Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
DocGo Net Bucataria Sclavilor Kathleen Grissom
DocGo Net Bucataria Sclavilor Kathleen Grissom
www.polirom.ro
Editura POLIROM
Ia ,iB-dul CarolI nr. 4; PO.. BOX 266, 700506 Bucure ti,
Splaiul Unirinr. 6, bl. B3A, se. 1, et. 1;
sector4, 040031, O.P.53, C.P.15-728 ISBN
print: 978-973-46-4203-8
Coperta:Radu Răileanu
Pe copertă:© korobkova epositphotosDcom;.
CUPRINS
PROLOG 1810Lavinia
CAPITOLUL UNU 1791 viniaLa
CAPITOLUL DOI Bele
CAPITOLUL TREI Lavinia
CAPITOLUL PATRU Bele
CAPITOLUL CINCI Lavinia
CAPITOLUL ASE Bele
CAPITOLUL APTE Lavinia
CAPITOLUL OPT Bele
CAPITOLUL NOUĂ Lavinia
CAPITOLUL ZECE Bele
CAPITOLUL UNSPREZECE Lavinia
CAPITOLUL DOISPREZECE Bele
CAPITOLUL TREISPREZECE Lavinia
CAPITOLUL PAISPREZECE Bele
CAPITOLUL CINCISPREZECE Lavinia
CAPITOLUL AISPREZECE Bele
CAPITOLUL APTESPREZECE Lavinia
CAPITOLUL OPTSPREZECE Bele
CAPITOLUL NOUĂSPREZECE Lavinia
CAPITOLUL DOUĂZECI Bele
CAPITOLUL DOUĂZECI IUNU Lavinia
CAPITOLUL DOUĂZECI I DOI Bele
CAPITOLUL DOUZECI I TREI 1796 Lavinia
CAPITOULUL DOUĂZECI IPATRU Bele
CAPITOLUL DOUĂZECI I CINCI Lavinia
CAPITOLUL DOUĂZECI I ASE Bele
CAPITOLUL DOUĂZECI I APTE Lavinia
CAPITOLUL DOUĂZECI IOPT Bele
CAPITOLUL DOUĂZECI INOUĂ Lavinia
CAPITOLUL TREIZECI Bele
CAPITOLUL TREIZECI I UNU Lavinia
CAPITOLUL TREIZECI I DOI Bele
CAPITOLUL TREIZECI I TREI Lavinia
CAPITOLUL TREIZECI I PATRU Bele
CAPITOLUL TREIZECI I CINCI Lavinia
CAPITOLUL TREIZECI I ASE Bele
CAPITOLUL TREIZECI I APTE Lavinia
CAPITOLUL TREIZECI I OPT Bele
CAPITOLUL TREIZECI I NOUĂ Lavinia
CAPITOLUL PATRUZECI Bele
CAPITOLUL PATRUZECI I UNU Lavinia
CAPITOLUL PATRUZECI I DOI Bele
CAPITOLUL PATRUZECI I TREI Lavinia
CAPITOLUL PATRUZECI ŞI PATRU Bele
CAPITOLUL PATRUZECI I CINCI Lavinia
CAPITOLUL PATRUZECI I ASE Bele
CAPITOLUL PATRUZECI I APTE Lavinia
CAPITOLUL PATRUZECI I OPT Bele
CAPITOLUL PATRUZECI INOUĂ Lavinia
CAPITOLUL CINCIZECI 1810 Bele
CAPITOLUL CINCIZECI I UNU 1810Lavinia
CAPITOLUL CINCIZECI I DOI Bele CAPITOLUL
CINCIZECI I TREI Lavinia CAPITOLUL
CINCIZECI I PATRU Bele CAPITOLUL
CINCIZECI I CINCI Lavinia NOTA AUTOAREI
MULŢUMIRI
Născută i crescută în unul dintre cele mai mari ora e canadiene,
Saskatchewan, KATHLEN GRISSOM a absolvit tot aiciliceuli o coală de
infirmiere. leacăPla Montrealsei angajează la RoyalVictoria Hospital. Se
mută apoiîn SUA, unde lucrează la o companie de producie grafică
iparticipă la cursuri decreative writing.Se va stabili până la urmă în
Virginia,unde locuie etalăturide soul său în conacul uneiplantaBucătăriai.
sclavilor este primul eiroman.
Pentru părinţi mei iubiţi, Ted şi Catherine
Doepker, şipentru dragul meumentor,
EleanorDrewry Dolan
PROLOG
1810
Lavinia
Mirosea puternic afum io teamă pe care n-o maiîncercasem mă
împingea de la spate. Eram deja pe drumul tiut i goneam
înainte,fără sămi- dau seama că icafi mea mă urma,încercând să ină pasul.
Picioarele îmi amoriseră, neînvăate cu asemenea ritm, iar lămânip îmi
ardeau. Mi-am interzis să mă gândesc că era preatârziu imi-am adunat
forele ca săajung acasă.
Din gre eală, încercând săscurtezdrumul către pârâu, am ie ti
de pe potecă iam luat-o la fugăprin pădure.Spre groazamea,
m-am împotmolit.
Am tras de fustele lungi ialbastre ca să mile desprind din
rugi de mure în care se agăaseră.În timp ce ncercamî să mă
eliberez, Ely m-a ajuns din urmă. Mi sa- agăat de bra plângând
în hohote încercândi sămă opreascăi.chiar acădun copil de
apte ani nu- ipoate măsura puterile cuo emeief nî toată firea, s-
鰖惮䢞掅륲ä136 luptat cu
disperare,cu o foră născută din groază. În delirul meu, am îmbrmcit-o eai
acăzut. M-a privit cacumi nu-i venea să creadă.
Voiam să-ltraversez pă ind pe pietrele care ie eau din apa mică,darnu mi-
am scos pantofii, ceea ce s-a dovedit a fi o gre eală.Când eram pe la
jumătate,am alunecatpe o piatră i am căzut cu zgomot. Răceala apeim-a
încremenit i am rămas loclui o clipă, năucită, cupârâul curgând zgomotos
nîjurul meu, până când am privit în susi am recunoscut afumătoarea oastrăn
pe malul celălalt. Clădireagri mi-a amintit cămă aflam aproape
de casă.M-am ridicat, cu fustele ude igrele, im-am grăbit să
ajung al mal agăându-mă de pietrele care ei aue din apă.
La poalele deaului m-am oprit gâfâind im-am îndoit de mijloc,
încercând sămi- recapătsuflarea.Ely m-a prins cumva din urmă
din nou ide data asta sa- agăat caun pisoide ustelef mele ude. Mi-era groază de
ce rafi putut săvadă, dar deja era preatârziu, a a că am luat-o de mână i,
împreună,am urcatpână în vârf. Ajunsăacolo,am înmărmurit.Elyavăzut iea
iascâncit; i-a
desprins mina dintr-a mea isa- a ezat pe osj.Am înaintat încet, caîntr-un vis.
CAPITOLUL UNU
1791
Lavinia
— James,decen-aitrimisvorbăcăvi?strigăfemeia.
Bărbatul sa- lăsatpe spate casăvadă maibine,cu mâinile nî olduri:
Bele avea emoi. M-a totsâcâit cu un pieptene până când, frustrată, mi-a
acoperit părul ciopârit cu o e arfă. Eram
îmbrăcată cu o căma ă maro curată,care-mi ajungea până sub genunchi,
peste care Bele mi-a legat un or alb, pecarel-
însăilase nîgrabă dintr-o arpă de bucătărie.
— Nu-isugede tu’.
Bele mi-a smuls degetul umflat ndigură.S-a lăsatpe vine până la
înălimeamea im-a slit so- privescn ochiî.
— Cândte-ntreabăceva,tuspui„Da,Doamna“. Pricepi?
În elegeammult maipu in decâtcredeaea,daram datdin cap căda,
căcivoiam so- lini esct.
Am urmat-o îndeaproape pe Bele pe cărarea pavată cu
cărămidă care ducea la prispa din partea din spate a casei.
Unchiul Jacobne salută serios cuo mi care acapului în timp ce
inea ua eschisăd casă ntrămi.
— terge-ipicioarele,aspus.
M-am oprit casămi- cură praful fin inisipul de pe picioarele
descule,apoi, când am intrat, am sim it sub tălpi cât de netedă
era podeaua de lemn efuitl. Ceva maideparte,u adin faă era
deschisă,iar nu curent u orde aer ăturam culoarul lung,apoi
ie ea pe u a din spate. În prima dimineaă n-am observatnici scrinul de mahon care stătea parcă de
pazăîn încăpere inici
vasulornamentaldinceramicăalbastru cu alb,expuscu mândrie
ca ultima achiziie de peste mări. miÎ amintesc însă cât ed îngrozită eram
când mă conduceau în sufragerie.
— Eibine,iată-i!tunăvoceacăpitanului.
Când m-a văzut, Saly astrigat:
— Uite,Marshal,efetiadelabucătărie.Potsămăjoccu ea, Mama?
— Nu te-apropiadeea,aspusfemeia,parebolnavă.James!Ce
naiba…
— Staiblândă,Martha.N-am avutdeales.Părin ii-au murit
-imi datorau bani pe călătorie.Nu puteam decât -os aduc cu mine sauso-
vând. Era bolnavă,n-a filuatnimic pe ea.
— Erasingură?
— Nu,avea un frate,darpe elmi-a fostdestulde u orsă-l plasez.
— Dece-aitrimis-olabucătărie?aîntrebatMarshal.
— Ceputeam să fac?răspunsetatălsău,trebuiesă înveesă
facăceva.
— Dardececuea?arătăMarshalcucapulspreBele.
— Ajunge,fiule,spusecăpitanul i-mifăcu semn cu mâna să mă
apropi. Vino, vino.
De i se spălase i se bărbierise i era îmbrăcat ca un gentleman, l-am
recunoscut în elpe bărbatul care mă ridicasen î braedin căru ă.Nu
erapreaînalt,dareradestuldetrupe ,ceea
ce,împreună cu vocea puternică,îl făceasăpară impozant. Avea părul cărunt
egatlla spate, ari ochi alba tri ne priveau pe
deasupra ochelarilor.
Căpitanul prividincolo de mine:
— Cefaci,Bele?aîntrebatel.
— Bine,Căpitane,aspusea,cuvoceslabă.
— Arăibine,spuseel i-izâmbidinpriviri.
— Sigurcă-ibine,James,decen-arfibine? Uită-tela ea.O
fată a ade rumoasăf. Nu-i lipsee tnimic,a ade ânără,t ie ă ef
peste bucătărie ipractic are propria eicasă.Ai o grămadă de pretendeni, nu, Bele?Femeia
vorbearepezit, cu o voceascuită,
sprijinindu- icotul pe masă în timp cetottrăgeade o uviă de păr ro
urămasăliberă. Nu-i a a, Bele? uN-i a acăvin ipleacă? insistă ea.
— Da,Doamna,arăspunsBelecuovocechinuită.
— Vino,vino,leîntrerupsecăpitanul i-mifăcu din nou semn
cu mâna să mă apropi. Când am ajuns ângăl el, am privit atent încreiturile
carei- brăzdau faa arsă de soare atunci când
zâmbea. E itde vreun ajutorîn bucătărie? -ma întrebat el.
— Da, Doamna, am răspuns răgu it, dorind să urmez
instruciunile uil Bele.
Toatăcameraarăsunatderâsete,daram observatcăbăiatul,
Marshal, nu râdea.
— Tati, i-azis„Da,Doamna“, chicoti Saly.
Căpitanul a râs pe nfundateî.
— Ţise pare că arătca o doamnă? Ne tind ce să răspund
fiindcănu în elegeam acelfelde adresare nemaiauzit, am dat din capcă ad.
Au râs oti din nou.
Dintr-odată, căpitanul se ntoarseîvoceai-i puternicătună:
— Fanny! Beattie! Potolii-vă până nu zburăm cu toi din camera
asta.
Abia atuncile-am observatpe cele două fetie cu pielea de
culoare nchisăî imi-am amintit căle văzusem în prima zi când stăteau a
ezate pe scările colibei. Din discuile din bucătărie, în elesesem că erau
gemenele de ase ani ale lui Mama Mae.
Acum stăteau de cealaltă parte a mesei ifiecare trăgea de un cordon.
Cordoanele erau legate de un ventilator mare suspendat
de avan,t iar când erau acionate,ventilatorul se uneapîn mi care ,i ca o aripă
de fluture gigantic,stârnea o adiere de vânt pe deasupra mesei.Find agitate
din pricina râsului, fetiele răseserăt
preatare de cordoane dar, după ce căpitanul a strigat la ele,ochi lor ntunecaîi
au devenit serio iiar mi cările leau- încetinit.
Căpitanul se ntoarseî.
— Bele,spuse,te-aidescurcat bine.Ai inut-o în viaă.A
aruncat o privire al ni et hârti pe care le aveadinainte apoi mi s-a adresatdirectdupă ce as -uitat pe
ofoaie.Să vedem. În curând
împline it apte ani. A a-i?
N-aveam idee.
În lini eat care eslăsase, Saly a ciripit:
— Euam patruani.
— Ajunge,Saly,aspusdomniaMartha.
Oftă, iar căpitanul îi făcu cu ochiul soieisale.
— Nu ticâianiai?Tatăltău afostprofesor inu te-aînvăat
numerele?
„Tatălmeu“, m-am gândit. Aveam un tată?
— Când îimairevi,vreau să lucreziîn bucătărie,spuse el. E it în
stare?
Mă durea ieptulp inu reu eam să espir,r daram datdin cap că da.
— Numelemeu?reu isăîngaim.
— Ce?Cum adicănumeletău?măîntrebă.
Bele spuse epede:r
— Nu tiecum ocheamă.
Căpitanul seuită la Bele ca icum a eptat o explicaie.Cum aceasta nu veni,
seuită din nou la hârtile pe care el aveaîn faă.
Tu iînaintesaspună:
— AiciscriecătecheamăLavinia.LaviniaMecarten.
M-am agăatde acea informaie cade un colacde salvare.Nu-mi amintesc
cum am plecatde acolo,darcând mi-am venit în fire eram pe un priciîn
bucătărie,unde auzeamcevorbeauUnchiul i Bele despre căpitan. Trebuia să
plece din nou în dimineaa următoare,ziceaBele, ia eptat o vizită de al elîn
sera acea.
— Aidegândsă-icerihârtile-alea?aîntrebat-oUnchiulJacob.
Bele n-a răspuns.
— Zi-ică-itrebe-acu’.Domnia Martha a pus ochipă tine. Căpitanu’ iet căia picăturile negre,da’nu iet
că bea irachiu’
de piersicicu ele.Tu te acifdin ce nîce aim frumoasă idomnia Martha,la
câtbea,când pune mina pă oglindă,vede căarep mai bătrână dă treij’dă
ani,câtare.Vrea să pună mina pă tine i timpu’ trece ie ottmai rău.
VocealuiBele,deobiceifoartehotărâtă,eraacum slabă:
— DarUnchiule,nu vreausăplec.Aicea-icasamea.Voisuntei
familia mea.
— Bele, tibinecătre’săpleci,spuseel.
Conversaia lor as -încheiatcând Unchiul Jacoba observatcă aveam ochi
deschi .i
— Ei,ei,ei,micu aAbinyas-atrezit,spuseel.
Bele seapropie de mine.
— Lavinia,spuseîn timp ce-midădeapăruldepefrunte.Ţise
potrivee tnumele ăsta.
M-am uitatla ea,apoimi-am întors privirea.Mă sim eam mai
pierdută caoricând, căcinu mă iamt în niciun fellegată de acel nume.
— Papa! ipauele.Dupăcele-adatdrumul,s-auîntorslajoacă
,iîncurajată de Mama,m-am dus ieulângă e.l
— Searabună,Dory.Voceaîieraatâtdegravă,căpăreasăvină
de sub pământ, icând sa- oprit lângă mama uil Henry, mina uil uria ăi-a
acoperit acesteia tot capul. Ce acef staă micu’?
— Nu-iprea bine,Papa,răspunse Dory de pe banca unde-i
hrăneapruncul, fără să- iridiceprivirea.
Copilul se gităa pu in când îi apucămâinile umflate,casăi le arate tatălui ei.
Când i sefac mâinilea- a, plângetot timpu’, zise ea.
Dory spusa cătrebuia săse ntoarcăîla casamare,ne indt ce-o să facă domnia
Martha când Căpitanul avea să plece în
dimineaa următoare.Mama Mae aisz că ar vrea aret mult să teas ea cudomnia Martha,ca oryD să
oatăp să teas cubebelu ul.
Dory ăspunser cu un oftatadânc:
— ticăpămine-osămăvrea.Mamaeradeacord.
Aproapeterminaserăm demâncatcândam auzitvociînăbu ite
afară.Papa George dădu să se ridice, iar mie mi se strânse stomacul
cândMama Maemă dădula o parte.
— Nu,George!spuse ea ridicându-se în picioare.Merg io cu
Dory.N-ajută la nimic să aimarunciun om în oala asta.
Am auzitzgomotulunorpa icareseapropiau în fugă icând
← asa- deschis aapărut Bele,cu răsuflareatăiată. Nu mai avea
basmauaeiverde,iarpărulîmpletitpentru noapteisedesfăcuse.
Mama Mae atraso- pe Bele năuntruî înainte ca ea iDory săasăi
în grabă. Bele sa- sprjinit de pere,tgâfâind, apoi -ia îndreptat spatele ia
pornit-o spre masă, unde sa- a ezat faă în faă cu Papa.
— A venitdupăeldedataasta,spuseBele.Niciodatăn-afăcut
a a .i Marshal a venit cu ea.Când a văzut pieptănu’ nou i cartea pă care mi
lea- dat, ealea- luat -ia aruncatcu ele după
mine.Dup-aia Marshalanceput- să mămpingă-isă deanmine-.
Căpitanu l-a-n ăcatf il-a dat afară pă u ă, da’după aia domnia
Martha a-nceput săplângă isădea-n el.„MI-artha,zisMartha,
vino-iîn fire“, da’eaera a adă agitată, căelmi-a zis sămă duc
după Mama“.
Bele îipuse oatelec pe masă -i isprjini capul în mâini.
Papa clătină din cap.
— Aiceruthârtiledeeliberare?
— Aziscălavară,rostiBelefărăsăridicecapul.
Furia lui Papa se sim ea în aer, iar când sa- ridicat ruscb a împins masacu
asemeneaforă,încâtdouă dintre castroanele de lemn au căzut pe osj.
— La anu’!La anu’!Mereu data vitoare!O să se-ntâmpleceva
nasol aicidacănu-i dă hârtilealea!-
După ce u a s-a trânit în urma lui, am dat arăf pe neaeptatet ottce
mâncasem la cină,ceace -ma surprins chiar
maimult decât peceilali. Dar m-am sim it u urată,pentru că Bele a părut să se linitească deîndată ce
sa- apucatsă mă
curee.
Gemenele priveau de pe patul lor, iar enryH dormea alături. Când Bele a
terminat, m-a a ezatlângă ele apoisa- apucatsă strângăprin cameră. Când
totul a fostîn ordine,l-a luat pe Henry în brae mi-a făcut semn cu capul so-
urmez. Am tresărit toate când de afară sa auzit o pocnitură puternică, darcând
a continuat, Fanyi-a datseama de unde provenea:
— Papaiartaielemne,aspuseaîn oaptă.
Când am plecatspre casalui Bele,lumina albă a luni arunca
← umbră pe locul de lângă colibă unde muncea Papa.
— Papa?ÎlchemăBeleîncet.
CAPITOLUL DOI
Bele
Mama azis:
— Iara venitCăpitanu’p-acasă doarcâtsă-ntoarcă toatecele
cususu-n jos.
i are dreptate,cantotdeauna-.Ceo- vrea,la ce mi-o fi adus
copilul ăsta bolnav?În timpul zileinu en- stare sămănânce ărăf să- iverse amele
noapteaimă sperie când stă ise itău-n gol.
Sigur, Căpitanu’ facelucruri deastea,- vine pleacă,i nu spune nimic nimănui.
A a a fost mereu, zice Mama. i are dreptate, fiincă iut ceie eat.Când eram mică
istăteam încăla conac,îl a eptamt să apară în trăsură la intrarea din faă ielsigur
că apăreala intrareadin spate,călare pe un cal.Data următoare mă a eptamt
săîl vădsosind pe calielapăreatrăgând de un căru încărcat.
Nu tiam niciodată când sau cum o să se întoarcă.Dar de întors,seîntorcea în mod sigur, într-un
felsau altul.
Pe vremea aia,în locul ăsta comanda bunica mea cea albă, doamna Pyke.
Tatălcăpitanului murise cu ceva timp înainte. Căzuse ed pe cal, ziceabunica.
Căpitanu’ era doar un copil, avea
nouă ani ia fostfoarte afecat, a a căanul următor unicab l-a trimis al coală, la
Londra, sperând să-l facăavocat, dar când sa-întors,la
nouăsprezeceni,atotce -idoreaera săpleceepmare.
— Decenu rămâne?oîntrebam defiecaredatăcândpleca,iar
eaîmi spuneacăaveafacerile lui pe vapor căiîn felul acela se îngrijeaelde
casă.
Când venea,ea îi spunea mereu că lucrurile merg bine.Nu-i spunea
iciodatăn sărămână caso- ajute peacasă-.
Doamna Pyke -am crescut în casa cea mareim-a învăatde toate,la felca pe
o fată albă. M-a învăat chiar săscriui isă citesc.Zicea că nu trebuie sămă
prefac maiproastă decâtsunt doarpentru căs- peumătatej neagră.Stăteam
amândouă al masă
i Mama Maene aducea mmcarea.Doamna Pykemi-a arătatcum săfolosescn
uervet icum să-mi in spatele drept. Mă lua cu ea
călare pe calcând mergea să vadă dacăpământul era lucratcum
trebuie.Apoi, într-o zicatoate celelalte,m-am dus s-o trezesc. Era aco,lmurise
fără să -i ia rămasbun-. Am ipati am plâns
pânăn-am maiputut. Timp de apte ani femeia aia fusese totul pentru mine.
— Învaăsăgăte ti,îmispunea,aan-osătealunged-aci.
Timpulatrecut,iareu am făcutcum mi-azisMamaMae,dar
asta nu înseamnă că l-am considerat pecăpitan corect faă de mine.
Martha, pentru fratele sorai mea care se ăaflîn casacea arem i uneori, mai
ales cânCăpitanu’ e plecat, chiar mă gândesc câtde
anapoda e ucrull ăsta. i apoi, păzea! Începsăzboare oalele.
Acum am optsprezeceani i-sdestuldemaresă tiu cevreau.
Bucătăria asta e casamea ,i oricear- fi, nu plecdeaici-pentru nimeni. Nu-mi
pasă cezic.N-am nevoie de hârtile de eliberare. Ele nu-s decâtoocazie
pentru Căpitan să scape de inem.
CAPITOLUL TREI
Lavinia
Când Bele a descoperit sub patul meu păpua pe care o furasemde al
Beattie,sa- înfuriat imi-a cerut so- duc mediati în bucătărie.
— Dece-aifurat-o?M-aîntrebatMamaMaecândi-am dat-o. M-
am făcut micămi-ami băgatdegetul în gură.
— Ţi-am ziscă-i me… începuBele.
— Bele!oopriMama.Ăsta-ilucrullacareBeattie inecelmai mult, m-
a mustratea.
Neputând săi-suportfuria, am ie tiîn fugăpe u adin spate a bucătăriei i m-am ascuns după grămada
de lemne toată
dimineaa.Maitârziu m-am strecuratînapoiînăuntru iam urcat la etaj, unde
amadormit a teptând să plece Mama Mae.
N-am coborâtpână a doua zi dimineaă,când Mama Maem-a chemat peun
ton care nu accepta refuzul. Am coborât căriles încet i le-am găsit pe
gemene a teptându-mă alături de mama lor. Beattie a făcut un pas înainte
imi-a întins un pachet înfă urat ntrî-o cârpă de bucătărie.Înăuntru era o
păpu ă care
aveacodie ro cate icorpul făcut din pânză albă; aveao rochie
maro i un or făcut din aceea i pânză debumbac casmauab
lui Bele.
— Mama i-afăcut-o ie,aspusFanny.
Am luatpăpu a temându-mă s-o cred pe Fanny iam privit
către Mama Mae.
— Acu’ai itucevaaltău,aspusea.
Prin iulie nî acela ian mă însănăto sem,i dar emoriam nu-mi
revenise. Eram tăcută, darmă încurajau să vorbesc fiindcă găseau
acentul meu irlandez amuzant. Vorbeau mereu despre
cum arăt. Fany spera căpistrui de pe nasul meu se voruni i a avoicăpăta
maimultă culoare.Beattie încerca mereu sămi-ciufuleascăpărul de deasupra
urechilorascuite ichiar Bele a avut ceva de spus despre ochi mei ciudai, de
culoarea chihlimbarului. Când Mama Mae ela- auzit, mi-a zis sănu-mi fac griji,
asigurându-mă că într-o bună zi o să mă regăsesc.Deja îi eram
credincioasălui Mama Mae ep atunci itrăiam doarpentru
— ÎiplacedeBen?
De i mi-era jenă,am făcut semn din cap că da.Mi-a zâmbit, pentru prima
dată:
— Măcaraigusturi,azis.
Am începutsă pun deoparte câte pu in din cina mea,iara
doua zi dimineaă abia a teptam săi- dau lui Ben cadoul meu.
Întotdeauna sa- arătat urprinss i a a pretins că mănâncă cu mare poftă cei-
aduceam.Într-o zi mi-a făcut ielun cadou, un cuib de pasăre pe care-l
găsise. Nu mi l-ar fiputut cumpăra
nimeni, pentru toate bogăile din lume;avea să fie primul din colecia mea
de cuiburi de păsări abandonate.L-am a zate uc
grijă lângăpatul meu, alături de păpu amult iubită.
În după-amiaza când Jimmy, un tânăr ed la colibe, a furat
scândura,eu mă jucam cu gemenele la pârâu.Nu tiam să
înotăm, a a că ne bălăceam în apă până la genunchi aproapede
malul acoperit cu mu chi, stropind în jur iînvârtindu-ne până la
epuizare. Ne odihneam pemalcând Fanny a dus degetul la buze
făcându-ne semn să tăcem. Am urmărit-o când a pornit-o târâ
printre ufit uri ia dat frunzele al o parte casăvedem un tânăr
negru, pu in maijos ed ocull unde ne aflam noi, stând ghemuit la
umbra cămări. În clădirea aceea, tiam eu, erau unt ăctri
brânză idemulte oribudincă,iarprimulmeu gând,când am
văzut pieptul dezgolit i slab al bărbatului, a fost că părea
înfometat.
A privitîn toatepările i,nevăzând penimeni,afugitpânăla
următoareaclădire,afumătoarea, unde era inută toată rezervade
carne pentru un an. Un miros în epător defum de hicori se
strecura afară din clădire,unde era folosit pentru a impregna
bucăiledecarnedeporc idevităsărate,carestăteau agăatede
grinzi.Fanny iBeattie-auiinut respiraia când omul a deschis
u a ia intrat. Beattie a optit căar fitrebuit săfie încuiat ică
Papa George avea cheile.
Neam- uitatîntr-aco lpână când l-am văzut din nou. A plecat,
darnu cu carne.Căra,în schimb, o scândură sub bra. Părea să
fie o scândură de duumea de aproape nu metru lungime. S-a
adăpostit din nou după clădirea cămări, apoi, după o scurtă
pauză, a luat-o la fugăprin pădure,la vale,către colibe. Am
alergatînurmafetelorcânds-au dusdupăPapaGeorge.L-
am găsit în arcul gănilor, împreună cu Mama Mae,ajutând-o să prindă o
găină.Tocmaicând apăreamnoide după col,a reu tisă prindă una ia apucat-o
de picioare,iar asăreap a început să cârâie.
— E alb,mi-aspuslaureche.
Din mijlocul curi, o femeie nea- salutat strigând:
— Ei,ei,iote-le pe Fanny iBeattie. i-a îndreptatspinarea
slabă icocotă aia continuat să amesteceîntr-o oală neagră care clocoteape
ocf.Ai venit sămâncai?
Câiva copi stăteau la oarecare depărtare de ea, privind cu interes.
— DomniaMarthatecheamă,Dory,aspusel,vreasăteduci acuma.
Mama Mae aluat copilul din braele uil Dory, care aîncercat să se
mpotriveascăî.
— Du-te,i-aspusea,osădoarmăde-acuma.
După ce Dory a ie it, Mama Mae i-a arătatUnchiului Jacob manile
ipicioarele umflate ale copilului, iar ela clătinat din cap.
— N-omaiducemult,aspus.
— O să-ifiegreuluiDory,azisMamaMae.
— iluiJimmy,aadăugatBele,nu uitai,eletatăllui.Totce
vrea esă îivadă peDory ipepruncullui,darnu poatesă se-apropie.
Supraveghetorul i-a spus lui Jimmy că dacăse mai
apropie de Dory, o să-l vândă. El lucreazăpe plantaie aritrebui să-
igăseascăo femeie printre cele de pe plantaie,n-ar rebuit să sencurce- cuo
fată care ucreazăl nîcasă.
— Nu l-a întrebatnimenipă Căpitan dacă Dory poa’să se mărite
cu Jimmy?
— Rankin zicecă elesupraveghetoru’.Adică efu’,decielzice
cine cu cine se mărită,răspunse Mama Mae. Rankin ăsta vrea
neapărat săfie nesuferit.
Când Mama Mae a observatcă eram încă acolo,gemenele au
fosttrimiseacasă, iar eua trebuit să mă duc la culcare,la etaj.
După ce Unchiul a plecat, Mama Mae arămas ăs aibă grijă de
copil isa- a ezat lângăfocsăsteade vorbă cuBele.Am adormit,
lini ită de sunetul vocilor orl oasej i calde.
Pruncul Henry a murit în noaptea aceea.A doua zi, devreme,
PapaGeorge a adus o scândură pe arec Mama MaeiBele au aranjat un
felde saltea.Dorystătea lângă u ă,inând în brae
copilul, lini it acum. Mama se used ânăp la ea:
— Dă-mi-l,spuseeaîncet,întinzândminadupăcopil.
— Mama,nu.Doryseîntoarsecuspatelelaea, inândcopilul.
Papa George s-a apropiat i a cuprins-o pe fiica sa cea mai mare pe după
umeri oso .i
— Dory,elebineacum,ecuDomnu’.Dă-i-llu’Mama.
Încet, Dory iîîntinse opilulc lui Mama.
— Mama,poisă-lfacibine? Aifostmereu a a bună cu el,
imploră ea.
Bele a luat-o pe Doryde bra a dusio- afară.Leam- privit cum trec ep
ângălhambariintră în pădure.Ningea,iar ăpadaz acoperea totul cu un vălalb.
Mama Mae lea- a eptattsă plece, apoisa- întors către Papa George.L-a a ezat
pe Henry ep saltea i apoiau fixatcorpul micu pe scândură cu o âf ei ungăl ed
pânză maro.Când au terminat, Mama Mae sa-uitatla Papa.Lacrimile iî
curgeaupe afa rotundă.
— Acu’,ziseea,spune-ilu’Mama.
— PrunculHenryeînapă,am spusîn oaptă,îngrozită.
— Nu eîn apă,aspusea,prunculHenryecu Domnu’.E într-
un locbun. Acuma râde seioacăjcu ceilali copi ai lu’ Domnu’.
Nu-l mai doare nimica.E într-un loc unb.
— Mamiameaeînapă,am optitdinnou.
— Abinia,mama ta e cu Domnu’,ca iHenry.De fapt,chiar
acum îl ine în brae ise oacăjîmpreună. Ascultă, aproape că poisă auzicum
râd.Lumea asta nu e singura.E doarca să ne
CAPITOLUL PATRU
Bele
Ca să spun adevărul, când s-a dus,pruncul Henry suferea a a
mâncare uil Ben, m-am topit de dragul ei. Nu tie căi-dau mai mult casăi-ducă
ilui, dar miî vine sărâd când mă gândesc c-am pus amândouă ochi pe acela
ibăiat.
CAPITOLUL CINCI
Lavinia
După ce im-am amintit de moarteapărin ilormei, alte amintiri au început să
iasă la iveală. La vârsta aceea nu aveam, desigur, preamuli ani în care
săadun amintiri, dar ândc sim eamvreun miros aus auzeam vreun sunet care
mă ducea cu gândul la ceva cunoscut, era de ajuns să mă
distrugă.Durereamă cople ise i totceputeam faceera săjelescPărin. i
meifuseseră buni, chiar
dacă nî momentul când ne-am îmbarcatpe vaporaveau probleme. Mami nu voia să plece ind
Castlebar, ora lu din Irlanda unde
trăiau părin i ei, dar ati,t care nu-mi amintescsă fi avut rude, era hotărâtsă ne
ofere o viaă maibună.Mi-am amintit că se certau destul de des,dar n-am putut
săuit câtde mult a suferit mami când tati a murit. i apoiam pierdut-o pe
ea.Pentru tot restul călătoriei, m-am agăat cu disperare de ratelef meu.
Ultima mea mintirea despre Cardigane neputin a lui de amă ajuta când
Căpitanul m-a luat de ângălel, iar eu ipam cudisperare.
Am încercatsă-miu urezsuferin a făcându-mio promisiune:
într-o ziaveam să-l găsescpe ratelef meu.
Îmi revenisem aproape în întregime ,i chiar dacăîi eram
devotată lui Mama Mae,începusem săcaut alinare laiBele.De la moartealui
Henry, purtareaeifaă de mine se schimbaseatât de mult, încâtîntr-o
noapte,când m-a auzit plângând, m-a adus în patul ei. M-a luatîn brae m-ia
mângâiatpe spate până am adormit. Din aceanoapte,mi-a dat de multe ori
voie săvin în pat
cu ea.
Când Căpitanul sa- întors să -ipetreacăCrăciunul acasă, am aflat inoi, la
bucătărie,cădomnia Martha revenisela viaă. În ultimele luni, câtimpt
Căpitanul fuseseplecat, mese lstăpânei fuseserăservite nî salonul de al etaj,
de ângăldormitorul ei.Copi luau cina aco lmpreunăî cuea,darîn rest,
mâncaucuprofesorul în camera de studiu. Dar de al revenireacăpitanului
ipentru că se apropiau sărbătorile,mese lcăpătaseră un aer estivf ierau din
nou servite nî sufragerie.
Spre bucuria mea,au adus-o pe Beatie la bucătărie, fiind nevoie de ajutor, iar
aFny a rămas să lucreze în continuare în
casăîmpreună cu Dory. Toată lumea era ocupată cu pregătirea mâncărurilor
pentru sărbători i până i Ben a venit de la grajduri săne ajute.El trebuia
sătaie emne,lcareineau aprinse focurile din bucătărie emineurilei de al
conac.Eu iBeattie am fostfoarte încântate când ni sa- spus că trebuie să-l
ajutăm pe Ben săcare lemnele.Am ie tiîn fugăsăl-salutăm, dornice săîl
mulumim.
— Sunteipreamicisămuncii,ne-atachinatel.
— Nu-iadevărat,l-am asigurat.
Nea- dat fiecăreia câte un mănunchi de vreascuri, iar noil-am implorat:
— Maimult,maimult.
Nea- umplut braele iar noiam plecatclătinându-ne,hotărâte să
demonstrăm câteram de puternice. Dar, când am ajuns la
bucătărie,MamaMaelastrigat:
— Ben!Ben,iavino-ncoace!
Ben era a ade înalt, încâta trebuit săseaplece ndcâa intrat pe u ă. Apoisa-
îndreptat ia întrebat zâmbind:
— M-aichemat,Mama?
Bele sa- întors să arunce o privire,iar Ben a salutat-o cu o mi care a
capului. Ea i-a întors salutul ro ndi u or, apoisa-întors rapid cu spatele isa-
apucat ndinou să cântărească zahăr. Bele era subirică,dar am remarcat
ăcatuncicând se aplecasă taie din bolovanul de zahăr, oferea privri un piept
trăsura plină de noroi icai acoperii de spume au fostdu ila grajduri, neam-
îndreptati noispre bucătărie.Bele iMama Mae munciseră zile în ri ca să
pregătească ospăul, iar noi
trebuia săle ajutăm.
Dupăamiază- amînceput să ducem mmcarea de al bucătărie al
conac.
Întram în sufragerie pe o u ă lăturalnică, ferindu-ne astfelsă
trecem prin salonul unde Căpitanuli domnia Martha îi
întreineau oaspei. U lei glisante mari, care despăreau coridorul de
sufragerie,erau închise,a acă inoieram separate de ceide la conac.
proaspăt tăiate,care mpodobeauîpolia de deasupra căminului. Două fee de masă albe din damasc,
pe care Mama Mae el
călcasecu câtevazile înainte,fuseseră a ezate pe masă. Cea de deasupra
părea groasă i densă,ca smântma.Tacâmurile de argint paharelei
luceaualături de vasele pe care erau pictate păsări în culori vi. Bele mi-a
spus că se numesc păuni i Căpitanul chiar avusesenulu pe plantaie.
— Zgomotospăsăroi,abombănitUnchiulJacob.
— Da,Unchiule,aidreptate,i-arăspunsBele.Darnu-iaacă
era rumosf i mândru?
— Astapânăl-aprinsvulpoiulălabătrân.
Unchiul a început să râdă i a maipus un butean pe focul care rosneat.
Apoia început săaprindă lumânările.
Noiam adus mâncăurile prepraet de al bucătărie,iarMama Mae iBele
auînceput să el aranjeze pe masăurmând o strategie precisă, astfelîncât
totul săfie echilibrat. La un capăt seafla un jambon afumaturia ,învelitîntr-un
ervet igarnisitcu prune
murate ipiersiciîn coniac.Bele a a ezat frunze ed magnolie de un verde
închis în jurul platoului, iar ângălzaharnia de argint a
pus un vased cristal plin cuun sosutei de mu art imiere.
← fost nevoie ca Bele iMama să aducă împreună platoul imens pe
care se afla o ucatăb suculentă de carne de vită. Timp de maimulte
ore carnea se rumenise pe o frigare,sub
care fusese usăpo tavăcucartofiîn care se scurgeasuculde la
— Tuaiopăpu ă?aîntrebat-oFannypeMeg.
— Mienu-miplacpăpu ile,răspunseaceasta.
— Ţie-iplacpăsările,nu-iaa,Meggie?oîntrebăSaly.
— Da,îmiplac,recunoscu.
— Areunacarevorbe te,daratrebuits-olaseacasă,ne-aspus Saly.
— Unacarevorbe te?întrebăFanny.
Meg evenised imidăt din cauza tenaieide care aveparte,dar a făcut semn
din capcă da.
— imieîmiplacpăsările,am spus,vrândsă-ivinînajutor.
Mă privicu atenie prin ochelari.
— Cefeldepăsări?
— Găinile,i-am spus.
— iaivreuna?
Am făcutsemncăda.
— O grămadă.Sunt lângă grajduri.Le dau de mâncare în
fiecare zi ile adun ouăle.Papa zice căo să aibă pui când so-
încălzivremea.
— Ah,spuseeacujind.
