Microsoft Word INFORMATICA ECONOMICA - Schiller

Elena Ianoş-Schiller Costinela-Luminiţa Defta
IFORMATICĂ
ECOOMICĂ
- Manual de studiu individual -
IFORMATICĂ ECOOMICĂ
CUPRIS
ITRODUCERE 8
Unitatea de studiu 1
LOCUL, ROLUL ŞI IMPORTAŢA IFORMATICII Î SOCIETATEA

COTEMPORAĂ. COCEPTE ALE IFORMATICII CA ŞTIIŢĂ 11
1.1. Introducere 11
1.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de studiu 11
1.3. Conţinutul unităţii de studiu 12
1.3.1. Caracteristici ale societăţii informaţionale 12
1.3.2. Concepte ale Informaticii ca ştiinţă 13
1.3.3. Informatica şi noua economie 20
1.4. Îndrumar pentru autoverificare 20
CALCULATOARE PERSOALE ŞI REŢELE DE CALCULATOARE 25
2.1. Introducere 25
2.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de studiu 25
2.3. Conţinutul unităţii de studiu: 26
2.3.1. Conceptele de arhitectură şi configuraţie 26
2.3.2. Componente ale configuraţiilor comerciale 26
2.3.3. Integrarea componentelor hardware şi conectarea componentelor hardware 27
2.3.4. Reţele de calculatoare 28
2.3.5. Tipuri de topologii 28
2.3.6. Medii şi dispozitive de transmisie utilizate în cadrul reţelelor de calculatoare 28
2.3.7. Arhitecturi şi configuraţii de reţele. Arhitecturi de comunicaţie 30
SISTEME DE OPERARE DI MEDIUL WIDOWS 34
3.1. Introducere 34
3.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de studiu – timp alocat 34
3.3.1. Conceptul de arhitectură software 35
3.3.2. Concepte utilizate în sistemele de operare 35
3.3.3. Principalele funcţii realizate de sistemele de operare 37
3.3.4. Componentele unui sistem de operare 37
3.3.5. Programe utilitare în mediul Windows 39
3.3.6. Componente de administrare, securitate şi informare 39
2
RESURSE IFORMAŢIOALE DIGITALE ŞI SERVICII Î MEDIUL 43

ITERET
4.1. Introducere 43
4.3.1. Infrastructura mediului Internet 44
4.3.2. Familia de protocoale TCP/IP 44
4.3.3. Posibilităţi de conectare la Internet 45
4.3.4. Structurarea şi accesarea informaţiei în mediul Internet 45
4.3.5. Securitatea resurselor informaţionale în mediul Internet 47
4.3.6. Servicii în mediul Internet 47
4.3.7. Soluţiile Intranet şi Extranet 48
4.3.8. Mediul Internet şi domeniul economic 49
MS-OFFICE – SUPORT PETRU DEZVOLTAREA DE APLICAŢII

PETRU DOMEIUL ECOOMIC 53
5.1. Introducere 53
5.3.1. Arhitectura pachetului MS Office 54
5.3.2. Particularităţi ale pachetului MS Office 2007 56
5.3.3. Particularităţi ale pachetului MS Office 2010 58
5.3.4. Personalizarea interfeţei mediului MS Office 59
5.3.5. Operaţii generale în mediul MS Office 60
REALIZAREA DOCUMETELOR Î WORD 66
6.1. Introducere 66
6.3.1. Interfaţa aplicaţiei Word 67
6.3.2. Configurarea mediului de lucru 68
6.3.3. Operaţii de verificare a regulilor gramaticale 69
6.3.4. Inserarea de simboluri 69
6.3.5. Lucru cu paragrafe 70
6.3.6. Operarea unor borduri şi umbre 70
6.3.7. Scrierea pe coloane 71
3
6.3.8. Liste generate în Word 71

6.3.9. Generarea automată a cuprinsului 72
6.3.10. Note de subsol şi note de final 73
6.3.11. Lucrul cu secţiuni 73
6.3.12. Lucrul cu tabele 74
6.3.13. Scrierea simbolurilor matematice (Editorul de ecuaţii) 75
6.3.14. Lucrul cu desene, scheme şi imagini 75
REALIZAREA PREZETĂRILOR MULTIMEDIA Î POWER POIT 81
7.1 Introducere
81
7.2 Obiectivele şi competenţele unităţii de studiu – timp alocat 81
7.3 Conţinutul unităţii de studiu 82
7.3.1. Concepte utilizate în Power Point 82
7.3.2. Interfaţa aplicaţiei Power Point 83
7.3.3. Tipuri de prezentări şi modalităţi de realizare 85
7.3.4. Facilităţi multimedia folosite în prezentările Power Point 88
7.3.5. Modalităţi de vizualizare a diapozitivelor 90
7.3.6. Utilizarea unui diapozitiv coordonator 91
REZOLVAREA PROBLEMELOR ECOOMICE Î EXCEL 95
8.1. Introducere 95
8.3.1. Interfaţa aplicaţiei Excel 96
8.3.2. Foaia de calcul 98
8.3.3. Efectuarea calculelor cu funcţii 100
8.3.4. Funcţii financiare 101
8.3.5. Funcţii matematice 103
8.3.6. Funcţii pentru şiruri de caractere (Text) 106
8.3.7. Funcţii calendar (Date&Time) 107
8.3.8. Funcţii logice (Logical) 108
8.3.9. Funcţii de informare (Information) 109
8.3.10. Funcţii statistice (Statistical) 110
8.3.11. Funcţii bază de date (Database) 112
8.3.12. Lucru cu baze de date 113
8.3.13. Reprezentări grafice în Excel 2007 117
4
BAZE DE DATE. SISEMUL DE GESTIUE A BAZELOR DE DATE MS

ACCESS. LIMBAJUL SQL 123
9.1. Introducere 123

9.3.1. Principalele obiective şi funcţii ale unui Sistem de Gestiune a Bazelor de 124
Date
9.3.2. Arhitectura SGBD Access 124
9.3.3. Baza de date Access 125
9.3.4. Obiecte de tip Table 127
9.3.5. Obiecte de tip Query 128
9.3.6. Obiecte de tip Form 129
9.3.7. Obiecte de tip Report 130
9.3.8. Limbajul neprocedural SQL 133
SOLUŢII IFORMATICE PETRU DOMEIUL ECOOMIC

157
10.1. Introducere 157

10.3.1. Sisteme informatice folosite în domeniul economic 158
10.3.2. Integrarea IT – cerinţă actuală a sistemelor informatice 163
EXEMPLE DE TESTE 167
Teste aplicative pentru orele de laborator 167

Teste pentru VERIFICARE 1 172
Teste pentru VERIFICARE 2 176
Teste pentru VERIFICARE FINALĂ 181
5
ITRODUCERE
Disciplina Informatică economică tratează ansamblul problemelor teoretice, metodologice şi

practice ale Informaticii ca ştiinţă, oferind o tratare a componentelor sistemelor de calcul, a reţelelor de
calculatoare şi a mediului Internet, precum şi a principalelor componente ale pachetului MS Office
(Word, Power Point, Excel şi Access). Este înscrisă în planul de învăţământ în cadrul disciplinelor cu
caracter teoretico-aplicativ ca urmare a faptului că nu mai există domeniu care să nu utilizeze
tehnologiile informatice şi de telecomunicaţii, ceea ce impune ca toţi membrii societăţii, cu precădere
cei ce lucrează în domeniu economic să cunoască aceste noi tehnologii.
În acest sens, cursul îşi propune ca pe lângă prezentarea conceptelor teoretice să prezinte şi cele
mai utilizate facilităţi oferite de sistemele Windows şi de pachetul integrat de aplicaţii MS Office
pentru abordarea problemelor economice.
Obiectivele cursului
În prezent, societatea informaţională nu mai reprezintă un deziderat izolat, ci un obiectiv al
dezvoltării, fiind o componentă esenţială a strategiilor şi programelor politice şi economice de
dezvoltare a fiecărei ţări, fiind o condiţie obligatorie pentru a face faţă globalizării şi participarea pe
piaţa mondială. Pentru obţinerea de beneficii într-o astfel de societate, toţi membrii societăţii trebuie să
deţină cunoştinţele de bază în domeniul tehnologiei informaţiei şi de comunicaţie, să dobândească
abilităţile şi competenţele cerute de TIC.
Competenţe conferite
După parcurgerea acestui curs, studentul va fi în măsură:

− să cunoască conceptele IT şi să utilizeze corect termenii de specialitate din domeniul
informaticii;
− să cunoască principalele caracteristici ale componentelor hardware şi software necesare
pentru interpretarea şi evaluarea ofertelor de sisteme de calcul în vederea achiziţionării
acestora;
− să capete competenţe de operare în principalele componente ale pachetului MS Office
(Word, Power Point, Excel şi Access);
− să realizeze aplicaţii în MS Office pentru rezolvarea unor probleme din domeniul economic;
− să utilizeze resursele informaţionale şi serviciile mediului Internet pentru rezolvarea unor
cerinţe concrete din domeniul economic;
− să cunoască şi să utilizeze datele organizate sub forma bazelor de date prin însuşirea
facilităţilor oferite de SGBD Access şi de limbajul neprocedural SQL, ca standard de
interogare a bazelor de date relaţional-obiectuale;
− să cunoască caracteristicile de funcţionalitate cerute soluţiilor informatice pentru domeniul
economic.
Resurse şi mijloace de lucru
Cursul dispune de manual scris, supus studiului individual al studenţilor, precum şi de

materiale publicat în format digital. În timpul convocărilor, în prezentarea cursului sunt folosite
echipamente audio-vizuale, metode interactive şi participative de antrenare a studenţilor pentru
conceptualizarea şi vizualizarea practică a noţiunilor predate.
Activităţi tutoriale se pot desfăşura după următorul plan tematic, conform programului fiecărei
grupe:
6
1. Tehnoredactarea documentelor cu procesorul de texte Word (3 ore)
2. Tratarea structurilor tabelare în MS Excel – prin utilizarea formulelor de calcul şi funcţiilor
predefinite (6 ore)
3. Realizarea unei prezentări multimedia care să prezinte un produs/serviciu (3 ore)
4. Crearea unei baze de date pentru rezolvarea unei probleme din domeniul comerţului sau turismului
(6 ore)
Structura cursului
Cursul este compus din 10 unităţi de învăţare:
Locul, rolul şi importanţa informaticii în societatea contemporană.

Unitatea de studiu 1.
Concepte ale informaticii ca ştiinţă (2 ore)
Unitatea de studiu 2. Calculatoare personale şi reţele de calculatoare (2 ore)
Unitatea de studiu 3. Sisteme de operare din mediul Windows(4 ore)
Unitatea de studiu 4. Resurse informaţionale digitale şi servicii în mediul Internet (4 ore)
MS-Office – suport pentru dezvoltarea de aplicaţii pentru domeniul
Unitatea de studiu 5.
economic (2 ore)
Unitatea de studiu 6. Realizarea documentelor în Word (4 ore)
Unitatea de studiu 7. Realizarea prezentărilor multimedia în Power Point (2 ore)
Unitatea de studiu 8. Rezolvarea problemelor economice în Excel (4 ore)
Unitatea de studiu 9. Lucrul cu baze de date Access. Mediul Access SQL (2 ore)
Unitatea de studiu 10. Soluţii informatice pentru domeniul economic (2 ore)
Teme de control (TC)
Desfăşurarea temelor de control se va derula conform calendarului disciplinei şi acestea vor

avea următoarele subiecte:
1. realizarea unui document Word care să includă: un antet cu sigla, denumirea şi datele specifice
unei firme, un tabel personalizat care să includă: imaginile componentelor harware, principalele
caracteristici tehnice, preţul de ofertă, o notă de subsol care să includă perioada de valabilitate a
ofertei şi/sau acordarea unor discount-uri (3 ore)
2. rezolvarea unei aplicaţii economice în Excel care să includă: structura tabelară, formulele de
calcul şi funcţiile predefinite pentru rezolvarea cerinţelor, grafice, sortări şi filtrări după
anumite criterii (6 ore)
3. realizarea unei prezentări multimedia care să includă: setări operate în Master Slide, informaţii
de tip text, de tip grafic, imagini grupate, efecte de animaţie etc. (3 ore)
4. realizarea unei baze de date pentru o aplicaţie din domeniul turismului folosind facilităţile
mediului Access QBE sau mediului Access SQL (6 ore).
Bibliografie obligatorie:
1. Elena Ianoş-Schiller, Sisteme decalcul şi aplicaţii informatice pentru domeniul economic, Editura
Pro Universitaria, Bucureşti, 2010;
2. Elena Ianoş-Schiller, Constantin Baron, Narcisa Isăilă, Informatică economică. Exemple, aplicaţii
şi studii de caz pentru mediul economic, Editura Pro Universitaria, Bucureşti, 2010.
Bibliografie opţională:
1. Elena Ianoş-Schiller, Mihaela Mureşan, Informatică economică, Editura Pro Universitaria,

Bucureşti, 2007;
2. Constantin Baron, Elena Ianoş-Schiller, Sisteme informatice de gestiune şi management, Pro
Universitaria, Bucureşti, 2008;
3. Paul Pocatilu, Dragoş Vespan (coordonatori), Birotică profesională, Editura ASE, Bucureşti, 2009;
7
4. Elena Ianoş-Schiller, Constantin Baron, Narcisa Isăilă, Sisteme informatice. Fundamente teoretice,
metodologice şi practice. Gestiunea bazelor de date în mediul Microsoft Access. Exemple, aplicaţii,
studii de caz, Ediţia a II-a revăzută, Editura Pro Universitaria, Bucureşti, 2011;
5. Elena Ianoş-Schiller, E-business. Concepte, componente, aplicaţii, Editura Pro Universitaria,
Bucureşti, 2011.
Metoda de evaluare:
Examenul final la această disciplină este un examen scris, sub formă de întrebări, texte grilă cu 4
variante (care pot avea unul sau mai multe răspuns), o problemă care trebuie rezolvată folosind
facilităţile şi funcţiile predefinite Excel. La calcularea notei se va ţine cont de participarea la
activităţile tutoriale şi rezultatele obţinute la testarea finală, la testările pe parcurs: verificare 1,
verificare 2 şi la temele de control aplicative (pe calculator) ale studentului, precum şi de notele
obţinute la proiecte.
8
LOCUL, ROLUL ŞI IMPORTAŢA IFORMATICII Î SOCIETATEA
COTEMPORAĂ. COCOCEPTE
CEPTE ALE IFORMATICII CA ŞTIIŢĂ
Cuprins
1.1. Introducere
1.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de studiu
1.3. Conţinutul unităţii de studiu
1.3.1. Caracteristici ale societăţii informaţionale
1.3.2. Concepte ale informaticii
nformaticii ca ştiinţă
1.3.3. Informatica şi noua economie
1.4. Îndrumar pentru autoverificare
1.1. Introducere
Societatea modernă este percepută ca fiind un ansamblu de

organizaţii, aproape toate aspectele existenţei umane fiind
reglementate, asistate sau facilitate de către o organizaţie sau alta.
Aproape toţi oamenii fac parte din structurile şi procesele unui
anumit
umit tip de organizaţie, fie ea familie, şcoală, guvern, biserică,
afacere, întreprindere sau club.
Sistemul economic fiind un ansamblu de componente aflate în
interdependenţă, cu scopul realizării producţiei de bunuri şi servicii,
reprezintă o noţiune generală
nerală care are drept corespondent concret o
unitate economică, un sector economic sau chiar economia văzută la
nivel global (naţional sau mondial).
Sistemul economic de la nivelul unei organizaţii economice sau
chiar la nivelul unei componente funcţionale
funcţional a acesteia, reprezintă un
microsistem economic, în timp ce sistemul corespunzător economiei
naţionale, regionale sau mondiale reprezintă un macrosistem economic.
Din punct de vedere a structurii şi complexităţii lor, microsistemele
reprezintă sisteme economice
nomice simple, în timp ce macrosistemele
reprezintă sisteme economice complexe.
Obiectivele unităţii de studiu::

− înţelegerea cerinţelor
erinţelor şi priorităţilor societăţii informaţionale;
informaţionale
− cunoaşterea iniţiativelor şi programelor UE; UE
− cunoaşterea iniţiativelor şi programelor României;
României
− cunoaşterea conceptelor informaticii ca ştiinţă;
− înţelegerea importanţei informaticii în noua economie.
economie
9
Competenţele unităţii de studiu:
– studenţii vor cunoaşte principalele caracteristici ale societăţii

informaţionale, factorii determinanţi pentru societatea
informaţională, infrastrucura societăţii informaţionale;
– studenţii vor cunoaşte principalele iniţiative ale UE;
– studenţii vor cunoaşte principalele iniţiative şi programe ale
României legate de societatea informaţională;
– studenţii vor putea să definească conceptele generale ale
informaticii, conceptele software, conceptele pentru
structurarea şi organizarea datelor şi conceptele hardware;
– studenţii vor cunoaşte relaţia dintre Informatică şi noua
economie.
Timpul alocat unităţii: 2 ore
1.3.1. Caracteristici ale societăţii informaţionale
Importanţa utilizării tehnologiei informaţiei şi a

telecomunicaţiilor la nivelul organizaţiei este de necontestat şi prin
faptul că implementarea soluţiilor informatice moderne conduce la:
competitivitate, diminuarea costurilor, creşterea productivităţii,
mărirea profiturilor realizate, îmbunătăţirea relaţiilor cu clienţii şi
furnizorii, posibilitatea unei adaptări mai rapide la schimbările
mediului economic.
Pentru adoptarea tehnologiei informaţiei şi a comunicaţiilor
la nivelul organizaţiilor se parcurg mai multe etape:
− achiziţionarea platformei hardware şi a componentelor
software,
− implementarea soluţiei informatice,
− dezvoltarea şi utilizarea soluţiei informatice.
Principalele caracteristici ale societăţii informaţionale pot fi
următoarele:
− este o societate democratică;
− evoluează spre o societate bazată pe cunoaştere;
− introduce un nou tip de economie;
− schimbă natura muncii şi a relaţiilor comerciale;
− dezvoltă oportunităţi pentru valorificarea inteligenţei
membrilor societăţii;
− oferă posibilităţi de dezvoltare a serviciilor pentru
administraţie publică;
− oferă noi facilităţi şi creează o alternativă pentru
sistemele educaţionale tradiţionale, prin implementarea
soluţiilor e-learning.
10
1.3.2. Concepte ale Informaticii ca ştiinţă
Ca orice ştiinţă şi informatica foloseşte o serie de concepte

generale, fie proprii, fie preluate din alte ştiinţe. Printre fundamentele
teoretice, folosite de informatică se regăsesc conceptele grupate în:
− concepte generale,
− concepte specifice componentelor logice (software),
− concepte specifice structurării colecţiilor de date,
− concepte specifice componentelor fizice (hardware).
Concepte generale folosite în Informatică

Informaţie
Reprezintă o comunicare asupra unei realităţi obiective,
având semnificaţia de transmite, prin intermediul unui limbaj, un
mesaj, o ştire, un semnal despre formele de manifestare ale realităţii
înconjurătoare, având drept caracteristici principale: noutatea,
veridicitatea, precizia, completitudinea, oportunitatea.
Date
Reprezintă suportul formal al informaţiilor şi sunt concretizate
prin cifre, litere, simboluri, coduri etc. În informatică, data este văzută
ca fiind un model de reprezentare a informaţiei accesibil unui utilizator,
program etc., model cu care se poate opera pentru a se obţine informaţii.
Cunoştinţe
Reprezintă un concept, care defineşte o combinaţie de
experienţe, informaţii contextuale, valori şi intuiţie care oferă un cadru
propice pentru evaluarea şi asimilarea unor noi informaţii şi experienţe
Codificare
Reprezintă procesul de înlocuire a valorilor pe care le au
elementele unei mulţimi cu valori aparţinând altei mulţimi, cu
caracteristici diferite, procesul de înlocuire trebuind să respecte
anumite reguli prestabilite.
Cod
Codul reprezintă un set de simboluri elementare, împreună
cu regulile potrivit cărora se formează aceste simboluri.
Sistem de numeraţie binar

Asigură codificarea informaţiilor la nivel fizic.
Bit
Reprezintă un element din alfabetul sistemului de numeraţie
binar (o cifră binară - BInary digiT), care poate lua doar două valori:
0 şi 1 (notaţia utilizată este “b”).
Byte (octet)
Reprezintă o secvenţă de 8 cifre binare (biţi). Notaţia folosită
este “B”. Într-un byte se poate reprezenta, la nivel intern, un caracter.
11
Sisteme standardizate de reprezentare a datelor la nivel

intern folosite pentru PC-uri
Sistemul ASCII (American Standard Code for Information
Interchange) permite reprezentarea pe 8 poziţii binare (octet) pentru
fiecare caracter, oferind posibilitatea codificării a 256 caractere
(256=28), 128 reprezentând codificarea standard pentru PC-uri, iar
celelalte 128 sunt cunoscute şi sub denumirea de ASCII extins prin
care se permite codificarea literelor care nu se regăsesc în alfabetul
limbii engleze, simbolurile ştiinţifice, simbolurile matematice etc.
Informaţie digitală
Reprezintă informaţia folosită în sistemele de calcul şi
mediile de memorare recunoscute de acestea, fiind reprezentată în
formă codificată (şiruri de cifre binare)
Sistem informaţional
Reprezintă ansamblul informaţiilor, fluxurilor şi circuitelor
informaţionale, precum şi mijloacele, metodele şi tehnicile de
prelucrare a informaţiilor necesare fundamentării deciziilor.
Posturi de lucru
Reprezintă verigi organizatorice, în cadrul cărora se
desfăşoară activităţile informaţionale. În cadrul oricărui post de lucru
se disting: datele de intrare, timpul de staţionare, operaţiile de
prelucrare şi datele de ieşire.
Circuit informaţional
Reprezintă ansamblul posturilor de lucru care concură la
realizarea activităţilor informaţionale.
Flux informaţional
Reprezintă ansamblul tuturor informaţiilor care se transmit
între două posturi de lucru succesive. Fluxurile informaţionale pot fi
interne (la nivelul organizaţiei) şi externe.
Feed-back
Noţiunea este preluată din cibernetică şi reprezintă principiul
de funcţionare a circuitelor de reglare şi autoreglare, asigurând
controlul intrărilor (input-urilor) pe baza ieşirilor (output-urilor).
Sistem de calcul
Reprezintă calculatorul, atât din punct de vedere al
componentelor fizice (hardware), cât şi din punct de vedere al
componentelor logice (software).
Sistem informatic
Reprezintă un ansamblu de resurse, procedee şi mijloace, cu
precădere automate, folosite pentru culegerea, transmiterea, prelucrarea
şi stocarea datelor în vederea furnizării, în mod operativ, a informaţiilor
necesare activităţilor manageriale.
12
Concepte software (logice)
Software
Este o creaţie intelectuală care desemnează totalitatea
componentelor logice folosite în sistemele de calcul pentru realizarea
prelucrărilor automate.
Limbaj de programare
Este un limbaj artificial care reprezintă o simbolizare a
comenzilor pe care programatorul le transmite calculatorului
specificând astfel cerinţele sale.
Programare
Reprezintă o activitate specializată de realizare a
programelor, care cuprinde două etape: proiectarea, în care se
realizează algoritmul de prelucrare şi codarea, în care algoritmul de
prelucrare este transpus într-un program prin intermediul unui limbaj
de programare.
Logica programării
Reprezintă modalităţile folosite pentru reprezentarea
schematică a funcţiilor programului, conform cerinţelor.
Tehnici de programare
Reprezintă tehnicile de realizare a programelor care sunt în
concordanţă cu evoluţia limbajelor de programare. Principalele
tehnici sunt: tehnica liniară (von Neumann), tehnica structurată
(Niklaus Wirth) şi tehnica orientată obiect.
Algoritm
Reprezintă o secvenţă de operaţii logic înlănţuite care se
execută asupra datelor de intrare (cerinţelor utilizatorului) pentru a le
transforma în date de ieşire (rezultate).
Program
Reprezintă o secvenţă de instrucţiuni în scopul de a rezolva o
problemă din realitate cu ajutorul calculatorului. Trecerea de la
algoritmul de prelucrare la un program direct executabil se realizează
prin parcurgerea mai multor etape: scrierea programului sursă,
compilarea, etapă prin care se verifică din punct de vedere sintactic
corectitudinea scrierii comenzilor, linkeditarea, etapă în care
modulele obiect rezultate în urma compilării sunt asamblate într-un
format direct executabil.
Mediu de programare
Reprezintă un ansamblu de componente, specifice unui
limbaj de programare, prin care se asigură dezvoltarea programelor şi
aplicaţiilor informatice. Faţă de limbajul de programare, mediul de
programare oferă mai multe facilităţi pentru eficientizarea activităţii
de programare şi pentru degrevarea programatorul de anumite
activităţi de rutină. Ca principale componente, pe lângă componentele
limbajului, se regăsesc: depanatorul, componenta de asistenţă şi
13
informare (help), componenta de lucru cu foldere şi fişiere,

generatoare de cod.
Sistem de operare
Reprezintă entitatea software compusă dintr-un ansamblu de
programe specializate prin care se realizează legătura funcţională
între toate componentele sistemului de calcul şi care permite
realizarea interacţiunii utilizator-calculator şi folosirea eficientă a
tuturor resurselor (fizice, logice şi informaţionale).
Interfaţa unui produs informatic

Reprezintă componenta software prin care se realizează
interacţiunea utilizator-calculator. Realizarea unor interfeţe evoluate,
prietenoase, cu elemente grafice uşor accesibile unor largi categorii
de utilizatori neinformaticieni a constituit una dintre principalele căi
de extindere a ariei de utilizare a calculatoarelor şi produselor
informatice în diverse domenii de activitate.
Medii de dezvoltare
Reprezintă un ansamblu de componente, prin care se asigură
realizarea produselor informatice. În cadrul mediilor de dezvoltare
sunt incluse componentele de proiectare asistată de calculator
(instrumente CASE – Computer Aided Software Engineering, care
facilitează proiectarea aplicaţiilor folosind anumite metode specifice),
precum şi alte componente prin care se facilitează crearea software-
ului aplicativ.
Concepte pentru structurarea şi organizarea datelor
Model de date
Asigură transpunerea realităţii într-un mod care să permită
prelucrarea automată, prin: identificarea necesarului de informaţii, a
modului de reprezentare a datelor şi a cerinţelor de prelucrare. Pentru
aceasta se identifică: structura modelului (evidenţierea entităţilor, a
caracteristicilor şi a asocierilor); operatorii care acţionează asupra
structurilor de date; restricţiile pentru menţinerea corectitudinii
datelor (coerenţa datelor).
Structuri de date folosite în cadrul prelucrărilor

În cadrul prelucrărilor, pentru reprezentarea datelor în
memoria internă se folosesc structuri statice şi dinamice. Ca structuri
statice sunt: masivul (pentru. elemente cu caracter repetitiv accesate
prin indici), înregistrarea (date de tipuri diferite reunite pe baza unei
legături logice) şi mulţimea (pentru enumerarea unor date
elementare). Ca structuri dinamice sunt: lista (perechi de câmpuri
prin care se desemnează elememtele listei şi pointerii de adresă) şi
arborele (relaţia de ordine ierarhică asupra listelor).
Fişier de date
Reprezintă o colecţie omogenă de date stocate pe un suport
tehnic recunoscut în prelucrarea automată. La creare, fişierul primeşte
un nume, format din două părţi: numele propriu-zis şi în extensia,
care arată tipul datelor din fişier. În fişier datele, sub formă de
articole (înregistrări logice) sunt stocate secvenţial, între două
14
etichete: BOF (Begin Of File) şi EOF (End Of File).
Operaţiile curente executate asupra fişierele sunt în
concordanţă cu atributele fişierului şi se referă la:
deschidere/închidere, citire/scriere, ştergere etc.
Articol (înregistrare logică)

Este format din câmpuri de date, care reprezintă un grup de
caractere prin care se reprezintă o secvenţă de date definită în vederea
efectuării prelucrărilor.
Înregistrare fizică
Reprezintă componenta fişierului formată din mai multe
înregistrări logice, în cazul în care memorarea pe suportul fizic se
face în funcţie de un factor de blocare, care defineşte numărul de
înregistrări logice incluse într-o înregistrare fizică.
Bază de date
Reprezintă una sau mai multe colecţii de date, aflate în
interdependenţă, împreună cu descrierea structurii lor şi a relaţiilor
dintre ele. În funcţie de modelul de date folosit, bazele de date se
clasifică în: baze de date de tip arborescent, baze de date de tip reţea,
baze de date de tip relaţional, baze de date orientate obiect şi baze de
date obiect relaţionale.
Sistem de gestiune a bazelor de date (SGBD)

Reprezintă un pachet specializat de programe prin care se
asigură structurarea şi gestiunea colecţiilor de date organizate sub
forma bazelor de date. Fiecărui tip de bază de date îi corespunde un
anumit SGBD.
Depozit de date (Data warehouse)

Reprezintă o colecţie tematică de date, care este integrată,
plasată într-un context temporal şi este destinată fundamentării
procesului decizional. Ca surse pentru depozitele de date sunt: datele
din istoric, bazele de date publice (BD statistice, demografice,
prognoze economice etc.).
Concepte hardware
Procesor (CPU - Central Processing Unit)

Este componenta de bază a oricărui PC, prin intermediul
căruia se realizează iniţializarea calculatorului, încărcarea sistemului
de operare (cea mai importantă componentă software, fără de care
sistemul de calcul nu este operaţional), executarea tuturor aplicaţiilor
şi controlul fluxului de date.
Memorie internă
Este o componentă principală a configuraţiei de bază, care
din punct de vedere funcţional, se împarte în: memorie RAM şi
memorie ROM.
Memorie RAM (Random Access Memory)

15
Este componenta memoriei interne, al cărei rol este de a

păstra în formă binară datele şi programele aflate în execuţie,
participând alături de procesor la efectuarea prelucrărilor.
Memoria RAM este accesibilă în citire/scriere, fiind
gestionată de utilizator prin programul care se execută Are o structură
modulară şi se conectează la placa de bază în sloturi speciale (banks).
Informaţiile conţinute în RAM pot fi: programe de configurare
preluate din ROM, programe ale utilizatorilor, programe pentru
diferite prelucrări, date, precum şi alte informaţii de intrare/ieşire.
Principalele caracteristici ale memoriei RAM sunt: volatilitate,
posibilităţi de extindere, capacitate mai mare decât memoria ROM,
acces în citire/scriere, timp mic de acces. Din punct de vedere
constructiv, memoria RAM poate fi: statică - SRAM (Static RAM)
sau dinamică - DRAM (Dynamic RAM).
Memorie ROM (Read Only Memory)

Este o componentă a memoriei interne, care prezintă
următoarele caracteristici: stochează componenta ROM-BIOS, este
programabilă prin tehnici speciale, are conţinut nevolatil, este de
mică dimensiune şi nu permite extinderea capacităţii de memorare.
Rolul ei este de a păstra o serie de programe, care realizează funcţii
speciale: testarea punerii sub tensiune a sistemului (rutina POST),
încărcarea setărilor specifice, conectarea echipamentelor periferice
(programe BIOS) şi apelarea sistemului de operare (instrucţiuni
BOOT). Cea mai importantă componentă este ROM-BIOS care
constituie sistemul de intrare/ieşire de bază.
Memorie CMOS (Complementary Metal Oxyd

Semiconductor)
Reprezintă zona superioară a memoriei RAM, în care se
stochează informaţiile BIOS. Permite accesul în citire/ scriere,
conţinutul ei fiind nevolatil.
Memorie externă (auxiliară)

Reprezintă totalitatea mediilor de stocare a informaţiilor, sub
formă de fişiere şi se caracterizează prin: capacitate de stocare mare,
viteză relativ redusă comparativ cu procesorul şi memoria internă,
nevolatilitate. Din memoria externă fac parte discurile magnetice şi
optice, dar şi alte dispozitive (ex. memory stick-ul).
Unităţi de memorie externă (drivere)

Reprezintă unităţile din configuraţia calculatorului care
asigură procesarea datelor existente pe mediile de stocare (suporturile
tehnice de date), care compun memoria externă. Cele mai
reprezentative unităţi de memorie externă, pentru configuraţiile
actuale, sunt unităţile pentru hard-disk şi cele pentru CD şi/sau DVD.
Hard-disk (HD)
Reprezintă unitatea de memorie externă care intră, în mod
uzual, în configuraţia de bază, având rolul de a asigura stocarea unui
volum mare de date, precum şi accesul relativ rapid la acestea. Din
punct de vedere constructiv, este format din mai multe discuri
suprapuse (platane), realizate dintr-un material dur, acoperite cu un
16
material magnetic şi fixate pe un ax comun.
Discurile optice (CD şi DVD)

CD-ul este un mediu optic, care pentru citire/scriere foloseşte
tehnologia laser. CD-urile nu pot fi şterse accidental. Un avantaj îl
reprezintă densitatea mai mare a datelor.
DVD-ul este un compact disc mai rapid, care poate păstra
piste video, audio şi date. Avantajele constau în capacitatea de
stocare, calitatea stocării, fiabilitatea şi viteza mai mare de transfer.
Memorie rapidă (cache)

Reprezintă o memorie intermediară care se află între
procesor şi memoria principală, caracterizată prin: capacitate redusă,
viteză relativ mare, volatilitate.
Memorie virtuală
Este reprezentată de o parte a HDD-ului utilizată ca memorie
RAM, asigurând: execuţia unor programe care depăşesc dimensiunea
memoriei interne, partajarea unor resurse, asigurarea portabilităţii
programelor şi altele.
Placă de bază (motherboard sau mainboard)

Este componenta configuraţiei de bază, prin care se
realizează legătura dintre toate componentele calculatorului,
constituind suportul pentru: memorii, procesor, plăci de extensie,
conectori şi porturile externe. Conţine şi BIOS-ul. Placa de bază
controlează comunicaţiile, optimizând transferurile dintre UCP şi
echipamentele periferice.
Magistrale (bus-uri)
Reprezintă un ansamblu de trasee (linii de comunicaţie)
aflate pe placa de bază, prin care se realizează transmiterea datelor,
adreselor etc.
Unităţi de interfaţă
Reprezintă dispozitive care permit comunicaţia între două
echipamente care au caracteristici funcţionale diferite, denumirea de
interfaţă sau placă de extensie fiind generică, deoarece fiecare are un
nume propriu: adaptor (placă) video, controller etc.
Tastatură
Reprezintă unitatea standard de intrare. Încorporează un
procesor prin care se efectuează controlul tastelor şi o mică memorie
numită “template” în care se reţine ultimul şir tastat.
Monitor
Reprezintă unitatea standard de ieşire, având rolul de a
vizualiza rezultatele prelucrărilor, mesajele şi interfeţele grafice ale
diferitelor produse program. Monitoarele sunt de mai multe tipuri şi
dimensiuni: monitoare convenţionale - cu tub catodic (CRT -
Cathode Ray Tube), monitoare plate - cu cristale lichide (LCD –
Liquid Crystal Display) şi cu plasmă (PDP – Plasma Display Panel).
17
Scanner
Reprezintă un dispozitiv care converteşte informaţia
analogică în informaţie digitală. Operaţia de scanare constă în
divizarea imaginilor într-o grilă de celule (pixeli), care sunt citite şi
interpretate rând pe rând, în funcţie de gradul de luminozitate, prin
intermediul capului de citire. Principalele caracteristici care definesc
performanţele unui scanner sunt: rezoluţia, viteza de scanare,
adâncimea de culoare.
1.3.3. Informatica şi noua economie
La sfârşitul secolului XX, pe măsura dezvoltării tehnologiei

informaţiei şi a comunicaţiilor, pe fondul creşterii rolului ştiinţei în
economie, a apărut conceptul referitor la noua economie, în care
tehnicile şi tehnologiile induc o serie de noi tendinţe şi procese, noua
economie putând fi înţeleasă numai prin prisma analizei
transformărilor care au loc în structura acesteia, care se produc
etapizat, pe măsură ce tehnologiile digitale facilitează accesarea,
prelucrarea şi stocarea informaţiei.
Prin noua economie nu se urmăreşte înlocuirea totală a
produselor fizice cu produse digitale, produsele fizice continuând să
existe alături de cele digitale, însă tehnologiile digitale şi mediul
Internet influenţează în mod semnificativ atât procesele de fabricaţie,
cât şi modul de comercializare. În acest sens, o componentă
importantă a noii economii o reprezintă piaţa virtuală, care contribuie
a reducerea costurilor furnizorilor prin accesarea electronică a bazelor
de date, posibilitatea participării la licitaţii on-line, crearea de pieţe şi
segmente de piaţă noi, pătrunderea la nivel global pe aceste pieţe, cu
reducerea timpului între transmiterea şi recepţionarea informaţiilor.
Sinteza unităţii de studiu 1
Societatea contemporană implementează cerinţele societăţii informaţionale, în care

tehnologiile informatice şi sistemele de telecomunicaţii moderne sunt folosite pe scară largă, ceea ce
impune o adaptare atât la nivel organizaţional, cât şi individual, principalele priorităţi constând în:
− formularea unor noi politici şi strategii de dezvoltare a societăţii,
− implementarea şi verificarea proiectelor pilot, a demonstraţiilor şi a altor acţiuni,
− educaţia şi pregătirea forţei de muncă pentru a face faţă noilor cerinţe,
− aplicarea în tot mai multe domenii a tehnologiilor informaţiei şi comunicaţiilor.
Ca ştiinţă, informatica utilizează o serie de concepte care pot fi grupate în:
− concepte generale;
− concepte specifice componentelor logice (software);
− concepte specifice structurării colecţiilor de date;
− concepte specifice componentelor fizice (hardware).
Activităţile economice sunt complexe şi diverse, ceea ce face ca şi soluţiile informatice care
deservesc domeniul economic să fie diferite. La nivelul activităţilor manageriale, sistemele informatice
18
oferă informaţii precise şi în mod rapid pentru fundamentarea ştiinţifică a deciziilor. Oferind rapid mai
multe variante de lucru, se pot efectua estimări şi previzionări, care oferă o bază informaţională solidă
pentru luarea deciziilor.
Managementul entităţii economice este cel care va decide restructurarea organizatorică pentru a
face faţă exigenţelor afacerilor electronice. În acest scop, unităţile economice trebuie să opteze pentru un
model informatic care să reprezinte suportul noilor strategii. Modelul care răspunde cerinţelor actuale este
cel intranet-extranet.
Intranetul reprezintă sistemul de gestiune internă a activităţii unei organizaţii prin partajarea
resurselor informatice (date şi aplicaţii), completat cu serviciile specifice de comunicare în cadrul unei
reţele locale/la nivelul companiei.
Extranetul reprezintă partajarea resurselor IT (date şi aplicaţii) între mai multe organizaţii
partenere independente (parteneri, clienţi, contacte de afaceri etc.), prin intermediul unei reţele la distanţă.
Concepte şi termeni de reţinut
informaţii şi informaţii digitale;

date;
cunoştinţe;
cod şi codificare;
sistem de numeraţie binar;
bit şi byte (octet);
sisteme standardizate;
sistem informaţional şi sistem informatic;
circuit informaţional;
flux informaţional;
feed-back;
sistem de calcul;
software;
limbaj de programare, mediu de programare şi mediu de dezvoltare;
programare;
logica programării;
tehnici de programare;
algoritm;
program;
sistem de operare (software de bază);
interfaţa unui produs informatic;
model de date;
structuri de date folosite în cadrul prelucrărilor;
fişier de date;
articol (înregistrare logică);
înregistrare fizică;
bază de date;
sistem de gestiune a bazelor de date;
depozit de date (Data warehouse);
procesor;
memorie internă: ROM şi RAM;
memorie CMOS;
memorie externă (auxiliară);
unităţi de memorie externă (drivere);
memorie rapidă;
memorie virtuală;
placă de bază;
magistrale şi unităţi de interfaţă;
echipamente periferice de intrare-ieşire.
19
Întrebări de control şi teme de dezbatere

1. Ce resurse intră în componenţa unui sistem informatic?
2. De ce a fost aleasă codificarea binară ca modalitate de reprezentare internă a datelor în
sistemul de calcul?
3. Ce sisteme standardizate de codificare, în afară de ASCII, se mai pot folosi pentru
calculatoarele electronice?
4. Care este influenţa dezvoltării tehnicii de calcul asupra industriei informaţionale?
5. Ce asemănări şi deosebiri există între conceptul de sistem informaţional şi cel de sistem
informatic?
Teme de reflecţie
1. Influenţa schimbărilor introduse de revoluţia digitală asupra vieţii individului

2. Opinii asupra evoluţiei componentelor software
3. Puncte de vedere asupra tendinţei de a include în sfera culturii componentele tehnice şi
informaţionale
4. Aprecieri asupra integrării componentelor specifice tehnologiei informaţiei cu cele de
comunicaţie
Teste de evaluare/autoevaluare
Alegeţi varianta/variantele corecte, ştiind că pot fi corecte 1, 2, 3, 4 sau nici o variantă

1. Codul ASCII se utilizează pentru:
a. reprezentarea datelor în memoria internă
b. afişarea datelor
c. codificarea externă a datelor
d. codificarea internă a datelor
2. Cantitatea de informaţii transmise între două posturi de lucru reprezintă:
a. magistrală informaţională
20
b. un circuit informaţional
c. magistrală de date
d. un flux informaţional
3. Conexiunea inversă reprezintă:
a. un concept cibernetic
b. un flux informaţional
c. un mod de realizare a autoreglării sistemului
d. un mod de structurare a componentelor sistemului
4. Un sistem economic poate fi reprezentat de:
a. o ramură a economiei naţionale
b. o întreprindere
c. economia naţională
d. ansamblul realizat prin integrarea sistemului condus, cu cel de conducere şi cu cel
informaţional
5. Informaţiile reprezintă:
a. un mesaj cu caracter de noutate
b. o reflectare obiectivă a realităţii înconjurătoare
c. date stocate în cadrul unui sistem informatic
d. interpretarea unor date
6. Un mediu de programare include:
a. logica programării
b. tehnicile de programare
c. componenta de lucru cu fişiere
d. programele care rezolvă problemele concrete ale utilizatorului
7. O placă de bază asigură suportul fizic pentru:
a. componenta ROM-BIOS
b. liniile de comunicaţie
c. nucleul sistemului de operare
d. plăcile de extensie
8. Capacitatea unui HD de 80 GB este echivalentă cu:
a. 80 * 1000 MB
b. 23 * 10000 MB
c. 80 * 230 B
d. 80 * 220 KB
9. În sens informatic datele reprezintă:
a. un suport informaţional
b. o modalitate de comunicare între utilizator şi calculator
c. obiectul prelucrărilor automate
d. un suport fizic de stocare pentru prelucrări
10. Un limbaj de programare asigură:
a. transformarea algoritmului într-un program
b. realizarea procedurilor sistemului informatic
c. realizarea programului sursă
d. resursele pentru execuţia procedurilor automate
21
Bibliografie obligatorie
22
CALCULATOARE PERSOALE ŞI REŢELE DE CALCULATOARE
Cuprins
2.1. Introducere
2.2.
.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de studiu
2.3.1. Conceptele de arhitectură şi configuraţie
2.3.2. Componente ale configuraţiilor comerciale
2.3.3. Integrarea
tegrarea componentelor hardware şi conectarea
ectarea componentelor hardware
2.3.4.. Criterii de alegere a sistemelor de calcul
2.3.5. Reţele de calculatoare
2.3.6. Tipuri de topologii
ologii
2.3.7.. Medii şi dispozitive de transmisie utilizate în cadrul reţelelor de calculatoare
2.3.8.. Arhitecturi şi configuraţii de reţele. Arhitecturi de comunicaţie
2.4.
.4. Îndrumar pentru autoverificare
2.1. Introducere
Tehnica de calcul, bazată pe sistemele automate de

prelucrare, a înregistrat evoluţia cea mai spectaculoasă dintre toate
tehnologiile descoperite şi folosite de-a
de lungul istoriei, ajungându-se,
în decurs de mai puţin de şapte decenii, de la crearea primulu primului
calculator electronic, la performanţele actuale ale tehnicii de calcul.

