DISCURSURI FESTIVE

2004 - 2009: Preşedintele României, Traian Băsescu

ALOCUŢIUNEA
preşedintelui României, Traian Băsescu,
la recepţia oferită cu ocazia
Zilei Europei
(Bucureşti, 08 mai 2008)

Excelenţele voastre,

Doamnelor şi domnilor,

Ziua Europei este un prilej de sărbătoare pentru Uniunea Europeană şi pentru toţi prietenii ei. De
aceea, vă mulţumesc că aţi ales să o marcăm împreună, aici, în acest spaţiu istoric şi
reprezentativ. Mai bine de o jumătate de secol de creativitate, curaj şi tenacitate a adus
prosperitate şi pace pe întreg continentul european şi a făcut ca data de 9 Mai să devină pentru
toţi cetăţenii europeni o zi a bucuriei, a împlinirii şi, mai ales, a încrederii în viitor. Bucurie şi
împlinire, pentru că 27 de state au demonstrat, pe de o parte, că Europa Unită este un proiect
realizabil - aşa cum şi l-a dorit Robert Schuman, şi pe de altă parte că, în această configuraţie,
Europa se prezintă lumii astăzi ca o entitate puternică, competitivă, influentă, un spaţiu de
siguranţă, bunăstare şi demnitate pentru toţi cetăţenii ei. Reuşita şi forţa acestui proiect aş spune
că vine în primul rând din valorile solide pe care s-a fondat. De aceea, Ziua Europei va fi
întotdeauna un prilej de a reflecta asupra valorilor şi principiilor care stau la baza Uniunii
Europene: pace, reconciliere, toleranţă, libertate, solidaritate, respect pentru democraţie, respect
pentru diversitate. Românii, indiferent unde s-ar afla, sunt ataşaţi acestor valori. Trebuie însă
înţeles faptul că România va deveni un stat european performant numai dacă va continua să-şi
reformeze principalele instituţii. Nu mai sunt suficiente declaraţiile de principii. Parlamentul,
Guvernul, Justiţia, trebuie să respecte absolut toate regulile jocului european. Nu mai pot fi
acceptate jumătăţi de măsură. Mă refer în special la clasa politică care nu trebuie să fie o frână în
calea reformelor instituţionale care se dovedesc atât de necesare după aproape un an şi jumătate
de la momentul integrării. Aşa cum Uniunea Europeană este esenţială pentru dezvoltarea
României, şi România trebuie să devină din ce în ce mai evident un motor al dezvoltării
economice a Uniunii Europene. Spaţiul european reuneşte astăzi aproape jumătate de miliard de
oameni, de naţionalităţi şi tradiţii diferite. Ceea ce evidenţiază în mod deosebit Uniunea în raport
cu cetăţenii ei este locul central pe care îl acordă acestora. Cetăţenii sunt beneficiarii finali ai
tuturor proiectelor comunitare. „Europa cetăţenilor” nu este o lozincă, este realitatea noastră
europeană. Şi pentru că spuneam că Ziua de 9 Mai simbolizează totodată încredere în viitor,
permiteţi-mi să mă întorc o clipă către cei mai tineri dintre oaspeţii noştri şi să le spun lor şi, prin
ei, întregii generaţii pe care o reprezintă, că mai ales lor li se adresează proiectul european.

Dragi tineri,
 Voi aţi avut şansa să creşteţi şi să vă formaţi în valorile europene. Oportunităţile de care
puteţi beneficia sunt uriaşe şi nu mă refer doar la libertatea de a circula în cadrul Uniunii sau de a
studia oriunde pe teritoriul acesteia. Mă refer la şansa extraordinară de a participa efectiv la
construcţia viitorului Europei. De aceea, vă îndemn să priviţi spre Uniunea Europeană ca spre un
proiect al viitorului vostru. Uniunea este un şantier în lucru, o idee în devenire. Multe rămân de
descoperit şi de făcut. Aveţi şansa de a contribui la creşterea şi dezvoltarea acestui proiect. Este
proiectul vostru !

Stimaţi invitaţi,

Înainte de a încheia aş dori să vă mulţumesc încă o dată că aţi ales să celebrăm împreună această
zi, mai ales că o coincidenţă fericită face ca Ziua Europei să fie aniversată în acelaşi moment cu
sărbătorirea proclamării independenţei României.

Vă mulţumesc!

Departamentul de Comunicare Publică

08 Mai 2008

DISCURSUL
preşedintelui României, Traian Băsescu,
la recepţia dedicată Zilei Constituţiei
(Bucureşti, 07 decembrie 2006)

Vă mulţumesc, domnule preşedinte al Curţii Constituţionale, vă mulţumesc, domnilor judecători

ai Curţii Constituţionale, pentru invitaţia pe care mi-aţi adresat-o de a participa la acest
eveniment. Cred că nu există om politic mai îndreptăţit să vorbească despre Constitiţie decât
preşedintele României. Prin natura funcţiei, Constituţia este cartea de căpătâi care stă pe biroul
şefului statului român. Participăm astăzi la un eveniment important, care arată că, şi prin vârstă,
democraţia noastră începe să se maturizeze, să se consolideze. Sărbătorim, astăzi, 15 ani de la
adoptarea prin referendum, pe 8 decembrie 1991, a primei constituţii democratice de după cel de-
al doilea război mondial - o constituţie care reglementează realităţile politice, realităţile juridice,
economice şi sociale ale României. De fapt, această mamă a legilor ne-a permis ca, timp de 15
ani, să progresăm, pentru ca astăzi să fim doar la câteva zile de intrarea în Uniunea Europeană.
Fără această carte mică, scrisă într-un număr mic de articole, România nu ar fi putut să
progreseze. Tara noastra nu ar fi putut să-şi consolideze democraţia, nu ar fi putut să aibă legi
care să instituie, să pună în practică statul de drept, drepturile omului, să pună în practică
economia funcţională de piaţă, să ne asigure consolidarea şi evoluţia pozitivă a vieţii sociale.
Cred că această constituţie este, însă, mult prea puţin cunoscută de fiecare dintre cei cărora li se
adresează. Sunt 22 de milioane de români şi cred că puţini din ei au citit-o. E o carte simplă.
Poate că ar fi momentul să încercăm să o facem mai bine cunoscută, în generozitatea ei, în modul
în care reglementează puterile în stat, în modul în care asigură fiecărui cetăţean dreptul la un trai
demn, decent. Sunt convins că, dacă toţi românii ar cunoaşte bine Constituţia, cu drepturile şi
obligaţiile pe care mama legilor le stabileste pentru noi toţi, în România, democraţia s-ar
consolida mult mai rapid. Este, probabil, un lucru care ar trebui să stea în atenţia noastră, a
oamenilor politici, nu-mi permit să fac recomandări, dar chiar a presei, să facă mai bine
cunoscută Constituţia pentru români. Românii, mulţi dintre ei, nu ştiu cât de vaste sunt drepturile
pe care le au şi aşteptările pe care Constituţia le consfinţeşte ca fiind îndreptăţite în raport cu
instituţiile statului. Nu ezit să spun că am văzut în ultima perioadă tot mai des afirmaţii făcute
uneori de oameni politici, care cu siguranţă nu au citit Constituţia, alteori de ziarişti, care, cu
siguranţă, nu au citit Constituţia, afirmaţii: “preşedintele încalcă Constituţia”. Nu este probabil
prima dată când un preşedinte care s-a prezentat în campania electorală cu Constituţia în mână
încearcă să-şi facă din ea un mod de viaţă în activitatea oficială. Nicioadată nu am încălcat-o, nu
am forţat-o, nu am dus-o dincolo de limitele în care ea să nu mai reprezinte spiritul fiecărui
cuvânt, fiecărui articol, fiecărei litere din Constituţie. Sigur, îi vedem, şi uneori chiar la televizor,
cu ochii bulbucaţi, spunând că nu li se respectă drepturile, atunci când se trezesc în faţa Justiţiei.
Vedem chiar înalţi demnitari spunând, în faţa camerelor de luat vederi, cum sunt prigoniţi de
puterea politică. Ei nu realizează un lucru: o garanţie constituţională, aceea că Justiţia este
independentă, a început, de circa doi ani, să funcţioneze în România şi această carte mică, care
este Constituţia României, spune că nimeni nu este mai presus de lege. Au început să afle şi
înalţii demnitari, şi mult prea puternicii oameni de afaceri că, datorită acestei cărţi, Justiţia începe
să-i întrebe. Era aproape de neconceput până acum câţiva ani ca un om politic important, un
ministru să fie chemat în faţa Justiţiei. Astăzi, află că şi partea din Constituţie care vizează
independenţa Justiţiei, garanţii pentru judecători şi procurori, a început să funcţioneze şi va
funcţiona cu toată forţa, pentru că asta are nevoie, asta aşteaptă de la statul român chiar poporul
român. Vă felicit pe cei care o aplicaţi în fiecare zi, pe cei care vegheaţi ca această Constituţie să
fie aplicată cu toată forţa şi în toate consecinţele ei şi vă mulţumesc pentru ceea ce faceţi pentru
România. Vă mulţumesc mult si urez la mulţi ani celor care slujesc Constituţia, în viaţa de zi cu
zi.

Departamentul de Comunicare Publică

07 Decembrie 2006

COMUNICAT DE PRESĂ
Preşedintele României, Traian Băsescu, s-a aflat în noaptea de Revelion, în Piaţa
Universităţii, unde a sărbătorit împreună cu câteva mii de români intrarea în anul 2005.
Prezentăm integral mesajul Preşedintelui României:

Preşedintele României, Traian Băsescu, s-a aflat în noaptea de Revelion, în Piaţa Universităţii,
unde a sărbătorit împreună cu câteva mii de români intrarea în anul 2005. Prezentăm integral
mesajul Preşedintelui României:

“La mulţi ani, România! La mulţi ani, Bucureşti! La mulţi ani, oameni buni!
De fiecare dată, în noaptea magică a Anului Nou, în gândurile noastre apare o dorinţă.
Dorinţa mea este o Românie care să reuşească, o Românie în care fiecare copil, fiecare femeie,
fiecare bărbat să trăiască mai bine, o Românie în care noi toţi să fim uniţi, să fim solidari, să fim
puternici.
De Anul Nou, vă doresc sănătate, vă doresc să fiţi puternici, vă doresc să aveţi încredere în voi,
vă doresc să aveţi convingerea că în fruntea ţării se află un om, un Preşedinte care vă iubeşte,
pentru că a plecat dintre voi. Vreau să ştiţi că aveţi un Preşedinte puternic, un preşedinte
capabil să vă reprezinte, un Preşedinte care-i iubeşte pe cei 22 de milioane de români, plus cei 6
milioane aflaţi peste tot în lume.
Noi suntem o naţiune puternică, o naţiune mândră, o naţiune care trebuie respectată. În
următorii ani, împreună, vom face istorie; împreună, vom face paşii pentru a intra în clubul
select al ţărilor Uniunii Europene. Şi vreau să ştiţi că nu ni se face un favor. Este dreptul nostru,
al poporului român, să fim parte a Europei moderne, parte a Europei civilizate.
3…2…1…La mulţi ani! La mulţi ani, România! Dumnezeu să binecuvânteze România!
Să trăiţi bine!”

