Cuprins

1. Introducere
2. Schema bloc şi modul de realizare
3. Cerinţe specifice sistemelor dedicate
Cap.8. Proiectarea sistemelor 4. Problematica proiectării
dedicate biomedicale 5. Exemple tipice din domeniul medical

Curs: Sisteme cu microprocesoare

Titular: Sl. Dr. Ing. Dragos Ioan Sacaleanu

Facultatea: Electronică, Telecomunicaţii şi Tehnologia Informaţiei
Catedra: Electronică Aplicată şi Ingineria Informaţiei

1 Cap.8. Proiectarea sistemelor dedicate biomedicale 2

1 2

Obiective 1. Introducere [1/5]

 Termenul de sistem dedicat (Embedded Systems) este
 Înţelegerea conceptului de sistem dedicat şi a structurii relativ nou şi defineşte conlucrarea sistemului de calcul
acestora cu mediul în care acesta este înglobat (prin senzori şi
elemente de execuţie).
 Ilustrarea cerinţelor specifice legate de aceste sisteme

 Prezentarea unui model de organizare a activităţii de  Definiţie (dupa R. Ernst):

proiectare Un sistem dedicat (Embedded Systems) este un sistem
de calcul înglobat într-un alt sistem tehnic şi care nu
apare ca un calculator propriu zis.
 Exemplificarea sistemelor prin aplicaţii reprezentative din
domeniul medical

Cap.8. Proiectarea sistemelor dedicate biomedicale 3 Cap.8. Proiectarea sistemelor dedicate biomedicale 4

3 4

1. Introducere [2/5] 1. Introducere [3/5]

Domenii majore de utilizare [1/3]
 Înglobarea sistemului de calcul (de exemplu, un  Controlul proceselor industriale, automobile, avioane
microcontroler) într-un alt sistem tehnic duce la  Aparate de măsură şi control, echipamente periferice
creşterea, uneori substanţială, a performanţelor  Medicină
sistemului în care a fost înglobat, cum ar fi, de exemplu,
 Telecomunicaţii
un telefon mobil în comparaţie cu unul clasic cu disc.
 Bunuri de larg consum
 Gradul de răspândire a sistemelor dedicate este ilustrat
foarte bine de o statistică din anul 1999 (după Mc. Nealy  Roboţi
de la compania SUN), conform căreia din cele 4,8  …
miliarde de procesoare fabricate în anul 1999, doar o  Practic aproape tot ceea ce ne înconjoară conţine cel
mică parte de circa 120 de milioane au fost utilizate în puţin un microprocesor!
PC-uri sau staţii de lucru, restul fiind destinate unor
aplicaţii în cele mai diverse sisteme dedicate!
Cap.8. Proiectarea sistemelor dedicate biomedicale 5 Cap.8. Proiectarea sistemelor dedicate biomedicale 6

5 6

Cap.8. Proiectarea sistemelor dedicate biomedicale 1

 1. Introducere [4/5] 1. Introducere [5/5]
Domenii majore de utilizare [2/3] Domenii majore de utilizare [3/3]

 De exemplu, din costurile unui automobil modern circa

30% o reprezintă echipamentul electronic.
 Pe un automobil nou vom găsi câteva zeci de
microcontrolere (50 la 100) folosite pentru:
 Controlul funcţionării optime a motorului (ECU)
 Controlul sistemului de frânare (ABS)
 Controlul sistemului de Airbag-uri
 Controlul centralizat şi telecomanda uşilor
 Controlul distanţei de parcare
 Sistemul de poziţionare (GPS) etc.

Cap.8. Proiectarea sistemelor dedicate biomedicale 7 Cap.8. Proiectarea sistemelor dedicate biomedicale 8

7 8

2. Schema bloc şi modul de realizare [1/14] 2. Schema bloc şi modul de realizare [2/14]
Modalităţi de realizare a unităţii centrale de prelucrare [1/3]
 Schema bloc generală a unui sistem dedicat este
construită în jurul unei unităţi centrale de prelucrare a) Soluţie SW cu
(CPU) la care se adaugă părţile de intrare, respectiv de componente HW standard
ieşire, o interfaţă cu utilizatorul, precum şi o parte de  Avantaje
test şi diagnoză.  cost minim, prin folosirea unor
componente standard
Interfaţa cu utilizatorul disponibile
 durată de proiectare şi
Unitatea Centrală realizare minime
de prelucrare -  Dezavantaj
Intrări CPU Ieşiri  nu se poate întotdeauna
configura sistemul cel mai
potrivit cerinţelor concrete
Autotest şi
diagnoză

Cap.8. Proiectarea sistemelor dedicate biomedicale 9 Cap.8. Proiectarea sistemelor dedicate biomedicale 10

9 10

2. Schema bloc şi modul de realizare [3/14] 2. Schema bloc şi modul de realizare [4/14]
Modalităţi de realizare a unităţii centrale de prelucrare [2/3] Modalităţi de realizare a unităţii centrale de prelucrare [3/3]
b) Soluţie SW cu componente c) Soluţie cu procesor
standard şi cu un HW specializat (ASIP)
specializat (ASIC -  permite o optimizare a soluţiei
Application-specific plecând chiar de la procesor, care
integrated circuit) va fi proiectat cu un set de
instrucţiuni potrivite aplicaţiei
 permite optimizarea schemei şi
adaptarea ei mai bine cerinţelor  măreşte durata de proiectare
precum şi costurile
 măreşte durata de proiectare
precum şi costurile