- înţelegerea modului de interconectare a sistemelor de calcul
în cadrul reţelelor de calculatoare;
- cunoaşterea criteriilor de alegere a unei oferte de
calculatoare;
- cunoaşterea topologiilor folosite în realizarea reţelelor locale;
locale
- cunoaşterea mediilor şi dispozitivelor de transmisie.
transmisie

studiu
– studenţii vor cunoaşte conceptele de arhitectură şi
configuraţie a sistemelor de calcul şi a componentelor
utilizate în configuraţiile comerciale;
comerciale
– studenţii vor cunoaşte principalele criterii care trebuie
analizate la evaluarea ofertelor de calculatoare;
calculatoare
– studenţii
tudenţii vor cunoaşte principalele componente ale reţelelor
de calculatoare;
– studenţii vor cunoaşte principalele elemente pentru
interconectarea reţelelor.
23
2.3.1.Conceptele de arhitectură şi configuraţie
În domeniul informaticii se foloseşte frecvent conceptul de

arhitectură care, în sensul cel mai larg, reprezintă ansamblul
descrierii formalizate a unui sistem, respectiv a structurii acestuia şi a
legăturilor dintre componente.
Ansamblul integrat de componente funcţionale, care
formează un tot unitar, reprezintă arhitectura sistemului de calcul.
Funcţional, un calculator personal, ca orice sistem de calcul
numeric grupează mai multe unităţi. Fiecărei unităţi îi corespunde la
rândul ei, din punct de vedere fizic, una sau mai multe dispozitive.
După rolul pe care îl au în procesul de prelucrare şi după modul în
care se interconectează, principalele componente fizice ale unui PC
se individualizează în următoarele: procesor, memorie internă, placă
de bază, magistrale, unităţi de interfaţă, hard disc, floppy disc,
compact disc (CD), disc video (DVD), tastatură, mouse, monitor,
imprimantă.
2.3.2. Componente ale configuraţiilor comerciale
Pe lângă componentele obligatorii care formează configuraţia

de bază a unui PC se pot adăuga şi alte componente, dintre acestea
cele mai des utilizate în actualele configuraţii comerciale sunt:
− ca unităţi şi medii de stocare: unităţile de minidiscuri,
memoria de tip flash (memory stick), cardurile
inteligente (smart card-uri), etc.;
− ca unităţi periferice de intrare directă: unităţile de
indicare (mouse, ecranul senzitiv, tabla digitală, light
pen, pen-based computer), unităţile de captare de
voce/imagine (microfon/ cameră web, cameră video etc.)
etc.;
− ca unităţi periferice de ieşire: imprimantele, dispozitivele
de redare a vocii etc.
Principalele funcţii realizate de aceste echipamente sunt:
asigurarea introducerii datelor şi programelor în memoria
calculatorului, asigurarea redării rezultatelor, asigurarea interfeţelor
cu utilizatorul pe parcursul unei sesiuni de lucru, asigurarea dirijării
automate a sistemului de calcul prin comenzi transmise de utilizator.
Alte dispozitive sunt: mouse-ul, ecranul senzitiv (touch
screen), tabla digitală (digitizer), camera digitală, web camera,
24
aparatul foto digital, imprimante.
2.3.3. Integrarea componentelor hardware şi conectarea

componentelor hardware
Integrarea componentelor hardware în cadrul unei

configuraţii se realizează prin intermediul magistralelor şi unităţilor
de interfaţă. Magistralele, cunoscute în literatura de specialitate şi sub
denumirea de linii/canale de comunicaţie şi bus-uri, constituie
adevărate autostrăzi electronice. Principalele magistrale care se
integrează în configuraţia de bază a unui PC sunt:
− magistrala de intrare/ieşire (principală);
− magistrala memoriei;
− magistrala memoriei rapide (cache);
− magistrala procesorului (internă).
Magistralele sunt integrate plăcii de bază, tipul şi
performanţele acestora determinând şi calitatea plăcii de bază. Aceste
căi de comunicaţie îndeplinesc următoarele funcţii:
− asigură legătura fizică şi comunicaţia între diferite
componente ale sistemului;
− asigură fluxul datelor în interiorul calculatorului, în
timpul prelucrării acestora şi fluxul de semnale care
întreţin sistemul în stare de funcţionare.
Unităţile de interfaţă sunt dispozitivele care permit
comunicaţia între două echipamente cu caracteristici funcţionale
diferite. Denumirea de interfaţă sau placă de extensie este generică,
deoarece fiecare dintre ele are un nume propriu: adaptor (placă)
video, adaptor (placă) de sunet, controler etc. Necesitatea unităţilor
de interfaţă a apărut datorită eterogenităţii:
− utilizarea unor sisteme diferite de codificare a
informaţiei, pentru echipamentele care comunică între
ele;
− viteza de lucru diferită a acestor echipamente;
− sistemul diferit de transmitere şi recepţie a informaţiilor;
− regimul de exploatare diferit al sistemelor de calcul.
În cazul în care PC-ul se integrează într-o reţea este necesar,
pentru conectarea lui, să se folosească şi alte unităţi de interfaţă:
plăcile de reţea (în cazul în care se doreşte o conectare fizică
permanentă) şi dispozitivele de fax-modem (în cazul în care
conectarea se realizează prin intermediul unei linii de comunicaţie şi
în care cuplarea la reţea pentru transmiterea de informaţii se face doar
atâta timp cât linia de comunicaţie este deschisă).
Placa de reţea este o componentă hardware absolut necesară
pentru PC-urile care funcţionează în cadrul unei reţele locale şi care
diferă în funcţie de tehnologia de conectare a calculatoarelor în cadrul
reţelei (topologie de tip magistrală, de tip inel etc.). O caracteristică
importantă de apreciere a calităţii unei plăci de reţea este viteza de
transmisie a datelor.
25
2.3.4. Reţele de calculatoare
O reţea de calculatoare poate fi definită ca un ansamblu

integrat de tehnici, metode şi resurse hardware şi software, prin care
se permite comunicarea şi informarea interactivă între diferiţi
utilizatori. Rezultă de aici că, o reţea poate fi percepută şi ca un
sistem de comunicaţie, care are la extremităţi calculatoare, ce
lucrează într-un cadru organizat şi deservind simultan necesităţi
diverse de prelucrare, transmitere şi/sau documentare. În componenţa
unui astfel de sistem se pot întâlni atât echipamente omogene, cât şi
eterogene
2.3.5. Tipuri de topologii
Reţelele de calculatoare pot fi clasificate în funcţie de

numărul de calculatoare conectate şi de aria geografică pe care
acestea sunt dispuse. Conceptual există trei categorii de reţele: reţele
de arie arie locală – LAN (Local Area etwork), reţele de arie
metropolitană - MAN (Metropolitan Area etwork) şi reţele de arie
extinsă – WAN (Wide Area etwork).
O reţea de tip LAN constă dintr-un număr relativ redus de
calculatoare şi periferice conectate într-o arie limitată (până la 200 de
calculatoare plasate într-o arie care se poate întinde de la o încăpere
la o întreagă clădire). O reţea de tip MAN conectează reţelele unei
companii situate în acelaşi oraş, acoperind, în general, o arie care se
poate întinde între 5 şi 50 km2. O reţea de tip WAN conectează reţele
care sunt situate oriunde pe glob, în oraşe diferite, în ţări diferite,
exemplu clasic fiind, în acest sens, megareţeaua Internet.
2.3.6. Medii şi dispozitive de transmisie utilizate în cadrul

reţelelor de calculatoare
Pentru reprezentarea semnalelor folosite în transmiterea

informaţiilor prin intermediul reţelelor de calculatoare se pot utiliza
mai multe forme de energie (curent electric, unde radio, energia
spectrului luminos, microunde etc.). În funcţie de natura acestora
există două mari categorii de medii de transmisie: transmisia care
utilizează cabluri şi transmisia wireless (fără fir). Pentru prima
categorie se pot folosi diferite tipuri de cabluri: cabluri coaxiale,
cabluri torsadate, cabluri cu fibră optică, iar pentru cea de a doua,
transmisia se poate face cu ajutorul undelor radio terestre şi prin
satelit, microundelor, undelor laser, telefoanelor mobile etc. Pentru
realizarea transmisiei, indiferent de mediul folosit, cu cablu sau
wireless, trebuie să existe un dispozitiv prin care să se asigure
modularea şi demodularea semnalelor. Această cerinţă apare datorită
faptului că mediile de stocare folosite de calculatoare memorează
informaţiile în format digital, în timp ce în mediile de transmisie
informaţiile se regăsesc sub forma undelor analogice, ceea ce necesită
conversia acestora.
În cadrul reţelelor sunt utilizate mai multe dispozitive de
transmisie.
26
Modemuri/fax modemuri
Reprezintă dispozitive utilizate pentru conectarea
calculatorului la o reţea la distanţă, având rolul de a realiza conversia
şi controlul transmisiei datelor de la receptor la destinatar şi invers.
Hub-uri/switch-uri
Reprezintă echipamente utilizate în cadrul reţelelor locale
pentru conectare, care din punct de vedere fizic sunt cutii care conţin
circuite interne, prin care se realizează legăturile între cabluri şi prize
pentru conectarea calculatoarelor. Switch-ul asigură o legătură directă
între toate calculatoarele, păstrând aceeaşi lăţime de bandă pentru toţi
utilizatorii, în timp ce hub-ul asigură şi concentrarea datelor,
distribuirea mesajelor şi partajarea conexiunilor, ceea ce are ca efect
divizarea lăţimii sale de bandă între utilizatorii implicaţi.
Placă de reţea (adaptor de reţea)

Reprezintă o unitate de interfaţă care realizează conexiunea
permanentă a calculatorului într-o reţea locală care foloseşte
transmisia prin cablu. În locul plăcii de reţea se mai poate utiliza un
dispozitiv de conectare prin unde infraroşii (link wireless) care
elimină utilizarea cablurilor de legătură, asigurând o mai mare
flexibilitate de configurare a reţelei locale.
Repetoare (repeters)
Sunt dispozitive care asigură regenerarea semnalului
(amplificator-filtru), în cazul în care, lungimea cablurilor folosite
într-o reţea locală poate face ca intensitatea semnalului să se
diminueze. Repetoarele se pot folosi numai pentru legarea reţelelor
de acelaşi tip, oferind servicii de amplificare a semnalului primit de la
un segment şi retransmiterea acestuia către alt segment de cablu.
Rutere (routers)
Reprezintă dispozitive care gestionează schimbul pachetelor
de date, facilitând extinderea dimensiunii reţelei, prin crearea unei
reţele de reţele.
Cabluri de conectare, linii telefonice

Asigură mediul de comunicaţie prin intermediul căruia se
realizează transferul de date şi conectarea fizică a calculatoarelor într-
o reţea.
Punţile (bridges)
Reprezintă modalităţi inteligente (software şi hardware) de
conectare între nodurile unei reţele locale. O punte poate realiza
segmentarea unei reţele păstrând traficul local în afara reţelei extinse
şi asigurând controlul traficului pentru echipamentele aflate la
distanţă, ceea ce pentru utilizator reprezintă accesul la mai multe
servicii şi dispozitive.
Porţile (gateways)
Reprezintă conexiuni inteligente în cadrul reţelelor, oferind
posibilitatea de conectare a unor reţele locale eterogene, prin
asigurarea serviciilor de translatare a protocoalelor de comunicaţie,
ceea ce permite comunicarea dintre reţele diferite.
27
2.3.7. Arhitecturi şi configuraţii de reţele. Arhitecturi de

comunicaţie
Arhitecturile de reţea redau conectarea mai multor

componente fizice prin intermediul unui mediu de comunicaţie, în
scopul partajării resurselor reţelei, care pot fi: de natură hardware:
spaţiu de stocare (diferite tipuri de discuri), imprimante, faxuri etc.,
precum şi de natură software: aplicaţii software, fişiere, baze de date.
Staţiile de lucru reprezintă calculatoarele conectate în cadrul
reţelei care utilizează servicii oferite de servere. Din această
perspectivă, staţiile de lucru au rolul unor clienţi în cadrul reţelei,
formulând anumite cereri către server. Staţiile de lucru pot fi ele
însele calculatoare performante adaptate nevoilor individuale care pot
efectua operaţii de prelucrare independente.
Serverul (File Server) reprezintă un calculator performant
instalat pentru a funcţiona numai ca server (server dedicat) sau pentru
a îndeplini o dublă funcţionalitate de server şi staţie de lucru (server
nededicat).
Arhitectura unei reţele locale include următoarele module:
funcţia de redirecţionare (identifică dacă o comandă este adresată
unui PC local sau unui sistem la distanţă), etBIOS – etwork Basic
Input Output System (stabileşte sesiunea de lucru, emite şi
recepţionează datele, identifică staţiile de lucru din reţea) şi File/Print
server (asigură partajarea discului şi a imprimării).
Funcţionarea modulelor aferente unei arhitecturi de reţea este
condiţionată de existenţa unui ansamblu de componente software,
care alcătuiesc un sistem de operare complex, capabil să gestioneze
partajarea resurselor între mai mulţi utilizatori, traficul în cadrul
reţelei şi securitatea resurselor reţelei. Principalele componente
software din structura unei reţele de calculatoare sunt:
− sistemul de operare al server-ului;
− programe pentru conectarea calculatoarelor;
− pachete de programe multiutilizator;
− set de programe utilitare, prin care se asigură:
• partajarea resurselor hardware (imprimantă, memorie
etc.);
• depistarea şi tratarea erorilor de funcţionare a reţelei;
• urmărirea lucrărilor şi a tipurilor de acces;
• protecţia şi securitatea datelor şi a resurselor reţelei;
• cunoaşterea şi urmărirea gradului de utilizare a
resurselor.
Structura ierarhică a nivelelor formează o familie de
protocoale, un exemplu elocvent în acest sens fiind familia de
protocoale TCP/IP – Transmition Control Protocol/Internet Protocol.
Reţelele de calculatoare sunt formate, din punct de vedere
logic, dintr-un ansamblu de activităţi cooperante, care sunt organizate
în straturi (niveluri). Fiecare activitate, la rândul ei, reprezintă un
ansamblu coerent de acţiuni elementare (entităţi), care concură la
îndeplinirea unui scop predefinit. Execuţia unei activităţi presupune
folosirea unor resurse: canale de comunicaţie, procesoare, memorie
etc. Mijloacele de interacţiune reprezintă interfaţa, care este definită
28
de operaţiile elementare şi serviciile pe care un nivel inferior le oferă
unui nivel superior, prin punctele de acces la serviciu (SAP – Service
Access Point).
Standardul de comunicaţie ISO OSI

Sistematizarea, interconectarea prin intermediul protocoalelor
şi modul de aranjare a componentelor formează arhitectura reţelei,
iar arhitecturile, care şi-au dovedit valabilitatea în utilizare, s-au
impus ca standarde. În anul 1984 Organizaţia Internaţională pentru
Standardizare – ISO (International Standard Organization) a emis un
model standard pentru reţelele de calculatoare. Acest set de standarde
şi protocoale a fost numit modelul de referinţă ISO OSI
(International Standard Organization Open System Interconection)
al interconectării sistemelor deschise, în care transmisia datelor este
efectuată prin diferite niveluri ale hardware-ului şi software-ului
Modelul de interconectare a sistemelor deschise este prevăzut
cu 7 straturi (niveluri ierarhice): stratul aplicaţie, stratul prezentare,
stratul sesiune, stratul transport, stratul reţea, stratul legătură de
date şi stratul fizic.
Straturile sunt departajate prin interfeţe prin intermediul cărora
ele comunică unele cu altele.
În cadrul modelului de referinţă OSI, se face o distincţie clară
între două tipuri de protocoale: cele orientate pe conexiune (analoage
convorbirilor telefonice) şi cele fără conexiune (analoage expedierii
unei scrisori).
Administrarea reţelelor de calculatoare

O reţea de calculatoare reprezintă un sistem complex, de a
cărui bună funcţionare depinde de resurse informaţionale diverse
(hardware şi software), dar mai ales de activitatea utilizatorilor
reţelei. Orice perturbaţie în funcţionarea unui astfel de sistem are
reverberaţii la nivel operativ şi managerial. Din această cauză, este
imperios necesar, să se asigure o bună administrare a resurselor, de
către o persoană autorizată, care deţine funcţia de administrator de
reţea (supervizorul reţelei). El este cel autorizat să configureze
reţeaua şi răspunde de buna funcţionare şi de securitatea întregii
reţele.
La configurarea mediului de reţea, administratorul poate
defini: utilizatorii obişnuiţi de reţea, care au dreptul de a accesa
reţeaua şi pot utiliza anumite resurse neprotejate (declarate publice);
grupurile de utilizatori, care au dreptul de accesa reţeaua şi de a
partaja anumite resurse definite la nivelul grupului sau alte resurse
pentru care au primit drepturi de acces; operatorii, care au drepturi de
acces la reţea şi la anumite funcţii de administrare a acesteia.
Fiecare utilizator poate accesa reţeaua numai dacă are definit
de către administrator dreptul de acces. Utilizatorul este identificat în
cadrul sistemului de securitate prin nume şi parolă. Aceste informaţii
de identificare sunt solicitate de sistem şi trebuie completate de
utilizator la momentul accesării reţelei (logare).
29
Configuraţiile actuale ale sistemelor de calcul folosite în domeniul economic includ o

diversitate de echipamente, în funcţie de specificul prelucrărilor. În acest sens, economiştii trebuie să
cunoască principalele caracteristici tehnice, datorită faptului că, cel mai adesea, aceştia participă
alături de specialiştii IT la analiza şi evaluarea ofertelor, în vederea achiziţiilor de calculatoare,
echipamente specifice şi programelor care sunt utilizate la nivelul firmei.
O reţea de calculatoare poate fi definită ca un ansamblu integrat de tehnici, metode şi resurse
hardware şi software, prin care se permite comunicarea şi informarea interactivă între diferiţi
utilizatori. Rezultă că, o reţea poate fi percepută şi ca un sistem de comunicaţie, care are la extremităţi
calculatoare, ce lucrează într-un cadru organizat şi deservind simultan necesităţi diverse de prelucrare,
transmitere şi/sau documentare.

− Tehnologii utilizate în telecomunicaţii (reţele cablate hibride, reţele digitale fără cablu)
− Reţea de calculatoare (reţea locală, reţea la mare distanţă: MAN, WAN)
− Arhitecturi de reţele (modelul OSI)
− Soluţii de interconectare: bridges şi gateways
− Software de reţea
− Administrare reţea

1. Ce activităţi trebuie întreprinse în vederea dotării unei unităţi economice cu tehnică de
calcul?
2. Care sunt principalele dispozitive de transmisie utilizate în cadrul reţelelor de calculatoare?
3. Care sunt principalele echipamente necesare configurării unei reţele de calculatoare?
Teme de reflecţie
1. Precizaţi care sunt argumentele pentru lucrul într-o reţea de calculatoare
2. Analizaţi posibilităţile de dotare cu tehnică de calcul a unei unităţi din domeniul turismului
3. Analizaţi tendinţa actuală privind utilizarea sistemelor de calcul şi a reţelelor de calculatoare
în unităţile economice

1. Din structura configuraţiei interne nu fac parte:
a. magistrala de intrare-ieşire
b. ecranul senzitiv
c. monitorul
d. nucleul sistemului de operare
30
2. Magistralele asigură:
a. controlul protocolului de comunicaţie
b. schimbarea modalităţilor de conectare
c. transmiterea informaţiilor de control
d. transmiterea datelor prin intermediul plăcii de bază
1. Elena Ianoş-Schiller, Sisteme decalcul şi aplicaţii informatice pentru domeniul economic,

Editura Pro Universitaria, Bucureşti, 2010;
2. Elena Ianoş-Schiller, Constantin Baron, Narcisa Isăilă, Informatică economică. Exemple,
aplicaţii şi studii de caz pentru mediul economic, Editura Pro Universitaria, Bucureşti, 2010.
31
SISTEME DE OPERARE DI MEDIUL WIDOWS
Cuprins
3.1. Introducere
3.2.
3.3.1. Conceptul
onceptul de arhitectură software
3.3.2. Concepte utilizate în sistemele de operare
3.3.3. Principalele funcţii realizate de sistemele de operare
3.3.4. Componenteletele unui sistem de operare
3.3.5. Programe utilitare în mediul Windows
3.3.6. Componente de administrare, securitate şi informare
3.4.
3.1. Introducere
Sistemul de operare poate fi definit ca fiind entitatea software

compusă dintr-un un ansamblu de programe specializate prin care se
realizează legătura funcţională între toate componentele sistemului de
calcul şi care permite utilizatorilor să comunice cu calculatorul şi să
folosească eficient resursele fizice, logice şi informaţionale.
Sistemele de operare prezintă o structură modulară, ceea ce permite o
adaptare facilă la cerinţele utilizatorilor. Chiar dacă, într într-o
configuraţie a sistemului de calcul, pot fi instalate mai multe sisteme
de operare, la un moment dat, se foloseşte numai unul.
Una dintre componentele importante ale sistemului de
operare funcţionează ca o maşină virtuală asigurând execuţia
operaţiilor de intrare/ieşire.
În acelaşi timp, sistemul de operare reprezintă interfaţa care
permite utilizatorului accesul la date la nivel de fişier. Interacţiunea
dintre calculator şi utilizator, prin intermediul elementelor de
interfaţă oferite de sistemului de operare, s-as simplificat foarte mult,
pe măsura evoluţiei sistemelor de operare. Elementele interfeţei
grafice au putut fi însuşite şi de către utilizatorii neinformaticieni.

- înţelegerea modului de funcţionare a unui sistem de operare;
- cunoaşterea rolului diferitelor componente din sistemele de
operare din mediul Windows;
- cunoaşterea facilităţilor oferite de sistemul de operare;
- cunoaşterea conceptelor utilizate de sistemele de operare.

studiu
– studenţii vor cunoaşte conceptele de arhitectură software;

– studenţii vor cunoaşte principalele componente ale unui
32
sistem de opere din mediul Windows;
– studenţii vor cunoaşte principalele programe utilitare şi
funcţiile acestora.
3.3.1. Conceptul de arhitectură software
Termenul de arhitectură software poate fi definit ca

reprezentând „o colecţie de software şi componente ale sistemului,
conexiunile dintre acestea şi restricţiile aferente lor, exprimate într-
un mod raţional.”
Structurarea generală a componentelor software evidenţiază
cele două mari clase: software-ul de bază, reprezentat de sistemul de
operare şi software-ul aplicativ (de aplicaţie), care rezolvă
problemele concrete ale utilizatorilor, fiind specializat pentru
rezolvarea problemelor specifice unor anumite domenii de activitate.
În cadrul software-ului de aplicaţii sunt incluse, pe lângă mediile de
dezvoltare, şi programele care permit utilizatorilor să execute sarcini
specifice dintr-un anumit domeniu. Software-ul de aplicaţii include
instrumentele de utilizare generală sau specifică, care pot fi folosite
în domenii diverse: economic, tehnic, educaţional, casnic etc. În
funcţie de domeniu, pentru aplicaţiile software se definesc atât
domeniul de aplicabilitate, cât şi funcţiile pe care aceste aplicaţii le
îndeplinesc. Aplicaţiile, care intră în componenţa acestei categorii
software, pot fi executate atât pe calculatoare individuale, cât şi în
cadrul reţelelor, inclusiv în mediul Internet.
3.3.2. Concepte utilizate în sistemele de operare
Indiferent de tipul şi generaţia pe care o reprezintă, sistemele

de operare folosesc un set de concepte, care vor fi prezentate sintetic.
Concepte generale
Proces
Reprezintă un program aflat în execuţie, căruia îi sunt alocate
resursele necesare. Fiecărui proces îi este rezervată o zonă de adrese
din memoria internă unde sunt stocate instrucţiunile programului şi
datele utilizate de acesta. Pentru administrarea proceselor şi
resurselor sistemul de operare utilizează un sistem de tabele: tabela
de memorie, tabela de intrare/ieşire, tabela pentru fişiere, tabela
proceselor.
Task
33
Reprezintă unitatea de bază a programării, care este

controlată de sistemul de operare. Task-ul poate fi format dintr-o
singură operaţie sau dintr-un întreg program, caz în care se suprapune
conceptului de proces. Majoritatea sistemelor de operare suportă
execuţia concurentă a mai multor task-uri (multitasking).
Multitasking
Reprezintă posibilitatea oferită de majoritatea sistemelor de
operare pentru execuţia mai multor task-uri (programe în formă
executabilă) în mod concurenţial, realizând astfel utilizarea mai bună a
resurselor sistem. Pentru aceasta, memoria este partiţionată în mai multe
zone, fiecare dintre acestea stocând un task. În timp ce un task dintr-o
zonă aşteaptă terminarea unei operaţii cu un periferic de intrare/ieşire,
unitatea centrală poate executa un task dintr-o altă zonă.
Shell
Reprezintă conceptul prin care se defineşte componenta care
asigură comunicaţia directă dintre utilizator şi sistemul de operare.
Din această categorie: interfaţa sistemului de operare şi interpretorul
de comenzi al acestuia.
Apeluri de sistem
Reprezintă un set de instrucţiuni folosite de sistemul de
operare pentru execuţia programelor utilizatorului. Prin intermediul
acestora se gestionează: procesele, comunicarea între acestea,
sistemul de fişiere, modul de protecţie etc.
Concepte introduse de sistemele Windows
Folder
Reprezintă tot o modalitate de organizare a informaţiilor pe
suportul fizic, fiind corespondentul directorului din MS-DOS
Sunt posibile operaţii de prelucrare la nivel de grup de fişiere
printr-o singură comandă. Un folder poate conţine alte foldere
înlănţuite într-o structură arborescentă, care este similară cu structura
de directori. În consecinţă, se pot genera, şterge, copia, muta sau
redenumi foldere, folosind comenzile aferente operaţiei.
Fereastra (window)
Desemnează o suprafaţă de formă dreptunghiulară prin care
se individualizează activitatea curentă, ca urmare a execuţiei unei
comenzi sau a unui program. Ferestrele pot fi: de navigare, prin
intermediul cărora se poate investiga un grup de aplicaţii; de aplicaţie
(program), specifice programelor executabile; de document, folosite
ca ferestre de lucru (operative) în cadrul ferestrelor de aplicaţie, de
dialog, folosite pentru introducerea unor informaţii de control cerute
de execuţia unor aplicaţii.
Casete de dialog şi butoane

Asigură schimbul de informaţii dintre utilizator şi calculator,
prin parametri, mesaje şi opţiuni. O casetă de dialog reprezintă o
mică fereastră afişată pe ecran, independent de aplicaţia care se
execută, care conţine opţiunile şi parametrii dintre care utilizatorul va
34
selecta ceea ce este necesar prelucrării curente şi va introduce
informaţiile solicitate (valori ale parametrilor).
Pictograma (icon-ul)
Reprezintă un mic desen simbolic asociat unui obiect
Windows (componentă hardware, folder, program executabil, fişier,
grup de programe sau de fişiere etc.). Selectarea unui icon asigură
activarea obiectului aferent.CO
Desktop
Desemnează suprafaţa de lucru în mediul Windows,
suprafaţă care constituie de fapt fundalul ecranului, după lansarea în
execuţie a unui program şi care poate fi uşor personalizată conform
cerinţelor utilizatorului.CEP
Multihreading
Reprezintă modul de lucru folosit în sistemele de operare
Windows, care constă în execuţia simultană a mai multor fire, prin fir
de execuţie (thread) înţelegându-se un subtask al aplicaţiei care se
rulează. Acest mod de lucru asigură executarea în paralel a mai
multor procese aparţinând unei aceleaşi aplicaţii. TE ITR
Clipboard
Reprezintă o zonă temporară de memorie, care permite
transferuri de informaţii, secvenţe de text sau imagini grafice, de la o
aplicaţie la alta sau de la un document la altul, în cadrul aceleaşi
aplicaţii. Clipboard-ul este o zonă de memorie RAM în care se pot
stoca informaţiile.
Transferul informaţiilor implică selectarea lor, după care se pot
executa comenzile Copy sau Cut, pentru plasarea informaţiilor în
Clipboard, iar pentru preluare se execută comenzile Paste sau Paste
Special.DE SISTEMELE WIDO COCEPTE ITROD
DE SISTEMELE WIDOWS WS
3.3.3. Principalele funcţii realizate de sistemele de operare
Funcţiile asigurate de sistemul de operare sunt variate şi

complexe. Deşi nu există un set standardizat de funcţii, orice sistem
de operare trebuie să asigure o serie de funcţii importante cum ar fi:
− gestionarea proceselor şi resurselor;
− gestionarea memoriei;
− gestionarea sistemului de intrări/ieşiri;
− gestionarea fişierelor;
− asigurarea sistemului de protecţie;
− gestionarea accesului la date şi comunicaţia proceselor în
cazul interconectării în reţea.
3.3.4. Componentele unui sistem de operare

Mediul Windows, prin facilităţile (interfaţă grafică, utilitare
etc.) şi performanţele oferite (siguranţă în exploatare, stabilitate etc.)
a devenit soluţia cea mai răspândită pentru administrarea resurselor
unui PC. Dezvoltarea unor versiuni stabile, care funcţionează în
cadrul reţelelor locale a contribuit, de asemenea, la creşterea
35
popularităţii acestui sistem de operare. Pentru a-şi realiza rolul de

interfaţă între calculator şi utilizatori, majoritatea sistemelor de
operare sunt organizate pe două niveluri: nivelul fizic (legat de
componenta hardware, cu care interferează prin intermediul
sistemului de întreruperi) şi nivelul logic (legat de utilizator, cu care
comunică prin intermediul comenzilor, limbajelor de programare
etc.). Având în vedere cele două niveluri, programele ce intră în
componenţa sistemului de operare pot fi grupate în două categorii:
programe de comandă-control şi programe de servicii.
Programele de comandă-control au rolul de a coordona şi
controla toate funcţiile sistemului de operare. Principala componentă
a acestei categorii de programe este supervizorul, care are rolul de a
coordona activităţile celorlalte componente ale sistemului de operare.
Componentele supervizorului, cel mai frecvent utilizate, sunt
programe rezidente în memoria internă a calculatorului, în timp ce
celelalte componente rămân în memoria externă, de unde sunt apelate
şi încărcate în memoria internă, numai în momentul în care sunt
solicitate în cadrul prelucrărilor. Supervizorul tratează operaţiile de
intrare/ieşire şi alocă magistrala pentru efectuarea transferului
diferitelor unităţi de intrare/ieşire.
Programele de servicii sunt rulate controlul programelor de
comandă-control şi sunt utilizate de programatori pentru dezvoltarea
aplicaţiilor. Din această categorie fac parte: translatoarele de limbaj
(asambloare, interpretoare de comenzi, compilatoarele limbajelor de
programare evoluate), editorul de legături, bibliotecarul,
încărcătorul, gestionarele colecţiilor de date, utilitare etc.
Structura generică a sistemului de operare cuprinde trei
componente principale:
− nucleul (Kernel) cuprinde programele de nivel jos care
asigură funcţiile de bază ale sistemului de operare;
− interfaţa utilizator cuprinde componentele software care
asigură interacţiunea utilizatorului cu sistemul de calcul;
− sistemul de gestiune a fişierelor cuprinde programele
care asigură administrarea spaţiilor de stocare şi a
informaţiilor memorate pe suporturile de date.
Arhitectura mediului Windows a fost proiectată pentru a
permite accesul simultan a mai multor task-uri la resursele sistemului
de calcul, în condiţii de securitate. Începând cu sistemul de operare
Windows 95, în cadrul arhitecturii s-au pus în evidenţă trei clase de
programe:
− programele de bază (Base System);
− programele API (Application Programming Interface);
− programele maşinii virtuale (Virtual Mode).
Sistemul de bază (Base System) conţine toate serviciile
specifice sistemului de operare. Serviciile sistemului de bază sunt
asigurate prin următoarele componente specializate:
− subsistemul de administrare a fişierelor;
− subsistemul de reţea;
− serviciile sistemului de operare;
− administratorul maşinii virtuale;
− programele driver ale echipamentelor.
Componenta API (Application Programming Interface)
este plasată pe inelul 3 de protecţie şi este formată din:
36
− nucleul Windows;
− GDI (Graphical Device Interface);
− USER.
Sistemul maşinii virtuale conţine modulele care asigură
interfaţa cu utilizatorul şi aplicaţiile acestuia. Modulele aferentei
acestei categorii sunt apelate de sistemul API. Din clasa programelor
maşinii virtuale fac parte programele utilitare, cum ar fi, de exemplu,
utilitarul Windows Explorer.
3.3.5. Programe utilitare în mediul Windows
Programele utilitare, prin facilităţile pe care le oferă, permit

rezolvarea rapidă a unor probleme legate de: gestionarea datelor pe
suportul fizic, asigurarea securităţii datelor prin parole de acces,
salvarea şi restaurarea automată a unor fişiere, compactarea şi
arhivarea datelor, diagnosticarea şi tratarea anumitor erori,
optimizarea timpului de acces (utilizarea eficientă a memoriei
interne, mărirea memoriei convenţionale, folosirea memoriei rapide
etc.), transmisia de date şi comunicaţia în cadrul reţelelor,
personalizarea elementelor de interfaţă etc.
După sfera de aplicabilitate programele utilitare se pot grupa în:
− utilitare pentru lucrul cu fişiere şi foldere;
− utilitare pentru controlul setărilor;
− utilitare pentru întreţinerea discului;
− utilitare pentru crearea copiilor de siguranţă;
− utilitare pentru administrarea şi monitorizarea sistemului;
− utilitare pentru administrarea reţelelor de calculatoare;
− utilitare pentru managementul securităţii sistemului de
calcul;
− utilitare pentru informare şi autoinstruire;
− alte componente şi accesorii.
3.3.6. Componente de administrare, securitate şi informare
Facilităţile sistemelor de operare Windows asigură atât

cerinţele de exploatare ale calculatoarelor individuale, cât şi cerinţele
de exploatare ale reţelelor de calculatoare. În acest sens, se poate
menţiona faptul că reţelele pot fi mai uşor configurate şi întreţinute,
în condiţiile în care se asigură o protecţie sporită, prin: diminuarea
riscului privind o serie de atacuri distructive, a unor accesări
neautorizate, posibilităţi mai bune de administrare a resurselor etc.
În cadrul sistemului de operare Windows XP, principalele
componente implicate în asigurarea protecţiei sunt: Integrated
Wireless etworking; Internet Connection Firewall; Secure
etworking (IPSec); User-Level Security for shared files, folders;
Encrypting File System; Public Key Infrastructure; Group Policy
Objects etc. Alte elemente de noutate sunt cele referitoare la suportul
pentru smart card-uri, autorizarea prin introducerea semnăturii
digitale, şabloane de securizare la nivel de document etc.
Principalele componente pentru Windows XP sunt:
− accesoriile care cuprind programele utilitare şi alte
componente generale (setul de caractere, editorul de text
etc.);
37
− instrumente de întreţinere a sistemului (System Tools);

− instrumente de comunicare (Communications and
Entertainment); componentele de administrare a
sistemului (Administration and Advanced Tools) şi
componentele de management al interfeţei
(Accessibility).
Accesorii şi instrumente sistem

Categoria accesoriilor include atât pachetele de programe
existente în celelalte versiuni Windows, dar şi o serie de programe
utilitare (Windows Explorer – gestiune foldere şi fişiere, Tour
Windows XP – program de prezentare a mediului Windows XP, etc.).
Instrumentele de întreţinere şi administrare a sistemului sunt variate
şi asigură fiabilitate în funcţionarea sistemului. Dintre instrumentele
de sistem performante existente la dispoziţia administratorului sunt:
− facilităţi suplimentare de administrare oferite de
Microsoft Management Console (MMC);
− administrarea proprietăţilor sistemului local sau la
distanţă prin componenta Windows Management
Instrumentation (WMC)
− gestionarea eficientă a informaţiilor de configurare a
sistemului;
− gestionarea funcţionării calculatoarelor la nivel local sau
la distanţă, prin utilizarea componentei Computer
Mangement.
În scopul măririi accesibilităţii la calculator, în speţă pentru
persoanele cu anumite deficienţe, se pot efectua anumite setări ale
componentelor (mouse, tastatură, sunet etc.). Aceste setări speciale se
pot efectua cu ajutorul componentei Accessibility Wizard activată
prin secvenţa: Start→Programs→Accessibility→Accessibility
Wizard.