Dory enntrerupse:î
— DomniaSaly,dupăpu aastade-aiciînaintesăvăa ezaila masă.
— Nu,Mama,nuvreausăpierzidistracia,aspusDory.
— Atuncihaicu noi.Staicu mine ineuităm la dansuri,i-a răspuns
Mama.
Bele aa ezat-o pe Doryepun scăunel.
Hai, i-a zis,lasă-mă să-i aranjez ărulp.
I-a scosbasmaua lui Dory ii-a prins o panglică albastră în părul împleit.
Când a terminat, i-a inut oglinda săse vadă. Dory -ia privit chipul în ea, apoi
faa i sa- încreit iizbucnita nî plâns.Bele sa- aplecat ia îmbrăi at-o.
fierbeau ilea- scos din apă,apoilea- a ezat ep două funduri maride emn,l
aflate de oparte dei cealaltă a unui cazan negru, imens,plin cu fasole pestriă
aburindă. Femeile au adus oale cu legume târzi care sfârâiau iau răsturnat
ep masămămăligă fierbinte,cu pojghiă arămie isfărâmicioasă. Ali au scosdin
cenu afierbinte cartofi dulcicopi, ajutându-sede bee ascuite la un capăt. În
cel din urmă, au anun at cătotul era pregătit.
Femeile -iau servit întâi pe bărbai, apoi i-au ajutat pe copi. Au insistat ac
noi, cei de la conac,să mâncăm cu ei i am fost
surprinsă să îi vădpe aimeifăcând întocmai. i-au pus pori mici, dar
amobservatcăfemeile auzâmbit când Bele, Mama i Dory leau-
lăudatbucatele.Când mi-am pus castronul înapoipe masă,îmi rămăseso
bucăică ed ambonjîn el.
— Mănâncă tot,mi-a spusBeleîn oaptă,aplecându-secătre
mine. Ceva din tonul voci ei mi-a spus că nu era cazul să
protestez.
După ce aumâncat ifemeile,i-au chematînapoipe copi să
termine ce aimrămăsse. Când am văzut câterau de bucuro i, mi-am dat seama
căli se ntâmplaî foarte arr a aceva imi-a fost
ru nei căBele trebuisesăîmi facăobservaiecasătermin totde mâncat.
— Da,Căpitane,arăspunsMamaMae.
— Aveitotcevătrebuiecasăsărbătoriicum secuvine?
— Avem de-ajuns,Căpitane,aspusMama.
— Bun,bun,azisel i,ca icum nu-imaigăseacuvintele,s-a
întorsdin nou să-i priveascăpe ceice ansaud.
— Căpitane?am auzit-opeMamadinnou.
— Da,Mae,aspuselîntorcându-se.
— Căpitane,tre’săvăzicceva.DespreDory.
— Mae,aspusel,am aflatdesprebebelu ,mi-apăruttarerău.
— Nu asta-iproblema,Căpitane,a spus ea,Dory vrea să se
mărite cu Jimmy,care stă aci, la colibe.El e ăticu’t copilului.
— Păi,Mae,nu tiu cesăzicdespreasta.Rankin îmiziceacă
voiasăîlînsoarepeJimmycu altăfată.Am impresiacăisepare
căDoryu-ni potrivită pentru Jimmy.
— Cre’căse-n ală,aspusMama.
— A acrezi,Mae?aîntrebatCăpitanul.
— Credcă-ibinesăsarămătura,aspusMama. iGeorgecrede la
fel.
— Păi,Mae,tu iGeorgesunteica o familiepentru mine,iar
Dory e totul pentru domnia Martha.Cred c-am putea să fim îngăduitori în
cazul ăsta.Dar immyJ va trebui să rămână pe plantaie,iar Dory alconac.
— Nicioproblemă,aspusMama.
— icândvors-ofacă?aîntrebatel.
— Câtmairepede,cândziceidumneavoastră,aspusMama.
— ticeva,Mae?Dacătu zicicăeoideebună,arputeasăse
căsătoreascăchiar aici, în sera asta. E bine a a? a râs el.
— E binepentrutoiaa,aspusMama,dardomnu’Rankinn-o să
seupere?s
— Se-ntoarce peste câteva zile.O să vorbesc eu cu elatunci.
Nu-i facegriji, Mae,rezolv eu. i-acum, a spus elprivind în jur, undei- perechea
ceaânără?t
Din fericire,Ben dăduse de ei. Stăteauamândoilângă Papa George. Mama le-a făcut semn să
se apropie i ei au venit,
urmându-l pe Papa George.
— Dory,mamatazicecăvreisătemăriicu juneleăsta,aspus
căpitanul.
Dory plânsese iar. Avea ochi a ade umflai, că abia îi mai putea
eschide,ddara datdin capcă ad.
— itu,Jimmy,vreisă sarimătura împreună cu Dory? a
întrebat Căpitanul.
— Da,Căpitane,azisJimmy,sigurcăvreau.
— Cineva să aducă omătură,a strigatcăpitanul,nepregătim de-
o nuntă.
Muzicaa încetat isau- adunattoi. S-a auzit murmur de voci icineva aadus o
mătură.
— Acum,voi inei-vădemână,i-ainstruitcăpitanul,iareu voi
oficia cermonia.
Mătura a fost aezată în faa celordoi; Căpitanul i-a întrebat
dacăsevor purta bine unul cu ceălalt, î ivor fi credincio i ivor aveamuli copi.
Amândoiau zis căda, apoiCăpitanul lea- zis să
sară peste mătură.Au sărit inându-se de mână i, când Jimmy sa-
împiedicat, au izbucnit toi în râs,chiar Căpitanul.
— Eibine,Jimmy,eclarpentru toatălumeacareosăfie eful în
familia voastră, a spus el.
Astaafosttotul.Belemi-aspuscăeraucăsătorii.
— Acum să petrecem!A strigatCăpitanul iapoil-a trimispe
Ben la conac săl-găsească pe Unchiul Jacob i săi-maiceară băutură.
Muzica sa- pornit din nou iam fost oartef surprinsă când Căpitanul a
venit la Bele i-aiîntins mina.
— Bele,dansezicumine?aîntrebat-oel.
Bele sa- ridicat.Când au ajuns la ringul de dans,celalte perechi sau- dat al
o parte,iar Bele iCăpitanul au rămas singuri dansatori. S-a făcut lini e,tiar
ceidoi semi cau în ring după acordurile ulburătoaret ale uneisingure viori.
Când Bele -la privit, am văzut căaveachipul îmbujorat de al rachiu.
Căpitanul
sa- uitat la eacu mândrie nî privire,din felul cum o conducea în pas de dans nî jurul foclui, era evident
cât de mult o ubeai.
M-am uitatdupă Ben, darnu l-am văzut. Apoil-am văzut pe Marshal.
Profesorul plecase iMarshal rămăsesesingur, privind cum dansau cei doi.
M-a străbătut un fiorcând am observatura care iseciteape chip.
CAPITOLUL ASE
Bele
Dacă domnia Martha continuă să mă certe, tot am săi-trântescadevărul în
faă într-o zi. Problema e că, dacă fac asta, mai mult ca gursi Căpitanu’ o
sămă trimită deaici-.
De Crăciun e mereu cel mairău pentru mine. De astami-
amintesc cel maibine de pe vremea când trăiam aco,lla conac.
i-acum Marshaldoarme în fosta mea cameră.
Unchiu’ Jacob tie toată povestea despre mama mea cea
adevărată. Spune căodată, Căpitanu’, care avea34 de ani iîncă
nu sensurase,-era la Richmond, la târgul de sclavi.Căpitanu’ i-a
văzutpetoinecăjind o femeiecarestătea în picioarepeoladă,
privind în depărtare ca i cum ea era un copac i ceilali
pământul. Căpitanu’ a zis:
— Peeaocumpăr.
Auînceputtoisărâdă.
— Aigrijă,edintreăiacareteomoară-nsomn.
Când a adus-o aici, mama căpitanului, Doamna Pyke, era foarte
bolnavă.Dar mama mea,ca o negresă ce era, tia să foloseascăplantele de
leac,a a că a puso- îndată pe picioare. Căpitanu’ a rămas aicitottimpul ăla ,i ca
să vezi, totcampe-atunci am apăruti eu. Dar când m-am născut, mama s-a
îmbolnăvit de friguri ia murit. Toi spun despre Căpitan căsa-purtat ca icum ar fi
fostalbă.
— Nu,Ben.
A păruta a de supărat,ca icum arfi crezutcă nu-lplac.
După aia i-am luat chipul ăla drăgu în mâini il-am sărutateu, a a ed apăsatcă
m-a împins al o parte.M-a întrebat:
— N-aiideece-mifaci,nu?
— Ce,nu-iplacecum sărut?i-am ziseucasă-lnecăjesc.
— Bele, tibinecătevreau.
i anceput- să vorbeascădespre sărit mătura,dar tunciaam luat-o la
fugăspre bucătărie. tim amândoicăîncăde când eram
copil Căpitanu’ spune căîntr-o bună zi o să mă ducă la Philadelphia.
CAPITOLUL APTE
Lavinia
Chiar dacăoaspei au mai stat încădouă săptămmi, eu iBele am avut
mereu treabă la bucătărie,a acă n-am maiavut ocazia săne întâlnim cu
ei.Într-o seară, chiar nainteî de plecarealor, am auzit fără să vreauo discu ie
între Unchiul Jacob i Bele.
VorbeaudespredomniaMartha.
— Nu tiu ce-osăsefacădupăsărbătorile-astea,azisUnchiul
Jacob.Sor-sapleacă,Căpitanu’pleacă iel.O săsteanuma-npat
domnia Martha, sigur. Nu iut ceo- fi-n capu’ lui so- asel ngurăsi.
După spusle lui, Căpitanul procedase aadintotdeauna,încă de când o
adusese acsăca tânără mireasă,crezând că ea o să preia frâiele o isăse
ocupe de plantaie a a cum o făcuse amam lui.
Am fostsiguridevenireaprimăvericândgăinileauclocitouă i
au scospui. Eram foarte ncântatăî. Fanny, forată săsteaîn casă săaibă grijă
de Saly, -ia pierdut răbdarea.
— Salyaiaedoarorăsfăatămică,ne-aspusea,darn-areu it
săne convingă, fiindcă iamt toi cât de multineala fetia cu păr auriu.
— Mamataosăaibăaltbebelu ?aîntrebat-oBeattie.
— Da,dădu fetiadin cap,unuladevărat. iosăam voiesă-l
in în brae,a ami-a zis Mama. i tu o săai voie,Fanny, sa- ofert eacugenerozitate.
— Ei,sigurcă-miplace,domniaSaly.
E bine,i-a răspuns etifa, căuneori nu pare deloc a a.
— Probabilcăatuncicândmădoarecapul,aspusBele.
— ipetinetedoarecapul?aîntrebatSaly.Mamaaremereu
dureri de cap.Spersăn-am niciodată dureri de capcând mă fac mare.
— Eibine,azisel tergându-icolurileguriumede,s-arpărea că
avem companie.
— Cărai-văde-aici,ne-asâsâitMarshal.
Fetele au fugit, dar eu am rămas pe loc, impresionată de suferin a lui
Marshal.
— Vino cu noi, i-am spus, trăgându-l de bra, dar parcă
prinsese ădăcinir acolo.
Domnul Waters sa- apropiat, zâmbind.
— Ei,pecine-avem noiaici?
Mi-a în ăcatf braul il-a inut trâns,sdar Marshal, într-un acces de furie,l-a tras
la o parte pe profesor a iipat la mine să plec.Eram a ade speriată, că ma fugit.
— Papa,ainevoiede-ajutor?
Era Ben, care seapropia cu pas iute dinspre grajduri. Lucrase la forjă, al
căldură, ntrî-o zideja toridă. Un or de piele de
culoare închisă îi acoperea partea din faă, ca să îl protejezede scânteile
care săreau când loveametalul înro ti cu ciocanul. Avea urme negre de
cărbune pe faa întunecată i adusese cu el barosulcu carebătea metalulca
să îidea formă.Cu umerilui lai ispatele drept, Benaveaun aerde ăzboinicr.
Fany era deja singura care o avea în grijă pe domnia Saly. Aproapeîn
fiecaredupă-amiază o aducea la bucătărie,undenoi
ne ucamj cu ea. Fetia se ndrăgostiseî ed bebelu ul lui Dory iera foarte
încântată când i se dădea voie să-l ină în brae.Într-o dimineaă nea- luat ep
toate prin surprindere când -ia făcut
apariia în curtea bucătăriei, urmată de Marshal. Când l-a tras de mină,i-
am văzut brăara lucind în lumina soarelui. Fanny stăteastingherăîn
spatele lor.
Ben venise ed al grajduri casătaie emnel pentru focul pe care Bele îl
aprinseseafară. Beattie icu mine îl ajutam din nou
bucuroase,cărândlemnelepentruBele,întimpceeaamesteca i pregătea rimap
peltea ed mere din aceaoamnăt.
— Poate iMarshalsă vadă babalu ul? a întrebat-o Saly pe
Bele.
— Intrai,i-aspusBele,Dorye-nbucătărie.
Marshal părearu nat,i dar s-a arătat doritor săvadă pruncul atuncicând
Dory-aladus al u abucătărieicasăi-l arate.
— E drăgu ă,aspus,părândsincer.
— Mulumesc,cona u’Marshal,i-arăspunsDory.
— A a o să fie ibebelu ulnostru? L-a întrebat Saly pe Marshal.
— DomnuleWaters,domnuleWaters,astrigatea,spunei-ilui
Marshalsă ăm dea nîleagăn.
Marshal sa- oprit isa- uitat înspre casă. L-a văzut pe profesor venind
spreel is-a întorscu iu eală cătreSaly.Când a ajuns
înapoi la leagăn, l-a împins cuputere fetia aproape căa căzut.
— Marshal,astrigatea,maiîncet.
A împins-o din nou,maitare.Speriată,Saly a începutsă-l loveascăcu
picioarele ia ipat al elsă se oprească, dar ela împins leagănul din nou, ca icum
strigătele surorii lui l-ar fi întărâtat. Când Saly a scos un ipăt ascuit, Bele aluat-
o la fugă spre ei. Ben a venit el,ialergând în urma ei. Bele a strigat al Marshal
săse preascăoFanny. sa- apropiat de el il-a împins la pământ cu toată fora,dar
nu înainte ca el să maiapuce să
împingăleagănul o dată. Leagănul a ajuns sus sa-i oprit pentru o clipă
cuo smucitură înainte săînceapă iar săcoboare.
Nimeni nu -ia dat eamas dacăfetia căzuse sau sărise din leagăn. Când
sa- lovit de pământ sa- auzit limpede opocnitură; a rămas inertă,cu capul
dat ep spate icu braele deschise, de parcăar fi vrut săîmbrăi eze crileru.
CAPITOLUL OPT
Bele
Prima dată când am văzut-o pe Saly nu mi-a plăcut de ea doar pentru că
era cine era.Era sora mea,dar un puteam săi- spun asta. i doar pentru căera
albă, pe ean-aveaosmute- nimeni la bucătărie,ca pe mine. Dar astă-vară,
după ce-am ajuns s-o cunoscpe copilă, am văzut căi-la felca
Beattie,zâmbitoare i
dornică să împartă totce are.După câtva timp, anceput- sămi-placăde eam-ami
gândit că poate, când o fi maimare, o săi-
spun chiar eucă suntem surori. i-apois-a dus a a,pur i simplu. După ce-a
murit, înainte sajungă- doctorul, Mama mi-a zis so- spăl iso- mbracî nî
hainele ce lmai bune.
— Nu,Mama,terog,pune-o peDory,i-am spus,darea mi-a zis:
CAPITOLUL NOUĂ
Lavinia
Au ziscă ipeteledomnieiMartha,cândis-aspusdesprefiica
ei, sau- auzit ocmaitde pe plantaie.Imediat ceMama i-a dat
vesteaceagroaznică,auapucat-odurerile.
Fany, convinsăcămoartealui Saly era numaivina ei, nu se putea opri din
tremurat inu-i dădea rumuld lui Beattie.Mama a puso- pe Dory să le ducă la
bucătărie isăi-dea lui Fany o înghiitură de rachiu i apoisă rămână cu ea.Papa
a duso- pe domnia Saly înăuntru, în timp ce profesorul l-a condus pe Marshal,
ocat, în camera lui. Unchiul Jacob iBele au rămas lângătrupul fără viaă al
copilei iau a eptat,t în timp ceBen sa-dus după doctor. Nu maieram decâteu s-
o ajut pe Mama când s-
a născut Campbel.
Rămăsesem la u ă,tremurând, ne tind dacă domnia Martha ipa după
Saly saudin cauza spasmelor carei- chinuiau burta umflată.Mama m-a
chematlângă ea,darcând domnia
Martha a scos un altipăt scua it, am înlemnit mi-am acoperit
automaturechile cu palmele.Mama avenit la minei m-a apucat de bra.
Mi-a optit la ureche:
— DomniaMarthatocmaiapierdutuncopil,vreisă-lpiardă i
p-ăsta? E it aicicasăm-aju i, da-n felu’ ăsta n-aju i pă nimeni.
Faptul că reu semi so- înfuri pe Mama m-a speriatmaitare decât ipetele
domnieiMartha,a acă am apucatimediatcârpa umedă pe care mi-o
ntinseseî.
— Du-te i terge-ifruntea,Abinia.
Înceti or acum, domnia Martha.Nu împingei tare,nu tare… a a.
nimeni din cei aflai înăuntru nu avea cum să mă vadă,eu puteam să aud
oartef bine ce spunea domnul Waters.
— A fostBen,ăla de la grajduri,a spus el.Eln-artrebuisă
aibă nicio treabă cu copi, dar separe că nu-l poate controla nimeni. El face
egelaici; isănu mai spun căde nu iut câte or l-am văzut dormind în spatele stivei
de emnel.Nu tiu de cesa-apucat so- dea în leagăn pe copilă isă-l iîmpingă în felul
ăla. Nu cred c-a vrut s-o omoare dar, la cum împingea leagănul ăla, chiar cănu
iut cea-fostîn mintealui.
— Cum îlcheamă?aîntrebat.
— Campbel,i-am spus,ca să văd cum sună numele.I-am
ridicat un picior:Uită-te al degeeele astea.
Marshal a apucat piciorul copilului cu delicatee.
— Poisă-lsăru i,i-am spus.
— Nu!
i-a retras mâna cacumi arfi atins o ucatăb de metalîncins.
i-a aplecatcapul iam crezut căo săizbucneascăn îplâns.
— Marshal, n-ai vrut să îi faci rău lui Saly, i-am spus,
încercând să-l lini esct.
Umeri i-au căzut im-a privit neajutorat. Dădeasăspună ceva când mama lui
a strigatdin dormitor:
— Isabele.Isabele.
Marshal a sărit în picioare.
— Pecinestrigă?Aîntrebat.
— Pemine.
— A atecheamă?
— Nu,am spus,mă cheamă Lavinia,darmama ta crede că
sunt Isabele.
Mama Maecrede ăc esora ei.
Faa i-a devenit imai palidă, de ia fi crezut căa aceva nu era cuputin ă.
— Bele,aspuscăpitanul,maiîncet.Marthaa…
— L-auluatpeBen!aspusea.
— Ce?
Căpitanul a privit către camera soieisale cuun aerprotector.
— L-au luatpeBen!a ipatBele.Rankin icaralisuntcu el chiar acum.
Sunt bei toi. Zic căBena omorât-o pe Saly. ocată,Mama sa- a
ezatpe scaunul de mătase balstră.
— L-au legat ivorsă-lia,aspusBele,trebuiesă-lsalvai,au săl-
omoare!
— Bele,linite te-te,a spus Căpitanul.Ce totzici? De ce ar crede
că Ben…
Marshal a făcut un pas înapoicând profesorul a intrat nî cameră. Bele
sa- ntorsî către domnul Waters:
— Tu!aspus.Ziccătule-aispuscăBenaomorât-opeSaly.
Profesorul sa- încruntat, neîncrezător.
— Ce se-ntâmplă aici? Să-mispună cineva ce se întâmplă,a
strigat Căpitanul.
Profesorul i seadresă lui Bele:
— N-am vorbitcu nimenidespreiubitultău.Nicimăcarn-am fostmartorla
accident. Nu pot decâtrepetsă ce mi a povestit cona lu Marshal, iar elmi-a
spus că Ben a dat-o în leagănpe
domnia Saly.
L-am privit toi pe Marshal. Aveau de gând săi-facărău lui Ben. Eu tiam că
profesorul min ea.De ce nu a spus nimic Marshal?
— Marshal?atunattatăllui.
Marshal -ia mutat privireasperiată de al tatăl lui la profesor.
— Spuneadevărul,Marshal,i-aspusdomnulWaters. Ochi lui
Marshal au continuat să-l fixezee pprofesor.
— O să-lomoarepeBen!Beleeraînnebunită.Marshal,terog.
Spunei- Căpitanului. Spunei- că utai împinso- pe Saly. Am începutsăsimt ieu
spaimapecareosim eaBelepentru
Ben.
— Cineîmpingealeagănul?aurlatCăpitanul.
— Marshal,mi-ascăpat.L-am văzutcu toi.Darn-avrutsă-i
facărău.
Am fugitlângăMama.
— Bele?aîntrebatcăpitanul.Bele?
— Marshala fost,a spus ea.Vă rog,fugiiacolo,au să-l
omoare!
Cuvintele eil-au pus pe Căpitan în mi care.L-am privit cum a ie it din
cameră ia coborât în bibliotecă, ndeu a descuiat dulapul cu arme. După ce i-a
dat lui PapaGeorge o pucă,au încălecatiau dispărut în noapteape care unal
plină o făceasă pară albastră.
Căpitanul sa- întors la soia lui adormită aproape de zorizilei. M-a trezit
când a trecut prin salona lualbastru, unde dormeam
lângă pătu ul lui Campbel. Am vrut să mă iau după el i săl-întrebdespre Ben,
dar -nam îndrăznit. În schimb am rămas săl-
privesc cum merge până la patul cu baldachin, care avea draperile date la o
parte.S-a aplecat so- sărute pe domnia Martha, apoii-a scuturat cudelicatee
braul, dar ea dormea adânc din cauza opiumului. Când a văzut că nu îi
răspunde, s-a ridicat. A privit-o lung, apoi sa- îndreptat către măsua de
oaletăt. A ridicatsticla,a scuturat-o ia oftatadânc,a ezându-se pe taburetul
de ângălmăsuă. A lăsatsticla din mină dar, când am
— O să-irevină,aspus.
S-a apropiat ,icumi căristângace,mi-a luat copilul din brae.
— Cine-lhrăne te?aîntrebat.
— Dory,am răspuns.Trebuies-apară.
— Bine,aspus.Cum îlcheamă?
— Campbel,am răspuns.
— Campbel.Campbel?Arepetatel.
Înainte să apuc să spun ceva,săi-explic că eu îi dădusem numele
copilului, a apărut Dory.
— Ce face Ben? a întrebatcăpitanul.Au reu itsă oprească
sângerarea?
— Da,aspusDory,dartot ipădedurere.
Când a luat copilul de al Căpitan, mâinile iîtremurau.
Căpitanul a întrat din nou în dormitorul soiei isa- întors cu sticla de opium.
— Du-iastaluiMae,mi-aspus.Spune-isă-idealuiBen.
Am luatsticla iam fugit,dornicăsăîlvădpeBencu ochimei.
Se uminal de ziuă i Unchiul Jacob seîntorcea de al Mama.M-a salutatcu o
mi care acapului când neam- întâlnit pe prispă. Un răsărit strălucitor ep un
cer ărăf urmă de nor nundai lumea noastră ceamicăcu o lumină
aurie.Fumul se dicarilini itor ind
hornul bucătărieilui Bele,iar euam oftat, u urată că urma să înceapă o nouă zi,
cu toate activităile de rutină.
— E bineBen,Unchiule?am întrebat.
Unchiul Jacoba privit în depărtare.
— AstadepindedeBen,aspus.Acuma-iefrică.Dacă inefrica
asta-n el, nimic n-o să-l mai facăfercit. Dacătrimite fricaînapoi în lumea
argă,lva aveadin nou motiv săuptel.
Ainspiratadânc i i-aridicatbraele.
— Tu icu minesă-ispunem astaluiAlah,azis.Săspunem
„Alah,scapă-lpeBendefricaasta“.
i-a aplecat capul, apoi l-a ridicat din nou. A continuat să î i ină braele
rdicate nî timp ceprivea în jurul lui.
— Vedem soarele, vedem copaci, vedem ziua cea nouă.
Spunem:„Mulumim, Alah, mulumim că enai-salvatbăiatul“.
A maifăcutoplecăciune,în timp celacrimileîicurgeau.Apoi
i-a coborât braele i -ia erst chio.
Vrând să-ifiu peplacUnchiului,am făcut ieu o plecăciune către
soare.
— Mulumesc,Alah,am spus, iaigrijăsă-lasculipeUnchiul Jacob.
CAPITOLUL ZECE
Bele
Sentâmplă- numairele,una după alta.Maiîntâimicua Saly nea- părăsit,
apoi l-au luat pe Ben.
Azi-noapte,deniciunde,au apărutsă-liapeBen. icineera-n
fruntea lor acăd nu supraveghetoru’, jegosu’ de Rankin?!Patru
bărbaiau săritpeBen când a ie itdela porci.L-au legat iau
plecatcu caii înainte săaibă timp Papa sauJimmy să-i oprească.
N-am maistatpe gânduri. Am fugit după Căpitan. L-a luatpe Papa cu el iau
plecatpe cai. Au ajuns al Ben după ce iîluaseră toate hainele,doar a a, casă-
ibată joc de el.
— Cioară,mărturise tesau teomorâm,i-au zis,darBen le-a
spus că iat căo să-l omoare oricum, oricear- zice.I-a întrebat:
— Ce-am făcut?Ce-am făcut?
— Aiomorât-opefetiaaiaalbă,iaurăspunsei.
— Nu tiu despre ce vorbii,a spus Ben,dar eil-au pus la
pămmt, au început să dea cu picioarele-n el i i-au spus să
recunoascăcăera vina lui.
— Uite,a zisunuldin ei,folose te asta. ia luatuna dintre
caielele pe care Ben le aveaîn buzunar: Folosee astat să-i tai
urechea. Asta o să-l facăsăvorbească.
Toatălumea tiecălatribunal,cândun negru faceofaptărea,
înainte să-i taie urechea i-o bat într-un cui de un copac.A a că asta i-au făcut
uil Ben. Iau tăiat oureche ise pregăteausă treacăla a doua, dar Căpitanu’ a
ajuns acolo ia tras cupu caîn
vârfulcopacului.
— Dai-idrumulomuluiăluia,aspusCăpitanu’,eproprietatea mea.
Erau toi bei inu voiau să seoprească,dar apaP Georgea ridicat pu ca ise
regăteapsătragă. Căpitanu’ a zis:
— U urel,George,tu doar inepu caaiacâts-ovadă.Lasă-mă
pemine ăs mă ocup.
Căpitanu’ sa- dat osj de pe cal isa- dus la ei. Îi cuno eat destul de bine câtsă
el spună numele.
Rankin a ăcutf un pas nainte:î
— Căpitane,doarîmifacdatoriacubăiatulăsta.
— Rankin, domnilor, a spus Căpitanu’, mă tem că e o
neîn elegre.Omul meun-a ăcutf nimic ăur.
Nu voiau săîi deadrumul lui Ben, dar iaut căe proprietatea
Căpitanului. Rankin e destul de de eptt cât săiet cătrebuie să
fie de partea ăpitanului,C a a călea- spus să sereascăopA .spus
căo să-l ajute pe Căpitan sărezolve roblemap acasă.
Lui Ben îi roiai sângelde unde îi tăiaseră urechea,a a că
Papa -is sfâ ati căma acaso- înfă oare strâns peste„Benanăr. nu era-n
apele “,uila spus Papa„setot învârteaîn cerc iîntreba undei- sunt
hainele“.
Ben n-a vrut să se urce pe calpână când n-a fost din nou îmbrăcat.
Căpitanu’ a luat caul lui Rankin pentru Ben ii-a zis supraveghetorlui săse
ntoarcăîpe jos.Toată lumea iat căo să se ăzbuner pe cineva pentru asta.
M-am înfuriat.
— Uiide mama mea? iea era sclava ta.Tu aducisclavipe
vapor.Îivinzi!
— Nu,niciodată pe vapor, nu i-am adus euniciodată.
— Dari-aicumpărat!Suntaităi.În afarădeRankin,toidela
colibe sunt sclavi.
— Tatălmeui-acumpăratpetoi,aspusCăpitanu’,aveanevoie
de eicasăpună locul ăsta pe picioare. i it bine căacum am eu nevoie de
eicasăcontinui săam grijă de plantaie.
Am tras aerîn pieptde câteva ori,încercând să-mimai in gura.
— Întinzicoardapreamult!Pânălavarăosăam grijăsăpleci
deaici-.Între imp,t inete- departe de omul ăla.
— Beneunom bun,Căpitane,am încercatdinnou.
— Ascultă,Bele.I-am datînstruciuniluiRankin să fie cu
ochi pe el. O să treacă la fapte dacă e nevoie.Bele,te avertizez, n-o săfie
delocplăcut.
— Terog,am spus.
— Bele!Ajunge!Abiami-am pierdut… Mâinedimineaătrebuie
săplecvreaui să iut căam rezolvat daravera asta.
Pentru prima dată mi sa- părut că arată maibătrân decâtcei cincizeci
icevade ani pe carei- are.
— Iarpleci?A aderepede?am întrebat.
— N-am de-ales,Bele,dar tiu căetimpulsăvin isăam grijă de ocull ăsta.
Martha nu poate s-o mai ină a aMarshail…
— Profesorulăla nu se poartă cum trebuie cu Marshal,am
spus.
— Nu vreau să maiaud nimic de Marshal,a spus,ridicând mina.
Are nevoie de discplină mai mult decâtde orice.
— Dar…
— Bele,m-aopritel,gata!Acum promite-micăn-osă-idaivoie
acelui băiat săseapropie- de inet.
i eui-am promis.
CAPITOLUL UNSPREZECE
Lavinia
În dupăamiaza- zilei când s-a întors Ben, am fost din nou
trimisă la conac să am grijă de Campbel. Era lini et deplină în casă,iar
eumoăiam lângă copil când am fosttrezită de vocea
Căpitanului, la etaj.
— Undeteduci?
— Date fiind împrejurările,considercă arfi maibine să îmi caut de
ucrul în altă parte,am recunoscut voceaprofesorului.
— Ascultă,Waters,a spuscăpitanul,lucrurilenu stau tocmai bine
acum.Nu potsă-mipermitalte probleme în casă.Mâine
trebuie săplec ind nou, am un echipajîntreg cucare rebuiet să
mă în eleg,un vapor ed descărcat ireparai de ăcutf. Mă întorc în mai pu in de două luni,
cu siguran ă înainte de Crăciun. Ţi-a
fi foarte recunoscător acădairămâne măcarânăp atunci. Fiul meu are cu
sigurană nevoie de omână fermă.Martha nu poate
să aibă grijă de el acum. Maimult, cred că faptul că e a ade indulgentă
acreatmare parte din probleme.
— Mă simt vinovat pentru felulgre it în care a interpretat
moartea uil… a nceputî să spună profesorul.
— Aia etreaba fiuluimeu,l-a întreruptCăpitanul,trebuie să
învee censeamnăî săfie esponsabilr.
— Da,aspusWaters.Măsimtobligatsăvăspun că,încădela sosirea mea aici, a
fostevidentă pentru mine nevoia cona lui Marshal de afi ghidat de o mână
puternică. Sclavii din casăcei de la grajduriîi in parteabăiatului ,i îmi pare rău
cătrebuie să spun asta, de mai multe oriau încercatsăintervină.
— Bine.Bine,arăspunscăpitanul,etimpulsăseocupecineva
de el.
Apoil-astrigatpeJacob i,cândUnchiulavenit,Căpitanuli-a
spus să ducă bagajele profesorului napoiî nî cameră i să
despacheteze.
— Da,Căpitane,l-am auzitpeUnchiulJacobrăspunzândîncet.
În dimineaa când urma să plece, Căpitanul a venit să
vorbeascăcuDory iMamaînsalona ulalbastru.
— Nu vreau să-imaidailaudanum domnieiMartha,le-aspus
el, n-o să- irevină niciodată dacăcontinuă sădoarmă a a.
— Doctorulzice că are nevoie de picăturile-alea,a răspuns
Mama.
— Nu mă interesează ce-a spus doctorul. Eu spun că nu
trebuie săle mai ia.
— Da,Căpitane,aspusMama.
— Mae,aspusel,măbazezpetine.DomnulWatersosă aibă
grijă de Marshal. Pe tine te las săai grijă de domnia Martha i de Campbel, a
spus,făcând un semn cucapul către eagănl.
— Căpitane, spus Mama Mae, trebuie să vorbesc despre Marshal idomnul Wat…
Căpitanul a ntreruptî-o.
— Watersafostdeacordsărămână.Marshaletreabalui.Am
nevoie ca tu i ceilali să-l lăsai să-i facă treba.
— Dar,Căpitane… aîncercatMamasăspună,însăCăpitanula
întrerupt-o din nou.
— Mae,nu acum.Mi-a spuscă deja aiintervenit ivoi inu
sunt de acord cu asta!Lucrurile vorrămâne a a mcusunt până când mă
voiîntoarce acasă,deCrăciun.
S-a dus grăbit în dormitor -ia privit soia adormită înainte săplece.
mmgâiatpecap.
— DragadeIsabele,aspus.
Cu fiecare zi care trecea, îmi era tot aim milă de ea,dar, în acela itimp, sim
eam căo trădez ep Bele.N-am în eles iciodatăn pe deplin motivele pentru
care Bele era furioasăpe domnia Martha iîntr-o ziam întrebat-o.
— Dece-aivreaa aceva,Marshal?UndeedomnulWaters?A
întrebat omnida Martha. Vreisă vorbesc eucu el? Îi cere prea mult?
— Nu,aspusMarshal,privindcătreu ă.Nu-izicecăam venit
săvorbesc cutine.
— Unde-iacum? A întrebatMama Mae,în timp ce scutura
cuvertura albă.
— Aie it,aspusMarshal.
— Cu Rankin?l-aîntrebatMamaMaepeMarshal,darprivind-o fix
pedomnia Martha.
— Astanu-itreabata!i-arăspunsMarshalînfuriat.
— Marshal!aspusmamaluisever,cere-iscuze.
— Dece?Oricum,cepoateeasăfacă?Nu-idecâtocioară.
S-a înro ti la faă ,idintr-odată, a apucat paharul mameilui i
aruncatcu elîn Mama.Ea sa- ferit, iar aharulp a trecut pe lângăea isa- lovit de
perete.Domnia Martha sa- ridicat iute i-i
prins braul lui Marshal. El a împinso- furios,iar easa- lovit de măsua de
toaletă.În încercareade a se găaa de ceva,mâna i-a
alunecatpe margineamesei ia dărâmato oglindă de argint, iar obiectele din
sticlă iporelan au căzut cuzgomot ep podea.
Cumva areu tisăseină ia rămas nî picioare.
Marshalsa- calmatîn linitea care aurmat. Când mama sa -ai rosit
numele,nevenindu-i să creadă, părea pierdut. Apoia ie ti din cameră,cuun
aerde omînfrânt.
În seara aceea,după ce ne-am ocupat de domnia Martha,am mers cu
Mama la bucătărie să luăm tocănia pe care Bele o pregătise entrup cină.
— E-nregulă,Bele,aspusMamaînceledinurmă,făcându-mi semn
din cap ăs ourmez.
Le-am văzut pe gemene a eptândt pe treptele colibeicând mă apropiam cu
Mama.Familia aceasta părea să aparină unei cu totul alte umil faă de ceide al
conac,a acă, de ndatăî ce -mam
alăturat or,l am lăsat nî urmă grijile aceilzile.Papa George se întorceade la
grajduri, iar eu igemenele am luat-o la fugă să-l salutăm. S-a lăsat pe vine
caBeattie săi se rceu nîspate,apoi ne-a întins braele mie ilui Fanny ca să îl
tragemla deal.Odată ajun ,inea- lăsat josi sa- îndreptat de spate.
Mama a privit înspre noi ii-a făcut semn lui Papa să tacă chiar ândc Ben
intra pe u ă.Nu-l văzusem de când îl prinseseră i nu eram pregăită pentru
ocul pe care l-am avut când am
văzutcăeramutilat.
O rană întunecată iorbilă luaselocul urechi dar, mai mult decât atât, aveagâtul ifaa atât de umflate pe
parteaaceea, încât
mi-a fostgreusă-l recunosc.Mă holbam la el, îngrozită.
— Abinia!aspusel,bucurosdesurpriză,înaintesăobservecât eram
deocată.
S-a dus la băncu a de lângă masă i s-a a ezat, apoim-a chematla el. Eu
mi-am băgatdegetul în gură iam refuzatcu o mi care a capului.
— Haiîncoa’,păsărică,aspusel imi-aîntinsbraul.
M-a apropiat, împotriva voin eimele.El m-a tras mai aproape cu blândee i
-ia întors capul, astfelîncât sănu vădpartea rănită.
— Uite,aspusel,sunttotio,Ben.
Atuncil-am recunoscut.Cândam izbucnitînplâns,m-aluatîn brae,iareu m-
am ghemuitlapieptulluilat.Mi-aacoperitcapul cumina lui cea mare m-ia inut
la adăpost câtam plâns pentru ceaceîi făcuseră.
— Ce-aipăit,Bele?am întrebat-o.
— Du-teînapoisus,a ipatea,du-te iteculcă.
Am ezitat,apoii-am spuscevace tiam căos-ointereseze.
— AstăziMarshala îmbrâncit-o pe domnia Martha iea a căzut.
Afuncionat.Beles-aopritdinplâns.
— Ce?aîntrebatea.
Am repetatceeacespusesem.Bele i-asuflatnasul,apoimi-a făcut
semn să mă aez lângă ea.
— Vino-aici,mi-aspus.Aa,ceziceai?
M-am sim it u urată că uteampsă ovestescp ott. Bele m-a luat de mină în
tăcere,împletindu- idegeelt cuale mele.
— Aifăcutbinesă-mipoveste tiasta,mi-aspus,privindu-mă, e itde
mare ajutor.
— Dejaam optani,i-am amintit.
— E tipreamaresăte inînbrae?aîntrebatea.
Am scuturatdincap,încântată.
— Hai,mi-azis.
Crescusem de când ajunsesem aco,ldareram totfoarte slabă,
acă -ai fostu orsă mă ridice. Mi-am pus capul pe umărul ei i am rămas amândouă
ghemuite una ntrî-alta nî faa oclfui pentru
mult timp.
Stăteamîmpreună cu Doryn îsalona lualbastru ,iîn timp ce
Dory îl hrăneape Campbel, eu o ineamîn brae pe Sukey.Era
începutul lui decembrie,prima zide ăiatt porci. Am întrebat-o pe
Doryedceesagitau a a ed mult toi din cauza asta.