Cap.8. Proiectarea sistemelor dedicate biomedicale 11 Cap.8. Proiectarea sistemelor dedicate biomedicale 12

11 12

Cap.8. Proiectarea sistemelor dedicate biomedicale 2

 2. Schema bloc şi modul de realizare [5/14]
Procesoare utilizate în sistemele dedicate
 Procesoare universale
 Microcontrolere pentru aplicaţii de tip comandă şi control
 Procesoare de semnal (DSP) în aplicaţii în care domină
probleme de prelucrare de semnal
 Procesoare specializate pentru aplicaţia avută în vedere
(ASIP)
Cap.8. Proiectarea sistemelor dedicate biomedicale 13
13
4. Problematica proiectării [2/18]
Fazele proiectării – Modelul în V [1/3]
Cap.8. Proiectarea sistemelor dedicate biomedicale 15
15
4. Problematica proiectării [4/18]
Fazele proiectării – Modelul în V [3/3]
 Implementare – însemnând realizarea hardware-lui şi
codificarea programului.
 Testarea – în această fază se urmăreşte testarea
funcţionării fiecărui subansamblu iar apoi a întregului
sistem.
Cap.8. Proiectarea sistemelor dedicate biomedicale 17
17
Cap.8. Proiectarea sistemelor dedicate biomedicale
4. Problematica proiectării [1/18]
 În esenţă un sistem dedicat este un ansamblu HW şi SW
care interacţionează cu mediul înconjurător.
 Interacţiunea presupune, pe de o parte, modul cum
reacţionează sistemul la stimulii veniţi din mediul
exterior, iar pe de altă parte, modul cum este executat
programul pe structura HW prevăzută (viteza
procesorului, consumul de putere etc.).
 Într-o variantă clasică, modelul în V, proiectarea
sistemelor dedicate presupune parcurgerea următoarelor
faze descrise în continuare.
Cap.8. Proiectarea sistemelor dedicate biomedicale 14
14
4. Problematica proiectării [3/18]
Fazele proiectării – Modelul în V [2/3]
 Analiza – se urmăreşte înţelegerea exactă a funcţiilor pe
care trebuie să le îndeplinească sistemul, cerinţele de
conlucrare cu mediul exterior şi cu utilizatorul. Pe baza
acestor date se va elabora un model funcţional al
sistemului (specificaţiile sale).
 Design – în cadrul acestei faze se va elabora o
arhitectură de realizare a sistemului. În cazul utilizării
unor subsisteme deja existente se va urmări existenţa
sau proiectarea unor interfeţe compatibile.
Cap.8. Proiectarea sistemelor dedicate biomedicale 16
16
4. Problematica proiectării [5/18]
Abordarea proiectării – Modelul analitic
 Modul de abordare a procesului de proiectare poate fi
unul specific inginerilor electronişti, care vine din zona
HW şi se bazează pe interconectarea unor blocuri
reprezentând transistoare, porţi logice, procesoare etc.
 Aceste blocuri realizează în general corespondenţe
deterministe între semnalele de intrare şi cele de ieşire,
modul lor de interconectare va determina fluxul de date
prin sistem, iar din punct de vedere matematic, sunt
descrise de ecuaţii matematice reprezentate prin funcţii
de transfer.
 Modelul de sistem astfel realizat se numeşte analitic.
Cap.8. Proiectarea sistemelor dedicate biomedicale 18
18
3
 4. Problematica proiectării [6/18]
Abordarea proiectării – Modelul computaţional
 O altă manieră de abordare a proiectării, care vine din
zona SW, este specifică specialiştilor în calculatoare şi
se bazează pe utilizarea unor secvenţe de blocuri.
 Blocurile pot reprezenta secvenţe de instrucţiuni,
subrutine sau alte componente SW, a căror structură se
modifică în timp şi care pot fi mutate, şterse sau
modificate de proiectant.
 Un asemenea model se numeşte unul computaţional
iar pentru descrierea lui sunt folosite diagrame de stare.
Cap.8. Proiectarea sistemelor dedicate biomedicale 19
19
4. Problematica proiectării [13/18]
Concluzii [1/6]
Proiectarea unui sistem dedicat (embedded) presupune
în esenţă parcurgerea următoarelor cinci etape:
1. Definirea problemei – Se vor specifica exact cerinţele
faţă de produsul ce urmează a fi realizat.
2. Partiţionarea problemei – Proiectarea şi realizarea
unui sistem dedicat ridică serioase probleme, chiar unui
inginer experimentat, motiv pentru care pentru a
simplifica şi accelera procesul de proiectare, problema
trebuie descompusă în mai multe părţi mai simple.
O primă împărţire majoră este între partea de HW şi
cea de SW, cu continuarea apoi a divizării şi a acestora
din urmă în entităţi simple uşor gestionabile.
Cap.8. Proiectarea sistemelor dedicate biomedicale 21
21
4. Problematica proiectării [15/18]
Concluzii [3/6]
4. Construirea prototipului – Chiar în cazul existenţei
modelărilor şi simulărilor pe calculator, este important a
se realiza un prototip pentru a putea verifica funcţionarea
sistemului în condiţii reale. În această fază, are loc şi
cuplarea părţii de HW cu cea de SW şi verificarea
conlucrării acestora. Se fac testări, măsurători şi se
corectează eventualele disfuncţionalităţi.
Cap.8. Proiectarea sistemelor dedicate biomedicale 23
23
Cap.8. Proiectarea sistemelor dedicate biomedicale
4. Problematica proiectării [7/18]
Tendinţe în modelele pentru abordarea proiectării
 Cele două modele principale sunt destul de diferite, atât
în ceea ce priveşte modul de abordare şi soluţionare, cât
şi a notaţiilor şi a semnificaţiei termenilor folosiţi.
 Se caută elaborarea unor noi modele matematice care
să permită o tratare cât mai unitară a procesului de
proiectare şi care să îmbine într-un mod sinergic modelul
analitic cu cel computaţional.
Cap.8. Proiectarea sistemelor dedicate biomedicale 20
20
4. Problematica proiectării [14/18]
Concluzii [2/6]
3. Crearea documentaţiei – Esenţa muncii inginereşti
este aceea de a genera documentaţia necesară ca
produsul să poată fi fabricat iar apoi utilizat:
 Specificaţia produsului
 Descrierea arhitecturii alese
 Specificarea interfeţelor
 Glosarul componentelor
 Planul de execuţie
 Metodele şi procedurile de testare
 Manualul de utilizare
Cap.8. Proiectarea sistemelor dedicate biomedicale 22
22
4. Problematica proiectării [16/18]
Concluzii [4/6]
5. Finalizarea proiectului – Prin testări, măsurători şi
eventuale corecturi, prototipul este adus în faza în care
el să lucreze conform specificaţiilor iniţiale. Pentru a
putea considera procesul de proiectare încheiat, se vor
introduce în documentaţie toate modificările care au fost
operate în timpul testelor.
Cap.8. Proiectarea sistemelor dedicate biomedicale 24