Un sistem de operare reprezintă, o entitate software compusă dintr-un ansamblu de programe
specializate care asigură legătura funcţională între toate componentele unui sistem de calcul, permite
utilizatorilor să comunice cu calculatorul şi să folosească eficient resursele întregului sistem de calcul
(fizice, logice şi informaţionale). Deşi nu există un set standardizat de funcţii, orice sistem de operare
trebuie să asigure o serie de funcţii importante cum ar fi: gestionarea proceselor şi resurselor,
gestionarea memoriei, gestionarea dispozitivelor de intrare/ieşire, asigurarea interfeţei cu
utilizatorul, gestionarea fişierelor.
Arhitectura generică a unui sistem de operare
Structura generică a sistemului de operare cuprinde trei componente principale: nucleul
(Kernel), interfaţa utilizator şi sistemul de gestiune a fişierelor.
Interfaţa grafică a sistemului Windows şi personalizarea acesteia
38
Mediul oferit de sistemele de operare Windows pune la dispoziţia utilizatorului o interfaţă
grafică (GUI – Graphical User Interface) specifică, care oferă un mod intuitiv de administrare şi
operare, respectiv de vizualizare şi activare a programelor, folosind concepte proprii: desktop,
fereastră, meniuri, casete de dialog şi butoane. Avantajul major oferit de sistemele Windows este
posibilitatea configurării mediului de lucru, în funcţie de specificul prelucrărilor. Modificările, privind
setările mediului de lucru, pot fi efectuate atât la începutul prelucrărilor, cât şi pe parcursul sesiunii de
lucru, în funcţie de solicitările utilizatorilor.
Programele utilitare ale mediului Windows
Mediul Windows oferă în cadrul interfeţei dintre utilizator şi sistem o serie de programe
utilitare, ale căror funcţii sunt tot mai complexe pe măsura diversificării şi multiplicării cerinţelor
utilizatorilor.

− Multitasking (cooperativ şi controlat)
− Shell
− Apeluri sistem
− Proces
− Multithreading
− Sistem de bază

1. Care sunt principalele funcţii ale unui sistem de operare?
2. Prin ce se deosebeşte multitasking-ul cooperativ de cel controlat?
3. Prin ce se caracterizează interfaţa sistemelor de operare Windows?
4. Care este semnificaţia conceptului de fereastră în mediul Windows?
Teme de reflecţie
1. Apreciaţi evoluţia sistemelor de operare în raport cu evoluţia componentelor fizice
2. Analizaţi ce rol au programele utilitare
3. Prezentaţi componentele de bază ale structurii unui sistem de operare din mediul Windows
1. Care dintre utilitarele Windows pot fi folosite pentru modificarea numelor de fişiere:
a. Control Panel
b. My Computer
c. Windows Explorer
d. System Tools
2. Care dintre concepte se regăsesc în toate sistemele de operare:
a. task
b. proces
c. icon
d. folder
39
3. Ce operaţii se pot executa în utilitarul Control Panel

a.schimbarea setărilor pentru data şi ora sistem
b. formatarea dischetelor
c.crearea de shortcut-uri
d. instalarea unor componente hardware
4. În sistemele Windows o pictogramă poate fi asociată:
a. unui driver
b. unui fişier
c. unui folder
d. unei aplicaţii informatice

40
RESURSE IFORMAŢIOALE DIGITALE ŞI SERVICII Î MEDIUL ITERET
Cuprins
4.1. Introducere
4.2.
4.3.1. Infrastructura mediului Internet
4.3.2. Familia de protocoale TCP/IP
4.3.3. Posibilităţi de conectare la Internet
4.3.4. Structurarea şi accesarea informaţiei
informaţie în mediul Internet
4.3.5. Securitatea resurselor informaţionale în mediul Internet
4.3.6. Servicii în mediul Internet
4.3.7. Soluţiile Intranet şi Extranet
4.3.8. Mediul Internet şi domeniul economic
4.4.
4.1. Introducere
Internetul reprezintă exemplul tipic de reţea globală care asigură un

mediu informaţional şi de comunicare cu variate şi numeroase servicii şi
resurse informaţionale (biblioteci, baze de date etc.), reprezentând, în
ultimă instanţă o imensă comunitate de persoane,p din întreaga lume,
aparţinând tuturor domeniilor vieţii economico-sociale.
economico
Funcţiile de prelucrare şi comunicaţie ale mediului Internet se
realizează prin intermediul unor procese cooperante. Funcţia de cooperare
este evidenţiată în modelul arhitectural
ectural al sistemelor teleinformatice, la
baza cărora se află conceptul de stratificare, concept care constă într-o într
ierarhie de niveluri(straturi) funcţionale, fiecare nivel oferind utilizatorilor
servicii furnizate de nivelul funcţional inferior.
4.2. Obiectivele
biectivele şi competenţele unităţii de studiu
Obiectivele unităţii de studiu:

− înţelegerea modului de realizare a megareţelei Internet (elemente
de infrastructură, protocoale, modalităţi de conectare etc.);
etc.)
− înţelegerea posibilităţilor de accesare a resurselor informaţionale şi
serviciilor Internet;
− cunoaşterea măsurilor de securitate pentru resursele informaţionale
ale mediului Internet;
− cunoaşterea facilităţilor mediului Internet pentru domeniul
economic.

studiu
– studenţii vor cunoaşte conceptele mediului Internet;

– studenţii vor cunoaşte principalele posibilităţi de conectare la
41
Internet;
– studenţii vor cunoaşte principalele modalităţi de accesare a
resurselor şi serviciilor mediului Internet;
– studenţii vor cunoaşte principalele facilităţi de utilizare a
Internetului în activităţile economice.
4.3.1. Infrastructura mediului Internet
Arhitectura mediului Internet include o infrastructură proprie

formată dintr-o infrastructură tehnică (backbone) şi una organizaţională,
asigurată de furnizorii de servicii (Internet Service Provider - ISP) şi de
transport (Internet Transport Provider - ITP).
Altfel spus, din punct de vedere arhitectural, Internetul este alcătuit
dintr-o multitudine de reţele interconectate, prin intermediul legăturilor de
telecomunicaţii. La rândul lor, reţelele, sunt constituite dintr-o mare
varietate de sisteme de calcul, de la PC-uri la mainframe-uri, precum şi din
alte reţele, care pot fi de tip LAN, MAN sau WAN.
Reţelele sunt structurate la diferite nivele: intercontinental, naţional,
regional, astfel încât să se poată realiza o conectare care să asigure o
comunicare eficientă.
Corespunzător modului de interconectare, există trei tipuri de
noduri: noduri la nivel mondial, la care se conectează nodurile continentale;
noduri la nivelul unei ţări la care se conectează nodurile locale; noduri la
nivel local (regional) care trebuie recunoscute de nodul continental la care
se conectează.
4.3.2. Familia de protocoale TCP/IP
Internetul, pentru stabilirea legăturilor şi transferului de informaţii

între calculatoarele din cadrul reţelei, utilizează un set de protocoale de
comunicaţie. Pentru compatibilizarea transmisiei, indiferent de platforma
utilizată, este utilizat un protocol comun TCP/IP (Transmission Control
Protocol/Internet Protocol).
Concepţia protocolului TCP/IP este implementată astfel încât
schema de adresare să permită utilizatorilor şi programelor din reţea să
identifice în mod unic o reţea sau un calculator host, atât prin intermediul
unei adrese IP, cât şi prin intermediul unui nume de calculator host.
Protocolul TCP reprezintă un ansamblu de reguli precise, care se
aplică asupra tuturor echipamentelor implicate în transmisia de date.
IP gestionează modul de adresare, adică asigură compunerea
adreselor, formate din: expeditor, reprezentat de un router Internet,
respectiv reţeaua din care face parte utilizatorul şi destinatar, reprezentat de
42
calculatorul care primeşte mesajele (host).
Adresele literale au în general următorul format:
nume_utilizator@nume_calculator.loc_calculator.domeniu_de_
nivel
nume_utilizator numele persoanei care accesează Internetul

nume_calculator denumirea calculatorului host
loc_calculator descrierea locului unde se găseşte calculatorul
domeniu_de_nivel descrie aria de interes a datelor: (edu –
educaţional, mil – militar, gov – guvernamental,
com – comercial, net – reţea, org –
organizaţional şi simbol ţară – ţara de origine).
În arhitectura TCP/IP, nivelele funcţiilor sunt cele ale modelului

ISO – OSI (nivelul aplicaţie, nivelul prezentare, nivelul sesiune, nivelul
transport, nivelul reţea, nivelul legătură de date şi nivelul fizic).
În cadrul nivelului reţea se realizează atât conversia pachetelor de
date în UDP (User Datagram Protocol) şi transmiterea lor către
protocoalele nivelului legătură de date pentru procesarea lor în momentul
transmisiei, cât şi transferarea lor către nivelul transport, pentru a ajunge la
destinaţie.
În Internet, nivelul transport este implementat în reţelele TCP/IP,
prin intermediul protocoalelor UDP (User Datagram Protocol) şi TCP
(Transmission Control Protocol). Protocoalele TCP/IP de nivel transport
asigură servicii care permit programelor nivelului aplicaţiei să comunice
între ele prin mesaje.
4.3.3. Posibilităţi de conectare la Internet
Principalele modalităţi de conectare fizică la un server Internet:

− conexiune prin linie telefonică (dial-up connection)
− conectare permanentă prin reţea (network connection)
− conectare prin poştă electronică (e-mail connection)
− conectare prin modem şi terminal (dial-up terminal connection)
− conectare prin reţeaua de televiziune prin cablu (TV Cable).
4.3.4. Structurarea şi accesarea informaţiei în mediul Internet
Mediul Internet utilizează instrumente concepute special pentru

organizarea, localizarea, căutarea şi vizualizarea în reţea, cum ar fi:
− pagină web (WWW),
− hypertext,
− hyperlink,
− site,
− HTML.
World Wide Web (WWW sau web)
Reprezintă cel mai important serviciu Internet, prin care utilizatorul
are posibilitatea să acceseze rapid informaţia (text, grafică, multimedia)
înlănţuită şi organizată sub formă de pagini Web, care este distribuită
geografic. Informaţia este organizată sub formă de pagini cu legături. O
pagină Web conţine atât informaţii de diferite tipuri, cât şi trimiteri sau
legături cu alte elemente din Internet.
43
Hypertext-ul
Reprezintă pagini Web, inclusiv conexiunile stabilite în cadrul
acestora, respectiv un text cu legături.
Hyperlink-ul reprezintă conexiunile care se pot realiza între

resursele informaţionale din spaţiul web. Legăturile sunt simbolizate în
cadrul unei pagini Web sub formă de imagini grafice (butoane, etichete
vizuale etc.) sau sub formă de text (cuvinte cheie, litere, cifre etc.).
Site-ul
Reprezintă o mulţime de pagini Web organizate ierarhic şi care au
un element comun. O pagină Web poate conţine text, imagini, sunete,
trimiteri sau legături către alte pagini.
HTML (HyperText Markup Language)

Reprezintă limbajul standardizat de reprezentare a informaţiilor pe
Internet. Orice informaţie (text, imagine, sunet, legătură etc.) şi prelucrările
aferente sunt tratate ca obiecte. O caracteristică a acestui limbaj constă în
atribuirea unor coduri specifice fiecărui obiect în funcţie de tipul de
prelucrare solicitat de utilizator (coduri pentru animaţie, culoare, imagini
etc.).
avigarea în mediul Internet

Reprezintă, în fapt, modul de acces la resursele informaţionale.
Navigarea este realizată prin intermediul unor programe specializate, care
poartă numele generic de Web browsere. Aceste programe se bazează pe o
interfaţă grafică (GUI – Graphical User Interface) şi oferă, în principal,
servicii de consultare a World Wide Web-ului, precum şi de poştă
electronică.
Browsere
Principalul browser Internet încorporat mediului Windows este
Internet Explorer, care ani de-a rândul a dominat piaţa browser-elor, până
la dezvoltarea altor browsere, cum ar fi, de exemplu, Firefox şi Opera.
Internet Explorer este un pachet deschis şi integrat de componente
software care a fost inclus în toate sistemele de operare Windows pentru
accesul la Internet, oferind o metodă simplă şi personalizată accesibilă
tuturor categoriilor de utilizatori.
Fereastra Internet Explorer conţine elemente structurale care sunt
adaptate la cerinţele şi specificul lucrului în mediul Internet (diverse
meniuri plasate transversal pe ecran, bare de instrumente, zonă de interfaţă
etc.). Favorites Center conţine foldere cu legături specifice, configurate,
astfel încât să poată înregistra legăturile favorite ale utilizatorului, iar în
cazul în care acesta doreşte să acceseze o pagină web, poate selecta
Favorites şi apoi pagina solicitată.
Motoarele de căutare
Reprezintă programe specializate pentru căutarea şi regăsirea
informaţiilor, în funcţie de anumite cuvinte cheie specificate de utilizator.
Programul preia şi interpretează cuvintele cheie, explorează reţeaua Internet
şi returnează o listă de adrese corespunzătoare paginilor care conţin
valoarea cheii.
44
Dintre motoarele de căutare, cel mai popular este Google
(www.google.com). Google este considerat cel mai performant motor de
căutare, incluzând facilităţi importante:
− permite efectuarea unei multitudini de setări, inclusiv setarea
elementelor de interfaţă în limba română;
− furnizează un număr mare de rezultate obţinute în urma căutării
(42% din numărul total de pagini disponibile pe Internet);
− asigură accesul direct pentru căutarea imaginilor (componenta
Google Image);
− asigură setarea afişării rezultatelor căutării, astfel încât aceasta
să se poată face atât pentru un cuvânt cheie, cât şi pentru toate
cuvintele cheie specificate de utilizator.
Portalurile
Au devenit în ultimul timp componente importante de promovare şi
de gestiune a informaţiilor digitale, constituind instrumente ale economiei
digitale.
Portalurile au ca scop atragerea unui număr cât mai mare de
vizitatori şi mărirea bazei de date cu legături utile. Cel mai apelat portal
este yahoo.com.
Yahoo.com oferă utilizatorilor informaţii diverse şi acces la
serviciul de poştă electronică gratuit. Principalele facilităţi au în vedere:
− asigură personalizarea homepage-ului;
− permite crearea de conturi de e-mail şi asigură utilizatorilor un
spaţiu mare de stocare a mesajelor;
− facilitează accesul la diferite servicii suplimentare etc.
4.3.5. Securitatea resurselor informaţionale în mediul Internet
Asigurarea securităţii informaţionale este importantă atât în cazul

utilizării individuale a unui sistem de calcul, cât mai ales, pentru lucrul în
reţea. Una dintre cerinţele dezvoltării, pe scară largă, a tranzacţiilor
electronice vizează asigurarea unei securităţi ridicate a acestor tranzacţii.
Securitatea pe Internet implică mai multe procese, după cum urmează:
− încriptarea datelor pentru a face datele indescifrabile pentru
orice utilizator neautorizat, asigurând astfel păstrarea
confidenţialităţii;
− autorizarea utilizatorilor printr-un identificator unic (ID) şi o
parolă, înscrise în liste de control a accesului (ACL - Access
Control List), cu ajutorul cărora se validează solicitările de
acces ale utilizatorilor;
− autentificarea utilizatorilor prin folosirea semnăturii digitale
ataşate la documentele transmise pentru a se asigura atât
autenticitatea autorului, cât şi integritatea documentului etc.
4.3.6. Servicii în mediul Internet
Serviciul E-mail (poşta electronică)

Este similar cu serviciul poştal tradiţional, numai că oferă marele
avantaj al vitezei cu care un mesaj (o scrisoare) ajunge de la expeditor la
destinatar. Pentru identificarea expeditorului şi a destinatarului, se
utilizează un sistem de adrese standardizat, a cărui formă:
nume_utilizator@adresa_nod
45
Serviciul Useet newsgroups (grupuri de dialog)

Este constituit din grupuri de ştiri, care sunt similare avizierelor,
unde se pot citi anunţurile postate de alţi utilizatori şi unde utilizatorii îşi
pot posta propriile anunţuri.
Serviciul Talk
Reprezintă cel mai simplu mod de comunicare între doi utilizatori
conectaţi la Internet, fără a permite însă şi transferul de fişiere. Acest sistem
are ca avantaj faptul că nu necesită existenţa unui server sau lanţ de servere,
comunicaţia realizându-se direct între calculatoarele utilizatorilor.
Serviciul IRC (Internet Relay Chat)

Este cel mai modern mijloc de comunicare on-line între utilizatori
ai Internetului din întreaga lume. Folosind o reţea de servere IRC
utilizatorul din România, de exemplu, poate dialoga cu unul sau mai mulţi
utilizatori aflaţi oriunde în lume. Comunicaţia se poate face pe canale
publice, deschise de obicei pe motive tematice, sau pe canale private,
deschise temporar, între doi sau mai mulţi corespondenţi. Faţă de celelalte
modalităţi de comunicare, sistemul IRC are ca avantaj legătura în timp real
între corespondenţi, fiind comparabilă cu o convorbire telefonică.
Alte modalităţi de transmitere a mesajelor prin Internet
Au în vedere sistemele de tip Phone,Video Conferencing, Internet
FAX etc. Prin aceste sisteme se pot purta discuţii audio şi/sau video între
utilizatori. Există programe specializate care permit aceste tipuri de
comunicaţii.
4.3.7 Soluţiile Intranet şi Extranet
Conceptul Intranet
Reprezintă aplicarea tehnologiilor Internet, cum ar fi modelul
client-server şi familia de protocoale TCP/IP, în cadrul unei reţele locale
aparţinând unei întreprinderi, unei corporaţii etc. Într-un Intranet pot fi
folosite modalităţile de asigurare a serviciilor web (prin protocolul de
transfer HTTP), a serviciului de poştă electronică (SMTP), a transferului de
fişiere (FTP), etc., iar tehnologiile Internet sunt adesea folosite pentru a
oferi elementele de interfaţă.
Soluţia Extranet
Realizează legătura dintre Internet şi intranet, fiind un domeniu de
integrare, care va avea atât caracter privat cât şi caracter public. Se poate
utiliza o structurare a informaţiilor pe mai multe nivele: privat, public şi
mixt (legături între organizaţii de tip Internet).
Un extranet necesită asigurarea securităţii reţelei, iar pentru aceasta
pot fi incluse firewall-uri, servere de management, emiterea şi utilizarea
certificatelor digitale, alte mijloace de autentificare a utilizatorilor, de
criptare a mesajelor, precum şi a unor reţele private virtuale (VPN).
4.3.8 Mediul Internet şi domeniul economic
Mediul de afaceri, odată cu dezvoltarea Internetului, s-a schimbat

radical, ceea ce a făcut ca şi cele mai mici firme să-şi proiecteze o pagină
web în care să-şi afişeze datele de contact, domeniul de activitate şi chiar
să-şi promoveze produsele/serviciile. Facilităţile oferite de Internet au
46
permis dezvoltarea rapidă a afacerilor electronice. Cele mai importante
avantaje ale dezvoltării unei afaceri electronice sunt:
− posibilitatea unei entităţi economice de a-şi vinde şi de a-şi
face cunoscute produsele/serviciile la nivel global;
− rapiditatea traficului informaţional multimedia;
− reducerea semnificativă a costurilor pentru realizarea
comunicării cu furnizorii şi clienţii;
− creşterea accesibilităţii şi a modalităţilor de prezentare a
informaţiei;
− necesitatea unei investiţii mult mai mici pentru demararea unei
afaceri on-line, comparativ cu investiţia iniţială cerută în cazul
unei afaceri tradiţionale.
Unul dintre segmentele în care tehnologia web este aplicată cu
succes este la nivelul aplicaţiilor de e-business, cum ar fi: CRM (Customer
Relationship Management), ERP (Enterprise Resource Planning), SCM
(Suply Chain Management) etc., care reprezintă soluţii integrate, de ultimă
generaţie, prin care se poate asigura atât o optimizare a organizării
sistemelor informaţionale, o mai bună structurare a colecţiilor de date, cât şi
o îmbunătăţire a managementului. E-business reprezintă mai mult decât un
simplu concept prin care se definesc afacerile electronice, reprezintă o
strategie a modului de a iniţia şi derula o afacere folosind mijloacele
electronice, cea mai importantă şi folosită componentă fiind e-commerce
(comerţul electronic), care reprezintă vânzarea de produse şi/sau servicii
prin intermediul Internetului. De fapt, afacerile on-line nu se limitează doar
la atât, ci presupun promovarea produselor si/sau serviciilor în mediile
digitale, menţinerea permanentă a contactelor cu furnizorii, cu posibilii
parteneri de afaceri, dar şi cu clienţii etc., toate acestea realizându-se prin
intermediul tehnologiilor informatice şi a mediului Internet. În prezent,
afacerile electronice (e-business) sunt prezente în diverse domenii şi includ
o serie de componente specifice, care pot fi clasificate în:
− e-commerce (comerţ electronic)
− e-auctions (licitaţii on-line)
− e-banking (tranzacţii bancare on-line)
− e-marketing (promovarea on-line a produselor li/sau
serviciilor)
− e-directories (cataloage virtuale)
− e-brokering (vânzarea şi cumpărarea de acţiuni on-line)
− e-leasing (leasing on-line)
− e-working (firme virtuale)
− e-mail (poştă electronică).
Extinderea utilizării reţelelor de calculatoare a permis crearea şi dezvoltarea mediului Internet,

ca megareţea globală accesată de utilizatori din întreaga lume.
47
Concepte utilizate în mediul Internet

Principalele concepte utilizate, structurate pe domenii sunt următoarele: backbone, nod de
interconectare, reţea naţională/regională, furnizor de acces (ISP), furnizor de transport (ITP), router,
server, domeniu, DNS, număr IP, URL, TCP/IP, Intranet, Extranet, Web, site, hyperlink, browser,
portalul, HTTP, FTP, HTML.
Accesarea resurselor şi serviciilor Internet
Pentru accesarea Internetului, utilizatorul trebuie să dispună de echipamentele necesare
(sistem de calcul şi modem), de software-ul specializat (de exemplu Internet Explorer) şi de o
conectare la Internet. Accesarea Internet-ului se face prin intermediul unor companii specializate,
furnizori de servicii de acces la Internet (ISP – Internet Service Provider), la care utilizatorul se poate
conecta (folosind un anumit tip de conectare: e-mail, conectare dedicată, conectare directă, conectare
prin reţeaua de televiziune etc.), pe baza unui contract încheiat între părţi.
avigarea prin Internet reprezintă modul de acces la reţeaua Internet în vederea regăsirii
informaţiilor solicitate. Navigarea este realizată prin intermediul unor programe specializate, care
poartă numele generic de Web browsere.
Securitatea resurselor informaţionale în mediul Internet
− Protecţia împotriva produselor de tip malware
− Soluţiile Intranet şi Extranet
Servicii Internet
Expansiunea informaţiilor digitale a impus o diversificare a serviciilor facilitate de mediul
Internet. Astfel, de la servicii de comunicare între utilizatori (e-mail, chat, video conferinţe etc.) la
tranzacţii digitale (e-commerce, e-banking etc.) şi până la domeniul educaţional (e-learning) şi cel
cultural (muzee virtuale etc.).

− Concepte utilizate în mediul Internet (infrastructură tehnică, infrastructură organizatorică,
echipamente specifice, concepte logice)
− Accesarea Internetului (standard client/server, furnizor de servicii Internet etc.)
− Navigarea în Internet (browsere Internet şi motoare de căutare)
− Servicii Internet (poştă electronică, schimb interactiv de mesaje, portaluri, e-commerce,
e-banking, e-learning etc.)
1. Ce este un furnizor de servicii de acces la Internet?

2. Care sunt modalităţile uzuale de conectare la Internet pentru un utilizator casnic?
3. Care este modalitatea de standardizare a adreselor e-mail?
4. Ce este o adresă URL?
5. Care sunt principalele funcţii ale unui browser Internet?
Teme de reflecţie
1. Implicaţii Internet în domeniul educaţional
2. Influenţa Internetului asupra personalităţii omului modern
3. Impactul tehnologiilor de comunicaţie asupra activităţilor economice
4. Direcţii de dezvoltare a tranzacţiilor electronice
5. Posibilităţi de documentare şi informare în cyberspace
48

1. Un portal reprezintă:
a. o modalitate de accesare a informaţiilor pe Internet
b. o structurare ierarhică a informaţiilor
c. o modalitate de organizare a mediilor de stocare optice
d. o modalitate de promovare a informaţiilor digitale
2. Internetul utilizează standardele:
a. OSI
b. client/server
c. TCP/IP
d. http
3. O soluţie intranet reprezintă:
a. un protocol utilizat în Internet
b. o standardizare a reprezentării informaţiilor pe Internet
c. o modalitate de utilizare a tehnologiilor Internet la nivelul unei organizaţii
d. un limbaj specializat utilizat în construirea paginilor web
4. Hiperlegăturile reprezintă:
a. protocoale de comunicare în Internet
b. legături înlănţuite care redau conexiunile dintre mai multe pagini/site-uri Web
c. browsere Internet
d. elemente de regăsire a informaţiilor pe Web
5. HTML reprezintă:
a. un protocol utilizat în Internet
b. un limbaj specializat în construirea paginilor Web
c. un limbaj care utilizează un sistem de coduri pentru prelucrările aplicate obiectelor
d. un limbaj procedural

49
MS-OFFICE – SUPORT PETRU DEZVOLTAREA DE APLICAŢII PETRU
DOMEIUL ECOOMIC
Cuprins
5.1. Introducere
5.2.
5.3.1. Arhitectura pachetului MS Office
5.3.2. Particularităţi ale pachetului MS Office 2007
5.3.4. Personalizarea interfeţei mediului MS Office
5.3.5. Operaţii generale în mediul MS Office
5.1. Introducere
În prezent, pachetul Microsoft Office reprezintă cea mai

răspândită suită de aplicaţii din lume, care oferă o standardizare în
abordarea software-ului
ului aplicativ, incluzând interfeţe şi instrumente
accesibile
bile care pot fi folosite şi de utilizatorii neinformaticieni pentru
rezolvarea rapidă a unor cerinţe legate de: procesarea textelor, calcul
tabelar, prezentări multimedia, managementul documentelor,
integrarea aplicaţiilor etc.

− cunoaşterea componentelor pachetului integrat de aplicaţii
MS Office;
− cunoaşterea arhitecturii pachetului integrat MS Office
Office;
− cunoaşterea particularităţilor variantei MS Office
Offi 2007;
− cunoaşterea particularităţilor variantei MS Office 2010.
2010

studiu
– studenţii vor cunoaşte conceptele de arhitectură şi

configuraţie a sistemelor de calcul şi a componentelor
utilizate în configuraţiile comerciale;
– studenţii
ii vor cunoaşte principalele criterii care trebuie
analizate la evaluarea ofertelor de calculatoare;
– studenţii vor cunoaşte principalele componente ale reţelelor
de calculatoare;
50
5.3.1. Arhitectura pachetului MS Office
Mediul MS Office asigură realizarea unor produse software

complexe, care includ diferite tipuri de informaţii, care sunt create
prin mai multe componente ale pachetului. În general, astfel de
produse necesită efectuarea unor schimburi informaţionale, care pot
fi de tip static şi/sau dinamic, modul de realizare a acestora depinzând
de sistemul de operare. Conceptul introdus de mediul Windows este
cel de legare şi înglobare a obiectelor (tehnica OLE – Object Linking
and Embedding), care asigură crearea mai rapidă a documentelor
complexe, întreţinerea mai facilă a documentelor şi economisirea
resurselor. O metodă simplă de executare a schimbului de date prin
legare sau înglobare este prin copierea datelor dintr-un document şi
alipirea (Paste Special) acestora în alt document. Utilizarea comenzii
Paste Special, spre deosebire de Paste, are ca efect stocarea mai
multor informaţii despre obiectul respectiv, şi anume locaţia fişierului
sursă, aplicaţia server etc.
În acest pachet integrat de programe se regăsesc unele
componente care au devenit tradiţionale odată cu evoluţia pachetului
şi care au fost menţinute şi dezvoltate în toate versiunile. Aceste
componente sunt: Word, Excel, Power Point, Outlook şi Access.
MS Word
Este procesorul de texte propriu mediului Windows, care
permite scrierea, editarea şi tipărirea documentelor. În Word
utilizatorul poate controla atât aspectul textului prin schimbarea
fontului, stilului şi mărimii caracterelor, cât şi configurarea unor
elemente precum: indentarea, distanţa dintre rânduri, marginile
documentului etc. Word include şi o serie de instrumente pentru
efectuarea operaţiilor de verificare ortografică şi gramaticală a
cuvintelor şi frazelor. Pe lângă funcţiile specifice de tratare a textului,
dispune de instrumente de grafică pentru realizarea şi procesarea unor
scheme, diagrame etc., cât şi de instrumente specifice pentru
realizarea tabelelor şi efectuarea unor calcule.
MS Excel
Este aplicaţia de calcul tabelar, care prin funcţiile încorporate
permite utilizatorilor efectuarea calculelor matematice, financiare,
statistice etc., precum şi realizarea rapidă a unor reprezentări grafice a
datelor numerice redate sub forma structurilor tabelare. O altă
facilitate importantă a acestei componente constă în operarea
dinamică a modificărilor efectuate asupra datelor ce fac obiectul
51
formulelor şi funcţiilor.
MS Power Point
Este un program de prezentare care permite combinarea
prezentărilor de tip static (diapozitive) cu prezentările electronice cu
efecte multimedia. Pentru îmbunătăţirea impactului vizual, textului i
se pot adăuga diagrame, tabele şi imagini. Înlănţuirea imaginilor
statice conform unui scenariu, permite realizarea unor prezentări
multimedia foarte atractive şi sugestive.
MS Outlook
Este un program de gestionare a informaţiilor pentru
organizarea mesajelor de poştă electronică, a agendei de lucru, a
calendarului şi a listelor de lucrări. Acest program prin facilităţile pe
care le oferă reprezintă un instrument eficient pentru organizarea şi
desfăşurarea activităţilor de birotică.
MS Access
Reprezintă un sistem de gestiune a bazelor de date relaţionale
care permite memorarea şi organizarea informaţiilor în seturi de
tabele. Informaţiile sunt structurate ca obiecte (table, forms, queries,
reports, modules), iar asupra datelor pot fi efectuate operaţii de
calcul, de aranjare după anumite criterii, de regăsire etc. Microsoft
Access dispune de instrumente eficiente pentru lucru în modul asistat
ceea ce permite realizarea rapidă a aplicaţiilor cu datele organizate
sub forma bazelor de date.
În afara acestor aplicaţii primare, Microsoft Office mai
conţine (integral sau parţial) şi o serie de aplicaţii secundare, care pot
fi apelate şi folosite ca instrumente de lucru de toate componentele
integrate pachetului Microsoft Office. Dintre cele acestea, cele mai
reprezentative, sunt:
WordArt – care include o serie de comenzi ce permit
modelarea textului în diverse forme pentru realizarea de embleme,
anteturi, afişe etc.;
ClipArt Gallery – care include o colecţie de fişiere grafice,
grupate pe domenii, fişiere al căror conţinut poate fi folosit în oricare
dintre aplicaţiile primare;
Microsoft Graph – care conţine o serie de instrumente ce
permit transpunerea datelor din tabele în grafice sau diagrame;
Equation Editor – care conţine o serie de instrumente
specializate în scrierea de ecuaţii şi simboluri matematice;
Microsoft Organization Chart – care conţine o serie de
instrumente specializate în realizarea de diagrame;
MicrosoftMap – care conţine o serie de instrumente care
permit prezentarea informaţiilor pe zone geografice, sub formă de
hărţi.
Pe lângă componentele prezentate, începând cu versiunea
MS–Office 2000, au mai fost introduse şi următoarele:
Publisher – program pentru realizarea de publicaţii în special
pentru vânzări şi marketing, oferind instrumente de design şi realizare
profesionistă a unei game variate de materiale şi publicaţii specifice
domeniului, precum: cataloage, invitaţii, felicitări etc.
FrontPage – program pentru crearea de pagini Web şi
publicarea acestora pe Internet, fiind utilizat atât de către specialişti
52
cât şi de către utilizatori neinformaticieni, care pot utiliza
instrumentele de generare automată a paginilor web furnizate de
interfaţa grafică.
PhotoDraw – program pentru procesarea de imagini care
permite prelucrarea profesională a fotografiilor digitale;
Small Business Tools – program pentru gestiunea afacerilor
mici, orientat pe realizarea principalelor situaţii de gestiune operativă
şi financiară a unei firme de mici dimensiuni.
Toate componentele respectă standardele mediului Windows,
oferind asigurarea automată a compatibilităţii datelor şi integrării
aplicaţiilor.
În mediul integrat MS–Office se poate realiza o mare
varietate de funcţii:
− înglobarea informaţiilor dintr-un anumit tip de fişier într-
un alt tip, permiţând editarea acestora fără a se modifica
sursa datelor;
− crearea de legături între fişiere, încât modificarea
informaţiilor într-un fişier să determine actualizarea
automată a acestora în celelalte fişiere;
− combinarea unei baze de date cu adrese, creată în
Access, cu un formular de scrisoare, realizat în Word,
pentru a obţine rapid de scrisori;
− păstrarea şi organizarea fişierelor cu aceeaşi tematică
într-o singură entitate, folosind modulul Microsoft
Binder;
− administrarea mesajelor şi a programului de lucru,
partajarea de informaţii în diverse moduri, prin folosirea
programului Microsoft Outlook;
− colaborarea eficientă cu ceilalţi parteneri, prin lucrul
simultan în registre de calcul partajate şi prin schimbul
de informaţii.
Prin componentele sale, ultimele versiuni MS Office acoperă
o paletă mai largă de solicitări care-şi găsesc o rezolvare rapidă şi
eficientă.
Pachetul Office 2007 include un set amplu de instrumente,

care pot fi folosite atât la nivel individual, cât şi la nivel colectiv,
pentru rezolvarea problemelor la locul de muncă. Permite colectarea
şi integrarea informaţiilor de tipuri diferite, precum şi regăsirea şi
partajarea informaţiilor. Pachetul Office în varianta 2007 include
componentele: Word 2007, Excel 2007, PowerPoint 2007, Outlook
2007 cu Business Contact Manager, Access 2007, Publisher 2007,
OneNote 2007 şi InfoPath 2007. Principalele caracteristici ale acestor
componente sunt succint prezentate în tabelul 5.1.
Tabel 5.1 Caracteristici ale componentelor MS Office 2007