Era liber entrup ceide la colibe,mia spus ea, ia eptaut cu
nerăbdare să -itermine treburile ca să poată să petreacădupă
aceea.Maimult, în aceasăptămână li se adăuga ipu ină carne la poria de mălai care ilse cuvenea.
— iînrestultimpuluimănâncănumaimălai?Am întrebateu.
Mi-a spus că u,n aveau io raie săptămânală de carne de porc sărată.
proapeA toi la colibe aveau io mică grădină, ndeu cultivau zarzavat, cartofi
dulci, mazăre,iar uni dintre ei, mi-a spus ea, aveau chiar icâtevagăini.
— Decenuprimescdemâncaredelaconac?Am întrebat.
Fusesem destul de des uc Bele nî cămări i iamt câtde multă
mâncare era depozitată acolo.
— D-aia,a spus oftând.Are dreptate Bele,chiar că puio
grămadă dă întrebări.
A aaluatsfâritconversaianoastră.Începusem săobservcă
întrebările despre sclavi de la colibe nu erau încurajate ,i chiar
dacăun adult ne ăspundearla ele,nu se ims eatocmaiîn largul lui când o
făcea.
Când bebelu i erau gata pentru somn, Dory mi-a spus să merg
la bucătărie săle ajut pe Mama ipe Bele,care deja se pucaserăa de
treabă.Eram nerăbdătoare să mă duc, dar nainteî de asta
trebuia săgolesc ola de noapte a domnieiMartha.Cu vasul de porelan cu
capac în brae,am ie tiprin spate,îndreptându-mă spre cea maiapropiată
latrină.Erau două toalete.Cea pentru sclavii care lucrau în casăera în spatele
colibeilui Mama. Cea spre care mă îndreptam eu, pe care ofoloseauceide al
conac,se afla într-o parte mai retrasă, în spate,lângălivadă.
curând după aceea, aFny mi-a distras atenia. Îi revenise complet i ne făcea
din nou pe mine pei Beatie sărâdem de poznele ei. Mai întâi a luat o limbă de
porc dintr-o găleată isa-
strecurat prin spatele nostru, delectându-secu strigătele noastre de
dezgust. Apoi a găsit două urechi de porci ilea- înfipt între codiele
mpleiîte.A durat cevapână când am observaturechile de porc atârnând
peste ale eiîn timp ce ăteastîn cadrul u i.
— Fanny,etidă groază,a spusBelescuturând din cap,dar am
văzut că zâmbea ărăf săreav.
— Eee,nu-iaacă-ifrumoscândtoatălumeasădistrează?
Rankin, supraveghetorul, seuita la noidin cadrul u i, dar nî
privirearăutăcioasăi se teacicutotul altcevadecât amuzamentul. uviele
lipicioasede păr cărunt îi atârnau pe umeri, iar hainele
maro îi erau pline de sângede al tăiatul porcilor. Î i ineadegetele mari înfipte în
talia pantalonilor am iputut să vădfoarte clar mizeria pe care o aveasub
unghile lungi. A privit-o pe Bele din cappână-n picioare,apoia început să
meargă de colocolo- prin bucătărie.
— Mămăligăcujumări?
Îmi plăcea cum sună.
— E ceamaibună,aspusBeattie.
— Amestecă jumările cu mămăliga, a terminat Fanny de
explicat.
— Mmmm,auspuseleîncor.
Când a început să se însereze itreburile din curte erau pe sfâr te,ieu
iBeattie am fosttrimise la conac să o ajutăm pe Dory. Toată dupăamiaza,-
bucăi de carne proaspătă de porc se rumeniseră deasupra foclui. Cartofii
dulci useserăf copi nî
cărbuni, ari Bele, utatăaj de Ida, prepara cantităi uria e de mămăligă
cujumăripe oculf din bucătărie.
Mama avenit la noiînainte să plecăm.
— Unchiu’Jacob stă cu cona u’Marshal.Ben stă p-aproape,
în cazăcDory sauUnchiu’ au nevoie dă el. După ce ermint aci, vin săstau iocu
copi icu domniaMartha, -atunciosăputei săvenii ivoi cu Doryla cină ila
petrecere.
A a că am plecatcu Beattie, inându-ne de mină,fericite că
aveamsă en întoarcem repede.
Conacul era umbrit, din ce nîce maiîntunecatîn lumina care se împu ina, iar când am intrat in sa-
părut otult de o lini et
înfrico toareă.Unchiul Jacobaprinsese lampăo pe coridorul cel lung,dar
pâlpâia iarunca ni et umbre lungi, negre;am ezitat, încăinându-ne de ânăm.
— Ducei-vădupăDory!Spunei-is-oaducăpeMama.
Când am deschis u a salona ului albastru, parcă ma pă tiîntr-o altă
lume.Încăperea era lini ită, dar nu cufundată în tăcere, cum era restul casei.i
aicierau lămpi aprinse,dar uminal lor
era caldă iuniformă. Obiectele din cameră, de culoareafilde lui
ialbastre,reflectau lumina foclui din cămin itoată camera mirosea levăn ică ia
nou-născut. Copi dormeau, Campbelîn pătu ul lui, iar Sukey ep osalteaa
ezată pe podea.Muzicade al
petrecear de afară seauzeaîncet, iar prin fereastra închisă am văzut un
foc de tabără care lumina ca o baliză în curtea bucătăriei.
Când a terminat, am acoperit oala i am împinso- la loc sub pat, întrebându-mă cine oare o
adusese din livadă, ndeu o
lăsasem eu în aceadimineaă.Când am ajutat-o săse ntoarcăîîn pat, am
văzut că domnia Martha mergea cu pa inesiguri. S-a
ezat pe perne a iprivit în jurul eiîn cameră.
— Vreisă-ispuiluiJacobsămaipunăunbu teanpefoc?
— Potsăîlpuneu,am spus im-am dusrepedela emineu.
— Mulumesc, Isabele. Vino să stai cu mine, m-a invitat,
făcându-mi semn să mă a ezpe pat, lângă eaSunt. bine copi? a
întrebat cuo vocerecapăreadeja obosită.
— Da.
— S-aîntorsJames?
— Încănu.
— Nupleca,amurmurat.
Ochi i sau- închis nî timp ce ncăîspuneacevanedeslu ti. Am
rămaspânăcândam fostsigurăcăaadormit,apoiam ie it
din nou în salona lu albastru. Am luat-o prin surprindere pe
Beattie,care selegăna pe scaunul de mătase lbastrăa. M-a privit vinovat.
— E a adefin,aspus,netezindmătaseacumina.
N-am apucatsă îi răspund pentru că Dory a datnăvală în cameră. Avea
o privire îngrozită i âfâiag. Nasul iî sângera, pătându-i bluzasfâ atăi pe
care-o ineastrânsăpeste piept.
— Duce-i-vădupăMama,ne-a optitîn grabă.Ducei-vădupă
Papa, ducei-vă, ducei-vă!
Am luat-o la fugă pe scări.Pe întuneric,aproape că ne-am
împiedicat edBen, care stătea pe treptele prispeidin spate.O clipă am crezut
că problema serezolvasedar, după felul în care
nea- zorit să lîaducem pe Papa,mi-am datseama că ucrurilel nu
stăteau bine.
Oameni erau încăla masă, dar uzicienim începuseră deja să
cânte icâiva copi, printre care iFanny, dansau. Papa era în capul uneimese
ungi,l turnând în pahare din carafa de rachiu. Neam- îndreptatspre el, dar
-aml văzut pe Rankin a ezat hiarc alături, pe o bancă. mA schimbat direcia i
am alergat la
bucătărie,undele-am găsitpeMama Mae,Bele iIda,carese pregăteausă ucăd al
masăurta dulce.
Beattie a început să bolboroseascăceva,dar Mama a în eles destul cât
sătreacăimediat la fapte.
— VOi două rămânei aici, ne-a ordonat, apoi s-a dus la debaraua de
sub scări, unde erau toate uneltele pe care le folosiserăla tăiatul porcilor.
— Mama,suntsigurăcădomnulRankin nu sesupărădacăte
ducila treaba ta. tie că domnia Martha te a eaptăt.Domnule
Rankin, a spus,apropindu-se maimult, ai gustat ind turta dulcefăcută de
mine?
— Da,sigur,aspusel,privind-osurprins. imi-aplăcutfoarte
mult. Acum am ceva treabă cu domnul Waters, dar n-aivrea ca
mai târziu sămi- acorzi un dans? mA auzit cădansezi chiar foarte
bine.
Mama a eiit.
— DomnuleRankin,i-arăspunsBele,mi-arfacemareplăcere.
S-a dus al măsua pe care sefla sticla de whiskeya ridicat-
o.
— Înaintedeapleca,nuvreisăgustaidinasta?Căpitanu’mi-a ăcutf-o
cadou, a aduso- special pentru mine de pe vapor.
— Vai,mulumesc,a spusel,ridicând cana pecareo inea în
mână,daram ceva de băut aici.
Aprivitsticladewhiskey iaspus:
— Dar o să beau idin aia maiîncolo,dacă oferta e încă valabilă.
Bele
singură noapte nenorociriicât într-o viaă-ntreagă. Abia am scăpatdin
ghearele uil Rankin, că Mama m-a chematla conac. Lucrurile sau-
întâmplatcama a:Waters sa-dat la Doryacumi e mort. S-a ocupat enB de
asta. În latrina din spatele caseilui
Mama e ceva despre care nimeni n-o să scoată o vorbă.Mama, Unchiu’
Jacob i cu mine neam- mi catrepe,dam golit imediat camera profesorului. Nu
iut cui îi e mai frică. Dacăaflă cinevace sa- întâmplat, suntem mori toi. Am
muncit toată noaptea,apoi, chiar înainteazorilor, înainte sămă întorc al
bucătărie,Mama mi-
a spus săîi scriu o scrisoare Căpitanului. Trebuia săfac nî a afel încâtsăpară
scrisăde Waters,care spune căa trebuit săplece. Am folositdicionarul i,lasfârit,i-
am scrisnumelea acum l-am găsit scris pe ofoaie din camera lui.
— Cănu te-oiapucasărâzitocma’acu’,aspusMama,apoiam
început amândouă să râdem.
Mama râdea a ade tare, că a trebuit să laseuminareal din
mină,darnicieunu eram maiprejos.
AtunciaintratUnchiu’Jacob.
— S-a-ntorsJimmy,aspusel.Jimmyzicecă icalu’ăla-ilafel
de diliu caWaters.A zis căn-a avut nevoie de niciun bicicasă-l
facă so- ia la sănătoasa.A zis co- să treacăceva vreme până îi găsesccalu’
profesorului.
— Dory i-aalesun bărbatcalumea,aspusMama,încercând
sănu izbucneascăîn râs,pentru căUnchiu’ se itau ciudat la noi.
Mama sa- ridicat ii-a întins uminarealunchiului Jacob.
— Tu ajut-o peBelesă termineaici,a spusea.Iomă ducsă
mai arunc oprivire nî camera aia, să ufi sigură căam curăat tot.
După aia o săam grijă ca enB iPapa să curee undea- fostfocu’.
Papa zicecă acădmairămâne ceva,o săruncea-n latrină.
— icum osăfacăsănu iasălasuprafaă?am întrebat-o,apoi
am izbucnit în râsMamai a trebuie să se zea dine nou, a ade
tare râdea.Cu cât nchiu’U se holba maitare la noi, cu atât
râdeam maimult.
— Muieri,aziseldătinânddincap.
CAPITOLUL TREISPREZECE
Lavinia
Bele era a ade încordată ide distrată în dimineaa de după tăierea porcilor
mat, dacănu-i aduceam eu aminte,uita să îmi dea ceva să mănânc înainte să
mă trimită la conac. i Dory a tresărit când am deschis u a salona ului
albastru, dar eu,i la rândul meu, am fost ocată când am văzut-o.Ochiul dreptîi
era umflat ivânăt, iar uzab de sus era ieaumflată ivânătă. i-a întors faa când
a văzut că o studiam i mi-a spus pe un ton
— ticădomnuluiRankinîiplacfeteledrăgu e.
A intratîn dormitor,pă ind sigurpesine.Nu arăta delocmai
— ÎieadresatăCăpitanului,aspusea.
— Păi da, dar cum lucrurile stau… cum dumneavoastră
suntei…
I-a ăcutf semn cumina săacătn îtimp cecitea ocumentuld.
— DecidomnulWaters a plecat? a întrebatea,împăturind la
loc hârtia.
— Da,da.Lucrurileluinu maisunt is-arpăreacă i-aluat i calul, de
ieunu sunt sigur.
— Deceanumenusunteisigur,domnuleRankin?
— Eibine,nu mi-a spuscă aravea degând să plece,a spus
Rankin.
— idecev-arfispus?aîntrebatea.
El a părut sănu- igăseascăcuvintele.
— A a cum văd eu lucrurile,domnule Rankin,asta e treaba
soului meu. Trebuie săseîntoarcăzilele astea. O sălas lucrurile
acum sunt până la întoarcerea uil. Vă mulumesc pentru grijă, dar, după cum
vedei, sunt perfect capabilă să mă ocup de casă de neajunsurile care
seivesc.
— Eu încerc doarsă îmifac treaba,a spus Rankin.Când a
plecat, Căpitanul mi-a cerut să mă ocup de locul ăsta.Nu mi-a
spus cătrebuie să-i dau socoteală soieisale,dar credcă…
— DomnuleRankin,nu vreau săvărein delacelelaltetreburi
ale dumneavoastră,a spus domnia Martha curăceală.
Bărbatul a făcut o plecăciune ridicolă înainte să se îndrepte către u ă.Când
a trecut prin camera albastră,sa- oprit ângăl Dory, care lîhrănisedeja pe
Campbel iacum o hrănea ep Sukey. Când sa- apropiat, -ia acoperit iute sânul.
A rămas în picioare lângăeatimp de un minut, apoisa- aplecatia ciupit copilul
de obraz.Sukeya ipat ,i când Dory i-a dat ânam la o parte,ela prinso- de
ncheieturăî ia strânso- caîn menghină în timp ce a privit-o în ochi. În cel din
urmă i-a dat drumul, râzând grosolan,
apoia ie t,ilăsând-o pe Dorysingură săselini eascătalături de Sukey.
În spatele meu am auzit cum domnia Martha îi spunea lui Mama că ndiziua
aceea avea săacăf aimmultă mi care. Maitârziu, după masa de prânz, domnia
Martha se odihnea, eu stăteam cu Campbel, iarDory se sesedu ăs mănânce.
Copilul era treaz, a acă îl luasemîn brae iîl alintam în timp ce
Avusesedouăsurori.Ceamaimare,Sarah,eraceacarevenise
de la Wiliamsburgh săo vziteze.Ceamai mică, Isabele,murise
când aveaoisprezeced ian.
— A fostopierdereîngrozitoare,aspusdomniaMartha,apoia început reped să
povestească despre mama ei.
Era din Anglia, severă iriguroasă, hotărâtă să- ieducefiicel
cape ni et adevărate englezoaice.Tatăl eiera exactopusul. Venise
din Irlanda în tineree.Devenise nu negustor ogatb muncind din
greu, fiind ajutat dei noroc.Î ipunea întotdeauna soia în
situai delicate cu felul lui gălăgios iostentativ de a fi, dar eaîl
tolera fiindcă era o persoană foarte importantă în societatea din
Philadelphia.i, cel mai mportanti pentru domnia Martha,
dragosteapentru fiiceluil nu cuno eatmargini.
— Ne răsfăa a a de mult,a spus ea.Dacă îiceream să ne cumpere o
rochie, ne cumpăra două.Dacă voiam o bonetă,ne aduceatrei.
— Auvenitvreodatăînvizităaici?am întrebat.
— Doarodată,aspusdomniaMartha.Călătoriaafostaade lungă,iar mama
mea era deja destul de ragilăf. Mă ntrebîdacă un cumvacălătoria asta i-a
grăbit… sfâr tuli.
Într-una din acelzile,domnia Martha m-a dus în bibliotecă. S-a apropiat
deun birou mare ia făcut o pauză,trecându- i
mina pe marginealustruită a acestuia.
— Erabiroultatăluimeu,aspusea.
deschis sertarul ia scos un pachetde scrisori,legate cu
panglică.
— Suntdelamama.
— E foartedrăgu ăpanglica,am spuseu.
M-a nvitatisă mă a ez pe un scaun lângă ae.
— Da,aspusdesfăcând legătura.Albastrula fostîntotdeauna
culoareameapreferată. A ta care e?
— Verde,am spus,gândindu-mă la basmaua luiBele ila rochia
păpu imele.
— Aha,aspuseazâmbindu-mi,verdeleIrlandei.
Mi-a ctit fragmente din celpu in o duzină de scrisori. Aproape că puteam
să mi-o maginezi pe mama domniei Martha –o emeief impozantă, după
părerea mea– scrind scrisori la masa ,eitocmai în Philadelphia. Îi scria
despre petreceri mondene idespre cum
prietenele din copilărie ale domnieiMartha se căsătoriseră i acum participau la evenimente
încântătoare.În tonul mameisale
se putea cti îngrijorarea pentru fiica ei, căreia îi recomanda să aibă grijă de
sănătate.În elegea că domnia Martha se sim ea foarte singură, dar îi
amintea că ea însă luasei hotărârea să plece.Domnia Martha sa- oprit din
ctit ia privit pe ereastrăf.
— Deceaivrutsăveniiaici?am întrebat.
Arâsscurt,ca icum i-arfiamintitoglumă tiutădoardeea. A
întinsmânasăiaocartedin birou.Din carteascosun articol
decupat dintr-un ziar îngălbenit. L-a ctit atât pentru ea cât i pentru mine. Era
vorba despre o tânără frumoasă,domnioara Martha Blake icăsătoria eicu
căpitanul James yke,Pîn vârstă de patruzeci de ani, negustor de succes
iproprietar alunui vapor.Perechea urma să locuiască la TalOaks,o plantaie de
— E despredumneavoastră?Am întrebat-o.
Mi sepărea greu de crezut că articoul care descria o femeie plină de viaă
puteafi despre ea.
— Da.Eram tânără iprostu ă,aspusea.Nu împlinisem încă douăzecide
ani. Credeamcă pornesc într-o aventură.Nu aveam
habardespre ce mă a eptat aci. Mă maginami ca pe o doamnă de la ară, cu o
grămadă de servitoricare sămă ajute săorganizez baluri.Îmiînchipuiam că osă
fiu foarteocupată cu organizarea
unor astfelde evenimente în timp ce osă îmi a eptt soul să se
întoarcă ind călători. Credeamcă acăd osămă simt singură o să potoricând
sămerg al Philadelphia saula Wiliamsburgh săîmi
vizitezsora.Darn-afostsăfiea a,aspusea iapoiatăcutdin nou.
S-a făcut palidă când -ia amintit, apoi -ia acoperit chipul cu
mâinile,ca icum nu ar fi vrut sălase suferin a so- cuprindă.
— S-ochem peMama?am întrebat.
Ascuturatdincap,apoiadeschisochi.
— Ce făceaicând eraimică? am întrebatrepede,adoptând
tehnica lui Mama când voia să abată aten ia de la un subiect
periculos.
Domnia Martha a împăturit articolul în tăcere l-aia ezat din nou între
paginile cări, pe care apuso- apoi în sertarul biroului. A împachetatscrisorile
is-a apucatsă lelegela loc,iareu mă
întrebam dacăîmi auzise ntrebareaî.
— Poisă idegetulaici?m-aîntrebat,arătându-minoduldela
panglică.
Am pus cu grijă degetulunde îmispusese,iar ea a legat panglicaîntr-o
fundiă frumoasă. A început săvorbeascăîn timp ceineapachetul de
scrisoriîn poală ise ucajcu panglica.
— Când eram mică,la Philadelphia,una dintrecelemaimari
plăceri ale mele era să merg cu surorile la târgul din ora .Eu,
Isabele Sarahi ie eam adesea.Sigur căaveam servitoare care ne însoeau,
dar am trăit a a de multe aventuri. Viaa la ora era
minunată, Isabele.Erau restaurante,a spus privindu-mă cuochi
strălucitori.În fiecare duminică după-amiază,după slujba de la
biserică,tataneduceapetoatelarestaurant.Cesemaiînvârteau
toi în jurul nostru, iar eu isurorile mele iamt deja căsuntem chiar drăgue,a
spus,făcând apoio micăpauză.Ce dorîmi e de acel duminici.
— Dece?am întrebat,temându-măcăpovesteasesfârise.
— Eraobisericăcu oturlăa adeînaltă,Isabele,încâtcredcă
pe vremea aceea era una dintre cele mai mari clădri din
Philadelphia.Duminica dimineaa ne mbrăcamîcu cle maibune haine i
mergeam la acea biserică anglicană. ramE mereu împreună,
întreagafamilie.Ce dor îmi e sămerg al biserică.
— Aicinu suntbiserici? am întrebat,sigură că o auzisem pe
Mama pomenind deuna.
— Astaepresbiteriană,aspus,ca icum n-arfifostnevoiesă explice
un asemenea răspuns.
CAPITOLUL PAISPREZECE
Bele
Acum ne chinuim toisă punem cap la cap o poveste pentru
Căpitan. Repetăm într-una cum o să spunem că sau petrecut
lucrurile.Papa vreasă-i zicemadevărul Căpitanului, dar Mama îi
zice căuită căWaters era alb ică,dacăspunem adevărul, sigur
îl spânzură pe Ben. E prima dată căi- văd pe Mama i pe Papa
Georgecă nu-s de acord.
La toi ne efricăde Rankin. Ida zice căde când a fostla conac
idomnia Martha i-a vorbit de sus,se ai imai tare de ei. tie că
e ceva putredîn povesteacu Waters,dar imenin nu zice imicn i asta-l scoate din
min i. i acum are ceare- icu mine din sear când i-am dat să bea whiskeyi n-a
maiapucatsă pună mina pe mine.Mai nou vine nî fiecare dimineaă prin
bucătărie.
Când îi spun că nu cred că s-arbucura Căpitanu’ dacă raafla cămă
deranjează, zicică-i sar scânteidin ochi. Zicecăseocupă
de reburitaiciîn locul Căpitanului, icăe atent la ce acemfeu i Ben, a acum i-a spus elsăfacăMă. totîntreb
câtlocmaie în
latrina aia.
i Ben, în locsă-i fie eamăt căl-a omorât pe Waters,zicicăse crede ditamai
bărbatul acum, are mpresiai căpoate săfacăorice. Riscă prea mult. Aseară a
datpeste mine când munceam în beci la conac.Turnam rachiu pe torturile
pentru Crăciun când ela intrat ia închis u aîn urma lui.
— Tu-lvreineapăratmort?
— Nu,am zis,darUnchiu’mi-arăspuns:
— Depindenuma’dătine,Bele.Dacăpăe teBen ceva,Mae i
George orsă ead navipă tine.
tiu că trebuie săl- in pe Ben la distană,dar parcă mai degrabă mi-a ăiat
omină.
CAPITOLUL CINCISPREZECE
Lavinia
În săptămânile de dinaintea
Crăciunului, domnia Martha căpătase obiceiul de a sepropiaa tottimpul de fereastră să vadă
dacănu cumva apare trăsura
Căpitanului. În fiecare iz Mama o lini ea:t
— O s-apară-n curând.Săvă-mbrăcaicu rochiaaiafrumoasă azi,
casăarătai la felcafrumuseeacu care sa-nsurat.
Într-o dimineaă, când Dory rae la etaj cu copi iar eu iBeattie o ajutam pe
domnia Martha să împodobească polia căminului din salonul de al partercu
rămurele verzi de licecedru,i Mama a datbuzna năuntruî.
— Auvenitcaralisă-liapeJimmy!astrigat,gâfâind.
— Mae,pentru Dumnezeu!A exclamatdomnia Martha,m-ai
speriat de moarte!
— Carali!Suntaci,lagrajduri,arepetatMama. iacu’seduc
la bucătărie.Cicăl-caută pă Waters ăla. L-au bătut pă Jimmy!Au zis cau-
aflateicevacăliaui- pă Jimmy!a spus Mama disperată. Rankin zicecă
rmătoru’ue Ben.
Domnia Martha a pus deoparte rămureele pe care el avea în
mină, l-a strigatpe unchiul Jacob isa- dus al dulapul unde se ineau armele,în
bibliotecă.
— Ţine,aspusîntinzându-iun pistolunchiuluiJacob iluând încă
nulu din dulap.
Îi remuraut mâinile când l-a încărcat, darse vedea că e
obi nuită sămânuiascăo armă.A ieit prin spate în frigul de-
afară, cu Mama iUnchiul deo- parte dei cealaltă. N-a observat nimeni că
eu i Beatie veneam în urma lor. Lângă clădirea
bucătăriei,către care ne îndreptam,erau câiva caiîn euai i legai. Papa era
în spate,scoteaun topor înfipt într-un bu eant.
— N-aicefacecu ăla,George.Iaăsta istailângămine,aspus domnia
Martha, întinzându-i pistolul pe care i-l dăduse Unchiului.
Au datocolbucătărieiîmpreună.Jimmyaveamâinilelegatede
aua unui cal; î isprijineacapul de spinareacalului ,i când am
văzutcăeraplindesângepespate,am întorscapul.
— Rezistă,fiule,i-a optitPapacândatrecutpelângăel.
Din bucătărie seuzeauaipete râsete,i inu nea- luat mult să
vedem celeprovoca.Patrubărbai,printrecare iRankin,stăteau
în cerc.O îmbrânceau toi pe Bele,de la unul la altul. Într-un col, Ben se
zbătea pe podeau, întins pe burtă,cu mâinile i picioarele legate icălu în gură.
Fanny sea ezasepe vine lângă el, plângând itremurând.
— Domnilor,apreciezfaptulcărespectailegea.Totu i,văcersă
plecai de pe proprietateamea, să-l dezlegai pe băiatul de afară i să mă
ăsalisă mă ocup eude el.
Tânărulcarestăteaîn colulcamereiafăcutunpasînainte, i-
a scos pălăria i -ia trecut mâna prin părul castaniu, drept.
— Necerem scuzepentru deranj,doamnă Pyke.S-arpărea că
am fostinformai gre it.
Ceilali l-au prvit fix.
— Trebuieaplicatălegea,abombănitunuldintreei.
— Dumneavoastră cum vă numii, domnule? l-a întrebat domnia
Martha pe ânărult care -iceruse cuzes.
— Ăă,Stephens,s-abâlbâitel.WilStephens.
— Stephens? A spus ea. Îmi sună cunoscut. Căpitanul îl
cunoaetcumva pe tatăldumneavoastră?
— Da,doamnă,a spus el,jucându-se cu pălăria din mină.
Suntem chiria ipe proprietateaCăpitanului, ceade pe parteade est.
— Nu-mi spune că e ti băieelul care ne-a ajutat aici, la
grajduri, în anul în care sa-născut Marshal, a spus eape un ton
mult maiblând.
— Bada,chiarel,arăspunsro ind.
— O,Doamne,ce-aimaicrescut,aspusea.Măsimtmultmai
bineacum,că tiu căaigrijădenoidepedeal,de-acolo, iterog să-i spui
asta tatălui tău, da?
El a asigurat-o căvaface ntocmaiî.
Când Rankin a ie t,iceilali l-au urmatimediat. Papa a rămas lângădomnia
Martha când a pornit ieaîn urma lor. Ceilali au încălecat iau plecat, iar
Rankin a luat-o către colibe.
— DomnuleRankin,astrigatdomniaMarthaînurmalui. El sa-
întors.
— Nuvreausăvăfaceigrijilegatedecum merglucrurileaici,a
spus ea. Servitorii din casăvor rimip arme.A arătat către Papa, care seafla
lângăea,cu un pistolîn mină.Credcătreaba asta o
săi-nelinitească.Sper căn-o să mă trezească din somn cu pistoalele,dar am
să-i încurajez săle oloseascăfdacăbănuiesccă e vreun intrus pe al conac.
— DomniaMartha,arfibinesămergem înapoilaconac.O să
se ocupe Mae iGeorge de treburile deaici-. Dacăse-ntoarce Căpitanu’,
sigur vrea să văgăseascăacolo,a eptândut-l. Hai, vă ajut săvăîntoarcei.
I-a întins un bra, iar domnia Martha sa- ridicat il-a apucat.
Unchiul mi-a făcut semn din privri săl-urmez. Nu voiam, îmi era teamă-aveami de gând să rămâncu
Bele. Mă ntrebamî unde era
Ben i dacăse sim ea bine. Nu puteam să uit expresia de pe chipul lui când
zăcea pe os,jlegat, neputând săo ajute pe Bele.
Chiar acăd nu voiam să fac asta,l-am ascultatpe Unchiul Jacob,dar
când ne apropiam de conac am auzitzgomote din
bucătărie.Cinevaparcădădeacuoaleledeperei.
CAPITOLUL ISPREZECEA
Bele
Suntem cu toi nervo. iÎl a eptămt pe Căpitan săse ntoarcăî în orice clipă.
De când au fost ankinR ioameni lui aici, la bucătărie,Ben nu m-
amaicăutatdeloc.E maibinea a,dareu credcăstă la distan ă pentru căsa- făcut
de runei.În ziua când
Rankin m-a prins m-ai îmbrâncit de cocolo,-lBena ie tideaici-mirosind cao
atrinăl. Nu-i vina lui. De când i-au tăiat urecheaîmi
dau seama cât de speriat tre’săfie.În ziua aia, aiciîn bucătărie, nu putea să
facănimic, tiu. Dar ele bărbati probabil că nu vedelucrurileînfelulăsta.
CAPITOLUL APTESPREZECE
Lavinia
În ajunul Crăciunului a sosit o trăsură, iar stăpâna, fercită, a alergat până la u
ă.Au sosit mun i de cadouri io scrisoare,dar niciurmă de Căpitan. Domnia
Martha sa- albit la faă când a aflat căelnu a venit, iar Unchiul Jacoba trebuit săo
ajute săse a eze pe o canapea în salon, ndeu a rămas cu scrisoarea
nedesfăcută nî mină, nevenindu-i să creadă.
— ErapentruBele?am întrebateu.
Apărutsurprinsăpentruoclipă.
— Nu,aspus.E almeu,trebuiesă-ldeschidmaitârziu.
Din tonul vocii eimi-am datseama căsubiectul era încheiat i m-am gândit
că robabilp ctisemgre tinumele de pe plic.Dory -m a chematla pu in timp
după aceea să amgrijă de Campbel iam dat totul uitări, mai pu in
frumuseeacadourilor deschise nîziua aceea.
CAPITOLUL OPTSPREZECE
Bele
N-am maivăzut-o niciodată pe Mama Mae a a de agitată. Rankin î ibagănasu’
peste ott itotzice cum o sădescopere elce sa--ntâmplat cu Waters înainte să
vină Căpitanu’. i se ilaudă peste totcă are ordine de la Căpitan săl-vândă pe
Ben dacăl-
prinde peângăl mine. Mama Maemă ottbate la capsă nu cumva să ma ceva
dea- faceucBen, săl- gonesc dacăvine să ăm caute.
Mama miî zicesă mă rog săentoarcă-s maireped Căpitanu’. Apoi,din
senin,Căpitanu’atrimisoscrisoareîn careziceacă
nu se ntoarceî pân’ la vară,când o so- ducă ep domnia Martha la
Philadelphia.În seara când Mama a venit sămi- dea vestea,am întrebat-o ce-
o săse-ntâmple cumine când vine Căpitanu’. O să mă ia i pe mine la
Philadelphia? Se gândete să mă punăn-aceea itrăsurăn- care o ăs fie
domnia Martha pentru atâta amar
dedrum?
Mama zice că nu tie când o să ămia ipe mine Căpitanu’, dar că rafi maibine
so- acăfcâtmairepede.Când mi-a spus asta,am sărit caarsă:
— Da,măbucursăvădcănu-ipasădemine,căteinteresează
doarde en!B
Mama s-a uitatla mine de parcăi- trăsesem un pumn în faă. Apois-
aridicatînpicioare:
— A acrezitu,Bele?Crezicăionuvreausăstaiaici?
Gura i se trâmbas de parcă iîvenea săplângă.
— Crezicănu vreau sărămâi?Nu-idaiseamacăosăfieca i cum
mi-a ierdep copilu’meucând o săpleci?
Apoia-nceputsăplângă.M-am duslaea,am luat-oîn brae i am
pus-o să sea ze ângăl mine.
— Mama,îmiparerău. tiu că mă iube tica pecopităi.Nu mai
plânge,te ogr.
A scos o cârpă, i-a suflatnasul isa uitatla mine cu ochi speriai.
— Bele,tre’să plecid-aci.Rankin ăla mă bagă-n sperieiîn
fiecare zi. Nare pacefin’că nu iet cesa--ntâmplat cu profesoru’.
Simt cănnebunesc- când îl vădcum î ibagănasu’ peste ott. Ăla nu să opre
te până nu pune mina pă Ben, sunt sigură.
— Mama,i-am spus, idedata asta tiam binecă trebuiesă
mă in de cuvânt, nu-i facegriji pentru mine Beni. Nu maiam dea- face uc
el.
După ce-a plecatMama,mi-a luatceva impt să mă linitesc.A
fost prima dată când am văzut câto mâhnesc i pe ea toate lucrurile
astea.Mi-am datseama că icin măcarMama nu poate să
îndure al nesfâr ti.
i încăceva.Papa ne tot ovestep etcăMarshal î ipetrecetot timpul cu Rankin.
Îi dă voie săbearachiu iPapa zice căa a mic cum e itoti-a prins gustul. Papa
zice căRankin are necazpe domnia Martha i aceftot cepoate săl- întoarcă pe
băiat împotrivaei.
CAPITOLUL NOUĂSPREZECE
Lavinia
Primăvarlui 1793 a sosit devreme.Într-o dupăamiază-de la începutul lui
mai eu igemenele,în vârstă de nouă ani, stăteam în faa bucătăriei
iîmpleteam coronie din caprifoi. Parfumul ameitor al florilor alb-gălbui se sim
ea peste tot nî aer, iar noi
făceamîntrece rsă vedem cine erminăt prima de mpleiît. — Mama zice că într-o bună
zitu o să staiîntr-un conac i
poate căo săai iservitoriîn casă, a spus Fanny, punându- ipe cap coronia pe
care ocmait o erminaset ed mpleiît.
— Nu cred,am spus,mulumită decum stăteau lucrurile.Eu
vreausăstaucuBele.
— Nu, a spus Fanny scuturând din cap. Mama spune că
domnia Martha îi dă leci casăînvei săte pori cao fată albă. Nu vreau să fiu
albă,am spus, începând să mă tem. Vreau să
stau cuBelei maiîncolo o săămmărit cuBen.
Fanny, care până atuncistătusesprijinită pe coate,sa- ridicat în picioarei
m-a privit.
— Aifacebinesă-iscoidin cap ideeaasta,aspusea.N-osă
fii niciodată neagră ca noi iasta înseamnă că e ti albă io să stai la conac. i
oricum nu poi să et mării cuBen. E negru.
— AredreptateFanny,aspus iBeattie. Am
începutsăplâng.
— Ba potsă mă măritcu Ben dacă vreau.Nu puteisă mă
facei să fiu albă,am spus,aruncând coronia câtcolo. i nu putei sămă facei
sătrăiescla conac.
Mama a enitv la uă.
— Cefaci,Abinia,plângi?Ainouăani iplângicauncopila ?
— Vreasăsemăritecu Ben,i-aexplicatFanny.Nu vreasăstea la
conac nuivrea săfie albă.
În timp ce Fanny spunea cuvocearet ottadevărul despre mine, am început
să ohotesch.
— Asta le-ntrecepă toate!a spusMama.A a ceva chiarcă n-am
mai auzit pân-acu’. Vino-ncoa’, copilă.
M-am apropiatde ea,plângând cu sughiuri. S-a a zatepe o bancă, i-
ascospipadin gură imi-aspus,în timp cemăbătea
orpe piept cuea:
— Decivreisăfiineagră?
Am datdincapcăda.
— Dece?
— Nu vreau să stau la conac.Vreau să stau aicicu tine,cu
Bele cuiPapa.
Mama mi-a ăspunsr cu glas ajin:bl
— Copile,sunto grămadă dă lucruripă lume despre care tu
încă nu ti nimica.Noisuntem familia ta iasta n-o să să
schimbe niciodată. i când o să-i găsei tun băiat alb -io săte
mării, noitotfamilia at o săm.fiMama o săe fimereu Mama ata
iBele ottBele ata o sărămână.
M-am oprit din plâns.
— iBen iPapa?am întrebat,plinădesperan ă.
— O săaibăgrijădătineca iacu’,Abinia,mi-aspusprivindu-
mă în ochi. Ai numa’dă câigatt. Poate că-ntr-o zio săai tu grijă dă noi, cine ie?t
Cuvintele eim-au lini it, dar nî aceazi mi-am dat seama că exista o linie
clară între alb inegru, de inu în elegeam încătoate amănuntele.
— Undeseduc?
— Săfacărele.
— Cerele?am întrebateu.
— O să afli curând, mi-a răspuns ea, punând capăt
conversaiei.
În a doua săptămână a lui maistăteam cu domnia Martha la
ă ia eptamt and, în cle din urmă,Căpitanul a sosit. S-au îmbrăi at îndelung,în
sfâr ti împreună, apoisau- dus nî salonul din faă iau închis u aîn urma lor.
Întreagacasăparcăpulsa, cu noitoate alergând de cocolo-l casăpregătim
masapentru un prânz ârziut în sufragerie.
— Chiarcă i-arevenit,aspusMamazâmbind.
Căpitanul -ia privit insistent soia.
— Da,într-adevăr i-a revenit.Domnia Martha a ro it i i-a lipit faa
de braul lui.
— Mireasa mea e tottimidă,a necăjit-o Căpitanul. ifiimei unde
unt?s Unde eMarshal? Unde e ampbel?C
Mă sim eama a ed apropiată de Cambelîncât, când Căpitanul
a luat copilul din braele uil Dory ia spus căarăta tare bine,m-am sim it mândră.
După plecarea lor -as închis în sine până când, după câteva zile,Mama
Mae a venit la ea într-o seară.Eu iSukey deja ne culcaserăm dar, cum nu
adormisem încă,am ascultatconversaia lor.
— Mama,agăsitunbărbatcu caresămămărite,aspusBele,
începând să lângăp.
M-am sim it mai bine când hohotele eiau fostînăbu te,ifiindcă mi-am
datseama că Mama Maeo strângea nî brae.
— ice i-azisdespreel?aspusMama.
— Că e un negru liber care locuie te la Philadelphia.Are o
cizmărie iCăpitanu’ zice căo săne cumpere o casăO. săvină după mine când
săntoarce-Căpitanu’.
— Am tiutmereuc-osăvină iziuaasta,Bele,aspusMama. Bele-a
suflati nasul.
— Mama,aigrijăsănu se-apropieBendemine,Căpitanu’iara zis
căi-a dat voie u’l Rankin să-l vândă.
— Papaaregrijăsă-l inădepartepăBen.
Nu vreau săplec,Mama, a jelit Bele.
— Trebuie,Bele.O săfiiliberă,aspusMama.