24
4
 5. Exemple tipice din domeniul medical [1/32]
 Dezvoltarea aparaturii medicale este strâns legată de
inovaţia tehnologică din domeniul circuitelor electronice.
 Procesul de inovare în medicină impune, la rândul său,
exigenţe sporite, cerinţe noi şi un proces de dezvoltare –
inovare în domeniul circuitelor electronice.
 În cele ce urmează, vor fi prezentate opt soluţii pentru
aparate medicale reprezentative realizate în jurul unor
circuite electronice programabile (soluţii MICROCHIP –
Medical Application Solutions).
Cap.8. Proiectarea sistemelor dedicate biomedicale
25
5. Exemple tipice din domeniul medical [3/32]
Tensiometrul digital [1/4]
 Tensiometrul, sau mai corect aparatul pentru măsurarea presiunii sanguine,
este un aparat cu care se măsoară indirect presiunea sanguină arterială.
Tensiunea arterială este un indicator important al stării de sănătate a
sistemului cardiovascular al unei persoane.
 Metoda cea mai des folosită la momentul actual este metoda oscilometrică.
Pentru măsurare se foloseşte un manşon flexibil, cu care se înfăşoară
braţul în zona arterei brahiale. Manşonul este umflat suficient de mult pentru
a bloca circulaţia sângelui prin arteră.
 Pe măsură ce presiunea din manşon este scăzută în mod gradual, circulaţia
sângelui prin arteră se va relua. Presiunea din manşon la care fluxul
sanguin se reia pentru prima dată este înregistrată ca fiind presiunea
sistolică (maximă). Circulaţia sanguină restricţionată prin arteră, care
determină o scurgere turbulentă a sângelui, poate fi detectată printr-o mică
oscilaţie a presiunii în manşon şi printr-un sunet specific auzit cu
stetoscopul.
 Dacă se continuă scăderea presiunii din manşon, circulaţia sângelui la un
moment dat nu va mai fi restricţionată, curgerea devine laminară (continuă).
Acest punct corespunde presiunii diastolice (minime) şi poate fi detectat prin
dispariţia oscilaţiilor de presiune din manşetă şi a sunetului specific auzit cu
stetoscopul.
Cap.8. Proiectarea sistemelor dedicate biomedicale
27
5. Exemple tipice din domeniul medical [5/32]
Tensiometrul digital [3/4]
 Într-un tensiometru modern, toate aceste funcţii se realizează în mod
automat:
 Umflarea şi dezumflarea manşonului se realizează cu un mic compresor
de aer acţionat de un motor electric împreună cu o valvă controlată de
un electromagnet (electrovalvă). Electromotorul şi electrovalva pot fi
controlate cu uşurinţă de către un microcontroler printr-un port general
de intrare ieşire.
 Presiunea din manşon se măsoară cu ajutorul unui senzor de presiune,
care detectează şi oscilaţiile presiunii în manşetă determinate de
curgerea turbulentă a sângelui. Curgerea sângelui determină apariţia
unor semnale electrice de amplitudine mică la ieşirea senzorului, care
vor trebui amplificate cu ajutorul unui amplificator operaţional de
precizie cu consum redus de putere. După amplificare, semnalul
analogic este aplicat la intrarea unui convertor analog–digital, care va
furniza la ieşire o valoare numerică folosită pentru calculul presiunii
arteriale.
Cap.8. Proiectarea sistemelor dedicate biomedicale
29
Cap.8. Proiectarea sistemelor dedicate biomedicale
5. Exemple tipice din domeniul medical [2/32]
 Tensiometrul digital – aparatul pentru măsurarea
presiunii sanguine (Blood Pressure Meter);
 Concentratorul de oxigen (Oxygen Concentrator);
 Pulsoximetrul numeric (Pulse Oximeter);
 Maşina pentru asigurarea presiunii respiratorii
continuu pozitive (Continuous Positive Airway Pressure
Machine – CPAP);
 Glucometrul sanguin (Glucometer);
 Termometrul digital (Digital Thermometer);
 Electrocardiograful (Electrocardiograph – ECG/EKG);
 Dispozitivul de elctroforeză ionică (Iontophoresis).
25 Cap.8. Proiectarea sistemelor dedicate biomedicale 26
26
5. Exemple tipice din domeniul medical [4/32]
Tensiometrul digital [2/4]
27 Cap.8. Proiectarea sistemelor dedicate biomedicale 28
28
5. Exemple tipice din domeniul medical [6/32]
Tensiometrul digital [4/4]
 Algoritmul de calcul folosit pentru a transforma informaţia furnizată de
senzor în valoarea tensiunii arteriale depinde de caracteristicile electrice
ale senzorului concret folosit, precum şi de poziţionarea manşonului pe
corp (pe braţ, pe încheietură, pe deget etc.).
 Odată determinate presiunile sistolică respectiv diastolică, ele vor putea
fi afişate pe un afişor cu cristale lichide (LCD).
 Un microprocesor de 8 biţi care are integrate posibilităţi de conversie
analog–digitală şi control al unui afişor LCD poate deveni nucleul unui
astfel de dispozitiv.
 Deoarece tendinţele de variaţie a presiunilor arteriale sunt mai
importante decât o anume valoare singulară măsurată, în schema
aparatului a fost inclusă şi o memorie pentru stocarea rezultatelor
măsurătorilor, ceea ce va permite utilizatorului să identifice un potenţial
pericol sau să poată urmări efectul unui anumit tratament pe care îl
urmează. Aceste funcţionalităţi sunt mult întărite în dispozitivele cu
posibilităţi de comunicare, care permit transmiterea datelor unui PC
pentru stocare şi analiză.
29 Cap.8. Proiectarea sistemelor dedicate biomedicale 30
30
5
 5. Exemple tipice din domeniul medical [7/32] 5. Exemple tipice din domeniul medical [8/32]
Concentratorul de oxigen [1/4] Concentratorul de oxigen [2/4]
 Un concentrator de oxigen realizează o sursă de aer cu o
concentraţie de oxigen mărită. El poate fi folosit pentru a înlocui
rezervoarele cu oxigen lichid sau oxigen sub presiune, necesare
persoanelor bolnave care au nevoie, pentru respiraţie, de aer
îmbogăţit cu oxigen.
 Concentratorul de oxigen lucrează pe principiul eliminării azotului
din aerul ambiental în care acesta reprezintă 78%. În majoritatea
concentratoarelor de oxigen, azotul este absorbit de o sită
moleculară, realizată dintr-o clasă de silicaţi de aluminiu cunoscuţi
sub numele de zeoliţi. Zeolitul este conţinut într-unul sau mai mulţi
cilindri ermetici, numiţi paturi de site. În fiecare pat de site azotul
este absorbit sub presiune, permiţând oxigenului şi altor urme de
gaze să treacă mai departe. La eliminarea presiunii, azotul este
eliberat în aerul înconjurător. Un concentrator de oxigen eficient
furnizează oxigen de o puritate egală cu 95%.

