Kathleen Grissom,The Kitchen ouseH

© 2014 by dituraE POLIROM, pentru traducerea nî limba română

www.polirom.ro
Editura POLIROM
Ia ,iB-dul CarolI nr. 4; PO.. BOX 266, 700506 Bucure ti,
Splaiul Unirinr. 6, bl. B3A, se. 1, et. 1;
sector4, 040031, O.P.53, C.P.15-728 ISBN
print: 978-973-46-4203-8

Coperta:Radu Răileanu
Pe copertă:© korobkova epositphotosDcom;.
 CUPRINS

PROLOG 1810Lavinia
CAPITOLUL UNU 1791 viniaLa
CAPITOLUL DOI Bele
CAPITOLUL TREI Lavinia
CAPITOLUL PATRU Bele
CAPITOLUL CINCI Lavinia
CAPITOLUL ASE Bele
CAPITOLUL APTE Lavinia
CAPITOLUL OPT Bele
CAPITOLUL NOUĂ Lavinia
CAPITOLUL ZECE Bele
CAPITOLUL UNSPREZECE Lavinia
CAPITOLUL DOISPREZECE Bele
CAPITOLUL TREISPREZECE Lavinia
CAPITOLUL PAISPREZECE Bele
CAPITOLUL CINCISPREZECE Lavinia
CAPITOLUL AISPREZECE Bele
CAPITOLUL APTESPREZECE Lavinia
CAPITOLUL OPTSPREZECE Bele
CAPITOLUL NOUĂSPREZECE Lavinia
CAPITOLUL DOUĂZECI Bele
CAPITOLUL DOUĂZECI IUNU Lavinia
CAPITOLUL DOUĂZECI I DOI Bele
CAPITOLUL DOUZECI I TREI 1796 Lavinia
CAPITOULUL DOUĂZECI IPATRU Bele
CAPITOLUL DOUĂZECI I CINCI Lavinia
CAPITOLUL DOUĂZECI I ASE Bele
CAPITOLUL DOUĂZECI I APTE Lavinia
CAPITOLUL DOUĂZECI IOPT Bele
CAPITOLUL DOUĂZECI INOUĂ Lavinia
CAPITOLUL TREIZECI Bele
CAPITOLUL TREIZECI I UNU Lavinia
CAPITOLUL TREIZECI I DOI Bele
 CAPITOLUL TREIZECI I TREI Lavinia
CAPITOLUL TREIZECI I PATRU Bele
CAPITOLUL TREIZECI I CINCI Lavinia
CAPITOLUL TREIZECI I ASE Bele
CAPITOLUL TREIZECI I APTE Lavinia
CAPITOLUL TREIZECI I OPT Bele
CAPITOLUL TREIZECI I NOUĂ Lavinia
CAPITOLUL PATRUZECI Bele
CAPITOLUL PATRUZECI I UNU Lavinia
CAPITOLUL PATRUZECI I DOI Bele
CAPITOLUL PATRUZECI I TREI Lavinia
CAPITOLUL PATRUZECI ŞI PATRU Bele
CAPITOLUL PATRUZECI I CINCI Lavinia
CAPITOLUL PATRUZECI I ASE Bele
CAPITOLUL PATRUZECI I APTE Lavinia
CAPITOLUL PATRUZECI I OPT Bele
CAPITOLUL PATRUZECI INOUĂ Lavinia
CAPITOLUL CINCIZECI 1810 Bele
CAPITOLUL CINCIZECI I UNU 1810Lavinia
CAPITOLUL CINCIZECI I DOI Bele CAPITOLUL
CINCIZECI I TREI Lavinia CAPITOLUL
CINCIZECI I PATRU Bele CAPITOLUL
CINCIZECI I CINCI Lavinia NOTA AUTOAREI
MULŢUMIRI
 Născută i crescută în unul dintre cele mai mari ora e canadiene,
Saskatchewan, KATHLEN GRISSOM a absolvit tot aiciliceuli o coală de
infirmiere. leacăPla Montrealsei angajează la RoyalVictoria Hospital. Se
mută apoiîn SUA, unde lucrează la o companie de producie grafică
iparticipă la cursuri decreative writing.Se va stabili până la urmă în
Virginia,unde locuie etalăturide soul său în conacul uneiplantaBucătăriai.
sclavilor este primul eiroman.
 Pentru părinţi mei iubiţi, Ted şi Catherine
Doepker, şipentru dragul meumentor,
EleanorDrewry Dolan

PROLOG

1810
Lavinia
Mirosea puternic afum io teamă pe care n-o maiîncercasem mă
împingea de la spate. Eram deja pe drumul tiut i goneam
înainte,fără sămi- dau seama că icafi mea mă urma,încercând să ină pasul.
Picioarele îmi amoriseră, neînvăate cu asemenea ritm, iar lămânip îmi
ardeau. Mi-am interzis să mă gândesc că era preatârziu imi-am adunat
forele ca săajung acasă.
Din gre eală, încercând săscurtezdrumul către pârâu, am ie ti
de pe potecă iam luat-o la fugăprin pădure.Spre groazamea,
m-am împotmolit.
Am tras de fustele lungi ialbastre ca să mile desprind din
rugi de mure în care se agăaseră.În timp ce ncercamî să mă
eliberez, Ely m-a ajuns din urmă. Mi sa- agăat de bra plângând
în hohote încercândi sămă opreascăi.chiar acădun copil de
apte ani nu- ipoate măsura puterile cuo emeief nî toată firea, s-
࿿࿿࿿“鰖惮࿿࿿࿿࿿࿿࿿࿿࿿࿿”䢞掅࿿࿿࿿࿿࿿࿿࿿࿿࿿•륲ä࿿࿿࿿࿿࿿࿿࿿࿿࿿–136 luptat cu
disperare,cu o foră născută din groază. În delirul meu, am îmbrmcit-o eai
acăzut. M-a privit cacumi nu-i venea să creadă.

— Staiaici,am implorat-o,apoiam luat-o la fugă pe potecă până amajuns la pârâu.

Voiam să-ltraversez pă ind pe pietrele care ie eau din apa mică,darnu mi-
am scos pantofii, ceea ce s-a dovedit a fi o gre eală.Când eram pe la
jumătate,am alunecatpe o piatră i am căzut cu zgomot. Răceala apeim-a
încremenit i am rămas loclui o clipă, năucită, cupârâul curgând zgomotos
nîjurul meu, până când am privit în susi am recunoscut afumătoarea oastrăn
pe malul celălalt. Clădireagri mi-a amintit cămă aflam aproape
de casă.M-am ridicat, cu fustele ude igrele, im-am grăbit să
ajung al mal agăându-mă de pietrele care ei aue din apă.
La poalele deaului m-am oprit gâfâind im-am îndoit de mijloc,
încercând sămi- recapătsuflarea.Ely m-a prins cumva din urmă
din nou ide data asta sa- agăat caun pisoide ustelef mele ude. Mi-era groază de
ce rafi putut săvadă, dar deja era preatârziu, a a că am luat-o de mână i,
împreună,am urcatpână în vârf. Ajunsăacolo,am înmărmurit.Elyavăzut iea
iascâncit; i-a
desprins mina dintr-a mea isa- a ezat pe osj.Am înaintat încet, caîntr-un vis.

Stejarul nostru uria seînăla în vârful dealului, iar runziful bogatumbrea

creanga decareatârna trupul.N-am maivrutsă privesc din nou în sus după
ce amrecunoscut basmaua verdei pantofii lucrai de mână, cuvârfurile
ndreptateî nî jos.

CAPITOLUL UNU

1791
Lavinia

În aceaprimăvară,în anul 1791, nu în elegeamcăuitasemtot din pricina

nenorocri aduse de pierderea pe care o suferisem. Singurul ucrul de care
eram contientă, ândc m-am trezit înghesuită între lăzi ibagaje,era groaza
pe care am sim it-o dându-mi seama că nu tiam unde mă aflu i nu-mi
aminteam
nicimăcarumelen meu. Eram slăbită după luni de căorietl grea icând acelbărbatm-a ridicatdin căru
ă,m-am agăatde umeri
lui lai. N-avea de gând să mă lase, a acă mi-a desprins cu u urin ă braele ca
sămă a ezosj.Am început să lângp m-iam întins după el, dar m-a îmbrâncit
către bătrânul negru care se apropia de noiîn grabă.

— Jacob,ia-o,spuse omul.Dă-i-o luiBele.E pentru ea,s-o ajute

nî bucătărie.
— Da,Căpitane.
 Bătrânul priveaîn jos.
— James,James,te-aiîntors!
O vocee demeie!fAm privit plină de speran ă către casauria ă din faa
mea.Era construită din lemn ivopsită în alb, cu o prispă lată pe toată latura
din faă. Deo- parte ide celaltă a treptelor late se ridicau coloane învăluite de
lăstaride glicină verde iviolet,iaraerulaceleidimineideaprilieera îmbibatde
parfumul lorputernic.

— James,decen-aitrimisvorbăcăvi?strigăfemeia.
Bărbatul sa- lăsatpe spate casăvadă maibine,cu mâinile nî olduri:

— Bagă deseamă,nevastă.M-am întorsacasă după tine.Mai

binecoboripânănuurceu.
La etaj, la o fereastră deschisă care părea sa ajungă până la nivelul
podelei, femeia a râs,o siluetă de spumă albă cu un vârf de păr ro cat,
voluminos.
— O,nu,James.Ţine-tedepartepânătespeli.
— DoamnăPyke.Pregăte te-te,strigăel isăripragul.
Odată intrat în casă, a continuat să ipe:
— Da’undesunteitoi?l-am auzitstrigând.Am ajunsacasă! Am
pornitrepededupăel,darbătrânulnegrum-aprinsdebra
i m-a inut nî loc. Când am încercat ăs mă împotrivesc, m-a ridicat în brae
euami început să ip, îngrozită. Imediat m-a dus pe sus până în spatele
casei.Ne aflam în vârful unui deal, iar de jurîmprejur,în depărtare,se întindeau
alte dealurimaijoase. Deodată se uzia sunetul unui corn, care mă sperie i
maitare,
a a că am început săl- ovescl pe bărbatul care mă prizonieră. Acesta mă sctură
cuputere:
inea
— Da’stailoculuiodată!
M-am holbat alacelom cu pielea lui neobi nuită,întunecată, care contrasta
atât de mult cu părul alb icare vorbeaun dialect a ade ciudat, căabia reu
eamsăîn eleg câte ceva.
— Dăcetelupicumine?aîntrebat.
Toateceleîntâmplatemăepuizaseră,aacămi-am lăsatcapul
să cadă pe umărul slab albărbatului. El îi continuă drumul
către bucătărie.
— Bele?strigăbătrânul.Bele?
— Unchiu’Jacob? Intră,se auzio voce de femeie,iaru a de lemn
a scârâit când omul a împinso- cupiciorul.
Pe când Unchiul Jacob mă a eza,o femeie tânără a coborât
încet scările,apoia făcut câivapa iînainte în timp ce,cu o

mi care rapidă, î ilegapărul negru ilucios,împleit cu o fâ ei de pânză verde.

-Ma privit cu ochi mari iverzi argl deschi ,i
nevenindu-i să creadă ce vdea.M-am linitit când am observat că ea nu arăta
atâtde ciudatca omul care mă adusese, fiindcă,
chiar dacă pielea eimaronie era altfeldecât a mea, trăsăturile îi
semănaumaibine cu ale mele.
Unchiul Jacob aspus:
— Căpitanu’ i-a trimis copchilu’ ăsta. Zice că-i pentru
bucătărie.
— Da’ce-are-ncap?Nuvedecă-ialbă?
Femeia sa- lăsatpe vine ângălmine m-ia întors cufaa spre ea.

— Aivărsat?strâmbăeadin nas.Trebuiesăpun pefochainele

astea. E itnumai piele osi.Vreicevade mâncat?
Mi-a smuls degetul din gură i m-a întrebat acăd tiu să vorbesc.N-am
izbutitsă-migăsesccuvintele,aa căam privitîn jur,încercândsă-
midauseamaundemăaflu.
Bele sa- îndreptat spre o sobă uria ăcare ocupa întreaga latură a
încăperii ia turnat ni et lapte fierbinte într-o cană de lemn. Când mi-a pus
canla gură,m-am înecatcu laptele ami

început să tremur ărăf să mă potcontrola.Am vomat, apoiam le inat.

M-am trezit pe osalteaîntr-o cameră de al etaj, preasperiată ca să potface
vreo micare, când mi-am datseama că încă nu-mi revenise memoria.Mă
durea capul, darcând am încercatsă mi-l masez, mi-am retras
âna,mînspăimântată.Părul meulung usesef tuns.

Mă spălaseră până devenisem roz, iarpielea mă ustura pe sub căma a

maro,aspră care mă acopear.Stomacul mi s-a strâns
când am sim it mirosul neobinuit demâncare ce venea din
bucătăriadejos.Îmisugeam degetulcasămălinitescîntimpce cercetam
încăperea. Ni et haine erau agăate în cuiere prinseîn
perete,iar ntrî-un capătse aflun patde emnl cu un mic cufăr simplu alături.
Lumina soarelui intra pe o fereastră deschisă i
fără perdele,iar ed afară se uzia deodată hohotul de râs alunui copil. Era un
sunet cunoscut a acă,uitând de tot, am fugit la geam.Lumina era atâtde
puternică,încâta trebuit sămi- acopăr
ochi cu amândouă mâinile. La început n-am văzut decât o întindere
verde,dar am observat căîn dreptul ferestreiera o
potecă.Trecea pe lângă o grădina împrejmuită iducea spre o colibă din lemn
pe ale căreitrepte seaflau două fetie cu pielea ciocolatie.Se uitau atente la o
scenă care se desfă ura undeva lângăconac.M-am aplecatmaimult la
fereastră iam văzut un
stejar înalt. Dintr-un leagăn agăat de ocreangăgroasă ijoasă, o
fetiă ipa la un băiat aflat în spatele ei.
Când elîmpingealeagănul, fetia blondă cu ochi alba rit ipa
ascuit. Băiatul cel naltî râdea. staA era! nU râs pe carel-recuno eamt. Mânată
de speran ă, am coborât în viteză scările de
lemn, am ie it pe u a deschisă a bucătăriei iam urcatîn fugă dealul până la
ei.Băiatul a oprit leagănul iceidoi m-au privit cu băgare de
seamă.Amândoiaveau ochide un albastru adânc i radiau de sătaten.

— Cine e ti? De unde vi? m-a întrebatbăiatul,alcăruipăr

blondstrăluceaînluminaputernică.
N-am putut decâtsă mă holbez al ei, amu ită de dezamăgire.
Nu-l recuno team.
— Eu suntMarshal,a încercatdin nou băiatul,iarea esora mea,
Saly.
— Am patruani,aspusSaly,tucâianiai?
A lovitaerulcu pantofiieialba tri im-a privitpesub borul moale al
boneteialbe.
N-am avut glas săi-răspund, a acă i-am fostrecunoscătoare lui Marshal
când i-a distras atenia de al mine zglâind leagănul.
— Eucâianiam?aîntrebat-opesoralui.
 — Doi,a răspunsSalyîncercând să-l înghionteascăcu vârful
pantofului.
— Nu,am doisprezece,aspusMarshal,râzând.
— Banu,aidoi,l-anecăjitSaly,încântatădejocullor.
Deodată am fostîn ăcatăf de braele uil Bele.
— Treciînapoi,mi-aspuseapeuntontăios,tustaicumine.
În bucătărie,Bele m-a a ezat pe un priciaflat într-un col, faă în faă cu o
femeie cu pielea închisă la culoare,la al căreisân
sugeaun prunc.I-am privit stăruitor, tânjind după intimitatealor. Mama sa- uitat
la mine ,i chiar acăd faa îi părea tânără, avea
riduriadânciîn jurul ochilor.
— Cum techeamă?m-aîntrebat i,neprimindniciun răspuns:
Ăsta-ipruncu’meu,Henry, iio-smă-sa,Dory.
Copilul sa- desprins deodată de la sânul ei ia scosun ipăt
ascuit.Eu mi-am îndesatdegetulîn gură im-am tras napoiî.

Ne tind ce aeptaut de la mine, am rămas pe salteaua de la bucătărie.În

primelezileam studiattoatemicărileluiBele.Nu-
mi era foame ide câte ori insista să mănânc,stomacul mi se goleaviolent. De
câte ori vărsam, trebuia săcuree.Pe măsură ce Bele deveneatotmai frustrată
din cauza mea,mi se ăceafdin ce în ce maiteamă să n-o supăr. Noaptea
ormeamdpe osaltea ntrî-
un col al dormitorului lui Bele,la etaj. În ceadea- doua noapte, neputând să
adorm, m-am dus lângă patul lui Bele să ascult
cum respiră nî somn, ca sămă inil esct.
Se poate căam speriat-o,fiindcăatuncicând sa- trezit, a ipat
la mine să mă duc napoiîsă mă culc. M-am întors degrabă,mai
speriată caoricând. ,i cu fiecare noapte ce trecea,mă
Întunericul mă chinuia
sim eammaipierdută.Capul îmi zvâcneadin cauza efortului de a-mi aminti ceva
despre mine.M-am sim it u urată, din fericire, când, chiar nainteî de răsărit,
cocoi icornul i-au anun at pe toi căe impult săse rezeascăt.Apoio altă
femeie,Mama Mae,i s-
← alăturat lui Bele în bucătărie.Cele două femeilucrau cu u urin ă
împreună,darnu mi-a luatmult sămi- dau seama că,
de i Bele era responsabilă în bucătărie,Mama Mae era efa lui
Bele. Mama Mae era o femeie masivă,dar nimic din ea nu era moale. Era
sobră i se mica iute ca apa unui râu, ari repeziciuneaeiera o dovadă
limpede cănu suporta lenea.Ţinea strâns între din i pătai de tutun o pipă
făcută dintr-un iuletet
de porumb. Era rareori aprinsă,dar iîronăia mereu capătul i după un timp m-
am gândit că avea asupra eiacela iefect pe care
suptul degetului îl aveasupra mea.Probabil cămi-ar fifostmai teamă de ea
dacă nu m-arfi binecuvântatcu un zâmbet chiarde
la început. Atuncifaa eiînchisăla culoare,cu trăsăturituritei ochi einegrisau-
încreit arătând bunătate.
În zilele care au urmatn-am maiîncercatsă mănânc i am dormit
maitottimpul. În dimineaa când Mama Mae m-a studiat, Bele priveadin
cealaltă parte aîncăperii:
— E doar căpoasă.Când reu esc s-o conving să mănânce,
varsă,a a că acum îidau doarapă.O s-o apucefoamea câtde
curând, a spus Bele.
Mama Mae mi-a apucatfaa nî mâna eiputernică:
— Bele,a spus ea pe un ton tăios,copchilu’ăsta nu isă-mpotrive te. E prea
bolnavă. acăDnu reu e ti s-o faci ăs
mănânce,o pierzi.
— Nu tiu de ce mi-a adus-o Căpitanu’. i-a a am destulă treabă.

— Bele, i-adatpân capcăpoateprimaoarăcândam auzitcă

teaduc- pă tine al bucătărie,tota am-am gândit iio?
— Iomăcarnufăceam mizerie,numivărsam maelepetine.
— Nu,da’aveaitotvreo ase-apteanilavremeaaia. itu te-ai
născut -iai crescut aici, da’ tot ai inut-o p-a ta, a certat-o Mama
Mae.
Bele nu i-a răspuns,dar upăd aceea nu sa- mairăsit a ade
mult la mine.
Maitârziu în acea zi, Mama Maea tăiatun pui. Mi-a făcut o supă i, pentru
prima dată,stomacul meu a reu it să suporte
altcevadecât apa. După câtevazile nî care am băut lichidul acela
tămăduitor, am început să mănânc i să îngădui hrana solidă.
Când am devenit mai vioaie,Bele aînceput sămă ia la-ntrebări.
În cle din urmă,adunându-mi curajul, am izbutit săîi spun că îmi pierdusem
memoria.Nu tiu dacădin cauza accentului meu străin sau a surprizei, dar
Bele acăscat ochi la mine,nevenindu-i săcreadă.Spre u urareamea,nu mi-a
maipus alte întrebări. Apoi,chiar când lucrurile începuseră să se
linitească,ne-au chematpe minei pe Bele al casaarem.

Bele avea emoi. M-a totsâcâit cu un pieptene până când, frustrată, mi-a
acoperit părul ciopârit cu o e arfă. Eram
îmbrăcată cu o căma ă maro curată,care-mi ajungea până sub genunchi,
peste care Bele mi-a legat un or alb, pecarel-
însăilase nîgrabă dintr-o arpă de bucătărie.
— Nu-isugede tu’.
Bele mi-a smuls degetul umflat ndigură.S-a lăsatpe vine până la
înălimeamea im-a slit so- privescn ochiî.
— Cândte-ntreabăceva,tuspui„Da,Doamna“. Pricepi?
În elegeammult maipu in decâtcredeaea,daram datdin cap căda,
căcivoiam so- lini esct.
Am urmat-o îndeaproape pe Bele pe cărarea pavată cu
cărămidă care ducea la prispa din partea din spate a casei.
Unchiul Jacobne salută serios cuo mi care acapului în timp ce
inea ua eschisăd casă ntrămi.
— terge-ipicioarele,aspus.
M-am oprit casămi- cură praful fin inisipul de pe picioarele
descule,apoi, când am intrat, am sim it sub tălpi cât de netedă
era podeaua de lemn efuitl. Ceva maideparte,u adin faă era
deschisă,iar nu curent u orde aer ăturam culoarul lung,apoi
ie ea pe u a din spate. În prima dimineaă n-am observatnici scrinul de mahon care stătea parcă de
pazăîn încăpere inici
vasulornamentaldinceramicăalbastru cu alb,expuscu mândrie
ca ultima achiziie de peste mări. miÎ amintesc însă cât ed îngrozită eram
când mă conduceau în sufragerie.
— Eibine,iată-i!tunăvoceacăpitanului.
Când m-a văzut, Saly astrigat:
— Uite,Marshal,efetiadelabucătărie.Potsămăjoccu ea, Mama?
 — Nu te-apropiadeea,aspusfemeia,parebolnavă.James!Ce
naiba…
— Staiblândă,Martha.N-am avutdeales.Părin ii-au murit
-imi datorau bani pe călătorie.Nu puteam decât -os aduc cu mine sauso-
vând. Era bolnavă,n-a filuatnimic pe ea.
— Erasingură?
— Nu,avea un frate,darpe elmi-a fostdestulde u orsă-l plasez.

— Dece-aitrimis-olabucătărie?aîntrebatMarshal.
— Ceputeam să fac?răspunsetatălsău,trebuiesă înveesă
facăceva.
— Dardececuea?arătăMarshalcucapulspreBele.
— Ajunge,fiule,spusecăpitanul i-mifăcu semn cu mâna să mă
apropi. Vino, vino.
De i se spălase i se bărbierise i era îmbrăcat ca un gentleman, l-am
recunoscut în elpe bărbatul care mă ridicasen î braedin căru ă.Nu
erapreaînalt,dareradestuldetrupe ,ceea
ce,împreună cu vocea puternică,îl făceasăpară impozant. Avea părul cărunt
egatlla spate, ari ochi alba tri ne priveau pe
deasupra ochelarilor.
Căpitanul prividincolo de mine:
— Cefaci,Bele?aîntrebatel.
— Bine,Căpitane,aspusea,cuvoceslabă.
— Arăibine,spuseel i-izâmbidinpriviri.
— Sigurcă-ibine,James,decen-arfibine? Uită-tela ea.O
fată a ade rumoasăf. Nu-i lipsee tnimic,a ade ânără,t ie ă ef
peste bucătărie ipractic are propria eicasă.Ai o grămadă de pretendeni, nu, Bele?Femeia
vorbearepezit, cu o voceascuită,
sprijinindu- icotul pe masă în timp cetottrăgeade o uviă de păr ro
urămasăliberă. Nu-i a a, Bele? uN-i a acăvin ipleacă? insistă ea.

— Da,Doamna,arăspunsBelecuovocechinuită.
— Vino,vino,leîntrerupsecăpitanul i-mifăcu din nou semn
cu mâna să mă apropi. Când am ajuns ângăl el, am privit atent încreiturile
carei- brăzdau faa arsă de soare atunci când
zâmbea. E itde vreun ajutorîn bucătărie? -ma întrebat el.
— Da, Doamna, am răspuns răgu it, dorind să urmez
instruciunile uil Bele.
Toatăcameraarăsunatderâsete,daram observatcăbăiatul,
Marshal, nu râdea.
— Tati, i-azis„Da,Doamna“, chicoti Saly.
Căpitanul a râs pe nfundateî.
— Ţise pare că arătca o doamnă? Ne tind ce să răspund
fiindcănu în elegeam acelfelde adresare nemaiauzit, am dat din capcă ad.
Au râs oti din nou.
Dintr-odată, căpitanul se ntoarseîvoceai-i puternicătună:
— Fanny! Beattie! Potolii-vă până nu zburăm cu toi din camera
asta.
Abia atuncile-am observatpe cele două fetie cu pielea de
culoare nchisăî imi-am amintit căle văzusem în prima zi când stăteau a
ezate pe scările colibei. Din discuile din bucătărie, în elesesem că erau
gemenele de ase ani ale lui Mama Mae.
Acum stăteau de cealaltă parte a mesei ifiecare trăgea de un cordon.
Cordoanele erau legate de un ventilator mare suspendat
de avan,t iar când erau acionate,ventilatorul se uneapîn mi care ,i ca o aripă
de fluture gigantic,stârnea o adiere de vânt pe deasupra mesei.Find agitate
din pricina râsului, fetiele răseserăt
preatare de cordoane dar, după ce căpitanul a strigat la ele,ochi lor ntunecaîi
au devenit serio iiar mi cările leau- încetinit.
Căpitanul se ntoarseî.
— Bele,spuse,te-aidescurcat bine.Ai inut-o în viaă.A
aruncat o privire al ni et hârti pe care le aveadinainte apoi mi s-a adresatdirectdupă ce as -uitat pe
ofoaie.Să vedem. În curând
împline it apte ani. A a-i?
N-aveam idee.
În lini eat care eslăsase, Saly a ciripit:
— Euam patruani.
— Ajunge,Saly,aspusdomniaMartha.
Oftă, iar căpitanul îi făcu cu ochiul soieisale.
— Nu ticâianiai?Tatăltău afostprofesor inu te-aînvăat
numerele?
„Tatălmeu“, m-am gândit. Aveam un tată?
— Când îimairevi,vreau să lucreziîn bucătărie,spuse el. E it în
stare?
Mă durea ieptulp inu reu eam să espir,r daram datdin cap că da.

— Bine,spuse,atuncitevom ineaicipânăcre ti.

Apoi,dupăopauză:
— Aisămăîntrebiceva?
Nevoia de a ti a fost maiputernică decât paimas. M-am apropiat de el:

— Numelemeu?reu isăîngaim.
— Ce?Cum adicănumeletău?măîntrebă.
Bele spuse epede:r
— Nu tiecum ocheamă.
Căpitanul seuită la Bele ca icum a eptat o explicaie.Cum aceasta nu veni,
seuită din nou la hârtile pe care el aveaîn faă.
Tu iînaintesaspună:
— AiciscriecătecheamăLavinia.LaviniaMecarten.
M-am agăatde acea informaie cade un colacde salvare.Nu-mi amintesc
cum am plecatde acolo,darcând mi-am venit în fire eram pe un priciîn
bucătărie,unde auzeamcevorbeauUnchiul i Bele despre căpitan. Trebuia să
plece din nou în dimineaa următoare,ziceaBele, ia eptat o vizită de al elîn
sera acea.
— Aidegândsă-icerihârtile-alea?aîntrebat-oUnchiulJacob.
Bele n-a răspuns.
— Zi-ică-itrebe-acu’.Domnia Martha a pus ochipă tine. Căpitanu’ iet căia picăturile negre,da’nu iet
că bea irachiu’
de piersicicu ele.Tu te acifdin ce nîce aim frumoasă idomnia Martha,la
câtbea,când pune mina pă oglindă,vede căarep mai bătrână dă treij’dă
ani,câtare.Vrea să pună mina pă tine i timpu’ trece ie ottmai rău.

VocealuiBele,deobiceifoartehotărâtă,eraacum slabă:
— DarUnchiule,nu vreausăplec.Aicea-icasamea.Voisuntei
familia mea.
 — Bele, tibinecătre’săpleci,spuseel.
Conversaia lor as -încheiatcând Unchiul Jacoba observatcă aveam ochi
deschi .i
— Ei,ei,ei,micu aAbinyas-atrezit,spuseel.
Bele seapropie de mine.
— Lavinia,spuseîn timp ce-midădeapăruldepefrunte.Ţise
potrivee tnumele ăsta.
M-am uitatla ea,apoimi-am întors privirea.Mă sim eam mai
pierdută caoricând, căcinu mă iamt în niciun fellegată de acel nume.

În seara următoare am fost trimisă acasă cu Mama Mae. Nu voiam

săplecdinbucătărie,darBeleainsistat.Mamami-aspus căcel două fetie,Fanny
iBeattie,pe care el văzusemminuind ventilatorul,vorfi
ieleacolo.Pedrum,MamaMaem-a inutde
mină imi-a arătat câte aproaped era coliba eide clădirea bucătăriei.

Fany iBeatie neau- întâmpinat. Eu m-am retras,vrând să

rămân lângă Mama Mae, daretelef erau încântate de o nouă tovară ă de
joacă. M-au dus într-un colal mici colibe,până la
un raft cioplit într-unul dintre bu enit din care era făcută construcia, unde îi
ineau comorile.
Ceamai înaltă dintre ele,Fanny, era efa. Mo eneatochi vioi i modul de
avorbi directale mameisale aveaibraele picioarelei cade mânz. Beattie era
scundă igrăsuă,deja frumu că,icu un zâmbetlarg accentuat de ce ldouă gropie
adâncidin obraji.
— Uite,îmiarătăFannyîn timpceluajucărideperaft.A eză
jos o măsu ă idouă scaune pentru păpu i,toate făcute din crengue legate între ele cu tendoane
de animal. Beattie mi-a
arătat ăpup a ei, apoimi-a dat-o so- in eu. Am în ăcatf-o cu asemenea
pasiune, că Beatie a avut un moment de ezitare, dar natura eigeneroasă
aînvins i-aidat drumul păpu i.
— Mamami-afăcut-o,spusemândră,privindspreMamaMae. Strângeam cu
putere premiul de la Beattie,iar nima mi se
strângeade dor. Păpu aera făcută dintr-o esătură aspră, maro; ochi erau ni
et cusături făcute cuaă neagră,iar părul era făcut
din lână neagră, împletită. Am pipăit căma a păpui,
asemănătoare celor pecare le purtam eu i gemenele. Avea un
orro u imi-am datseama că era făcut din aceeapânzăi ca i
basmaualuiMamaMae.
Pe nseratî ni sau- alăturat Dory cupruncul ei, Henry. Treceau
despe al bucătăriei a a flasemcă oryD era fiica maimare a uil
Mama Mae. Îmi plăcea destul de mult de Dory fiindcă ăm lăsa în
pace,dar nu sufeream bebelu ul cu ipătul lui ascuit.
De i fetele reu serăi sămi- câiget atenia cu jocul lor, continuam să ragt uc
ochiul spre Mama Mae ac să ăm asigur că e
acolo.Când u a s-a deschis brusc, un om masiv caun urs a apărut în pragul
ei, aproape al felde negrucanoapteadeafară-. Am fugitlângăMama.Fanny
iBeattieau săritîn picioare iau alergat spre bărbatul care ela- ridicat în brae.

— Papa! ipauele.Dupăcele-adatdrumul,s-auîntorslajoacă
,iîncurajată de Mama,m-am dus ieulângă e.l
— Searabună,Dory.Voceaîieraatâtdegravă,căpăreasăvină
de sub pământ, icând sa- oprit lângă mama uil Henry, mina uil uria ăi-a
acoperit acesteia tot capul. Ce acef staă micu’?
— Nu-iprea bine,Papa,răspunse Dory de pe banca unde-i
hrăneapruncul, fără să- iridiceprivirea.
Copilul se gităa pu in când îi apucămâinile umflate,casăi le arate tatălui ei.
Când i sefac mâinilea- a, plângetot timpu’, zise ea.

Tatăleis-aaplecat iamângâiatobrazulcopiluluicu degetul.

S-a îndreptat de spate cu un oftat, apoia făcut câivapa iuria i
către Mama Mae.Fetiele au chicoit -iau ascuns ochi cu mâinile când tatăl lor atraso- pe Mama spre
sine a iînceput să-
ifrece nasul de gâtul ei, în joacă.
— George!râseMama,apoiîlîmpinse.Când afăcutun pasîn
spate, a dat uc ochi de mine i m-a salutat uc o micare a
capului. M-am întors epeder.
Bele rebuiat săprimeascăun vzitator, i-a explicatMama Mae bărbatului,ca
icum arfivrutsă-mijustificeprezen aacolo icei doiau schimbato privire nainteî
ca amaM Mae săse ndrepteî din
nou către sobă. Scotea tocăniă cu lingura dintr-o oală neagră aflată
directpe flacără, iar Papa a eza castroanele de lemn pline pe
masaîngustă.Apoifemeia a curăatcărbuni de pe capacul alteioale negre de
fier arec stăteaîn cenu afierbinte a iscosde aco lo mămăligă
aburindă,rumenită icu marginile arămi i sfărâmicioase.

Ceitreiaduli au adus la masăni et scăunele,iar aFny i Beattie m-au a

ezatîntre ele sau-i apucatsă mănânce. Darmie
totul îmi păreastrăin iîmi doream să ufi în bucătăria cunoscută. Nu-mi era
oame,f mă uitam la mâncarei când Mama mi-a zis să
mănânc, am început să plâng.
— Vino-ncoace,Abinia,mi-a zis, icând m-am apropiatdeea
m-a ridicat în brae.Copchile,tre’să mănânci. Tre’să pui ceva carne pă
tine.Uite,io înmoiasta-n sos itu o so- mănâncicasă te acifputernică caamaM.

Gemenele au început să râdă:

— Teporicueadeparc-arfiunbebelu ,Mama,spuseFanny.
— Păi,ziseMama,poatecă-inou’meu bebelu itre’să-idau
sămănânce.Acu’ deschide gura, copila .
Îmi doream a a de mult să sepoarte cu mine ca o mamă,încât am
mâncatmămăliga înmuiată în sosul gros cu uncă.Ea a continuat ăs mă
hrănească în timp ce vorbea despre plecarea Căpitanului idespre cum
domnia Martha nu stătea tocmaibine cu nervii.

Dory spusa cătrebuia săse ntoarcăîla casamare,ne indt ce-o să facă domnia
Martha când Căpitanul avea să plece în
dimineaa următoare.Mama Mae aisz că ar vrea aret mult să teas ea cudomnia Martha,ca oryD să
oatăp să teas cubebelu ul.
Dory ăspunser cu un oftatadânc:
— ticăpămine-osămăvrea.Mamaeradeacord.
Aproapeterminaserăm demâncatcândam auzitvociînăbu ite
afară.Papa George dădu să se ridice, iar mie mi se strânse stomacul
cândMama Maemă dădula o parte.
— Nu,George!spuse ea ridicându-se în picioare.Merg io cu
Dory.N-ajută la nimic să aimarunciun om în oala asta.
 Am auzitzgomotulunorpa icareseapropiau în fugă icând
← asa- deschis aapărut Bele,cu răsuflareatăiată. Nu mai avea
basmauaeiverde,iarpărulîmpletitpentru noapteisedesfăcuse.
Mama Mae atraso- pe Bele năuntruî înainte ca ea iDory săasăi
în grabă. Bele sa- sprjinit de pere,tgâfâind, apoi -ia îndreptat spatele ia
pornit-o spre masă, unde sa- a ezat faă în faă cu Papa.

— A venitdupăeldedataasta,spuseBele.Niciodatăn-afăcut
a a .i Marshal a venit cu ea.Când a văzut pieptănu’ nou i cartea pă care mi
lea- dat, ealea- luat -ia aruncatcu ele după
mine.Dup-aia Marshalanceput- să mămpingă-isă deanmine-.
Căpitanu l-a-n ăcatf il-a dat afară pă u ă, da’după aia domnia
Martha a-nceput săplângă isădea-n el.„MI-artha,zisMartha,
vino-iîn fire“, da’eaera a adă agitată, căelmi-a zis sămă duc
după Mama“.
Bele îipuse oatelec pe masă -i isprjini capul în mâini.
Papa clătină din cap.
— Aiceruthârtiledeeliberare?
— Aziscălavară,rostiBelefărăsăridicecapul.
Furia lui Papa se sim ea în aer, iar când sa- ridicat ruscb a împins masacu
asemeneaforă,încâtdouă dintre castroanele de lemn au căzut pe osj.
— La anu’!La anu’!Mereu data vitoare!O să se-ntâmpleceva
nasol aicidacănu-i dă hârtilealea!-
După ce u a s-a trânit în urma lui, am dat arăf pe neaeptatet ottce
mâncasem la cină,ceace -ma surprins chiar
maimult decât peceilali. Dar m-am sim it u urată,pentru că Bele a părut să se linitească deîndată ce
sa- apucatsă mă
curee.
Gemenele priveau de pe patul lor, iar enryH dormea alături. Când Bele a
terminat, m-a a ezatlângă ele apoisa- apucatsă strângăprin cameră. Când
totul a fostîn ordine,l-a luat pe Henry în brae mi-a făcut semn cu capul so-
urmez. Am tresărit toate când de afară sa auzit o pocnitură puternică, darcând
a continuat, Fanyi-a datseama de unde provenea:
 — Papaiartaielemne,aspuseaîn oaptă.
Când am plecatspre casalui Bele,lumina albă a luni arunca
← umbră pe locul de lângă colibă unde muncea Papa.
— Papa?ÎlchemăBeleîncet.

— Papa,nu-ifăgriji.O săfacrostdehârtilealea,spuseeaîn linitea

nopi.

CAPITOLUL DOI

Bele
Mama azis:
— Iara venitCăpitanu’p-acasă doarcâtsă-ntoarcă toatecele
cususu-n jos.
i are dreptate,cantotdeauna-.Ceo- vrea,la ce mi-o fi adus
copilul ăsta bolnav?În timpul zileinu en- stare sămănânce ărăf să- iverse amele
noapteaimă sperie când stă ise itău-n gol.
Sigur, Căpitanu’ facelucruri deastea,- vine pleacă,i nu spune nimic nimănui.
A a a fost mereu, zice Mama. i are dreptate, fiincă iut ceie eat.Când eram mică
istăteam încăla conac,îl a eptamt să apară în trăsură la intrarea din faă ielsigur
că apăreala intrareadin spate,călare pe un cal.Data următoare mă a eptamt
săîl vădsosind pe calielapăreatrăgând de un căru încărcat.

Nu tiam niciodată când sau cum o să se întoarcă.Dar de întors,seîntorcea în mod sigur, într-un
felsau altul.
Pe vremea aia,în locul ăsta comanda bunica mea cea albă, doamna Pyke.
Tatălcăpitanului murise cu ceva timp înainte. Căzuse ed pe cal, ziceabunica.
Căpitanu’ era doar un copil, avea
nouă ani ia fostfoarte afecat, a a căanul următor unicab l-a trimis al coală, la
Londra, sperând să-l facăavocat, dar când sa-întors,la
nouăsprezeceni,atotce -idoreaera săpleceepmare.
— Decenu rămâne?oîntrebam defiecaredatăcândpleca,iar
eaîmi spuneacăaveafacerile lui pe vapor căiîn felul acela se îngrijeaelde
casă.
Când venea,ea îi spunea mereu că lucrurile merg bine.Nu-i spunea
iciodatăn sărămână caso- ajute peacasă-.
Doamna Pyke -am crescut în casa cea mareim-a învăatde toate,la felca pe
o fată albă. M-a învăat chiar săscriui isă citesc.Zicea că nu trebuie sămă
prefac maiproastă decâtsunt doarpentru căs- peumătatej neagră.Stăteam
amândouă al masă
i Mama Maene aducea mmcarea.Doamna Pykemi-a arătatcum săfolosescn
uervet icum să-mi in spatele drept. Mă lua cu ea
călare pe calcând mergea să vadă dacăpământul era lucratcum
trebuie.Apoi, într-o zicatoate celelalte,m-am dus s-o trezesc. Era aco,lmurise
fără să -i ia rămasbun-. Am ipati am plâns
pânăn-am maiputut. Timp de apte ani femeia aia fusese totul pentru mine.

După ce as -dus,Căpitanu’, deja bătrân, chiar acădnu fusese niciodată

însurat, sa- hotărât să -i ai o nevastă tânără, de
douăzeci de ani când el avea patruzeci. M-au dat arăf de la conac,pentru că
un voia ca omnida Martha să afle cine sunt.
La bucătărie, lui Mama Mae nu i-a păsat că eram copilul căpitanului. Mi-a
zis că unajută la nimic,ba chiar e mai rău dacă le spun ialtora.

— Învaăsăgăte ti,îmispunea,aan-osătealunged-aci.
Timpulatrecut,iareu am făcutcum mi-azisMamaMae,dar
asta nu înseamnă că l-am considerat pecăpitan corect faă de mine.

De data asta Dory Mamai zic că o să dureze destul până se linite te

domnia Martha. arD ea e mereu supărată când Căpitanu’ pleacă. Sigur, de
fiecare dată când se ntoarceî casă,a ea rămâne gravidă. Problema e că
runcpinu trăiesc eapr mult. Deja
a-ngropat doi. De fiecare dată când se an et moarei unul, ia tot mai mult
din picăturile alea. Imediat ce ăpitanu’C pleacă, domnia Martha senchide--
n casă iîncepe să umble de colocolo- prin toate camerele. i Marshal,
imediat cepleacă taică-su, seapucă-să mă sâcâie, s-arunce cu pietre-n
mine când muncesc în
grădină.E mecher. Face a numaiacând nu-l vedenimeni. tiu că elcrede că din
cauza mea are mama lui probleme. Uneori mă-ntrebcesar- întâmpla dacăl-a
opri ii-a zice:
— Băiete, ticăaruncicupietredupăsoră-tamaimare? Dar
bănuiesccă staa e reabat Căpitanului.
Ceea ce un e-n regulă e cătrebuie să gătesc pentru domnia

Martha, pentru fratele sorai mea care se ăaflîn casacea arem i uneori, mai
ales cânCăpitanu’ e plecat, chiar mă gândesc câtde
anapoda e ucrull ăsta. i apoi, păzea! Începsăzboare oalele.
Acum am optsprezeceani i-sdestuldemaresă tiu cevreau.
Bucătăria asta e casamea ,i oricear- fi, nu plecdeaici-pentru nimeni. Nu-mi
pasă cezic.N-am nevoie de hârtile de eliberare. Ele nu-s decâtoocazie
pentru Căpitan să scape de inem.

CAPITOLUL TREI

Lavinia
Când Bele a descoperit sub patul meu păpua pe care o furasemde al
Beattie,sa- înfuriat imi-a cerut so- duc mediati în bucătărie.

— Dece-aifurat-o?M-aîntrebatMamaMaecândi-am dat-o. M-
am făcut micămi-ami băgatdegetul în gură.
— Ţi-am ziscă-i me… începuBele.
— Bele!oopriMama.Ăsta-ilucrullacareBeattie inecelmai mult, m-
a mustratea.
Neputând săi-suportfuria, am ie tiîn fugăpe u adin spate a bucătăriei i m-am ascuns după grămada
de lemne toată
dimineaa.Maitârziu m-am strecuratînapoiînăuntru iam urcat la etaj, unde
amadormit a teptând să plece Mama Mae.
N-am coborâtpână a doua zi dimineaă,când Mama Maem-a chemat peun
ton care nu accepta refuzul. Am coborât căriles încet i le-am găsit pe
gemene a teptându-mă alături de mama lor. Beattie a făcut un pas înainte
imi-a întins un pachet înfă urat ntrî-o cârpă de bucătărie.Înăuntru era o
păpu ă care
aveacodie ro cate icorpul făcut din pânză albă; aveao rochie
maro i un or făcut din aceea i pânză debumbac casmauab
lui Bele.
— Mama i-afăcut-o ie,aspusFanny.
Am luatpăpu a temându-mă s-o cred pe Fanny iam privit
către Mama Mae.
— Acu’ai itucevaaltău,aspusea.
Prin iulie nî acela ian mă însănăto sem,i dar emoriam nu-mi
revenise. Eram tăcută, darmă încurajau să vorbesc fiindcă găseau
acentul meu irlandez amuzant. Vorbeau mereu despre
cum arăt. Fany spera căpistrui de pe nasul meu se voruni i a avoicăpăta
maimultă culoare.Beattie încerca mereu sămi-ciufuleascăpărul de deasupra
urechilorascuite ichiar Bele a avut ceva de spus despre ochi mei ciudai, de
culoarea chihlimbarului. Când Mama Mae ela- auzit, mi-a zis sănu-mi fac griji,
asigurându-mă că într-o bună zi o să mă regăsesc.Deja îi eram
credincioasălui Mama Mae ep atunci itrăiam doarpentru

ea. stramPă distana faă de Bele i chiar dacăîmpăream camera,eram cuochi pe

ea;avea grijă de mine,dar un se msiea
în largul eiîn preajma mea inicieupe ângălea.
În timpul zilei, Mama mă încuraja sămă joccu fetele.Mergeam deseori la
grajduri, unde muncea Papa George,i aco ll-am
cunoscut pe ratelef orl aim mare,Ben. Aveaptsprezeceoni,a ca i Bele, iera
chiar mai înalt decât taică-său. Statura lui ar fi putut sămă sperie cuu urin ă,
dar -mam îndrăgositde elpe ocl.
Ben era socabil irâdea cu poftă, iar eupriveam cu invidie
cum le achinat pe surorile uil mai mici.Probabil căi safăcut milă de mine, fiindcă m-a primit epeder în
jocul lor, spunându-mi
„păsărică”.„Cum aveam de gând să zborcu degetul în“îmigură? cereasăi-
spun. După ce mi-a spus asta,am avut grijă sămi- in mâinile departe de afă
în prezen a lui. După ce im l-au prezentat, singura mea cerere pentru
gemene,în fiecare dimineaă,era să mă ducăsăl-vădpe Ben. Fetele mă
necăjeau, iar când Bele ela-auzit, m-a întrebat:

— ÎiplacedeBen?
 De i mi-era jenă,am făcut semn din cap că da.Mi-a zâmbit, pentru prima
dată:
— Măcaraigusturi,azis.
Am începutsă pun deoparte câte pu in din cina mea,iara
doua zi dimineaă abia a teptam săi- dau lui Ben cadoul meu.
Întotdeauna sa- arătat urprinss i a a pretins că mănâncă cu mare poftă cei-
aduceam.Într-o zi mi-a făcut ielun cadou, un cuib de pasăre pe care-l
găsise. Nu mi l-ar fiputut cumpăra
nimeni, pentru toate bogăile din lume;avea să fie primul din colecia mea
de cuiburi de păsări abandonate.L-am a zate uc
grijă lângăpatul meu, alături de păpu amult iubită.
În după-amiaza când Jimmy, un tânăr ed la colibe, a furat
scândura,eu mă jucam cu gemenele la pârâu.Nu tiam să
înotăm, a a că ne bălăceam în apă până la genunchi aproapede
malul acoperit cu mu chi, stropind în jur iînvârtindu-ne până la
epuizare. Ne odihneam pemalcând Fanny a dus degetul la buze
făcându-ne semn să tăcem. Am urmărit-o când a pornit-o târâ
printre ufit uri ia dat frunzele al o parte casăvedem un tânăr
negru, pu in maijos ed ocull unde ne aflam noi, stând ghemuit la
umbra cămări. În clădirea aceea, tiam eu, erau unt ăctri
brânză idemulte oribudincă,iarprimulmeu gând,când am
văzut pieptul dezgolit i slab al bărbatului, a fost că părea
înfometat.
A privitîn toatepările i,nevăzând penimeni,afugitpânăla
următoareaclădire,afumătoarea, unde era inută toată rezervade
carne pentru un an. Un miros în epător defum de hicori se
strecura afară din clădire,unde era folosit pentru a impregna
bucăiledecarnedeporc idevităsărate,carestăteau agăatede
grinzi.Fanny iBeattie-auiinut respiraia când omul a deschis
u a ia intrat. Beattie a optit căar fitrebuit săfie încuiat ică
Papa George avea cheile.
Neam- uitatîntr-aco lpână când l-am văzut din nou. A plecat,
darnu cu carne.Căra,în schimb, o scândură sub bra. Părea să
fie o scândură de duumea de aproape nu metru lungime. S-a
adăpostit din nou după clădirea cămări, apoi, după o scurtă
 pauză, a luat-o la fugăprin pădure,la vale,către colibe. Am
alergatînurmafetelorcânds-au dusdupăPapaGeorge.L-
am găsit în arcul gănilor, împreună cu Mama Mae,ajutând-o să prindă o
găină.Tocmaicând apăreamnoide după col,a reu tisă prindă una ia apucat-o
de picioare,iar asăreap a început să cârâie.

— Papa, ipăFannyîn timpceneapropiam,Papa,Jimmydela

colibe a mai luat o scândură de al afumătoare.
Mama Mae aluatgăina din mina lui Papa is-a îndreptatspre partea din
spate a arcului. Toate treiam pornit în urma lor, în
timp ce eise certau.
— Trebuiesă-ncetezecuasta,sâsâiMamaMae.
— Letrebesarea,aspusPapa iaplecat.
Mama Maea trântit găina pe blocul de emnl. S-a uitatapoila noi:

— N-aivăzutnimic,aspusînaintesă apuceun topormiccu care,

dintr-o lovitură, a retezat capul găini.
A aruncattrupulgăinipejos,în timp cesângeleîi â neadin
gâtul tăiat. Capul zăcea acolo, retezat, în timp ce trupul stătea încăîn
picioare,îngrozindu-mă cu aceldans morbid. M-am întors iam luat-o la fugă
înspre bucătărie,trecând pe lângă Papa George, care se ducea la
afumătoare să înlocuiască scândura. Bele sefla în curteabucătăriei,
îngrijindu-se ed un ceaun imens în care fierbea apăpe un foc prinsa
afară.Am fost amândouă
surprinse când am fugit im-am adăpositprintre ustelef ei. Când a venit i
Mama Mae amfost u urată să constatcă găina,
pe care ineao ed picioare,nu mai mi caAm. rămas ângăl eBle i m-am uitatcum Mama
ascufundatgăina nî apa clocoită.Când a
scoso,-n-a a eptatt săserăceascăisa- apucată-si jumulească
penele.Credeamcă e nervoasădar, după ce a scos măruntaiele păsări, m-a
chematsămi- arate că înăuntru era un ou perfect format.

— Vezi,n-ainiciun motiv să te speri,a spus,Mama doara

omorâto găină.
Apoimi-adatoulsă-lmănânclacină.Eracăldu încă.
 Peste câteva săptămâni am mers cu fetele săle facemo vzită copilor ed
al colibe.Gemenele nu aveauvoie sămeargăacolo fără mama lor, dar aFny,
deja rebelă,ne-a convins pe mine i pe
Beattie s-o însoim.
Colibele se aflau destul de departe, nî vale, de-a lungul
pârâului. Am sosit dinspre pădure ine-am apropiat debarăci
prin spate,unde se aflau oproanele care adăposteaustive de
lemne.Barăcile erau construite din bu enit nefinisai itencuii
cu pământ. Fiecare avea două u i iun perete despăritor nî
mijloc,care mpărîeabaracaîn două locuin e separate.Când am
aruncat o privire ntrî-una din ele,camera păreasăfie mică. Într-
un col erau stivuite saltele,iar ângălsobă era o oală de fier arem ineagră. Pe
perei erau cuie de care erau atârnate linguri de lemn, iar ni et cârpe zdrenuite
erau agăate pe o sfoară care se
întindea pe toată lungimea încăperi. Sub o ferestruică deschisă ni et mu et
bâzâiau iîncercau fără succes săseascăgăfirimituri pe masade emnl cioplit
sauîn castroanele de emnl de pe ea.
Fanny a zis căacolo locuia Jimmy împreună cu muli lui frai.
Numărând pe degte,l-a numit pe fiecare nî parte:
— Idaemaică-sa iareatâiabăiei.A zâmbit, inând ridicate
asedegete.Am auzit voci de copi ineam- luat după ele.Am
trecut pe lângăo serie de barăciduble ipe lângăcâtevagrădini micue.Când am
trecut ide ultima baracă,am ajuns ntrî-o curte mare cupământ pe osj. Ceva
maiîncolo era o casă ind lemn iar Beattie a spus în oaptă căacolo locuia
supraveghetorul, separat de ceilali.

— E alb,mi-aspuslaureche.
Din mijlocul curi, o femeie nea- salutat strigând:
— Ei,ei,iote-le pe Fanny iBeattie. i-a îndreptatspinarea
slabă icocotă aia continuat să amesteceîntr-o oală neagră care clocoteape
ocf.Ai venit sămâncai?
Câiva copi stăteau la oarecare depărtare de ea, privind cu interes.

— Nu,mătu ică.Tre’săneîntoarcem degrabă,spuseFanny.

— i-astacine-i?măprivibătrânacuochiîntunecai.
 — Asta-iAbinia,mătu ică.Beleemămica einouă,a răspuns
Fany. M-am uitatla Fany, minunându-mă de noul titlu pe care
i-l acordase lui Bele.
— Îhî,răspunse bătrâna cercetându-mă cu privirea din cap
până-n picioare,înainte să seîntoarcăla treburile ei.
A chematdoibăieisăoajutesăiaoaladepefoc is-oa eze alături,
săse răcească.
Când a luato paletă de emnl ia început să mestecea din nou
în mămăligă,a ajuns al mine un miros lăcutp de carne de porc sărată, dar
amfostsurprinsăsăvădcăscoate de pe undulf oalei o bucată de scândură. A
privit în jur cuatenie nainteî săo scoată
i să o arunce nî foc. Nu tiu cum mi-am datseama,dar rame sigură că era o
bucată din scândura furată de Jimmy din afumătoare.

Ajutată de băiei,a turnat mămăliga într-o copaie de lemn

foarte asemănătoare cu cea în care Papa George le dădea de
mâncare porcilor. O fată înaltă a turnat lapte bătut dintr-o
găletu ă de lemn peste terciul care începea să seîntărească, iar bătrânale-
aamestecatcu paletaeidelemn.Le-afăcutsemn din
cap copilor, iar aceiatsau- repezit la mâncare.Câivadintre cei mai miciau
tottras de rafi mai mari până când au fostridicai în brae sau a zaei ângăl
copaie, apoi auînceput toi să mănânce. Uni aveau nite bucăele de lemn cu
care luau mâncarea,dar eic maimuli mâncau direct cu mâinile murdare,

← acăîn scurt timp terciul galben a început sădevină maroniu. Când am

văzut câterau de nfometaîi, am avut brusc enzasia a
ceva inecunoscutb im-am întors cuspatele,mintea mea efiindn încăpregătită pentru unele
amintiri.
Ne-am întors chiar la timp pentru cină. În ziua aceea ne puseseră în
castroanele de lemn un cartofdulce copt, o bucată zdravănă de uncă fiartă
i un tiulete de porumb. M-am sim it vinovată când am începutsă
mănânc,gândindu-mă la copipe
care iîvăzusem, darfoarte epeder amînceput să mă simt vinovată din cu
totul alt motiv, când am auzit-o pe Fanny min ind-o pe Mama Mae în
legătură cu programul nostru din dupăamiaza-
aceea.
Pe măsură ce se apropia iarna, veama tot mai multe responsabilităi.
Fetele au fostduseîn casa mare să învee de la Mama, iar eu am rămas cu
Bele. Când Fannynu voia să muncească,Mama Mae o uneap să se aeze nî
bucătăriei apoiîi ineao prelegere,astfelîncât săo auzim ieu iBeattie:

— Cee-n capu’tău,Fanny?Uiică e tisclavă?Nu te-aiprins

că dacăare chef, Căpitanu’ poa’să te vândă oricând? Sau dacă
domnia Martha vreasăte cari, te cari?
— Io le-a zice pur isimplu că rămân,răspunse Fanny cu neru
narei.
VocealuiMamaMaetremură:
— Ascultă,fato.O să-iziccese-ntâmplăcândîizici„nu“ unui
alb. Io am văzut cum tata a fostîmpu catîn spate când sa- urcat pe catârca să
plece după ajutorpentru mama când era bolnavă. Era în durerile faceri i ipa
după ajutor. Eram chiar acolo când stăpânu’ i-a spus u’l tata săse eadjosde pe
catâr. Când tata i-a
spus:„Nu, mă duc după ajutor“,stăpânu’ ăl bătrân l-a împu cat
în spate.Totce m-am priceput săfac nî noapteaaia a fostsă in mu tele al
distană,în timp ce priveam cum moare mama.Când stăpânu’ ăla m-a vândut,
a zis că nu-s bună decâtsă muncesc al câmp. i acolo am crescut, muncind din
greu lângă Ida,până când bătrâna doamnă Pykem-a adus al casmare ca so-
hrănesc pe Bele.Nu mi-a luatmult sămi- dau seama ce rebuiet săfacca să
rămân acolo.Am muncit pentru doamna Pykeărăf pauză.Nu era nimic ce n-a fi
făcut„Da,.doamna Pyke,avei dreptate,

doamna Pyke“, tota a, dă dimineaa până sera. Voi săfi i atente

la mine,fetelor. Mă portdă parcătot ce-a vreae să-i fac ericf i p-ă tia, la
conac.Pentru căvreausărămân acolo imă chinui săvă in i pă voilângă mine. Nu
trece ozi să„nuMulspunumesc, Doamne, căm-ai trimis al conac cămii l-ai dat pă
Căpitan dă stăpân. tiu că nu-i bine să fii sclav, da’cui săi-spun una ca
asta?“.Acu’, Fanny, dacătotmai ai chefsăsfâr ei tvândută, du-te-lîntreabăi pă
Papa cum a ajuns aici.Da’pregăte ete,-pentru că o să înceapă să plângă când o
să -i povestească ipână la
sfâr tio săplângi itu.
Am rămastoatetreicu ochicăscaicând Mamaaterminatde vorbit
in-am maispusniciuncuvânt.
Ceva maitârziu, în aceea ilună,gemenele mi-au spus cămai sosisecineva,
un adult, venit săse lăturea amilieif.Mi-au spus că venea din Anglia,era
profesor iCăpitanulîltrimisese ca să-i
învee pe copi. Când Fanny adeclarat cănu-i plăceade el, nu-mi amintesc
osfi- întrebat de ce.
Eram într-adevăr curioasă în legătură cu conacul icu copi
care locuiau acolo,dar etelef mi-au zis cănu îi vedeaupreades.
Chiar dacă îi vedeau, fuseseră instruite sănu le vorbească, să îi
salute doar din cap isă- ivadă de reabăt. Când Beattie aspus i
ea că Fanny are dreptate imunca lor nî casăe plictisitoare i
neinteresantă, un m-a mai deranjat că eu eram inută la
bucătărie.
Bele ncepuseî ăs devină maiblândă cu mine,iareu eram din
ce nîce mai dornicăsăi-fac pe plac.Era deja sarcina measădau
porumbul igrâul la găni, a acă m-am sim it tare mândră în
ziua când a avut destulă încredere în mine câtsă mă trimită în arcul
gănilorsă duna ouăle.Când Papa George -ma văzut ie ndi
din curteagăinilor, a venit înspre mine.Dornicăsă-mi fac reabat fără cusur, am
a ezat cu mare grijă co lucu ouă jos,înainte să închid poarta nî urma mea.

— Tedescurcibinecugăinile,Abinia,aspus,etiofatăbună. Zâmbetul lui

mi-a încălzit sufletul singuratic i brusc am
întrezărit o nouă posibilitate:
— Papa,am întrebat,Doryefatata?
— Da,este,spuseel.
— Fanny iBeattiesunttotfeteletale?am întrebat.
— Sigurcăsunt,spuse.
— Papa,am întrebateu,Beleefatata?
— Decemătotîntrebide-astea,copile?aspusel.
— Mă întrebam,Papa… am spus,apoim-am oprit im-am
uitat la degetul de al picior nî timp cetrăgeam cu elo linie nî praf.
— Zi,copile,cete-ntrebai?m-aîncurajatel.
 — Potsăfiu ieufatata?am întrebatrepede.
Bărbatul înalt, cu umerilai, -ia întors pu in faa de la mine înainte sămi-
răspundă.
— Păi,spuseca icum s-arfigânditbinelaasta,sigurcămi-ar
plăcea.
— Dar,am spus,îngrijorată că nu observaseasta,eu nu arăt ca
celelalte fete ale tale.
— Pen’căe tialbă,vreisăzici?
Am datdincapcăda.
— Abinia, spuse el arătând spre curtea găinilor, uită-te la
păsărileastea-. Uneles- maro ialteles- albe sau negre.Când sunt
toi pui ori, crezicămamelor itailor le pasăde asta? I-am zâmbit,
iarel mi-a pus mâna mensăi ep cap.
— Cred că tocmaimi-am făcutrostde încă o fată,a spus, ciufulindu-mi părul,
io să-i zic Abinia. Ei, cezicide asta? O să zic:„Mulumesc, Doamne, sunt cel
mainorocos“.om!
M-am întorsopăind la bucătărie.
Bele m-a certat când a găsit un ou spart, iar eui-am promis că voifimaiatentă
data vitoare,darîn sufletulmeu fericitnu era
loc pentruniciun felde regrete.
Într-o noapte pe la începutul lui decembrie,pe o ninsoare u oară,Mama
Mae avenit la bucătărie cupruncul Henry, care ipa. Gemenele au urmat-o
ineam- a ezat oatet treisă privim cum Bele i Mama Mae îi puneau copilului
comprese calde pe picioarele mâinile umflate.Dar elcontinua să ipe sfâ
etori.
— Fanny,du-tes-oaducipeDory.DomniaMarthaaluattoată
ziua din picăturile negre sigur doarme acuma. Unchiu’ Jacobo săaibă grijă de ea ânăp
sentoarce- oryD.
Fany a atdso- ai al ugă,fiarMama Mae astrigatdupă ea:
— Spune-is-aducă ipicăturilecuea.
Când a sosit, Dory a încercat să -i linitească copilul alăptându-l. Dar, din
cauza dureri, ela refuzat, începând să- i legencapul înainte înapoii.Dorya
început săplângă.
— Mama,cepotsăfac?
— Nu-iebinecopilului,îispuseMama Maefiiceieimaimari.
Am maivăzutasta,lacolibe.Îidăm picăturisă-llinitim.
Mama a luatsticlu a maronie pe care Dory oadusese din casă ia
amestecat câtevapicăturiîn apă căldu ă. Doryineacopilul în
brae, iar Bele i-a deschis gura i Mama a turnat cu grijă amestecul. Copila
ul a tu ti când l-a înghiit, dar spre u urarea noastră în curând a adormit
adânc. Maitârziu s-a auzit un ciocănit la u ă ia intrat Unchiul Jacob.

— DomniaMarthatecheamă,Dory,aspusel,vreasăteduci acuma.

Mama Mae aluat copilul din braele uil Dory, care aîncercat să se
mpotriveascăî.
— Du-te,i-aspusea,osădoarmăde-acuma.
După ce Dory a ie it, Mama Mae i-a arătatUnchiului Jacob manile
ipicioarele umflate ale copilului, iar ela clătinat din cap.
— N-omaiducemult,aspus.
— O să-ifiegreuluiDory,azisMamaMae.
— iluiJimmy,aadăugatBele,nu uitai,eletatăllui.Totce
vrea esă îivadă peDory ipepruncullui,darnu poatesă se-apropie.
Supraveghetorul i-a spus lui Jimmy că dacăse mai
apropie de Dory, o să-l vândă. El lucreazăpe plantaie aritrebui să-
igăseascăo femeie printre cele de pe plantaie,n-ar rebuit să sencurce- cuo
fată care ucreazăl nîcasă.
— Nu l-a întrebatnimenipă Căpitan dacă Dory poa’să se mărite
cu Jimmy?
— Rankin zicecă elesupraveghetoru’.Adică efu’,decielzice
cine cu cine se mărită,răspunse Mama Mae. Rankin ăsta vrea
neapărat săfie nesuferit.
Când Mama Mae a observatcă eram încă acolo,gemenele au
fosttrimiseacasă, iar eua trebuit să mă duc la culcare,la etaj.
După ce Unchiul a plecat, Mama Mae arămas ăs aibă grijă de
copil isa- a ezat lângăfocsăsteade vorbă cuBele.Am adormit,
lini ită de sunetul vocilor orl oasej i calde.
Pruncul Henry a murit în noaptea aceea.A doua zi, devreme,
PapaGeorge a adus o scândură pe arec Mama MaeiBele au aranjat un
felde saltea.Dorystătea lângă u ă,inând în brae
copilul, lini it acum. Mama se used ânăp la ea:
— Dă-mi-l,spuseeaîncet,întinzândminadupăcopil.
— Mama,nu.Doryseîntoarsecuspatelelaea, inândcopilul.
Papa George s-a apropiat i a cuprins-o pe fiica sa cea mai mare pe după
umeri oso .i
— Dory,elebineacum,ecuDomnu’.Dă-i-llu’Mama.
Încet, Dory iîîntinse opilulc lui Mama.
— Mama,poisă-lfacibine? Aifostmereu a a bună cu el,
imploră ea.
Bele a luat-o pe Doryde bra a dusio- afară.Leam- privit cum trec ep
ângălhambariintră în pădure.Ningea,iar ăpadaz acoperea totul cu un vălalb.
Mama Mae lea- a eptattsă plece, apoisa- întors către Papa George.L-a a ezat
pe Henry ep saltea i apoiau fixatcorpul micu pe scândură cu o âf ei ungăl ed
pânză maro.Când au terminat, Mama Mae sa-uitatla Papa.Lacrimile iî
curgeaupe afa rotundă.

— tiu că-imaibinecăs-adus,aspus,darmi-eteamăcăasta i-a frânt

inima lu’ Dory.
— O săfiebinefatanoastră,aspusPapa ii-a terslacrimile cu
mâna.
Gemenele erau acoli plângeau i ele. Eu nu. Mă sim eam goală pe
dinăuntru ,icând toi au plecat la înmormântare,euam rămasîn urmă până
and, îngrozită de singurătate,am fugit după eipână la cimitirul de
ângălcolibe.
Am statla adăpostulcopacilor iam privit.Ben stătea lângă
micul mormânt pe care-l săpaselângă altele la felde mici,
marcate cu pietre în relief. Când l-au coborât ep micul Henry în mormânt, Dorya început să
jeleascălung,sfâ etori. Mi cată de
durerea ei, mintea mea parcă mă purtă în altă lume. Era ca i cum a fi ie tidin
lumea asta cu toată tristeea ei ia fi intrat într-una maiadâncă,una în care se
afla calaltă„eu“,care se pierduse până în ziua aceea.Eram din nou pe vapor,
neputând să fac afă tangajului cumplit la cât de ăur îmi era.

Trupulînfă uratîn giulgiu era acum celalmameimele.Am

privit din nou cum îl coborau, departe,în apa învolburată.Cu
câtevazile în urmă, tatăl meu sesăvâr seila fel; ieltot nîapă
ajunsese.M-am uitat nî jurul meu, prin zăpadă,după fratele
meu, Cardigan. Am pornit săl- caut, sigură că l-am auzit
strigându-mă.
Jimmy,tatălluiHenry,m-a găsit im-a adus la bucătărie. Lipsisemtoată ziua.
Seara, după ce as -lăsat întunericul, Jimmy se dusesesingur al cimitir să-
ijeleascăcopilul ia dat peste mine în pădure.

Mi-au spus căimpt de două zile m-am legănatfără să scotun cuvânt.

Până la urmă a venit Mama Mae. S-a a ezatlângă mine
pe saltea ilea- spus gemenelor ilui Bele săplece.
— Abinia,aspushotărât,cetelegeniaa?
Am începutsămălegăn imaitare,agăându-mădeamintirea
dureri, a mameimele.Nu puteamsă mă depărtezde ea,arfi fost
cacumi a ierdepo- din nou.
— Abinia,spuse încercând să mă ină nemicată,spune-ilu’ Mama Mae ed
cete egenil a .aMi-a cuprins afa cumâinilei m-a
slit so- privescîn ochi. Spunei- lu’ Mama. Abinia, tre’săvorbe i.t Nu te erifa a.
Spunei- lu’ Mama. Spunei- carei- baiu’.
Am încercatsămăeliberez,având nevoiesămămiccasă-mi
linitesc greaa,dar amaM m-a luatîn brae.Strângându-mă la
piept, mi-a încetinit mi cările,astfelîncât săsearmonizezecu ale
ei.
— Mamaosă-iiadurereaasta,aspus.
S-a aplecatn îspate, nspirândi adânc i strângându-mă în
brae,apoi,cândneam legănatîn faăaexpirat,cu gemetejoase,
guturale,toată durerea ep care o aveamînmine.
A continuatsăselegeneînainte iînapoi,aducândlasuprafaă
toată suferin a care mă măcinase, tot acel comar pe care îl
inusemascuns.Am încercatsărespir în acela iritm cu ea,dar n-am putut
săscotdecâtnite hârâituri scurte măi sim eamde parcă m-a fiînecat.

— Acu’,ziseea,spune-ilu’Mama.
— PrunculHenryeînapă,am spusîn oaptă,îngrozită.
— Nu eîn apă,aspusea,prunculHenryecu Domnu’.E într-
un locbun. Acuma râde seioacăjcu ceilali copi ai lu’ Domnu’.
Nu-l mai doare nimica.E într-un loc unb.
— Mamiameaeînapă,am optitdinnou.
— Abinia,mama ta e cu Domnu’,ca iHenry.De fapt,chiar
acum îl ine în brae ise oacăjîmpreună. Ascultă, aproape că poisă auzicum
râd.Lumea asta nu e singura.E doarca să ne

pregătim pentru cealtă,l să imt cum se fac lucrurile.Uneori, Domnul zice:

„Nu, mama aia i pruncu’ Henry sunt mult prea
bunica să stea departe de mine.Îichem acasă.“ tiu eu asta, Abinia,a
spus,iarbraele-iputernice icuvintele de încurajare
m-au susinut.
Mama zice căîn vremuri dintr-asteatrebuie savem-încredere nî Domnul.

Cumva am reu it să în eleg cemi-a spus Mama Mae, iarinima mea a

crezut-o.Regăsindu-mi trecutul, acum mă agăam de această mamă nouă,
care puteasămi- ofere viitorul.
— Mami! M-am tânguit, mami! Iar lacrimile pe care le
strânsesem încă ed când ajunsesem acolo au început în sfâr ti să curgă.
Mama e ci,a m-a inil it, mama e cia.

CAPITOLUL PATRU

Bele
Ca să spun adevărul, când s-a dus,pruncul Henry suferea a a

Mamadeare,tcăazis-i maica-maibinevăzutcăaastamurit.lacolibeBiata mereuiseDoryvoia săerminăt-lsalveze,darprost.

Acum ochiluiDorysuntlafelcaaidomnieiMarthacândpierde
câte un copil.
Lavinia a luat-o razna când a văzut cum îl băgauîn pământ pe
pruncul Henry. Când a adus-o Jimmy napoi,î n-am putut să scot
nimic de al ea, dar Mama a iutt ceare- de ăcutf. ApoiLavnia -ia
amintit că era pe vapor ii-a văzut pe mama ipe atălt eicum au
murit iau fostaruncai în apă. Ceo- fi fostîn capul lor sălase nu
copil săvadă a aceva?
Acum tiedeundee,din Irlanda,darzicecămama itatălei
nu aveaunimic acolo veneauiaicica să-icaute de muncă.Zice căare-un
ifrate,Cardigan.
Ciudatnume,Cardigan.Darn-o ntrebîmaimulte,vădcă ncăîi-
e greusăvorbească espred el.
E greu de crezut ce schimbată e din ziua când i-a revenit
memoria, chiar dacă-i caun oricelîncă, sfioasă icu fricăde ott.
E foarte important pentru easă- ifacătreburile ,icând termină,
mereu mă cheamă să văd.Când îi„Bravo!zic“, zâmbete de
lumineazătoată bucătăria.
Trebuiesărecunosc,când gemenelemi-au ziscă-iducede

mâncare uil Ben, m-am topit de dragul ei. Nu tie căi-dau mai mult casăi-ducă
ilui, dar miî vine sărâd când mă gândesc c-am pus amândouă ochi pe acela
ibăiat.

CAPITOLUL CINCI

Lavinia
După ce im-am amintit de moarteapărin ilormei, alte amintiri au început să
iasă la iveală. La vârsta aceea nu aveam, desigur, preamuli ani în care
săadun amintiri, dar ândc sim eamvreun miros aus auzeam vreun sunet care
mă ducea cu gândul la ceva cunoscut, era de ajuns să mă
distrugă.Durereamă cople ise i totceputeam faceera săjelescPărin. i
meifuseseră buni, chiar
dacă nî momentul când ne-am îmbarcatpe vaporaveau probleme. Mami nu voia să plece ind
Castlebar, ora lu din Irlanda unde
trăiau părin i ei, dar ati,t care nu-mi amintescsă fi avut rude, era hotărâtsă ne
ofere o viaă maibună.Mi-am amintit că se certau destul de des,dar n-am putut
săuit câtde mult a suferit mami când tati a murit. i apoiam pierdut-o pe
ea.Pentru tot restul călătoriei, m-am agăat cu disperare de ratelef meu.
Ultima mea mintirea despre Cardigane neputin a lui de amă ajuta când
Căpitanul m-a luat de ângălel, iar eu ipam cudisperare.
 Am încercatsă-miu urezsuferin a făcându-mio promisiune:
într-o ziaveam să-l găsescpe ratelef meu.
Îmi revenisem aproape în întregime ,i chiar dacăîi eram
devotată lui Mama Mae,începusem săcaut alinare laiBele.De la moartealui
Henry, purtareaeifaă de mine se schimbaseatât de mult, încâtîntr-o
noapte,când m-a auzit plângând, m-a adus în patul ei. M-a luatîn brae m-ia
mângâiatpe spate până am adormit. Din aceanoapte,mi-a dat de multe ori
voie săvin în pat
cu ea.
Când Căpitanul sa- întors să -ipetreacăCrăciunul acasă, am aflat inoi, la
bucătărie,cădomnia Martha revenisela viaă. În ultimele luni, câtimpt
Căpitanul fuseseplecat, mese lstăpânei fuseserăservite nî salonul de al etaj,
de ângăldormitorul ei.Copi luau cina aco lmpreunăî cuea,darîn rest,
mâncaucuprofesorul în camera de studiu. Dar de al revenireacăpitanului
ipentru că se apropiau sărbătorile,mese lcăpătaseră un aer estivf ierau din
nou servite nî sufragerie.

Spre bucuria mea,au adus-o pe Beatie la bucătărie, fiind nevoie de ajutor, iar
aFny a rămas să lucreze în continuare în
casăîmpreună cu Dory. Toată lumea era ocupată cu pregătirea mâncărurilor
pentru sărbători i până i Ben a venit de la grajduri săne ajute.El trebuia
sătaie emne,lcareineau aprinse focurile din bucătărie emineurilei de al
conac.Eu iBeattie am fostfoarte încântate când ni sa- spus că trebuie să-l
ajutăm pe Ben săcare lemnele.Am ie tiîn fugăsăl-salutăm, dornice săîl
mulumim.

— Sunteipreamicisămuncii,ne-atachinatel.
— Nu-iadevărat,l-am asigurat.
Nea- dat fiecăreia câte un mănunchi de vreascuri, iar noil-am implorat:

— Maimult,maimult.
Nea- umplut braele iar noiam plecatclătinându-ne,hotărâte să
demonstrăm câteram de puternice. Dar, când am ajuns la
bucătărie,MamaMaelastrigat:
— Ben!Ben,iavino-ncoace!
 Ben era a ade înalt, încâta trebuit săseaplece ndcâa intrat pe u ă. Apoisa-
îndreptat ia întrebat zâmbind:
— M-aichemat,Mama?
Bele sa- întors să arunce o privire,iar Ben a salutat-o cu o mi care a
capului. Ea i-a întors salutul ro ndi u or, apoisa-întors rapid cu spatele isa-
apucat ndinou să cântărească zahăr. Bele era subirică,dar am remarcat
ăcatuncicând se aplecasă taie din bolovanul de zahăr, oferea privri un piept

generos,care iîdădeaun aergraios.Când m-am uitat la Ben, am observat că

ielremarcase staa.
— Ben,a spusMama,celefacifetelorăstora,decelepuisă care aa
de multe emne?l
— Mama,elesuntajutoarelemele,suntmari iputernice,azis el,
făcându-ne cuochiul.
— Îlajutăm,Mama,am spus inoicu mândrie idornicede treabă,
în timp ce enam- apropiat de el.
— Ben,râseMama,chiarcătepricepilafemei.
— Chiarcreziasta,Mama?chicotiel ioprividirectpeBele. Aceasta se
întoarse cu spatele la el,dar hotărârea cu care
măcina zahărul era un răspuns destul de clar.
— Abinia,să-n eleg că Bele are grijă de tine ca o adevărată
mamă?m-a ntrebatîBen.
M-am uitat la Bele,care a zâmbit când mi-a întâlnit privirea, apoim-am
întors către Ben iam făcut semn din capcă da.
— În cazul ăsta, Bele i-a făcut rost de-o fetiă la fel de
frumoasăcaea. Un tătic nu-i trebuie? ntrebăÎ el.
— Nu,am răspunssigurăpemine,îlam pePapaGeorge.
Toiauînceputsărâdă.
— Păiele ităticulmeu,m-atachinatBen.
— tiu,am spuscu mândrie,e ităticulluiDory,alluiFanny,
al lui Beattie i al lui Bele.
— Bine-atunci,dacăBeleemămicata iPapaGeorgeetăticul,
atunci Mama Maecine maie?
— Eaemamaceamare,am spus,surprinsăcănu tiaasta.
M-am sim it primită între eicând au început din nou sărâdă
 ,i chiar dacă numi tiam exactlocul în familie,am început să simt că era
ipentru mine ceva acolo.
— Ben,a spusMama,aigrijă câtlemunce tipefetele-astea, nu-s
decât ni et copila .i
— Atunci,copila i,haisă mergem,a spus el,luându-ne de
mmă,avem o grămadă demnel de ăratc.
— Ben,seîntoarseBelesprenoi,săaigrijădefetiamea.
M-a străbătut un fior ed plăcere când i-am auzit cuvintele,iar
Ben, fără o vorbă,nea- dus pe sus până afară,unde aînceput să ne egenel pe
brae, pe rând, până când am început să ipăm de
bucurie.
În dimineaa de Crăciun, Fany a venit de la conac cu ochi strălucind.

— Marshala primit două cărinoi de pove ti, a spus, i amândoicopi au

primit borcăna e cuvopselpensulei pentru pictat. Marshal a primit soldăei
iSaly o păpu ăcare seamănă
cu ea ialte ialte lucruri. Stăpâna a primit un ragi lung de
mărgle lucioase, le ziceperle.
Î idesfăcu larg braelei rosti dramatic,privind în sus:
— Parcămurisem!
— O să moride-adevăratelea dacă nu te mitiîncoacesă ne-aju
i, i-a spus Mama,darzâmbea nîtimp cevorbea.
Am avutparte de maimultă agitaie la prânz,când au sosit oaspei. Nu mai
ăzusemv atâta bucurie din ziua în care ajunsesem acolo.Am privit de al
colul casei, împreună cu Fanny
iBeattie,cum au venit cai pe alee.Căpitanul stăteala u ă, dar
stăpâna a plecat de lângăel ia luat-o la fugăpe scări. A alergat spre trăsură, forându-l pe viztiu
sătragăbrusc ed hăuri casă
opreascăcai. U a trăsuri sa- deschis larg ,i cu un ipăt, o
femeie asărit directîn braele DoamneiMartha. Au rămas strâns
îmbrăi ate mult timp.
— Suntsurori,mi-a optitFanny.
Căpitanul a coborât reptelet ca săl-întâmpine pe bărbatul
scund ichelcare a coborâtmaiapoidin trăsură.Cu elera o
fetiă cam deo- seamă cu mine, care purta o haină de un ro u
aprinsi o pălărie cu margini albe.Marshal a privit de pe scări,
iar Saly aalergat so- întâmpine pe verioara ei, Meg.
Oaspei au intrat iau fostcondu iîn camerele lor casă se
odihnească.Noiam privitcum Ben,Papa George iUnchiulJacob l-au ajutat pe
viztiu sădescarcetoate cufere.lLa sfâr t,i când

trăsura plină de noroi icai acoperii de spume au fostdu ila grajduri, neam-
îndreptati noispre bucătărie.Bele iMama Mae munciseră zile în ri ca să
pregătească ospăul, iar noi
trebuia săle ajutăm.
Dupăamiază- amînceput să ducem mmcarea de al bucătărie al
conac.
Întram în sufragerie pe o u ă lăturalnică, ferindu-ne astfelsă
trecem prin salonul unde Căpitanuli domnia Martha îi
întreineau oaspei. U lei glisante mari, care despăreau coridorul de
sufragerie,erau închise,a acă inoieram separate de ceide la conac.

Era doara doua oară când intram în sufrageriei mă minunam

de ceea ce vedeam. Dory, Unchiul Jacob i Fany decoraseră încăperea cu
plante verzi ivâsc.Ferestrele erau împodobite cu
crengue de ilice pline de bobie care se asortau minunat cu elegantele
draperii ro i. Pe fiecare dintre pervazurile late seafla câte un bolnu foarte
adâncumplut cu amestecul cu miros dulceag,la preparea căruia o ajutasem
pe Bele în toamnă punând alături petale uscate de trandafir, levănică,
rozmarin i feliu e de măr, peste care presăraserăm scorioară inuc oară.
Mirosul lor seamesteca plăcut cu parfumul ramurilor ed pin

proaspăt tăiate,care mpodobeauîpolia de deasupra căminului. Două fee de masă albe din damasc,
pe care Mama Mae el
călcasecu câtevazile înainte,fuseseră a ezate pe masă. Cea de deasupra
părea groasă i densă,ca smântma.Tacâmurile de argint paharelei
luceaualături de vasele pe care erau pictate păsări în culori vi. Bele mi-a
spus că se numesc păuni i Căpitanul chiar avusesenulu pe plantaie.

— Zgomotospăsăroi,abombănitUnchiulJacob.
— Da,Unchiule,aidreptate,i-arăspunsBele.Darnu-iaacă
era rumosf i mândru?
— Astapânăl-aprinsvulpoiulălabătrân.
Unchiul a început să râdă i a maipus un butean pe focul care rosneat.
Apoia început săaprindă lumânările.
Noiam adus mâncăurile prepraet de al bucătărie,iarMama Mae iBele
auînceput să el aranjeze pe masăurmând o strategie precisă, astfelîncât
totul săfie echilibrat. La un capăt seafla un jambon afumaturia ,învelitîntr-un
ervet igarnisitcu prune
murate ipiersiciîn coniac.Bele a a ezat frunze ed magnolie de un verde
închis în jurul platoului, iar ângălzaharnia de argint a
pus un vased cristal plin cuun sosutei de mu art imiere.
← fost nevoie ca Bele iMama să aducă împreună platoul imens pe
care se afla o ucatăb suculentă de carne de vită. Timp de maimulte
ore carnea se rumenise pe o frigare,sub
care fusese usăpo tavăcucartofiîn care se scurgeasuculde la

friptură. Patru platourimai mici, iele cu păuni pictai, fuseseră umplute cu

legume ia zatee fiecare pe câte un colalmesei.
Mazăreaverde pluteaîntr-un sos alb dens,bulbi mititeide sfeclă ro eiluceaude
la untul topit peste ei, de pe cartofii dulcise scurgeamierea, iar păstârnacul
alb presărat cu pătrunjelverde aveaun aer estivf. În dreptul loclui stăpânei,
Mama a a ezat o
supieră aburindă umplută cu supă de stridi, aromată igarnisită
curămurele deimbruc verde.
Desertul, o budincă de prune consistentă, es afla încă în
bucătărie,la încălzit,darpe un bufet,a teptându-irândul,se
afla o tavăcu jeleuri ilichioruri dulci. Lângă ea seaflau patru
cale itde argint în miniatură, trasede patru capre minuscule, i ele tot din argint. Bele îmi
acordaseprivilegiul de a le încărcape
toate cu prăjiturelei stafide.
Dory s-a apropiatde u ă în timp ce oinadmiram rezultatul munci noastre.
Fusese în salona ul unde se aflau stăpâna i Căpitanul săserveascăvin de
Xeres,dei ieu o invidiam pentru ce vuseseacaziao săvadă
acolo,eapăreaobosită idezinteresată. Deodată, Saly aintrat pe ângălDory.

— Fanny,Fanny, ipăfericită iveniîn fugăsprenoi, inândîn

mină păpu a eicea nouă de porelan. Meg,vinoncoace!-
Îi ăcuf semn veri oarei ,eicare a eptat la u ă.Fetia sa-apropiat înceti or, în
timp ce gemnele studiau atent păpu a lui Saly. Meg chiopăta pu in, dar ceea
ce mi-a atras maimult atenia au fost chelario micui pe care îi purta. Părul
aten îi fuseseprins cu o panglică mov, dar uni cârlioni seeliberaseră din
strânsoare,pufo ,i încadrându-i chipul iîndulcindu-i astfel trăsăturile
ascuite.Mi-a plăcut mediati de ea, în ciuda firi ei serioase.

— Tuaiopăpu ă?aîntrebat-oFannypeMeg.
— Mienu-miplacpăpu ile,răspunseaceasta.
— Ţie-iplacpăsările,nu-iaa,Meggie?oîntrebăSaly.
— Da,îmiplac,recunoscu.
— Areunacarevorbe te,daratrebuits-olaseacasă,ne-aspus Saly.

— Unacarevorbe te?întrebăFanny.
Meg evenised imidăt din cauza tenaieide care aveparte,dar a făcut semn
din capcă da.
— imieîmiplacpăsările,am spus,vrândsă-ivinînajutor.
Mă privicu atenie prin ochelari.
— Cefeldepăsări?
— Găinile,i-am spus.
— iaivreuna?
Am făcutsemncăda.
— O grămadă.Sunt lângă grajduri.Le dau de mâncare în
fiecare zi ile adun ouăle.Papa zice căo să aibă pui când so-
încălzivremea.
— Ah,spuseeacujind.
Dory enntrerupse:î
— DomniaSaly,dupăpu aastade-aiciînaintesăvăa ezaila masă.

Când fetele ei eau, Doryi-a optit destul de aret uil Mama:

— VinedomniaMarthacudomniaSarah.
Când acestea au intrat peuă,am rămas cu ochi căscai, amu ită de
surprindere.Cele două femeierau atât de diferite,că
îmi veneagreu săcredcăerau surori. Domnia Martha,zveltă i înaltă, purta o
rochie de brocart albastru cu o croială simplă dar frumoasă,iar domnia Sarah
era la polul opus,scundă igrăsuă, îmbrăcată într-o rochie de mătase edun ro
uviu, toată numai volăna edela taliepână-n pământAveau ifiriopuse.Domnia

Martha,tăcută isupusă,aveaun aerelegant, pe când domnia Sarah, plină de

entuziasm ivolubilă, păreacapricioasă iagitată. Imediatce avăzut
decoraiunile de Crăciun, domnia Sarah a
început să chicotească netesu de ncântare,îdar apoim-a observat pe mine,
lângă Mama Mae i gemene, i a căscat chio de
surprindere.Nefăcându-mi plăcere să fiu studiată în felul acela, m-am
ascunsdupă Mama.
DarMartha,dragă!Cine… ce…?
— tiu, tiu,n-am avuttimp să.Erapevapor.Jamesaadus-o
cuelastă-primăvară.
— Dragamea,dartrebuiesă-idaio ansă!S-o ineicu.
— Sarah,putem săvorbim despreastamaitârziu?
— Da,sigur,sigur.Dartrebuiesăîn elegicăsuntuimită.
Domnia Martha a pus capăt iscud iei întorcându-se spre Mama
Maeimulumindu-i pentru treaba pe care ofăcuse. Apoi ne-a spus să plecăm,
dar lui Bele i-a cerut să rămână.Am ascultatla u ă cum domnia Martha a
întrebat-o pe un ton sever pe Bele de cenu î iacoperisecapul. Bele a încercat
să-i explice că- iscoseseasmauab din cauza călduri din bucătărie,dar a fost
redusăla tăcere.

— Mereu trebuie să fiiîn centrulaten iei,a spus domnia

Martha cu asprime, apoia dat-o repede afară pe Bele când Căpitanul
iceilali au început săintre nî sufragerie. A trecutceva timp până când
Belenis-a alăturatlamasa de Crăciun, acasă la Mama i Papa.A rămas ristăt
până când Ben, în braele căruia stăteam eu, a reu ti ăs-i redea buna-
dispozie
glumind cuea cublândee.
După masă ecarefi dintre noia primit câteva stafidei un măr proaspăt din
butoiul în care erau păstrate.Papa a spart câteva nuci iBensa- ajutat de
caielele pe care el aveaereumîn buzunar
ca săscoată miezul.
Unchiul a trebuit săpleceentrup căera din nou nevoie de ela conac,iar
cinevaa scos o sticlă de rachiu de piersici, primită în dar de al Căpitan. Mama
lea- turnat în pahare celor ari,m inclusiv lui Ben, Dory iBele.După al doilea
pahar conversaia sa-însufleit, mă distram ieu, apoiam aflatcă nîseara
aceearmau sămergemla o petrecre al colibe.Papa GeorgeBenaui plecat la pu
in timp după aceea, nerăbdători săî itermine reburilet.

După ce aterminatde spălat vasele,Bele nea- dus înapoila

bucătăriepemine ipegemene.A urcatlaetaj icândacoborât
am recunoscut-o cu greu. Pe sub alul călduros purta o bluză albă pe care
n-o maivăzusem. Volăna lu din jurul gulerului se asorta perfect cu cel de la
marginea juponului care sezărea pe sub margineafusteilungi. Părul lung
ondulati îi încadra chipul.
Eu igemenele am inut toate să-i atingembuclele ungil imoi.
Bele azâmbit inea- zis să încetăm, dar ochi eiverzistrăluceau.
Nea- dat pieptănul ioglinda eide argint niiet panglică
albastră i ne-a spus săle ducem acasăla Mama.Ea iBeattie
duceau câte obucată mare de urtăt dulce, care usesef ăcutăf mai
devreme. Înainte să plecăm, mi-a spus că noinu trebuia să mâncămdin
ea la petrecere.
— Dece?am întrebat.
— Pentrucănoiam mâncatdejadulciuri,mi-arăspunsBele.
Când am ajuns, Mama ncercaî să oonvingăc pe Dory să vină al
petrecere.
— Vino,puiule,tre’sămergiînainte.Pluscă tiupecinevacare
o săse iteu după tine p-acolo, i-a spus.
— Chiarnupot,Mama,arăspunsea is-aîntorscuspatele.
— Bine,atuncistau aicicu tine,i-a zis Mama i i-a scos orul.

— Nu,Mama,nuvreausăpierzidistracia,aspusDory.
— Atuncihaicu noi.Staicu mine ineuităm la dansuri,i-a răspuns
Mama.
Bele aa ezat-o pe Doryepun scăunel.
Hai, i-a zis,lasă-mă să-i aranjez ărulp.
 I-a scosbasmaua lui Dory ii-a prins o panglică albastră în părul împleit.
Când a terminat, i-a inut oglinda săse vadă. Dory -ia privit chipul în ea, apoi
faa i sa- încreit iizbucnita nî plâns.Bele sa- aplecat ia îmbrăi at-o.

— PrunculHenryefericitacoloundee i tiu c-arvreasăfii i tu fercită,

i-a spus.
Mama privea scena ,i când am văzut-o tergându- iochi cu colul orului, am
început săplângem inoi. i a aneau- găsit
Ben iPapa Georgecând au intrat.
— Ei,da,azisPapa,femeile-asteachiarcă-sgatadepetrecere, nu-i
a ,aBen?
— Îhî,chiarcăcântăfrumos,azis iBen.
— Cucare-aidăgândsădansezi,Ben?
— Cu Mama,eachiuiecelmaibine.S-audedălagrajduri,i-a
răspuns Ben.
Mama a început sărâdă i -ia erst ochi.
— Potolii-vă,băiei,le-aspus.
— Eu cred că o s-o aleg pe Dory,a continuat Papa să le necăjească, în timp
cei-cuprindeafiiceisale umeri cu braul iîi
privea ipulch. Are ochi a ade umflai, cătoată lumeao săcreadă că mi-am
găsit o emeief nouă.
Am râstoi,până iDoryazâmbit.Apoiam plecatlapetrecere.
Era întuneric ifrig.Nu mai ninsese de când îl îngropaseră pe Henry, dar
pământul era îngheat, iar frunzele uscate făceau zgomotsub pa ino rit. Mă
dureaupicioarele din cauza pantofilor grei, care mă băteau la glezne, dar un
era cazul să mă plâng
fiindcă seplângea Fany destul pentru amândouă.
Mama acertat-o:
— Lacolibe-ardaoricesăaibăa apantofi,i-aspus,iareu m-am
bucuratcă miî inusem gura.
Când am ajuns în vârful deaului, am văzut căla colibe aprinseseră focul.
Pe măsură ce ne apropiam, am recunoscut
sunetul uneiviori iam auzit oameni care râdeau icântau. În timp ce mergeam
prin pădurea ntunecatăî către ocull de unde se auzeausunetele petreceri,
mă sim eam în siguran ă între Bele i
Ben, îi ineam pe amândoide mină, cao verigăcare iîunea, carei-făcea fercii.

Micul nostru grup a fostîntâmpinat custrigăte de bucurie.

Prăjiturile lui Bele au fostprimite cu recuno int ă, iar emeilef au
adus ndatăî o bancă ileau- invitat pe Mama, Bele Doryi să se
a eze lângă ele.În jurul foclui, o suprafaă întinsă de pământ
fusese curăată imăturată ideja câiva petrecărei dansau
acolo. Într-un colmai îndepărtat, câiva bărbai cântau muzică
veselălainstrumentelucratedeei:doicântau laviorifăcutedin
tărtăcue,ali doi la flaute din trestie ialtul bătearitmul în oale
icapace cubee oasei.
Am rămas lângă Bele până când Fanny iBeattie au venit
după mine.Neamapropiatde un grup de copi, dar ies-au tras
înapoi, ovăielnici. Erau câtevafetie de vârstă cu noi, dar nu ne
vorbeau. Hainele noastre erau diferite, cu siguran ă mai
călduroase, ari ele ne studiau picioarele ca i cum nu mai
văzuserăniciodatăpantofi.
În curând neam- întors ângăl Mama Mae,Bele Doryi. Bele nea- dat voie să
luăm câte o înghiitură din rachiul de piersicipe
care îl beaufemeile,un dar rar, trimis de la conac cu ocazia sărbătorilor. Ni et
meseindlemn ne efuitl erau a ezate una lângă alta ila un capăt bărbai
împăreaubucuro idouă ulcioare de
whiskey,unaltdardinparteacelordelaconac.
Au devenittoiaten icând femeileau anun atcă puicarese rumeneau pe o
frigare deasupra cărbunilor încin i erau gata. Imediat, un bărbata înfipto
epuăîn cle două jamboane care

fierbeau ilea- scos din apă,apoilea- a ezat ep două funduri maride emn,l
aflate de oparte dei cealaltă a unui cazan negru, imens,plin cu fasole pestriă
aburindă. Femeile au adus oale cu legume târzi care sfârâiau iau răsturnat
ep masămămăligă fierbinte,cu pojghiă arămie isfărâmicioasă. Ali au scosdin
cenu afierbinte cartofi dulcicopi, ajutându-sede bee ascuite la un capăt. În
cel din urmă, au anun at cătotul era pregătit.
Femeile -iau servit întâi pe bărbai, apoi i-au ajutat pe copi. Au insistat ac
noi, cei de la conac,să mâncăm cu ei i am fost
surprinsă să îi vădpe aimeifăcând întocmai. i-au pus pori mici, dar
amobservatcăfemeile auzâmbit când Bele, Mama i Dory leau-
lăudatbucatele.Când mi-am pus castronul înapoipe masă,îmi rămăseso
bucăică ed ambonjîn el.
— Mănâncă tot,mi-a spusBeleîn oaptă,aplecându-secătre
mine. Ceva din tonul voci ei mi-a spus că nu era cazul să
protestez.
După ce aumâncat ifemeile,i-au chematînapoipe copi să
termine ce aimrămăsse. Când am văzut câterau de bucuro i, mi-am dat seama
căli se ntâmplaî foarte arr a aceva imi-a fost
ru nei căBele trebuisesăîmi facăobservaiecasătermin totde mâncat.