Componentă MS Funcţionalitate şi elemente de noutate
Office
Word 2007 Procesarea texte, tabele, imagini. Oferă o
nouă interfaţă, stiluri rapide şi teme pentru
crearea documentelor, compararea
53
versiunilor, Document Inspector, format

special pentru fişierele macro, Word
Mobile.
Excel 2007 Calcul tabelar, prin care se asigură
rezolvarea rapidă a problemelor folosind
formule de calcul şi funcţii. Oferă o nouă
interfaţă, foi de calcul mai mari, formule
mai lungi, teme şi stiluri, posibilităţi de
sortare şi filtrare îmbunătăţite, vizualizarea
aranjării în pagină, partajarea prin Internet,
Excel Mobile.
Power Point 2007 Realizarea unor prezentări
preze multimedia.
Oferă o nouă interfaţă, noi teme şi stiluri
rapide, machete personalizate, efecte
îmbunătăţite pentru obiecte, grafice
SmartArt, PowerPoint Mobile.
Outlook 2007 Gestiunea mesajelor de e-mail e şi a
informaţiilor personale. Oferă o nouă
interfaţă,
terfaţă, setarea unui autocont,
previzualizarea fişierelor ataşate, protecţia
pentru phishing, căutare instant, integrarea
operaţiilor calendar, Outlook Mobile.
Access 2007 Gestiune a bazelor de date. Oferă o nouă
interfaţă, noi posibilităţi de utilizare a
bazelor de date.
Publisher 2007 Crearea publicaţiilor, a site-urilor
site şi
publicaţiilor. Oferă un conţinut reutilizabil,
preverificare a imprimării, gestiune
îmbunătăţită pentru liste.
Oneote 2007 Oferă un tip nou de fişier, şabloane pentru
notebook-uri,
uri, capacitate de căutare
îmbunătăţită, sincronizare cu Outlook,
exportul de mesaje din outlook în OneNote,
instrumente pentru desen, hyperlink-uri
hyperlink
între notiţe.
InfoPath 2007 Realizarea formularelor electronice. Oferă

facilităţi pentru proiectarea şi gestionarea
formularelor, publicarea acestora în mai
multe moduri..
Office 2007 oferă

un nou tip de interfaţă,
prin faptul că în
principalele aplicaţii:
Word, Excel, PowerPoint,
Outlook şi Access,
meniurile sunt înlocuite
prin noi elemente: butonul
Office, panglica/banda
(ribbon), minibara de
Fig. 5.1 Butonul Office instrumente, bara de acces
rapid etc.
54
Butonul Office (figura 5.1
5.1) oferă posibilitatea executării
operaţiilor la nivel de fişier, precum şi opţiunile de afişare,
substituind deci, meniul File cu o listă revizuită de comenzi şi
opţiuni.
Panglica/ribbon-ul reprezintă un element de noutate a
interfeţei, prin faptul că înlocuieşte meniurile şi barele de
instrumente, care erau folosite în variantele anterioare ale pachetului
Office.
Minibara de instrumente este vizibilă după selectarea textului
şi mutarea cursorului în sus, iar după finalizarea operaţiilor, prin
mişcarea în jos a cursorului, minibara se dezactivează.
Fig. 5.2 Bara de acces rapid

Bara de acces rapid (figura 5.2)
5. conţine o serie de comenzi
care se execută în mod frecvent (salvare, undo, redo). Comenzile din
această bară pot actualizate prin includerea unor noi comenzi cu
acces rapid (Customize
Customize Quick Access Toolbar).
Pentru o serie de operaţii, folosite în mod frecvent, sunt
consacrate şi unele combinaţii de taste realizate cu tasta de control
Ctrl,, combinaţii care pot fi folosite în toate variantele pachetului MS
Office. Dintre acestea, reprezentative sunt următoarele:
Ctrl+ pentru ew,
Ctrl+S pentru Save,
Ctrl+O pentru Open,
Ctrl+C pentru Copy,
Ctrl+V pentru Paste,
Ctrl+X pentru Cut,
Ctrl+A pentru Select All,
Ctrl+F pentru Find,
Ctrl+H pentru Replace,
Ctrl+D pentru Font,
Ctrl+L pentru alinierea textului la stânga,
Ctrl+E pentru alinierea textului pe centru,
Ctrl+R pentru alinierea textului la dreapta,
Ctrl+J pentru alinierea textului
tului Justified.
Combinaţiile realizate cu tasta Alt pentru activarea unor
meniuri sunt:
Alt → H pentru Home,
Alt → pentru Insert,
Alt → P pentru Page Layout,
Layout
Alt → S pentru Reference,
Alt → M pentru Mailings,
Alt → R pentru Review,
Alt → W pentru View.
În MS Office 2010, ca noi caracteristici se pot aminti:

− panglica (ribbon-ul),
ul), ca element de interfaţă, se regăseşte
55
în toate aplicaţiile din cadrul pachetului Office 2010

− butonul Office a fost înlocuit cu un buton de meniu, care
permite o mai rapidă accesare a funcţiilor
− îmbunătăţirile aduse pentru executarea funcţiilor de
navigare şi căutare permit regăsirea mai rapidă a
resurselor (se pot realiza notiţe în Word 2010,
PowerPoint 2010 sau Internet Explorer, care pot fi
asociate cu sursa informaţiilor, se poate executa o mai
rapidă căutare cu panoul de navigare din Word, care să
beneficieze şi de o evidenţiere vizuală a rezultatelor etc.)
− alte facilităţi oferite de Word 2010 constau în:
posibilitatea previzualizării conţinutului înainte de a fi
inserat într-un document, posibilităţi îmbunătăţite de
personalizare a textului cu efecte şi stiluri diferite,
folosirea unor noi şabloane SmartArt, facilitarea editării
imaginilor
− Excel 2010 include metode avansate de manipulare a
datelor
− aplicaţia PowerPoint 2010 permite transmiterea în timp
real a unei prezentări în mediul Internet, care să poată fi
vizualizată de toţi cei cărora li s-a transmis chiar dacă nu
au instalat pe sistem PowerPoint
− aplicaţia PowerPoint 2010 permite editarea facilă a
clipurilor video încorporate într-o prezentare, fără a mai
necesita o altă componentă specializată pentru efectuarea
modificărilor (eliminarea unor secţiuni, includerea unor
elemente în clipul video care prin acţionare să declanşeze
diferite animaţii etc.)
− Outlook 2010 permite gruparea e-mail-urilor, crearea
unor scurtături menite să simplifice comenzile comune,
accesarea directă a listei de contacte din inbox-ul
personal, adăugarea unor instrumente de realizare a unor
traduceri on-demand.
Varianta MS Office 2010 este un produs nou, pentru care
performanţele în exploatare curentă nu au fost încă suficient
demonstrate pentru a se putea trage concluzii prin care să se
stabilească punctele tari, în raport cu variantele anterioare ale
pachetului Office.
5.3.4. Personalizarea interfeţei mediului MS Office
În funcţie de necesităţile de prelucrare, utilizatorul poate

modifica informaţiile afişate pe ecran. Orice fereastră de aplicaţie
poate fi expandată, comprimată, mutată sau dimensionată. Datorită
faptului că interfaţa variantei Office 2007 prezintă o serie de
modificări semnificative faţă de interfeţele variantelor anterioare,
operaţiile folosite pentru personalizarea elementelor de interfaţă vor
fi prezentate în paralel.
MS Office 2007 aduce substanţiale îmbunătăţiri legate de
realizarea interacţiunii utilizator-calculator. Astfel, în Office 2007,
elementele de interfaţă pentru ferestrele de aplicaţie diferă faţă de
cele prezentate, existând un singur centru de control reprezentat de
panglică (ribbon), care se caracterizează prin faptul îşi poate
56
reconfigura automat elementele componente, în funcţie de contextul
de lucru.
Meniurile şi barele cu instrumente tradiţionale au fost
înlocuite cu un set de tab-uri de comenzi aranjate pe panglici.
Anumite comenzi sunt disponibile numai atunci când se
editează un anumit tip de obiect. De exemplu, comenzile pentru
editarea unui tabel în Excel nu sunt disponibile până când nu apare un
tabel într-una din foile de calcul, iar utilizatorul este preocupat de
modificarea acestuia
Galeriile sunt în centrul aplicaţiilor oferind utilizatorilor un
set de rezultate clare de unde pot selecta atunci când lucrează cu
documente, foi de calcul, prezentări sau baze de date Access.
Vizualizarea directă. Este o nouă tehnologie care arată
dinaintea aplicării rezultatele editării sau formatării atunci când
utilizatorul trece cu săgeata mouse-ului peste opţiunile prezentate în
galerie.
În concluzie, MS Office 2007 este un pachet de componente
integrate care pot fi folosite şi pentru efectuarea aplicaţiilor cerute de
mediul de afaceri actual.
5.3.5. Operaţii generale în mediul MS Office
Indiferent de varianta şi de versiunea pachetului MS Office,

în cadrul lucrului cu aplicaţiile acestui pachet se execută anumite
operaţii generale, cum a fi: lansarea în execuţie a aplicaţiilor,
gestionarea ferestrelor, crearea documentelor, deschiderea
documentelor, salvarea documentelor, închiderea documentelor,
utilizarea zonei Clipboard.
Lansarea în execuţie a aplicaţiilor

În general, lansarea în execuţie a componentelor pachetului MS
Office se realizează prin butonul Start şi opţiunea All Programs. Alte
modalităţi pot fi: prin crearea unor comenzi rapide asociate
aplicaţiilor Office, prin lansarea în execuţie a unor fişiere create în
mediul Office etc.
Gestionarea ferestrelor în mediul Office

Aplicaţiile Office folosesc tehnici standard din mediul
Windows pentru gestionarea ferestrelor. În aplicaţiile Word, Excel,
Power Point lucrul cu ferestrele de aplicaţie se realizează prin grupul
Windows, care conţine comenzile: ew Windows (comandă folosită
pentru a vizualiza şi a lucra simultan în două secţiuni ale
documentului), Arrange All (comandă folosită pentru afişarea
simultană a documentelor deschise în cadrul aplicaţiei), Split
(comandă folosită pentru împărţirea documentului în două, ceea ce
permite posibilitatea lucrului simultan în două secţiuni).
Crearea documentelor
În aplicaţiile Word, Excel şi Power Point, după lansarea în
execuţie, se creează automat în aria de lucru un document vid. Pentru
a crea şi alte documente se foloseşte fie comanda ew, fie combinaţia
de taste Ctrl+. În aceste aplicaţii se pot crea documente şi folosind
diverse şabloane, prin selectarea uneia dintre opţiunile Blank
document, Blank worksheet, Blank presentation din lista Blank and
57
recent.. Pachetul Office oferă două feluri de şabloane: cele instalate

pe sistem şi cele care
re se pot descărca de pe Internet.
Deschiderea documentelor
Pentru a fi vizualizate, actualizate sau imprimate,
documentele create şi salvate sub formă fişiere, documentele sunt
încărcate în aria de lucru prin comanda Open sau prin combinaţia de
taste Ctrl+O.
Salvarea documentelor
Fie că sunt nou create, fie că sunt modificat, documentele
aflate în aria de lucru a aplicaţiei
(memoria internă RAM) trebuie salvate
pe un mediu de stocare sub formă de
fişier. Operaţia de salvare se poate face
la ieşirea din document sau pe parcursul
sesiunii
iunii de lucru, prin comenzile: Save,
Save As sau prin combinaţia de taste
Ctrl+S.
Utilizarea zonei Clipboard

În mediul Windows, Clipboard
reprezintă o zonă de memorie care poate
stoca date care sunt copiate (comanda
Copy sau combinaţia de taste Ctrl+C)
Ctrl+C
sau decupate (comanda Cut sau
combinaţia de taste Ctrl+X) din
documentul aflat în aria de lucru a
aplicaţiei. Pentru extragerea datelor din
zona Clipboard se foloseşte comanda
Paste sau combinaţia de taste Ctrl+V,
Ctrl+V
pentru înglobarea datelor şi comanda
Paste Special… (butonul Paste link), link
pentru înglobarea şi legarea datelor, în Fig. 5.3 Zona Clipboard
momentul transferului informaţional din Office 2007
între aplicaţii.
Spre deosebire de zona Clipboard din Windows, zona
Clipboard din MS Office 2007 (figura 5.3) poate memora până la 24
de obiecte. Ultimul obiect introdus în Clipboard devine obiect curent
în zona Clipboard din Windows. Dacă se doreşte introducerea a mai
mult de 24 de obiecte, cel mai vechi obiect introdus se şterge
automat. Datele (obiectele) introduse în zona Clipboard rămân
stocate până la ieşirea din din toate aplicaţiile MS Office.
În aplicaţiile Word, Excel, Power Point, pentru a deschide
zona Clipboard din Office 2007 se comută pe Home şi se activează
Clipboard, prin care se deschide caseta de dialog Clipboard.
58
Dezvoltarea mediului Windows a condus la crearea premiselor pentru realizarea unei
standardizări în abordarea software-ului aplicativ şi punerea la dispoziţia utilizatorilor a unei interfeţe
şi a unor instrumente accesibile pentru rezolvarea problemelor din domeniile lor de activitate. Astfel, a
apărut pachetul de programe Microsoft Office care iniţial a integrat programe specializate pentru
aplicaţiile de birotică:, respectiv procesare de texte (Word) şi calcul tabelar (Excel). Succesul utilizării
instrumentelor înglobate în acest pachet de programe a condus la extinderea acestui mediu de
dezvoltarea a aplicaţiilor.
Microsoft Word este procesorul de texte propriu mediului Windows, care permite scrierea,
editarea şi tipărirea documentelor. În Word utilizatorul poate controla atât aspectul textului prin
schimbarea fontului, stilului şi mărimii caracterelor, cât şi configurarea unor elemente precum
indentarea, distanţa dintre rânduri, marginile etc. Word include şi o serie de instrumente pentru
efectuarea operaţiilor de verificare ortografică şi gramaticală a cuvintelor şi frazelor. Pe lângă funcţiile
specifice de tratare a textului, dispune de instrumente de grafică pentru realizarea şi procesarea unor
imagini, cât şi de instrumente specifice pentru realizarea tabelelor şi efectuarea unor calcule.
Excel este aplicaţia de calcul tabelar, care prin funcţiile încorporate permite utilizatorilor
efectuarea calculelor matematice, financiare, statistice etc., precum şi realizarea rapidă a unor
reprezentări grafice a datelor numerice redate sub forma structurilor tabelare. O altă facilitate
importantă a acestei componente constă în operarea dinamică a modificărilor efectuate asupra datelor
ce fac obiectul formulelor şi funcţiilor.
Power Point este un program de prezentare care permite combinarea prezentărilor de tip static
(diapozitive) cu prezentările electronice cu efecte multimedia. Pentru îmbunătăţirea impactului vizual,
textului i se pot adăuga diagrame, tabele şi imagini. Înlănţuirea imaginilor statice conform unui
scenariu, permite realizarea unor prezentări multimedia foarte atractive şi sugestive.
Outlook este un program de gestionare a informaţiilor pentru organizarea mesajelor de poştă
electronică, a agendei de lucru, a calendarului şi a listelor de lucrări. Acest program prin facilităţile pe
care le oferă reprezintă un instrument eficient pentru organizarea şi desfăşurarea activităţilor de
birotică.
Access reprezintă un sistem de gestiune a bazelor de date relaţionale care permite memorarea şi
organizarea informaţiilor în seturi de tabele. Informaţiile sunt structurate ca obiecte (table, forms,
queries, reports, modules), iar asupra datelor pot fi efectuate operaţii de calcul, de aranjare după
anumite criterii, de regăsire etc. Microsoft Access dispune de instrumente eficiente pentru lucru în
modul asistat ceea ce permite realizarea rapidă a aplicaţiilor cu datele organizate sub forma bazelor de
date.
În afara acestor aplicaţii primare, Microsoft Office mai conţine (integral sau parţial) şi o serie
de aplicaţii secundare, care pot fi apelate şi folosite ca instrumente de lucru de toate componentele
integrate pachetului Microsoft Office. Dintre cele acestea, cele mai reprezentative sunt:
− WordArt ,
− ClipArt Gallery,
− Microsoft Graph,
− Equation Editor,
− Microsoft Organization Chart,
− MicrosoftMap.
Începând cu versiunea MS–Office 2000, au mai fost introduse şi următoarele:
− Publisher,
− FrontPage,
− PhotoDraw,
− Small Business Tools.
Toate componentele respectă standardele mediului Windows, oferind asigurarea automată a
compatibilităţii datelor şi integrării aplicaţiilor. Prin componentele sale, ultimele versiuni ale
pachetului Microsoft Office acoperă o paletă largă de probleme care-şi găsesc o rezolvare rapidă şi
eficientă. În continuare vor fi prezentate componentele de bază ale pachetului Office (în afara
sistemului de gestiune a bazelor de date Microsoft Access).
59

− Arhitectura MS Office
− Componente integrate tradiţionale (Word, Excel, Power Point, Outlook şi Access).
− Aplicaţii secundare, care pot fi apelate şi folosite ca instrumente de lucru de toate
componentele integrate pachetului Microsoft Office (WordArt, ClipArt Gallery, Microsoft
Graph, Equation Editor, Microsoft Organization Chart, MicrosoftMap.

1. Care sunt avantajele introduse prin standardizarea interfeţei?
2. Care este semnificaţia conceptului de înglobare a obiectelor?
3. Care sunt resursele comune utilizate în MS Office?
4. Care sunt principalele clase de programe integrate în MS Office?
5. Care sunt particularităţile pachetului MS Office 2007?

1. Un obiect reprezintă:
a un element care poate fi tratat individual în cadrul aplicaţiilor
b un element utilizat în procesul de integrare a aplicaţiilor
c un fişier
d un folder
2. Performanţele sistemului MS Office pot fi apreciate după:
a. facilităţile de securitate oferite
b. fiabilitatea în exploatare
c. facilităţile de operare
d. metodele utilizate în transferul datelor
3. Zona Clipboard din MS Office 2007 poate stoca la un momendat:
a. un obiect
b. 50 obiecte
60
c. 10 obiecte
d. 20 obiecte
4. Care dintre componentele auxiliare ale MS Office-ului pot fi apelate în toate aplicaţiile realizate de
utilizator:
a. WordArt
b. ClipArt
c. Clipboard
d. icon
5. Care sunt tehnicile de integrare a aplicaţiilor:
a. legarea
b. copierea
c. salvarea
d. înglobarea
6. Care dintre operaţii sunt generale în aplicaţiile mediului MS Office:
a. crearea de documente
b. lansarea în execuţie
c. lucrul cu zona Clipboard
d. personalizarea unor obiecte din aria de lucru a aplicaţiei
7. Panglica reprezintă:
a. un element de interfaţă
b. o bară care conţine titlul unei aplicaţii
c. o modalitate prin care se realizează legarea obiectelor
d. un element de interfaţă introdus în MS Office 2010
8. Tehnica OLE este folosită pentru:
a. adăugarea unor butoane în bara de instrumente standard
b. efectuarea unor transferuri informaţionale între aplicaţii
c. efectuarea unor operaţii pentru personalizarea elementelor de interfaţă
d. legarea unui obiect dintr-un document sursă cu cel inclus într-un document destinaţie
9. Care dintre componentele mediului MS Office sunt considerate aplicaţii secundare:
a. MS Word
b. MS WortArt
c. MS FrontPage
d. MS Excel
10. Formularele electronice pot fi realizate în mediul MS Office 2007 prin:
a. MS Excel
b. MS InfoPath
c. MS OneNote
d. MS Publisher
61

62
REALIZAREA DOCUMETELOR Î WORD
Cuprins
6.1. Introducere
6.2.
6.3.1. Interfaţa aplicaţiei Word
6.3.2. Configurarea mediului de lucru
6.3.3. Operaţii de verificare a regulilor gramaticale
6.3.4. Inserarea de simboluri
6.3.5. Lucru cu paragrafe
6.3.6. Operarea unor borduri şi umbre
6.3.7. Scrierea pe coloane
6.3.8. Liste generate în Word
6.3.9. Generarea automată a cuprinsului
6.3.10. Note de subsol şi note de final
6.3.11. Lucrul cu secţiuni
6.3.12. Lucrul cu tabele
6.3.13. Scrierea simbolurilor matematice (Editorul de ecuaţii)
6.3.14. Lucrul cu desene, scheme şi imagini
6.4.
6.1. Introducere
Microsoft Word este un procesor de texte care realizează toate

funcţiile privind: crearea documentelor, verificări ortografice,
modificarea/corectarea documentelor, formatarea documentelor, inserarea
de note de subsol, antete şi subsoluri de pagină, salvarea şi tipărirea
documentelor, lucrul cu imagini, lucrul cu tabele, generarea automată a
cuprinsului, lucrul cu secţiuni.

− înţelegerea modului de lucru pentru introducerea şi
procesarea informaţiilor de tip text;
text
− cunoaşterea facilităţilor pentru lucrul cu tabele;
tabele
− cunoaşterea facilităţilor pentru lucrul cu imagini;
− cunoaşterea facilităţilor de lucru cu documente de mari
dimensiuni (operarea de setări la nivel de secţiune, inserarea
unor antete şi subsoluri de pagină, generare automată a
cuprinsului etc.).

studiu
– studenţii vor cunoaşte conceptele de arhitectură şi configuraţie a
sistemelor de calcul şi a componentelor utilizate în configuraţiile
63
comerciale;
– studenţii vor cunoaşte principalele criterii care trebuie analizate
la evaluarea ofertelor de calculatoare;
– studenţii
tudenţii vor cunoaşte principalele componente ale reţelelor de
calculatoare;
6.3.1. Interfaţa aplicaţiei Word
Tabulatorul View Grupul Styles Butonul de

închidere
Bara de instrumente pentru

acces rapid
Butonul
Office
Aria de lucru
Simbolurile pentru
modurile de vizualizare
Fig. 6.1 Fereastra de aplicaţie Word 2007

Fereastra standard a procesorului Word din Office 2007, afişată
pe ecran după lansarea în execuţie a produsului, cu respectarea setărilor
implicite,
e, este prezentată în figura 6.1.
6.1 Ca elemente de noutate în Word
2007 se regăsesc:
− butonul Office, prin care se realizează operaţiile de: creare,
deschidere, salvare şi imprimare a documentelor;
− bara de instrumente pentru acces rapid, care conţine, în mod
implicit, simbolurile asociate pentru comenzile: Save, Undo,
Redo;
64
− panglica, prin care se înlocuiesc meniurile din variantele
anterioare ale pachetului Office şi care comasează comenzi
similare într-un
un tabulator (filă), care sunt împărţite, la rândul
lor, pe grupe, în raport de funcţionalitatea comenzilor;
− zona Clipboard din Office care permite partajarea între
majoritatea aplicaţiilor Office;
− aria de lucru, care conţine documentul curent;
− bara şi caseta de derulare, care permite navigarea;
− simbolurile pentru modurile de vizualizare, care facilitează
schimbarea rapidă a vizualizării, prin apăsarea
apăsar unui simbol
din bara de stare;
− controlul zoom-ului ului care asigură modificarea mărimii, prin
mutarea indicatorului sau prin apăsarea simbolului de mărire
sau micşorare.
Fereastra de aplicaţie în Word 2007 oferă o interfaţă, în care
elementele se modifică înn mod dinamic, în funcţie de contextul de lucru
6.3.2. Configurarea mediului de lucru

Realizarea documentelor impun de multe ori operarea unor
modificări privind mediul de lucru, cum ar fi: stabilirea formatului de
pagină, definirea stilului de lucru în cadrul unui
u document, scrierea pe
coloane, stabilirea unor noi combinaţii de taste etc.
Casete de
setare a
marginilor
paginii
Poziţie Poziţie
verticală orizontală
Butoane de
poziţionare
a paginii
Domeniul de
aplicare a
setărilor
Fig. 6.2 – Page Setup cu opţiunea Margins selectată
Componente ale configuraţiilor comerciale
Comenzile
omenzile pentru stabilirea setării de pagină sunt grupate în fila
Page Layout (figura 6.3)) a panglicii ferestrei de aplicaţie.
65
Stabilirea unui Orientarea paginii Inserarea unui

format de pagină separator de secţiune
Fig. 6.3 Grupul Page Setup din fila Page Layout
Configurarea zonelor de antet şi subsol de pagină se realizează

prin opţiunile figura 6.4 pentru Word 2007
Opţiunile de lucru
cu zona de antet Opţiunile de lucru
de pagină cu zona de subsol
de pagină
Opţiunile pentru
numerotarea
paginilor
Fig. 6.4 Grupul Header & Footer în Word 2007
6.3.3. Operaţii de verificare a regulilor gramaticale
Aceste operaţii se execută în Word 2007 prin selectarea Set

Language din grupul Proofing din fila Review a panglicii (figura 6.5).
Verificarea Setarea limbii cu

ortografiei care se va verifica
corectitudinea
tastării textelor
Fig. 6.5 Grupul Proofing din fila Review
6.3.4. Inserarea de simboluri
Pe parcursul prelucrărilor unui document poate să apară

necesitatea introducerii unor simboluri care nu se regăsesc pe tastatura
PC-ului.
ului. Aceste simboluri sunt disponibile prin comanda Symbol din
meniul Insert . (figura 6.6).
66
6.3.5. Lucru cu paragrafe
În Word, un paragraf reprezintă un text, o ilustraţie, obiecte

(ecuaţii sau grafice) sau alte elemente urmate de un marcaj de sfârşit de
paragraf. Acesta apare de câte ori se apasă tasta Enter. Pentru a vedea
marcajele de sfârşit de paragraf se apasă butonul Show/Hide ¶ de pe bara
de instrumente Standard. Pentru a stabili un format pentru un singur
paragraf, acesta nu trebuie selectat, ci este suficient ca punctul de inserare
să fie poziţionat în interiorul paragrafului. Pentru a aplica acelaşi format
la mai multe paragrafe, acestea trebuie însă selectate.
În Word 2007 se folosesc comenzile din grupul Paragraph, din
Page Layout (figura 6.7)
Figura 6.7 Caseta de formatare a paragrafelor
6.3.6. Operarea unor borduri şi umbre
1.2 Pentru efectuarea acestor operaţii se va selecta zona

căreia i se vor aplica bordurile,se va apela comanda Borders and
Shading din grupul Page Background din Page Layout.
Prin activarea comenzii Page Borders din varianta Word 2007
se afişează pe ecran fereastra Border and Shading din figura 6.8.
Figura 6.8 Fereastra Border and Shading
67
6.3.7. Scrierea pe coloane
Scrierea pe coloane se poate face în două moduri: pe coloane

paralele sau pe coloane stil ziar. Spre deosebire de coloanele paralele, în
care textul este scris ca într-un
un tabel, pe coloane independente, coloanele
de ziar prezintă proprietatea înlănţuirii textului, astfel încât la umplerea
unei coloane
oane cursorul se poziţionează automat la începutul coloanei
următoare
Fig. 6.9 Realizarea scrierii

Fig. 6.14 pe coloane
Fereastra în Word
de dialog 2007
Columns
În Word 2007 scrierea pe coloane se realizează prin folosirea

comenzii Column din grupul Page Setup din fila Page Layout (figura 6.9).
Fereastra Columns se activează în cazul selectării opţiunii More
Columns…
6.3.8 Liste generate în Word
În cadrul documentelor
ntelor realizate în Word pot fi incluse şi liste,
care pot fi de mai multe tipuri: liste marcate prin simboluri, liste
numerotate şi liste ierarhice.
Fig. 6.10 Liste marcate Fig. 6.11 Liste numerotate
68
Fig. 6.12 Liste ierarhice
În varianta Word 2007 inserarea listelor marcate, numerotate şi

ierarhice se realizează din fila Home şi grupul de comenzi Paragraph
(figurile 6.10-6.12).). Definirea listelor ierarhice sunt folosite şi în cazul
marcării titlurilor şi subtitlurilor existente în cadrul documentului, în cazul
în caree se definesc stilurile folosite pentru marcarea fiecărui nivel în parte.
Aceste operaţii permit generarea automată a cuprinsului.
6.3.9 Generarea automată a cuprinsului
O facilitate a procesorului Word o reprezintă şi generarea

automată a cuprinsului. Un n cuprins listează titlurile în ordinea în care apar
într-un
un document şi numerele de pagină unde apar acestea. Un cuprins are
o structură ierarhică care include nivelurile de titluri, stabilite de
utilizator. Fiecare element al cuprinsului generat automat se comportă ca
o legătură, prin care se asigură saltul cursorului direct la pagina la care
acesta este detaliat, prin apăsarea lui, concomitent cu acţionarea tastei
Ctrl.
Modul cel mai simplu de creare a intrărilor este prin stabilirea
formatului titlurilor într-un un document cu stilurile de titlu existente
(Heading 1 până la Heading 9), ), care vor fi selectate, în funcţie de ierarhia
stabilită, din lista predefinită.
La compilarea unui cuprins există două posibilităţi: dacă se
folosesc stilurile predefinite pentru
entru titluri sau dacă se folosesc alte stiluri.
În cazul în care se folosesc stilurile setate implicit,
implicit din Reference se
selectează opţiunea Table of Contents (figura 6.13).
Cuprinsul generat este un element dinamic prin faptul că poate fi
actualizat automat pentru a reda modificările care apar în formatarea cu
stilul pentru titlul a unor secţiuni din document. Conversia cuprinsului
într-un
un text static, care poate fi editat, formatat şi copiat ca orice alt text,
necesită selectarea întreguluii cuprins generat automat şi folosirea
combinaţiei de taste Ctrl+Shift+F9.
69
Fig. 6.13 Personalizarea cuprinsului
6.3.10 ote de subsol şi note de final
Notele de subsol (footnotes) cunoscute şi sub denumirea de note

de picior sau adnotări, reprezintă texte explicative ((indicaţii bibliografice,
note sau referiri suplimentare etc.) asociate unor termeni din cadrul
documentului şi care sunt plasate în subsolul paginilor. Fiecare notă se
identifică printr-un
un număr, care se regăseşte
r atât în text, cât şi înaintea
notei de subsol (se realizează în acest fel legătura între termenul din
cadrul documentului şi adnotarea care îi este asociată). Spre deosebire de
notele de subsol care sunt plasate în subsolul paginii una sub alta fiind fi
despărţite de textul documentului printr-o
printr linie, notele de final (endnotes)
sunt trecute la sfârşitul documentului.
Fiecare notă de subsol sau de final are două părţi: un marcaj de
referinţă care apare în textul documentului şi textul notei propriu-zise,
care poate fi modificat în conţinut şi stil ca orice text.
În figura 6.14 este afişată caseta Footenote and Endnote, apelată
pentru Word 2007 prin secvenţa: Reference/Footenote..
Reference/Footenote
Fig. 6.47 Operarea notelor de subsol/final în Word 2007
6.3.11. Lucrul cu secţiuni
Împărţirea documentului în secţiuni este cerută de situaţia în care

se doreşte operarea unor modificări ale setărilor privind: dimensionarea
paginii, orientarea paginii, marginea hârtiei, numărul de coloane tip ziar,
70
formatul, poziţia şi secvenţa numerelor de pagină conţinutul şi poziţia
anteturilor şi subsolurilor de pagină, locaţiile unde sunt imprimate notele
de subsol şi notele finale, alinierea verticală a textului în pagină etc.,
numai pentru o parte sau pentru anumite
numite părţi ale documentului.
Crearea unei secţiuni se realizează prin operarea în cadrul
documentului a unui marcator de sfârşit de secţiune.
Fig. 6.15 Operarea secţiunilor în Word 2007
În varianta Word 2007, aceste operaţii se realizează prin comanda Breaks

din grupul de comenzi Page Setup din fila Page Layout (figura 6.15).
6.3.12 Lucrul cu tabele
Unele documente Word pot conţine diverse date de evidenţă

primară şi/sau rezultate ale prelucrării, prezentate într-o
într formă tabelară.
Fiecare tabel are atribuite anumite coordonate, liniile fiind notate cu
numere, iar coloanele cu litere, fiecare celulă putând fi referită printr-o
printr
adresă formată din coordonatele coloanei şi liniei, ceea ce permite p şi în
Word introducerea unor formule de calcul pentru seriile numerice incluse
în cadrul tabelului.
După generarea tabelului şi inserarea în aria de lucru, asupra lui
pot fi executate o serie de operaţii privind:
− actualizarea tabelului: i: inserarea de linii şi coloane, splitarea
şi/sau concatenarea unor celule/zone, ştergerea unor
linii/coloane etc.;
− personalizarea tabelului;;
− introducerea de formule de calcul şi funcţii;
− ordonarea datelor din tabel;
− conversia tabelului într-o o listă şi a unei liste într-un tabel;
− repetarea capului de tabel pe fiecare pagină, în cazul în care
tabelul depăşeşte dimensiunea unei pagini;
− modificarea proprietăţilor tabelului.
În Word 2007, lucrul cu tabele se realizează prin selectarea din fila

Insert a grupului de comenzi Tables,
Tables prin care se afişează pe ecran Table
Tools, cu cele două file Design (pentru opţiunile care se referă la forma
tabelului) şi Layout (pentru opţiunile care se referă la modalităţile de
aranjare).
Fila Design cuprinde 3 grupuri de comenzi: Table Style Options
(figura 6.16), Table Style (figura 6.17)
6.17 şi Draw Borders (figura 6.18). Prin
71
aceste grupuri de comenzi se realizează toate operaţiile legate de forma,

de aspectul tabelului.
Fig. 6.16 Grupul de comenzi Fig. 6.17 Grupul de comenzi

Table Style Options Draw Borders
Fig. 6.18 Grupul Table Style pentru aplicarea unui stil de formatare
Fila Layout cuprinde 6 grupuri de comenzi: Table; Row &

Columns; Merge; Cell Size; Aligment şi Data.
6.3.13 Scrierea simbolurilor matematice (Editorul de ecuaţii)
Word oferă şi facilităţi de scriere a unor simboluri matematice,

prin intermediul unui editor de ecuaţii – Microsoft Equation – care se
activează prin prin fila Insert, cu activarea grupului de comenzi Symbol şi
selectarea opţiunii Equation, care va afişa pe ecran grupul Equation Tools
în fila contextuală Design (figura 6.19).
6.19
1.3
1.4
1.5 Fig. 6.19 Equation Tools cu comenzi pentru simbolurile
simbol
matematice
1.6
6.3.14. Lucrul cu desene, scheme şi imagini
Word oferă posibilitatea includerii într-un

într document pe lângă
informaţiile de tip text sau tabele şi a unor desene, scheme, elemente
grafice etc.
În Word 2007 pentru prelucrarea obiectelor de tip grafic,
clipurilor, imaginilor etc., instrumentele pot fi accesate din fila Insert,
grupul de comenzi Illustrations,, grup care cuprinde opţiunile de lucru
pentru: Picture, ClipArt, Shapes, SmartArt,
SmartArt iar pentru folosirea scrierii
stilizate realizată cu componenta WordArt se foloseşte grupul de comenzi
Text.
După inserarea unei imagini în aria de lucru, în panglică devine
disponibilă categoria Picture Tools.
Tools Imaginea din aria de lucru poate fi
procesată prin instrumentele din Picture Tools
Tools, în care există 4 grupuri de
comenzi: Adjust - include comenzile pentru modificarea contrastului, a
luminozităţii, recolorare etc., Picture Style – include comenzile pentru
încadrarea imaginii, schimbarea formei, operarea unor efecte, rotiri etc.,
72
Arrange – include comenzile pentru poziţionarea imaginii în document,
rotiri, poziţionarea în spatele scrisului etc., Size – include comenzile
pentru stabilirea dimensiunilor.
Componenta WordArt
WordArt este un mic program, care intră în componenţa
pachetului Microsoft Office şi care permite scrierea artistică (crearea unor
efecte de text) şi care este recunoscut de aproape orice tip de imprimantă.
Un obiect WordArt poate fi inserat într-un document Word, Excel sau
PowerPoint, executându-se un clic pe butonul Insert WordArt de pe bara
Drawing sau din meniul Insert se va selecta opţiunea Picture, după care
din meniul afişat se va alege comanda WordArt. După executarea uneia
dintre variante pe ecran se va afişa WordArt Gallery, în care sunt incluse
stilurile predefinite de scriere, cu care, după selectarea unui stil, se va
scrie textul.

Microsoft Word este un procesor de texte care realizează toate funcţiile privind: crearea,
modificarea/corectarea, formatarea, salvarea şi tipărirea documentelor, reprezentând, totodatã, unul
dintre cele mai cunoscute şi utilizate componente ale pachetului integrat Microsoft Office.
Operaţii pentru configurarea mediului de lucru
Setarea paginii
− Numerotarea paginilor
− Setarea documentului sub forma coloanelor stil ziar
Operaţii uzuale în lucrul cu documente
− Deschiderea unui document şi salvarea unui document
− Operaţii executate asupra textelor
− Introducerea textului; modificarea formatului caracterelor
− Selectarea textului
− Mutarea şi copierea textului
− Alinierea textului
− Operaţii de editare
− Operaţii de verificare şi corectare automată
− Inserarea unei majuscule încorporate
− Inserarea unor simboluri
− Operarea unor borduri şi umbre
− Marcarea şi numerotarea listelor
− Crearea de antete şi subsoluri de pagină
− Intoducerea unor note de subsol şi note de final
Operaţii pentru crearea şi lucrul cu tabele Word

Word oferă instrumente rapide şi eficiente pentru lucrul cu tabele. Un tabel este format din
linii (rows) şi coloane (columns), la intersecţia unei linii cu o coloană aflându-se o celulă. Referirea
unei celule se face printr-o adresă, reprezentată prin litere şi cifre (litera reprezintă coloana, iar
cifra/cifrele linia). Cu ajutorul adreselor, în cadrul tabelelor Word, se pot executa operaţii de calcul
prin intermediul formulelor şi/sau funcţiilor.
73
Lucrul cu desene şi imagini

Procesorul de texte Word oferă posibilitatea includerii într-un document pe lângă
informaţiile de tip text sau tabele şi a unor desene, scheme, elemente grafice etc. Acestea pot fi
realizate cu ajutorul unor instrumente de desen sau pot fi imagini preluate: din biblioteca proprie a
procesorului Word, din fişierele obţinute ca urmare a operaţiei de scanare sau fişierele obţinute prin
programele specializate în procesarea imaginilor.