Cap.8. Proiectarea sistemelor dedicate biomedicale 31 Cap.8. Proiectarea sistemelor dedicate biomedicale 32

31 32

5. Exemple tipice din domeniul medical [9/32]
Concentratorul de oxigen [3/4]
 Compresorul, care introduce aerul în concentratorul de oxigen şi
creează presiune în patul de site, este acţionat de un motor electric,
ceea ce face ca un control eficient al motorului să reprezinte o parte
importantă a proiectării concentratorului de oxigen.
 Pentru această aplicaţie este potrivit un microcontroler dintr-o familie
de 16 biţi şi de înaltă performanţă, conţinând circuite periferice
dedicate care simplifică controlul unei game largi de motoare. Un
controler PWM versatil, cu mai multe canale, permite un control
robust la costuri mici al motoarelor de curent continuu fără
colectoare. Dacă controlerul PWM se poate sincroniza şi cu
convertorul analog–digital integrat în acelaşi microcontroler, atunci
se poate realiza o simplificare a proiectării şi a reacţiei la comutare.
5. Exemple tipice din domeniul medical [10/32]
Concentratorul de oxigen [4/4]
 O operare eficientă a unui concentrator de oxigen impune o
coordonare riguroasă între diversele componente ale aparatului.
Presiunea trebuie monitorizată în fiecare pat de site, în rezervorul
oxigenului produs, precum şi la intrarea şi ieşirea conductei de gaz
din sistem. Puritatea oxigenului produs este monitorizată în
permanenţă simultan cu fluxul gazului. Senzori specializaţi
monitorizează parametrii de lucru ai sistemului, cum ar fi
temperatura de lucru şi tensiunea bateriei de alimentare, în cazul
concentratoarelor de oxigen portabile.
 Pentru a putea utiliza toţi aceşti senzori specializaţi ceruţi, este
necesar de un microcontroler cu posibilitatea realizării unor
prelucrări sofisticate ale semnalului analogic. Microcontrolerele care
au incluse convertoare analog–digitale pe 10 sau 12 biţi sunt
necesare pentru a se putea adapta gamei diversificate de senzori.
De asemenea, sunt necesare circuite specializate flexibile pentru a
asigura condiţionarea semnalelor, înainte de conversie, pentru
multitudinea de semnale provenind de la diverşi senzori utilizaţi în
concentratorul de oxigen.