Vioara a începutapoisă cânte o melodie veselă,iarcelelalte instrumente i

sau- alăturat imediat. Câtevaperechi tinere au chiuit isau- ridicat
sădansezeCei.mai în vârstă au început să batădin palme,iarcerculdin
jurulfoculuis-aanimatrepedecu oameni veseli care dansau. După câteva
melodi, scripcarul a
strigat:
— Cine-are dă gând să ne-arate cum să dansează? George,
Mae,hai, arătai-ne voi!
— Hai,arătai-ne,au strigat iceidepemargine,începând să
batădinpalmeînritmulmuzici.
Papa George s-a apropiatde Mama.
— Mae,i-aspusfăcândoplecăciune,haisăle-arătăm tinerilor că
ncăî maisuntem în stare să dansăm.
Ea a ovăit pu in, apoi sa- ridicat în picioare,iar când au ajuns
pe ringul de dans,toi au început săi-aclame.Papa a făcut o plecăciune adâncă i Mama o mică
reveren ă când a început
muzica vioaie. Papa urma fiecare pas alui Mama i am văzut că sedistra
încercând să-i ghiceascămi cările.
După Mama i Papa au dansatalte perechi, darnimeni nu s-a
bucuratdesuccesullorpânăcândnu le-avenitrândulluiBen i
Bele.Ea părea timidă când a făcut o plecăciune,dar, când -ia
ridicat privirea ia întâlnit-o pe a lui Ben, acesta i-a făcut cu
ochiul. Ea i-a răspuns bătând puternic din picior dândi astfel
startul unui dans dezlăn uit.
Leam- auzit pe câteva emeifvorbind, undeva nî spatele meu:
— Chiar că-i fie-sa, spunea una dintre ele, se vede după
culoare.
Dory, care sătealângăMama Mae,a auzit iea.S-a întors cu
faa la ele i le-azis:
— Beleeofemeiedetreabă,nul-aaleseapetac-su.
— tim că-ide treabă,i-a răspuns femeia,ziceam doar c-ar
puteasăscape deaici-.
— iun’să plece? a întrebat-o Dory pe un ton aspru.Aicie familia
ei, sa- născut -ia crescut aici.
Auzind tonulluiDory,Mama sepregătea să spună iea ceva,
când i-a atras atenia o siluetă slabă iîntunecată care stătea la cevadistan ă,
la umbră. Era Jimmy, tatăl lui Henry. I-a făcut lui
Dory semn să se apropie i ea aproapecă s-a împiedicat de
Beattie,atât a fostde grăbită să-l urmeze.
— Aveigrijă,i-a optitMamaluiDorycândaceastas-aridicat
săplece. cu
Când cei doisau- făcut nevăzui, o femeie foarte slabă,
pieleaneobi nuit de nchisăîla culoare,sa- apropiat de Mama. Î i
freca burta proeminentă cu mi căriagitate.Fany mi-s spus că
era da,I mama uil Jimmy.
— Cene facem,Mae? a întrebatea,aruncând o privire peste
umăr. Rankin a zis căl- omoară pe Jimmy dacăesmaiapropie de
Dory.
— O să vorbesc cu Căpitanu’înainte să plece iar,i-a spus
Mama, o să-i cersăi-lase sărăsamătura.
— ticănu vorsăse-amestecebăieidepeplantaiecu fetele de al
conac. ti bine,Mae,a spus daI.
— tiu doarcă ă tia doin-au degând să sedespartă,a spus Mama.O săi-
spun că Jimmy e ărbatu’b potrivit pentru Dory. Lu’ Căpitan mereui-a plăcut
de Dory.
— Dacăede-acordCăpitanu’,lu’Rankinn’osă-iplacă.
— Ăluia nu-iplace nicide el,cum o să-iplacă altceva? a
întrebat-o Mama.
 Conversaia lorsa- încheiat în momentul când, ca icum l-ar fi chemat
cineva, Căpitanul sa- arătat la lumina foclui, însoit de cumnatul cel trupe .
În urma lor eneauv Marshal i încă un bărbatînalt.Muzicaaîncetat.

— Nu vă oprii!astrigatcăpitanul.A ridicatdeasupra capului

încădouă ulcioare de whiskey. Mai dore et carevadintre voi?
L-au aclamat toi imuzica aînceput din nou.
— Ăla-iDomnu’Waters,profesoru’,mi-a optitFanny arătând
cu degetul spre bărbatul celînalt care stătea în spatele lui Marshal.

Omul aveaun aspectstraniu imi-a atras atenia. Î ia ezase ferm o mână pe

umărul lui Marshal iprivea cuun aerarogant la oameni de al colibe lailocul
unde se fla. Din când în când se aplecasă-i opteascăcevalui Marshal iam
fostimpresionată de cât de necăjit păreaMarshal, chiar dacănu făceanicio
încercare săse ndepărtezeîedbărbat. Acum realizezcă, în ciuda faptului că
eram doarun copil, mi-am datseama că rofesorulp era un om rău

,ichiar dacănu am în eles sta,a am sim it căMarshal era prins în capcană.

— Du-te i-adu-ipeDory iJimmy,i-aspusMamaluiBen,iar ela luat-
o al fugăîn pădure.
Căpitanul a privit nî jur până când a dat uc ochi de Bele. Imediat sa-
apropiat de ea.
— Bele,aîntâmpinat-oel,etifoartedrăgu ă.
— Mulumesc,aspuseaîncet,privindînjos.
Căpitanul se itău la Mama Mae,care sătuse ângălBele,dar se
ridicaseîn picioare.
— Mae,i-aspusel,tu iaităine-aipregătitunospă minunat azi.

— Da,Căpitane,arăspunsMamaMae.
— Aveitotcevătrebuiecasăsărbătoriicum secuvine?
— Avem de-ajuns,Căpitane,aspusMama.
— Bun,bun,azisel i,ca icum nu-imaigăseacuvintele,s-a
întorsdin nou să-i priveascăpe ceice ansaud.
— Căpitane?am auzit-opeMamadinnou.
 — Da,Mae,aspuselîntorcându-se.
— Căpitane,tre’săvăzicceva.DespreDory.
— Mae,aspusel,am aflatdesprebebelu ,mi-apăruttarerău.
— Nu asta-iproblema,Căpitane,a spus ea,Dory vrea să se
mărite cu Jimmy,care stă aci, la colibe.El e ăticu’t copilului.
— Păi,Mae,nu tiu cesăzicdespreasta.Rankin îmiziceacă
voiasăîlînsoarepeJimmycu altăfată.Am impresiacăisepare
căDoryu-ni potrivită pentru Jimmy.
— Cre’căse-n ală,aspusMama.
— A acrezi,Mae?aîntrebatCăpitanul.
— Credcă-ibinesăsarămătura,aspusMama. iGeorgecrede la
fel.
— Păi,Mae,tu iGeorgesunteica o familiepentru mine,iar
Dory e totul pentru domnia Martha.Cred c-am putea să fim îngăduitori în
cazul ăsta.Dar immyJ va trebui să rămână pe plantaie,iar Dory alconac.

— Nicioproblemă,aspusMama.
— icândvors-ofacă?aîntrebatel.
— Câtmairepede,cândziceidumneavoastră,aspusMama.
— ticeva,Mae?Dacătu zicicăeoideebună,arputeasăse
căsătoreascăchiar aici, în sera asta. E bine a a? a râs el.
— E binepentrutoiaa,aspusMama,dardomnu’Rankinn-o să
seupere?s
— Se-ntoarce peste câteva zile.O să vorbesc eu cu elatunci.
Nu-i facegriji, Mae,rezolv eu. i-acum, a spus elprivind în jur, undei- perechea
ceaânără?t
Din fericire,Ben dăduse de ei. Stăteauamândoilângă Papa George. Mama le-a făcut semn să
se apropie i ei au venit,
urmându-l pe Papa George.
— Dory,mamatazicecăvreisătemăriicu juneleăsta,aspus
căpitanul.
Dory plânsese iar. Avea ochi a ade umflai, că abia îi mai putea
eschide,ddara datdin capcă ad.
— itu,Jimmy,vreisă sarimătura împreună cu Dory? a
întrebat Căpitanul.
 — Da,Căpitane,azisJimmy,sigurcăvreau.
— Cineva să aducă omătură,a strigatcăpitanul,nepregătim de-
o nuntă.
Muzicaa încetat isau- adunattoi. S-a auzit murmur de voci icineva aadus o
mătură.
— Acum,voi inei-vădemână,i-ainstruitcăpitanul,iareu voi
oficia cermonia.
Mătura a fost aezată în faa celordoi; Căpitanul i-a întrebat
dacăsevor purta bine unul cu ceălalt, î ivor fi credincio i ivor aveamuli copi.
Amândoiau zis căda, apoiCăpitanul lea- zis să
sară peste mătură.Au sărit inându-se de mână i, când Jimmy sa-
împiedicat, au izbucnit toi în râs,chiar Căpitanul.
— Eibine,Jimmy,eclarpentru toatălumeacareosăfie eful în
familia voastră, a spus el.
Astaafosttotul.Belemi-aspuscăeraucăsătorii.
— Acum să petrecem!A strigatCăpitanul iapoil-a trimispe
Ben la conac săl-găsească pe Unchiul Jacob i săi-maiceară băutură.

Muzica sa- pornit din nou iam fost oartef surprinsă când Căpitanul a
venit la Bele i-aiîntins mina.
— Bele,dansezicumine?aîntrebat-oel.
Bele sa- ridicat.Când au ajuns la ringul de dans,celalte perechi sau- dat al
o parte,iar Bele iCăpitanul au rămas singuri dansatori. S-a făcut lini e,tiar
ceidoi semi cau în ring după acordurile ulburătoaret ale uneisingure viori.
Când Bele -la privit, am văzut căaveachipul îmbujorat de al rachiu.
Căpitanul
sa- uitat la eacu mândrie nî privire,din felul cum o conducea în pas de dans nî jurul foclui, era evident
cât de mult o ubeai.
M-am uitatdupă Ben, darnu l-am văzut. Apoil-am văzut pe Marshal.
Profesorul plecase iMarshal rămăsesesingur, privind cum dansau cei doi.
M-a străbătut un fiorcând am observatura care iseciteape chip.
 CAPITOLUL ASE

Bele
Dacă domnia Martha continuă să mă certe, tot am săi-trântescadevărul în
faă într-o zi. Problema e că, dacă fac asta, mai mult ca gursi Căpitanu’ o
sămă trimită deaici-.
De Crăciun e mereu cel mairău pentru mine. De astami-
amintesc cel maibine de pe vremea când trăiam aco,lla conac.
i-acum Marshaldoarme în fosta mea cameră.
Unchiu’ Jacob tie toată povestea despre mama mea cea
adevărată. Spune căodată, Căpitanu’, care avea34 de ani iîncă
nu sensurase,-era la Richmond, la târgul de sclavi.Căpitanu’ i-a
văzutpetoinecăjind o femeiecarestătea în picioarepeoladă,
privind în depărtare ca i cum ea era un copac i ceilali
pământul. Căpitanu’ a zis:
— Peeaocumpăr.
Auînceputtoisărâdă.
— Aigrijă,edintreăiacareteomoară-nsomn.
Când a adus-o aici, mama căpitanului, Doamna Pyke, era foarte
bolnavă.Dar mama mea,ca o negresă ce era, tia să foloseascăplantele de
leac,a a că a puso- îndată pe picioare. Căpitanu’ a rămas aicitottimpul ăla ,i ca
să vezi, totcampe-atunci am apăruti eu. Dar când m-am născut, mama s-a
îmbolnăvit de friguri ia murit. Toi spun despre Căpitan căsa-purtat ca icum ar fi
fostalbă.

Pyke,Bencânds-a născutavăzutîncăacelaMamaianMaecu mine,aveaunîn copil1773,deâă,aaa căoamnaadus-Do

la conac ac să ăm hrănească pei mine. Mama Mae rae ofemeie
harnică iîn curând îl ajuta pe Unchiu’ Jacob la treburile casei i
apoia început să se cupeo de bucătărie.E-adevăratcă iPapa
George ucral deja la grajduri.
Unchiu’ zice că Doamna Pyke ămiubeaca pe ochi din cap.
Bunica mi-a arătatcă mereuavem ceva ed nvăîat, că oatăt umeal
are ceva să ne spună.L-a pus pe Unchiu’ Jacobsă ne nveîe să
scriem în arabă il-am ascultat povestindu-ne despre tribul lui, Foulah,
idespre Alah al lui.
După ce a murit Doamna Pyke,totul sa- schimbat. Câta trăit ea,conacul a
fostcasamea.
Dory zice mereu că domnia Martha se schimbă foarte mult când
Căpitanu’ e acasă,dar elc maimult o surprinde câte de schimbată domnia
Martha când e în vzită sora ei, parcă e cu totul alt om. Na văzut-o nicicând
a ade ercităf.
Lui Doryncăîi-e dorde Henry, darsesimte maibine de când a sărit mătura
cuJimmy. Mama ott„Mulziceumesc Domnului, îmi
făceam mereu griji co- săi- prindă“.Mama m-a luat inpr surprindere
când m-a ntrebatîdespre Ben.
— V-am văzutcum dansai,mi-azis, iastaspunemulte.
— itu iPapa?Aveipestepatruj’deani itotaadansai. i miemi- spune
ceva asta.
— Nu mi-airăspunslaîntrebare,Bele,mi-azisMamafărăsă
zâmbească.
— Poatecă Ben ebărbatu’potrivitpentru mine,i-am răspuns im-am
ridicatca săămapuc de gătit.
— Bele,aigrijă. ticăCăpitanu’vrea să-idea hârtile,să te
elibereze-apoi isăte ducădeaici,- mi-a zis Mama.
Nu i-am zis că eu iBenne-am sărutatdeja.Când eram copii, Ben era cel
maibun prieten almeu, dar anul ăsta e maităcut i se itău la mine nî alt fel.Îmi
vine săzâmbesc,pentru că ieu mă uit la ela a. Odată, când eram în spatele
coteului găinilor, m-a prins m-ai strâns nî brae casămă sărute.I-am zis:

— Nu,Ben.
A păruta a de supărat,ca icum arfi crezutcă nu-lplac.
După aia i-am luat chipul ăla drăgu în mâini il-am sărutateu, a a ed apăsatcă
m-a împins al o parte.M-a întrebat:
— N-aiideece-mifaci,nu?
— Ce,nu-iplacecum sărut?i-am ziseucasă-lnecăjesc.
— Bele, tibinecătevreau.
i anceput- să vorbeascădespre sărit mătura,dar tunciaam luat-o la
fugăspre bucătărie. tim amândoicăîncăde când eram
copil Căpitanu’ spune căîntr-o bună zi o să mă ducă la Philadelphia.

i-acum, de câte orivine acasă, Căpitanu’ tot icez să facem planuri.Dar

eu plângi-izic:
— Maiateaptă,terog,numătrimitede-acasă.
El nu tie ce sărăspundă când plâng,a acă pleacă,iar eu rămân aici.
Darmereu mă acefsă promit că n-o să ăm ncurcî cu niciun bărbat, iareumăin
de cuvânt. Până acum.

CAPITOLUL APTE

Lavinia
Chiar dacăoaspei au mai stat încădouă săptămmi, eu iBele am avut
mereu treabă la bucătărie,a acă n-am maiavut ocazia săne întâlnim cu
ei.Într-o seară, chiar nainteî de plecarealor, am auzit fără să vreauo discu ie
între Unchiul Jacob i Bele.
VorbeaudespredomniaMartha.
— Nu tiu ce-osăsefacădupăsărbătorile-astea,azisUnchiul
Jacob.Sor-sapleacă,Căpitanu’pleacă iel.O săsteanuma-npat
domnia Martha, sigur. Nu iut ceo- fi-n capu’ lui so- asel ngurăsi.
După spusle lui, Căpitanul procedase aadintotdeauna,încă de când o
adusese acsăca tânără mireasă,crezând că ea o să preia frâiele o isăse
ocupe de plantaie a a cum o făcuse amam lui.

— Aretreburila Philadelphia ila Wiliamsburg,i-a luatBele

apărareaCăpitanului.
— tiu,Bele.Da’ar cam fi cazu’să stea maimult p-aici. Domnia Martha habar
-nare cum săaibă grijă de ocu’l ăsta.De câte oripleacăel, Dory cezi căo
veduândl din ce nîce aim multe picături d-alea. i n-o scapă din ochi pe mititica
de Saly. N-are încredere so- asel ecâtd cuDory, a zis Unchiul.

— Îiefricărău sănu maipiardăîncăunu’.Mamaspunecănu

mai e nî apele eide când a pierdut ultima sarcină, a zis Bele.
— Totcezicecăarfivremeasămaisteap-aiciCăpitanu’ isă
vadă ce se-ntâmplă.Rankin ăla nu face deloc treabă bună la
colibe niciicu profesoru’ nu mi-e runei.
— Care-iproblemacuprofesoru’?aîntrebatBele.
— Cevanue-nregulăcuel,aspusUnchiul.
— Cevreisăzici?L-aîntrebatBele.
— Decetre’să-ncuieu acândîidălecicona ului?Nu tiu ce
se-ntâmplă,da’l-am auzit de maimulte ori plângând când am trecut p-
acolo.I-am spus Căpitanului, da’a zis că are nevoie de
cevadiscplină cona u’, că e vremea să-nvee cevasocoteli, ca să seocupe de
ocu’lăsta când o fimare.
Bele a oftat.
— i-arcam fitimpu’săseocupe idetineCăpitanu’.
— Eibine,iom-am hotărâtcănu vreau săplec,aspusBele.O sătrebuiască
-săispună adevăru’ domnieiMartha. De ceotvrea să mă ducă -daici, nu iut.

— Bele,te-aifăcutprea maresă maistai.Domnia Martha a

crezut mereu căe ti fata lui Mae,a spus Unchiul. Acuma,când
Căpitanu’ tot vine la bucătărie -ii aduce cadou pieptenii panglici, easentreabă-
cesentâmplă-. E vremeasă-i deahârtile-
alea isăte aselliberă.Are dreptate,Bele.E timpu’ săte ducăd-aici.

— Toiîmiziccă tre’să plec.Da’voiuitaitoică asta-icasa mea.O săi-zic

Căpitanului că ămân,r poate mă măriti cuBen.
— Cu Ben!Aigrijă!aspusUnchiulJacobpeun ton aspru. ti
că încă de când erai copil Căpitanu’ a avut cu totu’ alte planuri pentru tine.

— Ar fi bine să m-apuc să închid pentru noapte,a răspuns Bele,punând astfelcapăt

conversaiei.
Când Bele s-a băgat nî pat, m-am strecurat ângăl ea.Se întorsese
cuspatele al mine,dar mi-am datseama că lângea,pa a că am început s-o
mângâipe spate, a a mcufăcuse i ea cu mine de atâteaori. Nu eram
preasigură, totu ,i fiindcăeforturile mele dea- o lini itau părut so-
facăsăplângă imai tare.
Când au plecat oaspei, stăpâna i-a surprins pe oti prin starea eide
veselie.Căpitanul a rămas acasăpână pe la jumătatea lui
februarie,dar de data asta, spre surprinderea tuturor, domnia Martha a
rămas binedispusă- chiar idupă plecarea lui. Înainte să plece,căpitanul i-a
permis lui Papa săl-aducă pe Jimmy să lucreze cu el al grajduri, ari lui Doryi-
a revenit zâmbetul. Domnia Martha aînceput s-o aselpe Fanny din ceîn
cemaides să se ocupe de domnia Saly, iastfelDory petrecea maimult timp cu
stăpâna.

Am fostsiguridevenireaprimăvericândgăinileauclocitouă i
au scospui. Eram foarte ncântatăî. Fanny, forată săsteaîn casă săaibă grijă
de Saly, -ia pierdut răbdarea.
— Salyaiaedoarorăsfăatămică,ne-aspusea,darn-areu it
săne convingă, fiindcă iamt toi cât de multineala fetia cu păr auriu.

Spre uimireanoastră, Fanny aapărut într-o dimineaă caldă de

primăvară al u a ucătărieibinând-o pe Saly de mână.
— DomniaMarthane-adatvoiesăvenim săvedem pui,ne-a spus
ea.
Belei Mama au schimbato privire apidăr.
— icona u’Marshalunde-i?aîntrebatMama.
— Învaă,i-arăspunsfetia.
— Ce-nvaă,domniaSaly?
— Socoteli,aspusea.Areunprofesor,DomnulWaters,darmie
ilui Marshal nu ne placede el. Ţie -i place,Fanny?a întrebat, privind în sus
către ea.
Fany sa-uitatla Mama,surprinsă.
— Ce-arfi să mergem să vedem puiăia? a spus Mama Mae
repede.
Încântată la culme,fetia nea- luat-o înainte.Boneta ceaalbă, atât de mare că
abia îi ie eau din ea câiva cârlioni blonzila ceafă, îi tot cădea pe faă, a a că
trebuia so- ină ridicată cu braele grăsu e când alerga.Jupoanele albe ise
vedeau pe sub marginea rochiei oz,r ari cataramele auri ale pantofilor roz
străluceau de parcăluaseră foc.

Am prins-o repede din urmă,iar când am ajuns la coteul

găinilor, Fanny aduso- pe un petic de arbăi ia puso- săse aeze.
ApoiFannyaintratîn arc i,chiardacăarfipututficiupităde
clo că,aînhăat un pui. Saly a a eptatt ăbdătoarer până când Fanny avenit
ii-a pus pasăreagalbenă în mâinile ntinseî.
— Nu-lstrânge prea tare,a avertizat-o Fanny,poisă-lomori foarte
u or a a.
Fetia parcănicinu mai respira.
— O,Fanny,ea adepufos,a optitea.
— Fi’n’că-ipui,d-aia,i-aexplicatFanny.
— Ca imine,aspusSaly.Mamaaziscăeu suntîncăpuiul
ei.A zis că icând o săvină bebelu ul celnou, eu totpuiul eio s rămân.

— Mamataosăaibăaltbebelu ?aîntrebat-oBeattie.
— Da,dădu fetiadin cap,unuladevărat. iosăam voiesă-l
in în brae,a ami-a zis Mama. i tu o săai voie,Fanny, sa- ofert eacugenerozitate.

Am mairămaspu in acolo,darMamane-atotprivitnelinitită până

când Fany a conduso- pe Saly napoiîla conac.
— O sămaivin,ne-astrigatfetiapesteumăr,pecândîifăceam
cumâna din curtea ucătăreib.
i s-a inut de cuvânt. Din acea zi, dacăvremea era bună, Fanny ne
aduceaetifa, pe care o veaa deacum- în grijă. Leagănul era bucuria cea mai
mare a domniei Saly, iar noi toate o împingeam curândul. Marshalnu venea
reap esd. Îl vedeamdoar când surioara lui reu easă-l convingăso- deaîn
leagăn. Fetia îl
adora ieravădit că ielîi eracu adevărat devotat.
În primăvar i vara aceea neam- îndrăgostit cu toi de
domnia Saly. Era un copil generos,voios ideloc prefăcut. A insistat săaducăcu ea de la conac păpu lei
ivasele de jucărie
din porelan iera întotdeauna încântată să le împartă cu noi.
Bele erasingura care păstra distan a faă de ea.
— Nu-iplacedemine?aîntrebat-oSalyîntr-ozi.
Bele sa- uitat al ea iSaly i-a întors privirea cu ochi mari, întrebători. O clipă
am crezut că Bele o să înceapă să plângă. Apoiazis:

— Ei,sigurcă-miplace,domniaSaly.
 E bine,i-a răspuns etifa, căuneori nu pare deloc a a.
— Probabilcăatuncicândmădoarecapul,aspusBele.
— ipetinetedoarecapul?aîntrebatSaly.Mamaaremereu
dureri de cap.Spersăn-am niciodată dureri de capcând mă fac mare.

— Sigur că n-o să ai,a spus Bele.Apoii-a oferitcopilului câtevastafide.Bele

aprivit-o cum a trecut pe al fiecare dintre noi cu mina deschisă,împărindu-le
cugenerozitate, iam observat
căfetia o câigasetdeja de parteaei.
În vara aceeanu sa- întâmplatpreades caeu igemenele să
avem timp liber, daram avut o astfel de dupăamiază- pe la sfârtuli lui
august. Neam- a ezat alumbră,în pădure,pe un stratgros de acede pin
ineam- apucatsă discutăm noutăile interesante:urma ca tâtaDory
câtidomnia Martha să ascăn.
— Cum s-aîntâmplatasta?m-am întrebatcuvocetare.
Fany anceput- să spună o poveste care m-a uimit. După ce Beattie a
confirmat că ucrurilel hiarc a a ăteau,st am rămas oatet
treisă medităm în tăcer.Deodată,Fany sa- ridicatîn capul oaseloria întors
capul casăpoată auzi mai bine.Imediat după acee,am auzit ieu iBeattie.Am
recunoscut toate reitvocealui
Marshal, implorând. Când a început să vorbească maitare,am auzit o
voce dadult spunându-i să acăt.
— Vreisăte-nlocuiesccusurioaratadatavitoare?
— Nu,nu,las-o-n pace.O să fiu cuminte,osă fiu cuminte,a spus
Marshal.
Nu iut care dintre noia fostmai surprins când Marshal a fost
împins în lumini ul unde stăteam. A părut u urati în acela i timp înspăimântat sădea de noiaco.l nÎ
ochi îngustai ai
profesorului sa- ctit imediat căera neplăcut surprins de prezena noastră.

— Eibine,azisel tergându-icolurileguriumede,s-arpărea că
avem companie.
— Cărai-văde-aici,ne-asâsâitMarshal.
Fetele au fugit, dar eu am rămas pe loc, impresionată de suferin a lui
Marshal.
 — Vino cu noi, i-am spus, trăgându-l de bra, dar parcă
prinsese ădăcinir acolo.
Domnul Waters sa- apropiat, zâmbind.
— Ei,pecine-avem noiaici?
Mi-a în ăcatf braul il-a inut trâns,sdar Marshal, într-un acces de furie,l-a tras
la o parte pe profesor a iipat la mine să plec.Eram a ade speriată, că ma fugit.

Fetele îl găserăi deja pe Papa George la grajduri. Când i-au

explicat de ceveniseră la el, nu lea- mai a eptatt să termine,a apucat o furcă
ia plecat înspre pădure.Totu ,i înainte săapuce
sătraverseze pârâul, profesorul iMarshal au apărut. Marshal l-
← privit rugător ep Papa când acesta se propiaa de ei. N-am idee ce aspus
Papa, dar faa profesorului sa- făcut stacojie.
— Băiatulăstae-ngrijamea,a ipatel.Tu nu e tialtcevadecât
un cioroide al grajduri. Dacăn-ai grijă, o sajungi-sămuncei tpe plantaie.

— Papa,ainevoiede-ajutor?
Era Ben, care seapropia cu pas iute dinspre grajduri. Lucrase la forjă, al
căldură, ntrî-o zideja toridă. Un or de piele de
culoare închisă îi acoperea partea din faă, ca să îl protejezede scânteile
care săreau când loveametalul înro ti cu ciocanul. Avea urme negre de
cărbune pe faa întunecată i adusese cu el barosulcu carebătea metalulca
să îidea formă.Cu umerilui lai ispatele drept, Benaveaun aerde ăzboinicr.

— E-n regulă,Ben.Tocmaiîispuneam omuluiăstuia că noi avemgrijă de

Cona u’ Marshal, i-a spus Papa întorcându-se spre
el.
Domnul Waters -la văzut pe Ben apropindu-seia luat-o spre
conac,trăgându-l pe Marshal după el.Bena datsăl-urmeze,dar Papa l-a prins
de bra ii-a optit cu blândee:
— Ben!Ateaptă!
Eu am rămas itânduu-mă la ei, neputând sămi- iau ochi de al Ben, care îl
urmărea pe profesor cuprivirea,în timp ce acesta intra în casăOmul. blând
pe care îl cuno team eu era complet schimbat ed furie.Ben avea mu chi
gâtului încordai. Vorbea
printre din i strân i ivocea îi erade nerecunoscut.
— Lasă-măsămăducdupăel,Papa!Lasă-măs-aranjeztreaba
asta,a spus Ben.
— Nu,Ben!Asta ia teaptă.Dup-aia i-laduce pă Rankin.
Rankin o să te-omoare sauo să te vândă i dup-aia o săispună cine tie ce
poveste Căpitanului. Domnia Martha tre’să nască zileleastea- iCăpitanu’ a
zis co- săvină acasăpentru asta. Pân-atunci, mai binea- eptămt -iavem grijă
noiicum putem.
După ce apaP l-a convins pe Ben săse ntoarcăîla grajduri, am alergata
lbucătărie,unde mă sim eam în sigurană alături de
Bele.I-am înconjurat talia cu braelei am rămas ipităl de ea. În noaptea
aceea mi-a fost din nou frică de tot. Am rămas trează lângă Bele,încercând
să în eleg ce se întâmplase.Nu aveam cuvinte cu care sămi- descriu
teama i aveam o senzaie cople toarei căaveasăse ntâmpleî cevaău.r

Am fost foarte bucuroasă de o schimbare pentru un scurt răstimp când,

la sfâr tuli lui septembrie,Dorya născut o fetiă.
Pentru câteva săptămmi, a avut parte de luxul de a lucra la
bucătărie,iarmiemi-audatvoiesăleajutcubebelu ul.
Au numit-o Sukey iera cu totulaltfeldecâtfusese Henry.
Copilul cu pielea întunecată ichipul rotund era ca o păpu ă
pentru mine-miiaducea numaibucurie.Mama îi inea ocull lui
Doryla conac în ifiecare zine povesteacât e de chinuitor săaibă
grijă de domnia Martha, care deja î ipetreceatoată ziua întinsă
în pat.
— Încăvreodouăsăptămâni iosăvinăbebelu u’,i-aamintit
Bele.
— imulumesclu’Dumnezeu,Căpitanu’i-a promisdomniei Martha că o să
vin-acasă înainte să se-ntâmple asta,a spus Mama.

Fany era deja singura care o avea în grijă pe domnia Saly. Aproapeîn
fiecaredupă-amiază o aducea la bucătărie,undenoi
ne ucamj cu ea. Fetia se ndrăgostiseî ed bebelu ul lui Dory iera foarte
încântată când i se dădea voie să-l ină în brae.Într-o dimineaă nea- luat ep
toate prin surprindere când -ia făcut
apariia în curtea bucătăriei, urmată de Marshal. Când l-a tras de mină,i-
am văzut brăara lucind în lumina soarelui. Fanny stăteastingherăîn
spatele lor.
Ben venise ed al grajduri casătaie emnel pentru focul pe care Bele îl
aprinseseafară. Beattie icu mine îl ajutam din nou
bucuroase,cărândlemnelepentruBele,întimpceeaamesteca i pregătea rimap
peltea ed mere din aceaoamnăt.
— Poate iMarshalsă vadă babalu ul? a întrebat-o Saly pe
Bele.
— Intrai,i-aspusBele,Dorye-nbucătărie.

Marshal părearu nat,i dar s-a arătat doritor săvadă pruncul atuncicând
Dory-aladus al u abucătărieicasăi-l arate.
— E drăgu ă,aspus,părândsincer.
— Mulumesc,cona u’Marshal,i-arăspunsDory.
— A a o să fie ibebelu ulnostru? L-a întrebat Saly pe Marshal.

După un moment de ăcrte, Marshala scuturatdin cap.

— Nu,aspus.
— Dece?aîntrebatSaly,surprinsă.
— Căn-osăfiea a igata,i-arăspunsel,înro indu-se.
— Dareuvreauunbebelu exactcaăsta.
— Eibine,nu poiaveaunulexactcaăsta,i-atăiat-oMarshal scurt.

Saly aînceput săplângă.

— Vreauunbebelu caăsta!
Bele a pus deoparte lingura cu care amesteca ia venit lângă Saly, a ezându-se ep vine.

— De unde aifrumuseea asta pe care-o porila mină? A

întrebat-o, încercând să-i distragăatenia.
Strategia a funcionat.
— Tăticu’mi-a făcut-ocadou deCrăciun.Uite,a spusSaly,e chiar
el.
A întorsminiatura pictată astfelîncâtBelesă vadă maibine.
Era montată în aur iprinsăla încheietura fetieicu o panglicăde
catifea roz.
— E a adefrumoasă,i-aspusBeleîncet.
— Hai,Saly,sămergem.

— Mamataosăaibăunbebelu foartedrăgu ,lafeldefrumos ca

ăsta, a lini t-oi Bele.
— E tisigură,Bele?aîntrebatSaly.
— A aosăfie,i-aconfirmatBele.
— Vezi,aspusSaly,vezi?Belezicecăosăfieexactcaăsta.
Marshal a privit-o lung pe Belei apoi a plecat. Fetia, ghicind că fratele einu
era prea fercit, l-a urmat îndată. Fanny a plecat după ei, dareu iBeattie
amrămas cuBenlângă tivas ed emne,l
privindu-i cum seîndreptau către conac.Saly a ajuns al stejar i
sa- cocoat în leagăn.
— Marshal! Împinge-mă… a strigat ea, lovind aerul cu
picioare.l
Marshal nu i-a dat atenie -ia continuat drumul. Fanny sa-
dus al ea, dar fetia a insistat căvoia s-oeadîn leagăn fratele ei.
— Marshal!Vino!Împingeleagănul!l-astrigatea.
El sa- făcut ăc n-o aude.Apoifetia l-a observat epprofesor stând în picioare
la intrareadin spate a conacului ia schimbat tactica.

— DomnuleWaters,domnuleWaters,astrigatea,spunei-ilui
Marshalsă ăm dea nîleagăn.
Marshal sa- oprit isa- uitat înspre casă. L-a văzut pe profesor venind
spreel is-a întorscu iu eală cătreSaly.Când a ajuns
înapoi la leagăn, l-a împins cuputere fetia aproape căa căzut.
— Marshal,astrigatea,maiîncet.
A împins-o din nou,maitare.Speriată,Saly a începutsă-l loveascăcu
picioarele ia ipat al elsă se oprească, dar ela împins leagănul din nou, ca icum
strigătele surorii lui l-ar fi întărâtat. Când Saly a scos un ipăt ascuit, Bele aluat-
o la fugă spre ei. Ben a venit el,ialergând în urma ei. Bele a strigat al Marshal
săse preascăoFanny. sa- apropiat de el il-a împins la pământ cu toată fora,dar
nu înainte ca el să maiapuce să
împingăleagănul o dată. Leagănul a ajuns sus sa-i oprit pentru o clipă
cuo smucitură înainte săînceapă iar săcoboare.
Nimeni nu -ia dat eamas dacăfetia căzuse sau sărise din leagăn. Când
sa- lovit de pământ sa- auzit limpede opocnitură; a rămas inertă,cu capul
dat ep spate icu braele deschise, de parcăar fi vrut săîmbrăi eze crileru.

Până ipăsările amu iseră.

CAPITOLUL OPT

Bele
Prima dată când am văzut-o pe Saly nu mi-a plăcut de ea doar pentru că
era cine era.Era sora mea,dar un puteam săi- spun asta. i doar pentru căera
albă, pe ean-aveaosmute- nimeni la bucătărie,ca pe mine. Dar astă-vară,
după ce-am ajuns s-o cunoscpe copilă, am văzut căi-la felca
Beattie,zâmbitoare i
dornică să împartă totce are.După câtva timp, anceput- sămi-placăde eam-ami
gândit că poate, când o fi maimare, o săi-
spun chiar eucă suntem surori. i-apois-a dus a a,pur i simplu. După ce-a
murit, înainte sajungă- doctorul, Mama mi-a zis so- spăl iso- mbracî nî
hainele ce lmai bune.
— Nu,Mama,terog,pune-o peDory,i-am spus,darea mi-a zis:

— Bele, ticât ine Dory la copilu’ăla. i-apoi,arputea să rămână

fără lapte de al asta.
ApoiMamas-auitatbinelamine iazis:
Da’tu totvreiso- facăDory.
Bine, o aduc acum.
— Nu,Mama,aidreptate.Doarcă nu vreau s-ating un corp care
nu mai are viaă-n el.
— Nimeninuvreaa aceva,azisMama.
Când îi făceambaie,era toată moale caun pui or.Nu-i drept s-
← bagen-pământ Când i-am spălatbraul, i-am datjos răbara cu chipul
Căpitanului. Am băgat-o în buzunar, gândindu-mă că
acum era a mea,dar amînceput să plâng i am scos-o,fiindcă tiam bine căn-o
săfie niciodată a mea,a acum traiul la conac n-o să efi niciodată pentru
mine.Când a intratUnchiul, plângeam a a de tare că m-am speriatcând mi-a
pus mina pe umăr.
— Hai,Bele,mi-azis,toimurim maidevremesaumaitârziu. Dar
ielaveaochi în lacrimi când am terminat.
— Eraun copiltarebun,aziseldecâtevaori.Lasfârit,i-am
dat brăara. Sa uitat la ea, apoi la mine.A dat din cap cu tristee,
ca icum în elegea tot ecmi- trecea prin cap, apoia puso- în buzunar.

CAPITOLUL NOUĂ

Lavinia
Au ziscă ipeteledomnieiMartha,cândis-aspusdesprefiica
ei, sau- auzit ocmaitde pe plantaie.Imediat ceMama i-a dat
vesteaceagroaznică,auapucat-odurerile.
Fany, convinsăcămoartealui Saly era numaivina ei, nu se putea opri din
tremurat inu-i dădea rumuld lui Beattie.Mama a puso- pe Dory să le ducă la
bucătărie isăi-dea lui Fany o înghiitură de rachiu i apoisă rămână cu ea.Papa
a duso- pe domnia Saly înăuntru, în timp ce profesorul l-a condus pe Marshal,
ocat, în camera lui. Unchiul Jacob iBele au rămas lângătrupul fără viaă al
copilei iau a eptat,t în timp ceBen sa-dus după doctor. Nu maieram decâteu s-
o ajut pe Mama când s-

a născut Campbel.
Rămăsesem la u ă,tremurând, ne tind dacă domnia Martha ipa după
Saly saudin cauza spasmelor carei- chinuiau burta umflată.Mama m-a
chematlângă ea,darcând domnia
Martha a scos un altipăt scua it, am înlemnit mi-am acoperit
automaturechile cu palmele.Mama avenit la minei m-a apucat de bra.
Mi-a optit la ureche:
— DomniaMarthatocmaiapierdutuncopil,vreisă-lpiardă i
p-ăsta? E it aicicasăm-aju i, da-n felu’ ăsta n-aju i pă nimeni.
 Faptul că reu semi so- înfuri pe Mama m-a speriatmaitare decât ipetele
domnieiMartha,a acă am apucatimediatcârpa umedă pe care mi-o
ntinseseî.
— Du-te i terge-ifruntea,Abinia.
Înceti or acum, domnia Martha.Nu împingei tare,nu tare… a a.

Din câte am aflatdupă aceea,fusese ona eret u oară,dar nî dupăamiaza-

aceea mie mi s-a părut că domnia Martha s-a
chinuit la nesfâr ti. În cel din urmă, bebelu ul a venit.
— Abinia,dă-miaa i-acum ia foarfeca itaie-aici.Nu-ifă grji, nu-i
faciniciun rău. Bine,acu’ dă-mi pătura.
Îmi tremurau mâinile,dar am făcut totce im-a cerut.
Pruncul a tu ti isa- înecatcând Mama sa- apucatsăl-curee,
apoia început să plângă.Mi-au dat acrimilel de u urare ide mirare, nereui ndi
să mă opresc,mi le tot tergeam cu dosul mâini. Mama a înfă ratupruncul într-
o pătură ii l-a dus mamei lui.

— E băiat,domniaMartha.Un băiatmare iputernic,aspus ea.

— Nu!

Domnia Martha a împins-o al o parte pe amaM cu bebelu ul care

plângea cu tot. A întors capul ia închis ochi.
— Abinia,vino-ncoa’, ine-l.
Mi-a făcut semn cu capul să mă a ez pe nu scaun. Mi-am tras nasul
cuzgomot ieami-a poruncit, în oaptă:
— Abinia,nu-imomentu’săplângi.Tre’să icopilu’ăsta.Hai.
Am nevoiedetine.
Am hohotitiar.Hotărâtă să-ifacpeplacluiMama,am întins
braelesăprimesccopilul.
— Potsă-l in,Mama,am zis.
Din instinct, am început să-l legăn înainte înapoiipână când s-a linitit. În
timp ce Mama se ocupa de domnia Martha,eu priveampruncul pe care îl
aveam în grijă. Findcă î itot agita mâinile prin aer, am putut săvăd cum
unghile minuscule devin din vinete,roz.Nu-mi venea să cred că trăsăturile în
miniatură
erau adevărate,iar când a deschis ochi m-a privit fix. Guria i se mi ca de parcă
ar fiîncercatsă vorbească,iar eum-am sim it dintr-odată cople tăi de ubirei
pentruel.
Mama a totîncercats-o convingă pe domnia Martha să -iia
copilul; de fiecare dată când îl respingea, eudeabia- a eptamt să-l
in din nou în brae.Mama a fostu urată când trăsura doctorului
sa- auzit. S-a oprit întâi în camera copilor os -vadă pe domnia
Saly, apoi a venit, palid la faă, la domnia Martha. A examinat-o,
dar nîtotaceltimp ea nu i-a răspuns la întrebări.După aceea, doctorul a luat-o pe
Mama deoparte.A scos din geantă o sticlă
maronie plină cu un lichid închis la culoare ia instruit-o pe
Mama:
— ticum se folosesc picăturile,Mae,i-a spus,dă-icâtsă
doarmă până… ia ăcutf un gestcucapul către camera copilor.
Bebelu ul a început săse gitea doctoruli a venit către noi.
— Vatrebuisăaducipecinevadelacolibesă-lalăpteze. tipe cine?
antrebatî-o pe Mama.
— Fi-mea,Dory,abiaanăscut,i-arăspunsMamarepede,osă-i
dea iăstuia.

Doctorul a examinat nou-născtul. Ia ciufulit părul blond ieu m-am

întrebatdacădomnieiSaly osăi se arăp la felde drăgu
ca allui Dory. Apoi, ocată,mi-am amintit că domnia Saly murise.

— Tre’să-l vedei i pe cona u’Marshal, i-a spus Mama

doctorului.
L-a condus de parteacelaltă a coridorului ia ciocănit la u ă
până când profesorul a deschis. Domnul Waters l-a invitat înăuntru pe doctor, darapoia nchisî u
a,lăsând-o pe Mama Mae
pe-afară.S-a întors cu un aer orocănosm. La pu in timp după aceea, -ami
auzit pe doctor ipe profesor vorbind în timp ce coborauscările.După ce au
închis u lei bibliotecii în urma lor, Mama sa- dus să vadă ce ăceafarshaMl,
darsa- întors a ispus cădoarme.Apoimi-a luat copilul din brae m-ia trimis so-
aduc pe Dory.

Nu tiu de cenu am ie it prin spate ami luat-o pe u a din

faă.Poate pentru că rămăsese deschisă;cu sigurană eram i dezorientată din
pricina traumeisuferite în ziua aceea. M-am oprit pu in pe prispa din faă, mirată
de cât edobi nuit arăta apusul în aceazi.Am coborât treptele amifăcut câivapa
,iapoi am rămas loclui, îngrozită de ideeade a trecede colul casei. tiam căacolo
se fla stejarul, cu leagănul atârnând de el inu voiam să-lvăd.M-am opritsub
fereastra deschisă a biblioteci. Arbu ti ornamentali de sub geam crescuseră
înali i, dacă

nimeni din cei aflai înăuntru nu avea cum să mă vadă,eu puteam să aud
oartef bine ce spunea domnul Waters.
— A fostBen,ăla de la grajduri,a spus el.Eln-artrebuisă
aibă nicio treabă cu copi, dar separe că nu-l poate controla nimeni. El face
egelaici; isănu mai spun căde nu iut câte or l-am văzut dormind în spatele stivei
de emnel.Nu tiu de cesa-apucat so- dea în leagăn pe copilă isă-l iîmpingă în felul
ăla. Nu cred c-a vrut s-o omoare dar, la cum împingea leagănul ăla, chiar cănu
iut cea-fostîn mintealui.

Am fugitlabucătărie,cu inten iadea-ispuneluiDorydespre

conversaia profesorului cu doctorul dar, când am intrat, am
găsit-o pe Doryîncă în stare de oc după moartea fetiei, iar ea
mi-a spus să act.Mi-am amintit de ce mă aflam, de apt,f aco.l
— Dory,te-achematMama,am spusrepede.
Dorysechinuia să prepare cina în timp ceSukey, copilul ei,
dădeasemne de nelinite pentru căaveanevoie săfie hrănită i
ea.
— Cee?Cevrea? tiecăam i-a apreamultepecapaici.
Am insistat, spunându-ică Mama o chemase la conac să
hrănească nou-născutul. Dory sa- holbat almine,a trântit un
castron apoi -ia luat în brae copilul ia pornit spre conac,iar eu
am urmat-o ndeaproapeî.
Nea- întâmpinatplânsetul copilului domnieiMartha.Mama îl
ineaîn brae când nea- deschis u asalona uluialbastru, care era
lipit de dormitorul stăpânei. Chiar acolo,la cererea lui Mama,
Dory aus,pfără entuziasm, copilul domnieiMartha la sân.M-am
apropiat, dornică săl-văd minând. În timp ce runculp sugeacu
poftă, Sukey aînceput să segitea nî braele uil Mama Mae.
— Mama,aspusDory,cum sepoate-a aceva?Henryalmeu s-a
dus,micua Saly sa- dus eaiacumi ăsta.
i a privit spre copilul ei, care plângea în braele bunici. Apoi s-a uitat
furioasăla pruncul pe carel- avela sân.
— iăstaaredreptu’săsugăa a.
Nu vreausă acf asta,Mama,a spus ea printre hohote de plâns.
Mama -ia tras un scaun lângăea. I-a vorbit încet, dar ferm:
— Hai,fatamea.Nu uita,treabaastate-ajută ipetine.În felu’
ăsta o să tot băai nevoie de tine aici, la conac.Gata,nu mai plânge. Are
ieldreptu’ sătrăiască, la felcamine icatine.Nu-i facebine să plângicând îi daisă
mănânce. Nu vreisăi- iasă vorbecăn-ailaptebun.C-apoiimediataducpealta-n
locu’tău. Hai, cântă-i un cântec, a a-i prie te aptelel.

Mama a legănat-o pe Sukey ânăp sa- inil it.

— Îidaiîntâisămănânceăstuia,căarenevoie.Dupăaiaîidai iminuni ăsteia
micia ta, a spus ea,îmbrăi ând copilul lui
Dory. Ai destul lapte pentru amândoi.Trebe oardsă mănâncimai mult.
Dory-a trasi asuln cuzgomot.
— O să-ncerc,Mama,aspusea.
Eu abia a eptamt să erminet Dory cucopilul domniei Martha casă-l
potlua în brae din nou.
Mama Maem-a ăudatlpentru treaba unăb pearec o ăcusemf i a zis că a
fostfoarte bine pentru cineva de vârsta mea.I-am amintit că deja aveam opt
ani. A dat ind cap isa- întrebat uc
voce tare cum oare putuse să uite a a ceva. A zis că mă descurcama ade bine cunou-născutul,
încâtcredeacă a putea
să stau eu cu el în ziua următoare.Am asigurat-o,plină de entuziasm,
căputeam iam luat copilul în brae cumare grijă, în timp ce
eaîipregăteacamera chiar în salona ul celalbastru.
Supraveghetorul i-a scris uil Ben un permis elai plecat călare săi-dea
căpitanului vestea despre moartea lui Saly. A doua zi dimineaă au venit un
preotcâivai vecini în trăsuri sauîn căru e.Au adus mâncare,iarMama afost
ocupată să lergeacând
la bucătărie,când să vadă ce aimfăceaomnida Martha.Până la urmă, Mama
m-a întrebat dacă eram în stare să-i dau medicamentul domnieiMartha când
se rezeat.De i îmi era cam teamă săacf asta,voiam ca Mama să ăm audel nî
continuare,a a căam fostde acord. Mama a potrivit dozami-ailăsat-o,dându-mi
instruciuni precise i asigurându-mă că nu o să rămân singură pentru mult
timp, fiindcă Dory urma să vină în curând să hrăneascăebelub ul.

Pruncul dormeaîn pătu ul lui, a acăeu am aruncato privire în dormitor.

Când am văzut-o pe domnia Martha mi cându-sei
apoideschizând ochi, n-am avut nicio ezitare i-ami dus băutura
la pat. A părut că -i dădea seama ce îi dădeam i a băut-o pe toată, cunesa.

Apoi i-asprijinitdin nou capulpeperne i,oftând, i-alăsat

braelesăcadăîn lături,de-oparte idecealaltăatrupuluislab.
I sevedeau încheieturile,unde venele albastre pulsau sub pielea albă. În clipa
aceeapărea la felde fragilă ca icopilul einou-
născut. Nu purta bonetă, ari părul ro catbogatii încadra chipul delicat.
Ochi, verzicaiarba, sau- fixat asupra mea.
— Isabele?aîntrebat. i-aîntinsminacas-oapucepeamea, iar eu i-
am dat voie.
Când a închis ochi ieuam datsă lec,p m-a chematînapoi.
— Isabele.
— EusuntLavinia,am spus.
— Nupleca,aspusea.
Dându-mi seama câtera de neajutorată, mi-a pierit orice eamăt
i am rămas aco ls-o in de mâna uscată i fierbinte.Nu mi-a mai zis nimic,sa- uitat în gol, undeva
incolod de mine,până când
ochi i sau- închis a iadormit adânc.
N-am fostla slujba care sa- inut pentru domnia Saly n-ami mers nicila
nmormântareî dar, după ceva vreme,Bele m-a dus al micul cimitir. Nu era
foarte departe de conac,doar la ceălalt capăt allivezii. Zidul de piatră carel-
împrejmuia aveao poartă neagră de fier, pe unde amintratpentru ca apoisă
en a zăme pe o bancăde emnl. M-a surprins cât era de inil it totul.
 — Decenul-auîngropataici ipeprunculHenry?
— Aicie numaipentru ceide la conac,mi-a explicatBele. Bunica
mea eaici.
S-a apropiatde o iatrăp unerarăf mare.A atinso- cumâna.
— imamataundee?am întrebat.
— Undee iprunculHenry,aspusea.
— Cândosămoritu,ausăteaducăaici?
— Nu,arăspunseatăios.Ţi-am spus,doarpeceidelaconacîi
aduc aici. Apoi a adăugat, casă- iîndulceascăcuvintele:nu iut ce-au să
facăcu mine,Lavinia.Poate cau- să mă îngroape sub
bucătărie.
S-a aplecatca să privească piatra de pe mormântul domniei Saly.

— Cescrie?am întrebat,uimită idornicăsăschimbsubiectul.

— Saly Pyke,a cititBele i,trecându-idegetelepestelitere, lacrimile au
început să-i curgă: Saly Pyke,fiicamult-iubită a lui James iMarthaPyke.

În zilele următoare,doctorul a vizitat-o pe domnia Martha de mai multe ori ia

dat instruciuni săi se eadîn continuare opium
până la întoarcereacăpitanului.
— Las-osădoarmă,asfătuit-oelpeMamaMae.
— Darbăuturaastaozăpăce tedecap,i-aspusMama.
— O sătreacă,alinitit-odoctorul,tudă-i-lîncontinuare.
După ce domnia Martha îi sorbea ăutura,btrebuia de multe ori
sătreacăpuin timp până săadoarmă la loc.Când era trează se ntorceaîîn
vremurile copilăriei ipentru eadevneam sora mai
mică, Isabele.În timp ce edicamentulm î ifăceaefectul, de multe ori mă ruga să mă a ze pe pat,
lângă ea.Îmi desfăcea cozile
împleite ,i cu gesturinervoase,îmi descurca părul iîl netezea până când se inil
eatadormeai.
Doryhrănea ispăla copilul, dar cea care lî iubea eram eu. Îl luam în brae de
câte ori aveamocazia ,i când eram singură cu el, îl îmbrăi am iîmi lipeam
nasul de gâtul lui ca să îi simt parfumul dulce.

A doua zidupă înmormântare stăteam în salona ulalbastru,

cu elîn brae.Era treaz i mă privea când, deodată,mi-am amintit de un frate
deal-meu, nou-născut, în Irlanda. Unul care murise.

— Am să-ispun Campbel,i-am optit,pierdută în amintiri.

Campbel, am spus din nou. E itbăieelul meuiubit, am gângurit.
Am tresăritcândovocem-aîntrerupt.
— Trebuies-ovădpemama. Marshal
stăteaîn u adeschisă.
— Doarme,am spus.
Nu-l maivăzusem pe Marshalde când Saly căzusedin leagăn.
Suferin a i seciteape chipul palid, iar mie mi sa- făcut milă de el.
— Haisăvezicopilul,i-am spus. Spre
surprinderea mea,a venit.
— Vezicegrăsu e?
Am datdeoparte păturile ca să poată să îivadă braele i picioarele
puternice. Marshal -ia învins ovăiala i a îngenunchiatlângă cauns.

— Cum îlcheamă?aîntrebat.
— Campbel,i-am spus,ca să văd cum sună numele.I-am
ridicat un picior:Uită-te al degeeele astea.
Marshal a apucat piciorul copilului cu delicatee.
— Poisă-lsăru i,i-am spus.
— Nu!
i-a retras mâna cacumi arfi atins o ucatăb de metalîncins.
i-a aplecatcapul iam crezut căo săizbucneascăn îplâns.
— Marshal, n-ai vrut să îi faci rău lui Saly, i-am spus,
încercând să-l lini esct.
Umeri i-au căzut im-a privit neajutorat. Dădeasăspună ceva când mama lui
a strigatdin dormitor:
— Isabele.Isabele.
Marshal a sărit în picioare.
— Pecinestrigă?Aîntrebat.
— Pemine.
— A atecheamă?
— Nu,am spus,mă cheamă Lavinia,darmama ta crede că
sunt Isabele.
Mama Maecrede ăc esora ei.
Faa i-a devenit imai palidă, de ia fi crezut căa aceva nu era cuputin ă.

— A ae,aspus,apoiaadăugat,dezgustat:E moartă! Aie

it,trântindu aînurmalui.
Căpitanul a sosit a doua zi, dupăamiaza-.Dory era în camera
albastră, răneah copilul, iar eu stăteam pe marginea patului,
lângă domnia Martha.Era gata să adoarmă,iar euîi ineam mâna nî poală.
— Martha,aspusCăpitanuldinu ă.
Prezen a impunătoare m-a speriat i nu tiam cum să plec mai
repe,ddardomnia Martha mi-a strâns mina.
— Martha,aspuseldinnou cu ovocespartă,iareu m-am dat la o
parte când sa- îndreptat spre noi.
Mirosea nespălat ia cai dar, când sa- a ezat ia îmbrăi at-o, ea i-a lipit faa
de gâtul lui.
— James,a optit i,când a începutsă-istrigefiica,apărut căsuferă
din nou la felde aret caîn prima zi.
Pe când elîncercasăo lini ească,t am sim it cum lacrimile mă sufocă.

În searurmătoare, arshalM il sa- alăturat părin ilor în dormitor, pentru o cină

u oară.Domnia Martha a rămas nîpat, dar ausprijinit-o de perne casăpoată
mânca.Mama lea- servit mâncarea,în timp ceeu iDory amrămas nîcamera
alăturată să avemgrijă de copil. Unchiul Jacobfăceafocul în cămin când Bele

a dat buzna în salona ul celalbastru.

— Mama,a strigat,Mama, l-au luat pe Ben!Cheamă-lpe
Căpitan!
Mama a venit nî fugă împreună cu Căpitanul, urmai de Marshal.

— Bele,aspuscăpitanul,maiîncet.Marthaa…
— L-auluatpeBen!aspusea.
— Ce?
Căpitanul a privit către camera soieisale cuun aerprotector.
 — L-au luatpeBen!a ipatBele.Rankin icaralisuntcu el chiar acum.
Sunt bei toi. Zic căBena omorât-o pe Saly. ocată,Mama sa- a
ezatpe scaunul de mătase balstră.
— L-au legat ivorsă-lia,aspusBele,trebuiesă-lsalvai,au săl-
omoare!
— Bele,linite te-te,a spus Căpitanul.Ce totzici? De ce ar crede
că Ben…
Marshal a făcut un pas înapoicând profesorul a intrat nî cameră. Bele
sa- ntorsî către domnul Waters:
— Tu!aspus.Ziccătule-aispuscăBenaomorât-opeSaly.
Profesorul sa- încruntat, neîncrezător.
— Ce se-ntâmplă aici? Să-mispună cineva ce se întâmplă,a
strigat Căpitanul.
Profesorul i seadresă lui Bele:
— N-am vorbitcu nimenidespreiubitultău.Nicimăcarn-am fostmartorla
accident. Nu pot decâtrepetsă ce mi a povestit cona lu Marshal, iar elmi-a
spus că Ben a dat-o în leagănpe
domnia Saly.
L-am privit toi pe Marshal. Aveau de gând săi-facărău lui Ben. Eu tiam că
profesorul min ea.De ce nu a spus nimic Marshal?

— Marshal?atunattatăllui.
Marshal -ia mutat privireasperiată de al tatăl lui la profesor.
— Spuneadevărul,Marshal,i-aspusdomnulWaters. Ochi lui
Marshal au continuat să-l fixezee pprofesor.
— O să-lomoarepeBen!Beleeraînnebunită.Marshal,terog.
Spunei- Căpitanului. Spunei- că utai împinso- pe Saly. Am începutsăsimt ieu
spaimapecareosim eaBelepentru
Ben.
— Cineîmpingealeagănul?aurlatCăpitanul.
— Marshal,mi-ascăpat.L-am văzutcu toi.Darn-avrutsă-i
facărău.
Am fugitlângăMama.
— Bele?aîntrebatcăpitanul.Bele?
— Marshala fost,a spus ea.Vă rog,fugiiacolo,au să-l
omoare!
Cuvintele eil-au pus pe Căpitan în mi care.L-am privit cum a ie it din
cameră ia coborât în bibliotecă, ndeu a descuiat dulapul cu arme. După ce i-a
dat lui PapaGeorge o pucă,au încălecatiau dispărut în noapteape care unal
plină o făceasă pară albastră.

Căpitanul sa- întors la soia lui adormită aproape de zorizilei. M-a trezit
când a trecut prin salona lualbastru, unde dormeam
lângă pătu ul lui Campbel. Am vrut să mă iau după el i săl-întrebdespre Ben,
dar -nam îndrăznit. În schimb am rămas săl-
privesc cum merge până la patul cu baldachin, care avea draperile date la o
parte.S-a aplecat so- sărute pe domnia Martha, apoii-a scuturat cudelicatee
braul, dar ea dormea adânc din cauza opiumului. Când a văzut că nu îi
răspunde, s-a ridicat. A privit-o lung, apoi sa- îndreptat către măsua de
oaletăt. A ridicatsticla,a scuturat-o ia oftatadânc,a ezându-se pe taburetul
de ângălmăsuă. A lăsatsticla din mină dar, când am

auzit cum inspiră cuzgomot, mi-am datimediatseama ce aăzutv.

În ziua înmormântări lui Saly, în timp ce stăpâna dormea,
Unchiul pusese cugrijă pe masăobiectul pe care Căpitanul îl lua
acum în mină. Era miniatura care lîreprezenta pe el, iar cinevao
desprinsesede al încheietura fetiei.
Căpitanul a strâns brăara la piept. Ca icum panglicaroz -ari
fi străpuns inima,a scos un geamăti s-a aplecat. Când s-a îndreptat din
nou, a dus brăara la buze.
Campbela început săse gitea săplângăi.L-am luat în brae
iam început sămerg cu elprin cameră până sa- linitit. Când mi-am ridicat privirea, Căpitanul se fla
în pragul u i.
— Benebine?am întrebat,nemaiputândsămăabin.
Căpitanul m-a privit ca icum era surprins cămă interesa a a ceva.

— O să-irevină,aspus.
S-a apropiat ,icumi căristângace,mi-a luat copilul din brae.
— Cine-lhrăne te?aîntrebat.
— Dory,am răspuns.Trebuies-apară.
 — Bine,aspus.Cum îlcheamă?
— Campbel,am răspuns.
— Campbel.Campbel?Arepetatel.
Înainte să apuc să spun ceva,săi-explic că eu îi dădusem numele
copilului, a apărut Dory.
— Ce face Ben? a întrebatcăpitanul.Au reu itsă oprească
sângerarea?
— Da,aspusDory,dartot ipădedurere.
Când a luat copilul de al Căpitan, mâinile iîtremurau.
Căpitanul a întrat din nou în dormitorul soiei isa- întors cu sticla de opium.

— Du-iastaluiMae,mi-aspus.Spune-isă-idealuiBen.
Am luatsticla iam fugit,dornicăsăîlvădpeBencu ochimei.
Se uminal de ziuă i Unchiul Jacob seîntorcea de al Mama.M-a salutatcu o
mi care acapului când neam- întâlnit pe prispă. Un răsărit strălucitor ep un
cer ărăf urmă de nor nundai lumea noastră ceamicăcu o lumină
aurie.Fumul se dicarilini itor ind
hornul bucătărieilui Bele,iar euam oftat, u urată că urma să înceapă o nouă zi,
cu toate activităile de rutină.
— E bineBen,Unchiule?am întrebat.
Unchiul Jacoba privit în depărtare.
— AstadepindedeBen,aspus.Acuma-iefrică.Dacă inefrica
asta-n el, nimic n-o să-l mai facăfercit. Dacătrimite fricaînapoi în lumea
argă,lva aveadin nou motiv săuptel.
Ainspiratadânc i i-aridicatbraele.
— Tu icu minesă-ispunem astaluiAlah,azis.Săspunem
„Alah,scapă-lpeBendefricaasta“.
i-a aplecat capul, apoi l-a ridicat din nou. A continuat să î i ină braele
rdicate nî timp ceprivea în jurul lui.
— Vedem soarele, vedem copaci, vedem ziua cea nouă.
Spunem:„Mulumim, Alah, mulumim că enai-salvatbăiatul“.
A maifăcutoplecăciune,în timp celacrimileîicurgeau.Apoi
i-a coborât braele i -ia erst chio.
Vrând să-ifiu peplacUnchiului,am făcut ieu o plecăciune către
soare.
 — Mulumesc,Alah,am spus, iaigrijăsă-lasculipeUnchiul Jacob.

— E tiobinecuvântare,Abinia,mi-aspus i,înaintes-oiau la fugă

către casauilMama,mi-a dăruit un zâmbet.
Când am ajuns al coliba uil Mama,l-am auzit pe Ben ipând de durere.Mi-
era a ade eamă,tcă biaa am reu ti să atbla u ăm-i am sim it u urată când
Mama a deschis nui mi-a datvoie să intru. I-am dat sticla cu picături iam fugit
într-un sufletla Bele
în bucătărie,unde mă sim eam în sigurană.Bele avea ochi umflai de
plâns,dar mi-a dat ni et aptel mămăligă,iapoimi-a
aranjat părul im-a pus să mă spăl. În timp ce ăceaflucrurile astea,am întrebat-
o despre Ben, dar eaa refuzatsămi- răspundă, spunând că o să efi bine nî
curând.Find sigură că Ben nu mai era în pericol, mă sim eam u urată i eram
entuziasmată.Am continuat să vorbesc vrute i evrute,n -ami povestit despre
conversaia mea cu Unchiul Jacob, cea ce m-a făcut so- întreb cine e lahA.
Ea mi-a spus că lahA era Dumnezeul Unchiului, a a

cum Domnul era al lui Mama.

— ialtăucaree?am întrebat-oeu.
— Amândoi,aspus,apoim-aprivituimită:N-aivorbitatâtde când e
ti aici.
Am zâmbit,darnu i-am răspuns.Nu puteam să îiexplic în
cuvinte ericireafmea. Benera în siguran ă, iar la conac aveam un
bebelu pecaresă-liubesc icareaveanevoiedemine.

CAPITOLUL ZECE

Bele
Sentâmplă- numairele,una după alta.Maiîntâimicua Saly nea- părăsit,
apoi l-au luat pe Ben.
Azi-noapte,deniciunde,au apărutsă-liapeBen. icineera-n
fruntea lor acăd nu supraveghetoru’, jegosu’ de Rankin?!Patru
bărbaiau săritpeBen când a ie itdela porci.L-au legat iau
plecatcu caii înainte săaibă timp Papa sauJimmy să-i oprească.
N-am maistatpe gânduri. Am fugit după Căpitan. L-a luatpe Papa cu el iau
plecatpe cai. Au ajuns al Ben după ce iîluaseră toate hainele,doar a a, casă-
ibată joc de el.
— Cioară,mărturise tesau teomorâm,i-au zis,darBen le-a
spus că iat căo să-l omoare oricum, oricear- zice.I-a întrebat:
— Ce-am făcut?Ce-am făcut?
— Aiomorât-opefetiaaiaalbă,iaurăspunsei.
— Nu tiu despre ce vorbii,a spus Ben,dar eil-au pus la
pămmt, au început să dea cu picioarele-n el i i-au spus să
recunoascăcăera vina lui.
— Uite,a zisunuldin ei,folose te asta. ia luatuna dintre
caielele pe care Ben le aveaîn buzunar: Folosee astat să-i tai
urechea. Asta o să-l facăsăvorbească.
Toatălumea tiecălatribunal,cândun negru faceofaptărea,
înainte să-i taie urechea i-o bat într-un cui de un copac.A a că asta i-au făcut
uil Ben. Iau tăiat oureche ise pregăteausă treacăla a doua, dar Căpitanu’ a
ajuns acolo ia tras cupu caîn
vârfulcopacului.
— Dai-idrumulomuluiăluia,aspusCăpitanu’,eproprietatea mea.

Erau toi bei inu voiau să seoprească,dar apaP Georgea ridicat pu ca ise
regăteapsătragă. Căpitanu’ a zis:
— U urel,George,tu doar inepu caaiacâts-ovadă.Lasă-mă
pemine ăs mă ocup.
Căpitanu’ sa- dat osj de pe cal isa- dus la ei. Îi cuno eat destul de bine câtsă
el spună numele.
Rankin a ăcutf un pas nainte:î
— Căpitane,doarîmifacdatoriacubăiatulăsta.
— Rankin, domnilor, a spus Căpitanu’, mă tem că e o
neîn elegre.Omul meun-a ăcutf nimic ăur.
Nu voiau săîi deadrumul lui Ben, dar iaut căe proprietatea
Căpitanului. Rankin e destul de de eptt cât săiet cătrebuie să
fie de partea ăpitanului,C a a călea- spus să sereascăopA .spus
căo să-l ajute pe Căpitan sărezolve roblemap acasă.
Lui Ben îi roiai sângelde unde îi tăiaseră urechea,a a că
Papa -is sfâ ati căma acaso- înfă oare strâns peste„Benanăr. nu era-n
apele “,uila spus Papa„setot învârteaîn cerc iîntreba undei- sunt
hainele“.
Ben n-a vrut să se urce pe calpână când n-a fost din nou îmbrăcat.
Căpitanu’ a luat caul lui Rankin pentru Ben ii-a zis supraveghetorlui săse
ntoarcăîpe jos.Toată lumea iat căo să se ăzbuner pe cineva pentru asta.

Ben almeu n-a vrut să mă aselsăl- văd, dareu totm-am dus.

N-a vrut să se iteu al mine isă deschidă ochi. Am ajutat-o pe Mama săi-
oprească sângerarea, darcând m-am întors în
bucătărien-am pututdecâtsăplâng,gândindu-mălacum arată
acum. E totBenny almeu, darnu maie aa de rumosf. De ce -iau făcut a aceva?

A douazi,când pregăteam cina,Căpitanu’avenitaici iadat

a ed perete.
— Ce-avrutWaterssăspunăcândaziscăaiuniubit?
— Nu tiu,i-am răspunssperiată.
Nu l-am maivăzut pe Căpitan a a de supăratpe mine până acum.
— VbrbeacumvadebăiatulluiMae?VbrbeadeBen?
— Nu tiudesprecevorbe teprofesoru’,am spusscuturânddin
cap.
— L-a vindeimediatdacămis-arpăreac-apusmânapetine.
— Numi-afăcutnimicBen,am spus.
— Bele,am amânatpreamulttreabaasta.Îifacactele.Învară
o săpleci în nord. O să-i găsesc un so potrivit. N-o săte asl să-i
distrugi viaa aici.
— Darvreau săstau aici!Asta-icasamea!Aiciîiam peMama ipe
Papa. Doryifetele miî sunt cani et surori. — Suntsclavimei!

M-am înfuriat.
— Uiide mama mea? iea era sclava ta.Tu aducisclavipe
vapor.Îivinzi!
— Nu,niciodată pe vapor, nu i-am adus euniciodată.
— Dari-aicumpărat!Suntaităi.În afarădeRankin,toidela
colibe sunt sclavi.
— Tatălmeui-acumpăratpetoi,aspusCăpitanu’,aveanevoie
de eicasăpună locul ăsta pe picioare. i it bine căacum am eu nevoie de
eicasăcontinui săam grijă de plantaie.
Am tras aerîn pieptde câteva ori,încercând să-mimai in gura.

— Maiîntâimi-aiziscănu potsăstau laconac.Acum îmispui cănicila bucătărie

nu potsăstau. De cere’tsămă totmu i de
colo-colo?
— Bele,mi-aspuscu ovoceblândă,vreau săaioviaăbună.
E itfata mea.
Ah!Zicecă-sfatalui,da’tottimpu’ăstaam lucratlabucătărie.
— idacă mor mă-ngropi lângă domnia Saly sau jos, la colibe?

— Întinzicoardapreamult!Pânălavarăosăam grijăsăpleci
deaici-.Între imp,t inete- departe de omul ăla.
— Beneunom bun,Căpitane,am încercatdinnou.
— Ascultă,Bele.I-am datînstruciuniluiRankin să fie cu
ochi pe el. O să treacă la fapte dacă e nevoie.Bele,te avertizez, n-o săfie
delocplăcut.
— Terog,am spus.
— Bele!Ajunge!Abiami-am pierdut… Mâinedimineaătrebuie
săplecvreaui să iut căam rezolvat daravera asta.
Pentru prima dată mi sa- părut că arată maibătrân decâtcei cincizeci
icevade ani pe carei- are.
— Iarpleci?A aderepede?am întrebat.
— N-am de-ales,Bele,dar tiu căetimpulsăvin isăam grijă de ocull ăsta.
Martha nu poate s-o mai ină a aMarshail…
— Profesorulăla nu se poartă cum trebuie cu Marshal,am
spus.
— Nu vreau să maiaud nimic de Marshal,a spus,ridicând mina.
Are nevoie de discplină mai mult decâtde orice.
— Dar…
— Bele,m-aopritel,gata!Acum promite-micăn-osă-idaivoie
acelui băiat săseapropie- de inet.
i eui-am promis.

CAPITOLUL UNSPREZECE

Lavinia
În dupăamiaza- zilei când s-a întors Ben, am fost din nou
trimisă la conac să am grijă de Campbel. Era lini et deplină în casă,iar
eumoăiam lângă copil când am fosttrezită de vocea
Căpitanului, la etaj.
— Undeteduci?
— Date fiind împrejurările,considercă arfi maibine să îmi caut de
ucrul în altă parte,am recunoscut voceaprofesorului.
— Ascultă,Waters,a spuscăpitanul,lucrurilenu stau tocmai bine
acum.Nu potsă-mipermitalte probleme în casă.Mâine
trebuie săplec ind nou, am un echipajîntreg cucare rebuiet să
mă în eleg,un vapor ed descărcat ireparai de ăcutf. Mă întorc în mai pu in de două luni,
cu siguran ă înainte de Crăciun. Ţi-a
fi foarte recunoscător acădairămâne măcarânăp atunci. Fiul meu are cu
sigurană nevoie de omână fermă.Martha nu poate
să aibă grijă de el acum. Maimult, cred că faptul că e a ade indulgentă
acreatmare parte din probleme.
— Mă simt vinovat pentru felulgre it în care a interpretat
moartea uil… a nceputî să spună profesorul.
— Aia etreaba fiuluimeu,l-a întreruptCăpitanul,trebuie să
învee censeamnăî săfie esponsabilr.
— Da,aspusWaters.Măsimtobligatsăvăspun că,încădela sosirea mea aici, a
fostevidentă pentru mine nevoia cona lui Marshal de afi ghidat de o mână
puternică. Sclavii din casăcei de la grajduriîi in parteabăiatului ,i îmi pare rău
cătrebuie să spun asta, de mai multe oriau încercatsăintervină.

— O să vorbesc eu cu ei.Cu studile cum stă? A întrebat

Căpitanul.
— Nupreabine,mătem,arăspunsprofesorul.Nuesteobinuit
cu disciplina,a acănu reu eet săse concentreze pentru mult timp.

— Dacă e tidispus să rămâi,îidau voie să folose tiorice

măsuricrezide cuvin ă casă-l disciplinezi.
Profesorul a ăspunsr după o auză:p
— Căpitane,înacestecondiisimtcăedatoriameasăcontinui sălucrezici.aVoi
face ot ce-mi stă în putin ă să-l ajut pe cona ul Marshal.

— Bine.Bine,arăspunscăpitanul,etimpulsăseocupecineva
de el.
Apoil-astrigatpeJacob i,cândUnchiulavenit,Căpitanuli-a
spus să ducă bagajele profesorului napoiî nî cameră i să
despacheteze.
— Da,Căpitane,l-am auzitpeUnchiulJacobrăspunzândîncet.
În dimineaa când urma să plece, Căpitanul a venit să
vorbeascăcuDory iMamaînsalona ulalbastru.
— Nu vreau să-imaidailaudanum domnieiMartha,le-aspus
el, n-o să- irevină niciodată dacăcontinuă sădoarmă a a.
— Doctorulzice că are nevoie de picăturile-alea,a răspuns
Mama.
— Nu mă interesează ce-a spus doctorul. Eu spun că nu
trebuie săle mai ia.
— Da,Căpitane,aspusMama.
— Mae,aspusel,măbazezpetine.DomnulWatersosă aibă
grijă de Marshal. Pe tine te las săai grijă de domnia Martha i de Campbel, a
spus,făcând un semn cucapul către eagănl.
— Căpitane, spus Mama Mae, trebuie să vorbesc despre Marshal idomnul Wat…
Căpitanul a ntreruptî-o.
— Watersafostdeacordsărămână.Marshaletreabalui.Am
nevoie ca tu i ceilali să-l lăsai să-i facă treba.
— Dar,Căpitane… aîncercatMamasăspună,însăCăpitanula
întrerupt-o din nou.
— Mae,nu acum.Mi-a spuscă deja aiintervenit ivoi inu
sunt de acord cu asta!Lucrurile vorrămâne a a mcusunt până când mă
voiîntoarce acasă,deCrăciun.
 S-a dus grăbit în dormitor -ia privit soia adormită înainte săplece.

După ce aeit,i Mama aîntrebat-o pe Dory:

— Cum i-azisCăpitanu’copilului?
Dory ridicatadin umeri.
— Campbel,am ziseu.
Mama -ia încreit faa.
— Deunde-ascosnumeleăsta?
Dory-ai ăspunsr printr-o grimasă.
Eu am tăcut.
În curând lucrurile sau- statornicit. În fiecare dimineaă, imediat ce ăm
trezeam, eram trimisă săo ajut pe Dory cucopi în salona lualbastru. Când
domnia Martha se rezeat ise a aezpe scaun pentru micul dejun, Mama îi
schimba a ernuturile,tiar ue trebuia săo ajut pe domnia Martha să-
ifacătoaleta. De ieram mândră de noile mele sarcini, de multe ori nu eram
sigură de ce trebuia să facio căutam mereu pe Mama ca să îmi spună.În

acelprime săptămâni domnia Martha era teribil de nefericită. Cerea

mereupicăturile,dei iMama pretindea căîidă doze ari,m
sunt sigură că era hotărâtă să asculte ordinele Căpitanului. Încetul cuîncetul,
pe măsură ce ozlde deveneaumai mici, o nouă domnia Martha a început să
se arate. Când se plimba prin cameră, de multe ori se preaosăse iteu pe
ereastrăf. Prima dată când am văzut-o că s-a oprit aclo,maidegrabă am sim
it că plânge ecâtdam auzit-o.Gândindu-mă căîi e dorde Saly, m-am dus
lângă ea,fără să maicer instruciuni. M-a privit m-ia

mmgâiatpecap.
— DragadeIsabele,aspus.
Cu fiecare zi care trecea, îmi era tot aim milă de ea,dar, în acela itimp, sim
eam căo trădez ep Bele.N-am în eles iciodatăn pe deplin motivele pentru
care Bele era furioasăpe domnia Martha iîntr-o ziam întrebat-o.

— O să în elegitotulcând o să fiimaimare,mi-a spusBele. Când

e ti la conac,fă ce-i spune Mama.
Cuvintele ei mi-au fostde ajutorcăci, până la urmă,Mama Mae
era persoanpe careineam cel maimult s-o mulumesc.
Domnia Martha totnu se arăta interesată de Campbel, de i-l aduceaude
celpu in două ori pe zi. Când era forată, îl lua în brae,darîn clipa în
careîncepea să seagite,îldădea înapoi i cerea săe fiscosdin cameră.

Nu a adus vorba despre Marshal până într-o dimineaă din

noiembrie,când ela apărut nî pragul u i dormitorului. Eu îi scoteamagrafele
din păr domnieiMartha,iar amaM făceapatul.
— Bună,Marshal,l-asalutatmamalui,părând sincerfericită
săîl vadă. O, doamne,a adăugatmai serioasă,teai- făcut a ade înalt.

La treisprezecani eradeja de rat,i iar braele iîerau mai lungi

decâtmânecile.Dar nî jurul ochilor ed un albastru intens avea cearcăne
ntunecate,îiar părul îi era tuns scurt iinegal, de parcă -il tăiasesingur, fără
ajutorul uneioglinzi.A închis u arepede.
— Mamă,aspus,apropindu-serepededeea,numaivreau.
— Cenumaivrei,dragulmeu?aîntrebatea.
— Săstudiez.
Aaruncatoprivireînspreu ă.
— O,Marshal,aspusea,dar ticătrebuiesă studiezi.Tatăl tăul-a
adus pe domnul… ăăă…
— Waters!a optitMarshalcuură,îlcheamăWaters.
— Sigur,aspusdomniaMartha.
— Terog,mamă,aînceputMarshals-oimplore,trimite-măla coală.

— Dece-aivreaa aceva,Marshal?UndeedomnulWaters?A

întrebat omnida Martha. Vreisă vorbesc eucu el? Îi cere prea mult?
— Nu,aspusMarshal,privindcătreu ă.Nu-izicecăam venit
săvorbesc cutine.
— Unde-iacum? A întrebatMama Mae,în timp ce scutura
cuvertura albă.
— Aie it,aspusMarshal.
— Cu Rankin?l-aîntrebatMamaMaepeMarshal,darprivind-o fix
pedomnia Martha.
 — Astanu-itreabata!i-arăspunsMarshalînfuriat.
— Marshal!aspusmamaluisever,cere-iscuze.
— Dece?Oricum,cepoateeasăfacă?Nu-idecâtocioară.
S-a înro ti la faă ,idintr-odată, a apucat paharul mameilui i
aruncatcu elîn Mama.Ea sa- ferit, iar aharulp a trecut pe lângăea isa- lovit de
perete.Domnia Martha sa- ridicat iute i-i
prins braul lui Marshal. El a împinso- furios,iar easa- lovit de măsua de
toaletă.În încercareade a se găaa de ceva,mâna i-a
alunecatpe margineamesei ia dărâmato oglindă de argint, iar obiectele din
sticlă iporelan au căzut cuzgomot ep podea.
Cumva areu tisăseină ia rămas nî picioare.
Marshalsa- calmatîn linitea care aurmat. Când mama sa -ai rosit
numele,nevenindu-i să creadă, părea pierdut. Apoia ie ti din cameră,cuun
aerde omînfrânt.
În seara aceea,după ce ne-am ocupat de domnia Martha,am mers cu
Mama la bucătărie să luăm tocănia pe care Bele o pregătise entrup cină.

— Haisă mănâncicu noiîn seara asta,a invitat-o Mama pe Bele.

— Mulumesc,Mama,da’credcăosărămânaiciînsearaasta, a
spus Bele.
— Tesim ibine?aîntrebatMama.
— Î-hî,a spus Bele în timp ce freca o pată de pe or.Vine
Unchiu’Jacobmaiîncolo.
Mama a privit-o atent pe Bele.
— TesuperidacăoiaupeAbiniasămănâncecunoi?
— Sigurcănu,Mama.
— O aduceBenînapoidupăcemâncăm.
— E destuldemaresăvinăfugaînapoi isingură.

— E-nregulă,Bele,aspusMamaînceledinurmă,făcându-mi semn
din cap ăs ourmez.
Le-am văzut pe gemene a eptândt pe treptele colibeicând mă apropiam cu
Mama.Familia aceasta părea să aparină unei cu totul alte umil faă de ceide al
conac,a acă, de ndatăî ce -mam
alăturat or,l am lăsat nî urmă grijile aceilzile.Papa George se întorceade la
grajduri, iar eu igemenele am luat-o la fugă să-l salutăm. S-a lăsat pe vine
caBeattie săi se rceu nîspate,apoi ne-a întins braele mie ilui Fanny ca să îl
tragemla deal.Odată ajun ,inea- lăsat josi sa- îndreptat de spate.

— Nue tidecâtuncopilmare itu,l-acertatMama.Acu’du-te ite

spală.
— Maiîntâivreau un sărut dă la femeia mea, a spus el,
întinzându-se spre Mama.
Ea l-a împins al o parte,dar nea- zâmbit când ela strânso- în brae.

Când am intrat, am fost bucuroasăsă le ajut pe gemene săia

jucăriledeperaft.Papas-aa ezatlamasă istăteadevorbăcu Mama,care
pregătea pâinea de porumb pentru cină.
— Marshalzice că Waters ăla iarsa văzutcu Rankin azi,a
spusMama.
— Păiiau mâncarea care-ar trebuisă ajungă la ciorile alea
amărâte o ivând, aia fac,a spus Papa.
— Deunde titu?aîntrebatMama.
— Am vorbit cu ei, a spus Papa, nu primesc tot ce zice Căpitanu’ că ar
rebuit să primească.Au început să seia ide femeile de al…

Mama a privit înspre noi ii-a făcut semn lui Papa să tacă chiar ândc Ben
intra pe u ă.Nu-l văzusem de când îl prinseseră i nu eram pregăită pentru
ocul pe care l-am avut când am
văzutcăeramutilat.
O rană întunecată iorbilă luaselocul urechi dar, mai mult decât atât, aveagâtul ifaa atât de umflate pe
parteaaceea, încât
mi-a fostgreusă-l recunosc.Mă holbam la el, îngrozită.
— Abinia!aspusel,bucurosdesurpriză,înaintesăobservecât eram
deocată.
S-a dus la băncu a de lângă masă i s-a a ezat, apoim-a chematla el. Eu
mi-am băgatdegetul în gură iam refuzatcu o mi care a capului.

— Haiîncoa’,păsărică,aspusel imi-aîntinsbraul.
 M-a apropiat, împotriva voin eimele.El m-a tras mai aproape cu blândee i
-ia întors capul, astfelîncât sănu vădpartea rănită.

— Uite,aspusel,sunttotio,Ben.
Atuncil-am recunoscut.Cândam izbucnitînplâns,m-aluatîn brae,iareu m-
am ghemuitlapieptulluilat.Mi-aacoperitcapul cumina lui cea mare m-ia inut
la adăpost câtam plâns pentru ceaceîi făcuseră.

— O să arătmaibinecu timpul,m-a linititel i,până când Mama

aservit cina,reu seideja să ăm calmeze.
Am mâncattoiîntăcerepânăcândBenaîntrebatdeBele.
— A rămaslabucătărie,i-arăspunsMama.A ziscăvineJacob mai
încolo.
— DupămasăoducpeAbiniaînapoi,aspusBen,uitându-se la
Mama.
— Nu tiu cesăzic,Ben,aspusMama,cevanu e-n regulăcu Bele
de când a plecat Căpitanu’.
Era o noapte întunecoasă,fără lună,dar eu mă sim eam în sigurană nî
timp ce mergeam de mână cuBen, după cină.
— Tedoarecapul,Ben?l-am întrebat.
— Mămaidoare,da’acu’dejaemaibine,aspus.
— Vreisă-imaiaducpicături?am întrebateu.
— Cum osăfaci?arâsel.

— Păsărică,îimulumesccă aigrijă dămine,da’cre’căosă mă acf

ne,bimi-a spus,strângându-mi mâna.
Când am ajuns al bucătărie,Bele aie ti ,ievitându-l pe Ben, m-a rast ruscbînăuntru.
— Ce,acu-spreaurâtpentru tine?A întrebatel,apois-aîntors ia
plecat, înainte caeasăapuce să-irăspundă.
ocată, Bele a strigat după el, dar elnu sa- întors.M-a trimis
la culcare dar, mai târziu, când am auzit-o plângând, am coborât din nou.

— Ce-aipăit,Bele?am întrebat-o.
— Du-teînapoisus,a ipatea,du-te iteculcă.
 Am ezitat,apoii-am spuscevace tiam căos-ointereseze.
— AstăziMarshala îmbrâncit-o pe domnia Martha iea a căzut.

Afuncionat.Beles-aopritdinplâns.
— Ce?aîntrebatea.
Am repetatceeacespusesem.Bele i-asuflatnasul,apoimi-a făcut
semn să mă aez lângă ea.
— Vino-aici,mi-aspus.Aa,ceziceai?
M-am sim it u urată că uteampsă ovestescp ott. Bele m-a luat de mină în
tăcere,împletindu- idegeelt cuale mele.
— Aifăcutbinesă-mipoveste tiasta,mi-aspus,privindu-mă, e itde
mare ajutor.
— Dejaam optani,i-am amintit.
— E tipreamaresăte inînbrae?aîntrebatea.
Am scuturatdincap,încântată.
— Hai,mi-azis.
Crescusem de când ajunsesem aco,ldareram totfoarte slabă,
acă -ai fostu orsă mă ridice. Mi-am pus capul pe umărul ei i am rămas amândouă
ghemuite una ntrî-alta nî faa oclfui pentru
mult timp.
Stăteamîmpreună cu Doryn îsalona lualbastru ,iîn timp ce
Dory îl hrăneape Campbel, eu o ineamîn brae pe Sukey.Era
începutul lui decembrie,prima zide ăiatt porci. Am întrebat-o pe
Doryedceesagitau a a ed mult toi din cauza asta.
Era liber entrup ceide la colibe,mia spus ea, ia eptaut cu
nerăbdare să -itermine treburile ca să poată să petreacădupă
aceea.Maimult, în aceasăptămână li se adăuga ipu ină carne la poria de mălai care ilse cuvenea.

— iînrestultimpuluimănâncănumaimălai?Am întrebateu.
Mi-a spus că u,n aveau io raie săptămânală de carne de porc sărată.
proapeA toi la colibe aveau io mică grădină, ndeu cultivau zarzavat, cartofi
dulci, mazăre,iar uni dintre ei, mi-a spus ea, aveau chiar icâtevagăini.

— Decenuprimescdemâncaredelaconac?Am întrebat.
Fusesem destul de des uc Bele nî cămări i iamt câtde multă
mâncare era depozitată acolo.
— D-aia,a spus oftând.Are dreptate Bele,chiar că puio
grămadă dă întrebări.
A aaluatsfâritconversaianoastră.Începusem săobservcă
întrebările despre sclavi de la colibe nu erau încurajate ,i chiar
dacăun adult ne ăspundearla ele,nu se ims eatocmaiîn largul lui când o
făcea.
Când bebelu i erau gata pentru somn, Dory mi-a spus să merg
la bucătărie săle ajut pe Mama ipe Bele,care deja se pucaserăa de
treabă.Eram nerăbdătoare să mă duc, dar nainteî de asta
trebuia săgolesc ola de noapte a domnieiMartha.Cu vasul de porelan cu
capac în brae,am ie tiprin spate,îndreptându-mă spre cea maiapropiată
latrină.Erau două toalete.Cea pentru sclavii care lucrau în casăera în spatele
colibeilui Mama. Cea spre care mă îndreptam eu, pe care ofoloseauceide al
conac,se afla într-o parte mai retrasă, în spate,lângălivadă.

Aeruldin zorizileieraproaspăt irece,iareu eram mulumită

că eram afară. Mergeam încet, ăcândf frunzele uscate să
fo eascăn sub pa iimei.Când eram destul de aproape câtsă văd latrina,oala de
noapte a început să mi se arăp grea,a acă am
ezat-o osj ca smă odihnesc pu in. Sub un copac ind apropiere am văzut un
măr oru pe care probabil nu-l observase nimeni,
cuibărit în frunzele maroni. Îmi lăsagura apă, dar m-am hotărât
să îl iau când aveam să mă întorc, ca să îl împart apoicu
gemenele.Deodată,am auzit nite sunete necunoscute venind
dinspre atrinăl.
Mi sa- părut că recunoscvocea lui Marshal, dar sunetele pe
care el scotea mă speriau. Din instinct, m-am ascuns după gardul
grădini. M-am a ezat pe vine iam privit printr-o crăpătură
dintre scânduri. U asa- deschis,iar nî prag a apărut profesorul.
Apois-a întors cu spatele,a lovitcu piciorulceva ceseafla pe
podea ii-a spus să seridice.Într-un felsau altul, iamt că era
Marshal. M-am ascuns când bărbatul sa- uitatde urj împrejur i nu am avut
curajsă maiarunc vreo privire până când nu a ajuns la conac.Am a epatt să
intre în casă, apoiam alergat cugrijă
până la latrină.Când m-am uitatînăuntru, am datde Marshal, pe umătatej
dezbrăcat, a ezat pe os,jîntr-un col. Păreaconfuz, i când i-am rostit numele, a
părut că nu mă aude. Nu tiu din ce motiv, am fugit afară săaduc mărul, pe
care il-am oferit.
— Uite,Marshal,ia-l,am spus.
Părea că nu mă aude. I-am luatmâna i am încercatsăi- pun
mărul în ea, dar degeelt uil refuzausăîl apuce.
— Ia-l,Marshal,mănâncă-l,iareu măducsă-laducpePapa,
am spus.
Văzând cătotnu răspunde,am mu catobucatădin măr ii-am
băgat-o nî gură.
— Mestecă,i-am zis i,cândam văzutcămăascultă,i-am pus
din nou mărul în mână.O să vin înapoicu Papa,i-am spus l-i am lăsatacolo.

Am gonitprin livadă,am trecutpelângăgrădini iprin spatele

bucătăriei.Dupăceam datocolhambaruluipentru porumb,m-
am oprit. Eram atâtde ngrozită,îîncâtnu mă maiputeammi ca. Ajunsesem
încurteaundesetăiau porci.Am rămasprivindfixla
unul, deja mort, agăatde un picior deasupra unui vas cu apa clocoită. Mai
încolo era încă unul, legat de o prăjină, cu burta despicată.Când am văzut
încăunul, căruia i se scurgea sângele din gât într-o oală a ezată dedesubt,
am sim it cămă clatin.
— Abinia!Cecau iaici?
beeafurioasăaluiBenm-atrezit.
M-a scuturatde meriu până când am reu it să mă concentrez
la cemi- spunea .el
— Du-teînapoiîncasă,nu-ipentrutinelocu’ăsta,mi-aspus.
— Papa?am ziseu.
— Ces-a-ntâmplat,Abinia?
— Papa?am spus.Unde-iPapa?
— E cuRankin.
Ben m-a tras în spatele hambarului. S-a lăsatpe vine ca să poată să-mi
întâlneascăprivirea.
— Ce-aipăit,Abinia? m-a întrebat.Decevreisă vorbe ticu Papa?
 — Marshal,am spus.Nu sesimtebine.E lalatrină inu poate să
seidicer. Nu spune niciun cuvânt
— Ce?aîntrebatBen.
— Profesorul,am spus.Îitrăgea uturiacolo.
Expresia lui Ben m-a speriat mi-ia amintit de ziua când
venisedelagrajduricubarosulînmină.A privitînjurullui.
— Nu te duce după Papa,e cu Rankin.O sa am io grijă de Marshal. Du-
te icheam-o pe Mama,en- bucătărie.Trimiteo- la
mine.
Când Bena uatl-o al fugă,am pornit ieuspre bucătărie.Când
am intratîn curte,am văzut din nou bucăi de carne din porci
tăiai. Dar aici rivelip eat nu era atât de înspăimântătoare.
Femeile de la colibe tăiau bucăi de carne proaspătă i le
pregăteaupentru afumat ep nite scânduri lungicare serveau
dreptmese de lucru. Am văzut-o pe Mama Mae al una dintre
mese, muncind irâzând alături de celalte femei. S-a întors
puin nervoasă când am tras-o de bra dar, când mi-a văzut
expresia, sa- aplecat către mine.
— TecheamăBen,am optittare.
— Ben?apărutnedumerită,apoialarmată.
— E cuMarshallalatrină,am spus.
Profesorul l-a rănit.
Mama Mae a lăsatferăstrăul cu care lucra,s-a dus până la
Bele ii-a optit ceva, apoi a luat-o la fugă.
Era recutt de ora zece când sa- ntorsî Mama,iarpe chip nu mai
aveanicio urmă din veselia de dinainte.A traso- pe Bele deoparte
ii-a spus cevaînainte săseîntoarcăîn grabă la lucrualături de clelalte emei,f iar după aceea a devenit
iBele serioasă.
— E bineMarshal?am întrebat.
— Benstăcuel,aspusea.
M-am sim it uurată să aflu că Marshalera în sigurană cu Ben, de iîmi era
clar călucrurile încănu stăteau bine.Totu ,i

curând după aceea, aFny mi-a distras atenia. Îi revenise complet i ne făcea
din nou pe mine pei Beatie sărâdem de poznele ei. Mai întâi a luat o limbă de
porc dintr-o găleată isa-
strecurat prin spatele nostru, delectându-secu strigătele noastre de
dezgust. Apoi a găsit două urechi de porci ilea- înfipt între codiele
mpleiîte.A durat cevapână când am observaturechile de porc atârnând
peste ale eiîn timp ce ăteastîn cadrul u i.
— Fanny,etidă groază,a spusBelescuturând din cap,dar am
văzut că zâmbea ărăf săreav.
— Eee,nu-iaacă-ifrumoscândtoatălumeasădistrează?
Rankin, supraveghetorul, seuita la noidin cadrul u i, dar nî
privirearăutăcioasăi se teacicutotul altcevadecât amuzamentul. uviele
lipicioasede păr cărunt îi atârnau pe umeri, iar hainele
maro îi erau pline de sângede al tăiatul porcilor. Î i ineadegetele mari înfipte în
talia pantalonilor am iputut să vădfoarte clar mizeria pe care o aveasub
unghile lungi. A privit-o pe Bele din cappână-n picioare,apoia început să
meargă de colocolo- prin bucătărie.

— Îlcautpe Ben ăla.Mă bucursă văd că nu se-ascunde-n

bucătărie,aspus.
— DomnuleRankin,potsăvăservesccuceva?AîntrebatBele.
— Unde-a-nvăatocioarăcatinesăvorbeascăa adefrumos?a
spus el. Vbrbe ti aproape ca o femeie albă.La dracu’, de fapt aproape că
arăi ca o femeie albă. Acum în eleg de ce vrea Căpitanul săteină pentru el.

Bele l-a privit de parcăar fifostun gândac.Când a trecut pe lângăelîn drum

spre u ă, ela prinso- de bra.
— Ei,n-am vrutsătesperi,aspus.
Bele -ia fixat cu privireamina care iî ineabraul până când el
i-a datdrumul.
— Am ogrămadădătreabă,aspusea.
— Speram că vreisă bem ceva împreună diseară.Poatedupă
petrece?ra spus el, făcându-i cuochiul.
Ea a ie it.
— Ei,da,e o cioară cu preten i.Sarputea să fie nevoie s-o aduc
eucupicioarele pe pământ pu in. Nu credei?
Adatcupumnulînmasă iastrigatdinnou:
— Nucredei?
 Noi am tresărit, iar ela izbucnit în râs.
— Da,aatrebuiesăfiefemeile,să tiecine-i eful.
Mama Mae aintrat ia părut surprinsăcăîl găste acolo,de i euo văzusem
totdând târcoale pe ângăl uă.
— Ooo,domnu’Rankin,măbucursăvăvăd aci-n bucătăriela noi.

— Îlcautpefi-tu.Unde-iBen?Niciurmă deeln-am văzutde ceva

vreme,a spus el.
— Domnu’Rankin,nu mă mirdăloccă nu găsiioamenidă-i
căutai. Avei atâteapă cap, cănu iut cum apucai săle acefi pă
toate.Tre’săvisăpară tare ungălziua.
— Chiarcăelungă,aaprobatel.
— Foarte bun supraveghetor suntei,să tii,a spus Mama. Căpitanu’ a făcut
treabă tare bună când v-a adus aci. George iî zice ot timpu’ cătare bine
vădescurcai.
— Eibine,Mae,măbucursăaudasta.
Mama sa- apropiatde ulcioarele cu rachiu pe care Unchiul le
adusese pentru petrecerea din seara aceea.A deschis una, a turnat din
lichidul de culoarea chihlimbarului într-o cană ii-a
oferit-o lui Rankin.
— Munciiaadămult,căcred cănu v-arprinderău nited-ăsta, a
spus.
A acceptatbăuturacu un zâmbet,abăut-odintr-oînghiitură, apoii-a
ntinsî cana uil Mama Mae ca să-o umplei din nou.
— Mae,tuchiarcă ticum săfacifericitunbărbat,aspusel.
După ce aterminat ia doua cană,saîndreptatde spate ai
oftat.
— Ei,acum trebuiesă mă-ntorcacolo,a spus. ticum sunt
ciorile astea. Îi la isinguri un minut nui fac altcevadecât să
steadegeaba.
— Aveidreptate,domnu’Rankin,aspusMama.
A a teptatpânăcând afostsigurăcăaplecat,apoiapus-ope
Fanny săstea ed pază alu ă,a găsit o băncuă isa- a ezat pe ea cuun gest
exagerat.
— N-am vremepentrua aceva,aspus,da’osăstaujospentru
toi ăia d-afară. Sper căDomnu’ n-o sămi- facă ce i-a face io ăluia.

Maitârziu în acea dupăamiază,-Bele nea- adus să gustăm ceva bun,

jumări crocante,pe care le adunaseîn timp ce opeat slănina de la porci tăiai.
Leam- mâncatcu poftă. Nea- spus că avea să ne maiaducă la cină,când
avea de gând să prepare mămăligăcujumări pentru toi ceide al colibe.

— Mămăligăcujumări?
Îmi plăcea cum sună.
— E ceamaibună,aspusBeattie.
— Amestecă jumările cu mămăliga, a terminat Fanny de
explicat.
— Mmmm,auspuseleîncor.
Când a început să se însereze itreburile din curte erau pe sfâr te,ieu
iBeattie am fosttrimise la conac să o ajutăm pe Dory. Toată dupăamiaza,-
bucăi de carne proaspătă de porc se rumeniseră deasupra foclui. Cartofii
dulci useserăf copi nî
cărbuni, ari Bele, utatăaj de Ida, prepara cantităi uria e de mămăligă
cujumăripe oculf din bucătărie.
Mama avenit la noiînainte să plecăm.
— Unchiu’Jacob stă cu cona u’Marshal.Ben stă p-aproape,
în cazăcDory sauUnchiu’ au nevoie dă el. După ce ermint aci, vin săstau iocu
copi icu domniaMartha, -atunciosăputei săvenii ivoi cu Doryla cină ila
petrecere.
A a că am plecatcu Beattie, inându-ne de mină,fericite că
aveamsă en întoarcem repede.
Conacul era umbrit, din ce nîce maiîntunecatîn lumina care se împu ina, iar când am intrat in sa-
părut otult de o lini et
înfrico toareă.Unchiul Jacobaprinsese lampăo pe coridorul cel lung,dar
pâlpâia iarunca ni et umbre lungi, negre;am ezitat, încăinându-ne de ânăm.