Departamentul de Comunicare Publică

31 Decembrie 2004

DISCURSUL
preşedintelui României, Traian Băsescu,
la ceremoniile desfăşurate la Iaşi
cu ocazia aniversării Zilei Unirii Principatelor Române
(Iaşi, 24 ianuarie 2005)

Am venit la Iaşi cu multă dragoste şi cu bucuria de a fi alături de oamenii pe care îi iubesc şi, de
ce nu, alături de oamenii care mă iubesc. Am venit într-un moment în care, prin tradiţie, oamenii
care mi-au fost apropiaţi au ţinut să fie de Ziua Unirii la Iaşi – şi v-aş aminti că anul trecut
domnul Stolojan a fost singurul politician de rang înalt care a reuşit să ajungă, pe 24 ianuarie, la
Iaşi, chiar împotriva vremii, împotriva naturii. Aş spune că Ziua Unirii este ziua în care toţi avem
obligaţia să ne întoarcem la istoria noastră, la rădăcinile noastre, să privim cu mândrie în trecut
şi, în acelaşi timp, cu speranţă şi hotărâre în viitor. Poate astăzi, mai mult ca oricând, vorbele
spuse cu ocazia Marii Uniri sunt valabile şi rămân un reper a ceea ce avem de făcut astăzi.
Spunea acum 146 de ani Kogălniceanu, adresându-se lui Cuza: “Fă ca legea să fie deasupra
arbitrariului, fă ca legea să fie puternică”. Astăzi ne spune nouă Uniunea Europeană: faceţi ca
legea la voi să fie puternică. Iată cât de actual este pentru noi ceea ce acum 146 de ani erau
lucruri pe care oamenii politici de calibrul lui Kogălniceanu le ştiau. Şi tot acum 146 de ani a
apărut povestea cu ocaua lui Cuza. Când îl prindeai cu ocaua mică, nu-i mai dădeai nici
decoraţii, nu-i mai dădeai nici amnistie, nu-i mai dădeai nici iertare, îi dădeai un singur lucru:
legea. Astăzi, la Iaşi, trebuie să recunoaştem că România nu are nevoie de altceva decât de
respectarea legii, de semeţie, de dreptate, lucruri pe care un popor întreg le aşteaptă. Şi eu vă
asigur că le vom face să funcţioneze. Dacă din 1859 încoace tot avem probleme cu ocaua mică şi
cu legea, în următorii doi ani trebuie să le rezolvăm şi vă garantez că toate instituţiile statului, cu
voie sau de nevoie, vor face ca legea să prevaleze în statul român. Aş mai spune că, abia întors
de la Chişinău, nu pot să nu fac legătura cu ce s-a întâmplat acum 146 de ani. România şi
Moldova sunt două state independente, suverane, dar care au acelaşi popor. Nici un istoric nu va
reuşi să-l împartă pe Eminescu în două: o parte din Eminescu de-o parte a Prutului şi altă parte în
cealaltă parte a Prutului. Nici un critic literar nu va reuşi să-l împartă pe Ion Creangă în două şi
nici un istoric nu va reuşi să-l împartă pe Ştefan cel Mare. Suntem acelaşi popor, în două ţări
independente, avem un drum al unirii noastre, în Europa modernă, în Uniunea Europeană. Din
acest motiv, dincolo de a avea grijă de ea, România trebuie să aibă grijă de Moldova. România
trebuie să-şi facă un steag nu numai din integrarea ei în Uniunea Europeană, ci şi din integrarea
Moldovei în Uniunea Europeană. Acolo, viitorul nostru comun se va întâlni, şi pe urmă mai
discutăm. Dar parte a poporului român se află dincolo de Prut, iar marele Cuza ne obligă să ne
gândim şi la moldovenii de dincolo de Prut. Este un obiectiv pe care, împreună, şefii celor două
state, instituţiile noastre, popoarele noastre trebuie să-l atingă. Acolo este şi locul României şi
locul Republicii Moldova. Şi vă asigur că, în calitate de preşedinte al României, voi face totul ca
cealaltă parte a poporului român să vină şi ea în Uniunea Europeană, acolo unde vom putea fi
împreună. Avem o cultură comună, o istorie comună, un trecut comun; trebuie să avem şi un
viitor comun, nu din alt motiv, ci pentru că aceasta este voinţa poporului român: să fim împreună
întregi, frumoşi, puternici. Naţiunea română este o naţiune care trebuie să înceapă să fie mândră
de ea. Trebuie să încetăm să mai aşteptăm ca alţii să ne spună ce avem de făcut. Noi ştim perfect
ce avem de făcut. Integrarea în Uniunea Europeană se face în primul rând la noi acasă. Aici
trebuie să obţinem performanţa de a fi egalii ţărilor care sunt deja în Uniunea Europeană. Eu vă
asigur că unul dintre obiectivele mele majore este să coagulez naţiunea română în jurul unor mari
obiective, care să ne facă puternici şi respectaţi.
Nu aş vrea să ţin un discurs lung. Vă spun atât: vă mulţumesc, moldoveni, pentru ce aţi dat
istoriei şi pentru ce veţi da viitorului României. Vă mulţumesc mult!

Departamentul de Comunicare Publică

24 Ianuarie 2005

ALOCUŢIUNEA
preşedintelui României, Traian Băsescu,
la evenimentele care marchează 15 ani de la lansarea
"Proclamaţiei de la Timişoara"
(Timişoara, 12 martie 2005)

În primul rând, bună ziua timişorenilor, şi permiteţi-mi să salut, ca un semn de respect pentru
lupta întru democraţie, "Societatea Timişoara". Eu sunt convins că dv nu aveţi nevoie să vină
cineva de la Bucureşti, fie el şi şeful statului, să vă vorbească despre revoluţie şi despre
începuturile ei la Timişoara. Nu aveţi, de asemenea, nevoie să vi se vorbească despre democraţie.
O ştiţi mai bine decât mulţi alţii din ţară. Voi face un lucru simplu: în primul rând, o să
mulţumesc Timişoarei pentru curajul de a începe revoluţia din ‘89. A fost, probabil, momentul
care a permis unei populaţii care nu mai răbda regimul să se manifeste, dar cu certitudine, fără
scânteia de la Timişoara, probabil că revoluţia română ar fi mai întârziat să apară. Astăzi, se pare
că la 15 ani, întoarcem privirea înapoi de la momentul revoluţiei până astăzi şi ne întrebăm de ce
nu am mers suficient de repede în democratizarea ţării, în democratizarea societăţii româneşti, în
democratizarea economiei româneşti, de ce încă sunt prea mulţi cei care spun ‘România a rămas
în urmă, România nu reuşeşte să scape de structurile vechiului sistem, România merge înainte,
dar cu frânele trase’. Cu certitudine, una din marile probleme ale societăţii româneşti a fost că nu
a avut forţă, nu a avut, poate, nici dorinţă şi nu a avut nici capacitatea ca o dată cu revoluţia să
termine total cu vechiul sistem. Este un cost pe care îl plătim toţi: întârzieri în deciziile noastre,
întârzieri de care în nici un caz nu pot fi făcuţi responsabili cei mulţi, ci tot clasa politică actuală.
Sunt convins că, aşa cum spunea un preşedinte al României la sfârşit de mandat ‘m-au învins
vechile structuri’ - fără a avea pretenţia să citez exact - sunt convins că a avut dreptate. Ceea ce
vă pot spune cu certitudine este că eu o să le înving acolo unde mai există. Nu aş vrea să vin în
faţa dv spunându-vă, de la A la Z, ce va trebui făcut, dar vă asigur că sfârşitul mandatului meu va
fi un moment de bilanţ pozitiv cu privire la reuşita şi la exercitarea voinţei politice de a lăsa
societatea românească să fie liberă. Mai avem însă o problemă, dincolo de oameni sau structuri
la care ne referim - şi problema este poate în fiecare dintre noi, şi în interiorul nostru, al celor
care nu am trăit din muncă de partid şi nici nu am avut activităţi prin care să fim parte a
structurilor de oprimare a societăţii româneşti; avem însă această mare problemă în conştiinţele
noastre. Îmi aduc aminte, inclusiv de mine, cum gândeam problema proprietăţii în ‘93 - ‘94, cum
o gândim acum sau cum o gândesc acum. Probabil că toată societatea românească are nevoie de
o evoluţie mentală, care va fi motorul real al evoluţiei noastre rapide către civilizaţie şi către o
democraţie profundă, o democraţie care să fie în fiecare dintre noi, pentru că suma democraţiei
mele, a dv sau a dv va însemna până la urmă democraţia din România. Eu vă mulţumesc mult.
Mulţumesc mult "Societăţii Timişoara" că îmi prilejuieşte ocazia de a fi cu dv la un astfel de
eveniment, pe care îl preţuiesc, îl respect şi iau aminte de semnificaţia lui.
Vă mulţumesc mult.

Departamentul de Comunicare Publică

14 Martie 2005

DISCURSUL
preşedintelui României, Traian Băsescu,
la Celebrarea a 80 de ani de la ridicarea la rang de Patriarhie a Bisericii Ortodoxe Române
(Bucureşti, 5 martie 2005)

Sanctitatea Voastră, Prea Fericite Părinte Patriarh,

Înalt Prea Sfinţiile Voastre,
Prea Sfinţiile Voastre,
Prea Cucernici Părinţi,
Maiestatea Voastră,
Excelenţe,
Doamnelor şi Dommnilor