− Setări şi aliniere în cadrul paginii.
− Formatare text.
− Antet şi subsol de pagină. Notă de subsol şi de final.
− Creare şi personalizare tabele.
− Procesare imagini.
− Elemente de interfaţă: panglică, file, grupuri de comenzi etc. (pentru varianta Word
2007)

1. Care sunt pricipalele funcţii ale procesorului de texte Word?
2. Care sunt particularităţile de interfaţă în Word 2007?
3. Cum se poate schimba setarea pentru orientarea unei pagini?
4. Care sunt operaţiile care se pot executa pentru editarea unei imagini?
5. Care este diferenţa dintre o notă de subsol şi un subsol de pagină?
6. Care dintre facilităţile de formatare a textului pot fi realizate în Word?
7. Ce operaţii pot fi realizate asupra imaginilor?
8. Cum poate fi şters mumărul de pagină într-un document Word?
9. Ce operaţii pot fi realizate în tabelel incluse în documentele Word?
10. Ce operaţii sunt necesare pentru realizarea transferului informaţiilor între documente?
Teme practice
1. Realizaţi folosind facilităţile Word următoarele scheme:
Reţea Reţea
LA 1 LA 3
ReŃea
WAN
Reţea Reţea
LA 2 LA 4
raţionamente Cunoş-
tinţe
prelucrări
Informaţii
Date
Ierarhia relaţiei: date – informaţii - cunoştinţe

74
Fundamentare
ştiinţifică
Legalitate
Decizie managerială
Completitudine
Oportunitate
Eficienţă
Coordonare
Caracteristicile deciziei
manageriale
Prelucrări
Ieşiri
Intrări
Spaţiul Spaţiul de
individual muncă
Mediul
INTERNET
Spaţiul
Spaţiul familial
social
Impactul mediului Internet
75
2. Realizaţi următoarele prelucrări folosind facilităţile Word:

− Personalizaţi documentul curent prin adăugarea unui antet de pagină care să conţină numai
pe paginile impare textul INFORMATICĂ ECONOMICĂ (scris cu WordArt), aliniat la
dreapta.
− Creaţi un document care să aibă următoarele setări: sus/jos: 2 cm, stânga: 3,5 cm, dreapta:
2 cm şi 1,8 cm pentru antet, iar orientarea
orientarea paginilor să fie pe orizontală. Documentul să
conţină o imagine care să fie încadrată în text.
− Realizaţi un CV folosind un şablon (CV European), pe care să-l să l personalizaţi prin
introducerea unei fotografii.
− Realizaţi o ofertă turistică folosind scrierea
scrierea textului pe coloane şi inserarea de imagini.
− Creaţi un document Word care să conţină un colaj cu imagini din Facultatea de
Management Turistic şi Comercial din Universitatea Creştină Dimitrie Cantemir
(imaginile să fie grupate).
1. În Microsoft Word 2007 panglica reprezintă:
a. o fereastră independentă faţă de aplicaţia care se execută
b. o reprezentare grafică inclusă în panoul de operaţii
c. un element de interfaţă a ferestrei de aplicaţie
d. o zonă în care sunt incluse filele cu grupurile de comenzi care pot fi accesate de
utilizatori
2. Un tabel poate fi generat automat şi inclus într
într-un document Word 2007 prin:
a. meniul Insert/ Table de pe panglică
b. secvenţa Format/Borders and Shading…
c. secvenţa Table/Insert Table…
d. bara de instrumente Tables and Borders
76
3. Într-un tabel Word 2007 efectuarea unor calcule se poate realiza dacă pentru scrierea
formulei de calcul se foloseşte:
a. secvenţa Insert/Symbol…
b. instrumentele din bara Equation
c. secvenţa Layaut/Formula
d. scrierea semnului = înaintea primei adrese de celulă
5. Care dintre posibilităţi pot fi folosite pentru ştergerea unui tabel Word:
a. selectarea tabelului şi apăsarea tastei Delete
b. selectarea tabelului şi execuţia secvenţei Table/Delete Cells
c. selectarea tabelului şi apăsarea tastei Backspace
d. folosirea butonului Eraser (radiera) din bara de instrumente Tables and Borders
8. Ştergerea numărului de pagină dintr-un document se poate realiza prin:
a. poziţionarea pe numărul de pagină din antet/subsol şi apăsarea tastei Delete
b. butonul Format Number din bara Header and Footer
c. secvenţa Edit/Clear
d. secvenţa Insert/Header and Footer
10. Salvarea unui document Word 2007 se poate face:
a. imediat după apăsarea butonului Office/Save
b. numai după operarea unor modificări
c. la închiderea sesiunii de lucru
d. oricând pe parcursul unei sesiuni de lucru

77
REALIZAREA PREZETĂRILOR MULTIMEDIA Î POWER POIT
Cuprins
7.1. Introducere
7.2.
7.3.1. Concepte utilizate în Power Point
7.3.2. Interfaţa aplicaţiei Power Point
7.3.3. Tipuri de prezentări şi modalităţi de realizare
7.3.4. Facilităţi multimedia folosite în prezentările Power Point
7.3.5. Modalităţi de vizualizare
izualizare a diapozitivelor
7.3.6. Utilizarea unui diapozitiv coordonator
7.4.
7.1. Introducere
Aplicaţia PowerPoint este componenta pachetului MS Office

care oferă instrumentele necesare pentru crearea, editarea şi
publicarea prezentărilor multimedia. Fiind o aplicaţie a pachetului
Office partajează resursele disponibile cu celelalte componente:
Word, Excel etc., cele mai importante fiind: biblioteca de imagini,
instrumentele de desenare, instrumentele de dezvoltare de grafice etc.
Această aplicaţie facilitează realizarea rapidă a unor
prezentări capabile să asiste utilizatorul în expunerea unui material, în
prezentarea unui produs sau chiar să-lsă poată suplini prin prezentarea
succesivă a informaţiilor. Power Point integrează instrumentele
necesare generării unorr prezentări grafice profesionale în care pot fi
inserate pe lângă informaţii de tip text, desene, grafice, adnotări,
organigrame, secvenţe audio şi video.

− înţelegerea modului de proiectare a prezentărilor multimedia;
multimedia
− cunoaşterea principiilor şi instrumentelor de realizare a
prezentărilor multimedia;
− cunoaşterea modalităţilor pentru personalizarea prezentărilor
prin operarea unor efecte de animaţie, tranziţie etc.
− cunoaşterea modului
odului de lucru cu diapozitivul coordonator
pentru realizarea unui stil unitar prezentării.

studiu
– studenţii vor cunoaşte conceptele utilizate de Power Point;

– studenţii vor cunoaşte principalele instrumente şi modalităţi
oferite de aplicaţia Power Point pentru crearea şi
78
personalizarea prezentărilor multimedia;
– studenţii vor cunoaşte principiile care trebuie respectate în
crearea prezentărilor multimedia;
– studenţii vor cunoaşte modul de realizare a unui stil unitar
prezentărilor prin utilizarea facilităţii Master Slide.
7.3.1. Concepte utilizate în Power Point
În Power Point prezentările se pot realiza în mai multe

moduri, folosind modele de prezentări predefinite, şabloane care pot
fi utilizate în cadrul unor prezentări particularizate sau prezentări
realizate, conform unui design propriu.
Power Point utilizează o serie de concepte proprii, cum ar fi:
scenariul, diapozitivul, schema diapozitivului, diapozitivul principal,
schema de culori, comentarii, secţiunea, prezentarea. Pregătirea unei
prezentări este similară montării unui spectacol, prezentarea finală
fiind denumită şi "show". Din acest motiv, pentru a asigura coerenţa
prezentării, este necesară o fază preliminară în care se construieşte
scenariul, adică se elaborează planul prezentării.
Scenariul
Constituie planul derulării prezentării şi trebuie alcătuit
pentru a respecta logica expunerii ideilor şi modalitatea de
reprezentare a acestora. Scenariul îmbină deci atât aspectele
referitoare la conţinut (logica prezentării), cât şi pe cele referitoare la
forma prezentării (modalitatea artistică).
Diapozitivul (slide-ul)
Constituie componenta elementară (entitatea) prezentării şi
corespunde unei pagini. Un diapozitiv poate conţine elemente de text
(titluri, text de conţinut, comentarii etc.), imagini, sunet, animaţie,
clipuri video, diagrame etc. Elementele componente ale unui
diapozitiv sunt denumite obiecte. Diapozitivele sunt de două tipuri:
de titlu şi de conţinut, iar în cadrul unei secţiuni a prezentării, unui
diapozitiv titlu îi corespunde unul sau mai multe diapozitive conţinut.
Obiectele care sunt îmbinate pentru a crea pagina de ecran pot fi
realizate în cadrul programului PowerPoint sau pot fi obiecte
realizate în alte pachete de programe sub Windows integrate prin
tehnologia OLE (Object Link Embeded).
Schema diapozitivului (layout)
79
Constituie modul de organizare a obiectelor în cadrul

diapozitivului, iar Power Point dispune de mai multe moduri de
aranjare (layout-uri)
uri) predefinite, pe care utilizatorul le poate combina
în cadrul proiectării propriei prezentări.
Diapozitivul coordonator (master slide)

Este diapozitivul în care se memorează informaţiile
referitoare la formatul şi poziţia obiectelor comune tuturor
diapozitivelor prezentării. Avantajul oferit de diapozitivul principal
constă în faptul că modificările operate în master slide se propagă
automat în toate slide-urile
urile de acel tip folosite în întreaga prezentare.
Comentariile
Permit completarea prezentării cu unele informaţii
suplimentare despre ideile principale cuprinse în diapozitive.
diapo
Secţiunea
Reprezintă o suită de diapozitive care se pot grupa din punct
de vedere conceptual. O prezentare poate fi construită din mai multe
secţiuni, începutul fiecărei secţiuni fiind marcat printr-un
printr diapozitiv
titlu.
Prezentarea (show)
Este formată din una sau mai multe secţiuni, formate din
diapozitive, organizare logic pentru a da relevanţă unei expuneri. O
prezentare poate fi afişată pe ecranul monitorului, poate fi tipărită sau
transpusă în fotodiapozitive de 35 mm sau în folii transparente
trans pentru
retroproiector.
Aplicaţia PowerPoint utilizează facilităţile caracteristice ale
pachetului de programe MS Office privind elementele de interfaţă,
posibilităţile de configurare ale mediului de lucru şi de operare.
7.3.2.. Interfaţa aplicaţiei Power Point
În varianta Power Point 2007, fereastra de aplicaţie

aplicaţ este
prezentată în figura 7.1. Structura butonului Office din aplicaţia
Power Point 2007 este similară cu cea prezentată pentru fereastra
aplicaţiei Word 2007.
ca ferestrei Power Point 2007 conţine 7 file, a căror
Panglica
elemente se modifică în mod dinamic, în funcţie de contextul de lucru
(figurile 7.2-7.8).
Butoanele din fiecare filă sunt aranjate în grupuri logice şi
conţin comenzi, care oferă suport pentru activităţile
activită frecvente, ca de
exemplu, adăugarea diapozitivelor, modificarea aspectului, operarea
efectelor de animaţie şi de tranziţie, lucrul cu zona Clipboard etc.
Pentru optimizarea afişării pe ecran, meniurile sunt senzitive,
reconfigurându-se automat în funcţie
ţie de contextul de lucru.
80
HOME
Fig. 7.2 Panglica cu fila Home ce conţine grupurile:

Paragraph Drawing şi Editing
Clipboard, Slide, Font, Paragraph,
ISERT
Fig. 7.3 Panglica cu fila Insert ce conţine grupurile:

Links Text şi Media Clips
Table, Illustrations, Links,
DESIG
Fig. 7.4 Panglica cu fila Design ce conţine grupurile:

Page Setup, Themes,
Themes Background
AIMATIOS
Fig. 7.5 Panglica cu fila Animations ce conţine grupurile:

Preview, Animations,, Transfer to This Slide
SLIDE SHOW
81
Fig. 7.6 Panglica cu fila Show ce conţine grupurile:

Start Slide Show,, Set Up, Monitors
REVIEW
Fig. 7.7 Panglica cu fila Review ce conţine grupurile:

Proofing, Comments,
Comments Protect
VIEW
Fig. 7.8 Panglica cu fila View ce conţine grupurile:

Presentation Views, Show/Hide,
Show/Hide Zoom, Color/Grayscale,
Window,
Window Macros
7.3.3 Tipuri de prezentări şi modalităţi de realizare
Utilitatea aplicaţiei PowerPoint constă în realizarea unor

aplicaţii multimedia cât mai sugestive. În funcţie de destinaţia
prezentării, aceasta poate fi:
− prezentare – care este realizată în vederea proiectării
proiectă
informaţiilor pe ecran, prin intermediul unui
videoproiector şi care reprezintă un suport pentru cel ce
susţine expunerea în faţa unui auditoriu, o astfel de
prezentare putând fi derulată automat pe ecran sau
interactivă;
− broşură – prezentările Power Point P putând reprezenta
baza pentru crearea unor broşuri, buletine, materiale de
sinteză etc.;
− prezentare interactivă publicată pe un site în spaţiul web;
− prezentare convenţională – prezentare care este tipărită
pe hârtieîn vederea distribuirii.
În general, o prezentare este creată dintr-o
dintr înlănţuire logică
de slide-uri
uri (diapozitive), focalizate pe o anumită temă.
Prezentările
rezentările multimedia în PowerPoint (show-uri)
(show se pot
realiza în mai multe moduri de lucru:
− crearea unei prezentări personalizate, caz c în care
conţinutul şi formatul sunt stabilite de utilizator;
− crearea unei prezentări, în care conţinutul este stabilit de
utilizator, dar în care se folosesc teme instalate, şabloane
grafice pentru realizarea formei diapozitivelor;
82
− crearea unei prezentări folosind un model predefinit
(şablon tematic), atât pentru formă, cât şi pentru conţinut;
− crearea unei prezentări pe baza unei prezentări existente.
La stabilirea conţinutului unei prezentări trebuie avute în
vedere o serie de principii de bază:
− prezentările trebuie să aibă în vedere percepţia umană, iar
în acest caz trebuie ca informaţiile să fie cât mai vizibile
şi mai uşor de reţinut;
− prezentarea trebuie să se bazeze pe un plan prin care să
se organizeze informaţiile;
− informaţiile incluse trebuie prezentate cât mai concis,
folosind texte scurte, rezumative, care se recomandă să
fie însoţite de scheme, grafice, tabele, astfel încât
informaţiile prezentate să devină cât mai sugestive;
− în cadrul prezentărilor se recomandă utilizarea unor
fonturi cât mai vizibile;
− o atenţie trebuie acordată pentru realizarea unui stil unitar
în crearea diapozitivelor (Slide Master);
− la realizarea prezentărilor să se folosească corect efecte
de animaţie, prin care să crească atractivitatea;
− includerea unor secvenţe muzicale care să ofere un plus
de atractivitate şi care să fie în concordanţă cu subiectul
prezentării.
Aceste principii se regăsesc în realizarea şabloanelor grafice
care pot fi folosite cu succes în realizarea prezentărilor multimedia.
Realizarea prezentărilor în Power Point 2007

Pentru crearea unei prezentări în Power Point 2007 folosind
un model predefinit se parcurg următoarele etape:
− se activează butonul Office şi se selectează comanda ew
şi în caseta de dialog ew presentation se alege categoria
Installed Themes (figura 7.9), din care se accesează
comanda Create
− din grupul de comenzi Themes din panoul Design (figura
7.10), se selectează tema, avându-se în vedere forma şi
conţinutul care corespunde cel mai bine cerinţelor
utilizatorului;
− se selectează schema primului diapozitiv din meniul
derulant din fila Home ;
− se inserează noile diapozitive prin activarea comenzii
ew Slide din grupul de comenzi Slides al filei Home şi
se selectează schemele pentru diapozitivele;
− se adaugă elementele specifice (text, imagini,
reprezentări grafice etc.);
− după adăugarea tuturor diapozitivelor, se salvează
prezentarea prin una din comenzile Save sau Save As din
butonul Office.
83
Fig. 7.9 Caseta

aseta de dialog New presentation
rupul de comenzi Themes din panoul Design

Fig. 7.10 Grupul
Pentru crearea unei prezentări în Power Point 2007

pornind de la o prezentare vidă, pentru care utilizatorul stabileşte şi
forma şi conţinutul se parcurg următoarele etape:
– se activează butonul Office,
Of din care se selectează ew,
după care Bank or recent şi butonul Create, care afişează
fereastra de aplicaţie cu un diapozitiv vid;
− pentru realizarea unui diapozitiv utilizatorul poate opta
pentru alegerea un şablon grafic din meniul derulant
Layout din fila Home,, grupul Slide (figura 7.11)
− se inserează diapozitivele şi se personalizează, conform
cu solicitărilor utilizatorului.
84
Fig. 7.11 Modalităţii de aranjare a şabloanelor
Pentru realizarea în Power Point 2007 a unei prezentări

multimedia pe baza unor şabloane tematice folosind sistemul de
asistenţă interactivă se selectează din butonul Office, opţiunea ew şi
apoi Installed Templates sau My templates,
templates în situaţia în care există
şabloane tematice create anterior de utilizator.
7.3.4. Facilităţi multimedia folosite în

prezentările Power Point
Pentru personalizarea şi creşterea atractivităţii prezentărilor,

Power Point include o serie de facilităţi care au în vedere: operarea
unor efecte de animaţie, inserarea unor secvenţe sonore, montarea
prezentărilor interactive.
Operarea efectelor de animaţie

Operarea unei animaţii pentru componentele unui diapozitiv
permite alegerea modalităţilor şi a momentului în care să apară
fiecare obiect sau grup de obiecte în cadrul
cadru diapozitivului.
Efectele de animaţie se poate realiza prin selectarea unei
scheme de animaţie din grupul de comenzi Transition in This Slide
din fila Animations.. O altă posibilitate constă în crearea unei scheme
de animaţie personalizate, prin comanda Custom Animation din
grupul Animations (figura 7.12).
85
Selectarea unei
scheme de animaţie
Personalizarea
efectelor de animaţie
Efecte de
tranziţie
Grupul de obiecte
care a fost selectat
pentru operarea
unui efect de
animaţie
personalizat
Fig. 7.12 Operarea efectelor de animaţie şi tranziţie
în Power Point 2007
Crearea unei scheme de animaţie personalizate care se aplică

unui obiect sau grup de obiecte din diapozitivul curent se poate
realiza prin:
− se selectează diapozitivul şi obiectul sau grupul de
obiecte pentru care se vor opera efectele de animaţie;
− din panoul Custom Animation,
Animation accesat prin comanda
Custom Animation din grupul de comenzi Animations, se
activează Add Effect şi apoi efectul de animaţi
animaţie care va fi
aplicat obiectului selectat;
− pentru fiecare element se pot modifica opţiunile asociate
animaţiei, opţiuni care se referă la momentul declanşării
animaţiei (secţiunea Modify, cu opţiunile: Start,
Direction şi Speed);
− în mod implicit, declanşar
declanşarea efectelor de animaţie se face
în momentul vizualizării diapozitivului, dar acestea pot fi
modificate prin opţiunile: Start On Click, Start With
Previous, Start After Previous etc., opţiunile din
selectorul Timing permit alegerea momentului de
declanşare a animaţiei (Start( – pornire, Delay –
întârziere, Speed – viteza animaţiei, Repeat – numărul de
repetări a animaţiei);
− vizualizarea rezultatului se realizează la acţionarea
butonului Slide Show.
Utilizarea altor facilităţi multimedia folosite în realizarea

prezentărilor
O altă facilitate folosită în realizarea diapozitivelor constă în
inserarea secvenţelor video. Utilizarea acestei facilităţi se face prin
activarea în secvenţă a opţiunilor Insert/ Movies , Insert/ Sound.
Secvenţele de film se pot prelua din biblioteca Office ((Movie from
Clip Organizer) sau dintr-un un fişier (Movie
( from File). Efecte
86
deosebite pot fi obţinute prin inserarea unor secvenţe sonore în cadrul
prezentărilor multimedia. Sunetul poate fi utilizat în prezentările
PowerPoint ca fundal sonor pe parcursul derulării prezentării, pentru
evidenţierea anumitor momente ale prezentării sau pentru
introducerea unor explicaţii sub forma unei naraţiuni.
Particularităţi în Power Point 2007

Varianta
arianta 2007 permite crearea prezentărilor multimedia, în
care sunt incluse diapozitive care conţin casete de text, reprezentări
grafice, imagini, tabele,
le, clipuri etc., pentru care se pot opera diferite
efecte de animaţie. Aceste efecte se execută fie la nivelul
diapozitivului, fie pot fi declanşate în momentul trecerii de la un
diapozitiv la altul.
7.3.5. Modalităţi de vizualizare

alizare a diapozitivelor
Aplicaţia PowerPoint permite vizualizarea unei prezentări şi

a diapozitivelor componente în mai multe moduri, fiecare mod fiind
util pentru crearea, actualizarea sau structurarea unei prezentări.
Modalităţile de vizualizare pot fi selectate din cadrul filei View
grupul de comenzi Presentation Views (figura 7.13).
Modul de vizualizare ormal este modul implicit şi oferă
posibilitatea de a se lucra în acelaşi timp asupra conţinutului
diapozitivului curent şi structurii prezentării. Zona folosită pentru
organizarea prezentării permite afişarea ierarhiei diapozitivelor în
cadrul prezentării – Slide sau afişarea textului prezentării - Outline.
Modul ormal – Outline (schiţă) este folosit în cazul
organizării conţinutului prezentării, deoarece afişează textul întregii
prezentări, ceea ce permite organizarea textului, formatarea automată
a textului pe un anumit nivel, rearanjarea textului etc
Modul de vizualizare
lizare globală a tuturor diapozitivelor unei
prezentări (Slide Sorter) oferă posibilitatea afişării în bloc a
diapozitivelor create (figura 7.29).). Dacă este necesar, se pot efectua
modificări asupra ordinii de apariţie a diapozitivului,
diapozitivului a modului de
tranziţie
ţie de la un diapozitiv la altul sau asupra timpului de vizualizare
a fiecărui diapozitiv în cadrul prezentării.
Modul de vizualizare de
tip spectacol (Slide Show)
reprezintă o modalitate pentru
vizualizarea prezentării cu toate
efectele de animaţie, sunet etc.
Modul de vizualizare de
Fig. 7.13 Comenzile din fila View tip note/comentarii (otes Page)
pentru apelarea modurilor de este orientat pentru inserarea
vizualizare în Power Point 2007 comentariilor în diapozitivele
realizate. Astfel, zona de
comentarii este afişată mult mărită pentru a facilita inserarea notelor
corespunzătoare diapozitivului curent.
curent
87
7.3.6. Utilizarea diapozitivului coordonator

în realizarea prezentărilor
Operarea
setărilor
pentru text
pe niveluri
Fig. 7.14 Lucrul cu Slide Master în Power Point 2007
În Power Point 2007 lucrul cu diapozitivul coordonator este

iniţiat din fila View şi comanda Slide Master din grupul de comenzi
Presentation Views.. Activarea acestei comenzi afişează pe p ecran
fereastra din figura 7.14,, cu panglica aferentă pentru prelucrările cu
diapozitivul coordonator.
Scopul final urmărit în realizarea unei prezentări interactive,
în care diapozitivele create în diferite moduri (proiectare, şabloane),
vor apărea într-oo anumită ordine şi cu anumite efecte este asigurarea
unei execuţii, care să poată fi uşor controlată de utilizator. În acest
sens, la nivelul diapozitivului coordonator pot fi inserate butoane prin
care să se faciliteze accesarea componentelor (diapozitivelor)
aplicaţiei. Asigurarea unei anumite înlănţuiri a diapozitivelor, ca şi
modul de activare a acestora reprezintă activitatea de montare a
prezentării.
Sinteza unităţii de studiu

PowerPoint oferă un mediu de dezvoltare de aplicaţii multimedia. Programul facilitează
realizarea rapidă a unor prezentări capabile să asiste utilizatorul în expunerea unui material, în
prezentareaa unui produs sau chiar să-l
să l poată suplini prin prezentarea succesivă a informaţiilor.

88
− Scenariu
− Diapozitiv (slide)
− Diapozitiv coordonator (master slide)
− Secţiune
− Prezentare (show)
− Efecte de animaţie
− Efecte de tranziţie.

1. Ce concepte sunt utilizate în aplicaţia Power Point?
2. Ce facilităţi oferă şabloanele în realizarea prezentărilor Power Point?
3. Cum se defineşte o prezentare multimedia?
4. Care sunt principalele obiecte care pot fi incluse într-un diapozitiv creat în PowerPoint?
5. Care sunt modalităţile de vizualizare a unei prezentări în PowerPoint?
6. Care sunt particularităţile interfeţei oferite de PowerPoint 2007?
7. De câte tipuri pot fi prezentările realizate în PowerPoint?
8. Care sunt posibilităţile de personalizare a aplicaţiilor multimedia realizate în PowerPoint?
9. Care sunt facilităţile de evidenţiere utilizate în PowerPoint 2007 şi cum fi apelate?
10. Ce avantaje oferă panglica în realizarea unei prezentări Power Point 2007?
Teme practice
1. Prezentarea unei oferte cu sisteme de calcul folosite în condiţii de mobilitate în cadrul unei
aplicaţii interactive, multimedia realizate în PowerPoint.
2. Prezentarea schematică a unui referat pe o anumită temă (principalele subiecte, scheme,
imagini de pe Internet etc.).
3. Prezentarea unei companii (text, imagini, tabele etc.).
4. Prezentarea ofertei turistice a unei agenţii de turism pentru vacanţa de iarnă.
5. Realizarea unei prezentări a sistemelor de operare utilizate pe PC-uri (evoluţie, avantaje,
elemente de interfaţă, facilităţi).
6. Realizarea unei prezentări pentru susţinerea unei conferinţe.
7. Realizarea unei prezentări într-o limbă de circulaţie internaţională pentru o ofertă turistică.
8. Realizarea unei prezentări în vederea susţinerii unei prelegeri pe o temă la alegere.
9. Realizarea unei prezentări privind viaţa şi opera lui Dimitrie Cantemir.
10. Realizarea unei prezentări interactive a campusului ” Dimitrie Cantemir”
89

1. Şablonul în PowerPoint este utilizat:
a. din fereastra Design Templates
b. pentru asigurarea unui stil unitar pentru prezentarea multimedia
c. pentru propagarea aceluiaşi stil asupra mai multor diapozitive
d. pentru alegerea unor efecte de animaţie predefinite
2. Scenariul reprezintă în PowerPoint:
a. un şablon
b. o prezentare predefinită
c. legăturile interactive ale aplicaţiei de prezentare
d. un tip de aplicaţie neinteractivă
3. Diapozitivul coordonator se poate folosi într-o prezentare Power Point pentru:
a. creşterea operativităţii în crearea prezentării
b. generarea automată a formatului HTML
c. generarea automată a hiperlegăturilor
d. definirea unui stil unitar pentru scrierea titlurilor în cadrul prezentării
4. Un obiect poate fi inserat într-un diapozitiv Power Point prin:
a. folosirea zonei Clipboard (comenzile: Copy şi apoi Paste)
b. comenzile Insert/Picture
c. comenzile barei Drawing
d. folosirea zonei de vizualizare a structurii prezentării Power Point
5. Care dintre următoarele operaţii se regăsesc în cazul realizării unei prezentări ce utilizează
şabloane predefinite:
a. selectarea opţiunii From Design Template din panoul de operaţii
b. selectarea unui model predefinit de prezentare
c. selectarea unui design predefinit pentru realizarea diapozitivelor
d. modificarea setărilor implicite pentru configurarea mediului de lucru
6. Efectele de animaţie se pot opera într-o prezentare unicat realizată în Power Point:
a. la nivelul fiecărui obiect din cadrul paginii
b. numai unui singur obiect inserat în diapozitiv
c. numai la nivelul unui grup de obiecte
d. numai în cazul în care obiectele incluse în diapozitiv au fost grupate (opţiunea Group)
7. Într-o prezentare realizată în Power Point pot fi incluse ca obiecte informaţii preluate:
a. din biblioteca de imagini MS Office
b. dintr-o aplicaţie realizată în Excel
c. dintr-o aplicaţie realizat în Word
d. dintr-un fişier în care au fost descărcate fotografii digitale
8. Un fişier Power Point corespunde:
a. unei pagini web
b. mai multor diapozitive incluse într-o prezentare
c. diapozivului selectat în momentul salvării fişierului
d. unei singure prezentări
9. Într-o prezentarea realizată în Power Point efectele de tranziţie se pot seta prin:
a. meniul Slide Show, opţiunea Slide Transition
b. meniul View, opţiunea Master
c. meniul contextual, când este selectat diapozitivul
d. meniul Slide Show, opţiunea Custom Animation
10. În aplicaţia PowerPoint 2007 se pot realiza prelucrările folosind:
a. meniurile contextuale activate după selectarea unui obiect din diapozitivul curent
b. operarea unor setări în cadrul diapozitivului coordonator
c. aplicarea unor efecte de animaţie la nivelul unui grup de obiecte din diapozitivul curent
d. file cu grupuri de comenzi
90

91
REZOLVAREA PROBLEMELOR ECOOMICE Î EXCEL
Cuprins
8.1. Introducere
8.2.
8.3.1. Interfaţa aplicaţiei Excel
8.3.2. Foaia de calcul
8.3.3. Efectuarea calculelor cu funcţii
8.3.4. Funcţii financiare
8.3.5. Funcţii matematice
8.3.6. Funcţii pentru şiruri de caractere (Text)
8.3.7. Funcţii calendar (Date&Time)
8.3.8. Funcţii logice (Logical)
8.3.9. Funcţii de informare (Information)
8.3.10. Funcţii statistice (Statistical)
8.3.11. Funcţii bază de date (Database)
8.3.12. Lucru cu baze de date
8.3.13. Reprezentări grafice în Excel 2007
8.1. Introducere
Aplicaţia Excel este componenta pachetului MS Office care oferă
instrumentele necesare prelucrării unui volum mare de date, care implică
operaţii de calcul, relativ simple, dar cu un grad înalt de repetabilitate.
Scopul acestei aplicaţii, care se bazează pe conceptul de foaie electronică
de calcul (electronic spreadsheet), ), este de a prelucra rapid date transpuse
într-oo structură tabelară, de a folosi o gamă variată de funcţii şi formule de
calcul pentru obţinerea rezultatelor, care se pot reda şi sub forma unor
reprezentări grafice, operaţii care se regăsesc şi în activităţile domeniului
economic.
Pentru a răspunde scopului propus, aceste programe pun la
dispoziţia utilizatorului instrumente puternice, uşor de man manipulat şi de
apelat prin intermediul unei interfeţe grafice prietenoase şi accesibile
utilizatorilor neinformaticieni.
În cadrul aplicaţiei Excel, principalele operaţii asigură:
− proiectarea şi rezolvarea problemelor ce implică structuri
tabelare;
− personalizarea
lizarea tabelului pentru realizarea aplicaţiilor conform
cerinţelor utilizatorilor;
− introducerea, actualizarea şi prelucrarea datelor, prin folosirea
videoformatelor, a formulelor de calcul şi a funcţiilor
predefinite (funcţii matematice, funcţii statisticstatistice, funcţii
financiare etc.), a metodelor de agregare şi filtrare etc.;
− construirea rapidă a reprezentărilor grafice;
− propagarea dinamică a modificărilor operate în datele ce fac
obiectul formulelor de calcul, funcţiilor şi reprezentărilor grafice;
− comunicarea cu alte pachete de programe, în scopul integrării
informaţiilor şi realizării unor aplicaţii complexe.
92

- înţelegerea modului de tratare a structurilor tabelare pentru
rezolvarea problemelor din domeniul economic;
- cunoaşterea principalelor funcţii utilizate pentru rezolvarea
problemelor din domeniul economic;
- cunoaşterea facilităţilor de realizare a reprezentărilor grafice;
- cunoaşterea lucrului cu baze de date Excel.
– studenţii vor cunoaşte conceptele folosite în calculul tabelar;

– studenţii vor cunoaşte modul de utilizare a funcţiilor pentru
rezolvarea unor probleme din domeniul economic;
– studenţii vor cunoaşte modul de realizare a reprezentărilor grafice
pe baza seriilor numerice incluse în structurile tabelare;
– studenţii vor cunoaşte facilităţile oferite de Excel pentru lucrul cu
tabelul văzut ca bază de date.
8.3.1. Interfaţa aplicaţiei Excel
Noile elemente ale interfeţei mediului Office 2007 se regăsesc şi în

fereastra aplicaţiei Excel 2007 (figura 8.1), care conţine următoarele
elemente: bara de titlu, bara de stare, bara de acces rapid, care include
butoanele care asigură executarea rapidă a funcţiilor de bază ale aplicaţiei,
bara de formule, panglica, selecţia curentă, în care se indică, prin
intermediul unui chenar, celule selectate, bara de navigare prin foile de
calcul, care este folosită pentru a selecta foaia de lucru activă din registrul
activ, barele de defilare şi bara de nivel pentru stabilirea mărimii foii de
calcul curente prin mărirea/micşorarea ariei vizibile din foaia de lucru, fără
a afecta modul de formatare al datelor.
93
Bara de acces
Butonul Office rapid Bara de titlu
Bara de formule Panglica cu fila Home activată
Aria de lucru Bare de defilare
Bara de stare
Fig. 8.1 Fereastra principală a aplicaţiei Excel 2007
Bara de acces rapid conţine în mod implicit butoanele pentru

realizarea operaţiilor de salvare şi de anulare/refacere a modificărilor (Undo
şi Redo).
În varianta Excel 2007, elementele de interfaţă ale ferestrei de
aplicaţie se modifică în mod dinamic, în funcţie de contextul de lucru
(figurile 8.2 -8.8).
). Butoanele din fiecare din cele 7 file (Home,
( Insert, Page
Layout, Formulas, Data, Review şi View) sunt aranjate în grupuri logice şi
conţin comenzi, care permit efectuarea operaţiilor.
Filele (meniurile) sunt senzitive, asigurând reconfigurarea automată
în funcţie de contextul de lucru.
HOME
Fig. 8.2 Panglica cu fila Home ce conţine grupurile:

umber Styles, Cells şi Editing
Clipboard, Font, Alignment, umber,
ISERT
Fig. 8.3 Panglica cu fila Insert ce conţine grupurile:

Illustrations Chart, Links şi Text
Table, Illustrations,
94
LAYOUT
Fig. 8.4 Panglica cu fila Layout ce conţine grupurile:

Themes, Page Setup, Scale to Fit, Sheet Options şi Arrange
FORMULAS
Fig. 8.5 Panglica cu fila Formulas ce conţine grupurile:

ames, Formula Auditing şi Calculation
Function Library, Defined ames
DATA
Fig. 8.6 Panglica cu fila Data ce conţine grupurile:

Connections Sort&Filter, Data Tools şi Outline
Get External Data, Connections,
REVIEW
Fig. 8.7 Panglica cu fila Review ce conţine grupurile:

Proofing, Comments şi Changes
VIEW
Fig. 8.8 Panglica cu fila View ce conţine grupurile:

Workbook Views, Show/Hide,
Show/Hide Zoom, Color/Grayscale,
Window Macros
Window,
8.3.2. Foaia de calcul
Aplicaţia Excel se bazează pe conceptul de foaie de calcul

(WorkSheet),), care este definit ca un spaţiu plan, organizat ca o matrice
formată dintr-un
un număr de linii şi de coloane. La deschiderea unui registru
de lucru, numărul implicit de foi de calcul afişate este de 3
Cu foile de calcul se pot efectua diverse operaţii, însă
în dintre cele
mai frecvent folosite în cadrul aplicaţiilor sunt:
− adăugarea unei culori pe numele foii de calcul,
95
− reordonarea foilor de calcul ale unui registru de lucru,

− adăugarea şi ştergerea unei foi de calcul,
− redenumirea unei foi de calcul,
− ascunderea
derea unei foi de calcul, copierea şi mutarea unei foi de
calcul,
− gruparea şi separarea foilor de calcul,
− protejarea foilor de calcul.
Celule, zone şi adrese

La intersecţia unei linii cu o coloană se află o celulă. Celula
reprezintă unitatea structurală de bază a foii de calcul, în care sunt introduse
informaţiile (până la 256 de caractere, semnificând valori, şiruri de
caractere, formule de calcul sau funcţii). Celula curentă este celula activă în
care se află poziţionat cursorul şi care este afişată pe ecran cu marginile
îngroşate (acest mod particular de afişare poartă denumirea de cursor
Excel).
Realizarea operaţiilor în foaia de calcul în Excel 2007

În Excel 2007 operaţiile asupra foilor de calcul care apar în registrul
curent prin grupurile de comenzi din fila Home a ferestrei de aplicaţie.
Operaţia de adăugare a unei celule, foi de calcul, de linii şi/coloane
se realizează din grupul de comenzi Cells (figura 8.9). Tot din grupul Cells
se realizează şi operaţiile de ştergere
rgere (figura 8.10).
8.10
Fig. 8.9 Operaţiile de adăugare a Fig. 8.10 Operaţiile de ştergerea

unei celule, linii, coloane şi/sau unei celule, linii, coloane şi/sau
foaie de calcul foaie de calcul
În varianta 2007 aplicarea unor formatări personalizate se realizează din fila

Home, grupul de comenzi Styles (figura 8.11).
8.11
96
Comenzile pentru realizarea
formatărilor condiţionate sunt executate
prin selectarea opţiunilor din Conditional
Formatting (figura 8.12). Opţiunile de
vizualizare în Excel 2007 se regăsesc în
fila View.
Astfel, pentru vizualizarea paginii Fig. 8.12 Grupul de comenzi
în modul normal (implicit) se selectează Styles
opţiunea ormal din grupul de comenzi
WorkBook View (figura 8.13).
Vizualizarea zonei de antet şi/sau
subsol pentru o aplicaţie creată în Excel se
realizează prin selectarea opţiunii Page Layout
din grupul de comenzi WorkBook View (figura
8.14).
Modificarea dimensiunii zoomzoom-ului se Fig. 8.13 Vizualizarea în
realizează tot din fila View,, prin selectarea
selec modul Normal
opţiunii Zoom.
În varianta 2007, pentru aplicarea unei imagini pe fundal se
selectează fila Page Layout din panglică, iar din grupul de comenzi Page
Setup se alege opţiunea Background,
Background care va afişa pe ecran fereastra Sheet
Background, prin intermediul ul căreia utilizatorul va putea selecta imaginea
pe care o va insera în foaia de calcul drept fundal..
Zona de antet
Fig. 8.14 Vizualizarea zonei de antet a unei pagini în Excel

2007
8.3.3 Efectuarea calculelor cu funcţii
În aplicaţiile de calcul tabelar apare frecvent necesitatea efectuării

de calcule care implică utilizarea unor funcţii. În Excel sunt disponibile
numeroase funcţii, grupate pe mai multe categorii: funcţii matematice,
funcţii financiare, funcţii statistice, funcţii logice etc. O funcţie poate fi
definită ca fiind o construcţie predefinită de operaţii elementare de
prelucrare alcătuită dintr-un
un nume urmat de un argument sau de mai multe
argumente incluse între paranteze rotunde care, după efectuarea operaţiilor,
operaţiil
returnează un anumit rezultat (o anumită valoare), care depinde de
categoria funcţiei şi de natura argumentului (argumentelor).
Pentru a fi identificate funcţiile se scriu pe bara de formule
(Formula Bar)) sau în celula activă precedate tot de caracter
caracterul =.
Forma generală (sintaxa) funcţiei este următoarea:
97
=ume_funcţie(listă_argumente)
umele funcţiei este un şir de caractere alcătuit, cu unele excepţii, numai
din litere, prin care se specifică apartenenţa la o anumită categorie de
funcţii; şirul conţine
ţine cel puţin două litere.
Argumentele (parametrii) sunt date de tip numeric sau de tip text cu care se
efectuează operaţiile de prelucrare şi care determină tipul rezultatului
evaluării funcţiei. Argumentele pot fi reprezentate prin adrese şi referinţe
dee celule, valori logice, valori de eroare sau alte valori. Între argumente pot
fi incluse expresii şi/sau alte funcţii.
În varianta 2007 a aplicaţiei Excel prelucrările datelor prin
introducerea formulelor de calcul şi/sau a funcţiilor predefinite sunt
asigurate prin grupul de comenzi Function Library din fila Formulas
(figura 8.15).). Pe lângă acest grup de comenzi, în fila Formulas mai sunt
incluse şi grupurile comenzi: Defined ames, ames care asigură asocierea de
nume celulelor care vor fi inserate în formule şi care conţin valori
semnificative în cadrul foii de lucru, Formula Auditing, care asigură
comenzile folosite pentru vizualizarea formulelor/funcţiilor,
formule evaluarea
formulelor/funcţiilor, trasarea unor săgeţi pentru marcarea dependenţelor,
instrumente pentru corectarea erorilor etc., Calculation, prin care se asigură
setarea opţiunilor de efectuarea a calculelor etc.
Fig. 8.15 Grupul de comenzi Function Library din fila Formulas
Marele avantaj oferit de Excel în lucrul cu formule de calcul