— S-oluăm lafugă,am optiteu.

— Mama a zissă nu alergăm când suntem aici,mi-a răspuns
Beattie ottîn oaptă, a acăam pornit încet, dar am grăbit pasul pe măsură ce
receamtpe ângălcamerele goale întunecoase,i ale
căror u ise căscau înspre coridor.
După ce amurcatprimul rând de repte,tam auzit vocea fermă
Unchiului Jacob.
— Am ziscăstauaicicubăiatu’,spuneael. Am
continuatsăurcăm,darmaiîncet.
— Eurăspunddeel,aacătoteuosă-iportdegrijă.
Era domnul Waters.Păreaatâtde urios,fcămi-a venit sămă întorc din drum
de rică,fdar eattieB m-a tras ed mână.Când am
ajuns la ultimul etaj, profesorul tocmai încerca să îl împingă pe Unchiul
Jacobla o parte dar, chiar atunci, Ben a apărut din
camera lui Marshal isa- oprit în cadrul u i.
— A a cum zice iJacob,o să stăm acicu cona u’Marshal până
sentoarce-Căpitanu’.
— În casa asta conduc cioroi? A iînnebunitde tot? a spus
profesorul, făcând un pas napoiî.
Bennu i-a răspuns,dar, în ciuda lumini foarte slabe,am văzut căochi îi
scânteiau.
— Tu chiarnu te-nveiminte,nu?A spusdomnulWaterspeun
ton tăios.Mă întreb ce ărerep o să aibă domnul Rankin despre treaba asta.

S-a întors cuspatele,dei ndatăî ce acoborât scările,Bennea-optit tare:

— Ducei-vădupăDory!Spunei-is-oaducăpeMama.
Când am deschis u a salona ului albastru, parcă ma pă tiîntr-o altă
lume.Încăperea era lini ită, dar nu cufundată în tăcere, cum era restul casei.i
aicierau lămpi aprinse,dar uminal lor
era caldă iuniformă. Obiectele din cameră, de culoareafilde lui
ialbastre,reflectau lumina foclui din cămin itoată camera mirosea levăn ică ia
nou-născut. Copi dormeau, Campbelîn pătu ul lui, iar Sukey ep osalteaa
ezată pe podea.Muzicade al
petrecear de afară seauzeaîncet, iar prin fereastra închisă am văzut un
foc de tabără care lumina ca o baliză în curtea bucătăriei.

— A adormitîn sfârit,ne-a optitDory,caretocmaiie ea din dormitorul

domnieiMartha. A avut o zigrea, a totauzit porciăia
guiând …i
— Dory,Dory,aspusBeattie,alergândcătreea.
— ,ais-otreze ti.Ce-aipăit?
Înainte caBeattie sătermine de explicat, Dory junseseaejadla
ă.
— Mă-ntorcrepede.Luaicopiîn braedacă-ncepsăplângă,a spus
ea.
Chiar când a ie t,iCampbela început săse gitea.Eu iBeattie
neam- apropiatîn grabă de pătu ul lui ,icând am văzut căavea scutecele
ude,mi-am datseama că trebuia schimbat. Sigură pe
mine, -lam dezbrăcat de pijama i, mândră de noile mele cuno int e,i-am scos
ntâiî scutecul din lână de deasupra, apoi i l-
am desfăcut i i l-am datdeoparte ipe cel de dedesubt. Cu o mână l-am
ridicatde glezne cuceialtăl am strecuratsub elun scutec curat. Chiar dacă în
cameră era destul de frig,î iagita picioruelîn aerul rece ipăreasăsebucure de
libertate.Eu i Beattie am chicoit, cercetând împreună lucrurile care făceauca

fetele să fie altfel decât băie i.i

— N-a vreasăam lucrulăla,aspusBeattiecuseriozitate.
— Nicieu,am răspuns,strâmbându-mă.
— Arată de-a dreptu’ caraghios, a spus ea, iar eu am
încuvin at.
Neam- apropiatmai mult, să rivimp cuatenie.
Ca icum atât ar fia eptat,t parteamasculină atât de diferită
sa- îndreptat deodată ia trimis nî aer nu jetcao fântână, direct
în feele noastre.Am sărit amândouă în spate,cu un icnet. Când
privirile ni sau- întâlnit, am izbucnit în râs iapoi neam- chinuit să ne stăpânim hohotele care au urmat.
De fiecare dată când
reu eam să ne linitim, una dintre noifăceaun gest menit să amintească ce
sentâmplaseîurmaui alte hohote de râs.Neam-revenit când am auzit-o pe
domnia Martha strigându-mă.
— Du-tetulaea,aspusBeattie,ioosă-lîmbracpeCampbel.
— Isabele! m-a întâmpinat domnia Martha în timp ce se ridica.
Ascultă, a spus,inându-i mina pâlnie la urechea îndreptată către
ereastrăf. Cinevaipă.
 — Nu-inimic, am repetat eu cuvintele pe care Mama ile spunea
ereum. E o petrece rnî curtea ucătărieib.
— Aha,a zisea,apoimi-a spussă îitorn un pahardevin de
Xeresdincarafadepemăsu adetoaletă.
A golitpaharuldintr-o răsuflare,apoia începutsă bea din al
doilea, cu înghiiturimici.
— Ascultă,aspusdinnou.Nuauzi?
Ţipăcineva.
Mi-a statinima când am auzit ieu ipetele.Imediat mi-am dat seama căera
vocea lui Dory. Am ie it din cameră pe tăcute,am
trecut pe lângă Beattie,care îl inea în brae pe Campbel, iam ajuns în partea
cealaltă a holului, unde am început să bat uc putere al u acamereilui
Marshal.
— Ben!Ben!am strigat,iaru a s-a deschis imediat.Dory e afară
istrigădupă tine.
Fără săezite,Ben sa- îndreptat în grabă către scări, nu înainte să apuce
un ciocan.
— Tudu-teînapoilacopi,mi-aordonat. irămâiacolo.
Când m-am întors nî camera ei, domnia Martha o chema pe Mama
Mae.
— Unde-aplecat?aîntrebat,nervoasă.
Am linitit-o spunându-ică era pe drum, sperând din tot sufletul să efi
adevărat. Domnia Martha a pus osj aharulp de vin gol ,i dând păturile la o
parte,m-a anun at cătrebuia să se u ureze. Am scos ola de noapte de sub
pat, am ajutat-o să se ridice,apoi m-am întors cuspatele nî timp ce ofolosea.

Când a terminat, am acoperit oala i am împinso- la loc sub pat, întrebându-mă cine oare o
adusese din livadă, ndeu o
lăsasem eu în aceadimineaă.Când am ajutat-o săse ntoarcăîîn pat, am
văzut că domnia Martha mergea cu pa inesiguri. S-a
ezat pe perne a iprivit în jurul eiîn cameră.
— Vreisă-ispuiluiJacobsămaipunăunbu teanpefoc?
— Potsăîlpuneu,am spus im-am dusrepedela emineu.
— Mulumesc, Isabele. Vino să stai cu mine, m-a invitat,
făcându-mi semn să mă a ezpe pat, lângă eaSunt. bine copi? a
întrebat cuo vocerecapăreadeja obosită.
— Da.
— S-aîntorsJames?
— Încănu.
— Nupleca,amurmurat.
Ochi i sau- închis nî timp ce ncăîspuneacevanedeslu ti. Am
rămaspânăcândam fostsigurăcăaadormit,apoiam ie it
din nou în salona lu albastru. Am luat-o prin surprindere pe
Beattie,care selegăna pe scaunul de mătase lbastrăa. M-a privit vinovat.
— E a adefin,aspus,netezindmătaseacumina.
N-am apucatsă îi răspund pentru că Dory a datnăvală în cameră. Avea
o privire îngrozită i âfâiag. Nasul iî sângera, pătându-i bluzasfâ atăi pe
care-o ineastrânsăpeste piept.
— Duce-i-vădupăMama,ne-a optitîn grabă.Ducei-vădupă
Papa, ducei-vă, ducei-vă!
Am luat-o la fugă pe scări.Pe întuneric,aproape că ne-am
împiedicat edBen, care stătea pe treptele prispeidin spate.O clipă am crezut
că problema serezolvasedar, după felul în care
nea- zorit să lîaducem pe Papa,mi-am datseama că ucrurilel nu
stăteau bine.
Oameni erau încăla masă, dar uzicienim începuseră deja să
cânte icâiva copi, printre care iFanny, dansau. Papa era în capul uneimese
ungi,l turnând în pahare din carafa de rachiu. Neam- îndreptatspre el, dar
-aml văzut pe Rankin a ezat hiarc alături, pe o bancă. mA schimbat direcia i
am alergat la
bucătărie,undele-am găsitpeMama Mae,Bele iIda,carese pregăteausă ucăd al
masăurta dulce.
Beattie a început să bolboroseascăceva,dar Mama a în eles destul cât
sătreacăimediat la fapte.
— VOi două rămânei aici, ne-a ordonat, apoi s-a dus la debaraua de
sub scări, unde erau toate uneltele pe care le folosiserăla tăiatul porcilor.

A luatun cu itascu it,pe care il-a ascuns sub or.Ida a spus:

 — Mae!Maibinel-aitrimitepeGeorge!
Mama adatdin cap.
— Rankinecuel.
Apoia plecat,trecând prin curtea bucătărieicu pa ilinitii.
Bele nea- poruncit să rămânem în bucătărie,apoiea iIda au dus epeder
urtat dulce.
Bele sentorseseîn bucătărieî al mine laiBeattie când Mama Mae sa-
întors.Mama respira greu, dar atrecut imediat la fapte.
Mai întâi i-a spus uil Beattie săsteade pazăla u ă isăînceapă să cânte aret dacă
sepropiaa cineva. ApoiMama a luat-o pe Bele într-un col ii-a optit ceva. Bele a
icnit is-adat înapoi casăo poată privi peMama în ochi, dar amaM nu a pierdut
vremea cu alte explicai. A scos de sub or o sticlă plină cu whiskeydeal-
Căpitanului ia a ezat-o pe o măsuă a ezată la perete.Apoia

băgatmâna în buzunaruladâncalfustei,deundea scossticla cea

maro a omnidei Martha.
Bele afăcut ochi mari când Mama a desfăcut sticla de whiskey
i a turnato doză destul de mare de audanuml. Mama a pus dopul înapoi, a
scuturat sticla, apoi i-a dat-o lui Bele.
— Tre’să-l faci să bea asta. Destul cât să doarmă până
dimineaă. Cum adoarme,îl trimii pe Papa la conac.
S-a dus din nou la deba,rde unde a scos nu mic ferăstrău pentru
măcelărie,pe care l-aiascuns sub fuste.
Deodată,Beattie a început să cânte.Bătea din palme idin picioare nî
timp ce cânta despre un râu câtoineagura.
Mama sa- îndreptat spre u ă, iar Bele-a făcuti de ucrul lângă
foc.
— Înceteazăcu ipetelealea,i-aspusRankinluiBeattieîntimp ce
receatpe ângălea.
Când a văzut-o pe Mama,a privit-o dezaprobator:
— Mae,credeam c-osăfiiafarăsăaju icumâncarea.
— Domnu’Rankin,îmipare-a adărău cănu po’sămaistau, da’tre’ să mă duc
la conac.Domnia Martha nu-i prea bine,a spus Mama,îndreptându-se din
nouspre u ă.
Rankin a oprit-o.
 — Iazi,unde i-ebăiatul?Nupreal-am văzutazi.
— Numa’ce-a plecat,a spus Mama cu o voce ciudată.E la
grajduri, are reabăt p-acolo.
Când Rankin sa- uitaturâtla Mama,Bele a venit de la foc. Avea chipul
îmbujorat de căldură i părea mai frumoasă ca oricând.

— Mama,suntsigurăcădomnulRankin nu sesupărădacăte
ducila treaba ta. tie că domnia Martha te a eaptăt.Domnule
Rankin, a spus,apropindu-se maimult, ai gustat ind turta dulcefăcută de
mine?
— Da,sigur,aspusel,privind-osurprins. imi-aplăcutfoarte
mult. Acum am ceva treabă cu domnul Waters, dar n-aivrea ca
mai târziu sămi- acorzi un dans? mA auzit cădansezi chiar foarte
bine.
Mama a eiit.
— DomnuleRankin,i-arăspunsBele,mi-arfacemareplăcere.
S-a dus al măsua pe care sefla sticla de whiskeya ridicat-
o.
— Înaintedeapleca,nuvreisăgustaidinasta?Căpitanu’mi-a ăcutf-o
cadou, a aduso- special pentru mine de pe vapor.
— Vai,mulumesc,a spusel,ridicând cana pecareo inea în
mână,daram ceva de băut aici.
Aprivitsticladewhiskey iaspus:
— Dar o să beau idin aia maiîncolo,dacă oferta e încă valabilă.

Bele arâs ncetî.

— Sunt sigură că un bărbat ca dumneavoastră poate să
termine repede ce i-a mairămas în cană ca săi-potturna din
nou.
Rankin s-a umflat în pene:
— Miseparecă-ifacetarebineozidemuncăgrea.
— iaia iun picdin asta,a zâmbitBele,strmgând sticla la piept.

El a dat pe gât totcei-mai rămăsese,sa- erst al gură cu dosul palmei ii-a

întins cana lui Bele.
 — Cred că până la urmă osă gustdin asta,a spus,privind-o
atent în timp ceeaa înclinat sticla ii-a turnat destul de mult în cană.

— Nu vreisăluailoc?A întrebatBele.Fetelor,ne-aspusmie ilui

Beattie,e vremeasăvăducei afară sădansai.
Eu am ezitat, dar Bele m-a privit în a a fel, încâtmi-am dat
seama cătrebuia so- ascult. Neam- alăturatlui Fanny, dar eu am tot rivitp
spre bucătărie,sperând so- zărescpe Bele.Când l-am
văzutpe Rankin închizându-se în bucătărie cu Bele,mi-a fost
foarte greusămă stăpânescsănui alerg napoiîla ea. M-am totuitat într-acolo
imi sa- părut căa trecut o ve icien
până când u a bucătăriei s-a deschis din nou. Iar când s-a deschis,Bele
aie t,i inându-l pe Rankin de mina murdară.
— Haiînapoiîncasă,s-avăitatel. Mergeaîmpleticit, iar
Bele lîîndemna la dans.
— Doarundans i-apoiintrăm înapoi,i-apromisea.
Când ela început săprotesteze, Bele -ia ridicat marginile
fustelor ia început săse egnle nî pas de dans.Ceilali dansatori sau- datla oparte
când Rankin sa- apropiat de ea cupas nesigur.
Bele a făcut o piruetă isa- îndepărtat de el. Salivai sescurgea din gură pe când
se chinuia săajungăla ea,împleticindu-se,dar de fiecare dată ea reu ea să se
îndepărteze. A luat oultimă înghiitură din băutură, apoiascăpat ca ndin mână i s-
a
prăbu ti la pământ, cu faa în jos.În clipa aceea,Papa a pornit către conac.

Muzicase oprise,dar eBle păreacănu se maiputeaopri din

făcut piruete.Sa totînvârtit până când Ida sa- dus al ea ia luat-o în brae.Ida era o femeie naltă,î iar Bele
păreaun copil când -i
a lipit faa de pieptul osos al Idei. Spinarealui Bele sezdruncina în timp ce daI
îi opteala ureche:
— Aadormit,iubito,aadormit.Numaipoa’să-ifacănimic.
 CAPITOLUL DOISPREZECE

Bele
singură noapte nenorociriicât într-o viaă-ntreagă. Abia am scăpatdin
ghearele uil Rankin, că Mama m-a chematla conac. Lucrurile sau-
întâmplatcama a:Waters sa-dat la Doryacumi e mort. S-a ocupat enB de
asta. În latrina din spatele caseilui
Mama e ceva despre care nimeni n-o să scoată o vorbă.Mama, Unchiu’
Jacob i cu mine neam- mi catrepe,dam golit imediat camera profesorului. Nu
iut cui îi e mai frică. Dacăaflă cinevace sa- întâmplat, suntem mori toi. Am
muncit toată noaptea,apoi, chiar înainteazorilor, înainte sămă întorc al
bucătărie,Mama mi-
a spus săîi scriu o scrisoare Căpitanului. Trebuia săfac nî a afel încâtsăpară
scrisăde Waters,care spune căa trebuit săplece. Am folositdicionarul i,lasfârit,i-
am scrisnumelea acum l-am găsit scris pe ofoaie din camera lui.

Apoii-am spuscătrebuiasăosigilăm,aacum faceCăpitanu’.

I-am arătat uil Mama cum să ină luminarea aprinsă ca să topeascăceara pe
care o ineamdeasupra hârtiei, dar era a ade obosită isperiată imanile iî
tremurau a ade are,tcăm-a fript la deget.

— Au!am spus, ipreaaproapeluminareaaia.

— Temititu,aspusMama.
— Banu,tutemiti,am spus.
— Stailocului,aspusMamadar,cândam văzutcăiarapropie
luminarea prinsăaminai încă iîtremura,mi-am datseama că o să mă frigă ari iam început să âdr.

— Cănu te-oiapucasărâzitocma’acu’,aspusMama,apoiam
început amândouă să râdem.
Mama râdea a ade tare, că a trebuit să laseuminareal din
mină,darnicieunu eram maiprejos.
AtunciaintratUnchiu’Jacob.
— S-a-ntorsJimmy,aspusel.Jimmyzicecă icalu’ăla-ilafel
de diliu caWaters.A zis căn-a avut nevoie de niciun bicicasă-l
facă so- ia la sănătoasa.A zis co- să treacăceva vreme până îi găsesccalu’
profesorului.
— Dory i-aalesun bărbatcalumea,aspusMama,încercând
sănu izbucneascăîn râs,pentru căUnchiu’ se itau ciudat la noi.
Mama sa- ridicat ii-a întins uminarealunchiului Jacob.
— Tu ajut-o peBelesă termineaici,a spusea.Iomă ducsă
mai arunc oprivire nî camera aia, să ufi sigură căam curăat tot.
După aia o săam grijă ca enB iPapa să curee undea- fostfocu’.
Papa zicecă acădmairămâne ceva,o săruncea-n latrină.
— icum osăfacăsănu iasălasuprafaă?am întrebat-o,apoi
am izbucnit în râsMamai a trebuie să se zea dine nou, a ade
tare râdea.Cu cât nchiu’U se holba maitare la noi, cu atât
râdeam maimult.
— Muieri,aziseldătinânddincap.

CAPITOLUL TREISPREZECE

Lavinia
Bele era a ade încordată ide distrată în dimineaa de după tăierea porcilor
mat, dacănu-i aduceam eu aminte,uita să îmi dea ceva să mănânc înainte să
mă trimită la conac. i Dory a tresărit când am deschis u a salona ului
albastru, dar eu,i la rândul meu, am fost ocată când am văzut-o.Ochiul dreptîi
era umflat ivânăt, iar uzab de sus era ieaumflată ivânătă. i-a întors faa când
a văzut că o studiam i mi-a spus pe un ton

aspru să mă duc nî dormitorul domniei Martha.

În clipa când am intrat, Mama -ia cerut scuze a izis căo să se întoarcă în
maipu in deo- oră.După toaleta de dimineaă, domnia Martha stătea în pat,
sprijinită pe perne.Când eram singură cu ea,deveneamtimidă.Rămăssem la
distană de patul ei, în timp ce eamă studia cuatenie.

— Bună,Isabele,a spus ea,apoi,pe nea teptate,a adăugat:

Vreis-ochemipeSaly?
M-am uitatdupă Mama,de i tiam bine că lecasep ejad.Mi s-
au înmuiat picioarele de eamă,t dar, negăsind nicio solu ie,m-am
apropiat de pat. M-am uitat în ochi domnieiMartha, am tras aer
în piept iam optit tare:
— Nupot.A căzutdinleagăn.
Femeia, palidă, a inspirat adânci -ia acoperit faa cu manile.
Mă pregăteam să fug dupăMama, când domnia Martha m-a
privit din nou, cu ochi eiverziîntunecai de suferin ă.
— Totspercăeunvis,aspusea,unco margroaznic.
— Nu mă cheamă Isabele, am spus, sperând să-i distrag
atenia.
Când a privit în altă direcie,mi-a fosteamă căspusesemceva gre tidar, când
sa- uitat din nou la mine,a zâmbit.
— tiu,dragamea,darairăbdarecumine,terog.Îmiaminte ti
de sora meamăiinilte te a ae dmult săi-spun numele.
În elegeamfoarte bine,doari îdădusem numele lui Campbel
din acela imotiv.
— Puteisă-mispuneiIsabele,am spus.
M-a uatlde mână.
— tiu cătrebuiesă-mirevin,săiesdin cameraasta,dartotul
e a ade ipsitl de sens,a spus căutmdu-mi privirea. Nu iut ce să
fac.
Mi-am amintit de vorbele nîelepte ale unchiului Jacob.
— Puteisă-ispuneitotulluiAlah,am spus.
— Alah?Aîntrebat.Cine-iAlah?
— E un altnume pentru Domnu’,am spus.Mama spune că
domnia Saly se oacăj acum cu mămica mea i că Domnu’ are
grijă de amândouă.
Domnia Martha m-a privit curios i mi-a făcut semn să vin lângă ea.

— Vino i a ază-te lângă mine, m-a poftit ea, iar eu am

ascultat-o. Cum deai- devenit a ade nîeleaptă?
Eu am ridicatdin umeri. Mi-a
pipăit codiele împleite.
— Cefacebebelu ul?m-aîntrebat.
— Vreisă-laduc?am întrebat,plinădesperan ă.
 Adatdincap.
— Nu acum, a spus dar, sim ind că eram dezamăgită, a
adăugat: Poate mai târziu.
Am încuvin atdin cap,apoiam rămasamândouă a ezatepe pat,
în tăcere.
— Vreisăîmicite ti?aîntrebatînceledinurmă.
— Nu tiusăcitesc,i-am spus.
Apărut ocată.
— Atuncivatrebuisăteînvă.
Tocmaideschiseseo carte,când am auzit-o peMama vorbind
tare nî salona ul albastru.
— Intru iolaeamaiîntâi.E odoamnă iniciunbărbatn-arece căuta în
camera eidacănu îi dă chiar eavoie mai întâi!
— Făbine ispune-icăam venits-ovăd icăam treabăcuea.

Când i-am auzit voceaui Rankin,l a nceputî să mă nîepe gâtul. Mama a

intrat nî dormitori a închis u a în urma ei. S-a apropiat de domnia Martha, sa-
aplecat până la ea ii-a optit că
venisesupraveghetorul.
— Secredestăpân aci,după cum umblă prin toată casa.Zice
că suntei doar ofemeie bolnavădemnă dă toată mila icăele
efu’ acipână sentoarce- ăpitanu’C.
Domnia Martha a ridicat sprâncenele obrajii i sau- colorat.
— Umblă prin casa mea? A zis că-s demnă de milă? Cum
îndrăzne e?!t
— Ălacredecăelconduce-ncasadumneavoastră.Îlprimii?
— Da,cusiguran ă!
Mama sa- îndreptatspre camera albastră,dardomnia Martha a chemat-o napoiî.
— Mae,n-avem niciograbă.Poisă-midaioglinda?
Mama sa- întors să-i facăpe voie.
Domnia Martha-a iscosonetab i-ai dat-o uil Mama.
— Acum dă-miperia,i-a spus,iarpe mine m-a pus să îi in
oglinda în timp ce ea î iaranja buclele ro cate pe umeri. S-a ciupit de obraji, a
clipit de câtevaori, deschizând larg ochi, apoi sa itatucătre mine m-ai
surprins că mă holbam la ea,mirată de
transformare.M-am îmbujoratcând mi-a zâmbit.
Mama a aruncat o privire nelini ită către u ă.
— Mae,tu a ază-tepescaun,aspusdomniaMartha.Isabele,
vrei,terog,săîideschiziuadomnuluiRankin?
M-am dus către uă,dar, când mă pregăteam să o deschid, Mama m-a
strigat imi-a zis săa eptt.S-a dus a iascuns ola de noapte sub pat, apoia luat
nu obiect de lenjerie de pe un
scaun il-a pus al locul lui. Între imp,t prin u aîntredeschisă, eu mă uitam la
Rankin care se afla nî salona lualbastru cuDory.
— Cinete-alovit?aîntrebatel.
— Nimeni.Am căzut,arăspunsDoryrepede.
— Aicăzut?a spusel,studind-ocu aten ie.E tisigură că ai căzut?

Văzând că Dory, împietrită de spaimă, nu răspunde, el a

continuat:
— E tichiardrăgu ă.A râs:miseparecăaidestullaptepentru
copi ă iat doi. Cum ziceaică i se spune? A întrebat upăd o
pauză.
— DomnioaraDora,aspusDorysfidătoare.
— Domnioara Dora!Vaide mine!Suntem preten io irău în
casaasta, nu-i a a?
Când Mama mi-a ăcutf semn, am deschis ua l-ami invitatpe Rankin
înăuntru. Înainte să plece de lângă ea,sa- aplecat al urechea uil Dory:

— ticădomnuluiRankinîiplacfeteledrăgu e.
A intratîn dormitor,pă ind sigurpesine.Nu arăta delocmai

bine ilăsa în urma luiun mirosdenespălat.Avea în mină un document.

— DomnuleRankin?
Tonulstăpâneil-a împiedicatsă seapropiemaimult.A părut
surprins să o adăv epMama Maestând pe scaun.
— Ei,domnia Martha,is-a adresateldupă o scurtă ezitare, mă
bucur să vădcă arătai a a ed bine.
— Da,aspusea.Dupăcum vezi,măsimtdestuldebine.
Degteeli- murdare seucauj nervos cuhârtia pe care o inea.
 — Cucevăpotfidefolos?aîntrebatstăpâna.
— HârtiaastazicecăWatersaplecat.

— ÎieadresatăCăpitanului,aspusea.
— Păi da, dar cum lucrurile stau… cum dumneavoastră
suntei…
I-a ăcutf semn cumina săacătn îtimp cecitea ocumentuld.
— DecidomnulWaters a plecat? a întrebatea,împăturind la
loc hârtia.
— Da,da.Lucrurileluinu maisunt is-arpăreacă i-aluat i calul, de
ieunu sunt sigur.
— Deceanumenusunteisigur,domnuleRankin?
— Eibine,nu mi-a spuscă aravea degând să plece,a spus
Rankin.
— idecev-arfispus?aîntrebatea.
El a părut sănu- igăseascăcuvintele.
— A a cum văd eu lucrurile,domnule Rankin,asta e treaba
soului meu. Trebuie săseîntoarcăzilele astea. O sălas lucrurile
acum sunt până la întoarcerea uil. Vă mulumesc pentru grijă, dar, după cum
vedei, sunt perfect capabilă să mă ocup de casă de neajunsurile care
seivesc.
— Eu încerc doarsă îmifac treaba,a spus Rankin.Când a
plecat, Căpitanul mi-a cerut să mă ocup de locul ăsta.Nu mi-a
spus cătrebuie să-i dau socoteală soieisale,dar credcă…
— DomnuleRankin,nu vreau săvărein delacelelaltetreburi
ale dumneavoastră,a spus domnia Martha curăceală.
Bărbatul a făcut o plecăciune ridicolă înainte să se îndrepte către u ă.Când
a trecut prin camera albastră,sa- oprit ângăl Dory, care lîhrănisedeja pe
Campbel iacum o hrănea ep Sukey. Când sa- apropiat, -ia acoperit iute sânul.
A rămas în picioare lângăeatimp de un minut, apoisa- aplecatia ciupit copilul
de obraz.Sukeya ipat ,i când Dory i-a dat ânam la o parte,ela prinso- de
ncheieturăî ia strânso- caîn menghină în timp ce a privit-o în ochi. În cel din
urmă i-a dat drumul, râzând grosolan,
apoia ie t,ilăsând-o pe Dorysingură săselini eascătalături de Sukey.

În spatele meu am auzit cum domnia Martha îi spunea lui Mama că ndiziua
aceea avea săacăf aimmultă mi care. Maitârziu, după masa de prânz, domnia
Martha se odihnea, eu stăteam cu Campbel, iarDory se sesedu ăs mănânce.
Copilul era treaz, a acă îl luasemîn brae iîl alintam în timp ce

fredonam un cântec de-allui Mama.Marshal a băgatcapul pe

u ă. Aveachio cârpii ipărea ep umătatej adormit de al opiumul pe care -il
dăduseMama cuo seară nainteî.
— DeceegoalăcameraluiWaters? tiundee?mi-a optit.
— Aplecat,i-am spus.
— Waters?Unde-aplecat?aîntrebatel.
— Nu tiu.A fostdomnulRankin aicimaidevreme ii-aspus mamei
tale că domnul Waters a lecatp.
— Nu cred, a spus Marshal furios, uitându-se iar înspre
coridor.
— E adevărat,am spus.Mamaaspuscăs-adusladragu’.
— Unde?
— Ladragu’,am repetat.
— Ladracu’?m-acorectatel.
— Credcăda,am spus.
— Nu-ncepesăvorbe tiaa.Tunue tiunade-alor.
— Cevreisăzici?
— Einu-scanoi,aspusel.Suntpro ti.
— Cine-iprost?
— Cioroi.
— Belenu e,i-am spus,gatasă-lpunlacurentcu faptulcăea iat
săcitească.
— Bele!i-aspuselnumele,deparcăarfiscuipat.Eaedoaro curvă
mulatră.
Am tăcut,ne tindceînsemnăacelecuvinte.
— Să n-aiîncredere în niciunuldin ei,a spus.O să te atace
imediat cele ntorciîspatele.
— Chiar iBen iPapa?am întrebat.
 — Ă tia sunt ceimairăi,a spus.Ceicare-isunt celmai aproape. O
să et omoare-n somn.
— Cine-aspusa aceva?am întrebat.
— Waters iRankin,a spusel.Seîntâmplă tottimpul.Mi-au
povesit despre o grămadă de sclavicare -iau omorât stăpâni.
Trebuiesăînveisă-i isubcontrolînaintesăneomoarepetoi.
M-am holbatla el. Marshal vorbeacu o asemeneaconvingere mat,
împotriva voin ei mele,am început să mă întreb dacănu
aveam un motiv întemeiatsă mă emt.
— Darnu-ifacegriji,aspus.O săam eugrijădetine.
Campbel a început să se agite,a acă i-am desfăcut puin pătura în care era
înfă urat. Când mi-am ridicat din nou privirea, Marshal plecase.Mă nelini
iserăt cuvintele lui iîn aceaseară am întrebat-o pe Bele ce vrusese
săspună.Bele mi-a spus că erau numaiprosti ică i se părea că Marshal
petrecuse prea mult timp cu Rankin.

Domnia Martha se înzdrăvenea totmaimult al minte i la

trup, pe măsură cedoza de audanuml pe care o ual scădea.Acum mă inea
alături de ea dimineaa târziu. Ceruse săi se aducă
tăblie de scris iîncepuse să îmi dea leci de ctire iscriere.
Eram o elevă slitoare imă bucuram foarte mult de atenia pe
care mi-o acorda, dar nu puteam să nu mă ntrebî de ce nu avea
mai multă grijă de propri copi. Nu întreba niciodată de Marshal
,icând a început săcoboare al parter, era mulumită săvadă că
Doryavea grijă de Campbel, dar nu cerea niciodată să îl ia în
brae.Am observat icăatuncicândurcam scările itreceam pe
lângăcamera lui Saly, eapriveaîn altă parte.
La partererau patru camere imense.
Holul, cu perei vops i într-un albastru viu, seafla în mijlocul clădiri iera
destul de mare câtăsfie mobilat, dar punctul de interesîl reprezenta scara
cealată. Pe parteadinspre vest, înspre
partea din spate a casei, era sufrageria, cu perei acoperii de fresce
reprezentând ape albastre pe care pluteauvapoare i dealuri verzi unde
alergaucai.Lângă această cameră splendidă era un salon foarte ormalf.
 De cealaltă parte a holului, pe latura estică, eraalt salon ,i în
spatele acestuia, biblioteca, pe care o numeau ibirou. Acelsalon
era cea mai rimitoarep încăpere dintre toate i aco lpărea
domnia Martha căse mtesi celmai în largul ei.
Ca toate camerele de la parter, salonul avea tavanul înalt de
patru metri. Cele treiferestre mari aveauobloane de lemn care, atuncicând
lumina soarelui era binevenită, puteaufi deschise i împinseîn
intrândurispecial create în pere.tPerei erau vops i
în verde deschis,iar podelele din lemn de pin erau acoperite cu covoare de
diverse imensiuni,d fiecare având modele complicate i
culori variate.Perei erau împodobii cu portrete cu rame aurite ,ichiar
dacăintenionam săîntrebpe cine eprezentau,r nu mi s-a ivit niciodată ocazia
în acei ani.
Într-un col,pe parteaopusă emineului în care unchiul Jacob întotdeauna
aprindea un foc strălucitor, se afla un clavecin; în ceălalt col era o pendulă
înaltă din lemn de nuc ntunecatî. Între ele se afla o masăde ctit pe care erau
două cări ialături o
pereche de ochelari care,am bănuit eu, erau ai Căpitanului. În centrul
încăperi era o măsuă pentru servit ceaiul înconjurată de
o canapea i trei scaune comode. Când mă a ezam acolo cu domnia Martha,
îmi povesteadespre ea icopilăria ei, iar în acel zile vorbeamult despre recut,t
bucuroasăsăî iaminteascăni et vremuricândsesim iseînsiguran ă iiubită.

Avusesedouăsurori.Ceamaimare,Sarah,eraceacarevenise
de la Wiliamsburgh săo vziteze.Ceamai mică, Isabele,murise
când aveaoisprezeced ian.
— A fostopierdereîngrozitoare,aspusdomniaMartha,apoia început reped să
povestească despre mama ei.
Era din Anglia, severă iriguroasă, hotărâtă să- ieducefiicel
cape ni et adevărate englezoaice.Tatăl eiera exactopusul. Venise
din Irlanda în tineree.Devenise nu negustor ogatb muncind din
greu, fiind ajutat dei noroc.Î ipunea întotdeauna soia în
situai delicate cu felul lui gălăgios iostentativ de a fi, dar eaîl
tolera fiindcă era o persoană foarte importantă în societatea din
Philadelphia.i, cel mai mportanti pentru domnia Martha,
dragosteapentru fiiceluil nu cuno eatmargini.
— Ne răsfăa a a de mult,a spus ea.Dacă îiceream să ne cumpere o
rochie, ne cumpăra două.Dacă voiam o bonetă,ne aduceatrei.

— Auvenitvreodatăînvizităaici?am întrebat.
— Doarodată,aspusdomniaMartha.Călătoriaafostaade lungă,iar mama
mea era deja destul de ragilăf. Mă ntrebîdacă un cumvacălătoria asta i-a
grăbit… sfâr tuli.
Într-una din acelzile,domnia Martha m-a dus în bibliotecă. S-a apropiat
deun birou mare ia făcut o pauză,trecându- i
mina pe marginealustruită a acestuia.
— Erabiroultatăluimeu,aspusea.
deschis sertarul ia scos un pachetde scrisori,legate cu
panglică.
— Suntdelamama.
— E foartedrăgu ăpanglica,am spuseu.
M-a nvitatisă mă a ez pe un scaun lângă ae.
— Da,aspusdesfăcând legătura.Albastrula fostîntotdeauna
culoareameapreferată. A ta care e?
— Verde,am spus,gândindu-mă la basmaua luiBele ila rochia
păpu imele.
— Aha,aspuseazâmbindu-mi,verdeleIrlandei.
Mi-a ctit fragmente din celpu in o duzină de scrisori. Aproape că puteam
să mi-o maginezi pe mama domniei Martha –o emeief impozantă, după
părerea mea– scrind scrisori la masa ,eitocmai în Philadelphia. Îi scria
despre petreceri mondene idespre cum
prietenele din copilărie ale domnieiMartha se căsătoriseră i acum participau la evenimente
încântătoare.În tonul mameisale
se putea cti îngrijorarea pentru fiica ei, căreia îi recomanda să aibă grijă de
sănătate.În elegea că domnia Martha se sim ea foarte singură, dar îi
amintea că ea însă luasei hotărârea să plece.Domnia Martha sa- oprit din
ctit ia privit pe ereastrăf.
— Deceaivrutsăveniiaici?am întrebat.
Arâsscurt,ca icum i-arfiamintitoglumă tiutădoardeea. A
întinsmânasăiaocartedin birou.Din carteascosun articol
decupat dintr-un ziar îngălbenit. L-a ctit atât pentru ea cât i pentru mine. Era
vorba despre o tânără frumoasă,domnioara Martha Blake icăsătoria eicu
căpitanul James yke,Pîn vârstă de patruzeci de ani, negustor de succes
iproprietar alunui vapor.Perechea urma să locuiască la TalOaks,o plantaie de

tutun în sudul Virginiei. Articoul spunea că domnia Martha, o femeie plină

de viaă, era perechea perfectă pentru acelbărbat aventurosi distins.

— E despredumneavoastră?Am întrebat-o.
Mi sepărea greu de crezut că articoul care descria o femeie plină de viaă
puteafi despre ea.
— Da.Eram tânără iprostu ă,aspusea.Nu împlinisem încă douăzecide
ani. Credeamcă pornesc într-o aventură.Nu aveam
habardespre ce mă a eptat aci. Mă maginami ca pe o doamnă de la ară, cu o
grămadă de servitoricare sămă ajute săorganizez baluri.Îmiînchipuiam că osă
fiu foarteocupată cu organizarea
unor astfelde evenimente în timp ce osă îmi a eptt soul să se
întoarcă ind călători. Credeamcă acăd osămă simt singură o să potoricând
sămerg al Philadelphia saula Wiliamsburgh săîmi
vizitezsora.Darn-afostsăfiea a,aspusea iapoiatăcutdin nou.

— Ces-aîntâmplat?am întrebat,neputândsămăab in.

— Când am ajuns iam văzutcasa,aa deizolată,nu mi-am
dorit decâtsămă întorc al Philadelphia. Am crezut căam făcut o alege rgre
tă,i chiar căm-am căsătorit cu un bărbat nepotrivit. Dar James aera ade
ncântător,î de inil itor imi-a promis căîn
curând aveasăî ivândă vaporul isăse abileascăstaicicasăse ocupe de afaceri.Dar au trecut ani…

— Nu aveiprieteniaici? am întrebat-o,dorind să îidau o speran

ă.
— Celmaiapropiatvecin eun burlacdestuldeîn vârstă,care
trăie et nî păcat cu. O servitoare,a spus,scturând din cap ca i cum ar fivrut
săalunge acelgând. Nu potsăcălătoresc ărăf un bărbatcaresămăprotejeze inu
potniciînsoitădeunbărbatde
altă… culoare,a spus ea, ezitând pu in, apoiprivindu-mă în ochi.
N-a puteasăcălătoresc decâtînsoită de domnul Rankin isunt sigură căe
itdestul de mare cât săîn elegide ce une cazul.
— DarleaveipeMamaMae,Bele iDory,am spuseu.Elevă sunt
prietene.
S-a uitat către u ă, apoi m-a privit din nou.
— Nu suntprietenelemele,aspus.Suntservitoarelemele.Ele
au grijă de elnsîel.Maeie tcăfiicaeiceamare răiet et cusoul meu, chiar
dacăneagălucrul ăsta. E it mică,dar sunt sigură că
în elegi. Chiar de al început am observat căau secretele orl. Chit că nu
eram sigură că în eleg ce voia să spună, am
asigurat-o căBele iîera devotată, dar eam-a întrerupt repede:
— Nicisănu-ipomene tinumele!
observatimediatce efectau avutcuvintele eidure asupra
meaimi-a spus, mângâindu-mi mâna:
— O săîn elegiîntr-obunăzi,dragamea. tiu căeoprostiesă povestesc
asemenea lucruri unui copil, darmă simt aa de singură, că neoriu credcă
o săormdin cauza asta.
— Nu putei merge în vizită la sora dumneavoastră? am întrebat-
o.

— N-am fost niciodată destul de puternică pentru asta. Marshal s-a

născut al un an după ce ne-am căsătorit. nÎ
următorii ani sau- mai născut iali copi care… n-au trăit. Nu reu eam să mă
restabilesc, darncepusemî să mă simt mult mai bineînaintecaSaly…

S-a făcut palidă când -ia amintit, apoi -ia acoperit chipul cu
mâinile,ca icum nu ar fi vrut sălase suferin a so- cuprindă.
— S-ochem peMama?am întrebat.
Ascuturatdincap,apoiadeschisochi.
— Ce făceaicând eraimică? am întrebatrepede,adoptând
tehnica lui Mama când voia să abată aten ia de la un subiect
periculos.
Domnia Martha a împăturit articolul în tăcere l-aia ezat din nou între
paginile cări, pe care apuso- apoi în sertarul biroului. A împachetatscrisorile
is-a apucatsă lelegela loc,iareu mă
întrebam dacăîmi auzise ntrebareaî.
— Poisă idegetulaici?m-aîntrebat,arătându-minoduldela
panglică.
Am pus cu grijă degetulunde îmispusese,iar ea a legat panglicaîntr-o
fundiă frumoasă. A început săvorbeascăîn timp ceineapachetul de
scrisoriîn poală ise ucajcu panglica.
— Când eram mică,la Philadelphia,una dintrecelemaimari
plăceri ale mele era să merg cu surorile la târgul din ora .Eu,
Isabele Sarahi ie eam adesea.Sigur căaveam servitoare care ne însoeau,
dar am trăit a a de multe aventuri. Viaa la ora era
minunată, Isabele.Erau restaurante,a spus privindu-mă cuochi
strălucitori.În fiecare duminică după-amiază,după slujba de la
biserică,tataneduceapetoatelarestaurant.Cesemaiînvârteau
toi în jurul nostru, iar eu isurorile mele iamt deja căsuntem chiar drăgue,a
spus,făcând apoio micăpauză.Ce dorîmi e de acel duminici.

— Dece?am întrebat,temându-măcăpovesteasesfârise.
— Eraobisericăcu oturlăa adeînaltă,Isabele,încâtcredcă
pe vremea aceea era una dintre cele mai mari clădri din
Philadelphia.Duminica dimineaa ne mbrăcamîcu cle maibune haine i
mergeam la acea biserică anglicană. ramE mereu împreună,
întreagafamilie.Ce dor îmi e sămerg al biserică.
— Aicinu suntbiserici? am întrebat,sigură că o auzisem pe
Mama pomenind deuna.
— Astaepresbiteriană,aspus,ca icum n-arfifostnevoiesă explice
un asemenea răspuns.

Am văzutcă era obosită,a a că nu i-am maicerutsă îmi explice.

Într-o dupăamiază- cenu e,icând ploua deja de două zile, domnia Martha
sa- a zatela instrumentul pe care eaîl numea clavecin ia început săcânte.

Când a terminat, sa- întors âmbind,z ca icum ar fi încercatsă

se cuze:s
— Mătem cănucântpreabine.
Pe mine mă captivaseuzicam iam asigurat-o căfusese oartef
frumoasă.
Adevenitgravăcândaadăugat:
— Nu cântprea des,pentru că mă face să mă simtatâtde
singură.
Am în elesceavrutsăspunăimediatceaînceputsăcântedin
nou; am sim it singurătatea din fiecare notă care se ăspândea,r cuecou, în
camera atât de egantă,l dar goală.

CAPITOLUL PAISPREZECE

Bele
Acum ne chinuim toisă punem cap la cap o poveste pentru
Căpitan. Repetăm într-una cum o să spunem că sau petrecut
lucrurile.Papa vreasă-i zicemadevărul Căpitanului, dar Mama îi
zice căuită căWaters era alb ică,dacăspunem adevărul, sigur
îl spânzură pe Ben. E prima dată căi- văd pe Mama i pe Papa
Georgecă nu-s de acord.
La toi ne efricăde Rankin. Ida zice căde când a fostla conac
idomnia Martha i-a vorbit de sus,se ai imai tare de ei. tie că
e ceva putredîn povesteacu Waters,dar imenin nu zice imicn i asta-l scoate din
min i. i acum are ceare- icu mine din sear când i-am dat să bea whiskeyi n-a
maiapucatsă pună mina pe mine.Mai nou vine nî fiecare dimineaă prin
bucătărie.
Când îi spun că nu cred că s-arbucura Căpitanu’ dacă raafla cămă
deranjează, zicică-i sar scânteidin ochi. Zicecăseocupă
de reburitaiciîn locul Căpitanului, icăe atent la ce acemfeu i Ben, a acum i-a spus elsăfacăMă. totîntreb
câtlocmaie în
latrina aia.
i Ben, în locsă-i fie eamăt căl-a omorât pe Waters,zicicăse crede ditamai
bărbatul acum, are mpresiai căpoate săfacăorice. Riscă prea mult. Aseară a
datpeste mine când munceam în beci la conac.Turnam rachiu pe torturile
pentru Crăciun când ela intrat ia închis u aîn urma lui.

— Benny,aifacebinesă ie id-aici!i-am spuseu,darelmi-a

zis:
— Rankin doarme,ebeat.Apoim-a întrebat,în oaptă:Bele, ie nu-i
mai place ed mine?
Picioarele mi-au dat hesg să mă duc la el, dar amrămas locului.

— Ba da,Ben,îmiplace,da’la primăvară Căpitanu’o să mă

ducăla Philadelphia.
Bensa- apropiat de mine.M-a privit fix ieram sigură că -no să potsă mă abin
dacă ăm atinge.
— Bele,azisel is-aaplecatsămăsărute,darchiaratuncia intrat
Unchiu’ Jacob.
Unchiu’sa- uitat la mine dar euam zis:
— Bennyavenitsăvadădacă-stoatebuneaici.

— Tu-lvreineapăratmort?
— Nu,am zis,darUnchiu’mi-arăspuns:
— Depindenuma’dătine,Bele.Dacăpăe teBen ceva,Mae i
George orsă ead navipă tine.
tiu că trebuie săl- in pe Ben la distană,dar parcă mai degrabă mi-a ăiat
omină.

CAPITOLUL CINCISPREZECE

Lavinia
În săptămânile de dinaintea
Crăciunului, domnia Martha căpătase obiceiul de a sepropiaa tottimpul de fereastră să vadă
dacănu cumva apare trăsura
Căpitanului. În fiecare iz Mama o lini ea:t
— O s-apară-n curând.Săvă-mbrăcaicu rochiaaiafrumoasă azi,
casăarătai la felcafrumuseeacu care sa-nsurat.
Într-o dimineaă, când Dory rae la etaj cu copi iar eu iBeattie o ajutam pe
domnia Martha să împodobească polia căminului din salonul de al partercu
rămurele verzi de licecedru,i Mama a datbuzna năuntruî.
 — Auvenitcaralisă-liapeJimmy!astrigat,gâfâind.
— Mae,pentru Dumnezeu!A exclamatdomnia Martha,m-ai
speriat de moarte!
— Carali!Suntaci,lagrajduri,arepetatMama. iacu’seduc
la bucătărie.Cicăl-caută pă Waters ăla. L-au bătut pă Jimmy!Au zis cau-
aflateicevacăliaui- pă Jimmy!a spus Mama disperată. Rankin zicecă
rmătoru’ue Ben.
Domnia Martha a pus deoparte rămureele pe care el avea în
mină, l-a strigatpe unchiul Jacob isa- dus al dulapul unde se ineau armele,în
bibliotecă.
— Ţine,aspusîntinzându-iun pistolunchiuluiJacob iluând încă
nulu din dulap.
Îi remuraut mâinile când l-a încărcat, darse vedea că e
obi nuită sămânuiascăo armă.A ieit prin spate în frigul de-

afară, cu Mama iUnchiul deo- parte dei cealaltă. N-a observat nimeni că
eu i Beatie veneam în urma lor. Lângă clădirea
bucătăriei,către care ne îndreptam,erau câiva caiîn euai i legai. Papa era
în spate,scoteaun topor înfipt într-un bu eant.
— N-aicefacecu ăla,George.Iaăsta istailângămine,aspus domnia
Martha, întinzându-i pistolul pe care i-l dăduse Unchiului.

Au datocolbucătărieiîmpreună.Jimmyaveamâinilelegatede
aua unui cal; î isprijineacapul de spinareacalului ,i când am
văzutcăeraplindesângepespate,am întorscapul.
— Rezistă,fiule,i-a optitPapacândatrecutpelângăel.
Din bucătărie seuzeauaipete râsete,i inu nea- luat mult să
vedem celeprovoca.Patrubărbai,printrecare iRankin,stăteau
în cerc.O îmbrânceau toi pe Bele,de la unul la altul. Într-un col, Ben se
zbătea pe podeau, întins pe burtă,cu mâinile i picioarele legate icălu în gură.
Fanny sea ezasepe vine lângă el, plângând itremurând.

— Care din eio să vorbească primul? a întrebatuna dintre

patrule.
Rankin a râs are,tprinzând-o pe Bele strângândi-o în brae.
— Cesă-ifacem feteiăsteia ca să-lfacem pebăiatulăla depe
jossăvorbească?
Marshal priveaîncântat scena. Un alt bărbat stătea în colul celălalt al
bucătăriei, fără să ia parte la ceea ce făceau ceilali patru. Era mai tânăr
decât ei ipăreatulburat de oculj lor.
Domnia Martha a tras cupistolul itoi sau- oprit. —
Domnilor,aspuseafărăsăseadresezecuivaanume,acum
că am reu ti să vă atrag atenia, in să vă anun că tiu să folosesc o rmăa mult
maibine decâtam făcut-o adineauri.
Afăcutopauză iaprivittavanulbucătăriei.
— O,Doamne,am făcutditamaigaura în tavanulbucătăriei. George, mă
tem că tocmai i-am maidatceva de lucru, a spus, întorcându-se spre Papa.
E cineva tâta de bun încâtsămi- explice ceseîntâmplă aici? a întrebat apoi,
întorcându-sedin nou spre ceilali, care opriveau ocai.

Rankin sa- apropiat an o ed ea:

— Eibine,domnia Martha,ace tioamenicarerespectă legea
au venit să en nformezei căuagăsit caul pe care a lecatpdomnul
Waters,în districtulBuckingham. icum domnulWatersîncănu
sa- arătat, sau- gândit căcinevade peaici-ar puteasăaibă ceva informai pe care
n-a vrut săle dezvăluie.
Domnia Martha i-a aruncato privire ăioasătlui Rankin, apoi s-auitat la
ceilali.
— Domnilor, mă tem că aifost informai gre it. Problema plecări domnului
Waters a eaptăt să fie rezolvată odată ce se întoarce soul meu. Domnul
Rankin nu se ocupă de problemele casei. El a fostangajat
casăpăstrezeiscpldina pe plantaie,unde
metodele lui, a spus,aruncând o privire către Ben, probabil că sunt necesare.Dar cu servitorii din
casăchiar nu e nevoie săse
poarte a a. Apoi a aruncat o privire către Bele:Îi dai seama căte jocicuce-
arecăpitanulmaidepre,nu?aspuspeuntonglacial.
— Nu-idecâtocurvă,mamă!astrigatMarshal.
Dacă afostsurprinsă,domnia Martha nu a lăsatsă seadăv.
— Da,Marshal,a a e,a spus domnia Martha.Dare curva tatălui
tău isă-l ajute Dumnezeupe celcare uită asta.
Bărbai au privit-o toi cu ni et ochi căscai care mi-au amintit
imediat de penele de păun pictate pe farfurile pe care le foloseau la cină.

— Domnilor,apreciezfaptulcărespectailegea.Totu i,văcersă
plecai de pe proprietateamea, să-l dezlegai pe băiatul de afară i să mă
ăsalisă mă ocup eude el.
Tânărulcarestăteaîn colulcamereiafăcutunpasînainte, i-
a scos pălăria i -ia trecut mâna prin părul castaniu, drept.
— Necerem scuzepentru deranj,doamnă Pyke.S-arpărea că
am fostinformai gre it.
Ceilali l-au prvit fix.
— Trebuieaplicatălegea,abombănitunuldintreei.
— Dumneavoastră cum vă numii, domnule? l-a întrebat domnia
Martha pe ânărult care -iceruse cuzes.
— Ăă,Stephens,s-abâlbâitel.WilStephens.
— Stephens? A spus ea. Îmi sună cunoscut. Căpitanul îl
cunoaetcumva pe tatăldumneavoastră?
— Da,doamnă,a spus el,jucându-se cu pălăria din mină.
Suntem chiria ipe proprietateaCăpitanului, ceade pe parteade est.
— Nu-mi spune că e ti băieelul care ne-a ajutat aici, la
grajduri, în anul în care sa-născut Marshal, a spus eape un ton
mult maiblând.
— Bada,chiarel,arăspunsro ind.
— O,Doamne,ce-aimaicrescut,aspusea.Măsimtmultmai
bineacum,că tiu căaigrijădenoidepedeal,de-acolo, iterog să-i spui
asta tatălui tău, da?
El a asigurat-o căvaface ntocmaiî.
Când Rankin a ie t,iceilali l-au urmatimediat. Papa a rămas lângădomnia
Martha când a pornit ieaîn urma lor. Ceilali au încălecat iau plecat, iar
Rankin a luat-o către colibe.
— DomnuleRankin,astrigatdomniaMarthaînurmalui. El sa-
întors.
— Nuvreausăvăfaceigrijilegatedecum merglucrurileaici,a
spus ea. Servitorii din casăvor rimip arme.A arătat către Papa, care seafla
lângăea,cu un pistolîn mină.Credcătreaba asta o
săi-nelinitească.Sper căn-o să mă trezească din somn cu pistoalele,dar am
să-i încurajez săle oloseascăfdacăbănuiesccă e vreun intrus pe al conac.

Rankin sa- întunecatla faă, dar nu a spus nimic,sa- întors i

pornit spre colibe.Spre surprinderea mea,Marshal a alergat după el, dar
mama lui i-a strigat săse ntoarcăî. Pentru o clipă am crezut căn-o so-
asculte,dar când l-a strigat din nou, Marshal a dat din picior apoia luat-o la
fugăcătre conac.
— Trebuiesămăa ez.
Domnia Martha se ăcusef intrd-odată palidă.Mama a ajutat-o să meargă
ânăp în bucătărie,unde unchiul îl ridica ep Ben de pe podea.Odată eliberat,
Ben a ie it în grabă. Bele, plecatăa deasupra mesei, lovea repetatlemnul
acesteia cupalma. De afară, Papa sa-auzit chemând-o pe Mama săl-ajute
cu Jimmy. Unchiul Jacobaajutat-opedomniaMarthasăsea eze,apois-
aapropiat de Bele.

— Bele,i-a spuselhotărât,a ezându-io mână pebraulei,

Jimmyarenevoiedeajutor.Haide!
— Binecăn-afostnimenirănit,aspusdomniaMartha.
Bele sa- întors către ea cu ochi scânteietori. Unchiul a pă ti întreele:

— DomniaMartha,arfibinesămergem înapoilaconac.O să
se ocupe Mae iGeorge de treburile deaici-. Dacăse-ntoarce Căpitanu’,
sigur vrea să văgăseascăacolo,a eptândut-l. Hai, vă ajut săvăîntoarcei.

I-a întins un bra, iar domnia Martha sa- ridicat il-a apucat.
Unchiul mi-a făcut semn din privri săl-urmez. Nu voiam, îmi era teamă-aveami de gând să rămâncu
Bele. Mă ntrebamî unde era
Ben i dacăse sim ea bine. Nu puteam să uit expresia de pe chipul lui când
zăcea pe os,jlegat, neputând săo ajute pe Bele.
Chiar acăd nu voiam să fac asta,l-am ascultatpe Unchiul Jacob,dar
când ne apropiam de conac am auzitzgomote din
bucătărie.Cinevaparcădădeacuoaleledeperei.
 CAPITOLUL ISPREZECEA

Bele
Suntem cu toi nervo. iÎl a eptămt pe Căpitan săse ntoarcăî în orice clipă.
De când au fost ankinR ioameni lui aici, la bucătărie,Ben nu m-
amaicăutatdeloc.E maibinea a,dareu credcăstă la distan ă pentru căsa- făcut
de runei.În ziua când
Rankin m-a prins m-ai îmbrâncit de cocolo,-lBena ie tideaici-mirosind cao
atrinăl. Nu-i vina lui. De când i-au tăiat urecheaîmi
dau seama cât de speriat tre’săfie.În ziua aia, aiciîn bucătărie, nu putea să
facănimic, tiu. Dar ele bărbati probabil că nu vedelucrurileînfelulăsta.

Suntem toi cu ochi-n patru. Rankin nu facealtcevadecât ăs ne caute

nodîn papură.

CAPITOLUL APTESPREZECE

Lavinia
În ajunul Crăciunului a sosit o trăsură, iar stăpâna, fercită, a alergat până la u
ă.Au sosit mun i de cadouri io scrisoare,dar niciurmă de Căpitan. Domnia
Martha sa- albit la faă când a aflat căelnu a venit, iar Unchiul Jacoba trebuit săo
ajute săse a eze pe o canapea în salon, ndeu a rămas cu scrisoarea
nedesfăcută nî mină, nevenindu-i să creadă.

— Nu seîntoarce,repeta ea ca pentru sine,o,Doamne,nu se întoarce.

— Nu seîntoarce,Mae,i-aspusdomnia Martha,privind-ode parcăse

aeptat să-i răspundă călucrurile nu stăteau chiar a a.
Mama părea la fel de supărată cadomnia Martha.În cle din urmă -ia
ăspuns:r
— Maibineaicitiscrisoarea.
— Da,a spus domnia Martha privind pliculpe care îl inea,
scrisoarea.
Părea să uitatfică o avenî mână.
Marshala apărut în u ă.
— Unde-itata?aîntrebatprivindînjurullui,ateptându-sesă-l vadă.

— Stai o clipă, Marshal, i-a răspuns mama lui, să citesc scrisoarea…A

vândut vaporul! A exclamatea,după ce actit în grabă primul paragraf. Dar
ncăî nu a reu ti săîncheie afacerea.
icere ertare,idar nu se oatep ntoarceî casăapână la primăvară. i-a pus
scrisoareaîn poală.
Mama Mae -sa a zatepe cel maiapropiatscaun.
Marshal a în ăcatfscrisoareade al mama lui. A urmato ăceret apăsătoare
cât timp a ctit-o.
— TeducelaPhiladelphia.PeminemăducelaWiliamsburg.
Domnia Martha -ia ridicat privireaspre el:
— Ce?Ce-aispus?
— Cite tetot.
Marshal i-a dat scrisoareaînapoi ii-a arătat unde săcitească. Pe măsură ce
parcurgea rândurile, chipul domniei Martha a
început să seuminezel.
— Marshal!aspuseaentuziasmată.
Aidreptate!A găsito coală pentru tine,în Wiliamsburg. i
pentru mine a pregătit o vizită la Philadelphia. O săîl văd pe tata din nou! O să
ămst aco loatăt var!
Au începutsă-icurgă lacrimi,iareu urmăream cum îicad pe
corsetul rochieide brocartalbastru.

Marshal a ie ti în grabă din cameră,dar chipul lui Mama a rămas ncruntatî.

Crăciunul a venit ia trecut fără săfie sărbătorit, chiar dacăla colibe sa-
organizat o petrecre.Bena fostsingurul care sa-dus i când sa- întors,beat, nea-
trezit pe oti când a început săbată la
alui Bele iso- strige.A făcut a ade mult zgomot, încât Papa a venit după el.Papa
i-a spus ceva ep un tonsever iareuam avut impresia căl-aud pe Benplângând,
înainte săplece amândoispre
casă. Plângea i Bele, a a că m-am urcat nî pat ângăl ea,
încercând să o linitesc, a a cum ar fifăcut Mama,dar am adormit înainte ca
ea sesă oprească indplâns.
Stăpâna sa- hotărâtsădeschidă cadourile abia după două zile lungide
aeptaret.
— Pot să stea iBeattie iFanny cu mine să se uite? Am
întrebat.
— Credcăda,aspuseafărătrageredeinimă.
Am fugisălecaut,iareaastrigatînurmamea:
— Vezidacăvreasăvină iMarshal.
Am plecatîmpreună cu fetele în căutarea luiMarshal,dar
Papa, care ăceafcurat la grajduri, nea- spus căplecasecuRankin
să călăreascăM-.am întors al conac mpreunăî cu gemenele,foarte
încântate la gândul că o să asistăm la deschiderea cadourilor. I-
am spus domnieiMartha unde era Marshal, iarea as-ncruntatî.
— Cetotfacecuomulăla?aîntrebat.
Nu i-am răspuns,bănuiescă icinnu se aeptat.
— Ei,în curândosăplecede-aici, i-arăspunssingură.Haisă
le deschidem, eldeja lea- deschis pe ale uil.
Beattie,Fany ieu priveam, cople ite,cum domnia Martha aranja
pachetele pentru a fi deschise ntrî-o ordine anume,după instruciunile pe
care Căpitanul i le scrisesepe un bilet.
Din primul, domnia Martha a scosouădpăpu .iA ctit cuvoce tare:„Mi s-a
spus că aceste două păpu i sunt îmbrăcate după ultima modă de la
Londra.Am stabilit cu un croitor xcleent de aici, din Wiliamsburgh, să-i
facărochile,iar eui le voi aduce la primăvară. Abia a eptt săte văd îmbrăcată
cu ele al Philadelphia.
Sper căîi plac materialele ca
ntotdeauna,îJames“.
iculorile pe care leam- ales.Al tău,
Era prima dată când vedeam asemenea frumusei încântătoare. Păpu lei
erau din lemn iaveauchipuri pictate,iar părul lor uman era aranjat în bucle
sofisticate.Rochile erau confecionate dintr-un materialfin ca pânza de
păianjen. Una dintre ele era albastră, croită în stil imperial, cu corsajul itrena
decorate cu o broderie argintie,elegantă.Cealaltă,un modelasemănător,era
crem cubroderii albe pangliciide culoareafilde lui.
 Următoarele două pachete aveau în ele două perechi de încălăminte.O
pereche de papucidelicai era făcută în întregime din satin de culoare
albastră idecorată cu broderii arginti, iar tocurile joase erau acoperite cu
satin de culoarea filde lui.
Cealaltă pereche eradin satin de culoareafilde lui, cu rozete din
panglică roz pe margini itocuri acoperite cu satin roz.Pur i
simplu numi puteam imagina cum ceva atâtde rumosfputea fi
purtatîn picioare i-ami spus asta domnieiMartha. Ea a râs i
-ia scos pantoful din piele maro pe care îl purta, poai-a strecurat piciorul
sub irel nî pantoful de satin albastru i al
ridicat săne arate. i-a rotit glezna, a întins vârful iapoi a râs din nou când
noiam scos exclamai de uimire văzând câtde bine
sepotrivea.
Celelalte pachete aveau în ele mănu ide mătaselungipână la
coti două perechi de ciorapi brodai. Domnia Martha ne-a explicat
căerau accesoricare completau inutele.
În cel din urmă, când a ajuns al fundul ultimeicuti, domnia
Martha a scosun plic sub ire,maroniu il-a privit. Învăasemsă citescdestul de
bine câtăsrecunoscnumele lui Bele scris pe
plic.Domnia Martha sa- încruntat, l-a întorsedcâtevaoride pe o parte pe
cealtă,l apoisa- ridicatîn picioare.Nea- spus să rămânem unde eram, iarea
sa-dus nî bibliotecă.Mi sa- părut că aud sertarul biroului deschizându-se ,i
când sa- întors fără plic, am bănuit că l-a pus împreună cu scrisorile
eiîmpachetate cu panglicaalbastră.

— ErapentruBele?am întrebateu.
Apărutsurprinsăpentruoclipă.
— Nu,aspus.E almeu,trebuiesă-ldeschidmaitârziu.
Din tonul vocii eimi-am datseama căsubiectul era încheiat i m-am gândit
că robabilp ctisemgre tinumele de pe plic.Dory -m a chematla pu in timp
după aceea să amgrijă de Campbel iam dat totul uitări, mai pu in
frumuseeacadourilor deschise nîziua aceea.
 CAPITOLUL OPTSPREZECE

Bele
N-am maivăzut-o niciodată pe Mama Mae a a de agitată. Rankin î ibagănasu’
peste ott itotzice cum o sădescopere elce sa--ntâmplat cu Waters înainte să
vină Căpitanu’. i se ilaudă peste totcă are ordine de la Căpitan săl-vândă pe
Ben dacăl-
prinde peângăl mine. Mama Maemă ottbate la capsă nu cumva să ma ceva
dea- faceucBen, săl- gonesc dacăvine să ăm caute.
Mama miî zicesă mă rog săentoarcă-s maireped Căpitanu’. Apoi,din
senin,Căpitanu’atrimisoscrisoareîn careziceacă
nu se ntoarceî pân’ la vară,când o so- ducă ep domnia Martha la
Philadelphia.În seara când Mama a venit sămi- dea vestea,am întrebat-o ce-
o săse-ntâmple cumine când vine Căpitanu’. O să mă ia i pe mine la
Philadelphia? Se gândete să mă punăn-aceea itrăsurăn- care o ăs fie
domnia Martha pentru atâta amar
dedrum?
Mama zice că nu tie când o să ămia ipe mine Căpitanu’, dar că rafi maibine
so- acăfcâtmairepede.Când mi-a spus asta,am sărit caarsă:

— Da,măbucursăvădcănu-ipasădemine,căteinteresează
doarde en!B
Mama s-a uitatla mine de parcăi- trăsesem un pumn în faă. Apois-
aridicatînpicioare:
— A acrezitu,Bele?Crezicăionuvreausăstaiaici?
Gura i se trâmbas de parcă iîvenea săplângă.
— Crezicănu vreau sărămâi?Nu-idaiseamacăosăfieca i cum
mi-a ierdep copilu’meucând o săpleci?
Apoia-nceputsăplângă.M-am duslaea,am luat-oîn brae i am
pus-o să sea ze ângăl mine.
— Mama,îmiparerău. tiu că mă iube tica pecopităi.Nu mai
plânge,te ogr.
A scos o cârpă, i-a suflatnasul isa uitatla mine cu ochi speriai.
 — Bele,tre’să plecid-aci.Rankin ăla mă bagă-n sperieiîn
fiecare zi. Nare pacefin’că nu iet cesa--ntâmplat cu profesoru’.
Simt cănnebunesc- când îl vădcum î ibagănasu’ peste ott. Ăla nu să opre
te până nu pune mina pă Ben, sunt sigură.
— Mama,i-am spus, idedata asta tiam binecă trebuiesă
mă in de cuvânt, nu-i facegriji pentru mine Beni. Nu maiam dea- face uc
el.
După ce-a plecatMama,mi-a luatceva impt să mă linitesc.A
fost prima dată când am văzut câto mâhnesc i pe ea toate lucrurile
astea.Mi-am datseama că icin măcarMama nu poate să
îndure al nesfâr ti.
i încăceva.Papa ne tot ovestep etcăMarshal î ipetrecetot timpul cu Rankin.
Îi dă voie săbearachiu iPapa zice căa a mic cum e itoti-a prins gustul. Papa
zice căRankin are necazpe domnia Martha i aceftot cepoate săl- întoarcă pe
băiat împotrivaei.

Oriunde mă uit, nu văddecâtnecazuri.

CAPITOLUL NOUĂSPREZECE

Lavinia
Primăvarlui 1793 a sosit devreme.Într-o dupăamiază-de la începutul lui
mai eu igemenele,în vârstă de nouă ani, stăteam în faa bucătăriei
iîmpleteam coronie din caprifoi. Parfumul ameitor al florilor alb-gălbui se sim
ea peste tot nî aer, iar noi
făceamîntrece rsă vedem cine erminăt prima de mpleiît. — Mama zice că într-o bună
zitu o să staiîntr-un conac i
poate căo săai iservitoriîn casă, a spus Fanny, punându- ipe cap coronia pe
care ocmait o erminaset ed mpleiît.
— Nu cred,am spus,mulumită decum stăteau lucrurile.Eu
vreausăstaucuBele.
— Nu, a spus Fanny scuturând din cap. Mama spune că
domnia Martha îi dă leci casăînvei săte pori cao fată albă. Nu vreau să fiu
albă,am spus, începând să mă tem. Vreau să
stau cuBelei maiîncolo o săămmărit cuBen.
Fanny, care până atuncistătusesprijinită pe coate,sa- ridicat în picioarei
m-a privit.
— Aifacebinesă-iscoidin cap ideeaasta,aspusea.N-osă
fii niciodată neagră ca noi iasta înseamnă că e ti albă io să stai la conac. i
oricum nu poi să et mării cuBen. E negru.
— AredreptateFanny,aspus iBeattie. Am
începutsăplâng.
— Ba potsă mă măritcu Ben dacă vreau.Nu puteisă mă
facei să fiu albă,am spus,aruncând coronia câtcolo. i nu putei sămă facei
sătrăiescla conac.
Mama a enitv la uă.
— Cefaci,Abinia,plângi?Ainouăani iplângicauncopila ?
— Vreasăsemăritecu Ben,i-aexplicatFanny.Nu vreasăstea la
conac nuivrea săfie albă.
În timp ce Fanny spunea cuvocearet ottadevărul despre mine, am început
să ohotesch.
— Asta le-ntrecepă toate!a spusMama.A a ceva chiarcă n-am
mai auzit pân-acu’. Vino-ncoa’, copilă.
M-am apropiatde ea,plângând cu sughiuri. S-a a zatepe o bancă, i-
ascospipadin gură imi-aspus,în timp cemăbătea
orpe piept cuea:
— Decivreisăfiineagră?
Am datdincapcăda.
— Dece?
— Nu vreau să stau la conac.Vreau să stau aicicu tine,cu
Bele cuiPapa.
Mama mi-a ăspunsr cu glas ajin:bl
— Copile,sunto grămadă dă lucruripă lume despre care tu
încă nu ti nimica.Noisuntem familia ta iasta n-o să să
schimbe niciodată. i când o să-i găsei tun băiat alb -io săte
mării, noitotfamilia at o săm.fiMama o săe fimereu Mama ata
iBele ottBele ata o sărămână.
M-am oprit din plâns.
— iBen iPapa?am întrebat,plinădesperan ă.
 — O săaibăgrijădătineca iacu’,Abinia,mi-aspusprivindu-
mă în ochi. Ai numa’dă câigatt. Poate că-ntr-o zio săai tu grijă dă noi, cine ie?t

Cuvintele eim-au lini it, dar nî aceazi mi-am dat seama că exista o linie
clară între alb inegru, de inu în elegeam încătoate amănuntele.

În acea primăvară Marshali-a petrecut mai ott impult împreună

cuRankin. Stăpâna pierduse orice ontrolcasupra fiului
maimare;elera la felde distant cuea cum era ea cuCampbel. Domnia Martha
mă lăsa în continuare să iau parte la multe
din celcâte le făceaîn fiecare zi. În fiecare zicitea cu vocetare din Biblie
uneoriise preaocasăîmi explice numitea ragmentef. A continuatsă mă învee să
scriu isă citesc i,spre bucuria
mea, săcânt la clavecin. Uneori, când îi ceream eu, le lăsa ipe
Beattie Fannyi săse ite,udar întotdeauna o făceafără tragere de
inimă. ntrÎ-o dupăamiază,- după ce ne-a privit cum râdem
împreună,m-a chematdeoparte.
— Nu trebuiesăfiifoarteprietenoasăcu ele,mi-aspus.Einu sunt ca
oin.
— Cum?Am întrebat.Cum nu-scanoi?
— Vei afla, a spus, oftând adânc. Când mă întorc de la
Philadelphia te voi învăa care elocul tău.
Campbel era marea mea dragoste. Dimineaa, după ce îl hrănea, Doryîl
înfă a imi-l dădeasă-l duc domnieiMartha. În comparaie cu Sukey,
Campbelera un copil foarte serios,dar eu tiam cum săl- fac să
zâmbească.Stăpâna privea cum copilul
răspunde al joculeele mele,dar rareoriparticipa iea.
— De ce nu-lvrea? am întrebat-o într-o zipe Dory când îl
aduceam înapoi.
Dory era de părere căstăpânei îi e eamăt sămaiiubească un
copil a a cum o ubisei ep micua Saly.
— DarpeMarshalnu-lmaiiube te?am întrebateu.
— Credcă-lînvinovăe tepăMarshalcăaîmpinsleagănul.
— DarMarshaln-avrutsă-ifacăniciun rău luiSaly,am spus
cuconvingere.
 — Io tiu,da’mama luinu pare să tie,a spus ea. i-acu’ Marshal a luat-o razna,
aruncăcupietre după ea istă tottimpu’ cu Rankin.

— Undeseduc?
— Săfacărele.
— Cerele?am întrebateu.
— O să afli curând, mi-a răspuns ea, punând capăt
conversaiei.
În a doua săptămână a lui maistăteam cu domnia Martha la
ă ia eptamt and, în cle din urmă,Căpitanul a sosit. S-au îmbrăi at îndelung,în
sfâr ti împreună, apoisau- dus nî salonul din faă iau închis u aîn urma lor.
Întreagacasăparcăpulsa, cu noitoate alergând de cocolo-l casăpregătim
masapentru un prânz ârziut în sufragerie.

Când Căpitanul isoia saau apărut, chipul domnieiMartha era îmbujorat

strălucitor,i ceeace îi punea în evidenă ochi verzi,sclipitori.Avea buzele ro
i ipline,iarpărul,carefusese
strâns,îi cădeaacum în jurul umerilor.
— Mae,is-a adresat CăpitanulluiMama,mi-aiadus fata înapoi.

— Chiarcă i-arevenit,aspusMamazâmbind.
Căpitanul -ia privit insistent soia.
— Da,într-adevăr i-a revenit.Domnia Martha a ro it i i-a lipit faa
de braul lui.
— Mireasa mea e tottimidă,a necăjit-o Căpitanul. ifiimei unde
unt?s Unde eMarshal? Unde e ampbel?C
Mă sim eama a ed apropiată de Cambelîncât, când Căpitanul
a luat copilul din braele uil Dory ia spus căarăta tare bine,m-am sim it mândră.

— Martha,a spus elplin de mândrie,mi-aidatîncă un fiu

minunat.
— Da,da,aspusdomniaMartha,făcându-isemn din cap lui
Dory să ia copilul. Acum haisă mâncăm până nu se răce te mâncarea.

M-a surprins neplăcut că domnia Martha voia toată atenia

Căpitanului pentru sine.L-am inut mult în brae pe Campbelîn dupăamiaza-
aceea,încercând să în eleg cum de îi era atât de indiferent copilul ei, pe care
eu îl iubeam din tot sufletul.
În săptămâna următoare Marshal a osftrimis al Wiliamsburg.
Căpitanul a aranjatcaelsăstea cu sora domnieiMartha icu soul eiîn timpul
coli. Marshal a plecat singur nî trăsură inu sa- ntorsî să ne acăf cumâna.

La sfâr tuli acleiluni mai atât de verdei însorite asosit o altă

trăsură.Era mare ineagră,lucioasă,cumpărată de Căpitan special pentru
călătoria la Philadelphia, ca să îi facă o surpriză
domnieiMartha.Au plecatîmpreună domnia Martha,Căpitanul, Doryiubituli
meu Campbel. Sukey, acum în vârstă de opt luni,
rămas nîgrija noastră.Când Dory-aidatcopilul lui Mama Mae, plângea a ade aret
cămi-a fosteamă căo săi se rângăfinima. Bele aîmbrăi at-o.

— Aisăte-ntorcipestecâtevaluni,aspusea.O săavem cutoi

grijă de Sukey,it asta.
— Abinia, a spus Dory îndepărtându-se de Bele i înconjurându-mi umeri cu
braul. Tu o cuno i,t it cevrea, cei-
place.Să ai grijă de eaîn locu’ meu.
Am datdin cap că da,fără să potspune nimic din cauza
lacrimilorcare mă sufocau.
— Spune-iluiIdacă-iplacesămănânceînaintesăsejoace,m-
a instruit Dory. i după aia ia-on- brae.Pe tine te cunoa e,t joacă-tetucuea.

Am datdin nou din cap,dorindu-midoarsă-mipotîntoarce

privireade la suferin a care i seciteape chip. I-am privit cum se îndepărtează ide data asta a fostrândul
lui Dory, carel- ineaîn
braepeCampbel,sănu nefacăcu mina.Beleîipusesebraul
în jurul umerilor ei,m iar eumi-am ascuns afa în hainele ei iam început
săjelescupăd copil.
Ida, care avea ieaun sugar, veneade al colibe so-hrănească
pe Sukey, nepoata ei. În prima zi Sukey aipatmai tottimpul i
nu a vrut să mănânce. În cele din urmă,seara,spre u urarea
tuturor, a acceptat laptele de al Ida. A supt, apoi a plâns pu in ia
început săsugă ind nou. Maitârziu, Mama a luat-o acasă,dar -as întors al pu
in timp după aceeacu copilul care plângea.Probabil că eu eram cea
maicunoscută figură pentru ea fiindcă,de ndatăî ce m-a văzut, a întins braele
grăsue isa- prins de mine cu toată puterea.

S-a hotărâtcăurma sădoarmă alături de mine pe saltea,iar

Bele ne vasupraveghea.Când Sukey setrezea în timpul nopi,
Bele aprindeao lampă ise ucea,dprin beznă,la cămară.Când
se ntorcea,î puneala încălzit laptele pe carel- aduseseÎnmuiam. o
bucăicădecârpă în el i,chiardacăla începutseagita,copilul
înghieapicăturile de aptel pe care ile urnamt în gură. A
duratosăptămânăîntreagăpânăcândSukeys-aobinuitcu
noul ri al lucrurilor, primind laptele de al Ida dimineaa isera. În restul timpului, eu
iBele ohrăneam cu lapte de vacă. În acea primă săptămână m-am sim it flatată
pentru faptul că fetia mă prefracelorlali i, în acela i timp, cople ită de
responsabilitatea pe careo- aveam.Îmi era dor săl -in în brae pe Campbel inu

puteamdecâtsăspercăDory aveagrijă de ela felde bine pe cât aveam eu de Sukey.

Înainte de apleca,Căpitanul a luat o hotărâre care aschimbat lucrurile în
bine pentru toată lumea. L-a angajat pe Wil Stephens,tânărul care venisecu
patrulele nî bucătăria lui Bele, dar un luase artep la jocul lor. tiam că papa
George Mamai Mae avuseseră un cuvânt de spus egatlde angajarea uil.

Cu câtevaseriînainte de plecare iBele a avut o întâlnire cu Căpitanul. Eu nu

am fostde afă, dar era clar cădiscuia a făcut-
o nefericită pe Bele. hiarC i ocupată cu pregătirile pentru călătorie,sevedeacăBele eratristă.

După plecarea lor -as închis în sine până când, după câteva zile,Mama
Mae a venit la ea într-o seară.Eu iSukey deja ne culcaserăm dar, cum nu
adormisem încă,am ascultatconversaia lor.

Bele ncercaîsă-i abată atenia lui Mama de al ea. A întrebat-o:

— Decel-aangajatCăpitanu’peWilStephens?
— O sălucrezecu Rankin, imaialesaicidacăavem nevoiedă
ella conac. Osăi-scrie Căpitanului săi-povesteascăce să-ntâmplă acicâtel icu
domnia Martha sunt plecai, i-a spus Mama apoia continuat: Bele,oare ce i-a
zis Căpitanu’ despre plecare?

— Mama,agăsitunbărbatcu caresămămărite,aspusBele,
începând să lângăp.
M-am sim it mai bine când hohotele eiau fostînăbu te,ifiindcă mi-am
datseama că Mama Maeo strângea nî brae.
— ice i-azisdespreel?aspusMama.
— Că e un negru liber care locuie te la Philadelphia.Are o
cizmărie iCăpitanu’ zice căo săne cumpere o casăO. săvină după mine când
săntoarce-Căpitanu’.
— Am tiutmereuc-osăvină iziuaasta,Bele,aspusMama. Bele-a
suflati nasul.
— Mama,aigrijăsănu se-apropieBendemine,Căpitanu’iara zis
căi-a dat voie u’l Rankin să-l vândă.
— Papaaregrijăsă-l inădepartepăBen.
Nu vreau săplec,Mama, a jelit Bele.
— Trebuie,Bele.O săfiiliberă,aspusMama.
— Căpitanu’aziscămi-atrimisacteledeeliberaredeCrăciun. —
Le-atrimis?aspusMama.Păiunde-s?
— Nu tiu.A zis că le-a trimis cu cadourile pentru domnia
Martha.
— I-aiziscănu ile-adat?
— Nu,da’tre’săfieundevalaconac.
— Bele,tre’sălegăse ti.
— tiu,Mama,da’astanu-itot.
— Cemaie?
— I-am cerut să le iau cu mine pe Fanny sau pe Beattie,
crezând căo să le eliberezpe ele,ida’ a zis cănu. Tre’so- iau
pă Lavnia, a spus Bele.
— O s-olaseliberăpăea?aîntrebatMama.
— A aazis,aspusBele.
— Ei,astae,atunci.
M-am ridicatîn capul oaselor, cu inima bătându-mi nebune te
din cauza noutăilorpe care ocmait le auzisem. Nu voiam săplec. Acolo era
casa mea!Când Sukey a începutsă se agite,m-am
întins al locpe saltea iam început săîi mângâimânu a plină de gropie caso- lini
esctânăp când am adormit ieu. Dar în timpul nopi m-au trezit atât de speriată,
căîmi veneasăvărs.Visasem cămă îndepărtam de plantaie ntrî-o trăsură mare
neagrăi ică eram, ca iMarshal, singură.

A douazidimineaăam întrebat-opeBeledacăaveam săplec cu

ea.
— A a cred,mi-a spus,dar acum suntem aici,a a că nu e cazul
săne acemfgriji.
Când am insistatsămi- spună maimulte,mi-a ăspunsr ăios:t
— Lavinia,nu vreau sămaivorbescdespreasta.O săvedem ce
icum când se-ntoarce ăpitanu’C.
Mi-am datseama că nu avea de gând să maidiscute subiectul,
acă i-am spus despre pachetul de care uitasemcu totul, cel adresatei, pe
care lîvăzusem de Crăciun. Împreună cuMama,m-
au pus să le arătîn ce sertar redeamc că a ascuns domnia Martha pachetul,
dar un era aco.lÎmpreună,au căutatactele
peste ottprin casă, dar nu erau niciunde.În cel din urmă sau-lăsatpăguba e,
indt că problema aveasă se ezolver ricumo la întoarcerea ăpitanuluiC.

Cu Wil Stephens nî preajmă, viaa noastră a fostu oară în vara aceea.Dacăn-

am fi tiut că rmau ca eu iBele săplecăm, acel zile ar fi putut fi dintre lece mai
fercite.
Mama a profitatde ocazie săne nveîe, pe gemene pei mine,
cum să facem curăenie al conac.Nea- arătatcum se mprăî tie nisip fin pe
podelele gălbui din lemn de pin icum se urăcă apoi cu mătura i cu apă.Nea-
arătatcum se ustruiel te mobila cu uleide semin e de nî saucuceară, în funcie
de emnull din care e
făcută. Apoi, într-o zi, Mama nea- luat săfacemcurat în camera copilor.
Înainte să plece,Căpitanul îi ceruselui Mama să mute lucrurile lui Saly în
pod i săpregătească camera pentru întoarcerea lui Campbel. După ce
Mama a descuiatu a,eu i gemenele am intrat, cugurile căscate.Înăuntru
erau două paturi,
două comode maiimulte ucărij decâtne-am fi putut imagina
vreodatăcăexistă.O măsu ăpentrucopieraacoperităcubucată
de pânză de nî ipe eaerau a ezate vase entrup servit ceaiul în miniatură,
toate din porelan roz cualb. Un călu de ucăriej gri cu
alb părea să ne invite să-l încălecăm, cu ochi lui întunecai i coama neagră
pieptănată pe o parte. Am recunoscut păpu a de porelan a lui Saly, a ezată
pe unul dintre cle două scaune pentrucopi. Peste ott în camerăseputeacti
prezen a fetiei.
Mama ne-a făcut semn din cap că puteam să ne uităm la jucări.N-am
statpegânduri iîn curând eram toatetreipeste
măsură de entuziasmate căaveam ocazia să atingem asemenea comori. Eu
am ridicat o carte cu imagnii am fost foarte încântată să descopăr
puteamcăsă o citesc.Fanny a probato pălărie de pai cu boruri largicare
seafla pe unul dintre paturi. Apois-a dus să se vadă într-o oglindă agăată pe
un perete, deasupra unui dulap mic.Beattie aridicatcusfială păpu a i -ia a
ezat-o în poală, mângâindu-i buclele blonde.Neam- totarătat

una alteia ce amdescoperit până când Mama,care n-a părut să

se simtă în largul ei nicio clipă, aspus că era timpul să
împachetăm lucrurile lui Saly isă le ducemdeac-o.lDupă ce
unchiul Jacoba luat cutile ilea- dus în pod, camera părea
stranie goalăi inoineam- bucurat că era vremea săplecăm.
În zilele care auurmat,Mama ne-a luatcu ea să o ajutăm să

curee isalona ul albastru. Nu eram pregătită pentru tristeea care m-a

cuprins când m-am trezit înconjurată de ucrul oarele uil
Campbel. Mă întrebam cum voisuporta să stau fără el dacă
urma săplec alPhiladelphia.
Am dus pătu ul ilucrurile luiCampbelîn camera copilor,
care acum părea întunecoasă i mult prea mare pentru un
bebelu .Nu puteam să nu mă gândesccă arfitrebuitsă lăsăm
camera a acum era, pentru că,odată cu dispariia lucrurilor uil
Saly, păreasăfi dispărut ice mairămăsesdin aura eide un
roz uminosl.
Ben nea- luat pe toi prin surprindere la începutul lui iunie, când nea- anun
atcă sărise mătura cu o fată de la colibe.Ea
lucra pe plantaie o ichema Lucy. Mama nu prea avea tragerde inimă săi-
spună lui Bele ,i când a făcut-o în cle din urmă, chiar acădBele nu a
scosiciunn cuvânt, n-a putut să -iascundă privireaîn care iseciteatrădarea
idurerea.
Perecheaproaspăt căsătorită -ia petrecut nopile următoare nî adăpostul
lui Ben, lângă grajduri, dar mireasatrebuia să plece devreme nî fiecare
dimineaă,când suna cornul care iî chema pe lucrători de pe plantaie la
muncă.Rankin fusese de acord cu
nunta, cu condiia ca fata să rămână să lucreze pe plantaie,în subordinea
uil.
La sfâr tuli lui iunie Wil Stephens ia adus lui Bele prima
scrisoare de la Philadelphia. raE un bărbatcu un aspect
neobi nuit, cu ochi căprui adânc i în orbite,un maxilar puternic
iun zâmbetplăcut. Nu era foarte nalt,î dar era bine ăcutf iavea
un aer gursi pe sine.Î iscotea întotdeauna pălăria când intra într-o încăpere
iî itreceamâna prin părul aten idesînainte săspună ceva.Onestitateade care
dădeadovadă îl făceaun om
fermecător. Tepriveaîntotdeauna în ochi ,i când te uitai la rândul tău în ochi lui,
îi dădeai imediat seama căera incapabil
sămintă. Când WUl i-a adus uil Bele aceaprimă scrisoare,l-am auzit cerându-
iscuze pentru ceea ce sentâmplaseî nîprimăvară, când Rankin o bruscase.
Wil a spus că îi era ru ine că nu interveniseatunci iîi cerea lui Bele să-l
ierte.Bele eratimidă, dar i-a acceptat scuzele.El a întrebat-o apoi acădvoia
săi-citeascăscrisoarea,dar nu a părut surprins când Bele aspus că nu ia
întins mâna so- primeascăDupă. plecarealui, m-a trimis

la conacs-o chem pe Mama.Când ne-am întors, am luat-o în brae pe Sukey i apoi am ascultat-o
toate pe Bele citind
scrisoarea.
Spunea că ajunseseră cu bine, dar cuprindea i ve ti alarmante.Tatăl
domnieiMartha era bolnav ,i chiar mai grav, părea că în Philadelphia era o
adevărată epidemie de friguri galbene.Căpitanul spunea că ar vrea să se
ntoarcăî acasă,dar domnia Martha refuza săplece de ângăltatălbolnav.
Căpitanul promiteacăvatrimite oaltă scrisoare peste două săptămâni.
 S-a inut de cuvânt ,i două săptămâni maitârziu, am primit altă scrisoare de
la căpitan. Wil Stephens a venit dei data aceasta să o aducă iBele l-a invitat
înăuntru. Ben era iella bucătărie, înlocuia braul metalic de care se agăau
oalele deasupra foclui, în cămin. Când a auzit-o pe Bele vorbind pe un ton
veselcuWil, a ie tiimediat afară. M-am întrebat de ceera a ade uriosf.

Bele a a eptatt din nou să plece ilW Stephens ca să citească

scrisoarea,apoim-a trimis săo aduc pe Mama.De data aceasta ve tileerau
foartetriste.TatăldomnieiMarthamurise.Căpitanul
era bolnav ,ichiar dacăaveadestulă putere sădicteze soacrea,i nu era în
niciun cazn îstare să călătorească.Domnia Martha, Campbel iDory erau
sănăto i– aiciMama a oftatu urată – dar era pu in probabil săse ntoarcăîîn
august, a a cum plănuiseră.
La sfâr tuli uil uliei Wil Stephens a venit cu o scrisoare desfăcută, carei-
fusesedresatăa lui. Mama, văzându-l cât era de grav,a venit imediat de al
arcul găinilor.
— Am adusve tiproaste,aspuselprivind-omaiîntâipeBele,
apoipe Mama.Îmi pare ăur să văpuns asta,darDory a murit de
febră galbenă.
Mama sa- prăbu tipe un scaun, iar Bele a lergatalângă ea.
— Măducsă-lchem peGeorge,aspusWilStephens.
După plecarealu iera atât de linie ,tcămi-am auzit respiraia, îmiera teamă că celmaimic zgomotar putea săne aruncentrî-o

mare de durere.Îmi sim eambraele ipsitel de vlagă iam a ezat-o pe Sukey ep

podea, cu grijă. Obi nuită săi se cordea atenie, -i
a tras fusta mea peste ochi, jucându-se „decucua--“baui rupând tăcerea cu râsul ei. Mama a scos
nu geamătînfundati
-ia trasrulope ochi, încercând să- iascundă suferin a. Sukey, crezând că
asta faceparte din joc,sa- dus dea- bu leai până la Mama isa- ridicat inându-
se ed geunchiul bunici.
— Bau,bau,aspuszâmbind.
Când Mama aluat-o nî brae,Sukeya râssa-iagăatde gâtul bunicicu
amândouămâinile.CândaprinsMamaMaesăplângă, am început toate.
 CAPITOLUL DOUĂZECI

Bele
Timpdecâtevaziledupăceam aflatcăDorys-adus,Maman-
a fostdeloc în apele ei. Se duceapână la conac iseîntorceala
bucătăriepentrucăuitasedeceseduseseacolo.
— Poatecă se-ntoarceDory,spunea,poatec-au gre it… poate
când sor- întoarce osăse eadjos din trăsură io so- ia la fugăsă -io ai-n brae pe
Sukey.
Papa zice cătrebuie sătreacăcevatimp casă- irevină. Zice că nu-i deloc
uorpentru easănu vadă cu ochi ei, sănu poată so-îngroapepe Dory lângă Henry.
Eu tiu că Dory s-a dus. O simt când o in în brae pe Sukey.Dory eca osoră
pentru mine. Dar nu arătcum mă simt. Încerc să fiu puternică pentru Mama.

Sukey setotagaă de Lavnia, care sepoartă foarte bine cuea,

dar iut căLavnia abia-l a eaptăt pe Campbel. Nu iut de ceine
atât la copilul ăla. Mă întrebceo-săsentâmple- când om plecala
Philadelphia io sătrebuiască să-l laseaici.
Papa nu se uităn- ochi mei când ne întâlnim tiu că ell-a împins peBen să se
nsoareî cu Lucy. Cândmă gândesc cum o sărută Beny, îmi vine sămă duc so-
calc nî picioare.Nu-i decâto urâtă de la colibe!Într-o noapte m-am apropiat de
coliba lui Ben ca să fiu eu sigură de ce se-ntâmplă.I-am auzit, zicică erau
animale, daram rămas ăs ascult pentru că nu puteam să mă

mi c,nu m-ascultau picioarele.Îmi băteainima a ade are,tcăa trebuit sămă a ezpe arbă,inu mi-a
maipăsatderpi.eAm stat
aco lpână l-am auzit pe Beny sforăind, apoim-am întors acasă la mine. Am
plâns până n-am maiputut. A doua zi Ben lucra aici în bucătărie când a venit
Wil Stephens cuo scrisoare.Am vorbit cu Wil ca icum mi-ar fiplăcut de el.Ben
scoteascânteicând a ie it deaici!- Ce binemi- pare.

ToispuncădupăceosăajunglaPhiladelphia iosămămărit
cu cizmarul Căpitanului, o săfiu fericită. Dar eu nu vreau niciun
cizmar. Eu îl vreau pe Benny almeu. Dacă arduce-o pe Lucy înapoila colibe
miil-ar da mie pe Beny, nicinu mi-ar mai păsa de eaNici. nu potsă dorm
noaptea gâdindu-mă cum să scapde ea.

CAPITOLUL DOUĂZECI IUNU

Lavinia
Într-o dupăamiază-de pe la mijlocul lui noiembrie,în 1793, când copaci î
ipierdeau ultimele frunze,trăsura ceaneagră a apărut în sfâr ti pe alee.
Căpitanul iceilali seîntorseseră acasă. Fany i Beatie erau la conaccu Mama
i unchiul Jacob, pregătind totul pentru sosireacălătorilor. Când Sukey
ormea,d eu o ajutam pe Bele al bucătărie,unde tocmaiterminam de ăcutf ni
et prăjiturele.Le făcuserăm adăugind afine istafide în aluat de pandi pan, pe
care -lam turnat apoiîn forme mititele de metal.

Prăjiturelele erau calde încă ,i înainte să îmi dea imie una ca trataie specială,
Bele a turnat glazură de zahăr deasupra. Când am auzit răsura,t am înghiit
mediati prăjitura iam luat-o la fugă spre conac. Nu-mi mai ncăpeamî în piele
de fericire. Campbelse ntorseseî acasă!
Unchiul Jacob i Mama ajunseseră lângă trăsură;Fany i Beattie erau
lângăei, pregătite săîi ajute.Domnia Martha a ie ti prima.Nu mi-a venit să cred
câtde mult se schimbaseupăd câteva luni atâtde dificile.O maivăzusem
bolnavă,dar acum era
cu totul altfel. Era trasăla faă iaveariduri, iar când a coborât cu greu din trăsură, i-
a strâns ochi din pricina lumini puternice.Totu inu eram deloc regătităp pentru
ceea ce rmau să
văd,când unchiulJacob a ajutatun bătrân nespus de slab să coboare din
trăsură. Căpitanul supravieuise în urma febrei galbene, dar un
mairămăsese din el decâto umbră a ceea ce fuseseDupă. ceCăpitanul
istăpâna au fostajutai să intre în casă, am rămas a teptând plină de
nerăbdare să coboare i Campbel împreună cu doica.În cele din urmă n-am
maiavut
răbdarei m-am apropiatde răsurăt.
— Campbel,am strigatîncet,sigurăcăaveasă-mirecunoască
glasul.
Trăsura era nea teptatdemică în interior imirosea teribila
vomă.Dupăceochimis-au obinuitcu întunericul,am văzutcă
era goală. Am intrat în fugăpe u adin faă ii-am prins din urmă pe ceilali pe
scări.
— UndeeCampbel?am strigatînurmalor.
Mama sa- ntorsîi mi-a ăcutf semn din capsă act.
— E cuDory,aspus.
Am rămas locului, încercând să pricep ceea ce Mama îmi spusese. Apoi
amfugit sămai arunc o privire în trăsură. Buimăcită, amluat-o spre
bucătărie.Bele o inea în brae pe Sukey când a dat de mine afară,lângă
stiva de lemne, vomând prăjitura pe care o mâncasem.