Aniversăm astăzi, în mod solemn, două evenimente care privesc deopotrivă viaţa Bisericii
Ortodoxe Române, definirea sa în comuniune cu celelalte biserici surori, cât şi istoria modernă a
României. Recunoaşterea autocefaliei în 1885 şi ridicarea la rang de Patriarhie în 1925 reprezintă
un capitol deosebit de semnificativ al relaţiilor dintre Biuserică şi stat, întrucât înfiinţarea
Patriarhiei era legitimată prin suvernanitatea politică şi bisericească a poporului român. A fost
numită, de altfel, de ministrul Cultelor din acea vreme, o necesitate de ordin naţional. Am
convingerea că astfel de momente aniversare sunt un prilej de bilanţ şi de speranţă, nefiind doar
retrospective, ci şi creative. După 15 ani de la redobândirea libertăţii depline, acest jubileu al
BOR are loc într-un an decisiv pentru reuşita proiectului României moderne: integrarea în UE. În
contextul unui calendar riguros, ale cărui termene şi angajamente le cunoaşteţi, îmi exprim
speranţa că solidaritatea de destin a Bisericii cu naţiunea va lua forma unui parteneriat co-
european, bazat pe transparenţă, moralitate şi reconstrucţie socială. Consider că România poate
avea contribuţia proprie în domeniul interconfesional, având în vedere deschiderea ecumenică
remarcabilă pe care Biserica Ortodoxă a manifestat-o în ultimii ani şi înţelepciunea care o va
conduce spre dobândirea unei receptivităţi sporite pentru soluţionarea punctelor sensibile,
existente încă. Într-un asemenea moment jubiliar, responsabilitatea publică, parte a misiunii
înalte a Bisericii, se poate reflecta într-o atitudine deschisă, în adoptarea unui stil adecvat
problematicii acestei perioade, aşa cum s-a angajat de altfel, la întâlnirea de la Snagov, din anul
2000. Ştim cu toţii că principala menire a Bisericii este transfigurarea omului. Dar Biserica,
instituţie divino-umană, nu şi-a refuzat în momentele decisive contemporaneitatea cu
împrejurările şi condiţiile în care trebuia sa zidească spiritual. Expresia publică a acestei meniri
este contribuţia la constituirea unei identităţi creştine receptive, demne şi responsabile în marea
familie europeană. Apreciem în lucrarea Bisericii, a tuturor celor care o alcătuiesc şi o reprezintă,
creativitatea şi echilibrul, stiinţa de a opera cu un rezervor important de energie colectivă în
condiţii atât de diferite precum cele pe care le-a cunoscut în 80 de ani de Patriarhie.
Doresc să îmi exprim încrederea că înţelepciunea şi experienţa îndelungată a Bisericii îi vor
permite să intre în rezonanţă autentică şi profundă cu parcursul istoric pe care îl are de făcut
poporul român. De asemenea, doresc să salut prezenţa alături de noi la această sărbatoare a
întregii Ortodoxii, a Sanctităţii Sale Bartolomeu I, Patriarhul Ecumenic, a cărui voce fermă
contribuie decisiv la afirmarea şi consolidarea dimensiunii ortodoxe a sufletului Europei. Nu în
ultimul rând, doresc să transmit, cu acest prilej, Prea Fericirii Voastre Părinte Patriarh Teoctist
urările mele de sănătate şi slujire rodnică a Bisericii.

Vă mulţumesc!

Departamentul de Comunicare Publică

05 Martie 2005

DISCURSUL
preşedintelui României, Traian Băsescu,
cu ocazia Zilei NATO în România,
susţinut în cadrul Recepţiei acordate cu această ocazie
(Bucureşti, 04 aprilie 2005)

Doamnelor şi domnilor,
Mă bucur să ne aflăm împreună într-un moment extrem de important pentru România şi pentru
poporul român. Sărbătorim astăzi un an de la momentul în care România a devenit membru de
jure al Organizaţiei NATO. A fost unul dintre primele obiective afirmate de politicienii români
imediat după revoluţia din decembrie 1989. Iată că astăzi România este membru cu drepturi
depline al NATO şi, în curând, va deveni membru cu drepturi depline al Uniunii Europene. Cele
douăsprezece luni de la apartenenţa României la NATO au prilejuit ţării noastre ocazia să
demonstreze că este un bun membru al Organizaţiei Transatlantice. Au fost, în aceste
douăsprezece luni, momente în care România şi-a probat, nu numai buna credinţă, nu numai
calitatea de bun membru NATO, ci şi capacitatea de a fi un membru NATO capabil de
contribuţii pozitive, şi nu un simplu consumator de securitate. Efortul poporului român de a
proba că România este un participant activ în politica NATO este demonstrat de prezenţa
militară a ţării noastre pe toate teatrele importante de operaţiuni, acolo unde NATO, sau ţări
membre NATO, desfăşoară operaţiuni militare. Fie că vorbim de Bosnia, fie că vorbim de
Afganistan, fie că vorbim de Irak, România este o prezenţă militară care contribuie la înfăptuirea
politicii NATO şi a statelor membre NATO. Efortul pe care poporul român l-a făcut este, în
acelaşi timp, şi un moment de întoarcere a lui în rândul ţărilor occidentale, acolo de unde, de
fapt, nu a plecat niciodată. Cultura, mentalitatea, dorinţa, voinţa – dacă vreţi – ale poporului
român au fost întotdeauna acelea de a fi în rândul ţărilor occidentale. Despărţirea vremelnică de
valorile acestora a prilejuit şi o întoarcere la fel de dorită de poporul român. În ceea ce ne
priveşte, România va continua să-şi aducă contribuţii importante, dar pe măsura capacităţii sale,
la realizarea păcii şi a obiectivelor NATO. România, în acelaşi timp, va duce o politică de a-şi
susţine, în interiorul Alianţei, interesul naţional. În momentul de faţă, considerăm că promovarea
energică a unei politici de stabilizare a zonei de la Est de frontierele României şi, implicit, la Est
de frontierele NATO, este nu numai în interes naţional, dar este şi în interesul statelor NATO şi
al statelor Uniunii Europene. Considerăm că avem o obligaţie nu numai morală, dar şi politică,
de a ne aduce contribuţia la instaurarea păcii în zona Mării Negre, la instaurarea unor regimuri
stabile şi democratice, lucru la care, aşa cum am făcut-o în ultimul an, chemăm şi statele membre
NATO şi statele membre ale Uniunii Europene să participe şi să se implice. Avem obligaţia să
promovăm interesele NATO şi ale Uniunii Europene prin atragerea, în drumul către Vest, atât a
Republicii Moldova, cât şi a Ucrainei sau a Georgiei. Apreciem că avem obligaţia să fim un stat
care contribuie la diminuarea traficului de persoane, a traficului de armament, a traficului de
droguri peste Marea Neagră. În acest efort, am făcut apel atât la statele membre NATO, cât şi la
statele membre ale Uniunii Europene, la implicare. Avem convingerea, de asemenea, că este nu
numai în interes naţional, dar şi în interesul statelor NATO, găsirea unor soluţii pentru Balcanii
de Vest. Zona Balcanilor de Vest trebuie să primească o soluţie euro-atlantică de la ţările
membre ale structurilor euro-atlantice. Nu este doar în interesul României să existe o zonă de
pace şi de linişte la frontiera de sud-vest, dar este şi în interesul NATO şi al Uniunii Europene ca
zona Balcanilor de Vest să fie o zonă care se îndreaptă spre democraţie. Împărtăşim alături de
statele membre NATO nu numai valorile militare, dar şi valorile morale, politice specifice
statelor membre NATO şi avem convingerea că aceste valori reprezintă etaloanele de garantare a
securităţii, a păcii, a liniştii, nu numai pentru statele membre, ci şi pentru statele care se află la
frontierele NATO şi ale Uniunii Europene. Vă asigur că România îşi va continua politica de a fi
un membru activ al NATO, vă asigur că România îşi va respecta toate angajamentele asumate,
atât în interiorul Alianţei, cât şi în relaţiile bilaterale, şi vă asigur că România va continua să fie
un stat care contribuie la întărirea securităţii statelor membre NATO şi a statelor Uniunii
Europene. Aş vrea acum, la un an de la intrarea României în NATO, să mulţumesc militarilor
români aflaţi pe teatrele de operaţiuni, să mulţumesc comandanţilor din Armata Română care i-
au instruit la nivelul la care militarii români să facă cinste ţării lor de origine, mulţumesc
familiilor celor care au căzut la datorie.

Vă mulţumesc.

Departamentul de Comunicare Publică

04 Aprilie 2005

DISCURSUL
preşedintelui României, Traian Băsescu,
susţinut după ceremonia de semnare a
Tratatului de Aderare la Uniunea Europeană
(Luxemburg, 25 aprilie 2005)

Excelenţe,
Doamnelor şi domnilor,

În urmă cu 55 ani, declaraţia Schuman marca deschiderea unei noi ere în Europa secolului XX -
o eră de pace, prosperitate şi unitate. În acelaşi spirit, decizia vizionară luată aici, în Luxemburg,
în decembrie 1997, a deschis un nou capitol pentru Europa secolului XXI. Lărgirea orizonturilor
unităţii europene, din nordul continentului la Mediterană şi de la Atlantic la Marea Neagră, va fi
cea mai mare realizare a generaţiei actuale de europeni. În mod cert, se ridică la înălţimea
viziunii părinţilor fondatori ai Uniunii, cu toţii susţinători ai acţiunii îndrăzneţe şi constructive
pentru un destin european comun. Procesul extinderii Uniunii către Europa centrală şi de est a
reprezentat o oportunitate istorică de a şterge linii de separare artificiale, de a întări şi răspândi
pacea şi prosperitatea pe continentul nostru, de a ne pregăti pentru un viitor mai bun. Această
ocazie nu a fost ratată şi, după istorica dată de 1 mai 2004, iată-ne aici, la rândul nostru,
exprimându-ne voinţa comună de a fi împreună, “la bine şi la greu”, într-o familie europeană de
27 de membri. Pentru noi, calitatea de membru al Uniunii Europene va reprezenta îndeplinirea
unui vis mai vechi de o jumătate de secol, de a depăşi toate barierele şi de a deveni parte a
comunităţii europene de valori, prosperitate şi securitate. Fără îndoială, integrarea în Uniune va
reprezenta unul din cele mai importante momente în lunga istorie europeană a României.
Semnarea Tratatului de aderare deschide calea către acest moment. Astăzi am semnat pentru
viitorul nostru într-o Uniune bazată pe performanţe economice, dezvoltare durabilă, coeziune
socială şi economică. O Uniune fondată pe principiile libertăţii, democraţiei şi statului de drept.
O Uniune devotată practicării toleranţei, justiţiei şi solidarităţii. O Uniune angajată în dezvoltarea
respectării demnităţii umane, libertăţii şi drepturilor omului. Scopul nostru nu este doar acela de
a fi un nou membru al Uniunii Europene. Ne pregătim pentru a ne putea îndeplini pe deplin rolul
în conturarea viitorului nostru comun, cu entuziasm şi pe baza regulilor agreate. Ne vom asuma
partea noastră de responsabilitate şi solidaritate. Putem contribui la creşterea economică, la
securitatea şi coeziunea în cadrul Uniunii. Luăm foarte în serios rolul nostru de a securiza o mare
parte a frontierei de răsărit a Uniunii şi împărtăşim pe deplin interesul vital al întăririi Uniunii ca
un spaţiu de libertate, securitate şi justiţie. Ne-am stabilit, ca una din priorităţi, să contribuim în
mod activ la o vecinătate răsăriteană caracterizată prin stabilitate şi securitate. Împărtăşim, de
asemenea, viziunea unei Uniuni cu un rol sporit pe scena mondială, o Uniune care atrage şi
inspiră, o Uniune care este respectată şi ascultată. Suntem hotărâţi să ne aducem contribuţia,
conform posibilităţilor noastre, la o Uniune destinată să joace un rol pe măsura potenţialului şi
aspiraţiilor sale. Eliminarea unei moşteniri istorice dificile şi pregătirea pentru aderare nu au fost
sarcini uşoare. Totuşi, România a suferit transformări în profunzime într-o perioadă relativ
scurtă. Aceste transformări ar fi fost de neimaginat înainte de căderea cortinei de fier. De fapt,
multe din lucrurile pe care azi le considerăm naturale, cum ar fi o comunitate economică şi
politică europeană, care va cuprinde, în viitorul apropiat, aproape 500 de milioane de persoane,
ar fi fost dificil de imaginat în urmă cu 15 ani. Procesul de schimbare care a început în decembrie
1989 a transformat fundamentele vieţii politice, economice şi sociale româneşti. Poate fi
comparat pe bună dreptate cu o revoluţie paşnică – o revoluţie aflată încă în desfăşurare, în unele
domenii mai intens decât în altele, pe baza efortului susţinut al tuturor românilor dar şi în
beneficiul tuturor. Amplul suport popular pentru obiectivul politic fundamental al aderării stă
mărturie asupra angajamentului şi determinării de a fi parte integrantă a familiei europene. În
acelaşi timp, pe lista noastră de priorităţi va continua să se afle explicarea aspectelor pe care le
presupune aceasta relaţie, precum şi a oportunităţilor şi provocărilor care vor marca perioada
următoare. Profit de această ocazie pentru a reitera mulţumirile noastre Comisiei Europene,
statelor membre şi către Parlamentul European pentru rolul lor în pregătirea aderării.
Evenimentul de azi a fost posibil numai cu asistenţa constantă şi îndrumarea primite din partea
Uniunii, pe tot parcursul procesului care ne-a adus la acest moment aniversar. În ceea ce ne
priveşte, vă pot asigura că vom face toate eforturile pentru îndeplinirea angajamentelor. Vom
continua pregătirile, cu energie şi hotărâre. Nu avem nici o intenţie să ratăm întâlnirea din 2007.
Mulţumesc.