şi funcţii constă în propagarea dinamică a modificărilor asupra
rezultatelor.
8.3.4. Funcţii financiare (Financial)

Categoria Financial include funcţiile care permit efectuarea unor
calcule economico-financiare
financiare şi furnizarea, prin valorile returnate, a unor
informaţii utile referitoare la amortismente, la rentabilitatea investiţiilor,
plasamentelor, împrumuturilor etc. Principalele elemente implicate în
cadrul funcţiilor financiare au următoarele semnificaţii: rata dobânzii, care
reprezintă procentul de dobândă perceput pentru o anumită perioadă (lună,
an, trimestru în funcţie de intervalul ales pentru efectuarea plăţilor); număr
de perioade,, care reprezintă numărul total de plăţi periodice (lună, an, trimestru
etc.); mărimea plăţii,, care semnifică valoarea plăţii făcute în fiecare
perioadă; valoare viitoare,, care reprezintă suma totală care se doreşte a fi
realizată după ultima plată şi tipul,, care semnifică faptul că plata se face la
începutul perioadei (valoarea 1) sau la sfârşitul perioadei (valoarea 0 –
implicită). Argumentele rata dobânzii şi numărul de perioade trebuie
exprimate în aceeaşi unitate de timp – lună sau an). De asemenea, în cadrul
funcţiilor financiare se consideră că toate plăţile sunt egale şi se efectuează
la intervale egale de timp (anuitate).
98
Principalele funcţii financiare şi exemplificarea utilizării acestora
sunt prezentate în tabelul 8.1.
Tabelul 8.1 Principalele funcţii financiare
Sintaxa funcţiei Exemplu Descrierea funcţiei
RATE(număr de =RATE(B2*12;- Returnează rata dobânzii pe
perioade,valoarea B3; B1) perioada unei anuităţi, pentru
plăţii,valoare un împrumut sau o investiţie
prezentă)
NPER(rata =NPER(C2;- Returnează numărul de
dobânzii;valoarea C1*12; C3) perioade de plată pentru o
plăţii;valoare investiţie sau un plasament
prezentă) financiar
Double Declining Returnează valoarea
Balance =DDB(B$13;B$1 amortizării unui echipament
DDB(valoare de 4;B$15;A2) cu o anumită valoare de
inventar;valoare inventar care are o durată de
reziduală reziduală; viaţă şi pentru care se
durată normată de calculează valoarea
funcţionare;perioad amortizării anuale prin
ă de calcul a metoda amortizării regresive.
amortizării;
numărul de luni pe
an de
funcţionare;factor
de multiplicare a
amortizării
regresive)
Future Value Returnează valoarea finală
FV(rata =FV(B1/12;B2*1 (future value) a unor depuneri
dobânzii,număr de 2; periodice constante într-un
perioade, mărimea -B3) cont, pentru care banca
plăţii[,valoarea plăteşte o dobândă anuală
prezentă, tipul]) fixă pe toată perioada
(condiţii de anuitate)
Interest Payment Returnează valoarea dobânzii
IPMT =IPMT(B2/12;36 efective care se plăteşte într-o
0; B3*12;B1) anumită lună din intervalul
pentru care a fost contractat
creditul
Payment Returnează valoarea lunară
PMT(rata =PMT(B2/12;B3 sau anuală a plăţii calculate
dobânzii,număr de * pentru o investiţie sau un
perioade,valoare 12;B1;0;1) împrumut în condiţiile unei
prezentă[,valoare rate constante a dobânzii
viitoare,tip])
Present Value Returnează valoarea prezentă
PV(rata =PV(PV(B1/12;B (present value) a unei sume
dobânzii,număr de 2*12;;-B3) care urmează a fi plătită într-
perioade,mărimea un anumit număr de ratei
plăţii,[valoare
viitoare,tipul])
99
Straight Line Returnează valoarea

Depreciation =SLN($B$13; amortizării unui echipament
SLN(valoare $B$14;B$15) cu o anumită valoare de
reziduală;durată viaţă de un anumit număr de
normată de ani sau luni şi pentru care se
funcţionare) preconizează recuperarea prin
casare. Pentru calculul
amortizării se foloseşte
metoda liniară
Sum of Year’Digit Returnează valoarea
Depreciation =SYD(B$13;B$1 amortizării unui echipament
SYD(valoare de 4;B$15;A2 cu o anumită valoare de
reziduală reziduală; viaţă şi pentru care se
durată normată de calculează valoarea
funcţionare;perioad amortizării anuale prin
a de calcul a metoda amortizării degresive.
amortizării)
8.3.5. Funcţii matematice(Math&Trig)
Funcţiile matematice uzuale (sumă, produs, medie, maxim, minim

etc.) sunt utilizate frecvent în realizarea unor calcule în cadrul aplicaţiilor,
inclusiv a celor cu caracter economic. Principalele funcţii matematice,
frecvent utilizate în aplicaţiile realizate în Excel sunt prezentate în tabelul
8.2.
Tabelul 8.2 Principalele funcţii matematice

ABS(valoare) =ABS(-7) Determină valoarea

7 absolută
ACOS(valoare) =ACOS(-0,5) Determină arccosinusul
2,094395 valorii specificate
ASIN(valoare) =ASIN(-0,5) Determină arcsinusul
-0,5236 valorii specificate
CEILING(număr de =CEILING(20.234 Rotunjeşte numărul prin
rotunjit,specificaţie de 567,0.001) adaos către cel mai
rotunjire) apropiat multiplu
20.235 semnificativ potrivit
specificaţiei
COMBIN(valoare1, =COMBIN(6,3) Determină numărul de
valoare2) 20 combinaţii pentru un set
de valoare1 valori luate
câte valoare2
COS(valoare) =COS(30) Determină cosinusul
0,154251 valorii specificate în
radiani
DEGREES(valoare) =DEGREES(PI()) Converteşte constantei
180 PI din radiani în grade
100
EVEN(valoare) =EVEN(4,567) Rotunjeşte în plus
pentru numere pozitive
6 şi în minus pentru
numere negative către
cea mai apropiată
valoare întreagă pară
FACT(valoare) =FACT(10) Determină factorialul
3628800 valorii primite ca
parametru
FLOOR(număr de =FLOOR(10.2345 Rotunjeşte numărul prin
rotunjit,specificaţie de 67,0.001) lipsă către cel mai
rotunjire) apropiat multiplu
10.234 semnificativ potrivit
specificaţiei
INT(valoare) =INT(3,8) → 3 Rotunjeşte în minus
=INT(-3,8) → -4 către cea mai apropiată
valoare întreagă
LN(valoare) =LN(10) Calculează logaritmul
2,302585 natural al valorii
LOG(valoare,bază) =LOG(8,2) Calculează logaritmul
3 numărului dat ca
argument, în baza
specificată
MMULT(matrice1, =MMULT(F4:G5; Calculează matricea
matrice2) H4:I5) produs dintre cele două
15 specificate ca argumente
F4:G5→(1,2,4,5) ale funcţiei
H4:I5→(3,2,6,5)
MOD(împărţitor, =MOD(9,2) Calculează care este
deîmpărţit) 1 restul după efectuarea
împărţirii între cele două
valori
ODD(valoare) =ODD(5.456) Rotujeşte în plus pentru
numerele pozitive şi în
7 minus pentru numerele
negative către cea mai
apropiată valoare
întreagă impară
PI() =PI() Returnează valoarea
constantei pi (3.14)
POWER() =POWER(3,2) Determină rezultatul
9 ridicării la putere
PRODUCT(lista =PRODUCT(D6* Produsul valorilor sau

valori sau câmpuri) E6) sau câmpurilor indicate
=PRODUCT(6*10
0)
600
RADIANS(valoare) =RADIANS(A1) Converteşte valoarea
din grade în radiani
101
ROMAN(valoare, =ROMAN(2010,0) Returnează valoarea

format) MMX numărului în scrierea
romană
ROUND(număr de = Rotunjeşte argumentul
rotunjit,număr de ROUND(10.23456 numeric la un anumit
zecimale) ,2) număr de zecimale
10.23
ROUNDDOWN() =ROUNDDOWN( Rotunjeşte prin
12.3572,2) aproximare în minus
valoarea argumentului
12.35 cu numărul de zecimale
stabilit
ROUNDUP() =ROUNDUP(12.3 Rotunjeşte prin
572,2) aproximare în plus
valoarea argumentului
12.36 cu numărul de zecimale
stabilit
SIGN() =SIGN(123) → 1 Determină semnul
=SIGN(-123) → -1 valorii: 1, pentru
=SIGN(0) → 0 valoripozitive, 0, pentru
valori negative şi -1,
pentru valori negative
SIN(valoare) =SIN(30) Calculează sinusul
-0,98803 valorii specificate
SQRT() =SQRT(9) Calculează valoarea
3 radicalului pentru A2
SUBTOTAL(funcţie, =SUBTOTAL(1;F Calculează subtotalul
valoare1, valoare2,…) 4:J4) unei zone, prima cifră
3 reprezentând codificarea
F4:J4→(1,2,3,4,5) funcţiei (1-Average
1→ Average() până la 11-Varp)
SUM(lista valori sau =SUM(F6:F12) Suma pentru valorile
câmpuri) sau butonul sau sau câmpurile indicate
AutoSum (Σ) =SUM(100,500)
600
SUMIF(câmp de =SUMIF(B6:B12,” Suma pentru câmpurile
evaluat,criteriu,câmp =1000”, de însumat conform
de însumat) F6:F12) criteriului stabilit
Suma valorii
pentru clientul cu
codul 1000
SUMPRODUCT =SUMPRODUCT( Suma produselor
(zona1, zona2) D6:D12, valorilor corespondente
E6:E12) din zona1 şi respectiv
Însumarea valorii zona2
obţinute prin
produsul
cantitate*preţ
102
8.3.6. Funcţii pentru şiruri de caractere (Text)
Funcţiile text se aplică asupra datelor de tip şir de caractere şi

furnizează informaţii asupra conţinutului celulelor ce conţin text. Câteva
dintre principalele funcţii text şi exemplificarea modului de utilizare a
acestora sunt prezentate în tabelul 8.3.
.
Tabelul 8.3 Principalele funcţii text
CHAR(cod numeric =CHAR(105) Returnează caracterul
ASCII) i corespunzător codului
ASCII
CLEAN(text) =CLEAN(CHAR(5) Elimină caracterele
& "informatică") neprintabile dintr-un
informatică text
CODE(text) =CODE(informatica) Returnează codul ASCII
105 pentru primul caracter
CONCATENATE(t =CONCATENATE( Concatenează mai multe
ext1, text2…) “Curs de”, texte
“Informatica”)
Curs de
Informatica
DOLLAR(număr, =DOLLAR(1342;2) Converteşte un număr în
zecimale) 1.342,00 lei text care reprezintă
formatul monetar curent
EXACT(text1,text2 =EXACT(“Schiller”, Verifică dacă 2 şiruri au
) “Schiler”) caractere identice
FALSE returnând valoarea
TRUE pentru identitate
sau FALSE
FIND(text1, text2, =FIND("inf";"Curs Returnează poziţia
[poziţie de început]) de informatica") → 9 textului text1 în text2
FIXED(număr, =FIXED(2345,675;2 Rotunjeşte valoarea
precizie, fără ) numerică la nr. de
separator) 2.345,68 zecimale specificat şi
returnează ca text cu sau
fără separator de mii
LEN(text) =LEN(“Andrei Returnează numărul de
Ioan”) caractere ce formează
11 textul specificat
LOWER(text) =LOWER(“INFOR Returnează şirul
MATICA”) transformat în litere
informatica mici
MID(text, număr =MID("Calin Returnează un număr de
caractere, poziţie) Ioan";3;8) caractere specificat de la
lin Ioan o anumită poziţie
PROPER(text) =PROPER(“andrei Determină scrierea cu
ioan”) majusculă a fiecărei
Andrei Ioan prime litere din textul
specificat ca argument
103
REPLACE(text, =REPLACE("ANDR Înlocuieşte în text

poziţie, număr EI subşirul (textul
caractere, text nou) Ioan";8;4;"IOAN") nou)începând din
ADREI IOA poziţia specificată
REPT(text,număr =REPT(“Andrei”,3) Repetă un text de un
de repetiţii) Andrei Andrei număr egal cu cel
Andrei specificat
RIGHT(text, număr =RIGHT("Curs de Returnează numărul de
caractere) Informatica";11) caractere specificat aflat
Informatica la dreapta textului
SEARCH(text1, =SEARCH("Ioan"; Caută text1 în text2 de
text2, poziţie) "Andrei Ioan") la o poziţie specificată şi
8 returnează prima poziţie
a acestuia
SUBSTITUTE(text =SUBSTITUTE("An Înlocuieşte text2 cu
1, text2, text3, drei Ion Calin text3 în cadrul textului1.
număr instanţă) Ion";"Ion"; "Ioan") Dacă text2 apare de mai
Andrei Ioan Calin multe ori se poate
Ioan specifica care instanţă să
fie înlocuită
TRIM(text) =TRIM(“ Andrei Afişează textul
Ioan”) specificat, spaţiile
Andrei Ioan nesemnificative fiind
eliminate
UPPER(text) =UPPER(“curs Returnează şirul de
informatica”) caractere transformat în
CURS majuscule
IFORMATICA
VALUE() =VALUE("1234.56" Transformă un text într-
) un număr
1234.56
8.3.7. Funcţii calendar (Date&Time)
Funcţiile calendar se aplică asupra datelor de tip dată calendaristică

sau timp. Câteva din principalele funcţii calendaristice şi exemplificarea
modului de utilizare a acestora sunt prezentate în tabelul 8.4.
Tabelul 8.4 Principalele funcţii calendar

DATE(an,lună,zi) =DATE(2011;7;9) Determină data ca
09.07.2011 număr
DATEVALUE =DATEVALUE(" Determină o valoare de
(valoare) 3/10/2010") tip serial, pe baza unui
40454 şir de caractere
DAY(dată) =DAY(DATE(201 Returnează numărul
0;12; zilei din dată
25))
25
DAYS360(data =DAYS360(Date( Calculează diferenţa, în
început, data sfârşit) 2010;11;14);Date( zile, între două date
104
2009;8;9)) calendaristice,
-455 considerând anul = 360
zile
HOUR() =HOUR(NOW()) Returnează ora unei
22 valori de tip timp
MINUTE() =MINUTE(NOW( Returnează minutul unei
)) valori de tiptimp
28
MONTH(număr dată) =MONTH(TODA Returnează un număr
Y()) reprezentând luna
11 corespunzătoare unei
anumite date specificate
sub formă de număr
dată
NOW() =NOW() Returnează ca numere
14.11.2010 22:35 data şi ora curentă
SECOND(timp) =SECOND(NOW( Returnează secunda
)) unei valori de tip timp
50
TIME(ore, minute, =SECOND(NOW( Determină valoarea
secunde) )) timp pentru cei 3
10:25 PM parametri
TIMEVALUE() =TIMEVALUE("9 Determină scrierea ca
:24 AM") număr timpul scris ca şir
0,391666667 de caractere la apelarea
funcţiei
TODAY() =TODAY() Returnează ca număr
14.11.2010 data curentă
WEEKDAY(dată, =WEEKDAY(NO Returnează numărul
format) W();2) zilei din săptămână a
7 datei de intrare
YEAR(număr dată) =YEAR(TODAY() Returnează un număr
) care reprezintă anul
2010 corespunzător unei
anumite date specificate
sub formă de număr
8.3.8. Funcţii logice (Logical)
Funcţiile logice au ca scop evaluarea şi analizarea unor expresii şi

în funcţie de două ipoteze, adevărat – TRUE şi fals – FALSE. În cazul în
care condiţia evaluată în cadrul funcţiei IF() este compusă, pentru scrierea
ei se folosesc funcţiile logice AND() sau OR() şi operatorii de comparaţie
(relaţionali). Rezolvarea unei probleme implică uneori folosirea mai multor
funcţii IF(), în cadrul unei aceleiaşi expresii - IF() imbricat. În continuare
vor fi prezentate câteva exemple de utilizare a funcţiei IF().
Principalele funcţii logice şi exemple de utilizare a acestora sunt
prezentate în tabelul 8.5.
105
Tabelul 8.5 Principalele funcţii logice

AND(listă expresii =AND(A1>0, A2>0, Returnează valoarea
logice) A3>0) TRUE atunci când
conţinutul celulelor A1,
A2 şi A3 este pozitiv
FALSE() = FALSE() Returnează valoarea
logică FALSE()
IF(condiţie logică, =IF(A1>=9.5,TRUE, Evaluează condiţia şi
expresie1, FALSE) dacă este îndeplinită se
expresie2) execută expresie1, dacă
nu se execută expresie2,
care poate fi o nouă
funcţie IF(), caz în care
apar construcţii
imbricate
NOT(evaluare =NOT(TRUE()) Returnează valoarea
logică) FALSE
OR(listă expresii =OR(A1>0, A2>0) Returnează valoarea
logice) adevărat dacă valoarea
din A1 este pozitivă sau
valoarea din A2 este
pozitivă
TRUE() = TRUE() Returnează valoarea
logică TRUE()
8.3.9. Funcţii de informare (Information)
În cadrul aplicaţiei Excel, funcţiile de informare sunt folosite pentru

a testa valorile din cadrul celulelor, de exemplu celula A1, iar pe baza
acestor teste să se afişeze o serie de informaţii suplimentare. Principalele
funcţii de informare sunt prezentate în tabelul 8.6
.
Tabelul 8.6 Principalele funcţii de informare
CELL(tip informaţie, =CELL(“contents”,A Returnează informaţii
referinţă) 1) despre formatul, locaţia
ţi conţinutul unei celule
sau a primei celule
dintr-o zonă
INFO(tip informaţie) =INFO(“directory”) Returnează informaţii
despre sistemul de
operare şi despre mediul
de lucru
(directory→calea pt.
fişierul curent,
osversion→versiunea,
memavail→spaţiul
disponibil de pe disc)
ISBLANK(referinţă) =ISBLANK(A1) Returnează TRUE dacă
celula este vidă
106
ISERR(referinţă) =ISERR(A1) Returnează TRUE dacă
celula conţine o eroare
(excepţie #N/A)
ISERROR(referinţă) =ISERROR(A1) Returnează TRUE dacă
celula conţine o eroare
de tipul #N/A,
#VALUE, #REF,
#DIV/0, #NUM!,
#NAME?, #NULL
ISEVEN(referinţă) =ISEVEN(A1) Returnează TRUE dacă
celula conţine o valoare
numerică pară
ISLOGICAL(referinţă) =ISLOGICAL(A1) Returnează TRUE dacă
logică
ISNA(referinţă) =ISNA(A1) Returnează TRUE dacă
o eroare de tipul #N/A
ISNONTEXT(referinţă) =ISNONTEXT(A1) Returnează TRUE dacă
celula conţine o
valoarecare nu este de
tip text
ISNUMBER(referinţă) =ISNUMBER(A1) Returnează TRUE dacă
numerică
ISODD(referinţă) =ISODD(A1) Returnează TRUE dacă
numerică impară
ISREF(referinţă) =ISREF(A1) Returnează TRUE dacă
celula conţine o referinţă
ISTEXT(referinţă) =ISTEXT(A1) Returnează TRUE dacă
de tip text
8.3.10. Funcţii statistice (Statistical)
Funcţiile statistice sunt funcţii predefinite care permit efectuarea

unor calcule statistice prin utilizarea unor serii de date. Câteva din
principalele funcţii statistice şi exemplificarea modului de utilizare a
acestora sunt prezentate în tabelul 8.7.
Tabelul 8.7 Principalele funcţii statistice

Sintaxa funcţiei Exemplu Rolul funcţiei
AVERAGE(listă sau =AVERAGE(A3:A Calculează şi returnează
câmpuri) 9) media aritmetică a valorilor
înscrise în lista specificată ca
argument al funcţiei
CORREL(masiv1, =CORREL(B2:B13 Stabileşte dependenţa care
masiv2) ;C2C13) există între două fenomene
observate a căror valori ale
variabilelor sunt date de
masiv1, respectiv masiv2
107
COUNT(valoare, =COUNT(C2:C13) Numără celulele ce compun

valoare2,…) zona specificată ca argument
care au conţinut numeric
COUNTA(valoare1, =COUNTA(B2:B1 Numără celulele nevide dintr-
valoare2,…) 3) o listă
COUNTBLANK COUNTBLANK Numără celulele dintr-o listă
(valoare1, (B2:B13) care nu conţin valori
valoare2,…)
COUNTIF(listă =COUNTIF(A5:A9 Numără celulele din listă care
valori ;”>100”) conţin valori numerice care
numerice,criteriu) satisfac criteriul specificat
COVAR(lista1,lista2 =COVAR(A2:A12, Determină covariaţia dintre
) B2: două serii de valori
B12)
DEVSQ(valoare1, =DEVSQ(A2:A12) Calculează suma abaterilor
valoare2,…) faţă de valoarea medie a
valorilor analizate
FORECAST(valoare =FORECAST(1000 Determină o valoare viitoare
x viitoare, valoriy, , B3:B9, A3:A9) pe baza analizei curente
valorix) (situaţia este analizată pe baza
a două seturi de valori, y sunt
influenţate direct de x,
valoarea y viitoare fiind
determinată pe baza unei
funcţii liniare)
GEOMEAN(listă sau =GEOMEAN(A3: Calculează şi returnează
câmpuri) A9) media geometrică a valorilor
GROWTH(valori y =GROWTH(C2:C1 Determină valori cu o tendinţă
cunoscute, valori x 3, B2:B13, B14) de creştere exponenţială
cunoscute, valori x corespunzătoare punctelor de
noi, constantă) date cunoscute pe baza relaţiei
y=b*ax
HARMEAN(listă =HARMEAN(B2: Calculează şi returnează
sau câmpuri) B13) media armonică a valorilor
MAX(listă sau =MAX(B2:B13) Returnează cea mai mare
câmpuri) =MAX(255, valoare găsită în lista
300,342,125) specificată ca argument al
funcţiei
MEDIAN(valoare1, =MEDIAN(B2:B13) Determină valoarea mediană
valoare2,…) dintr-o listă de valori
MIN(listă sau =MIN(B2:B13) Returnează cea mai mică
câmpuri) valoare găsită în lista
specificată ca argument al
funcţiei
MODE(listă sau =MODE(B2:B13;C Returnează valoarea cea mai
câmp) 2:D13) frecventă identificată într-o
serie statistică
108
STDEV(listă sau =STDEVA(B2:B13) Calculează media abaterilor
câmp) standard înregistrate pentru un
eşantion statistic (abaterea
standard redă mărimea
dispersiei valorilor dintr-o
serie statistică faţă de media
acestora). Funcţia ia în
considerare numai valorile
numerice ale seriei statistice.
STDEVA(listă sau - Este identică funcţiei
câmp) STDEVP (ca sintaxă şi rol),
dar ia în considerare şi
valorile logice, textele şi
celulele vide, pe care funcţia
STDEVP le ignoră
STDEVP(listă sau =STDEVP(B2:B13) Calculează media abaterilor
câmp) standard înregistrate pentru o
Funcţia ia în populaţie statistică (abaterea
considerare numai standard redă mărimea
valorile numerice ale dispersiei valorilor dintr-o serie
seriei statistice. statistică faţă de media
acestora).
TREND(valori y =TREND(C2:C13, Returnează numere într-o
cunoscute, valori x B2:B13,B14) tendinţă liniară care se
cunoscute, valori x potriveşte punctelor de date
noi, constantă) cunoscute, prin metoda celor
mai mici pătrate (y=ax+b)
8.3.11 Funcţii bază de date (Database)

Funcţiile bază de date sunt funcţii care se utilizează în cazul în care
tabelul este văzut ca o bază de date, în care capul de tabel reprezintă
structura datelor, iar celelalte linii ale tabelului reprezintă înregistrările.
Funcţiile predefinite, din cadrul acestei categorii, fie returnează valori
calculate (sumă, medie, minim, etc.), fie permit căutarea, identificarea şi
referirea conţinutului unor celule. Returnarea valorilor calculate se
realizează pe baza unor criterii specificate aplicate unui câmp (coloane a
tabelului) care poate fi referit la apelarea funcţiei prin numele sau prin
numărul său. Câteva dintre principalele funcţii bază de date şi
exemplificarea modului lor de utilizare sunt prezentate în tabelul 8.8.
Tabelul 8.8 Principalele funcţii bază de date
Sintaxa funcţiei Exemple Rolul funcţiei
DAVERAGE(bază =DAVERAGE(A2:G16; Returnează media
date;rubrică; câmp F2;H20:H21) valorilor dintr-o rubrică,
criterii) 9757890 care îndeplineşte criteriul
(media valorii facturilor de selecţie specificat ca
plătite în Bucureşti) argument al funcţiei
DCOUNT(bază =DCOUNT(A2:G16;F2; Returnează numărul
date;rubrică;câmp I20:I22) înregistrările bazei de date
criterii) 9 (nr. facturilor emise în care îndeplinesc criteriul
Bucureşti şi Constanţa) de selecţie
DGET(bază =DGET(A2:G16;2;H2:H Localizează şi returnează
date;rubrică;câmp 3) conţinutul unui câmp al
109
criterii) (în celula H2 s-a bazei de date care

completat “Nr. factură”, îndeplineşte criteriul de
iar în H3 232) selecţie
SC Transcom
DMAX(bază =DMAX(A2:G16;6;H18 Returnează cea mai mare
date;rubrică;câmp :H19) valoare dintr-o rubrică,
criterii) 459000 (valoarea care îndeplineşte criteriul
maximă pentru facturile de selecţie specificat ca
neplătite) argument al funcţiei
DMIN(bază =DMIN(A2:G16;6;I20:I Returnează cea mai mică
date;rubrică;câmp 22) valoare dintr-o rubrică,
criterii) 57900 care îndeplineşte criteriul
(valoarea minimă a de selecţie specificat ca
facturilor pt. Bucureşti şi argument al funcţiei
Constanţa
DSUM(bază date; =DSUM(A2:G16;6;H18: Returnează suma valorilor
rubrică;câmp H19) aferente unei
criterii) 880660 rubrici(coloane) care
îndeplinesc criteriul de
selecţie specificat ca
HLOOKUP(cheie; - Este identică funcţiei
domeniu consultare; VLOOKUP (ca sintaxă şi
nr. coloană) rol), dar domeniul de
căutare este orizontal
VLOOKUP(cheie; =VLOOKUP(B2;$B$18: Caută şi returnează
domeniu $C$25;2) conţinutul unei celule
consultare;nr. 22.00 dintr-un domeniu vertical
coloană) (valoarea preţului de de consultare, în funcţie de
catalog) valoarea cheii specificată
ca argument
8.3.12. Lucru cu baze de date
În general, într-o foaie de calcul datele sunt organizate sub formă de

tabel în care sunt specificate nume pentru coloane (capul de tabel dintr-un
tabel clasic). În acest caz, tabelul constituie o listă şi poate fi văzut ca o
bază de date. În Excel, baza de date reprezintă o zonă de celule care ocupă
cel puţin două linii şi o coloană. Tabelul care conţine date organizate sub
formă de listă poate fi privit atât ca o foaie de calcul, cât şi ca o bază de
date, iar în cel de al doilea caz lista prezintă următoarele particularităţi:
− liniile reprezintă înregistrările bazei de date şi au o structură
uniformă;
− coloanele reprezintă câmpurile din care sunt alcătuite
înregistrări;
− prima linie din listă (capul de tabel) defineşte numele
câmpurilor (numele poate avea max. 256 de caractere);
− asupra listei se pot efectua toate operaţiile specifice unei baze
de date: adăugări, modificări, ştergeri, ordonări în funcţie de
valorile unuia sau a mai multor câmpuri, căutări şi extrageri în
funcţie de anumite criterii, agregări ale datelor etc.
Comenzile pentru lucrul cu baze de date se regăsesc în domeniul
Data a meniului principal (organizarea tabelului sub forma unei baze de
110
date este recunoscută prin poziţionarea cursorului într-o celulă aparţinând
listei şi apelarea unei comenzi specifice bazelor de date). Principalele
comenzi permit realizarea următoarelor operaţii: crearea unei baze de date,
actualizarea bazei de dat, consultarea bazei de date.
Crearea bazei de date

Realizarea unei baze de date în Excel implică parcurgerea
următoarelor etape: definirea structurii bazei de date, introducerea datelor şi
formatarea datelor.
Definirea structurii bazei de date reprezintă etapa în care se
concepe baza de date şi care trebuie să aibă în vedere regăsirea rapidă a
informaţiilor solicitate de utilizatorii bazei de date. La definirea structurii
este bine să se aibă în vedere următoarele:
− într-o foaie de calcul să fie o singură bază de date;
− baza de date să fie departajată de celelalte informaţii din cadrul
foii de calcul prin cel puţin o coloană;
− sub tabelul văzut ca bază de date să nu se plaseze alte
informaţii pentru a nu incomoda extinderea prin adăugarea de
noi înregistrări (linii);
− primul rând al listei să conţină denumiri unice de câmpuri;
− formatarea primului rând al listei (titlurile coloanelor), care
constituie structura bazei de date, să fie diferită de formatarea
celorlalte linii.
Definirea structurii constă în atribuirea de nume coloanelor şi în
stabilirea ordinei în care acestea sunt dispuse în cadrul listei (figura 8.16).
Structura
bazei de
date
(denumirile
coloanelor)
Fig.8.16 Tabelul văzut ca bază de date
Introducerea datelor se poate face direct (prin preluarea de la

tastatură) sau prin utilizarea unui formular.
Formatarea datelor are în vedere particularităţile organizării sub
forma unei baze de date şi în acest sens se recomandă: folosirea unui format
diferit de cel al numelor de câmpuri şi folosirea aceluiaşi format pentru
toate celulele ce intră în componenţa unei coloane.
Actualizarea bazei de date

Prin actualizarea bazei de date se înţelege întreţinerea fondului de date:
adăugarea, modificarea sau ştergerea de înregistrări. Operaţiile de
actualizare se pot realiza în două moduri: direct în listă (tabel) şi prin
folosirea unui formular (predefinit sau personalizat). În cadrul actualizării
se execută operaţiile de: adăugare înregistrări, modificarea valorilor din
cadrul înregistrărilor (comenzile Fiind şi Replace) şi din structura bazei de
date, ştergerea de înregistrări etc. Aceste operaţii pot fi executate şi prin
intermediul unui formular asociat bazei de date Excel, care este apelat prin
comanda Form a domeniului Data.
111
Consultarea bazei de date

Prin consultarea unei baze de date se înţeleg operaţiile de căutare şi
eventual extragere a înregistrărilor care corespund anumitor criterii. Criteriile
reprezintă reguli care permit selectarea unor înregistrări. O bază de date Excel
poate fi consultată în mai multe moduri: prin intermediul formularelor de
selecţie, cu ajutorul filtrului automat şi cu ajutorul filtrului avansat..
Metoda filtrului automat (AutoFilter)

Aceasta este metoda cea mai utilizată, deoarece permite afişarea
întregului subset de înregistrări care satisfac criteriile de selecţie. Realizarea
consultării bazei de date prin această metodă presupune parcurgerea
următoarei secvenţe de operaţii:
− se poziţionează cursorul în tabel;
− se selectează comenzile Filter, respectiv AutoFilter din meniul
Data;
− se definesc criteriile de filtrare pentru fiecare câmp, utilizându-
se butoanele de extensie afişate.
În cazul în care se va opta pentru definirea unui criteriu complex pe
un singur câmp şi se va alege Custom.... Pe ecran va fi afişată o fereastră de
dialog în care se precizează criteriului/criteriilor de selecţie, iar rezultatele
sunt afişate în foaia de calcul. Pentru mai multe câmpuri se procedează în
mod similar. Revenirea la afişarea integrală a datelor (înlăturarea efectelor
filtrării) se poate face fie prin selectarea opţiunii All din lista afişată prin
acţionarea butonului de extensie ataşat câmpului ce a constituit obiectul
selecţiei, fie prin selectarea comenzilor Filter, Show All din meniul Data.
1.6.1.1
Metoda filtrului avansat (Advanced Filter)
Această metodă de consultare a bazelor de date elimină
dezavantajele metodei anterioare, oferind posibilitatea interogării fondului
de date pe baza unor criterii complexe, ce permit introducerea de formule şi
funcţii Excel. Folosirea filtrului avansat presupune parcurgerea
următoarelor etape: definirea unei zone de criterii, definirea criteriilor de
selecţie şi definirea opţională a unei zone pentru extragerea rezultatelor.
Criteriile pot fi definite în foaia de calcul care include baza de date
sau într-o altă foaie de calcul. De cele mai multe ori se impune păstrarea
zonelor de criterii definite, pentru a putea fi folosite pentru realizarea unor
căutări/extrageri ulterioare. Zona de criterii se compune dintr-o linie ce
conţine numele câmpurilor pe baza cărora se formulează criteriile de
selecţie şi una sau mai multe linii pentru definirea criteriilor. Câmpul pe
care se definesc criteriile, poate conţine în prima linie, integral sau parţial
coloanele bazei de date, în funcţie de cum acestea participă la consultarea
bazei de date. Prima linie a zonei de criterii se obţine prin copierea numelor
de câmpuri din linia de titluri a coloanelor bazei de date.
Criteriile care se pot defini sunt de mai multe tipuri: criterii de
comparaţie, criterii multiple şi criterii calculate.
Sortarea bazelor de date

O altă operaţie folosită frecvent în lucrul cu tabelul văzut ca bază de
date este legată de ordonarea înregistrărilor după unul sau mai multe
criterii. Această operaţie se numeşte sortare.
Realizarea sortării unei baze de date se face prin intermediul
comenzii Sort din meniul Data. Execuţia comenzii permite ordonarea
crescătoare (Ascending) sau descrescătoare (Descending) a înregistrărilor
112
din baza de date după maximum trei câmpuri (simultan). Primul câmp
specificat în cadrul ferestrei de dialog Sort (figura 8.17) se numeşte cheie
primară, celelalte câmpuri, specificate drept chei de sortare operează
asupra datelor numai în caz de egalitate a valorilor cheii primare, pentru cea
de a doua cheie şi a egalităţii de valori pentru primele două chei, în cazul
utilizării şi celei de a treia chei de sortare. Prin folosirea butoanelor de
extensie din dreptul fiecărei casete de text utilizatorul va putea specifica
câmpurile după care să se realizeze ordonarea înregistrărilor, precum şi
ordinea (Ascending/Descending) pentru fiecare câmp declarat cheie de
sortare.
Ordinea de
Cheile de sortare
sortare specificată
pentru fiecare
câmp în parte
Opţiunile ferestrei Sort
Fig. 8.17 Fereastra de dialog Sort

Operaţia de sortare implică selectarea bazei de date sau
poziţionarea cursorului în prima celulă a bazei de date, după care se va
activa comanda Sort din meniul Data şi definirea cheilor de sortare şi a
ordinii (figura 8.18).
Stabilirea cheilor de sortate şi a ordinei de

sortare în cadrul fiecărui câmp declarat
cheie (descrescător după Medie şi crescător
după Nume şi Prenume)
Fig. 8.18 Stabilirea criteriilor de sortare
Realizarea de subtotaluri într-o bază de date Excel
Sortarea datelor dintr-o bază de date Excel permite şi utilizarea

opţiunii Subtotals…din domeniul Data.
113
8.3.13.. Reprezentări grafice în Excel 2007

Aplicaţia MS Excel 2007 asigură realizarea reprezentărilor grafice
prin grupul de comenzi Chart (figura 8.19) 8. din fila Insert a panglicii
utilizată în cadrul aplicaţiei. Pentru crearea şi personalizarea graficelor
Excel 2007 include facilităţi de asistare a utilizatorilor. Ca şi în variantele
anterioare trebuie parcurse o serie de etape: alegerea tipului de grafic,graf
definirea seriilor de valori care fac obiectul reprezentării grafice, stabilirea
proprietăţilor graficului şi inserarea graficului, ca obiect, în foaia de calcul
curentă sau într-o altă zonă.
Fig. 8.19 Grupul de comenzi Chart a filei Insert
Alegerea tipului de grafic se face în funcţie de obiectivul final al

analizei şi de preferinţele utilizatorului legate de evidenţierea elementelor
privind cerinţele aplicaţiei. Pentru alegerea tipului de grafic se va activa
opţiunea Other Charts din grupul de comenzi Chart, care va afişa pe ecran
fereastra Insert Chart (figura 8.20),
), din care utilizatorul îşi va selecta tipul
de grafic care corespunde cel mai bine stabilirii relaţiei dintre seriile de
valori pe care doreşte să le reprezinte.
Fig. 8.20 Fereastra Insert Chart
Spre deosebire de variantele anterioare ale aplicaţiei, realizarea

unui grafic în Excel 2007 nu mai depinde de parcurgerea paşilor de
prelucrare impuşi de componenta wizard a generatorului de grafice.
Procedura a fost simplificată şi redusă la un set minim de operaţii:
selectarea seriei/seriilor de date, activarea filei Insert din panglică,
selectarea grupului de comenzi Chart şi alegerea tipului de grafic, operaţii
prin care se realizează generarea automată a graficului, care va putea fi
personalizat prin aplicarea unui stil propriu de prezentare şi prin stabilirea
informaţiilor care vor fi afişate.
114
Fig. 8.21 Fila Design pentru lucrul cu reprezentările grafice

Permite selectarea datelor
de pe axa verticală
Inversează semnificaţia
celor două serii de date
Seria de date de pe
axa verticală
Elimină din grafic o serie

Adaugă în grafic o serie de de date existentă
date
Editează o serie de date
Ignoră spaţiile şi celulele Seriile de date Seria de date de pe

goale din zona de date reprezentate în grafic axa orizontală
Fig. 8.22 Editorul seriilor de date din Excel 2007

Instrumentele pentru personalizarea graficului sunt incluse în fila
Design (figura 8.21)) activată în momentul existenţei unui grafic în foaia de
calcul. În cadrul filei Design sunt cuprinse grupurile de comenzi: Type,
Data, Chart Layouts, Chart Styles şi Location, prin intermediul cărora se
pot realiza operaţiile de personalizare a reprezent
reprezentărilor grafice.
− Change Chart Type – asigură schimbarea tipului de grafic;
− Save As Template – salvează caracteristicile graficului sub
forma unui şablon care poate fi reutilizat;
− Switch Row/Column – interschimbă semnificaţia valorilor de
pe axele Ox şi Oy;
− Select Data – facilitează administrarea seriilor de date prin
intermediul ferestrei Select Data Source (editorul seriilor de
date pentru un grafic prezentat în figura 8.22)
8.22 editorul seriilor
de date
te pentru un grafic (figura 8.22);
8.22
− Grupul Chart Layouts – asigură stabilirea poziţiei în grafic a
diferitelor componente: titlul, legenda, etichetele asociate
coloanelor, tabelele de date;
− Grupul Chart Styles – asigură definirea stilului de grafic
asociat, prin folosirea stilurilor predefinite;
− Move Chart – asigurăă mutarea graficului într într-o altă foaie de
calcul.
Adăugarea unei serii de date se realizează prin intermediul
comenzii Select Data din grupul de comenzi Date, care după selectare
afişează pe ecran editorul seriilor de date pentru un grafic.
În cadrul operaţiilor
aţiilor executate asupra reprezentărilor grafice pot fi
folosite, pe lângă comenzile din fila Design şi cele incluse în filele: Layout
şi Fomat.
Comenzile din fila Layout (figura 8. 8.23) asigură realizarea operaţiilor:
− editarea proprietăţilor graficului sau a unor componente, prin
stabilirea culorii fundalului, a chenarului, a umbrelor, a
115
efectelor 3D;
− inserarea unei imagini în cadrul graficului;
− inserarea unei pictograme sau a unei figuri predefinite;
− inserarea unui text;
− stabilirea poziţiei şi a formatului pentru o serie de elemente
dintr-un
un grafic: titlul, denumirea axelor, legenda, tabelul de
date;
− stabilirea proprietăţilor pentru axe şi pentru liniile de orientare;
− definirea fundalului graficului;
− realizarea de analize ze (corelaţia dintre cele două variabil,
dispersia valorilor etc.) pe baza reprezentării vizuale a datelor;
− acordarea unui nume pentru reprezentarea grafică.
Fig. 8.23 Fila Layout activată pentru procesarea graficelor
Fig. 8.24 Fila Format activată pentru procesarea graficelor
Comenzile din Format (figura 8. 8.24) asigură realizarea operaţiilor:

− editarea proprietăţilor graficului sau a unor componente;
− gestiunea stilului graficului
− selectarea unor tipuri grafice de caractere de tip WordArt;
− stabilirea ordinii de afişare a componentelor graficului;
− definirea dimensiunilor graficului.
Modul de generare a graficului şi modificarea proprietăţilor
acestuia sunt operaţii care, în general, pot fi executate pentru toate ttipurile
de grafice disponibile în Excel 2007.