Cap.8. Proiectarea sistemelor dedicate biomedicale 33 Cap.8. Proiectarea sistemelor dedicate biomedicale 34

33 34

5. Exemple tipice din domeniul medical [11/32] 5. Exemple tipice din domeniul medical [12/32]
Pulsoximetrul numeric [1/3] Pulsoximetrul numeric [2/3]
 Un pulsoximetru măsoară cantitatea de oxigen din sângele
pacientului, prin măsurarea cantităţii de lumină absorbită de sângele
din capilarele aflate sub piele.
 Într-un aparat tipic, senzorul optic se ataşează degetului pacientului
(îl îmbracă) folosind o bandă adezivă sau o clemă. De o parte a
senzorului, se află o pereche de diode electroluminescente (LED),
iar de partea cealaltă o fotodiodă. Unul dintre LED-uri generează
lumină roşie iar celălalt emite în infraroşu. Funcţionarea
pulsoximetrului se bazează pe caracteristicile optice ale
hemoglobinei, o proteină din sânge care transportă oxigenul. Cu cât
hemoglobina devine mai puternic oxigenată, cu atât ea devine mai
transparentă pentru lumina roşie şi mai absorbantă pentru radiaţiile
infraroşii. Când hemoglobina conţine mai puţin oxigen, ea va fi mai
transparentă pentru radiaţiile în infraroşu şi mai absorbantă pentru
lumina roşie.
 Această proprietatea permite ca din calculul raportului între
intensităţile luminilor roşii şi infraroşii, care trec prin degetul
pacientului, să se obţină un semnal proporţional cu cantitatea de
oxigen din sânge.
Cap.8. Proiectarea sistemelor dedicate biomedicale 35 Cap.8. Proiectarea sistemelor dedicate biomedicale 36