Departamentul de Comunicare Publică

25 Aprilie 2005

DISCURSUL
preşedintelui României, Traian Băsescu,
la recepţia oferită cu prilejul Zilei Naţionale a României
(Bucureşti, 30 noiembrie 2005)

Distinşi invitaţi,
Distinşi membri ai corpului diplomatic,
Dragi români,

27 martie 1918, Chişinău. Declaraţie de unire a Basarabiei. 28 noiembrie 1918, Cernăuţi.

Declaraţie de unire a Bucovinei.
1 decembrie 1918, Alba-Iulia. Marea Adunare Naţională a proclamat unirea acelor români şi a
tuturor teritoriilor locuite de dânşii, cu România.Se împlinesc 87 de ani de la înfăptuirea Marii
Uniri, punctul culminant al procesului de afirmare a identităţii noastre naţionale, un triumf al
principiului autodeterminării naţiunilor, moment ce reprezintă “suma istorică” a existenţei în
timp a poporului român. Ziua de 1 Decembrie 1918 va rămâne una din acele pagini înscrise cu
litere de aur în cartea de istorie a României, simbolul izbânzii în lupta pentru un ideal care a
însoţit România secole de-a rândul. În aceste momente de sărbătoare se cuvine să aducem
omagiul nostru tuturor acelora care au slujit cu cinste şi devotament naţiunea română, au luptat şi
s-au jertfit pentru îndeplinirea acestui ţel. Făuritorii Marii Uniri ne-au învăţat lecţia solidarităţii, a
modestiei şi curajului, făcând din sacrificiul şi angajamentul lor în favoarea ideii naţionale
temeiul mândriei de a fi român. Să omagiem, de aceea, nu numai efortul popular care a făcut
posibil acest eveniment, dar şi înţelepciunea liderilor politici ai românilor din provinciile reunite,
Basarabia, Bucovina, Transilvania şi din Vechiul Regat, care au dovedit responsabilitate faţă de
naţiunea română şi faţă de viitorul ei. Cu inteligenţă şi patriotism, cu tenacitate, ei au făcut ca
drepturile istorice ale românilor să fie auzite, înţelese şi respectate de naţiunile reunite la masa
tratativelor de pace. La 1 Decembrie 1918, în inima străveche a ţării, la Alba-Iulia, s-a împlinit
un act naţional legitim şi decisiv pentru destinul modern al României. Marea Adunare Naţională
de atunci a fost o adunare reprezentativă a românilor, majoritari din Ardeal, urmând celor din
Basarabia, Bucovina şi Banat. Ele au exprimat voinţa tuturor românilor de a se reuni în hotarele
fireşti ale unui stat naţional unitar după criteriul şi lucrarea de veacuri a unităţii de neam, de
limbă şi de cultură. Unirea Transilvaniei cu România reprezintă, astfel, un reper de identitate
naţională inconfundabil, generator de valori împărtăşite de întreaga naţiune. Între acestea:
unitatea naţională, racordarea la Occident, respectul celuilalt, mândria de a fi român. În fapt, în
acei ani, am reuşit ca, prin efortul tuturor românilor, pe front şi în spatele frontului, pe baricadele
luptei politice, dar şi în tranşeele acţiunii civice, să convingem şi să dobândim preţuirea unor
parteneri de nădejde, în mod deosebit a Franţei şi a altor naţiuni puternice, în hotărârea
îndreptăţită de realizare a Marii Uniri şi de aşezare a României pe un făgaş în stare să-i asigure
un viitor frumos. Naţiunea română şi-a demonstrat capacitatea de a crea o societate a dialogului
şi multiculturalităţii, a garantării convieţuirii interetnice, a democraţiei şi, nu în ultimul rând, a
capacităţii de a răspunde prompt atunci când a fost nevoie, în încleştarea dintre bine şi rău.
România, reîntregită în acel frământat an 1918 al istoriei, s-a constituit de la început ca o
democraţie funcţională, tolerantă, pluralistă, deschisă cooperării cu vecinii, fără să ignore şi să
discrimineze cetăţenii de altă etnie decât cea română. Iar aceasta şi pentru că realizarea statului
naţional român a subsumat şi contribuţia minorităţilor, care fie au votat în favoarea Unirii, fie şi-
au dat adeziunea ulterior. În acelaşi timp, se poate spune că, în pofida derapajelor
antidemocratice şi a experienţelor totalitare pe care le-a trăit România timp de o jumătate de
secol (1938 – 1989), ziua de 1 Decembrie şi-a păstrat valenţele de eveniment unic al istoriei
naţiunii noastre. S-a constatat astfel, că fără un ideal, fără un mare proiect unificator, o naţiune îşi
pierde coerenţa şi cade pradă sfâşierilor interne generate de confruntarea intereselor înguste şi
egoismelor diverselor ei părţi componente. După victoria Revoluţiei din Decembrie 1989,
Parlamentul a decis, prin Legea nr.10/31 iulie 1990, ca Ziua Naţională să se sărbătorească la 1
Decembrie.Dezideratul unităţii naţionale rămâne, astfel, mereu actual. Avem, de aceea, datoria
morală faţă de cei care, cu sudoare şi sânge, au făurit statul naţional unitar român, să trecem
peste tot ceea ce ne dezbină, să lucrăm împreună pentru apărarea şi promovarea intereselor
comune tuturor cetăţenilor României.

Dragi români,
Încheiem un an de la alegerile generale şi prezidenţiale din 2004, care, dincolo de orice discuţie,
au dovedit soliditatea şi funcţionalitatea democraţiei româneşti. Cetăţenii României au manifestat
maturitate şi responsabilitate, şi-au exprimat în mod explicit voinţa şi au votat în acord cu
aspiraţiile şi nevoile lor. Învingători în alegeri, avem obligaţia morală şi constituţională să
guvernăm în deplină transparenţă şi onestitate, să ne facem exemplar datoria, să continuăm cu
fermitate lupta împotriva sărăciei, corupţiei şi birocraţiei, a relelor obiceiuri care nu ne fac cinste.
Mandatul pe care l-am primit din partea cetăţenilor este unul al fermităţii, continuării reformelor,
al creşterii nivelului de trai al fiecărui cetăţean, al finalizării procesului de aderare la Uniunea
Europeană. Este adevărat că nu putem rezolva toate acestea într-un singur an. Anul 2005 a fost
un an deosebit de greu, dominat de inundaţiile care au afectat România. Sunt încă semeni ai
noştri care aşteaptă sprijinul autorităţilor. În momentele grele din acest an, ca de fiecare dată,
românii s-au mobilizat şi au dat dovadă de solidaritate, contribuind prin diverse forme la
ajutorarea celor care au avut de suferit ca urmare a acestor inundaţii. Cu prilejul sărbătoririi Zilei
Naţionale, mă adresez tuturor românilor, atât celor din ţară, cât şi din diaspora, precum şi
militarilor de pe fronturile păcii din Europa, Africa şi Asia, cu îndemnul să ne unim, să ne
bucurăm împreună de succesele noastre, să trecem împreună peste greutăţi şi să demonstrăm
tăria idealurilor noastre, să conlucrăm cu toată răspunderea pentru consolidarea democraţiei, a
statului de drept, pentru înfăptuirea aspiraţiilor noastre de emancipare economică şi socială, de
securitate şi pace. La marea sărbătoare a românilor, vă urez tuturor sănătate, fericire,
prosperitate, bunăstare în casa fiecăruia, familii care să se iubească, solide şi, în acelaşi timp, vă
spun tuturor La mulţi ani!
La mulţi ani, România!

Departamentul de Comunicare Publică

30 Noiembrie 2005

DISCURSUL
preşedintelui României, Traian Băsescu,
la aniversarea Academiei Române
(Bucureşti, 4 aprilie 2006)

Doamnelor şi domnilor,

Pentru un politician, participarea la un eveniment de asemenea importanţă este o onoare. În 1866

se înfiripa instituţia care avea să devină pilonul de cultură, de ştiinţă şi de românism al naţiunii
noastre. Atunci obiectivele Societăţii Literare Române erau modeste. Modeste şi totuşi gigantice
în raport cu nevoile momentului. Îşi propuneau Vasile Alexandri, Ion Heliade Rădulescu,
Timotei Cipariu şi alţii, până la 21 de primi membri ai Societăţii Literare Române, să se
constituie în nucleul care, venind din toate regiunile româneşti sa păstreze sa conserve si sa
dezvolte literatura şi limba română. După 1877, Societatea Literară Română se transformă în
Academia Română de astăzi, prin care au trecut şi au lăsat urme la tot pasul în România Anghel
Saligny, Emil Racoviţă, Nicolae Iorga. Instituţia a devenit cel mai puternic păstrător al
inteligenţei şi valorilor culturale şi ştiinţifice româneşti. Astăzi este greu de conceput evoluţia
României fără contribuţia, ce nu poate fi preţuită, a academicienilor români, fie că este vorba de
cultură, de ştiinţă, de învăţătură socială sau de dezvoltarea societăţii româneşti. În ultimii 16 ani,
adesea guvernele, preşedinţii au apelat la expertiza de neînlocuit a Academiei Române, pentru a
prefigura viitorul acestei naţiuni, direcţiile şi priorităţile ei de dezvoltare. O academie care nu s-a
limitat la a fi doar un laborator de creaţie intelectuală, ci s-a îndreptat cu faţa spre români şi a pus
valoarea oamenilor ei, valoarea academiei, a academicienilor în slujba poporului român. O
academie care nu s-a limitat la a rămâne doar între frontierele statului naţional român. Avem
astăzi, la 140 de ani de existenţă, o academie care este un partener în distribuţia ştiinţei şi culturii
la nivel european şi, de ce nu, la nivel mondial. Pentru ce au făcut oamenii acestei instituţii, -
alături de Biserică, cea mai prestigioasă instituţie a României-, în calitate de preşedinte al ţării,
vreau să mulţumesc Academiei Române astăzi la aniversarea a 140 de ani de românism, de
cultură si de ştiinţă puse în slujba poporului român.