— Căpitanu’aziscămi-atrimisacteledeeliberaredeCrăciun. —
Le-atrimis?aspusMama.Păiunde-s?
— Nu tiu.A zis că le-a trimis cu cadourile pentru domnia
Martha.
— I-aiziscănu ile-adat?
— Nu,da’tre’săfieundevalaconac.
— Bele,tre’sălegăse ti.
— tiu,Mama,da’astanu-itot.
— Cemaie?
— I-am cerut să le iau cu mine pe Fanny sau pe Beattie,
crezând căo să le eliberezpe ele,ida’ a zis cănu. Tre’so- iau
pă Lavnia, a spus Bele.
— O s-olaseliberăpăea?aîntrebatMama.
— A aazis,aspusBele.
— Ei,astae,atunci.
M-am ridicatîn capul oaselor, cu inima bătându-mi nebune te
din cauza noutăilorpe care ocmait le auzisem. Nu voiam săplec. Acolo era
casa mea!Când Sukey a începutsă se agite,m-am
întins al locpe saltea iam început săîi mângâimânu a plină de gropie caso- lini
esctânăp când am adormit ieu. Dar în timpul nopi m-au trezit atât de speriată,
căîmi veneasăvărs.Visasem cămă îndepărtam de plantaie ntrî-o trăsură mare
neagrăi ică eram, ca iMarshal, singură.
la conacs-o chem pe Mama.Când ne-am întors, am luat-o în brae pe Sukey i apoi am ascultat-o
toate pe Bele citind
scrisoarea.
Spunea că ajunseseră cu bine, dar cuprindea i ve ti alarmante.Tatăl
domnieiMartha era bolnav ,i chiar mai grav, părea că în Philadelphia era o
adevărată epidemie de friguri galbene.Căpitanul spunea că ar vrea să se
ntoarcăî acasă,dar domnia Martha refuza săplece de ângăltatălbolnav.
Căpitanul promiteacăvatrimite oaltă scrisoare peste două săptămâni.
S-a inut de cuvânt ,i două săptămâni maitârziu, am primit altă scrisoare de
la căpitan. Wil Stephens a venit dei data aceasta să o aducă iBele l-a invitat
înăuntru. Ben era iella bucătărie, înlocuia braul metalic de care se agăau
oalele deasupra foclui, în cămin. Când a auzit-o pe Bele vorbind pe un ton
veselcuWil, a ie tiimediat afară. M-am întrebat de ceera a ade uriosf.
Bele
Timpdecâtevaziledupăceam aflatcăDorys-adus,Maman-
a fostdeloc în apele ei. Se duceapână la conac iseîntorceala
bucătăriepentrucăuitasedeceseduseseacolo.
— Poatecă se-ntoarceDory,spunea,poatec-au gre it… poate
când sor- întoarce osăse eadjos din trăsură io so- ia la fugăsă -io ai-n brae pe
Sukey.
Papa zice cătrebuie sătreacăcevatimp casă- irevină. Zice că nu-i deloc
uorpentru easănu vadă cu ochi ei, sănu poată so-îngroapepe Dory lângă Henry.
Eu tiu că Dory s-a dus. O simt când o in în brae pe Sukey.Dory eca osoră
pentru mine. Dar nu arătcum mă simt. Încerc să fiu puternică pentru Mama.
mi c,nu m-ascultau picioarele.Îmi băteainima a ade are,tcăa trebuit sămă a ezpe arbă,inu mi-a
maipăsatderpi.eAm stat
aco lpână l-am auzit pe Beny sforăind, apoim-am întors acasă la mine. Am
plâns până n-am maiputut. A doua zi Ben lucra aici în bucătărie când a venit
Wil Stephens cuo scrisoare.Am vorbit cu Wil ca icum mi-ar fiplăcut de el.Ben
scoteascânteicând a ie it deaici!- Ce binemi- pare.
ToispuncădupăceosăajunglaPhiladelphia iosămămărit
cu cizmarul Căpitanului, o săfiu fericită. Dar eu nu vreau niciun
cizmar. Eu îl vreau pe Benny almeu. Dacă arduce-o pe Lucy înapoila colibe
miil-ar da mie pe Beny, nicinu mi-ar mai păsa de eaNici. nu potsă dorm
noaptea gâdindu-mă cum să scapde ea.
Lavinia
Într-o dupăamiază-de pe la mijlocul lui noiembrie,în 1793, când copaci î
ipierdeau ultimele frunze,trăsura ceaneagră a apărut în sfâr ti pe alee.
Căpitanul iceilali seîntorseseră acasă. Fany i Beatie erau la conaccu Mama
i unchiul Jacob, pregătind totul pentru sosireacălătorilor. Când Sukey
ormea,d eu o ajutam pe Bele al bucătărie,unde tocmaiterminam de ăcutf ni
et prăjiturele.Le făcuserăm adăugind afine istafide în aluat de pandi pan, pe
care -lam turnat apoiîn forme mititele de metal.
Prăjiturelele erau calde încă ,i înainte să îmi dea imie una ca trataie specială,
Bele a turnat glazură de zahăr deasupra. Când am auzit răsura,t am înghiit
mediati prăjitura iam luat-o la fugă spre conac. Nu-mi mai ncăpeamî în piele
de fericire. Campbelse ntorseseî acasă!
Unchiul Jacob i Mama ajunseseră lângă trăsură;Fany i Beattie erau
lângăei, pregătite săîi ajute.Domnia Martha a ie ti prima.Nu mi-a venit să cred
câtde mult se schimbaseupăd câteva luni atâtde dificile.O maivăzusem
bolnavă,dar acum era
cu totul altfel. Era trasăla faă iaveariduri, iar când a coborât cu greu din trăsură, i-
a strâns ochi din pricina lumini puternice.Totu inu eram deloc regătităp pentru
ceea ce rmau să
văd,când unchiulJacob a ajutatun bătrân nespus de slab să coboare din
trăsură. Căpitanul supravieuise în urma febrei galbene, dar un
mairămăsese din el decâto umbră a ceea ce fuseseDupă. ceCăpitanul
istăpâna au fostajutai să intre în casă, am rămas a teptând plină de
nerăbdare să coboare i Campbel împreună cu doica.În cele din urmă n-am
maiavut
răbdarei m-am apropiatde răsurăt.
— Campbel,am strigatîncet,sigurăcăaveasă-mirecunoască
glasul.
Trăsura era nea teptatdemică în interior imirosea teribila
vomă.Dupăceochimis-au obinuitcu întunericul,am văzutcă
era goală. Am intrat în fugăpe u adin faă ii-am prins din urmă pe ceilali pe
scări.
— UndeeCampbel?am strigatînurmalor.
Mama sa- ntorsîi mi-a ăcutf semn din capsă act.
— E cuDory,aspus.
Am rămas locului, încercând să pricep ceea ce Mama îmi spusese. Apoi
amfugit sămai arunc o privire în trăsură. Buimăcită, amluat-o spre
bucătărie.Bele o inea în brae pe Sukey când a dat de mine afară,lângă
stiva de lemne, vomând prăjitura pe care o mâncasem.
Bele m-a privit plină de compasiune când am reu it sămi-revin atât âtc ăs
potsăi- spun ce se întâmplasecu Campbel.
Sukey aîntins braele către mine,surprinzândui-mă până ipe mine,am lovit-o.A
tresărit pentru cănu i se mai întâmplase aa
ceva.Nedumerită,a început să ipe după mine,vrând so- iau în
brae.Neputândsărabdsăovădplângând,m-am întinsdupăea.
— Îmiparerău,îmiparerău,am spusprintrelacrimi,luând-o în
brae.Îmi pare ău,r îmi pare ăur.
Bele m-a apucat de bărbie m-ai privit în ochi:
— Sănu cumvasă crezicăevina ta,mi-aspus.Tu n-ainicio
vinăcăamuritcopilu’.
Am plânscu Sukeyîn brae,agăată demine.În următoarele săptămâni numainevoia
eide mine m-a ajutatsămi- revin.
Fany, am văzut nî zilele care au urmat, a devenit asentati preferată a
Căpitanului. Îl atrăgeau mi cările ei repezi,i când se apuca că vorbească în
felul ei amuzant, lî ăceaf deseori să zâmbească icâteodată chiar sărâdă.
Doctorul veneades săîiia
sânge pacientului dar, după plecarea lui, Căpitanul era imai lipsit de
energie decât înainte. Mama a văzut cum stăteau lucrurile idupă câteva
săptămâni l-a convins pe Căpitan săi-
interzicădoctorlui săi-mai ia sânge.După aceea început săîi gătească feluri de
mâncare care săi- stimuleze apetitul. Dimineaa, nainteî de răsăritul soarelui,
Mama ie ea cu una dintre gemene ,i în timp ceaceasta ineao toră aprinsă,
tăia o găină. Apoio aduceala bucătărie,o curăa io fierbeala focmic cu mult
pătrunjelproaspăt din grădină, usturoi, ceapă isare. Dea- lungul zile Fanny îi
dădea Căpitanului supa cu lingura. Mama îl punea să bea i ceaide mu eel, iar
earas îi dădea un
pahar de vin diluat cu apă iîndulcit, ca săl-ajute să doarmă. După câteva zile
aînceput să ceară bucăele de carne,darMama l-a refuzat. În schimb,
începuse săîipună în supă morcovipasai ii-a promis căîn curând aveasăîi
dea icarne.Când a venit ziua aceea, Fanny sa- întors de la Căpitan cu i
castronul gol,
mândră de parcă mâncasea nsăî, iarMama a ftat,o u urată.
— Îirevine,aspus.
Unchiul Jacob nu a plecat icion clipă de lângă Căpitan, i dormeape
osalteaa ezată pe podeaîn camera acestuia.Totela
intervenit pentru ca Bele să poată să -i zitezevi tatăl în momentele când
stăpâna dormea nî camera ei.
Când a fostla elpentru prima dată, Căpitanul i-a spus uil Bele cătânărul din
Philadelphia nu aveasămai vină. I-a povestit cum, odată ajun
iacolo,epidemia de friguri galbene abia începuse i cum, când s-a anun atcă
boala era contagioasă,mi de oameni au plecatsperiai. nÎ aceavară chiar ipre
edintele, eorgeG Washington,plecase din ora ,iar guvernulnu a lucratdeloc.
Căpitanul i-a povestit despre cum sa- chinuit domnia Martha,
cum a avut grijă mai întâi de atălt ei, apoide Dorydupăiaceea ide el. N-a adus vorba de Campbel ,i
când Bele l-a întrebat
despre el, Căpitanul a ezitat întâi, apoia părut u urat că putea săi-spună
cuiva ce sentâmplaseî.
— DupăceamuritDory,aspusel,Marthaeraînnebunităde spaimă,era sigură
că aveam să mor i eu. Eu mă sim eam prea rău ca să otps-o ajut
cuceva,darmi-am datseama că arthaM nu
eraîn apele ei. Copilul a plâns zile în ri. Într-o dimineaă, când nu l-am
maiauzit plângând, am insistatsămi-l aducă.Dar ejad
murise, a spus, trăgând adânc aer în piept. Mulumesc lui Dumnezeu căam
primit ajutor. Băiatul pe care lîgăsemi pentru tine ăceafparte dintr-o
comunitate de negrilibericare nea- ajutat. La început sa- crezut că negri nu
puteausă se molipseascăde friguri galbene, dar când Dory a murit, ne-am
dat eamas că lucrurile nu stăteau chiar a a. Mâncarea era pe sponcii
agricultorii nu mai veneauîn pieele din ora ,dar când băiatul tău a venit la
noi, nea- adus mâncare l-ailuatpe… De multe ori
tulburată. Stătea lini ită pe pat i udiast lucrurile care o înconjurau ,icând
domnia Martha a gâdilat-o pe burtă, a râs -ia încle tatmânu ele grăsue de i
mâna domnieiMartha.Când
Sukeya văzut păpu atrimisăde al Wiliamsburg pe noptiera de lângă at,p domnia
Martha m-a pus să -io dau. Sukey auatl-o a i
privit-o atent, mângâind u orhainele delicate. nÎ ziua aceea domnia Martha
aprivit cum copilul sejuca cupăpu a până când auadormit amândouă.
— Au luat-opreadevremedelamă-sa,aspusMamaMae.Nici
animalele nu le eiia a evremed.
— Lasă-itimp,aspusPapa,osă-irevinăea.
În acea iarnă, tareas de sănătate a Căpitanului a rămas nelămurită. De
ndatăî ce sem sieamai bine,îl apucasfâr eal i
ajungea din nou în pat.Apoi, chiar dacăMama a protestat, doctorul a venit din
nou ia început ăs-i ia sânge isăi-dea purgative.În timpul acestor crizeera ursuz
hachiios dar Bele, cu vizitele einocturne iFanny, cu veselia ei, erau singurele
care îl liniteau.
Domnia Martha stătea nîpatîn cea maimare parte a impuluit. Dar nchiulu
Jacob a găsit-o o dată umblând prin casă,noaptea,
încercând să eschidăd dulapul cu arme.I-a spus unchiului Jacob că avea de gând s-o împute pe
curva aceea,darUnchiul a
convinso- săse ntoarcăîîn pat. Din acea oapten Beattie arămas să oarmăd
în salona lualbastru.
Primăvarlui 1974 a fostfriguroasă iumedă.Muli dintre lucrători de pe
plantaie erau bolnavi, tu eau iaveau febră, dar
Rankin insista că se msieaudestul de bine câtsă poată planta tutun. Papa
George iceaz căse mbolnăviserăî pentru căaproape mureau de oamef.
Când ne aezam la masă,la cină,era greu să
ne bucurăm de bucatele simple,dar îndestulătoare, indt că, atât
de aproape de noi, lor el era foame.
În dimineaa când Ida a venit în fugăde al colibe neia- bătut
la u ă,burnia iera frig.A rămas afară, tremurând ineputând săscoată niciun
cuvânt până când Bele a traso- înăuntru ii-a pus o pătură pe umeri. Cânda
reu it nî cele din urmă să vorbească, nu în elegeam nimic din ce spunea,
de tare ce-i clăn ăneau din i.
Bele
De fiecare dată când credem că s-a făcut bine, Căpitanu’ se îmbolnăveet
iar. O ine tota a de aproape doiani. La început, când mi-a spus căcizmarul a
murit de rigurif galbene,mi-a venit să opăi isădansezedercire,fdar l-am
întrebat frumos:
— imaitrebuiesăpleclaPhiladelphia?
— Da.Cândosăîmirevin,mi-aspusCăpitanu’.
Dar dedoiani, de când e bolnav, n-a maiadus vorba despre asta
ieucuatâtmai pu in am făcut-o.
Când a văzut că ampbeClnu sa- maiîntors,Lavnia a început săaibă grijă de Sukey caicum ar fi a ei.Nu
le vezi niciodată una
fără celaltă. Într-o ziLavinia mi-a spus să-l întreb pe Căpitan despre ratelef ei,
Cardigan, a acăl-am întrebat. Căpitanu’ nu iet ce sa-ales ed băiat după ce -al
vândut, dar crede căl-au dus nî nord.
i-a adus aminte căatuncicând bărbatul l-a luatpe Cardigan, Lavinia a ipat
a ade are,tcăl-a asurzit. Când i-am povesit asta Laviniei, a început săplângă,
a acăi-am spus sănu- ifacăgriji,
că euo să maîntotdeauna grijă de ea.I-am spus că tiu cum e să fii singur.
— Cetreabăaicuăla?m-aîntrebat.
— itucetreabăaicuLucy?am spuseu.
I sau- bulbucatochi a ade are,tcăam început sărâd iapoi am plecat, încet,
casăfiu sigură căvede bine ceierdep.
De doiani o inem tota aAdevărul. e că,pe măsură ce recet timpul, e din ce
nîce maibine pentru mine.Deja am douăzeci i treide ani iîn curând o să ufi
preabătrână sămi- maigăsească Căpitanu’vreun bărbat.
1796
Lavinia
În mai1796 eu igemenele neam- sărbătorit cei doisprezece ani. Neau-
datlibero după-amiază i opăiam de bucurie,cărând după noiun co pentru
picnic pe care ni-l pregătise Bele.Am
sporvăit totdrumul până în pădure,unde hotărâse aFny căo sămâncăm Era
ceamaiînaltă dintre noi iîi era mereu foame. Era plină de vorbe de duh, dar
arăta ivorbea simplu idirect,
fiind întotdeauna nevoie săi se minteascăasăaibă grijă de cum arăta. Era
isteaă ide multe orispunea cu vocetare lucruri la care ali nu
îndrăzneaunicimăcar săsegândească,iar neoriu replicile eiîi lăsau pe oti cu
gura căscată, pentru camai apoi să provoaceohoteh de âsr.
Dimineaa trebuia săo ajut pe Mama săi-facătoaleta domniei Martha.De când se ntorseseî ed al
Philadelphia,domnia Martha
nu era lucidă,dar ozeled mari de laudanum o liniteau, a acă nu-mi maiera
fricăde ea,cum îmi fusese când abia se ntorseseî acasă.Chiar miî făceau
plăcre momentele când stăteam cu ea săi- citesc sau să scarmăn lână când
ea se odihnea.După-amiaza,dacă domnia Martha voia,i-o aduceam pe Sukey
în vizită,pentru că fetia o făcea parcă să revină la viaă.Domnia Martha se
însenina întotdeauna când vedea copilul. Sukeyse
cuibărea în braele ei iea îi citea dintr-o carte pentru copi.
Repeta cuvintele pe un ton cântător până când adormeau
amândouă.
Într-o dupăamiază,-Mama Mae aaruncato privire năuntruî i
le-a văzut pe amândouă dormind.
— Numa’aaaresăracafemeiepartedecevaodihnă,mi-aspus
eaîn oaptă, da’sănu le al iniciodată singure.
Căpitanul păreasănu- imai revină. La început fusesen stareî
săiasădin casă, dar acelplimbăriîncetaseră, iar eldevenisedin ceîn cemai
letargic.
Fany iunchiul Jacobaveauîn continuare grijă de el, dar Fanny erapreferta lui.
Căpitanul a învăat-o săjoacecări ,i în zilele când câiga,t îi dădeacâtevamonede
pe care eai le ducea, mândră,lui Mama casă ile păstreze.
Potdoar să-mi închipui cât de mult îl bucurau vizitele nocturne ale uil Bele
pe atălt ei. Aducea cări din biblioteca de la conaci i le citea, de multe oripână
foarte târziu în noapte.M-am trezit
într-o astfelde noapte iam auzit vocealui Bele venind din bucătărie.Având grijă
să n-o deranjez pe Sukey,am coborât
scările ami găsit-o pe Bele a ezată la masă, studind ni et cări deschise
allumina slabă a uneilămpi. Mi-a explicatcăparcurgea
ceeace aveasăciteascăîn searurmătoare.Căutase cuvintele pe care nu le
cuno eatîntr-un dicionar nî două volume ile rostea
cu voceare,ta acum o învăase unicabei.Începând de atunci, i-am cerut voie
să fac i eu acela ilucru ,i împreună, eamn îmbunătăit ctirea.
M-am totuitatdupă gemene când Wil m-a luatde bra i m-a condus către
obancă.Beattie afostprima care m-a văzut imi-a adresatun zâmbet timid dar,
când m-a observat iFany, mi-a
făcut cu mâna cea ce-a lfăcut pe Ben saapuce ed bra isă -li tragă în jos.M-am
oprit, vrând să mă întorc la ei, dar Ben mi-a
făcut semn din capsăl-urmez peWil. Câta inut slujba,m-am totgândit la cum
stăteamseparai im-am întrebat dacăBele ar
fi avut voie săsteacumine cuWili dacăarfi venit cunoi.După slujbă alte famili
au rămas să maistea de vorbă,dar noiam plecat, bucuroase căne
ntorceamîacasăsăle povestim celor arec nu veniseră cum fuseseziua
noastră.
Slujba de duminică a devenit obinuin ă.Mi sa- dat oiev să merg cu WUl i
cu gemenele de ecarefi dată.În curând nu mi-am
mai dorit săvină iBele,pentru că îmi plăceadin ce nîce mai mult de Wil Stephens
i, după pu in timp, eram de-a dreptul îndrăgosită de el.Wil î idăduse seama de
asta imă necăjeatot timpul în joacă.Spuneacăsunt serioasă ise ucurab de câte
ori reu ea să mă facă să zâmbesc. Pe măsură ce trecea timpul, conversaile
noastre din timpul drumului până la biserică i înapoideveneau din ce în ce
maiintime i până la urmă mi-a
câigatt încrederea. Am devenit mult mai vorbăreaă iîntr-o zil-am întrebat câi ani
are.Fără săsteape gânduri, mi-a răspuns că
împlineadouăzeciitreide ani în octombrie.
— iaioiubită?l-am întrebat,iarelmi-azâmbita adecald,
că am vrut sămi- pun mâna pe braul lui, dar gursi că n-am făcut-o.
— Ei,nu,n-am,aspusel.Tegânde tilacinevaanume?
— CezicideBele?am spusîngrijorată.
Adevenitserios.
— Ea n-arputea să fieiubita mea,a spus.N-am putea să ne căsătorim niciodată. ti asta. Ar
fiîmpotriva legi, a adăugat el,
înainte ca eusăapuc săntrebîde ce.
Habarnu aveam de asta i nu în elegeam cevoia să spună,dar n-am vrut să
par un copl ignorant, a a cău amn maispus nimic.
— Tuaiuniubit?m-aîntrebatdupăcevatimp.
— Îlaveam peBen,dars-aînsurat,i-am spus.
— Ah,aspusel,zâmbind.În elegdece-iplaceBen,eun băiat bun.
Dintr-odată am căpătat curaj.
— Aiputea să mă a tepipeminesă cresc,i-am spus.Atunci a
putea săfiu euiubita at.
— Ei,da,aspusel.E oidee.
— Suntdestuldeisteaă,am continuateu. i tiu săgătesc i să
tesc,ciiar Sukey ennebunităî după mine.
— iSukeycinee?aîntrebatel.
— Era fetia luiDory,darcând Doryamurit,Sukeya vrutsă
fiu eu mămicaei, am spus oftând iîncruciându-mi mâinile nî poală.
— Nue tipreamicăpentrua aceva?aîntrebatel.
— Am doisprezeceani,am răspunsindignată.
— Aa,aada,aspusel.
— Belezicecă o să fiu o frumuseeîntr-o bună zi,am spus,
uitându-mă la elsă-i văd reacia.
— Credcădejae ti,mi-aspus,făcându-micuochiul.
Am sim itcă-miardefaa,daram continuat:
— Ah, i tiu isă cresc găini.Încă n-am tăiatniciuna,dar Mama
zicecă un e departe ziua aia.
M-am cutremuratla acest gând.
Wils-aîndreptatdespate iaspus:
— Păi,iasăvedem:ofrumuseedefatăcare tiesăcitească i
taie găini. Credcătrebuie să ămgândesc serios al propunerea at.
— Mătachinezi,cumva?Am întrebat.
Atrasdefrâie im-aprivit,cuunzâmbetcald.
— Tetachinezeuvreodată?
— Tottimpul!am spus iam izbucnitamândoiînrâs.
Bănuiam că mă considera doarun copil, darnu-mi păsaEram. sigură că
dacăaveamvreun cuvânt de spus despre asta,elavea să efi soul
meumaitârziu.
— Abinia,Abinia,m-aadusFannycu picioarelepepământ,la
picnicul nostru. La ce et gânde i?t
— Lanimic,am spus.
Beattie mi-a zâmbit.
— Tegânde tilaWil?
— Poate,i-am spuszâmbind ieu.
— tiică Marshalse-ntoarce săptămâna asta,nu? a spus Fanny.
— În elegcă-ietidemareajutormameimele,aspusel.
— Îicitesc,am răspuns,mândrădemine.
— Îiplacesăcite ti?m-aîntrebatel.
— Celmaimult.
— Trebuiesăvorbesccu tata,aspus.Măîntreb ceplanuriare
cutine.
Am fostscutităsărăspundcând aintratMama,ne-aprivitun
moment, apoii sa- adresatlui Marshal:
— ticăte-a teaptăCăpitanu’.
Marshal sa- înro ti la faă. S-a ridicat în picioare ,i cu un aer sfidător, sa- dus în
salona ul albastru. S-a oprit lângăo măsuă
pe care era o carafă cu vin i -ia turnat încăun pahar. L-a băut pe ugă,f apoi a ie
it.
— Băiatu’ăstabeapreamult,aspusMamaclătinânddincap.
L-am văzut pe Marshal doar în trece rnî zilele următoare,dar de fiecare
dată când neam- întâlnit, mi-a zâmbit im-a salutat
spunându-mi pe nume. Mă sim eam flatată de aten ia pe care mi-o acorda
aceltânăr sofisticat.
— Marshalbeatottimpu’,aspusMamaînsearaaceea,lacină.
— I-am spussănu maiplececălarecând beaîn halu’ăla,s-a
arătat de acord Papa, dar totpleacă, în fiecare zi.
— Un’săduce?aîntrebatMama.
— Lacolibe,ziccăl-agăsitpăRankin… sau l-ofigăsitRankin
pă el, habar -nam, a spus Papa.Bine că pleacănapoi-în câteva zile.
— Ce-osăse-ntâmplecândmoareCăpitanu’?aîntrebatFanny.
O să vină Marshal înapoisă conducă? O să fie el stăpânu’
atunci?
Bele -ia răspuns epede:r
— N-o să moară Căpitanu’,Fanny!Se simte din ce în ce mai
bine.
— Bele, tică-ibolnav.Aifacebinesăvorbe ticu el,să-idea hârtile
aleade eliberare,i-a spus Papa Georgelui Bele.
I-am făcut cu mâna dar, când m-am uitatspre conac i l-am văzut pe
Marshal la una dintre ferestre, privind cum ne îndepărtăm în căru ă,am
avut senzaia ciudată că ceva rău avea să sentâmpleî.
CAPITOULUL DOUĂZECI IPATRU
Bele
Eram singură în bucătărie,măturam, i n-am auzit nimic până
nu m-am trezit căRankin îmi ineaun cuit la gât iîmi opteala
ureche cădacăscotvreun sunet mă taie.ApoiMarshal, la felde
beatcaRankin,avenitlamine.Am începutsădau cu picioarele-
n el, darRankin mi-a sucit mâna i mi-a tras nu pumn în burtă.
Am început să ip,dar Rankin mi-a smuls basmaua imi-a
îndesat-o nî gură.Nu puteamsă espirr imă înecam cu sângle,
dar ândc am văzut ce-avea Marshal de gând să facă,parcam
înnebunit. ApoiRankin mi-a datun pumn i-am căzut. Marshal
vorbit tottimpul câta avut treabă cu mine,dar ue n-am auzit nimic. i Rankin
vorbea, dar totcemi- treceaiem prin cap era căo să mor, o să mor. Când a
terminat Marshal i se încheia la
pantaloni, Rankin a început să-mi treacăîncetcuitul peste piept isăse iteun- ochi
mei.
— Cezicidacă iletai,mi-azis, ilepăstrezeu?
Mi se bălăngănea capul înainte i-napoi, nu puteam să mă opresc.
Lavinia
Fusese o zi lungă i minunată.Pe drumul de întoarcere am continuatsă
ântămc imnurile pe care el cântaserăm maidevreme, la biserică. cyLune
surprinsesepe toi. Era o femeie tăcută, grasă,u cpielea foarte închisă la
culoare, dar Dumnezeu o
înzestrasecu o vocecarei- făceape toi sătacă isăasculte.Ne-
am rugatde ea ottdrumul, până când am reuit so- convingem să
cânte un cântec.A fostminunat inea- impresionat pe oti ceidin
căruă.
La prima oprire,la colibe,Ida icelalte femeiau coborât din
căruă, iar Ben sa- urcat isa- a ezat lângăLucy, mândru de ea. Wilatrasfrâiele
icaiau merspânălaurmătoareoprireînainte
de grajduri, al bucătărie. Când am coborât, mpreunăî cu gemenele,am
fostsurprinse săîigăsim pe Papa a ezatpe banca
din lemn de pin din faa bucătăriei. Ochi mi se bio nuiseră deja
cuîntunericul, a acăam observat căera îngrijorat.
— Nu-inimic,ne-alinititel,nu-inimic.
— Papa?aspusBen,coborânddincăru ă.
— Beleaavutniteprobleme,da’osăfiebine,aspusPapa.
Wilacoborât iel ilis-aalăturat.
— Ces-aîntâmplataici,George?
Papa i-a luat deoparte pe ceidoi, apoilea- vorbit nî oaptă.
Când au auzit ce el spune,au reacionatamândoila fel: au rămas cu gurile
căscate i -iau întors privirile de la Papa. Ben seuita
spre conac i văzându-l din profil, pepartea unde nu avea
cicatrice,păreasăfie mai furioscaniciodată. Când a luat-o spre
bucătărie,Papal-a inut.
— Du-oacasăpeLucy,i-aspusPapa.N-arenevoiedănecazuri
acu’,către’sănască.
Sorele era deja sus când m-am trezit a doua zi, sim ind degeelt lui Sukey ep
afă. M-am prefăcut cădorm, iar eaîmi atingeaochi,
apoisprâncenele măi gâdila.N-am maiputut sămă in i am zâmbit, apoiam
speriat-o când i-am apucatmânu a.S-a prăbu ti peste mine âzândr ieu am
luat-o în brae i-ami sim it mirosul
dulce, de copil.
Când am auzit zgomote de cratie din bucătărie,mi-am amintit de seara
dinainte m-iam ridicat repede ntrî-un cotsăvăd ce acef Bele.Patul eiera goli
m-am sim it u urată când mi-am dat
seama căera jospregăteaimicul-dejun. M-am oprit din joacacu Sukey i m-am ridicatsămi- trag fusta
maro peste căma a de
noapte,apoii-am spus uil Sukey săeastacolo săi mă a eptet.
— Bele,am strigatdepescări.
Fără so- văd, Sukeyeneav upăd mine seineai de ustaf mea,
vrândsăsemaijoace.Beleeralângăfoc i,cândam strigat-o,s-a speriat is-
aîntors.
Când i-am văzut faa învineită, i-am strigatdin nou numele. Când a văzut
cât rame de îngrozită,a încercat ăs zâmbească
pentru a mă lini it. Probabil căa durut-o,fiindcăsa- strâmbat i i-a dus mâna la
buzele umflate. Nu tiu cum am observatcă fusta eise tinsesea de ăciunit din
cămin, dar când am văzut că începuse săardă mocnit, m-am
înspăimântatatâtde are,tcăn-am putut săscotovorbă. Am luat-o la fugăîn jos,pe
scări, vrând s-o trag la o parte. Fără sămi- dau seama,am traso-pe Sukey
după mine, iar ea căzut pescări cu un ipăt ascu it. Când Sukey aînceput
săurle,am rămas ocllui, ne indt pe care dintre
ele so- ajut mai întâi. M-am întors o clipă către Sukey, apoiam văzut-
opeBeletrecândpelângămine,grăbităsăajungălacopil,
fără să- ideaseama căfusta îi luase ocf.
Eram ocată i nu reu eam să mă mic. Din fericire, chiar
atuncia intrat Wil Stephens.Într-o clipă a smuls fetia care urla
din braele lui Bele imi-a dat-o mie.A împinso- pe Bele pe
podea, i-a călcat pe fuste ia strigat la mine să aduc găleata cu apă.Am a ezat-
o pe un scaun pe Sukey, careipa în continuare, iam alergatsăaduc găleata cu
apă de băut. Wil mi-a luat-o din
mină ia turnat apa pe Bele casăstingăfocul. Bele atras aer nî pieptcuzgomotcând a
sim it apa rece.
— Opre te-te,opre te-te,a ipat.
Î imi ca capul înaintei înapoi ,ide i aveaochi larg deschi ,i nu ne vedea.
Când ni s-a spus că urma să aibă un copil, toate trei neam-gândit că tatăl
era Wil, pentru că începusesă vină din ceîn ce
maides nîvzită la bucătărie.Eram geloasăcând vedeamcâtde grijuliu era cu
Bele. -Nam observatniciodată vreun fel de apropiere trupeascăîntre ei, dar,
în sufletul meu de copil, eram convinsăcăerau iubii.
Într-o zi, nemaiputând să mă in, i-am cerut lui Bele sămi-spună cine
ertatăl copilului.
— ticănusevorbe tedespreasta,mi-arăspunstăios.
Nu i-am maispus nimic dar, după refuzul ei, am devenit din ce
în ce aim prostdispusă.Mai târziu în aceaună,l când corpul meu a început
sămi- dea semne că devin femeie, m-am dus al Mama
Mae săămnveîe cum să mă descurc nî timpul acelorperioade ale luni când
sângeram. După ce mi-a dat nstruciiunile necesare, Mama m-a pus să mă
aez i m-a ntrebat:î
— Decee tiaadesupăratăpeBele?
Am ridicatdinumeri.
— Am auzitcănuvorbe tidelocfrumoscuea,acontinuatea.
Mi-am plecatcapul.
— Uneorifemeilesăsimtaa inu tiu dece.Nu-inimicadacă
nu it de cee itsupărată pă Bele,da’io cred căe din cauzăcă Bele osăaibă un
copil.
Am continuatsătac.
— Belen-a alessă aibă copilu’ăsta.Acu’noitre’s-oajutăm. Are
nevoie dă tine la felca Sukey,mi-a spus ea im-a luatîn
brae,mângindu-măpespate. tiu cătu e tibună,Abinia.Ziua
când aivenit acia fosttare bună pentru noi. Acuma e ti ca i copilu’ lu’ Bele. i asta
a ao săfie mereu. Da’acuma tu te acif
mare eaarei nevoie dă tine.Mia prins afa în palme m-ai privit
în ochi: Bele are nevoie dă noi toi. Noi suntem familia ei io so-ajutăm. Tunu e
ittotdin familia noastră?
M-am smucit din braele ei ii-am întors atelesp.
— Abinia?aspus,dezamăgită.Tunue tidinfamilianoastră?
— Nu tiu!Am spus,bătând din picior.Nu tiu!Deobiceiaa
cred, dar al bisericătrebuie săstau în faă, cu albi. Eu vreau să stau cu
gemenele,darele nu potsă năviîn faă cu mine eunui potsă stau în spate, cu
ele.Tu nu e ti mama mea adevărată i
nici Bele nu e. Eu unde o ăs mă duc când o să mă acf mare? Că nicila vreun
conac nu vreausă aust.
Am început să plâng iMama a făcut o pauză înainte să
vorbeascădinnou.
— Abinia,aspusea,dacătu te-aijucacu Beattie icu Fanny
la râu iar eniv apa mare,cum a venit atuncidupă ploaie, ivoi ai aveanevoie dă
ajutor, crezicănu tea- ajuta cum lea- ajuta i pă ele?
— Dă-i-llu’Bele,mi-aspus.
Eu mă uitam fix al copil.
— Haide,mi-aspusîmpingându-măspreBele.
— Bele!am ipătîncântată,Bele,seamănăleitcuCampbel!
Bele a scos un ipăt ascuit -ia întors privirea. Reacia ei
mi-a amintit de cum îl respinsesedomnia Martha pe Campbel i
m-am temut sănu i se ntâmpleî asta icopilului lui Bele.M-am uitatla Mama
ne tind ce săfac iam fost surprinsă când am văzutcă-i tergea lacrimile.Am a
teptat,nesigură,până când copilul a început săse gitea.
Bele stăteaîn pat, cu privireaîn altă parte,dar Mama i-a tras căma ade
noapte la o parte ii-a dezvelit sânul plin. Mama a a ezat copilul lângăBele.Pe
când copilul căuta cu nesasânul i începeasăsugăînfometat, Bele a scosun
geamăt, sim ind cum trupul eise supune nevoi copilului. A căutat-o pe Mama
din
privri, cu un aer gitat,a dar, când ochi i-au coborât pe copilul carei- sugeala
piept, sa- lini it. L-a legănat a iînceput să-i
mmgâie chipul micu isă gângureascăînceti orla urechea uil. Mi-au dat
lacrimile de u urare dei bucurie.Bele m-a luat de
mină m-ia rast aproape de eade icopil.
— Lavinia,mi-a optit,cenumesă-ipunem?
Bele
La sfâr tuli lui mai 1797, Căpitanu’ m-a chemat la el, la conac, sămi- vadă
copilul, pe Jamie Pyke.Întâiam spus că nu, dar Mama mi-a zis:
Mama avea dreptate. Când l-am văzut pe Căpitan, mi-am dat seama că
no maiduce mult. Abia puteam sămi- mi c cioarele,pi
dar i l-am adus pe Jamie,să-l vadă. S-a uitat la el im-a întrebat din nou cine e
atăl,t darnu eram în stare să unspnimic.Unchiu’ Jacob,lacapătulrăbdări,s-
aapropiat iazis:
— Cre’căeclaralcuie! iBelenaavutdeales.Astae!
Căpitanu’ a părut că o să se sufoce. Când a reu it să spună ceva,a zis că o
să îmi dea actele lui Jamie, dar că după aia trebuie săplec alPhiladelphia. I-
am zis căda, dar apoii-am spus căam nevoie dei actele mele.El credeacădeja
le am, dar i-am spus că nu, nu le am, nu leam- primit niciodată.
Am a teptatpânăcândn-amaifostnimeniprinpreajmă iapoi
am fugit -iam ascuns bocceaua în spatele cămării. N-am văzut că Ben mă
urmărea.Când a apărut de după col,m-a speriata a de tare,căam început
sădau în el.El m-a inut la distan ă, dar asta
m-a făcut să aud imaitare.
— Nu,iubito,nuda-nmine,aspusel.
— Tusănu-mizicimie„iubito“, i-am spus.
— Bele,tu osăfiimereu iubitamea,nu ti?O săam mereu grijă de
inet ca icum ai fi a mea,a spus el.
Atuncim-am supărat.M-aluatgurapedinainte:
— Tu,grijă demine!i-am zis.Când aiavuttu grijă demine?
Când mă îmbrânceau de colocolo- în bucătărie Rankin -iailui? Sau când
Rankin mă inea i Marshal era călare pe mine? Sau
nu. Nu, nu, nu, tu aiavut grijă de mine nî fiecare noapte când ai fostcuLucy ata.
Ben mi-a dat drumul. M-a privit cu ochi mari i mi-am dat seama că
vorbele mele tăiaseră în carne vie.S-a îndepărtat ed mine a iridicatmâinile
casămă facăsătac.
— Aidreptate,mi-azis,aidreptate.
Când anceput- să lângă,pmi-a trecut supărarea.
— Oh,Benny,i-am zis,vorbesc ieulasupărare.Nu-iadevărat.
Dar eltotdădea ind cap ispunea:
— Bada,Bele,eadevărat.Ionute-ajut.Nute-ajutniciodată.
M-am dus la el ii-am erst lacrimile cu poalele fustei, dar nu putea să
sereascăop.
— Îmiparerău,Benny,îmiparerău
că i-am spus oatet astea, i-am zis i-ami pus degetul pe buze:
,t .t
A scosun geamăt i,când am începutsănesărutăm,nu ne-a
maipăsatde nimic.