Bele m-a privit plină de compasiune când am reu it sămi-revin atât âtc ăs
potsăi- spun ce se întâmplasecu Campbel.
Sukey aîntins braele către mine,surprinzândui-mă până ipe mine,am lovit-o.A
tresărit pentru cănu i se mai întâmplase aa
ceva.Nedumerită,a început să ipe după mine,vrând so- iau în
brae.Neputândsărabdsăovădplângând,m-am întinsdupăea.
— Îmiparerău,îmiparerău,am spusprintrelacrimi,luând-o în
brae.Îmi pare ău,r îmi pare ăur.
Bele m-a apucat de bărbie m-ai privit în ochi:
— Sănu cumvasă crezicăevina ta,mi-aspus.Tu n-ainicio
vinăcăamuritcopilu’.
Am plânscu Sukeyîn brae,agăată demine.În următoarele săptămâni numainevoia
eide mine m-a ajutatsămi- revin.
Fany, am văzut nî zilele care au urmat, a devenit asentati preferată a
Căpitanului. Îl atrăgeau mi cările ei repezi,i când se apuca că vorbească în
felul ei amuzant, lî ăceaf deseori să zâmbească icâteodată chiar sărâdă.
Doctorul veneades săîiia
sânge pacientului dar, după plecarea lui, Căpitanul era imai lipsit de
energie decât înainte. Mama a văzut cum stăteau lucrurile idupă câteva
săptămâni l-a convins pe Căpitan săi-
interzicădoctorlui săi-mai ia sânge.După aceea început săîi gătească feluri de
mâncare care săi- stimuleze apetitul. Dimineaa, nainteî de răsăritul soarelui,
Mama ie ea cu una dintre gemene ,i în timp ceaceasta ineao toră aprinsă,
tăia o găină. Apoio aduceala bucătărie,o curăa io fierbeala focmic cu mult
pătrunjelproaspăt din grădină, usturoi, ceapă isare. Dea- lungul zile Fanny îi
dădea Căpitanului supa cu lingura. Mama îl punea să bea i ceaide mu eel, iar
earas îi dădea un

pahar de vin diluat cu apă iîndulcit, ca săl-ajute să doarmă. După câteva zile
aînceput să ceară bucăele de carne,darMama l-a refuzat. În schimb,
începuse săîipună în supă morcovipasai ii-a promis căîn curând aveasăîi
dea icarne.Când a venit ziua aceea, Fanny sa- întors de la Căpitan cu i
castronul gol,
mândră de parcă mâncasea nsăî, iarMama a ftat,o u urată.
— Îirevine,aspus.
Unchiul Jacob nu a plecat icion clipă de lângă Căpitan, i dormeape
osalteaa ezată pe podeaîn camera acestuia.Totela
intervenit pentru ca Bele să poată să -i zitezevi tatăl în momentele când
stăpâna dormea nî camera ei.
Când a fostla elpentru prima dată, Căpitanul i-a spus uil Bele cătânărul din
Philadelphia nu aveasămai vină. I-a povestit cum, odată ajun
iacolo,epidemia de friguri galbene abia începuse i cum, când s-a anun atcă
boala era contagioasă,mi de oameni au plecatsperiai. nÎ aceavară chiar ipre
edintele, eorgeG Washington,plecase din ora ,iar guvernulnu a lucratdeloc.
Căpitanul i-a povestit despre cum sa- chinuit domnia Martha,

cum a avut grijă mai întâi de atălt ei, apoide Dorydupăiaceea ide el. N-a adus vorba de Campbel ,i
când Bele l-a întrebat
despre el, Căpitanul a ezitat întâi, apoia părut u urat că putea săi-spună
cuiva ce sentâmplaseî.
— DupăceamuritDory,aspusel,Marthaeraînnebunităde spaimă,era sigură
că aveam să mor i eu. Eu mă sim eam prea rău ca să otps-o ajut
cuceva,darmi-am datseama că arthaM nu
eraîn apele ei. Copilul a plâns zile în ri. Într-o dimineaă, când nu l-am
maiauzit plângând, am insistatsămi-l aducă.Dar ejad
murise, a spus, trăgând adânc aer în piept. Mulumesc lui Dumnezeu căam
primit ajutor. Băiatul pe care lîgăsemi pentru tine ăceafparte dintr-o
comunitate de negrilibericare nea- ajutat. La început sa- crezut că negri nu
puteausă se molipseascăde friguri galbene, dar când Dory a murit, ne-am
dat eamas că lucrurile nu stăteau chiar a a. Mâncarea era pe sponcii
agricultorii nu mai veneauîn pieele din ora ,dar când băiatul tău a venit la
noi, nea- adus mâncare l-ailuatpe… De multe ori

a dovedit căera exactomul care credeameu căeste.Ar fi fostun so foarte bun

pentru tine,Bele.A fi fostmândru dacăsar- fi
căsătorit cu tine.Dar amurit ielde friguri… A fost nuiad, iar acum mi-e teamă
pentru Martha,a spus Căpitanul cu voce tremurândă.

Tuturorneera.Purtarea ein-avea niciun sens.Umbla dintr-o cameră în alta,

mutând mobilele iobiectele de colocolo-.Mama m-a dus la ea,gândindu-se
căva regăsiîn mine ceace ăzusev odinioară, dar privirea eigoală m-a speriat,
iar ean-a reacionat
acum spera Mama.Doctorul a venit din nou i i-a prescris laudanum. i, ca
săspun adevărul, neam- sim it toi u urai când
nceputî să ai medicamentul care o ăceaf săoarmăd.
În zilele următoare Bele,crezând cănu aveasămai plece,era
aproape veselă căcăpases de emeneaas povară.LUându-mă după
ea, am început ieusăspercăaveamun vitor igurs acolo.Aveam
de gând, totu i, să merg la Philadelphia când aveam să fiu mai
mare. Sufletul meu de copil nu putea să accepte pierderea lui

Campbel; mă convinsesem singură că se făcuse o gre eală.

Sigură căera în viaă icăni et oameni iubitoriaveau grijă de el, m-am hotărât ăc
într-o bună zi aveam să plec săl- caut. Nu-l uitasem nici pe ratelef meu i acum
luasem hotărârea caatunci
când voifi mare săi îgăsescâtpeat Cardigancât ipe Campbel. Cu sigurană că
evoian uil Sukey ed mine m-a salvat. Dormeam în continuare alături, pe
saltea. Era primul chip pe care îl vedeam dimineaa la trezire iultimul pe
carel- vedeam sera, înainte de culcare. Depindeadin ce în ce maimult
demine, iar rimulp cuvânt pe care -la spus a fost Binny, numele meu. O
ineam în
braenoaptea,hotărâtăsănuopierdniciodată.
Mama a trimiso- pe Beattie după mine nî dimineaa friguroasă când se ăiaut
porci. Ţipetele animalelor otulburaseră pe domnia Martha, care acum o
strigape sabeIle.Beattie Sukeyi ua venit cu minei au rămas nîsalona ul
albastru când eu m-am dus al stăpână.Când am intratîn dormitor, domnia
Martha părea mai lucidă decât înainte,dar când a dat cu ochi de mine ainsistat
să-i aduc copilul. Nu tiam ce ăsfac ânăp când am auzit-o pe Sukey

râzând în camera alăturată. Mi-a venit imediat o ideeam iprivit-

o pe Mama.Ea i-a datseama la ce mă gândisem i a aprobat printr-o mi care a
capului, a acă am ie iti m-am întors cu Sukey. Domnia Martha sa- întins săia
copilul, cacumi ar fi fost exactbebelu ul pe care ceruse să i-l aduc.Sukey, care
era un copil prietenos,a fostbucuroasă să fie luată în brae de femeia

tulburată. Stătea lini ită pe pat i udiast lucrurile care o înconjurau ,icând
domnia Martha a gâdilat-o pe burtă, a râs -ia încle tatmânu ele grăsue de i
mâna domnieiMartha.Când
Sukeya văzut păpu atrimisăde al Wiliamsburg pe noptiera de lângă at,p domnia
Martha m-a pus să -io dau. Sukey auatl-o a i
privit-o atent, mângâind u orhainele delicate. nÎ ziua aceea domnia Martha
aprivit cum copilul sejuca cupăpu a până când auadormit amândouă.

De atuncidomnia Martha a cerut să iseaducă copilul aproape

zilnic.Sukeyera fericită pentru că iat că sevajuca cu păpu a, iar domnia
Martha o a tepta cu braele deschise i era întotdeauna mulumită când copilul
venea al ea.
La colibe nemulumirea cre tea pe zi ce trecea.De când se întorseseăpitanul,C Wil Stephens
plecase napoiî la ferma tatălui
său. Rankin, plin de sine datorită puteri pe care o avea, era din nou
încrezător. Din ceea ce spunea Ida, ankinR îi evărsar frustrările pe fiul ei
iJimmy, deja afecat după ceo pierdusepe Dory, aveade gând săriposteze.Ida
se emeatpentru viaa lui ,i disperată, la rugatpe Papa George să
beascăvorcuCăpitanul.
Eu iBeattie ustruiaml mobila la etajcând Papa George aintrat în camera
Căpitanului. A lăsat u adeschisăa acă,atuncicând
Rankin a apărut iel, l-am văzut cătrăgeacu urecheade afară, de la u a
dormitorului. Când Papai-a spus despre Jimmy, Căpitanul l-a refuzat. I-a amintit
lui Papa căRankin supraveghea lucrul pe plantaie de cinciani ,i chiar acădera
un om dur i Căpitanul iat asta, plantaia o duceabine.Căpitanul ia spus că atâta
timp cât elnu seputea ridica din pat, trebuia să-l susină pe Rankin în hotărârile
pe care el ual.

Când a ie t,iPapa a tresărit când l-a văzut pe Rankin. Rankin,

asigurându-se cănu-l vede Căpitanul, -ia pus piciorul în u ă i l-a forat pe Papa
săpă eascăpeste el.M-am întrebat de ce apaP nu la luat pe sus,pentru căera
mai mic de satură decâtel, inu
l-a aruncatcâtcolo.În schimb, Papa l-a salutat uc o mi care a capului. Am
observat, otut ,i cămergea încordat i că -ia încle at pumni când a plecat.

De Crăciun, Căpitanul nu era încă destul de puternic câtsă meargă până

la colibe, dar -ai trimis pe Papa i pe Ben cu un butoia plin cu
mere,treijamboane mari ipatru ulcioare de
rachiu. Maitârziu am aflatde al Ida că Rankin a vândut două dintre
celtreijamboane ia păstrat două ulcioare de rachiu
pentru el.Muncitori erau din ce nîce aim nemulumii pentru că Rankin, din
nou, le ual jumătate din raia zilnicăde mâncare i schimba mălaiul i unca ep
băutură pentru el.Oamenilorle era foame, spunea ea.

Ben a confirmat ielceea cespusese Ida despre condiile în care se trăia la

colibe.Chiar dacăelputea să o hrăneascăpe Lucy, nu putea so-ajute când
venea orbav de munca grea pe care
trebuia so- facăpe plantaie. ifemeile luau
Se curăau noiparcelpentru cultivatutunt
parte al muncagreaalături de bărbai. Rankin î ipermiteadin ce
în ce maimulte iera din ce nî ce maipericulos inimeni nu
îndrăznea să spună ceva.
Bense istand ase ultm de amiliaf lui imai ales ed Bele.Seara îi lua
mâncare de la Mama i mânca singur sau a tepta în
baracaluicaLucysăseîntoarcădelacolibe.
Mama a încercat, fără preamult succes, să se mprieteneascăî
cu soia lui Ben. Eram chiar i atunci contientă de cât ed
privilegiate i ranist rebuiet să i sefi părut vieile noastre în
comparaie cua ei. De Crăciun, Lucy a venit la Mama acasă cu
Ben, dar a rămas la u ă,timidă, refuzând să se a eze pe un
scaun. Ben sa- supărat ia ipat la ea iatuncieaa fugit înapoi în baracalor. Ben a
rămas a imâncatîn tăcere,apoia plecatcu mâncarea ep care Mama i-a dat-o să
-oi ducăsoieilui.
Mama Maea spus că Lucy usesef ntotdeaunaî imidăt.Mama iî
cuno eat situaia inea- povestit cum, când era mică,de vârsta lui Sukey, Lucy
usesef uatăl de al mama ei iadusăpe plantaie.
A fostlăsatăîn grijabătrâneicareseocupademulimeadecopi
de al colibe.Bătrâna nu era rea,nea- spus Mama,doarăcavea preamuli copi în
grijă casăpoată săse ocupe cum trebuia de to.i

— Au luat-opreadevremedelamă-sa,aspusMamaMae.Nici
animalele nu le eiia a evremed.
— Lasă-itimp,aspusPapa,osă-irevinăea.
În acea iarnă, tareas de sănătate a Căpitanului a rămas nelămurită. De
ndatăî ce sem sieamai bine,îl apucasfâr eal i
ajungea din nou în pat.Apoi, chiar dacăMama a protestat, doctorul a venit din
nou ia început ăs-i ia sânge isăi-dea purgative.În timpul acestor crizeera ursuz
hachiios dar Bele, cu vizitele einocturne iFanny, cu veselia ei, erau singurele
care îl liniteau.

Domnia Martha stătea nîpatîn cea maimare parte a impuluit. Dar nchiulu
Jacob a găsit-o o dată umblând prin casă,noaptea,
încercând să eschidăd dulapul cu arme.I-a spus unchiului Jacob că avea de gând s-o împute pe
curva aceea,darUnchiul a
convinso- săse ntoarcăîîn pat. Din acea oapten Beattie arămas să oarmăd
în salona lualbastru.
Primăvarlui 1974 a fostfriguroasă iumedă.Muli dintre lucrători de pe
plantaie erau bolnavi, tu eau iaveau febră, dar
Rankin insista că se msieaudestul de bine câtsă poată planta tutun. Papa
George iceaz căse mbolnăviserăî pentru căaproape mureau de oamef.
Când ne aezam la masă,la cină,era greu să
ne bucurăm de bucatele simple,dar îndestulătoare, indt că, atât
de aproape de noi, lor el era foame.
În dimineaa când Ida a venit în fugăde al colibe neia- bătut
la u ă,burnia iera frig.A rămas afară, tremurând ineputând săscoată niciun
cuvânt până când Bele a traso- înăuntru ii-a pus o pătură pe umeri. Cânda
reu it nî cele din urmă să vorbească, nu în elegeam nimic din ce spunea,
de tare ce-i clăn ăneau din i.

În timpul furtuni din noaptea dinainte,fiul eicelmai mare, Jimmy, i fratele

lui, Eddy, intraseră în afumătoare să fure
mâncare.
— Doarcâtevaresturi,aspusea,pentruăiamici.
Au a teptatlumina unuifulgercasă vadăundeerau cuiele i
apoiau desfăcut scândurile când a tunatca sănu fie auzii. După
ceau luat o bucăică de uncă, au ie ti ,i totajutai de natura
dezlăn uită, au prins scândurile al loc.
Credeau că Rankin doarme, dara sim it mirosul de carne
fiartă. Când a dat buzna în coliba lor, l-a tras pe Jimmy afară il-a legat de un stâlp
în curte.
Rankin l-a bătut până când a recunoscut căel furase carnea. Rankin era
triumfător, convins că iBen participasela furt, dar
Jimmyaspuscăfusesesingur.Rankin acontinuatsă-llovească, încercând să-l
foreze săspună căfuseseBencuiel.
— M-am duslael iam încercatsă-l opresc,a spus da,I da’a zis că dacă numi
văd dă treabamea urmează ăia mici. Chiar dacă-s ai lui, zicecă-s doar ni et ciori
ică n-are elnicio treacă
cu ei. Îl bate pă Jimmy almeu chiar acu’, a spus daI lovindu-se peste picioare,frustrată ineputincioasă.

Bele sa-mi cat repede.

— Ida,măduclaconac.Tu staiaici,ainstruit-oea,darIdaa plecat
înapoi la colibe îndată ceBele a ie it.
Nu tiu ce a spus Bele, dar Căpitanul sa- îmbrăcati-a i chematpe Ben ipe
Papa Georgesă meargă cuella colibe.
Jimmy,legatîncădestâlp,murise.Idastăteapejoslângăel i-i ineacapul ridicat
din noroi, vorbindu-i ca icum ar fi fostîncăîn
viaă.În jurulfemeistăteau câiva bărbai ifemeidela colibe, temându-
se să sepropiea săidezlege corpul băiatului.
Rankin era în coliba lui, beat. Căpitanul, furios,a pus oameni să-l ia isă-l pună
pe cal. I-a spus cădacăse aim întoarce osă-l trimită la închisoare.L-a trimis
apoipe Bendupă Wil Stephens.
Căpitanul i-a făcut o propunere lui Wil Stephens.Din câte a în eles
annyF(pentru căeaa fostsingura dintre noi care aasistat la întâlnire),Wil
Stephens urma să efi supraveghetorîn următori
cinciani. Pentru fiecare an urma săprimeascăcincizecide acri ,i la sfâr tuli
contractului, aveasăprimească patrunegri, la alegere,
doibărbai idouă femei, casă- iporneascăpropria plantaie de tutun. Wil
Stephens aacceptat propunerea ,iîn felul acesta, am trăit lini tiiîn
următoridoi ani.

CAPITOLUL DOUĂZECI IDOI

Bele
De fiecare dată când credem că s-a făcut bine, Căpitanu’ se îmbolnăveet
iar. O ine tota a de aproape doiani. La început, când mi-a spus căcizmarul a
murit de rigurif galbene,mi-a venit să opăi isădansezedercire,fdar l-am
întrebat frumos:
— imaitrebuiesăpleclaPhiladelphia?
— Da.Cândosăîmirevin,mi-aspusCăpitanu’.
Dar dedoiani, de când e bolnav, n-a maiadus vorba despre asta
ieucuatâtmai pu in am făcut-o.
Când a văzut că ampbeClnu sa- maiîntors,Lavnia a început săaibă grijă de Sukey caicum ar fi a ei.Nu
le vezi niciodată una
fără celaltă. Într-o ziLavinia mi-a spus să-l întreb pe Căpitan despre ratelef ei,
Cardigan, a acăl-am întrebat. Căpitanu’ nu iet ce sa-ales ed băiat după ce -al
vândut, dar crede căl-au dus nî nord.

i-a adus aminte căatuncicând bărbatul l-a luatpe Cardigan, Lavinia a ipat
a ade are,tcăl-a asurzit. Când i-am povesit asta Laviniei, a început săplângă,
a acăi-am spus sănu- ifacăgriji,
că euo să maîntotdeauna grijă de ea.I-am spus că tiu cum e să fii singur.

Singurul neajuns e femeia lui Ben, Lucy, care nu mă place deloc.E un

copil mare,sfioasă cutoată lumea,darmereu se itău la mine din cappână-n
picioare. tie că lui Ben încăi-placede mine ieti căimie ncăî-mi place ed el.

Adevărulecăîncăîlvreau maimultdecâtorice,dars-a-nsurat cuLucyastai

e.Celpu in a aîmi totspun de ce lmai multe ori.
WilStephens are grijă de plantaie cum trebuie itoisunt
mulumii de cum merg lucrurile.Când Wil Stephens seuită la mine, iut căi-
place ceeace ve.d i miemi- place.E un bărbat arătos. Nu ca Benny, nu, nu,
dar arăt bine. Stăm de vorbă, râdem i uneori, cu Mama i Papa,stăm afară
până noaptea târziu. Când vorbesc irâd cu Wil, Ben sesupără tare.Într-o zi,
Ben a venit la mine când dădeamde mâncare al găini.

— Cetreabăaicuăla?m-aîntrebat.
— itucetreabăaicuLucy?am spuseu.
I sau- bulbucatochi a ade are,tcăam început sărâd iapoi am plecat, încet,
casăfiu sigură căvede bine ceierdep.
De doiani o inem tota aAdevărul. e că,pe măsură ce recet timpul, e din ce
nîce maibine pentru mine.Deja am douăzeci i treide ani iîn curând o să ufi
preabătrână sămi- maigăsească Căpitanu’vreun bărbat.

CAPITOLUL DOUZECI ITREI

1796
Lavinia
În mai1796 eu igemenele neam- sărbătorit cei doisprezece ani. Neau-
datlibero după-amiază i opăiam de bucurie,cărând după noiun co pentru
picnic pe care ni-l pregătise Bele.Am
sporvăit totdrumul până în pădure,unde hotărâse aFny căo sămâncăm Era
ceamaiînaltă dintre noi iîi era mereu foame. Era plină de vorbe de duh, dar
arăta ivorbea simplu idirect,
fiind întotdeauna nevoie săi se minteascăasăaibă grijă de cum arăta. Era
isteaă ide multe orispunea cu vocetare lucruri la care ali nu
îndrăzneaunicimăcar săsegândească,iar neoriu replicile eiîi lăsau pe oti cu
gura căscată, pentru camai apoi să provoaceohoteh de âsr.

La polul opus,Beattie păreasăse ransformet ntrî-o frumusee rară.Vorbea

cu blândee icând zâmbea,gropiele adâncidin obraji îi arătau caracterul blajin.
Beattie era întotdeauna curată i atentă la aspectul ei iîi plăceau lucrurile
frumoase.Pasiunile ei
erau cusutul brodatul,i iar hainele ei erau întotdeauna
înfrumuseate.Nimic nu o bucura maitare pe Beattie decâtsăia
resturile de materiale pe care Mama le aducea edal conac săi-i
coasăpe haine gulera ebuzunarei coaterl.
Eu eram undeva între gemene canălîime. Eram slabă,darnu atât de naltăî
caFanny. Bănuiam că răta destul de banal, de inu-mi spusese imenin
asta.Părul meu ro ucafocul se nchideaîla
culoare iera aproape castaniu, iar eumi-l ineamîntotdeauna
împletit nî cozi lungi. Fany râdea mereu de pistrui caremi-
acopereau nasul, până când Mama aoprit-o.
Sim indu-mă în sigurană în ultimi doiani, devenisem mai
socabilă imai sigură pe mine.Dar aveamîncăo u oară nelini et
care nu m-a părăsit niciodată.Din această cauză,aveammereu grijă să-i
mulumescepoti ieram foarte ascultătoare.
Ne petreceam zilele muncind. Fanny avea grijă de Căpitan ieu fie
munceam cu Bele la bucătărie, fie o ajutam pe Mama la conac.

Dimineaa trebuia săo ajut pe Mama săi-facătoaleta domniei Martha.De când se ntorseseî ed al
Philadelphia,domnia Martha
nu era lucidă,dar ozeled mari de laudanum o liniteau, a acă nu-mi maiera
fricăde ea,cum îmi fusese când abia se ntorseseî acasă.Chiar miî făceau
plăcre momentele când stăteam cu ea săi- citesc sau să scarmăn lână când
ea se odihnea.După-amiaza,dacă domnia Martha voia,i-o aduceam pe Sukey
în vizită,pentru că fetia o făcea parcă să revină la viaă.Domnia Martha se
însenina întotdeauna când vedea copilul. Sukeyse
cuibărea în braele ei iea îi citea dintr-o carte pentru copi.
Repeta cuvintele pe un ton cântător până când adormeau
amândouă.
Într-o dupăamiază,-Mama Mae aaruncato privire năuntruî i
le-a văzut pe amândouă dormind.
— Numa’aaaresăracafemeiepartedecevaodihnă,mi-aspus
eaîn oaptă, da’sănu le al iniciodată singure.
Căpitanul păreasănu- imai revină. La început fusesen stareî
săiasădin casă, dar acelplimbăriîncetaseră, iar eldevenisedin ceîn cemai
letargic.
Fany iunchiul Jacobaveauîn continuare grijă de el, dar Fanny erapreferta lui.
Căpitanul a învăat-o săjoacecări ,i în zilele când câiga,t îi dădeacâtevamonede
pe care eai le ducea, mândră,lui Mama casă ile păstreze.

Potdoar să-mi închipui cât de mult îl bucurau vizitele nocturne ale uil Bele
pe atălt ei. Aducea cări din biblioteca de la conaci i le citea, de multe oripână
foarte târziu în noapte.M-am trezit
într-o astfelde noapte iam auzit vocealui Bele venind din bucătărie.Având grijă
să n-o deranjez pe Sukey,am coborât
scările ami găsit-o pe Bele a ezată la masă, studind ni et cări deschise
allumina slabă a uneilămpi. Mi-a explicatcăparcurgea
ceeace aveasăciteascăîn searurmătoare.Căutase cuvintele pe care nu le
cuno eatîntr-un dicionar nî două volume ile rostea
cu voceare,ta acum o învăase unicabei.Începând de atunci, i-am cerut voie
să fac i eu acela ilucru ,i împreună, eamn îmbunătăit ctirea.

În acea dupăamiază- de mai, când ne sărbătoream ziua de na ere,t conversaia cu Beattie i

Fanny sa- îndreptat către
evenimentul care aveasă aibă loc la biserică, la sfâr tuli aceil săptămâni. Urma o
slujbă de împărtă anie, ceea ce pentru noi însemna nu numai o zi
întreagăpetrecută la biserică,unde aveam săasistăm la slujbă isăne rugăm, ci io
ocazie de a întâlni ali oameni i de a mânca. Vorbeam foarte frumos despre Wil
Stephens, căruia îi eram recunoscătoare pentru asemenea eveniment.
 WilStephensîicâ tigasesimpatia celordela colibeîn urma schimbărilor pe
care le făcuse. eD când era supraveghetor, plantaia prospera io duceamai
bine decâtnainteî.Raile de mâncare fuseseră mărite isarea devenisede
nelipsit. Sâmbăta după-amiază iduminicaerau libere,iar oameni aveautimp
să -i îngrijeascăgrădinile,să vânezesau să pescuiască, să- ispele hainele
sămeargăiîn vzite.Puteau, de asemenea,sămeargăla bisericăduminica.

Wil Stephens primise o educaie religioasă i, în fiecare duminică, se

rcauîn căru ă imergeala biserică, invitând atâia
oameni câi aveau loc să meargă cu el. Ceilali mergeaupe jos, cea ce lua
camo oră.Mureamde nvidiei nî prima duminică nî care Beatie i Fanny, nsoîite
de Ben i Lucy, au primit permisiuneade a merge albiserică mpreunăî cuceide
al colibe.
— Dardece,am strigatlaBele,decenupotsămerg ieu?
— N-aicesăcau itucuei,aîncercateasă-miexplice.
Încă mă minunezde câtă agitaie amputut să rovoc,pîncâtsăl-
fac pe Wil Stephens săîmi vină în ajutor. Dar a făcut-o ,icând l-am auzit spunând
că va avea el grijă de mine dacă mă lăsau să
merg,nu mi-a venit să cred.
— Dartu decenu vi?aîntrebat-opeBele.Aiputeasămergi cunoiîn
căruă.
— Mulumesc,aspusea,dartrebuiesărămânaicisăgătesc. A a că
am plecat, împreună cu gemenele, în acea primă
duminicădimineaă.Eram a ade ericităf cămi se ermisesep să merg cu ei,
încâtnicinu m-am întrebatde ce eustăteamîn faă,
lângăWil Stephens,iar gemenele nî spate.
Biserica era o construcie rustică, din bu eni,t cu băncue din lemn ne lefuit.
Chiar acolo,în casaDomnului, mi-am datseama pentru prima dată de
distincia care se făceaîntre rase.Albi stăteau în faă, a ezai, iar ocull
servitorilor negrieraîn spate, în picioare.

M-am totuitatdupă gemene când Wil m-a luatde bra i m-a condus către
obancă.Beattie afostprima care m-a văzut imi-a adresatun zâmbet timid dar,
când m-a observat iFany, mi-a
făcut cu mâna cea ce-a lfăcut pe Ben saapuce ed bra isă -li tragă în jos.M-am
oprit, vrând să mă întorc la ei, dar Ben mi-a
făcut semn din capsăl-urmez peWil. Câta inut slujba,m-am totgândit la cum
stăteamseparai im-am întrebat dacăBele ar
fi avut voie săsteacumine cuWili dacăarfi venit cunoi.După slujbă alte famili
au rămas să maistea de vorbă,dar noiam plecat, bucuroase căne
ntorceamîacasăsăle povestim celor arec nu veniseră cum fuseseziua
noastră.
Slujba de duminică a devenit obinuin ă.Mi sa- dat oiev să merg cu WUl i
cu gemenele de ecarefi dată.În curând nu mi-am
mai dorit săvină iBele,pentru că îmi plăceadin ce nîce mai mult de Wil Stephens
i, după pu in timp, eram de-a dreptul îndrăgosită de el.Wil î idăduse seama de
asta imă necăjeatot timpul în joacă.Spuneacăsunt serioasă ise ucurab de câte
ori reu ea să mă facă să zâmbesc. Pe măsură ce trecea timpul, conversaile
noastre din timpul drumului până la biserică i înapoideveneau din ce în ce
maiintime i până la urmă mi-a

câigatt încrederea. Am devenit mult mai vorbăreaă iîntr-o zil-am întrebat câi ani
are.Fără săsteape gânduri, mi-a răspuns că
împlineadouăzeciitreide ani în octombrie.
— iaioiubită?l-am întrebat,iarelmi-azâmbita adecald,
că am vrut sămi- pun mâna pe braul lui, dar gursi că n-am făcut-o.

— Ei,nu,n-am,aspusel.Tegânde tilacinevaanume?
— CezicideBele?am spusîngrijorată.
Adevenitserios.
— Ea n-arputea să fieiubita mea,a spus.N-am putea să ne căsătorim niciodată. ti asta. Ar
fiîmpotriva legi, a adăugat el,
înainte ca eusăapuc săntrebîde ce.
Habarnu aveam de asta i nu în elegeam cevoia să spună,dar n-am vrut să
par un copl ignorant, a a cău amn maispus nimic.
— Tuaiuniubit?m-aîntrebatdupăcevatimp.
— Îlaveam peBen,dars-aînsurat,i-am spus.
— Ah,aspusel,zâmbind.În elegdece-iplaceBen,eun băiat bun.
 Dintr-odată am căpătat curaj.
— Aiputea să mă a tepipeminesă cresc,i-am spus.Atunci a
putea săfiu euiubita at.
— Ei,da,aspusel.E oidee.
— Suntdestuldeisteaă,am continuateu. i tiu săgătesc i să
tesc,ciiar Sukey ennebunităî după mine.
— iSukeycinee?aîntrebatel.
— Era fetia luiDory,darcând Doryamurit,Sukeya vrutsă
fiu eu mămicaei, am spus oftând iîncruciându-mi mâinile nî poală.
— Nue tipreamicăpentrua aceva?aîntrebatel.
— Am doisprezeceani,am răspunsindignată.
— Aa,aada,aspusel.
— Belezicecă o să fiu o frumuseeîntr-o bună zi,am spus,
uitându-mă la elsă-i văd reacia.
— Credcădejae ti,mi-aspus,făcându-micuochiul.
Am sim itcă-miardefaa,daram continuat:
— Ah, i tiu isă cresc găini.Încă n-am tăiatniciuna,dar Mama
zicecă un e departe ziua aia.
M-am cutremuratla acest gând.
Wils-aîndreptatdespate iaspus:
— Păi,iasăvedem:ofrumuseedefatăcare tiesăcitească i
taie găini. Credcătrebuie să ămgândesc serios al propunerea at.
— Mătachinezi,cumva?Am întrebat.
Atrasdefrâie im-aprivit,cuunzâmbetcald.
— Tetachinezeuvreodată?
— Tottimpul!am spus iam izbucnitamândoiînrâs.
Bănuiam că mă considera doarun copil, darnu-mi păsaEram. sigură că
dacăaveamvreun cuvânt de spus despre asta,elavea să efi soul
meumaitârziu.
— Abinia,Abinia,m-aadusFannycu picioarelepepământ,la
picnicul nostru. La ce et gânde i?t
— Lanimic,am spus.
Beattie mi-a zâmbit.
— Tegânde tilaWil?
 — Poate,i-am spuszâmbind ieu.
— tiică Marshalse-ntoarce săptămâna asta,nu? a spus Fanny.

M-am întors cu burta în jos, amintindu-mi vag de băiatul pierdut care

plecase nîtrăsură.
— Mă-ntrebcum maiaratăacum.
— Vine doar pentru două săptămmi.După aia se-ntoarce la
coală. Căpitanu’ vrea săvadă ce aim face,a spus Fanny.
Marshal a sosit ntrî-adevăr, chiar nî timpul picnicului nostru din aceazi.
— Acrescutdănu-mivinesăcredcă-itotel,ne-aspusMama.
Câtă dreptate avea!După amiază,târziu, m-au trimis al conac să aust
cudomnia Martha câtseodihnea.Am fostsurprinsă săl î
găsec pe Marshal aco,la ezat ep un scaun lângă fereastra dormitorului
stăpânei. De i fusesem avertizată, abia l-am recunoscut. S-a ridicatîn
picioare când m-a văzut. Am rămaspe loc,sfioasă. La cei aisprezeceani ai lui,
deja aveao statură de
adult.
— Bună,Lavinia,aspusel.
beea de copilse transformase într-un glas de bariton foarte
sigur pe sine.
— Bună,i-am răspunsîncet.
— Aicrescut,a spus privindu-mă din cap până-n picioare i făcându-
mă,pentru prima dată,să mă ru inez cu hainele mele esute nî casă.

Spre deosebire de mine,elpurta pantaloni bleumarin până la

genunchi io vestă din satin de culoarea filde lui, pe care era brodatun peisajîn culorivicarem-
afăcutsămăgândesccâtar
fi fascinat-o pe Beattie oatet acle detali cusute.
— Vinosăstaicu mine,aspusel,trăgândîncăun scaunlângă
fereastră.
Nu tiam ce să acf dar, văzând că mama lui dormea,am făcut cemi-a spus.El
sa- a ezat pe scaun, foarte sigur pe sine,iar eu am luatloc a cum mă învăase
omnida Martha,cu picioarele apropiate mâinile mpreunateî nî poală.
 Marshal devenise nu tânăr nespus de atrăgător. Părul blond i
scurtseondula delicat la spate,iar ochi alba ri,t pe care eu mi-i aminteamca
indfi splăci, străluceau acum, când zâmbea.
— Măgândescdeseorilatine,aspusel,apoiagolitun pahar de vin.
Tuîl iubeai a ade mult pe răfiorul meu.
S-a uitat pe geam. Soarele apunea ilumina lui îi aureachipul. Nu-mi venea
să cred că vorbea a a cu mineinu puteam sămi-dezlipesc ochi de la el.

— În elegcă-ietidemareajutormameimele,aspusel.
— Îicitesc,am răspuns,mândrădemine.
— Îiplacesăcite ti?m-aîntrebatel.
— Celmaimult.
— Trebuiesăvorbesccu tata,aspus.Măîntreb ceplanuriare
cutine.
Am fostscutităsărăspundcând aintratMama,ne-aprivitun
moment, apoii sa- adresatlui Marshal:
— ticăte-a teaptăCăpitanu’.
Marshal sa- înro ti la faă. S-a ridicat în picioare ,i cu un aer sfidător, sa- dus în
salona ul albastru. S-a oprit lângăo măsuă
pe care era o carafă cu vin i -ia turnat încăun pahar. L-a băut pe ugă,f apoi a ie
it.
— Băiatu’ăstabeapreamult,aspusMamaclătinânddincap.
L-am văzut pe Marshal doar în trece rnî zilele următoare,dar de fiecare
dată când neam- întâlnit, mi-a zâmbit im-a salutat
spunându-mi pe nume. Mă sim eam flatată de aten ia pe care mi-o acorda
aceltânăr sofisticat.
— Marshalbeatottimpu’,aspusMamaînsearaaceea,lacină.
— I-am spussănu maiplececălarecând beaîn halu’ăla,s-a
arătat de acord Papa, dar totpleacă, în fiecare zi.
— Un’săduce?aîntrebatMama.
— Lacolibe,ziccăl-agăsitpăRankin… sau l-ofigăsitRankin
pă el, habar -nam, a spus Papa.Bine că pleacănapoi-în câteva zile.

— Ce-osăse-ntâmplecândmoareCăpitanu’?aîntrebatFanny.
O să vină Marshal înapoisă conducă? O să fie el stăpânu’
atunci?
Bele -ia răspuns epede:r
— N-o să moară Căpitanu’,Fanny!Se simte din ce în ce mai
bine.
— Bele, tică-ibolnav.Aifacebinesăvorbe ticu el,să-idea hârtile
aleade eliberare,i-a spus Papa Georgelui Bele.

— Da,Papa,a a o să fac,a spus Bele.O să ilecer,da’nu

vreausă-ncepăiarcuplecatu’.
— Zi-ică-itrebehârtile-alea,aspusPapacuglashotărât.
— Da,aaosăfac,i-arăspunsBele,iritată.
Duminica împărtă anieia venit, în sfâr t,i iar eu igemenele nu ne
maiîncăpeamîn piele de bucurie. O ajutasem pe Bele să pregătească
maimulte mâncăruri, pe care le-am luat uc noi pentru picnicul de la
biserică.Am umplut couri cu biscuii proaspei ipâine de porumb,
castraveimurai igemde piersici ,i preferatul meu, un pandi pan peste care
urnaserămt dulceaă
de ăpc neu.
Încântată peste poate,am implorat-o pe Bele săo ia pe Sukey isă meargă
iea cunoi.
— Vine iBencuLucy,am încurajat-o.
— Mamaarenevoiedemines-oajutsăpregăteascămâncarea,
a spus Bele, ioricum nu credcă ma chefsă mă rog ozi-ntreagă. i-a luatrămasbun-
de al noidimineaa devreme,când abia se
lumina de ziuă. Se grăbise săne ajute cupregătirile nuiavusese timp să-
iaranjeze părul. Coada lungă, împleită, îi atârna pe
spatei,când a ridicat braul săne salute,rochia i-a alunecat de pe umăr, dezgolindu-i un petic de
piele fină, măslinie. i-a traso-
repede al loc a iro ti. Am observat căWil Stephens -ia aruncat o privire
admirativă i asta m-a făcut să mă bucur căBele nu putea săvină cunoi.

I-am făcut cu mâna dar, când m-am uitatspre conac i l-am văzut pe
Marshal la una dintre ferestre, privind cum ne îndepărtăm în căru ă,am
avut senzaia ciudată că ceva rău avea să sentâmpleî.
 CAPITOULUL DOUĂZECI IPATRU

Bele
Eram singură în bucătărie,măturam, i n-am auzit nimic până
nu m-am trezit căRankin îmi ineaun cuit la gât iîmi opteala
ureche cădacăscotvreun sunet mă taie.ApoiMarshal, la felde
beatcaRankin,avenitlamine.Am începutsădau cu picioarele-
n el, darRankin mi-a sucit mâna i mi-a tras nu pumn în burtă.
Am început să ip,dar Rankin mi-a smuls basmaua imi-a
îndesat-o nî gură.Nu puteamsă espirr imă înecam cu sângle,
dar ândc am văzut ce-avea Marshal de gând să facă,parcam
înnebunit. ApoiRankin mi-a datun pumn i-am căzut. Marshal
vorbit tottimpul câta avut treabă cu mine,dar ue n-am auzit nimic. i Rankin
vorbea, dar totcemi- treceaiem prin cap era căo să mor, o să mor. Când a
terminat Marshal i se încheia la
pantaloni, Rankin a început să-mi treacăîncetcuitul peste piept isăse iteun- ochi
mei.
— Cezicidacă iletai,mi-azis, ilepăstrezeu?
Mi se bălăngănea capul înainte i-napoi, nu puteam să mă opresc.

A ziscădacăspun cuivacevadespreasta,osăse-ntoarcă io sămi le

aie,tapoi o să-i omoare pe oti cucare am vorbit.
— Exact a a o să fac, mi-a spus ia ridicat cu itulsus, deasupra capului
meu, i i-a datdrumul săcadă repede,de sa-
înfipt în podea. Am crezut co- săle n.i
Au plecat ieu m-am ghemuitîntr-un col i-am rămasacolo, încercând doar
să espirr. Mă sufocam.Nu eram în stare nicisămi-scotbasmaua din
gură.Când m-a găsit unchiu’ Jacob, mi-a zis să a teptun pic, că se cedu s-o
aducă pe Mama.
— Cine i-a făcut asta? m-a întrebat Mama, dar nu i-am
răspuns.
Mama m-a spălat imi-a dat ni et achiur de piersici.Apoim-a întrebat iar:
 — Bele,cine i-afăcutasta?
Eram sigură căăia doiascultau, a acăn-am zis nimic. tiu că Rankin o să
inăse de cuvânt.
— PapazicecăRankin iMarshalerau bei.Au venitaci?m-a
întrebatMama.
I-am acoperit reped gura cumina,ca so-fac sătacăMama. s-a dat un pas napoiî
isa- uitat la mine.Apoia zis căse uced să-i
spună Căpitanului -iatunciam început să lângp.
— Nu,Mama,nu.Nuspunelanimeni!
M-am agăatde ea de parcă voia să ăm părăsească.
— Bine,copilă, t.Nufacnimicdacănuvreitu.
Mi-a maidatsă eaubnite achiu,r ca său nmaitremur a a.
— Nuspunelanimeni,Mama,terog,nuspune!
— Bine,osăfaccum zicitu,Bele,mi-aspusea.
Am maibăutpu in rachiu inu-mimaiaducamintedecâtcă Mama
mă ducea sus, să mă aeze în pat.

CAPITOLUL DOUĂZECI ICINCI

Lavinia
Fusese o zi lungă i minunată.Pe drumul de întoarcere am continuatsă
ântămc imnurile pe care el cântaserăm maidevreme, la biserică. cyLune
surprinsesepe toi. Era o femeie tăcută, grasă,u cpielea foarte închisă la
culoare, dar Dumnezeu o
înzestrasecu o vocecarei- făceape toi sătacă isăasculte.Ne-
am rugatde ea ottdrumul, până când am reuit so- convingem să
cânte un cântec.A fostminunat inea- impresionat pe oti ceidin
căruă.
La prima oprire,la colibe,Ida icelalte femeiau coborât din
căruă, iar Ben sa- urcat isa- a ezat lângăLucy, mândru de ea. Wilatrasfrâiele
icaiau merspânălaurmătoareoprireînainte
de grajduri, al bucătărie. Când am coborât, mpreunăî cu gemenele,am
fostsurprinse săîigăsim pe Papa a ezatpe banca
din lemn de pin din faa bucătăriei. Ochi mi se bio nuiseră deja
cuîntunericul, a acăam observat căera îngrijorat.
— Nu-inimic,ne-alinititel,nu-inimic.
— Papa?aspusBen,coborânddincăru ă.
— Beleaavutniteprobleme,da’osăfiebine,aspusPapa.
Wilacoborât iel ilis-aalăturat.
— Ces-aîntâmplataici,George?
Papa i-a luat deoparte pe ceidoi, apoilea- vorbit nî oaptă.
Când au auzit ce el spune,au reacionatamândoila fel: au rămas cu gurile
căscate i -iau întors privirile de la Papa. Ben seuita
spre conac i văzându-l din profil, pepartea unde nu avea
cicatrice,păreasăfie mai furioscaniciodată. Când a luat-o spre
bucătărie,Papal-a inut.
— Du-oacasăpeLucy,i-aspusPapa.N-arenevoiedănecazuri
acu’,către’sănască.

Ca i cum arfi chemat-o cineva,Lucy a apărut deodată lângă Ben ia

încercat să-l ia de mână. El a respinso-.
— Urcă-te-ncăru ă,i-aspus, imaifuriosdecâtînainte.
Lucy un sa- urcat; bănuiesc căa gândit căar fiun efort prea mare pentru
ea,în ultima lună de sarcină.A plecatsingură,pe
jos,sprecolibalordelângăgrajduri.Papal-aprivittăiospeBen,
până când a plecatielîn urma lui Lucy. După ce ilW a plecatcu cai icăru a, Papa
lea- trimis pe Beattie ipe Fanny la conac i lea- spus că vor ormid aco,lîn salona
lu albastru. Mama era
deja acolo cuSukeyle iaeptat. Au plecat prin beznă, inându-se de mână,iareu
am rămas ingurăs cu Papa.S-a uitatla mine de
parcă un tia ceăsmi- spună.
— Papa,undeeBele?am întrebat,gâtuitădespaimă.
— Mamaosăvinăacu’,mi-arăspunsel.
— Papa,am spus,abia îndrăznind să deschid gura,Bele a
murit?
— Nu,copilă,aspusPapa.
M-a condus până al o ancăb mi-ia spus să mă a ez lângă el.
— Beleosăfiebine,aavutoziproastă,atât,mi-aspusel,fără să mă
privească.
 — Ces-aîntâmplat,Papa?
— Auvenitnitebărbai.Eraubei is-auluatdeBele.
— iMamaundeera?am întrebat,îngrijorată.
— Ea iSukeyerau cu domniaMartha,aspusPapa,trăgând adânc
aerîn piept.
— icineeraubărbaiăia?
— Belenuvreasăvorbim despreasta,azisPapa.
— Darvreausă tiuces-aîntâmplat,am spus.
— Nuvreasă tieniciCăpitanu’,aspusPapa.
— Dece,Papa? am spus,furioasă.Decenu vrea să-ispună
Căpitanului?
— Îiefricăc-os-otrimităd-aci,aspusPapasec.
Cânda venit Mama,ne-a dus pe minei pe Sukey în pat, spunându-ne
sănu facem zgomot. Bele deja dormea în camera noastră întunecoasă,i
imediatce aplecatMama,a adormit i Sukey. Am rămas reazăt mult
timp,fiindu-mi prea teamă să mă duc al Bele sau să adorm.

Sorele era deja sus când m-am trezit a doua zi, sim ind degeelt lui Sukey ep
afă. M-am prefăcut cădorm, iar eaîmi atingeaochi,
apoisprâncenele măi gâdila.N-am maiputut sămă in i am zâmbit, apoiam
speriat-o când i-am apucatmânu a.S-a prăbu ti peste mine âzândr ieu am
luat-o în brae i-ami sim it mirosul
dulce, de copil.
Când am auzit zgomote de cratie din bucătărie,mi-am amintit de seara
dinainte m-iam ridicat repede ntrî-un cotsăvăd ce acef Bele.Patul eiera goli
m-am sim it u urată când mi-am dat
seama căera jospregăteaimicul-dejun. M-am oprit din joacacu Sukey i m-am ridicatsămi- trag fusta
maro peste căma a de
noapte,apoii-am spus uil Sukey săeastacolo săi mă a eptet.
— Bele,am strigatdepescări.
Fără so- văd, Sukeyeneav upăd mine seineai de ustaf mea,
vrândsăsemaijoace.Beleeralângăfoc i,cândam strigat-o,s-a speriat is-
aîntors.
Când i-am văzut faa învineită, i-am strigatdin nou numele. Când a văzut
cât rame de îngrozită,a încercat ăs zâmbească
pentru a mă lini it. Probabil căa durut-o,fiindcăsa- strâmbat i i-a dus mâna la
buzele umflate. Nu tiu cum am observatcă fusta eise tinsesea de ăciunit din
cămin, dar când am văzut că începuse săardă mocnit, m-am
înspăimântatatâtde are,tcăn-am putut săscotovorbă. Am luat-o la fugăîn jos,pe
scări, vrând s-o trag la o parte. Fără sămi- dau seama,am traso-pe Sukey
după mine, iar ea căzut pescări cu un ipăt ascu it. Când Sukey aînceput
săurle,am rămas ocllui, ne indt pe care dintre

ele so- ajut mai întâi. M-am întors o clipă către Sukey, apoiam văzut-
opeBeletrecândpelângămine,grăbităsăajungălacopil,
fără să- ideaseama căfusta îi luase ocf.
Eram ocată i nu reu eam să mă mic. Din fericire, chiar
atuncia intrat Wil Stephens.Într-o clipă a smuls fetia care urla
din braele lui Bele imi-a dat-o mie.A împinso- pe Bele pe
podea, i-a călcat pe fuste ia strigat la mine să aduc găleata cu apă.Am a ezat-
o pe un scaun pe Sukey, careipa în continuare, iam alergatsăaduc găleata cu
apă de băut. Wil mi-a luat-o din
mină ia turnat apa pe Bele casăstingăfocul. Bele atras aer nî pieptcuzgomotcând a
sim it apa rece.
— Opre te-te,opre te-te,a ipat.
Î imi ca capul înaintei înapoi ,ide i aveaochi larg deschi ,i nu ne vedea.

Wils-aa ezatlângăeapejos ii-apuscapulpeumărullui.

— Nu-inimic,Bele,a spus el,gata,a trecut.Îiluaseră foc fustelei
leam- stins,nu-i nimic.
Sukeyncăîipa când am fugit cuea nîbrae s-o caut pe Mama.
Când sa- născut copilul lui Ben iLucy, Junior, Bele păreasă-ifi revenit trupe e,tdar era în
continuare supărată iretrasă. Mi
se părea foarte ciudat cănimeni nu-mi explica nimic.Eu i gemenele
ncercamîsă nîelegem ce es petrece,punând capla cap ceea ce uzeamadin
ce -i opteauaduli, dar mai târziu, toamna, când lui Bele a început săi-
creascăburta,nu neam- gândit că era însărcinată.

Când ni s-a spus că urma să aibă un copil, toate trei neam-gândit că tatăl
era Wil, pentru că începusesă vină din ceîn ce
maides nîvzită la bucătărie.Eram geloasăcând vedeamcâtde grijuliu era cu
Bele. -Nam observatniciodată vreun fel de apropiere trupeascăîntre ei, dar,
în sufletul meu de copil, eram convinsăcăerau iubii.

Într-o zi, nemaiputând să mă in, i-am cerut lui Bele sămi-spună cine
ertatăl copilului.
— ticănusevorbe tedespreasta,mi-arăspunstăios.
Nu i-am maispus nimic dar, după refuzul ei, am devenit din ce
în ce aim prostdispusă.Mai târziu în aceaună,l când corpul meu a început
sămi- dea semne că devin femeie, m-am dus al Mama
Mae săămnveîe cum să mă descurc nî timpul acelorperioade ale luni când
sângeram. După ce mi-a dat nstruciiunile necesare, Mama m-a pus să mă
aez i m-a ntrebat:î
— Decee tiaadesupăratăpeBele?
Am ridicatdinumeri.
— Am auzitcănuvorbe tidelocfrumoscuea,acontinuatea.
Mi-am plecatcapul.
— Uneorifemeilesăsimtaa inu tiu dece.Nu-inimicadacă
nu it de cee itsupărată pă Bele,da’io cred căe din cauzăcă Bele osăaibă un
copil.
Am continuatsătac.
— Belen-a alessă aibă copilu’ăsta.Acu’noitre’s-oajutăm. Are
nevoie dă tine la felca Sukey,mi-a spus ea im-a luatîn
brae,mângindu-măpespate. tiu cătu e tibună,Abinia.Ziua
când aivenit acia fosttare bună pentru noi. Acuma e ti ca i copilu’ lu’ Bele. i asta
a ao săfie mereu. Da’acuma tu te acif
mare eaarei nevoie dă tine.Mia prins afa în palme m-ai privit
în ochi: Bele are nevoie dă noi toi. Noi suntem familia ei io so-ajutăm. Tunu e
ittotdin familia noastră?
M-am smucit din braele ei ii-am întors atelesp.
— Abinia?aspus,dezamăgită.Tunue tidinfamilianoastră?
— Nu tiu!Am spus,bătând din picior.Nu tiu!Deobiceiaa
cred, dar al bisericătrebuie săstau în faă, cu albi. Eu vreau să stau cu
gemenele,darele nu potsă năviîn faă cu mine eunui potsă stau în spate, cu
ele.Tu nu e ti mama mea adevărată i
nici Bele nu e. Eu unde o ăs mă duc când o să mă acf mare? Că nicila vreun
conac nu vreausă aust.
Am început să plâng iMama a făcut o pauză înainte să
vorbeascădinnou.
— Abinia,aspusea,dacătu te-aijucacu Beattie icu Fanny
la râu iar eniv apa mare,cum a venit atuncidupă ploaie, ivoi ai aveanevoie dă
ajutor, crezicănu tea- ajuta cum lea- ajuta i pă ele?

M-am gândit o clipă iam întrebat:

— Da,darpecaredintrenoiaisalva-oprima?
— Păcare-arfimaiaproapedămine,aspusMamarepede.
N-am uitatuna la alta i am început să râdem de răspunsul atât de sincer.

— Abinia,aspusea,atâta tiu iio.

Nu conteazăce culoare ai, cinei-e mamă icinei-e atăt. Noi suntem o
familie,avemgrijă uni dă ăilali. Familia ne dă putere când avem necazuri.
Suntem unii i ne ajutăm. Aia însemnă
familia. Când o săte facimare,oriunde te duci, să i minte cee aia familie.
— Darnuvreausăplec,am început.
Mama m-a oprit.
— De ce te gânde tiacu’la plecat? Maie pân-atunci.Acu’ gânde ete-
la azi. Spune:„Mulumesc, Doamne, pentru ce mi-ai dat azi“. i dup-aia
abia mâine să-i facigriji pentrumâine.
Am oftatdeu urare.
— Deci,Abinia,m-a întrebatMama din nou,e tidin familia
noastră saunu?
Am făcutsemncăda.
Mi-a zâmbit.
— Bine.Atuncihaisăne-ntoarcem latreabă,cădoarsuntem o
familie dă muncitori.
S-a ridicat în picioare,iar eu, sim indu-mă deja cao femeie în toată
firea,am urmat-o afară, la soare.
Pe la sfâr tuli oamnei,t Bele devenise greoaie i tângaces. Amintindu-mice-
mispuseseMama,încercam săoajutdecâteori
puteam. Era în continuare prost dispusă, dareram din nou apropiate,chiar
acădniciuna dintre noinu aducea vorba despre copilul care urma săse
ascănFanny. nea- spus mie luiBeattie că atuncicând Căpitanul a observat
ăcBele era gravidă, -as înfuriat tare ii-a cerut să-i spună cine eratatăl copilului.
Bele a refuzatsăi-răspundă ii-a spus cădacămaiaduce orbav despre asta, nu mai
vine la el. El sa- înfuriat imai tare ii-a spus să plece, a acăa plecat.

Copilul sa- născut într-o noapte recede februarie,când eram cuMama

icuBele nî bucătărie.Gemenele erau la conacPapai
a venit so- ia pe Sukey, când Bele aînceput săaibă dureri mari. Voiam sămerg
ieucu Papa,darBelem-aapucatdemină imi-
spus să rămân acolo.M-am uitatla Mama,sperând că o sămiî spună să ecplcu
Sukey.
— Abiniaosăsteaaici,aspusMama intuindu-măloculuicu privirea. Abinia
aproape căpoa’săsădescurcesingură, a lini it-o ea pe Bele. Ţi-aduci aminte
cum m-a ajutatcând s-a născut
Campbel.
De data aceasta eram maimare învăiată săasistla o na ere,t dar, când
Bele a scăpat în sfâr ti de chinuri, aproape cămi sa-făcut rău de âtcde uurată
mă sim eam. Mama m-a pus să tai cordonul vineiu ,i după cea spălat ia înfă
at copilul, mi l-a pus nî brae.

— Dă-i-llu’Bele,mi-aspus.
Eu mă uitam fix al copil.
— Haide,mi-aspusîmpingându-măspreBele.
— Bele!am ipătîncântată,Bele,seamănăleitcuCampbel!
Bele a scos un ipăt ascuit -ia întors privirea. Reacia ei
mi-a amintit de cum îl respinsesedomnia Martha pe Campbel i
m-am temut sănu i se ntâmpleî asta icopilului lui Bele.M-am uitatla Mama
ne tind ce săfac iam fost surprinsă când am văzutcă-i tergea lacrimile.Am a
teptat,nesigură,până când copilul a început săse gitea.

Mama sa- apropiat.

— Bele,aspusea,luându-micopiluldinbrae,haide.E copilu’
tău. Domnu’ i l-a trimis.Are dreptu’ la mama lui iaia e ittu. Acumaia-lîn
brae,Bele, idă-ilapte.E un copilbun,osăfieo dulceaă.

Bele stăteaîn pat, cu privireaîn altă parte,dar Mama i-a tras căma ade
noapte la o parte ii-a dezvelit sânul plin. Mama a a ezat copilul lângăBele.Pe
când copilul căuta cu nesasânul i începeasăsugăînfometat, Bele a scosun
geamăt, sim ind cum trupul eise supune nevoi copilului. A căutat-o pe Mama
din
privri, cu un aer gitat,a dar, când ochi i-au coborât pe copilul carei- sugeala
piept, sa- lini it. L-a legănat a iînceput să-i
mmgâie chipul micu isă gângureascăînceti orla urechea uil. Mi-au dat
lacrimile de u urare dei bucurie.Bele m-a luat de
mină m-ia rast aproape de eade icopil.
— Lavinia,mi-a optit,cenumesă-ipunem?

CAPITOLUL DOUĂZECI I ASE

Bele
La sfâr tuli lui mai 1797, Căpitanu’ m-a chemat la el, la conac, sămi- vadă
copilul, pe Jamie Pyke.Întâiam spus că nu, dar Mama mi-a zis:

— Bele,tre’să te duci.Omu’e din ceîn ce mairău,nicisă

meargă nu mai en- stare iare o culoare de zicicăi-o piersică
ve tejită.Tre’să-ideaacteletale ip-alelu’Jamie.Dacămoare,
ceo-săte faci? O săstai acidacăvine Marshal în locu’ lui? Asta
vrei?
Pentru prima oară,mi-am datseama cătrebuie săfacrost de acte. A a că
-mam dus al conac,cu bebelu ul meu de patru luni cu tot.

Mama avea dreptate. Când l-am văzut pe Căpitan, mi-am dat seama că
no maiduce mult. Abia puteam sămi- mi c cioarele,pi
dar i l-am adus pe Jamie,să-l vadă. S-a uitat la el im-a întrebat din nou cine e
atăl,t darnu eram în stare să unspnimic.Unchiu’ Jacob,lacapătulrăbdări,s-
aapropiat iazis:
 — Cre’căeclaralcuie! iBelenaavutdeales.Astae!
Căpitanu’ a părut că o să se sufoce. Când a reu it să spună ceva,a zis că o
să îmi dea actele lui Jamie, dar că după aia trebuie săplec alPhiladelphia. I-
am zis căda, dar apoii-am spus căam nevoie dei actele mele.El credeacădeja
le am, dar i-am spus că nu, nu le am, nu leam- primit niciodată.

— Întoarce-temâinedimineaă,mi-azis.O săchem avocatulsă le

efacemr.
Aseară Mama a venitîntr-o fugă după Ben ca să-ltrimită să
aducă doctorul, dar ăpitanu’C sa- dus înainte să apuce eisă se
întoarcă.
N-am vreme de plâns, nu potdecâtsă mă întreb ce-o să se întâmple acum.
Mama are dreptate. Acum Marshal o să fie stăpân. Trebuie săl-iau pe Jamie isă
plecămdeaici-. Nu iut undeo- săne ducem, tiu numaică rebuiet săugimf înainte
să se întoarcăMarshal.

Când toi erau ocupai la conac cu pregătirile pentru

înmormântare,am luatcel maibun cuit din bucătărie il-am înfă ratubine,apoimi-
am făcut o boccea în caream- pus totce
potsăduc.În searasta îl iau pe Jamie fugi.La început m-am gândit so- iau ipe
Lavnia, dartiu căn-o săvreasăplecefără Sukey.

Am a teptatpânăcândn-amaifostnimeniprinpreajmă iapoi
am fugit -iam ascuns bocceaua în spatele cămării. N-am văzut că Ben mă
urmărea.Când a apărut de după col,m-a speriata a de tare,căam început
sădau în el.El m-a inut la distan ă, dar asta
m-a făcut să aud imaitare.
— Nu,iubito,nuda-nmine,aspusel.
— Tusănu-mizicimie„iubito“, i-am spus.
— Bele,tu osăfiimereu iubitamea,nu ti?O săam mereu grijă de
inet ca icum ai fi a mea,a spus el.
Atuncim-am supărat.M-aluatgurapedinainte:
— Tu,grijă demine!i-am zis.Când aiavuttu grijă demine?
Când mă îmbrânceau de colocolo- în bucătărie Rankin -iailui? Sau când
Rankin mă inea i Marshal era călare pe mine? Sau
nu. Nu, nu, nu, tu aiavut grijă de mine nî fiecare noapte când ai fostcuLucy ata.

Ben mi-a dat drumul. M-a privit cu ochi mari i mi-am dat seama că
vorbele mele tăiaseră în carne vie.S-a îndepărtat ed mine a iridicatmâinile
casămă facăsătac.
— Aidreptate,mi-azis,aidreptate.
Când anceput- să lângă,pmi-a trecut supărarea.
— Oh,Benny,i-am zis,vorbesc ieulasupărare.Nu-iadevărat.
Dar eltotdădea ind cap ispunea:
— Bada,Bele,eadevărat.Ionute-ajut.Nute-ajutniciodată.
M-am dus la el ii-am erst lacrimile cu poalele fustei, dar nu putea să
sereascăop.
— Îmiparerău,Benny,îmiparerău
că i-am spus oatet astea, i-am zis i-ami pus degetul pe buze:
,t .t
A scosun geamăt i,când am începutsănesărutăm,nu ne-a
maipăsatde nimic.
În seara aia m-am întâlnit cu Ben din nou. Mi-a zis să austpe loc ânăp când
vedem ce icez ilW Stephens.Ben zice ăc o săfugă
cumine dacă se-ntoarceMarshal.

CAPITOLUL DOUĂZECI I APTE

Lavinia
Căpitanul a ostfînmormântat înainte să soseascăa sdomnirei
Martha isoul eide la Wiliamsburg.Ţinând cont de starea în care se a fldomnia
Martha, doctorul a hotărât să inăse o slujbă scurtă isimplă. Au venit foarte pu
ine trăsuri din împrejurimi,
dar noi, ceidela plantaie, amfost oti acolo. Toi cu excepia domnieiMartha ia
lui Marshal care,din motive ecunoscuten de mine,a rămas alWiliamsburg.

Dupăce au venit domnul i doamna Madden, a urmat o săptămână plină. omniDa Sarah mă găsea de multe ori
ocupându-mă de domnia Martha când venea s-o viziteze în
camera ei. Mi-o aminteamde când fusese nîvzită de Crăciun i
părerea mea despre ea nu se schimbase. Continuam să fiu uimită
de câtde diferită era de sora ei. De i era gravă în acle
împrejurări, privirea îi era vie iiute.Chipul domnieiSarah era
rotunjor, ca itrupul, dar aveam să aflu că sub aceaînfăi are
blândăseascundeamultăhotărâre.
Când a preluat frâiele,n-a mai fostnicio îndoială căsepricepe săaibă grijă de
ogospodărie.În primele zile nu a vorbit mult, dar
a fost foarte atentă la modul cum o îngrijeampe domnia Martha.
Apoi,într-ozi,mi-aspus:
— Marshalmi-a spus câtde bine o îngrije tipe mama lui. Acum
vădcuochimeicăîntr-adevărsebazeazăpetine.
— Îiplacesă-icitesc,am spuseu.
— icinete-aînvăatsăcite ti?Aîntrebatea.

— DomniaMartha,am spus,înaintesăseîmbolnăvească.
— i i-ar plăcea să continuisă învei? m-a întrebat ea cu
blândee.
— Ah,da,am spus.
Mai târziu în aceasăptămână mi-a cerut săo ajut săîi sorteze hainele
suroriei.I-am spus care eraurochile ipantofii preferai ai domnieiMartha,
arătându-i icare obăteau la dege.tNu iut cum de un mi-am datseama că ne
pregăteam pentru plecare.
Domnul Madden era avocat i fusese numit executorul testamentului
cumnatului său.Papa GeorgeWilStephensi sau-întâlnit frecvent cu domnul
Maden ,i în cle din urmă,vineri
am fost hemaci nî bibliotecă toi ceicare lucram la conac. Domnul Ma den a vorbit primul. Cona
luMarshal, nea- spus el,
mo enisetplantaia itoate anexele ei. Totu ,idorin a Căpitanului era ca domnul
Madden să administreze plantaia până când Marshal împlinea douăzeci
idoide ani. Nea- informat ăc asta însemna cinciani deatunci-încolo.Între timp,
cona ul Marshal urma să -i continue studile la Wiliamsburg, ndeu avea să
studiezereptuld la Colegiul Wiliam iMary. Urma caservtoridin casă ide la
grajdurisăîntreină plantaia până la întoarcerealui
Marshal. Wil Stephens urma să efi supraveghetor.
Când a luatcuvântul, domnia Sarah ne-a anun atcă domnia
Martha urma să se întoarcă împreună cu ei la Wiliamsburg.
Acoloaveasăfieinternatăîntr-un spitalvestit,undepacien icu
boliasemănătoare erau deseorivindecai.Domnia Sarah era
sigură că acolo puteau să o ajute pe sora ei. De asemenea,
domnia Martha avea să seimtăs mult maibine aproape de ulfi ei,
la Wiliamsburg.
Am fostîntâisurprinsă,apoiîngrijorată când mis-a cerutsă
rămân după plecareaceorlali. M-am uitat nelini ită la Mama i Bele,care ie
eau.Bele părea că o să izbucneascăîn plâns,dar Mama mi-a făcut semn din
capsă aust lini ită.
Domnul Madden, la felde rupet casoia lui, stăteala birou i seuita prin
ochelarila actele pe care le aveaîn faă. După cetoi
au ie t,idomnia Sarah a tu ti casă-i atragăatenia. i-a ridicat prvirea.

— Ah,a zis,ca icum arfi fostsurprinscă mă aflam acolo.

Decitu e itLavnia? M-am uitat pe actele alet.S-ar păreacăo să vicunoi.
Probabil că am părut cu adevărat ocată,căcidomnia Sarah m-a uatlde
mână m-ia ajutatsă mă aez pe nu scaun. Apoiam făcut legătura între ceea
ce-mi spusese domnul Madden i conversaia pe care oauzisemfără săvreau
cu câtevaseri înainte. În noaptea aceeam-am trezit auzind vocea lui Bele de
jos.Am aruncato privire spre James, care dormea în leagănul solid pe care -il
făcuse apaP George. Sukey ormead lângă mine m-iam

aplecat -isăsărut hipulc rotund înainte să mă ridic.Înainte să termin de coborâtscările,am văzut că u

a de la bucătărie era
deschisă.Nu tiu de ce,dar -mam oprit când i-am auzit vocealui Mama de
afară.Era sfârtuli lui mai ivremea era destul de caldă. M-am gândit câtde
plăcut trebuia săfie pentru ele săstea jos isăsebucuredeaerulcurat.

— idacănuvreasăplece?spuneaBele.
— E ansaei,i-arăspunsMama.
Apoil-am auzitpeWil:
 — E într-adevăro ansă,Bele.Suntoamenidetreabă i-ipot
oferio educaie.

M-am întors iam luat-o la fugă înapoipe scări, furioasă să constat căWUl
era ielacolo.Eram în continuare sigură căelera tatăl lui Jamesabiai
puteamsămi- stăpânesc oziagel. Dar asta era prima dată când dădeam de ei
împreună noaptea erami atât
de urioasăfcănu m-a mai interesat discuia lor. Acum,în
bibliotecă,împreună cu familia Madden,mi-am dat
seama căorbeauvdespre mine.
— Lavinia,a spus domnia Sarah,luând actele de la domnul Madden, ai
deja treisprezecei an,ivăzând cămai ai pu in timp în care sălucrezi în
această acasă, am hotărât săte uăml cunoi.
Am datdincap,de inu tiam nimicdesprecontractulmeu.Nu
mi se spusese niciodată nimic clar adevăruli e că nicinu-mi trecuseprin
capsă ncercî să aflu maimulte amănunte.
— Am văzutcum teporicu domniaMartha i tiu căea ine
la tine.
Am datdinnoudincap,amoritădespaimă.
— Vrem săvicu noilaWiliamsburg.CânddomniaMarthase va
însănăto i,veilucra pentru ea.Până atunciveilocuicu noi. Am
stabilit,a spusprivind cătresoulei,că veiînvăa itu cu profesorul care
vine să îi predeafiicei noastre.
N-am spus nimic.
— Suntem pregătiisă te luăm cu noi isă-ioferim toate
avantajele posibile pentru a aveaun vitor bun.
Îmi vuiau urechile nuiam maiauzit ce a ussp nî continuare,
acă,în cel din urmă, domnia Sarah m-a trimis napoiîla etaj
să-micontinuitreburile.

Beattie mă a eptat acolo ,i din felul în care m-a privit, mi-am datseama că
iat despre plecareamea.M-am sim it trădată,a a
căam refuzat săvorbesc cuea icu oricine altcinevapentru tot restul zilei.Îmi
propusesem să-i evit pe oti până aveam săplec.
A doua zim-am înfuriat imaitare,când Mama m-a pussă stau cudomnia
Martha oatăt dimineaa dupăiamiaza-Fa. ny iî ajuta pe domnul Madden i
pe domnia Sarah, iar eaBtie i
Mama,în modstraniu, nu erau la conac.Unchiul Jacoba venit să mă
vadăcând domnia Martha dormea,darn-am vrut să vorbesc cu el.

— Alah fiecu tine,a spusel,după cel-am respinscând i-a pus o

mină pe mărulu meu, vrând să ăm consoleze.
După cea ie t,iam dat un picior nî aer, furioasăpe el iAlah al lui.

Dupăce domnia Martha aterminatde mâncatseara devreme,

domnia Sarah a venit imi-a adus un cufărdin piele,spunându-mi să-l duc al
bucătărie să-imi pun în ellucrurile.
tiam că nu aveam mare ucrul de uatlcu mine,cândi i-am spus că unera
nevoie de un cufăra a ed mare, a zâmbit imi-a zis să-l iau totu i.

La bucătărie nu era nimeni. Bele nu mi pregătise masa,cum făcea de

obicei, iar asta era maimult decât uteamp să îndur. Credeamcă mă uitase
deja.Dezolată,m-am dus la etajsămi-împachetezlucrurile,târând cufărul
după mine.
Spre uimirea mea, pe patul lui Bele erau două dintre rochile domniei
Martha.Când m-am apropiatsă le văd maibine, Fanny
iBeattie au sărit:
— Am ajutat-opă Mama să lemodificepentru tine,au strigat ele.

S-au apropiatde mine nî fugă i au început să mă dezbrace, insistând să

probezrochile.În acela itimp, îmi povesteau cum domnia Sarah îi dăduse uil
Mama două dintre ochiler de ziale domnieiMartha iîi spusese ăs le modifice
entrup mine.Fany,
care avea camaceea istatură cu mine,îmi inuse ocull la probe casăîmi poată face osurpriză la sfâr ti.
După ce mi-am tras pe
mine ochiar de stambă albastru-pal, Fanny mi-a încheiat nasturi din faă iar
Beattie a scoso panglică albastră din buzunar. Mi-a desfăcut cozile împleite
imi-a periat părul lung,apoi mi-a luat câteva uvie care îmi atârnau pe faă imi
lea- legat la spate cu
panglicaalbastră. M-au luat de mână ,i chicotind, n-au vrut să-
mi spună de cemă conduceau la colibe.
Un focde tabără era deja aprins.Mâncareafusese aezată pe
mesemprovizatei.Pregătiseră o petrece.rAu început săaplaude când am ajuns,
împreună cu gemenele, iabia atunciam în eles că petrecerea era pentru mine.
Bele a venit prima să mă îmbrăi eze,apoiMama iPapa,urmai de Ben iLucy. În
cle din urmă a venit iIda sămă felicite,urmată de aduli icopi cu care mergeam
de obicei la biserică.Priveam în jurul meu, mirată că atâtde muli oameni ineau
la mine. Cum oare aveam să suportsă-i las nî urmă?

Când sau- servit bucatele,mi-a fost teamă să mănânc,ca să nu-mi

murdăresc rochia nouă.Ida -ia datseama ia intratîn
coliba ei, de unde sa- întors cu o cârpă curată,pe care mi-a a zate-o pe
genunchi nainteî sămi- dea înapoi astronulc cu mâncare.Mi sau- umplut ochi
de acrimil iîmi doreamsă mă ia în brae săimi- spună căera o gre eală icănu
trebuia săplec
nicăieri. M-am luptat cu lacrimile otttimpul în sera aceea.Când a început
muzica, Papa m-a invitat al dans. În timp ce ne învârteam, am privit
acelchipuri zâmbitoare inu mi-a venit să
credcăaveamsă-i părăsesce poti a doua zidimineaă. ApoiWil a venit sămă invite al
dans.Părul des -ai căzut pe ochi când a dat
din cap i il-a dat la o parte nainteî să-mi întindă mâna. Beattie a chicotit, iar
Fanny m-a împuns nî spate cudegetul când m-am ridicatîn picioare pentru
dans.Cât timp am dansatam refuzat să mă uit la el, dar a început să
lumeascăgin-a duratmult până i-am răspuns, râzând. Când sa- încheiatdansul,
Wil m-a condus înapoilângă eBle gemenei.

— Sănu uii,Lavinia,aspusel,aiziscăosăfiiiubitamea.O
sătea- eptt.
I-am întors atele,spenervată că-mi vorbeaa ade afă cu Bele.
Am fostfericităcândMamaaspuscăeratimpulsăplecăm.
Familia meami-a făcut încăo surpriză când sau- strâns oti la
bucătărie imi-au aduscâteun cadou.Ben mi-a datun suport
pentru cratie din fierforjat, în formă de pasăre.Mama mi-a esut
un co în, care se afla cadoul lui Beattie,treipene de curcan
sălbatic.Fuseseră fierte,curăate,apoi fuseseră ascuite iacum
erau numaibune de scris.Îmi pusese câtevai nucinegre,iar
Bele m-a învăatcum săle fierb casăfaccerneală.Fany mi-a datun săcule în
care erau două monede.
— Ile-a datCăpitanu’lu’Fanny,a spus Beattie,mândră de sora
ei.
Bele mi-a dat oglinda de argint la careineamult ,i când am încercat so- fac
so- primeascăînapoi, a stăruit so- iau isă mă gândesc la ea de câte ori o
folosesc. Papa mi-a dat nu pui din lemn pe care lîcioplisechiar el.

— tice-nseamnăasta,mi-azis,iareu m-am chinuitsă-mi in

lacrimile,amintindu-mi de discu ia pe care oavuseserăm cu mult timp în
urmă,când îmi spusesecă avea săe fiăticult meu.
Unchiul Jacob mi-a dat un fluier. Era mititel, făcut din trestie subire,
icând am suflat în ela scos un sunetînalt, strident.
— Cu ălaaisămăchemi,aspusel.Dacăainecazuri,săsufli
în el.Io o săascult mereu.

Nu tiu dacănota pe care o scotea fluierul saucuvintele lui calde m-au

atins,dar -nam putut sămi- mairein lacrimile im-
am sprijinit de Bele,plângând. Ea m-a îmbrăi at, iar Papa a început
săglumească,încercând sămă învesleascăToi. au râs
când mi-a spus să am grijă când folosesc fluierul, pentru că Unchiul
Jacobnu iat săcălăreascăpreabine.Papa nea- făcut să ni-l imaginăm pe
Unchiul Jacob pornind călare către Wiliamsburg, inându-secu
disperaredecal istrigând că vine să mă salveze.

A mers.Când ne-am uratnoapte-bună deja râdeam printre

lacrmi.
Bele m-a ajutat sămi- fac bagajul. A încăput totul, mai pu in colecia meade cuiburi de păsări, a
acăBele mi-a propus săiau
numaidouă,iar easă aibă grijă de restul. A trebuit să fiu de acord, pentru cănu
prea aveam de ales; cufărul meu era plin a doua zi dimineaă,când Ben l-a
dus la conac il-a legat ed trăsură.

Au venittoisăneconducă.În ultimaclipă,domniaMarthaa
spus că nu voia să vină.După ce au încercatîn zadară so convingă,domnul
Maden i-a spus uil Ben să o ai pe susi să o
a ezen trăsurăî.
Am fostultimacareaurcat.Caierau nerăbdătorisăpornească
ii-am fostrecunoscătoare lui Ben când m-a ajutatsăurc.M-a strâns aret de
mână, dar n-am îndrăznit să-l privescn ochiî. Când închideauu a,am văzut-
o pe Sukey rcându deaul în fugă inspred bucătărie.Vorbisem
cueaînaceadimineaă,spunându-icăurma
să plec pentru o vreme. Ea ascultasecu aten ie i nu păruse impresionată.
Probabil căuitaserătoi de ea, prin icu pregătirile
pentru plecare, i acum venea într-un suflet, aducând cu ea ghetele de
arnăi butucănoaseipăpu a.
— Stai,Binny,vincutine,astrigatea,vincutine!
Înainte săajungăla trăsură, Papa George aluat-o în brae. Am plecat,
dar nu puteam să-mi dezlipesc privirea de la
fereastra din spate.Sukeyera disperată ilui Papa îi era greu so-ină în brae,
entrup că ea îl oveal cu mâinile ipicioarele, încercând săse iberezeel.

În trăsură, starea mea sufleteascăî igăseaecouîn ipetele domniei

Martha.

CAPITOLUL DOUĂZECI IOPT

Bele
După cea-plecatLavnia, a început să-mi fie aret dorde ea,mi-am adus
aminte cât de urât e să fiisingur. Cel maigreu e noaptea. hiarC dacăMarshal
e încă la Wiliamsburg i Wil
Stephens zice căRankin a plecatde mult, eu totmi-am pus un zăvor al u ă i dorm cu un cu it lângă
mine. Dacă apare iar
vreunuldinei,dedataastaemort.
În timpul zilei nu preaam timp sămă gândesc alasta.Chiar dacăau plecat toi
de al conac,am destulă treabă în grădină icu Jamie iSukey.

Mă întreb cum se descurcă Lavinia fără Sukeya ei. Noaptea

Sukeyplângea nuine ăsalăsdormim pe minei pe Jamie, până când Mama a
luat-o să doarmă cu Beatie. A fost ceva maibine
a a,daracum nu vrea să ănâncem. Mama zice că pentru ea e ac icum arfi
pierdut două mame.MaiîntâiDory, iacum Lavnia. Adevărulecă decând
Mama a luat-o peSukeysă doarmă la
ea,e maiu orpentru Ben să vină la mine noaptea.Nu poate să steadeparte de
mine niciinu a vrea.Totu ,iînainte atrebuit să mă duc al Ida sămi- dea ceva ca
să nu mairămân gravidă.Zicea cănu merge altoate emeile,fcă -na mers
niciodată pentru ea, dar până acum la mine afuncionat. Îl iubesc mult pe
Jamie almeu,
dar nu mai vreauali copi. Când o veni ziua săfug,neajunge- nu copil de cărat
în brae,miei lui Ben.
i maie Lucy. Nu-mi place deloc de eaMă.enerveznumaicând mă gândesc
cum stă ea oloac cu Ben, dar Ben nu vrea săi-spună de noi.Cică acăd flăa
că suntem împreună o săsuferei Benzice cădeja a suferit destul la viaa ei.

i nu vrem să afle nci Mamai Papa.Dareu otiu pe Mama.O săafle

earepede-apoiisăvezi! Aseară neam- pus pe âsrcând i-am spus lui Ben că
nu e-n regulă să ne ferim de Mama la
douăzeci ipatru de ani.

CAPITOLUL DOUĂZECI INOUĂ

Lavinia
În anul 1797 Wiliamsburg nu maiera capitală,dar ora luera vestit pentru
trei institu i. Una dintre ele, care era centrul oraluiu ilocul unde se
întâlneau toi oameni, era tribunalul.
Era o clădire impozantă, ndicărămidă, ituatăs în centru, un punctde reper ep strada principală,
Duke ofGloucester. Find
avocat, domnul Maddenera foarte amiliarizatfcuaceastă clădire. Cea dea-
doua, totîn centrul ora ului, era Colegiul Wiliam i
Mary. Fondat nî 1693, î ipăstrase o reputaie excelentă între colile
superioare, nî special ce lde drept. Aici rmau să -i
continue studile Marshal.
Cea de-a treia, arec cu timpul a căpăat eac mai mare importană pentru
mine,era spitalul public. i aceastera o
clădire solidă, din cărămidă. Spre deosebire de celalte, aer situată la periferie
iera cunoscută drept Spitalul de nebuni, fondatîn 1773. Avea o reputaie din ce
nîce maibună iaicia fost internată domnia Martha. rauE acceptai doar pacieni

considerai vindecabili sau periculo .iNu mi sa- spus niciodată în care

dintre ce ldouă categori a fostinclusădomnia Martha.
Familia Madden avea o casă primitoare. Construită la o distan ă u or de
parcurs pe osj afă de ribunal,t era o construcie
din lemn, destul de mare,dar nu câtconacul pe carel- lăsasemîn urmă.Avea
multe camere,dar avanelet erau joase, iar camerele
erau maiaglomerate atmosferai maiintimă decâtla Tal Oaks. La multe dintre
ferestre erau canapele cu perne,în timp ce pe pervazurile iberel erau
ghivece cufloricare parfumau aerul. De i exista o bibliotecă, erau cări împră
iatet peste tot nîcasă imi-am dat seama că ctitul era un lucru obi nuit nî
aceafamilie. Mobilele nu erau atâtde extravagante ca la Tal Oaks,dar erau
îndeajuns de valoroase cât sădeade nîeles căaceacasăaparine

uneifamili înstărite.La început am fostuimită de culorile nî care erau vops i

perei, dar m-am obi nuit repede cunoul stil.
Spre surprinderea mea,mi s-a dat popria cămăru ă la etaj.
Mai târziu am aflat cămi-au dat-o pentru că era lipită de
dormitorul maimare pe care aveal săocupe- omnida Martha
când se întorcea de la spital. Cu toate acestea,am fost estep
măsură de surprinsă că eavmsă ocuiescl nî casaacemarei că,
pe deasupra, amerac era ifrumos decorată.Verdele pereilor
contrasta plăcut cuo cuvertură albă, a ezată pe patul cupicioare.
Un covor mpleiît, rotund, acopereaceamai mare parte apodelei din lemn de pin, ari într-o margine,la
fereastra cu acoperi
triunghiular, era o măsuă de scrs ind lemn de stejar. Am privit
strada lată i aglomerată, mărginită de ulmi i
salcâmi, iprintre copaciam văzut alte case semănătoarea.Unele păreau săaibă
nevoie de ceva reparai, dar aproape toate aveau grădini luxuriante,pline de
flori, ierburiaromatice iarbu it.
Gazdele mele aveau un singur copil, o mult-iubită fiică ep nume Meg.
Când am ajuns la Wiliamsburg m-a întâmpinatplină de
entuziasm. Era cu un an maimică decâtmine,avea doisprezece ani i,
chiardacăcrescuserăm amândouă destul de mult de când ne văzuserăm
ultima dată,era mult maiscundă decâtmine. Era slabă i chiopăta maipronun
atdecâtîmi aminteam eu, dar părul cre rebeliera ca înainte.Trebuie să
recunosccă,n î primele clipe,mi sa- părut o fiin ă foarte ciudată. Purta ochelari
rotunzi, dar când asculta ceîi spuneai, -i scotea ite priveafix, fără să- imute
ochi căprui, rotunzi, de la tine,de parcă ar fi

încercat săîn eleagăde unde -i veneau ideile.

În primele săptămâni eram atâtde marcată de schimbările prin care
receam,t încâtnu iut cum m-a fidescurcatfără ajutorul lui Meg.Celmai dificil mi
se ăreapsămă obi nuiesc sătrăiescntrî-un ora .Agitaia continuă mă nelinitea
imă speriau mereu
ipetele copilor din vecini izgomotele trăsurilor. În timpul zilei, cu atâia
oameni peafară,- atmosfera era sufocantă imi se ăceaf dor de ntinderileî
verzi ide cărările din pădure pe care el ăsaseml în urmă.

Dar nîcamera lui Meg găseam alinare. Acolo era o adevărată lume a
plantelor a ipăsărilor, natura pe care credeamcă am
lăsat-o nî urma mea.Am fostpeste măsură de ericităf să văd că i ea coleciona
cuiburi de păsări, pe care le a ezasepe pervazuri,
printre pietrei frunze eluritef.Un pere tera aproape nî întregime acoperit
cudiferite varietăi de ferigă înrămate,iar pe altul erau imagini cupăsări.
Toate,mi-a spus ea, erau specii indigene.
În timp ce le studiam cu atenie,o voce răgutăi care venea dintr-un col al
camereim-a speriat.
— Salut!
M-am întors.
— Sinsin,aspusMeg,îndreptându-secătreocoliviederăchită, fii
drăgu.
Adeschisu iacoliviei iaîntinsbraul.O pasăremare,neagră
a ie it, sai a zate peumăr a iînceput săi- ciupească u or urechea,
gângurind înceti or.
— El,aspusMegmândră,eSin1.
1 Pacat (eng).
 — Sân?
— Da,l-am botezatSân.Defapt,mama l-a botezat.Nu prea-i
place de „elNegru. ca păcatul“,mi-a zis nî ziua când l-am adus.
— Oarevreasăvină ilamine?
Meg adiar.
— Sigurcăda.
Pasăreaa venit îndată ia început săgângureascăîn timp ce-mi ciufuleapărul
cuciocul.
— Ce-idaisămănânce?Am întrebat.
— oareci,broa te,alune,fructe…
— Cefeldepasăree?am întrebatîntimpce-imângâiam penele
negre,irizate.
— AparinegenuluiCorvus.O cioară neagră,a spusea peun
ton formal, cao directoare de coală. L-am găsit când era foarte mic im-a
impresionat. Este foarte inteligent il-am învăat să vorbească.

În timp ceea încercasă-mi demonstrezeabilităile păsări, am

privit în jurul meu prin cameră. O plantă micuă, cu rădăcini cu tot, fusesea
ezată pe birou, iar dintr-un sertar deschis sevedea
un caiet pe care era o schiă începută.Văzând că mă interesa subiectul, Mega
scos al iveală un alt obiectla care ineamult: o cutie metalicăovală, vopsită într-
un albastru pal. Mi-a explicat că se oloseafpentru a aduna plante insectei de
afară. Aveao curea de piele -ia atârnat-o pe umăr casămi- arate cum putea să
deschidă capacul cu o singură mână.Capacul era decoratcu o pictură
manuală, delicată, reprezentând floride câmp albe roz,i

dar ep alocuri vopseaua se cojise din cauza uzuri. Se numea cutie de erborizare,imi-a spus,pronun
ând cuvintele de parcăar
fi mâncat o bomboană.
Am fostuimită când mi-a arătatraftulcu cări.Toate erau
primite în dar de la tatăl ei, mi-a spus, iîi erau de folos la studi. După ce Sân a
zburati a aterizat peo stinghie deasupra biroului,m-am a ezat iam privitîn
jurulmeu,fascinată.Meg
era foarte încântată că mă interesalumea ei idupă câtevazile deja
deveniserăm foarte apropiate.
 Pentruînceput, stabiliseră săiau numai leci de ctire iscriere alături de
Meg.Mi sau- dat icâtevatreburi de făcut în casă, iar domnia Sarah i-a spus
negresei care ucral în casă, Nancy, săîmi arate ce aveamdefăcut. Findu-mi
tare dor ed familia pe care o
lăsasem în urmă,am încercatsă mă împrietenesc cu Nancy i
fiicaei, Bes.
Nancy isoul ei, împreună cu Bes,locuiau pe proprietatea
familiei adden,M într-o căsuă în spatele bucătăriei. Femeile
găteau, făceau curăenie i alte treburi în casă, sub
supraveghereadomnieiSarah, iar soul lui Nancyîngrijea restul
proprietăi i grădinile vaste.
În timp ce eram la lucru, m-am arătatfoarte deschisăfaă de
Nancy ifiica ei, dar e,lne indt nimic despre mine,sau- inut
departe.Într-o după-amiază, neavâd nicio treabă ivrând sămă
împrietenesc cuele,m-am dus nî bucătărie leam-i întrebat dacă
puteam săle ajut la gătit. S-au uitat la mine cuchipuriîmpietrite.
Mi-au spus că u,n se ocpau ele de ott. Nu aveaunevoie de ajutor.
Maitârziu în acea zi domnia Sarah a venit la mine imi-a cerut sănu-i mai
deranjez servitoarele.Mi-a spus căerau foarte
retrase i nu le plăcea să le deranjeze cineva când munceau. Naivă cum
eram, m-a contrariatfaptul că m-au respins în felul acela, dar n-am mai
făcut nicio încercare sămi le apropi.
La început, domnia Sarah mi s-a părut arogantă, darcu timpul mi-am
datseama căavea ntenii bune.Domnia Sarah î i lua gospodăria foarte în
serios ,i chiar dacă prioritatea eiera familia, îi respecta i obligaile sociale.
Încă din copilărie avusese
o pozie privilegiată. Mama ei nsistasei întotdeauna asupra obligaieide a păstrao atitudine potrivită, iar
eafăcea tot ce-i era
în putere săo respecte.Am auzit-o deseori spunând căse msiea obligată să-i
ajute pe ceinevoia i inu aveam nicio îndoială căeu mă număram printre ei.

Înfăi area ibuna-cuvin ă erau nespus de mportantei pentru domnia

Sarah; era o fiin ă trupe ă,iargustul eiîn materie de haine nu era tocmaide
admirat. Era înnebunită după dulciuri ,i de aceea, rochile eierau
deseormaistrâmte decât intenionase
croitoreasa. aC i Meg, domnia Sarah avea obiceiul să te priveascăfix când
vorbeai, dar ceeace odeoseabde fiicaeiera căobi nuia să irepete cuvintele
interlocutorului, ca icum ar fi vrutsăleîn eleagămaibine.

Domnul Maden era plecatîn cea maimare parte a impuluit i, când nu era
ocupat cu treburile lui de avocat, iî plăcea grădinăritul. Îi făceatoate gusturile
fiicei lui, ceea cea forat-o pe domnia Sarah să efi maiexigentă cuea.Lacină,am
observatcât
de apropiai erau tatăli fiica. mândoiA raue pasionai de botanică dar,în
timp dedomnulMadden era interesatnumaide
propria-i grădină, Megvoia să afle iceexista dincolo de gardul acesteia.

M-a miratsă aflucă domnul Madden aducea cele maimulte vietăicu

care-lhrăneau pe Sinsin.Spre disperarea domniei Sarah, acesta era unul
dintre cle mai recventef subiecte de conversaie la cină.Uneori uitam isă
mănânc, atât rame de uimită de asmenea iscudi în timpul mesei. Cu
vremea,domnul
Maddena încercat sămă atragă ipe mine nî discuile or,l dar eu eram atâtde
imidă,tcănu-mi găseam cuvintele.Credcăa trecut
vreun an întregpânăcândam reu itsăîlprivesc isă-irăspund la
întrebări.
Trebuiesă spun că am fostnespusdesurprinsă în prima zi, cândmi s-a
spus că aveam să mănâncîmpreună cu cei din familie.Până atuncinu
stătusem niciodată la o asemeneamasă. Ghicind că veamanevoie de
explicai, domnia Sarah sa- grăbit să mi le ofere.Dornicăsămă ridic al
înălimeaa eptărilort ei, m-am
obi nuit rapid să-i urmezexemplul.
În săptămânile următoare, Meg i-a cerut mamei ei să mă elibereze de
treburile casnice ca să pot săo însoescla toate lecile.Profesoara noastră era
o văduvăîn vârstă, doamna Ames,
o femeie destul de inteligentă, dar u or distrată ifoarte dornică de bârfă. nÎ
fiecare dimineaă, cuexcepia sâmbetelor i a duminicilor, primeam leci de
ctire iscriereLec.ile de pictură imuzică seineau de două ori pe
săptămână,dupăamiaza,-iar
cel de dans odată la două zile.În restul zilelor eram libere după-
amiaza puteami să eiim să ne plimbăm. Laînceput am vrut să merg al
magazinele din centrul ora ului casăvădcu ochi meică lucrurile despre care
doar auzisemchiar există.Dar ep Megn-o interesau, a a căîn timpul
libermergeamcuMeg ăs adune plante pe care săe lstudieze sauo ajutam să
nventezei noimoduri de ai-procura hrană proaspătă lui Sinsin.

Cu fiecare unăl care recea,tvedeamtotmaimulte efe ale unei lumi noi

iplăcute.Totu ,ichiar dacăde ce lmai multe orieram
fericită, eram în permanenă nelinitită când mă gândeam la vitorulmeu
nesigur.Misespusesedemulteorică educaia pe
care o primeamnu făcea decâtsămi- sporească ansle, dar un mi sa- spus
niciodată care erau acelnsea.Iar mie îmi era prea teamă să întreb. Le eram
recunoscătoare pentru situaia fericită în care mă aflam, dar, tottimpul câtam
rămasla Wiliamsburg, dorul meu de casă nu s-a stins. Cu ceva timp în
urmă,când îi scrisesem lui Bele,mă gândisemsăîi cersăse asigure cumvacă
aveam să mă întorc ntrî-o bună zi. Dardupă ce m-am gândit mai

bine,mi-am datseamacăerainutilsă-icereisăintervină,aacă am renun

at. Apoim-am sim it maisingură ca iciodatăn.
Îmi era groazăcând se propiaa ora de culcare,fiindcă atunci mă cople ea
oruld de casăDormitorul. meu frumos părea aâtde gol noaptea. Pe ntunericî
mi se ăceafatât de dor săisimt- mirosul lui Sukey, săaud zgomotele care
venaudin bucătărie voceailui Mama sau a lui Bele. Înainte să adorm nu
puteam să numi amintesc.O vedeamiariiar ep Sukey ergândal în urma trăsuri
,icând sim eamcă un mairezist, îmi luam pătura o ia ezam pe

joscasăofacsăsemenecu vecheameasaltea.Măîntindeam pe
eascoteamico lude al Mama de sub pat. Scoteamdin eltoate comorile
mele,apoilăsamtristeea să mă cople ească.Când reu eam în cele din urmă să
adorm, visam că eram pe nu vapor. Mă trezeamcu inima bătându-mi
tare,îngrozită căaveasăvină un alt val care săia cusine ottce miî era cunoscut.

În timpul zileiîmi era mai u or, având atâtealucruri de făcut. Mă interesau

toate lecile,dar cele de dans erau maiamuzante decâtorice. Profesorul de
dans era domnul Degat, acompaniatla
vioară deprietenulluide-oviaă,domnulAlessi.Ceidoilocuiau împreună,se
contraziceau adesea itot impult aveauo părere proastă despre ceeace
făceaceălalt. De multe orilecia era întreruptă fiindcă unul din eipleca iîl lăsa
pe ceălalt să continue singur. i pentru că depindeauunul de altul pentru a ine
eclia, de obiceiaceste ncercăriîse erminaut cu un e ce.

După un astfelde episod, Meglea- povestit părin ilor, la cină, despre noua
dramă care seetrecusep.Ceidoierau deja nervo lai
începutul leciei. Când domnul Degati Meg au făcut un pas gre it, domnul
Alesia lăsatvioara ia spus că,dacădomnul
Degatar fi făcut un pas al dreapta în locde unul la stânga,totul ar fi ie ticum
trebuia. Domnul Degatera de părere că,dacăpiesa ar fifostcântată maiuniform,
n-ar fifăcut o asemeneagre eală.
Domnul Alesia spus că elcântasereproi abil ică oatep domnul Degatar rebuit
să -iceară scuze.Domnul Degatl-a asiguratcă nu avea ed gând să acăfa
aceva,iar domnul Ales,iauzind una caasta, -ia pus vioara deoparte a
ideclarat căiese„săpuian
aer“. Enervat alculme,domnul Degat -as apropiat devioară,a luat arcu ul il-a
rupt nî două pe genunchi. Apoil-a a ezat
înapoi cu grijă. Deja îi trecuserănervii, a acăsa- apropiat de noi, a aruncat o
privire nelini ită spre u ă, apoi a bătut din palme să
ne atragăatenia. Lecia continua, nea- spus.Aveasăfredoneze el muzica
pentru dans. Abia începuserăm să dansăm când domnul Alessiaintrat.A
scosun urletindignatcândadescoperitarcu ul
rupt. În timp ce eiea,a spus că omnuld Degate un om abject i
crud.

Dreptrăspuns,domnul Degata început săfredoneze maitare. La maipu in

de o umătatej de oră după plecarea omnuluid Ales,i pe domnul Degat -al
apucat nau dintre durerile lui de cap îngrozitoareia trebuit săscurtezelecia.
După ce Meg a terminatde povestit, domnul Maden, care de
obiceinu- iexprima păreri în legătură cu astfelde subiecte,a
întrebat-o pe domnia Sarah dacăn-arfi maibine săangajeze un
alt violonist. Domnia Sarah sa- arătat surprinsă.Erau o echipă,
a spus ea. i nu tia oare că domnul Degatera cel maibun
profesorcare preda atât de dificilul menuet? În plus,a mai spus ea, ceioid îi
ezolvaur întotdeauna neîn elegerile. mA privit-o scurt pe Megamivăzut că
afostla felde u urată ca mine când domnul Madenn-a maiinsistat.
Amândurora ne plăcea lecia de dans exact a a cum era.

Aveam o leciedelatină sâmbăta dimineaă imaremi-a fost mirarea când am

aflatcă rofesorulp nostru era chiar Marshal. Nu aveacursuri la coală în
aceazi ,iîn urma intervenieidomnului
Maden, unchiul său, se stabilise că avea să îi predea lui Meg limba pe care
o udiast la aceală.coChiar dacăsubiectul nu mă
interesamai deloc,îmi era dor ed casă iabia a eptamt săl-văd pe Marshal.
Când ne-am văzut pentru prima dată,m-a salutat călduros in-a părut surprins
de noul loc pe carel- ocupam în acea casă.Nu prea avusesem dea- facecu
elîn anul dinainte, când venise să -ivziteze tatăl, dar miî aminteam cât edatent
fusese cu mine. i acum, doar ăzânduv-l, mă sim eam mai aproape de amiliaf
pe care o ărăsisemp.

După lecie, Marshal rămânea la cină.Domnul Madden i domnia Sarah se

urtaup foarte afectuos cuMarshal ,ipentru că
ieusim eamnevoia de căldură sufletească,mi-am datseama cât se ucurab
de atenia pe care -io acordau.
Marshal era un tânăr arătos;a aspunea toată lumea.Părul blond ise
închisese la culoare,devenind nisipiu,iartrăsăturile
cele mai xpresivee ale chipului său mi se păreau maxilarul puternici bărbia
despicată. Avea buzel pline,din i albi idrepi, iar ochi îi erau de albastrul
celmai pur. Era întotdeauna bine

îngrijit, înalt de peste un metru ioptzeci, cuumeri lai io înfăi are minunată.
Marshal era un profesorunb ,i chiar dacănea- mărturisit că botanicanu
eraunadintrepasiunilelui,păreasăîifacăplăcere
săo ajute pe Megsădescifreze vintelecu nî latină care,pentru ea, ascundeau
nenumărate secrete ale naturi. Pentru că mă bucuram
înegalămăsurăsăstudiezbotanicaîmpreunăcu Meg i
săîl vădpe Marshal, am început săa eptt cu nerăbdare eclia de sâmbătă.
 Într-o noapte,când dorul de casămă chinuia teribil, am pus al cale un plan.
Mi-am spus cădomnia Martha trebuia să -irevină ,icând acest lucru avea
săentâmple,îa fiputut sămă întorc împreună cuea casă,asăi-in
companie.Chiaratunciam început să rzescuplanuri pentru a o vead.