35 36

Cap.8. Proiectarea sistemelor dedicate biomedicale 6

 5. Exemple tipice din domeniul medical [13/32]
Pulsoximetrul numeric [3/3]
 În plus, pulsul de sânge obţinut la fiecare bătaie a inimii produce un
semnal reprezentativ pentru măsurarea pulsului pacientului
(frecvenţei bătăilor cardiace).
 Deoarece semnalul generat de fotodiode este un curent de
amplitudine mică, sunt necesare condiţionări ale semnalului înainte
ca acesta să poată fi utilizat. Este indicată utilizarea unor
amplificatoare operaţionale cu anularea automată a offset-ului, într-
un circuit cu reacţie rezistivă, într-o configuraţie de amplificator
transimpedanţă.
 Tensiune rezultată este aplicată pe intrarea analogică a
convertorului analog–digital din structura microcontrolerului utilizat,
care va calcula raportul între lumina roşie şi cea infraroşie care trec
prin degetul pacientului şi va determina nivelul de saturaţie a
oxigenului în sânge, pe baza unor tabele de corespondenţă (look up
table) memorate în prealabil.
 Această valoare este apoi fie transmisă serial, către un sistem de
achiziţii de date, fie este afişată pentru utilizator, în cazul unor
pulsoximetre de sine stătătoare.
Cap.8. Proiectarea sistemelor dedicate biomedicale 37
37
5. Exemple tipice din domeniul medical [15/32]
Maşina CPAP [2/3]
Cap.8. Proiectarea sistemelor dedicate biomedicale 39
39
5. Exemple tipice din domeniul medical [18/32]
Glucometrul digital [1/5]
 Glucometrul este folosit pentru a măsura concentraţia de glucoză
din sângele pacientului. Concentraţia de glucoză este un parametru
important în gestionarea bolii diabetice.
 Măsurarea glicemiei poate fi făcută în mai multe feluri, incluzând
metode optice şi electrochimice. În cazul măsurării cu metode
electrochimice, se utilizează un biosenzor de unică folosinţă sub
forma unui strip. Strip-ul este o folie de plastic având din construcţie
electrozii necesari şi o mică cavitate în care se găseşte reactivul şi
catalizatorul. Acest strip este folosit pentru măsurarea nivelului de
glucoză al unei mici probe de sânge, prelevate din degetul
pacientului prin înţepare. Când proba de sânge pătrunde în
cavitatea strip-ului, are loc o reacţie catalitică, care generează un
mic curent.
Cap.8. Proiectarea sistemelor dedicate biomedicale 41
41
Cap.8. Proiectarea sistemelor dedicate biomedicale
5. Exemple tipice din domeniul medical [14/32]
Maşina CPAP [1/3]
 Maşina pentru asigurarea presiunii respiratorii continuu pozitive –
CPAP (Continuous Positive Airway Pressure) asigură o terapie
pentru apneea obstructivă din somn. Oamenii care suferă de
această boală au detrese (prăbuşiri, căderi) ale căilor respiratorii în
timpul somnului, ceea ce împiedică respiraţia normală. În
consecinţă, ei se trezesc parţial de multe ori în timpul nopţii, ducând
la o privare de somn şi la problemele aferente de sănătate,
incluzând o stare de oboseală în timpul zilei.
 Furnizând aer la o presiune controlată dinamic, o maşină CPAP ţine
căile respiratorii deschise, asigurând în felul acesta un somn normal.
 Fiind în esenţă o pompă de aer, fiecare aparat CPCP include un
motor care acţionează un ventilator, care măreşte presiunea aerului.
Fiecare sistem impune o optimizare unică a parametrilor de sistem,
cum ar fi zgomotul, timpul de răspuns, volumul aerului, consumul de
putere, dimensiuni şi costuri.
Cap.8. Proiectarea sistemelor dedicate biomedicale 38
38
5. Exemple tipice din domeniul medical [16/32]
Maşina CPAP [3/3]
 Pentru a-şi atinge obiectivele, proiectanţii de sistem folosesc diverse
tipuri de motoare, toate putând fi comandate folosind circuite
periferice flexibile de control al motoarelor, integrate în
microcontrolere cu o putere de calcul mare, adecvate acestei
categorii de aplicaţii. Pentru a reduce timpul şi riscul de proiectare,
producătorii acestor microcontrolere asigură instrumente de lucru şi
pachete bogate de funcţii, care uşurează implementarea diferitelor
strategii de control al motoarelor.
 Pentru a colecta mărimi fizice în timpul funcţionării, în afara părţii de circuite
logice, un aparat CPCP este echipat şi cu un număr de senzori.
Traductoarele de presiune monitorizează presiunea aerului furnizat
pacientului în timpul respiraţiei. Semnalul furnizat de aceste traductoare
este condiţionat, folosind circuite analogice, înainte de a fi aplicat la intrarea
convertorului analog–digital al microcontrolerului. În mod asemănător, se
pot măsura şi regla temperatura şi umiditatea aerului furnizat, pentru a face
terapia mai plăcută pacientului.
Cap.8. Proiectarea sistemelor dedicate biomedicale 40
40
5. Exemple tipice din domeniul medical [18/32]
Glucometrul digital [2/5]
 Curentul generat ca urmare a reacţiei chimice este transformat în
tensiune iar apoi amplificat cu un Glucometrul digital amplificator
operaţional. Tensiunea de ieşire a amplificatorului operaţional este
scalată şi adusă în gama tensiunilor măsurabile de convertorul
analog–digital integrat în microcontroler.
 Deoarece reacţia chimică din strip este sensibilă la temperatură, în
mod frecvent se recurge şi la măsurarea temperaturii ambientale
pentru a îmbunătăţi acurateţea măsurătorii.
 Pentru fiecare lot de strip-uri, producătorul lor livrează şi un set de
date de calibrare, memorate într-un EPROM conţinut într-un strip
special de calibrare. La conectarea acestui strip de calibrare,
sistemul citeşte şi stochează în memoria nevolatilă proprie aceste
