I1  1 +  2 +  3

m = = (5.58)
3 3
Notaţii: σ1, σ2, σ2 – tensiunile normale principale, MPa; I1 – primul invariant al relaţiei lui Caucy pentru tensiune ; J2 – al doilea invariant
deviatoric al ecuaţiei lui Caucy; A, B, C – constante ce depind de caracteristicile materialului;σc – rezistenţa de rupere la compresiune
monoaxială, MPa; σt – rezistenţa de rupere la tracţiune, MPa; σb – tensiunea de rupere la solicitare biaxială, MPa;σe – tensiunea
echivalentă,MPa; σm – tensiunea medie, MPa.

Criteriul de rupere Etse-Willam

În 1994, Etse şi Willam [156] prezintă un nou criteriu de rupere la solicitări pe betoane, care
se bazează pe criteriul de rupere Bister-Pister, avâd următoarea expresie:

Relaţii de calcul pentru criteriul Etse-Willam.

Proprietatea Relaţii de calcul
1 1  t  2
J2 = I1 −  2  I1
2 3   c −  t 
Criteriul de 2
(5.59)
rupere Etse- 3
Willam unde:
I1 =  1 +  2 +  3 (5.60)
Notaţii: I1 – primul invariant al relaţiei lui Caucy pentru tensiune ; σc – rezistenţa de rupere la compresiune monoaxială, MPa;
σt – rezistenţa de rupere la tracţiune, MPa.

Criteriul de rupere Willam-Warnke

Criteriul de rupere Willam-Warnke [97, 130] poate fi considerat ca o combinaţie între criteriul
de rupere Mohr-Coulomb şi Drucker-Prager. Acest criteriu a fost realizat pentru a estima momentul
de rupere a probei în cazul materialelor coezive (roci, soluri, betoane, ceramică).
În relaţia (5.62) λ este o funcţie care depinde de invarianţii J2, J3 şi de trei parametri de
material, iar constanta B depinde doar de parametrii de material [97].

Relaţii de calcul pentru criteriul Willam-Warnke.

Proprietatea Relaţii de calcul
Criteriul de rupere Willam-Warnke poate fi exprimat sub forma :
f (I 1 J 2 J 3 ) = 0 (5.61)
În funcţie de invarianţii lui Caucy (I1, J2, J3), criteriul Willam-Warnke are forma :
I 
f = J 2 +  (J 2 , J 3 ) 1 − B  = 0 (5.62)
3 
unde:
 1 
1/ 2
2 1
 =     ; B= z (5.63)
5  r ( )  3
Criteriul de În varianta iniţială cei trei parametri ai criteriului de rupere Willam-Warnke sunt de forma:
rupere
1 I1 2 1 J2
Willam - f = + −1  0 (5.64)
Warake 3z  c 5 r ( )  c
unde:
1 3 3 J 
 = cos −1  3 
3/ 2 
(5.65)
3  2 J 2 
Marginea suprafeţei de tensiune în planul deviatoric de tensiune este exprimată în coordonate
polare de valoarea lui r(θ):
u ( ) + v( )
r ( ) = (5.66)
w( )
unde:
8