În primele luni, când cerusem să merg în vzită la domnia Martha,domnia

Sarah mi-a răspuns hotărâtcă spitalul nu era un loc otrivitp pentru o
persoană de vârsta mea.Am observatcă
eaînsă sei uced ind ce nîce mai rar până când, într-o joidupă-amiază, când
abia se ntorseseîe dla spital, am auzit întâmplător
ceîi spunea domnului Maden. Fără nicio urmă de ru ine, m-am
oprit la u abibliotecisă ascult.
— Pur isimplu eprea îngrozitorca să potsă vorbescdespre
asta! L-am convins săvină iuite ce asîntâmplat!- a spus ea.
— E fiulei,i-arăspunsdomnulMadden.Aiavutdreptate,era itimpul
să meargă să o ăvad.
— Dartunu ti… aspusea,izbucnindînplâns.
— Atuncispune-mi,dragamea.
— Nu tiudacăpotsăvorbescdesprea aceva,aspusea.
— Trebuie.Spune-mi igata.
Odată ce a început să vorbească,domnia Sarah a povestit toată
întâmplareadintr-o suflare.
— I-am spus:„Marshal, e mama ta.E ti singura eisperană. Dacăte ved,sigur
reacionează”.Nu voia să năvi.Am văzut că se făcusepalid când ne apropiam
de spital. În holul de la intrare a trebuit să se aeze pe un scaun dar eu,
sperând că lucrurile se
vor schimba,l-am forat să meargă la ea.Dormea când i-au descuiatu a celuleica să intrăm ibănuiesc
că de aceea nu a
rămas iasistentul. Marshal sa- a ezat pe un taburetdintr-un col ,i imediat, de
cealtăl parte,altă femeie… demnă de milă a
scoso mână printre grati ii-a strigat so- ajute.Când am văzut cât era de afecat,
în ce alh tremura, mi sa- făcut milă de el imă
pregăteamsăi-spun să plecăm, dar tunciasa- trezit Martha.A fostcalmă până l-
a observatpe Marshal. Înainte săne putem da seama de ce veaa de gând
săfacă,sa- ridicatde pe saltea isa-
năpusit asupra lui. Când ela încercat să seelibereze,i-a prins faa în palme a
iînceput să-l sărute ntrî-un fel… sigur credeacă
soul ei. Când a început să. Doamne,iartă-mă, să-l pipăie,era a adecatocăn-a
putut săreacioneze.A trebuit săstrig după asisteni casăîl elibereze,aspus
domnia Sarah, încercând să- i domoleascăohoteleh de lânsp.
— O,dragamea,aspusdomnulMadden.
— iastanuetot,a optitea,iareum-am apropiat imaimult
de uă ca săotpso- aud.
— Ce maie? Spune acum idupă aceea n-o să maivorbim
niciodată despre asta.
— Înaintesăreu im săie im i-aridicatfustele i… aurinat.
Când soia sa a început să hohotească,mi-am închipuit că domnul
Madden o ineaîn brae o ialina. După ce as -lini it, el a întrebatde Marshal din
nou.
— N-avrutsăvorbeascăcu mineîn trăsură.Cândl-am luatde
mina carei- tremura, -ia retraso-.Am încercat săîmi cer uze,sc
dar -na vrut nicisăse iteu al mine.Cum am putut săi-faca a ceva?
— Nu i-aifăcutnimic,dragamea.Aiavutdreptatesă-lducila ea.
Sigur căteai- gândit căprezenalui o vaajuta.
— Dararfitrebuitsă-midau seama.Îiaduciamintedecina
de Crăciun, anul trecut, când a băut prea mult… cum a spus că Martha îl
ură e,tcă-l învinovăe etde moartea lui Saly? i îi aminte ti câtde tare sa-
înfuriat ândc nea spus că lua mult laudanum când era el mic?

— Daracum nu-iadministreazălaudanum?aîntrebatdomnul Madden.

— Nu,nui-lmaidau.

— Dreptsă-ispun,nu cred că-ivormaida drumulvreodată. Au

încercatcu detoate.Îiiau sângeîn fiecaresăptămână,îidau
purgative,au încercat prin intimidarei apoi au legat-o. De multe oriau
băgat-o nî apă receardnu funcioneazăimic,nnimic.
— Draga mea,de ce te maiducis-o vezi? a spus domnul
Maden. Cu ce-o aju i?
— Nu pots-o abandonez,a spus domnia Sarah.E obligaia
mea.Stă toată ziua singură în celula aceeaDoarme. pe o saltea,
nicimăcara lun patnu are dreptul. Nu-i dau nicitacâmuri. E
obligată să ănâncem cu mina,ca un animal!
— Terecunoa tecândmergiînvizită?
— Uneori, în zilele când o lasă să iasă în curte – curtea
nebunilor, a aîi zic – pare să î idea seama cine sunt. Dar apoi
cere să vadă copilul saupe sora noastră,Isabele.Eu cred că trebuie să-i spun
adevărul, dar suferă a ade aret când îi spun că
aumurit amândoi!
N-am mai rezistat, victimă a proprieimele indiscrei, am fugit în camera
mea,împovărată cu această veste care avea sămi-tulbure mai mult nopile
a ialipsite de somn.
În sâmbăta care a urmatvizitei la mama lui, Marshal nu a venit la lecia
de latină i nici la cina de după aceea. La insistenele domnieiSarah, domnul
Maden a plecat ăsl- caute.
L-a găsit seartârziu, beat, ntrî-o tavernă aflată la câiva kilometri de ora . Meg
deja dormea,iar eueram cu domnia
Sarah în salon când domnul Maden s-a întors cu nepotul lui. Marshal eraatât
de beat, căa fostnevoie să-l cărăm toi treiîntr-un dormitor.

Când l-am a zateîn pat, domnia Sarah i eu am observatcă mina dreaptă

îi era vânătă i avea o tăietură. mA curăat-o împreună ,i chiar dacă probabil
l-a durut, n-a scosdecâti etn sunete nedeslu tei.Când a început să vomite,l-
am întors pe o
parte,dar neam- datseama, după stareaîn care erau hainele ui,l
căstomacul deja i se golise ed tot, în afară de fiereacu urme de
sânge ep care ocmaito scuipa.Când a adormit, neam- dus oti la
culcare,doar casă fim trezicevamai târziu de strigătele care
veneau din camera lui Marshal. Până au ajuns la el, deja
începuse ăsspargă ottce es afla în cameră.
Eu iMeg amrămaspe coridorsă en iniltim una pe cealaltă,
până când a venit domnia Sarah inea- trimis napoiîla culcare. I-am auzit
oatăt noaptea.Nereu ind să adorm, în zori m-am
îmbrăcat iam ie tiso- ntrebîpe domnia Sarah dacă iîputeamfi de ajutor.
Aveaochi ro ide oboseală.
— Dacăaiputeasăstaitu cu el,m-a ducesădorm vreooră,a
spus eaDomnul. Maden se regătep te săplece.Trebuie săaibă
grijă… să… să eparer daunele.
Mi-am tras scaunul lângă patiam asigurat-o pe domnia Sarah că
ovoichema dacăvoiaveanevoie.După ce aplecat, am aruncato privire
sfioasăcătre Marshal, care dormea.După ce nî
timpul nopi îmi fusesefrică de el, acum era palid ivulnerabil. Mi-am adus
aminte de celmai rele zile ale lui în copilărie,de
ochi lui pierdu i după moartea lui Saly, de expresia înfrântă de pe chipul lui
când l-am găsit la latrină imi sa- înmuiat sufletul. Câtde mult semăna
cumama ui,l m-am gândit, apoim-a cuprins un dor âsfetori ed toi ceide la Tal
Oaks.Lacrimile au început sămi- curgăi,când mi letergeam, mi-am datseama
că arshaMl setrezise imă privea.

— Nu maiplânge,a spus elîntinzând mâna bandajată către

mine.
I-am privit îngrozită degeelt umflate ivinete.Când mi-a văzut
reacia, -ia dat seama de cum arăta mâna lui isa- ridicat înr-un
cotca os -vadă mai bine.
Când sa- mi cat, a început din nou să vomite,a acă -ami inut
ligheanul i l-am mângâiata acum ar fiăcutf Mama.Avea faa
transpirată din cauzaefortului ,i când sa- întins la loc în pat, i-am pus ocârpă
udă pe runtef.Ochi lui alba rit i-au întâlnit pe ai mei i, când a încercat ăs
zâmbească,m-a cople it un valde
tandree cum nu maisim isem decâtpentru Sukey Campbelli. Voiam să-lconsolez,să-liau în
braecapeun copil,dar tiam că
nu se cade im-am oprit. Tulburată de sentimentele pe care le încercam, am
fost u urată când a venit domnia Sarah i am putut săplec.

Nu l-am maivăzut pe Marshal până a doua zi. Îi era încă reap rău ca să
poată mânca i nu putea decâtsă bea câte pu ină apă. Domnia Sarah stătea
alcapul patului său, dar nîcle din urmă a coborâtpentru micul dejun.
 — Zicecă singurullucru pecarel-arputea mmca esupa lui Mama
Mae, ne-a spus domnia Sarh.
— Nu cred că-l ajutăm cu nimic dacă-l răsfăăm, a spus domnul Maden,
servindu-se uc încă o gofră.Poate cădacăstă câteva zile cu stomacul gol
o să- iînvee eclia.
— Dartrebuiesămănânce!am spus.
Glasul meu era a ade înfocat, încâttoi de la masă au întors capul im-au
privit fix.Am sim it cum mă înro esca fală iam
adăugat:
— Îmiceriertare.
Domnul Madden a continuatsă mănânce, iardomnia Sarah a spus:

— Sigurcăosă-idăm demâncare,dragamea.
Am terminatdemâncatîn tăcere iam cerutpermisiunea să
plec. Când eram pe scări, l-am auzit pe domnul Maden spunând:
— Îie credincioasă,mititica.Nu poate fi învinovăită pentru asta.

Am a teptat până maitârziu,când am prins-o pe domnia

Sarah singură i i-am spus că eu tiam să fac supa pe care o
făcea Mama Mae. Am întrebat-o dacă îmi dădea voie să o fac
pentru Marshal iea mi-a spus că da.
Nancy i Bess nu s-au bucuratde prezen a mea în bucătărie, dar icin nu
mau încurcat. S-au uitatla mine când am prins o găină, am tăiat-o iam jumulit-
o,apoiam tocat pătrunjel, ceapă i cimbru. Am fiert supa la foc mic, exacta
acum mă învăase Mama Mae, i până seara era gata.Domnia Sarah tocmaiie
ea
de al Marshalcând euîi aduceam un castrona cusupă fierbinte
în dormitor. Era evident căera îngrijorată pentruel.
— Nu tiu ce să zic, a spus privind castronul pe care-l
adusese, mă îndoiesc căoatep sătolereze chiar ia a ceva.
— Potsăîncerc?am întrebat.
— Terog.Tedescurcisingură dacă eu coborsă mănânc?M-a
întrebat, iar euam asigurat-o cămă voidescurca.
La lumina lămpi am văzut că starea lui Marshal nu era mai bună.M-
aprivitapaticcândm-am a ezatpemargineapatului.
 — Ţi-am făcutnitesupă,i-am spus. M-
a privit.
— Nupotsămănânc,Lavinia.
— E doarzeamă.Am făcut-oa acum m-aînvăatMamaMae,
i-am spus nî timp ce-i puneamun ervet pe piept.
Când i-am întins o lingură plină,a scuturat ndicap, dar ma insistat până
când a deschis gura ia înghiit lichidul cald.
— Bravo,i-am spus.
Am a teptatpu in înaintesă-imaidau.Marshalnu-idezlipea
ochi de mine. Nu mă interesa decâtsă nu verse, a a că nu mă grăbeam ,i
între înghiituri, fără să îmi pesede privirea lui, mă uitam la umbrele din
camera din ce nîcemaiîntunecată.
— E bună,aspus.
— tiu,am mâncat ieupu inăînbucătărie.
Arâsîncet.
— Tesim imaibine?l-am întrebat.
— O sămăsimtdacănu vărsdupăasta,aspus,trăgândaerîn
piept. Am auzit cămi-ai luat apărarea.
— Cevreisăzici?
— Lamiculdejun.
— N-am spusdecâtcătrebuiesămănânci.
— E supăratpemineunchiul?
— Credcăda.
Am a teptat.Elaîntorscapulspreperete.
— Ei,nueprimadată.
— Cevreisăspui?
— E tutorelemeu pânăcândîmplinescdouăzeci idoideani i mereu încearcă sămă
controleze„Stabilirea.de limite imodele“,
îi zice el.
N-am tiut ce ăsi- răspund, a acă ma pus ingural în castronul gol im-am
ridicat, pregătită săies.
— Nuvreisămaistai?aîntrebat.
— Vreisă-icitesc?Potsădauflăcăralămpimaimare.
— Nu,staiaicidoar.Vorbe tecumine.
Mă întrebam cum o săreu esc ăsl- distrez, darde ndatăî ce -m
am a ezat i sau închis ochi ia adormit.
Noaptea,domnia Sarah i-a maidat nu castron de supă i dimineaa a
cerut încăunul.
În următoarele zile,când Marshal era în convalescen ă, am ajutat-o pe
domnia Sarah săîl îngrijeascăMeg.nu voia săaibă dea- facecu asta,de i a
aruncato privire când i-am schimbat bandajuldeperană.A declaratcă nu era
infectată ine-aspus
mie i mamei sale să continuăm să o îngrijim la fel ca până
atunci.Domnia Sarah a datochi peste cap ia scturatdin cap când a ie
tiMeg.Când sa- întors ceva mai târziu îl aveape Sinsin
cocoatpe umăr în imână inea un pachet de cări de joc.În
acea dupăamiază- i în cele care i-au urmat amjucat âtevac
jocurifoarteanimatedeloo2.
A durataproape o săptămână până când Marshala plecat.
Între imp,t domnul Maddena stabilit căMarshal valocui acasăla
unul dintre profesoride al Colegiul Wiliam iMary.
Profesorul isoia saerau foarte sever iMarshal nu avea voie
să asăi ind casă după o numităa oră.Laplecare, domnul Maden l-a forat pe
Marshal să-i promită cănu se aim atinge ed alcool cădeatunci-înainte i
aveasăbeavin numai în timpul cinei.

CAPITOLUL TREIZECI

Bele
Când am primit prima scrisoare dea lLavnia,mi-am datseama
cănu-i e u or.Nu din cauză căa zis ceva,cidin cauză căs- multe despre care n-a zis nimic.Na întrebat de
Sukey, de Mama,de ce
mai e pe al conac.În scrisoare spune doar căare un profesorică trăie etîn casa
ceamare.E clar călecile o ajută, fiindcă deja scrie la felde bine cum scria
Căpitanu’. La început m-am gândit nicisănu-i răspund. Mi-era teamă căscrisul
meu nu-i la felde

2 Joc ed noroc almodă nî secolul alXVII-lea.

buncaalei,darMamami-azis:
— Scrie-i,păeaointereseazănuma’căneedorlatoidăea. A a că
am scos dicionarul im-am apucatsă-iscriu.I-am
scris că Jamie e celmaibun copil din lume i că cre te ca o plantă în grădina
mea.Nu i-am zis căseamănă leit cu băiatul alb
icămă îngrijoreazăochiul ăla al lui cu albeaă.
I-am scris că meneleg Mamai o salută,darnu i-am spus că lui Mama îi e greu,
căa pierdut ieaun copil. Zice căla vârsta e
preabătrână sămai poată săpoarte un copil în pânteceicred căare
dreptate.Din câteiu eu,t are aproape cincizecide ani.
I-am spus călucrurile merg bine aici, căWil Stephens faceo treabă bună.
Ida zice că-s toi mulumii la colibe.Darim tcu toi călucrurile n-or sămai steaa
acând so- întoarce arshalM.
Normalcă nu i-am spus Laviniei că mă văd cu Ben de câte ori avem
ocazia. i nu i-am zis nicide Mama căsa- uitatstrâmb la mine mi-ia zis:

— Spercă ticăLucyegravidăiar.
— Nu tiu.E tisigură?am întrebat-o.
— Dacăte-aiuitalaea,aifi itusigură,mi-azisMama.
Când l-am văzut din nou pe Ben, l-am îmbrâncit câtcolo.
— E ticu minede-atâtavreme itottemaiculcicu Lucy?l-am
întrebat.
— Bele,mi-azisel. ticănuma’pătineteiubesc.Da’Lucye nevastă-
mea, it.
— S-otrimiiînapoipeplantaie,unde-ielocul,am ziseu.
Dar Bensa- înfuriat.
— Săracafemeie tiedetine,da’nu zicenimica. i-a a-iegreu
cu munca la câmp. i e aa de bună cu băiatu’ meu. N-o s-o trimit înapoica
epun- gunoi.O sărămână aci igata.
S-a întors săplece.
Eram în continuare supărată că Lucy era din nou cu burta la gură,dar
tiam că un potdecâtsăl-iau pe Bena a mcue.
— Vino-ncoace,i-am zis.
Apoil-am sărutatapăsat il-am făcutsă mă dorească ca un
hămesit.
 CAPITOLUL TREIZECI IUNU

Lavinia
Când am devenit ceva maimari, domnia Sarah a nceputî să se
foloseascăde prietenia noastră strânsă ca să ne învee bunele maniere de
care aveau nevoie tinerele la Wiliamsburg.Domnia
Sarah credea în influen a mea asupra lui Meg,fiindcă ea nu era
de acord cu ace lleci, obiectând căi-ocupau prea mult din timpul pe care ar fi
vrut săîl dedice udiuluist. Eu însă iamt căe în interesul meu săi-fac pe plac
domnieiSarah, a acă eram
foarte atentă. Trebuia săînvăăm săfim politicoase,spuneaea, iar eueram
hotărâtă săfac ntocmaiî.Pentru început nea- învăat

lucruri simple, de pildă cum să facem o reveren ă i cum să intrăm isă ie mi

corectintrd-o încăpere.Cu timpul, lecile au devenit mai sofisticate,a nceputî
să en explice umc să mfi o gazdă
bunăatuncicândorganizăm omasă.
Chiar dacă sevirea ceaiului nu deveniseîncă un ritual bine-
cunoscut, cum avea să se întâmple maitârziu, exista un model
care trebuia urmat, iar domnia Sarah susinea că orice
domni oară trebuia săl- cunoască. eP Meg o plictiseau toate
aceste lucruri, dar eu eram foarte interesată să le învă io
încurajam ipe ea să participe.Pentru că ceaiul era extrem de scump,
domnia Sarah îl păstra într-o cutie micuă din lemn de trandafir, pe care o
ineasub cheie.Servculi superb pentru ceai,
din porelan ro u cu alb importat din China, aveacei tfără codie i un ceainic foarte jos, atât de diferit de
cafetieră, care raeînaltă.
Domnia Sarah ne-a învăatcum să folosim fiecare element din serviciul de
ceai. Mie mi-a făcut mare plăcer,a acă domnia Sarahmă dădea
dreptexemplu:
— Meg,trebuiesăfiimaiatentă.Uită-tecum toarnăLavinia. Exasperată de
lipsade interes pe care o manifesta Meg,
domnia Sarah a încercat altă strategie.Folosindu-se ed aptulf că eu
împlineam cincisprezeceni,aiar Meg ineamult la vărul ei, i-a
spus acestuia că Meg organiza un ceaide ziua mea,sâmbăta următoare,
il-a invitat săvină isă- iaducă iun prieten.
Meg afostirascbilă de al bun început. La mai pu in de un sfert de oră de al
sosirealor, prietenul lui Marshal i-a ie it completdin grai când a
spus,dispreuitor, cănu era de acord cafemeile să studiezeimbal latină. Megi-a
răspuns că, după părereaei, tinerii imaturicu părerierau extrem de plictico.i S-
a lăsat tăcere, iar domnia Sarah a privit-o lung pe Meg.Amintindu-mi de
obligaile
pe care el aveam, am încercat, fără succes,săgăsescn subiectu de
conversaie al care săparticipe oaspei no ritcare rămăseseră
stupefiai. Apoi, cred căaccidental, când Megi-a dat o cea cău ceai
oaspetelui, i-a vărsat o parte din lichidul fierbinte nî poală.
Totuls-a terminatcu un dezastru când tânărula făcutun comentariu
nepoliticos ia plecat, iar Meg a ie ti din cameră plângând. Domnia Sarah, ro
eila faă,nicinu -ia maicerut scuze ia ie it nî urma lui Meg să clarifice
lucrurile.Domnul
Maden nu se ntorseseî ncăîde al lucru, a acăn-a fost martor
când eu i Marshall am începutsă râdem de ceea ce se
întâmplase.
În calitateamea de gazdă,mi-am datseama căsingurul lucru pe care lîmai
puteam face aersă-i oferlui Marshal restul de ceai
isăl-servesc cu ultima brio .ăCând conversaia a început să
lâncezească,mi-am amintit ceînvăasem ii-am pus oaspetelui mei întrebări
despre el. L-am ascultat o vreme vorbind, amuzându-mă în sinea mea de
câtă dreptate avusese domnia Sarah când îmi spusese căiciunn bărbat nu
rezistă tentaieide a
vorbidespreelînsu i.Marshalaîncheiatspunândcă,chiardacă studiul îi făceaplăcere,doar
trăgea de impt.
— Dece?
Apărutsurprinsdeîntrebareamea.
— Pânămăîntorcacasă.
— Sigur,am spus.
Am fostaadesurprinsădeceeacespusese,căn-am reu itsă-
l maiîntreb nimic.Mi-am coborât pivirea iam început sămi-netezescroderiab
roz ed pe mânecarochieinoi.
 — Dartu?aîntrebatel.Cea teptăriaidelavitor?
Când mi-am ridicatprivirea am văzut că ochi lui alba rit mă fixau izâmbeaatât
de sincer, încâtm-am uitat din nou în jos, i de data aceasta, am început să-mi
netezescustaf.
— Nu tiu,am spus.
M-a salvatceasul din holcând a bătut ora exactă.Am spus că
sefăcusetârziu, iar Marshal, ca un gentleman ceera, a în eles aluzia isa-
ridicat săplece.Înainte săiasăpe u ă, m-a întrebat dacăMeg lanificasepă
sorganizeze alte evenimente mondene.
— N-am idee,am spus.
— Eibine,aspuspecelmaiserioston cu putin ă,poisămă
anun i tu, înainte să accept invitaia, dacăevenimentul implică i lichide fierbin
i?
Am râsamândoidin nou.Înaintesă plece,Marshalmi-aluat
mina, a făcut o revenră ,i cu o privire veselă, mi-a spus cât de multă plăcere
iîfăcuse impult petrecut în compania mea.
— Asemenea,i-am răspuns iam făcut, la rândulmeu,o revenră.

Mult timp după plecarealui am stat im-am gândit la starea confuză pe

care o aveam. De când Marshal avusese păania cu băutura,sepurta
exemplar.Întâmplarea părea să-lfi eliberat i
acum, din nou, făceatotcei-stătea în putin ă să le fie pe plac celor ind familia
Maden. Marshal mă intriga.Era maimare decâtmine imi sepărea sofisticatiplin
de experienă. Chiar dacăaveao atitudine ezervatăr cu ceilali, când
rămâneadoar cu minei Meg era schimbat. Niciodată nu m-a ăcutf să mă simt
mai
pu in decâtega lui. Cu toate acestea,eu mă întrebam – de inu
sa- discutat niciodată despre asta – dacănu eram, în continuare,
considerată servitoareafamilieilui.
Gândurile mi-au fost întrerupte de sosirea domnului Maden.
S-a a ezat im-a întrebat cum decursese după-amiazaÎnainte. să
apuc să-i spun cev,a intrat Meg,cu ochi ro i, isa- a ezat pe
un taburet ângăl tatălei. L-a luat ed mână il-a implorat să
intervină la domnia Sarah pentru ea,fiindcă un putea săsuporte
a aceva o viaă întreagăPlângea. în hohote.Când a intrat i
domnia Sarah, cuvintele lui Megîncă pluteauîn aer, a acă eu m-am retrasîn
camera mea.
Meg a continuat ăs se opună lecilor mamei sale. Ce rost aveau?
ntrebaîea mereu.
A înspăimântat-o imaimultpemamaeicândadeclaratcănu
inteniona să se căsătoreascăinicisă aibă o viaă socială, pentru căa aceva i-ar
fi răpit mult preamult din timpul pe care doreasă-l dedice udiuluist. Eu o în
elegeam atât pe Meg,cât ipe
domnia Sarah i din această cauză am intervenit. Lui Meg îi plăceasă se
istrezed ,i câttimp eu aminteamsubiectul câtde
amuzant puteam, î idădea iea slin a să învee câte ceva.De asemenea,când
domnia Sarah se sătura de refuzurile repeaet ale uil Meg,atrăgeamatenia
asupra mea.Îi adresamîntrebări i
mă mmdream cu ceea ce deja nvăîasem să acf. Domnia Sarah a
observatcăeram de ajutor imă lăuda deseori pentru influena
bună pe care o aveam. Pe Meg n-o deranja aten ia pe care
domnia Sarah mi-o acorda.Dimpotrivă,mi-a spus chiar ăcmi-
era ecunoscătoarer. i eu de observaia constantă a domniei
Uneori mă săturam
Sarah, dar mediatimă controlam i îmi spuneam că eram foarte
norocoasă că mi se oferise o asemenea ocazie. Vitorul mă
preocupa din ce nî ce maimult. Nu se aducea vorba despre asta,
dartiam că un voiputea ămâner acoo la infinit. Domnia Sarah
făcuse deja aluzi la faptul că într-o bună zi probabil mă voi mărita,dar ndeu s-
ar fi ututp găsi un so nu aveam idee. Nu ie ame mult pentru căMegrefuza
celmai multe invitai ,i pe

măsură ceînainta în vârstă,devenea din ceîn cemairigidă în această privin ă.

Nu iamt cui săi-spun despre grijile pe care mi le făceam.Nu
maicomunicam regulatcu Bele; oricâtde tare mă durea,îmi dădeamseama
că nu mă voimaiîntoarce alTall Oaks.Din rarele vizitepecareilefăceam
domnieiMartha,am văzutcăstareaei
se nrăutăîea imă îndoiam căavea săse maiîntoarcăvreodată acasă.

După ce am împlinit cincisprezece ani, am început să mă

gândesc -sămi caut fratele.Întotdeauna visasemla asta.
Acum,pelângădorin adea-lregăsipentru căfăceapartedin
familia mea,mă gândeamcătrebuia săaibă o vârstă io poziie care săi-permită
săaibă grijă de mine.Nu voiam săle cercelor din familia Maden să mă ajute
pentru că deja fuseseră foarte genero i cu mine. Nu voiam să creadă că le
eram nerecunoscătoare saucăvoiam săplec ind casalor. Prin urmare, n-am
spus nimic despre Cardiganpână când nu sa- viti ocazia.

Duminica imineadă mergeam întotdeauna al biserică,apoimai

rămâneamsăstăm de vorbă cu ceilali iîn aceltimp de obiceise
făceausause cceptaua invitai la cină. Domnul Madden prefera compania
prietenilorvechi, a a căîn ultimul timp domnul Boran, însoit de fiica lui, erau
oaspei frecvenila cina de duminică. Domnul B., cum îi spunea Meg,era
partenerul de afaceri al tatălui său.Cu un an înainte,bietul om î ipierduse
soia– mama fetieilui în vârstă de ase ani – în urma complicailor na eriit unui
copil care murise.În ultimele luni domnia Sarah î iluase

sarcina de a-i găsidomnului B. Altă soie.Până atuncinu reu se,i epuizând destul
de apidr toate cuno intele.Mie miî era destul de
clar de ce ucrurilel săteau a a.
Pentru început, domnul B. Nu arăta deloc prezentabil, de i semăna ciudat
de mult cu domnul Madden. Aveau vârste apropiate,probabil în jur de
patruzeciicincide ani, ierau
scunzi idurduli, purtau ochelari iîncepuseră săchelească.Dar asemănările se
reauop aici. Domnul Maden se mbrăcaîelegant, aveaun aspectîngrijit
iordonat inu era cu nimic mai prejos
decât soia saîn ceeace rivepe tcomportamentul în societate.În oriceîmprejurare sar- fi aflat, iat
eticheta ,i chiar dacă era un
om rezervat ipreferaactivităile solitare,când seafla în societate, domnul
Maden se comporta ntotdeaunaî exemplar.
Pe de altă parte, domnul B. Avea un aspect neîngrijit i
eampătl. Defectul săucelmai mare era o timiditate ie tăi din
comun, care îl făceaincapabil să poarte o conversaie fără să se
bâlbâie isăfacăeforturivizibiledea-igăsicuvintele.Erade-a
dreptul dureros săîl vezichinuindu-se săfacăconversaie,ceea ce
mă îndemna săi-sar edmulte ori în ajutor. Părea recunoscător pentru
ajutorul pe care i-l dădeam ,i după ce acest lucru sa-repetattimp de
reitsaupatru duminicila rând, m-a căutatchiar
elsă- iexprime recuno int a.
Trebuie să spun că îmiplăcea tare multfiica domnuluiB.,
Moly. Aveavreo ase ni,a aceeaivârstă la care miî pierdusem i
eupărin i, ide aceeaămsim eamfoarte apropiată de eaEra. un
copil manierat iiste ,i după cina de duminică,de obiceiîmi
petreceam timpul cu ea,a ezate pe capean.Jucamjocuri, iar ea îmi
puneatotfelul de ntrebăriî despre copilăria mea.
Domnul B. M-a abordatîntr-o duminică de iarnă,când afară ningea.Eu i
Moly jucam domino i, când o a teptam să facă următoarea mutare,mi-am
ridicatprivirea.Atmosfera din cameră
devenisemaiintimă decât de obicei, ajutată de oculf care ardea cu zgomotîn
cămin. L-am văzut pe domnul Boran apropiindu-se. Era atât de stânjenit,
ncâtîl-am invitat imediat să ia loc. Slăbiciuneaaceasta a lui mi-a dat curaj,
căcialtfelvârsta lui m-ar
fi intimidat. Domnia Sarah, care,ca întotdeauna, era atentă la manierele
mele,m-a aprobat printr-o mi care acapului dar, când
else aez,am observat repro ul din privirealui Meg.
I-am zâmbit înainte sămi- concentrez atenia asupra domnului Boran. S-a a
ezat, apoia intervenit nî discu ia mea cu Moly. Păreala felde nteresati de recttul
meu ca ifiicalui. Moly deja îi spusesecă eram orfană,mi-a zis el. Darnu
maiaveam pe nimeni din familie? oarD un frate,i-am spus,cucare
pierdusemlegătura. M-auîntrebatamândoicum se ntâmplaseîuna ca tas.

Cândam observatcă domnul i doamna Madden stăteau de vorbă,iar Meg citea o carte,m-am
hotărâtsă-ispun povestea
mea.Cândam terminat, după o scurtă pauză,domnul B. M-a
lăsatcu gura căscată când mi-a spus căm-arputea ajuta sămi-
găsescratelef.Am ezitatdoar un moment, dar el a ghicit motivul
i m-a asiguratcă le va cere permisiunea domnului i doamnei
Maden. Îi eram peste măsură de recunoscătoare m-iam grăbit
săi-o arăt. El sa- înro ti la faă, iar Moly m-a luat de mână i -ia
pus capul peumărul meu.
 După cină,domnul i doamna Madden mi-au cerut să rămân după ce Meg s-a
dus la culcare. Mi-au spus că domnul B. Le ceruse ermisiuneapsăîl caute pe
ratelef meu. M-au întrebat de ce nu îi rugasempe eisăse ocupe de asta. N-ar fi
trebuit decâtsăle spun il-ar fi căutat chiar ei.

După ce le-am explicat care fuseseră motivele mele,m-au asigurat de

susinerealor, dar sau- grăbit sămă avertizeze căar fi putut să treacăluni
întregi până să fie găsit. Au adăugat că
deseoriastfelde căutări nu duc nicăieri ică trebuia să iau în considerare i
osibilitateap ca fratele meu să nu fie găsit
niciodată. Grija lor, alăturată emoiei, amenin a sămă mi et până la lacrimi,
dar, a acum domnia Sarah o totsfătuia pe Megîn legătură cumanifestarea
emoilor, am rămas calmă.
Domnia Saraha ncheiatîspunând că domnul Boranera un om bun ică
era mândră defelulcum îisărisem în ajutor.Am ie it
din cameră gata săplesnesc de atâta fericire,daram a eptatt

până am ajuns al scări ca săămmanifest. Leam- urcatcâte două

odată iam intratîn camera lui Meg chiăind de bucurie.
Ea nu-mi împărtă ae sentimentele. Maimult, a inut să mă
avertizeze.
— Sefolose tedeastacapretext,mi-aspus.
— Pretextsăce?am întrebat,aezându-măpeunscaun.
— tică domnulBoring3 î icaută nevastă, nu? m-a întrebat, a ezându-
se ep marginea atului,p faă nî faă cumine.
— ÎlcheamădomnulBoran,Meg.
— BaîlcheamădomnulBoring!Aspusea is-aaruncatoftând
pe pat, cumâinile pe ochi.
Am începutsărâd.
— Nu e deloc amuzant,Vinny,a spus ea,ridicând un cot i aruncându-mi o
privire.Următorul pas e săe tceară în căsătorie.
— Terog,Meg!i-am spus,uimităcă-itrecuseprincapa aceva.
N-am decât cincisprezece ni,a iar ele deo- seamă cutatăl tău!
— Astan-osă-lîmpiedice. imamaosăfiedeacord dacăise pare că
asta e osă anentrup tine,mi-a ăspunsr Meg.
3 Plictisitor(engl.).
 Când mă pregăteam de culcare, m-am gândit la ceea ce-mi spusese
Meg,darnu m-am îngrijorat. Eram sigură cămi- voi revedeafratele i nu
aveamde gând să las absolut nimic sămi-strice asemeneabucurie.În seara
aceea m-am a ezatla masă ,i după foarte mult timp, i-am scris oscrisoare uil
Bele.I-am spus căl-căutam pe Cardigan ică eram sigură că el deinea cheia
vitoruluimeu.Apoii-am spusceplanurifăcusem.Deîndată ce

mă voimuta al el, aveam să o ucad ipe ea,împreună cuJamie. Eram întotdeauna nerăbdătoare să năviziua de sâmbătă,când
Marshal ne predalecia iapoirămânea să -ipetreacăziua
împreună cu noi. Pe măsură ce en maturizam, prietenia noastră
devenadin ce nîce aim strânsă iuneorichiar flirtam. Îl găseam
din ce nîce aim atrăgătornu ide pu ine ori l-am surprins pei
elstudindu-mă.Uneori mă necăjeamăifăceasă mă simt foarte
bine când îirăspundeam prompt,apoirâdeam împreună.Când
Marshal recea,teriodic,p rinp„perioade de depresie”, cum le
numea Meg, mă sim eam foarte bine să observ că eu eram cea
care eur easă-l înveselească.
Apois-aîntâmplatcevamaigrav,carearfitrebuitsămăpună
pe gânduri, dar n-a făcut-o.În timpul uneileci, eu iMarshal am început să
acemfhaz nulu de celălalt iMeg,încercând să en potolească, ne privea pe
deasupra ochelarilor în tăcre.
Seriozitatea ein-a făcut decât săne încurajeze,a a că făceam eforturi so-
convingem ipe ea să ni se alăture.Marshal i-a smuls ochelari în joacă i ii-a pus
pe nas.După ce aîncercat fără succes să-irecupereze, Meg aie tidin cameră
pufnind. Eu

am văzut-o când sa- întors,dar Marshal era cu spatele al ea in-a observat-

o.N-am spus nimic când ea s-a apropiat nî vârful picioarelor ii-a prins mâinile
la spate, rigândust-mi să-i iau ochelarii. Meg era scundă, dar puternică
ihotărâtă. veaA i avantajul căl-surprinsese iMarshal trebuie să se fi sim it
cople tipentru un moment. S-a albit la faă în timp ce ncercaîsă
seeliberezeTaburetul. pe care săteaa căzut ,icând sa- întors cu faa la
Meg,pentru o secundă am crezut că o s-o lovească. Privind-o de sus,i-a
strigat:
 — Nufaceasta!Numaifaceastaniciodată!
i-a adunat lucrurile nî tăcere,apoi a ie ti inu a mai rămas al cină.

Nu s-a maiadus vorba despre acea zbucnirei. Dara maiurmat una.Era o

dupăamiază- de sâmbătă i sărbătoream ziua de na eret a lui Marshal, care
împlinea nouăsprezeceani. Findcă aveam oaspei, domnul Maden ne
pusese al dispoziie maimult vin decâtdeobicei.Marshalseservisecu
generozitate i,cânda
început să vorbească edeslun t,i am văzut că omnuld idoamna Madenau
început un schimb de privri. Imediat, domnia Sarah
a declarat că cina seîncheiase inea- invitat rapid în salon, iar domnul Maden
sa- retras nîbirou.
Oaspei no ri,t o tânără pereche foarte apropiată familiei Madden, neau-
însoit. Tânăra, domni ora Carrie Crater ifratele eigeamăn, domnul Henry
Crater, ni se ăturaserăal pentru cina aniversară.În continuare urma
săprimim o lecie de dans de al domnul Degat, sub supravegherea domniei
Sarah. Domnioara
Crater, în vârstă deptesprezeceaani, era în mod vizibil atrasăde Marshal. nÎ
timpul cinei, casă atragăatenia asupra sa,
remarcase câtde norocoasă eram că mă aflam la acea masă.
Observaia eipăruse ăsl- enerveze pe Marshal. Cum domni oar
Crater era isteaă, observaseefectul pe care cuvintele ei lî
avuseseră asupra lui Marshal, a acă până săînceapă lecia de
dans,schimbase acticat.
Domnul Crater – Henry, cum insista să i se spună – era o
persoană plăcută isocabilă. Domnul Degat, care rebuiat să ne
ină lecia în aceazi, urma să fie partenerul meu de dans.În ultima clipă anun ase că nu va putea fi
prezent, de i domnul
Alessivenise,pregătitsăcântelavioară.Eu,neavândpartener,i-
am încurajat pe ceilali săînceapă. Henry –n îmod sigur vrând s-o
mpresionezei pe domnia Sarah – a răruitst să ansezed cumine, iar sora lui să
a eptet.Domni oara Crater, dornică să-i intre în grai lui Marshal, a fostimediat
ed acord. Eu m-am opus,dar Henry nici nu a vrut să audă. A venit la mine
sămă convingă, sărutându-mi mina i implorându-mă în joacă.De i tiam că
glumea,m-am ru nati im-am înro tila afă.
Spre surprindereatuturor, Marshal a sărit la Henry, l-a apucat
de gulerl-a iîmbrâncit într-un pere.tA fostatât de violent, încât
bietulHenry a rămas fără aer.Maimult,Marshalnu s-a oprit
aici.S-a aplecat asupra lui Henry, care acum zăceape podea, ii-
a strigat:
— Las-oînpace!Auzi?Nute-atingedeea!
Marshal deja ie ise ind cameră când domnia Sarah a ajuns
lângă Henry. Domnul Alessi, foarte bine familiarizat cuastfelde drame,a
nceputî să cânte al vioară.Acompaniatde muzică,Henry
încercatsăglumească:
— Doamnă Madden,aiputea să mă sfătuiiîn legătură cu
eticheta?
Pentru prima dată,domnia Sarah a părut să nu-i găsească
cuvintele.De i -ia revenit repede ia încercat să nu facă mare
cazedsituaie,mi-am dat seama câtde aret o marcasezbucnireai nepotului ei.

Nu în elegeam nimic din ceea ce se întâmplase i, dacăau discutat

vreodată despre asta, ue n-am fost de faă. eD fapt,
imediat după aceea viaa meaa luat o întorsătură neaepattă i am uitatrepede
ntâmplareaî.
Într-o seară de oi,j în primăvarlui 1800, cu două săptămâni înainte să
împlinesc aisprezeceani, domnul B. A venit la cină. Mă întrebam dacăera
posbil săaibă ve ti despre Cardigan.Era cevaeobin nuit săavemoaspei în
timpul săptămâni, mai ales al cină, iar aptulf că micua Moly nu îl însoea pe
tatăl eiarăta o
situaie cu adevăratie ită din comun. Domnul idoamna Maden au fostfoarte tăcui în timpul
meseiinicieu, de teamă, n-am
spus prea multe. Comportamentul domnului B. Nu mi-a oferit
indicifiindcăel, chiar iîn zilele cele mai bune,nu preavorbea. Rămăsese
Meg,dar a,epentru că tocmaiprimise nîacea zi o carte pe care oa eptaset
ultm timp, nu voia decâtsătermine cât
mairepede de mâncatjambonul rece cupesmei ca să se poată retrageîn
camera ei.În timpul mesei, stomacul meu a început să reacioneze al situaia
tensionată iîmi era teamă sănu vărs până
la sfârti. Mă pregăteamsă mă retrag,când domnia Sarah a spus să merg
cudomnul B. În salon. A spus căo să ne rimităt cafea. Am încercatsă
ignorsenzaia degreaă în timp ce-lconduceam.
Odată ajun ,i eu m-am a zatepe capeauan verde,iar lepe un fotoliu, faă în
faă cu mine.A început să sejoacecu marginile hainei ,icând n-am maiputut
îndura,am început:
— Vărog…
El m-a întrerupt.
— L-am găsit,aspus,darnumaiesteînviaă.
Nicidacăm-arfi străpuns cuo sabie n-a fiputut să mtsi atâta durere. Nu am
cuvinte să explic câtde adânc m-au rănit acle cuvinte.Am închis ochi im-am
forat sărespir în timp ce elîmi spuneaamănuntele.Cardigan fusese vitoseralo
fierărie aflată la maipu in de zece kilometri de Wiliamsburg.După ce lucrase
acolo treiani, fuseselovit al cap în timp ce potcoveaun cal i murisela pu in timp
după acea.

Am începutsă transpirdin cauza eforturilordisperatepecare

le făceamsă nu vărs.Toate speranele mele pentru vitor se
bazaserăperegăsirealui.Cardiganfuseseultimuldinfamiliamea
adevărată; usesef singura mea sperană. cumA rămăsesem complet
singură.Cum deja trecuse mult timp de când eram la Wiliamsburg,iareu
mă maturizasem, tiam că era imposibilsă
mă maiîntorc al Tall Oaks.Trebuia să cceptaideea că un mă voi maiîntâlni
nicicu familia mea adoptivă. i acum rămăsesm i fără speran a de a-mi
regăsifratele.
Nu tiu cum s-a întâmplat asta,dar m-am trezit nî braele
domnului B. În timp ce dădeam frâu liber disperări care mă cuprinsese.Când m-am oprit din
plâns,mi-am ridicatcapul iel,
cuun gestblând, mi-a datla o parte de pe afă părul umed.
— Ce-am sămăfac?am spusîn oaptă.
Înainte să în elegcesepetrecea, domnul B. Îngenunchiaseîn faa mea:

— Căsătore te-tecumine,m-aimplorat.
 CAPITOLUL TREIZECI IDOI

Bele
În iarnă am primit o scrisoare de al Lavnia, în care ziceacă- i caută fratele,pe
Cardigan. O so- ia la el idupă aia o săne aducă ipe mine pei Jamie.Am luat
scrisoarea -iam fugit să-l caut pe
Beny al grajdurile cailor, unde ăceafcurat.
Hei, iubito!a spus când m-a văzut.
S-a uitat mprejur,î daria căt nu maiera nimeni, pentru că Papa muncea la
conac cuUnchiu’ JacobA .lăsatgrebla din mână isa- apropiat ed mine încet,
m-a privit de sus până jos,m-a apucatde mână im-a strâns nî brae. Mă dore
te can- prima zi
i iet că ieu pe el.Dar de data asta i-am zis:
— Nu,Ben,staiaa.
I-am fluturat scrisoarea:
— Laviniazicecăareunfrate icăosămăcheme.
Lui Be ny -ia pierit zâmbetul isa- a ezat. Mi-am dat seama că nu-i e u or.
— Darosă-iscriusă-iziccătrebuiesăvi itucumine. Benn-a
zis nimic.
— Benny,m-auzi?O să-izicLavinieică trebuiesă vi itu cu mine.

S-a uitat în altă parte.

— Ben?
— Bele,mi-a spus el,cum aisă faci? O să mă cumpere? i
Lucy icopi?
— Vreisăstaiaici?O alegipeLucy?
— Iubito,a zis el, tiam amândoică o să vină iziua asta.
tiam către’săpleciînainte săsentoarcă-Marshal.
Nu mi-a venit să cred că spune una ca asta.Am început să plângi nu
puteam să mă maiopresc.
— Iubito… azisel icând s-aapropiatdemineam începutsă ip:

— Să nu-mizicimie„iubito“! Vreisă rămâi aici? O alegipe

Lucy?Bine!Cred că e itfericit căplec în sfâr t!i Văd că abia
a tep i!
I sau- umplut ochi de lacrimi iîn curând parcă i le turna cineva cu găleata
pe afă. Nu mi-a păsat.M-am întors în fugăla
bucătărie.Cândavenitdupămine,nui-am datdrumulînăuntru. I-am zis să
plece.Apoia venit Mama.
— Bele, ticătre’săpleci,mi-azisea.Elnu poate.Deun’să-ifacărostde acte?O
să-i fie-a aigreu lu’Lavinia săte cumpere
pă tinei pă Jamie. i Lucy ibăiei?
După ce-a plecatMama,m-am a zatejos-am ibocit. tiu că trebuie săl-iau pe
Jamie săplecămi deaici-.Am mare noroc că
Lavnia mă vrea, iu,t a acă ânăp al urmă m-am pusi i-am scris că eu i
Jamie abia a teptam să venim. Dar un i-am trimis scrisoarea.Am puso- nî
cutia de sub pat. Mai e impt.
Înainte de masa de seară a venit Wil Stephens să stăm de vorbă.A
rămas afară.Nu intră niciodată când suntsingură în casă.

— Ce-itrebuie,WUl?i-am zis.
Mi-a zis săvin sămă a ezpe băncua din faa bucătăriei ia a am făcut. Până al
urmă mi-a zis:
— Am auzitcăLavinia i-afăcutoofertă.
Am datdin capcăda,fiindcămi-erafricăsănu începsăplâng dacă
eschidd gura.
— ivreisăteduci?
tiu că văzuse căm aochi ro ii iumflai. Am scturatdin cap.
— Eibine,a spusel,m-am totgânditla asta is-arputea să
pot să-i fac altă ofertă.
M-am uitat la el, nu în elegeam ce eavrsăzică.
Mi-a zis căîn primăvară trebuia săse ucădla Wiliamsburg să discute
cudomnul Maden i cu Marshal isăîi semneze nite acte.Era să cadde pe
băncuă când am auzit ce-a zis după aia. M-a întrebatdacăvoiam să mă ia la
ferma lui. Are un contract care zice că poate să î ialegăcâiva oameni deaici-. Îi
place că sunt muncitoare vreaisăvin sălucrez entrup el.

— Sigurcăastaînseamnăcăvreau să-laduc ipeJamie,mi-a

mai zis.
Wil tiecănu măducnicăieridacănu vine iJamiecu mine.
Mama zice mereu căpreaîl in aproape,cănu-i face ineb.Dar e un copil a ade
drăgu. Preferă săsteacu mine decâtsăse ucăd la joacă.E a ade rumos,fdar are
albeaă la un ochi inu vede deloc cu el. Mama zice căpoate o să se acăfbine
când se acef mare, darmie mi se pare că edin ce nî ce mairău. Darbine că
vedecucelălalt.

M-am uitatla Wil Stephensi n-am putut să spun nimic.

— Vreau să negociezsă-iaduc ipeBen ipeLucycu băiei lor, a zis
Wil Stephens.
S-a uitat în altă parte când mi-a vorbit, pentru că iet de mine i Ben. Sunt
sigură că toată lumea tie.Dar un se maiagită nimeni din pricina
asta.NicimăcarcuLucy un mă maicert.
— icând o să se-ntâmple asta? a fosttotce-am reu itsă-l
întrebpe Wil Stephens.
— Nu tiu sigur,aspusel,darMarshalîmpline tedouăzeci i
doide ani la anul. Atuncio săconducăel.N-am idee acădare de gând săse
ntoarcăî.Dacăvine napoi,î cu siguran ă o săvreasă
facăschimbări ,i chiar dacăsunt convins căsa- maturizatîntre
timp, a prefera să am actele semnate înainte de revenirea lui.
Cred că emaiuorsă mă nîeleg cu domnul Madden.
Îmi bătea inima tare inu tiam ce săspun, a acă i-am zis
doar:
— Mulumesc,domnuleStephens.
Aînceputsărâdă.
— DecândîmizicidomnulStephens?
M-am uitatîn jos entrup că un puteamsămi- terg zâmbetul de pe chip.

— Eu te tiu petinedeBele itu peminedeWil,mi-azis.N-

avem de ce să schimbăm lucrurile.Doardacă uncumva vrei să -i spun
domnioara Pyke.
Era prima dată cămi- spunea cineva a a. M-am ridicat, mândră:

— Nu,domnule.Beleeperfect.
 — Bine,atuncirămânem la Bele iWil,a spus el iam
început amândoisă âdemr. A mai avea ntrebare,oîa zis.
— Care?am vrutsă tiueu.
i-a scos pălăria, -ia trecut mâna prin păr iapoi -ia puso- la
loc. tiu căe cevaserios când se oacăjatât cu pălăria.
— Măîntrebam dacăLavinia… crezicăs-afăcutmaredeja?
— Ea era matură încă de când era copil,i-am spus iam
început să râdaducându-mi aminte.
El a zâmbit.
— Da,aae.Acum arevreo aisprezeceani,nu?
— Înmai,i-am spus.
— icrezicăedestuldemaresăpots-ocurtez?
— O, domnule WilStephens, am zis eu, încercând să nu
izbucnescn îrâs.
Păreacăo să-i ia foc afa, a acăi-am spus:
— Mereuîmiscriecăvreasăseîntoarcăaici.
— A adeci,azisel.
După ce a plecat, am rupt scrisoarea pentru Lavnia ii-am
scris alta. I-am scris căeu iJamie osărămânem aici icăWil
Stephens are ve ti bune.O săi-dau scrisoarea lui Wil când
pleacă. Poate căo săapuce chiar săîi accepte propunerealui Wil
de aveni înapoicuelpână cite et scrisoareamea.
Ben o să trebuiască să vorbească tare rumosf cumine pânăl-
primesc napoiî. Problema e că tim amândoică maidevreme sau
mai târziu o să-l primesc.

CAPITOLUL TREIZECI ITREI

Lavinia
Logodna mea cu domnul Boran a fost anun ată în ziua când împlineam
aisprezecenia. ocată de propunerealui, n-am fostîn stare săi-dau un
răspuns nî searaceea ii-am spus asta.
— Potsăa tept,azisel,lăsându-mitimpdegândire. N-aveam nicio intenie
să mă căsătoresc cuel, dar când i-am
cerut sfatul domnieiSarah, sa- arătat atât de u urată, încât am început
săiau în calcul această posibilitate.
— O!a exclamatea,incle tindu-imâinile pe piept.Câtam sperat
săse ntimpleî asta.
S-a oprit când mi-a observat reacia.
— Sigur,numaitupoisăhotără ti,aadăugatea.
— Nu m-am gândit serios,i-am spus,a teptând părerea ei.
Adică… ea adebătrân.Vreausăzic.Încomparaiecumine.
— Da,presupun că aidreptate,a spusea,darvârsta e iun
avantaj, deja are o poz ie sigură. i tu te în elegi a a de bine cu Moly. i gânde
ete,-draga mea. Mă îndoiesccă-i va lipsiceva. Era vestit pentru generozitatea
lui cu biata doamnă Boran. i gânde tete- câtlaiputea schimba chiar ut… Nicinu
potsămi-imaginez câte îmbunătăiri aiputea să aduci. i apoiaiavea avantajul de
a rămâne aici, la Wiliamsburg.N-ar finevoie să te despari de Meg ide noi.
Gânde tete- doar! Propria ta casă, o pozie bună în societate – ai fi acceptată
imediat. Mi separe o

adevărată ansă, e atât de emoionant! Dar hotărâreatrebuie să o iei tu.

Când i-am spus lui Meg despre cererea în căsătorie, a fost îngrozită.

— Cum poisătegânde timăcarlaa aceva?m-aîntrebat.E un mo

plictisitor.
— Nu tiucesăzic,Meg,probabilcăastaeunicamea ansă.
— Cevreisăzici?
— Cealtcevapotsăfac?
— Pentru Dumnezeu,Vinny.Suntsigurăcăpoisăgăse ticeva maibun deatât!-
Temătoare ifurioasăînacela itimp,i-am răspuns:
— Pentru tineesimplu,Meg.Tu aicasa asta,aio familie.În
fiecare zi facialegeri care -i convin. Eu n-am parte de asemenea
lux!
Meg ainterpretat gretfuriai mea.
— Vreisăspuicăpărin imeinu i-auoferittoate ansele?
— Vreau să spun că mă gândesc serios să mă căsătoresc cu
domnul Boran i că speram să fii de partea mea.
— A acevan-osăseîntâmple!
Am ie itîngrabădincameraluiMeg im-am dusîndormitorul
meu. Eram prea urioasăf casă lâng,pa a că-am pus săi- scriu o scrisoare lui
Bele.M-am a ezat albirou imi-am imaginat-o lângă mine.Aveamsăi-scriu
despre dilema mea,despre moartea lui Cardigan idespre cereaîn căsătorie
adomnului Boran. Apoim-am gânditla MamaMae ila cem-arsfătuiea săfac.

M-am gândit la Papa ila gemene,la câtde dor miî era de oti.
Înainte să mă potcontrola, ceamai tristă amintire mi-a revenit în memorie.
Sukey ergaal din nou în urma răsurit în care mă aflam. Pierdereaeiera
încăatât de dureroasă, cărareori îmi permiteam sămă gândesca lea. Acum,
indt căi-am pierdut definitiv pe oti, nu eram în stare să scriu niciun cuvânt.
Mi-am pus capul pe masă, peste hârti, iam lăsat lacrmile săcurgă.

A douazim-am dusdin nou ladomniaSarah iam anun at-o

că mă hotărâsem să acceptcererea domnului Boran. Încântată de
asta,a sugeratsă anun ăm logodna de ziua mea.Când acest lucru i-a ostfadus
al cuno intă domnului Madden, chiar dacă un
sa- arătat la felde încântat casoia lui, a fostde acord cu nunta, cu condiia să nu
mă căsătoresc înainte de a împlini
aptesprezeceani. M-am sim it u urată săaud asta.
Luna următoare,în dimineaa zileide 5iunie,am fostchemată
în salon. Eram curioasă,pentru căa aceva nu se ntâmplaî prea
des. Deja îmi făcusem toaleta de dimineaă ,iîn mod normal, nu
m-a fi oprit să mă privesc în oglindă,dar bănuiam că domnia
Sarah avea nu oaspete voiam să ufi prezentabilă.Rochia mea ed muselină era simplă,într-o nuană
de verde paldespre care Meg
spunea cămi- scoate în evidenă ochi. Era lungă imoale,iar o panglicălată,
verdeînchis,-sublinia croiala în stil imperial. M-am întors din profili am
zâmbit, mulumită că silueta mea slăbănoagă veaa deja rotunjimi femeie ti.
M-am apropiat casă mă pot tudias maiamănun it mi-am întrebat dacă ochi
aceia ciudai, de culoarea chihlimbarlui, erau mo eniti de la mama sau de al
tata.
 Nu mă plângeam deloc ed chipul meu oval ide pomei înali, ,i privindu-mă
în oglindă,mi-am încreit nasul, bucurându-mă că crescusem idevenisem
frumoasăPistrui. continuau să mă deranjeze imi se părea că aveambuzele
prea pline,dar eram mulumită căaveamdin i albi idrepi. Aveampărul despleit
ca al unei colărie,cândi mi l-am aruncatpe spate,am observat cu mândrie
nuana de ro cat pecare o căpăta când razele soarelui cădeau pe el.În acel
vremuri era la modă cocul, dar eu

i Meg preferam să ne lăsăm părul liber i foloseam numai piepteni ca să ni-l

dăm la o parte de pe faă.Domnia Sarah
fusese de acord cu asta,cu condiia să îi promitem că,atunci când ne aflam în
societate,aveam să in-l aranjăm cum trebuie.
Pregătită săcobor, am aruncat o privire ami fostsurprinsăsă observ cău
acamereilui Meg era încăînchisă.Nedorind so- fac pe domnia Sarah să
aepte,tam plecatfără ea.
I-am recunoscut vocea încă dinainte de a ajunge în salon i inima a
început sămi- bată nebune te. Când l-am văzut pe Wil
Stephens,când privrile ni sau- întâlnit, am uitat ott cemă învăaseomnida
Sarah.
— Wil!am strigat,năpustindu-măasupralui.Wil!
M-am oprit când am observatcă domnia Sarah se ncruntaseî.
Mi-am amintit că secuvenea să eptasăt mă abordeze el pe mine.
Când a ajuns ângăl mine,i-am oferit mâna.
— ieacinee?aîntrebat,dareralimpedecăglumea.
— Wil!afosttotce-am pututsăspun.Wil!
— Lavinia,mi-a amintitdomnia Sarah,de ce nu-linviipe
oaspetele nostrusăia loc?
— Da,terog,am spus.
Wila zâmbitîn timp ceneîndreptam sprecanapea.După ce
ne-am a zat,e domnia Sarah s-a scuzat, spunând că Nancy avea
nevoie de ea.
— WUl!Ce cau iaici? Când aivenit? Cefactoi? Câtstai? A mai
venit cinevacu tine?
O mie de ntrebăriî îmi treceau prin, cap iar gura meale ostear. Wila
râs,iareu m-am pierdut.Toatesentimentelepecarele
avusesem pentru elsau- întors,de data acetasmaiputernice. Era atât de
frumos,cu zâmbetul lui, cu pieleaarsăde soare,cu ochi lui negri iveseli. L-am
privit ott impult cât mi-a vorbit, bucurându-mădefiecarecuvântpecare-
lspunea.
Totulmergea bine.Venisecu treburi,mi-a spus,trebuia să-i renegocieze
contractul de supraveghetor. Voia să facănite schimbări iurma să el ceară
aprobarea domnului Maden ilui Marshal înainte.Mi-a spus cumândrie
căplantaia prospera ,i
în timp cemi- povesteadespre toi, -ia amintit de un pachetde al Bele.L-am
luat, fără săl-deschid, iam continuat săi-pun
întrebări despre ce seaimîntâmpla peacasă-.
Ben i Lucy veauaîncă nu copil. Unchiul Jacob,Mama Papai aveaugrijă ca
totul să fie pregătit pentru întoarcerea domniei Martha ia lui Marshal.

L-am privit în ochi:

Ce mai face eBle?
— Munce te,caîntotdeauna,mi-aspus.Îiedordetine.
— iJamie?l-am întrebat,continuândsă-lprivescfix.
Wila observatcă îlstudiam atent,darn-a părutstânjenit i nu a
ezitatdeloc când mi-a spus:
— E bine.Câtaveacândaiplecattu?
— Nouăluni.Acum trebuiesăaibăpestetreiani.
— Da,dacăl-aivedeacâtedeserios,cum erai itu. M-
am îmbujorat auzind cuvintele uil tandre.
— igemenele?l-am întrebat.Cemaifac?
A începutsă râdă.Mi-a spus că Fanny era o figură.Mama o
ineadin scurt de când ea iEddy, fiul lui Ida, începuseră săse arate foarte interesai unul de ceălalt.
Fanny era de obiceio
figură, dar o Fanny îndrăgostită era o adevărată foră a naturi. Beattie,mi-a
spus el, era aceeafatăi blândă dintotdeauna i după plecarea mea
seocupaseoartef bine de Sukey.
— iSukey…
Domnul Maden a intratbrusc m-ai întrerupt. A venit săl-salute pe Wil,
apoimi-a spus că egMprofesoarai mă a eptaut.
— DomnulStephensvastaaicidouăzile,mi-aspuspeun ton
blând,văzând că nu voiam să plec,o să maiaitimp să-lvezi, draga
mea.
Mi-am cerut scuze ami ie it, în timp ce domnul Maden se pregătea
săse a eze.
Era joi, a a că am fostfoarte surprinsă când Marshal ni sa-alăturat la cină.
Marshal nu reacionase aim bine decâtMeg când aflasede ogodnal
mea,chiardacă egM nu se maiarăta supărată atâttimp cât nuaduceam
vorba despre domnul Boran. Într-o
seară mă duceam la Meg nî cameră,când am auzit că Marshal i domnul
Maden secertau teribil. Ţipau a ade are,tcă ma putut
săi aud foarte bine de pe scări.
— Am spuscărefuzsă-idau drumul. tiu căam încădrepturi
asupra ei.
— Da, Marshal, într-adevăr trebuie să mai lucreze pentru
mo ei.Dar contractul einu e oartef clar isunt convins de cerebuiet căîn elegi
săi se fereo această ansă.
— ansă!Ce-areelsă-iofere?Nu-idecâtunmo libidinos!
— Marshal,aigrijăcum vorbe ti.E partenerulmeudeafaceri.
— Unchiule!Nucredcă-iînchipuicăosăfiefericităcuel!
— Mătu a ta paresă creadă altceva.Credecă efoartepotrivit
pentru Lavnia. Iar Lavnia nu se opune.
— Lavinia? Să se opună? O cunosc de-o viaă.E cea mai ascultătoare
fiin ă pe caream- cunoscut-o vreodată.Când sa puso eala ceva?

— Regret,Marshal,dar doamna Madden dore te ca această

căsătorie săaibă loc.Mi-e eamăt cănu potsă in cont de părerea
ta.
— Nicinumăgândescsăacceptunacaasta.Nupoi…
— tibinecăpot,Marshal. ios-o ifac.
U abibliotecii sa- trântit ,i după cem-am strecurat înapoi în camera
mea,m-am a zatela birou, prea tristă ca să mă maiduc la Meg.Nu voiam să
mă căsătoresc,darnu vedeam altă cale.Ce alternativăaveam?i,pe
ângălasta, deja promisesem.
După ce sa-anun atlogodna noastră,nu s-au schimbatprea multe.Cinele de
duminicăerau la felcaînainte,de iMegrefuza
să stea cu noidupămasă,-când Moly se agăa de mine, iar domnul Borannu
mă scăpa din priviri.
Rămăsesem singură cu domnul Boran numaio dată,în seara când sa-
făcut anun ul oficial, când îmi dăduse nîdar o rob ăcu smaralde.Când mi-a
oferit-o,mi-a declarat bâlbâit căsmaraldele nu aveau cum să mă facă
maifrumoasă dar, cum erau din cele maipreioase, puteaumăcar săfie al felde
rumoasef camine.I-am mulumit imi-am prins darul pe pieptul rochiei, apoinu
am
mai iutt cesă-i spun. Înainte să-l potopri, a îngenunchiat. Mi-a luat mâna ia
început so- acopere de săruturi înfocate umede,i
ceea ce -na făcut decâtsă mă sperie.
Mi-am imaginat-o pe Meg privindu-l pe domnul Boran în timp ce făcea asta
iera să izbucnesc în râs,dar când buzele au început săi-urce spre ncheieturaî
mea,mi-am retras mâna,m-am ridicat iam sugerat săne alăturăm ceorlali.
Domnului Boran i seciteadorin a în privire ,icând sa- ridicat în picioare la
ordinul meu, mi-a venit săl-lovesc.Totu ,ipe când îmi ergeamtmâna de

urmele săruturilor uil pasionale,am sim it, pentru prima dată, puterea
fantastică pe care mi-o oferea faptul că sunt femeie.Am
avut o premoniie orbilă, în care acest om devenao victimă din pricina
proprieimele nefercri. Îngrozită de acestnd,gâam fost mult mai amabilă
totrestul seri cu domnul Boran celîndrăgostit, iar domnia Sarah n-a contenit
sămi- laude bro .a
După cearta lui cu domnul Madden, Marshal a devenit mai rececu mine.Îl
observamstudindu-mă deseoriîn timpul leciei de sâmbăta ,i când privrile ni
seîntâlneau, elseuita repede în
altă parte, cu un aer nervat. În săptămânile care au urmat deseori a scurtat lecia fără să- imai
ceară scuzei-a ispus lui
Meg s-o anun e pe domnia Sarahcă nu putea rămâne al cină. În aceaseară,
când Wil era oaspete al cină, Marshal sa- purtat
destul de bine la început de ,idupă fiecare pahar de vin băut, îl provocape
Wil pe un tondin ce nîce aim insolent.
Nu-mi încăpeamîn piele de bucurie căWil era aco.lAm fost mândră să văd
că era manierati delicat edi, dacă n-ar fi observat pivirea pe care i-am
aruncat-o,ar fimâncatsupa cu
lingura pentru desert. Dar m-a văzut imi-a făcut cu ochiul în semn de
mulumire, apoimi-a urmatexemplul.
Domnia Sarah a avut grijă sănu existe pauze stânjenitoare nî
conversaie.Megl-a încurajat pe Wil săpovesteascădespre mo ei idespre
copilăria mea. Apovestit câteva lucruri care,după părerealui,
dovedaufaptul căfusesem un copil precoceCând. a terminat de povestit
o astfelde anecdotă itoi râdeau, a spus că toi îmi duceau dorul la Tall
Oaks.N-am putut să un zâmbesclarg
când m-a privit.
Am tresărittoicândMarshals-aridicatîn picioaresăfacăun toast. Era
ro u la faă ivorbeamai tare decât era nevoie:
— În sănătateaLaviniei,aspusel.Îmipun toatesperan eleîn
faptul căîn curând se vaîntoarce cumine la Tal Oaks,de data aceasta în cu
totul alte mprejurăriî.
Am tăcuttoi.Meg mi-a tras un piciorpe sub masă.Wils-a înecat ia nceputî
să tu ească.Până la urmă,domnul Madena spus:

— Da… nu se tieniciodată,Marshal… cenerezervă vitorul.

Dar, a continuatel, poate că ar fimaibine să închinăm pentru căsătoria
Lavnieicudomnul Boran.
Chiar dacăîmi coborâsemprivirea,am sim it căWil mă privea consternat.
M-am bucurat ândc sa- încheiat oastult idomnia Sarah a sunat clopoelul
casăni se aducădesertul.
În seara când a sosit Wil, după o cină u oară, acerut permisiunea să ie im
la o plimbare. Domnia Sarah a fost de acord cu condiia ca Meg ăs ne
nsoîească.După pu in timp, Meg
încercat ăsrămână în urma noastră, strategic.În timp ce mergeam, Wil a rupt tăcerea:
— Beleaavutdreptate,să ti.
— Cuce?
— Acum muliani,pecând mergeam labisericăîn căru ă,mi-
ai povesit căBelei-a spus căo săte aciffoarte rumoasăfcând o să crei.t

Am ro itamintindu-mideasta.
— Mulumesc,Wil.
 — E adevărat,Lavinia?Te-ailogodit?m-aîntrebatel.
— S-aîntâmplatfoarterepede… am spus.
— iastavrei?
— Nu.Am început.

— iMarshalce-avrutsăspunălacină,cândaziscăosăte întorcicu
el?
— Nu tiu,am spus.
Am începutsă merg mairepede;nu tiu de ce îmivenea să plâng.
Wilm-aapucatdebra im-aoprit.M-aîntorsspreel.
— Lavinia,poatecăeoprostie,dareu te-am consideratmereu
iubita mea.
Am sim itodurereîn piept.Părea sincer,dar,înaintesă apuc săspun
ceva, înainte săaduc vorba despre Beel ntrebîsăi-ce era între ei,
Meg ena- prins din urmă.
— Mama a zissă stau cu voi,a spusea,dându-iochipeste
cap.
Wili-aoferitcelălaltbra luiMeg.
În acela itimp sa- aplecatmi-ai optit al ureche,atât de aproape
cămasim it că eln.i
— Vbrbim maitârziu,mi-aspus,darsprefrustrarea iregretul meu, n-am
maiavut ocazia săămânemr singuri în seara aceea.
Mai târziu am ctit scrisoarea lui Bele.Frazelscurte m-au nedumerit.

Laviniei,
Aicisuntem binetoţi.Nuţi-am scrissă-ţispuncăvinsăstaucu
tine şi cudomnul Cardigan pentru călucrurile s-au schimbat aici.O să-ţi
povesteascăWil. Eu nu mai zic nimic.Sper că-ţiaminteşti ce om bun e Wil
Stephens.Asta e ottce am de spus.Aici ne gândim toţi la tine în fiecare zi.

Bele Pyke

Maijos,pe hârtie,erau primele rânduri pe care mi le scria

Sukey, acum în vârstă depteaani. Scria:

Binny. Îmi amintesc ed tine.Tuîţi aminteşti de mine.

Sukey.

Chiar dacănu în elegeamnimic din scrisoarealui Bele,mi-am dat eamas că

nu tia despre moartea lui Cardigan i despre logodna mea.M-am gândit la
scrisoareape care ar fi trebuit săi-o
scriu. N-o făcusem pentru că nu dorisem să a tern pe hârtie pierderea pe
care o suferisem inu voiam să retrag invitaia pe
care -io ăcusemf. i nicidespre ogodnal mea cudomnul Boran nu prea
avusesem chef să scriu. Scrisoarea de la Sukey m-a impresionatadânc m-
iar fifăcut săsufăr oartef aret dacănu m-
fi gândit că Wil Stephens tocmaidormea în aceeai casăcu minei a doua
ziaveamsăl-văddin nou.
Marshal a venit de dimineaă.Ceitreiau mâncatîmpreună în bibliotecă i,în
ciuda nelinitimele,întâlnirea lors-a prelungit
toată ziua.Dupăamiaza- târziu, mi-am aranjat ărulp im-am îmbrăcat cu cea
maibună rochie pe care o aveam, una de
muselină moale,galbenă. Mi-am luat o carte ami ie tisăcitesc afară, în
grădina din spatele casei, sub bolta de viă de vie.
Grădina era împrejmuită de un gard deăru ,i iar ep margini fuseseră
plantate ufet de randafirit rozcimbrui verde.Speram ca
Wilsămăgăseascăacolodupăîntâlnire.DaraapărutMarshal.
A împinscu putereu adin spate iatrântit-oînurmalui,apoia început săse
limbep ncoaceîîncoloi pe aleeade crămidă. L-am

strigat ,i neprimind niciun răspuns,l-am chemat ndinou. S-a apropiat.

— Cevrei?aîntrebat,cuprivireaîntunecatădefurie.
Când mi-am dat seama căera posbil sădevin victima furieilui, n-am mai
iutt ce ăsi- răspund.
— Cevrei?arepetat.
— Marshal,am spuscu glasblând,vinolângămine.A ază-te. Ce
sa-întâmplat?
— Nemerniculăla!a spusa ezându-se iprivind înapoicătre
casă.
I-am atins u ormâna.
— Marshal,am zis,spune-mi,terog.Ces-aîntâmplat? S-a
ridicat în picioare.
— Ne-am pierduttoatăziuadincauzacurveiăleia!
Când a observat căam tresărit al auzul acelui cuvânt, s-a
ezatdin nou.
— Îmiparerău,Lavinia,dartuaiîntrebat.
S-a aplecat i i-a frecat ochi.
— Femeia aia,Bele.Toată viaa mi-a făcutnecazuri ivăd că
niciacum nu selasă.
M-am foratsă act.
— A fost curva tatăluimeu dintotdeauna.Mama a încercat
toată viaa eisă scape de ea,dar tata nicin-a vrut să audă. Doamne! O să
setermine vreodată?
— Darnue… am început,nemaiputândsămăab in.
— Nicisă nu aud că-iieiapărarea!a strigatel,furios.Din
cauza ei a înnebunit mama. i-acum! Acum e curva lui Stephens.
O vreapentru el.A venit aicidoar caso- cumpere,casăpoată să trăiascălini it cu
ea. A spus că o să continue să lucreze coloa până mă întorc doardacă sunt de
acord să îi vând pe ea i pe bastardulei.

Eram atâtdeocată,că abia mairespiram.

— iosăfiideacord?
— N-am încotro.Numaiaavreasărămână i,oricum,unchiul
meu poate să efi de acord chiardacăeu nu sunt ideja mi-a zis
căeste.
— iastaetotcevrea?am spus.
— Da’deunde!aspusMarshalsarcastic.Îivrea ipeBen ipe femeia
lui, cu cei doi ploziai lor.
— Darundeosă-iducă?
— Tata i-a datun teren lângă almeu.O să-iconstruiască ferma
lui acolo.
Eram sigură că osă mi se acăfrău in-am maisuportat. Fără sămi- maicer
scuze, am fugit nî camera mea, lăsându-l pe
Marshalsingur pe banca ind grădină.
În seara acea ampretins că mă doare capul, iarMegmi-a adus ceva ed
mâncare al mine nî cameră.Nu mi-a pus nicio ntrebareî. Domnia Sarah a
venit a doua zi dimineaă sămi- spună să mă grăbesc, căWil a eptat sămă
vadă înainte săplece.Am refuzat. Mereu bănuisem că era ceva între Wil i
Bele, dar când am primit confirmarea,mi sa- părut preagreude suportat.
Nicin-am plâns când domnia Sarah a închis ua ia coborâtsăi-spună că

mă durea capul în continuare,dar iîuram toate cle bune io călătorie plăcută.

După vizita lui Wil am fost cople tăi de tristee,iar domnia Sarah a venit
sămi- spună căera îngrijorată în privin a mea.
Nu i-am spus că mă îndrăgotisem din nou de Wil i nici că eram foarte tristă
că voia să o ducă pe Bele la elacasă.N-am îndrăznit săi-spun
nicicănumaigândul la căsătoria cu domnul Boran mă dezgusta i nu vedeamo
cale de scăpare.În schimb, i-am dezvăluit doar o parte din motivel pentru
care eram tristă, i-
am spus cămi- e dor deTall Oaks i de cei de-aclo.Domnia Sarah m-a
întrebatdacă a vrea să merg cu ea la spitalsă o
vizităm pedomnia Martha.Aflasedecurând că sesim ea ceva
maibine.
— Dacăaivedea-opedomniaMartha,crezicăte-aisim imai bine?
m-aîntrebatea.
— Da,am spus.Sigurcăda.
— Acum aicrescut,mi-aexplicateadecesegândiselaasta.Ce tot
zic, anul vitor osă te măr i.
Nu maifusesem la spitaldin primăvară.Acum eram dornică s - o văd, a aăcam întrebatdacă uteamp
să mergem la ea aouad zi.
Domnia Sarah a fostde acord, cu condiia săi-promit căo sămi-revin.

Am plecat la spital după-amiaza, târziu. Eram amândouă încordate când

am intrat. Dinăuntru neau- întâmpinatzgomotei ipete ăsunătoare,ra acă m-
am sim it u urată când am aflatcă
nu era nevoie să a eptăm,t ci am fost duse imediat nî celula domniei
Martha. raE întinsă pe saltea i dormea, nî ciuda
zgomotului. Soarele auriu de după-amiază intra pe ereastră,f dar zăbrelele
de fier aruncauumbre pe perei de cărămidă vops i în alb ipeste domnia
Martha, ghemuită pe salteaua de paie.
Asistentulne-a spus că tocmaiise dăduse o doză mare de laudanum
iprobabil că avea sădoarmă tottimpul câtaveamsă stăm la ea.Când a ie it, a
încuiat ua în urma lui. Domnia Sarah, albă la faă cavarul de pe perei, sa- a
ezat într-un col, pe un taburetlegatde podeaculan uri.

Eu m-am dus direct la domnia Martha,m-am ghemuit lângă ea ii-am rosit

încetnumele.S-a trezit caun copil, frecându-se
la ochi igângurind.
— Sunteu,domniaMartha,am optit.SuntIsabele. În
spatele meu, domnia Saraha exclamat:
— Isabele?
Domnia Martha -ia dat mâinile la o parte de pe faă, ,i cu pleoapele
grele,m-a privit.
— Copilul?aîntrebat.
— Sukey?am spus.O vreipeSukey?
Afăcutsemncăda.
— Cine e Sukey? a întrebat domnia Sarah, dar nu i-am răspuns.
Domnia Martha mă luasede mână i începuse să recite din carteade povei
atlui Sukey:
— Dă-iîndarunceasdeaurscump.Dă-iîndarunceasdeaur scump.

— Da,da,am linitit-o, iam continuatsă recitcu ea până

când ochi i sau- închis din nou, din cauza medicamentului.
Când m-am întors spre domnia Sarah, avea ochi umezi.
— N-am tiutnimic… dacăa fi tiutcâtolinite titu,aspus ea.

Când neam- urcatdin nou în trăsură,i-am povestit domniei

Sarah despre câtde mult ineamla sora ei idespre cum Sukey carteaeide i
povei to ajutaseră săselini eascăt.
— Dacăa fi tiut,dacăa fi tiut,arepetatdomniaSarah.
Până la urmă,încercând so- calmez, i-am mărturisit că o mai văzusem
pedomniaMartha.Măa teptam săseînfurie,darn-a
făcut decâtsă mă binecuvânteze pentru cea ceăcusemf.
I-am cerut permisiuneasămerg regulat la spital ,idin aceazi,
mi-a pus al dispoziie otrăsură.Domnia Martha mă recuno tea
aproape întotdeauna iîn curând toi asisteni -iau dat seama de efectul lini itor
pe carel- aveamasupra pacientei. Primul obiect cu care mi-au dat oiev să intru
a fostperia de păr alui Bele,pe care o oloseamf a a mcumă nvăîase amaM.În
timp ceîi periam cu blânde părul, domnia Martha se relaxa,

recunoscându-mi atingerea. În săptămânile următoare, o intendentă mi-a dat

voie să aduc cări isăi-citesc domniei Martha.Toi mă lăudau pentru alinarea ep
care -io aduceam, dar nimeni nu iat căacel vzite miî făceau imie al felde mult
bine.

CAPITOLUL TREIZECI IPATRU

Bele
Când s-a întors Wil Stephens de la WHliamsburg,făceam treabă cuMama,puneam
fasole al murat. Mi-am datseama că se
întâmplase vace când l-am văzut cum merge,gârbovit.
I-am zis:
— Intră,Wil.Staijos.
ApoiMamal-aîntrebatdacăvreasăbeaceva.
— Bunăidee,Mae,azisel.Poisă-midainiteapă?
— Cum afost?L-am întrebatdupăce i-abăutapa.
Mama s-a uitaturâtla mine, ca să nul maizoresc, darnu mai
aveam răbdare.
Azâmbit ii-adatcanaînapoiluiMama iazis:
— Mulumesc,Mae.
Apoiarespiratadânc iaînceput:
— Totule-n regulă,Bele.Tu,Jamie,Ben,Lucy ibăieio să
veniisălucraipentruminecândmiseterminăcontractulaici.
Ne-am a ezat i eu, i Mama.Văzând că nimeni nu maizice nimic,am
întrebat:
— CefaceLavinia?
 Wil i-aprivitpicioarele:
— Dejaselogodise.
— Ce?!am zis.
— Cucinesămărită?aîntrebatMama.
Wila-nceputsă se joace cu pălăria,prefăcându-se că nu-i pasă.

— Dincâteam în eles,cu uncolegde-aldomnuluiMadden.Nu l-

am cunoscut.
— Ces-aîntâmplatcufrateleei?AîntrebatMama.
— Amuritacum câivaani.
— Ne-ascris?am întrebateu.
— Nu,arăspuns imi-am datseamacăerau multelucruripe care
nu voia să el spună.
— Cum aratăfătucanoastră?aîntrebatMama.A crescut?
— Chiarcă,aspusWilzâmbind.E frumoasă foc.Is-a închis
părul la culoare,dar ochi… eibine,seuită fix la tine,a a cum era iînainte.

— Seamănă maimultcu Beattie,sau eînaltă ca Fanny?l-am

întrebat eu.
— E înaltăcaFanny,darnueslabă.

— iebucuroasăcăsemărităcuomu’ăsta?aîntrebatMama.
Aridicatdinumeri iascuturatdincap.
— Of,Mae,nupreamăpriceplafemei.
Mama ne-a ăcutf să râdem:
— WilStephens,voi,bărbai,sunteitoila fel.Niciunu’nu
iti mare ucruldespre emeif.
WilsepregăteasăplececândMamal-aîntrebat:
— L-aivăzutpăMarshal?
— Da,l-am văzut.Acrescut iel,aspus.
L-am privit amândouă i i-a datseama că eram curioaseă s aflăm
maimulte,a a că is:az
— Mătem căn-am nimicbundespusdespreel.
Aspus-opeuntondemis-afăcutpieleadegăină.
— idomniaMartha?l-aîntrebatMama.
 — E încă la spital.DomnulMadden nu crede că va maiveni
acasăeodatăvr.
După ce-a plecatWil, am statde vorbă cu Mama.Ne-am dat amândouă
seama că ceva nu e-n regulă.Ne ottîntrebăm ce-i cu Lavnia,de ce un nea-
scris.De cenu ne scrie despre omul cu care se ărită?m

Mama e îngrijorată. Ce-o să se-ntâmple când se-ntoarce Marshal săse

ocupe de plantaie? rA vreasăle ducăpe etef de-
aici, dar Wil Stephens deja ia zis cănu are atâia bani. i iut ce o ngrijoreazăî
celmai mult. O săpăească iele ceam- păit eu?
Mama a zis că e ineb că eu i Ben o să ne ducem la ferma lui Wil.Îie teamă
că dacă Marshalse maidă la mine vreodată,
Benny o să facăceva de n-o să maiscape cuviaă.Dar redc că dacăse
aimîntâmplă asta,n-o săfie nevoie de Beny, o săl-omor peMarshalcu mâna
eam.

CAPITOLUL TREIZECI ICINCI

Lavinia
De i domnul Boran voia să ne căsătorim imediat, domnul Madennu a
revenit asupra datei pe care o otărâseh entrup anul următor nîiunie,la o lună
după ce mplineamî aptesprezece ani. Pe măsură cetrecea impul,t
comportamentul domnului Boran mă îngrijoradin ceîn cemai mult. Cu ceilali
continua săsepoarte
caun om blajin imanierat, dar departe de ochi lor aercu totul

comportaaltom. întrCând-un erammod caresinguri,pe inemdeneavmă înspăimânta.Nuîndatăpasionalisesemai

rezuma la ami- săruta mâinile;începuse să mă atingă într-un
modnecuvincios,a acum credeamcă nu bărbatî ipoate atinge
numai soia. ăM întrebamdacătrebuia să îngădui astfel de
purtări, fiind logodnicalui.
Nu tiam cui să cer ajutorul. Meg era,ca imine,complet
lipsită de experienă ioricum îmi spusese de la bun început că
nu avea de gând să discutăm vreodată despre relaia mea cu
domnul Boran. Am încercatsă vorbesc despre asta cu domnia Sarah, dar
ănuiescb că i s-a părut că îi cer amănunte despre noapte nun i, a a că a
schimbat ubiectul,s jenată. A doua zi a venitîn camera mea cu o bro ură
pecaremi-a spuss-o citesc.
Informaia cuprinsă în ea se rezuma la faptul că într-un cuplu
bărbatulaciona ifemeiaîndura.
Între imp,t domnul Boran găsea din ce nîce aimdes motive să rămână
singur cu mine.Aveafelurite pretexte:o scrisoare pe care
voiasămi-ociteascănumaimie,unmiccadoupecarevoiasămi-
l ofere.Soi Madden erau întotdeauna de acord cu cererile uil ,i de la un timp,
începuseră săse etragărdevreme seara,casăne acorde ntimitatei.Îi respingeam
avansurile câtde bine puteam i încercam să-i distrag atenia făcând
conversaie,dar devenadin ceîn ce mai îndrăzne imai greu de oprit. De câte
oriîmi făcea avansuri, mă chinuiam sămi- acopărdezgustul i, când rămâneam
singură,în camera mea,îmi promiteam să găsesc o cale de a anula în elegrea
făcută. Într-o seară m-am gândit al

profesoara noastră,doamna Ames. Aveam săi-cer sfatul. Oare a

fi putut lucra ca guvernantă?Studiasem destul de mult ca să otp
învăa pe altcineva?
Ea mi-a ăspunsr oartef prompt.
— Dragamea,dece i-aidoriunacaasta?
i-a continuat monologul, explicându-mi căaceeaera o solu ie
pentru cine nu avea de ales. Mi-a enumeratmotivele pentru care gândeaa
a.În primul rând, era greu de găsit un post.Apoi, era teama permanentă de
al-pierde.
— Seîntâmplă tottimpul. icesefaceo tânără când ajunge
într-o asemnea tuasiie? ămâneR pe drumuri? Nu, nu, nu. O fată
catine rebuiet săse ăritem.
Descurajată,mi-am dat eamas că nu era persoana potrivită pentru a
mă sfătui.
Apoieu iMegam primitoinvitaiedeladomnulBoran,dea
participa la un balla RaleighTavern. Domnul Boran observase că
Meg nu era de acord cu logodna noastră i această invitaie
presupun căera un efort de ao îndulci.La început nu am în eles
cum de a fost de acord fără să protesteze,nefiind, de obicei, dornică să
participe la astfel deevenimente mondene. M-a surprins maiitare când i-a
cerut mameieisă en cumpere câte o
rochie nouă. Fercită că fiica eisearăta interesată de o astfelde ocazie,a
chemat croitoreasachiar a doua zi.
În ultimul an Meg crescuse.Dar, în ciuda celor ncisprezececi împlinii, era
încă scundă islăbu ă. uN prea avea rotunjimi femeie i,tdar era cu adevărat
drăguă când î iscoteaochelari i
îi ie aue în evidenă nasul obraznic iochi mari, căprui. Părul îi era în
continuare greu de controlat, zburlit mai mult decât cre i
domolit numai cu ajutorul pieptenilor sau împleiturilor. Ziceacă acel de păr îi dau
dureride cap, a acă, de obicei, părul eistătea cum voia.

Meg erafellde pasionată de biologie caîntotdeauna, dar de al o vreme

părea să fie foarte interesată de un tânăr. E vorba de Henry rater,C celpe
care Marshal îl bătuse cucâivaani în urmă. Meg retindeap căo interesa Henry
numaipentru căel,iacum la
colegiu, studia botanica. Dar de al o vreme,când elveneasăfacă
schimb de căricu ea,am observatcăîncepuse săse oloseascăf
de piepteni casă- iaranjezeărulp.
În sera balului, înainte de plecare,mi-am prins părul imi l-
am prins cu panglică albă.Când m-a văzut, Meg mi-a dato
panglicăgalbenă im-a rugat săi-l aranjezieila fel.Între impt a
totsporovăit ,i spre amuzamentul meu, a lăsatsăi-scape aptulf
că spera să efii Henry prezent.
După ce enam- îmbrăcat, neam- privit una pe cealaltă.Purtam
amândouă rochi albe de batist uc croială imperială, decolteu pătratadânc mânecii
scurte,bufante.Eu alesesem săo decorez
pe ameacu panglicăalbastră, iar Meg orised obroderie galbenă. Pe sub
rochie purtam pantalona ide culoarea pieli, cu margini asortate cu
rochile.Neam- lăudat nau peste alta pentru cum arătam ,icând am văzut-o
pe Meg âmbinduz- iîn oglindă,m-am
gândit că era prima dată când sesim ea rumoasăf.
Aceastaafostprimameaie ireîmpreunăcu domnulBoran,ca logodnici, itrebuie
sărecunosccă,de i mă bucuram săfacun
lucru nou pentru mine,mi-a fi dorit săfiu în locul lui Meg.Mi-am datseama
decând a sosit trăsura domnului Boran că seara
nu avea săfie u oară pentru mine.Pe drum nu -ia dezlipit ochi de pe mine im-
a pus într-o situaie jenantă tot privindu-mi
decolteul. A remarcatde câteva ori câteram de frumoasăpână când Meg -al
rugatsăgăseascăalt subiect.A tăcut, iar eu m-am sim it u urată când am
ajuns la destinaie. Domnul i doamna Maddenerau deja acolo auivenit să en
salute.
Domnul Boran nu a a teptat, ci m-a dus mediatipe ringul de dans. Se mica
destul de bine, dar eu nu puteam să mă simt în
largul meu văzândcum mă privea,făcându-mă să mă tem că seara nu avea săse
ârsfeascăbine.Era evident cămă considera un felde trofeu ,i fiind prima noastră
ie re,inu mă îndoiesc că bârfelecirculau prin toată încăperea.N-a vrutsă părăsim
ringul
de dans până când am observat-o pe Meg ntrî-un col,vorbind cu Henry. Am
spus căaveam nevoie sămă odihnesc dar, chiari atunci, spre exasperarea
mea,domnul Boran a ămasr ângăl mine.
Voiam săvorbescîntrepatru ochicu Meg isămăasigurcăavea
să vină cu noi la întoarcere i am reu it cu greu să mă
descotorosesc deomnuld Boran când mia venit ideea săi-spun să aducă
ceva de băut. Tocmaiatunci, bineîn eles, Meg a fost de acord sădanseze
cuHenry, indt căera o mare victorie pentru el, nu i-am reinut.

Domnia Sarah radia de bucurie când a privit spre Megiapoi spre mine,
de pe ringul de dans. Spre u urarea mea, l-am observatpe Marshal
apropindu-se. Primul meu gând a fost că
eram în sigurană i abia a teptam să ajungă lângă mine. Marshal arăta extraordinar nî haina lui de
catifea verde închis,
vestăasortată icravatăalbădemuselină.Miaaruncatoprivire
fugară, a făcut o revrenă ia rămas ângălmine,privind ringul de dans.

— E timaifrumoasădecâtoricând,aspusel.
— Marshal… am început,darn-am tiutcesămaiadaug.
— Ces-aîntâmplat,Lavinia?
S-a aplecatsă mă audă maibine.
 — Mi-efrică,i-am spus.
— Frică?Dece?
M-a prvit în ochi i i-am citit îngrijorareaîn prviri.
— Marshal!Mă bucursă văd că aigrijă de Lavinia,a spus domnul Boran,
apropiindu-se de noi cu o încredere în sine renăscută.De-acum o sămă
ocup eu de ea,a adăugat, oferindu-mi bătura.

Marshal nu a spus nimic i, cândl-am văzut că face o

revenră ipleacă, mi-a stat inima.
— Dragamea,aspusdomnulBoran,trebuiesă-icerofavoare.
— Da?
— I-am promisluiMolycăosăteaducacasăîn searaastaca
săvadă ieacâte itde rumoasăf.
— Dar…
— Am vorbitdejacudomnul idoamnaMadden.Le-am spuscă ne
ntoarcemîimediat ce oMly et edev.
M-am uitat pe ringul de dans i i-am văzut pe domnul i
doamna Madenrâzând cu un alt cuplu în celălalt capăt, în timp ce Meg dansa
cu Henry.
— Să-isalutîntâi,am spus.
— Nu,aspusel,apucându-mădecot.Nevom întoarce.Haisă
mergem, trăsura ne a eaptăt.
— Darnuvreausămerg.
— Aiputeas-odezamăge tipeMoly?aîntrebatel.
Am ezitat,privindînjurulmeu înîncercareadeagăsiocalede
scăpare.
— Ei bine, n-am să te las s-o dezamăge ti, a spus i, strângându-mi puternic braul cu
degtee,lm-a condus afară din
încăperea glomeratăa.
N-am spus nimic ottdrumul până la el acasă i m-am sim it oarecum mai
lini ită când a inut ca trăsura să a eptet în faa casei. M-a condus ntrî-un
salon, dar, a a mcumă emusem,t Moly nu era acasă. Cândmi-am dat
eamas că i servitoarea era plecată, m-a cuprins panica.

— DomnuleBoran…
 N-a mai a eptatt.
— O săfiisoiameapestefoartepu in timp,aspus,ca icum ar fi
vrut săse scuze nainteî de aporni la atac.
M-am luptatcacumi de virtutea mea rafi depins nsăî viaia
i probabil că nu a fi scăpat dacănu s-ar fi împiedicat de pantaloni când am
fugit. Am fugit din casăfără să îmi maiiau aul, fără sămi- maipese că amerpe
umătatej dezbrăcată.Când am ajuns al trăsură, am tras de mânerul u i ii-am
dat viztiului
indicai printre hohote de plâns.Când am sim it cum ni et brae mă cuprind din
spate,am ipat. Cai sau- smucit, dar un am dat
drumul u i, a acă trăsura m-a târâtdupă ea până când n-am maiputut să
măin.
— Lavinia!Sunteu,sunteu!
Abiacând u ami-ascăpatdin mână,mi-am datseamacăcel care
mă prinsese nî brae era Marshal.
Marshal m-a acoperit cu haina lui, apoim-a dus acasă.Odată ajun
iacolo,voia sămă aselisă meargă să-iaducă ep domnul i
doamna Madden dar, convinsă că domnul Boran avea să se întoarcă,l-am
imploratsărămână.Spre uurarea mea,Marshal
rămassă atepte când m-am dus sus să mă schimb i a promis că vasta
cumine până la întoarcerea orl. Când am revenit, nu mă
puteam opri din tremurat, aa că mi-a turnat o cantitate

considerabilă de coniac imi-a spus să-l beaupe tot. Am sim it cum lichidul mă
arde pe dinăuntru, dar m-a ajutatsă mă inil esct
,i după un timp, nefiind obi nuită, mi sa- dezlegatimbal. I-am povesit uil
Marshal despre purtarea domnului Boran ii-am
spus deschis despre dezgustul pe care mi-l provoca ideea de amă mărita cuel.Deodată, mi-a trecut
prin minte un gând îngrozitor:
— Totmaitrebuiesămămăritcuel?l-am întrebat.
— Nu,Lavinia.Aiscăpatdeel,m-aasiguratMarshal.
— Dara ane-am în eles,am spus.
— Iareun-am pututniciodatăsăpricepdece,arăspunsel.
— N-am văzutaltă cale.Domnul idoamna Madden au fost
atâtde buni cu mine.Nu mă a epttsă ibăa grijă de mine pentru mult timp
deacum- înainte.
 — Vinny!Vinny!
Meg a ntratiîn grabă,urmată de domnul i doamna Maden. A venitla mine
în fugă,apois-a oprit ia făcutun pas înapoi, privindu-mă.

— Aibăut!aspus.Miro iabăutură.
— I-am dateuniteconiac,aspusMarshal.
— Marshal!l-acertatdomniaSarah.
— Chiaraveanevoie,aspusel.
Meg aînceput interogatoriul.
— Ces-aîntâmplat,Vinny?DomnulBoran avenitlatata.Era alb la
faă. A spus ni et ucrurilîngrozitoare despre inet.
M-am întors către Marshal săi- cer ajutorul, dar deja îl conducea pe
domnul Madenafară din cameră.Domnia Sarahs-a a zatepe un scaun faă în
faă cu mine i mi-a cerut săi-povestesc totul. După ce ma terminat, Megm-a
îmbrăi at.Abia atunciam început să lângp.

Logodna a fostruptă, dar eram foarte tristă căîi dezamăgisem

pe domnul i doamna Madden cu acest e ec. Mă sim eam cu atât maivinovată,
tind cădomnul Boran îi fusese prieten domnului
Maden; tiam câtde mult îi apropia i munca orl. Putem să miî imaginez oard ce
ntrebăriî i se dresaua icât de mult se ârfeabpe
seama domniei Sarah i nu-mi trecea prin cap cum a fiputut sămi- cer scuze.
Nimeni nu mi-a povestit ce a spus acel om dezgustător espred mine,dar ind
pu inul pe care am reu ti săl-aflu, era ceva atât deurât, bănuiam că jumătate
din ora îmi puneala îndoială caracterul.

Câtde mult regretam că îi pusesem pe domnul i doamna Madden într-o asemenea situaie.
Mi-am dat eamas maimult
decâtoricând că rebuiat săîncep sămă descurc pe cont propriu. M-am
hotărâtsă aepttpână mplineamî aptesprezeceani ca să apelez din nou la
doamna Ames. Speram să în eleagă aimbine de
ce aveamnevoie săi efi dispusă sămă ajute să găsc edsucrul ca
guvernantă.Gândindu-mă la asta,m-am concentratasupra studilormai mult
caoricând. Marshal nu a adus niciodată vorba despre acea seară,dar i eu
mă purtam mult mairezervatcu el,
fiindu-mi ru nei săi mă gândesc al ce cenăs fusese artor,m ca să nu
maispun i că fusesem pe umătatej dezbrăcată.A continuat săne predealecia
de sâmbătă dimineaa ,idin nou, sa- alăturat familieila cina de sâmbătă.

Meg era de parteamea,cade obicei. La pu in timp după bal, domnul

Degatm-a întrebat, pe un ton sarcastic,ce olravusesem eu în ruperea
logodnei. Meg ia tăiat-o scurt, ntrebânduî-l, la rândul ei, despre bârfa cum că
domnul Alesiîi era partenerde
viaă.
În aceatoamnă iiarnă a eptamt cu nerăbdare săo vzitezpe
domnia Martha,de două ori pe săptămâna.Problemele ei erau
a ade mari, încâtale mele păleauprin comparaie, ide câte ori
vedeam că ise luminează chipulcând mă vede,îmidădeam
seama că ncăî maiaveamceva ed oferit.
Domnia Martha reaciona, în sfâr t,i al tratament. Doctori
observaseră că acădîi dădeaulaudanum de patru ori pe zi în loc
de osingură dozăsea,rcrizele aproape cădispăreau.Văzând că
starea eiseîmbunătăise,au renun at la oricealt tratament ,i
treptat, purtarea ei a devenit aproape normală. Uneori îi
povesteamdespre ceăceamfeu ipăreacăîn elege ceispuneamî
io intereseazău. i-amN povestit nsăî despre grijile mele, ci
numai despre povei caret circulau prin ora Asculta. cuatenie i
deseori, în timp cevorbeam, îmi mângâia mma într-un felcare mi
se ăreapcădovedet afeciune.
Într-o zi, când m-a luatde mână,am sim it o atâtde mare
căldură pentru ea,încâtm-am întrebatdacăasta a fi sim it i
pentru o mamă.A observatcă eram emoionată i, când ochi mi sau- umplut de lacrimi, mi-a lipit,
pentru prima dată,mma de
obrazul ei. După aceazi, sentimentele mele pentru eaau devenit
imaiputernice imi-am promis să o vzitez în continuare,
indiferent ce mi-ar fi rezervat vitorul.
A sosit ilunamai i,cândnaturaaînceputsărevinălaviaă,
am făcut eforturi să mă conving că vitorul nu era chiar aât de sumbru cum
îmi imaginam eu. Încă nu-i scrisesem lui Bele pentru că încă sufereamcă nu
dorise sămi-povestească despre
motivelviziteilui Wil, ianume căvoia so- ia cu el. Dar acesta nu era singurul
motiv pentru care nu-i scrisesem. tiam că nu
mai exista nicio posbilitate să mă întorc la familia pe care o iubeamatâtde
mult iideeade a păstra legătura cu eiîn aceste condii îmi frângeainima.

