UNIREA PRINCIPATELOR ROMÂNE

transpusǍ ÎN LITERATURa vremii

- COLAJ DE VERSURI -

I. „Sub acest măreţ castan

Noi jurăm toţi în frăţie
Că de azi să nu mai fie
Nici valah, nici moldovean;
Ci să fim numai români
Într-un gând, într-o unire,
Şi să ne dăm mâni cu mâni
Pentru-a ţării fericire”
( JURǍMÂNT – Vasile Alecsandri )

II. „ Suntem gemeni, măi fârtate

Din părinţi într-o dreptate,
Ca doi ochi la semănare,
Ca doi brazi la înălţare.

Azi la Milcov cu grăbire

Să-l secăm dintr-o sorbire,
Şi să tragem danţ premare
Peste vechile hotare.

Şi s-aducă sântul soare

Şi-acea zi de sărbătoare:
Danţu-n horă s-ocolească
Toată ţara românească!”
( RǍSUNET LA HORA UNIREI – Vasile Alecsandri )

III. „Timp dorit, zi de speranţe,

Fiu al ţarei, salutare!
România învestită
În veşminte de serbare,
Îţi doreşte, îţi urează
De mari fapte viaţă plină,

1
Şi se-nclină stelei tale
Ce străluce de lumină
( Grigore Alexandrescu )

IV. „Fă dar numele-ti să treacă

Între numele divine,
Celor ce au fost ai lumei
Nobili făcători de bine.
Secolul să te admire,
Şi cu noi să se fălească
Franţa, naţia cea mare,
Naţia cavalerească.

Căci e aspră datorie

Ce o naţiune impune,
Căci e grea, mult grea, coroana
Ce pe capul tău se pune.
Țara te salută, prinţe,
Cu plăcere şi iubire,
Şi-ţi încrede viitoru-i
Zâmbitor de fericire!”
( PENTRU ZIUA INTRǍRII SALE ÎN BUCUREŞTI –
Grigore Alexandrescu )

V. „Frunză verde de migdale,

De la Milcov mai la vale,
Mai la vale şi la deal,
Pe ist mal şi pe cel mal
S-a întins o horă mare.
Iată şi Cuza călare,
Care strigă-n gura mare:
- Trageţi hora cu-n focare,
Din Carpaţi şi pân’ la mare.
Cuza-vodă să trăiască
Oştile să le mărească,
Pe ciocoi să-i umilească,
Țară mândră să croiască,
Pe călugări să-i dezrobească,
Cu moşii să-i dăruiască.”
( Hora lui Cuza-Vodă – FOLCLOR )

2
VI. „ Vin’, Moldovă, vino lele,
Vin’ la surioara ta;
Ți-oi da bunurile mele;
Orice am eu tot ţi-oi da.
Eu am mâinile legate;
Nu mă lasă să vorbesc;
Însă inima îmi bate
Cu tine să mă unesc!

Vino de priveşte – oltenii;

Vin’ de vezi pandurii mei;
Vin’ de vezi mehedinţenii
De sunt ca vrâncenii tăi.

Vom umplea Euxin şi Istru

De vapoare româneşti;
Vom fera, c-un bun ministru,
Căi din Iaşi la Bucureşti.

C-avem fier, cărbuni şi aur

Şi atâtea mari comori,
Ce n-aşteptat decât un faur
Să le ia din închisori.

Acvila acum ridentă

Să se-nalţe pe Carpaţi
Şi să plane-ndependentă
S-o privească ceilalţi fraţi.

O, ce mare bucurie,
Muma noastră când a şti
C-astăzi suntem în Dacia
Cum a fost când ne porni!

Ea sărmana-i necăjită;
Mai de-atunci e în nevoi,
Ş-alde lelea amărâtă
Cată şi ea tot spre noi.

Ǎst prilej n-o să mai vie,

Şi noi nu ne-om mai vedea
Duşmanii au să ne ţie
Pe grumazi a ne cădea.

Adu-mi, Doamne, pe Moldova

S-o răsfăţ în sânul meu;

3
 S-o trec Oltul în Craiova…

Să mă strâng cu ea voioasă,
Să beau vinul de Cotnari,
Să-i dau vin de tămâioasă
Şi arbuzii de Boşari.
( „ Țara Românească către Moldova ” )

VII. „ Ardeleni, lumea ne vede!

România-n noi se-ncrede,
Căci de-acum românu-n lume
A fi vrednic de-al său nume!

Ura, fraţi, în fericire!

Ura, fraţi, într-o unire
Să-nvârtim hora frăţiei
Pe pământul României.”
( „Hora Ardealului’ – UN ROMÂN )

VIII. „ Sub acest măreţ castan

Noi jurăm toţi în frăţie,
Că de azi să nu mai fie
Nici valah, nici moldovan;

Ci să fim numai români

Într-un gând, într-o unire,
Şi să ne dăm mâni cu mâni
Pentru-a ţării fericire.”
( „Jurământ” )

IX. „Salut a ta ivire, o, stea mult aşteptată

Pe orizontul dacic de groşi nouri copleşit!
Unire, tu eşti farul pe marea tulburată,
Şi portul şi busola pentru naufragiat.

Pentru tine şi Elada şi Roma – odinioară

Au fost ceea ce fură: doi sori luminători;
Şi numai fără tine aşti sori se-ntunecă,
Perind c-acele stele ce cad noaptea din nouri.

4
America, această predestinată ţară,
Care produce planta ce-i zice Libertatea,

Prin tine, o, Unire, când hordele barbare

Ca un torent de flăcări tot globul pustia,

Armatele române erau învingătoare

Şi liberă şi tare iubită patria mea.

Prin tine, o, Unire, a rumpt a sale feare

Şi-a ridicat pe tronu-i Progresul şi Dreptatea.

A! dacă moşii noştri, atâta de eroi,

Al tău cult, o, Unire, n-ar fi despreţuit,
Am fi ceea ce suntem?...
Poporul român astăzi ar fi prea fericit!

Când Mihai Viteazul şi când Ştefan cel Mare

Luară drept deviză Unirea tuturor,
Atunci patria noastră era liberă, tare,
Şi respectat de lume stindardu-i tricolor!

Trăiască, fraţi Unirea!

Unirea e puterea;
Puterea e mărirea;
Mărirea, propăşirea.
Unirea e viaţa, lumina şi averea;
Unirea e fericirea!”
( Unirea – C.D. ARICESCU )

X. HORA UNIRII
C.D. ARICESCU

Bravi copii ai României,

Alergaţi la joc;
Şi cu toţi hora frăţiei
Învârtiţi cu foc.

Şi tu, frate moldovene,

Vin’ la sânul meu;
Ş-a UNIRII horă, nene,
Să jucăm mereu.

5
Căci destul, dragă vecine,
Dezbinaţi am stat.
Şi d-aceea zile line
Noi n-am mai gustat.

N-avem noi aceeaşi soarte

Ş-aceleaşi nevoi?
Un corp dară pân’ la moarte
Să fim amândoi.

Singură UNIREA, frate,

Ne face eroi,
Ea ne apără de toate
De şerpi şi strigoi.

Piară din grădină pirul

Şi fatalul spin;
Crească-n locu-i trandafirul
Şi frumosul crin…

Avuţia ta mănoasă
Ce toţi o prăda,
Fruntea ta cea radioasă
Ea va adora.

Europa luminată
Te va-ncununa,
Iar tu vei fi odată
Avangarda sa.

Şi în ziua bucuriei,
Cu-a tale surori,
Vei cânta imnul frăţiei
Pe câmpul cu flori…