În seara aia m-am întâlnit cu Ben din nou. Mi-a zis să austpe loc ânăp când
vedem ce icez ilW Stephens.Ben zice ăc o săfugă
cumine dacă se-ntoarceMarshal.
Lavinia
Căpitanul a ostfînmormântat înainte să soseascăa sdomnirei
Martha isoul eide la Wiliamsburg.Ţinând cont de starea în care se a fldomnia
Martha, doctorul a hotărât să inăse o slujbă scurtă isimplă. Au venit foarte pu
ine trăsuri din împrejurimi,
dar noi, ceidela plantaie, amfost oti acolo. Toi cu excepia domnieiMartha ia
lui Marshal care,din motive ecunoscuten de mine,a rămas alWiliamsburg.
Dupăce au venit domnul i doamna Madden, a urmat o săptămână plină. omniDa Sarah mă găsea de multe ori
ocupându-mă de domnia Martha când venea s-o viziteze în
camera ei. Mi-o aminteamde când fusese nîvzită de Crăciun i
părerea mea despre ea nu se schimbase. Continuam să fiu uimită
de câtde diferită era de sora ei. De i era gravă în acle
împrejurări, privirea îi era vie iiute.Chipul domnieiSarah era
rotunjor, ca itrupul, dar aveam să aflu că sub aceaînfăi are
blândăseascundeamultăhotărâre.
Când a preluat frâiele,n-a mai fostnicio îndoială căsepricepe săaibă grijă de
ogospodărie.În primele zile nu a vorbit mult, dar
a fost foarte atentă la modul cum o îngrijeampe domnia Martha.
Apoi,într-ozi,mi-aspus:
— Marshalmi-a spus câtde bine o îngrije tipe mama lui. Acum
vădcuochimeicăîntr-adevărsebazeazăpetine.
— Îiplacesă-icitesc,am spuseu.
— icinete-aînvăatsăcite ti?Aîntrebatea.
— DomniaMartha,am spus,înaintesăseîmbolnăvească.
— i i-ar plăcea să continuisă învei? m-a întrebat ea cu
blândee.
— Ah,da,am spus.
Mai târziu în aceasăptămână mi-a cerut săo ajut săîi sorteze hainele
suroriei.I-am spus care eraurochile ipantofii preferai ai domnieiMartha,
arătându-i icare obăteau la dege.tNu iut cum de un mi-am datseama că ne
pregăteam pentru plecare.
Domnul Madden era avocat i fusese numit executorul testamentului
cumnatului său.Papa GeorgeWilStephensi sau-întâlnit frecvent cu domnul
Maden ,i în cle din urmă,vineri
am fost hemaci nî bibliotecă toi ceicare lucram la conac. Domnul Ma den a vorbit primul. Cona
luMarshal, nea- spus el,
mo enisetplantaia itoate anexele ei. Totu ,idorin a Căpitanului era ca domnul
Madden să administreze plantaia până când Marshal împlinea douăzeci
idoide ani. Nea- informat ăc asta însemna cinciani deatunci-încolo.Între timp,
cona ul Marshal urma să -i continue studile la Wiliamsburg, ndeu avea să
studiezereptuld la Colegiul Wiliam iMary. Urma caservtoridin casă ide la
grajdurisăîntreină plantaia până la întoarcerealui
Marshal. Wil Stephens urma să efi supraveghetor.
Când a luatcuvântul, domnia Sarah ne-a anun atcă domnia
Martha urma să se întoarcă împreună cu ei la Wiliamsburg.
Acoloaveasăfieinternatăîntr-un spitalvestit,undepacien icu
boliasemănătoare erau deseorivindecai.Domnia Sarah era
sigură că acolo puteau să o ajute pe sora ei. De asemenea,
domnia Martha avea să seimtăs mult maibine aproape de ulfi ei,
la Wiliamsburg.
Am fostîntâisurprinsă,apoiîngrijorată când mis-a cerutsă
rămân după plecareaceorlali. M-am uitat nelini ită la Mama i Bele,care ie
eau.Bele părea că o să izbucneascăîn plâns,dar Mama mi-a făcut semn din
capsă aust lini ită.
Domnul Madden, la felde rupet casoia lui, stăteala birou i seuita prin
ochelarila actele pe care le aveaîn faă. După cetoi
au ie t,idomnia Sarah a tu ti casă-i atragăatenia. i-a ridicat prvirea.
— idacănuvreasăplece?spuneaBele.
— E ansaei,i-arăspunsMama.
Apoil-am auzitpeWil:
— E într-adevăro ansă,Bele.Suntoamenidetreabă i-ipot
oferio educaie.
M-am întors iam luat-o la fugă înapoipe scări, furioasă să constat căWUl
era ielacolo.Eram în continuare sigură căelera tatăl lui Jamesabiai
puteamsămi- stăpânesc oziagel. Dar asta era prima dată când dădeam de ei
împreună noaptea erami atât
de urioasăfcănu m-a mai interesat discuia lor. Acum,în
bibliotecă,împreună cu familia Madden,mi-am dat
seama căorbeauvdespre mine.
— Lavinia,a spus domnia Sarah,luând actele de la domnul Madden, ai
deja treisprezecei an,ivăzând cămai ai pu in timp în care sălucrezi în
această acasă, am hotărât săte uăml cunoi.
Am datdincap,de inu tiam nimicdesprecontractulmeu.Nu
mi se spusese niciodată nimic clar adevăruli e că nicinu-mi trecuseprin
capsă ncercî să aflu maimulte amănunte.
— Am văzutcum teporicu domniaMartha i tiu căea ine
la tine.
Am datdinnoudincap,amoritădespaimă.
— Vrem săvicu noilaWiliamsburg.CânddomniaMarthase va
însănăto i,veilucra pentru ea.Până atunciveilocuicu noi. Am
stabilit,a spusprivind cătresoulei,că veiînvăa itu cu profesorul care
vine să îi predeafiicei noastre.
N-am spus nimic.
— Suntem pregătiisă te luăm cu noi isă-ioferim toate
avantajele posibile pentru a aveaun vitor bun.
Îmi vuiau urechile nuiam maiauzit ce a ussp nî continuare,
acă,în cel din urmă, domnia Sarah m-a trimis napoiîla etaj
să-micontinuitreburile.
Beattie mă a eptat acolo ,i din felul în care m-a privit, mi-am datseama că
iat despre plecareamea.M-am sim it trădată,a a
căam refuzat săvorbesc cuea icu oricine altcinevapentru tot restul zilei.Îmi
propusesem să-i evit pe oti până aveam săplec.
A doua zim-am înfuriat imaitare,când Mama m-a pussă stau cudomnia
Martha oatăt dimineaa dupăiamiaza-Fa. ny iî ajuta pe domnul Madden i
pe domnia Sarah, iar eaBtie i
Mama,în modstraniu, nu erau la conac.Unchiul Jacoba venit să mă
vadăcând domnia Martha dormea,darn-am vrut să vorbesc cu el.
— Sănu uii,Lavinia,aspusel,aiziscăosăfiiiubitamea.O
sătea- eptt.
I-am întors atele,spenervată că-mi vorbeaa ade afă cu Bele.
Am fostfericităcândMamaaspuscăeratimpulsăplecăm.
Familia meami-a făcut încăo surpriză când sau- strâns oti la
bucătărie imi-au aduscâteun cadou.Ben mi-a datun suport
pentru cratie din fierforjat, în formă de pasăre.Mama mi-a esut
un co în, care se afla cadoul lui Beattie,treipene de curcan
sălbatic.Fuseseră fierte,curăate,apoi fuseseră ascuite iacum
erau numaibune de scris.Îmi pusese câtevai nucinegre,iar
Bele m-a învăatcum săle fierb casăfaccerneală.Fany mi-a datun săcule în
care erau două monede.
— Ile-a datCăpitanu’lu’Fanny,a spus Beattie,mândră de sora
ei.
Bele mi-a dat oglinda de argint la careineamult ,i când am încercat so- fac
so- primeascăînapoi, a stăruit so- iau isă mă gândesc la ea de câte ori o
folosesc. Papa mi-a dat nu pui din lemn pe care lîcioplisechiar el.
Au venittoisăneconducă.În ultimaclipă,domniaMarthaa
spus că nu voia să vină.După ce au încercatîn zadară so convingă,domnul
Maden i-a spus uil Ben să o ai pe susi să o
a ezen trăsurăî.
Am fostultimacareaurcat.Caierau nerăbdătorisăpornească
ii-am fostrecunoscătoare lui Ben când m-a ajutatsăurc.M-a strâns aret de
mână, dar n-am îndrăznit să-l privescn ochiî. Când închideauu a,am văzut-
o pe Sukey rcându deaul în fugă inspred bucătărie.Vorbisem
cueaînaceadimineaă,spunându-icăurma
să plec pentru o vreme. Ea ascultasecu aten ie i nu păruse impresionată.
Probabil căuitaserătoi de ea, prin icu pregătirile
pentru plecare, i acum venea într-un suflet, aducând cu ea ghetele de
arnăi butucănoaseipăpu a.
— Stai,Binny,vincutine,astrigatea,vincutine!
Înainte săajungăla trăsură, Papa George aluat-o în brae. Am plecat,
dar nu puteam să-mi dezlipesc privirea de la
fereastra din spate.Sukeyera disperată ilui Papa îi era greu so-ină în brae,
entrup că ea îl oveal cu mâinile ipicioarele, încercând săse iberezeel.
Bele
După cea-plecatLavnia, a început să-mi fie aret dorde ea,mi-am adus
aminte cât de urât e să fiisingur. Cel maigreu e noaptea. hiarC dacăMarshal
e încă la Wiliamsburg i Wil
Stephens zice căRankin a plecatde mult, eu totmi-am pus un zăvor al u ă i dorm cu un cu it lângă
mine. Dacă apare iar
vreunuldinei,dedataastaemort.
În timpul zilei nu preaam timp sămă gândesc alasta.Chiar dacăau plecat toi
de al conac,am destulă treabă în grădină icu Jamie iSukey.
Lavinia
În anul 1797 Wiliamsburg nu maiera capitală,dar ora luera vestit pentru
trei institu i. Una dintre ele, care era centrul oraluiu ilocul unde se
întâlneau toi oameni, era tribunalul.
Era o clădire impozantă, ndicărămidă, ituatăs în centru, un punctde reper ep strada principală,
Duke ofGloucester. Find
avocat, domnul Maddenera foarte amiliarizatfcuaceastă clădire. Cea dea-
doua, totîn centrul ora ului, era Colegiul Wiliam i
Mary. Fondat nî 1693, î ipăstrase o reputaie excelentă între colile
superioare, nî special ce lde drept. Aici rmau să -i
continue studile Marshal.
Cea de-a treia, arec cu timpul a căpăat eac mai mare importană pentru
mine,era spitalul public. i aceastera o
clădire solidă, din cărămidă. Spre deosebire de celalte, aer situată la periferie
iera cunoscută drept Spitalul de nebuni, fondatîn 1773. Avea o reputaie din ce
nîce maibună iaicia fost internată domnia Martha. rauE acceptai doar pacieni
Dar nîcamera lui Meg găseam alinare. Acolo era o adevărată lume a
plantelor a ipăsărilor, natura pe care credeamcă am
lăsat-o nî urma mea.Am fostpeste măsură de ericităf să văd că i ea coleciona
cuiburi de păsări, pe care le a ezasepe pervazuri,
printre pietrei frunze eluritef.Un pere tera aproape nî întregime acoperit
cudiferite varietăi de ferigă înrămate,iar pe altul erau imagini cupăsări.
Toate,mi-a spus ea, erau specii indigene.
În timp ce le studiam cu atenie,o voce răgutăi care venea dintr-un col al
camereim-a speriat.
— Salut!
M-am întors.
— Sinsin,aspusMeg,îndreptându-secătreocoliviederăchită, fii
drăgu.
Adeschisu iacoliviei iaîntinsbraul.O pasăremare,neagră
a ie it, sai a zate peumăr a iînceput săi- ciupească u or urechea,
gângurind înceti or.
— El,aspusMegmândră,eSin1.
1 Pacat (eng).
— Sân?
— Da,l-am botezatSân.Defapt,mama l-a botezat.Nu prea-i
place de „elNegru. ca păcatul“,mi-a zis nî ziua când l-am adus.
— Oarevreasăvină ilamine?
Meg adiar.
— Sigurcăda.
Pasăreaa venit îndată ia început săgângureascăîn timp ce-mi ciufuleapărul
cuciocul.
— Ce-idaisămănânce?Am întrebat.
— oareci,broa te,alune,fructe…
— Cefeldepasăree?am întrebatîntimpce-imângâiam penele
negre,irizate.
— AparinegenuluiCorvus.O cioară neagră,a spusea peun
ton formal, cao directoare de coală. L-am găsit când era foarte mic im-a
impresionat. Este foarte inteligent il-am învăat să vorbească.
dar ep alocuri vopseaua se cojise din cauza uzuri. Se numea cutie de erborizare,imi-a spus,pronun
ând cuvintele de parcăar
fi mâncat o bomboană.
Am fostuimită când mi-a arătatraftulcu cări.Toate erau
primite în dar de la tatăl ei, mi-a spus, iîi erau de folos la studi. După ce Sân a
zburati a aterizat peo stinghie deasupra biroului,m-am a ezat iam privitîn
jurulmeu,fascinată.Meg
era foarte încântată că mă interesalumea ei idupă câtevazile deja
deveniserăm foarte apropiate.
Pentruînceput, stabiliseră săiau numai leci de ctire iscriere alături de
Meg.Mi sau- dat icâtevatreburi de făcut în casă, iar domnia Sarah i-a spus
negresei care ucral în casă, Nancy, săîmi arate ce aveamdefăcut. Findu-mi
tare dor ed familia pe care o
lăsasem în urmă,am încercatsă mă împrietenesc cu Nancy i
fiicaei, Bes.
Nancy isoul ei, împreună cu Bes,locuiau pe proprietatea
familiei adden,M într-o căsuă în spatele bucătăriei. Femeile
găteau, făceau curăenie i alte treburi în casă, sub
supraveghereadomnieiSarah, iar soul lui Nancyîngrijea restul
proprietăi i grădinile vaste.
În timp ce eram la lucru, m-am arătatfoarte deschisăfaă de
Nancy ifiica ei, dar e,lne indt nimic despre mine,sau- inut
departe.Într-o după-amiază, neavâd nicio treabă ivrând sămă
împrietenesc cuele,m-am dus nî bucătărie leam-i întrebat dacă
puteam săle ajut la gătit. S-au uitat la mine cuchipuriîmpietrite.
Mi-au spus că u,n se ocpau ele de ott. Nu aveaunevoie de ajutor.
Maitârziu în acea zi domnia Sarah a venit la mine imi-a cerut sănu-i mai
deranjez servitoarele.Mi-a spus căerau foarte
retrase i nu le plăcea să le deranjeze cineva când munceau. Naivă cum
eram, m-a contrariatfaptul că m-au respins în felul acela, dar n-am mai
făcut nicio încercare sămi le apropi.
La început, domnia Sarah mi s-a părut arogantă, darcu timpul mi-am
datseama căavea ntenii bune.Domnia Sarah î i lua gospodăria foarte în
serios ,i chiar dacă prioritatea eiera familia, îi respecta i obligaile sociale.
Încă din copilărie avusese
o pozie privilegiată. Mama ei nsistasei întotdeauna asupra obligaieide a păstrao atitudine potrivită, iar
eafăcea tot ce-i era
în putere săo respecte.Am auzit-o deseori spunând căse msiea obligată să-i
ajute pe ceinevoia i inu aveam nicio îndoială căeu mă număram printre ei.
Domnul Maden era plecatîn cea maimare parte a impuluit i, când nu era
ocupat cu treburile lui de avocat, iî plăcea grădinăritul. Îi făceatoate gusturile
fiicei lui, ceea cea forat-o pe domnia Sarah să efi maiexigentă cuea.Lacină,am
observatcât
de apropiai erau tatăli fiica. mândoiA raue pasionai de botanică dar,în
timp dedomnulMadden era interesatnumaide
propria-i grădină, Megvoia să afle iceexista dincolo de gardul acesteia.
joscasăofacsăsemenecu vecheameasaltea.Măîntindeam pe
eascoteamico lude al Mama de sub pat. Scoteamdin eltoate comorile
mele,apoilăsamtristeea să mă cople ească.Când reu eam în cele din urmă să
adorm, visam că eram pe nu vapor. Mă trezeamcu inima bătându-mi
tare,îngrozită căaveasăvină un alt val care săia cusine ottce miî era cunoscut.
După un astfelde episod, Meglea- povestit părin ilor, la cină, despre noua
dramă care seetrecusep.Ceidoierau deja nervo lai
începutul leciei. Când domnul Degati Meg au făcut un pas gre it, domnul
Alesia lăsatvioara ia spus că,dacădomnul
Degatar fi făcut un pas al dreapta în locde unul la stânga,totul ar fi ie ticum
trebuia. Domnul Degatera de părere că,dacăpiesa ar fifostcântată maiuniform,
n-ar fifăcut o asemeneagre eală.
Domnul Alesia spus că elcântasereproi abil ică oatep domnul Degatar rebuit
să -iceară scuze.Domnul Degatl-a asiguratcă nu avea ed gând să acăfa
aceva,iar domnul Ales,iauzind una caasta, -ia pus vioara deoparte a
ideclarat căiese„săpuian
aer“. Enervat alculme,domnul Degat -as apropiat devioară,a luat arcu ul il-a
rupt nî două pe genunchi. Apoil-a a ezat
înapoi cu grijă. Deja îi trecuserănervii, a acăsa- apropiat de noi, a aruncat o
privire nelini ită spre u ă, apoi a bătut din palme să
ne atragăatenia. Lecia continua, nea- spus.Aveasăfredoneze el muzica
pentru dans. Abia începuserăm să dansăm când domnul Alessiaintrat.A
scosun urletindignatcândadescoperitarcu ul
rupt. În timp ce eiea,a spus că omnuld Degate un om abject i
crud.
îngrijit, înalt de peste un metru ioptzeci, cuumeri lai io înfăi are minunată.
Marshal era un profesorunb ,i chiar dacănea- mărturisit că botanicanu
eraunadintrepasiunilelui,păreasăîifacăplăcere
săo ajute pe Megsădescifreze vintelecu nî latină care,pentru ea, ascundeau
nenumărate secrete ale naturi. Pentru că mă bucuram
înegalămăsurăsăstudiezbotanicaîmpreunăcu Meg i
săîl vădpe Marshal, am început săa eptt cu nerăbdare eclia de sâmbătă.
Într-o noapte,când dorul de casămă chinuia teribil, am pus al cale un plan.
Mi-am spus cădomnia Martha trebuia să -irevină ,icând acest lucru avea
săentâmple,îa fiputut sămă întorc împreună cuea casă,asăi-in
companie.Chiaratunciam început să rzescuplanuri pentru a o vead.
Nu l-am maivăzut pe Marshal până a doua zi. Îi era încă reap rău ca să
poată mânca i nu putea decâtsă bea câte pu ină apă. Domnia Sarah stătea
alcapul patului său, dar nîcle din urmă a coborâtpentru micul dejun.
— Zicecă singurullucru pecarel-arputea mmca esupa lui Mama
Mae, ne-a spus domnia Sarh.
— Nu cred că-l ajutăm cu nimic dacă-l răsfăăm, a spus domnul Maden,
servindu-se uc încă o gofră.Poate cădacăstă câteva zile cu stomacul gol
o să- iînvee eclia.
— Dartrebuiesămănânce!am spus.
Glasul meu era a ade înfocat, încâttoi de la masă au întors capul im-au
privit fix.Am sim it cum mă înro esca fală iam
adăugat:
— Îmiceriertare.
Domnul Madden a continuatsă mănânce, iardomnia Sarah a spus:
— Sigurcăosă-idăm demâncare,dragamea.
Am terminatdemâncatîn tăcere iam cerutpermisiunea să
plec. Când eram pe scări, l-am auzit pe domnul Maden spunând:
— Îie credincioasă,mititica.Nu poate fi învinovăită pentru asta.
CAPITOLUL TREIZECI
Bele
Când am primit prima scrisoare dea lLavnia,mi-am datseama
cănu-i e u or.Nu din cauză căa zis ceva,cidin cauză căs- multe despre care n-a zis nimic.Na întrebat de
Sukey, de Mama,de ce
mai e pe al conac.În scrisoare spune doar căare un profesorică trăie etîn casa
ceamare.E clar călecile o ajută, fiindcă deja scrie la felde bine cum scria
Căpitanu’. La început m-am gândit nicisănu-i răspund. Mi-era teamă căscrisul
meu nu-i la felde
— Spercă ticăLucyegravidăiar.
— Nu tiu.E tisigură?am întrebat-o.
— Dacăte-aiuitalaea,aifi itusigură,mi-azisMama.
Când l-am văzut din nou pe Ben, l-am îmbrâncit câtcolo.
— E ticu minede-atâtavreme itottemaiculcicu Lucy?l-am
întrebat.
— Bele,mi-azisel. ticănuma’pătineteiubesc.Da’Lucye nevastă-
mea, it.
— S-otrimiiînapoipeplantaie,unde-ielocul,am ziseu.
Dar Bensa- înfuriat.
— Săracafemeie tiedetine,da’nu zicenimica. i-a a-iegreu
cu munca la câmp. i e aa de bună cu băiatu’ meu. N-o s-o trimit înapoica
epun- gunoi.O sărămână aci igata.
S-a întors săplece.
Eram în continuare supărată că Lucy era din nou cu burta la gură,dar
tiam că un potdecâtsăl-iau pe Bena a mcue.
— Vino-ncoace,i-am zis.
Apoil-am sărutatapăsat il-am făcutsă mă dorească ca un
hămesit.
CAPITOLUL TREIZECI IUNU
Lavinia
Când am devenit ceva maimari, domnia Sarah a nceputî să se
foloseascăde prietenia noastră strânsă ca să ne învee bunele maniere de
care aveau nevoie tinerele la Wiliamsburg.Domnia
Sarah credea în influen a mea asupra lui Meg,fiindcă ea nu era
de acord cu ace lleci, obiectând căi-ocupau prea mult din timpul pe care ar fi
vrut săîl dedice udiuluist. Eu însă iamt căe în interesul meu săi-fac pe plac
domnieiSarah, a acă eram
foarte atentă. Trebuia săînvăăm săfim politicoase,spuneaea, iar eueram
hotărâtă săfac ntocmaiî.Pentru început nea- învăat
sarcina de a-i găsidomnului B. Altă soie.Până atuncinu reu se,i epuizând destul
de apidr toate cuno intele.Mie miî era destul de
clar de ce ucrurilel săteau a a.
Pentru început, domnul B. Nu arăta deloc prezentabil, de i semăna ciudat
de mult cu domnul Madden. Aveau vârste apropiate,probabil în jur de
patruzeciicincide ani, ierau
scunzi idurduli, purtau ochelari iîncepuseră săchelească.Dar asemănările se
reauop aici. Domnul Maden se mbrăcaîelegant, aveaun aspectîngrijit
iordonat inu era cu nimic mai prejos
decât soia saîn ceeace rivepe tcomportamentul în societate.În oriceîmprejurare sar- fi aflat, iat
eticheta ,i chiar dacă era un
om rezervat ipreferaactivităile solitare,când seafla în societate, domnul
Maden se comporta ntotdeaunaî exemplar.
Pe de altă parte, domnul B. Avea un aspect neîngrijit i
eampătl. Defectul săucelmai mare era o timiditate ie tăi din
comun, care îl făceaincapabil să poarte o conversaie fără să se
bâlbâie isăfacăeforturivizibiledea-igăsicuvintele.Erade-a
dreptul dureros săîl vezichinuindu-se săfacăconversaie,ceea ce
mă îndemna săi-sar edmulte ori în ajutor. Părea recunoscător pentru
ajutorul pe care i-l dădeam ,i după ce acest lucru sa-repetattimp de
reitsaupatru duminicila rând, m-a căutatchiar
elsă- iexprime recuno int a.
Trebuie să spun că îmiplăcea tare multfiica domnuluiB.,
Moly. Aveavreo ase ni,a aceeaivârstă la care miî pierdusem i
eupărin i, ide aceeaămsim eamfoarte apropiată de eaEra. un
copil manierat iiste ,i după cina de duminică,de obiceiîmi
petreceam timpul cu ea,a ezate pe capean.Jucamjocuri, iar ea îmi
puneatotfelul de ntrebăriî despre copilăria mea.
Domnul B. M-a abordatîntr-o duminică de iarnă,când afară ningea.Eu i
Moly jucam domino i, când o a teptam să facă următoarea mutare,mi-am
ridicatprivirea.Atmosfera din cameră
devenisemaiintimă decât de obicei, ajutată de oculf care ardea cu zgomotîn
cămin. L-am văzut pe domnul Boran apropiindu-se. Era atât de stânjenit,
ncâtîl-am invitat imediat să ia loc. Slăbiciuneaaceasta a lui mi-a dat curaj,
căcialtfelvârsta lui m-ar
fi intimidat. Domnia Sarah, care,ca întotdeauna, era atentă la manierele
mele,m-a aprobat printr-o mi care acapului dar, când
else aez,am observat repro ul din privirealui Meg.
I-am zâmbit înainte sămi- concentrez atenia asupra domnului Boran. S-a a
ezat, apoia intervenit nî discu ia mea cu Moly. Păreala felde nteresati de recttul
meu ca ifiicalui. Moly deja îi spusesecă eram orfană,mi-a zis el. Darnu
maiaveam pe nimeni din familie? oarD un frate,i-am spus,cucare
pierdusemlegătura. M-auîntrebatamândoicum se ntâmplaseîuna ca tas.
Cândam observatcă domnul i doamna Madden stăteau de vorbă,iar Meg citea o carte,m-am
hotărâtsă-ispun povestea
mea.Cândam terminat, după o scurtă pauză,domnul B. M-a
lăsatcu gura căscată când mi-a spus căm-arputea ajuta sămi-
găsescratelef.Am ezitatdoar un moment, dar el a ghicit motivul
i m-a asiguratcă le va cere permisiunea domnului i doamnei
Maden. Îi eram peste măsură de recunoscătoare m-iam grăbit
săi-o arăt. El sa- înro ti la faă, iar Moly m-a luat de mână i -ia
pus capul peumărul meu.
După cină,domnul i doamna Madden mi-au cerut să rămân după ce Meg s-a
dus la culcare. Mi-au spus că domnul B. Le ceruse ermisiuneapsăîl caute pe
ratelef meu. M-au întrebat de ce nu îi rugasempe eisăse ocupe de asta. N-ar fi
trebuit decâtsăle spun il-ar fi căutat chiar ei.
mă voimuta al el, aveam să o ucad ipe ea,împreună cuJamie. Eram întotdeauna nerăbdătoare să năviziua de sâmbătă,când
Marshal ne predalecia iapoirămânea să -ipetreacăziua
împreună cu noi. Pe măsură ce en maturizam, prietenia noastră
devenadin ce nîce aim strânsă iuneorichiar flirtam. Îl găseam
din ce nîce aim atrăgătornu ide pu ine ori l-am surprins pei
elstudindu-mă.Uneori mă necăjeamăifăceasă mă simt foarte
bine când îirăspundeam prompt,apoirâdeam împreună.Când
Marshal recea,teriodic,p rinp„perioade de depresie”, cum le
numea Meg, mă sim eam foarte bine să observ că eu eram cea
care eur easă-l înveselească.
Apois-aîntâmplatcevamaigrav,carearfitrebuitsămăpună
pe gânduri, dar n-a făcut-o.În timpul uneileci, eu iMarshal am început să
acemfhaz nulu de celălalt iMeg,încercând să en potolească, ne privea pe
deasupra ochelarilor în tăcre.
Seriozitatea ein-a făcut decât săne încurajeze,a a că făceam eforturi so-
convingem ipe ea să ni se alăture.Marshal i-a smuls ochelari în joacă i ii-a pus
pe nas.După ce aîncercat fără succes să-irecupereze, Meg aie tidin cameră
pufnind. Eu
— Căsătore te-tecumine,m-aimplorat.
CAPITOLUL TREIZECI IDOI
Bele
În iarnă am primit o scrisoare de al Lavnia, în care ziceacă- i caută fratele,pe
Cardigan. O so- ia la el idupă aia o săne aducă ipe mine pei Jamie.Am luat
scrisoarea -iam fugit să-l caut pe
Beny al grajdurile cailor, unde ăceafcurat.
Hei, iubito!a spus când m-a văzut.
S-a uitat mprejur,î daria căt nu maiera nimeni, pentru că Papa muncea la
conac cuUnchiu’ JacobA .lăsatgrebla din mână isa- apropiat ed mine încet,
m-a privit de sus până jos,m-a apucatde mână im-a strâns nî brae. Mă dore
te can- prima zi
i iet că ieu pe el.Dar de data asta i-am zis:
— Nu,Ben,staiaa.
I-am fluturat scrisoarea:
— Laviniazicecăareunfrate icăosămăcheme.
Lui Be ny -ia pierit zâmbetul isa- a ezat. Mi-am dat seama că nu-i e u or.
— Darosă-iscriusă-iziccătrebuiesăvi itucumine. Benn-a
zis nimic.
— Benny,m-auzi?O să-izicLavinieică trebuiesă vi itu cu mine.
— Ce-itrebuie,WUl?i-am zis.
Mi-a zis săvin sămă a ezpe băncua din faa bucătăriei ia a am făcut. Până al
urmă mi-a zis:
— Am auzitcăLavinia i-afăcutoofertă.
Am datdin capcăda,fiindcămi-erafricăsănu începsăplâng dacă
eschidd gura.
— ivreisăteduci?
tiu că văzuse căm aochi ro ii iumflai. Am scturatdin cap.
— Eibine,a spusel,m-am totgânditla asta is-arputea să
pot să-i fac altă ofertă.
M-am uitat la el, nu în elegeam ce eavrsăzică.
Mi-a zis căîn primăvară trebuia săse ucădla Wiliamsburg să discute
cudomnul Maden i cu Marshal isăîi semneze nite acte.Era să cadde pe
băncuă când am auzit ce-a zis după aia. M-a întrebatdacăvoiam să mă ia la
ferma lui. Are un contract care zice că poate să î ialegăcâiva oameni deaici-. Îi
place că sunt muncitoare vreaisăvin sălucrez entrup el.
— Nu,domnule.Beleeperfect.
— Bine,atuncirămânem la Bele iWil,a spus el iam
început amândoisă âdemr. A mai avea ntrebare,oîa zis.
— Care?am vrutsă tiueu.
i-a scos pălăria, -ia trecut mâna prin păr iapoi -ia puso- la
loc. tiu căe cevaserios când se oacăjatât cu pălăria.
— Măîntrebam dacăLavinia… crezicăs-afăcutmaredeja?
— Ea era matură încă de când era copil,i-am spus iam
început să râdaducându-mi aminte.
El a zâmbit.
— Da,aae.Acum arevreo aisprezeceani,nu?
— Înmai,i-am spus.
— icrezicăedestuldemaresăpots-ocurtez?
— O, domnule WilStephens, am zis eu, încercând să nu
izbucnescn îrâs.
Păreacăo să-i ia foc afa, a acăi-am spus:
— Mereuîmiscriecăvreasăseîntoarcăaici.
— A adeci,azisel.
După ce a plecat, am rupt scrisoarea pentru Lavnia ii-am
scris alta. I-am scris căeu iJamie osărămânem aici icăWil
Stephens are ve ti bune.O săi-dau scrisoarea lui Wil când
pleacă. Poate căo săapuce chiar săîi accepte propunerealui Wil
de aveni înapoicuelpână cite et scrisoareamea.
Ben o să trebuiască să vorbească tare rumosf cumine pânăl-
primesc napoiî. Problema e că tim amândoică maidevreme sau
mai târziu o să-l primesc.
M-am gândit la Papa ila gemene,la câtde dor miî era de oti.
Înainte să mă potcontrola, ceamai tristă amintire mi-a revenit în memorie.
Sukey ergaal din nou în urma răsurit în care mă aflam. Pierdereaeiera
încăatât de dureroasă, cărareori îmi permiteam sămă gândesca lea. Acum,
indt căi-am pierdut definitiv pe oti, nu eram în stare să scriu niciun cuvânt.
Mi-am pus capul pe masă, peste hârti, iam lăsat lacrmile săcurgă.
urmele săruturilor uil pasionale,am sim it, pentru prima dată, puterea
fantastică pe care mi-o oferea faptul că sunt femeie.Am
avut o premoniie orbilă, în care acest om devenao victimă din pricina
proprieimele nefercri. Îngrozită de acestnd,gâam fost mult mai amabilă
totrestul seri cu domnul Boran celîndrăgostit, iar domnia Sarah n-a contenit
sămi- laude bro .a
După cearta lui cu domnul Madden, Marshal a devenit mai rececu mine.Îl
observamstudindu-mă deseoriîn timpul leciei de sâmbăta ,i când privrile ni
seîntâlneau, elseuita repede în
altă parte, cu un aer nervat. În săptămânile care au urmat deseori a scurtat lecia fără să- imai
ceară scuzei-a ispus lui
Meg s-o anun e pe domnia Sarahcă nu putea rămâne al cină. În aceaseară,
când Wil era oaspete al cină, Marshal sa- purtat
destul de bine la început de ,idupă fiecare pahar de vin băut, îl provocape
Wil pe un tondin ce nîce aim insolent.
Nu-mi încăpeamîn piele de bucurie căWil era aco.lAm fost mândră să văd
că era manierati delicat edi, dacă n-ar fi observat pivirea pe care i-am
aruncat-o,ar fimâncatsupa cu
lingura pentru desert. Dar m-a văzut imi-a făcut cu ochiul în semn de
mulumire, apoimi-a urmatexemplul.
Domnia Sarah a avut grijă sănu existe pauze stânjenitoare nî
conversaie.Megl-a încurajat pe Wil săpovesteascădespre mo ei idespre
copilăria mea. Apovestit câteva lucruri care,după părerealui,
dovedaufaptul căfusesem un copil precoceCând. a terminat de povestit
o astfelde anecdotă itoi râdeau, a spus că toi îmi duceau dorul la Tall
Oaks.N-am putut să un zâmbesclarg
când m-a privit.
Am tresărittoicândMarshals-aridicatîn picioaresăfacăun toast. Era
ro u la faă ivorbeamai tare decât era nevoie:
— În sănătateaLaviniei,aspusel.Îmipun toatesperan eleîn
faptul căîn curând se vaîntoarce cumine la Tal Oaks,de data aceasta în cu
totul alte mprejurăriî.
Am tăcuttoi.Meg mi-a tras un piciorpe sub masă.Wils-a înecat ia nceputî
să tu ească.Până la urmă,domnul Madena spus:
Am ro itamintindu-mideasta.
— Mulumesc,Wil.
— E adevărat,Lavinia?Te-ailogodit?m-aîntrebatel.
— S-aîntâmplatfoarterepede… am spus.
— iastavrei?
— Nu.Am început.
— iMarshalce-avrutsăspunălacină,cândaziscăosăte întorcicu
el?
— Nu tiu,am spus.
Am începutsă merg mairepede;nu tiu de ce îmivenea să plâng.
Wilm-aapucatdebra im-aoprit.M-aîntorsspreel.
— Lavinia,poatecăeoprostie,dareu te-am consideratmereu
iubita mea.
Am sim itodurereîn piept.Părea sincer,dar,înaintesă apuc săspun
ceva, înainte săaduc vorba despre Beel ntrebîsăi-ce era între ei,
Meg ena- prins din urmă.
— Mama a zissă stau cu voi,a spusea,dându-iochipeste
cap.
Wili-aoferitcelălaltbra luiMeg.
În acela itimp sa- aplecatmi-ai optit al ureche,atât de aproape
cămasim it că eln.i
— Vbrbim maitârziu,mi-aspus,darsprefrustrarea iregretul meu, n-am
maiavut ocazia săămânemr singuri în seara aceea.
Mai târziu am ctit scrisoarea lui Bele.Frazelscurte m-au nedumerit.
Laviniei,
Aicisuntem binetoţi.Nuţi-am scrissă-ţispuncăvinsăstaucu
tine şi cudomnul Cardigan pentru călucrurile s-au schimbat aici.O să-ţi
povesteascăWil. Eu nu mai zic nimic.Sper că-ţiaminteşti ce om bun e Wil
Stephens.Asta e ottce am de spus.Aici ne gândim toţi la tine în fiecare zi.
Bele Pyke
După vizita lui Wil am fost cople tăi de tristee,iar domnia Sarah a venit
sămi- spună căera îngrijorată în privin a mea.
Nu i-am spus că mă îndrăgotisem din nou de Wil i nici că eram foarte tristă
că voia să o ducă pe Bele la elacasă.N-am îndrăznit săi-spun
nicicănumaigândul la căsătoria cu domnul Boran mă dezgusta i nu vedeamo
cale de scăpare.În schimb, i-am dezvăluit doar o parte din motivel pentru
care eram tristă, i-
am spus cămi- e dor deTall Oaks i de cei de-aclo.Domnia Sarah m-a
întrebatdacă a vrea să merg cu ea la spitalsă o
vizităm pedomnia Martha.Aflasedecurând că sesim ea ceva
maibine.
— Dacăaivedea-opedomniaMartha,crezicăte-aisim imai bine?
m-aîntrebatea.
— Da,am spus.Sigurcăda.
— Acum aicrescut,mi-aexplicateadecesegândiselaasta.Ce tot
zic, anul vitor osă te măr i.
Nu maifusesem la spitaldin primăvară.Acum eram dornică s - o văd, a aăcam întrebatdacă uteamp
să mergem la ea aouad zi.
Domnia Sarah a fostde acord, cu condiia săi-promit căo sămi-revin.
Bele
Când s-a întors Wil Stephens de la WHliamsburg,făceam treabă cuMama,puneam
fasole al murat. Mi-am datseama că se
întâmplase vace când l-am văzut cum merge,gârbovit.
I-am zis:
— Intră,Wil.Staijos.
ApoiMamal-aîntrebatdacăvreasăbeaceva.
— Bunăidee,Mae,azisel.Poisă-midainiteapă?
— Cum afost?L-am întrebatdupăce i-abăutapa.
Mama s-a uitaturâtla mine, ca să nul maizoresc, darnu mai
aveam răbdare.
Azâmbit ii-adatcanaînapoiluiMama iazis:
— Mulumesc,Mae.
Apoiarespiratadânc iaînceput:
— Totule-n regulă,Bele.Tu,Jamie,Ben,Lucy ibăieio să
veniisălucraipentruminecândmiseterminăcontractulaici.
Ne-am a ezat i eu, i Mama.Văzând că nimeni nu maizice nimic,am
întrebat:
— CefaceLavinia?
Wil i-aprivitpicioarele:
— Dejaselogodise.
— Ce?!am zis.
— Cucinesămărită?aîntrebatMama.
Wila-nceputsă se joace cu pălăria,prefăcându-se că nu-i pasă.
— iebucuroasăcăsemărităcuomu’ăsta?aîntrebatMama.
Aridicatdinumeri iascuturatdincap.
— Of,Mae,nupreamăpriceplafemei.