Am hotărâtsămăîntâlnesccu doamnaAmesadouazidupăce împlineam

aptesprezece ani. Mă gândeamcă,dacă ea unmă va putea uta,ajaveam să el
cer o ultimă favoare domnului idoamnei
Maden, să mă ajute să găsesc ofamilie care avea nevoie de o guvernantă.

Megaveaaisprezeceni,avârsta la care educaia uneitinere era considerată

încheiată. nÎ mod normal, al acea vârstă o fată trebuia să- iocupe timpul cu
obligai sociale dar, fiind vorba de Meg, nimeni nu -ia pus ntrebăriî când a
anun atcă avea de gând să continue să studieze ca i până atunci. De i nu
am vorbit despre asta,Meg credeacăaveam săcontinui ieu, dar iem deja îmi
fusese ngăduitî să studiez nu an în plus.Era timpul să îmi

găsesce ucruld. ziua mea,atmosfera din casăas-

Cu vreo stăpmână înainte de
schimbat.Nu tiu de ce, dar mnuldo i doamna Madden au
devenit mai deschi i iveseli cu mine,lucru observatpână ide Meg,care de
obiceinu le dădeapreamare atenie părin ilor ei.Am bănuit că a a îiarătau
recuno tin a pentru că o vizitam pe domnia Martha.Într-adevăr, domnia
Sarah a remarcatdeseori căsora eise msieamult maibine a ispus căera
convinsăcă totul era meritul meu.

În timpul ierni, Marshal începuse să ne vizitezeîn serile de miercuri, când jucam cări mpreunăî
cu Meg. iÎ eram în
continuare ecunoscătoarer cămă salvase,din iacest motiv, mă trezeam
deseori visând la elcu ochi deschi .i Fanteziile mele mă făceau să mă ru
inezi,fiindu-mi teamă să nu mă daude gol, deseori eram mairezervată
decâtintenionam cuel.
Când Henry a cerut permisiunea să ni se lăturea la jocul de cări,mi-am mai
revenit. Henry aînceput săflirteze u orcu Meg, a a căeuamireînceput să
umescgl cu Marshal.
 În dupăamiaza-zileimele de na eret m-am întors de la spital foarte
tristă.Cu o zi înainte domnia Sarah mă întrebasedacă voiam
săfaccevaspecialdeziuamea.Findu-midordevremurile
când mergeam la câte un picnic cu gemenele,am întrebat dacămi-dădea voie
să prepar ogustare pe care s-o împart cu domnia Martha.Domnia Sarah a
părut încântată de deeai mea i, după ce aprimit aprobareade al spital, i-a spus
uil Bess săpregătească un co .

Când am ajuns,ceide al spital aranjaseră o masăîntr-un col al curi

nebunilor, la umbră, imi-au spus cănu ne vaderanja
nimeni timp de o oră.Domnia Martha era maivioaie decâtde obicei im-a privit
cu atenie nî timp ce uneamp faa de masădin bumbacalb,apoiaezam
farfuriledinporelan albcu albastru i tacâmurile din argint. I-am spus să se
ezea ângălmine pe bancă
ineam- puservetele maripe genunchi înainte să începem să en
înfruptăm din sparanghelul murat, uncafiartă,pâineaproaspătă
itarta de mere cu fri căM.-a a eptatt să încep, apoia luat cu delicatee
acâmurilet a iînceput ieasăguste din mâncare.
În timpul mesei i-am povestit câtde mult îmi plăceasămerg la picnicuri
când locuiam la Tall Oaks.Am tras cu ochiul iam văzut că era atentă la ce
spuneam,a a că am continuat să povestesc isă retrăiescamintirile din
vremurile când, împreună cu gemenele,ne ntindeamîpe covorul gros ind ace
ed pin, sătule după picnic.Când am revenit în prezent, i-am spus
tăcuteimele interlocutoare că euazimea. Împlineam aptesprezece i,aneram o
femeie nî toată firea. Domnia Martha m-a privit, sa- erst al gură

cu ervetul ,ipentru prima dată de când fusesenternată,i a spus o frazăîntreagă:

— CândseîntoarceCăpitanul,Isabele,mergem acasă.
Am privit-o fix.A teptam să continue,darparcă efortulde a
articula acelcuvinte o epuizase.Privea în jurul eicu un aer
pierdut. ervetul i-a căzut pe osjcând sa- ridicat de al masă, dar
a plecatfără să observe.După ceva imp,t când mi-am luatrămas-
bundelaea,eratotconfuză.
Voiam să mă duc direct în camera mea să termin ceea ce
începusem. Pregăteam o listă a calificărilor elem pentru familia pe care
speram să mă ajute doamna Ames să o găsesc. Cândam coborâtdin
trăsură,am fostsurprinsăsă dau de Marshal, care mă a eptat. Mia uatl co
ludin mmă l-ai pus osj.
— Facem oplimbare?m-aîntrebat.
— Vine iMeg?am spus,uitându-mădupăea.
— Nu,azinu.
— DardomniaSarah…
— Eami-adatvoie.
Probabil că mi-arfi fosteamă dacănu era a ade rumosf.Mi-a luat mâna ia a
ezat-o pe braul lui, apoiam pornit pe opotecă scăldată nî lumina aurie a
upădamiezei-.Am mers până al parc nî tăcere ,i ajun iacolo,Marshal mi-a zis
sămă a ez epo bancă, sub un corînflorit. Am privit în sus al el, nedumerită.

— Lavinia,aspusel,întorcându-secufaalamine,am auzitcă i-ai

demonstratdin nou bunătatea.
Nu în elegeam ce voia săzică, a acăl-am întrebat.
— Tocmaiam aflatdespreviziteletalelaspital.
— Ah.
— Câtăbunătate,Lavinia.Îietiextraordinardecredincioasă.
— Nu e chiar a a neobinuit,Marshal,i-am spus.Domnia
Martha mă lini ette.Îmi aduce aminte de casă, de Tal Oaks.
— PentrutineTalOakse„acasă“?
— E singurullocpecarel-am consideratvreodată„acasă“.
— iazieziuata?
Am începutsărâd,întrebându-măundevoiasăajungă.
— Da,împlinesc aptesprezeceani,am recunoscut.
— i ticăîncepânddeastăzietiofemeieliberă,nu?
L-am privit, surprinsă.tiam că aveam un contract, dar un mă mai sim
isemde mult legată de el.
— O săîifacacteledacăvrei.
— E nevoie?am întrebat.
— Nu,azâmbitel.Nu idacăe tideacordcuplanulmeu. I-am
aruncat o privire ntrebătoareî. Atrasadâncaerînpiept.
 — Lavinia,am să-ifacopropunere.
Dintr-odată m-am umplut de entuziasm; mi-am datseama ce
voiasăîmipropună.VOiasă-i incompaniemameilui!Voiasăne
ia pe amândouă înapoicând se ntorcea!îA trebuit săfac efortsă-mi stăpânesc
bucuria.
— În toamnă voimo tenimo ia tatăluimeu.Până atunciîmi
voiîncheia studile,darnu voirămâneaicisă practicavocatura.
Intenionez săămîntorca lTal Oaks săiconduc plantaia.
S-a a ezatlângă mine.
— Suntsigurcă tică inlatine.Vreau săvicumine,Lavinia.
Vreausănecăsătorim.
Am rămasmutădeuimire.M-aluatdemână iaspus:
— Dejaam discutatcu mătu a iunchiul,caresuntdepărere că en
potrivim.
Încă un eram în stare să spun nimic.
— Lavinia,suntsigurcă ticâtde dragă îmieti,a spus i, interpretând tăcera
mea ca pe un refuz, a continuat: Te rog,
gânde tete- al propunerea mea.
— Ei… da.Măsimtonorată,am reu itsăspun.
Dreptrăspuns, mi-a sărutatmâna înmănu ată i mi-a zâmbit. Am
întinsmâna i,cu un gestdrăgăstos,i-am eliberato uviă
blondăcareseprinsesesubgulerulrigidalcămă i.
— O săfim fericii,aspusel im-aîmbrăiatafectuos.
M-am dus imediat ăsi- cer sfatul domniei Sarah. Oare ce părere avea
espred deeai ed a ăm căsătoricuMarshal?
— Sunteitineriamândoi,aspusea,dareevidentcăaiputere

asupra lui. E fercit când e cu tine,Lavnia. Cred că tu scoi la iveală cei-mai bun în el.
Am fostflatatăsă-iaudpărerea.
— tiu cât de mult îidore tisă te întorcila TalOaks,a
continuat ea, isunt convinsăcăîi dai seama ce vantajea sociale
îi oferăaceastă căsătorie.
S-a oprit, -ia privit cu atenie mâinile,apoi m-a întrebat:
— ŢilaMarshal?
— Da,i-am răspunssincer, inlael.
 — Atunci,aspus,domnulMadden icu minesuntem fericiisă
vădăm binecuvântareanoastră.
Chiar în seara aceeam rupt ăctera ii-am scris lui Bele despre ce orocn
dăduse estep mine.Eram beată de fericire! Mă
întorceam acasă! I-am scris cât eram de fericită icât îi eram de
recunoscătoare uil Marshal cămă salvase ed al un vitor esigurn.
Cât am visat cu ochi deschi ila revenireaacasă! Căsătorită cu Marshal,
urma săfie nî putereameasămi- ajut familia imi-am
petrecut ore nî ri gândindu-mă ce mbunătăîiri a fiputut aduce caselorîn care
ocuiaul icum a fiputut să el u urezmunca.Am
mers atâtde departe cu visarea,încâtmi-am imaginat că într-o
bunăziMarshalarfipututsăîielibereze,aacum fusesem ieu eliberată.

Mă îngrijorau câteva lucruri la el, dar nu am vorbit cu nimeni

despre asta. Era evident că aveancredereî nî mine mai mult decât în oricine ia
aîi cuno eamt islăbiciunile,pe care de ceilali le ascundea foarte bine.Îl interesa
părerea mea, ar,d dacăera
diferită de alui, o lua întotdeauna cape ojignirese izola,i prost-dispus. Prin
urmare, am învăat epeder să fiu întotdeauna de
partealui. Din fercire,îmi erafoarte u or săfiu docilă, pentrucă
fuseseîntotdeauna nevoie să mă comport a a.
Alt lucru care mă îngrijora, de i mai pu in, era lipsa de
afeciune fizică pe care o manifesta Marshal faă de mine.Nu
ie eam des, dar am fost mpreunăî la teatru de două ori. Era
evident că seimsea mândru să mă aibă alături, darnu am rămas
niciodată cu ceilali după piesade teatru. Neam- întors imediat
acasăi, de îndată ce ajungeam, Marshal se scuza i pleca. Pentru căstudile
sale la Universitate se apropiau de sfâr t,i avea nevoie de ottmaimult timp
pentru studiu, a acăa renun atla lecile noastre de sâmbătă. Venea în
continuare în serile când
jucam căricu Meg iHenry,dar nu rămânea niciodată până
târziu inicinu voia să rămânem singuri. Adevărul e că,după
experien a cu domnul Boran, mă sim eam u urată că lucrurile
stăteau a a, darmă întrebam de ce Marshal nu încercase
niciodată măcarsă mă sărute. Comportamentul său îmi amintea
de elulf cum mă purtasem eu cu păpua pe arec Mama Maemi-o dăruiseîn
copilărie.O preuiam atât de mult, încât îmi refuzam plăcerea de a mă juca
cu ea,mă mulumeam doars-o privesc. Dar în acestfelnegam chiar scopul
pentru care exista.
Chiar dacă am rămas în continuare bune prietene, Meg nu spunea nimic
despre relaia mea cu Marshal. Mi-am datseama că nu era dispusă să
discute despre asta,a acă nu i-am spus nimic despre grijile pe care mi le
ăceamf.
În ultima săptămână din august, când probam cle reitrochi noi– un darde
al domnul i doamna Madden pentru nunta care
se apropia – croitoreasa adus vesteauluitoare cădomnul Boran murise.Ora
ul vuia de bârfe.Bietul om fusesesitgăîn pădure,pe lângă o tavernă de la
marginea unui drum, la câiva kilometri
distan ă de ora .Se zvoneacăîn aceloc răiaut câtevafemeicare,
cum a spus domnia Sarah,„aveau grijă de nevoile unui anumit
gen de bărba“.iPartea udatăci era că seia cătomnuld Boran nu
obi nuia săbea.Cu toate acestea,păreacăîn seara când a murit
era atât de beat, încât a căzut de pe cal isa- lovit cu capul de o
piatră.
Mi-am făcut mediati griji pentru fiica lui, Moly, dar mi-am
amintit că aveamătuo ă care o ubeai oartef mult. Nu potsă spun
că am regretat prea mult să aud că se întâmplase a a ceva,
fiindcă îmi era încă frică de el. Chiar dacănu le spusesem
doamneii domnului Madden despre asta, uil Marshal iî
mărturisisem că nu o dată mi sepărusecă -aml văzut noaptea ep
stradă, uitându-se alfereastra camereimele.
Am bârfitstra nicpetema asta cu domniaSarah iMeg,dar
la cină am fost toate tăcute. Nu uitaserăm că domnul Maden
fuseserietenpcudomnul Boran. I-am oferit condolean ele mele, i de imi-a
mulumit, păreafoarte ulburatt.
Voiam neapăratsă discutdespre asta cu Marshal iam fost dezamăgită când
a trimis vorbă căregretă, dar nu ne poate vzita în săptămâna aceea.Când l-
am văzut i am adus vorba despre domnul Boran, a schimbatsubiectul. Mi-a
spus că seurasesăt să tot audă despre moartea acelui nefericti am tiut că nu
era
cazul săinsist.
În acea vară am continuatso- vzitez pe domnia Martha.Nu vorbeam a a
cum fac oameni obinuii, dar părea mereu interesată de ceea ce spuneam.
Dacăîi plăcea în mod deosebit subiectul, repeta adesea unul sau două
cuvinte din ceea ce spuneam. Atuncistăruiam iînfloreamanecdota.

Nu-i spusesem nimic despre Marshal inicidespre relaia noastră, dar, pe

măsură ce atad nun i se propia,a iamt căsosei
momentul s-o fac.În ziua când m-am hotărâtsăi- spun, ne-am
a ezat ară,fla umbră,în curtea nebunilor. Era dupăamiaza-
târziu isoarele arzător de august nu avea milă de noi, însă
curteane ofereaintimitateade care aveam nevoie.
— MăvoicăsătoricuMarshal,am spusdirect. Ea
nua răspuns.
— Domnia Martha,am spus iam sim itcă,fără motiv,îmi vine să
plâng. În elegei? Mă voi căsători cu Marshal, fiul dumneavoastră.

Aînceputsămătragădemânecarochiei.
— Căsătoricu Marshal… căsătoricu Marshal,arepetateacu glas
cântat.
Învăasemso- opresc:
— Da,am spus.În septembrie ne vom căsători ine vom
întoarce alTal Oaks.
— TalOaks,a optitea.TalOaks. i-a ridicatprivirea is-a uitat la zid ca
icum ar fi putut săvadă dincolo de el.
— Cepărereavei?am întrebat.
S-a întors din nou către mine a izâmbit, ceea ce un o văzusem făcând în ultimi ani. M-a emoionat
atât de are,tîncât am început
să lângp.
Zâmbetul domniei Martha mi-a datcuraj să vorbesc cu Marshal despre
ea.Din câte tiam, nu o văzuse ind ziua aceil întâmplări nefericite,cu ani în
urmă, când o vizitase mpreunăî cu domnia Sarah. Nu i-am spus căiam cetse
ntâmplaseî unci,at l-am întrebatdoardacăvoia să meargă cu mine când
aveam săi-fac următoareavizită.
 — Nupotsăfacasta!
Mi-am datseama câtera de urerosd pentru el i nu am mai stăruit. Dar l-am
întrebat dacăera posbil săo aducemacasăcu noi.I-am promis că mă
voiocupa chiareude ea.
La început a spus că u,n daram observatcă aezitatpu in, a a că imediat
cemi sa- părut că seaflă în dispozia potrivită, am început săi-enumăr
avantajele pe care lear- fi avut domnia Martha acasă la ea:cum Mama Maei
gemenele puteau să o îngrijeascăicum mâncarea bună i-ar fiputut stimula
apetitul.
Eram optimistă ii-am spus căeu credcăsar- puteaînsănăto i complet. M-am
folosit de dorin a lui de a-mi facepe plac ,i cu
câteva săptămâni înainte de nuntă, l-am câigattde partea mea. Ceremonia
nupială a avut loc în dupăamiaza- zilei de6 octombrie,în 1801. Plănuiserăm
săaibă locîn salon, dar ziua era
minunată grădinai încă rumoasă,fa a căam schimbatplanul în ultima
clipă.Meg Henryi au statalături de noicând am făcut
jurămintele,acompaniaide cânteculpăsărilor ide parfumul
ultimelorfloride caprifoi. Purtam o rochie de satin de culoarea filde lui, cutalie
foarte înaltă i ânecimreit erturi,sf ari în
picioare aveamceimai delicai pantofi cu vârful ascuit. Megîmi aranjase părul
imi-l prinsesecu agrafe cu perle iroze tdin panglicăde satin de culoareafilde
lui.
Cam cu o lună înaintea nun i, într-unul din rarele momente când
rămâneamsinguri, Marshal m-a informatcă usesefdeschis un contpe
umelen meu. Domnul Maden se ocupa de l,e dar baniurma să îifolosesc
eu,numaipentru nevoile mele.Când
Marshalmi-a spus despre ce măsu era vorba,am fostuimită ii-am spus că nu aveamnevoie de âatia
bani. A început să âdăr.
— O să ainevoiedetoi ichiardemaimuli!Vreau să-ifaci haine noi.

— Darnu-mitrebuie…
— Nu evorbadece-itrebuie,Lavinia.Veifisoiamea ivreau
să vădcă te îmbracifrumos.Ţine minte,dacănu-i ajung,nu trebuie decât
sămai ceri.
— A puteasăfolosescopartedineipentrucadouri?
 Arâsdinnou.
— Poisă-ifolose tilacevreitu,promite-midoarcăosătevăd în
haine noi. i nu uita de ochiar de mireasă.
În ziua nun i, când domnul Madden mă conducea către logodnicul
meupe cărareade cămidăr din grădină, l-am privit pe Marshal zâmbindu-mi
aprobator i m-am sim it plină de recuno intă.Datorită lui aveam un vitor
gursi urmai să mă întorc acasăDupă. ceremonia scurtă s-au servit băuturi
iar
oaspei no tri – printre ei domnul Degat, domnul Alesi i doamna Ames – au
inut câte un toast pentru noi i pentru o
căsnicie fericită. Apoi aurmat alte câtevatoasturi, a a că la sfâr ti toată lumea era
într-adevăr veselă. După apusul soarelui am intratîn salon, de unde se scosese
mobila.Domnul Alesi împreună cu un grup de muzicieni au cântatatâtde bine, că
nimeni n-a putut să el eziste,ra a căpână la urmă au început toi să danseze. M-
am bucuratsă văd că Marshal nu bea aimmult decât ceilali. De fapt, băutura îl
relaxase ipe ella felcape mine,

a acă amînceput să âdemr isă umimgl ca inte copi. Maitârziu, domnia Sarah
nea- chematîn sufragerie,unde ne-
am delectatcu mâncăurile pe care Nancy iBes le pregătiseră
în ultimele zile.Pe al ora unsprezecetoi plecaseră.Eu iMarshal
am rămas alfamilia Maden în seara aceea i în curând ne-am
retras toi, fiecare în camera lui. N-am dormit împreună cu
Marshal; îmi propusese să en odihnim bine pentru că adoua zi
devreme urma să plecăm.
În sera aceea, în pat, m-am gândit la aceazifericită in-am

reu ti să dorm. Maimult, eram extrem de încântată că plecam acasă.

Am plecatdevremeadouazidimineaă,într-ocaretăplinăochi
de bagaje. Eu i Meg ne-am îmbrăiat ndelung,î până când
Marshal a spus nî glumă căavea săplece singur. Meg afugit în
casă când am urcatîn trăsură,iareu nu m-am uitatîn urmă de
teamă să nu mă înece lacrimile. Când ne-am oprit al spital,
trăsura în care se afladomnia Martha deja ne a tepta.Doi
asisteni de al spital călătoreau cu ea ,iajun ila Tal Oaks,aveau
săo instaleze,apoi săse ntoarcăîla Wiliamsburg.
Cuvintele nu puteausă xprimee cesim eamîn dimineaa acea.
Când celaltă trăsură sa- pus nî mi care,cai no ri,t nerăbdători,
au pornit brusc. Nu eram atentă,a a că am căzut de pe ocull
meu. Dacă Marshal nu m-ar fiprins rapid, a fi căzut din
trăsură. M-am întors spre elcând încămă ineaîn brae,sprei
surprinderea amândurora,l-am sărutat pegură.M-am sprijinit
de spătar iam ro t,i iar ela chicoitînceti or. Eram pe drum! Ne
întorceam acasă!M-a cuprins o bucurie profundă.Ochi mi sau umplut de
lacrmi de fercire iam privit pe fereastră, caprintr-o
prismă de sticlă colorată,cum ora lu Wiliamsburg rămânea în urma
noastră.

CAPITOLUL TREIZECI I ASE

Bele
N-am mai tiut nimic despre Lavinia pentru mult timp, până ne-a scris să ne
spună că se mărită cu Marshal. Nu i-am
răspuns.Ce săi-spun? Ce sa- întâmplatcu celălalt? Cum de-ai ajuns
împreună cu Marshal? Cei- în capul tău de te mării cu Marshal?

I-am zis uil Mama căpoate osăfie bine,dar einu-i place elocd asta.

— N-o să se termine bine povestea asta,a zis ea.Băiatu’ăla

aduce uma’nnecazuri inu-mi place svă d căLavnia are dea-

facecuAînceputdinnouel. să-mifiefricădeMarshal,darWilStephens
spune căacum sunt a lui i Marshal nu maiare niciun drept asupra mea.Wil zice
cămai are de ucratl aiciun an iapoio să mergem la ferma lui, la maibine de un
kilometru de colibe,de cealtăl parte a pârâului. Sunt sigură co- să meargă bine
ermaf că, de când e Wil aici, Papa zice căplantaia o duce aim bine ca oricând.

Într-o zi, al ceva timp după ce-am primit scrisoarea de la

Lavnia, familia Madden a trimis otrăsură plină ochi de cufere de la
Wiliamsburg.Wil Stephens ela- dus al conac lea-i deschis cu noide afă. Am
rămas oti acolo,fără săzicemnimic,când a scos tapetul ro ucu alb. Papa l-a ajutat
sădespacheteze două scaune noi, ro i ialte valuride material care arată
casmântâna ie la felde moale ca pielea mea.Când au terminat, Wil nea- ctit
scrisoarea de al doamna Maden, în care zicea să punem toate asteaîntr-un
dormitor entrup Lavnia.

Fany se ntreabăî dacădeasta- se mărită Lavnia cu Marshal, pentru

căvreasăaibă toate ucrurilel asteafrumoase.
— Dacă de-asta semărită cu el,i-am ziseu,înseamnă că s-a
schimbat.Singura dată când am văzut-o că vrea ceva numai pentru ea a
fostcând i-a luat păpu a lui Beattie. i atuncinu căuta decâtceva
iubeascăsăea.i
Wila spus că a primit ordine de la Marshalsă-imutăm dormitorul în
salonul celbun. N-am pus nicio întrebare,neam-apucatde muncă să putem
să erminămt totul, a a cum spunea nî
scrisoare.Conacul arată la felde bine ca atuncicând a plecat
domnia Martha itoi ne ntrebămî dacă sentoarceîea;camerai
eie pregătită în caz căvine.
tim toi că se apropie o schimbare mare. Fanny, Beatie, Sukey, toate a
eaptăt trăsura în fiecare zi. La fel ieu. Dar Ben zice ăcdacă arshalM se aim
atinge ed mine lîomoară.
N-am văzut-o niciodată pe Mama aa de ăcutăt.

CAPITOLUL TREIZECI I APTE

Lavinia
Drumul până acasă a fost oartef lung.Chiar acăd erau i asisteni, a
fostnevoie să călătorescîn trăsura domnieiMartha pentru mult timp.Mi-am
datrepede seama că Marshal nu avea prea multă răbdare cu ea,chiar dacă
am văzut că se gândise dinainte al nevoile ei ise cupaseo ed asta. La fiecare
han la care ne-am oprit pedrum, era imediat dusă în camera ei, unde
asisteni aveaugrijă de ea până a doua zi dimineaă.Cu mare greutate, mi sa-
dat i mie o cameră a mea.Mă întrebam însă ed ceMarshal nu dormea cu
mine. tiam că de multe ori împărea dormitorul cu ali călători.

Cu fiecare zice recea,t domnieiMartha îi era din ce nîce aim greu. În ultima
zi eram convinsăcăîi vafi mai u or cădavoista eu cu eatottimpul, a acă nî acea
dimineaă l-am îndemnatpe Marshal să- iîn eueze lulca iso- ia înainte.Am
observat căsa-
sim it u urat n-ai a eptatt săispun- de două ori ca să facă întocmai.

După amiază,târziu, când domnia Martha în sfârti adormise, am ajuns la

drumul care ducea la Tall Oaks.Arbuti de pe margine crescuseră înali ,icând a
apărut la orizont conacul, am văzutcă strălucea
delastratulproaspătdevopsea.Când ne-am apropiat, am văzut că ie ea fum pe
co lubucătăriei iabia am reu ti să mă abin isă un sardin trăsură.Eram sigură că
en vor a eptat toi la conac ami fostdezamăgită când l-am văzut doar

pe Papa George. Când a deschis u a trăsuri i m-a ajutat ăs cobor, am vrut să-l
îmbrăi ez,dar ela făcut un pas apidr înapoi.
Probabil că -ia dat seama căm-a rănit, căcim-a strâns aret de mina înmănu
ată ia făcut o revrenă. S-a prefăcut căse itău în trăsură, apoi a întrebat:

— A ivăzut-opădomniaAbinia?Ziceaucăvine iea.
— O,Papa,am râseu, ticăeu sunt.M-aprivitdin cappână-n
picioare a idat din cap:
— Vai, vai. S-a-ntors domnia Abinia i acu’e o doamnă
adevărată.
— Suntlafelcaînainte,Papa.
Am privitînjur.
— Undesuntceilali?
Înainte să apucesămi- răspundă,Mama Mae aeit pe u a ind
faă. Am uitat totce ăm învăase omnida Sarah despre etichetă i
am luat-o la fugăpe scări so- salut. Am îmbrăi at-o ,ichiar dacă
nu m-a respins,n-a făcut nimic sămă încurajeze.Mi-a fi făcut
griji din cauzaasta dacăn-a fi zărit chiar atuncio altă pereche
de ochi strălucitoripeste umărul ei.
Mă îndoiesc căa fi fost în stare so-recunosc epFany după
altcevadecât ochi atât de familiari. La aptesprezeceani aveao
frunte lată idin i proemineni iaveaun aspectla felde simplu
ca ntotdeaunaî.
Era înaltă ifoarte slabă, dar ceea ce oschimba celmai mult
era basmaua pe care opurta.Eram obi nuită să iîvădpărul, de
obiceiîmpleit, încadrându-i chipul. Albastrul închis al basmalei
nu se otriveapdeloc cupieleaeiînchisăla culoare.
— Fanny!am strigat iam trecutîngrabăpragul,spreea.
Cu colul ochiului am văzut cum Mama i-a făcut un semn aprobator ind
cap.Fany a făcut un pas înapoi ia încercatsă facăo reverenă.

— DomniaAbinia,nebucurăm căv-aiîntorsacasă.
Am crezutcă glume te ia fi râs dacă n-arfi apărutchiar atunci asisteni,
epuizai, cudomnia Martha. Pacienta era confuză iiritată ,ispre
dezamăgireamea, nu- idădeaseama că
ajunsese acasă.Am dus-o în camera ei împreună cu Mama i Fanny. I-am
pregăit doza de laudanum i, cum începuse săi-facăefectul, Mama iFanny
au pregătit-o pentru culcare.Când o
a ezau în pat, m-am uitat nî jurul meu i am văzut că totul strălucea.Le-am
lăudatpe Mama ipe Fanny pentru câtde bine avuseseră grijă de casă.

Mama azâmbit.
— O săfiiostăpânăpăcinste,aspusea.
— O,Mama,nu-mispunea a!
— Da’asta o să fiide-acu’,a spus. Când a venit cona u’ Marshal azidimineaă, nea- zis
clar căa atre’să-i zicem.
Eram stânjenită inu tiam ce săirăspund-. Am sim it cămi- ia foc afa.

— Abinia,mi-a spusMama peun ton blând,numeleăsta nu-nseamnă

nimica. tim toi cine eit tu cu adevărat, nu-i facegriji.
Fany a atddin capcă ede acord.
Cânddomnia Martha a adormit, Mama mi-a spus să mă duc jos,în
sufragerie,unde Marshalmă a tepta.Nu-miera foame,
chiar dacăera deja oracinei. Când am intrat în sufragerie,l-am găsit pe
Marshaldeja a ezatla masă.Am văzut că svera nchiulU Jacob.

— Unchiule!
Am pornit spre elbucuroasă,dar i-am întâlnit privirea lui Marshal. M-
am linitit ami încetinit pasul. După ce m-am a ezat, m-am întors spre
Unchiul.
— Cemaifaci,UnchiuleJacob?l-am întrebat.
— Bine,domniaAbinia,aspusel.
Nu m-a privit în ochi, ceace mi-a amintit de comportamentul
atât de receal servtorilor din casa domnieiSarah. Înainte să apuc să
maispun ceva,Marshal a început să vorbească despre plantaie idespre
planurile pe care ile făcuse. Când am terminatde mâncat, Beattie a venit
săstrângămasa.Chiar acăd purta iea asma,ba eiavea onuană plăcută de
galben ia recunoscut-o oriunde sar- fi a.tfl Era maiscundă decâtFany, fi

dar trupul eiaveamai multe otunjimir. Ochi căprui îi străluceau

i când zâmbea era la fel de frumoasă ca întotdeauna.M-am ridicatîn picioare
casămă apropi de ea, dar Marshal m-a prins
de mină isa- încruntat. M-am a ezat alloc,împotriva voin ei mele.

— Beattie!am spus.Cemaifaci?
— Suntbine,Abinia,a spus i,văzându-lpe Marshal,s-a corecat:
domnia Abinia.
Marshal i-a maicerut vin Unchiului iBeattie a profitat ed
momentul lui de neatenie mi-a zâmbit din nou. Am urmărit-o
din privri când ie aedin cameră ,icând a deschis u a,am văzut
o fetiă care se itau înăuntru. De data asta n-am putut să mă mai
opresc.Mi-am datscaunul la o parte,am alergatla u ă iam
deschiso- larg.Copilul avea părul împletit nui purta basma.
Aveabuzecărnoase,roz,un chip rotund iochimari,serio i.Se
jucacu broderiarozdepegulerulrochieimaro,din pânză esută
în casă, cusiguran ă opera lui Beattie.Am ie ti iam lăsat u asă
se închidă nî urma mea.
— Sukey? am întrebat,fără să mă intereseze că tocmaimă
ezam în genunchi cucea maibună rochie.Tue ti, Sukey?
Adatdincap,timidă.
— Îiaminte tidemine?
— E tiBinny a mea,a spus itimpuls-a opritîn loccând a
venitsămăîmbrăieze.
Marshal a deschis u a cu o asemenea foră, încât en-am
speriatamândouă ineam- desprins din îmbrăi are.M-a privit într-un
felciudat, apoia făcut un semn cucapul spre Sukey.
— Cine-iasta?aîntrebat.
— Ea e Sukey,am spus ridicându-mă iînconjurând umeri
fetieicu braul. O iut de când sa- născut.
— Lavinia,a spus Marshal,ajunge.Călătoria a fost lungă. Putem
să erminămt de mâncatfără alte scene?
L-am ascultat ii-am dat drumul lui Sukey, dar, înainte săl-
urmez ep Marshal înapoi în sufragerie,i-am optit la ureche:
— Nevedem maitârziu.
Apoieu isoulmeu ne-am încheiatprima masă acasă într-o
tăceremjenitoarest.
N-am avut nevoie să îmi spună Marshal să mă duc al culcare
devreme.Fusesem informată că dormitorul meu era cel aflatde
cealaltă parte acamereicopilor, fosta cameră profesoruluia. Mi-o
aminteamîntunecoasăiînfrico oareăt ,i chiar dacăMama tia
că miî era teamă,m-a condus până acolo.Când a deschis u a,am
rămas uc gura căscată văzând schimbarea epcare o ăcuserăf.
Perei erau acoperiicu un tapetde culoareafilde lui cu ro u,
iar patul cu baldachin iceldouă ferestre înalte aveau perdele
din damasc,tot ed culoarea filde lui. Două fotoli tapiate cu mătase ro ei fuseseră a ezate în faa
emineului, invitându-te
parcă săte a ezi. Focul ardea ,i de celaltă parte a camerei, pe un birou micu ,
era o lampă aprinsă care lumina două dintre imaginile cuplante ale uil Meg.

Mama m-a privit încurajator.

— E foarte frumos, Mama, am spus, vrând să-i arăt că
apreciam ceea ceăcuserăf.
Darnimic nu părea cum trebuie. Încă de când sosisem mă
sim isem nelinitită,darcamera aceeparcă nu făceadecât să adune în ea toate
frământările mele. Nu mă sim eam acasă.E adevărat ăc era frumoasă, dar
nu era casa pe care mi-o aminteam, cea unde a teptasem să mă întorc.
Revenirea mea acasă nu era deloca a cum sperasem.

Mama mi-a zâmbit, ca i cum arfi vrut să mă ajute să suport mai u or

cuvintele ei:
— Sănu-mimaiziciMama.Spune-miMae.Cona u’Marshala
zis că a avreael.
M-am încruntat, iarMama mi-a spus cu blândee:
sădureze ceva până ne obi nuim, da’ ti căsuntem toi dă parteata.

Fany a apărut al u ă i i-a cerut uil Mama s-o ajute cu domnia Martha.Am
vrut să merg i eu cu ele, darMama m-a refuzat.

— Avem noigrijădăeaînsearaasta,aspusea.Tustaiaci. Fanny

aaruncat o privire năuntruî înainte săplece.
— Abinia, îi place camera ta? Am muncit toate să i-o pregătim.
— E superbă,Fanny,i-am răspunscâtdesinceram putut.
După cea nchisî u a,m-am plimbatpuin prin cameră apoim-am aezatpe marginea
patului.Am rămas mult timp acolo până când, copleită de singurătate,m-am dus la
fereastră.Camera mea se afla lângă a domniei Martha i, aruncând o privire în
curteaatâtde cunoscută,am văzut căluna lumina destulcâtsă

se vadă bucătăria icărarea care ducea la coliba lui Papa i

Mama.Zăream igrajdurile,cândi mi sa- părut că vădun firicel de umf ie ndi pe un horn de al colibe,am
tras aeradânc nî piept.
— Suntacasă,mi-am optit,înconjurându-măcu braele.Sunt
acasă.
Mai târziu, când deja mă culcasem, Marshal a venit la mine nî
cameră.Continuase săbea upăd cină iera vădit căse mbătaseî. Când a intrat
inea în mână un paharumplut pe jumătate cu coniac icând se apropia de mine
sa- împiedicat ia vărsato parte din elpe unul dintre fotolile ro i. M-a fi grăbit
săcură,
dar cevadin privirealui mi-a zis cămai bine n-o fac.
Eram încordată fiindcă un făcusem încă iciodatăn dragoste.Mă întrebam
dacă ielera la felde ne iutort camine,dar când sa-dezbrăcatim-a tras spre el,
mi-am datseama că un era cazul. Totuls-apetrecutrepede idur,iarelnu
afostdeloctandru dar,
după acea,-ia pus capul pe burta meai,pe un tonde ombeat, mi-a cerut să-l
iert. I-am mângâiat părul buclat l-ami lini it până când a adormit. Îmi
doreamnespus să mă strecorafară,să
alerg la bucătărie so- vădpe Bele,dar n-am făcut-o.E adevărat cămi- era
teamă să nu-mi trezesc osul, dar aimaveamun motiv,
un gând care mă totchinuise eda- lungul ultimului an. N-a fi putut să ndurî
să vădcă Wil Stephens ocuial acum cuBele.
Am rămastrează im-am uitatcum sestingefoculîncămin.În întuneric am
recunoscut căera posbil să fi făcut o gre eală teribilă crezând căîn urma
acesteicăsătorii aveam sămă întorc al familia mea.

Când m-am trezit a doua zi, târziu, am găsit un bilet de la

Marshalîn care spunea că plecataîmpreună cuWil Stephens să inspecteze
plantaia.Avea săse ntoarcăîsămâncămîmpreună la
ora două.
M-am îmbrăcat rapid i m-am dus în dormitorul domniei Martha.Mama
m-a întâmpinatîn salona lualbastru i a început să se agite în jurul meu,
trimiându-mă jos să mănânc sau oferindu-sesămi- aducă oavăt
cumâncare sus.
— Mama,terog,opre te-te,i-am spus.Nu teagitadin pricina mea,
te ogr. ti căpotsă-mi portsingură de grijă.
— Spune-miMae,mi-aziscuglashotărât.
Nu i-am răspuns.
— CefacedomniaMartha?am întrebat.
— Haisăvezi,aspusMama.DomniaMarthadejasetrezise i
stătea pe un scaun, iar Sukey îi pieptăna părul. O tavă cu mâncare
usesefatăd la o parte,dupăi resturi, păreacăpacienta mâncase bine.

— Isabele,a spusdomnia Martha când m-a văzut,iareu m-am

bucurat căera atât de vioaie păreaifercită.
 M-am apropiatde ea iam îmbrăi at-o.Apoii-am înconjurat umeri lui Sukey
cubraul.
— Bună,puiule,i-am spus ine-am îmbrăiatrâzând.
— Mama,am întrebat,tepoilipsidenoicasămergem pânăla
bucătărie?
Mama nu mi-a răspuns.
— Mama?am întrebatdinnou.
— DomniaAbinia,aspusea,spune-i-miMae.
N-am datînapoi:
— Nu,Mama,i-am spus.Nuvreau.
N-o înfruntasemniciodată, a căa neam- privit, surprinse amândouă.

Mama sa- întors a ipornit spre salona lualbastru. Am urmat-

o,lăsându-le pe Sukeyipe domnia Martha în dormitor.
— Spune-miMae,azisea.
— Nu,i-am răspuns.
— Copilă,iote-am crescut,aacăosăm-asculipămine i-o
să-mi ziciMae!
— Nu,Mama,m-am rugatdeea.
Mama s-a a ezatpe un scaun i, după o pauză,s-a uitatla mine:

— Dece-mifaciunacaasta?aîntrebatea.
— Pentrucătue tiMama.
Am început să plâng, doborâtă de încordarea din ziua i noaptea de
dinainte.Mama sa- ridicatîn picioare ieu m-am aruncat în braele ei.

— Nu maienimicca înainte,Mama,am spusprintrelacrimi, nimic nu maie ca nainteî.

i-a scoso batistă din pânză aspră din buzunar mi-ai ters fa a.

— O săfiebine,aspusea.E nevoiedoarsătreacăcevatimp.
Hai, acuma.Iao- pă Sukeyduceii-văla bucătărie.O sărămân io aci.Tea-
eaptăt cineva acolo.
Bele sentorceaî din livadă cu un co arem de mere pe umăr. Un băieelde
patru sau cinciani se nvârteaîîn jurul ei, jucându-
se uc un măr. Am ezitato clipă,apoiam grăbit pasul. Când m-a
văzut,Beleapusco uljos,m-astrigat iavenitînainteameaîn fugă.Am rămas
îmbrăiate până cândBele m-a împins mai departe de ea să site
câtucrescusem. Sukey im-a adus băieelul.
— Îl tipăJamie?aîntrebatea,împingându-lînfaă.
— Da,sigurcă-l tiu.
Ultima dată când îl văzusem era un bebelu , dar ândc m-am lăsatpe
vine,nu mi-a venit să cred că văd a aceva.Părul de
culoareanisipului erabuclat, iar ochi alba ritte priveau de pe un chip care ar
fiputut fi cuuurin ă allui Campbel. Dar am
observat imediat căochiul drept îi era acoperit de albeaă ,i din felul cum
înclina capul ca săte privească,mi-am datseama că un vedeacuel.

— Bună,Jamie,i-am spus,luându-ldemină.Ultimadatăcând
team- văzut erai tare mititel.
S-a smuls din mâna meaa fugiti lângă eBle.Ea l-a mângâiat pe cap.

N-a maivăzut nicio doamnă până acum. iam

A spus s-o ia înainte cu Sukey,apoim-a luatde bra
pornit împreună spre bucătărie.Acolo am găsit-o pe Beattie,care
gătea.A continuat treaba când am intrat dar, când m-am oferit s-o ajut, mi-a
zis să mă a ez.În curând a venit iFany, căreia Mama îi dăduse oiev să inse
ătureal.Sukey ăteastlângămine,cu braulîn jurultalieimele,iareu o ineam pe
după umeri.Am
sim it atâta căldură pentru ea, de parcăar fi fostcopilul meu. N-a duratmult
până când am început să orbimv toate nî acela i
timp iîn curând toată bucătăria răsuna de âseteler noastre.Abia acolo, în bucătărie,am sim it cevadin
ceeaceîmi lipsiseatât de
mult în ultimi ani. Dar nu a duratmult.
Mama gâfâia când a ajuns la uă.
— Venii,ne-aspusfăcându-nesemnsăneapropiem iprivind spre
grajduri. S-au întors conai u’ Marshal o săvină acuma.
Neam- datseama imediatcăera agitată,a acă am reacionat
toate deodată. Beattie iBele sau- apucatdin nou de treabă în
bucătărieiareu,Fanny iSukeyam urmat-opeMamaînapoila
conac.

CAPITOLUL TREIZECI IOPT

Bele
Când era mică,Lavnia era tottimpul bolnavăEra. deajuns- să se iteu carevaurât
la ea, căîncepeasăverse.De multe ori am zis
cu Mama că -on să apuce să sefacă mare. Nu tiu cum a ăcutf să arate în felul
în care arată acum. E maiînaltă ca mine,stă dreaptă icând merge czică nicinu
atinge ământulp. Oaselîi
par totfirave,dar a pus ceva carne pe ele acumi arată a femeie.
Arepărulmaiînchis,dartotro u.Vorbe teca înainte,blând i
încet, dar acum are un feldea- spune lucrurile,ca o doamnă. Mama zice ăc
nu-i vine săcreadă,că dacăo pui lângă domnia Martha arată amândouă la
fel, maipu in la ochi.
Prima dată l-am văzut pe Marshal când se ucead la grajduri.
M-am ascuns ca să unmă vadăSukey.i Jamie se ucauj afară i Marshal sa- dus drept la
ei. N-a scos ovorbă, doar sa- holbat la
Jamiedeparcănu-iveneasăcreadă.
tiu căera ca icum sar- fivăzut chiar pe el. Am ie ti il-am strigat pe Jamie
săvină-n bucătărie.Marshal sa- uitat la Jamie cum vine ugaf almine.Îmi
tremurau mâinile a ade ău,r că biaa am reu tisă nchidî u a.Apoia trebuit să mă
a ez.A a ed ăur mă sperie omul ăla.

tiu căo sămerg la ferma lui Wil, dar ânăp atunci dorm cu
ochi deschi i icu un cuit sub pat. tiu icăMama iPapa vor caeu iBensăplecămdeaici-înainte săse ntâmpleî
ceva. Bennu
e de acord cu Papa.Papa îi spune cătrebuie să tie care e locul lui, dar Ben zice
căiet căsiguri nu e al un stăpân alb care se ine numai de eler.

Marshal e acasă de numai âtevac zile, dar deja toi se frământă. Eca
atunci când e furtună i ti sigur că o să trăsnească.
 CAPITOLUL TREIZECI INOUĂ

Lavinia
A doua zila masă m-a speriatdispoziia în careseafla soul meu. Unchiul
ne servea mâncarea elicioasădpe care o regătiserăp Bele Beattie,iiar
eufăceameforturi sămănânc.Până la urmă, când stomacul a început să mă
chinuie prea tare, am lăsat
tacâmurile din mână iam început sămi- netezesc vetulerde pe genunchi cu
gesturi nervoase,ascultându-l cu din ce nî ce mai
multă teamă pe soul meu, care-i exprima nemulumirile. Spunea că Wil
Stephens distrusese plantaia.Da,Stephens se
pricepeasămânuiascăcuvintele-lpăcălisei ep unchiul Madden
la Wiliamsburg,dar nu trebuia decâtsă aruncio privire,ca să
vezicâtderăuajunseseloculăla.Marshals-aopritdoarodată:
— Jacob,acomandat,maiadu-neosticlădevin.
Pentru o secundă,unchiul Jacoba părut surprins.L-am luat
pe Marshalde mină:
— N-arfi maibinesă o lăsăm pentru cină? am întrebat,dar,
când Marshal i-a retras mâna furios, mi-am datseama că nu
fusese odeei bună.
Când unchiul a ie it ca să se ducă în pivniă,Marshal sa-întors al
mine,pus pe hară:
— Sănumămaicontraziciniciodată,Lavinia,aspus.
— Marshal,n-am vrutsă…
— Nu măintereseazăce-aivrut,m-aîntreruptel,etisoiamea
inu te ndoieî itde ce unspeu!
L-am privit imi-am datseama căera preafurios casăpoată discuta raional.
Când Unchiul Jacobsa- întors cuvinul, Marshal a insistatsămi- umple mie
paharul. A băut două pahare unul după altul, apoi, după ce -ai cerut unchiului
săi-l umple din nou, n-a maifăcut nimic, doar ăm privea.Eram prea speriată ca
să începsăvorbesc despre altceva,a acăam făcut un efort sămai mănânc
ceva. ândC am zgâriat ind gre eală cu tacâmurile porelanul farfuriei, mi-am
ridicat privireasă-mi cer scuzem-ai
surprins săvăd cădispoz ia soului meuera cu totul alta.
Mi-a zâmbit cald, a ridicatpaharul imia făcut semn săfac i eu la fel.

— Untoast,Lavinia,azis.
M-am foratsă zâmbesc,ridicând ieupaharul.
— Pentru noi,Lavinia,a spusel.Să fim întotdeauna la felde ferc
i caacum.
Marshal nu a venit la mine în cameră în seara aceea,dar a
venitadouazi,totbeat.Nu afostdelocdelicat,iarceafăcutnu
mi-a plăcut deloc.Dar iamt ce esponsabilitări aveam, a acănici nu mi-a trecut
prin cap să-l refuz.
Adevărulecăsperam caintimitateafizicăsăneajutesăavem o relaie
maistrânsă.Dar nî curând mi-am datseama că pentru Marshal acest lucru
nu aveanicio legătură cu intimitatea. Era mai degrabă o nevoie care
secereasatisfăcută când era beat.În
săptămânile următoare,nu a ămasr al mine peste noapte,a plecat
de fiecare dată imediat ce a terminat. Rămasă singură i
neputând să dorm, mă întrebam ce se ntâmplaseî cu Marshalpe
carel- cunoscusem la Wiliamsburg.
Marshal se msieacel maibine dimineaa.Se rezeatdevreme,
nerăbdător săi-înceapă ziua,dar almasăîncepeasăbea ide
obiceidevneaprost-dispus.Rareorise envarpe mine,pentru că eu îi cuno eamt
nevoile ii le satisfăceam.Dar, pe măsură ce treceatimpul, era din ce nîce aim
furiospe Wil Stephens.
Începuse sămi- fie groază de momentul când ne a ezam la masă, când
î iîncepea tiradele împotriva lui Wil. Mă lini eaut
prezena constantă în sufragerie a unchiului Jacob i a lui Beattie,care vneasă en
serveascăDeseori. când aducea usalua
o farfurie îmi atingea mina sau mă privea pe furi i a amă sim eammaipu in
singură.
La câteva săptămâni de la întoarcerea noastră, Beattie purta medalionul
de aur pe care -il adusesem în dar de al Wiliamsburg. Marshal l-a observat ,i
după cebăusecâteva pahare de vin, a întrebat-o pe un ton prietenos cine -il
dăduse.
— DomniaLavinia,aspusea,mândră.
 — Domnia Lavinia? A spusel is-a întors către mine. ide
unde a avut stăpâna at ondurif pentru un cadouatâtde scump?
— Dela tine,Marshal,i-am spuszâmbind.Din banipecare
mi i-ai datla Wiliamsburg, mi-ai puss că, acădvreau, pot cumpăra cadouri.

Privireai-a devenit aspră.

— Evident,am crezutcă te gândeaila unchiul,mătu a sau Meg.

— Daraispus…
— icineamaibeneficiatdegenerozitateameaîncasaasta?
— Marshal,terog,măpuiîntr-osituaieneplăcută.
— Cine?a ipatel.

— Dă-mi-l,i-a cerutluiBeattie,care i-a scos medalionulcu degte

remurătoaret.
Marshal l-a pus nî buzunarul vestei isa- ridicat în picioare ca sămi-
comande:
— Să nu maicumperiniciodată cadouripentru servitorifără aprobarea
mea. untS sclavi ăi!t Pentru Dumnezeu, Lavinia,
încearcăsăte rdicila înălimeanoului tău statut!
După ce aie t,ieu iBeattie neam- uitat una la celaltă, ocate amândouă.

— Îmiparerău,i-am spus.
— Nu-inimic,domnia Abinia,a spus în timp ce strângea
vasele,apoiaie it.
Rămasă singură la masă, mi-am amintit deziua în care
domnia Martha mi-a cântatla clavecin pentru prima oară.Mi-a vorbitatuncidesingurătate iabia
acum o în elegeam maibine
decâtoricând. Dar, amintindu-mi de asta,m-am hotărâtsă fac ceva pentru a
îmbunătăi relaia mea cuMarshal, pentru a regăsi prietenia pe care
oavuseserăm la Wiliamsburg.Abia după aceea aveam sămai apelez alelpentru
nevoile amilieifmele.
Mama Mae ancercatîsă mă nveîe ce presupunea rolul meu de stăpână a
casei. A fost ideea eisă ne facem timp să facem un inventar al obiectelor ind
casă, săvedem ce en îfiecare cameră, să
golim foniereiiscrinuri, sertare idulapuripentrulenjerie isă facem o listă cu
toate.Mama mi-a spus săl-anun pe Marshal,
săi-spun cum îmi petreceamtimpul. Am făcut întocmai ,icând i-am văzut
privirea aprobatoare, mi-am dat eamas că Mama în elegeamai bine
decâtinem rolul meu ,i probabil, chiar pei soul meu. În curând îmi
petreceam cea maimare parte a zilei ordonând lucrurile de prin casă.

Aveam grijă idedomniaMartha,iardupă-amiazaîmiplăcea

săi-citesc.Uneori, dimineaa, ândc eram sigură că Marshal
plecase,dădeam o fugăla bucătărie pentru o vizită scurtă. tiam
că Mama devenea agitată cândfăceam asta,dar ăm duceam oricum, sperând
să o găesc pe Bele singură.Era aceea care speram că îmi va putea oferi un
răspuns la întrebările intime despre căsnicia meadar, de câte ori m-am dus al
ea,erau iali acoli mă cople eau de fiecare dată cu întrebări despre cum
fusesea Wiliamsburgl.

Ne ntorseserămî acasăde maipu in de olună ideja devenise

ceva obinuit ca Marshal să bea la masa de prânz. Fără sămi-dau seama,cred
că într-o dimineaă mă văzuse ducându-mă la
bucătărie.În aceazi,lamasă,Marshali-afăcutsemn Unchiului săi-
umple paharul, apoim-a uatlde mină.
— Lavinia,cum i-aipetrecuttimpulazi? m-a întrebatpe un ton
prietenos.
— Eu iMamafacem inventarulcamereicopilor,i-am răspuns
repede.
Marshal m-a strâns de ânăm i mi-am datseama,prea ârziu,t
că mă prinseseîn capcană.
— Daraifostlabucătărie.Nuvreausăteduciacolo.În elegi? Am
încercatsă-mieliberezmina,daracontinuatsăstrângăcu
putere.Când a văzut căsufăr, i-au strălucit ochi.
— Dareu iMama… am optit,aruncându-ioprivireunchiului Jacob.

— Mama,ascuipatelcuvântul.E tisoiamea.Pentru tine,ea e

Mae!
— Marshal,mădoare.
 A continuat să mă strângă iam scos un vaiet de durere
încercând să mă eliberez.
— Ţi-am zissă-ispuiMae!Aiauzit?
— Da,am gemut.
Când Unchiul Jacoba ie it, am vrut să strig după el să nu plece,dar nu
am avut curaj. Din fericire,Marshal mi-a dat drumul înainte să
sentoarcăî.Am rămas ocllui, ocată,cumâna zvâcnindu-mi, iarMarshala
nceputî din nou să mănânce.
Deodată,Mama a atdbuzna nî încăpere.
— Scuze, cona u’Marshal! Domnia Abinia, am nevoie dă
ajutorcudomnia Martha!
Când a ie t,im-am ridicat, speriată.
— Trebuiesămăduc,am spus iam urmat-oîngrabă.
Am alergatpescăridupă Mama i,când am intratîn camera albastră, a închis
epeder u adupă noi im-a trimis nî dormitor. Domnia Martha stătea pe scaun
imi-a zâmbit lini ită.Fany era lângăea, dar mă priveanelini ită. Am tresărit
toate treicând
am auzit zgomote puternice ndicamera albastră.Eu iFany am
fugit să edemvceseîntâmpla amivăzut-o pe Mama ovindl cuun
scaun de emnl în podea.
— Mama!am exclamat,neîn elegândcefăcea.
i-a dus degetul la buze inea- optit săne întoarcem în
dormitor.
— A a, a zis, bătând din picioare i făcându-ne semn să
plecăm, ducei-vă.
Fany a început să alerge uc zgomotiareu mă întrebamdacă
nu cumva nnebuniserăî amândouă.Unchiul Jacobbătuta la uă.
— Cona u’Marshalîntreabădacătre’sătrimitădupădoctor.
— Nu,aspusMama,spune-icătrece.
Abia când a venit la mine imi-a ridicat braulca să-mi studieze
mâna am în eles.
— Tre’s-o iînapărece,aspusea.
— Cum aiaflat?am optit.
— A sunat ăla, a spus Mama, arătându-micu degetulun
clopoelprins de un panou la capul patului domnieiMartha.
 tiam că exista acelsistem de soneri legate între ele,dar nu văzusem
niciodatăpenimenifolosindu-l.
— Dacă sună maimultdeodată, tim că necheamă Unchiu’
Jacob.O să te-ajutăm mereu,mi-a spus,privindu-mă directîn ochi.
ti, da?
Am făcutsemncăda. Mi-
a mângâiatmâna.
— Dece-afăcutasta?
— N-am voiesămăduclabucătărie,am spus,încercândsănu
plâng. i trebuie să-i spun Mae.
Mama m-a privit lung,iar lacrimile miî ardeau gâtul.
— E numa’un nume,a spus Mama,da’când îmiziciMama înseamnă
preamulte.Strigămă- Mae io io săvin la felde epeder ca atunci când îmi
ziceaiMama.La fel i cu Papa – spune-i George.tim căpentru tine e
apa,Pda’cona ’uMarshal nu vede lucrurile a a.

Când am reu tisă vorbesc,am promis că a a oivface.

Pe măsură ce iarna se apropia,viaa devenea totmaigrea. Marshal continua
să bea la prânzi eu nu maiaveam curajsă
mă duc al bucătărie să o vădpe Bele.
Aproape întotdeauna când era beat,Marshalîiamintea de
WilStephens.Ruptura finală dintreeis-a petrecutla începutul
lui decembrie,în ziua când se tăiau porci. Wil le promisese servitorilor ni et
carne proaspătă de porc iceva rachiu când aveau să termine treaba.
Marshal a obiectat, acest lucru părându-i-seexagerat, iar Wil a spus că
servitorii nu numai că
a eptaut cu nerăbdare a aceva,dar chiar meritau. Marshal a spus săacela era un alt exemplu că
exagera i nu conducea bine
ferma. În aceazi, la prânz, Marshal a mâncatoartef pu in ia băutmult.Am
încercatsă-llinitesc,darcuvintelemelepăreau
să-l enerveze mai tare.De ceîi luam apărarealui Wil Stephens în faa
propriului meu so? sentrebaî. Oare miî păsamai mult de
WilStephensdecâtdeel?
M-am înro ticând l-am auzit, iar asta l-a provocat mai rău.
— Aha,decichiarîiplaceWilStephens,nu?mi-astrigat.
 Nu i-am răspuns, darnu puteam să ascund faptul că mă înro semi. Îl
văzusem pe Wil Stephens numaide două oride când mă întorsesem,
ambele dăi când încă lucra pentru Marshal. Prima dată îl văzusem într-o
dimineaă,la abia o săptămână după ce enisemv. Îi periam părul
domnieiMartha,iar Fanny schimba
a ernuturilet.Mă dusesem săridic storurile casălas lumina să intre,când l-am
zărit pe Wil ie ndi de la grajduri. Era împreună cu Ben i râdeau amândoi.M-
a cuprins o furie cum rar mai
sim isem i, când am revenit ângăl domnia Martha, de-abia puteamsă mă abin.
Cum îndrăznea săfie atâtde ericit!?f Fany a observat tareas în care eram i sa-
dus să se uite i ea pe fereastră.

— E WilStephens cu Ben,a spus pe un ton calm,parcă

întrebându-secemă apucase.
— PentruDumnezeu,Fanny.Oricinepoatesăvadăasta.
— Ţi-aduciaminteceziceaicânderaimică?
Nu i-am răspuns, îmi aminteam prea bine.
— Mereuziceaic-osătemăriicubăiatu’ăla,arâsFanny.
— Eram uncopilprost!

— Poatecănuchiaraadeprost.WilStephenseunom bun.
— O,Doamne!Chiartrebuiesăvorbim despreeltoatăziua?
Fanny, care nu prea era obi nuită să- i ină gura, sa- uitat la mine, darnu a
maispus nimic.
Peste câteva săptămâni l-am văzut a doua oară pe Wil. Eram

totla fereastră ide data aceasta priveamcerul în nuan e de mov, rozalbastrui.

Mi sau- înmuiat picioarele când l-am văzut. Avea umeri drepi imergeacaun
om sigur pe sine.Se ndreptaî spre bucătărie,unde bănuiam că Bele ifiulluiîla
teptau.Mi-am petrecut noapteanutrind sentimente de ură pentru el, dar -mam
lini it când am urzit un plan de ăzbunarer.Mi-am jurat că tuncia când mă voi
găsifaă în faă cu Wil, voi ine capul sus ivoi privi prin el, ca icum n-ar exista.

Dar nu mi sa- ivit această ocazie pentru căel iMarshal sau-

certat ,iîn urma rupturi, Wil a plecat la ferma lui.
Eram sigură că nu va urma nimic bun când Marshal a plecat să- iversne
rvii pe Wil, care lucraîn curtea bucătăriei, alături de ceide la colibe.S-au
certat, iar ucrurilel au scăpat de sub control iMarshal l-a lovit pe Wil, care a
căzut.
Papa George a interveniti a reu ti cumva săl-convingă pe Marshal că
aveausă termine treaba fără el. Papa l-a condus înapoi în casă il-a a ezat
lângăfoc,în bibliotecă, cu un pahar de coniac reptdcompanie.

doua zidimineaă,Papa a venit la conac cu nite ve ti alarmante.În timpul

nopi, Wil Stephens î istrânseselucrurile
iplecasela ferma lui aflată în apropiere,luându-i pe Bele i Jamie ipeBen
iLucyîmpreunăcucopilor.
Revoltat, Marshal a încălecata plecati respora .Eram la fereastră cu Mama
când sa- întors,ceva maitârziu. eriful îl însoea, dar ceeace m-a nelini it a fost
rezenpa unui alt om călare,alăturide soul meu. Nu era altul decât vechiul lui
prieten,
Rankin. Eram pe punctul de a pleca de la fereastră,când lui Mama i sa- tăiat
respiraia. Am privit din nou spre ei iam văzut
un băieelpe a, în faa erifului. Era Jamie,fiul lui Bele.Am urmatsfatul pe care mi
l-a datMama i am rămas uc domnia Martha, în timp ce ea ie tiîn grabă săia
copilul care plângeade la erif.

A trebuitsă iau cina în compania aceloroameni.Unchiul i Beattie serveau

la masă ia trebuit să ascultăm toi treicum povesteaucă au luatcopilul de al
mama înnebunită de durere.
Marshal pretindea că Wil a încălcat contractul ,i mai mult, Jamie – cel pu in – era proprietatea lui.
Văzând cât era de
încântatMarshal, m-am întrebatdacănu cumva plănuie te de mult asta.

Când n-am maiputut suporta,am pretins că mă doare capul i m-am

retras,cerându-mi scuze.Am ie it din sufragerie,m-am strecurat afară pe u
adin spate ami fugit la bucătărie.Mama s-a încruntat când m-a văzut. Sukey
ăteastpe obăncuă -il inea în brae pe Jamie.Copilul dormea cu degetul în
gură,atât de
epuizat după chinul prin care trecuse, ncâtî u-nl trezea nici propriul sughi
zgomotos.
— Cepotsăfac?am întrebat-opeMama.
— Celmaibine-arfisăteduciînapoi,mi-aspusea.
— Trebuiesăpotsăfiudeajutorcumva.
Mama nu tia cea uteap săac,fdar, spre u urarea mea,mi-a spus căîi
trimisesevorbă lui Bele căJamie eraîn siguran ă. I-am spus căbănuiam
căMarshal plănuise otult pentru căcuno tea
legea.
— Wilo să se ocupe de asta în curând,am spus ca să ne
lini esct ep amândouă. Sigur n-o să-i deavoie uil Marshal să-i ia fiul.

Mama m-a privit tăios.

— Ce-aizis?
— WilStephens.Dacă îlcunosc măcar un pic,o să lupte
pentrucopilul lui.
Ochi i sau- îngustat.
— Cevreisăzici?A întrebatîncruntându-se iprivindu-măde
parcănu-i veneasăcreadă. Adicăte gânde itcă…
S-a oprit brusc când Marshal a apărut în u ă. A venit directla minei m-a
apucatde bra.
— Aha,azis,vădcă i-airevenit.
A privitspreSukey iJamie,careîncădormea,apois-auitatla
Mama:
— Ceprostiîimaispuneaisoieimele? Mama -ia plecatcapul, dar amavut
timp săi-citesc eamat în
prvire.
— Cona u’Marshal,aspusea,ionuma’prostivorbesc.
Marshalmi-a sucit braul câtsă mă doară,apoim-a trasdupă elafară din
bucătărie.S-a întorscătre Mama:
— O săvândpeoricinevorbe tedesprea acevalaconac.
Braul îmi ardea.
— Marshal,mădoare!am spus,încercândsămăeliberez.
M-am uitat al Mama căutând ajutor, dar î i inea privirea coborâtă i,
pentru prima dată,mi-am dat eamas cât rae de
neputincioasă.
Nu trecuseră decâtcâteva luni de când ne căsătorisem ideja aveam
probleme.Încercamcu disperare săschimb lucrurile,a a că mi-am dublat
orturileef de a stabili o relaie maibună cu Marshal. Când eram cu soul meu,
ăreap să nu mă mai intereseze nimic în afară de el. Nu mai vorbeam deschis
cu nimeni, a teptam doarsă apară câte o ipăcl când puteam să mai aflu
vreonoutate sau săîi ajut cu ceva.Dintre oti, Beattie miî era

ceamai apropiată; eaîmi în elegeacelmai bine dilema pentru că era martoră

la totîn fiecare zi, în sufragerie.Fanny se cupao mai
mult de domnia Martha ,ichiardacătiam că iîpăsade mine,a păstrat
mereudistan a între noi.
Jamierămăseselabucătărie,iariubitameaSukeyeramaitot
timpul aco,lsăaibă grijă de el.Nu aveam curajsămă duc săîi văd,dardupăpu in
timpam aflatcătoierau îngrijorai.Beattie
mi-a mărturisit că Jamie fusese mereu neobinuit de ata atde Bele. Acum,
spunea ea,fără mama lui, era din ce în ce mai
retras.
Când Marshal m-a anun at ăc Wil Stephens îi intentase proces,încercând
să ia copilul înapoi, m-am prefăcut că nu mă interesează.În sinea mea mă
emeamtcă arshaMlcuno tea estuld de bine legea, încât să întoarcă lucrurile
în favoarea sa. Puteam doar să-mi închipui cât de disperată trebuia săfie
Bele.A fivrut s-olini esc,t să-i trimit vorbă cătotul avea săse rezolve, dariam t
căsituaia era încordată ,icu siguran ă, nu eram persona care săîncerce-l
săconvingăpe Marshal să-i redeacopilul.

Nu m-a surprins căRankin a devenit din nou supraveghetor. Când Marshalera de afă,aproape
cămi- zâmbea.Darcând eram
doar noidoi, mi-a arătat foarte clar cămă considera neînsemnată. L-am
încurajat peMarshal sămi- povestească despre fermă, despre planurile pe
care le iăcusef.Într-o zimi-a spus căRankin se hotărâse să renun e la rotaia
culturilor, o metodă pe care o
folosise Wil, isă cultive din nou numaitutun. Vrând să par interesată, am
făcut gre eala săl- ntrebî dacănu î i ăceaf probleme căo singură cultură ar
puteasărăcisoul. Marshal sa-
înfuriat bruscm-aiacuzatcăîi luam apărarealui Wil Stephens. Nu era prima
dată când observam că Marshal era gelos i începusem să mă întrebdacănu
cumva,la Wiliamsburg,ghicise ce msieampentru Wil. L-am asiguratpe
Marshal căîl iubeam numaipe el, dara pus capătconversaieispunându-mi
sămi- văd de treburile casei isă las afacerile în seama lui. tind că n-aveam de
ales, am fost deacord. După aceea,am vorbit cu Marshal numai despre
ucruril vesee lipsitei de mportani ă.

Domniei Martha i se dădeaudozele de laudanum la timp i

deja programul ei devenise rutină. Ceea ce pentru mine era
plictisitor, pentru ea însemna echilibru. Mama o încuraja să
meargă i, chiar acădobosea repede,cu timpul a devenit mai
sigură pe picioare.
Mama,Fany i Sukey aveau grijă de ea,iar ue căpătasem
obiceiul să o vizitez dimineaa devreme i dupăamiaza-. mA
continuat să-i citesc,cândi nu făceamasta, stăteam lângăea i
brodam. Domnia Martha reîncepuse să vorbească, uneori
formula chiar fraze întregi, de i un avea mare legătură cu realitatea. Eu
continuam să fiu Isabele în ochi eireu eam iîn continuare celmai bine so-
inil esct ndcâdevenaagitată.
Eram acasă de câteva luni când medicul a venit s-o vadă pe domnia
Martha. Mi-l aminteam pe doctorul Mense din ani copilăriei; tot elîl îngrjisepe
Căpitan când seîmbolnăvise ipe domnia Martha înainte să lecămpla
Wiliamsburg.De când nu-l maivăzusem, părul îi devenise lba cazăpada.Nu i-
am putut cti pe chip dacăi-amintea de mine saudacănu era de acord cu

noul meu statut. După ce a examinatpacienta,mi s-a adresat numaimie, de i erau de faă Mamai
MaeiFanny:
— Continuăsăprocedezica ipânăacum.
Pentru căera aproape ora cinei, l-am invitat pe doctorul Mense săni se lăturea
al masă, iar ela acceptat bucuros. Când a venit i Marshal, chiar dacăera
surprins săvadă că aveamun oaspete, nu a părut nemulumit. În timpul cinei,
doctorul Mense i-a descris lui Marshal stareaîn care se fla mama lui. Chiar acăd
Marshal nu o vzitaseniciodată de când ne întorseserăm, lăsa
impresia căse mplicai iera la curent cu stareadomnieiMartha. I-a mulumit
doctorlui ii-a spus că tot eritulm pentru starea
maibună a domniei Martha îmi reveneamie.M-a privit în timp cespunea
asta,darnu maiputeamsă ufi sigură că eincers.

CAPITOLUL PATRUZECI

Bele
Marshal iat foarte bine ceface când mi-a luat băiatul. Nu-i nimic mairău
pe umel decâtsă iseia uneimame copilul.
WilStephenszicecăosăfacătotcepoatesă-laducăînapoipe
Jamie.Mi-azis:
— Orice-arfi,Bele,sănu teîntorciacolo.Astaa teaptă.Dacă e itpe
proprietatealui Marshal, nu te pot proteja caaici.
Minteami-a statîn loc ed atunci. Nu potsă mă gândesc decât la Jamie
urlând. De două zile i două nopi nu fac nimic, nu
plâng,nu vorbesc.
Când a venit Ben, mi-a zis:
— Bele,nu-ifăgriji.MamaaregrijădeJamie, ti.
M-am uitat al el i nu i-am zis nimic,fiindcă dacăi-a fi răspuns,i-a fispus:

— Ce titu?Tu aicopităilângă tine!Poatevreisă-idailui

Marshal pe vreunul dintre aităi ia asă mi-l dea înapoipe
Jamie?
Darnu i-am spus nimic,doarsă lecep.
ApoiavenitLucy.Eraprimadatăcăvenealamine-nbucătărie.
— Bele,azisea, tiucănoidouă-lîmpărim păBen,tragem dă
elîn toate pările.Da’ aicea, la Wil Stephens,tre’săfacemcumva
să enn-elegem. tiu censeamnă- Jamie pentru tine. i mie,dacă-
mi ieibăiei, e ca icum mi-ai lua viaa. Am venit să-i spun că
acu’ suntem deaceea- iparte.
Lucy e grasă,la fel ca Mama, i când m-a luatîn brae am
început să plâng. Am plâns pentru Jamie. După aia am plâns
după Mama i Papa.Am plâns după bucătăria mea i pânăi
dupăCăpitan.
— S-adustotul,am zis,totuls-adus.
— Nu,mi-a zis Lucy.Jamie e aci. ila fel iMama iPapa.
Doar că-s de parteaailaltă a păduri. Tre’să-i revi, Bele. Jamie o săvină înapoi
sigur icând o fi, tre’săfii puternică.
Când sa- întunecat, Ben a venit din nou. A zis că l-a trimis
Lucy. I-a zis că am nevoie de el. Poate că am judecat-o gre tipe
Lucy toi ani ă iat.
Totîn searaaiaavenit iPapa.A alergat icândaajunsgâfâia
ia trebuit săse aezenainteî săpoată săvorbească.Beni-a zis:
— Papa,cândmaiaive ti,poatecartrebuisă-ltrimiipăEddy a lu’ Ida.
tie drumu’ idacă-l prind, it că- i ine gura.
— Vreisăzicică-spreabătrânsămaivinpân-aci?azisPapa.
— Vreau săzic… păida,cre’căaiavreu săzic,c-aiînceputsă-
mbătrâne ti, i-a spus Ben.
Auînceputsărâdă,caniteprietenivechi.Papaazis:
— Bele,Jamieebine.Au toigrijă deel.Beatties-a mutatla
bucătărieacu’ iSukey iJamiestaucuea.
Apois-auitatînjos,lamâini iazis:
— Da’s-a-ntors Rankin.La colibe încearcă toisă-ifacă pă
plac. i niciAbinia nu-i preafercită acolo, la conac.Marshal bea rău de ott.

După ce Ppa mi-a zis că amieJ e ineb m-am mailinitit. O să a epttsă văd
cum merg lucrurile. i dacăJamie nu se-ntoarce până al urmă,o să ămduc eu
săl-iau io săugf cuel.
A douazim-am apucatdetreabăcasăpun bucătăriaastape
picioare.Ben iLucy ua coliba lorio sămunceascăamândoila câmp. Wil Stephens îiconstruie te o
casă mare.Când o ermina,t
poate o săl- întreb dacăLucypoate să muncească la conac,cu mine.

Am muncitmult,dardupăosăptămânăn-am maiputut im-

am dus sămi- văd băiatul. Am mers nî susul pârâului, am trecut pe lângă
colibe i am rămas ascunsă în pădure. i l-am văzut, copilul meu de patruani,
care săteaafară, în faa bucătăriei ise uita nî toate pările de parcă o căuta pe
mămica uil. M-am mu cat
de mână ca să nu încep să „strigJamie,Jamie,suntaici“, dar
chiar atuncia ie tiSukeyi-a iadus cevasăbea. S-a jucat un pic cu el, apoil-am
văzut pe Marshal la grajduri. Sukeyl-a văzut i ea il-a dus epeder pe Jamie nî
bucătărie,apoia închis u a.
Pe drumul înapoispre casă,abia puteam să merg de aret ce plângeam.
Dar apoimi-am amintit ceva. tiu unde ine Papa
arma, la grajduri, i iut iunde e cheia. M-am lini it. Dacă Marshalîi faceevac
băiatului meu, BUM! E un om mort.

CAPITOLUL PATRUZECI IUNU

Lavinia
Îmi asum întreagaresponsabilitate pentru legătura care sa-înfiripat între
domnia Martha ifiul lui Bele.Am fostde acord în ziua când Sukey -ma
întrebatdacăputea săl-aducă la conac cu ea.Mi-a propus săl-lase să se joace
în salona ul albastru cât
timp eu cu ea ne ocupamde tăpânăs.
Era luna august, în 1802. Eram căsătorită de maipu in de un an, dar ue
iMama bănuiam deja căeram gravidă.Ceilali erau ocupai cu culesul, în
livadă, iar eu îmi petreceamai mult timp îngrijind-o pe domnia Martha,a a că
am cerut să mă ajute Sukey. De când mă ntorsesem,î pe ae mă bazam cel
maimult. Era singura care mă iubeala felcaînainte.Oricât am încercat, n-am
reu ti sămai fiu prietenă cu Fanny Beattiei al felcum fusesem. Eram în
continuare deschisă cu ele,dar păstrau distana.Am

încercatsă el arăt într-o mulime de elurif că un mă schimbasem, căle consideram egale cumine,dar era
clar că, de al întoarcerea
mea, mă vedeauîntr-o lumină diferită. Eram teribil de singură i atât de
recunoscătoare pentru prietenia lui Sukey, încâtăceamf totce uteampso-
mulumesc.Iar aeîmi era mereucredincioasă.
— Domnia Abinia,e a a de trist,mi-a spus Sukey despre
Jamie,cu ochieimari,plinide tristee.Când vin io aici,el rămâne
acolo stă,nui face imican.
— Atunciadu-l ipeel,i-am spusluiSukey.Îiaducem câteva
jucări din camera copilor ca să aibă ce face în salona ul albastru.

Trecuserăaproapenouălunidecândîlluaserădelângămama
lui iBeattiei Mama erau foarte ngrijorate,îpentru căera din ce în cemai
retras.Vorbeafoarte pu in iceeacele întrista celmai mult era cărefuza riceo
ângâierem din parteafamiliei.
— Credecă noisuntem devină,că-l inem departede mama lui, a
spus Beattie.
WilStephensnu reu isesăi-lredealuiBelepecalelegală,iar
Marshal era triumfător în ziua când a câigatt posesia.
Am făcutoîncercaresă vorbesccu Marshaldespreeliberarea
lui Jamie. eacRia lui violentă m-a făcut săîn eleg că orice intervenie dea-
meaera nu numai inutilă, ciar fi ututp chiar să atragă atenia asupra copilului
pe care Marshal, de obicei, nici nu-l băgan îseamă.

Deja îmi cuno eamtlocul casoie alui Marshal. Aflasem ieu ceea ce amiliaf
mea iuset intotdeauna:d era bine sămă prefac că
nu tiu nimic. Am învăat ăs nu reacionez, să nu-mi exprim
părerea,cisăzâmbescisăarăt căsunt întotdeauna de acord cu
ideile uil Marshal. Am învăatsămă păzescsănui mai vorbesc niciodată
despre ceea cemt. si
Când am fost de acord ca Jamie săvină la conac,nu m-am gândit la
Marshal. Nu- ivizita niciodată mama ise venturaa la
etajnumainoaptea,din ce în ce mairar, când venea în camera
mea.
Chiar din prima zi, domnia Martha l-a sim it peJamie în
camera alăturată. În săptămânile de dinainte hotărâsem a
împreună cu Mama săi- mic orăm dozele de audauml. Urmarea
fostcă, de idevenise aim lucidă imai puternică, era mai agitată
i nelinitită.
În dimineaa aceea,înainte ca eusau Sukeyăsne dăm seama
ce aveade gând săfacă,domnia Martha sa- ridicatde pe scaun
ia intrat în salona ul albastru. Sa oprit când l-a văzut pe Jamie,
apoi sa- apropiat încetde el. A privit lung spre copilul care arăta de parcă ar fi
fost hiarc al i,e apoisa- aplecat să ajungă la
înălimealui.
— O vreaupămămicamea,aimploratel.
— Da,i-arăspunsea,iarelis-aabandonatînbrae. În
zilele care au urmat, domnia
Martha a început să- ipetreacăore nî ri jucându-se cucopilul ia devenit
mult mailinitită.Am adus din pod multe dintre
jucărilecarefuseserăîncameracopilor i,dinpat,soacrameaîl
încuraja pe băiat să aducă soldăei isă sejoacelângă ea. A a
cum făcuse i cu Sukey, domnia Martha îi citea ipe el nu-l deranja când
repeta la nesfâr ti aceal iversuri.Era evident căse
sim eaîn sigurană cu ea inevoia amândurora de afeciune i-a făcut
sădevină de nedespărit. Pe al sfâr tuli toamnei, ajunseseră atâtde apropiai,
încâtdomnia Martha a cerut să fie adus un pătu din camera copiilor, iar
Jamie a început sădoarmă în
salona ul albastru.
Pe Mama o nelini eatlegătura lor, dar rae mulumită căJamie
reîncepuse să mănâncei să doarmă.Nu maiplângea că voia să-
i vadămama i părea că o a ceptase pe domnia Martha ca înlocuitor; probabil
căeaîl ajuta sătreacăpeste ceeacepercepea
ca un abandon din partea lui Bele. i domnia Martha era mai
coerntă imaimulumită ca oricând.
Eu iSukey elam- în eles at amentul reciproc maibine decât
toi ceilali. O iubeam pe Sukeycape copilul meu i iut că iea
sim ea celaa ilucru pentru mine.
Mă odihneampe patcând Marshal ia făcut o vzită neaeptată
mameilui. Nicipână în ziua de azi nu iut de ce avenit. Probabil
căveneala mine a ivăzut cevacare -la atras nî dormitorul ei. I-am auzit vocea iam luat-o al fugă spre
camera domnieiMartha.
Am găsit-opeSukey,înspăimântată,în salona ulalbastru iam
trimiso- al bucătărie după Mama.
— Ce-icu nebunia asta? a întrebatMarshal,holbându-se la
Jamiecaredormeapepat,lângămamalui.
— t,aspusdomniaMartha.
Marshal a făcut un pas nainte,îca icum ar fi intenionat săia copilul de lângă
ea.Jamie sa- treziti sa- agăat de domnia
Martha.
— Domnule!aspusea.Lasă-neînpace!
— Mamă,a ipatMarshal.E copiluluneiciori!
— E almeu!aspusea.
M-am apropiatde Marshal ii-am atins braul.
— Las-oînpace,Marshal.N-osupăra,terog.
S-a întors către mine cubraul ridicat im-am ferit, speriată.
— Marshal!am ipat.
S-a oprit isa- uitat în jurul lui, ca icum nu i-ar fivenit să creadă.Când a ie it din
cameră l-am urmat, dar un mi-a dat
atenie.În sera aceeanu sa- întors acasăla cină.
Trecuserăcâtevaluni ide-acum eram sigurăcăsuntgravidă.
Marshal era totnervosdouaa zi, la cină, dar înainte săaibă timp să -i nceapăî
tirada, -ami spus despre sarcină. Areacionat imediat. A devenit tandruîntr-o
clipă.
Aveam nevoie de ceva? Trebuia să mise aducă ceva de la
Wiliamsburg? Nu mă a teptam la o asemenea reacie i,spre
u urarea mea,am terminat ed mâncat nî linite, făcându-ne planuri pentru
copil. Cât mă bucuram că după aflarea ve ti
Marshalpărea să uitatfide Jamiei domnia Martha.
După ce am făcut anun ul – i trebuie să spun că nu mi-a părut deloc ăur
– Marshalnu a maivenit deloc nîcamera mea.
Apoicevas-aschimbat.Parcăpluteaîn aer.Seîntâmplaseceva
ce nu în elegeam. Toi aimeideveniseră mult mairezervai i
retra i. Mama Mae se schimbase cel mai mult. Era mereu
neatentă i se upăras repede. Nu maivorbea deschis cum făcea
înainte, dei a spus că Jamie trebuia luat repede de lângă domnia Martha.M-am pripit in-am ascultat-
o,spunând că cei
doiar rebuit lăsai să sebucure de alinarea pe care o găserăi.
Mama a cedat, iar euam încercatsăi-fac pe plac nî alte moduri.
Beattie nu maivenea de al bucătărie.Când am cerut să nă,vi Mama a
spuscă era prea ocupată. Numai Sukey a rămas neschimbată,a acă ma
inut-o ângăl mine.M-am folosit de scuza căeram însărcinată casăo am
mereu alături ,i în curând, am adus ceălalt pat din camera copilor l-ami pus
într-un colal
dormitorului meu. Fany era maidistantă ca oricând a a că, auzind căceruse
ermisiuneapsăse mărite cuEddy, fiul lui Ida, m-am grăbit so- ajut. Ca sămi-
facăpe plac,Marshal a fostde acord să se facănunta pentru Fany i chiar
omică petrecere. Evenimentul era planificatpentru ziua de Crăciun imi-a
făcut plăcere săîl organizez.

De apt,f pe măsură ce mi se ngroî atalia, Marshal deveneatot mai

afectuos.
Spre uurarea mea,nu a maiadus vorba despre Jamiei nici nu i-a
maivizitatmama.De i continua să bea mult, nu se mai
purta rău cu mine, iaratmosfera la masa ed prânz era mult mai calmă.Am
început să sper ăcnu era totul pierdut, că nou-născtul ar puteasăsalveze
căsnicia noastră greuîncercată.
Dargre eam. Izolându-mă,nu putusem să aflu că se ntâmplaî
ceva ce,oricum, n-a fiputut împiedica.
A acum spuneam,pluteaînaer,dareunuîn elegeam.
În ajunul Crăciunului, sim indu-mă singură ivrând so- văd pe
Beattie,m-am gândit că a fi putut să încerc să fac o vzită la
bucătărie. Dacă mă întreba, puteam să-i spun lui Marshal
adevărul: voiam să iut dacăBeattie aveanevoie de ajutor la gătit
pentru nunta uil Fany.
Papa tăia lemne nî spatele bucătăriei im-am bucuratatâtde
mult săl-văd, că m-am oprit un minut să umescgl cuel.Stiva de
lemne era foarte naltăî il-am întrebat ce veaade gând săfacăcu
atâtea. A lovit cu toporul ia spart un bu ean,t apoi -ia erst
ochi cu dosul palmeiînainte sămă privească.Mi-am datseama
imediat că lânsesep.
— Papa,am spus,ces-aîntâmplat?
— Nimica,puiule,aspus,pregătindunaltbu tean.Am muncit din
greu imia intrat transpiraia-n ochi.
Ne indt ce săspun, m-am apropiat de el ii-am atins braul.
— Papa?
— Abinia,a spus el,privind în jur.Arfi bine să te-ntorcila conac.

Jignită,darhotărâtă să fac cum voiam eu,mi-am continuat

drumul spre bucătărie.Mirosul plăcut de plăcinte imirodeni nu se potrivea
deloc cu atmosfera încărcată. ândC am intrat, am auzit conversaia lui
Beattie cuMama.
— Nuplânge,Mama.
Beattie îipuseserabul pe umeri lui Mama.
— Nu mă mailuptcu el,acu’nu maidă în mine.Nu-iaa de rău.
Hai, Mama,nu maiplânge.
— Cine dă în tine? Am spus maitare decât inten ionasem,
făcându-le pe amândouă săresarăt.
Mama -ia erstchi,o iar Beattie sa-întors ângălfoc.
— Nimeni,arăspunsBeattie.Nudănimeniînmine.
— Darte-am auzit…

— DomniaAbinia,cum zice iBeattie,toate-sbune. i-apoi,ce

căutai aci?
— Am venitsăajut,am spuscuglastemător.
— tiicăcona u’Marshalnu vreasăveniiaci,aspusMama.
Acu’maibinevă-ntoarcei.
Cuvintele eim-au durut atâtde tare,căm-am întors,trecând pe
ângălPapa, care ăiat în continuare emnel.
M-am dus direct nî camera domniei Martha,unde Unchiul
făcuse nu foczdravăn, iar SukeyJamie m-au invitat săjoccări
cu ei. Leam- mulumit iam refuzat, a ezându-mă săi-privesc. Darnu la eimă
gândeam. Oare Rankin îi făceaurău lui Beattie? i, mairău, dacăelera,cum
puteamsăl-opresc? -Mam gândit să apelezla Marshal, darceva miî spunea
cănu e o deei unăb.
Nunta lui Fany a fost un adevărateveniment. Seara au făcut un foc ed abărăt în curtea ucătărieib
iau pus mâncare pe mese
lungi, de lemn. Find în ultima lună de sarcină,mi sa- părut nepotrivit să mă
arăt, a a cănu am fostprezentă când Marshal a oficiatceremonia
scurtă.Totu ,i hotărându-mă căstătusem prea mult izolată în ultimul timp, am
ie tisă privescpetrecereadintr-
un loc scunsa ntreî copaci.
Nu mă a eptamt să iîvădpe Ben ipe Lucy, care veniseră de al
ferma lui Wil. Când m-au văzut iei, sau- apropiat.
 — Cândosăna ti?m-aîntrebatLucy,timidă.
— Maiam olună,i-am spus.
— Păsăricaaiamicăosăaibăun copil,aspusBen scuturând din
cap, de parcă un-i venea săeadăcr.
M-am emoionatcând mi-a folosit numele de alint.
— Nu maiechiara ademică,am spus,bătându-măpeburtă.
Iar enB a părut ru nati. Ce acef eBle? ma întrebatcasăschimb subiectul.

— Îiedordebăiatu’ei,aspusBen, idefamiliaei.Da’cona u’
Wilebuncuea.
— Beleareocasăfrumoasăca asta,a spusLucy,arătând cu
degetul.
Când neam- îndreptat oti privirea spre bucătărie,am văzut-o
pe Beattie alergând de colocolo- cu treabă iLucy sa- dus so-ajute.Ben a
rămas ângăl mine.
— N-aterminatWildeconstruit
casa?m aîntrebat.
— Încănu,da’dejapoa’săstea-nea,aspusBen.
— iBele nu stă deja cu elacolo? am întrebatpe un ton glacial,
fărăsă inten ionez.
Bena ăcutf ochi mari:
— Cetotzici,Abinia?

— Păidecesănu steaîn aceea icasă,oricum toatălumea tie că

au un copil împreună…
Ben a prvit în jur, nelini it:
— Da’nu Wile tatălcopilului,Abinia,mi-a spus în oaptă. Sunt sigur că iait una ca
staa.
Credcă m-am clătinat. Benm-a a ezatpe o iatrăp.
— Ţi-oaducpăMama,aspus.
— Nu,Ben,nu pleca,am protestat,darela fugit i,curând, Mama a
enitv în grabă.
— Haide,puiule,haiînapoilaconaccu mine.Cona u’Marshal
crede căe itîn casă.
Dareu m-am încăpăânat.
 — Nu poate să mă vadă nimeni,i-am spus luiMama ii-am
promis că aveam să mă ntorcî în curând să mă odihnesc.
Dar maiîntâivoiam să mă uit la ei cum dansează;aveam nevoie să
vădoameni care seimts bine.
— Lu’cona u’Marshaln-aresă-iplacăunacaasta.
— Nutrebuiesăafle,am spus.
Mama a privit agitată înapoispre bucătărie.
— Măducs-oajutpăBeattiecu mâncarea,da’măîntorcdupă
tine,mi-a spus nainteî so-ia la fugăînapoi.
Cuvintele uil Benmi sau- întors nî minte când mă uitam la toi cum
dansează.N-avea sens.Era posbil să nu fie Wil tatăllui Jamie? i-
atuncicineera?
Ida avenit la minei mi-am datseama că orimisesetMama.
— Ida!am spusbucuroasă.
N-o maivăzusem dinainte săplec alWiliamsburg.
Mi-a zâmbit călduros:
— Mi-au zis că tu te-aiocupatdă nunta lu’Eddy almeu cu
Fanny.
I-am făcut locsăse aeze lângămine pe piatra mare iplată. Eram ocată de
câtîmbătrânise de când o văzusem ultima oară. Aveapărulalb iumericăzu
i.Cânds-aîntinssămămângâiepe burtaumflată,i-am prinsmânaneagră
inoduroasăîntr-amea.
— Ida,am optit,trebuiesă-mispuiceva. M-
a privit cu îngrijorare.
— Ida.CineetatălcopiluluiluiBele?CineetatălluiJamie?

Ida sa- uitatîn jur imi-am datseama că sesiguraa că un ne

ascultă nimeni, a a că am fost sigură că avea sămi- spună
adevărul. Mi-a vorbit în oaptă, la ureche:
— Cona u’Marshal. tiu sigur fin’că pă vremea aia Rankin
încă maifăceacopi cu mine ielmi-a spus.Da’să nu zicila
nimeni. Mă omoară dacă află-am spusc ceva.
Ida n-a maispus nimic.Am rămas colo,atăcute,în timp ce ue încercam săîn
elegvorbele ei, caremi- întorceau stomacul pe dos. Marshalcu Bele! Cum se
ntâmplaseîuna ca sta? redeamCcă o ura pe Bele. Apoim-am gândit
câtsemăna Jamie cuMarshal.
Cum de umin dădusem seama de ceva atâtde bătorla ochi? Am
redevenitatentelafoculdetabărăcândam auzitstrigătele iaplauzele pricinuite
de dansul lui Papa George cuMama Mae.
Pe margine,Rankin stătea sprijinit deun copac cu o sticlă de coniac în
mină.Mi-am plimbat pivirea i, când mă uitam la bucătărie,am văzut-
opeBeattieie ind i tergându-ifrunteacu
orul. Văzând-o,mi-am amintit de prietenia noastră ide câtă încredere
aveam în ea. Trebuia să vorbesc cu cineva despre
adevărul dureros ep care ocmaitîl aflasem i tiam că mă puteam
confesalui Beattie.Tocmai voiam să mă întorc către Ida iso-
întrebdacăputeasă otrimită pe Beattie al mine,când l-am văzut
pe Marshalie ind din umbra bucătăriei.Sa dus al u ănu imi-a venitsă cred
când am văzutcă o salută pe Beattie.A zâmbit
ovăielnic,dar mediati l-a luat de mină iau intrat amândoiîn
bucătărie,iarMarshalaînchisu aînurmalor.Astanu puteasă însemne decâtun
lucru.
Idaa observatcă văzusem, darnu ne-am spus nimic. Când m-
am ridicat, cu greu, sa- ridicatiIda .A mers lângă mine pe drumul către
conac.A urcatscările împreună cu mine i m-a
ajutatsă mă schimb în căma a ed noapte, apoisă mă bag nîpat. Îi eram
recunoscătoare pentru că, după tragedile pe care el răise,t iat cănu e nevoie
de cuvinte.

CAPITOLUL PATRUZECI IDOI

Bele
Când Papaa veniti mi-a spus că Jamie stă la conaccu domnia Martha,am
făcut a a ed urât, că Ben s-a dus s-o aducă pe Lucy. M-am gândit în fiecare
zicăo sămi se ntoarcăîbăiatul. Daracum iut că -no săl-maivădniciodată.

Papa mi-a zis:

— Bele,Bele,lu’Jamiei-ebine-acolo.A-nceputsămănânce i are
ucărij frumoase. Domnia Martha e aret bună cuel.
— Nu!Nu!
 Nu maiputeam să respir, mă sufocam. Nu mă gindeamdecâtcă
Jamieeralaconac iMarshalaveasăpunăminapeel.
Când a venit Lucy, m-a uatlde ângăl apaP m-ia dus afară.
— Haide, mi-a zis, forându-mă să fac câiva pa i. Tre’să respiri.

— Nu!Nu!am spus eu.Nu vreau să stea la conac!Domnia

Martha e ebunăn o isămi- înnebunească copilul.
— Tre’sărespiri,aspusLucy.Tacidingură irespiră.
— Lucy!L-auduslaconac!am spuseu.
— Mergi,aspusLucy.
— Măducsăiaupu ca,am zis.Măducsă-miiaubăiatul.
Am încercat să mă smucesc de lângă ea,dar nu mi-a dat
drumul.
— Bele! Tre’să te linite ti. Papa te-a teaptă. Tre’să să-ntoarcă.ti
cădacădă Rankin dă ela-ncurcat-o.
— Darl-auduspeJamielaconac!
— Bele!N-arerosts-o itotaa.
Papa n-o să plecenapoiî până nu te potole i.tTre’săte gânde it la el… cum a
avut elcurajsă vină pân-acisăi- spună ce acef
copilu’.
tiam căare dreptate Lucy, a acăam încercatsămă lini esct. M-am uitat la
lună. Am tras aerîn piept, apoil-am dat afară. Am inut-o otta a ânăp m-am
maicalmat.
— Ţi-atrecut?m-aîntrebatLucy.
Am datdincapcăda.Cândam intrat,Papastăteajos inu s-a uitat
la mine.

— Mi-atrecut,Papa,i-am zis.M-am speriattarepentru băiatul meu.

— Jamiealtăuebine,Bele.
— Ce-ai?l-am întrebat.
— Marshal i-aluat-opăBeattie,aspusel.
A lăsatcapulîn jos iaînceputsă plângă.Niciodată,în viaa mea,nu l-am văzut
pe Papa plângând. Eu, Ben i Lucy ne uitam unul la altul, a eptândt săspună
cinevaceva.Bensa- ridicat ia-nceput să umble de colocolo-.Eu m-am dus la
Papai l-am
înconjurat cu braul. El -ia scos cârpa pe care -io pune Mama în buzunar i i-
asuflatnasul.
— Nupo’săfacnimicapentrufetiamea,aspusel.
— Chiarcănupoi,Papa,i-am zis.
— Dăand?aîntrebatBen.
Parcă un era voceaui. l
— Dăcevatimp,aspusPapa.Cam dăcând i-azisAbiniacă-i
gravidă. La început a fostgreu rău pentruBeattie,da’acu’ zice ăc-
i mai u or.O iti, nu săplângeeadă nimica.Ba chiar nea- zis mie lu’Mamai căo
săfacăla un felsăne folosimi dă treaba
asta. Marshal săduce aleaaproapen- fiecare noapte vorbei te cuea. Beattie
icez căcelpu in a amai află ce să-ntâmplă p-acolo.
— Poatec-os-olase-npacecândna teLavinia?am spuseu. Nu
mi-a răspuns nimeni.
Adouaziam vorbitcuWilStephens,i-am spuscăJamieerala
conac.Wil a zis căo săseîntoarcăla tribunal io săîncercein nou săl-aducă ep
Jamie aici, cumine.
— Airăbdare,Bele,mi-aspusel.
— Wil.
— Da?
— Trebuiesă-imaizicceva.
— Ce?
— Ben avorbitcu LavinialanuntaluiFanny.I-aspuscăeaa crezut
mereucătu e ittatăl lui Jamie.
— Ce?!
— Lavinian-a tiutcăeMarshal.Nu i-am povestitniciodatăce
sa- întâmplatîn noapteaaia. Când erau la Wiliamsburg,Marshal i-a zis că tu e ti tatăl.
— O,Doamne!
— Mama zicecă într-un felLavinia e ca un copil.Nu în elege
mereu ce sentâmplăî. S-a întors aici ivreasăfie otult caînainte. De parcă n-ar fi
tiut că dacăse mărită cu Marshal trebuie să trăiascăîn lumealui. Mama încearcă
so- ajute să priceapă, dar,
aumc ispune Mama,uneori trebuie să răimt ca ăs nvăîăm. Am
totvorbit,darcând m-am uitatla WilStephenspărea că
nici nu mă auzea.Am rămas alu ă când a plecat. M-am uitat cum se duce ncetî
spre casauilcea nouă im-am gândit că e a a de mare pentru un bărbat care răiet
te singur în ea.

CAPITOLUL PATRUZECI ITREI

Lavinia
Am statîn pattimp de două zile,cu febră ifără poftă de mâncare.Marshal
era îngrijorat ,icând a vrut sămă ia de mină,
mi-am retraso,-dezgustată.Mama mă îngrijea în tăcer,dar a treia zi, când
am refuzat din nou să mănânc, a încuiat ua dormitorlui i -ia tras un scaun
lângăpatul meu.
— Idami-aziscăaiaflatcâteceva,aspusMama,aezându-se mai
bine ca săă poatăm priviîn ochi.
M-am întors.
— Idaazis… Idaaziscăl-aivăzutpeMarshalcânds-adusla
Beattie,a spus Mama nî oaptă.
Mi-am datseama câtde greuîi era să vorbească,darnu mi-am întors afa de
al pere.t
— Idazicecăaiaflat idespreJamie?a optit. M-
am întors spre ea.
— MultemaiziceIda,am explodat.
Mama alăsatcapul în jos.
— Îmiparerău,Mama.
— Tareegreaviaaastauneori,aspusMama.

Mama—Darcum…mi-a cândafost…ăcutfsemn săcuBele?act.