date, utilizate apoi pentru afişarea valorilor glicemiei măsurate cu
strip-uri din lotul respectiv.
Cap.8. Proiectarea sistemelor dedicate biomedicale 42
42
7
 5. Exemple tipice din domeniul medical [19/32]
Glucometrul digital [3/5]
Cap.8. Proiectarea sistemelor dedicate biomedicale 43
43
5. Exemple tipice din domeniul medical [21/32]
Glucometrul digital [5/5]
 Pentru astfel de aplicaţii, sunt adecvate microcontrolere dotate cu
convertoare analog–digitale de rezoluţie mare (18 biţi) la un consum
de energie extrem de redus. Aceste dispozitive oferă posibilitate
ajustării consumului de putere, a rezoluţiei conversiei, precum şi a
ratei de eşantionare corespunzător procesului de optimizare parcurs
în timpul proiectării.
 La orice aparat portabil consumul de putere este un parametru
critic. În cazul glucometrului, folosit doar de câteva ori pe zi pentru
un timp scurt, este important ca aparatul să aibă un consum de
curent redus şi în stare sa inactivă (sleep). În acest gen de aplicaţii,
consumul de putere în starea de funcţionare este un criteriu extrem
de important, dar posibilitatea de trecere în stare inactivă, cu un
consum foarte redus de putere a dispozitivelor utilizate, este chiar
mai importantă. Durata bateriilor utilizate poate fi optimizată folosind
numai dispozitive cu un consum foarte redus în starea de
funcţionare şi unul extrem de redus în starea inactivă.
Cap.8. Proiectarea sistemelor dedicate biomedicale 45
45
5. Exemple tipice din domeniul medical [23/32]
Termometrul digital [2/4]
Cap.8. Proiectarea sistemelor dedicate biomedicale 47
47
Cap.8. Proiectarea sistemelor dedicate biomedicale
5. Exemple tipice din domeniul medical [20/32]
Glucometrul digital [4/5]
 Multe aparate comerciale sunt prevăzute cu posibilitatea de a
memora rezultatele măsurătorilor efectuate (Data Loging), pentru a
putea fi ulterior transferat pe un PC pentru a fi analizate de pacient
şi/sau de medicul pacientului. Această facilitate presupune utilizarea
unor circuite de memorie nevolatile de tip flash. Uneori
microcontrolerele au în componenţă o memorie de acest tip cu
capacitate suficient de mare pentru memorarea unui număr suficient
de măsurări. Alteori, pentru mărirea capacităţii de stocare a datelor,
este nevoie de conectarea suplimentară a unei memorii nevolatile
externe, de capacitate mare, care comunică de cele mai multe ori
serial cu microcontrolerul, unele chiar pe un singur fir, ceea ce
permite o simplificare şi o miniaturizare a sistemului.
Cap.8. Proiectarea sistemelor dedicate biomedicale 44
44
5. Exemple tipice din domeniul medical [22/32]
Termometrul digital [1/4]
 Dacă termometrele clasice erau realizate, în trecut, aproape
exclusiv în varianta unui tub capilar umplut cu mercur, termometrele
moderne au avut o evoluţie rapidă către o variantă electronică.
Cererea pieţei pentru o mai mare siguranţă, viteză de lucru şi
precizie, este un factor care a determinat, în prezent, adoptarea
variantei termometrului digital.
 O mare varietate de senzori a fost utilizată pentru măsurarea
temperaturii corpului uman, în moduri şi cu principii diferite. Bucale,
axilare, temporale, auriculare sau de oricare alt tip, toate
termometrele digitale se bazează, în ultimă instanţă, pe un senzor
de temperatură conectat la un convertor analog–digital.
 Semnalele furnizate de senzorii de temperatură au, de regulă, valori
foarte mici, astfel că ele trebuie întâi condiţionate (amplificate, filtrate
etc.) înainte de a fi convertite analog–digital. Ca şi glucometru, şi
termometrul este o aplicaţie pentru care criteriile de proiectare cu
consum redus de energie trebuie avute în vedere.
Cap.8. Proiectarea sistemelor dedicate biomedicale 46
46
5. Exemple tipice din domeniul medical [24/32]
Termometrul digital [3/4]
 În funcţie de amplasarea şi tipul traductorului, este posibil ca
temperatura măsurată să trebuiască să fie corectată, pentru a afişa
o valoare corectă a temperaturii corpului uman.
 După ce semnalul furnizat de traductor a fost amplificat şi apoi
convertit în semnal digital, urmează o procesare a acestuia de către
microcontroler pe baza unui algoritm adecvat corecţiilor care se
impun să fie făcute.
 Odată temperatura calculată, rezultatul trebuie să fie afişat pentru
utilizator. Pentru afişare, în termometrele digitale, cel mai des sunt
folosite afişoare cu cristale lichide – LCD. Se utilizează
microcontrolere care includ facilităţi de comandă a afişoarelor LCD,
ceea ce permite realizarea termometrelor la dimensiuni mici şi
costuri reduse.
Cap.8. Proiectarea sistemelor dedicate biomedicale 48
48
8
 5. Exemple tipice din domeniul medical [25/32]
Termometrul digital [4/4]
 Termometrele sunt incluse adesea în sisteme telemetrice de
măsurare la distanţă a temperaturii. În astfel de sisteme,
temperatura pacientului este transmisă la distanţă prin unde radio
într-o altă locaţie. Modulele wireless, cu consum redus şi utilizând
protocolul ZigBee, oferă o alternativă de comunicaţie la costuri
reduse şi riscuri minime.
Cap.8. Proiectarea sistemelor dedicate biomedicale 49
49
5. Exemple tipice din domeniul medical [27/32]
Electrocardiograful [2/4]
Cap.8. Proiectarea sistemelor dedicate biomedicale 51
51
5. Exemple tipice din domeniul medical [29/32]
Electrocardiograful [4/4]
 Ultimele sisteme ECG sunt portabile şi chiar utilizabile cu o singură
mână, creând un segment de piaţă complet nou.
 În final, trebuie să se amintească şi faptul că facilităţi ECG sunt