Vă mulţumesc!

Discursul
preşedintelui României, Traian Băsescu,
cu ocazia Zilei Justiţiei
- 09 iulie 2006 -

La mulţi ani, judecătorilor, procurorilor, personalului auxiliar!

La mulţi ani, Justiţiei române!

În acelaşi timp, trebuie să remarc faptul că ne-am întâlnit exact acum un an, când nu puteţi spune
că mesajul meu a fost unul dintre cele mai plăcute. Este un mesaj care nu se schimbă foarte mult
pentru anul acesta, chiar dacă, indiscutabil, trebuie să constatăm că uşoare progrese au început să
apară, iar acestea se văd direct în percepţia populaţiei cu privire la Justiţie. Dacă ne uităm la
orice cercetare sociologică, veţi constata că faţă de anul trecut, percepţia populaţiei faţă de
Justiţie, încă insuficient de bună, este totuşi mai bună. Aceasta înseamnă că a existat un progres
şi eu sunt primul care să îl salute şi care să vă felicite pentru acest foarte mic progres. În acelaşi
timp, este clar că Justiţia încă are probleme consistente pe fondul ei, atunci când ne referim la
viteza cu care se face dreptate oamenilor, la acurateţea actului de justiţie şi, de ce nu, atunci când
ne referim la satisfacţia şi acceptarea soluţiilor date de Justiţie; pentru că nu toţi oamenii care
apelează la Justiţie o fac cu gândul să câştige - lor li se face doar dreptate. Este mare lucru ca şi
cel care pierde să recunoască în cele din urmă că Justiţia a fost corectă. Probabil, acesta este
idealul către care trebuie să tindem, ca şi cel care a pierdut un proces să recunoască faptul că
procesul a fost corect judecat. Aş spune, cu alte cuvinte, că independenţa Justiţiei, garantată de
Constituţie, de legislaţia în vigoare, trebuie să îşi ducă până la capăt menirea. Aveţi obligaţia să
faceţi dreptate nu numai în cazurile mici, ci şi în cazurile mari. Aveţi obligaţia, procurori şi
judecători, să nu intraţi în jocurile procedurale care fac ca un mare infractor să nu ajungă să fie
niciodată judecat. Aveţi obligaţia, până la urmă, să îndepărtaţi zgura din societate, să restabiliţi
valorile. În momentul de faţă, cu Justiţia pe care România o are, pentru cele 22 de milioane de
români este foarte greu să distingă între omul politic cinstit şi omul politic necinstit, între marele
om de afaceri cinstit şi marele om de afaceri care şi-a agonisit averea furând, între omul valoros
şi omul fără valoare. Justiţia are acest rol fundamental de a aşeza valorile în societate. Cu
siguranţă că la fel se duce la televizor şi omul politic cinstit, şi cel necinstit, la fel se aşază în top
300 şi omul de afaceri cinstit, şi omul de afaceri necinstit. Este rolul dumneavoastră să reaşezaţi
valorile în societate. Este obligaţia dumneavoastră să o faceţi. E adevărat, am trecut printr-o
perioadă extrem de dificilă din '89 şi până acum; se apropie de sfârşit tranziţia şi eu cred că este
onest să spunem că România va încheia tranziţia o dată cu intrarea în UE, dar a venit timpul ca
Justiţia să aşeze valorile în societate. O să vă dau un exemplu simplu, pe care probabil toţi îl ştiţi,
de astăzi de la televizor, cum, în mod deosebit pe un post de televiziune, se face un extraordinar
caz din faptul că o bătrână de 86 de ani este încarcerată pentru neachitarea unei amenzi penale şi
fiica dânsei, de 66 de ani, încarcerată de asemenea. Marele argument care se aduce este că mari
infractori stau liberi şi, iată, nişte oameni care n-au plătit sase milioane sunt încarceraţi. Cu
siguranţă, sunteţi magistraţi, observaţi, constataţi că abordarea este greşită. După părerea mea,
magistratul a aplicat corect legea şi este responsabilitatea acelora care pot da o graţiere să
graţieze o bătrână de 86 de ani, dar magistratul a citit legea şi a aplicat-o. Marea problemă pe
care o avem este că aceeaşi lege nu se aplică egal şi aceluia care a făcut mari fraude. Problema
nu este că unei bătrâne i s-a aplicat legea; sunt instanţe care pot rezolva problema. Problema este
că legea nu s-a aplicat egal şi bătrânei de 86 de ani, şi infractorului care zâmbeşte pe toate
ecranele televizoarelor şi pe care îl găsim în primii 50 de bogaţi ai ţării. Asta este marea
problemă şi acesta este subiectul fundamental, reaşezarea valorilor. Rolul fundamental al
Justiţiei: să pună valorile acolo unde ele trebuie să fie aşezate. N-o să vă vorbesc mai mult. A dat
şi doamna Ministru un caz şi o să vă spun ca practică: ori de câte ori voi observa mari
discrepanţe între modul cum a fost judecat la o instanţă un caz şi modul cum a fost judecat la o
instanţă superioară, întotdeauna voi utiliza instituţia graţierii, permiţându-mi chiar să şi judec. În
cazul de faţă, este vorba de doi tineri şi o să vă spun să ne dăm seama toţi. Până la urmă, şi
dumneavoastră aveţi nevoie să vă daţi seama cum judecă Preşedintele. În cazul despre care
vorbea doamna Ministru, decretul de graţiere este pe biroul meu, doar să-l semnez luni. Este
vorba de doi tineri, la prima instanţă condamnaţi cu un an cu suspendare, la Curtea de Apel
condamnaţi cu zece ani cu executare. Au făcut patru ani. Faţă de discrepanţa dintre cele două
instanţe, mi se pare corect să utilizez instituţia graţierii. Dar, ideal ar fi să nu mai ajungem la
situaţii, pe care şi dvs le ştiţi, cu achitare la tribunal, achitare la Curtea de Apel şi 18 ani la
Curtea Supremă. Astfel de cazuri arată o Justiţie care citeşte legile diferit. Nu este posibil să mai
funcţionăm în acest fel. Închei, salutând progresele mici pe care Justiţia le-a făcut în ultimul an,
lucru care se oglindeşte şi în raportul de ţară. Închei, exprimându-mi speranţa că în corpul
judecătorilor şi procurorilor din România avem oameni care vor să aplice justiţia, legile şi să facă
justiţie; închei cu speranţa că ceea ce aşteaptă marele public de la dumneavoastră, românii, şi vor
aştepta şi europenii o dată cu intrarea în UE, se va întâmpla; adică legea aplicată egal pentru toţi
şi nediscriminatoriu, între o bătrână de 86 de ani şi un brav bărbat de afaceri care şi-a cărat în
conturi, ilegal, mii de miliarde de lei. Vă rog mult, aplicaţi legea egal pentru toţi şi aduceţi în faţa
hotărârilor dumneavoastră pe toţi. Numai aşa vom restabili valorile în societatea românească.
Vă mulţumesc mult şi vă doresc încă o dată La mulţi ani!, cu speranţa că noile promoţii de
judecători se vor constitui în acel aer proaspăt de care justiţia română are nevoie. Vă mulţumesc
mult!
Departamentul de Comunicare Publică
10 Iulie 2006

Mesajul
preşedintelui României, Traian Băsescu,
adresat Promoţiei 109 „Carol I” a
Universităţii Naţionale de Apărare
- Bucureşti, 28 iulie 2006 -

Domnilor ofiţeri absolvenţi,

Stimaţi membri ai corpului didactic,
Onorată asistenţă,

Absolvirea Universităţii Naţionale de Apărare „Carol I” de către o nouă promoţie îmi oferă
plăcutul prilej de a adresa salutul meu tuturor celor care participaţi la acest eveniment deosebit
din viaţa şi din cariera militară a ofiţerilor Promoţiei cu numărul 109. Această festivitate se
desfăşoară sub semnul „Anului Carol I”, care ne aminteşte nouă, românilor, de regele care a pus
bazele României moderne şi a dat ţării una din cele mai durabile dezvoltări din istoria sa,
aducând la nivelul cel mai înalt instituţii vitale ale societăţii, printre care armata, academia şi
parlamentul. Am avut plăcerea de a participa, anul trecut, la festivitatea prin care Universităţii
Naţionale de Apărare i s-a conferit denumirea „Carol I” şi mă bucur să constat că „Promoţia
109”, reprezentată de dumneavoastră, a primit aceeaşi denumire. Sunt convins că această onoare
vă va obliga ca în activitatea dumneavoastră viitoare în structurile armatei, în misiuni
internaţionale sau în structuri de conducere ale Alianţei Nord-Atlantice, să faceţi cinste instituţiei
în care v-aţi pregătit, armatei şi, implicit, României. Participarea Armatei Române, pentru prima
dată după al doilea război mondial, la misiuni în afara ţării, alături de armate aliate din NATO,
Uniunea Europeană şi forţele din Coaliţia internaţională de luptă împotriva terorismului a
reprezentat adevărata probă de foc pe care au dat-o militarii români în teatrele de operaţii din
Balcani, Afganistan şi Irak. Aprecierile pozitive ale înalţilor reprezentanţi ai structurilor Uniunii
Europene, Alianţei Nord-Atlantice şi Coaliţiei internaţionale la adresa nivelului de instruire a
militarilor români participanţi la aceste misiuni, reprezintă implicit şi o recunoaştere a calităţii şi
nivelului înalt de pregătire a ofiţerilor în Universitatea Naţională de Apărare, „Carol I”. Pentru
eforturile şi contribuţia dumneavoastră la aceste rezultate, vă aduc sincerele mele mulţumiri.
Asistăm, în prezent, la un proces de intensificare a eforturilor pentru înfăptuirea unei Europe
unite, la care şi România va adera începând cu 01 ianuarie 2007. Aceste eforturi la care şi noi,
românii, suntem angajaţi pe deplin, vizează întărirea structurilor politice, economice, militare,
culturale, sociale, ştiinţifice şi tehnologice în scopul înfăptuirii idealurilor europene de pace şi
prosoperitate pentru toate naţiunile. Adresez ofiţerilor „Promoţiei 109 – Carol I” îndemnul ca în
întreaga activitate de militari să fiţi mesagerii dorinţei Armatei Române şi ai ţării noastre pentru
înfăptuirea acestor idealuri. Apreciez în mod deosebit calitatea învăţământului din prestigioasa
dumneavoastră instituţie şi noua sa evoluţie din ultimii ani, marcată de deschiderea către
societatea academică şi civilă românească şi către partenerii membri şi nemembri ai NATO.
Am toată încrederea că valorosul corp didactic şi absolvenţii Universităţii se vor manifesta, în
continuare, ca promotori fermi ai ştiinţei militare moderne şi ai tradiţiilor armatei noastre.