— Nu maivorbim despreasta.S-aîntâmplat igata,acu’tre’să
uii. Dacă- idă seama că i,t n-o săaibă pacepână n-o săafle cinei-a spus dupăi
aia it bine ce-o săfacă.
— DarBeattie,Mama.Cum poateBeattiesăfiecu.
— Crezică Beattie vrea asta? mi-a optitMama.Crezică ea
vreasăfiecuel?
— I-am văzutlabucătărie!am spus.Nicimăcarn-aîncercatsă-
refuze.
— Abinia!Tu vezilucrurilecu ochităi,nicimăcarnu încercisă
le vezicu ai lu’ Beattie. ti căea n-are dreptu’ săzică nu! După ce pleacăcona
’Marshaul, o să i-o aduc pă Beattie.Să vezi singură ce -sentâmplă când zicenu.

Îi tremura bărbia isechinuia să- ireină lacrmile.S-a ridicat

isa- dus săseuite pe ereastrăf.
N-am îndrăznit să spun nimic pentru o vreme.
— Îmiparerău,Mama,am spuspânălaurmă,nu trebuies-o
aduciaici. tiu căai dreptate.
— Egreu,aspusMama tergându-ilacrimile.Etaregreu.

M-am uitatpe eamg pe ângăl Mama amivăzut că ncepuseî să ningă.M-am

uitatla focul din cămin i mi-am adus aminte de
Papa George ăindt lemne nî spatele bucătăriei.Acum îmi dădeam seama
ce rae cuelîn ziua aceea.
— Mama,am spusînsoaptă,potsăajutcumva?
Mama sa- întors sa-i a ezatînapoipe scaunul de ângălpatul
meu. i-a suflatnasul im-a uatlde mină.
— Uneorinu putem decâtsă nerugăm la Domnu’,a spusea.
Să spunem:„Doamne, noi nu tim multe i avem nevoie dă ajutor“.

i-a pus mâna pe burta mea mensăi a icotinuat:

— „ i nu uităm să-i mulumim pentru fericrile pă care ni le-aduci, Doamne“.
Haide,copilă, acu’ tre’sămănânci idupă aia să te ridici i săfaci câivapa i. Nu-i
facebine la copil toată agitaia asta,a maiadăugatcuglas lândb.

Peste o lună,la sfârtuli lui ianuarie,Mama iFany m-au

ajutatcând am născut-o pe fiica mea,Eleanor.
I-am spus Ely de la bun începuti toată lumea o adora.
Marshal era foarte încântat ăc devenise tată, iar eu, beată de
fercire,făceam eforturidisperate sătrecpeste nedreptăile lui. Sukeynu se
lăsadusă de lângă Ely;în timpul nopi inea
leagănul chiar lângăpatul ei.Când o hrăneam, Sukey tăteas ângăl mine
verifica acăd -ami a ezat cum trebuie capul lui Ely. Mama venea deseorisă
o ină în brae isă-icântepână adormea. i
maiera Fainy!
Se purta de parcăera chiar copilul ei. De câte oriaveao clipă liberă,
veneaso- ină în brae. i Unchiul Jacob se preaola noi de multe ori, pretextând
că trebuia să verifice focul. Chiar Papai
George a venit săvadă copilul într-o dupăamiază,- după ce Marshal a
plecat. Papa a luat-o în brae imi-a umplut sufletul de ercire,fspunând:

— Seamănă leitcu Abinia noastră.Până la urmă,văzând că

Beattie nu venea,am cerut so- văd.
Îmi hrăneam copilul când Mama a adus-o.
— Intră,Bea,am spusvăzândcăezită.Hais-ovezi.
Beattie nu m-a privit în ochi când i-am întins copilul.
— Nu-ia a că-iperfectă? am întrebat,fericită ca oricefemeie
abia devenită mamă.
— Seamănăleitcutine,aspusea,cuunzâmbettimid.
A a era.Fica mea avea acelea iurechiascu ite de spiridu ,
acela ichip oval iaceeaiculoare aprinsăa părului. Au observat
toi asemănarea. i păreacătoi o consideră o victorie.
La începutul toamneidin acelan începuserăm săne petrecem timpul la
umbra stejarului. Era un peisajidilic.Deseori, după-amiaza târziu, Unchiul
Jacob ne pregătea ghergheful pe care coseamcuverturi, iar oinne aduceam
scaunele.Apoieu iFany ne apucamsă oasem,c iarSukeystătea pe oturăpă
cuEly. Mama ni se lăturaa când aveatimp, dar Beattie pretindeaîntotdeauna
că avea prea multă treabă.

Domnia Martha era mulumită în camera ei, cu Jamie

jucându-seîn linitelângăea.Dozadelaudanum erafoartemică
i starea ei se schimbasefoarte mult. Chiar dacămai avea probleme, de
cele mai multe ori era lucidă,iar noi en obinuiserăm săl- numească pe
Jamie„fiulmeu“. Jamie nu aduceaniciodată vorba de Bele sei ta ase tâta de
puternic de domnia Martha,că en ntrebamî dacă -imaiamintea ed viaa lui de
inainted. Eu eram mulumită,darMama Mae un. Nu vorbea deschis despre
asta, dar amsurprinso- de multe ori privindu-i, iar elulf cum se ncruntaî
spunea maimult decâtar fi ututp să
spună cuvintele.
Domnia Martha a reacionatciudatcând, la câteva zile după ce am născut,
am dus-o pe fiica mea să -i cunoască bunica.Pentru prima dată,mi-am
văzut soacra primind un nou-născut în brae
iapoidându-l înapoi, conientăt cănu era al ei.Când i-am spus numele
copilului, l-a repetat de câtevaori iapoi nu l-a uitat, de i mie continua să-mi
spună sabeIle.
În cea maimare partea atimpului aveamgrijă de fiica mea,dar
când se întâmpla să mă întâlnesc cu Marshal, părea mai mulumit
decâtfusese vreodată de la întoarcerea noastră ibea
maipu in. Era în continuare preocupatde mine i mă întreba mereu dacă
voiam sau aveam nevoie de ceva. Bănuiam că na ereatlui Ely îl mai lini iset
,ide dragul copilului, am încercat
săuit adevărul îngrozitorpe care lîaflasem. Dar nu a durat mult. În lunile de
după na ereatlui Ely, chiar dacăMarshal nu mi-a făcut vzite nocturne,speram
că î iîncetase relaia cu Beattie.
Totu i,pela sfâritultoamneiam fostîngrozită când mi-am dat
seama că Beattie era însărcinată. eN servea în continuare la masă,împreună
cu Unchiul, dar atmosfera devenea din ce nî ce
mai apăsătoare.Marshal nu iat căaflasemdespre relaia lor i nicinu-i dădea
seama că servamob cum o urmărea cuprivirea.
Cu fiecare zi care trecea,deveneammaiiritată.Nu-mi doream
ca soul meu să -iexercite drepturile matrimoniale din nou, dar
mă îngrozeafaptul că relaia lui cu Beattie continua încă.Erau
momente când atmosfera din sufragerie era teribil de încordată,
momente nî care observamcum o privea inevoitorbpe Beattie sau
îi zâmbea,ceea ce mă făcea să mă simt jignită.Nu puteam să mă înfuri pe Marshal, a acăam început
săam resentimente afă de
Beattie,ointă mult mai u oară.
Nu am vorbit cunimeni despre asta inefericirea mea adevenit din ce nîce
aimadâncă.Nu maiputeam să gândesc orectc i, pe măsură ce furia mea cre
tea,cre tea iosilitatea mea faă de Beatie.Mă întrebam de ce arshaMl o
alesese sărămână cu ea. Nu-l voiam lângă mine – de fapt, numaiideea
întimităi mă scârbea – dar dece o alesese pe ea? Ce-mi lipsea mie? Cu ce
gresem?i Fără săvreau, indt chiar cum începuse elaria lor, am început s-o
consider vinovată pe Beatie.Nu puteam să nu mă gândesc căBeattie
lîîncurajase ep Marshal săfacăasta.
Nu aveamcurajsă mă confrunt cu Marshal, a a cămiîvărsam furia pe
Beatie. Deseori îi vorbeam pe un ton aspru i nu o favorizam, a a cum
făceamcu ceilali din familia mea.Vorbeam urât despre elulf cum arăta iîl
priveam pe Marshal, care ncercaî săpară neinteresatde subiect.Dar faptul
cănu reu ea -am făcut
săîmi pun alte ntrebări:î Oare iîpăsade ea? O iubea?
Până la urmă n-am mairezistat i m-am dus săvorbesc cu Mama.M-am
plâns că Beatie era din ce nî ce maimareimai greoaie.Spre u urarea
mea,Mama a fostde acord ia trimiso- pe Fany în locul lui Beattie să ne
servească la masăDar. acest lucru nu a rămas ărăf urmări.

În timp ce en servea,Fany auzea ce orbeamv. i, pentru că

a era felul ei, îi era imposibil să pară indiferentă; când auzea cevace un-i
convenea, î iîncreeabuzel sau î idădeaochi peste
cap.Marshalo răgeatmereula răspundere.
— Aiceva de spus? o întreba de multe ori,iarfrancheea cu care
Fany iîrăspundea mă uimea ntotdeaunaî.
Uneori răspunsurile eiîl înfuriau pe soul meu iatuncio dădea afară,dar ed cle
maimulte ori râdea cu poftă.În acel momente sim eam un amestec de uurare i
invidie. De ce oare nu puteam i eu să semăn maimult cu Fanny, să nu fiu a a
de fricoasă?

Cam totpe atunci am început să corespondez cu Meg.Voiam să

reîncepsăstudiez otanicab ii-am scris despre asta, cerându-mi scuze că nu comunicasem deloc uc
ea pentru atâtde mult timp.
Nu-mi purta pică,mi-a scris căî idădeaseama câtrebuia săfiu de
ocupată,având un copil nou-născut. Ea încă un se ăsătorisec
isa- grăbit sămă asigure cănicinu se grăbeaso- facă. Pe ângăl scrisori, Meg
îmi trimitea cări, iar eu, la rândul meu, îi făceam cadou altele,despre care
credeamcăi-ar plăceaM.-am agăat cu toate puterile de prietenia cuMeg,de inu i-
am scris nimic despre neajunsurile din căsnicia mea.
 La vreo unăl după ce Fanny a nceputî să ne servească al masă, eu iMarshal
am primit o scrisoare de al Wil Stephens,în care
se arăta dispus să ofere o sumă mare de bani pentru Jamie. Spunea că
Bele,cople ită de durere,se îmbolnăvise. Wil se temeapentru viaa ei iîi
cerealui Marshal săarate compasiune.
— Compasiune pentru o curvă! a strigat Marshal, rupând
scrisoarea.
Îmi era încă prea teamă să îi iau apărarea lui Bele dar,
sim indu-mă vinovată, m-am hotărât ăs procedz ltfela. În sear
aceeai-am scris lui Bele.Încercând so- lini esc,ti-am spus că
aveam grijă de Jamie ca icum ar fifostcopilul meu icăera în
siguran ă. I-am spus căieram îngrijorată de stareaei.I-am spus
săaibă răbdare amiîncheiatasigurând-o căîn curând avea să
fie din nou alături de fiul ei.
Nu tiu cum a pus Rankin mina pe scrisoare. I-o dădusem lui Fanny, care ia
dat-o soului ei, Eddy. Marshal a turbat de furie când Rankin i-a adus
scrisoarea ,ia doua zi la prânz, soul meu
mi-a spus căEddy va fi pedepsit pentru prostia mea.Fanny a rămas cugura
căscată, fără replică.
— Nu,Marshal,i-am spus.Terog,nu.Numaieusuntvinovată.
— E ti împotriva mea, mă nesocote ti i cineva trebuie să
suporte consecin ele nespunerii tale,a spus el.
— Peminetrebuiesă fiifurios,Marshal,am spus.N-am vrut săfac
niciun rău.
— Îiscriuneicurve?A spusel.Îiscricăfiuleieca ialtău. Pari la elfde
nebună ca ama!m
tind bine cine ertatăl lui Jamie,m-am înfuriat ieu.
— Am fostacolocânds-anăscut,am spus.Normalcă in lael.
Bele mi-a ostf ca o amăm.
— Bele!aspusel,lovindcupumnulînmasă.Curvaluitata!
M-am ridicatrapid, fără săi-dau timp Unchiului sămi- tragă scanul. Mi-am
sprijinit mâinile pe masă casă un mă clatin.
— Lafelcum Beattieecurvata?am întrebatîncet,cumpănit i
văzândcâterade ocatcăaflasem desprerelaialorimorală.
Am auzit-opeFannyicnindîn spatelemeu.Am observatcălui
Marshal îi tremura u ormina când a luatpaharul de vin, a acă am profitatde
momentul de slăbiciune iam spus tăios:
— Cred că potsă am încredereîn tinecă nu-lveipedepsipe Eddy
pentru imprudena mea.
Când am plecat, Marshalm-a strigat, darnu i-am răspuns.
Pe la mijlocul lui ianuarie Beattie e pierdut copilul. Nu am fost la na ere,tdar
aFny mi-a spus căfusese nau dificilă.A spus că Mama iIda sau- temut pentru
viaa lui Beattie.În sinea mea,m-
am sim it u urată că runculp murise.
Peste o săptămâna,am sărbătorit prima zi de na eret a fiicei mele.În ziua
aceea, când mi-am îmbrăi atcopilul, mi sa- făcut milă de Beattie im-am sim
it tare vinovată că nu îi spusesem nicio vorbă bună când pierduse opilulc.
M-am hotărâtsă mă duc la bucătărie sămi- cer scuze iso- întreb dacăavea
nevoie de ceva.

M-am strecurat arăf pe u a din spate dupăamiaza,-târziu. Fany era

ocupată cu domnia Martha,iarMama făcea curatîn
bibliotecă,a a că am lăsat-o pe Ely cu Sukey. tiam că la ora
aceea Beattie se ucaap săpregăteascăcina, a acăplănuisemsăi-facdoar o
vzită scurtă.Mă îndreptam spre bucătărie cugândul că eu iBeattie vom
redevni prietene.Nu se uteapca Marshal
să- icontinue legătura cu ea. A fi intrat directpe u a deschisă dacănu a
fiauzit-o pe Beattie vorbind cucineva.
— E atâtdedrăgu ,spuneaea,înviaamean-am maiavutaa ceva.

Am încremenitcândi-am auzitvocealuiMarshal:
— M-am gânditeucăosă-iplacă,aspusel.
M-am foratsă mă întorc ărăf zgomot. Când m-am întors,l-am văzut pe
Papa venind dinspre coteulgăinilor.M-a salutat cu
mâna. Dorin a arzătoare de aalergaîn braele uil casăîmi aline suferin a a
fostcople tăi de senzaia de oc iapoi de vinovăie. tia oare că soul meu era în
bucătărie cu Beatie? Oare mă considerau vinovată că nu eram în stare săl-
in lângă mine i departe de ea? -Iam întors spatele uil Papa im-am îndreptat
spre conac.
 Mă întreb câtde adânc m-ar fi uprinsc disperarea dacă nu găseamo
scrisoare dea lMeg ateptându-mă.

CAPITOLUL PATRUZECIŞIPATRU

Bele
WilStephensamaiadusdoioamenişiascăpat-opeLucyde
munca câmpului. Acum lucrăm destul de bine împreună al conac, facem
curăţenie şi umplem cămara cu mâncare, dar Lucy e
gravidă iar şiasta mă facesă mă gândesc tottimpul la băiatul meu. Wil
Stephens acef ottce oatep sămi-l aducăînapoi, dar nu merge imicn.Dacăvine
arnai şinu-l am înapoi, credcă osă mor. Nu-mi maipasă de nimic ărăf Jamie
almeu.
Într-o noapte Benmi-a zis,când mă ţineaîn braţe:
— Nupreaaichefdevorbăşi-aislăbit.
Nu i-am zis nimic,nu era nimic de zis.
— Bele,mi-aspusel,s-a-ntâmplatceva?
— Nu,i-am zis.

— Bele,tu nu eştiîn apele tale.S-a-ntâmplatceva? Aimai auzit

ceva de Jamie?
— Nu,am zis,n-am auzitnimic.
S-a uitat fix la mine,dar n-a mai zis nimic.
Au mai trecut câteva săptămâni şi eu am muncit în continuare, dar mă
simţeam tare obosită.Nu voiam decât ăs
dorm. Papa a venit şinea- spus că fetiţa Lavnieiera bine - sănătoasăşiaveapărul cafocul,
exactcamămicaei. Mi-a zis că
Jamieebine,darMarshaltotnuvreasă-ideadrumul.
Din seara aia n-am maiputut să uptl.
Ben şi Lucy -aui spus uil Wil Stephens că nu maimâncamşi ela
venitsămăîntrebedacăeram bolnavă.
— Nu,suntbine.Suntdoarobosită.
Avrutsăchemedoctorul,dari-am zis:
— Nu,mulţumesc,osă-mirevin.
Într-o seară friguroasăpe Lucyau apucat-o durerile.Ben a venit fuga upăd
mine şia bătut tare nî uşă.
— TecheamăLucy!TecheamăLucy!aţipattareşimi-am dat
seama căera speriat.
Am luat-ola fugă.Chiarcă nu sesimţea bine.După ce-aprimit învoirea,
Bena plecatdupă doctor işm-a lăsat singură cuLucy. Am încercatsă-
miaducamintecemăînvăţaseMama.
— Lucy,i-am zis,osădoară.
Apoim-am apucatdetreabă.Capulcopiluluitrebuiaajutatsă
iasă, aşacăLucyîmpingeaşieu trăgeam şi, când în sfârşit a ieşit, nu ştiu care
dintre noiera mai obosită, eusauLucy. Dar când am văzutcopilul,ne-
aapucatrâsul.BăiatuleleitBen.Nu ştiu cum
poate un bebeluş gras săsemene cuun bărbatîn toată firea,dar exactaşa e.

— Tu l-aiscosafară,aşacăd-acumatu tre’săaigrijădăel,a zis

Lucy. Cum o să-i zici?
— CezicideGeorge?am spus.CapePapa.
— George?aspusea.Ăla-inumedăom mare.
— Ei,am zis,uită-telael.E aproapecâtPapademare.
Am începutiarsă râdem,apoiau apucat-o iardurerile şia scos
şicemairămăses.
Când a venit Bencu doctorul, Lucy ormea,diareu stăteamlângă
foc,cuGeorgeîn braţe.Nu ştiu cum vine asta,darmă simţeamde parcă era
chiaralmeu.
Am începutsămănâncdin nou.Măgândesccăecazulsămai
rămân peaici,- săfiu sigură căare cine săaibă grijă de dulceaţ
asta mică.

CAPITOLUL PATRUZECI ICINCI

Lavinia
— Haisăledeschizi,haisăledeschizi!mi-astrigatSukey,care mă
atepta al u ă.
M-a tras înăuntru ia început să opăie de nerăbdare.Cât
fusesem la bucătărie iauzisem conversaia lui Marshal cu
Beattie,sosiserăâtevacpachete o iscrisoare de al Meg.
Sukey m-a condus nî camera mea,m-a a ezatpe nu scaun i mi-a pus
pachetele nî poală. M-a implorat săle deschid înainte să citesccrisoarea. Ca
să-i fac pe plac,l-am desfăcut pe primul. Era o carte lustratăi mare,despre
copaci. — Cescrie?aîntrebatSukey.

A trasatconturulilustraieiauritecu degetul iarepetatdupă

mine,dornicăsăînvee:
— Quercus,Quercus.
Sukey adesfăcut pachetul maimare,din care a scos,printre exclamai de
încântare,o cutie de ierborizare.Cutia metalicăera vopsită în verde
iornatăcu iniialelemele,din foiădeaur.Mi-
am amintit cu câtă mândrie miî prezentase egM utiac ei, cu mult timp nî
urmă.
Cadourile eiera întotdeauna generoase,dar ceea ce m-a salvat în aceazia
fostscrisoareaei. Începeaamintind de scrisorile mele
din toamna trecută,când îi povestisem despre cum coseam la umbra
stejarului. Mi-a scris că vorbise mult cumama ei, în
timpul ierni, despre magineaiaceea îmbietoare.Acum se gândeau săne
viziteze nî toamna următoare,casăparticipe elei.Am fost foarte încântată de
cererea lor. Meg era la felde pasionată de
studiu io interesau foarte mult stejari. Cre eatvreovarietate de stejar pe la
noi? se întreba. Voiam să aduc câteva frunze i scoară isăle ctaloghez entrup
când urma sămă vziteze? Îi încheia scrisoarea tot printr-o întrebare:eram la
felde fercită pe
cât î iimagina ea?
Am pusscrisoarea deoparte.M-am uitatla Sukey,carestudia
atent cartea, apoi la Ely, care dormeaîn leagănul ei.Dar nu la ele
mă gândeam. Nu puteam sămi- scotdin capimaginea uil Marshal
privind-o pe Beattie nî timp ce -idespacheta comoara, icuvintele
eide ncântareî miî răsunau în minte.Îmi doreamsăvorbesc cu
cineva despre cât edjignită mă sim eam, despe tristeea i
confuzia care mă cople eau.Oare a fi putut săi-scriu lui Meg?
Puteamsă ma încredera nîea? arD tiam că -no voifacencăî ed
când îmi puneam acele întrebări. Cum a fi putut săi- scriu despre
ntorsăturaî atât de ristăt pe care o uasel căsnicia mea? Când Jamie a
apărut la u ă,Sukey -ia ridicatprivirea din
carte. i-a dus degetul la buze ii-a făcut semn spre Ely, care
dormea dusă.Jamie a datdin capcă în elegesa- iapropiatîn
vârfulpicioarelordeSukeycasăarunce ieloprivirelacarte.Nu
prea crescuse nî ultimul an iera prea mic pentru un copil de
apte ani. Domnia Martha insista să iîlăsăm buclele blonde ungil
până la umeri ,idacăn-ar fi avut acea roblemăp la ochi, ar fi fost un copil tare
frumos. Era foarte precoceiprobabil chiar deaia-
aveaceva derutant. Învăasesă întoarcă handicapul în favoarea sa. Când era
foarte hotărât, te fixa cu privirea. Ochiul alb, orb nu
putea fi ignorat ,i nî acela i imp,t ceălalt te sfredelea cu
albastrul lui intens.
În ziua aceea m-a privit pe deasupra capului lui Sukey, apoia
venit im-aluatdemină.
— Domnia Abby,etitristă?m-a întrebat,folosind numelepe
care mi-l dăduserăpico. sărutat pe amindoi
I-am luat fei oara serioasăîn mini il-am
obraji. Prezena lui îmi aminteadin nou de Bele ichiar nî clipa
aceea m-am hotărâtla cine săapelez. Oare de ce umin trecuse
ideea asta prin minte maidevreme?
Con ientăt căMarshal nu aveasă-mi deavoie săo vzitez icin
în ruptul capului, am început săurzesclanurip.
— Vreau săînvă săcălăresc,i-am spusluiMarshaladouazi
la prânz. i m-a ucurab foarte mult dacăSukey arputea sămi-
ină companie.
Nu am lăsatsă se adăv câteram de nefericită,m-am prefăcut veselă i
frivolă. I-am povestit despre scrisoarea lui Meg i, arătându-i darurile ei, i-
am spus că-mi ceruse să-istrâng diverse frunze. Aveam nevoie de un cal, i-
am spus, ca să mă pot îndepărta pu in. I se ăreapo ocupaie potrivită pentru
mine?
Marshal a fost edacord, găseacă era o distracie excelentă, desigur, atâta
timp câteram precaută.Mi-a spus că George o învăase ep domnia Martha
să călărească ică o sălpună- să mă
învee ipe mine.Pe undeva prin grajd trebuia să maifie aua laterală pe care
tatăl lui i-o cumpărase mamei; era bună pentru
mine?Aveasă-mi aleagăelcalul, unul mai bătrân imai lini it, care nu avea
săfugăde ângălmine.A fostfoarte mulumit ide ideeacaSukey să-mi steaalături.
I-am mulumit pentru generozitate,apoi i-am ctit scrisoarealui Meg.
Chiardacă -an spus nimic,am observatcă -na părut tocmai mulumit când i-
am ctit despre vzita pe care urmau săneo- facă
Meg ifamilia ei.
Sukeynu avea nevoie de leci de călărie. -Sa apropiat
încrezătoare de poneiul ei, i-a luat hăurile,l-a mângâiat pe nas i
l-a condus la scăria pentru încălecat. S-a a ezat cuu urină în

a. A plesnit din limbă isa- învârtit în jurul meu călare,râzând împreună cu

Papa George de câteram de surprinsă.Sukey mi-a
explicatsă Papa o învăasesă călăreascăcând„uitear- a de mică“.

— Ah,am spus făcându-icu ochiulluiPapa,bănuiesc că

acum, la ceidoisprezeceani ai tăi, te consideri femeien- toată firea.
— Ei,aziscuseriozitate,nuchiaraademarecatine.
Papa a nceputî să âdă,riareul-am împuns cu degetul în semn de dojană.

— DomniaAbby,câianiai?m-aîntrebatSukey.
Papa a arătat cu degetul dealurile:
— Sukey,vezidealurilealea?
— Da,Papa,aspusea.
— Eee,domniaAbiniaanoastrăelafeldebătrânăcaele. Arâs,iareum-am
strâmbatlael.
— Împlinescdouăzecideaniînmai,i-am spusluiSukey.
— Ah!A spusSukey,impresionată.Iareu iPapa am izbucnit în
râs.
— MăîntrebdacădomniaAbinianu-ipreabătrânăsă-nveesă călărească,a
glumit Papa,aducând un calmicu dela grajd. Ăsta-iBarney,mi-aspus.

Barney era un calnumaibun pentru mine. M-am tras napoiî

cândm-a atins cu nasul moale, dar -mam relaxatcând Papa George mi-a
spus nu făcea altceva decâtsă caute ceva bun de
mâncat.L-am mângâiatîntr-o doară pe cap iam văzut pata albă în formă de
flacăr,acoperită aproape complet de coama închisă
la culoare.Când calul a lovit cu copita în pământ i -ia scturat
coama lungă,Papa mi-a zis căera nerăbdător ăs începem lecia.
Barney as -dovedit a fi un cal răbdător, iar eum-am îndrăgostit de
elîncădinainte să ia sfâr tiprima lecie.
Marshal era mulumit că mă arătam a a de entuziasmată de călărie.A
insistat sămi-comand haine de călărie după ultima
modă iam fost de acord, cu condiia să îi potcumpăra i lui
Sukey.
Spre surprinderea mea,nu sa- mpotrivitî.
Am trimis măsurile pentru costumele de călărie i când
pachetele au venit de la Wiliamsburg,Sukey maiavea pu in i
le nai de nerăbdare.Ea alesesefustăo albastră dintr-un material
fin io jachetă asortată, cu guler ed catifeaneagră. Jacheta avea
două rânduri de nasturi aurii, iar u,e Mama Mae i Fanny am privit cum
străluceau când Sukey făceapiruete.Avea o pălărie
neagră,decorată cu un lan auriu io pană lungă,albastră în
faă. i-a completat costumul încălând cizmele negre punândui-
imănu lei de piele.
Hainele mele erau asemănătoare, dar de culoare verde. Eu
adăugasem încăo pană la pălărie o icravată albă de mătasea l
gât.Trebuie să recunosccă amândouă eram foarte elegante în
acea primă dimineaă de maicând Papa nea- datvoie săe im să
călărim singure. iam ie it
De atunciam lăsat-o pe Ely în grija lui Fany
aproape zilnic. Aveam fiecare câte o cutie de ierborizare;
comandasem încă una pentru Sukey, spunându-i lui Marshal că
aveamnevoie de easămă ajute nî expediile botanice.Sukey avea
în cutia ei iun caiet entrup schie,legat nî piele,de care era
foarte mândră.Era din ce în ce maipricepută la desen, deja
schia portrete care semănau foarte bine cu realitatea isperam
săaibă acela isuccesn reprezentareaîcopacilor, pentru Meg.La
întoarcere, aduceam tot ce adunaserăm în bibliotecă, ndeu căutam în
cări,catalogam iadăugam totul la colecia din ceîn cemaimare de plante.

Odată cu venireaprimăveri, am început săfiu maivioaie.Îmi

plăceaultm să esisă călăresc, darnu am uitatde unde pornisem.
A teptam,răbdătoare,să mise ivească ocazia s-o potvizita pe
Bele.Până la urmă, pe al sfâr tuli lui mai, Marshal a plecat de al
fermă pentru o zi întreagă.Se dusese într-un ora aflat la vreo
două ore distană ,i când am aflatcăaveade gând săplece cu căru a,mi-am
datseama că nu avea cum să se ntoarcăî înainte
săse ntuneceî.
Singurul caretia despre planul meuera Papa. Sukey aerrăcită iam folosit
asta drept scuză casăplec ngurăsi. M-am întâlnit cu
Mama în salona lualbastru. Era devreme,înainte de micul dejun, iar Jamie
ncăî dormea.Nu sa- trezit când i-am tăiat o uviă de păr. Peculoar, Mama s-a
uitat umc puneam uvia într-un medalion, pe care apoil-am pus nî buzunar.
M-a privit fix:
— Un’teduci,copilă?
Nu voiam să o mint, dar icin să o amestec cumva în ceea ce făceam.Am
îmbrăi at-o:
— Măducsăcălăresc,Mama,i-am spus.
— Cona u’Marshala zissă nu teducisingură cu calu’,m-a certat
ea.
— Mama,i-am spus,măduc.
— Aigrijă,copilă,mi-a optitMama,sănuie idinpădure.
Papa mă a tepta.M-am supăratcând am văzut că îl în euase
pe Barney.
— Of,Papa,i-am spus,îmitrebuieuncalmairapid.
— Calu’ăsta te cunoa te.O să te ducă pân-acolo i-napoi teafără,a răspuns
Papa,iareu mi-am datseama că nu avea ostr săstărui. Mergidea- lungu’
pârâului, cum i-am mai zis.Nu ie i din pădure nuite grăbi. Ben o săaibă grijă
dă tine,a adăugat, apoimi-a întins o cravaă. Dacă trebe,foloseeo-t. i Domnu’
să fie cutine.

Am plecatla trap,beată de bucurie că eram atâtde liberă.

Călu ul meu se im carepede seineaibine pe picioare,astfelcă puteam
săprivescinilită în jurul meu. Vegetaia era cât se oatep de bogată i, pentru
prima oară după mult timp,m-am sim it plină de speran ă.

Nu plecasem de mult, când am auzit un alt călăre. Inima a început să-mi

bată repede,dar apoio vocea strigat:
— Suntio,Abinia.
I-am recunoscut voceauilBen.
— Ben!am strigat ine-am apropiatunulde celălaltrâzând.
Cât timp neam- salutat, cai no rit au opăit în loc,apoiam ajuns repedeîntr-un
lumini. La capătul uil era o casă mare, neterminată,pe care de-abia am
observat-o.Nu am acordatmai multă atenie nicihambarului aflat pu in mai
încolo.Ceea cei-am atras privirile a fostclădirea din lemn a bucătăriei isilueta
atât de bine cunoscută care săteaalături.

Ben a pornit înainte, ari Bele a luat-o la fugă spre noi.

Întâlnirea a fostdulceamară,- căcinu-i putusemaduce copilul.
Adusesem cu mine,în schimb,un portretalluiJamiepecare-l
schiaseSukeycu pu in timp în urmă.Apoii-am dat uil Bele medalionul meude
aur, în care pusesem uvia din părul fiului ei i i-am spus căo tăiasem cu abia o
oră în urmă.Am luat-o în braeîn timp cepipăia comoara cu degetele i,câttimp
aplâns,
am putut săsimt câtde mult suferea.Abia maitârziu, după ce -i am povestit
absolut totdespre Jamie,am întrebat-o despre ea.
Mi-a spus căîi era dor de noi toi.
Nu se nîelegeabine cuLucy, soia lui Ben?
Bele a szică senelegeauîbine,dar Lucy un era Mama. — iBen?am întrebat.Îlvezides?

În modstraniu, a evitat să ăspundăr. WUlStephensmaiare

ialioameniîn afarădeBensă-lajute?
Am întrebat,încercândsă-miamintescdacăvăzusem colibe.
— Da,aspusea,amaiadusîncăpatru.Vreaofermămare i, la cum
muncee,to so-aibă .
— Sepoartăbinecutine?am întrebat.
— E unom bun,dartotproprietatealuisunt.
 N-am iutt ce săirăspund,- conientăt fiind că,prin soul meu, deineam ieu
sclavi.Bele acontinuat:
— Wilm-aadusaici,darnu-sliberă. Am
respiratadânc:
— Bele,eu am crezutcă-liube tipe Wil.Am crezutcă ele tatăl lui
Jamie.
— Mi-azisBencecredeaitu.
M-am ru nati iam privit în jos.
— Wil doar m-a ajutat mereu, Lavinia. Nu l-am interesat
niciodată în felul ăla.
Apoii-am cerutsă-mispună adevăruldespre Jamie.Bele a ezitat.

— Marshaletatăllui.Maimultnu-ispun.Acum e timăritată cuel, a

acăuită toată povesteaasta.
— Daracum ecuBeattie!
Gata!O spusesem! Pentru asta venisem. Am izbucnit în plâns. Bele m-a
luat în brae m-ia lăsatsăplâng,dar lacrimile nu mi
sau- oprit nicicând mi-a datdrumul. Când am fost în stare să vorbesc,i-am
povestitdesprecâtdenefericităeracăsătoriamea,
despre câtde mult bea Marshal icum mă în ela idespre pica pe care i-o
purtam lui Beattie.Când Bele i-a luat apărarea lui Beattie,m-am înfuriat.

— Deci tu crezi că nu-l încurajează, că nu se bucură de

cadourile pe care ile ace?fam întrebat.
Bele a fostfoarte fermă.Oare uitam că Beattie nu putea să aleagă?
Marshal era stăpânul ei.
— Dare ialmeu!am spus.
— Da,dartu aiales,azisea.Beattienu aredreptulsăaleagă
nimic,nu poate decâtsăfacăîn a afelîncât sănu se erminet ăur povesteaasta.

M-am uitat înainte,evitându-i privirea, refuzând adevărul. Bele mi-a

spus pe un tonblând:
— ticecred eu,Lavinia?Cred cătesuperipeBeattiepentru cănu
poi săte superi pe Marshal.
Ainspiratadânc iacontinuat:
 — tiuastapentrucă ieutrecprincevaasemănător. M-am
uitatla ea.
— Cam de când aiplecatla Wiliamsburg,eu iBen suntem împreună.Nu
zic căi-rău saubine, a asa- întâmplat. Multă vreme nu mi-a plăcut de
Lucy.Îmitot ziceam că-ia a ipe
dincolo casănu vădcăsuferă iea.Dar adovedit căi-maibună ca mine.Când mi l-
au luatpe Jamie,a uitatde oricedu mănie.
Eram ocată.Îmi dădusem seama de mult că Ben i Bele ineau unul la
celălalt, dar sătreacăla fapte…
— iîncă.Am început,darm-am oprit,uimită căîndrăzneam să-i
adresez întrebareo atât de personală.
— Da,aspusBeledeschis.Eu iLucynedescurcăm.Îliube te pe
Ben, ca imine.I-a dat treibăiei, toi buni.
— Dar… am ezitatdin nou i,din nou,Beleaghicitlacemă
gândeam
— La începutIda mi-a datceva să nu rămân gravidă.Apoi,
după ce im l-au luatpe Jamie voiam un copil de al Ben, nu sa-
întâmplatnimic. i acum micul George alui Lucy e calmeui.
În cel mai multe nopi doarme aici.
Mi-a făcut semn spre un leagănde emnl din col,pe marginea căruia era o
pătură din petice pătrate,albastru cu ro .u Am continuatsă vorbim în timp ce
Bele a pus nite mâncare pe masă.

— Hai,copilă,mănâncăceva.
M-am surprins singură cu apetitul neobi nuit, dar poiami-am datseama
căscăpasemde o povară:situaia ciudată a lui Bele
mă ăceaf să ăm simt maipu in singură.Aproape erminaserămt de mâncat, când Ben a apărut la u ă
să îmi spună că se apropia
timpul să plec.Cai erau pregătii, iar elurma să mă însoească pentru o bucată
de drum. A ie it ca să ne lasesingure câteva minute laipu in timp cineva a
bătut iar la u ă.Crezând căera Ben, Bele i-a spus să intre.Când u a sa-
deschis,în cadrul ei stătea Wil Stephens,cu soarele strălucitor în spate.Nu mai
vorbisem cu eldecând fuseselaWiliamsburg,iarinimacare-mi băteanebune
temi-aspusclarcăsentimentelemelepentru elnu
făcuseră decât sădevină mai puternice.Bele -la invitat înăuntru, iar el -ia scos
pălăria în timp ce sepropiaa de mine.Tulburată de zâmbetului lui, a trebuit
săfac un efortsă-l privesc nî ochi.
— Domnia Lavinia,a spus elsalutându-mă cu o micare a
capului, iată că en vedem din nou.
— DomnuleStephens,am răspunsîntorcându-isalutul.
— E tibine?aîntrebat.
— Da,am spus,luând-opeBeledemână.
— În elegcăplecai.Chiartrebuiesăpleciaadevreme?aspus el.

Spre stânjeneala mea,am izbucnit în plâns mi-iam întors afa de la el.

— O aducimediatce-igata,i-aspusBeleluiWil.

— Nu potsă mă întorc,am spusprintrehohote,agăându-mă de

eaNu. potsămă întorc al el.
— ticătrebuie,aspusea.Elyarenevoiedetine. itrebuie
săai grijă ide Jamie.
Adevăruldin cuvinteleeim-a făcutsă-mirevin.Odată ajunsă
afară, am fostsurprinsăsă-l văd pe Wil călare pe calul lui Ben.
— M-am gânditsăvincutine,aspusel.
Am îmbrăiat-opeBele.Ben mi-azâmbitcând m-aajutatsă încalec
ep Barney.
— Tepricepilacălărie,aspusel.Papazicecăteporitarebine cu
calu’.
— Îmi place să călăresc, am spus, mângâindu-i gâtul lui
Barney.
Leam- făcut cumina pentru ultima oară ,iodată plecai,m-am surprins
ncepândî din nou să plâng.Sim eam că sedărâmaseun zid; mă sim
eamexpusă i vulnerabilă inu voiam să plec ind aceloc ndeu eram în siguran
ă. Wil mi-a luat hăurile din mână
ia condus elcai.
— Îmiparerău,nu mă potopridin plâns,am spuscând am fostîn
stare să vorbesc.
— Atunciplângi,aspusWil.
 A am-am oprit.Dacămi-arfispussănu plâng,n-a fiputut
să mă opresc, dar permisiunea lui mi-a secat umvac lacrimile.
Peste pu in timp i-am cerut să-mi deaînapoihăurile.
Wilavorbitprimul.
— Decinue tifericită? Am
scuturatdincap. Avenitînfaamea i i-
aopritcalul.
— Lavinia… aînceput,dars-aoprit.
Incapabilă să spun vreun cuvânt, îi sorbeamdin privri toate trăsăturile.

— Belemi-a ziscă aicrezutcă ea icu mine… că Jamie… a spus

el.
— Da,am răspuns.Aaam crezut.
— Lavinia,cum dete-aipututgândilaunacaasta?aîntrebat el.

— Eram foartetânără,am spuscasămăexplic.

Am fostsurprinsăcândaînceputsărâdăcupoftă.
— iacum,lanouăsprezeceani,teconsideribătrână?
— Am împlinitdejadouăzeci,l-am informat.
— Eida,arâseldinnou,eîntr-adevărodiferen ă.
— WilStephens!Vreisăspuicăîncămăconsideriuncopil?
Cuvintele uil blânde m-au dezarmat:
— Cred căe tiofoartefrumoasăfemeietânără,cu oinimăde copil.

Ei?! Ce răspuns puteam săi- daula asemenea vorbe? uN am răspuns,dar

tandreealui m-a făcut săîncepiar săplâng.Wil a
descălecat i -ia întins braele după mine.
— Lavinia,aspusel,invitându-măsăcobor.
Am coborâtîn braelelui im-asărutatchiaratunci,iareu i-
am răspuns. Am continuatacel sărut până când am sim it o pasiune
necunoscută până atunci. Tot ce-mi doreamera să un se termine,sămă
abandonez nîbraele ui,l a acă,atuncicând sa-oprit, l-am imploratsă
continue.Dar elm-a inut la distan ă cu braul.

— Nu,Lavinia,aspus,făcând un pasînapoi.E preapericulos

 inu poate să seminert decâtrău.
Am începutsăplângînhohote.Elm-aprivitneajutorat:
— Lavinia,eticăsătorită.
I-am întors spatele.Era un la !Dacăm-ar fi iubit, mi-ar fi spuso- iar fi găsit o
solu ie la nebunia care ajunsesecăsnicia mea. Furioasă idisperată, am reu ti
săîncalecpe cal ,i înainte caWil săpoată spune ceva,l-am lovit pe Barney
cucrava aiel
pornit.
Wilnuavenitdupămine.

CAPITOLUL PATRUZECI I ASE

Bele
Mi-e drag de micuul George cade ochi din cap.Are faa lui Beny igropiele
lui Beattie.Nicieu, niciLucy nu l-am auzit vreodatăplângând.Da,seagităelcând
îiefoame,darnu-ipasă
dacă-l in în brae eusau Lucy. Se uită la mine al felcum se itău la Lucy. i nicilui Lucynu-i
pasă, e preabucuroasăsă-l lase cu
mine.Într-un feliubesc pilulco ăsta la felcape Jamie al meu. Nu iut cum se
ace,fdar de câte ori îmi lipsee tcev, apare bebelu ul ăsta grăsu. Nu mă satur
să-l in în brae să-ilpup. LucyBeni râd ed mine:

— Cete-aapucat?Debăieiăilalinu-ipasă.
i a ae.M-am îndrăgosit de ăsta iasta e.
De când a venit Lavinia i mi-a adus un desen cu Jamie oi

uviă de părîntr-un medalion, l-am pus al gât inu-l mai dau jos, nicimăcarseara,când mă culc.
Lavnia zice că Jamie e foarte bine,că învaă să scrie isă citească. i celmai
bine e căMarshal nu-l vede niciodată. Lavinia zice că Marshal nu stă prea mult
pe la conac,vine doar să mănânce uneori. Nu tie pe unde umblă
noaptea,daralea nu
urcăniciodată.
Lavnia zice căare grijă de Jamie,dar ue nu iut ce săzic.Nu
arată prea ineb.E prea ervoasăn…plânge ind orice.
 Am văzut icăîncă-lmaiiube tepeWilStephens.Când i-am
văzut împreună în ziua când a venit aici, mi-am dat seama
imediat căsunt camine caiBen, arde acela ifoc nîei.Când Wil
Stephens s-a urcatpe calca ăs meargă uc ea acasă,m-am gândit:
„O, Doamne!“. După ce-au plecat, am rămas uc Ben i Lucy să ne
uităm în urma lor. Bena zis:
— Wil Stephens e bisericos, nu să-ncurcă el c-o femeie
măritată.
Lucy -ai ăspuns:r
— Dăparcătunuteducilabiserică. iuitecefaci!
A fostprima dată când l-am văzutpe Ben că rămâne fără
cuvinte în faa ei. Lucy a început să râdă când a văzut cum se uita Ben la
ea,apoim-a bufnit ipe mie âsulr. Ben a plecatde-acolo epeder.

Dar maiîntâis-a uitat nî urmă la mine i la Lucy, când râdeam. A scuturatdin

cap, dar tiam amândouă că sebucură că ne nîelegembine.

Ben crede că nu sa- întâmplat imicn între Wil pădure,dareu iLavnia în

iLucy nu suntem a a ed sigure.

CAPITOLUL PATRUZECI I APTE

Lavinia
În noapteaaceean-am reu ti delocsămi- stăpânesc gândurile, care oluau
razna. Nu mă interesacăerau lipsite de noimă; iamt
doar cătrebuia săl-revăd pe Wil. Nu iut cem-a fi făcut fără Sukey.Am tottrezit-o agitându-mă nî somn,
a a căpână la urmă
a venit în pat lângămine,cuieaalături, m-am mai lini it.
În timpul zileieram ocupate cupregătirile pentruvizita lui Meg, dara apărut
o problemă cu domnia Martha.Chiardacăîn cele mai multe privin e era
lucidă, grija eipentru Jamie devenise o adevărată obsesie,deacum- refuza
săl-mai piardă din privri.
Fany nea- amintit cădomnia Martha se urtasep exactla fel i cu Salyi,când a
fostde acord so- lase aim liberă, Saly murise.
 Nu încăpea îndoială că omnida Martha credea căamieJ era al ei. Ceruse
săise ducăahainele de copil din pod iîl îmbrăcape Jamiecu ele.Mâncau
împreunăîn salona ulalbastru,laaceea i masă,serv i de Fanny. Până
ieuîncepusemsăfiu îngrijorată de legătura lor ,i până la urmă,a trebuit să ufi de
acord cu Mama Mae cărebuiat săîi despărim.

Problema era că amieJ nu avea cum să seîntoarcă al bucătărie, pentru

căMarshal păreasă -ipetreacădestul timp aco.lMama
a spus căUnchiul Jacobera de acord săl-ia pe Jamie nî coliba lui. Mama a
maisugerat a,codată ce copilul se obinuia cu
schimbarea, Papa săînceapă săîl învee pe Jamie cereburit erau de ăcutf la
grajduri. Era un plan bun, dartiam căo asemenea schimbare nu avea să
rămână fără urmări, a a că am hotărâtsă a eptămt isă-i despărim după
vizita familieiMadden.
După ce eBle mi-a confirmat cine etatăl lui Marshal, abia am maireu ti să
mă comport civlizat nîprezena soului meu. Dar tiam că nu puteam aduce
vorba despre asta,nu îndrăzneam nici
să mă gândesc alurmări. Pe măsură ce se apropia data sosiri familieiMadden,
Marshal a nceputî să eab maimult.
Într-o dimineaă de septembrie,cu câtevasăptămâni înainte să
soseascăfamilia Madden, m-am hotărât brusc sălvzitez- ind nou pe Wil la
ferma lui. Am pretins că voiam săi-spun lui Bele că Jamieaveasăsemuteîn
colibaUnchiuluiJacob,daradevărule
că, în adâncul inimi mele ineret nesăbuite,icredeam căWil era solu ia
pentru fericireamea.A eptasemtdestul un semn de la el, o vorbă care sămi-
demonstreze că se gândeala mine. Dar un
venisenimic.Numaiputeam a tepta.
În acea dimineaă Marshal plecase deja cu Rankin pe plantaie. tiam
căaveam la dispoz ie celpuin patru ore până la prânz, când trebuia să ăm a
zela masăucsoul meu. N-am spus nimic nimănui despre planul meu. La
grajduri nu era niciurmă
de Papa,a a că l-am în euatsingură pe Barney. Eram în a i plecasem deja
mairepede decâta fi crezut cu putin ă ,i pe
măsură ce mă îndepărtam prin pădure, m-am înveselit i am început
săcânt.
 Aproape ajunsesem în lumini când am auzit un strigăt în spatele meu.
Nu încăpeaîndoială căera voceaui Rankinl. Mi-am dat seama cămă
urmărise.Îngrozită ifurioasă în acela itimp, am încetinit, dar nu m-am oprit.

Peste puin timp Rankin m-a ajuns din urmă.

— Doamnă Pyke!a spus,prefăcându-sesurprinscă mă vede.
Nu tiu sigur, dar cred căsoul dumneavoastră o săvreasăafle despre
povesteaasta.
— Carepoveste?am întrebat.
— Ei,că sunteisingură pe-aici ivă duceila ferma luiWil
Stephens.
Am sim itcăiau focdefurie.Fusesem prinsăîncapcană inu-mi
maipăsa ce spun.
— Câte tide josnic!am ipatla el im-am întors,pornind către
casă.
Rankin a început sărâdă i -ia întors elicalul, urmându-mă. —
Bine,ofăptură înfocată ca tineeposibilsă găsească ocale
să mă covingă săact.
Când am auzit una ca asta,l-am lovit pe Barney cu crava a. Mi-am mu
catlimba ca să nu plâng i, până am ajuns acasă, înghieam sânge.Papa era la
grajduri ,idupă ce ma descălecat, i-am întins hăurile.Eram amândoiconienti
căRankin, călare pe caul lui, ne observa fiecare mi care.Am spus pe un ton
câtam putut de calm:

— Bună dimineaa, George. N-am vrut să te deranjez mai devreme

a că,adupă cum vezi, mi-am în euatsingură caul.
Papa a atddin cap.
— Văd,domnia Abinia,da’data vitoarecând vreisă călării săîmi
spunei, -il în euez o.i
— Mulumesc,George,am spus in-am maipierdut timp, porind
către casă.
tiam că Marshal avea să afle imediatce sepetrecuse nui
aveampreamult timp la dispozie ca -sămi pregătesc ărareaap.
La prânz amîntârziatcâtde mult am avut curaj. Spre norocul meu, Fany
nu se sim ea bine în ziua aceea,a a că la masă
servea Beattie.Când am intrat nî sufragerie,Marshal deja se
zaseea lmasăNu. l-am văzut prea esd aâtde posomorât. Mi-am datseama
imediatcă Rankin îi spusese ott. Marshal nu sa-ridicatcând Unchiul
Jacobmi-a tras scaunul să mă a ez.Când i-
am întâlnit privireaUnchiului, am văzut căera foarte ngrijoratî i am îngheatde
ricăf.M-am foratsăapuc lingura iam început să mănânc supa. Am mâncatîn
tăcere, în timp ce Marshal bea vin.Stomaculmiserevolta,daram continuatsă
înghitlichidul
fierbinte,pregătindu-mă pentru tiradă. Când Beattie a ie t,iam fost ocată
săobserv căera din nou gravidă. Brusc,toată teama
mea sa-ransformattîn furie.Nu era normal! Cum îndrăznea!Cine era omul ăsta
casă-mi controleze aviaîn felul acela? În fiecare zi trebuia săîndur
purtareaintolerabilă a soului meu ,i văzând-o pe Beatie,eram din nou pusă în
faa urmărilor nuiu astfelde comportament. Eram ieu o sclavă,la felca ceilali. N-
am mai putut sămi- stăpânescuriaf.

— Treaba asta trebuie să înceteze!am spus,izbind cu ambi

pumniîn masă.
— Caretreabă?aîntrebatMarshal,surprins.
— Asta!CuBeattie!am spus.
Marshal sa- înro ti al faă ia chicoit, beat. L-am văzut pe Unchiul Jacob
îndreptându-se către u ă. uN voiam să ceară ajutor. Aveam să mă ocup de
acea problemă singură.
— Nu pleca,Unchiule,am strigat. ticeseîntâmplăaici.Toată
lumea ie!t
M-am ridicatde al masăm-ami apropiatîn grabă de Unchiul
Jacob.Nu tiu decem-am adresatlui;bănuiesccă nu am avut
curajul săl-înfrunt pe Marshal. Unchiul nu a spus nimic,dar m-a avertizatcuo
privire,de care nu am inut cont.
— tice face cu Beattie – cum o ia cu fora. iacum,am scuipat
eucuvintele,o sămai aibă un copil.
L-am auzit pe Marshal ridicându-se ed al masă iapropindu-se, darnu-mi
maipăsa ed nimic.
— O folose te,Unchiule!am ipat.Poisă-iînchipui?!Cape-un animal!
 M-am oprit când am sim it mâna lui Marshal înfigându-mi-se
în păr. i-a răsucit degeelt m-ia tras după el, afară din cameră.
Am ipatde durere iUnchiula încercatsă mă ajute.Înfuriat,
Marshal l-a împins pe Unchiul înspre dulap cu atâta foră, căun
platou cu carne sa-făcut ăndări pe podea.M-a împins pe lângă
Beattie,care tocmaiintra. aE sa- întins după mine,scăpând
cetile de porelan din mână,dar Marshal a continuat ăs mă
împingă.Beattie a căscathiocde spaimă privindu-l pe Marshal
trăgându-mă în dormitorul lui. Încremenisem de spaimă când a
trântit u a nîurma noastră.
Nu a ipat, a început doar sămă lovească.Se nroî sei alfaă i
arăta de nerecunoscut. Era beat, darnu am să aud vina pe vin. i
nicipe cuvintele pe care el ostisemrmai devreme.Violena care a
urmat a fostatât de oribilă, încât nu voi vorbi despre ea.
Când sa- terminat iela ie tidin cameră, m-am dus al lavoarul
lui i am început să mă spăl, fără sămi- pese căi- umpleam
prosoapele de sânge. Apoiam început să vărsi păreamsă nu mă
maiopresc.Epuizată,m-am a zate pemarginea patului i am rămas acolo până
când mi s-a părut că totul fusese doarn u
co mar.
Când Mama a enitv după mine, am zâmbit i i-am spus:
— Mama,Beattieosăaibăuncopil.
Mama adatdin cap.
Hai, copilă, a spus,vino cu
Mama.
M-am dus cu ea în camera mea,unde m-a băgatîn pati m-a
mângâiat pecapmult timp. S-a uitat demulte ori pe fereastră. Părea că niciuna din noi nu avea cuvinte
într-o asemenea
împrejurare.
Peste treisăptămâni, la începutul lui octombrie 1804, când
frunzelprinseseră culoriminunate,au venit Meg ipărin i ei, încărcai de
cadouri pentru Ely. În primele zile îmi doreamatât de mult să
semtăsibine,încât îmi era rău.
Marshal bea mult ,i spre surprinderea lor, î icerea scuze i plecaaproape
întreaga zi. În sera ceildea- patra zile,Meg a
venitîn cameramea im-aîntrebatdacăputeam săvorbim între patru
ochi.
Aînchisu aiareui-am spussăsea ezepeunuldintrefotolile
ro iidin faa căminului. Meg aveanouăsprezeceani ,i de ise maturizaseîn
ultimi doiani, nu se schimbasemult faă de cum mi-o aminteam. Era nî
continuare pasionată de botanică maimult decâte dorice altceva imi-a
mărturisit cărelaia eicu Henry continua, dar lent, ceea ce el covenea
mânduroraa.
Meg -ia schimbat ozpia ,i chiar acăd nu sa- plâns,mi-am datseama că o
durea oldul bolnav. tiam că nu voia să aduc
vorba despreasta,a a că am alesaltsubiectdeconversaie.Ce părere avea
despre colecia pe care o făcusem împreună cu Sukey?

Aziscăeraminunată,darnudeaceeaveniseîncameramea.
— Lavinia,aspus,tunutesim ibine?
— Bada,am asigurat-o.
— Nupoisădormi?m-aîntrebat.
— Nu,Meg,am min it.Deceîntrebi?
— Nu e titu,aspusea.E tiaade… nervoasă. ieu imama credem
căe itprea abăsl. Mult prea abăsl.
— Ah,da.Din cauza emoilor.N-aiidee câtde nerăbdătoare am
fostsăvenii în vizită.
— Lavinia.Ce-apăitMarshal?E denerecunoscut.Nu-mivine
săcredcăsa- îndepărtat atât de părin i mei.
— Ah,Meg,suntsigură că vrea doarsă le fie pe plac i-ie teamă
cănu reu ete,am spus.
— E tisigurăcăetotulînregulă?Aîntrebatea,dinnou.
— Suntbine,am min it.
Ce puteam să spun? Mi-era teamă să deschid gura,mi-era teamă că n-
aveam să mă maiopresc până nu spuneam tot. i nu puteam să fac a a
ceva. Cum puteam săi- spun despre ce sim eam pentru Wil? Cum puteam
săi- spun despre sarcina lui Beattie,despre elaria lui Marshal cu ea? Cât
despre ucrull oribil pe care mi-l făcuse cupu in timp în urmă,abia reu eam
să mă gândesc eu la el, nu se punea problema să vorbesc despre a a
ceva.
Meg, dându-i seama că nu mă sim eam în largul meu, s-a uitat prin
cameră ia schimbat subiectul.
— Ceprimitoareecamerata,aspus,câtededrăgu ă.
— Da,am spus,u urată că renun ase la ideea de a-miafla problemele,nu
tiu cum să vămulumesc, ie mameiitale,că v-ai gândit săfacei asta pentru
mine.
Am continuatsă vorbim despre camera mea idespre restul
casei, cutoate comorile pe care el adăpostea. După ce a lecat,p m-am prăbu
it pe pat, întrebându-mă cum aveamsă acf afă la tot
câttimp avea sămaidureze vzita lor. Cu abia câteva săptămâni
înainte,ardeam de nerăbdare să vină.Acum, îngrozită că ar fi putut să en
afle secretele ur noase,iabia aeptamt să lecep.
Domnia Sarah era mulumită de elulf cum î irevenise sora ei,
dar o îngrijora ata amentul acesteia faă de Jamie.Când am
rămas singure,m-a întrebat cine era copilul iceiam tdespre el.
— tiucăedelacolibe,aspusea,darlaculoareapecareoare
îi cam pui întrebări.
— E fiulluiBele,am spus.
— FiulluiBele!Nuera…
S-a oprit, dar nu înainte să-i percepdezgstul din glas. tiam că niciea nu
cuno eat adevărul despre relaia lui Bele cu Căpitanul, darnu tiam unde să
încep i unde să mă opresc cu dezvăluirea ui,l a a căn-am spus nimic.

După discu ia noastră,a lansato adevărată campanie pentru al- îndepărta

pe Jamie de domnia Martha,darnu a reu ti decât
să distrugă orice progres pe care îl făcuse sora ei. După ce,la insistenele domnieiSarah, Jamie a
fostscosdin casă,domnia
Martha a devenit atât ed agitată, ncâtî icindozele masive de laudanum n-au
reu ti so- liniteascăDupă. două zile în care a văzutcâtde nefericită era sora
ei,domnia Sarah a cedat ia acceptatca amieJ să efi adus napoiî.Darsoacra
mea ejad trebuia să ia din nou doze mari de audanum,l iardependen a lui
Jamie de eaera la felde puternică.

Vizita familieiMadden a părutsă durezemaimultdecâta fi

putut sămi- închipui. De i am petrecut mult timp cu domnia Sarah iMeg,nu
reu esc ăsmi- amintesc despre ceam vorbit. Pur
isimplu nu iamt ce săfacsauce săspun casăle explic nî ce situaie dificilă ne
aflam. În fiecare seară mă chinuiam să dorm,a darnu reu eam, gândindu-mă la
zilele următoare.Nu reu eam să mănânc prea mult nî atmosfera apătoares de la
masă,când Marshal orilipsea,oribea prea mult. Era aproape imposbil de suporat.

În ajunul plecări oaspeilor, m-au îngrijorat ipetele care se auzeaudin

bibliotecă.Am luat-o la fugăpe scări, dar amaM nu
m-a lăsatsăintru.
— E domnu’Madden,stă devorbă cu cona u’Marshal,mi-a spus
ea.Fă bine nuiintra acolo.
Mama a ămasrlângă mine i am ascultatamândouă al uă.
— Dartu tibine! ticâta avutpământulde suferitde la tutun! a
spus domnul Madden.
— Rankinspunecă… aînceputMarshal.
— Rankin nu-i decât un beiv! Ce tie el despre rotaia culturilor?
urmat o tăcere scurtă, după care domnul Madden a continuat:
— Marshal.Oamenităimordefoame.Cum vreisămuncească
dacăsunt înfometai ibolnavi?
Aurmatonouătăcere,apoidomnulMaddenaspusmaiîncet:
— Ces-aîntâmplataici,fiule? tibinecăosăpierzitotuldacă continui
a a.
Marshal a explodat:
— Numaiaitreabăculoculăsta!Lasă-măînpace!
Eu iMama am sărit, speriate,când Marshala deschis u a cu foră, dar nu
credcănea- observat cânt a trecut în grabă pe ângăl noi ia ie it din
casă.Domnul Maden m-a văzut imi-a făcut semn să ntru,i închizând u a
ilăsând-o pe Mama peafară-.
— Potvorbisincercutine,dragamea?
Am făcutsemncăda,fărăsămăpotmica.
— Mă tem că eu idomnia Sarah suntem foarteîngrijorai,a
spus el.
Când nu a primit un răspuns,a cotinuat:
— Decândam venit,am observatcăgospodăriaaceastaeîntr-o
stare proastă.
M-am prăbuit pe anapeac.
— Nu evinata,Lavinia,aspus,intuindlacemăgândeam.Nu,
mă emt că ntreagaîăspunderer ea soului tău.
Văzândcâteradebinevoitor,mi-avenitbruscoidee.
— DomnuleMadden…
— Terog,spune-miunchiule,m-aîntreruptel.
— Da.Da.Unchiule.Mulumesc.Potsăvăcerofavoare?
— Orice,dragamea.
— A putea… Ar fi posibilca eu iEly să ne întoarcem la
Wiliamsburgcuvoi?
Mi-am inut respiraia câtimp am a eptatt sămi- răspundă.
— Încefelsăteîntorcicunoi?Învizită?
— Nu,am spus cu un glas care până imie mis-a părut
neconvingătoare. M-am gândit că am putea să ne ntoarcemî de tot.
Domnul Madensa- a ezatlângă minei mi-a vorbit încet:
— Nu credcăMarshalarfideacordsăplecipentru operioadă
nedeminatărt. i chiardacăar ,fi mă îndoiesc că ar ăsalo-pe
fiicalui săplece cu tine.Te ndoieî itde asta?
— Nu,nu.Aae,desigur.
— Aivenifărăfiicata?aîntrebatel.
Nicinu se uneap roblemap so- părăsesce pEly, i-am spus.Mi-
a spus căîn elegeaproblema meacă,idacăaveamnevoie de el, trebuia doar să-i scriu. Aveasăfacătotce
uteapsămă ajute.I-am
mulumit pentru generozitate,având grijă sănu arăt câteram de disperată.

Abiaadouazidimineaă,dupăcetrăsuralorapornitladrum,
iareu am rămas ăs le acf uc mâna,mi-am permis să daufrâu
liber sentimentelor. La mult timp după plecarea lor, când praful
ridicatde răsurăt se aezase ed mult, Unchiul Jacoba venit im-
a acoperit cuun al.M-a îndemnatsă ntrui. M-am uitatla chipul
lui îmbătrânit iblând, căutând un răspuns.
— Unchiule?am spus.
— Haide,copilă,azisel imi-aoferitbraulcasămăconducă pe scări.

Am rămasnemicată aproapetoată ziua;îmipierdusem orice

sperană.Sukey avenit, dar amdat-o afară.Când se ntunecaî i situaia mea
părea din ce în ce maifără ie ire,am început să devin nelinitită,gândindu-mă
cănu puteamsă maiîndur încăo
noapte în compania gândurilor frământărilori mele.În timp ce mă
plimbam de cocolo,-lmi-a venit o deei.
Am traversatcoridorulpânăîn cameradomnieiMartha,unde
Mama o pregătea pentru noapte. M-am dus direct la sticla de
laudanum i mi-am turnato doză ntrî-un paharde apăMama. m-a privit când
amestecam în el ,iînainte săapucesăprotesteze,l-am băut pe ott. Peste
câteva minute,când drogul a început să -i facăefectul, mi-am dat seama că,
în sfâr t,i găsisemo scăpare.

CAPITOLUL PATRUZECI IOPT

Bele
Lavnia a maiîncercato dată să vină,dar ankinR a prinso-. După aia,Papa n-a
maivenit vreo două săptămâni. Ben s-a dus săvadă cese ntâmplă,î dar Papa l-
a trimis napoiî ii-a zis sănu maivină,că ankinR e cu ochi pe oatăt umeal.

Fanny iEddy au venit în toiul nopi să ne povestească,mie,

lui Ben ilui Lucy, cum merg reburilet.
Fa nyi Eddy arată nostim împreună.El e aret scund iFany e oartef
naltă,î dar slabă cael.
Eddy e băiatul lui Ida i e un om bun, chiar acăd e allui Rankin. N-a ales Ida
săi-tot acăf copi lui Rankin. Dintre toi copi ei, numaiunul nu era allui Rankin,
Jimmy, bărbatul lui Dory, dar Rankin l-a omorât nî bătaie.Eddy era copil, dar l-
a văzutpeJimmymurind.Nu eniciun secretlacolibecăEddy,aa

mic cum e,ar vrea sălomoare- pe aicătsu-.

 Eddy e foarte tăcut, iar Fanny vorbe te ipentru el, dar, de fiecare dată
când easpune ceva,eladaugă:„Mda,a a e. Fany
are dreptate.Îhî, are dreptate”.Parcar- vrea să-i binecuvânteze vorbele.

Fanny nea- povestit ce -ai făcut Marshal Lavnieicând Rankin a prinso-

veind încoace.
— Sepoartătotciudatde-atunci,aspusea.
— Îhî,azisEddy.
— Cinevatre’să-lbatăp-ăla,aspus
Ben.
— Nuzicetâmpeni,aspusFanny.Te-aromorî.
— Aredreptate,aspusEddy.

— Ben, i-aduci aminte cum îi ziceai mereu „păsărică”lu’ Abinia.A

aeacuma.Caopăsăricăsperiatăcarestăpepământ.
Trebecevamaimultcavântu’cas-ofacăsăzboareiar.Normal,să
poartă cao albă, sădă bătută istă la ea-n cameră. i Beattie are
necazuri, da’eafacecumvasăsădescurce. Nu tiu de ceAbinia nu face alfel.Mă
enervează!
— Îhî,chiarc-o…
— A teaptă,Fanny,i-am retezat-o luiEddy.Miemiseparecă
încearcă,dar Marshal e preamult pentru ea.Nu uita, Fanny, eu tiu cum e
Marshal. Nu i-am povestit fiindcă era prea mică atunci, dar când îl apucă, n-
ai cum să-i facifaă.
— N-am zisnimicadetine,Bele… aspusFanny.
— Adu-iamintecăLaviniaeca icopilulmeu,Fanny.
— Bele, ticăiovorbesccam multcâteodată.Acumasuntem
toi speriai. Mama iPapa nu iut ce săacăf.i Mama nea- zis că Lavnia a-nceput să
aidin picături, ca omnida Martha.
Eddy nu spunea nimic, darse vedeacă nu-i făcea plăcere discu ia mea
uc Fany.
— Chiar dacă-ialbă,Fanny,pentru mine ea face parte din familie. i n-are
cum săiasădin asta, la felcanoi, am spus.
— Dardecenufuge?AîntrebatLucy.E liberă,nucanoi.
— MamazicecăAbiniai-acerutlu’domnu’Madden săplecela
Wiliamsburg,aspusFanny,da’eli-aziscătre’s-olasepăElycu
Marshal. tim cutoi căn-o săfacăuna caasta.
Am tăcuttoi,îngândurai.
— CefaceJamiealmeu?am întrebat,chiardacăîmierafrică de
ecaveam să aud.
Fanny sa- uitat în altă parte.
— E bine,azis,da’osă-lluăm dălaconaccâtdăcurând.
— Dece?
— Unchiu’Jacob vrea să-lia la el iPapa vrea să-lînvee treburile
pă la grajduri.
Mi-am datseama că Fanny ascunde evac.
Înainte să apuc so- mai întreb ceva, sau- ridicatau izis că trebuia
săplece.
Uneorisimt căînnebunescedgrija lui Jamie,mă totîntrebcum a putea săl-
iau la mine.Nu tiu ce m-a facefără micu ul George icia.

Mă în eleg tare bine cu Lucy, darcând am văzut că iar e

gravidă,m-am supăratpe Ben.
— CândîitotfaciastaluiLucy?l-am întrebat.
— Cetotzici?aspusel.
— Crezică-schioară?am întrebat.
Când a bătut la u ă în seara aia,l-am trimis înapoila Lucy. După un timp m-
am gândit că,totu i, dacă -arnfi cu Lucy, nu l-
avea pe eorgeG almeu. Lucy mă lasă pe mine să am grijă de copil. Ea doar îi
dă sămănânce,apoimi-l dă mie zice:i
— Du-telaMamaBele.
Cuvintele alea sunt dulcica mierea entrup mine.
N-a duratmult săl-primescînapoipe Ben.

CAPITOLUL PATRUZECI INOUĂ

Lavinia
Am dat peste cele ase sticle nedesfăcute de laudanum în aceeaziicând
am găsit actele de eliberare ale lui Bele.După
vizitaluiMeg,nimicnu misemaipăreacăaresens idemulte orirătăceam fără
rostprin casă. Iarna î iintra în drepturi, dar nu acela era motivul pentru care
nu mai ie ame săcălăresc.Findu-
mi prea eamăt de urmări, nu maiaveam curajso- vzitezpe Bele ,i fără asta,
nu aveam nicio altă destinaie.Completlipsită de raiune,nu pricepeamde ce
Wil nu încercasesă mă maivadă.Nu
mai aveam chefsăcitesc,încercândi să-mi lini esct intea,m îmi
căutam o altă ocupaie. Făcusem, împreună cuMama,inventarul
lucrurilor din casă în anul dinainte dar, din diferite motive,ne
opriserăm înainte să ajungem la camerele domnieiMartha.
După vizita domniei Sarah, domnia Martha avea din nou
nevoie de supraveghere permanentă.Mama,Fany i cu mine o
îngrijeam cu rânduli ntrunaî din ace lzile, ândc copii
domnia Martha dormeau, am observat ulapuld înalt pentru
lenjerie din salona ul albastru. Mi-am amintit cănu verificaserăm
ce coninea.Nu era o treabă care sămi- facăplăcre, dar nu puteam să
maistau degeaba ore nî ir, a acă m-am hotărâtsă
mă apuc. de
M-am urcatpe un scaun de lemn ca să ajung la rafturile
sus.A fost ositorbsă dau jos toate teancurile de cear afuri i
cuti pentru pălării, a acăm-am bucuratcând am terminat icu
ultima.Auzind sunet de sticle din ea,am fostcurioasă iam
deschiso-.Înăuntru erau asesticle pline cu laudanum. Oare domnia Martha
el ascunsesecuani în urmă? robabilP că a,daltă explicaie nu exista.Oare
era un loc unde obi nuia să ascundă lucruri? Stăteam în picioare pe scaun,
dar un reu eam să văd
până în fundul dulapului. Am pipăit cu mina i aproape că am
ratat pachetul dar, odată ce l-am sim it, l-am învârtit până am
reu ti săl- apuc.Era un plic adresat uil Bele.Am recunoscut
imediatpachetul luatde domnia Martha de Crăciun, cumuli ani
în urmă. tiam căîn elerau actele de eliberare ale uil Bele.Plicul
mă speria.Oare ce semnificaie ar avea acle documente pentru
ea cum?a Ar fi putut Marshal să eloloseascăfmpotrivaî ?ei
Înainte săvină Fany să mă înlocuiască,am dus pachetul i
sticlele de laudanum în camera mea.Nu am vorbit cu nimeni
despre cedescoperisem iintenionam săfac caactele săajungă la Bele
câtmai curând.
În seara aceea am luatlaudanum ca sămă linitesc nainteî de culcare.A
funcionata ade bine,încâta doua zi am amestecat câtevapicături cu pu in vin
de Xeres cuo jumătate de oră înainte de masade prânz. Combinaia s-a
dovedit cu adevăratmagică. Am pututsă stau linitită în prezen a luiMarshal
iam reu it
chiar ăs mănânc fără sămi- fie rău. Am văzut că nici măcar
prezen a lui Beatie, gravidă cum era,nu mă maideranja ca înainte.
Marshal părea mulumit de starea mea relaxată ,i
crezând că era din pricina vinului, m-a ndemnatîsă maibeau.Nu m-am
împotrivit.
Am continuatsă folosescdrogul, ivăzând că îifăcea mereu
efectul, nu a duratmult până când am început să mă bazez pe el
zilnic pentru a mă sim i mai bine.
I-am scris lui Meg,povestindu-i despre cât edbine îmi făcea, dar când mi-a
răspuns avertizându-mă în legătură cu efectele
nocive ale opiumului, m-am supăratatâtde are,tcăvoia să mă
lipseascădealinareape care mi-o găsisem, încât am înceat să-i
maiscriu.
În seara de Crăciun, Fany m-a rezitt dintr-un somn adânc.
— Mamaarenevoiedătine,mi-aspus.Beattiena te.
— Unde-iIda?am întrebat,încercândsămătrezesc.
— E bolnavă,aspusFanny.
— Du-te,i-am zis.RămâneucudomniaMartha.
— Mama zice că pă tine te vrea,a spus Fanny.Zice că-io
na eret grea.
M-am îmbrăcat, nemulumită.Papa George mă a tepta la u a
din spate imi-a întins braul, apoim-a condus, inând o toră aprinsă. Am auzit
ipetele lui Beattie veind din bucătărie.Încă
indignată că mi se deaă ceaa sarcină,a fimers mult maiîncet dacă Papa nu
mă răgeat după .el
Darnu am rămas ecer pentru mult timp.Mama o făcuse pe Beattie să
seridice isă facă câiva pa i ,i când am văzut cât suferea,mi-am aruncat aul de
pe meriu im-am dus s-o ajut.
 — Ţine-o-npicioare iajut-osăsemite,aspusMama.
— Sprijină-tepemine,Beattie,am spus.
Am inut-obinedebra i,cu faacontorsionatădedurere,m-a prvit.

— Îmiparerău,domniaAbinia,miaspus.
— t,Bea,am zis,daro nouă contraciei-a arcuitspatele i nu sunt
sigură că m-a auzit.
Dimineaa devreme,când copilul sa- născut, eram toate trei
epuizate,dar ucuroasebde succes. M-am sim it atâtde u urată când
Mama i-a dat copilul ciocolatiu lui Beattie.
Proaspăta mămică dormea,iar ue i Mama Mae pregăteam micul dejun.
Când Mama a dus mâncarea al conac, eu am rămas cu copilul,
mângâindu-i fei oara până când Beattie sa- trezit. I-am pus copilul în
braele ntinseî amirâsamândouă când -ia încreitfaa micuă. S-a uitat la el ia
spus:
— Îmiparerăudederanj.
I-am făcut semn să tacăMi.-a luat mâna i mi-a sărutat-o.
Drept ăspuns,r i-am sărutat-o i eu pe a ei. Nu i-am spus prieteneimele din
copilărie căîn timp ce sechinuia sănască, am
văzutsemneledepetrupulei.Nu maiaveam nevoiedealtcevaca
săfiu sigură cănu era decâto victimă nefericită a soului meu i m-am întristat
aret când m-am gândit la necazurile pe care i le făcusem ieu.

Am rămascu eacât i-aalăptatcopilul iîn continuare,când

au dormit amândoi. Stând acolo,în casaîn care copilărisem, am luat
hotărâreasăîndrept lucrurile.
Inima îmi bătea nebune te, darmi-am păstratcalmul când m-am adresatlui Marshal la prânz:

— Beattieaavutona terefoartegrea,am spus. El

sa- înro t,i dar nu m-a privit.
— Arenevoiedetimppână-irevine,am spus.
S-a ridicat, iar euam împietrit, pregătită pentru o izbucnire, dar a ie tidin
cameră fără să spună nimic.
Când vremea sa- încălzit pu in pe la sfâr tuli lui ianuarie, Marshal a plecat
pe neaeptatet pentru o zi întreagă. Înarmată cu
curajul pe care mi-l dădeaopiumul idorind săl-vădpe Wil, m-
am hotărât să profit de ocazie isă-i duc actele lui Bele.I-am mărturisit lui Sukey
entrup că tiam că nu avea să mă lase să plec ânăp nu-i dădeamvreo explicaie.

— Vreau să rămâiaici,dareu trebuie să mă duc s-o văd pe

Bele.
— Dece?m-aîntrebat.Decetre’s-ovezipăBele?
— Am găsitniteacte,i-am optit.
— Ceacte?M-aîntrebatea,totîn oaptă.
— Îispun cândmăîntorc,am zis,dartrebuiesă-mipromiică nu vei
spune nimănui.
— Promit.
Aveam încredereîneamaimultdecâtînoricine.
M-am certatcu Papa când am insistatsă mi-l în eueze pe Barney. i-a
datseama mediatiunde voiam să mă duc.Mi-a spus că vremea era
capricioasă inu aveaidee icin când urma să se întoarcăMarshal. Mai mult,
mi-a spus,era mult mai probabil ca
Rankin să vină la grajduri în timpul ierni. N-am avut curajsă-i spun lui Papa
despre actele lui Bele saudespre dorin a de al-
vedea pe WUl. Am insistat cu încăpăânare. Chiar dacă s-a posomorât, am
inut să facă ce-i ceream i până la urmă am plecat nîgalop. Nu m-am întors
săi-fac cu mâna;am pipăit, în schimb, pachetul pe care Sukey ăm ajutase
săi-lmleg alpiept, pe sub haine.

Ajunsesem pelajumătateadrumuluicând,în sfârit,am avut

curajsăîncetinesc upin. Chiar atunciam auzit nechezatul unui
calîn spatele meu. L-am oprit il-am întors pe Barney casăvăd cine eraBineîn. eles,nimeni altul decât
Rankin.
— O,doamna Pyke,a spusel,speram să vă prind din urmă. Chiarmă
întrebam unde vă grăbii a a,daracum că aproape ai ajuns, nu maie cazul să
mă întreb. Bun prieten vă e Wil Stephens,nu-i a a? adăugatazâmbind.

Când a văzut că un prime te niciun răspuns,a apucathăurile calului meu

inea- întors respcasă.
— tiicăsouldumneavoastrănuvreasăveniiaici.
 L-am lovit cucrava pestea mână. Barney as -smucit înainte, i
când a luat-o spre casă, i-am prins hăurile.
Eram pregăită sămi- înfrunt soul când a venit în camera mea în sera
aceea.Îi cerusemlui Fanny so- ia pe Ely iso- culceîn
camera copilor. Sukey arefuzat săpleceedângălmine,a acăne a zaserăme
amândouă ijucamcări. Când i-am auzit pa iilui Marshal pe scări, au început
sămi- tremure mâinile.
— Nu-ifieteamă,domniaAbby,stauaicicutine.
— Terog,du-telaMama,i-am optit,dareaascuturatdincap.
Când a intrat Marshal, Sukey as -ridicat în picioare,a acum i se cerea.

Marshal sa- apropiatde mine mi-a dato palmă peste afă.

Sukey aicnit.
— Undeteduceai?Aîntrebatel.
Am privitînjos.
— Am ie itsăcălăresc.
De data aceasta m-a lovit cu atâta foră,că am căzut de pe
scaun. A vrut să mă lovească din nou i, înainte să apuc s-o împiedic,Sukeya
sărit al el. L-a mu cat adânc de bra. Spre
surprinderea iu urareamea,ela ie it brusc ind cameră.Eu i Sukeyne liniteam
una pe cealaltă când Marshal s-a întors însoit de Papa George.

— Ia-o,aspusMarshalarătândspreSukey.Du-ode-aici.
— Nu,l-am implorat,strângând-o pe Sukey în brae.Te rog,
Marshal, n-a făcut nimic ăur.
— La iocioară să mă mu te imaizici ică n-a făcutnimic
rău! a ipat el.
— Vroiadoarsăteoprească.
— Sămăoprească?Sămăoprească?!
S-a întors către Papa, care ămăsesera ul ă.
— George,am zissăvis-oieide-aici,aspusel.
Sukey eineas rânsst de mine cubraele,dar Marshal a smuls-
de ângăl minei a aruncat-o spre Papa George.
— Du-ode-aici!
Ochi lui Papa aruncauscântei itrupul i se cutremura ,i
pentru o clipă teribilă, am crezut căaveasă-l refuze ep Marshal. Dar sa-
stăpânit ,icuo blândee ei tăi din comun, a convinso- pe Sukey ăs vină cuel.

După ce auieit, am căzut în genunchi.

— Marshal!Terog!Terog!Nu-ifacerău.Undevreis-oduci?
— Lacolibe,unde-iloculei.
— DarEly?l-am implorat,schimbândtactica.
— Arecinesăaibăgrijădeea,aspusel.
— DarSukeyn-alocuitniciodatăacolo,osă-ifiepreagreu!
— E numaivina ta,Lavinia,a spusel.Îndrăzne tisă mă pui
într-o situaie atât de jenantă! Te ducisăte vezicu altul!
Eram încă nîgenunchi iam continuatsăl-implor:
— Terog,Marshal.Pedepse te-mă pemine,nu peSukey.Nu mi-o
ual. E ca icopilul meu.
M-a lovit cu piciorul.
— Ridică-te.Îmifaciscârbă!
Numele pe care le dai ciorilor ăstora! Zicică-i ca icopilul tău.
Le spui Mama iPapa de parcăi-arfi rude!Continuă să et pori a a io să-i duc pe
oti deaici-.
După cea ie it din cameră,m-am dus la fereastră.Totul era cufundat în
întuneric inu sevedea nimic.Era lini et în casă; nimeni nu îndrăznea să
acăfvreo mi care.Am încuiatu a m-i am dus al dulap. Tremurând, mi-am
dezlegatactele uil Bele de al piept. Leam- ascuns pe aftulr de sus,în spatele
cutieide pălăriîn care se aflau sticlele cu laudanum. N-a trebuit să mă
gândesc prea mult până m-am hotărâtsămi- torn o doză mare într-un

pahar de Xeres,apoiam băut lichidul iam a epatt să -ifacă efectul.

A doua zidimineaă Mamami-a spusîn oaptă căoduseseră
pe Sukey în coliba lui Ida in-o lăsaserăsă- iia lucrurile.Toi fuseseră avertizai
că, dacămă ajutau, vor vândufi i imediat. Îmi aminteampreabine avertismentul
lui Marshal. Dacăo luasepe Sukey de lângă mine, nu mă îndoiam că avea să
facă la fel cu oricine. După aceea,n-am maiavut curajsă întreb pe nimeni
despre Sukey.
 Disperată, i-am scris o scrisoare domnului Madden, apoimi-am datseama
că Marshal o va vedea maimult ca sigur, a acă am arso- chiar în sera aceea.

În săptămânile următoare m-am dus de două ori la Marshal să-l

rogsărevină asupra hotărâri lui. Prima dată, Marshal mi-a spus s-o las
baltă.A doua oară l-am imploratdin nou să se răzgândească.A râs cu
cruzime de ata amentul meu faă de Sukey, spunând căera copilul
meupierdut. Cine era tatăl ei? m-a
întrebat. Disperareami-a dat curaj il-am lovit. I-am cerut sămă laseso-
văd.M-a privit cu ni et ochi pe care nu-i cuno eamt. A
doua zi dupăamiază- a trimis-o peMama sămi- spună că Sukey fusese
ândutăv.Mama avea ochi umflai i chipul schimonosit când a venit sămi-
aducă vteas.
— Tre’să-iziccăSukeyaplecat.
— Undeaplecat?m-am văitat.
— Auvândut-o.
— Nu,Mama!Nu!Nu peSukey,Mama!Nu peSukey!am spus
hohotind.
DariMama suferea la fel de mult ca mine, a acă mă privea neajutorată,
cu lacrimile curgmdu-i. Am fugit al fereastră. Nu putea săfie preatârziu.

— Auluat-oazi-noapte.S-adus,aspusMama. Am
privit-opeMama,refuzândsăcred.

— Domnia Abinia,tre’să mă duc jos.Cona u’Marshalm-a teaptă.

— Dece,Mama?am întrebat-o.
— Zicecănu vreasătemairăsfă.A ziscădac-o in totaa,o să mă
vândă păinem.
Expresia eiînfrico tăa mi-a spus călua în seriosamenin area. Am
rămassăprivescîngoldupăceaie itdincameră.Scaunulde
lemn de lângă perete mi s-a părut u or ac un fulg când l-am ridicat. L-am izbit
de pat cu atâta foră, căsau- făcut ăndăriatât scaunul cât i tâlpuls
baldachinului. Cu toate acestea, ma continuatsătrântesc ottce mă
înconjura.Când n-am maigăsit
nimic,m-am prăbu tipe podeaam idat frâu liberdureri.
După ce Sukey a fost vândută,am refuzatsă maicoborn î sufragerie la
masă,iar Marshal nu a trimis după mine.Nu ne vedeam
deloc,fiindcărămâneam susdecâteori tiam căeacasă.
Marshal î iimpuseseunctulp de veder nî casă.Tuturor el era teamă.După
ce ukeyS aostfvândută,nimeni nu semaisim ea nî siguran ă. Aveam senzaia
cătoată familia mea mă învinovăeape mine i de ce -nar fifăcut-o? Era vina
mea.Maimult, îmi era
teamă că Marshal aveasă în eleagă gre ti orice încercare dea-mea de a
comunica cu vreunul din ei, a a că nu vorbeam prea
mult cu ei. Sufeream pentru Sukey a a cum nu maisuferisem vreodată
i,sim indu-măvinovată,refuzam oriceconsolaremi-ar fi putut oferi ai mei.

Disperată,mă bazam din ce nî ce maimult pe audanum;l n-a durat mult

săam nevoie de elcasă uncfionez. Deja descoperisem că era u or ed
procurat; putea fi comandat uc u urin ă prin po ăt. În fiecare dimineaă,
câtevapicăturidizolvate nî apă făceau
realitateamai u orednduratî. Peste câtevaore,când mă sim eam epuizată,o
nouă doză turnată într-un pahar devin mă ajuta să
rezistpână la sfâr tuli zilei. Seara, singură în dormitorul meu, urzeamplanuri.
Aveam săplec,so- găsesce Sukeypso-iajut să fugă.Noaptea,târziu,
desenam hări cu pădurea,a acum mi-o aminteam, plănuind traseul pe care
aveam săl-urmez, dar până la urmă le ardeam, de ricăf sănu le descopere
Marshal. Când nu puteam dormi, o doză maimare de laudanum mă
ajuta.Am continuat nî felul acesta, considerând opiumul un prieten de

nădejde,dar eram din ce nîce aim prinsăîn mrejele uil.

În tot celatimp, Marshal -ia continuat egătural cu Beattie, chiar dacă -ia găsit
ialte distraci: a început săpariezepe cai i săjoacecări.

Fany mi-a spus că vânduse din oameni ca să -i plătească

datorile. egM mi-a scris, dar i-am ignorat rugămin ile de a comunica
cuea.Aveam din ce nî ce maimare nevoie de laudanum imă sim
eammaineajutorată decâtoricând ,i cu fiecare an
care recea,tmă afundam totmaiadânc nî uitare.Abia mi-au dat
lacrimile când Mama m-a anun atcă Wil Stephens se căsătorise.

CAPITOLUL CINCIZECI

1810
Bele
Sukey -as dus de cinciani.
În timpul ăsta Beattie i-a mai făcut doi băiei lui Marshal. A reu ti să-l învee
iacum elstă mai mult la bucătărie decâta l
conac.Mama zice cădacălui Marshal îi pasăde cineva,aia e Beattie.Beattie
zice că nicinu prea mai are relai cu ea. Vine doar să doarmă.Zice căuneori
chiar seoacăj cu copi. Dar ed cle maimulte ori e prea eatbca săi-dea seama
unde e.
WilStephensne-aziscăîn curând Marshalosăpiardătotla
cări ila pariuri. Vinde totmaimult pământ ichiar oameni de la colibe.Mi-a
fostfricăsănu-l vândă pe Jamie al meu, dar Wil
Stephens a spus că n-o so- facă.Marshal iet că Wil Stephens abia a eaptăt să-l
cumpere pe Jamie dacăse veite oczia.
Mi-au zis că Jamie almeu e tare de tept.Cite te toată ziua. Mama zice că vorbe
te foarte bine,ca icum ar fichiar ed la conac.Au zis cătoi îl iau de alb. Când mi se
acef ord ed el, îmi spun căpoate căa ao săscape.Poate căîntr-o zi o săpleceo i
sătrăiascăcaun alb.

Mi-au spus căLavnia ia picături la felcadomnia Martha. Încă se aimmi că prin

casă,dar amaM a zis că rea ochi goi.Nu-i mai
pasădecât de Ely aei.
Mama zice că Ely e o figură.Seamănă leit cu Lavinia,dar e obraznică iisteaă
cum n-a fostniciodată Lavnia. Celmai des stă peafară- isejoacăcu
Moses,băiatul celmare al lui Beattie, dar se nîelegeineb cuiJamie almeu.

De câteva ori m-am ascuns în pădure, sperând săl- văd pe

Jamiecândseducelagrajduri,darultimaoarăPapami-azis:
— Numaiveniîncoa’.Rankincautănodînpapură.
Ben zice că,după ce-au vândut-o pe Sukey, Papa se emet de
orice.Celmai mult îi e ricăffiindcăa auzit căBen ajută oameni săfugă.Bena
găsit un loc ndeu săi-ascundă la elacasă, dar nu vorbim despreasta.Bănuim
căWilStephens tie,darnu zicenici elnimic.Lui Lucy nu-i place elocd treaba
asta. Se teme pentru micu i ei.

Pe aicilucrurile merg bine.Wil Stephens sa- însurat în sfâr ti. tim toi căa a
eptatt săvadă cum se ezolvărtreburile cuLavnia. O dată sa- dus acolo săvadă ce
aimfaceS.-a dus al u a ind faă,
ca un domn, ia cerut so- vadă pe Lavnia.Marshal a venit la
u ăcu pu caîndreptată spre Wil ii-a zis cădacăse ntoarceî o
sătragă.
Când Wil a văzut că un putea săfacănimic,nu sa- maiîntors.
Anultrecuts-aînsuratcu ofatădelabiserică,iarnouăneplace
de eadestul de mult. Nu e vreofrumusee.Are pieleatare albă i
părul galben iparcă nicin-are gene.Nu prea râde ivorbe te
despre Domnu’ maimult i decâtMama. i, ca să vezi, o cheamă
Martha, a a căiteu cum îi zic eu altcuiva omnida Martha.
Lucy munceet al conac.Eu rămân aici igătesc amigrijă de copi. Lucye ercităf.
Zicecănu i-a trecut niciodată prin cap căo
să lucreze în casăI.-am zis cănici eu nu m-am gândit că o să muncesc
albucătărie io săam grijă de copi pe care bărbatul meu i-a făcut cu altă femeie.
Am râs amândouă pentru că ăsta e tristul adevăr.

Ben e otult pentru mine Lucy,i dar neoriu Lucy nevi al mine i-mi zice:

Bele, ia-i-l, nici să nu-l mai văd!

Altedăimăduceulaea i-ispun:
— Lucy, ine-i-l!Sănusemaiapropiedemine!
Cam a amerg lucrurile ntreî noi, amândouă împărim acela i
bărbat.Normal,uneoriam impresia că Ben arvrea să fugă,să scape de două
femeicare acf cum le aiet capul.
De Crăciun, George almeu împline te aseani. Deja tie să scrie numele lui i
almeu. Îmi zice Mama Bele i nu mă mai satur săl- aud cum mă strigă.Stă cu
mine de când nici nu învăase sămeargăLucyi un sa- opus niciodată.
 Benm-a ntrebat:î
— Ce-osătefacicândosătrebuiascăsămunceascălacâmp?
— Îlînvă treburiledela conac.N-osă muncească la câmp,i-am
zis.
Ben iLucy credcăGeorge -al înlocuit pe Jamie,dar nu-i a a. Fiecare are ocull
lui în inima mea.

CAPITOLUL CINCIZECI IUNU

1810
Lavinia
Cea maimare parte a terenurilor usesef vândută până în primăvarlui
1810. Eu eram sub efectul laudanumului, iartotul în jurul meu seducede
râpă.Marshal era rareori acasă,i în rarele ocazi când îl vedeam, întâlnirile
noastre erau scurte i glaciale.Mă asiguram că o vedea pe Ely când voia,dar
un se
întâmpla prea des.Fanny, care stătea cu Ely în timpul vizitelor, mi-a spus căMarshal
era stingherîn prezenafiiceilui.
— Nu tiecesăzică,fin’căfetiaseamănădinceîncemaimult
cutine,mi-a explicat Fanny.
Fany o iubea ep fiica mea ca ep ochi din cap. Fany suferea pentru că ea
iEddy nu aveau copi, a acă seurtap cuEly ca i cum ar fifost a ei. În fiecare
dimineaă,după ce o hrănea i o
îmbrăca, urmau un ritual iutt doar de el.Fanny ntreba:î
— icine-iFannypentrufrumoasaastamică?
Ely o lua în brae ,i făcând-o pe Fany să râdă în hohote spunea, imitându-i expresia ilimbajul:

— Fanny, tibinecăe tibinecuvântareavieimele!

Fanny oîngrijea ipe domnia Martha. În mare,stareasoacrei mele
sestabilizase.Se întâmpla totu ,i uneori, ca ipătul vreunui animal de afară
so- nelini eascătprofund. Atuncimă striga:
— Isabele!Isabele!
Dacănu veneam, singurul care puteaso- lini eascăta erJamie. Era la felde
obsedată de el,ichiar dacă iamt cănu e normal, la
cum mergeau lucrurile nî casa ceeaa nici nu mi se maipărea un neajuns.

Jamie a împlinittreisprezece aniîn acea vară.În primăvară crescuse

foarte mult. Era înalt slabi ,i cu excepiaochiului bolnav,aveaun chip
frumos itrăsăturifine.Fannyil-adescris cel maibine lui Mama:

— E preafrumospentruunbăiat,i-aspus.
Jamieera foartemofturos.Voia ca hainelesă isepotrivească
întotdeauna perfect iî i ineamereu părul buclat imoale legat
la spate cuo panglicăneagră de satin. Făceam eforturi să-l iubesc
a a cum o iubeam pe Ely, darceva din el nu mă lăsa să mă
apropii. Nu se purta niciodată rău cu domnia Martha sau cu
mine,dar acădaltcineva nu-i era pe plac,imediat căpăta un aer
superiorcare a ăcutf-o de multe ori pe Mama să spună că avea o
părere preabună despre elînsu .i
Dea- lungul anilor, Papa a tot ncercatî să-i trezeascăinteresul
lui Jamie pentru activităi în aer iberl. L-a învăat săcălărească
,i când Marshal nu era prin preajmă,chiar ăs vâneze cupu ca pe care ineao
ncuiatăî în grajd. Dar Jamie nu petreceaultm timp
cu Papa ,ide ce lmai multe ori, rămâneaînchis nî casă. Cările erau pasiunea
lui, a a că -ipetreceaore în ri la biroul din salona ul albastru, unde citea,
scria istudia poezia. Îl fascinau ipăsările, iîn felul acesta îmi aminteadeseori
de Meg.Obiectul cel maide pre allui Jamie era o carte despre păsările din

AmericadeNord,pecarei-odăruisem eu.Dupăce i-apetrecut

zile în ri studind cartea, nea- anun at căîntr-o bună ziaveasă
se ducă la Philadelphia săl- cunoască pe ornitologul care o publicase.Era atâtde hotărât, încâtnu mă
îndoiam că avea să
facăîntocmai.
În salona lu albastru erau ialte teancuri decări ine obinuiserăm să ne
adunăm seara în dormitorul domniei Martha ca să îl ascultăm pe Jamie
citind. Domnia Martha îi dăduse leci, iar dicia lui eraperfectă. Acle seriau fost
salvarea mea. Unchiul Jacob eneav mereu în camera mea să mă cheme.
Dacă iî spuneam că sunt obosită sau nu mă simt bine, era de ajuns să
mă priveascăuochi lui căprui, îmbătrânii, ca să-mi amintesc de datoriile pe
care el aveam în aceacasă.Deseori eram amorită când venea să ăm ai de bra
i să mă conducă nî camera domniei Martha. După ce mă instala, î ilua ielun
scaun ise aeza în
spatele meu. Până la sfâr t,i de obicei, Ely adormea în braele Unchiului
Jacob.
Fiul celmare al lui Beattie iMarshal, Moses,aveaaseani în vara aceea,era
cu un an maimic decâtEly.Se jucau deseori
împreună.
În primi ani, Beattie îl inusepe Mosesla distan ă de conac, dar dupăun timp
bănuiesc că Mama Mae -ia spus ăcnu mă deranja dacăveneasăse oacej
cuEly. Adevărul e căMoses, cu gropiele iveselia lui, îmi amintea atât de mult de
cum fusese Beattie în copilărie,încât erao plăcere să-l văd.

Nu-mi maifăceam griji pentru Beatie. Mi-am datseama că găsei ngurăsi

un mod dea- facefaă situaiei. M-am bucuratsă aflu că o emach pe Ely al
bucătăriei sepurta bine cu ea.Nu mă
vedeam multcu Beattiefiindcănu mămaiduceam labucătărie; nu
aveamideecând era Marshalaco.l
Pe la afâr tuli verii lui 1810, Marshal venearareoriacasă. Bea ijucajocuri de
norocdin ce nîce maimult, iar eunu puteam decâtsă hicescg câtde aproape
eram de dezastru. În acea vară cei mai muli oameni au fostvându i, iar pu ini
răma ila colibe erau
atât de stovii, încât mă întrebam cum făceau săsupravieuiască. Nu
vedeamnicio cale de scăpare.Chinuită de aptulf căîmi era imposbil să fac
ceva, îmi petreceamnopile,când toi dormeau,
umblând de colocolo,- ameită de opium. Care era solu ia? Marshal era la
curent cu toate cheltuieile mele,a acăde unde a fiputut face ostrde bani
pentru a organiza uga?fichiar dacă
fireu t,i pe cine a filuat cumine?
Era Ele ,i desigur, iubita ei, Fanny. Dar cea- fi făcut cu domnia Martha?
Trebuia s-o protejez cumva. i Mama Mae! Cum
a fiputut so- las? raE reperul meu, fără de care nicinu mi-a putut imagina fi
viaa. nÎ ultimi an avusesem numai două neîn elegeri cu Mama.Una era
legată de Jamie. A doua, de
laudanumul pe care lîluam.
Am tiutdintotdeauna că Mama nu era deacord cu prezen a
lui Jamie al conac cuatai amentul reciprocdintre el idomnia Martha.Ori de câte
oriapropus săi-despărim, eu am cerut săi-mailăsăm o vreme. Nu puteam să
uit vizita domniei Sarah i efectele dezastruoase pe care lea- avut despărirea
celor doi pentru numaicâteva zile.Iar amieJ era la felde dependent de domnia
Martha cât era i ea de el. Îi petreceau ore în ri

împreună,de i domnia Martha de multe ori dormea,iar Jamie citea

saustudia.Jamie a fostîntotdeauna respectuos cu mine,
dar uneori – mai ales după ce a împlinit treisprezeceani – era destul de
obraznic cu Fany. Eu îi atrăgeamatenia,dar ela continuatpână când Fany s-
a plâns la Mama Mae.
Într-o dimineaă de maidin acel an Mama mi-a cerut să cobor isăo ajut
sădeschidă ferestrele casăintre aerul de primăvară în
casăAm. deschis în sufragerie;nu prea mai rae folosită ,i aruncând o
privire,am observatcănu prea maistrăluceaca pe
vremuri.Am vrutsăies,darm-aîntrebatdacăputeam vorbi.I-am oferit
un scaun, apoim-am a ezat ieu.
— Ces-aîntâmplat,Mae?am întrebat.
— Tre’să-lscoatem păJamied-aci,aspus,îngrijorată.
M-am foit, stânjenită. Reu semisă evit discuia aceeapentru mult timp,
dar, auzind tonul lui Mama,mi-am datseama că nu mai puteam să scap.
mA început sămi- trec degetele pestre marginea ustruităl a mesei,
darMama m-a oprit:
— DomniaAbinia?
— Dardeceacum?am întrebatpeun ton carepână imiemi sa- părut plângăcios.