Mama ne-a ăcutf să râdem:
— WilStephens,voi,bărbai,sunteitoila fel.Niciunu’nu
iti mare ucruldespre emeif.
WilsepregăteasăplececândMamal-aîntrebat:
— L-aivăzutpăMarshal?
— Da,l-am văzut.Acrescut iel,aspus.
L-am privit amândouă i i-a datseama că eram curioaseă s aflăm
maimulte,a a că is:az
— Mătem căn-am nimicbundespusdespreel.
Aspus-opeuntondemis-afăcutpieleadegăină.
— idomniaMartha?l-aîntrebatMama.
— E încă la spital.DomnulMadden nu crede că va maiveni
acasăeodatăvr.
După ce-a plecatWil, am statde vorbă cu Mama.Ne-am dat amândouă
seama că ceva nu e-n regulă.Ne ottîntrebăm ce-i cu Lavnia,de ce un nea-
scris.De cenu ne scrie despre omul cu care se ărită?m
Lavinia
De i domnul Boran voia să ne căsătorim imediat, domnul Madennu a
revenit asupra datei pe care o otărâseh entrup anul următor nîiunie,la o lună
după ce mplineamî aptesprezece ani. Pe măsură cetrecea impul,t
comportamentul domnului Boran mă îngrijoradin ceîn cemai mult. Cu ceilali
continua săsepoarte
caun om blajin imanierat, dar departe de ochi lor aercu totul
Domnia Sarah radia de bucurie când a privit spre Megiapoi spre mine,
de pe ringul de dans. Spre u urarea mea, l-am observatpe Marshal
apropindu-se. Primul meu gând a fost că
eram în sigurană i abia a teptam să ajungă lângă mine. Marshal arăta extraordinar nî haina lui de
catifea verde închis,
vestăasortată icravatăalbădemuselină.Miaaruncatoprivire
fugară, a făcut o revrenă ia rămas ângălmine,privind ringul de dans.
— E timaifrumoasădecâtoricând,aspusel.
— Marshal… am început,darn-am tiutcesămaiadaug.
— Ces-aîntâmplat,Lavinia?
S-a aplecatsă mă audă maibine.
— Mi-efrică,i-am spus.
— Frică?Dece?
M-a prvit în ochi i i-am citit îngrijorareaîn prviri.
— Marshal!Mă bucursă văd că aigrijă de Lavinia,a spus domnul Boran,
apropiindu-se de noi cu o încredere în sine renăscută.De-acum o sămă
ocup eu de ea,a adăugat, oferindu-mi bătura.
— DomnuleBoran…
N-a mai a eptatt.
— O săfiisoiameapestefoartepu in timp,aspus,ca icum ar fi
vrut săse scuze nainteî de aporni la atac.
M-am luptatcacumi de virtutea mea rafi depins nsăî viaia
i probabil că nu a fi scăpat dacănu s-ar fi împiedicat de pantaloni când am
fugit. Am fugit din casăfără să îmi maiiau aul, fără sămi- maipese că amerpe
umătatej dezbrăcată.Când am ajuns al trăsură, am tras de mânerul u i ii-am
dat viztiului
indicai printre hohote de plâns.Când am sim it cum ni et brae mă cuprind din
spate,am ipat. Cai sau- smucit, dar un am dat
drumul u i, a acă trăsura m-a târâtdupă ea până când n-am maiputut să
măin.
— Lavinia!Sunteu,sunteu!
Abiacând u ami-ascăpatdin mână,mi-am datseamacăcel care
mă prinsese nî brae era Marshal.
Marshal m-a acoperit cu haina lui, apoim-a dus acasă.Odată ajun
iacolo,voia sămă aselisă meargă să-iaducă ep domnul i
doamna Madden dar, convinsă că domnul Boran avea să se întoarcă,l-am
imploratsărămână.Spre uurarea mea,Marshal
rămassă atepte când m-am dus sus să mă schimb i a promis că vasta
cumine până la întoarcerea orl. Când am revenit, nu mă
puteam opri din tremurat, aa că mi-a turnat o cantitate
considerabilă de coniac imi-a spus să-l beaupe tot. Am sim it cum lichidul mă
arde pe dinăuntru, dar m-a ajutatsă mă inil esct
,i după un timp, nefiind obi nuită, mi sa- dezlegatimbal. I-am povesit uil
Marshal despre purtarea domnului Boran ii-am
spus deschis despre dezgustul pe care mi-l provoca ideea de amă mărita cuel.Deodată, mi-a trecut
prin minte un gând îngrozitor:
— Totmaitrebuiesămămăritcuel?l-am întrebat.
— Nu,Lavinia.Aiscăpatdeel,m-aasiguratMarshal.
— Dara ane-am în eles,am spus.
— Iareun-am pututniciodatăsăpricepdece,arăspunsel.
— N-am văzutaltă cale.Domnul idoamna Madden au fost
atâtde buni cu mine.Nu mă a epttsă ibăa grijă de mine pentru mult timp
deacum- înainte.
— Vinny!Vinny!
Meg a ntratiîn grabă,urmată de domnul i doamna Maden. A venitla mine
în fugă,apois-a oprit ia făcutun pas înapoi, privindu-mă.
— Aibăut!aspus.Miro iabăutură.
— I-am dateuniteconiac,aspusMarshal.
— Marshal!l-acertatdomniaSarah.
— Chiaraveanevoie,aspusel.
Meg aînceput interogatoriul.
— Ces-aîntâmplat,Vinny?DomnulBoran avenitlatata.Era alb la
faă. A spus ni et ucrurilîngrozitoare despre inet.
M-am întors către Marshal săi- cer ajutorul, dar deja îl conducea pe
domnul Madenafară din cameră.Domnia Sarahs-a a zatepe un scaun faă în
faă cu mine i mi-a cerut săi-povestesc totul. După ce ma terminat, Megm-a
îmbrăi at.Abia atunciam început să lângp.
Câtde mult regretam că îi pusesem pe domnul i doamna Madden într-o asemenea situaie.
Mi-am dat eamas maimult
decâtoricând că rebuiat săîncep sămă descurc pe cont propriu. M-am
hotărâtsă aepttpână mplineamî aptesprezeceani ca să apelez din nou la
doamna Ames. Speram să în eleagă aimbine de
ce aveamnevoie săi efi dispusă sămă ajute să găsc edsucrul ca
guvernantă.Gândindu-mă la asta,m-am concentratasupra studilormai mult
caoricând. Marshal nu a adus niciodată vorba despre acea seară,dar i eu
mă purtam mult mairezervatcu el,
fiindu-mi ru nei săi mă gândesc al ce cenăs fusese artor,m ca să nu
maispun i că fusesem pe umătatej dezbrăcată.A continuat săne predealecia
de sâmbătă dimineaa ,idin nou, sa- alăturat familieila cina de sâmbătă.
În timpul ierni, Marshal începuse să ne vizitezeîn serile de miercuri, când jucam cări mpreunăî
cu Meg. iÎ eram în
continuare ecunoscătoarer cămă salvase,din iacest motiv, mă trezeam
deseori visând la elcu ochi deschi .i Fanteziile mele mă făceau să mă ru
inezi,fiindu-mi teamă să nu mă daude gol, deseori eram mairezervată
decâtintenionam cuel.
Când Henry a cerut permisiunea să ni se lăturea la jocul de cări,mi-am mai
revenit. Henry aînceput săflirteze u orcu Meg, a a căeuamireînceput să
umescgl cu Marshal.
În dupăamiaza-zileimele de na eret m-am întors de la spital foarte
tristă.Cu o zi înainte domnia Sarah mă întrebasedacă voiam
săfaccevaspecialdeziuamea.Findu-midordevremurile
când mergeam la câte un picnic cu gemenele,am întrebat dacămi-dădea voie
să prepar ogustare pe care s-o împart cu domnia Martha.Domnia Sarah a
părut încântată de deeai mea i, după ce aprimit aprobareade al spital, i-a spus
uil Bess săpregătească un co .
asupra lui. E fercit când e cu tine,Lavnia. Cred că tu scoi la iveală cei-mai bun în el.
Am fostflatatăsă-iaudpărerea.
— tiu cât de mult îidore tisă te întorcila TalOaks,a
continuat ea, isunt convinsăcăîi dai seama ce vantajea sociale
îi oferăaceastă căsătorie.
S-a oprit, -ia privit cu atenie mâinile,apoi m-a întrebat:
— ŢilaMarshal?
— Da,i-am răspunssincer, inlael.
— Atunci,aspus,domnulMadden icu minesuntem fericiisă
vădăm binecuvântareanoastră.
Chiar în seara aceeam rupt ăctera ii-am scris lui Bele despre ce orocn
dăduse estep mine.Eram beată de fericire! Mă
întorceam acasă! I-am scris cât eram de fericită icât îi eram de
recunoscătoare uil Marshal cămă salvase ed al un vitor esigurn.
Cât am visat cu ochi deschi ila revenireaacasă! Căsătorită cu Marshal,
urma săfie nî putereameasămi- ajut familia imi-am
petrecut ore nî ri gândindu-mă ce mbunătăîiri a fiputut aduce caselorîn care
ocuiaul icum a fiputut să el u urezmunca.Am
mers atâtde departe cu visarea,încâtmi-am imaginat că într-o
bunăziMarshalarfipututsăîielibereze,aacum fusesem ieu eliberată.
Aînceputsămătragădemânecarochiei.
— Căsătoricu Marshal… căsătoricu Marshal,arepetateacu glas
cântat.
Învăasemso- opresc:
— Da,am spus.În septembrie ne vom căsători ine vom
întoarce alTal Oaks.
— TalOaks,a optitea.TalOaks. i-a ridicatprivirea is-a uitat la zid ca
icum ar fi putut săvadă dincolo de el.
— Cepărereavei?am întrebat.
S-a întors din nou către mine a izâmbit, ceea ce un o văzusem făcând în ultimi ani. M-a emoionat
atât de are,tîncât am început
să lângp.
Zâmbetul domniei Martha mi-a datcuraj să vorbesc cu Marshal despre
ea.Din câte tiam, nu o văzuse ind ziua aceil întâmplări nefericite,cu ani în
urmă, când o vizitase mpreunăî cu domnia Sarah. Nu i-am spus căiam cetse
ntâmplaseî unci,at l-am întrebatdoardacăvoia să meargă cu mine când
aveam săi-fac următoareavizită.
— Nupotsăfacasta!
Mi-am datseama câtera de urerosd pentru el i nu am mai stăruit. Dar l-am
întrebat dacăera posbil săo aducemacasăcu noi.I-am promis că mă
voiocupa chiareude ea.
La început a spus că u,n daram observatcă aezitatpu in, a a că imediat
cemi sa- părut că seaflă în dispozia potrivită, am început săi-enumăr
avantajele pe care lear- fi avut domnia Martha acasă la ea:cum Mama Maei
gemenele puteau să o îngrijeascăicum mâncarea bună i-ar fiputut stimula
apetitul.
Eram optimistă ii-am spus căeu credcăsar- puteaînsănăto i complet. M-am
folosit de dorin a lui de a-mi facepe plac ,i cu
câteva săptămâni înainte de nuntă, l-am câigattde partea mea. Ceremonia
nupială a avut loc în dupăamiaza- zilei de6 octombrie,în 1801. Plănuiserăm
săaibă locîn salon, dar ziua era
minunată grădinai încă rumoasă,fa a căam schimbatplanul în ultima
clipă.Meg Henryi au statalături de noicând am făcut
jurămintele,acompaniaide cânteculpăsărilor ide parfumul
ultimelorfloride caprifoi. Purtam o rochie de satin de culoarea filde lui, cutalie
foarte înaltă i ânecimreit erturi,sf ari în
picioare aveamceimai delicai pantofi cu vârful ascuit. Megîmi aranjase părul
imi-l prinsesecu agrafe cu perle iroze tdin panglicăde satin de culoareafilde
lui.
Cam cu o lună înaintea nun i, într-unul din rarele momente când
rămâneamsinguri, Marshal m-a informatcă usesefdeschis un contpe
umelen meu. Domnul Maden se ocupa de l,e dar baniurma să îifolosesc
eu,numaipentru nevoile mele.Când
Marshalmi-a spus despre ce măsu era vorba,am fostuimită ii-am spus că nu aveamnevoie de âatia
bani. A început să âdăr.
— O să ainevoiedetoi ichiardemaimuli!Vreau să-ifaci haine noi.
— Darnu-mitrebuie…
— Nu evorbadece-itrebuie,Lavinia.Veifisoiamea ivreau
să vădcă te îmbracifrumos.Ţine minte,dacănu-i ajung,nu trebuie decât
sămai ceri.
— A puteasăfolosescopartedineipentrucadouri?
Arâsdinnou.
— Poisă-ifolose tilacevreitu,promite-midoarcăosătevăd în
haine noi. i nu uita de ochiar de mireasă.
În ziua nun i, când domnul Madden mă conducea către logodnicul
meupe cărareade cămidăr din grădină, l-am privit pe Marshal zâmbindu-mi
aprobator i m-am sim it plină de recuno intă.Datorită lui aveam un vitor
gursi urmai să mă întorc acasăDupă. ceremonia scurtă s-au servit băuturi
iar
oaspei no tri – printre ei domnul Degat, domnul Alesi i doamna Ames – au
inut câte un toast pentru noi i pentru o
căsnicie fericită. Apoi aurmat alte câtevatoasturi, a a că la sfâr ti toată lumea era
într-adevăr veselă. După apusul soarelui am intratîn salon, de unde se scosese
mobila.Domnul Alesi împreună cu un grup de muzicieni au cântatatâtde bine, că
nimeni n-a putut să el eziste,ra a căpână la urmă au început toi să danseze. M-
am bucuratsă văd că Marshal nu bea aimmult decât ceilali. De fapt, băutura îl
relaxase ipe ella felcape mine,
a acă amînceput să âdemr isă umimgl ca inte copi. Maitârziu, domnia Sarah
nea- chematîn sufragerie,unde ne-
am delectatcu mâncăurile pe care Nancy iBes le pregătiseră
în ultimele zile.Pe al ora unsprezecetoi plecaseră.Eu iMarshal
am rămas alfamilia Maden în seara aceea i în curând ne-am
retras toi, fiecare în camera lui. N-am dormit împreună cu
Marshal; îmi propusese să en odihnim bine pentru că adoua zi
devreme urma să plecăm.
În sera aceea, în pat, m-am gândit la aceazifericită in-am
Bele
N-am mai tiut nimic despre Lavinia pentru mult timp, până ne-a scris să ne
spună că se mărită cu Marshal. Nu i-am
răspuns.Ce săi-spun? Ce sa- întâmplatcu celălalt? Cum de-ai ajuns
împreună cu Marshal? Cei- în capul tău de te mării cu Marshal?
I-am zis uil Mama căpoate osăfie bine,dar einu-i place elocd asta.
facecuAînceputdinnouel. să-mifiefricădeMarshal,darWilStephens
spune căacum sunt a lui i Marshal nu maiare niciun drept asupra mea.Wil zice
cămai are de ucratl aiciun an iapoio să mergem la ferma lui, la maibine de un
kilometru de colibe,de cealtăl parte a pârâului. Sunt sigură co- să meargă bine
ermaf că, de când e Wil aici, Papa zice căplantaia o duce aim bine ca oricând.
Lavinia
Drumul până acasă a fost oartef lung.Chiar acăd erau i asisteni, a
fostnevoie să călătorescîn trăsura domnieiMartha pentru mult timp.Mi-am
datrepede seama că Marshal nu avea prea multă răbdare cu ea,chiar dacă
am văzut că se gândise dinainte al nevoile ei ise cupaseo ed asta. La fiecare
han la care ne-am oprit pedrum, era imediat dusă în camera ei, unde
asisteni aveaugrijă de ea până a doua zi dimineaă.Cu mare greutate, mi sa-
dat i mie o cameră a mea.Mă întrebam însă ed ceMarshal nu dormea cu
mine. tiam că de multe ori împărea dormitorul cu ali călători.
Cu fiecare zice recea,t domnieiMartha îi era din ce nîce aim greu. În ultima
zi eram convinsăcăîi vafi mai u or cădavoista eu cu eatottimpul, a acă nî acea
dimineaă l-am îndemnatpe Marshal să- iîn eueze lulca iso- ia înainte.Am
observat căsa-
sim it u urat n-ai a eptatt săispun- de două ori ca să facă întocmai.
pe Papa George. Când a deschis u a trăsuri i m-a ajutat ăs cobor, am vrut să-l
îmbrăi ez,dar ela făcut un pas apidr înapoi.
Probabil că -ia dat seama căm-a rănit, căcim-a strâns aret de mina înmănu
ată ia făcut o revrenă. S-a prefăcut căse itău în trăsură, apoi a întrebat:
— A ivăzut-opădomniaAbinia?Ziceaucăvine iea.
— O,Papa,am râseu, ticăeu sunt.M-aprivitdin cappână-n
picioare a idat din cap:
— Vai, vai. S-a-ntors domnia Abinia i acu’e o doamnă
adevărată.
— Suntlafelcaînainte,Papa.
Am privitînjur.
— Undesuntceilali?
Înainte să apucesămi- răspundă,Mama Mae aeit pe u a ind
faă. Am uitat totce ăm învăase omnida Sarah despre etichetă i
am luat-o la fugăpe scări so- salut. Am îmbrăi at-o ,ichiar dacă
nu m-a respins,n-a făcut nimic sămă încurajeze.Mi-a fi făcut
griji din cauzaasta dacăn-a fi zărit chiar atuncio altă pereche
de ochi strălucitoripeste umărul ei.
Mă îndoiesc căa fi fost în stare so-recunosc epFany după
altcevadecât ochi atât de familiari. La aptesprezeceani aveao
frunte lată idin i proemineni iaveaun aspectla felde simplu
ca ntotdeaunaî.
Era înaltă ifoarte slabă, dar ceea ce oschimba celmai mult
era basmaua pe care opurta.Eram obi nuită să iîvădpărul, de
obiceiîmpleit, încadrându-i chipul. Albastrul închis al basmalei
nu se otriveapdeloc cupieleaeiînchisăla culoare.
— Fanny!am strigat iam trecutîngrabăpragul,spreea.
Cu colul ochiului am văzut cum Mama i-a făcut un semn aprobator ind
cap.Fany a făcut un pas înapoi ia încercatsă facăo reverenă.
— DomniaAbinia,nebucurăm căv-aiîntorsacasă.
Am crezutcă glume te ia fi râs dacă n-arfi apărutchiar atunci asisteni,
epuizai, cudomnia Martha. Pacienta era confuză iiritată ,ispre
dezamăgireamea, nu- idădeaseama că
ajunsese acasă.Am dus-o în camera ei împreună cu Mama i Fanny. I-am
pregăit doza de laudanum i, cum începuse săi-facăefectul, Mama iFanny
au pregătit-o pentru culcare.Când o
a ezau în pat, m-am uitat nî jurul meu i am văzut că totul strălucea.Le-am
lăudatpe Mama ipe Fanny pentru câtde bine avuseseră grijă de casă.
Mama azâmbit.
— O săfiiostăpânăpăcinste,aspusea.
— O,Mama,nu-mispunea a!
— Da’asta o să fiide-acu’,a spus. Când a venit cona u’ Marshal azidimineaă, nea- zis
clar căa atre’să-i zicem.
Eram stânjenită inu tiam ce săirăspund-. Am sim it cămi- ia foc afa.
— Unchiule!
Am pornit spre elbucuroasă,dar i-am întâlnit privirea lui Marshal. M-
am linitit ami încetinit pasul. După ce m-am a ezat, m-am întors spre
Unchiul.
— Cemaifaci,UnchiuleJacob?l-am întrebat.
— Bine,domniaAbinia,aspusel.
Nu m-a privit în ochi, ceace mi-a amintit de comportamentul
atât de receal servtorilor din casa domnieiSarah. Înainte să apuc să
maispun ceva,Marshal a început să vorbească despre plantaie idespre
planurile pe care ile făcuse. Când am terminatde mâncat, Beattie a venit
săstrângămasa.Chiar acăd purta iea asma,ba eiavea onuană plăcută de
galben ia recunoscut-o oriunde sar- fi a.tfl Era maiscundă decâtFany, fi
— Beattie!am spus.Cemaifaci?
— Suntbine,Abinia,a spus i,văzându-lpe Marshal,s-a corecat:
domnia Abinia.
Marshal i-a maicerut vin Unchiului iBeattie a profitat ed
momentul lui de neatenie mi-a zâmbit din nou. Am urmărit-o
din privri când ie aedin cameră ,icând a deschis u a,am văzut
o fetiă care se itau înăuntru. De data asta n-am putut să mă mai
opresc.Mi-am datscaunul la o parte,am alergatla u ă iam
deschiso- larg.Copilul avea părul împletit nui purta basma.
Aveabuzecărnoase,roz,un chip rotund iochimari,serio i.Se
jucacu broderiarozdepegulerulrochieimaro,din pânză esută
în casă, cusiguran ă opera lui Beattie.Am ie ti iam lăsat u asă
se închidă nî urma mea.
— Sukey? am întrebat,fără să mă intereseze că tocmaimă
ezam în genunchi cucea maibună rochie.Tue ti, Sukey?
Adatdincap,timidă.
— Îiaminte tidemine?
— E tiBinny a mea,a spus itimpuls-a opritîn loccând a
venitsămăîmbrăieze.
Marshal a deschis u a cu o asemenea foră, încât en-am
speriatamândouă ineam- desprins din îmbrăi are.M-a privit într-un
felciudat, apoia făcut un semn cucapul spre Sukey.
— Cine-iasta?aîntrebat.
— Ea e Sukey,am spus ridicându-mă iînconjurând umeri
fetieicu braul. O iut de când sa- născut.
— Lavinia,a spus Marshal,ajunge.Călătoria a fost lungă. Putem
să erminămt de mâncatfără alte scene?
L-am ascultat ii-am dat drumul lui Sukey, dar, înainte săl-
urmez ep Marshal înapoi în sufragerie,i-am optit la ureche:
— Nevedem maitârziu.
Apoieu isoulmeu ne-am încheiatprima masă acasă într-o
tăceremjenitoarest.
N-am avut nevoie să îmi spună Marshal să mă duc al culcare
devreme.Fusesem informată că dormitorul meu era cel aflatde
cealaltă parte acamereicopilor, fosta cameră profesoruluia. Mi-o
aminteamîntunecoasăiînfrico oareăt ,i chiar dacăMama tia
că miî era teamă,m-a condus până acolo.Când a deschis u a,am
rămas uc gura căscată văzând schimbarea epcare o ăcuserăf.
Perei erau acoperiicu un tapetde culoareafilde lui cu ro u,
iar patul cu baldachin iceldouă ferestre înalte aveau perdele
din damasc,tot ed culoarea filde lui. Două fotoli tapiate cu mătase ro ei fuseseră a ezate în faa
emineului, invitându-te
parcă săte a ezi. Focul ardea ,i de celaltă parte a camerei, pe un birou micu ,
era o lampă aprinsă care lumina două dintre imaginile cuplante ale uil Meg.
Fany a apărut al u ă i i-a cerut uil Mama s-o ajute cu domnia Martha.Am
vrut să merg i eu cu ele, darMama m-a refuzat.
— Dece-mifaciunacaasta?aîntrebatea.
— Pentrucătue tiMama.
Am început să plâng, doborâtă de încordarea din ziua i noaptea de
dinainte.Mama sa- ridicatîn picioare ieu m-am aruncat în braele ei.
i-a scoso batistă din pânză aspră din buzunar mi-ai ters fa a.
— O săfiebine,aspusea.E nevoiedoarsătreacăcevatimp.
Hai, acuma.Iao- pă Sukeyduceii-văla bucătărie.O sărămân io aci.Tea-
eaptăt cineva acolo.
Bele sentorceaî din livadă cu un co arem de mere pe umăr. Un băieelde
patru sau cinciani se nvârteaîîn jurul ei, jucându-
se uc un măr. Am ezitato clipă,apoiam grăbit pasul. Când m-a
văzut,Beleapusco uljos,m-astrigat iavenitînainteameaîn fugă.Am rămas
îmbrăiate până cândBele m-a împins mai departe de ea să site
câtucrescusem. Sukey im-a adus băieelul.
— Îl tipăJamie?aîntrebatea,împingându-lînfaă.
— Da,sigurcă-l tiu.
Ultima dată când îl văzusem era un bebelu , dar ândc m-am lăsatpe
vine,nu mi-a venit să cred că văd a aceva.Părul de
culoareanisipului erabuclat, iar ochi alba ritte priveau de pe un chip care ar
fiputut fi cuuurin ă allui Campbel. Dar am
observat imediat căochiul drept îi era acoperit de albeaă ,i din felul cum
înclina capul ca săte privească,mi-am datseama că un vedeacuel.
— Bună,Jamie,i-am spus,luându-ldemină.Ultimadatăcând
team- văzut erai tare mititel.
S-a smuls din mâna meaa fugiti lângă eBle.Ea l-a mângâiat pe cap.
Bele
Când era mică,Lavnia era tottimpul bolnavăEra. deajuns- să se iteu carevaurât
la ea, căîncepeasăverse.De multe ori am zis
cu Mama că -on să apuce să sefacă mare. Nu tiu cum a ăcutf să arate în felul
în care arată acum. E maiînaltă ca mine,stă dreaptă icând merge czică nicinu
atinge ământulp. Oaselîi
par totfirave,dar a pus ceva carne pe ele acumi arată a femeie.
Arepărulmaiînchis,dartotro u.Vorbe teca înainte,blând i
încet, dar acum are un feldea- spune lucrurile,ca o doamnă. Mama zice ăc
nu-i vine săcreadă,că dacăo pui lângă domnia Martha arată amândouă la
fel, maipu in la ochi.
Prima dată l-am văzut pe Marshal când se ucead la grajduri.
M-am ascuns ca să unmă vadăSukey.i Jamie se ucauj afară i Marshal sa- dus drept la
ei. N-a scos ovorbă, doar sa- holbat la
Jamiedeparcănu-iveneasăcreadă.
tiu căera ca icum sar- fivăzut chiar pe el. Am ie ti il-am strigat pe Jamie
săvină-n bucătărie.Marshal sa- uitat la Jamie cum vine ugaf almine.Îmi
tremurau mâinile a ade ău,r că biaa am reu tisă nchidî u a.Apoia trebuit să mă
a ez.A a ed ăur mă sperie omul ăla.
tiu căo sămerg la ferma lui Wil, dar ânăp atunci dorm cu
ochi deschi i icu un cuit sub pat. tiu icăMama iPapa vor caeu iBensăplecămdeaici-înainte săse ntâmpleî
ceva. Bennu
e de acord cu Papa.Papa îi spune cătrebuie să tie care e locul lui, dar Ben zice
căiet căsiguri nu e al un stăpân alb care se ine numai de eler.
Marshal e acasă de numai âtevac zile, dar deja toi se frământă. Eca
atunci când e furtună i ti sigur că o să trăsnească.
CAPITOLUL TREIZECI INOUĂ
Lavinia
A doua zila masă m-a speriatdispoziia în careseafla soul meu. Unchiul
ne servea mâncarea elicioasădpe care o regătiserăp Bele Beattie,iiar
eufăceameforturi sămănânc.Până la urmă, când stomacul a început să mă
chinuie prea tare, am lăsat
tacâmurile din mână iam început sămi- netezesc vetulerde pe genunchi cu
gesturi nervoase,ascultându-l cu din ce nî ce mai
multă teamă pe soul meu, care-i exprima nemulumirile. Spunea că Wil
Stephens distrusese plantaia.Da,Stephens se
pricepeasămânuiascăcuvintele-lpăcălisei ep unchiul Madden
la Wiliamsburg,dar nu trebuia decâtsă aruncio privire,ca să
vezicâtderăuajunseseloculăla.Marshals-aopritdoarodată:
— Jacob,acomandat,maiadu-neosticlădevin.
Pentru o secundă,unchiul Jacoba părut surprins.L-am luat
pe Marshalde mină:
— N-arfi maibinesă o lăsăm pentru cină? am întrebat,dar,
când Marshal i-a retras mâna furios, mi-am datseama că nu
fusese odeei bună.
Când unchiul a ie it ca să se ducă în pivniă,Marshal sa-întors al
mine,pus pe hară:
— Sănumămaicontraziciniciodată,Lavinia,aspus.
— Marshal,n-am vrutsă…
— Nu măintereseazăce-aivrut,m-aîntreruptel,etisoiamea
inu te ndoieî itde ce unspeu!
L-am privit imi-am datseama căera preafurios casăpoată discuta raional.
Când Unchiul Jacobsa- întors cuvinul, Marshal a insistatsămi- umple mie
paharul. A băut două pahare unul după altul, apoi, după ce -ai cerut unchiului
săi-l umple din nou, n-a maifăcut nimic, doar ăm privea.Eram prea speriată ca
să începsăvorbesc despre altceva,a acăam făcut un efort sămai mănânc
ceva. ândC am zgâriat ind gre eală cu tacâmurile porelanul farfuriei, mi-am
ridicat privireasă-mi cer scuzem-ai
surprins săvăd cădispoz ia soului meuera cu totul alta.
Mi-a zâmbit cald, a ridicatpaharul imia făcut semn săfac i eu la fel.
— Untoast,Lavinia,azis.
M-am foratsă zâmbesc,ridicând ieupaharul.
— Pentru noi,Lavinia,a spusel.Să fim întotdeauna la felde ferc
i caacum.
Marshal nu a venit la mine în cameră în seara aceea,dar a
venitadouazi,totbeat.Nu afostdelocdelicat,iarceafăcutnu
mi-a plăcut deloc.Dar iamt ce esponsabilitări aveam, a acănici nu mi-a trecut
prin cap să-l refuz.
Adevărulecăsperam caintimitateafizicăsăneajutesăavem o relaie
maistrânsă.Dar nî curând mi-am datseama că pentru Marshal acest lucru
nu aveanicio legătură cu intimitatea. Era mai degrabă o nevoie care
secereasatisfăcută când era beat.În
săptămânile următoare,nu a ămasr al mine peste noapte,a plecat
de fiecare dată imediat ce a terminat. Rămasă singură i
neputând să dorm, mă întrebam ce se ntâmplaseî cu Marshalpe
carel- cunoscusem la Wiliamsburg.
Marshal se msieacel maibine dimineaa.Se rezeatdevreme,
nerăbdător săi-înceapă ziua,dar almasăîncepeasăbea ide
obiceidevneaprost-dispus.Rareorise envarpe mine,pentru că eu îi cuno eamt
nevoile ii le satisfăceam.Dar, pe măsură ce treceatimpul, era din ce nîce aim
furiospe Wil Stephens.
Începuse sămi- fie groază de momentul când ne a ezam la masă, când
î iîncepea tiradele împotriva lui Wil. Mă lini eaut
prezena constantă în sufragerie a unchiului Jacob i a lui Beattie,care vneasă en
serveascăDeseori. când aducea usalua
o farfurie îmi atingea mina sau mă privea pe furi i a amă sim eammaipu in
singură.
La câteva săptămâni de la întoarcerea noastră, Beattie purta medalionul
de aur pe care -il adusesem în dar de al Wiliamsburg. Marshal l-a observat ,i
după cebăusecâteva pahare de vin, a întrebat-o pe un ton prietenos cine -il
dăduse.
— DomniaLavinia,aspusea,mândră.
— Domnia Lavinia? A spusel is-a întors către mine. ide
unde a avut stăpâna at ondurif pentru un cadouatâtde scump?
— Dela tine,Marshal,i-am spuszâmbind.Din banipecare
mi i-ai datla Wiliamsburg, mi-ai puss că, acădvreau, pot cumpăra cadouri.
— Daraispus…
— icineamaibeneficiatdegenerozitateameaîncasaasta?
— Marshal,terog,măpuiîntr-osituaieneplăcută.
— Cine?a ipatel.
— Îmiparerău,i-am spus.
— Nu-inimic,domnia Abinia,a spus în timp ce strângea
vasele,apoiaie it.
Rămasă singură la masă, mi-am amintit deziua în care
domnia Martha mi-a cântatla clavecin pentru prima oară.Mi-a vorbitatuncidesingurătate iabia
acum o în elegeam maibine
decâtoricând. Dar, amintindu-mi de asta,m-am hotărâtsă fac ceva pentru a
îmbunătăi relaia mea cuMarshal, pentru a regăsi prietenia pe care
oavuseserăm la Wiliamsburg.Abia după aceea aveam sămai apelez alelpentru
nevoile amilieifmele.
Mama Mae ancercatîsă mă nveîe ce presupunea rolul meu de stăpână a
casei. A fost ideea eisă ne facem timp să facem un inventar al obiectelor ind
casă, săvedem ce en îfiecare cameră, să
golim foniereiiscrinuri, sertare idulapuripentrulenjerie isă facem o listă cu
toate.Mama mi-a spus săl-anun pe Marshal,
săi-spun cum îmi petreceamtimpul. Am făcut întocmai ,icând i-am văzut
privirea aprobatoare, mi-am dat eamas că Mama în elegeamai bine
decâtinem rolul meu ,i probabil, chiar pei soul meu. În curând îmi
petreceam cea maimare parte a zilei ordonând lucrurile de prin casă.
— Poatecănuchiaraadeprost.WilStephenseunom bun.
— O,Doamne!Chiartrebuiesăvorbim despreeltoatăziua?
Fanny, care nu prea era obi nuită să- i ină gura, sa- uitat la mine, darnu a
maispus nimic.
Peste câteva săptămâni l-am văzut a doua oară pe Wil. Eram
Nu m-a surprins căRankin a devenit din nou supraveghetor. Când Marshalera de afă,aproape
cămi- zâmbea.Darcând eram
doar noidoi, mi-a arătat foarte clar cămă considera neînsemnată. L-am
încurajat peMarshal sămi- povestească despre fermă, despre planurile pe
care le iăcusef.Într-o zimi-a spus căRankin se hotărâse să renun e la rotaia
culturilor, o metodă pe care o
folosise Wil, isă cultive din nou numaitutun. Vrând să par interesată, am
făcut gre eala săl- ntrebî dacănu î i ăceaf probleme căo singură cultură ar
puteasărăcisoul. Marshal sa-
înfuriat bruscm-aiacuzatcăîi luam apărarealui Wil Stephens. Nu era prima
dată când observam că Marshal era gelos i începusem să mă întrebdacănu
cumva,la Wiliamsburg,ghicise ce msieampentru Wil. L-am asiguratpe
Marshal căîl iubeam numaipe el, dara pus capătconversaieispunându-mi
sămi- văd de treburile casei isă las afacerile în seama lui. tind că n-aveam de
ales, am fost deacord. După aceea,am vorbit cu Marshal numai despre
ucruril vesee lipsitei de mportani ă.
noul meu statut. După ce a examinatpacienta,mi s-a adresat numaimie, de i erau de faă Mamai
MaeiFanny:
— Continuăsăprocedezica ipânăacum.
Pentru căera aproape ora cinei, l-am invitat pe doctorul Mense săni se lăturea
al masă, iar ela acceptat bucuros. Când a venit i Marshal, chiar dacăera
surprins săvadă că aveamun oaspete, nu a părut nemulumit. În timpul cinei,
doctorul Mense i-a descris lui Marshal stareaîn care se fla mama lui. Chiar acăd
Marshal nu o vzitaseniciodată de când ne întorseserăm, lăsa
impresia căse mplicai iera la curent cu stareadomnieiMartha. I-a mulumit
doctorlui ii-a spus că tot eritulm pentru starea
maibună a domniei Martha îmi reveneamie.M-a privit în timp cespunea
asta,darnu maiputeamsă ufi sigură că eincers.
CAPITOLUL PATRUZECI
Bele
Marshal iat foarte bine ceface când mi-a luat băiatul. Nu-i nimic mairău
pe umel decâtsă iseia uneimame copilul.
WilStephenszicecăosăfacătotcepoatesă-laducăînapoipe
Jamie.Mi-azis:
— Orice-arfi,Bele,sănu teîntorciacolo.Astaa teaptă.Dacă e itpe
proprietatealui Marshal, nu te pot proteja caaici.
Minteami-a statîn loc ed atunci. Nu potsă mă gândesc decât la Jamie
urlând. De două zile i două nopi nu fac nimic, nu
plâng,nu vorbesc.
Când a venit Ben, mi-a zis:
— Bele,nu-ifăgriji.MamaaregrijădeJamie, ti.
M-am uitat al el i nu i-am zis nimic,fiindcă dacăi-a fi răspuns,i-a fispus:
După ce Ppa mi-a zis că amieJ e ineb m-am mailinitit. O să a epttsă văd
cum merg lucrurile. i dacăJamie nu se-ntoarce până al urmă,o să ămduc eu
săl-iau io săugf cuel.
A douazim-am apucatdetreabăcasăpun bucătăriaastape
picioare.Ben iLucy ua coliba lorio sămunceascăamândoila câmp. Wil Stephens îiconstruie te o
casă mare.Când o ermina,t
poate o săl- întreb dacăLucypoate să muncească la conac,cu mine.
Lavinia
Îmi asum întreagaresponsabilitate pentru legătura care sa-înfiripat între
domnia Martha ifiul lui Bele.Am fostde acord în ziua când Sukey -ma
întrebatdacăputea săl-aducă la conac cu ea.Mi-a propus săl-lase să se joace
în salona ul albastru cât
timp eu cu ea ne ocupamde tăpânăs.
Era luna august, în 1802. Eram căsătorită de maipu in de un an, dar ue
iMama bănuiam deja căeram gravidă.Ceilali erau ocupai cu culesul, în
livadă, iar eu îmi petreceamai mult timp îngrijind-o pe domnia Martha,a a că
am cerut să mă ajute Sukey. De când mă ntorsesem,î pe ae mă bazam cel
maimult. Era singura care mă iubeala felcaînainte.Oricât am încercat, n-am
reu ti sămai fiu prietenă cu Fanny Beattiei al felcum fusesem. Eram în
continuare deschisă cu ele,dar păstrau distana.Am
încercatsă el arăt într-o mulime de elurif că un mă schimbasem, căle consideram egale cumine,dar era
clar că, de al întoarcerea
mea, mă vedeauîntr-o lumină diferită. Eram teribil de singură i atât de
recunoscătoare pentru prietenia lui Sukey, încâtăceamf totce uteampso-
mulumesc.Iar aeîmi era mereucredincioasă.
— Domnia Abinia,e a a de trist,mi-a spus Sukey despre
Jamie,cu ochieimari,plinide tristee.Când vin io aici,el rămâne
acolo stă,nui face imican.
— Atunciadu-l ipeel,i-am spusluiSukey.Îiaducem câteva
jucări din camera copilor ca să aibă ce face în salona ul albastru.
Trecuserăaproapenouălunidecândîlluaserădelângămama
lui iBeattiei Mama erau foarte ngrijorate,îpentru căera din ce în cemai
retras.Vorbeafoarte pu in iceeacele întrista celmai mult era cărefuza riceo
ângâierem din parteafamiliei.
— Credecă noisuntem devină,că-l inem departede mama lui, a
spus Beattie.
WilStephensnu reu isesăi-lredealuiBelepecalelegală,iar
Marshal era triumfător în ziua când a câigatt posesia.