Dragi absolvenţi,

Vă felicit cu prilejul absolvirii Universităţii Naţionale de Apărare „Carol I” şi vă doresc sănătate

vouă şi familiilor voastre, mult succes şi împliniri în carieră. Felicit absolvenţii din Republica
Italiană, Republica Moldova şi Republica Macedonia şi îi rog să transmită, la înapoierea în ţările
lor, mesajul nostru de prietenie. Apropiata împlinire, la 8 august, a 117 ani de la înfiinţarea
primei structuri de învăţământ superior militar din ţara noastră – Şcoala Superioară de Război,
ale cărei tradiţii le continuă Universitatea Naţională de Apărare „Carol I”, îmi oferă, de
asemenea, ocazia să felicit comunitatea academică şi întregul personal al universităţii şi să vă
urez tuturor succese cît mai mari în nobila activitate pe care o desfăşuraţi.

Departamentul de Comunicare Publică

28 Iulie 2006

MESAJUL
preşedintelui României, Traian Băsescu,
adresat marinarilor cu prilejul Zilei Marinei Române
- Bucureşti, 15 august 2006 -

Îmi revine deosebita onoare ca astăzi, la praznicul Sfintei Fecioare, protectoarea marinarilor, a
lucrătorilor portuari şi constructorilor de nave, să adresez un mesaj – însoţit de salutul meu
prietenesc – tuturor celor ce se află la datorie pe întinderile de apă ale mărilor şi oceanelor sau
bătrânului Danubiu, precum şi în porturile sau şantierele navale româneşti. De mai bine de un
secol, noi românii sărbătorim, cu această ocazie, Ziua Marinei. Fiind legat sufleteşte de nobila şi
frumoasa profesie de marinar, constat cu satisfacţie că interesul tinerilor pentru această meserie
se datorează şi ceremoniilor şi manifestărilor deosebite ce au loc an de an, de Ziua Marinei.
Pentru aceasta, adresez organizatorilor festivităţilor din Portul Constanţa şi din celelalte porturi
maritime şi dunărene mulţumirile mele, alături de mulţumirile tuturor celor care se bucură astăzi
la sărbătoarea marinarilor. De fiecare dată, această sărbătoare a oferit prilejul să-i cinstim pe toţi
cei care de-a lungul istoriei şi-au dat viaţa pentru apărarea fruntariilor de ape ale României, ori
şi-au frânt destinul pe mări şi oceane, pentru gloria navigaţiei româneşti. Este o datorie a noastră,
a tuturor, să ne îndreptăm gândurile şi gratitudinea noastră către eroii marinari. Cinstirea
memoriei lor este semnul nostru de respect şi garanţia angajării noastre responsabile pentru
viitor. Sacrificiul lor reprezintă exemplul demn de urmat atât pentru generaţiile actuale de
marinari, cât şi pentru cele viitoare. Având ca fundament astfel de glorioase tradiţii, Marina
Militară de astăzi este pregătită să facă faţă cu succes noilor misiuni impuse de statutul României
de ţară membră a Alianţei Nord-Atlantice şi de viitoare membră a Uniunii Europene. Salut
modul în care navele militare şi personalul Forţelor Navale române reprezintă, cu cinste şi
onoare, ţara noastră în lume. Prin acţiunile voastre constante vizând consolidarea şi
perfecţionarea cooperării cu Forţele Navale aliate şi cu cele ale statelor din vecinătatea Mării
Negre, dumneavoastră, marinarii militari, aduceţi o contribuţie deosebită întăririi prieteniei,
bunelor relaţii şi încrederii reciproce între noi şi vecinii noştri. Aşa cum am menţionat şi cu alte
ocazii, România îşi afirmă, în continuare, disponibilitatea pentru aplicarea unei strategii
euroatlantice menite să asigure stabilitatea, democraţia, securitatea şi prosperitatea în regiunea
Mării Negre. Îmi exprim convingerea că Forţele Navale îşi vor executa cu cinste misiunile
încredinţate şi se vor manifesta şi în viitor, ca o structură modernă, credibilă, pregătită şi
antrenată pentru a asigura apărarea idealurilor euroatlantice de pace şi prosperitate la graniţa
estică a NATO şi, în curând şi a Uniunii Europene. Pentru România, accesul la mare este vital.
Dispunem astăzi de o economie cu un ridicat potenţial de exploatare a resurselor marine şi de
utilizare a căilor de comunicaţii oferite de Marea Neagră şi fluviul Dunărea. De aceea, pe lângă o
componentă navală militară puternică, trebuie să avem şi o componentă navală economică
eficientă, capabilă să promoveze interesele noastre atât în Marea Neagră, cât şi pe celelalte mări
şi oceane ale lumii. Apreciez, şi cu această ocazie, înaltul profesionalism pe care cei ce conduc
administraţiile portuare, transporturile navale, companiile din domeniile construcţiei şi
exploatării navelor şi a instalaţiilor portuare îl dovedesc în eforturile vizând creşterea contribuţiei
ţării noastre la schimbul internaţional de bunuri şi valori, în beneficiul bunăstării şi prosperităţii
poporului român. Am convingerea că prin eforturile dumneavoastră comune, cu toate
dificultăţile prezente, veţi contribui decisiv, în continuare, la modernizarea activităţii tuturor
domeniilor Marinei Civile.

Dragi marinari – dragi camarazi civili şi militari,

Cu prilejul Zilei Marinei, vă adresez dumneavoastră, tuturor celor aflaţi sub semnul ancorei –
marinari, constructori navali şi lucrători portuari – precum şi celor care prin profesie, aspiraţii şi
vocaţie sunteţi legaţi sufleteşte de Forţele Navale şi de Marina Română, sau de îndeletnicirile
specifice mării şi fluviului, sincerele mele felicitări şi urări de noi împliniri şi succese în tot ceea
ce întreprindeţi! SFÂNTA FECIOARĂ MARIA, protectoarea voastră a tuturor, să vă însoţească
şi să vă ocrotească, oriunde veţi fi !
La mulţi ani şi bun cart înainte!

Departamentul de Comunicare Publică

15 August 2006

MESAJUL
Preşedintelui României, Traian Băsescu
cu prilejul Zilei Armatei României
(Bucureşti, 25 octombrie 2006)
Domnilor generali şi amirali,
ofiţeri, maiştri militari, subofiţeri şi salariaţi civili, ostaşi,
Distinşi veterani de război, cadre militare în rezervă şi în retragere,

În fiecare an, ziua de 25 Octombrie, Ziua Armatei României, reprezintă pentru poporul român un
prilej deosebit de cinstire a Oştirii - instituţie principală cu existenţă permanentă la români, factor
de echilibru şi stabilitate în societate şi, în acelaşi timp, o ocazie de a ne înclina frunţile cu
respect în faţa tuturor acelora care au luptat de-a lungul secolelor pentru libertate, unitate
naţională şi integritate teritorială. Datorăm un profund respect faţă de soldatul român care s-a
jertfit, rămânând de cele mai multe ori anonim, pentru ca numele său să se identifice pentru
eternitate cu cel al Ţării şi al Poporului său, şi faţă de întreaga Armată Română - de la soldat la
general - care, dovedind un admirabil simţ al istoriei, s-a aşezat mereu acolo unde îi era locul:
alături de popor. România a fost mereu, de-a lungul vremurilor, o punte între civilizaţii şi zone
geografice, ceea ce a făcut-o să joace, de multe ori, rolul de mediator şi stabilizator între statele
din zonă. În epoca modernă şi contemporană, politica noastră externă a elaborat şi a pus în
aplicare o adevărată cultură a rezolvării conflictelor prin mijloace paşnice şi prin negocieri, iar
atunci când interesul naţional sau angajamentele asumate au cerut-o, nu a ezitat să plătescă şi
tributul de sânge.

Dragi ostaşi,

Mă bucură faptul că aţi înţeles că nu se poate dobândi gloria numai prin meritele strămoşilor şi
lucraţi la construirea unei armate profesioniste, cu adevărat modernă, formată din unităţi flexibile
şi cu efective reduse, apte pentru reacţii rapide, adecvate situaţiilor de criză. M-am întâlnit
adeseori cu dumneavoastră în unităţi militare şi în teatrele de operaţii şi ştiu ce vă doriţi:
standardele armatelor statelor membre NATO şi susţinerea reformei cu resurse financiare
corespunzătoare.Vă înţeleg speranţa, vă admir răbdarea şi vă asigur de întregul sprijin al
comandantului forţelor armate pentru realizarea reformei pe care o derulaţi în momentul de faţă!
Împreună, societate şi armată, aparţinem Europei unite şi democrate! Şi am demonstrat-o
adeseori, într-o manieră inedită, fără precedent, prin participarea la proiecte de apărare europeană
şi la misiunile angajate alături de statele membre NATO şi ale Uniunii Europene, lucru ce a
reprezentat o confirmare publică a stării operaţionale a sistemului de comandă şi control al oştirii
române. De-a lungul istoriei, Armata Română a suferit multe transformări, dar nici una nu a avut
amploarea reformei care se desfăşoară astăzi. De la reconfigurarea structurii organizatorice, la
managementul resurselor umane, de la instruire, la înzestrare, toate subsistemele organismului
militar cunosc schimbări de substanţă. Managementul schimbării, în orice domeniu, nu este
deloc uşor. Aş spune: mai degrabă dificil, dar necesar! Şi asta pentru că viitorul lumii depinde şi
de capacitatea structurilor militare performante de a participa, dincolo de graniţele naţionale, la
gestionarea situaţiilor de criză. Societatea civilă modernă a apelat, nu de puţine ori, la ajutorul,
experienţa, resursele şi curajul militarilor atunci când s-a aflat în impas. Cutremurele, inundaţiile,
incendiile şi alte evenimente dramatice au făcut indispensabil ajutorul armatei române. Mai mult,
ostaşii au fost primii care au răspuns solicitărilor de ajutor venite din partea semenilor noştri,
uneori greu încercaţi. Pentru toate acestea, ţara şi comandantul forţelor armate vă mulţumesc şi
vă sunt recunoscători! Mă înclin cu recunoştinţă în faţa martirilor căzuţi pe câmpurile de onoare
pentru apărarea ţării şi aduc un sincer omagiu tuturor veteranilor de război, pentru care datoria
faţă de ţară a reprezentat crezul suprem! Folosesc prilejul Zilei Armatei României pentru a vă
adresa, în nume personal, precum şi al Consiliului Suprem de Apărare a Ţării, cele mai calde
felicitări şi urări de succes în misiunea de a servi patria sub tricolor!

La mulţi ani!