— Fin’căos-avem necazuri.Simt.
— ice putem să facem? Unde o să seducă? Nu putem să-l
trimitem înapoi la bucătărie.Marshal e otttimpul peacolo-.
— Jacob aziscă-liala el iGeorgeosă-lia sămunceascăla
grajduri.Zice ăcJamie sepricepe al cai.
— Dar ticăJamien-osăvreasămunceascălagrajduri.
— D-aia tre’să-lducem d-aci. Cre te repede. Tre’să-nvee
undei- e locu’.
— Darundeelocullui?Măîndoiesccă-iaminte tedeBele.
— Când afostlagrajduriultimaoară,Papai-azisdăBele,că
eae mama luiadevărată.Jamie sa-enervat,i-a zis u’lPapa cănu iet cezice.
Jamie a zis că-ialb. Papa„Nu,ei-azs:tinegru ca i

mine“. Jamie afugit iacu’ nu vreasăse aim ducăpă la grajduri. Sa făcut

preamare pentru asta, Abinia. i e din ce nîce aim rău dă gură.E timpu’ să nveîe
căi-negru isănceapă- să muncească
ca un negru.
— Mae, tiu căaidreptate.Am auzitcum îivorbe teluiFanny. Darticădomnia
Martha crede căe fiul ei.Nicinu e de mirare căcredcă locul lui e aici, la
conac.
— Tre’să-nceteze povestea asta.A-nceputsă se creadă tare
dă epttdă al ovreme.O să băai necazuri, a spus Mama.
— Am puteasă-ltrimitem undevade-aici.Parealb.Nimenin-ar
putea ăs-idea seama că…
— Mă-sa-iBele.E negru! ioricum n-arehârti.
— Crezicăareideedesprecineetatăllui?
— Nu tre’decâtsă-ivadă faa.Dacă nicielnu seamănă cu
cona ’uMarshal, atuncinu tiu cine seamănă.D-aia icrede domnia Martha
căi-al ei.
— tiu cătrebuiesăfacem asta,darîmieatâtdeteamăpentru
domnia Martha…
— Jamieosăvies-ovadă,m-aasiguratea.
— Putem sămaiateptăm câtevasăptămâni?O săvinăvara i,
când e cald, ea doarme maitottimpul. Poate cănu i se av face
preador ed el.
Mama nu mi-a răspuns.
— Promitcădacăe tideacordsăa teptăm pânăîn iunie,osă
vorbescchiaratuncicuJamie.
— Măbazezpătine,aspus.
I-am dat cuvântul căvoiface ntocmaiî.
Niciuna dintre noinu iat că Jamie,care tocmai voia să iasă, ascultasediscuia
noastră.
Din aceadimineaă Jamie adevenit capricios iursuz. Deseori
pleca dimineaa devreme i nu se întorcea toată ziua. aL întoarcere refuza
cu încăpăânare să ne spună unde fusese. Mă întrebam dacăaflaseumvac
despre schimbarea care se regătea;p
mă întrebam ice numeaia despret părin i lui.
În prima zide uniei atrebuit să-mi in promisiuneape care -io
făcusem lui Mama. În dimineaa aceea Jamie era singur cu domnia Martha.
tind că ceilali erau la bucătărie,am luat o doză de laudanum ca sămi- fac
curaj i am intrat ăsl- văd.
Domnia Martha fuseseoartef afecată de absena lui din ultimele
săptămâni, ari în dimineaa aceea nu-i ncăpeaî în piele de
bucuriecă elera lângă ea.Când l-am întrebatdacă puteam să
vorbesccu elcând seîntorcea Fanny,Jamies-aalbitla faă,iar euam
sim it cum hotărârea mea ncepeî să pălească.
M-am întors nî camera mea să a teptsă revină Fany m-iam hotărât să-mi
fac mai mult curaj. Am descoperit căsticla maronie de al capul patului
meuera goală.Mi-am tras epred un scaun ca sămi- iau alta din dulap, unde
îmi ineam rezervele. Deja mă
clătinam pe picioare,iar scaunul sa- mi cat sub tălpile mele când m-am întins
după altă sticlă. Am pipăit cu degeelt plicul în care
erau actele lui Bele.Într-o inspiraie de moment, l-am tras afară, gândindu-
mă căl-ar uteapajuta pe Jamie săîn eleagăcâte ceva despre cine este
mama uil.
Jamie m-a speriatcând a deschis u a pe nea teptate.M-am întors,iar
scaunul sa- dezechilibrat; am încercat sămă agă ed ceva,dar mâinile mele
n-au găsit decât aerul, apoiam căzut. Înainte săajung jos,plicul lui Bele mi-a
zburat din mână. Când
m-am lovit cucapul de podea,mi-am pierdut cuno inta.
Cum Marshalnu era acasă,Mama atrimis dupădoctor. După ce -ma
vzitat, i-a spus uil Mama săsteacu ochi pe mine,subi nicio ormă,fsă nu-mi
dea laudanum.
A douazim-am trezitcu odurereîngrozitoaredecap.Întregul
corp îmi tremura la cel maimic zgomot imă dureautoate oasele. Am implorat-o
pe Mama să-midea laudanum.M-a refuzatcu hotărâre,timpi de vreo
stăpmână,mi-a fostprearău casămă potcerta cuea.
 Când Marshal sa- întors la sfâr tuli săptămâni, i sa- spus despre
accidentul pe carel- avusesem, dar un a sim it nevoia să
vinăsămăvadă.Cam pe-atunciam începuts-orogpeMamasă-
mi dea laudanum. Sătulă de cererile mele, a venit al capul patului:

— Dă la mine n-aisă capeinicio picătură,să fie clar!mi-a spus.

Nu aveamde alesi,cu fiecare zi ce recea,tmă sim eampu in

mai bine.Într-o zim-a vizitat Fanny chiar am râs nî hohote al o glumă dea-
ei.După ce aeitiam auzit-o spunându-i lui Mama:
— Poatecălovituraaialacapi-afăcutbine.Parcă-iiarăfatacu
caream- crescut io.
— A ae,aspusMama.Doarcămiegroazăcăosăviedoctoru’
ăla -io săi deaiară voie să ia picături.
Abia după câteva săptămânimi-au trecutameelilecâtsă pot
să aust pe un scaun. Timp de câteva minute camera senvârteaî nî
jurulmeu,darapoiseoprea.În ziuaaceeaElyainsistatsămă
vadă,aacăMamami-aadus-o.Am auzit-opeMamaspunându-
i, înainte săintre al mine:
— Săn-osuperi,casănuvreaiarăpicături,da?
Am sim itcuvinteleeica peolovitură.Nu aveam ideecă Ely
tia căuaml laudanum. Când fiica mea sa- apropiatprudentă,m-a durut
sufletul să văd că se emeat de minei am zâmbit ca s-o linitesc.

— Aiterminatcuboala?m-aîntrebat.
— Aproape mi-am revenit,draga mea,am spus,luând-o de
mânu ă.Mae aisz că mâine potsă acf o limbarep.
— iosăfiimaibine?
— A acred,am linitit-o.
— O să iei iar picături? m-a întrebat cu glas tremurător.
Picături? De centrebi,î dragamea?
— Nu-miplacecândleiei,aspusea.
Am făcutuneforts-oîntreb:
— Decenu-iplace,Ely?
Am observatcă a fostnevoiesă-iadunetotcurajulca să-mi
răspundă:
— Pentrucădormitoatăziuasauplângi iîmispuisăplec.
Ochi i sau- umplut de acrimil ibărbia a început să-i tremure.
— Vino.
Mi-am desfăcut braele so-primesc.În timp ce oineamstrâns,
plâns în hohote.Lacrimile eim-au făcut să în elegun adevăr dureros.Îmi
abandonasemcopilul în încercareameaegoistă de a evda din realitate.

— Dragamea,chiarazivorbeam cu Maedesprepicături.Cred
că un o săe lmaiiau. Adevărul e că mă simt mult maibine.
I-am luat chipul în mâini ii-am zâmbit:
— Îidaiseama?Mameitalei-a trebuito lovitură zdravănă la
capcasăse acăfbine.
Am asigurat-ocă nu avea decesă-ifacă griji,că Mama Mae
mă îngrijeafoarte bine căiaveamsăîmi revin completîn curând. După ce
alecatpEly eram epuizată,dar, când Mama mă ajuta să mă întind din nou în
pat, am pus-o sămi- promită că va
ascunde picăturile de mine.Mama nu părea reap convinsă.I-am spus să
oaducă pe Fany nî camera mea,cândi a venit, leam-
cerut să-mi promită că, dacăvoicere,nu-mi voradpicăturile.Ca
săle arăt căeram serioasă, leam- spus undeineam rezervele i-i
am cerut lui Fanny săle ai. Când sa- urcatpe scaun isa- întins
casăajungăla fundul raftului de sus mi-am amintit de actele uil
Bele.
M-am hotărâtrepede că,dacăFany avea săle scoată,i le voi
arăta uil Mama;uitasem că miî zburaseră din mmă când căzusem
i nu aveam ide că erau la Jamie. CândFanny a scos numai
sticlele de audanum,l m-am hotărâtsăi-spun altă dată lui Mama
despre actele lui Bele i să mă ocup deocamdată numaide
renun areala drog.
i a aa fi făcut dacă n-ar fi fostatât ed greu. De i eram hotărâtă să-mi in
promisiuneape care -io făcusemlui Ely, n-a fi crezut că,odată cemi-
recătasempputerile,drogul va deveni o adevărată obsesie.În săptămânile
următoare,în momentele cle mainegre, imploram să mă lase să nu-mi in
promisiunea.Dar
Mama m-a refuzat. Noaptea dormea în pătu ul lui Sukey, iar nî timpul zilei nu
rămâneam niciodată singură. După un timp, Mama a insistat ăs ies isă fac
câiva pa ipeafară- cu ea.Nu voiam să ies,fiindu-miteamă să nu-
lîntâlnescpeMarshal,dar
ea m-a asiguratcă un prea ădead epacasă-.
Când am cedat i am ie it la soarele tămăduitor, mi-am dat seama câtde
mult mă izolasem. Într-o zi neam- dus la grajduri săl-vedem pe Papa
George.M-a salutat atât de călduros,încâtm-
am întrebat de ce nu venisem săl-vădmaidemult. M-a spurprins că
aveaărulpcărunt ii-am spus.
— Îhî,a zis zâmbind itrecându-imâna muncită prin păr.
Trecetimpu’.
M-a privit în ochi iam văzut că e ulmumit de ceedev.
— Taremăbucurc-ovedem iarăpăAbiniaanoastră,aspus i
mi-am datseama că a folosit inten ionatnumele meu din
copilărie.
Am vrutsă-lîmbrăiez,dar tiam că un asemenea gestera
periculos entrup amândoi. Am început însăsă vorbesc despre cât era de cald
icum iarba arsăde soare of eansub pa i no rit i
avea atâtde multă nevoie de ploaie. Am spus că sunetul îmi amintea de cum
mergeam pe runzef uscate. Mama Papai aufost de acord cumine,iar ue mi-
am amintit de prima petrecere al care fusesem împreună cu ei, la colibe.Mi-
am adus aminte cuplăcer cum i-am privit dansând împreună.A a am ajuns
să ne amintim alte ucrurilplăcute,de oti ani în care avuseserăgrijă de mine.

— Mama,Papa,am explodat,îmiparea aderăupentruSukey.

S-au privit, apoiPapa a spus:
— Latoineparerău,da’ tim căn-aivrutsă-ifaciniciun rău.
tim c-aifăcut mereu totce-aiputut pentru Sukey.Acuma ne rugămla
Domnu’să et acifbine.Tare avem nevoie dă asta.
— Mulumesc,Papa,am spus.
Din ziua aceea, auzind cuvintele prin care Papa mă ierta, obsesia mea
entrup drog anceputî să scadă.
 CAPITOLUL CINCIZECI IDOI

Bele
Dimineaa devreme,la început de august. Muncesc nîgrădină.
Anulăstaea adecald idesecetă,căparcătotcefacesăcar
apă. Mă uit la George care face pe măscăriciul pentru copi, îi strope et cuapă -i
face săâdăr. Dar de al o vreme amtottimpul
senzaia cămă priveet cineva. N-am văzut nimic,dar simt căa a e.

Când a venit vremea mesei, am scos mâncarea ne-iam a ezat toi în faa
bucătăriei.N-a fostnevoie săgătescpentru conac,mai e supă de ieri ini et
pesmei de azi-dimineaă. Lucyvine de la conac sămănânceeai isăi-dea
ibebelu ului celmai mic.I-am pus ni et unt ijambon pe o elief groasăde pâine i-
ami dat-o so- mănânce câtîi dă copilului. tiu căi-e foame pentru că nimănui
nu-i placesă mănâncemaimult decâtlui Lucy.

— Azin-avem castraveid-ăiamurai?m-aîntrebat.
— Bada,am zis, i-aducacum.
Am intrat,am luatun borcan iam tăiatcâivacastravei,apoi
i-am dus afară.De data asta am fost sigură că mă urmărea
cineva.M-am uitatiar nîjurul meu, dar -nam văzut-o decâtpe
Lucy itânduu-se cupoftă la murături. Apoim-a apucatrâsul.
— Aoleu,nu!am zis,uitându-mă urâtla ea.Iare tigravidă,
Lucy? Ultima oară ai fi mâncatmurături de dimineaă până seară!
Lucy -ia dat ochi peste cap ia zis:
— Acolo,la conac,domnia Martha zicecă-io binecuvântare. Pentru mine e
doarmaimultă muncă.
Am începutiarsărâd,daradevărulecămi-emilădeea.Încă-i maidă
să găsu celui mic.
— ticăosăte-ajut,i-am zis.
— Dacăn-aifitu,Bele,nu tiucem-a face.Îmieticaosoră.
I sau- umplut ochi de acrimil. A aface ereum când e gravidă. I seascute
ilimba. Ben vine la mine uneori -imi zicecănu iet ce-a apucat-o. Eu îi zic:
 — Ia încearcă itu să umblidecolo-colocând e ticâtcasa i să
vemddacăi-mai arde să cân i.
— CefaceMarthaluiWUl?am întrebat-opeLucy.
— Maibine,da’cu câtîicre te burta maimult,să umflă i picioarele mai rău.
O mai doare capu’i. N-o ajută dălocce -ai dat doctoru’. Parcămai rău îi
face.
— CândmaivineFannyosă-izicsăcearăvreunleacdelaIda.
Oare -lar lua? Am zis.
— Poate. tiu că-iefrică.A aamuritmamaeicând anăscut ultimu’
copil, a spus Lucy.
— Spersă nască u or,am zis, tică noio să trebuiască s-o
ajutăm.
— Poates-oaducem păMamaMae?
Am clătinatdincap.
— E preagreu pentru ea.Ultimadatăcând avenitEddy,azis
căau atâteanecazuri, căle efricăsămai pleceMarshal. deja a
vândutmaitoioamenidelacâmp.
Lucy -ma ntrebatîîn oaptă:
— Ţi-efricăpentruJamie?
Am datdin cap că da,fiindcă uneoriîmie prea greu isă-i spun
numele.
— Uneorinu potnicisă dorm de grija lui,am zis.DarWil Stephens mi-a
promis cădacăMarshal îl vinde pe Jamie,o săl-găseascăo săimi-l aducă.

Lucy im-a întins copilul.

— Tre’sămă-ntorc,mi-azis.
Am intratîn bucătărie im-am întorssă-ispun luiGeorgesă
aibă grijă de micui iam zărit un băiat nî pădure,cu colul ochiului. Lui
Georgenu i-a convenit, dar i-am zis:
— Tu făcum îispun imaitârziu osă-ifacprăjiturelelealea care -i
placm.
Tot nu l-am mulumit, dar e în stare de orice pentru prăjiturelele
mele.Seamănă cuLucy.
Mi-am luat ăpăligas i m-am apucat ăs sap, uc faa spre pădure. i l-am
văzut imediat. Am inut capul în josm-ami uitat
la pământ, apoiam zis are:t
— Dacă acolo printrecopacieJamiePyke,nu trebuiesă-ifie frică.Eu o să fac
treabăîn continuare, dar m-a bucura dacă JamiePykearveniaicisă-lvăd
ieu,acum căs-afăcutmare.
N-am ridicat iviprea,am continuat săsap, dar l-am auzit apropindu-se. Nu
tiu de ce îi e frică de mine,dar când sa-
apropiat a început să-mi fie imie fricăde el. Are cecaută aici?
Ce vrea?
— E tiBele?aîntrebat.
Mi-am ridicat ochi înceti or, mi-era frică să nu fugă. -amM inut bine de
coda săpăligipentru căm-apucasemeaeala imi se scaseu gura.În faa meaera
un băiatalb. Jamie al meu. De treisprezeceni.aNu mai era un băieel inu era
nicibărbat încă.
— Io-saia,am zis.
Ascosrepedenitehârti.
— Atunciasteasuntaletale,aspus.Credcăsuntacteletalede
eliberare.
Am rămaslocului,uitându-mă la băiatulmeu.Nicin-auzeam ce
icez.Mă gândeamdoar cătrebuie sămi-l iau înapoi.
— Uite,azisel,ia-le,etiliberă. Am
luatactele.Mânaîmitremura.
— Jamie?am întrebat.
— Da,azis.
— ticinesunteu?
— Da.E timamamea.
Am datdincap.
— Darnu-miaducamintedetine.
— Nu-inimic,am zis.Aveainumaipatruanicândte-aluat.
— În toianiace tia… Papa Georgemi-a spus.Am crezutcă sunt
fiul domniei Martha.
M-am uitat bine al el.E la felde alb caMarshal, dar seamănă la chip cu
mama Căpitanului. Când mă uit la el, parc-o văd din noupe bunica mea albă.

M-am totholbat la el i iamt cătrebuie săzic ceva. —

DomniaMarthanu tie,Jamie,darebunicata.MamaMae
zice căe aret bună cutine… i
— DecieadevăratcăMarshaletatălmeu?
— Da,am zis.S-afolositdemine.Lucyaapărutdedupăcolul
bucătărieistrigându-mă,zicândcăarenevoiedeGeorges-oajute
la ceva.Jamie nicin-a stat pe gânduri. S-a întors ia luat-o la sănătoasaînainte
săapuc sădeschid gura isă-i zic:
— Nu-inimic,eLucy.
Am începutsătremurdin toateîncheieturile.Lucyl-avăzutpe
Jamiefugind.
— Cine-iăla?Cine-iăla?astrigatcânds-aapropiat,gâfâind.
— t,Lucy!i-am zis.
— Cine-iăla?a optittare.
I-am întins actele.A deschis plicul isa- uitat de aproape,apoi mi lea- dat
înapoi.
— Nu ticănu tiu săcitesc?A zis.Ce-acăutatun albacisă
vorbeascăcutine?
— Mi-adatacteledeeliberare,am zis.
M-am uitat, sperând că Jamie maiera în pădure dei eram sigură
căplecase.
— E Jamiealmeu.
M-am a ezatîn ărână amiînceput să lângp.
În searaceea m-am dus săl-vădpe Wil Stephens.S-a uitat la acte i a zis:

— Ei,Bele,astaînseamnăcăe tiliberă.
— Daraidatogrămadădebanipemine,am zis.
— iameritatpânălaultimulbănu ,aspusel.
— Dacărămânaici imuncescbinedetotpentru tine,aiputea sămi- daibani săl-
cumpărpe Jamie?
— Nu credcăMarshalosăîlvândă,darlatribunals-arputea săfie
de ajuns actele acesteacasăfie iberl.
— Maidegrabă l-aromorîdecâtsă-idea hârtile!Marshalare
mare nevoie de bani imă gândesc că acădl-a lătip dublu poate l-ar ăsal.

Wilascuturatdincap.
— Ţi-artrebuitoatăviaasăfacirostdeatâiabani.
 — N-am undesămăduc.Adevărulecă,dacămăvrei,vreau să
rămân aici, am zis.
WilStephens i-atrecutmanileprin păr,aacum faceelcând se
gânde te.
— Uitecum facem.SuntsigurcăLucy i-aziscădoctorulmi-a recomandats-o
duc pe arthaM la munte câteva săptămâni. Crede că o săi-facăbine
răcoarea.O săl- las pe Ben să se ocupe de
treburi imă bazezepinet să-l aju i. Imediat ce ăm întorc,o săne
ocupăm de treaba asta. i dacă te hotără ti să nu mergila tribunal, o să-i fac
rostde bani. Când te hotără it cevreisăfaci,
o sătrimitem pe cineva -săifacăpropunerea. N-am maizis nimic. tiu că Wil
Stephens e nu om de cuvânt. Dacăa zis că o sămi- facărostde bani, a ao să
facă.Dariu t
sigur că n-o săse ezolver imicn cu avocatul lui. Am mai încercat
de nu tiu câte ori. Nu. tiu căMarshal trebuie sămă vadă pe
mine. Trebuie să mă vadăpe mine nî genunchi.
A douazidimineaăWil idomniaMarthaau plecat ieraa a
de cald iuscat otul,t că pământul suna ca piatra sub roile trăsuri. tim cu toi căWil
nu vreasăplecede aici, dar a ae el, trebuie săstealângănevasta lui.
Au trecut aproape două săptămâni. tiu că Wil Stephens trebuie să se
întoarcă zilele astea.n Îfiecare dimineaă mă uit după Jamie,darnu sa-
maiîntors.După cemi-am văzut băiatul, n-am maiputut să mă gândesc la
altceva. tiu că trebuie săl-ajut, să-l iau deacolo,- de lângă Marshal. Tot a eptt
să apară ca să-i spun căWil o să-mi deabani casă-l eliberez.

Când am văzut că totnu apare Jamie, m-am gândit că trebuie sămă duc acolo înainte săvină Wil. Mi-
a intrat în cap că, poate,
dacăvorbesc cuMarshal, o săîn eleagă.O să-i arăt lui Marshal actele
mele,poate căo să-i spun icătatăl meue Căpitanu’.
Am a teptatpânălaoracinei,când Ben iLucys-au a ezatla masă,apoil-am
trimis pe George aleisăle spună că mă doare capul i mă culc. Apoiam plecat.
Am mers repedei nu m-am gândit la nimic,casănu mi se acăffrică isădau
înapoi. Când am ajuns, m-am dus dreptla bucătărie.Mi-am număratpa iica
sănu mă întorc.Unu, doi, trei. Unu, doi, trei. Nu m-am uitat în jur, m-am uitat
doar la picioarele mele care mă duceau la bucătărie.Unu,doi,tre.Unu,doi,trei.

Era chiar acolo, cu Beattie.

N-a zis nimic, a rămas a a,holbându-se almine. Moartă de frică,mă holbam
ieu la el. Nu-l mai văzusemde vreocinciani. tiu că n-aveamai mult de
treizecide ani, dar părea la felde bătrân câtCăpitanu’înainte să moară.Era
aproapechel imai
mult galben decât bal. tiu că bea pentru că mirosea de la o po ăt. M-am dus
al el ii-am arătat actele.I-am zis:
— Suntliberă,Marshal.Tatăltău mi-a datacteleacum muli
ani. Acum vreausăl-cumpărpe Jamie de al tine.O săi-dau bani câtpentru
doioameni zdraveni.
Marshal sa- ridicat cu greu, dar când a făcut-o sa- înro tila fa ă.

— Aiînnebunit?azis.Cecautăaici?
S-a uitat în jurul lui deparcă ar fi fost cineva care săi-
răspundă acolo.
Am continuat:
— Sper să-i convină, am zis. Dacă-l trimit pe Jamie la
Philadelphia. Acolo poate să zicăcă-i alb.
— Alb?!E uncioroi,proasto!Uncioroi!
— Dare la felde alb ca tine.Tu e titatăllui,am zis.Arfi timpul săte
gânde itla asta.
— Ie ide-aici!
— Marshal,am zis,Jamieebăiatultău…
Beattie,din spatele uil Marshal, îmi totfăceasemne sătac,dar deja era preatârziu. O săzic ottce ma
de zis.
— E copilultău,Marshal!Ce-o să faci? O să-lvinzicum ai făcut
cu toi ceilali?
Marshal a fost a ade iute,că nici n-am apucat săi -văd pumnul. M-a lovit a
ade are,tcă ma ameit.
— Undemi-epu ca?aînceputsă ipe.
Beattie lî inea.
— Fugi,Bele,fugi!mi-azisplângând.
 A acăam fugit.

CAPITOLUL CINCIZECI ITREI

Lavinia
Aerul parcă pocnea de cald ce era. Într-o după-amiază insuportabil de
fierbinte,pe la sfâr tuli lui august, am insistat ca
Ely sărămână în casă, la adăpost.Fanny săteacu ea ise ucauj
cu păpu a uil Ely. Domnia Martha era agitată ieu încercamsă
o lini esc,tctindu-i. Jamie,care plecaseîncăde al primele ore ale
diminei, deabia- se întorsese. Stătea tolănit pe un fotoliu ise
uita la mine.Era prudent de când îmi revenisem inu mailuam
laudanum. i eu eram în permanen ă atentă la el. Căutasem
actele uil Bele peste ottprin cameră inu le găsisem. Am bănuit,
eliminând oricealtă posibilitate,că erau la Jamie ,i chiar dacă
voiam să-lîntrebdeele,nu preamătrăgeainimasămăconfrunt
cubăiatul acela posac. ,ichiar
Purtareareaa lui Jamie oderuta pe domnia Martha
dacăera în continuare grijuliu cu ea,nouă nu ne adresa nicio vorbăbună.Cu
câtevazileînaintemădusesem laMamaMaesă vorbim despre situaia
luiJamie.I-am spus că până ieu îmi dădeam seama că era timpul pentru o
schimbarei eram gata să îmi in promisiuneafăcută.

Încă ngrijoratăî de starea mea,Mama apropus să maia eptămt o

săptămână până să îi spun ceva băiatului. Credeacă aveam
nevoie sămi- recapăt uterilep ca să pot aceffaă nu numaila reacia lui Jamie,ci ila a domnieiMartha.
M-am sim it u urată
fiindcă miî era groază de ce eaavsă sentâmpleî.
Soacra mea a ridicatmâna ca să mă oprească din ctit ii-a cerut lui Fany
sămaideschidă obloanele casăintre aer. Când Fanny sa- dus săfacăce ise
ceruse,a aruncato privire afară. A ipat strident, iar Jamie asărit din fotoliu i a
alergat la fereastră, lângăea.Exclamaia lui m-a făcut sălascarteadin mână.M-
am apropiat ieu de ereastrăf.
 Rankin era lângă grajdul celmare,însoit de un străin cu un aspectneîngrjit.
Eddy,soul lui Fanny, eraîntre ei, legat, iar străinul trăgeade elîn timp ce
ankinR îl împingea.Obloanele sau-trântit când Fanny lea- dat drumul ,i în
câtevaclipe,era afară, alergând către bărbatul ei. S-a aruncat ntreî ei il-a
prins pe Eddy cu braele ca săl- ină loclui. Rankin a împinso,-iar eaa căzut,
apoiceidoiau continuat săl-tragă pe Eddy după eispre colibe.

Marshal a ie it din grajd cu un bici nî mină. Fanny, nî genunchi, l-a implorat

so- ajute,dar elnu i-a dat atenie i -ia continuatdrumul, în urma celordoi. Fanny
arămas nîgenunchi uitându-se ungl după ei, până când Beattie a venit după
eadin
bucătărie.Peste câteva minute au venit amândouă la noi,în
dormitor. Fanny era înnebunită.
— O să-lvândă!aspus,scuturându-mibraul.O să-lvândăpă
Eddy almeu. Te og,rte og,rdomnia Abinia,nu le da voie.E un băiatbun,
tidoar,terog,făceva,făceva,terog,Abinia.
Domnia Martha a rositcuo voce sub ire,dar autoritară:
— Chemai-lpeCăpitan.Cu siguran ăs-afăcutogre eală.
— Nu!Nu!a spusFanny,repezindu-selângă domnia Martha.
L-au luat, nu-i nicio gre eală, l-au luat. Beattie a zis ca venit negustoru’ dă
sclaviaci, o să-l ia cu el.
Mama Mae i Unchiul Jacob,care făceau ordine în pivniă, auziseră căse
ntâmplaî ceva iau venit iei. Mama respira greu isa- a ezat pe celmai
apropiatscaun. Fanny sa- dus la ea,iar Ely, speriată de ce i se întâmpla lui
Fanny, a fugit la Unchiul
Jacob.
— L-au luatpă Eddy,a hohotitFanny,a venitnegustoru’dă sclavisă-l ia pă
Eddy.Credcăo să-i ia ipă ali dă la colibe.
Beattie a vorbit pentru prima dată de când intrasen îcameră.
Nea- optit:
— I-au luat aproape pă toidă la colibe.I-au legat.Mâine pleacă.

N-a suportat să ne privească, a căa -ia acoperit afa cu mâinile a ispus

printre dege:t
 — I-am auzitvorbind.VOrsă-iia ipăMama ipăJamie.
Chiar dacă -iacoperise gura, am auzit preabine cea -spus.M-am întors
către Mama Mae.
— Nusepoate,am spus.
Mama Maem-a privit, darnu a răspuns.
— Cinevasăfacăceva,l-au luatpăEddyalmeu,a ipatFanny din
nou.
— Pentru Dumnezeu!am spus,neajutorată i,întorcându-mă
către Beattie:Ai mai auzit ceva? Ceau- mai zis,Beattie? — tiu
doar că o să-iia aproape pă toidă la colibe mâine dimineaă. i că
vorsăi-vândă ipă Mama Jamiei.
— Nusepoate!N-aiauzittubine!am strigat,bătânddinpicior.
Beattie aclătinat din cap. A spus nî oaptă:
— Nu,Abinia, tiu bine.Cona u’Marshala zis că dacă scot
vreovorbădespreMama iJamie,osă-mivândăbăiei.
— iceilali?Papa George?Vrea să-lvândă ipeelMarshal? am
întrebat.
— Nu,aspusBeattie,zicecădăelarenevoie.
— Nu poatesăfacăunacaasta!am spus,strmgând-odebra
ifăcând un efort să un mă asl cuprinsă ed panică. Beattie
aspus epede:r
— Zicecă-itrebebani,că tre’să-ivândă.Zicecă Mama-icam
bătrână,da’totpoa’săiacevapăea.Fanny iUnchiu’rămân să
aibă grijă dă casăMarsha.l a zis căo săl-vândă pă Jamie după ce-a venit Bele
acisă-i arate hârtile alea ii-a zis că vreasă- i cumpere băiatu’. Cona u’ Marshal
zicecăl-vinde ca să fie sigur
cănu-l mai găsee tniciodată Bele. i părea că maiare
Mama Mae -sa făcut palidă ca un mort
pu in icade de pe scaun. M-am apropiatde ea în grabă:
— Mama,tesim ibine?am întrebat-o.
Văzând că nu-mirăspunde,am luatun paharcu apă de pe
noptiera domnieiMartha ii l-am dat. În timp ce bea, m-am dus
sămă uit pe ereastrăf.
— Beattie,am spus,du-te înapoila bucătărie.Nu trebuie să
afle căiafostaici.Du-te acum, câtnu e nimeni. Fugi! i nu spune
nimic.
— Da’Mama… aînceputBeattie.
Mama Mae a spus,în sfârit:
— Fugi,copilă,fugi.Repede.
Am împins-opeBeattieafarădincameră,apoiam închisu a.
— Jamie,am spus,trebuiesăteducilaBele.Chiarazi.
Domnia Martha sa- ridicat, ari picioarele îi atârnau peste
margineapatului. S-a întins spre Jamie,iar ela venit lângăea.
— O săte inem ascunspânăseîntunecă,am spus.Mama,tu
trebuie sămergicuel.
— Nu, n-o să meargă, a clătinat Mama din cap. Cona u’
Marshal o să mă caute chiar acolo.Io rămân aci.Să să ducă
JamielaBele,săfugăamândoi.
— Mama,terog,am implorat-o,trebuiesămergicuei.
— Iostau aci,Abinia.O săvorbesccu cona u’Marshal.A a-i celmai
bine.Nu-l las pă George.Cona u’ Marshal iet.
— Mama,terog!
— Nu,Abinia,stauaci,aspusMamaMae, igata,astae.
S-a sprjinit de spătarul scaunului.
JamieaîngenunchiatlângădomniaMartha,daraprivitcătre mine:

— Trebuiesăplecacum?
— Nu,osăteascundem pânăseîntunecă.
Mă gândeam cu dispeare la o ascunzătoare:podul, pivnia, afumătoarea?
Deodată sau- auzit strigăte,apoipa ipe scări, iar u adormitorlui sa- dat de
perete nainteî săapuc săajung al ea.
Rankin stătea ângăl arshal,M rânjind la mine,beat.
— Marshal!CeDumnezeu…
— Ducei-ode-aici,aspus,făcândsemnspreEly.
Unchiul Jacob, care o ineaîn brae,a dat săse dice,ridar i-am făcut semn
săse aeze al loc.
— Nu,Marshal,am spus.VreaucaElysăsteacumine.
— Prea bine,a spus Marshal,n-aidecât.Să vadă iea ce
harababură ai creat.
Nu vorbeaclar imirosea băutură de al distan ă. S-a apropiat
de Jamiei l-a aruncat la picioarele uil.
— Băiete,azis,tuvicunoi. Jamien-
aavutcurajsăreacioneze. Domnia Martha sa-
ndreptatîde spate:
— Domnule,a spus ea pe un ton amenin ător,chemai-lpe
Căpitan. O sărezolve leproblema.
— Mamă,m-am săturat de povestea asta,a spus Marshal, întorcându-
sespre ea.E copilul uneiciori! Uită-te al el! E negru!
L-a apucat epJamie de ceafă ii-a apropiat afa de ea,iar Jamiea
ipatdedurere.
— Isabele!a ipatdomniaMarthalamine,casăintervin.
— Marshal,nu face asta,am spus făcând un pas înainte i
chinuindu-mă să-mi păstrez inil eatîn glas.Jamie etotul pentru ea.

Marshal l-a împins pe Jamie deoparte sa-iapropiatde mine:

— Tu!Numaitu e tide vină pentru toată povestea asta.Dar gata,
sa- terminat. Băiatul a fostvândut, a spus el.
Îngrozită, i-am spus:
— Marshal,darealtău!Îivinzipropriulcopil?
urmato tăcere cumplită înainte săisimtpalma izbindu-mi obrazul. Îmi iuiau
urechile ami avut nevoie de pu in timp sămi-recapăt echilibrul. Cu toată
furia pe care o strânsesem în mine dea- lungul anilor, m-am năpusit asupra
lui. Palma meal-a luat prin surprindere,dar Rankin a început să râdă, cea ce
l-a înfuriat imai tare pe Marshal.

Înainte să ungăaj cu mâinile al gâtul meu, Mama Mae avenit

între oin.
— Cona u’Marshal,încetaicuasta,aspusea.
Marshal sa- oprit, dar, când mi sa- adresat, a făcut-o pe un ton sumbru:

— E tila felde nebună ca mama.Pregăte te-te.Plecimâine dimineaă.Vă

duc pe amândouă la spital, la WUliamsburg.O să mă asigur cănu mai ie
ideacolo-.
— N-ais-o faci,am spus,fiind sigură că putea prea bine s-o
facă. Ceo- săse ntâmpleî cuEly?
 — Fannyrămâneaici,aspus.
Înainte săpuca săi-răspund,
Marshal i-a făcut lui Rankin semn către Jamie.Rankin l-a luat
pe Jamie de lângă domnia Martha, iar ae a scos un ipăt sfâ etori. Jamie sa-
smuls din strânsoare isa- întors la ea. S-a a ezat pe jos iia luat mâinile într-
ale lui. Priveam toi, neputând săne uităm în altă parte.

— t,bunico,aspusel.O săfiebine.
Ea a ăcut,t iar Jamie a continuat:
— O sămăîntorcsăteiaucumine,bunico.O sămăîntorc.
Apois-aridicat il-afixatpeMarshalcuochiulsănătos.
— Scoatecioroiulăstade-aici!a ipatMarshallaRankin.
După ce-au plecat, Mama Mae aostf prima care a eschisd gura.
— Abinia,aspusea,trebuies-oieipeEly isăvăduceilaWil Stephens
nainteî să efi preatârziu.
Domnia Martha ipa într-un felpe carel- cuno eamtpreabine iam tiut
imediatce veamade ăcutf. Am amestecato doză mare
de picături cu apă.Mirosul mi-a amintit imediatde scăpareape care mi-o
puteamoferi dar, chiar acădmâinile îmi tremurau de
dorin a de alua drogul, i l-am dat femeicare aveanevoie nuim-am atins de
el.
Am trezit-o pe Ely când se întunecase deja.În timp ce o îmbrăcam, i-am
spus că untrebuia să acăfniciun zgomot, să nu spună nicio vorbă.

— Plecăm într-oaventură,i-am spus.

— Poatesăvină iFanny?aîntrebat,în timpceeu îiîncheiam
pantofii.
Mi-am dus degetul la buzei am făcut semn că da.Mama Mae iFanny
au venit la u ă. Se vedacăle era frică.
— Fuga,aspusMama,Georgeazissăviacuma.
— Iaăsta!
Fany mi-a aruncatun săcule, grăbită săse escotoroseascăd de el.

— Dormea?am întrebat,mu cându-mibuzacasănuplâng.

Fany a ăcutf semn că da.
 — Ailuattotdin cutie?am întrebat.Fannya datdin nou din capcă
da.
— Ailuat iperlele? am întrebat.Fanny,mută de spaimă,a făcut
semn că erau în săcule.
Mama Mae ne-a zorit; Papa George ne a tepta jos. Văzuse semnalul de al
bucătărie,ceace nsemnaî căBeattie erminaset. Unchiul Jacobera al u
ă,cuPapa George.
— Terog,Unchiule,maigânde te-te,i-am spus.
— Nu,stau aci,aspusUnchiulJacob.Suntpreabătrânsăfug.
i tre’săam igrijă dă Beattie domniia Martha.
Papa nea- repetat instruciunile chiar înainte săie midin casă. Urma să ne conducă prin pădure,
pe lângă cimitir ocolindi colibele.Dacăplanul funciona, dacăBeattie reueasăajungăla Jamie
ilaEddie isătaiesforilecucareeraulegai,urmasăne

întâlnim cu eiîn pădure.Dar, nea- avertizat Papa, trebuia să plecămfără

eidacănu ne a eptaut acolo.A privit-o pe Fanny în timp ce en vorbea, itoi iamt
câtde mportanti era pentru easă
reu mi. Eddy era viaa ei.
— Hai,ducei-văacum,aspusUnchiulJacob,deschizând u a fără
săfacăzgomot. Alah fie cuvoi.
Am prins-opeElydeomină,iarFannydecealaltă.LuiElyi sespusesesă un
scoată niciun sunet imă rugamsă asculte.
Când ochi ni sau- obi nuit cu întunericul, a devenit mai u or să ne inem
după PapaCând.l-am văzut pe Eddyîn pădure, Fanny -ia dat drumul lui Ely a
ialergat la el.Cevamai departe a nechezat un cal iEly, uitându- ipromisiunea,
l-a întrebat pe

Papa ce cal era acela. Ca la comandă, toi aduli iau făcut semn să acăt.
Eddy a vorbit repede.Beattie venisela eidupă cereu seisăl-adoarmă pe
Marshalcupicături. L-a asiguratpe Eddy că ormead dus nî bucătărie,iar Rankin
era la colibe,preabeat casămai iet ce-icu el.

— Unde-iJamie?aîntrebatcineva.
— S-adusfugalaBele,aspusEddy.I-am ziss-a tepte,da’n-a vruts-
asculte.
 Planul era ca, odată ajun ila Bele,eu sărămân. Intenionam săi-cer uil Wil
Stephens să mă primească la el iapoisă mă ajute să ajung la
Wiliamsburg.Speram, date find împrejurările, că părin i lui Meg erau dispu isă
ne ajute pe mine ipe Ely. Ceilali aveau să plecepe jos,spre nord.Păreasă fie
singura lor speran ă.

— Haisă mergem,a spusPapa,conducându-nemaiadâncîn

pădure.Bena zis că o săe narate pe ndeu s-o uăml.
Am pornitrepede i,chiardacăfăceaeforturisă inăpasul,Ely
a obosit în curând ia început să selângăp .După ce ddyE aluat-
o pe umeri, am grăbit toi pasul iîn curând mi se ăreap imie
greu să in ritmul. Am auzit-o pe Mama,în faa mea,gâfâind.
Ajunseserăm aproapedeluminicândacăzut.Papaaajutat-osă
se ridice iMama -ia sprijinit oatăt greutatea pe elcând a
conduso- so- a eze pe un bu eantcăzut. Era furioasăpe ea isa-
răstit la Papa când a propus să ne oprim i să facem o mică
pauză. El a îmbrăi at-o ieaa izbucnit în plâns,ceea ce un mai
văzusem pânăatunci.
— O săfiebine,Mazzie.
Papa a folosit un nume de alint pe care nu-l mai auzisem il-a rosit cu atâta
tandree,încât mi-a venit săplâng.
— Da’Beattie ibăieiei?
— Mae, ticăn-avem de-ales.Cum săfugăcu ăiamici? i ti doar
căn-o să-i laseaci-.
— icum o să trăim? Unde-o să ne ducem,George? N-avem
nimica.
Cuvintele eimi-au amintit de săculeul pe care mi-l dăduse Fanny când eram încă acasă.În elerau
toate bijuterile soacrei
mele.Pietrele au sclipit când am luat o parte din ele.
— Mama,scoate-ibasmaua,am spus, ipuneasteadedesubt.
Mama Maei-a suflatnasul i a scuturatdin cap.
— Nu,alea-s pentrutine pentruiEly. O săavei nevoie dă ele.
— Ia-le,Mama.Suntale tale la felde multcum sunt iale
mele.
N-am maia teptatsămi- răspundă i i-am dezlegatbasmaua,
am ascuns bijuterile nî părul cărunt iam legatla locbasmaua ro e,ipe care o
cuno teamatâtde bine.Când Papa a zis căera vremea să plecăm,am
văzutcâtdegreu i-a fostluiMama să se
ridice i m-am întrebatdacăn-ar fi fost mai bine săi- dau
bijuterileluiFanny.Darnumaieratimp.
Hai, hai, nea- zorit Eddy amipornit din nou la drum.
Ben iBele ne aeptaut în lumini ,la margineapăduri.
— Unde-iJamie?aîntrebatBele,nelinitită.
— Nu-iaci? a întrebatEddy.A luat-o înainte,a ziscă vinela tine.
— N-avenit,Eddy,aspusea.
— De fugita apucatsă fugă, tiu,a spus Eddy,imediatce-a
adormit negustoru’ a venit Beattiei nea- tăiat sforile.
— Hai, nu mai e timp de pierdut, a spus Bele cu voce
tremurătoare,trebuie săplecai.

Ben a datdin cap.

— Aredreptate,Papa.
Autăcuttoi, ovăind.Belei-aîmpinsdelaspate.
— Hai,plecai,a spusea.Când vineJamieîltrimitdupă voi. Plecai
acum.
Mama arămas nîurmă.A îmbrăi at-o pe Bele,apoipe mine.
— Abinia,mi-a optit,osăfiumereuMamaata.
Am sărutat-o,darn-am avutcurajsă îispun vreun cuvânt tandru.
I-am zis:
— Mama,nu-ifacegrijipentru Beattie ibăieiei.Imediatce
mă a ez, o sătrimit după ei.
Papa a luat-o de mină. Bena trecut înaintealor. M-am uitat, cu
Bele,cum disparîn întuneric ,i după cesa- maiuitat odată
după Jamie,nea- zorit pe mine ipe Ely săintrăm în casăLa.
ă ma ezitat.
— Cred că artrebuisă neducem directla WilStephens,am
spus.
Bele m-a tras năuntruî.
— Lavinia,WilStephensnu s-a întorsîncă.E sus,la izvoare,
cu domnia Martha.
— Ce?!Cum adică?!Nu-iacasă?
— Trebuie să apară de-acum.Domnia Martha o să aibă un
copil. E prea cald pentru ea aici. Wil a duso- la munte,la Salt Springs.

Am îngheatdefrică.
— Bele!N-a fi venitdacă a fi tiut.Nu putem să rămânem aici.E
preapericulos.
— O săfiebine,Lavinia.O săvăascundeilaBen ilaLucy,a spus
Bele.
— Nu,nu!Nu putem să riscăm atâtdemult,am spus.O să-l
omoare pe Ben dacă ăm găsetela el.
— BenaziscăteascundepânăvineWilStephensînapoi.
— O,Doamne,osăneomoarepetoi.
Pradă panici, începusemsă mă mi c ed cocolo-l. —
Trebuiesămăîntorc,Bele.Trebuiesămăîntorc! Bele m-a
prins de bra im-a întors recătea.
— Lavinia,la ce să te-ntorci? N-a mairămas nimic.Marshal nu-i
sănătos al cap. ti bine.
— Cesăfac?am întrebat-o.

— Ces-a întâmplat,Mama?Unde-iFanny,Mama?O vreau pe

Fanny.
Am făcutun efortsămălinitesc isă-milinitesccopilul.Am întinso- pe o saltea
într-un col iam mângâiat-o până când a adormit. Apoiam rămas săa ept,t
cu Bele,mergând de cocolo-l
prin cameră.
Când Bensa- întors,târziu, era leoarcăde ranspiratie.
— Aufăcutobucatăbunădedrum,aspus.
N-a maipierdut timpul. S-a apropiatde fiica mea,care dormea, ia ridicat-o în
brae.I-am privit din nou cicatricea vineie care se
întindeape gât ipe maxilar, până la urecheacarei- fusesetăiată.
Mă întrebam ce oare lîfăceasăfie atât de curajos.
— Ben,etisigur?l-am întrebat.
M-a privit cum făcea ndcâeram copil.
 — Hai,Abinia,mi-aspus,luând-oînainte.
În noaptea aceea am totadormit i ne-am trezit până când căldura zileia
devenit insuportabilă în ascunziul nostru de sub acoperiul dendrlăi.

Mă îndoiesc căam fi supravieuit dacănu erau câiva copaci care să

umbrească coliba.Când Bena deschis rapat micuă,eu i Ely am scos etelecap
casăputem respira în aerul mai răcoros.
Lucy, soia lui Ben, nea- dat apă rece, dar auînchis din nou
u a.Spaiul în care ne ascundeamseafla imediatsub acoperi ul uneianexe aflate
nî spatele colibeilui Ben ierafoarte os,jcât să
reu im doarsă ne ârâmt. La început am crezut că aveam să ne ascundem
sub scândurile podelei, în groapa undeineauplantele rădăcinoase. DarBena
spus că acela era primul loc ndeu near-fi căutat.

Coliba lui Ben era diferită, având acelspaiu neobi nuit, despre existen a
căruia nu tia nimeni. Nu aveam idee de ce fusese construit, dar ănuiamb
că noidouă nu eram primele care se
ascundeauaco.l priceput. La
I-am explicat tuasiia lui Ely cât de bine m-am
început m-a surprins faptul că era atât de ascultătoare,dar mi-
am dat apoiseama că fusese de mult contientă de situaia
tensionată din casă.Nu- ifăceagriji decâtentrup Fanny. Am
făcut ott cemi-a stat nî putin ă so- lini esct iam încercat să
omortimpul povestindu-i, în oaptă,cum mă jucam cu Fanny i
Beattie în coplărie. ncercamÎ so- răcoresc pe Ely udându-i
hainele cu apă; din fercire era epuizată ide multe oriaipea.
Spre u urarea noastră, Lucy a deschis trapa după-amiaza,
târziu, casăne deani et mămăligă ilapte.Mi-am dat seama din
felul recen îcare ne ratat cănu-i conveneacăne aflam acolo iîi
era teamă in-am învinovăit-o.Mai mult, chiar dacăera grasăde
fel, era evident că era gravidă. Am încercat săimul-umescîn
oaptă, dar mi-a ăspunsr numai printr-o mi care a capului.
Scoseserăm capetele afară iinspiram cu nesaaerul răcoros,
când Lucy ena- sâsâit săne ascundem la loc.N-a maia eptatt i
a trântit u a,închizându-ne din nou în bezna sufocantă. La pu in
timp după aceea am auzit cai i, spre groaza mea,vocea lui Marshal. I-am
acoperit lui Ely gura cumâna ca să-iamintesc că-mi promisese să nu răspundă
dacătatălei o striga.Dar un a strigat-o.În schimb l-am auzit spunându-i lui
Lucycăîntrase nî casalui Wil Stephens, ,i negăsind pe nimeni acolo,mă căutase
peste tot. Fusese i la bucătăria goală i căutase i aco.l Marshal n-a coborât de pe
cal, cisa- mulumit să spună:

— Bănuiesc că nu suntei chiar atât de pro ti încât să ascundei

pe cineva.
— O,nu,cona u’Marshal,aspusLucy.N-ascundpănimenea.
— Unde-iBen?
— Lacâmp,cuăilalinegri.
— iBele?aîntrebatel.Undee?
— Nu tiu,cona u’Marshal,nu-iniciodată la treabă,a spus
Lucy. Bele asta nu muncete dăloc!Sănvârte- dă colocolo- p-aicea.Cona
’uWil nu poa’s-o facăsă muncească dăloc. Nu-i bunădăni…

Marshal a âs,rcucruzime.
— Nu-ifacegriji,os-ocaut idacă pun mâna peea n-osă-i mai
facănecazuri.
Aplecat,apois-aoprit is-aîntorsspreea:
— Lucy,aspusdeparcăs-arfirăzgândit,să-ispuiluiBencăo
săl-spânzur împreună cu toată familia lui dacăaflu căascunde
vreunuldintrefugarimei.
— Nu,domnu’,cona u’Marshal,nu faceBen una ca asta,a spus
Lucy.
Mult timp după plecarea lui, Lucy nu a deschis ua ca să ne laseăsuăml aer.Am a eptattpână când am
crezut că en sufocăm
iam bătut u orîn scânduri. Când Lucy aăspuns,ravea faa încă schimonosită
de ricăf.
— UndeeBen?am întrebat.
Aridicatdinumeri.
— Bele?
Ascuturatdincap.
În noaptea ungăl care a rmat,u Lucy a eschisd u a ed două ori.
Ely adormit pe sponci, iar eu n-am închis ochi. Mă totgândeam la cum avea
să se ncheieî acel co mar niciun scenariu nu se
sfâr eabine.Până dimineaă, convinsă că singura solu ie era să mă predau,
eram disperată să trec la fapte.Cu toate acestea, iamt cănu
puteamsăcontinui fără ajutorul lui Ben. A eptareat păreafărăsfâr t.i

CAPITOLUL CINCIZECI IPATRU

Bele
După ce Ben le-a dus pe Lavinia i pe Ely la el, am rămas trează toată
noaptea,a eptândt să apară Jamie.M-am gândit la Beattie ila cât de
fricătrebuia să-i fie,a eptândt dimineaa. M-am gândit la Unchiul Jacob, singur
la conac uc domnia Martha i la cum trebuia să seescurced denulu singur. Mă
întrebam câtde departe ajunseseră,cum rezistă Mama. i unde era Jamie al

meu?
În prima dimineaă când Lavnia era ascunsă sub acoperi ,Ben a zis că
trebuie să se ducă să muncească la câmp. tia că Marshal o să năvia izis
cărebuiat săne purtăm cacumi era o zicaoricare alta. Nea- zis mie
luiiLucysăfacemtreabă ,icând vine Marshal,să zicem doar„Da,
domnu’“,nimic altceva, doar „Da,domnu’“.

i dupămasă,-spre seară,Marshal chiar aapărut. Duceam laptele nî

cămară,dar l-am auzit i m-am ascuns casă nu mă
vadă.
M-am pus iar ep a eptat,t dar când sa întunecat, iar -ami zis lui Bencănu
maipotsă abdr. Trebuia săl-găsesc pe Jamie.Cine tie,poate zăcea pe undeva
iavea nevoie de mine saupoate că doar se ascundeaîn pădure.Sau, mai rău,
poate că sentorsese- al domnia Martha. tiam că Marshal iRankin erau plecai
săi-caute pe ceilali ieram sigură că nu aveau să se întoarcă în noaptea caea.

La început Bena refuzat, a spus că trebuia să rămânem acasă

săl- a teptăm pe Wil Stephens. I-am zis căeu mă duc oricum.
Ben n-a vrut să mă laseăsmă duc singură,a a căa zis că nevi
cu mine.
Luna era sus pe cercând am plecat; am luat-o pe ângălcimitir,
apoiam ajuns al conac ami intrat în pivniă. Am mers ncet,î ca
atunci când eram mici i ne jucam, încercând să nu facem
zgomot. Călcâi, vârf, călcâi, vârf. Am ascultat bine, apoi ma
deschis u acare dădeaîn culoar. Era beznă ipustiu, a acăam
urcatrepede scările iam intrat irectdla domnia Martha, unde
tiam că trebuia să fie Unchiul. Era o lampă aprinsă i Unchiul era la capul
patului, pe un scaun, lângă domnia Martha care dormeacaun copil. Ben a
rămascu spatele ipitl de uă.Nu cred că maifusesevreodată nî camera
domnieiMartha.
— Unchiule,am spusîn oaptă.
Nu m-a auzit, a a că l-am strigat ndinou. Atuncisa- uitat al mine,dar arămas
loclui; m-am apropiat, apoiam încremenit. Ceva nu mergea bine. M-am
totuitatîn jurul meu până amvăzut
cădomnia Martha nu părea în regulă.Era prea tăcută ,i când
m-am apropiat, am văzut că avea ochi deschi ,i gura deschisă, dar de
espiratr nu mai respira.
— Făceatareurât,azisUnchiul.I-am datpicături,da’tot ipa după Jamie alei, a
a că i-am maidat. Nu-i maidădusem niciodată,a a că am totpus în apă i i-am
datsă bea pân-a tăcut.

— S-adus,am zis.
Unchiul Jacob se ottuita la ea, de parcăochi lui ar fi putut so-
mai trezească.
— Unchiule!i-am zis,scuturându-ibraul.Du-te icheam-ope Beattie,z-i săvină
aici, i-am spus,când sa- uitat la mine.Du-te repede,Unchiule.

L-am sărutat ep capul albit iapoil-am tras în sus il-am împins spre u ă.A
trecut pe ângăl enBde parcănicinu l-a văzut.
— Du-te,am zis.Du-te iadu-opeBeattie.Trimite-oîncoace.
N-a zis nimic,dar a pornit pe scări. M-am întors so-mai verific o dată pe
domnia Martha.
 — E moartăde-abinelea,i-am zisluiBen.
M-am uitatpe geam i am văzut că Unchiul Jacob aproape ajunsesea
bucătăriel.
— Hai,Bele.S-o-ntindem d-aci,azisBen.
— Stai,am zis.
Imediat am văzut-o pe Beattie ie ndi în fugă din bucătărie i
venindspreconac.
— VineBeattie,i-am zisluiBen.
Am coborâtscările iam a teptat-opeBeattielau adin spate.
Plângea,sebucura că en vede.
— L-aivăzutpeJamie?am întrebat-o.
Adatdincap.
— Am impresia că da,cre’că l-am văzuto dată prin spatele
grajdurilor. După ceau- plecat toi, am ie tisămă uit după el, da’ nu maiera.

— Dacă-lvezi,zi-isăvinălamine,i-am spus.
— Bele!Tre’săplecăm!aspusBen.
Beattie sa-uitat în sus pe scări.
— MăducsăvădcefacedomniaMartha.
— S-adus,i-am zis.
— A azice iUnchiu’.Tre’săvădcuochimei,azisBeattie. Am plecat
cu Ben pe unde veniserăm.Am trecut pe lângă
cimitir, apoipe lângă livadă, până când am ajuns dincolo de colibe.Era
destul de întuneric,dar cuno eamt amândoifoarte binelocurile,aacăam
tiutpeundes-oluăm.Maiîntâiaauzit Bencaii, apoiamândoiam auzit
voci.Neam- întins pe osj.
— Ahh!AzisBen.
— t,am făcutlael,darmi-am ridicatcapulsăvăd ieu.
i i-am văzut pe toi, legai uni de ali, cu Rankin iîncă doi pe cai, împingându-i
de la spate.Toi. Mama,Papa… apoil-am văzutpeJamie!Eralegat
iel.Îiduceaupetoilacolibe.
— ÎlvezipeMarshal?l-am întrebatpeBen.
— Nu,cre’căoficăutând-oîncăpăAbinia.
— Cenefacem?
— Tre’săne-ntoarcem laconac isăvorbim cuBeattie.
 — ieace-osăfacă?am întrebat.
— Nu tiu,da’tre’să ne gândim la ceva,a spus Ben im-a
apucatde bra.
Când am ajuns,Beattie cobora scărileinând lampa din camera
domnieiMartha.Era so- scape când nea- văzut.
— Cecăutaiacisămăsperiaiînhalu’ăsta?azisea.
— t,a spus Ben,stinge lumina.S-a-ntors Rankin ii-au prins pă
toi.
— Papa,Mama… am zis.
— Nu!azisBeattie.

— Marshalaziscădacă-iprinde,îivinde,până ipăPapa. Beni-a

spus:
— Beattie,n-avem timpdăplâns.
— Da’o să-ivândă pă toi,a zis,plângând în hohote.Mama,
Papa…
— Opre te-te istingeaia!I-azisBen.Tre’sănegândim lace-
avem dă ăcutf.
Beattie a încercatsăstingălampa, dar remurat a ade aret că Ben i-a smuls-
o din mână.Cumva au reu it s-o scape. Faa de masăsa- aprins a itrebuit
săcălcămtoi pe eacaso- stingem. Apoii-avenitluiBenideea.

— Beattie,azisel,însearaastaosădaifoclacasă.
Ne-am uitatamândouă la el de parcă o luaseaznar.Dar lea continuat:

— Cândvin eiîncoa’săstingăfocu’,ioledau drumu’latoi.De

data asta o so- ia peste pârâu, pă lângăafumătoare.E maigreu, da’au mai muli sori, Papa iet drumu’.

— icum sădauiofoc?aîntrebatBeattie.
— Euor,azisBen.ÎipregătesciocuBeletotcetrebe.După

aia noine ducem dincolo dă colibe ine uităm d-aco.lTu n-ai decât sa- epti
săsălini eascăttoi idupă aia zicicăte ducisă
vezicefacedomniaMartha,viîncoa’ idaifoc.Aigrijăsăardă calumea idupă aia ie i
afară.Când o săvadă focu’, Rankin i ăilali o să vină să-l stingă. Când pleacă,
noi îi dezlegăm pă toi.
Tuîiieibăiei ifugicuei.
— O,Ben,etisigur?azisBeattie.
— Cealtcevasăfacem?aspusBen.
— Bele?aîntrebatBeattie.
— Trebuiesăfacem ceva,am zis.
Mi sa- părut că ma a eptatto venicie nî pădure cuBen. L-am auzit cum a
început să respire greu când sa- văzut, în sfâr t,i focul. Beattie a reu ti să-l
aprindă cum trebuie,dar nenorocirea
era că Marshalîncăo căuta pe Lavnia iRankin nu vedeanimic
fiindcă era prea beat.Până a ajuns Rankin, focul deja ie ea pe
ferestre ielbăuseatât de mult, că nicinu mai era în stare să
gândeascăMai.întâisa- dus să vadă maideaproape-i abia după
aceeaînceputa să rigest al oameni să ducăa păa.Eu iBenn-am
mai pierdut timpul. Ben a fugit la colibe să-i dezlege,iar eum-am
dus so-ajut pe Beattie cucopi. Dar am găsit-o la u abucătăriei,
plângând. Zicea cănu-l găseape Unchiul. Focul ardeaputernic,
a a că am apucat-o pe Beattie ii-am zis să ia băiei isă se
mite,fiindcă un maiaveam timp itoi o ateptau pe eaDar. un
sa- oprit din plâns,î ifăceagrji căUnchiul seîntorseseîn casă.
Focul lumina de parcă era miezul zilei inu-mi trecea prin cap
decât ăc trebuia să fugim deac-o,la acă i-am tras una lui
Beattiei i-am zis să aducăimediat copi.
Când am ajuns la colibe,Ben îi dezlegasedeja pe toi ise pregăteausă
fugă,dar Mama se ottagita.Zicea că nu vrea să pleceCă. iprima dată îi
prinseseră din cauza ei, cănu puteasă alerge estuld de epede,ra
acăearămâne acolo igata. ApoiPapa
zis că dacă amaM nu pleacă,nu maipleacă icinel, darMama s-
supărat ii-a zis săplece.Ben a zis:
— Papa,tre’sămergicu ei,săle-arăipăun’s-oia.Au nevoie dă tine.
A a că Papa a zis că o să le arate drumul iapoio să se întoarcă
după Mama.Mama -ia spus:
— George,du-te istaiacolo,ajut-opăBeattiecu băiei.Iomă
descurc.
Dar imt cutoi căPapa o săse ntoarcăî.
 Focul de la conac ardea stra icn iam văzut că lui Jamie al meuîi trecea prin
capsă seucăd coloa.M-am dus epeder al el.
— Jamie,domniaMarthas-adus,i-am zis.
— Cum adicăs-adus?Deunde ti?
— Am văzut-o.A murit,i-am zis.A luatpreamultepicături.A murit
dinainte săa ifoc casa. S-a dus,Jamie.
— Marshalafăcut-o!Aucis-o!E numaivinalui!
— Hai,i-am zis,împingându-l.Du-te cu ei.După ce scapi,
scrie-mi. O să-i trimit bani să-i iei actele.
— Haide,a zis Ben.Tre’să mergem.Fanny plângea,Beattie
plângea,Papa plângea.
Benlea- zis:
— Gatacubocitu’!Luai-ip-ăiamici ihai!
Fanny l-a luat în brae pe unul dintre băiei lui Beattie,Eddy l-a luat pe ceălalt
iJamie se itau la mine de parcămă întreba ce săfacă.E câtmine de nalt,î dar es
uita la mine cum făceacând era mic.

— Du-te,i-am zis.Repede,dupăei.Scrie-mi,osă-itrimitbani. Ben a

spus:
— Haide!
AtrasdePapa i,cândaplecatel,auluat-otoiînurmalui.
După ce-au plecat, Mama a rămas locului, pe jos. Cerul era ro u ivuietul
focului de al conac suna cao furtună. I-am zis uil Mama să se întoarcă cu
mine la Wil Stephens,dar azis că se duce aleaacasăsăl-a eptet pe Marshal
acolo.Nu păreaîn stare săse escurcedsingură, a acăam ajutat-o,dar nicila
bucătărie
n-am ajuns,căa trebuit săse aeze din nou. Zicea căo doaren-piept iam văzut cănicinu puteasărespire
bine.Îmi totziceasă
plec,căease escurcăd.
— O săstăm aici,peiarbă,până-irevi,Mama.
Neam- a ezat iniciuna din noinu zicea nimic.Am îmbrăi at-
o ieaa închis ochi. Neam- ridicat iam pornit din nou, dar n-a
reu ti săajungădecât până la bucătărie.Chiar atunci, acoperi ul conacului
sa- prăbu ti.
— Crezică o să ajungă până aici,o să ardă ibucătăria?am
întrebat-o.
— Nu,azisea,au construitbucătăriadestuldedepartecâtsă nu
ardă casadacăia foc cevaci. a
Am ajutat-osăsea eze imi-azisdinnousăplec. tiam căare
dreptate.
Am luat-oînbrae ii-am zissărezistepânămăîntorcdupăea cu Wil
Stephens.Am luat-o spre u ă,dar amaM m-a strigat. i-a
scosasmauab ia luatde sub ea inet perle.Letiam de al conac.
Erau ale domniei Martha!Mama le-a legatstrâns cu basmaua i mi lea-
băgatîn buzunar.
— Dă-lelaăilali,mi-azis.
M-am dus spre u ă,daram auzit-o vorbind singură:
— Mi-efriglacap,zicea,frecându-iurechile.
Păreapierdută caun copil.
Mi-am scosbasmaua mea verde, murdarăi i-am pus-o peap,c
apoiam sărutat-o i-ami zis:
— Staiaici,Mama.Măîntorcdupătine.
tiam cătrebuie săfug.Sim eamcăaveasăse ntâmpleî ceva rău. M-am întors să
mă uit la u a eschisăd abucătăriei iam dat
cu ochi de el.Era negrutotla faă de al foc de nicinu-mi dădeam bineseama
cinee,dar,când mia spusnumele,mis-au înmuiat picioarele imi-a stat mintean-
loc.După aia îmi aduc aminte doar umc mă târa Rankin în sus pe deal, unde
mă a tepta Marshal cu funia în mână ca săă mspânzure că dădusem foc al
casă.

Se pregăteausăîmi lege mâinile când a apărut Mama.Ţipa la

Marshal săse preascăochiar în clipa aia. Vorbeacu elde parcă era copil mic,a a că sa- oprit so-
asculte.Gâfâia tare când a
ajuns ângălnoi, dar iat ceavea-Marshal de gând săfacă,a acă a venit directla
noi im-a tras deoparte.
— Marshal!Cecrezicăfaciaci?azisMama.Nu crezic-aifăcut
destule rele?
Marshal s-a repezit să mă în face. Eu m-am ascuns după Mama.Avea
funia nî mână,darMama arămas acolo,uitându-se fix la el.
 — Cona u’Marshal,a spus ea,aidă gând să-ifaciceva la Mama
carea- avut grijă dă inet când erai mic?
Marshal a datsă mă apuce din nou, dar amaM s-a a ezatîn calea lui.

— Marshal,a zis ea,opre te-te odată!Ce totfaci?!A intrat

dracu-n tine? Dă când a murit Saly parcă numa’ rău faci. Opre ete- odată! Mi-
ai folosit fata toi ani ă iat ca p-un animal din grajd. Ai făcut la copi… că-s albi,
că-s negri, ie nu-i pasă.
Ely a ta e soră cu Jamie,cu Moses,cu toi băiei lu’ Beattie – oti sunt frai ei! Da, a
ae! Da’ au fugit toi.
Au fugitdă tine.Abinia a fugit,Elya fugit,până iBeattiea meaa
fugit dă tine cucopi cu tot. Acu’ ceai- săfaci?!
Marshal sa- întins ari după mine,iar Mama sa- a ezatiar nî calea lui.

— Marshal!a zis ea.Ajunge!Acu’vreis-o omoripă Bele? E

sor-ta! Laso--n pace!Era timpu’ să-i zică cinevacă-i sor-ta. Mai
întâi i-ai făcut un copil iacu’ vreiso- omori.Tu e itchiar dracu’,
să-i omori sora! dat
Marshal n-a zis nimic.S-a uitat tare ciudat la mine.Mi-am
seama că u-ni maispusesenimeni până atuncică sunt sora uil.
DarMama nu s-a oprit.
— Chiara a,Marshal!azisea.Beleesorata.Tac-tuaiubit-o,
da’nu a a cum ai crezut tu i cu domnia Martha.Eram aclo
când sa- născut i iut căe copilu’ lu’ tactu-.
Marshalseuita al Mama.Ea cotinua să orbeascăv.
— A a,Marshal.Ia-mă pă mine.Ioam datfocla casă.Ioam
ascunso- pă Abinia. Io i-am zis u’l Beattie săfugă, iut iunde s-
au dus,da’n-o să-i zic nimica.
Marshal a scos nu urlet ia prinso- pe Mama.Am încercatsă
trag ed ea când sa- apucatsăi-pună uniaf de gât, darRankin m-a
lovit din spate amicăzut.
 CAPITOLUL CINCIZECI ICINCI

Lavinia
Noi, din coliba lui Lucy, nu iamt nimic din ce sentâmplaseî nî
noapteaaceealungă. Aproape de zorii zilei, Bena venit în fugă. L-
am auzit din ascunzătoare.Zicea căse uced upăd Wil Stephens. Lucy -al
imploratsănu plece,fiindcăse emeatde ce ars- fiputut
întâmpla dacăera prins fără învoire scrisă.El a spus cătrebuia neapărat
săpleceMarshal. iRankin o prinseseră pe Bele.Erau
siguri că iet unde fugiseră ceilali iaveau de gând so- spânzure dacă nu le
spunea.
Auzinda aceva,n-am mairezistat. tiam căBelearfipreferat
să moară,decât ăs ne pună în pericolpe vreunul dintre noi, i
tiam că Marshal n-ar fi ezitat s-o omoare. Am sim it că
înnebunesci am început să batîn u ă până când Ben a deschis-
o.A încercat sămă lini ească,t dar nu sa- putut în elege cumine.
— Ajută-măsăcobor!Am insistat.Ajută-măsăcobor!
A fisăritdacănu s-arfiîntinsBen dupămine i,odatăceam sim it
pământul sub picioare,am luat-o al ugăf.
Dar lyE nu a vrut sărămână singură.A sărit ieaîn braele lui Ben, după
mine.I-am strigatsăse ntoarcăîla Ben, dar nu m-a ascultat. Nu tiam ce săfac,a
acă am prinso- de mână i am luat-o din nou la fugă pe poteca ce se întindea
de-a lungul
pârâului. Mi se părea că alergăm de ore în ir când am auzit nechezat de
caiîn spatele nostru. Am apucat-o pe Ely ami tras-
după mine nî tufi uri, unde -iam făcut semn să nu facăgomotz. Am auzitcaiapropindu-
se,apoiovocedebărbat.
— Rankin,am spusîn oaptă,apoine-am ascunsmaiadâncîn
desi .Am rămas aco lcât autrecut ei, la o distană destul de mică încâtsă aud
ce vorbeau i să aflucă erau din nou în căutareafugarilor.

Oare unde era Marshal? Unde era Bele? Imediatce mi s-a părut că
suntem în sigurană,am luat-o din nou la fugă.O trăgeampe Ely după
mine,înciudată căea era preaînceată.În
cle din urmă n-a maiputut să lergeaia început să mă tragăde
mină.M-a fi oprit să vorbesc cu ea,dar, pe măsură ce ne apropiam de
casă,am sim it un miros puternic deumf i o eamăt pe care n-o maiîncercasem
a început să mă împingă de al spate.
Am lăsat-o acolo i am gonit înainte. Nu-mi mai sim eam picioarele,nu erau
obi nuite cu un asemenea ritm, iar lămânip amenin au să nu maifacăaăf.Mi-
am interzis să ăm gândesc că putea fi prea târziu imi-am adunat oatet
puterile ca să ajung
acasă.Apoiam făcut o gre eală.Vrând săo iau pe oscurtătură, am lăsatîn urmă
poteca im-am aventuratprintre arbu ti unde,
în scurt timp, m-am trezit, spre groaza mea,înepenită. Am tras
tare casă-mi eliberez ustelef dintre spini rugilor de mure în care
se rinseserăp.În timp ce mă chinuiam să mă eliberez, Ely m-a
prins din nou din urmă.S-a agăatde braul meu, plângând în
hohote încercândi sămă oprească.Dar nu copil de teapani n-
are destulă foră casăopreascăo femeie nî toată firea, a acăam
împinso,-înnebunită, ari ea a căzut. M-a privit de parcă nu-i
veneasăcreadă.
— Rămâiaici,am rugat-o.
M-am întors ami luat-o din nou la fugă,pe potecă,până am ajuns al
pârâu.
Voiam să-ltraversezpă indpepietrelecareie eau dinapă,dar,
din gre eală, numi-am scos pantofii i pe la jumătate am
alunecatpe pietre amicăzut cuzgomotîn apă.Răceala apeim-a
ocati am rămas pe loc o clipă,năucită,cu pârâul curgând
zgomotos în jurul meu, până când am privit nî sus i am
recunoscut afumătoarea noastră pe malul ceălalt. Clădirea gri
mi-a amintit că mă aflamaproapede casă.M-am ridicat, cu
fustele ude grele,i im-am grăbit săajung al mal, agăându-mă
de pietrele care ei eau din apă.
La poalele deaului m-am oprit gifiind im-am îndoit de mijloc,
încercând sămi- recapătsuflarea.Ely m-a prins cumva din urmă
din nou ide data asta sa- agăat caun pisoide ustelef mele ude. Mi-era groază de
ce rafi putut săvadă, dar deja era preatârziu, a a că am luat-o de mână i,
împreună,am urcatpână în vârf.
Ajunsăacolo,am înmărmurit.Elyavăzut iea iascâncit; i-a desprins mâna dintr-
a mea isa- a ezat pe osj.Am înaintat încet, caîntr-un vis.

Stejarul nostru uria seînăla în vârful dealului, iar runziful bogatumbrea

creanga decareatârna trupul.N-am maivrutsă privesc din nou în sus după
ce amrecunoscut basmaua verdei pantofii lucrai manual, cu vârfurile
îndreptate în jos.Am sim it o durere ascuită în piept. M-am aplecat, icnind.
Trebuie să ajung
acasă,mi-am spus,poticnindu-mă.Să iau un cuit, m-am gândit, isătai funia.
O sărespire din nou; o să- irevină.
Darnu maiera nicio casă.Mă uitam i nu-mi venea să cred. Casanoastră
dispăruse;pe ocull eiera doar ni et moloz ind care ie ae umf. Mă chinuiam să
nîeleg evac.
Am auzitun strigăt.Cuvinteleparcă fierbeau în aria zileide
august. Era vocea lui Jamie.
— Aiucis-o!Aiucis-o!
Mi-am adunatcurajul iam maiaruncato privire către copac.
Marshal era alături, în picioare.Jamie seapropia de elcu pas hotărât, un
băieandru cu atitudine de om în toată firea.Avea în
mină opu căSe. auzea âzâitb de mu et urletuli unui câine.
Marshal m-a privit.
— Lavinia.
Nea- ăcutf cumâna,de parcă es bcura că en vede.
Jamieaîndreptatpu caspreMarshal.
— Tată!ascuipatelcuvântul.Tată!
Marshal sa- întors spre băiat. Pu casa- descărcatcu zgomot
iar lovitura l-a împins pe Marshal înapoi. Au sărit bucăele din el, parcă erau semin e de păpădie
purtate de vânt. M-am năpustit
înainteipând, fără sămă potopri. I-am luat pu calui Jamie.
— Fugi,am ipatlael,fugi!
Am rămas locului,privind,dar nu m-am putut apropia de copac.Am auzit
hohote de plâns mi-am datseama că iceilali urcaudeaul. M-am întors spre
ei, implorând cacineva săse ucăd după căru ă,să odea osj peamaM.Apoim-
am prăbu it pe arbai arsă ed soare.
 Am auzit căru a apropindu-se cu zgomot pe pietre. Lodo, catârul nostru, sa
poticnit sim ind mirosul mori, dar Eddy l-a lovit cu biciul il-a făcut săpornească
din nou. În sfâr t,i catârul a ajuns sub stejar, tremurând icu spinarea lucind în
soare, trăgând după elcăru a.

— Aveigrijă,i-am implorat,fără să am curajulsă-miridic prvirea.

Dar, înainte săaud zgomotul înfundat, m-am uitat iam văzut

basmauaverdealuiBelecăzândîn căru ă.CândLodoaînceput
săcoboare, ipetele uil Papa păreau săstrăpungădealul.
M-au dus al închisoare când am spus că eu îl împucasem pe Marshal. În
prima zi sufereamatâtde are,tcăn-am putut decât să mă mi c de ocolcolo-.Nu
puteamsămi- scotdin capimaginea groaznică a lui Mama.N-am vrut să văd pe
imenin până a doua zis,când mi sa- spus căvenise Wil Stephens săîmi spună
ceva despre fiica mea.

Nu-l mai văzusempe Wil de câivaani. I seciteaîngrijorareaîn

ochi, nu mai păreadeloc calm cum îl iamt. S-a a ezat faă în faă cu mine.
— M-am gânditcăaivreasă ticăavem grijădeEly,aspusel.
Stă cu Fany al Bele.O luasemla mine nî casă,darnu se oprea din plâns,a acă
ma duso- al Bele,gândindu-mă că ea r putea so- lini eascăt.Bele nsăînu se
mtesi preabine Benia propus s-o aducempe Fanny. A funcionat bine,Ely sa- lini
it.
Am datdincap.
— Lavinia,a spus elîncet.Trebuie să vorbe ti. tim amândoi
adevărul.
— Afostnumaivinamea!Afostnumaivinamea!am spus. Wila
încercatsă mă convingă,dareu am începutsă vorbesc
fără ri. Nicimăcar eunu în elegeam ce puneams.
— Am trimis după domnulMadden,a spus Wilînainte să plece.

Wils-a întors a doua ziîmpreună cu Bele i,când ne-am

îmbrăi at, a plecat. Bele era disperată i avea nevoie să
vorbeascăcucineva.Am statsăascultcepovestea.
 Rankin o inuse pe Bele i o forasesă privească cum o spânzuraseră pe
Mama Mae. Când i-a datdrumul, s-a poticnit până la bucătărie.Probabil că
până iMarshal se săturasede plânsul ei, pentru cănu sa- dus după ea.Nu tia
nimeni de ce Marshal rămăsesesus pe dealcând Rankin a plecatdin nou săi-
caute pe Papa Georgeipe ceilali.

La câteva ore după ce plecaseră, ugarif începuseră să aibă

îndoieli. Papa nu maivoia să continue fără Mama inimeni nu
voiasăcontinuefărăPapa.Jamies-aîntorsprimul.Cucâtevazile înainte,fără
săi- spună cuiva, uaselo pu că din casă io
ascunsese sub clădirea afumătoarei. Acum se ntorceaî după ea.
Ceilali aproape căajunseseră acasăcând au auzit împu cătura.
— iJamie?Undeeacum?am întrebat.
M-a lini it, spunându-mi căaveasăfie nî siguran ă.
Mi-era groază săcontinui cu întrebările. — DomniaMartha?
UnchiulJacob? M-am linitit când am aflatcă domnia Martha murise
nainteî
de incendiu. Nu-i găserăi trupul Unchiului Jacob, de icredeau
căseîntors e snî casă -i igăsisesfâr tuli acolo.
— CuRankinces-aîntâmplat?am întrebat.
Nimeni nu tia,dar Wil le dăduse rmea lui Ben ilui Papa,
care stăteausă ăzeascăp ceairămăsesemdin Tall Oaks.
Când a terminat de povestit, am inut-o strâns nî brae pentru mult timp.
Înainte săplece,i-am cerut săle spună celor ed acasă să aibă grijă.Mă temeam
să nu spună ceva care săfie auzit de urechile nepotrivite.

La tribunalm-am declarat inovatăv.Curtea a decis că voifi acuzată,a acă am rămas în

închisoare toată luna septembrie,
a teptând procesul. Nu mă sim eam nefericită în celula minusculă,unde
aveam pori de mâncare mici i dormeam pe o saltea, la umezeală. În felul
acela mă pedepseam nu numai pentru moartea lui Mama,daripentru a
domniei Martha i a Unchiului Jacob.Eram convinsă căa fiputut face vaceca
săle salvez evile.La moartea lui Marshal nu prea mă gândeam; de fapt, mă
sim eam u urată că ăpasemsc de el.
 A acum spuseseWil,domnulMadden avenitsămăajute.În
calitate de avocat la meu, a insistat sămă declar nevinovată.
Când am discutatîntre patru ochi, m-a asiguratcă iat cănu eu
îl împucasem pe Marshal. Nu i-am spus domnului Maden ce se
întâmplase,tind că dacăJamie ar fi fost udecatj canegru
pentru uciderea nuiu om alb, arfi fostcusigurană condamnatla
moarte.
Am continuatsăinsistcănumaieu eram vinovată i,încercând
săl- conving, -ami mărturisit cum în ani de dinainte mă comportasem
atâtde ău,r sub influen a audanumuluil.
M-a privit peste ochelari ia ascultat cu atenie.După o tăcere destul de
ungă,la spus cublândee:
— Dragamea,îmiefoarteu orsăcredcăaifostegoistăfiindcă
iacum faciacela ilucru.
— Cevreisăspunei?
— Încercisăîmispuicăînanicândluailaudanum nuaifosto mamă
bună,aa e?
— Da,eram confuză.NumaiFannyaveagrijădeEly.
— iacum aidegând să-ilipse tidin nou fiica demama ei? m-a
întrebat.
— DaroarepeFanny… am început,darm-am opritcând am în
eles ceiavosăspună.
N-a ostf nevoie să maispună nimic pentru a mă covingesă mă apere cum
sepricepea maibine.
În prima zi a procesului, domnul Maden împreună cu un alt avocat
aususinut că nu eu îl împucasem pe Marshal, dar
fusesem în stare de oc când mărturisisem fapta.A doua zi au spus că Unchiul Jacob nu numai că
dăduse foc casei, dar
rămăsesesăl-ai eptet pe Marshal săse ntoarcăî.Era singurul care putea fac
rostde o pu că,pentru că toate erau inute în casă.Au spus că Unchiul
probabil fugise,adăugând că fusese chiar văzut îndreptându-se spre nord.
Nu iut dacăjuriul a fostpe deplin convins de argumentele domnului Maden,
dar bănuiesc că reputaia lui Marshal i-a convins să fie foarte binevtori în
privin a measăimă achite.
 În după-amiaza nî care m-au eliberat, am fostdusă almo ailui Wilcu
trăsura.Am coborâtacasălaBele,undele-am regăsitpe
Ely, Fanny iBele iam vărsatacrimil împreună. Peste pu in timp m-au băgatîntr-
o cadă cu apă.Leam- lăsatsă mă ajute să mă cură de oatăt murdăria din
ultima unăl a i fivrut să ămânr acolo,în apă, pentru totdeauna, dar Wil mă a
eptat la cină casă sărbătorim. Cât eram încă în cadă,Bele mi-a spălat ărulp ,i
când sa- uscat, mi l-a periat imi l-a strâns nî vârful capului. M-

am îmbrăcatn îhaine deale- lui Bele care mi se potriveaude

minune,apoileam- sărutat pe oatet amiplecat.
Casalui Wil era spaioasă ,iimediat ce ma intrat, am observat
căatmosfera era primitoare.Casaera construită din lemn iera
împărită asemănător uc Tall Oaks.Nu era la felde mare inu
aveamobile scumpe,dar calitatea obiectelor aervădită, mai ales
când observai emineel ilemnul lucrat cuatâta grijă. Perei
erau vops i în alb, iar podelele de pin străluceau de curăenie,
chiar acădnu se ucuraub de uxull oferit de covoare.
Lucy -ma ntâmpinatî la u ă,iareuam îmbrăi at-o.
— N-osăuitniciodatăcâtdebunăaifostcu noi,i-am spus i, când i-
am datdrumul din brae,mi-a zâmbit.
Wilavenitlau asalonului.
— Mis-a părutcă-iaud vocea,a spusel,apoia venitsă mă conducăîn
cameră. M-a dus al soia lui, care săteaîntr-un fotoliu albastru cuverde,lângă
cămin. Domnul Madensa- ridicatde pe scanul din ceălalt capăt când am
intrat, dar i-am făcut semn să se aezenapoiî.

Soia lui WUl era o emeief banală, dar am observatimediat că i se teacibunătatea ep chip. Nu
aveamidee tiacedespre mine,dar
când m-a salutatmi-am datseama că nu mă judeca deloc. Era palidă iavea
burta mare ,i văzându-i faa suptă, amîn eles imediatcă un se ims ea
ineb.N-am observatcu ce rae îmbrăcată pentru că mi-au atras atenia
papuci imen ipe carei- purta în picioarele umflate.Imediatdupă ce amfăcut
cuno intă,Martha m-a rugatso- scuz. Mi-a explicatcă medicul îi
recomandasesă stea maimult în patpână câd„binecuvântarea“ avea să
vină.
Lucya ajutat-o săiasă ,iprivindu-le,am sim it cum mi se nfigeî un pumnalîn
inimă, fiindcă îmi aminteau atât demult de domnia Martha i Mama Mae. Am
fost salvată de la gândurile mele când Wil a propus să ne a zăme la masă.

Lucy sa-întors săne servească,i chiar dacănu îmi era prea foame,m-am
bucuratsă gust din nou din bucatele gătite de Bele. Când Wil a propus un
toast, am preferatsă beauapă în loc ed vin.Nu maivoiam nicisă aud
delichidulcare-mitransformase
viaaîntr-unasemeneaco mar.
După desert, am început să iscutămd despre viitorul meu. Wil sa- ridicat
isa- oferit sămă lase ngurăsi cu domnul Madden. I-am cerut să rămână,
spunându-ică m-a bcura să aud i păerea lui. Am recunoscut că mă temeam
de ce-mi rezervă vitorul.

Domnul Madden m-a întrebatce voiam să fac. Mă gândeam oare să mă

întorc la Wiliamsburg, mpreunăî cu Ely? M-a asigurat căam fi binevenite al
eiacasă.De apt,f a adăugatrâzând,
Meg – recaottnu se ăritasem –l îforase să-ipromită cănu se v întoarce ărăf mine.
I-am mulumit cu sinceritate pentru totceeacefăcuse ii-am spus că nu va
pleca fără o scrisoare pentru Meg.Voiam sămi-exprim recuno tin a faă de
Meg i de domnia Sarah pentru o ofertă atât de genoasăr.

— Dar,am adăugat,vreau sărămân aici.VOifacetotce-mistă în

putere să rămân.
Domnul Madden nu a fost surprins dedorin a mea.Cu ceva
timp înainte,când sose,iîi cerusemsăverifice cemai rămăsese din proprietate săaciioneze nî
numele meu. Acum era gata să-
mi spună ce flaseReu. sei săsalveze vreopatruzeci de hectare de teren,
împreună cu ceea ce mairămăsese din Tall Oaks i anexe lcasei.Wil
Stephens fusese de acord să cumpere sclavii care mai ămăseserăr la
colibe.A a cum cerusem, useserăf întocmite actele de eliberare pentru
Papa, Eddy Fannyi Beattiei
icopi ei; aveamde gând săle cersărămână cu mine,iar eu să le dau mâncare
iadăpost.Cu timpul, intenionam săl-plătesc.
Domnul Madden era de păere căse putea pune pe picioare o fermă micu
ă,cu iscusin ă i multă muncă.Apoimi-a făcut o ofertă cople toarei.Vbia să-mi
deani et bani pentru a construi o casănouă.Voia săi- înapoiez împrumutul
promiând că le voi trimite în fiecare lună câte o scrisoare în care să le
descriu progrese lfăcute, astfel ncâtîsă devină i eiparteneri la realizările
mele.

Domnul Madena fost pu in jenatde acrimilel mele de uurare

irecuno int ă, iar Wil a pretins că seducesăvadă cefacesoia lui.

Wils-a întors imi-a spus că soia luise oferise să mă găzduiască în

camera de oaspei. Când i-am mulumit ii-am spus căvoi sta la Bele,n-a
mai insistat.
Mai târziu, când Wil m-a condus napoiîla colibă, eram atât de u urată,
cănu-mi încăpeamîn piele.Plină de speran ă, trăgeam
adânc nî pieptaerul cu parfum de ibertatel.Eu iEly aveamsă
rămânem la Tal Oaks cufamilia noastră inimic nu ne ipseal ca
so- uăml de al capăt. iatât demare,încât
Eram în octombrie.Luna era portocalie
am observat ieu iWilcâtera de rumoasăfCând. am ajuns al colibă,m-a luatde mână.M-a
străbătut un fior ed dorină ,i dacămaiera nevoie,mi-am datseama căîncăîliubeam.Înainte

să cezd isă mă arunc nî braele ui,l mi-am retras mâna imi-am oferit ajutorul
pentru soia lui, dacăaveanevoie de ceva.N-am avut curajsă mairămân, a a
că-amiuratîn grabă noapte bună. Întoarsă în coliba lui Bele,leam- povesit
noutăile ineam-
bucuratîmpreună.DupăceaadormitEly,am întrebat-opeBele
de Jamie. Era la Philadelphia, nî sigurană, mi-a spus ea. Bănuiam că,după
ege,leram stăpâna fiului lui Marshal, a a că- i am spus asta. I-am spus căo săi-
fac actele uil Jamie o isăi le trimit. Bele mi-a mulumit, apoimi-a povestit cum i
le adusese Jamiepealeei.

— VreisăteducilaJamie,laPhiladelphia?am întrebat-o.Pot să mă
ocup eude asta.
Bele a refuzat.Wil deja îi dăduse voie să pleceoricând voia,
mi-a spus.Apoia tăcut, uitându-se almâini. Când a ridicatdin nou privirea,
aveaochi umezi.Puteasămă roage ltceva?a
— Orice,i-am spus.
Puteasăse ntoarcăîla Tal Oaks,cumine? Am
căzutîngenunchi ii-am luatmâinileîntr-alemele. —
Sigurcăpoisăviacasă,i-am spus.
A douazidimineaăBen avenitcălare,aducându-mi imieun
cal. Nu-l maivăzusem de când mă duseseră la închisoare. Am
pornit amândoi, singuri, către ruinele de la Tal Oaks.Calul mă ducea pe
poteca pe care oparcursesem împreună cu Ely cuatât
de pu in timp înainte,iar eu mă chinuiam sămi- găsescvintelecu.
Pânăa lurmă am spus:
— Ben,cum a puteasă-imulumescpentrucâtm-aiajutat?
— E tidinfamiliamea,Abinia,arăspunsel.
Îmi veneasăplâng atât de are,tîncâtabia am reu tisăîngaim:
— itudintr-amea.
Papa George ne a eptat la grajduri. Părul, care înainte era
cărunt, îi albisede tot. Am ezitat, apoii-am văzut zâmbetul. Am sărit de pe cal iam
alergat să-l îmbrăi ez,liberă, după toi acei
ani.
Când i-am dat actele,Papa lea- luat isa- întors cuspatele.
— Papa,am spus,punându-iminapeumăr,etilibersăpleci
unde vrei, dar a vreamai mult decâtorice ltcevaa sărămâi. Nu m-a sim i
acasăfără tine.Nu potîncăsăte plătesc,dar… Papa sa- întors cufaa.

— Un’săplec,Abinia?Aciecasamea.Doaracielocu’meu.
U urată,voiam doarăsplâng,dar un mi-am maiîngăduit s-o fac.Am început în schimb
săvorbescedviitor. I-am spus uil Papa
că omnuld Maden îmi oferise anib pentru construcia uneicase noi. Am
studiat poprietatea împreună i, când Papa George a propus să urcăm unde
fusese casaeche,v mi-am datseama câtde mult suferea.

— Nu,Papa,am spus.Nu construim acolo.Nu neatingem de

dealul ăla. Trebuie săgăsim alt loc.
Neam- uitat în tăcere la deal, unde stejarul încă se nălîa, dar
ne-a salvat Moses,fiul celmare al uil Beattie, când ni sa-alăturat. În urma lui,
veneau să mă salute Beattie iceilali doi băiei.Neam îmbrăiatcum
numaifăcuserăm dincopilărie.
Am discutatcu toidespre loculunde s-arputea construio
casă nouă.Papane-a condus la un loc aflat ângăl livadă,de partea celaltă a
bucătăriei. Ni sa- părut tuturor alegrea ideală.
Maitârziu, după amiază,au venit Wil idomnul Maden, care au fost de acord
cu locul ales.Am început să construim peste mai
pu in de o săptămână.
Grajdurile erau în stare bună ,i din fericire,rămăseseră i
câiva cai. Am căzut de acord să pornim de la ceace aveam ,i
peste câivaani, deja aveam o afacere caiînfloritoareu.
Bele sa-întorsa lTal Oaks ami înfruntat împreună totce en-
a adus viitorul. Când a murit, muli ani mai târziu, a fostdusăla cimitirul
mare,lângătatăl ei. Pe piatra eifunerară au fostgravate cuvintele:

BELLE PYKE
FICA LUIJAMES PYKE

NOTA AUTOAREI
Acum câivaani,am restauratîmpreunăcu soulmeu unvechi
han aflat ep pământul uneiplantai, în Virginia. nÎ timp ce făceam cercetări
despre istoria lui, am descoperit o hartă veche, pe care fusesescris,lângă
casa noastră, Dealul negrilor. Nu am reu ti să descopăr originea numelui,
iar storcii mi-au spus că
probabil sereferela o tragedie. M-am gândit impt de luni în ri al lucrul
acesta.În fiecare dimineaă mă plimbam pe teren i mergeam să mă a ez
ângăl
pârâu, unde rămâneam să meditez. La întoarcere,aveamîn faă Dealul
negrlorimă totîntrebam ce sentâmplaseî coloa.
Până la urmă,într-o dimineaă,pe când mă întorceam de la pârâu, m-am
a zate ăs scriu în jurnal. Ceea ce s-a întâmplat după aceea m-a uimit
profund. Cu ochi min i am văzut o scenă
clară,ca i cum ar fifost un film. Am început să scriu, iar cuvintele curgeau pe
hârtie.Am urmărit o fetiă îngrozită, care urca eaudl în fugă,în urma
mameiei.Când au ajuns nî vârf, am văzut,prin
ochilor,ofemeiedeculoarespânzuratădeocreangă
unui stejar imens.Am lăsat eionulcr din mină,îngrozită de întorsătura pe
care o lua povestea.Tocmai scrisesemprologul la Bucătăria sclavilor.De
iistoria antebelică mă fascina, ideeade sclavie mi se părea îngrozitoare,a acă
evitasemîntotdeauna
subiectul. mediat,I am pus colile scrise în sertarul biroului, hotărâtă săle
dau uitări.
Peste câteva săptămâni, discutând cu tatălmeu, am aflatcă o
cuno int ă dea- lui îi cercetasearborele genealogic idescoperise că se
trăgea din Irlanda. Pe la începutul secolului al
nouăsprezecea,lstrămo iilui veniseră pe un vapor,în itimpul călătoriei, ambi
părin i muriseră. Au supravieuit doi frai isora lor aimmică.Familia reu sei
săafle ce seîntâmplasecu cei doi băiei, dar nimeni nu izbutise să dea de urma
fetiei. M-a
străbătut un fior nîtimp ce atăltmeu îmi povestea despre acel
evenimente.Eu am sim it ce sentâmplaseîcu ea.Fusese uatăl
acasă la căpitan i inută ca servitoare în Southside,Virginia,
unde usesef pusăsămunceascalături de sclavii de al bucătărie.
Mă a eptat în sertarul biroului.
Am începutsăfaccercetări.Am vizitatmulteplantaidinzonă,
în special ed pe lângă Prestwould. Am studiat povestiri ale
sclavilor din aceaperioadă iam intervievatfroaamericani- ai
căror strămo i useserăf sclavi. Am petrecut ore în ri în
bibliotecilelocale,laBlackHistoryMuseum,laVirginiaHistorical
Society ila Poplar Forest. Am vzitat de multe ori Colonial Wiliamsburg.În
celedin urmă,am începutsăscriu.În fiecarezi
mi se dezvăluia maimult din poveste cândi terminam, de multe ori
epuizată emoional, mă întrebam ce îmi rezerva ziua următoare.M-am
oprit din scris numaiatuncicând personajele mă duceau în vreun loc
espred care ncăî un făcusem cercetări.
Am încercatdecâteva orisă schimb anumiteevenimente(cele care
mi se păreau prea tulburătoare),darcând am făcut-o,
povestea sa- oprit, a acă am continuatsă scriu exactce mi se dezvăluia.

Le sunt recunoscătoare sufletelor care au împărtă ti aceste evenimente

cu mine. Potdoar săsperă cmi-am îndeplinit bine sarcina.

MULŢUMIRI
Sunt muli cărora doresc să le mulumesc, dar rimelep sunt Bessie Lowe,care mi-a istorisit
cugenerozitate povestea familiei
ei, iQuincy Bilingsley, care m-a ajutat săprivesclumea prin ochi căprui la
felde bine caprin cei alba rit.
Am primitun ajutornepreuitla scrierea acesteicări idin partea
următoarelor insitu i: Prestwould Plantation, Black History Museum din
Richmond,Legacy Museum din Lynchburg, Virginia
HistoricalSociety,PoplarForest,ColonialWiliamsburg,
bibliotecilepublicealeuniversităilorLongwood iVirginia.
Le sunt ecunoscătoarer celor din Farmvile Writers’Group – Reggie,Melvin
iLinda –,pentru căm-au ajutat săîncep, icelor din Piedmont Literary ocietyS
pentru căm-au ajutat săcontinui.
Cum se otpadresa mulumiri prietenilor apropiai? De al bun început, Diane
Eckert a crezut nî capacitatea mea de a scrie. Carlene Baime m-a ajutatsă
mă ridic atuncicând am început să mă clatin. N-a fiputut săscriu această
carte ărăf săfiu ghidată isusinută de Eleanor olanD in-a fi terminat-o
niciodată fără
ajutorul constant iobservaile uil Suzanne Guglielmi.
Îi mulumesc agentei icampioaneimele,Rebecca Gradinger, i
lui Trish Tod, editoarea mea atât ed amabilă.Îi mulumesc,de
asemenea,curajoasei mele copyeditoare,Beth Thomas.
Le sunt profund recunoscătoare pentru ajutor fiicelor mele, Erin Plewes
i Hilary Cummings, i ginerelui meu, Kyle Cummings, care acompus
muzica pentru filmul de rezentarep a căr i.i

Soul meu a cărat aparatul de fotografiat, a luat notie în biblioteci,m-

aînsoitdenenumărateorilasfâritdesăptămână,
când am mersăsvizitezdiferite plantai, muzee isituriistorice, prea numeroase
ca să le pot enm iona aici. Îi mulumesc, Charles,pentru că aicrezut
întotdeauna în mine i în munca mea.