Am făcutoîncercaresă vorbesccu Marshaldespreeliberarea
lui Jamie. eacRia lui violentă m-a făcut săîn eleg că orice intervenie dea-
meaera nu numai inutilă, ciar fi ututp chiar să atragă atenia asupra copilului
pe care Marshal, de obicei, nici nu-l băgan îseamă.
Deja îmi cuno eamtlocul casoie alui Marshal. Aflasem ieu ceea ce amiliaf
mea iuset intotdeauna:d era bine sămă prefac că
nu tiu nimic. Am învăat ăs nu reacionez, să nu-mi exprim
părerea,cisăzâmbescisăarăt căsunt întotdeauna de acord cu
ideile uil Marshal. Am învăatsămă păzescsănui mai vorbesc niciodată
despre ceea cemt. si
Când am fost de acord ca Jamie săvină la conac,nu m-am gândit la
Marshal. Nu- ivizita niciodată mama ise venturaa la
etajnumainoaptea,din ce în ce mairar, când venea în camera
mea.
Chiar din prima zi, domnia Martha l-a sim it peJamie în
camera alăturată. În săptămânile de dinainte hotărâsem a
împreună cu Mama săi- mic orăm dozele de audauml. Urmarea
fostcă, de idevenise aim lucidă imai puternică, era mai agitată
i nelinitită.
În dimineaa aceea,înainte ca eusau Sukeyăsne dăm seama
ce aveade gând săfacă,domnia Martha sa- ridicatde pe scaun
ia intrat în salona ul albastru. Sa oprit când l-a văzut pe Jamie,
apoi sa- apropiat încetde el. A privit lung spre copilul care arăta de parcă ar fi
fost hiarc al i,e apoisa- aplecat să ajungă la
înălimealui.
— O vreaupămămicamea,aimploratel.
— Da,i-arăspunsea,iarelis-aabandonatînbrae. În
zilele care au urmat, domnia
Martha a început să- ipetreacăore nî ri jucându-se cucopilul ia devenit
mult mailinitită.Am adus din pod multe dintre
jucărilecarefuseserăîncameracopilor i,dinpat,soacrameaîl
încuraja pe băiat să aducă soldăei isă sejoacelângă ea. A a
cum făcuse i cu Sukey, domnia Martha îi citea ipe el nu-l deranja când
repeta la nesfâr ti aceal iversuri.Era evident căse
sim eaîn sigurană cu ea inevoia amândurora de afeciune i-a făcut
sădevină de nedespărit. Pe al sfâr tuli toamnei, ajunseseră atâtde apropiai,
încâtdomnia Martha a cerut să fie adus un pătu din camera copiilor, iar
Jamie a început sădoarmă în
salona ul albastru.
Pe Mama o nelini eatlegătura lor, dar rae mulumită căJamie
reîncepuse să mănâncei să doarmă.Nu maiplângea că voia să-
i vadămama i părea că o a ceptase pe domnia Martha ca înlocuitor; probabil
căeaîl ajuta sătreacăpeste ceeacepercepea
ca un abandon din partea lui Bele. i domnia Martha era mai
coerntă imaimulumită ca oricând.
Eu iSukey elam- în eles at amentul reciproc maibine decât
toi ceilali. O iubeam pe Sukeycape copilul meu i iut că iea
sim ea celaa ilucru pentru mine.
Mă odihneampe patcând Marshal ia făcut o vzită neaeptată
mameilui. Nicipână în ziua de azi nu iut de ce avenit. Probabil
căveneala mine a ivăzut cevacare -la atras nî dormitorul ei. I-am auzit vocea iam luat-o al fugă spre
camera domnieiMartha.
Am găsit-opeSukey,înspăimântată,în salona ulalbastru iam
trimiso- al bucătărie după Mama.
— Ce-icu nebunia asta? a întrebatMarshal,holbându-se la
Jamiecaredormeapepat,lângămamalui.
— t,aspusdomniaMartha.
Marshal a făcut un pas nainte,îca icum ar fi intenionat săia copilul de lângă
ea.Jamie sa- treziti sa- agăat de domnia
Martha.
— Domnule!aspusea.Lasă-neînpace!
— Mamă,a ipatMarshal.E copiluluneiciori!
— E almeu!aspusea.
M-am apropiatde Marshal ii-am atins braul.
— Las-oînpace,Marshal.N-osupăra,terog.
S-a întors către mine cubraul ridicat im-am ferit, speriată.
— Marshal!am ipat.
S-a oprit isa- uitat în jurul lui, ca icum nu i-ar fivenit să creadă.Când a ie it din
cameră l-am urmat, dar un mi-a dat
atenie.În sera aceeanu sa- întors acasăla cină.
Trecuserăcâtevaluni ide-acum eram sigurăcăsuntgravidă.
Marshal era totnervosdouaa zi, la cină, dar înainte săaibă timp să -i nceapăî
tirada, -ami spus despre sarcină. Areacionat imediat. A devenit tandruîntr-o
clipă.
Aveam nevoie de ceva? Trebuia să mise aducă ceva de la
Wiliamsburg? Nu mă a teptam la o asemenea reacie i,spre
u urarea mea,am terminat ed mâncat nî linite, făcându-ne planuri pentru
copil. Cât mă bucuram că după aflarea ve ti
Marshalpărea să uitatfide Jamiei domnia Martha.
După ce am făcut anun ul – i trebuie să spun că nu mi-a părut deloc ăur
– Marshalnu a maivenit deloc nîcamera mea.
Apoicevas-aschimbat.Parcăpluteaîn aer.Seîntâmplaseceva
ce nu în elegeam. Toi aimeideveniseră mult mairezervai i
retra i. Mama Mae se schimbase cel mai mult. Era mereu
neatentă i se upăras repede. Nu maivorbea deschis cum făcea
înainte, dei a spus că Jamie trebuia luat repede de lângă domnia Martha.M-am pripit in-am ascultat-
o,spunând că cei
doiar rebuit lăsai să sebucure de alinarea pe care o găserăi.
Mama a cedat, iar euam încercatsăi-fac pe plac nî alte moduri.
Beattie nu maivenea de al bucătărie.Când am cerut să nă,vi Mama a
spuscă era prea ocupată. Numai Sukey a rămas neschimbată,a acă ma
inut-o ângăl mine.M-am folosit de scuza căeram însărcinată casăo am
mereu alături ,i în curând, am adus ceălalt pat din camera copilor l-ami pus
într-un colal
dormitorului meu. Fany era maidistantă ca oricând a a că, auzind căceruse
ermisiuneapsăse mărite cuEddy, fiul lui Ida, m-am grăbit so- ajut. Ca sămi-
facăpe plac,Marshal a fostde acord să se facănunta pentru Fany i chiar
omică petrecere. Evenimentul era planificatpentru ziua de Crăciun imi-a
făcut plăcere săîl organizez.
— Îiedordebăiatu’ei,aspusBen, idefamiliaei.Da’cona u’
Wilebuncuea.
— Beleareocasăfrumoasăca asta,a spusLucy,arătând cu
degetul.
Când neam- îndreptat oti privirea spre bucătărie,am văzut-o
pe Beattie alergând de colocolo- cu treabă iLucy sa- dus so-ajute.Ben a
rămas ângăl mine.
— N-aterminatWildeconstruit
casa?m aîntrebat.
— Încănu,da’dejapoa’săstea-nea,aspusBen.
— iBele nu stă deja cu elacolo? am întrebatpe un ton glacial,
fărăsă inten ionez.
Bena ăcutf ochi mari:
— Cetotzici,Abinia?
Bele
Când Papaa veniti mi-a spus că Jamie stă la conaccu domnia Martha,am
făcut a a ed urât, că Ben s-a dus s-o aducă pe Lucy. M-am gândit în fiecare
zicăo sămi se ntoarcăîbăiatul. Daracum iut că -no săl-maivădniciodată.
Lavinia
Am statîn pattimp de două zile,cu febră ifără poftă de mâncare.Marshal
era îngrijorat ,icând a vrut sămă ia de mină,
mi-am retraso,-dezgustată.Mama mă îngrijea în tăcer,dar a treia zi, când
am refuzat din nou să mănânc, a încuiat ua dormitorlui i -ia tras un scaun
lângăpatul meu.
— Idami-aziscăaiaflatcâteceva,aspusMama,aezându-se mai
bine ca săă poatăm priviîn ochi.
M-am întors.
— Idaazis… Idaaziscăl-aivăzutpeMarshalcânds-adusla
Beattie,a spus Mama nî oaptă.
Mi-am datseama câtde greuîi era să vorbească,darnu mi-am întors afa de
al pere.t
— Idazicecăaiaflat idespreJamie?a optit. M-
am întors spre ea.
— MultemaiziceIda,am explodat.
Mama alăsatcapul în jos.
— Îmiparerău,Mama.
— Tareegreaviaaastauneori,aspusMama.
Am încremenitcândi-am auzitvocealuiMarshal:
— M-am gânditeucăosă-iplacă,aspusel.
M-am foratsă mă întorc ărăf zgomot. Când m-am întors,l-am văzut pe
Papa venind dinspre coteulgăinilor.M-a salutat cu
mâna. Dorin a arzătoare de aalergaîn braele uil casăîmi aline suferin a a
fostcople tăi de senzaia de oc iapoi de vinovăie. tia oare că soul meu era în
bucătărie cu Beatie? Oare mă considerau vinovată că nu eram în stare săl-
in lângă mine i departe de ea? -Iam întors spatele uil Papa im-am îndreptat
spre conac.
Mă întreb câtde adânc m-ar fi uprinsc disperarea dacă nu găseamo
scrisoare dea lMeg ateptându-mă.
CAPITOLUL PATRUZECIŞIPATRU
Bele
WilStephensamaiadusdoioamenişiascăpat-opeLucyde
munca câmpului. Acum lucrăm destul de bine împreună al conac, facem
curăţenie şi umplem cămara cu mâncare, dar Lucy e
gravidă iar şiasta mă facesă mă gândesc tottimpul la băiatul meu. Wil
Stephens acef ottce oatep sămi-l aducăînapoi, dar nu merge imicn.Dacăvine
arnai şinu-l am înapoi, credcă osă mor. Nu-mi maipasă de nimic ărăf Jamie
almeu.
Într-o noapte Benmi-a zis,când mă ţineaîn braţe:
— Nupreaaichefdevorbăşi-aislăbit.
Nu i-am zis nimic,nu era nimic de zis.
— Bele,mi-aspusel,s-a-ntâmplatceva?
— Nu,i-am zis.
Lavinia
— Haisăledeschizi,haisăledeschizi!mi-astrigatSukey,care mă
atepta al u ă.
M-a tras înăuntru ia început să opăie de nerăbdare.Cât
fusesem la bucătărie iauzisem conversaia lui Marshal cu
Beattie,sosiserăâtevacpachete o iscrisoare de al Meg.
Sukey m-a condus nî camera mea,m-a a ezatpe nu scaun i mi-a pus
pachetele nî poală. M-a implorat săle deschid înainte să citesccrisoarea. Ca
să-i fac pe plac,l-am desfăcut pe primul. Era o carte lustratăi mare,despre
copaci. — Cescrie?aîntrebatSukey.
— DomniaAbby,câianiai?m-aîntrebatSukey.
Papa a arătat cu degetul dealurile:
— Sukey,vezidealurilealea?
— Da,Papa,aspusea.
— Eee,domniaAbiniaanoastrăelafeldebătrânăcaele. Arâs,iareum-am
strâmbatlael.
— Împlinescdouăzecideaniînmai,i-am spusluiSukey.
— Ah!A spusSukey,impresionată.Iareu iPapa am izbucnit în
râs.
— MăîntrebdacădomniaAbinianu-ipreabătrânăsă-nveesă călărească,a
glumit Papa,aducând un calmicu dela grajd. Ăsta-iBarney,mi-aspus.
— Hai,copilă,mănâncăceva.
M-am surprins singură cu apetitul neobi nuit, dar poiami-am datseama
căscăpasemde o povară:situaia ciudată a lui Bele
mă ăceaf să ăm simt maipu in singură.Aproape erminaserămt de mâncat, când Ben a apărut la u ă
să îmi spună că se apropia
timpul să plec.Cai erau pregătii, iar elurma să mă însoească pentru o bucată
de drum. A ie it ca să ne lasesingure câteva minute laipu in timp cineva a
bătut iar la u ă.Crezând căera Ben, Bele i-a spus să intre.Când u a sa-
deschis,în cadrul ei stătea Wil Stephens,cu soarele strălucitor în spate.Nu mai
vorbisem cu eldecând fuseselaWiliamsburg,iarinimacare-mi băteanebune
temi-aspusclarcăsentimentelemelepentru elnu
făcuseră decât sădevină mai puternice.Bele -la invitat înăuntru, iar el -ia scos
pălăria în timp ce sepropiaa de mine.Tulburată de zâmbetului lui, a trebuit
săfac un efortsă-l privesc nî ochi.
— Domnia Lavinia,a spus elsalutându-mă cu o micare a
capului, iată că en vedem din nou.
— DomnuleStephens,am răspunsîntorcându-isalutul.
— E tibine?aîntrebat.
— Da,am spus,luând-opeBeledemână.
— În elegcăplecai.Chiartrebuiesăpleciaadevreme?aspus el.
— O aducimediatce-igata,i-aspusBeleluiWil.
Bele
Mi-e drag de micuul George cade ochi din cap.Are faa lui Beny igropiele
lui Beattie.Nicieu, niciLucy nu l-am auzit vreodatăplângând.Da,seagităelcând
îiefoame,darnu-ipasă
dacă-l in în brae eusau Lucy. Se uită la mine al felcum se itău la Lucy. i nicilui Lucynu-i
pasă, e preabucuroasăsă-l lase cu
mine.Într-un feliubesc pilulco ăsta la felcape Jamie al meu. Nu iut cum se
ace,fdar de câte ori îmi lipsee tcev, apare bebelu ul ăsta grăsu. Nu mă satur
să-l in în brae să-ilpup. LucyBeni râd ed mine:
— Cete-aapucat?Debăieiăilalinu-ipasă.
i a ae.M-am îndrăgosit de ăsta iasta e.
De când a venit Lavinia i mi-a adus un desen cu Jamie oi
uviă de părîntr-un medalion, l-am pus al gât inu-l mai dau jos, nicimăcarseara,când mă culc.
Lavnia zice că Jamie e foarte bine,că învaă să scrie isă citească. i celmai
bine e căMarshal nu-l vede niciodată. Lavinia zice că Marshal nu stă prea mult
pe la conac,vine doar să mănânce uneori. Nu tie pe unde umblă
noaptea,daralea nu
urcăniciodată.
Lavnia zice căare grijă de Jamie,dar ue nu iut ce săzic.Nu
arată prea ineb.E prea ervoasăn…plânge ind orice.
Am văzut icăîncă-lmaiiube tepeWilStephens.Când i-am
văzut împreună în ziua când a venit aici, mi-am dat seama
imediat căsunt camine caiBen, arde acela ifoc nîei.Când Wil
Stephens s-a urcatpe calca ăs meargă uc ea acasă,m-am gândit:
„O, Doamne!“. După ce-au plecat, am rămas uc Ben i Lucy să ne
uităm în urma lor. Bena zis:
— Wil Stephens e bisericos, nu să-ncurcă el c-o femeie
măritată.
Lucy -ai ăspuns:r
— Dăparcătunuteducilabiserică. iuitecefaci!
A fostprima dată când l-am văzutpe Ben că rămâne fără
cuvinte în faa ei. Lucy a început să râdă când a văzut cum se uita Ben la
ea,apoim-a bufnit ipe mie âsulr. Ben a plecatde-acolo epeder.
Lavinia
În noapteaaceean-am reu ti delocsămi- stăpânesc gândurile, care oluau
razna. Nu mă interesacăerau lipsite de noimă; iamt
doar cătrebuia săl-revăd pe Wil. Nu iut cem-a fi făcut fără Sukey.Am tottrezit-o agitându-mă nî somn,
a a căpână la urmă
a venit în pat lângămine,cuieaalături, m-am mai lini it.
În timpul zileieram ocupate cupregătirile pentruvizita lui Meg, dara apărut
o problemă cu domnia Martha.Chiardacăîn cele mai multe privin e era
lucidă, grija eipentru Jamie devenise o adevărată obsesie,deacum- refuza
săl-mai piardă din privri.
Fany nea- amintit cădomnia Martha se urtasep exactla fel i cu Salyi,când a
fostde acord so- lase aim liberă, Saly murise.
Nu încăpea îndoială că omnida Martha credea căamieJ era al ei. Ceruse
săise ducăahainele de copil din pod iîl îmbrăcape Jamiecu ele.Mâncau
împreunăîn salona ulalbastru,laaceea i masă,serv i de Fanny. Până
ieuîncepusemsăfiu îngrijorată de legătura lor ,i până la urmă,a trebuit să ufi de
acord cu Mama Mae cărebuiat săîi despărim.
Aziscăeraminunată,darnudeaceeaveniseîncameramea.
— Lavinia,aspus,tunutesim ibine?
— Bada,am asigurat-o.
— Nupoisădormi?m-aîntrebat.
— Nu,Meg,am min it.Deceîntrebi?
— Nu e titu,aspusea.E tiaade… nervoasă. ieu imama credem
căe itprea abăsl. Mult prea abăsl.
— Ah,da.Din cauza emoilor.N-aiidee câtde nerăbdătoare am
fostsăvenii în vizită.
— Lavinia.Ce-apăitMarshal?E denerecunoscut.Nu-mivine
săcredcăsa- îndepărtat atât de părin i mei.
— Ah,Meg,suntsigură că vrea doarsă le fie pe plac i-ie teamă
cănu reu ete,am spus.
— E tisigurăcăetotulînregulă?Aîntrebatea,dinnou.
— Suntbine,am min it.
Ce puteam să spun? Mi-era teamă să deschid gura,mi-era teamă că n-
aveam să mă maiopresc până nu spuneam tot. i nu puteam să fac a a
ceva. Cum puteam săi- spun despre ce sim eam pentru Wil? Cum puteam
săi- spun despre sarcina lui Beattie,despre elaria lui Marshal cu ea? Cât
despre ucrull oribil pe care mi-l făcuse cupu in timp în urmă,abia reu eam
să mă gândesc eu la el, nu se punea problema să vorbesc despre a a
ceva.
Meg, dându-i seama că nu mă sim eam în largul meu, s-a uitat prin
cameră ia schimbat subiectul.
— Ceprimitoareecamerata,aspus,câtededrăgu ă.
— Da,am spus,u urată că renun ase la ideea de a-miafla problemele,nu
tiu cum să vămulumesc, ie mameiitale,că v-ai gândit săfacei asta pentru
mine.
Am continuatsă vorbim despre camera mea idespre restul
casei, cutoate comorile pe care el adăpostea. După ce a lecat,p m-am prăbu
it pe pat, întrebându-mă cum aveamsă acf afă la tot
câttimp avea sămaidureze vzita lor. Cu abia câteva săptămâni
înainte,ardeam de nerăbdare să vină.Acum, îngrozită că ar fi putut să en
afle secretele ur noase,iabia aeptamt să lecep.
Domnia Sarah era mulumită de elulf cum î irevenise sora ei,
dar o îngrijora ata amentul acesteia faă de Jamie.Când am
rămas singure,m-a întrebat cine era copilul iceiam tdespre el.
— tiucăedelacolibe,aspusea,darlaculoareapecareoare
îi cam pui întrebări.
— E fiulluiBele,am spus.
— FiulluiBele!Nuera…
S-a oprit, dar nu înainte să-i percepdezgstul din glas. tiam că niciea nu
cuno eat adevărul despre relaia lui Bele cu Căpitanul, darnu tiam unde să
încep i unde să mă opresc cu dezvăluirea ui,l a a căn-am spus nimic.
Abiaadouazidimineaă,dupăcetrăsuralorapornitladrum,
iareu am rămas ăs le acf uc mâna,mi-am permis să daufrâu
liber sentimentelor. La mult timp după plecarea lor, când praful
ridicatde răsurăt se aezase ed mult, Unchiul Jacoba venit im-
a acoperit cuun al.M-a îndemnatsă ntrui. M-am uitatla chipul
lui îmbătrânit iblând, căutând un răspuns.
— Unchiule?am spus.
— Haide,copilă,azisel imi-aoferitbraulcasămăconducă pe scări.
Lavinia
Am dat peste cele ase sticle nedesfăcute de laudanum în aceeaziicând
am găsit actele de eliberare ale lui Bele.După
vizitaluiMeg,nimicnu misemaipăreacăaresens idemulte orirătăceam fără
rostprin casă. Iarna î iintra în drepturi, dar nu acela era motivul pentru care
nu mai ie ame săcălăresc.Findu-
mi prea eamăt de urmări, nu maiaveam curajso- vzitezpe Bele ,i fără asta,
nu aveam nicio altă destinaie.Completlipsită de raiune,nu pricepeamde ce
Wil nu încercasesă mă maivadă.Nu
mai aveam chefsăcitesc,încercândi să-mi lini esct intea,m îmi
căutam o altă ocupaie. Făcusem, împreună cuMama,inventarul
lucrurilor din casă în anul dinainte dar, din diferite motive,ne
opriserăm înainte să ajungem la camerele domnieiMartha.
După vizita domniei Sarah, domnia Martha avea din nou
nevoie de supraveghere permanentă.Mama,Fany i cu mine o
îngrijeam cu rânduli ntrunaî din ace lzile, ândc copii
domnia Martha dormeau, am observat ulapuld înalt pentru
lenjerie din salona ul albastru. Mi-am amintit cănu verificaserăm
ce coninea.Nu era o treabă care sămi- facăplăcre, dar nu puteam să
maistau degeaba ore nî ir, a acă m-am hotărâtsă
mă apuc. de
M-am urcatpe un scaun de lemn ca să ajung la rafturile
sus.A fost ositorbsă dau jos toate teancurile de cear afuri i
cuti pentru pălării, a acăm-am bucuratcând am terminat icu
ultima.Auzind sunet de sticle din ea,am fostcurioasă iam
deschiso-.Înăuntru erau asesticle pline cu laudanum. Oare domnia Martha
el ascunsesecuani în urmă? robabilP că a,daltă explicaie nu exista.Oare
era un loc unde obi nuia să ascundă lucruri? Stăteam în picioare pe scaun,
dar un reu eam să văd
până în fundul dulapului. Am pipăit cu mina i aproape că am
ratat pachetul dar, odată ce l-am sim it, l-am învârtit până am
reu ti săl- apuc.Era un plic adresat uil Bele.Am recunoscut
imediatpachetul luatde domnia Martha de Crăciun, cumuli ani
în urmă. tiam căîn elerau actele de eliberare ale uil Bele.Plicul
mă speria.Oare ce semnificaie ar avea acle documente pentru
ea cum?a Ar fi putut Marshal să eloloseascăfmpotrivaî ?ei
Înainte săvină Fany să mă înlocuiască,am dus pachetul i
sticlele de laudanum în camera mea.Nu am vorbit cu nimeni
despre cedescoperisem iintenionam săfac caactele săajungă la Bele
câtmai curând.
În seara aceea am luatlaudanum ca sămă linitesc nainteî de culcare.A
funcionata ade bine,încâta doua zi am amestecat câtevapicături cu pu in vin
de Xeres cuo jumătate de oră înainte de masade prânz. Combinaia s-a
dovedit cu adevăratmagică. Am pututsă stau linitită în prezen a luiMarshal
iam reu it
chiar ăs mănânc fără sămi- fie rău. Am văzut că nici măcar
prezen a lui Beatie, gravidă cum era,nu mă maideranja ca înainte.
Marshal părea mulumit de starea mea relaxată ,i
crezând că era din pricina vinului, m-a ndemnatîsă maibeau.Nu m-am
împotrivit.
Am continuatsă folosescdrogul, ivăzând că îifăcea mereu
efectul, nu a duratmult până când am început să mă bazez pe el
zilnic pentru a mă sim i mai bine.
I-am scris lui Meg,povestindu-i despre cât edbine îmi făcea, dar când mi-a
răspuns avertizându-mă în legătură cu efectele
nocive ale opiumului, m-am supăratatâtde are,tcăvoia să mă
lipseascădealinareape care mi-o găsisem, încât am înceat să-i
maiscriu.
În seara de Crăciun, Fany m-a rezitt dintr-un somn adânc.
— Mamaarenevoiedătine,mi-aspus.Beattiena te.
— Unde-iIda?am întrebat,încercândsămătrezesc.
— E bolnavă,aspusFanny.
— Du-te,i-am zis.RămâneucudomniaMartha.
— Mama zice că pă tine te vrea,a spus Fanny.Zice că-io
na eret grea.
M-am îmbrăcat, nemulumită.Papa George mă a tepta la u a
din spate imi-a întins braul, apoim-a condus, inând o toră aprinsă. Am auzit
ipetele lui Beattie veind din bucătărie.Încă
indignată că mi se deaă ceaa sarcină,a fimers mult maiîncet dacă Papa nu
mă răgeat după .el
Darnu am rămas ecer pentru mult timp.Mama o făcuse pe Beattie să
seridice isă facă câiva pa i ,i când am văzut cât suferea,mi-am aruncat aul de
pe meriu im-am dus s-o ajut.
— Ţine-o-npicioare iajut-osăsemite,aspusMama.
— Sprijină-tepemine,Beattie,am spus.
Am inut-obinedebra i,cu faacontorsionatădedurere,m-a prvit.
— Îmiparerău,domniaAbinia,miaspus.
— t,Bea,am zis,daro nouă contraciei-a arcuitspatele i nu sunt
sigură că m-a auzit.
Dimineaa devreme,când copilul sa- născut, eram toate trei
epuizate,dar ucuroasebde succes. M-am sim it atâtde u urată când
Mama i-a dat copilul ciocolatiu lui Beattie.
Proaspăta mămică dormea,iar ue i Mama Mae pregăteam micul dejun.
Când Mama a dus mâncarea al conac, eu am rămas cu copilul,
mângâindu-i fei oara până când Beattie sa- trezit. I-am pus copilul în
braele ntinseî amirâsamândouă când -ia încreitfaa micuă. S-a uitat la el ia
spus:
— Îmiparerăudederanj.
I-am făcut semn să tacăMi.-a luat mâna i mi-a sărutat-o.
Drept ăspuns,r i-am sărutat-o i eu pe a ei. Nu i-am spus prieteneimele din
copilărie căîn timp ce sechinuia sănască, am
văzutsemneledepetrupulei.Nu maiaveam nevoiedealtcevaca
săfiu sigură cănu era decâto victimă nefericită a soului meu i m-am întristat
aret când m-am gândit la necazurile pe care i le făcusem ieu.
— Ia-o,aspusMarshalarătândspreSukey.Du-ode-aici.
— Nu,l-am implorat,strângând-o pe Sukey în brae.Te rog,
Marshal, n-a făcut nimic ăur.
— La iocioară să mă mu te imaizici ică n-a făcutnimic
rău! a ipat el.
— Vroiadoarsăteoprească.
— Sămăoprească?Sămăoprească?!
S-a întors către Papa, care ămăsesera ul ă.
— George,am zissăvis-oieide-aici,aspusel.
Sukey eineas rânsst de mine cubraele,dar Marshal a smuls-
de ângăl minei a aruncat-o spre Papa George.
— Du-ode-aici!
Ochi lui Papa aruncauscântei itrupul i se cutremura ,i
pentru o clipă teribilă, am crezut căaveasă-l refuze ep Marshal. Dar sa-
stăpânit ,icuo blândee ei tăi din comun, a convinso- pe Sukey ăs vină cuel.
— Auluat-oazi-noapte.S-adus,aspusMama. Am
privit-opeMama,refuzândsăcred.
— Dece,Mama?am întrebat-o.
— Zicecănu vreasătemairăsfă.A ziscădac-o in totaa,o să mă
vândă păinem.
Expresia eiînfrico tăa mi-a spus călua în seriosamenin area. Am
rămassăprivescîngoldupăceaie itdincameră.Scaunulde
lemn de lângă perete mi s-a părut u or ac un fulg când l-am ridicat. L-am izbit
de pat cu atâta foră, căsau- făcut ăndăriatât scaunul cât i tâlpuls
baldachinului. Cu toate acestea, ma continuatsătrântesc ottce mă
înconjura.Când n-am maigăsit
nimic,m-am prăbu tipe podeaam idat frâu liberdureri.
După ce Sukey a fost vândută,am refuzatsă maicoborn î sufragerie la
masă,iar Marshal nu a trimis după mine.Nu ne vedeam
deloc,fiindcărămâneam susdecâteori tiam căeacasă.
Marshal î iimpuseseunctulp de veder nî casă.Tuturor el era teamă.După
ce ukeyS aostfvândută,nimeni nu semaisim ea nî siguran ă. Aveam senzaia
cătoată familia mea mă învinovăeape mine i de ce -nar fifăcut-o? Era vina
mea.Maimult, îmi era
teamă că Marshal aveasă în eleagă gre ti orice încercare dea-mea de a
comunica cu vreunul din ei, a a că nu vorbeam prea
mult cu ei. Sufeream pentru Sukey a a cum nu maisuferisem vreodată
i,sim indu-măvinovată,refuzam oriceconsolaremi-ar fi putut oferi ai mei.
CAPITOLUL CINCIZECI
1810
Bele
Sukey -as dus de cinciani.
În timpul ăsta Beattie i-a mai făcut doi băiei lui Marshal. A reu ti să-l învee
iacum elstă mai mult la bucătărie decâta l
conac.Mama zice cădacălui Marshal îi pasăde cineva,aia e Beattie.Beattie
zice că nicinu prea mai are relai cu ea. Vine doar să doarmă.Zice căuneori
chiar seoacăj cu copi. Dar ed cle maimulte ori e prea eatbca săi-dea seama
unde e.
WilStephensne-aziscăîn curând Marshalosăpiardătotla
cări ila pariuri. Vinde totmaimult pământ ichiar oameni de la colibe.Mi-a
fostfricăsănu-l vândă pe Jamie al meu, dar Wil
Stephens a spus că n-o so- facă.Marshal iet că Wil Stephens abia a eaptăt să-l
cumpere pe Jamie dacăse veite oczia.
Mi-au zis că Jamie almeu e tare de tept.Cite te toată ziua. Mama zice că vorbe
te foarte bine,ca icum ar fichiar ed la conac.Au zis cătoi îl iau de alb. Când mi se
acef ord ed el, îmi spun căpoate căa ao săscape.Poate căîntr-o zi o săpleceo i
sătrăiascăcaun alb.
Pe aicilucrurile merg bine.Wil Stephens sa- însurat în sfâr ti. tim toi căa a
eptatt săvadă cum se ezolvărtreburile cuLavnia. O dată sa- dus acolo săvadă ce
aimfaceS.-a dus al u a ind faă,
ca un domn, ia cerut so- vadă pe Lavnia.Marshal a venit la
u ăcu pu caîndreptată spre Wil ii-a zis cădacăse ntoarceî o
sătragă.
Când Wil a văzut că un putea săfacănimic,nu sa- maiîntors.
Anultrecuts-aînsuratcu ofatădelabiserică,iarnouăneplace
de eadestul de mult. Nu e vreofrumusee.Are pieleatare albă i
părul galben iparcă nicin-are gene.Nu prea râde ivorbe te
despre Domnu’ maimult i decâtMama. i, ca să vezi, o cheamă
Martha, a a căiteu cum îi zic eu altcuiva omnida Martha.
Lucy munceet al conac.Eu rămân aici igătesc amigrijă de copi. Lucye ercităf.
Zicecănu i-a trecut niciodată prin cap căo
să lucreze în casăI.-am zis cănici eu nu m-am gândit că o să muncesc
albucătărie io săam grijă de copi pe care bărbatul meu i-a făcut cu altă femeie.
Am râs amândouă pentru că ăsta e tristul adevăr.
Ben e otult pentru mine Lucy,i dar neoriu Lucy nevi al mine i-mi zice:
— E preafrumospentruunbăiat,i-aspus.
Jamieera foartemofturos.Voia ca hainelesă isepotrivească
întotdeauna perfect iî i ineamereu părul buclat imoale legat
la spate cuo panglicăneagră de satin. Făceam eforturi să-l iubesc
a a cum o iubeam pe Ely, darceva din el nu mă lăsa să mă
apropii. Nu se purta niciodată rău cu domnia Martha sau cu
mine,dar acădaltcineva nu-i era pe plac,imediat căpăta un aer
superiorcare a ăcutf-o de multe ori pe Mama să spună că avea o
părere preabună despre elînsu .i
Dea- lungul anilor, Papa a tot ncercatî să-i trezeascăinteresul
lui Jamie pentru activităi în aer iberl. L-a învăat săcălărească
,i când Marshal nu era prin preajmă,chiar ăs vâneze cupu ca pe care ineao
ncuiatăî în grajd. Dar Jamie nu petreceaultm timp
cu Papa ,ide ce lmai multe ori, rămâneaînchis nî casă. Cările erau pasiunea
lui, a a că -ipetreceaore în ri la biroul din salona ul albastru, unde citea,
scria istudia poezia. Îl fascinau ipăsările, iîn felul acesta îmi aminteadeseori
de Meg.Obiectul cel maide pre allui Jamie era o carte despre păsările din
— Fin’căos-avem necazuri.Simt.
— ice putem să facem? Unde o să seducă? Nu putem să-l
trimitem înapoi la bucătărie.Marshal e otttimpul peacolo-.
— Jacob aziscă-liala el iGeorgeosă-lia sămunceascăla
grajduri.Zice ăcJamie sepricepe al cai.
— Dar ticăJamien-osăvreasămunceascălagrajduri.
— D-aia tre’să-lducem d-aci. Cre te repede. Tre’să-nvee
undei- e locu’.
— Darundeelocullui?Măîndoiesccă-iaminte tedeBele.
— Când afostlagrajduriultimaoară,Papai-azisdăBele,că
eae mama luiadevărată.Jamie sa-enervat,i-a zis u’lPapa cănu iet cezice.
Jamie a zis că-ialb. Papa„Nu,ei-azs:tinegru ca i
— Aiterminatcuboala?m-aîntrebat.
— Aproape mi-am revenit,draga mea,am spus,luând-o de
mânu ă.Mae aisz că mâine potsă acf o limbarep.
— iosăfiimaibine?
— A acred,am linitit-o.
— O să iei iar picături? m-a întrebat cu glas tremurător.
Picături? De centrebi,î dragamea?
— Nu-miplacecândleiei,aspusea.
Am făcutuneforts-oîntreb:
— Decenu-iplace,Ely?
Am observatcă a fostnevoiesă-iadunetotcurajulca să-mi
răspundă:
— Pentrucădormitoatăziuasauplângi iîmispuisăplec.
Ochi i sau- umplut de acrimil ibărbia a început să-i tremure.
— Vino.
Mi-am desfăcut braele so-primesc.În timp ce oineamstrâns,
plâns în hohote.Lacrimile eim-au făcut să în elegun adevăr dureros.Îmi
abandonasemcopilul în încercareameaegoistă de a evda din realitate.
— Dragamea,chiarazivorbeam cu Maedesprepicături.Cred
că un o săe lmaiiau. Adevărul e că mă simt mult maibine.
I-am luat chipul în mâini ii-am zâmbit:
— Îidaiseama?Mameitalei-a trebuito lovitură zdravănă la
capcasăse acăfbine.
Am asigurat-ocă nu avea decesă-ifacă griji,că Mama Mae
mă îngrijeafoarte bine căiaveamsăîmi revin completîn curând. După ce
alecatpEly eram epuizată,dar, când Mama mă ajuta să mă întind din nou în
pat, am pus-o sămi- promită că va
ascunde picăturile de mine.Mama nu părea reap convinsă.I-am spus să
oaducă pe Fany nî camera mea,cândi a venit, leam-
cerut să-mi promită că, dacăvoicere,nu-mi voradpicăturile.Ca
săle arăt căeram serioasă, leam- spus undeineam rezervele i-i
am cerut lui Fanny săle ai. Când sa- urcatpe scaun isa- întins
casăajungăla fundul raftului de sus mi-am amintit de actele uil
Bele.
M-am hotărâtrepede că,dacăFany avea săle scoată,i le voi
arăta uil Mama;uitasem că miî zburaseră din mmă când căzusem
i nu aveam ide că erau la Jamie. CândFanny a scos numai
sticlele de audanum,l m-am hotărâtsăi-spun altă dată lui Mama
despre actele lui Bele i să mă ocup deocamdată numaide
renun areala drog.
i a aa fi făcut dacă n-ar fi fostatât ed greu. De i eram hotărâtă să-mi in
promisiuneape care -io făcusemlui Ely, n-a fi crezut că,odată cemi-
recătasempputerile,drogul va deveni o adevărată obsesie.În săptămânile
următoare,în momentele cle mainegre, imploram să mă lase să nu-mi in
promisiunea.Dar
Mama m-a refuzat. Noaptea dormea în pătu ul lui Sukey, iar nî timpul zilei nu
rămâneam niciodată singură. După un timp, Mama a insistat ăs ies isă fac
câiva pa ipeafară- cu ea.Nu voiam să ies,fiindu-miteamă să nu-
lîntâlnescpeMarshal,dar
ea m-a asiguratcă un prea ădead epacasă-.
Când am cedat i am ie it la soarele tămăduitor, mi-am dat seama câtde
mult mă izolasem. Într-o zi neam- dus la grajduri săl-vedem pe Papa
George.M-a salutat atât de călduros,încâtm-
am întrebat de ce nu venisem săl-vădmaidemult. M-a spurprins că
aveaărulpcărunt ii-am spus.
— Îhî,a zis zâmbind itrecându-imâna muncită prin păr.
Trecetimpu’.
M-a privit în ochi iam văzut că e ulmumit de ceedev.
— Taremăbucurc-ovedem iarăpăAbiniaanoastră,aspus i
mi-am datseama că a folosit inten ionatnumele meu din
copilărie.
Am vrutsă-lîmbrăiez,dar tiam că un asemenea gestera
periculos entrup amândoi. Am început însăsă vorbesc despre cât era de cald
icum iarba arsăde soare of eansub pa i no rit i
avea atâtde multă nevoie de ploaie. Am spus că sunetul îmi amintea de cum
mergeam pe runzef uscate. Mama Papai aufost de acord cumine,iar ue mi-
am amintit de prima petrecere al care fusesem împreună cu ei, la colibe.Mi-
am adus aminte cuplăcer cum i-am privit dansând împreună.A a am ajuns
să ne amintim alte ucrurilplăcute,de oti ani în care avuseserăgrijă de mine.
Bele
Dimineaa devreme,la început de august. Muncesc nîgrădină.
Anulăstaea adecald idesecetă,căparcătotcefacesăcar
apă. Mă uit la George care face pe măscăriciul pentru copi, îi strope et cuapă -i
face săâdăr. Dar de al o vreme amtottimpul
senzaia cămă priveet cineva. N-am văzut nimic,dar simt căa a e.