încorporate şi în alte aparate, cum ar fi defibrilatoarele şi sistemele
de monitorizare automată a ritmului cardiac, pentru a le îmbunătăţi
performanţa şi funcţionalitatea.
 Aproape toate electrocardiografele moderne asigură şi o conectare
pentru transferul datelor către un PC. Multe microcontrolere, cu
consum redus de putere, au incluse şi suportul pentru realizarea
comunicaţiei pe interfeţe seriale (RS234, Ethernet şi, mai actualul,
USB).
Cap.8. Proiectarea sistemelor dedicate biomedicale 53
53
Cap.8. Proiectarea sistemelor dedicate biomedicale
5. Exemple tipice din domeniul medical [26/32]
Electrocardiograful [1/4]
 Un electrocardiograf este folosit pentru monitorizarea activităţii
electrice cardiace. Electrocardiograful preia semnalele electrice
generate de inimă cu ajutorul unor electrozi plasaţi pe pielea
pacientului. Electrozii înregistrează potenţialul electric din câteva
puncte ale corpului uman.
 În funcţie de tipul sistemului şi de analiza care se preconizează să
se facă pe semnalele achiziţionate, cele mai populare configuraţii
sunt cu 2 fire, 3 fire, 5 fire, respectiv 10 fire, conectate la electrozii
poziţionaţi pe corpul uman. Potenţialul prezent pe suprafaţa pielii
variază între 0,1 mV şi 2,5 mV.
 Deoarece semnalul achiziţionat este foarte slab, eliminarea
zgomotului de mod comun este cea mai mare provocare în
proiectarea unui sistem ECG. Amplificatoarele operaţionale de
zgomot redus trebuie utilizate la extragerea semnalului electric al
activităţii cardiace din zgomotul cules, în special datorită
interferenţelor cu reţeaua de alimentare, şi la amplificarea acestuia.
Odată semnalul condiţionat în mod corespunzător, el va fi potrivit
pentru a fi converti în semnal digital, iar apoi prelucrat şi analizat de
către unitatea centrală a microcontrolerului.
Cap.8. Proiectarea sistemelor dedicate biomedicale 50
50
5. Exemple tipice din domeniul medical [28/32]
Electrocardiograful [3/4]
 La origine, electrocardiografele erau gândite să ofere o simplă
afişare a activităţii electrice a cordului. Aceste aparate permit
medicului cardiolog să observe şi să interpreteze activitatea
cordului.
 Sistemele moderne includ posibilitatea realizări unor analize
automate a semnalului, pentru e reduce subiectivismul şi pentru a
uşura munca şi efortul medicului care utilizează sistemul.
 Pe lângă electrocardiografele care afişează şi analizează semnalul
cules în timp real, sunt disponibile şi electrocardiografe portabile,
care permit o monitorizare a activităţii cardiace pe o perioadă mai
mare de timp (Holtere). Aceste sisteme sunt în esenţă tot
electrocardiografe, dar în locul afişării semnalelor electrice
achiziţionate, acestea sunt stocate pentru a fi prelucrate şi analizate
ulterior.
Cap.8. Proiectarea sistemelor dedicate biomedicale 52
52
5. Exemple tipice din domeniul medical [30/32]
Dispozitivul de electroforeză ionică [1/3]
 Un dispozitiv de elctroforeză ionică aplică un mic curent electric,
pentru a îmbunătăţi transportul compuşilor încărcaţi electric prin
piele. Dacă compusul încărcat electric este un produs farmaceutic,
atunci un dispozitiv de elctroforeză ionică se transformă într-un
aparat de administrare a medicamentelor.
 Primele aplicaţii ale electroforezei includeau tratamentul
hiperhidrozei şi administrarea unor medicamente antiinflamatorii prin
piele. Dispozitivele mai noi au fost dezvoltate pentru a putea fi
folosite în administrarea unei game mai largi de medicamente,
acoperind situaţii de la anestezia prin piele şi managementul durerii,
până la tratamentul durerilor de cap şi a altor afecţiuni neurologice.
 Dispozitivele de elctroforeză ionică pot varia, din punct de vedere al
realizării practice, de la sistem mari, sub forma unor console, până
la sisteme miniaturale, autoadezive, aplicabile pe piele chiar de
către pacient. Este posibil să se realizeze o elctroforeză inversă, ca
o metodă neinvazivă de prelevare de probe ale fluidelor corporale,
pentru a testa prezenţa sau a măsura concentraţia unor anumite
molecule.
Cap.8. Proiectarea sistemelor dedicate biomedicale 54
54
9
 5. Exemple tipice din domeniul medical [31/32]
Dispozitivul de electroforeză ionică [2/3]
Cap.8. Proiectarea sistemelor dedicate biomedicale
55
Cap.8. Proiectarea sistemelor dedicate biomedicale
5. Exemple tipice din domeniul medical [32/32]
Dispozitivul de electroforeză ionică [3/3]
 În termeni electrici, un dispozitiv de elctroforeză ionică este, în
esenţă, o sursă de curent constant, cu caracteristicile de
performanţă selectate pentru a optimiza administrarea unui anumit
tip particular de compus medicamentos. În practică, curentul şi
tensiunea aplicate depind de tipul medicamentului utilizat, de zona
unde va fi aplicat şi de doza dorită.
 Microcontrolere care includ un modul periferic CCP
(Capture/Compare/PWM) se pot utiliza pentru realizarea, cu costuri
minime, de regulatoare de tensiune în comutaţie ridicătoare de
tensiune, necesare unui dispozitiv de elctroforeză ionică.
 Un convertor analog–digital de 10 biţi, integrat în microcontroler, se
poate folosi pentru monitorizarea tensiunii aplicate, prin realizarea
unei bucle de control închise.
 O memorie nevolatilă EEPROM, integrată pe chipul
microcontrolerului, este potrivită pentru memorarea unor parametri
de calibrare specifici aplicaţiei, istoria dozajului, monitorizarea
funcţionării dispozitivului sau alte date.
55 Cap.8. Proiectarea sistemelor dedicate biomedicale 56
56
10