Departamentul de Comunicare Publică

25 Octombrie 2006

DISCURSUL
preşedintelui României, Traian Băsescu,
la Şedinţa Solemnă Comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului,
consacrată Sărbătoririi Zilei de 1 Decembrie,
Ziua Naţională a României
(Bucureşti, Palatul Parlamentului, 30 noiembrie 2006)

Onoraţi membri ai Parlamentului României,

Dinstinşi invitaţi

Dragi compatrioţi,

Sărbătorim astăzi ultima Zi Naţională în afara Uniunii Europene. Începând cu anul viitor, Ziua
Naţională - la 1 Decembrie - şi Ziua Europei - la 9 Mai - vor sta împreună în calendarul oficial al
sarbatorilor romanilor. Celebrăm 88 de ani de la cel mai important eveniment pe care l-a trăit
naţiunea română în secolul 20: naşterea României Mari. Toate personalităţile politice şi
intelectuale din societatea noastră au luptat pentru acest ideal urmărit consecvent, timp de secole.
În aceste momente de sărbătoare, e de datoria noastră să elogiem amintirea şi jertfele acelora care
au slujit cu devotament aspiraţia de a-i uni pe toţi românii într-un stat indivizibil şi capabil să-şi
protejeze fiii. România Mare s-a clădit pe temeiul sacrificiilor interne, dar şi cu sprijinul unor
puteri europene situate de partea dreptăţii istorice. Prin Marea Unire, naţiunea română şi-a
dovedit vocaţia europeană. Prin momentul 1 ianuarie 2007, naţiunea română va deveni parte
egală a marelui proiect politic datorită căruia pacea, democraţia şi prosperitatea i-au fost
garantate Europei după cel de-al II-lea Război Mondial. 1 Decembrie este sărbătoarea tuturor
românilor. Ziua de 1 Decembrie reprezintă baza morală a mîndriei de a fi român. Într-o logică
mai largă, 1 ianuarie 2007 ne va întări sentimentul apartenenţei europene şi, de aici, mândria că
am reuşit să revenim definitiv în comunitatea democraţiilor evoluate. Sper ca, în noul context
european şi prin afirmarea unei noi mentalităţi privind raporturile internaţionale, românii din
Basarabia şi Bucovina să-şi păstreze tezaurul primit de la înaintaşi, adică limba, identitatea,
cultura şi obiceiurile. Aceste valori pot constitui baza reunirii noastre, în marea familie
europeană. România însumează cetăţenii şi instituţiile acestei ţări. De aceea, relaţia de parteneriat
dintre instituţii şi cetăţeni este esenţială pentru viitorul României. Armata română este, cu
siguranţă, unul dintre pilonii pe care s-a construit Marea Unire. Jertfa românilor din Primul
Război Mondial nu a rămas nerăsplătită. Astăzi, armata este una dintre instituţiile purtătoare de
tradiţii româneşti în lume. Contribuţia militarilor noştri pe teatrele de operaţiuni din afara
frontierelor reprezintă unul din cele mai convingătoare argumente ale prezenţei româneşti în
comunitatea euro-atlantică. Interesul naţional a fost mereu urmărit de Armata Română prin forţa,
pregătire şi patriotism. Le datorăm recunoştinţă tuturor soldaţilor români din trecut, precum şi
celor care apără interesele ţării în lume astăzi. Existenţa şi evoluţia unei naţiuni atârnă de factori
foarte diferiţi, dar nimic durabil nu se poate ridica fără dragostea sinceră faţă de propriul neam.
Această forţă, alături de încrederea în Dumnezeu, în puterea unităţii, a menţinut poporul român
laolaltă. Este datoria noastră să cultivăm, legătura fiecărui român cu neamul în care s-a născut.
Nici un popor nu reuşeşte să reziste în istorie dacă această legătură nu este puternică. Avanatajele
integrării, proiectele şi direcţiile în care se va angaja România depind întru totul de fiecare
cetăţean, de fiecare familie, de fiecare comunitate, de fiecare instituţie. Statutul de membru al UE
este o oportunitate unică pentru dezvoltarea ţării în demnitate, echilibru social, respect faţă de
mediul şi respect faţă de buna vecinătate. Depinde doar de noi să transformăm într-un succes
istoric statutul de membru al Uniunii Europene. Le doresc tuturor cetăţenilor României sănătate,
belşug, înţelegere, aplecare către problemele comunităţii şi suflet generos faţă de cei aflaţi în
dificultate.

La mulţi ani, România! La mulţi ani români, oriunde v-aţi afla pe Pamânt!

Departamentul de Comunicare Publică

30 Noiembrie 2006

MESAJUL
preşedintelui României, Traian Băsescu,
adresat tuturor românilor, din ţară şi din afara graniţelor ţării,
care sărbătoresc Învierea Domnului
(Bucureşti, 06 aprilie 2007)

Doresc să vă urez în aceste clipe, când ne pregătim să întâmpinăm Sfintele Paşti, să aveţi parte în
casele dumneavoastră de multă linişte, speranţă şi împlinire. Fie ca marea sărbătoare a tuturor
creştinilor să ne găsească pe toţi mai buni şi mai aproape unii de alţii, iar bucuria şi lumina
Învierii Domnului să triumfe în sufletul fiecăruia dintre noi. Adresez, totodată, un mesaj special
românilor de pretutindeni, cărora le doresc să aibă în continuare puterea de a ne face mândri de
realizările lor. Iar celor care în aceste zile au reuşit să vină acasă, în familiile lor, le doresc să
aibă parte de bucuria revederii şi de căldura sufletească a celor dragi.

Paşte fericit!
Departamentul de Comunicare Publică

06 Aprilie 2007

MESAJUL
preşedintelui României, Traian Băsescu,
cu prilejul întronizării Prea Fericirii Sale Daniel,
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
(Bucureşti, 30 septembrie 2007)

Prea Fericirea voastră,

Înalt Prea Sfinţiile şi Prea Sfinţiile voastre,

Eminenţe,
Excelenţele voastre,

Doamnelor şi domnilor,

Participăm astăzi la un moment de sărbătoare din viaţa Bisericii Ortodoxe Române, un moment
al speranţei de împlinire şi înnoire, un moment al responsabilităţii faţă de societatea româneacsă
şi de istorie. Prin creativitatea sa, Biserica Ortodoxă a contribuit fundamental la formarea
identităţii culturale şi spirituale a românilor, generând, după cum spunea un istoric român, o
„civilizaţie a binelui comun” şi asumând de-a lungul timpului o solidaritate de destin cu
naţiunea. Patrimoniul cultural şi moral al ortodoxiei româneşti reprezintă o bogăţie unanim
recunoscută prin care România participă la diversitatea europeană. Consider că prin experienţa
dialogului şi a cooperării cu celelalte biserici şi culte în respectul diversităţii şi în beneficiul
întregii societăţi, Biserica Ortodoxă Română are un rol important în constituirea unei identităţi
creştine receptive şi responsabile în familia europeană.

Distinsă adunare,

În România, cultele, ca parte a societăţii care se bucură de încredere şi respect, sunt recunoscute
pentru contribuţia la definirea şi dezvoltarea proiectelor bazate pe un spirit comunitar activ. În
acest context, sunt convins că Biserica Ortodoxă va participa în continuare la dezbaterile publice
şi la programele care îşi propun acţiuni concrete de prevenire a sărăciei şi a corupţiei, afirmând
totodată valorile familiei şi ale solidarităţii. Cu toţii avem responsabilitatea binelui comun, pe
care îl putem împlini cu sprijinul celor care au menirea de a susţine dimensiunea etică a spaţiului
public.
Prea Fericirea voastră,
Libertatea pe care Biserica Ortodoxă Română a redobândit-o după 1989 îşi are astăzi, prin
alegerea întâistătătorului său, expresia sa deplină. Cu acest prilej, doresc să îmi exprim
încrederea în capacitatea întregii Bisericii Ortodoxe de a găsi echilibrul între virtuţile tradiţiei şi
deschiderile lumii moderne, de a fi prezentă în societatea noastră prin slujirea semenilor noştri şi
prin frumuseţea creaţiilor sale. Sunt convins că lucrarea Prea Fericirii voastre va oferi încredere
şi speranţă în biruinţa dreptăţii, în puterea adevărului şi în respectul faţă de celălalt, răspunzând
prin responsabilităţile asumate acum, la chemarea pe care v-a adresat-o Biserica, aspiraţiilor şi
vocaţiilor existente în comunitatea credincioşilor şi în întreaga societate.

La mulţi ani, Prea Fericirea voastră!

Departamentul de Comunicare Publică

30 Septembrie 2007

Mesajul de Anul Nou

al Preşedintelui României, Traian Băsescu
(Bucureşti, 01 ianuarie 2008)

Dragii mei, în 2004, la prima trecere între ani de când devenisem preşedinte vă spuneam că nu
vom rata obiectivul de a fi în Uniunea Europeană la 1 ianuarie 2007. Astăzi suntem la un an de
când pe instituţiile româneşti s-a arborat drapelul Uniunii Europene. Anul trecut, în Piaţa
Universităţii ne bucuram că, în sfârşit, România ieşise definitiv din zona gri. Astăzi suntem la un
an de la intrarea în Uniunea Europeană. Avem alte mize, miza noastră astăzi este un sistem de
educaţie performant. O altă miză a românilor şi a României este un sistem de sănătate care să ne
satisfacă exigenţele şi nevoile. O altă miză este să începem marile construcţii destinate
modernizării sistemului rutier românesc, construcţia autostrăzilor. O altă miză este să avem un
mediu curat, să trăim în ambianţă cu mediul. Dar, toate acestea nu pot fi realizate dacă nu ne
realizăm obiectivul strategic, acela ca românii să trăiască mai bine în ţara lor. Sunt convins că, în
trei-patru ani, cu toţii vom putea spune că România s-a schimbat profund, ca efect al intrării în
Uniunea Europeană. Astăzi, românii nu mai au dreptul să nu fie exigenţi şi avem trei condiţii pe
care trebuie să le realizăm în aşa fel încât mizele noastre, obiectivele noastre să devină realitate.
Prima este nevoia unei clase politice care să fie dedicată poporului român, a doua condiţie este să
înţelegem că statul crează românilor condiţii, dar fiecare român are obligaţia să-şi valorifice
şansa pentru el şi pentru familia lui şi cea de-a treia condiţie ca să reuşim este să fim solidari, să
fim solidari între noi, să fim solidari cu obiectivele noastre. Gândurile mele se îndreaptă acum nu
numai către obiectivele şi mizele noastre. Mă gândesc la românii care sunt departe. În primul
rând, la militarii români care îşi fac datoria faţă de ţară în teatrele de operaţii, fie că se află în
Kosovo, în Bosnia-Herţegovina, în Africa, în Irak sau în Afganistan, militarii români apără
demnitatea şi onoarea poporului român care i-a trimis în misiune. Cred că toţi avem obligaţia să
ne gândim la ei cu dragoste, cu respect şi cu recunoştinţă. La ceas de An Nou, gândurile mele se
îndreaptă şi către milioanele de români plecaţi la muncă, peste tot în lume. Lor le datorăm mult,
fie că vorbim de românii din Italia, de românii din Spania, de românii din Franţa, din Germania,
de românii din Irlanda sau din Marea Britanie. La fel şi în mod egal gândurile mele şi ale noastre
ar trebui să se îndrepte către românii din diaspora, aceia care, plecaţi şi având cetăţenia altor
state, au rămas români şi pe toată perioada tranziţiei au fost un sprijin continuu pentru ţară şi
pentru poporul român. Şi pentru că avem datorii istorice, noi toţi, nu numai eu, trebuie să ne
gândim cu dragoste la românii care, fără voia lor, nu mai sunt în Patria-mamă. Avem obligaţia să
ne gândim cu toată dragostea la românii din Republica Moldova, la românii din Ucraina şi de
asemenea odată cu gândurile noastre pentru ei, să ne gândim la românii din jurul frontierelor.
La mulţi ani! La mulţi ani, români! La mulţi ani, România!
La mulţi ani, români de acasă şi de oriunde v-aţi afla!