Programele de calcul tabelar sunt produse software destinate atât prelucrării unui volum mare
şi chiar foarte mare de date, care implică efectuarea unor operaţii de calcul relativ simple, dar cu un
înalt nivel de repetabilitate, cât şi prezentării rezultatelor prelucrărilor sub formă tabelară.
Principalele operaţii:
tabel prin care se asigură:
designul unei aplicaţii sub formă de tabel,
− modul de organizare a datelor;
116
− modelarea formei tabelului prin aplicarea unor forme predefinite sau prin personalizarea
conform cerinţelor utilizatorului (dimensionarea coloanelor, forma de afişare a datelor,
modul de aliniere etc.);
− definirea formulelor de calcul prin utilizarea funcţiilor sistemului (calcule matematice,
statistice, financiare etc.) sau a unui mod de calcul particular conform cerinţelor
aplicaţiei;
introducerea şi prelucrarea datelor, care va avea ca efect calcularea şi afişarea automată a
rezultatelor obţinute prin aplicarea formulelor şi funcţiilor;
modificarea datelor, care are ca scop actualizarea informaţiilor ca urmare a efectuării unor
modificări sau utilizarea unor seturi de date diferite pentru construirea rapidă a unor variante
necesare procesului decizional sau de planificare;
identificarea datelor care conduc la obţinerea unui anumit rezultat (se indică rezultatul şi se
iterează calculele cu diferite valori, până la obţinerea rezultatului scontat);
construirea şi afişarea rapidă a graficelor pe baza datelor numerice conţinute în tabele;
facilităţi limitate de lucru cu baze de date: ordonări, căutări de date etc.
comunicarea cu alte pachete de programe, în scopul integrării informaţiilor şi realizării
unor aplicaţii complexe .
1.7 Operaţii de bază cu foaia de calcul
− Inserare, redenumire, ştergere
− Mutare şi copiere
− Selectarea tuturor foilor de calcul
− Vizualizarea procedurilor ataşate foii de calcul curente
− Formatarea spaţiului de lucru
− Lucrul cu funcţii Excel
Funcţii predefinite Excel
funcţiile matematice şi trigonometrice (Math & Trig) - permit efectuarea de calcule
matematice simple sau complexe;
funcţiile text (Text) - permit efectuarea de operaţii asupra şirurilor de caractere;
funcţiile calendar (Date & Time) - permit efectuarea unor operaţii cu datele de tip
calendaristic sau care ilustrează timpul;
funcţiile logice (Logical) - permit evaluarea unor expresii, stabilind valoarea de adevăr
sau fals, conform unor anumite condiţii;
funcţiile economico-financiare (Financial) - permit efectuarea rapidă a unor calcule
economice complicate, facilitând obţinerea unor variante diferite în funcţie de datele de
intrare furnizate;
funcţiile statistice (Statistical) - permit realizarea unor calcule statistice utilizând serii de
date;
funcţiile bază de date (Database) – permit efectuarea unor calcule sau consultarea
rapidă a datelor dintr-o bază de date, prin testarea unor criterii.

− Foaie electronică de calcul (WorkSheet)
− Celulă şi zonă
− Funcţii predefinite
− Reprezentări grafice
− Baze de date Excel
− Registru de lucru (WorkBook)
− Adresă relativă, absolută şi mixtă

1. Ce facilităţi există pentru protejarea la ştergere a unor zone din foaia de calcul?
2. Care sunt principalele facilităţi pentru interogarea unei baze de date Excel?
3. Care sunt principalele funcţii predefinite care permit efectuarea de calcule?
117
4. Care sunt modalităţile de personalizare a graficelor realizate în Excel 2007?

5. Ce modalităţi de localizare a datelor oferă folosirea formularelor?
Teme practice
1.⇒ Să se determine care va fi valoarea unui depozit bancar în cazul în care se va depune la o
bancă timp de 5 ani cu o dobândă de 9% pe an suma de 1500 lei.
2. ⇒ Pentru dezvoltarea unei activităţi se obţine un credit bancar în valoare de 15.000€, care
trebuie plătit în doi ani şi pentru care banca percepe o dobândă anuală de 35% . Se cere să se
calculeze care este suma care trebuie plătită lunar.
3. ⇒ Să se determine valoarea amortizării calculate prin metoda liniară pentru un sistem de

calcul a cărui valoare iniţială este de 5.000$, care are o durată normală de funcţionare de 6 ani şi
o valoare reziduală de 650$.
4. ⇒ Realizaţi un tabel care să conţină date referitoare la evidenţa studenţilor şi care să permită
următoarele consultări:
a. afişarea tuturor studenţilor aparţinând unei anumite facultăţi în ordinea grupelor şi în cadrul
grupelor, în ordine alfabetică;
b. afişarea tuturor studenţilor care au media peste 8;
c. afişarea într-o zonă separată a tuturor studenţilor din anul I, care aparţin unei anumite
facultăţi şi care au promovat toate examenele.
5. ⇒ Într-o instituţie se efectuează o evidenţă a fondului de salarii pe mai multe departamente

pentru care se cunosc următoarele informaţii: numele departamentului, fondul de salarii şi
numărul de salariaţi pentru fiecare departament. Se cere:
a. să se transpună datele într-o structură tabelară şi să se calculeze: salariul mediu pentru
fiecare departament, fondul total de salarii şi numărul total de salariaţi;
b. să se afişeze mesajul “salariul mediu minim” pentru departamentul care îndeplineşte această
condiţie;
c. să se prezinte etapele pentru realizarea unui grafic care să permită o analiză comparativă a
fondului de salarii pe departamente;
d. să se prezinte etapele de realizare a ordonării datelor în ordinea descrescătoare a fondului de
salarii.

1. Care dintre funcţii pot fi folosite în calculul amortizărilor:
a. SLN()
b. PMT()
c. DDB()
d. ROUND()
2. Care dintre funcţii calculează valoarea ratei dobânzii unui împrumut:
a. PMT()
b. PV()
c. SLN()
d. FV()
118
3. Care tipuri de grafice redau corelaţia între variabilele cantitative şi calitative:
a. de tip Pie
b. de tip Bubble
c. de tip Bar
d. de tip Line
4. În Excel într-o celulă se pot introduce:
a. funcţii predefinite
b. formule de calcul
c. constante numerice
d. constante de tip dată calendaristică
5. Ce modalităţi se folosesc pentru consultarea BD cu formulare de selecţie:
a. prin butoanele Find Prev şi Find Next din opţiunea Form a meniului Data
b. prin butonul Criteria dintr-un formular
c. prin definirea unor criterii simple pe mai multe câmpuri
d. prin definirea unor criterii multiple

2. Elena Ianoş-Schiller, Constantin Baron, Narcisa Isăilă, Informatică econimică. Exemple,
119
BAZE DE DATE.
E. SISEMUL DE GESTIUE A BAZELOR DE DATE MS ACCESS.
LIMBAJUL SQL
Cuprins
9.1. Introducere
9.3.1. Principalele obiective şi funcţii ale unui Sistem de Gestiune a Bazelor de Date
9.3.2. Arhitectura SGBD Access
9.3.3. Baza de date Access
9.3.4. Obiecte de tip Table
9.3.5. Obiecte de tip Query
9.3.6. Obiecte de tip Form
9.3.7. Obiecte de tip Report
9.3.8. Limbajul neprocedural SQL
9.3.8.1. Limbajul de definire a datelor (DDL)
9.3.8.2. Limbajul de manipulare a datelor (DML)
9.3.8.3. Unirea mai multor tabele
9.3.8.4. Combinarea interogărilor
9.3.8.5. Expresii şi funcţii în mediul ACCESS SQL
9.1. Introducere
Aplicaţia Access este componenta MS Office destinată pentru
gestiunea bazelor de date de tip relaţional
relaţional-obiectuale, care se poate instala şi
exploata pe PC-urile
urile care lucrează sub sistemele de operare Windows. Scopul
dezvoltării sistemelor de gestiune a bazelor de date este de a oferi un set integrat
de componente capabile să asigure o structurare eficientă a datelor şi facilităţi de
utilizare şi administrare a acestora.
Interacţiunea utilizatorilor cu o bază de date Access se poate realiza
şi prin folosirea unui limbaj,
mbaj, cu o sintaxă relativ simplă, denumit limbaj de
interogare (QL - Query Language), care include posibilităţi pentru
consultarea (interogarea) şi actualizarea (inserarea, ştergerea şi modificarea)
datelor din bazele de date. Standardul cel mai cunoscut al unui astfel de
limbaj, conform modelului de date relaţional, este SQL (Structured
( Query
Language)1. Se poate afirma că aproape toate sistemele importante de
gestiune a bazelor de date recunosc instrucţiunile limbajului SQL. Este un
limbaj neprocedural, ceea ce îl scuteşte pe utilizator de realizarea unei
proceduri pentru obţinerea rezultatelor.

studiu
- înţelegerea modului de tratare a bazelor de date;
- cunoaşterea modului de abordare a strucurării colecţiilor de date
într-o
o bază de date Access pentru rezolvarea problemelor economice;
- cunoaşterea principalelor funcţii ale SGBD-urilor;
- cunoaşterea facilităţilor de realizare a unei aplicaţii;
1
Limbajul SQL a fost standardizat de American
A ational Standards Institute (ASI)) în anul 1986
120
- cunoaşterea facilităţilor oferite de limbajul SQL pentru lucrul cu baze
de date Access.
– studenţii vor cunoaşte conceptele folosite în lucrul cu baze de date;

– studenţii vor cunoaşte modul de utilizare a facilităţilor oferite de MS
Access;
– studenţii vor cunoaşte principalele componente ale SGBD Access;
– studenţii vor cunoaşte modul de realizare a aplicaţiilor ce utilizeză
SGBD Access (modul QBE);
– studenţii vor cunoaşte principalele facilităţi oferite de limbajul SQL.
9.3.1. Principalele obiective şi funcţii ale unui

Sistem de Gestiune a Bazelor de Date (SGBD)
Principalele obiective sunt:

− asigurarea independenţei datelor;
− asigurarea facilităţilor de administrare a bazei de date;
− optimizarea accesului la date;
− manipularea datelor prin intermediul limbajelor procedurale;
− asigurarea partajării datelor;
− asigurarea integrităţii datelor;
9.3.2. Arhitectura SGBD Access
Prin particularităţile arhitecturale şi de exploatare, MS Access

reprezintă un sistem de gestiune a bazelor de date (SGBD), un mediu pentru
gestiunea bazelor de date, care la nivelul structurii datelor foloseşte modelul
relaţional, iar la nivelul organizării modelul obiectual. O bază de date Access
poate fi definită ca fiind o colecţie de obiecte: Tables (tabele), Queries
(interogări), Forms (formulare), Reports (rapoarte), Macros (comenzi macro),
Modules (module program) şi Pages (pagini Web), integrate şi folosite în
diverse aplicaţii informatice cu baze de date.
Tables (tabele) sunt obiectele definite de utilizator în care sunt
stocate (memorate) sub formă de înregistrări (articole), denumite realizări
(tupluri), datele de prelucrat şi care reprezintă astfel expresia modelului
relaţional al bazei de date.
Queries (interogări) sunt obiecte care permit vizualizarea rezultatelor
obţinute din prelucrarea datelor conţinute de un tabel (o interogare) şi/sau mai
multe tabele (interogări). Prin astfel de obiecte utilizatorul poate extrage
(selecta) din baza de date numai datele care îi sunt necesare pentru prelucrare.
Forms (formulare) sunt obiecte care permit introducerea datelor de la
tastatură, vizualizarea (afişarea pe ecran) a acestor date sau controlul
121
efectuării
uării întregii aplicaţii Access. Prin aceste obiecte (formulare) se poate
efectua transferul datelor introduse de utilizator în tabele (baza de date), fiind
astfel un mod indirect de încărcare a bazei de date.
Reports (rapoarte) sunt obiecte care permit fformatarea şi
afişarea/tipărirea
tipărirea rezultatelor prelucrării datelor din obiecte tables şi/sau
şi
queries sub formă de situaţii (documente). Astfel de obiecte sunt colecţii de
date cu o structură specială, datele fiind organizate conform cu cerinţele,
specificaţiile,
ile, exigenţele şi chiar cu preferinţele utilizatorilor.
Macros (comenzi macro) sunt obiecte alcătuite structural din acţiuni
care se execută la declanşarea unui eveniment. Un obiect macro având un
nume, are ca scop automatizarea executării de acţiuni asupra unor obiecte din
baza de date.
Modules (module program) sunt obiecte care conţin proceduri
definite de utilizator şi editate în limbajul VBA (Visual ( Basic for
Applications),), limbaj care este un subset al limbajului de programare Visual
Basic.
Pages (pagini Web) sunt obiecte care conţin fişiere HTML
(HyperText Markup Language)) şi alte fişiere folosite pentru accesul la date în
reţeaua Internet.
9.3.3.. Baza de date Access
Arhitectura funcţională Access 2007 se deosebeşte de cea a

versiunilor anterioare, fiind conceptual fundamentată pe o nouă interfaţă, care
permite accesarea mai facilă a comenzilor. Principalele elemente structurale
ale noii interfeţe Access 2007 sunt:
− Getting Started with Microsoft Office Access
− Office Fluent Ribbon (Panglica de acces fluent).
În Access 2007, filele (tab-urile)
( afişate în fereastră după lansarea în
execuţie sunt: Home, Create, External Data, Database Tools. Fiecare filă
conţine grupurile de comenzi care au legătură cu ceea ce se execută în
fereastra document şi noi elemente adiţionale de interfaţă, cum este Gallery -
un nou tip de control - care permite vizualizarea modului de execuţie a
comenzii şi rezultatul aşteptat.
Fig. 9.1 Activarea comenzii Form pentru crearea unui formular
122
Comenzile din panglică sunt disponibile pentru obiectul aflat în
execuţie. De exemplu, dacă există un tabel deschis în modul Datasheet view
şi se activează comanda Form din grupul Forms a filei Create, se creează un
obiect Form cu conţinutul obiectului Table activ (figura 9.1).
În cadrul interfeţei Access 2007 se regăseşte butonul Office, care
conţine opţiunile specifice aplicaţiilor mediului MS Office 2007.
Galleries (Galerii) sunt elemente de bază a interfeţei reproiectate,
care oferă utilizatorilor rezultatele ce se pot obţine atunci când lucrează cu
obiecte ale bazei de date.
Prin prezentarea unor rezultate potenţiale, în locul unei casete de
dialog cu numeroase opţiuni, galeriile simplifică procesul de prelucrare
(figura 9.2).
). Interfeţele tradiţionale cu casetă de dialog sunt încă valabile
pentru utilizatorii care doresc un mai mare nivel de control asupra rezultatului
unei operaţii. Galeriile simplifică multe dintre
di operaţiile realizate, prin
prezentarea rapidă a unui set de rezultate.
Fig. 9.2.. Activarea unei galerii (Alternate Fill/Back Color) din Font
Selectarea unei categorii de obiecte
Când un utilizator creează o bază de date în Microsoft Access 2007, numele
categoriei afişat în panoul de navigare este All Tables. De asemenea, Access
2007 mai creează o categorie de obiecte denumită Custom, pe care
utilizatorul o poate folosi pentru a crea
cr o viziune personalizată a obiectelor
sale. În plus, Access 2007 dispune de trei categorii de obiecte pe care un
utilizator le poate selecta: Tables and Related View,
View Objects Type şi Created
Date and Modified Date,, în funcţie de modul în care vrea să fie afişate
obiectele bazei de date. Descrierea acestor categorii se poate consulta în
tabelul 9.1.
Tabelul 9.1 Descrierea categoriilor Tables and Related Views, Object Type şi
Created Date and Modified Date
Categoria Descrierea
Tables and Afişează cum sunt asociate tabelele cu alte obiecte în
Related Views baza de date
Afişează toate obiectele din baza de date sortate în
Object Type
funcţie de tipul acestora
123
Localizează obiecte create/modificate la o anumită

dată sau într
într-un interval calendaristic. Se poate folosi
Created Date and
ca filtru Today sau All Dates. Aceste categorii
Modified Date
afişează obiecte în sensul des-crescător
des de când au
fost create sau de la ultima modificare
9.3.4 Obiecte
O de tip Table
Crearea unui obiect de tip Table se realizeaza din fila Create
aşa cum se observă din fig. 9.3:
Fig.9.3 Crearea unui obiect Table prin proiectare
Afişarea pe ecran a ferestrei de proiectare se poate realiza prin

activarea opţiunii Table din cadrul domeniului Create .Fereastra de proiectare
a tabelei cuprinde două zone distincte, şi anume: zona de definire a
câmpurilor care alcătuiesc structura tabel tabelei şi zona de definirea a
proprietăţilor câmpurilor (figura 9.
9.4). În zona rezervată descrierii structurii
tabelului vor fi menţionate: numele câmpului (Field
( ame), tipul de dată
(Data Type),), descrierea câmpului (Description).
(
Tip dată Definire

câmpuri
Nume câmp Cheie primară
Proprietăţi
câmpuri
Fig. 9.4 – Crearea unui obiect

iect Table prin proiectare pas cu pas
124
Secţiunea Field Properties afişează proprietăţile câmpului de date aflat în
editare. Aceste proprietăţi diferă în funcţie de tipul de date ales pentru fiecare
câmp de date. Unele sunt comune pentru toate tipurile de date. Cu excepţia
proprietăţilor de tip boolean (Required,
( Allow Zero Length şi Indexed),
singurele proprietăţi care trebuie precizate sunt: Field
Fie Size (pentru tipurile
Text, umber şi Autonumber)) şi ew Values (pentru Autonumber). Celelalte
proprietăţi disponibile sunt opţionale. Aceste proprietăţi sunt în pagina
General din secţiunea Field Properties.
Properties A doua pagină a secţiunii este
Lookup care, pentru unele tipuri de date (Text,
( umber şi Yes/o), permite
alegerea tipului de control pentru datele din câmpul respectiv.
Stabilirea cheii primare într-un

într obiect Table
Pentru a stabili cheia primară se parcurg etapele următoare:
− se alege câmpul de date pentru a deveni cheia primară a tabelului
cu un click pe rândul câmpului respectiv;
− se execută opţiunea Primary Key din fila Design sau mai direct
click pe Primary Key de pe bara de instrumente;
− se salvează tabelul.
Stabilirea integrităţii refere

referenţiale între obiectele Tables
În fereastra Edit Relationships se găseşte caseta de validare Enforce
Referential Integrity,, care dacă este validată cu o bifă
, permite ca datele introduse într
într-un câmp de date
folosit pentru a lega două tabele trebuie să fie identice în ambele tabele.
În fereastra Edit Relationships,
Relationships mai sunt două opţiuni, pe lângă
Enforce Referential Integrity:: Cascade Update Related Fields şi Cascade
Delete Related Records (figura 9. 9.5).
Opţiunea Cascade Delete
Related Records, dacă este
bifată, atunci orice modificare
efectuată în câmpul de legătură
din tabelul principal, astfel
încât datele din acest câmp nu
mai sunt aceleaşi cu datele din
Fig. 9.5 Casete cu opţiuni de validare câmpul corespunzător din
tabelul secundar, determină
ştergerea automată a datelor din câmpul de legătură din al doilea tabel.
9.3.5 Obiecte
O de tip Query
În exploatarea bazelor de date interogările se utilizează pentru:
− regăsirea datelor înregistrate într într-un tabel sau în mai multe
tabele sau chiar într
într-o altă interogare sau în mai multe interogări
care se găsesc în baza de date Access;
− extragerea datelor dintr-un
dintr tabel sau din mai multe tabele pentru
prelucrarea
elucrarea acestora în aplicaţiile efectuate de diverşi utilizatori;
− efectuarea unei diversităţi de operaţii cu datele extrase dintr-un
dintr
tabel sau din mai multe tabele, în funcţie de cerinţele aplicaţiilor
utilizatorilor din diverse domenii de activitate.
În
n acest context, interogările (obiectele
( queries) se pot salva şi
folosi pentru a crea obiecte de tip tables şi alte obiecte de tip queries. După
efectuarea unei interogări rezultatul se prezintă sub forma unei foi de răspuns
dinamic având numele DynaSet,
DynaSet care există fizic în baza de date atât timp cât
durează interogarea (cererea). Interogările sunt legate în sens logic, astfel
125
încât toate modificările efectuate asupra unor date afişate într-o interogare
sunt operate şi în tabelul sau în tabelele cu datele sursă.
Obiectele Queries se pot folosi pentru:
− regăsirea şi extragerea datelor înregistrate în tabele şi/sau
interogări conform unor criterii de selecţie;
− efectuarea unor operaţii de prelucrare (de exemplu, operaţii de
calcul) cu datele din tabelele (interogările) bazei de date;
− actualizarea datelor din baza de date, prin interogări de tip
acţiune;
− pregătirea adecvată a datelor din baza de date pentru a fi
vizualizate şi/sau tipărite sub formă de formulare sau rapoarte;
− realizarea unei diversităţi de reprezentări grafice, având ca sursă
de date un tabel de sinteză a datelor.
În Access se pot crea patru tipuri de obiecte Queries (interogări): de tip
selecţie, de tip analiză încrucişată, de tip acţiune şi parametrizate.
Obiectele Queries de tip selecţie permit extragerea datelor dintr-un
tabel sau din mai multe tabele şi/sau din alte interogări ale bazei de date, prin
folosirea de criterii de selecţie, de ordonare, grupare şi prelucrare a datelor
extrase;
Obiectele Queries de tip analiză încrucişată permit sintetizarea atât a
datelor, cât şi a rezultatelor obţinute din calcule şi prezentarea lor sub forma
unei foi de calcul tabelar.
Obiectele Queries de tip acţiune permit crearea de noi tabele pe baza
celor existente şi actualizarea datelor din tabele.
Obiectele Queries parametrizate permit modificarea în mod dinamic
a criteriilor de căutare în baza de date.
Dintre aceste patru tipuri de interogări, cele mai folosite în aplicaţii
ale utilizatorilor sunt interogările de selecţie a datelor din tabele (interogări)
ale bazei de date Access. Indiferent de tipul reprezentat, interogările în SGBD
Microsoft Access se bazează pe limbajul neprocedural SQL. Ca urmare, toate
interogările se pot crea în două moduri de lucru distincte:
− modul asistat, prin generarea automată a secvenţei de comenzi
SQL, care se poate afişa (vizualiza) în fereastra Select Query şi
eventual modifica, dacă este cazul, de utilizator;
− modul programat, prin scrierea secvenţei de comenzi SQL de
către utilizator în fereastra de cod [Module X (Code)].
Modul de lucru asistat se bazează, la rândul său, pe două tehnici de
lucru: crearea interogării în fereastra adecvată şi folosirea unui instrument de
asistare de tip expert (Wizard).
9.3.6 Obiecte de tip Form

Obiectele de tip formular (formularele) reprezintă ferestre atât pentru
prezentarea datelor, cât şi pentru actualizarea acestora, pentru realizarea
operaţiilor de: adăugare, modificare şi ştergere, într-o manieră accesibilă
utilizatorilor, fiind principalele elemente de interfaţă pentru aplicaţiile
realizate în SGBD Access. Formularele asigură pe lângă operaţiile asupra
datelor şi o serie de alte funcţii, cum ar fi: afişarea unor mesaje şi controlul
operaţiilor realizate de aplicaţie. Legat de gestiunea datelor, formularele
permit realizarea unor operaţii de validare complexe, care nu erau posibile la
nivelul descrierii tabelelor, precum şi actualizarea concomitentă a mai multor
tabele.
Formularele sunt diferite după funcţie şi design (figura 9.6) astfel:
126
− formulare legate (bound) - utilizate pentru afişarea şi actualizarea
datelor din tabele;
− formulare nelegate (unbound) - utilizate pentru informaţii care
nu se află în tabele (formulare de monitorizare a unei aplicaţii),
după modalitatea de prezentare/afişare a datelor:
− formulare cu o singură înregistrare afişată – utilizate pentru
afişarea câte unei înregistrări la un moment dat;
− formulare cu mai multe înregistrări;
− formulare împartite;
− formulare de proiectare;
− formulare tabelare utilizate pentru vizionarea concomitentă a
mai multor înregistrări, cea curentă putând fi modificată;
− foaie de calcul – utilizate pentru vizionare mai multe înregistrări
simultan pe ecran, într-un format similar celui din Excel;
Fig.9.6 Modalităţi de creare a formularelor
9.3.7 Obiecte de tip Report
În cele mai multe cazuri rezultatul final al utilizării unei aplicaţii este
reprezentat de o serie de situaţii concretizate sub forma unor rapoarte care pot
fi destinate vizualizării şi/sau tipăririi. În MS Access, obiectele de tip raport
sunt create pentru facilitarea afişării rezultatelor prelucrărilor efectuate asupra
datelor. Crearea unui obiect de tip raport se realizează prin selectarea opţiunii
opţiunii Report din cadrul domeniului Create Modalităţile de creare a unui
raport în Access (figura 9.7) sunt următoarele:
– Raport de bază (Report);
– Raport gol (Blank Report)-permite crearea unui raport gol, în
care se pot introduce diverse câmpuri şi controale;
− Report Wizard – oferă asistenţă utilizatorului în crearea unui
raport, prin furnizarea unor forme de rapoarte predefinite, care
pot fi personalizate în funcţie de cerinţele aplicaţiei;
− Design - permite crearea manuală a rapoartelor prin proiectare,
în funcţie de cerinţele aplicaţiei şi de viziunea utilizatorului;
Label Wizard – permite crearea asistată a unor etichete de dimensiuni
definite de utilizator în care sunt afişate datele ce urmează a fi tipărite în acest
format. După selectarea unei modalităţi de lucru pentru realizarea raportului,
se selectează sursa datelor care poate fi: o tabelă sau o cerere de interogare
anterior definită.
Fig.9.7 Modalităţi de creare a rapoartelor
Structura unui raport (figura 9.8) cuprinde secţiuni asemănătoare cu
127
cele existente în cadrul formularelor, şi anume:

− Report Header - antetul raportului;
− Page Header - antetul paginii;
− Details - zona de detaliu;
− Page Footer - finalul de pagină;
− Report Footer - finalul de raport.
Antet raport
Antet pagină
Zona detaliu
Final pagină
Final raport
Fig. 9.8 – Structura unui raport

Principalele operaţii implicate în utilizarea obiectelor de tip raport
sunt legate de crearea raportului, efectuarea unor eventuale modificări asupra
acestuia şi utilizarea raportului creat pentru afişarea datelor (pe ecran sau la
imprimantă).
Selectarea
Totalitatea
câte unui câmp
câmpurilor
Zona în care
vor fi afişate
câmpurile
selectate
Revenire
asupra selecţiei
câmpurilor
Fig. 9.9 - Selectarea câmpurilor din cadrul sursei de date
Activarea calculelor
agregate
Generarea unui obiect de tip report folosind asistentul Wizard
128
Fig. 9.10 – Ordonarea datelor
presupune parcurgerea următoarelor etape:
− selectarea modalităţii Report Wizard din cadrul ferestrei Report;
− selectarea sursei datelor care vor fi prezentate în raport (table sau
query) şi indicarea sursei de date;
− selectarea câmpurilor care vor fi folosite în raport (figura 9.9);
− precizarea criteriilor de grupare a datelor utilizându-se săgeţile
Priority pentru a desemna ordinea operaţiunilor de grupare;
− selectarea câmpurilor, indicându-se modalitatea de ordonare,
Ascending/Descending, conform figurii 9.10);
− pentru obţinerea unor valori calculate (sume, medii, valori
minime sau maxime), conform grupărilor de date definite, se
activează butonul Summary Options şi se selectează
− câmpurile numerice care vor fi supuse operaţiilor de calcul
selectate (figura 9.11);
Selectare
tip calcul
Selectare
câmp calculat
Fig. 9.11 – Definirea calculelor agregate

− selectarea modului de prezentare a datelor în cadrul
raportului dintre cele 6 modalităţi predefinite din panoul
Layout (se precizează şi modul de aşezare în pagină a
raportului, opţiuni accesibile din cadrul panoului Orientation
(figura 9.12);
Aşezarea în pagină
a datelor
Orientarea paginii
Fig. 9.12 – Prezentarea raportului
129
9.3.8 Limbajul neprocedural SQL
Fiind cel mai răspândit limbaj de interogare a bazelor de date

relaţionale, limbajul SQL se poate folosi, indiferent că utilizatorii sunt
creatori de aplicaţii, administratori de baze de date, proiectanţi de aplicaţii
Web sau Microsoft Office, astfel încât cunoştinţele dobândite de lucru cu
SQL reprezintă o componentă importantă a interacţiunii utilizatorilor cu
bazele de date relaţionale şi implicit cu SGBD-urile aferente.
Începând cu versiunea 2000, mediul Microsoft Access, inclus
pachetului integrat de aplicaţii MS Office, acceptă folosirea limbajului de
interogare SQL. Astfel, prin interfaţa grafică QBE (Query By Exemple),
informaţia de pe grila QBE este transformată automat într-o instrucţiune
SQL.
Mediul Access SQL oferă utilizatorilor posibilitatea de a folosi
instrucţiuni în diferite situaţii, ca de exemplu:
− înlocuirea unor interogări ale bazei de date Access cu
instrucţiunea SELECT, simplificând gestiunea bazei de date, în
sensul că va conţine mai puţine obiecte, însă micşorînd viteza de
regăsire a datelor;
− crearea unor tipuri de interogare a bazei de date Access, prin
folosirea numai a instrucţiunilor SQL (interogări de tip Union, de
definire a datelor, de comunicare cu baza de date externe).
Generarea automată a secvenţei de instrucţiuni SQL

În baza de date Microsoft Access, crearea unui obiect Query are ca
efect şi generarea automată a codului SQL reprezentat printr-un bloc de
interogare (de selecţie), conţinând SELECT şi anumite clauze în funcţie de
scopul interogării (FROM, WHERE, GROUP BY, ORDER BY etc.).
Codul SQL generat se poate vizualiza astfel:
− din fereastra Database, se selectează grupul de obiecte Queries;
− din zona (aria) de lucru se selectează obiectul Query pentru care
se vizualizează codul SQL;
− de pe bara de instrumente a ferestrei de dialog Database se
acţionează butonul de comandă Design;
− în prezenţa ferestrei de dialog Select Query conţinând numele
obiectului Query creat, se activează butonul de derulare al
pictogramei View situat pe bara de instrumente a ferestrei de
dialog Access;
− din lista de opţiuni afişată sub bara de instrumente se selectează
şi se execută opţiunea SQL View.
Codul SQL generat se afişează în fereastra de dialog Select Query.
Lansarea în execuţie a codului SQL generat la crearea obiectului
Query se realizează prin pictograma Run din bara de instrumente sau pe
opţiunea Run din domeniul Query.
Introducerea directă a instrucţiunilor Access SQL

Pentru a introduce direct instrucţiuni Access SQL se procedează
astfel:
− se lansează în execuţie mediul Access, apoi se deschide o bază de
date existentă sau se crează o bază de date nouă (recomandabil);
− din fereastra Database afişată se selectează grupul de obiecte
Queries;
130
− de pe bara de instrumente a ferestrei de dialog Database se
acţionează butonul de comandă ew;
− în fereastra de dialog New Query afişată se execută click stânga
pe opţiunea Design View (opţiune selectată implicit);
− se închide fereastra de dialog Show Table, afişată peste fereastra
de dialog Select Query, prin butonul Close;
− în prezenţa ferestrei de dialog afişată Select Query, se activează
butonul de derulare al pictogramei View situată pe bara de
instrumente a ferestrei de dialog Access;
− din lista de opţiuni afişată sub bara de instrumente se selectează
şi se execută opţiunea SQL View;
− în fereastra Select Query, în care apare selectată instrucţiunea
SELECT, se continuă scrierea blocului, adăugând clauzele care
corespund scopului aplicaţiei, însoţite de diferite elemente necesare
(nume de tabele, nume de câmpuri de date, expresii logice), sau se
înlocuieşte cu alte instrucţiuni conform scopului urmărit.
− Blocul SELECT sau o altă instrucţiune (de exemplu, CREATE
TABLE) se salvează executând opţiunea Save sau Save As din
domeniul File sau închizând fereastra Select Query, apoi se
tastează numele blocului de selecţie editat.
Lansarea în execuţie a unui bloc de selecţie SELECT sau a altei
instrucţiuni se realizează prin pictograma Run de pe bara de instrumente sau
opţiunea Run din meniul Query. Lansarea se realizează după acţionarea
butonului de comandă Design.
Tipurile de date în instrucţiunile Access SQL

La definirea structurii obiectelor Tables, efectuată în modul QBE
(Query By Example), cu opţiunea Design View, tipurile de date asociate
câmpurilor de date nu se introduc de la tastatură, ci se selectează cu mouse-ul
din lista derulantă afişată în partea superioară a grilei de proiectare care
conţine toate tipurile de date admise de mediul Access SQL.
În schimb, la definirea structurii acestor obiecte, efectuată în modul
SQL, cu instrucţiunea CREATE TABLE, tipurile de date se introduc de la
tastatură după numele fiecărui câmp de date din structura obiectului Table.
Fiecare câmp de date (coloană) din structura unui obiect Table are asociat un
anumit tip de date, prin care se defineşte ce fel de date poate să conţină
câmpul de date. Astfel, dacă un câmp de date trebuie să conţină un număr (de
exemplu, un preţ unitar), datele trebuie să fie de tip numeric, iar dacă trebuie
să conţină un text, un şir de litere, dată calendaristică etc., atunci câmpul de
date trebuie să fie de tipul corespunzător. Prin tipul de date se interzice
stocarea anumitor date într-un câmp de date (de exemplu, se interzice
introducerea de caractere alfanumerice într-un câmp de date numeric). De
asemenea, tipul de date permite stocarea corectă a datelor şi contribuie la
optimizarea folosirii memoriei externe a PC-ului. De aceea, la crearea
obiectelor Tables o atenţie specială trebuie acordată alegerii tipului de date
corect. Folosirea unui tip de date eronat poate avea un impact negativ asupra
aplicaţiei în care se prelucrează date de un astfel de tip.
Construcţiile sintactice ale mediului Access SQL
Limbajul Access SQL se bazează, în principal, pe conceptul denumit
bloc de selecţie, care se poate formaliza astfel:2)
< bloc de selecţie>
2)
Florescu V. şi colectiv – BAZE DE DATE, Editura Economică, Bucureşti, 1999
131
listă de atribute
din listă tabele ale bazei de date
criteriu de îndeplinit < expresie>;
unde:
− listă de atribute conţine atribute (câmpuri de date) din structura
tabelului sau atribute calculate pe baza celor existente în tabelul
sursă;
− <expresie> este condiţia logică, reprezentată printr-o expresie
relaţională sau o expresie logică, constituind astfel criteriul de
selecţie.
În scopul descrierii şi utilizării structurilor logice, conceptuale şi fizice
ale bazei de date, Access SQL îndeplineşte, printre alte funcţii:
− funcţia de descriere a entităţilor şi relaţiilor din structura logică şi
conceptuală a bazei de date într-o viziune unitară prin intermediul
unui limbaj specializat denumit limbaj de descriere a datelor (DDL
– Data Definition Language);
− funcţia de gestionare a entităţilor şi relaţiilor din baza de date în
scopul reali-zării operaţiilor de creare, actualizare şi exploatare a
structurii fizice a bazei de date, prin limbajul de gestionare a datelor
(LMD – Data Manipulation Language).
9.3.8.1 Limbajul de definire a datelor (DDL)
DDL este limbajul Access SQL folosit pentru crearea şi gestiunea

obiectelor bazei de date care conţin date. Dintre cele mai reprezentative
instrucţiuni ale limbajului DDL se pot menţiona următoarele: CREATE
TABLE, ALTER TABLE, DROP TABLE, CREATE INDEX, DROP
INDEX.
Crearea structurii bazei de date