Când a venit vremea mesei, am scos mâncarea ne-iam a ezat toi în faa
bucătăriei.N-a fostnevoie săgătescpentru conac,mai e supă de ieri ini et
pesmei de azi-dimineaă. Lucyvine de la conac sămănânceeai isăi-dea
ibebelu ului celmai mic.I-am pus ni et unt ijambon pe o elief groasăde pâine i-
ami dat-o so- mănânce câtîi dă copilului. tiu căi-e foame pentru că nimănui
nu-i placesă mănâncemaimult decâtlui Lucy.
— Azin-avem castraveid-ăiamurai?m-aîntrebat.
— Bada,am zis, i-aducacum.
Am intrat,am luatun borcan iam tăiatcâivacastravei,apoi
i-am dus afară.De data asta am fost sigură că mă urmărea
cineva.M-am uitatiar nîjurul meu, dar -nam văzut-o decâtpe
Lucy itânduu-se cupoftă la murături. Apoim-a apucatrâsul.
— Aoleu,nu!am zis,uitându-mă urâtla ea.Iare tigravidă,
Lucy? Ultima oară ai fi mâncatmurături de dimineaă până seară!
Lucy -ia dat ochi peste cap ia zis:
— Acolo,la conac,domnia Martha zicecă-io binecuvântare. Pentru mine e
doarmaimultă muncă.
Am începutiarsărâd,daradevărulecămi-emilădeea.Încă-i maidă
să găsu celui mic.
— ticăosăte-ajut,i-am zis.
— Dacăn-aifitu,Bele,nu tiucem-a face.Îmieticaosoră.
I sau- umplut ochi de acrimil. A aface ereum când e gravidă. I seascute
ilimba. Ben vine la mine uneori -imi zicecănu iet ce-a apucat-o. Eu îi zic:
— Ia încearcă itu să umblidecolo-colocând e ticâtcasa i să
vemddacăi-mai arde să cân i.
— CefaceMarthaluiWUl?am întrebat-opeLucy.
— Maibine,da’cu câtîicre te burta maimult,să umflă i picioarele mai rău.
O mai doare capu’i. N-o ajută dălocce -ai dat doctoru’. Parcămai rău îi
face.
— CândmaivineFannyosă-izicsăcearăvreunleacdelaIda.
Oare -lar lua? Am zis.
— Poate. tiu că-iefrică.A aamuritmamaeicând anăscut ultimu’
copil, a spus Lucy.
— Spersă nască u or,am zis, tică noio să trebuiască s-o
ajutăm.
— Poates-oaducem păMamaMae?
Am clătinatdincap.
— E preagreu pentru ea.Ultimadatăcând avenitEddy,azis
căau atâteanecazuri, căle efricăsămai pleceMarshal. deja a
vândutmaitoioamenidelacâmp.
Lucy -ma ntrebatîîn oaptă:
— Ţi-efricăpentruJamie?
Am datdin cap că da,fiindcă uneoriîmie prea greu isă-i spun
numele.
— Uneorinu potnicisă dorm de grija lui,am zis.DarWil Stephens mi-a
promis cădacăMarshal îl vinde pe Jamie,o săl-găseascăo săimi-l aducă.
— Ei,Bele,astaînseamnăcăe tiliberă.
— Daraidatogrămadădebanipemine,am zis.
— iameritatpânălaultimulbănu ,aspusel.
— Dacărămânaici imuncescbinedetotpentru tine,aiputea sămi- daibani săl-
cumpărpe Jamie?
— Nu credcăMarshalosăîlvândă,darlatribunals-arputea săfie
de ajuns actele acesteacasăfie iberl.
— Maidegrabă l-aromorîdecâtsă-idea hârtile!Marshalare
mare nevoie de bani imă gândesc că acădl-a lătip dublu poate l-ar ăsal.
Wilascuturatdincap.
— Ţi-artrebuitoatăviaasăfacirostdeatâiabani.
— N-am undesămăduc.Adevărulecă,dacămăvrei,vreau să
rămân aici, am zis.
WilStephens i-atrecutmanileprin păr,aacum faceelcând se
gânde te.
— Uitecum facem.SuntsigurcăLucy i-aziscădoctorulmi-a recomandats-o
duc pe arthaM la munte câteva săptămâni. Crede că o săi-facăbine
răcoarea.O săl- las pe Ben să se ocupe de
treburi imă bazezepinet să-l aju i. Imediat ce ăm întorc,o săne
ocupăm de treaba asta. i dacă te hotără ti să nu mergila tribunal, o să-i fac
rostde bani. Când te hotără it cevreisăfaci,
o sătrimitem pe cineva -săifacăpropunerea. N-am maizis nimic. tiu că Wil
Stephens e nu om de cuvânt. Dacăa zis că o sămi- facărostde bani, a ao să
facă.Dariu t
sigur că n-o săse ezolver imicn cu avocatul lui. Am mai încercat
de nu tiu câte ori. Nu. tiu căMarshal trebuie sămă vadă pe
mine. Trebuie să mă vadăpe mine nî genunchi.
A douazidimineaăWil idomniaMarthaau plecat ieraa a
de cald iuscat otul,t că pământul suna ca piatra sub roile trăsuri. tim cu toi căWil
nu vreasăplecede aici, dar a ae el, trebuie săstealângănevasta lui.
Au trecut aproape două săptămâni. tiu că Wil Stephens trebuie să se
întoarcă zilele astea.n Îfiecare dimineaă mă uit după Jamie,darnu sa-
maiîntors.După cemi-am văzut băiatul, n-am maiputut să mă gândesc la
altceva. tiu că trebuie săl-ajut, să-l iau deacolo,- de lângă Marshal. Tot a eptt
să apară ca să-i spun căWil o să-mi deabani casă-l eliberez.
Când am văzut că totnu apare Jamie, m-am gândit că trebuie sămă duc acolo înainte săvină Wil. Mi-
a intrat în cap că, poate,
dacăvorbesc cuMarshal, o săîn eleagă.O să-i arăt lui Marshal actele
mele,poate căo să-i spun icătatăl meue Căpitanu’.
Am a teptatpânălaoracinei,când Ben iLucys-au a ezatla masă,apoil-am
trimis pe George aleisăle spună că mă doare capul i mă culc. Apoiam plecat.
Am mers repedei nu m-am gândit la nimic,casănu mi se acăffrică isădau
înapoi. Când am ajuns, m-am dus dreptla bucătărie.Mi-am număratpa iica
sănu mă întorc.Unu, doi, trei. Unu, doi, trei. Nu m-am uitat în jur, m-am uitat
doar la picioarele mele care mă duceau la bucătărie.Unu,doi,tre.Unu,doi,trei.
— Aiînnebunit?azis.Cecautăaici?
S-a uitat în jurul lui deparcă ar fi fost cineva care săi-
răspundă acolo.
Am continuat:
— Sper să-i convină, am zis. Dacă-l trimit pe Jamie la
Philadelphia. Acolo poate să zicăcă-i alb.
— Alb?!E uncioroi,proasto!Uncioroi!
— Dare la felde alb ca tine.Tu e titatăllui,am zis.Arfi timpul săte
gânde itla asta.
— Ie ide-aici!
— Marshal,am zis,Jamieebăiatultău…
Beattie,din spatele uil Marshal, îmi totfăceasemne sătac,dar deja era preatârziu. O săzic ottce ma
de zis.
— E copilultău,Marshal!Ce-o să faci? O să-lvinzicum ai făcut
cu toi ceilali?
Marshal a fost a ade iute,că nici n-am apucat săi -văd pumnul. M-a lovit a
ade are,tcă ma ameit.
— Undemi-epu ca?aînceputsă ipe.
Beattie lî inea.
— Fugi,Bele,fugi!mi-azisplângând.
A acăam fugit.
Lavinia
Aerul parcă pocnea de cald ce era. Într-o după-amiază insuportabil de
fierbinte,pe la sfâr tuli lui august, am insistat ca
Ely sărămână în casă, la adăpost.Fanny săteacu ea ise ucauj
cu păpu a uil Ely. Domnia Martha era agitată ieu încercamsă
o lini esc,tctindu-i. Jamie,care plecaseîncăde al primele ore ale
diminei, deabia- se întorsese. Stătea tolănit pe un fotoliu ise
uita la mine.Era prudent de când îmi revenisem inu mailuam
laudanum. i eu eram în permanen ă atentă la el. Căutasem
actele uil Bele peste ottprin cameră inu le găsisem. Am bănuit,
eliminând oricealtă posibilitate,că erau la Jamie ,i chiar dacă
voiam să-lîntrebdeele,nu preamătrăgeainimasămăconfrunt
cubăiatul acela posac. ,ichiar
Purtareareaa lui Jamie oderuta pe domnia Martha
dacăera în continuare grijuliu cu ea,nouă nu ne adresa nicio vorbăbună.Cu
câtevazileînaintemădusesem laMamaMaesă vorbim despre situaia
luiJamie.I-am spus că până ieu îmi dădeam seama că era timpul pentru o
schimbarei eram gata să îmi in promisiuneafăcută.
— Trebuiesăplecacum?
— Nu,osăteascundem pânăseîntunecă.
Mă gândeam cu dispeare la o ascunzătoare:podul, pivnia, afumătoarea?
Deodată sau- auzit strigăte,apoipa ipe scări, iar u adormitorlui sa- dat de
perete nainteî săapuc săajung al ea.
Rankin stătea ângăl arshal,M rânjind la mine,beat.
— Marshal!CeDumnezeu…
— Ducei-ode-aici,aspus,făcândsemnspreEly.
Unchiul Jacob, care o ineaîn brae,a dat săse dice,ridar i-am făcut semn
săse aeze al loc.
— Nu,Marshal,am spus.VreaucaElysăsteacumine.
— Prea bine,a spus Marshal,n-aidecât.Să vadă iea ce
harababură ai creat.
Nu vorbeaclar imirosea băutură de al distan ă. S-a apropiat
de Jamiei l-a aruncat la picioarele uil.
— Băiete,azis,tuvicunoi. Jamien-
aavutcurajsăreacioneze. Domnia Martha sa-
ndreptatîde spate:
— Domnule,a spus ea pe un ton amenin ător,chemai-lpe
Căpitan. O sărezolve leproblema.
— Mamă,m-am săturat de povestea asta,a spus Marshal, întorcându-
sespre ea.E copilul uneiciori! Uită-te al el! E negru!
L-a apucat epJamie de ceafă ii-a apropiat afa de ea,iar Jamiea
ipatdedurere.
— Isabele!a ipatdomniaMarthalamine,casăintervin.
— Marshal,nu face asta,am spus făcând un pas înainte i
chinuindu-mă să-mi păstrez inil eatîn glas.Jamie etotul pentru ea.
— t,bunico,aspusel.O săfiebine.
Ea a ăcut,t iar Jamie a continuat:
— O sămăîntorcsăteiaucumine,bunico.O sămăîntorc.
Apois-aridicat il-afixatpeMarshalcuochiulsănătos.
— Scoatecioroiulăstade-aici!a ipatMarshallaRankin.
După ce-au plecat, Mama Mae aostf prima care a eschisd gura.
— Abinia,aspusea,trebuies-oieipeEly isăvăduceilaWil Stephens
nainteî să efi preatârziu.
Domnia Martha ipa într-un felpe carel- cuno eamtpreabine iam tiut
imediatce veamade ăcutf. Am amestecato doză mare
de picături cu apă.Mirosul mi-a amintit imediatde scăpareape care mi-o
puteamoferi dar, chiar acădmâinile îmi tremurau de
dorin a de alua drogul, i l-am dat femeicare aveanevoie nuim-am atins de
el.
Am trezit-o pe Ely când se întunecase deja.În timp ce o îmbrăcam, i-am
spus că untrebuia să acăfniciun zgomot, să nu spună nicio vorbă.
Papa ce cal era acela. Ca la comandă, toi aduli iau făcut semn să acăt.
Eddy a vorbit repede.Beattie venisela eidupă cereu seisăl-adoarmă pe
Marshalcupicături. L-a asiguratpe Eddy că ormead dus nî bucătărie,iar Rankin
era la colibe,preabeat casămai iet ce-icu el.
— Unde-iJamie?aîntrebatcineva.
— S-adusfugalaBele,aspusEddy.I-am ziss-a tepte,da’n-a vruts-
asculte.
Planul era ca, odată ajun ila Bele,eu sărămân. Intenionam săi-cer uil Wil
Stephens să mă primească la el iapoisă mă ajute să ajung la
Wiliamsburg.Speram, date find împrejurările, că părin i lui Meg erau dispu isă
ne ajute pe mine ipe Ely. Ceilali aveau să plecepe jos,spre nord.Păreasă fie
singura lor speran ă.
Am îngheatdefrică.
— Bele!N-a fi venitdacă a fi tiut.Nu putem să rămânem aici.E
preapericulos.
— O săfiebine,Lavinia.O săvăascundeilaBen ilaLucy,a spus
Bele.
— Nu,nu!Nu putem să riscăm atâtdemult,am spus.O să-l
omoare pe Ben dacă ăm găsetela el.
— BenaziscăteascundepânăvineWilStephensînapoi.
— O,Doamne,osăneomoarepetoi.
Pradă panici, începusemsă mă mi c ed cocolo-l. —
Trebuiesămăîntorc,Bele.Trebuiesămăîntorc! Bele m-a
prins de bra im-a întors recătea.
— Lavinia,la ce să te-ntorci? N-a mairămas nimic.Marshal nu-i
sănătos al cap. ti bine.
— Cesăfac?am întrebat-o.
Coliba lui Ben era diferită, având acelspaiu neobi nuit, despre existen a
căruia nu tia nimeni. Nu aveam idee de ce fusese construit, dar ănuiamb
că noidouă nu eram primele care se
ascundeauaco.l priceput. La
I-am explicat tuasiia lui Ely cât de bine m-am
început m-a surprins faptul că era atât de ascultătoare,dar mi-
am dat apoiseama că fusese de mult contientă de situaia
tensionată din casă.Nu- ifăceagriji decâtentrup Fanny. Am
făcut ott cemi-a stat nî putin ă so- lini esct iam încercat să
omortimpul povestindu-i, în oaptă,cum mă jucam cu Fanny i
Beattie în coplărie. ncercamÎ so- răcoresc pe Ely udându-i
hainele cu apă; din fercire era epuizată ide multe oriaipea.
Spre u urarea noastră, Lucy a deschis trapa după-amiaza,
târziu, casăne deani et mămăligă ilapte.Mi-am dat seama din
felul recen îcare ne ratat cănu-i conveneacăne aflam acolo iîi
era teamă in-am învinovăit-o.Mai mult, chiar dacăera grasăde
fel, era evident că era gravidă. Am încercat săimul-umescîn
oaptă, dar mi-a ăspunsr numai printr-o mi care a capului.
Scoseserăm capetele afară iinspiram cu nesaaerul răcoros,
când Lucy ena- sâsâit săne ascundem la loc.N-a maia eptatt i
a trântit u a,închizându-ne din nou în bezna sufocantă. La pu in
timp după aceea am auzit cai i, spre groaza mea,vocea lui Marshal. I-am
acoperit lui Ely gura cumâna ca să-iamintesc că-mi promisese să nu răspundă
dacătatălei o striga.Dar un a strigat-o.În schimb l-am auzit spunându-i lui
Lucycăîntrase nî casalui Wil Stephens, ,i negăsind pe nimeni acolo,mă căutase
peste tot. Fusese i la bucătăria goală i căutase i aco.l Marshal n-a coborât de pe
cal, cisa- mulumit să spună:
Marshal a âs,rcucruzime.
— Nu-ifacegriji,os-ocaut idacă pun mâna peea n-osă-i mai
facănecazuri.
Aplecat,apois-aoprit is-aîntorsspreea:
— Lucy,aspusdeparcăs-arfirăzgândit,să-ispuiluiBencăo
săl-spânzur împreună cu toată familia lui dacăaflu căascunde
vreunuldintrefugarimei.
— Nu,domnu’,cona u’Marshal,nu faceBen una ca asta,a spus
Lucy.
Mult timp după plecarea lui, Lucy nu a deschis ua ca să ne laseăsuăml aer.Am a eptattpână când am
crezut că en sufocăm
iam bătut u orîn scânduri. Când Lucy aăspuns,ravea faa încă schimonosită
de ricăf.
— UndeeBen?am întrebat.
Aridicatdinumeri.
— Bele?
Ascuturatdincap.
În noaptea ungăl care a rmat,u Lucy a eschisd u a ed două ori.
Ely adormit pe sponci, iar eu n-am închis ochi. Mă totgândeam la cum avea
să se ncheieî acel co mar niciun scenariu nu se
sfâr eabine.Până dimineaă, convinsă că singura solu ie era să mă predau,
eram disperată să trec la fapte.Cu toate acestea, iamt cănu
puteamsăcontinui fără ajutorul lui Ben. A eptareat păreafărăsfâr t.i
meu?
În prima dimineaă când Lavnia era ascunsă sub acoperi ,Ben a zis că
trebuie să se ducă să muncească la câmp. tia că Marshal o să năvia izis
cărebuiat săne purtăm cacumi era o zicaoricare alta. Nea- zis mie
luiiLucysăfacemtreabă ,icând vine Marshal,să zicem doar„Da,
domnu’“,nimic altceva, doar „Da,domnu’“.
— S-adus,am zis.
Unchiul Jacob se ottuita la ea, de parcăochi lui ar fi putut so-
mai trezească.
— Unchiule!i-am zis,scuturându-ibraul.Du-te icheam-ope Beattie,z-i săvină
aici, i-am spus,când sa- uitat la mine.Du-te repede,Unchiule.
L-am sărutat ep capul albit iapoil-am tras în sus il-am împins spre u ă.A
trecut pe ângăl enBde parcănicinu l-a văzut.
— Du-te,am zis.Du-te iadu-opeBeattie.Trimite-oîncoace.
N-a zis nimic,dar a pornit pe scări. M-am întors so-mai verific o dată pe
domnia Martha.
— E moartăde-abinelea,i-am zisluiBen.
M-am uitatpe geam i am văzut că Unchiul Jacob aproape ajunsesea
bucătăriel.
— Hai,Bele.S-o-ntindem d-aci,azisBen.
— Stai,am zis.
Imediat am văzut-o pe Beattie ie ndi în fugă din bucătărie i
venindspreconac.
— VineBeattie,i-am zisluiBen.
Am coborâtscările iam a teptat-opeBeattielau adin spate.
Plângea,sebucura că en vede.
— L-aivăzutpeJamie?am întrebat-o.
Adatdincap.
— Am impresia că da,cre’că l-am văzuto dată prin spatele
grajdurilor. După ceau- plecat toi, am ie tisămă uit după el, da’ nu maiera.
— Dacă-lvezi,zi-isăvinălamine,i-am spus.
— Bele!Tre’săplecăm!aspusBen.
Beattie sa-uitat în sus pe scări.
— MăducsăvădcefacedomniaMartha.
— S-adus,i-am zis.
— A azice iUnchiu’.Tre’săvădcuochimei,azisBeattie. Am plecat
cu Ben pe unde veniserăm.Am trecut pe lângă
cimitir, apoipe lângă livadă, până când am ajuns dincolo de colibe.Era
destul de întuneric,dar cuno eamt amândoifoarte binelocurile,aacăam
tiutpeundes-oluăm.Maiîntâiaauzit Bencaii, apoiamândoiam auzit
voci.Neam- întins pe osj.
— Ahh!AzisBen.
— t,am făcutlael,darmi-am ridicatcapulsăvăd ieu.
i i-am văzut pe toi, legai uni de ali, cu Rankin iîncă doi pe cai, împingându-i
de la spate.Toi. Mama,Papa… apoil-am văzutpeJamie!Eralegat
iel.Îiduceaupetoilacolibe.
— ÎlvezipeMarshal?l-am întrebatpeBen.
— Nu,cre’căoficăutând-oîncăpăAbinia.
— Cenefacem?
— Tre’săne-ntoarcem laconac isăvorbim cuBeattie.
— ieace-osăfacă?am întrebat.
— Nu tiu,da’tre’să ne gândim la ceva,a spus Ben im-a
apucatde bra.
Când am ajuns,Beattie cobora scărileinând lampa din camera
domnieiMartha.Era so- scape când nea- văzut.
— Cecăutaiacisămăsperiaiînhalu’ăsta?azisea.
— t,a spus Ben,stinge lumina.S-a-ntors Rankin ii-au prins pă
toi.
— Papa,Mama… am zis.
— Nu!azisBeattie.
— Beattie,azisel,însearaastaosădaifoclacasă.
Ne-am uitatamândouă la el de parcă o luaseaznar.Dar lea continuat:
— icum sădauiofoc?aîntrebatBeattie.
— Euor,azisBen.ÎipregătesciocuBeletotcetrebe.După
aia noine ducem dincolo dă colibe ine uităm d-aco.lTu n-ai decât sa- epti
săsălini eascăttoi idupă aia zicicăte ducisă
vezicefacedomniaMartha,viîncoa’ idaifoc.Aigrijăsăardă calumea idupă aia ie i
afară.Când o săvadă focu’, Rankin i ăilali o să vină să-l stingă. Când pleacă,
noi îi dezlegăm pă toi.
Tuîiieibăiei ifugicuei.
— O,Ben,etisigur?azisBeattie.
— Cealtcevasăfacem?aspusBen.
— Bele?aîntrebatBeattie.
— Trebuiesăfacem ceva,am zis.
Mi sa- părut că ma a eptatto venicie nî pădure cuBen. L-am auzit cum a
început să respire greu când sa- văzut, în sfâr t,i focul. Beattie a reu ti să-l
aprindă cum trebuie,dar nenorocirea
era că Marshalîncăo căuta pe Lavnia iRankin nu vedeanimic
fiindcă era prea beat.Până a ajuns Rankin, focul deja ie ea pe
ferestre ielbăuseatât de mult, că nicinu mai era în stare să
gândeascăMai.întâisa- dus să vadă maideaproape-i abia după
aceeaînceputa să rigest al oameni să ducăa păa.Eu iBenn-am
mai pierdut timpul. Ben a fugit la colibe să-i dezlege,iar eum-am
dus so-ajut pe Beattie cucopi. Dar am găsit-o la u abucătăriei,
plângând. Zicea cănu-l găseape Unchiul. Focul ardeaputernic,
a a că am apucat-o pe Beattie ii-am zis să ia băiei isă se
mite,fiindcă un maiaveam timp itoi o ateptau pe eaDar. un
sa- oprit din plâns,î ifăceagrji căUnchiul seîntorseseîn casă.
Focul lumina de parcă era miezul zilei inu-mi trecea prin cap
decât ăc trebuia să fugim deac-o,la acă i-am tras una lui
Beattiei i-am zis să aducăimediat copi.
Când am ajuns la colibe,Ben îi dezlegasedeja pe toi ise pregăteausă
fugă,dar Mama se ottagita.Zicea că nu vrea să pleceCă. iprima dată îi
prinseseră din cauza ei, cănu puteasă alerge estuld de epede,ra
acăearămâne acolo igata. ApoiPapa
zis că dacă amaM nu pleacă,nu maipleacă icinel, darMama s-
supărat ii-a zis săplece.Ben a zis:
— Papa,tre’sămergicu ei,săle-arăipăun’s-oia.Au nevoie dă tine.
A a că Papa a zis că o să le arate drumul iapoio să se întoarcă
după Mama.Mama -ia spus:
— George,du-te istaiacolo,ajut-opăBeattiecu băiei.Iomă
descurc.
Dar imt cutoi căPapa o săse ntoarcăî.
Focul de la conac ardea stra icn iam văzut că lui Jamie al meuîi trecea prin
capsă seucăd coloa.M-am dus epeder al el.
— Jamie,domniaMarthas-adus,i-am zis.
— Cum adicăs-adus?Deunde ti?
— Am văzut-o.A murit,i-am zis.A luatpreamultepicături.A murit
dinainte săa ifoc casa. S-a dus,Jamie.
— Marshalafăcut-o!Aucis-o!E numaivinalui!
— Hai,i-am zis,împingându-l.Du-te cu ei.După ce scapi,
scrie-mi. O să-i trimit bani să-i iei actele.
— Haide,a zis Ben.Tre’să mergem.Fanny plângea,Beattie
plângea,Papa plângea.
Benlea- zis:
— Gatacubocitu’!Luai-ip-ăiamici ihai!
Fanny l-a luat în brae pe unul dintre băiei lui Beattie,Eddy l-a luat pe ceălalt
iJamie se itau la mine de parcămă întreba ce săfacă.E câtmine de nalt,î dar es
uita la mine cum făceacând era mic.
Lavinia
Noi, din coliba lui Lucy, nu iamt nimic din ce sentâmplaseî nî
noapteaaceealungă. Aproape de zorii zilei, Bena venit în fugă. L-
am auzit din ascunzătoare.Zicea căse uced upăd Wil Stephens. Lucy -al
imploratsănu plece,fiindcăse emeatde ce ars- fiputut
întâmpla dacăera prins fără învoire scrisă.El a spus cătrebuia neapărat
săpleceMarshal. iRankin o prinseseră pe Bele.Erau
siguri că iet unde fugiseră ceilali iaveau de gând so- spânzure dacă nu le
spunea.
Auzinda aceva,n-am mairezistat. tiam căBelearfipreferat
să moară,decât ăs ne pună în pericolpe vreunul dintre noi, i
tiam că Marshal n-ar fi ezitat s-o omoare. Am sim it că
înnebunesci am început să batîn u ă până când Ben a deschis-
o.A încercat sămă lini ească,t dar nu sa- putut în elege cumine.
— Ajută-măsăcobor!Am insistat.Ajută-măsăcobor!
A fisăritdacănu s-arfiîntinsBen dupămine i,odatăceam sim it
pământul sub picioare,am luat-o al ugăf.
Dar lyE nu a vrut sărămână singură.A sărit ieaîn braele lui Ben, după
mine.I-am strigatsăse ntoarcăîla Ben, dar nu m-a ascultat. Nu tiam ce săfac,a
acă am prinso- de mână i am luat-o din nou la fugă pe poteca ce se întindea
de-a lungul
pârâului. Mi se părea că alergăm de ore în ir când am auzit nechezat de
caiîn spatele nostru. Am apucat-o pe Ely ami tras-
după mine nî tufi uri, unde -iam făcut semn să nu facăgomotz. Am auzitcaiapropindu-
se,apoiovocedebărbat.
— Rankin,am spusîn oaptă,apoine-am ascunsmaiadâncîn
desi .Am rămas aco lcât autrecut ei, la o distană destul de mică încâtsă aud
ce vorbeau i să aflucă erau din nou în căutareafugarilor.
Oare unde era Marshal? Unde era Bele? Imediatce mi s-a părut că
suntem în sigurană,am luat-o din nou la fugă.O trăgeampe Ely după
mine,înciudată căea era preaînceată.În
cle din urmă n-a maiputut să lergeaia început să mă tragăde
mină.M-a fi oprit să vorbesc cu ea,dar, pe măsură ce ne apropiam de
casă,am sim it un miros puternic deumf i o eamăt pe care n-o maiîncercasem
a început să mă împingă de al spate.
Am lăsat-o acolo i am gonit înainte. Nu-mi mai sim eam picioarele,nu erau
obi nuite cu un asemenea ritm, iar lămânip amenin au să nu maifacăaăf.Mi-
am interzis să ăm gândesc că putea fi prea târziu imi-am adunat oatet
puterile ca să ajung
acasă.Apoiam făcut o gre eală.Vrând săo iau pe oscurtătură, am lăsatîn urmă
poteca im-am aventuratprintre arbu ti unde,
în scurt timp, m-am trezit, spre groaza mea,înepenită. Am tras
tare casă-mi eliberez ustelef dintre spini rugilor de mure în care
se rinseserăp.În timp ce mă chinuiam să mă eliberez, Ely m-a
prins din nou din urmă.S-a agăatde braul meu, plângând în
hohote încercândi sămă oprească.Dar nu copil de teapani n-
are destulă foră casăopreascăo femeie nî toată firea, a acăam
împinso,-înnebunită, ari ea a căzut. M-a privit de parcă nu-i
veneasăcreadă.
— Rămâiaici,am rugat-o.
M-am întors ami luat-o din nou la fugă,pe potecă,până am ajuns al
pârâu.
Voiam să-ltraversezpă indpepietrelecareie eau dinapă,dar,
din gre eală, numi-am scos pantofii i pe la jumătate am
alunecatpe pietre amicăzut cuzgomotîn apă.Răceala apeim-a
ocati am rămas pe loc o clipă,năucită,cu pârâul curgând
zgomotos în jurul meu, până când am privit nî sus i am
recunoscut afumătoarea noastră pe malul ceălalt. Clădirea gri
mi-a amintit că mă aflamaproapede casă.M-am ridicat, cu
fustele ude grele,i im-am grăbit săajung al mal, agăându-mă
de pietrele care ei eau din apă.
La poalele deaului m-am oprit gifiind im-am îndoit de mijloc,
încercând sămi- recapătsuflarea.Ely m-a prins cumva din urmă
din nou ide data asta sa- agăat caun pisoide ustelef mele ude. Mi-era groază de
ce rafi putut săvadă, dar deja era preatârziu, a a că am luat-o de mână i,
împreună,am urcatpână în vârf.
Ajunsăacolo,am înmărmurit.Elyavăzut iea iascâncit; i-a desprins mâna dintr-
a mea isa- a ezat pe osj.Am înaintat încet, caîntr-un vis.
Soia lui WUl era o emeief banală, dar am observatimediat că i se teacibunătatea ep chip. Nu
aveamidee tiacedespre mine,dar
când m-a salutatmi-am datseama că nu mă judeca deloc. Era palidă iavea
burta mare ,i văzându-i faa suptă, amîn eles imediatcă un se ims ea
ineb.N-am observatcu ce rae îmbrăcată pentru că mi-au atras atenia
papuci imen ipe carei- purta în picioarele umflate.Imediatdupă ce amfăcut
cuno intă,Martha m-a rugatso- scuz. Mi-a explicatcă medicul îi
recomandasesă stea maimult în patpână câd„binecuvântarea“ avea să
vină.
Lucya ajutat-o săiasă ,iprivindu-le,am sim it cum mi se nfigeî un pumnalîn
inimă, fiindcă îmi aminteau atât demult de domnia Martha i Mama Mae. Am
fost salvată de la gândurile mele când Wil a propus să ne a zăme la masă.
Lucy sa-întors săne servească,i chiar dacănu îmi era prea foame,m-am
bucuratsă gust din nou din bucatele gătite de Bele. Când Wil a propus un
toast, am preferatsă beauapă în loc ed vin.Nu maivoiam nicisă aud
delichidulcare-mitransformase
viaaîntr-unasemeneaco mar.
După desert, am început să iscutămd despre viitorul meu. Wil sa- ridicat
isa- oferit sămă lase ngurăsi cu domnul Madden. I-am cerut să rămână,
spunându-ică m-a bcura să aud i păerea lui. Am recunoscut că mă temeam
de ce-mi rezervă vitorul.
să cezd isă mă arunc nî braele ui,l mi-am retras mâna imi-am oferit ajutorul
pentru soia lui, dacăaveanevoie de ceva.N-am avut curajsă mairămân, a a
că-amiuratîn grabă noapte bună. Întoarsă în coliba lui Bele,leam- povesit
noutăile ineam-
bucuratîmpreună.DupăceaadormitEly,am întrebat-opeBele
de Jamie. Era la Philadelphia, nî sigurană, mi-a spus ea. Bănuiam că,după
ege,leram stăpâna fiului lui Marshal, a a că- i am spus asta. I-am spus căo săi-
fac actele uil Jamie o isăi le trimit. Bele mi-a mulumit, apoimi-a povestit cum i
le adusese Jamiepealeei.
— VreisăteducilaJamie,laPhiladelphia?am întrebat-o.Pot să mă
ocup eude asta.
Bele a refuzat.Wil deja îi dăduse voie să pleceoricând voia,
mi-a spus.Apoia tăcut, uitându-se almâini. Când a ridicatdin nou privirea,
aveaochi umezi.Puteasămă roage ltceva?a
— Orice,i-am spus.
Puteasăse ntoarcăîla Tal Oaks,cumine? Am
căzutîngenunchi ii-am luatmâinileîntr-alemele. —
Sigurcăpoisăviacasă,i-am spus.
A douazidimineaăBen avenitcălare,aducându-mi imieun
cal. Nu-l maivăzusem de când mă duseseră la închisoare. Am
pornit amândoi, singuri, către ruinele de la Tal Oaks.Calul mă ducea pe
poteca pe care oparcursesem împreună cu Ely cuatât
de pu in timp înainte,iar eu mă chinuiam sămi- găsescvintelecu.
Pânăa lurmă am spus:
— Ben,cum a puteasă-imulumescpentrucâtm-aiajutat?
— E tidinfamiliamea,Abinia,arăspunsel.
Îmi veneasăplâng atât de are,tîncâtabia am reu tisăîngaim:
— itudintr-amea.
Papa George ne a eptat la grajduri. Părul, care înainte era
cărunt, îi albisede tot. Am ezitat, apoii-am văzut zâmbetul. Am sărit de pe cal iam
alergat să-l îmbrăi ez,liberă, după toi acei
ani.
Când i-am dat actele,Papa lea- luat isa- întors cuspatele.
— Papa,am spus,punându-iminapeumăr,etilibersăpleci
unde vrei, dar a vreamai mult decâtorice ltcevaa sărămâi. Nu m-a sim i
acasăfără tine.Nu potîncăsăte plătesc,dar… Papa sa- întors cufaa.
— Un’săplec,Abinia?Aciecasamea.Doaracielocu’meu.
U urată,voiam doarăsplâng,dar un mi-am maiîngăduit s-o fac.Am început în schimb
săvorbescedviitor. I-am spus uil Papa
că omnuld Maden îmi oferise anib pentru construcia uneicase noi. Am
studiat poprietatea împreună i, când Papa George a propus să urcăm unde
fusese casaeche,v mi-am datseama câtde mult suferea.
BELLE PYKE
FICA LUIJAMES PYKE
NOTA AUTOAREI
Acum câivaani,am restauratîmpreunăcu soulmeu unvechi
han aflat ep pământul uneiplantai, în Virginia. nÎ timp ce făceam cercetări
despre istoria lui, am descoperit o hartă veche, pe care fusesescris,lângă
casa noastră, Dealul negrilor. Nu am reu ti să descopăr originea numelui,
iar storcii mi-au spus că
probabil sereferela o tragedie. M-am gândit impt de luni în ri al lucrul
acesta.În fiecare dimineaă mă plimbam pe teren i mergeam să mă a ez
ângăl
pârâu, unde rămâneam să meditez. La întoarcere,aveamîn faă Dealul
negrlorimă totîntrebam ce sentâmplaseî coloa.
Până la urmă,într-o dimineaă,pe când mă întorceam de la pârâu, m-am
a zate ăs scriu în jurnal. Ceea ce s-a întâmplat după aceea m-a uimit
profund. Cu ochi min i am văzut o scenă
clară,ca i cum ar fifost un film. Am început să scriu, iar cuvintele curgeau pe
hârtie.Am urmărit o fetiă îngrozită, care urca eaudl în fugă,în urma
mameiei.Când au ajuns nî vârf, am văzut,prin
ochilor,ofemeiedeculoarespânzuratădeocreangă
unui stejar imens.Am lăsat eionulcr din mină,îngrozită de întorsătura pe
care o lua povestea.Tocmai scrisesemprologul la Bucătăria sclavilor.De
iistoria antebelică mă fascina, ideeade sclavie mi se părea îngrozitoare,a acă
evitasemîntotdeauna
subiectul. mediat,I am pus colile scrise în sertarul biroului, hotărâtă săle
dau uitări.
Peste câteva săptămâni, discutând cu tatălmeu, am aflatcă o
cuno int ă dea- lui îi cercetasearborele genealogic idescoperise că se
trăgea din Irlanda. Pe la începutul secolului al
nouăsprezecea,lstrămo iilui veniseră pe un vapor,în itimpul călătoriei, ambi
părin i muriseră. Au supravieuit doi frai isora lor aimmică.Familia reu sei
săafle ce seîntâmplasecu cei doi băiei, dar nimeni nu izbutise să dea de urma
fetiei. M-a
străbătut un fior nîtimp ce atăltmeu îmi povestea despre acel
evenimente.Eu am sim it ce sentâmplaseîcu ea.Fusese uatăl
acasă la căpitan i inută ca servitoare în Southside,Virginia,
unde usesef pusăsămunceascalături de sclavii de al bucătărie.
Mă a eptat în sertarul biroului.
Am începutsăfaccercetări.Am vizitatmulteplantaidinzonă,
în special ed pe lângă Prestwould. Am studiat povestiri ale
sclavilor din aceaperioadă iam intervievatfroaamericani- ai
căror strămo i useserăf sclavi. Am petrecut ore în ri în
bibliotecilelocale,laBlackHistoryMuseum,laVirginiaHistorical
Society ila Poplar Forest. Am vzitat de multe ori Colonial Wiliamsburg.În
celedin urmă,am începutsăscriu.În fiecarezi
mi se dezvăluia maimult din poveste cândi terminam, de multe ori
epuizată emoional, mă întrebam ce îmi rezerva ziua următoare.M-am
oprit din scris numaiatuncicând personajele mă duceau în vreun loc
espred care ncăî un făcusem cercetări.
Am încercatdecâteva orisă schimb anumiteevenimente(cele care
mi se păreau prea tulburătoare),darcând am făcut-o,
povestea sa- oprit, a acă am continuatsă scriu exactce mi se dezvăluia.
MULŢUMIRI
Sunt muli cărora doresc să le mulumesc, dar rimelep sunt Bessie Lowe,care mi-a istorisit
cugenerozitate povestea familiei
ei, iQuincy Bilingsley, care m-a ajutat săprivesclumea prin ochi căprui la
felde bine caprin cei alba rit.
Am primitun ajutornepreuitla scrierea acesteicări idin partea
următoarelor insitu i: Prestwould Plantation, Black History Museum din
Richmond,Legacy Museum din Lynchburg, Virginia
HistoricalSociety,PoplarForest,ColonialWiliamsburg,
bibliotecilepublicealeuniversităilorLongwood iVirginia.
Le sunt ecunoscătoarer celor din Farmvile Writers’Group – Reggie,Melvin
iLinda –,pentru căm-au ajutat săîncep, icelor din Piedmont Literary ocietyS
pentru căm-au ajutat săcontinui.
Cum se otpadresa mulumiri prietenilor apropiai? De al bun început, Diane
Eckert a crezut nî capacitatea mea de a scrie. Carlene Baime m-a ajutatsă
mă ridic atuncicând am început să mă clatin. N-a fiputut săscriu această
carte ărăf săfiu ghidată isusinută de Eleanor olanD in-a fi terminat-o
niciodată fără
ajutorul constant iobservaile uil Suzanne Guglielmi.
Îi mulumesc agentei icampioaneimele,Rebecca Gradinger, i
lui Trish Tod, editoarea mea atât ed amabilă.Îi mulumesc,de
asemenea,curajoasei mele copyeditoare,Beth Thomas.
Le sunt profund recunoscătoare pentru ajutor fiicelor mele, Erin Plewes
i Hilary Cummings, i ginerelui meu, Kyle Cummings, care acompus
muzica pentru filmul de rezentarep a căr i.i