Departamentul de Comunicare Publică

01 Ianuarie 2008

DISCURSUL
preşedintelui României, Traian Băsescu,
cu ocazia Zilei Unirii Principatelor Române
(Focşani, 24 ianuarie 2008)

Bine v-am regăsit, vrânceni, bine v-am găsit, dragi focşăneni! Înainte de orice, aş vrea să salut pe
elevii Colegiului Naţional Unirea care se află astăzi în piaţă. 119 ani de tradiţie ne fac să ne
gândim că, într-un astfel de colegiu, nu pot să fie pregătiţi decât tineri care evoluează în viaţă cu
dragoste pentru ţara lor. Sărbătorim 149 de ani de la aşa-numita Unire Mică. A fost, însă, atât de
mare pentru români, pentru că, fară ea, nu ar fi fost posibilă întregirea ţării din 1918. Atunci,
oamenii politici au respectat voinţa românilor din Moldova şi din Ţara Românească. Au ales un
singur Domn, la 5 ianuarie, la Iaşi, şi la 24 ianuarie, la Bucureşti: Alexandru Ioan Cuza. A fost
un act d voinţă a românilor, un act de voinţă pe care politicienii l-au respectat. În acelaşi timp,
trebuie s-o spunem: inteligenţa politicienilor, capacitatea lor de a specula momentul potrivit a
făcut posibilă Unirea Moldovei cu Ţara Românească. Este ceea ce toţi ştim, că pe aici, pe
undeva, trecea Milcovul, acela care separa românii, la fel cum astăzi trece Prutul, undeva mai la
est, şi separă tot români. Ar trebui să vină o altă generaţie de politicieni care să facă românii să
fie uniţi, de data aceasta, în interiorul Uniunii Europene. Să vorbim despre Unire poate părea un
lucru simplu, este greu să o faci, însă. Este una să iei decizia politică, aşa cum oamenii politici de
acum 149 de ani au luat-o, şi este alta să faci să funcţioneze un stat format din două ţări de
români. Au urmat ani grei. Aici, la Focşani, a fost Comisia Centrală – o comisie cu un rol
extraordinar în scrierea legilor noului stat. Dacă Unirea s-a făcut în 1859, numele de România a
venit abia în 1862, când, pentru prima dată, s-a rostit cuvântul care, astăzi, ne este drag tuturor.
Şi atunci a trebuit modernizate instituţiile statului. Atunci, după Unire, s-a înfiinţat Înalta Curte
de Casaţie – o Curte care avea un rol pe care şi noi îl dorim astăzi. Dincolo de a casa hotărârile
instanţelor de peste tot din ţară, Înalta Curte de Casaţie avea şi rolul să judece pe miniştri şi pe
oamenii de stat. Iată că sunt aproape 150 de ani de când românii îşi doresc ca miniştrii să fie
egali cu ei – este ceea ce trebuie să se întâmple şi în ziua de azi. Am putea să vorbim despre
istorie, dar aş prefera să vă spun câteva cuvinte despre viitor. Viitorul nu ne poate conveni aşa
cum el se prefigurează acum. Pentru a avea viitorul pe care ni-l dorim, trebuie să ne modernizăm
instituţiile. România are nevoie de o nouă împărţire administrativ-teritorială. Cea actuală datează
din 1968 şi nu mai corespunde nevoilor de dezvoltare de astăzi. Avem nevoie de un sistem de
educaţie care să dea şanse tuturor tinerilor care trec prin el. Avem nevoie să ne modernizăm
sistemul de sănătate, să modernizăm agricultura, să dăm şanse tinerilor la ei acasă. Avem nevoie
să ne construim sistemul de autostrăzi – şi vă spun toate acestea (pot fi spuse multe altele) nu
pentru a vă aduce aminte nişte lucruri pe cere le ştiţi, ci doar pentru a marca o realitate. O ţară
modernă îşi construieşte un viitor modern şi prosper doar atunci când înţelege să fie într-un
proces continuu de modernizare şi adaptare ale instituţiilor şi realităţilor ei la vremuri. Vă asigur,
dragi focşăneni, dragi vrânceni, că sărbătoarea de astăzi, deşi nu este declarată sărbătoare
naţională, toţi românii o au în suflet şi, la fel cum administraţiile locale din ultimii ani de la Iaşi
au reînviat, ca manifestare în care localnicii să fie la un loc, Ziua Unirii, la fel aţi făcut-o şi
dumneavoastră. Cu cât vom avea mai multe evenimente cu ocazia cărora să fim împreună, cu
atât vom avea o identitate mai puternică, cu atât ne vom defini nu numai la nivel naţional, dar şi
la nivelul fiecărei comunităţi. Aş vrea să închei dorindu-vă tuturor sănătate, asigurându-vă de
toată dragostea mea şi cu urarea pe care niciodată n-o să contenesc să v-o fac: să trăiţi bine!

Departamentul de Comunicare Publică

24 Ianuarie 2008

MESAJUL
preşedintelui României, Traian Băsescu,
adresat românilor
la 19 ani de la căderea regimului comunist
(Bucureşti, 22 decembrie 2008)

Dragi români,

Aniversăm astăzi 19 ani de când regimul totalitar comunist a fost înlăturat prin voinţa românilor
care au învins frica şi au reuşit să răstoarne un sistem care se credea veşnic. Datoria noastră este
să-i cinstim pe cei care au plătit cu sângele lor pentru libertatea de care ne bucurăm noi acum.
Sacrificiul eroilor din decembrie 1989 nu trebuie uitat niciodată. În aceste momente trebuie să ne
amintim de ce s-au revoltat românii acum 19 ani: lipsa oricărei libertăţi, represiunea, umilinţa
vieţii zilnice. Revoluţia din decembrie 1989 le-a redat românilor demnitatea şi libertatea de a fi
ei înşişi. Pe ruinele regimului comunist nu a fost uşor să apară un regim democratic, cu o
societate civilă puternică, un Stat de drept şi o economie liberă. Speranţele născute de Revoluţia
anticomunistă din 1989 nu au fost împlinite imediat. Au trecut 17 ani până când visul integrării
României printre ţările Uniunii Europene s-a realizat. Acum putem spune că am depăşit o
perioadă care a fost dificilă pentru majoritatea românilor. O perioadă de tranziţie în care
dificultăţile cauzate de moştenirea sistemului totalitar s-au combinat cu dificultăţile specifice
unui proces profund de transformare politică şi socială. Aderarea acum doi ani la Uniunea
Europeană a fost semnul intrării într-o nouă etapă de dezvoltare şi de modernizare. La 19 ani de
la Revoluţia română din decembrie 1989 putem spune că în această perioadă traiectoria ţării
noastre a fost una corectă, dar mai sunt multe progrese de făcut, mai rămân multe promisiuni de
împlinit, mai sunt multe nedreptăţi cărora trebuie să li se pună capăt.

Dragi români,

În fiecare an trebuie să ne întoarcem către momentele din 1989 pentru a ne aminti cât de mare
poate fi preţul libertăţii şi cât de important este să ştim să apreciem această libertate. În
decembrie 1989 ne-am recâştigat dreptul de a fi noi înşine, drept pe care nu trebuie să-l mai
pierdem niciodată.

Mesajul
preşedintelui României, Traian Băsescu,
cu prilejul sărbătorii Naşterii Domnului
(24 decembrie 2008)

Dragi români,

Sărbătoarea Crăciunului, timp al bucuriei şi al solidarităţii, să vă aducă în case multă pace,

belşug şi fericire alături de cei dragi. Spiritul sărbătorii Naşterii Domnului să ne apropie de cei
care au nevoie de noi, redescoperind sensul autentic al comunităţii şi al generozităţii umane.

Crăciun fericit!

Departamentul de Comunicare Publică

24 Decembrie 2008

Mesajul de Anul Nou

al preşedintelui României, Traian Băsescu
(01 ianuarie 2009)

Încep prin a vă mulţumi că mi-aţi dat şansa de aici, de la Braşov, să adresez românilor
tradiţionalul salut de Anul Nou. Este pentru mine o onoare să mă aflu la Braşov. La mulţi ani,
braşoveni! La mulţi ani, români! Se încheie un an 2008, care a fost un an bun pentru România.
Începem un an 2009 care va genera dificultăţi, dar cu certitudine împreună, toţi românii, vom
depăşi dificultăţile crizei economice din anul 2009. Vreau să vă asigur aici, la Braşov, pe
dumneavoastră, pe braşoveni, pe toţi românii că instituţiile statului român au şi resurse, au şi
capacitatea să facă ca anul 2009 să fie un an în care să trăim mai bine. De aici, din centrul ţării,
vreau să ne amintim acum de milioanele de români care lucrează în Italia, în Spania, în toată
Europa, în toată lumea, vreau să ne gândim acum la militarii români din Afganistan, din Irak, din
Balcani, din Africa, care îşi servesc ţara oriunde s-ar afla în lume. Şi, înainte de a trece la Anul
Nou, aş vrea să mă adresez în mod special tinerilor: avem nevoie de implicarea generaţiei tinere
în viaţa politică, în viaţa economică, în viaţa socială. Am convingerea că schimbarea rapidă a
României poate fi făcută numai împreună cu generaţia tânără. Şi pentru că ultimele clipe ale
anului care trec le trecem împreună, daţi-mi voie, de aici, de la Braşov, să vă doresc tuturor din
tot sufletul, cu toată dragostea, "La mulţi ani!" şi "Să trăiţi bine!"

Departamentul de Comunicare Publică

01 Ianuarie 2009

MESAJUL
preşedintelui României, Traian Băsescu,
adresat cetăţenilor din Republica Moldova,
cu prilejul sărbătoririi Zilei Independenţei şi Zilei Limbii Române
(Bucureşti, 27 august 2009)

Dragi cetăţeni din Republica Moldova,

Mă adresez dumneavoastră cu prilejul sărbătorilor naţionale pe care le celebraţi în această

perioadă pentru a vă adresa cele mai bune urări de sănătate, fericire, pace şi prosperitate. Alături
de cetăţenii români, doresc să vă mulţumesc pentru faptul că, prin dumneavoastră şi prin copiii
dumneavoastră, Limba Română rămâne vie în Republica Moldova. Doresc să mulţumesc tuturor
celor care, vorbind româneşte, se identifică cu valorile poporului român, cu valorile europene şi
cu speranţa unui viitor mai bun. De asemenea, în aceste clipe de sărbătoare, permiteţi-mi să
mulţumesc tuturor celor care continuă să înveţe, să scrie, să gândească şi să viseze în Limba
Română! Republica Moldova se află într-un moment de răscruce al istoriei sale. Este momentul
în care aţi decis că viitorul Republicii Moldova este un stat modern, democratic care să răspundă
aspiraţiilor dumneavoastră europene! Doresc să vă asigur, şi pe această cale, de faptul că
România va rămâne un susţinător constant al integrării Republicii Moldova în Uniunea
Europeană.