Crearea de obiecte Tables – comanda CREATE TABLE
Instrucţiunea CREATE TABLE este folosită pentru crearea
structurii unui tabel (numele tabelului, numele câmpului/câmpurilor, tipurile
etc.).
Sintaxa simplificată este următoare:
CREATE TABLE table (field1 type [(size)] [NOT NULL]
[index1]
[, field2 type [(size)] [NOT NULL] [index2];
unde:
table - numele tabelului care se creează;
field1, field2 - numele câmpului (câmpurilor) de date care se creează;
trebuie creat cel puţin un câmp de date;
type - tipul de date al câmpului (câmpurilor) de date din tabel;
size - dimensiunea câmpului de date în caractere (numai pentru
câmpurile de date de tip Text şi Binary);
index1, index2 - index folosit pentru stabilirea unei relaţii cu un alt tabel;
NOT NULL - clauză care specifică că un câmp de date să nu fie nul.
Modificarea structurii bazei de date
Comanda ALTER TABLE

Adăugarea de câmpuri de date cu clauza ADD COLUM
132
Instrucţiunea ALTER TABLE cu clauza ADD COLUMN. Permite
să se adauge un câmp de date la structura unui tabel creat anterior. Sintaxa
acestei instrucţiunii este următoarea:
ALTER TABLE table ADD COLUMN field type[(size)] [NOT
NULL];
unde elementele de sintaxă sunt similare cu cele de la instrucţiunea CREATE
TABLE, exceptând aspectele specifice:
table - numele tabelului în care se adaugă câmpul de date nou;
field - numele câmpului de date care se adaugă;
type - tipul de date al câmpului de date care se adaugă;
index - index folosit pentru stabilirea unei relaţii cu un alt tabel;
NOT NULL - clauză care specifică că un câmp de date nu trebuie să fie nul.
Schimbarea tipului de date al unui câmp cu clauza ALTER

COLUM
Instrucţiunea ALTER COLUM cu clauza ALTER COLUMN.
Sintaxa instrucţiunii:
ALTER TABLE table ALTER COLUMN field type[(size)];
unde elementele de sintaxă sunt similare cu cele de la ADD COLUMN,
exceptând aspectele specifice.
Ştergerea unui câmp de date dintr-un tabel al bazei de date cu

clauza
DROP COLUM
Instrucţiunea ALTER TABLE cu clauza DROP COLUMN. Se
foloseşte pentru a şterge o coloană (un câmp de date) dintr-un tabel existent,
inclusiv indecşii şi alte valori. Sintaxa instrucţiunii este:
ALTER TABLE table DROP COLUMN field;
unde elementele de sintaxă sunt cele de la instrucţiunea ADD COLUMN,
exceptând aspectele specifice.
Ştergerea unui tabel din baza de date – comanda DROP TABLE

Instrucţiunea DROP TABLE. Se foloseşte pentru a şterge complet
un tabel dintr-o bază de date, inclusiv indecşii şi valorile asociate. Sintaxa
instrucţiunii este următoarea:
DROP TABLE table;
unde table este numele tabelului care trebuie şters din baza de date.
Crearea unui index– comanda CREATE IDEX

Instrucţiunea CREATE IDEX. Este destinată pentru crearea unui
index, adică a unei structuri de date externe.
Un astfel de index se foloseşte pentru sortarea sau aranjarea punctelor
de intrare la datele unui tabel. În acest context, când se asociază un index la
un tabel, se specifică un aranjament cert al datelor, astfel că acestea se pot
accesa mai rapid. Folosit într-un context corect, un index poate creşte
performanţa unei aplicaţii.
Pentru a crea un index la un tabel, trebuie să se specifice numele tabelului,
numele câmpului (câmpurilor) de date din structura tabelului şi numele
opţiunilor folosite, într-un anumit context, la crearea unui index.
Sintaxa instrucţiunii este:
133
CREATE [UNIQUE] INDEX index

ON table(field [ASCDESC][,field[ASCDESC], …])
[WITH PRIMARYDISALLOWNULLIGNORE NULL];
unde:
index - numele index-ului care se creează;
table - numele tabelului care va conţine index-ul;
field - numele câmpului (câmpurior) de date de indexat.
Ştergerea unui index dintr-un tabel – comanda DROP IDEX
Instrucţiunea DROP IDEX. Este folosită pentru a şterge un index
existent într-un tabel al bazei de date. Sintaxa instrucţiunii este următoarea:
DROP IDEX index ON table;
Unde index reprezintă numele index-ului care se şterge, iar table
reprezintă numele tabelului din care se şterge index-ul.
Definirea relaţiilor dintre tabele
Relaţiile sunt asociaţii (legături) stabilite între două sau mai multe
tabele şi se bazează pe câmpuri de date comune din mai multe tabele, de
regulă implicând chei primare şi chei externe (secundare).
O cheie primară este constituită dintr-un câmp sau mai multe
câmpuri de date, având rolul de a identifica unic fiecare înregistrare dintr-un
tabel. Există trei cerinţe pentru definirea unei chei primare:
− trebuie să aibă conţinut ne-nul pentru fiecare înregistrare din
tabelul care o conţine (tabel primar);
− trebuie să fie unică pentru fiecare înregistrare din tabel;
− conţinutul nu trebuie să se schimbe sau să devină nul atât timp
cât există relaţia dintre tabele.
O cheie primară se poate defini:
− odată cu crearea unui tabel, folosind instrucţiunea CREATE
TABLE cu opţiunea PRIMARY KEY
− după crearea unui tabel, odată cu crearea unui index, folosind
instrucţiunea CREATE INDEX cu opţiunea WITH PRIMARY
O cheie externă (secundară) este constituită dintr-un câmp sau mai
multe câmpuri de date, prin care un tabel se găseşte în referinţă cu cheia
primară dintr-un alt tabel. Astfel, datele din câmpul (câmpurile) de date din
care sunt constituite cele două chei trebuie să fie identice. Se poate defini o
cheie externă:
− odată cu crearea unui tabel, folosind instrucţiunea CREATE
TABLE cu opţiunea CONSTRAINT name REFERENCES
Există trei tipuri esenţiale de relaţii dintre tabelele unei baze de date:
− one-to-one - pentru fiecare înregistrare din tabelul cu cheia
primară (tabelul primar) există o singură înregistrare în tabelul
secundar (tabelul extern);
− one-to-many - pentru fiecare înregistrare din tabelul cu cheia
primară (tabelul primar) există o înregistrare sau mai multe
înregistrări în tabelul secundar;
− many-to-many - pentru fiecare înregistrare din tabelul cu cheia
primară (tabelul primar) există mai multe înregistrări în tabelul
secundar, respectiv pentru fiecare înregistrare din tabelul
secundar (tabelul extern) există mai multe înregis-trări în tabelul
134
cu cheia primară (tabelul primar).
Definirea relaţiilor dintre tabelele bazei de date se poate efectua, de
regulă, odată cu crearea tabelelor, asociind la instrucţiunea CREATE TABLE
clauza prin care se specifică restricţiile necesare – CONSTRAINTS.
Pentru a specifica constrângerile (constraints) se procedează astfel:
− se scrie clauza CONSTRAINT după numele câmpului de date
cheie primară;
− se definesc restricţiile, adică care este tabelul principal şi care
sunt câmpurile de date comune;
− se defineşte tabelul la care se face referirea (de exemplu,
tMarfuri);
− se defineşte câmpul de date sau se definesc câmpurile de date cu
care se alcătuieşte cheia externă (secundară).
Constraints (constrângerile) – sunt restricţii de integritate care se
stabilesc (se definesc) la proiectarea unei baze de date şi care trebuie să fie
respectate de-a lungul existenţei acesteia, deoarece entităţiile (tabelele) bazei
de date reflectă realitatea modelată şi de aceea trebuie să respecte anumite
reguli, care să corespundă celor din realitate. Constrângerile se pot împărţi în
două grupe3: constrângeri din cadrul unui tabel şi constrângeri între tabele.
Constrângerile între tabele sunt reguli care se impun între două sau
mai multe relaţii. Cele mai importante dintre acestea sunt constrângerile de
integritate referenţială, care se impun prin intermediul cheilor externe
(secundare) şi care asigură asocierea corectă a tabelelor dintr-o bază de date.
Relaţiile dintre tipurile de entităţi definite în modelul conceptual al unei baze
de date se realizează în modelul relaţional prin intermediul cheilor externe
(secundare).
O cheie externă (secundară) este o submulţime de atribute ale unei
entităţi E1 care referă entitatea E2 şi îndeplineşte următoarele condiţii:
atributele cheii externe din E1 sunt definite pe domenii compatibile cu cele
ale atributelor cheii din entitatea E2, şi cheia din entitatea E2 este cheie
primară în această relaţie.
Această cheie externă determină o asociere între câmpurile unor
tabele cu cele ale altui tabel şi creează abilitatea de realizare a unirii tabelelor
respective prin intermediul operaţiilor JOIN. Integritatea referenţială este
proprietatea bazei de date care garantează că oricare valoare a unei chei
externe se regăseşte printre valorile cheii corespun-ătoare din relaţia referită,
sau cheia externă are valoarea NULL (dacă atributele acesteia nu sunt supuse
constrângerii NOT NULL). În concluzie, folosind construcţiile sintactice ale
limbajului de definire a datelor (DDL) se pot efectua operaţiile următoare:
− crearea unui tabel sau mai multor tabele într-o bază de date
Access;
− specificarea cheilor primare şi externe folosite pentru stabilirea
relaţiilor dintre tabelele unei baze de date Access;
− adăugarea de noi câmpuri de date (coloane) la tabelele create,
specificând tipul de date şi lungimea acestora (pentru câmpurile
de date de tip text şi binar);
− specificarea restricţiilor (constraints) pentru un anumit câmp de
date (de exemplu, valoarea să fie cuprinsă între 1 şi 7, nu cum
sunt valorile implicite);
− specificarea câmpurilor de date (coloanelor) care sunt indexate,
fie că index-ul dat este unic, fie că duplicările sunt admise;
3
http://thor.info.uaic.ro/~fidias1/ti1.pdf
135
− crearea unui index alcătuit din mai multe câmpuri de date

(coloane), dacă un astfel de index este necesar într-un tabel;
− verificarea stabilirii relaţiilor dintre tabelele bazei de date,
accesând pictograma Relationships de pe bara de instrumente sau
opţiunea Relationships... din meniul Tools din fereastra de dialog
Microsoft Access;
− verificarea stabilirii relaţiilor de integritate referenţială dintre
tabelele bazei de date, executând click dreapta pe legătura dintre
tabele, apoi pe opţiunea Edit Relationships... şi din caseta de
dialog Edit Relationships observarea validării celor trei opţiuni
din casetă; aceste relaţii şi opţiuni se pot modifica după caz.
Crearea de obiecte Tables folosind instrucţiunea CREATE TABLE

cu sintaxa completă, admisă de mediul Access SQL; această sintaxă completă
fiind următoarea:
CREATE [TEMPORARY] TABLE table (field1 type [(size)]
[NOT NULL] [WITH COMPRESSION | WITH COMP]
[index1] [, field2 type [(size)]
[NOT NULL] [index2] [,...]] [, CONSTRAINT
multifieldindex [,...]]);
unde:
table - numele tabelului care urmează să fie creat;
field1, field2 - numele câmpului (câmpurilor) de date de definit în tabel
(trebuie creat cel puţin un câmp de date);
type - tipul de date al câmpului de date din tabel;
syze - dimensiunea câmpului de date în caractere (valabilă
pentru câmpurile de date de tip Text şi Binary);
index1, index2 - definirea unui index pe un singur câmp de date, cu clauza
CONSTRAINT(precizări suplimentare sunt în sintaxa
clauzei CONSTRAINT);
multifieldindex - definirea unui index pe mai multe câmpuri de date
cu clauza CONSTRAINT (precizări suplimentare sunt
în sintaxa clauzei CONSTRAINT);
CREATE TABLE - cuvinte cheie şi rezervate din numele instrucţiunii,
pentru crearea unui tabel (definirea câmpurilor de date,
stabilirea constrângerilor asupra unui/unor câmpuri de
date etc.);
NOT NULL - clauza care specifică că în câmpul de date trebuie să fie
introduse date valide; orice câmp de date poate fi de tip
NOT NULL sau NULL, acest tip de date fiind specificat
în definiţia câmpului de date la crearea tabelului (nu
trebuie să se confunde valorile NULL cu şirurile vide;
NULL reprezintă lipsa unei valori şi nu un şir vid);
CONSTRAINT - clauza care stabileşte constrângeri asupra unui câmp de
date, folosită la definirea cheii primare;
TEMPORARY - cuvânt cheie rezervat al opţiunii introduse între cele două
cuvinte CREATE şi TABLE pentru a indica că tabelul
(creat) este vizibil numai în sesiunea în care a fost creat,
astfel că după terminarea sesiunii tabelul va fi şters din
baza de date;
WITH COMPRESSION - clauză folosită cu tipurile de date Character şi
136
Memo, atunci când se schimbă la formatul de tip caracter
Unicode.
Clauza COSTRAIT se foloseşte în instrucţiunile CREATE
TABLE şi ALTER TABLE pentru crearea şi ştergerea constrângerilor. Sunt
două tipuri de clauze CONSTRAINT:
− un tip de clauză pentru crearea unei constrângeri pe un singur
câmp de date;
− un tip de clauză pentru crearea unei constrângeri pe mai multe
câmpuri de date.
Sintaxa completă, admisă de mediul Access SQL este prezentată
pentru un singur câmp şi pentru mai multe câmpuri de date.
Pentru un singur câmp de date
COSTRAIT name {PRIMARY KEY | UNIQUE | NOT NULL |
REFERENCES foreigntable [(foreignfield1, foreignfield2)]
[ON UPDATE CASCADE | SET NULL]
[ON DELETE CASCADE | SET NULL]};
Pentru mai multe câmpuri de date
COSTRAIT name
{PRIMARY KEY (primary1[, primary2 [, ...]]) |
UNIQUE (unique1[, unique2 [, ...]]) |
NOT NULL (notnull1[, notnull2 [, ...]]) |
FOREIGN KEY [NO INDEX] (ref1[, ref2 [, ...]]) REFERENCES
foreigntable [(foreignfield1 [, foreignfield2 [, ...]])]
[ON UPDATE CASCADE | SET NULL]
[ON DELETE CASCADE | SET NULL]};
unde:
name numele constrângerii care trebuie creată;
Primary1, primary2 numele câmpului (câmpurilor) de date pentru
definirea unei chei primare;
unique1, unique2 numele câmpului (câmpurilor) de date pentru
definirea unei chei unice;
otnull1, notnull2 numele câmpului (câmpurilor) de date conţinând
constrângerea de valori non-Null;
ref1, ref2 numele câmpului (câmpurilor) de date cu cheia
externă prin care se referă la câmpuri de date din
alte tabele;
foreigntable numele tabelului extern (secundar) care conţine
câmpul sau câmpurile de date specificat(e) ca
cheie externă;
foreignfield1, numele câmpului (câmpurilor) de date existente
foreignfield2 în tabelul extern specificat(e) prin ref1, ref2;
această clauză se poate omite în cazul în care
câmpul de date referit este cheie primară în
tebelul extern;
PRIMARY KEY clauza care stabileşte cheia primară pe un câmp
(pe mai multe câmpuri) de date din tabelul
principal (în care nu sunt acceptate valori
NULL);
UNIQUE clauza care stabileşte câmpul (câmpurile) de date
folosit(e) ca index unic, ceea ce înseamnă că
numai valori unice, care nu se repetă, pot fi
introduse în câmpul sau în câmpurile de date
index;
137
FOREIGN KEY clauza care stabileşte câmpul/câmpurile de date

folosit(e) ca cheie externă în tabelul extern;
NO INDEX clauză folosită pentru a preveni crearea automată
de indexuri pentru chei externe, atunci când
valorile de index ar fi frecvent duplicate;
REFERENCES clauza care stabileşte referirile la tabelul extern
şi la câmpul de date din acest tabel;
ON UPDATE clauză pentru cheia externă folosită la
CASCADE actualizarea în cascadă a înregistrărilor din
tabelul extern când sunt actualizate înregistrările
din tabelul principal;
ON DELETE clauză similară cu ON UPDATE CASCADE,
CASCADE însă are ca efect ştergerea automată;
SET NULL cuvinte cheie rezervate asociate celor două
clauze ON UPDATE CASCADE şi ON
DELETE CASCADE
9.3.8.2. Limbajul de manipulare a datelor (DML)
SQL este un limbaj neprocedural care este folosit, prin definiţie,

pentru interogarea şi regăsirea datelor din bazele de date relaţionale. În acest
context, limbajul DML este reprezentat, în principal, prin instrucţiunile:
− SELECT pentru regăsirea înregistrărilor din tabele;
− ISERT pentru adăugarea de înregistrări noi în tabele;
− UPDATE pentru modificarea înregistrărilor din tabele;
− DELETE pentru ştergerea înregistrărilor din tabele;
Dintre aceste instrucţiuni, cea mai folosită este SELECT care conţine toate
elementele de sintaxă necesare (clauze, funcţii, expresii, operatori) pentru
interogarea şi regăsirea de înregistrări din tabelele bazelor de date Access şi
efectuarea de diverse operaţii de prelucrare cu înregistrările regăsite.
În funcţie de context, instrucţiunea SELECT este folosită în două
moduri:
− cu sintaxa simplificată, conţinând numai numele instrucţiunii
(SELECT) şi clauza asociată FROM;
− cu sintaxa completă, conţinând toate elementele de sintaxă
(clauzele admise de mediul Access SQL şi funcţiile, expresiile şi
operatorii care însoţesc clauzele).
Regăsirea înregistrărilor
Instrucţiunea SELECT cu sintaxa simplificată

SELECT fields
FROM table;
unde:
fields - câmpurile de date care trebuie regăsite
din tabelul specificat în clauza FROM;
Table - tabelul din baza de date care conţine câmpurile de
date speci-ficate după SELECT;
SELECT - cuvânt cheie şi rezervat, reprezentând numele
instrucţiunii;
FROM -cuvânt cheie şi rezervat, reprezentând numele clauzei.
138
Cuvintele cheie şi rezervate SELECT şi FROM sunt singurele elemente de
sintaxă care trebuie să apară obligatoriu în instrucţiunea SELECT.
Instrucţiunea SELECT cu sintaxa completă

Este admisă de mediul Access SQL, aceasta fiind următoarea:
SELECT [predicate] { * | table.* | [table.]field1 [AS alias1]
[, [table.]field2 [AS alias2] [, ...]]}
FROM tableexpression [, ...] [IN externaldatabase]
[WHERE... ]
[GROUP BY... ]
[HAVING... ]
[ORDER BY... ];
unde:
predicate − Specifică unul din următoarele domenii
(predicates): ALL, DISTINCT, DISTINCTROW
sau TOP; se folosesc pentru a restricţiona numărul
de înregistrări returnate, astfel:
ALL - permite selectarea tuturor înregistrărilor
din tabele care îndeplinesc condiţiile de
selecţie specificate;
DISTINCT - permite eliminarea înregistrărilor
care conţin valori duplicate în câmpurile de
date specificate;
DISTINCTROW - permite eliminarea tuturor
înregistrărilor duplicate, nu numai pe cele care
au câmpuri de date duplicate;
TOP - permite returnarea unor înregistrări
conform criteriului de ordonare specificat de
ORDER BY;
* − Specifică că toate câmpurile de date din tabelul
(tabelele) menţionat(e) sunt selectate;
table − Numele tabelului care conţine înregistrările
selectate;
field1, field2 − Numele câmpurilor de date regăsite; dacă sunt mai
multe câmpuri, acestea se regăsesc în ordinea
listată;
alias1, alias2 − Numele câmpurilor de date cu valori calculate sau
cu alte valori, folosite alături sau în locul
câmpurilor de date originale din tabele;
tableepression − Numele tabelului (tabelelor) din care se selectează
înregistrările care trebuie regăsite;
External − Numele bazei de date care conţine tabele
database tableexpression, dacă nu sunt în baza de date
curentă;
SELECT − Cuvânt cheie rezervat - numele instrucţiunii de
selecţie a înregistrărilor din tabelele unei baze de
date tabel 9.3;
AS − Cuvânt cheie rezervat - operator de atribuire de
valori unor câmpuri de date de tip alias;
FROM − Clauza care specifică numele tabelului (tabelelor)
din care se regăsesc înregistrările căutate;
WHERE − Clauza care specifică criteriile de căutare
139
(selecţie) a înregistrărilor în tabele, denumite şi

condiţii de filtrare. Astfel de criterii (condiţii) se
construiesc cu diverşi operatori (relaţionali, logici
etc.) – tabelul 9.2;
GROUP BY − Clauza care specifică criteriile de grupare a
înregistrărilor din tabelul menţionat de clauza
FROM. Aceste criterii se construiesc cu nume de
câmpuri de date în număr neli-mitat. Grupurile de
înregistrări se pot imbrica, însă datele sunt
sintetizate la nivelul ultimului grup de înregistrări
specificat. Clauza GROUP BY se plasează după
clauza WHERE, astfel încât să fie grupate numai
înregistrările filtrate de clauza WHERE;
HAVING − Clauză asemănătoare cu clauza WHERE, cu
deosebirea că WHERE filtrează înregistrările dintr-
un tabel întreg, iar clauza HAVING filtrează
înregistrările din grupurile de înregistrări; ca atare
clauza HAVING se plasează numai după clauza
GROUP BY;
ORDER BY − Clauza care specifică criteriile de sortare a
înregistrărilor din grupurile de înregistrări obţinute
ca efect al clauzei GROUP BY. Criteriile de
sortare se construiesc dintr-un câmp sau mai multe
câmpuri de date; sortarea începe cu primul câmp
de date specificat şi continuă cu următoarele
câmpuri de date în ordinea în care sunt plasate în
criteriul de sortate.
Tabelul 9.2 Principalii operatorii ai clauzei WHERE

Operator Operaţie realizată
+ Adunare
– Scădere
* Înmulţire
/ Împărţire
() Operatori pentru subexpresii
< Mai mic decât
> Mai mare decât
= Egal cu
<= Mai mic decât sau egal cu
>= Mai mare decât sau egal cu
<> Diferit de (egalitate)
Between Intre două valori specificate
IS NULL Este o valoare NULL
AND Înmulţire logică (ŞI logic)
OR Adunare logică (SAU logic)
140
NOT Negare logică (NU logic)
IN Specificarea unui domeniu de condiţii
LIKE Căutare folosind caractere de înlocuire
AS Atribuirea unei valori unui câmp de date alias
+ Concatenare câmpuri de date
Tabelul 9.3 Ordinea specificării clauzelor în instrucţiunea SELECT

Clauză Descriere
Specifică tabelul din care urmează să se selecteze
FROM
înregistrările
Specifică criteriul de selecţie (filtrare) a tuturor
WHERE
înregistrărilor
GROUP Specifică criteriul de grupare a înregistrărilor selectate
BY (filtrate)
HAVIN
Specifică criteriul de selecţie a înregistrărilor din grupe
G
ORDER
Specifică criteriul de sortare a înregistrărilor din grupe
BY
Mediul Access SQL admite diverse caractere de înlocuire (tabelul 9.4)
Tabelul 9.4 Rolul caracterelor de înlocuire

Caractere de înlocuire Descriere
* or % Zero sau mai multe caractere

? or _ (underscore) Orice caracter singular
# Orice cifră singulară (0 – 9)
[charlist] Orice caracter în charlist
[!charlist] Orice caracter care nu este în charlist4
Adăugarea de înregistrări
Instrucţiunea ISERT ITO

Se poate folosi în două moduri:
− pentru adăugarea unei singure înregistrări la un moment dat, cu
sintaxa:
ISERT ITO target [(field1[, field2[, ...]])]
VALUES (value1[, value2[, ...]);
− pentru adăugarea mai multor înregistrări la un moment dat, cu
sintaxa:
ISERT ITO target [(field1[, field2[, ...]])] [IN
externaldatabase]
SELECT [source.]field1[, field2[, ...]
4
Funcţie care transformă o expresie într-o valoare de text multilinie cu o linie de separare pentru fiecare valoare
a expresiei originale
141
FROM tableexpression;
unde:
Target Numele tabelului sau interogării în care urmează să se intro
întrgistrări noi;
field1, field2 Numele câmpurilor în care se adaugă date, dacă acestea sunt din
obiectul sursă (target) sau numele câmpurilor din care provin
datele, dacă acestea provin din obiectul sursă;
externaldatabase Calea către o bază de date externă; pentru a descrie această cale se
poate consulta clauza IN;
source Numele tabelului sau interogării din care provin datele;
tableexpression Numele tabelului (tabelelor) din care sunt introduse inregis
Acest argument poate să fie numele unui tabel sau rezultatul
compus din efectuarea operaţiilor INNER JOIN, LEFT JOIN,
RIGHT JOIN sau dintr-o interogare salvată;
value1, value2 Valorile de introdus în câmpurile de date din înregistrările noi.
Fiecare valoare este introdusă în câmpul de date care corespunde
poziţiei valorii în lista de valori: valoarea 1 este introdusă în câmpul
1 al înregistrării noi, valoarea 2 în câmpul 2 etc; pentru câmpurile
de tip text valorile se includ între ghilimele;
INSERT INTO Cuvinte cheie rezervate reprezentând numele instrucţiunii;
VALUES Clauza care specifică lista de valori care urmează să fie introduse în
câmpurile de date sursă;
IN Operatorul specifică calea spre o bază externă;
SELECT Instrucţiunea care specifică numele câmpurilor de date din tabelul
sau interogarea sursă;
FROM Instrucţiunea care specifică numele tabelului (tabelelor) din care
sunt introduse înregistrări.
− Datele care urmează să fie introduse în câmpurile de date sunt specificate
în clauza VALUES, astfel că pentru fiecare câmp trebuie menţionată o
valoare;
− Datele trebuie introduse în ordinea în care câmpurile de date se găsesc în
tabel, ţinând seama de tipul de date al fiecărui câmp, iar dacă într-un
câmp de date nu se găseşte nici o valoare, atunci trebuie introdusă
valoarea NULL;
− Pentru evitarea unor erori la introducerea datelor, se recomandă să se
specifice în mod explicit numele câmpurilor de date, între paranteze
rotunde, după numele tabelului sursă, astfel încât să se poată stabili corect
corespondenţa dintre fiecare câmp de date şi valoarea din lista de valori;
datele de tip caracter trebuie incluse între ghilimele.
Realizarea de copii pentru tabele

Instrucţiunea SELECT ITO
Această operaţie este o altă posibilitate de introducere a datelor în
tabele, în care nu se foloseşte instrucţiunea INSERT. Astfel, pentru copierea
conţinutului unui tabel creat anterior într-un alt tabel nou (creat instantaneu),
se poate folosi instrucţiunea SELECT INTO. Spre deosebire de instrucţiunea
INSERT INTO care introduce înregistrări la sfârşitul unui tabel existent,
instrucţiunea SELECT INTO copiază înregistrările într-un tabel nou. Altfel
spus, INSERT INTO importă înregistrările, iar SELECT INTO exportă
înregistrările. În acest context, instrucţiunea SELECT INTO reprezintă o
excelentă modalitate de a obţine copii ale tabelelor, care se pot folosi pentru a
testa noi instrucţiuni SQL. Sintaxa instrucţiunii este:
142
SELECT field1[, field2[, ...]] INTO newtable [IN
externaldatabase]
FROM source;
unde:
field1, field2 Numele câmpurilor de date de copiat în tabelul nou;
newtable Numele tabelului de copiat, care trebuie să fie conform cu
convenţiile de notare standard. Numele tabelului nou nu
fie acelaşi cu cel al tabelului existent, altfel apar erori de sintaxă;
externaldatabase Calea către o bază de date externă; pentru o descriere mai
amănunţită se poate consulta clauza IN;
source Numele tabelului existent din care sunt selectate înregistrările; sursa
poate conţine mai multe obiecte (tabele sau interogări);
SELECT Numele instrucţiunii care specifică numele câmpurilor de date de
copiat;
INTO Clauza care specifică numele tabelului de copiat;
IN Operatorul care indică calea către o bază de date externă;
FROM Clauza care specifică numele tabelului existent.
Modificarea înregistrărilor
Instrucţiunea UPDATE
Sintaxa instrucţiunii este următoarea:
UPDATE table
SET name field = newvalue
[WHERE criteria];
unde:
table Numele tabelului care conţine câmpurile de date de modificat;
name field Numele câmpului de date care trebuie modificat;
newvalue O expresie care determină valoarea ce va fi introdusă într-un anumit câmp
de date în înregistrările care trebuie modificate. Expresia poate fi orice
combinaţie de operatori, constante, valori literale, funcţii şi nume de
câmpuri de date, controale şi proprietăţi care evaluează o valoare
singulară;
criteria O expresie care determină ce înregistrări vor fi modificate, astfel că
înregistrările care satisfac expresia sunt modificate;
UPDATE Instrucţiunea care specifică tabelul cu datele de modificat;
SET Operatorul care stabileşte expresia a carei valoare trebuie să fie introdusă
în câmpul de date din înregistrarea de modificat;
WHERE Clauza care specifică criteriul de selecţie a înregistrărilor care trebuie
modificate, având o prezenţă opţională; dacă criteriul de selecţie nu apare
în instrucţiune se efectuează modificarea implicită a tuturor înregistrările
din tabel.
− Instrucţiunea UPDATE este folosită în special când se urmăreşte
modificarea mai multor înregistrări sau când înregistrările care trebuie
modificate se găsesc în tabele multiple;
− Modificarea înregistrărilor este ireversibilă, astfel că se recomandă ca
înainte de modificarea acestora să se creeze copii ale tabelelor
respective.
143
Ştergerea înregistrărilor
Instrucţiunea DELETE
Sintaxa instrucţiunii este următoarea:
DELETE [table.*]
FROM table
[WHERE criteria]
unde:
table.* Numele opţional al tabelului din care trebuie şterse înregistrări;
Table Numele tabelului din care trebuie şterse înregistrările;
Criteria O expresie care determină care înregistrări trebuie şterse;
DELETE Instrucţiunea care specifică numele (opţional) al tabelului din care
trebuie şterse înregistrări;
FROM Clauza care specifică numele tabelului din care trebuie şterse
înregistrările;
WHERE Clauza (opţională) care specifică citeriul de selecţie a înregistrărilor
din tabelul specificat de clauza FROM.
− Instrucţiunea DELETE este folosită în special când se urmăreşte
ştergerea în mod selectiv (parţială) a unor înregistrări; dacă clauza
WHERE nu apare ştergerea este totală, ceea ce înseamnă că tabelul va
rămâne numai cu descrierea structurii;
− Ştergerea înregistrărilor este ireversibilă, astfel că se recomandă ca
înainte de ştergerea lor să se creeze copii ale tabelelor respective, astfel
încât să fie posibilă o eventuală folosire ulterioară.
9.3.8.3. Unirea mai multor tabele
Instrucţiunea SELECT cu diverşi operatori

Una dintre cele mai puternice facilităţi ale mediului Access SQL o
reprezintă unirea instantanee a tabelelor în interogările de regăsire a datelor.
Uniunile dintre tabele sunt printre cele mai importante operaţii care se pot
efectua folosind instrucţiunea SELECT. După cum se ştie, bazele de date
relaţionale sunt astfel proiectate încât datele conţinute sunt împărţite în mai
multe tabele corelate prin intermediul unor date comune, de unde şi numele
de proiectare relaţională.
În acest mod divizarea datelor în mai multe tabele permite o stocare
mai eficientă, o manipulare mai facilă şi o scalabilitate mai ridicată. Dar,
pentru a fi regăsite, folosind o singură instrucţiune SELECT, este totuşi
necesară asocierea tabelelor, altfel spus crearea unei uniuni dintre tabele.
Folosind o sintaxă specială a instrucţiunii SELECT, se pot asocia mai multe
tabele astfel încât să se returneze o singură secvenţă de înregistrări, iar
uniunea creată instantaneu să selecteze înregistrările corecte din fiecare tabel.
Trebuie precizat că, o uniune dintre tabele nu reprezintă o entitate

fizică, adică nu există în tabelele reale din baza de date. O uniune dintre
tabele este astfel creată încât să satisfacă cerinţele unei aplicaţii şi persistă
numai pe durata efectuării interogării. Pentru a preveni o eventuală
ambiguitate în ceea ce priveşte identificarea câmpurilor de date este necesar
să se specifice numele tabelului şi numele câmpului de date, separate printr-
un punct. În caz contrar, mediul Access SQL va returna un mesaj de eroare.
În funcţie de scopul urmărit privind unirea tabelelor, mediul Access
SQL permite realizarea mai multor tpuri de uniuni anume:
144
− uniuni interioare sau echiuniuni, adică uniuni bazate pe
verificarea egalităţii datelor conţinute de două tabele; se foloseşte
o sintaxă a clauzei FROM, în care se specifică în mod explicit
tipul uniunii cu operatorul implicat INNER JOIN;
− uniuni exterioare, în care sunt incluse câmpuri de date dintr-un
tabel care nu dispun de câmpuri de date asociate într-un alt tabel
conex; sintaxa folosită pentru crearea unei astfel de uniuni are
uşoare variaţii, în funcţie de implementarea SQL, astfel că în
clauza FROM poate fi inclus operatorul LEFT JOIN sau
operatorul RIGHT JOIN;
− autouniunile, în care există posibilitatea de a efectua referire la
acelaşi tabel de mai multe ori într-o singură instrucţiune
SELECT; pentru a evita ambiguităţile privind referirile la acelaşi
tabel se folosesc cuvinte alias diferite, create cu operatorul AS;
− uniuni naturale, în care se selectează numai câmpurile de date
care sunt unice; aceasta se realizează folosind un caracter de
înlocuire (SELECT *) pentru un tabel şi sub-seturi explicite ale
câmpurilor de date pentru toate celelalte tabele.
Operatorul INNER JOIN este folosit pentru a stabili legături între
înregistrările din două tabele, care conţin un câmp de date comun, operatorul
având sintaxa următoare:
FROM table1 IER JOI table2 O table1 field1
compopr table1.field2
unde:
table1, table2 Numele tabelelor din care sunt combinate
înregistrările;
field1, field2 Numele câmpurilor de date care sunt unite; dacă nu
sunt numerice, aceste câmpuri trebuie să fie de
acelaşi tip de date, dar nu trebuie să aibă acelaşi
nume;
compopr Orice operator relaţional: "=," "<," ">," "<=," ">=,"

"<>";
FROM Clauza care specifică numele celor două tabele unite
prin operatorul INNER JOIN;
INNER JOIN Operatorul care uneşte cele două tabele.
9.3.8.4. Combinarea interogărilor
Instrucţiunea SELECT cu operatorul UIO

Mediul Access SQL permite efectuarea mai multor interogări
(instrucţiuni SQL multiple) şi returnarea rezultatelor ca un singur set de
rezultate ale interogării denumite interogări combinate. Astfel de interogări se
pot folosi pentru:
− returnarea unor înregistrări structurate în mod asemănător,
preluate din tabele diferite, într-o singură interogare;
− efectuarea unor interogări multiple asupra înregistrărilor dintr-un
singur tabel şi returnarea rezultatelor într-o singură interogare.
În cele mai multe cazuri, combinarea a două interogări din acelaşi tabel
are acelaşi rezultat ca şi o singură interogare cu mai multe clauze WHERE.
Astfel, instrucţiunile SELECT cu mai multe clauze WHERE se pot folosi ca
145
interogări combinate. Interogările SQL se mai pot combina folosind

operatorul UNION, care permite asocierea unor instrucţiuni SELECT
multiple, plasând operatorul între instrucţiunile SELECT. Rezultatele fiecărei
interogări pot fi combinate într-un singur set de rezultate. În limbajul ANSI
SQL nu există nici o limită privind numărul de instrucţiuni SELECT care se
pot combina, totuşi, în practică este necesar să se ţină seama de unele reguli
de folosire a operatorului UNION:
− interogarea compusă trebuie să fie alcătuită din două sau mai
multe instrucţiuni SELECT, separate prin operatorul UNION;
− fiecare interogare din interogarea compusă trebuie să conţină
aceleaşi câmpuri de date, expresii sau funcţii agregat;
− tipurile de date trebuie să fie compatibile, exceptând acele tipuri
de date pe care SQL le poate converti în mod implicit.
Operatorul UNION este operatorul care se foloseşte pentru combinarea de
instrucţiuni SELECT, în scopul simplificării într-o mare măsură a unor clauze
WHERE complexe şi returnarea sub forma unei singure interogări complexe
de înregistrări din tabele multiple, care include sau exclude înregistrările
duplicate.
Sintaxa operatorului UNION este următoarea:
[TABLE] query1 UNION [ALL] [TABLE] query2
[UNION [ALL] [TABLE] queryn [ ... ]]
unde:
query1-n O instrucţiune SELECT, numele unei interogări
numele unui tabel stocat precedat de cuvântul TABLE;
UNION Numele opertorului de combinare a interogărilor;
ALL Numele operatorului care specifică afişarea tuturor înregistrărilor
care satisfac fiecare condiţie
9.3.8.5. Expresii şi funcţii în mediul ACCESS SQL

O definiţie exhaustivă a noţiunii de expresie este dificil de formulat
pentru că sintaxa multor instrucţiuni şi chiar expresii include termenul
Expression sau un termen al unui tip specific de expresie cum este
TableSubquery (o subinterogare tabel care returnează mai multe înregistrări).
Expresiile sunt permise în anumite părţi ale instrucţiunilor, iar unele părţi din
instrucţiuni permit numai un tip specific de expresie sau cu o proprietate
specifică. Dacă nu se specifică altfel, orice expresie SQL este permisă
oriunde cuvântul Expression apare în sintaxa oricărei construcţii de limbaj. O
expresie Access SQL poate conţine orice combinaţie de operatori, constante,
variabile, funcţii, nume de câmpuri de date şi alte elemente de sintaxă
specifice, care după evaluarea expresiei se returnează, în general, un singur
rezultat. Expresiile se pot folosi în diferite moduri, ca de exemplu: stabilirea
unor proprietăţi şi argumente de acţiuni, formularea unor criterii de selecţie
sau definirea unor câmpuri calculate în interogări. Cu toate că există o
diversitate de expresii în mediul Access SQL, totuşi, o grupare este posibilă,
astfel se disting:
− expresii generale, care după evaluare returnează un rezultat care
poate fi de orice tip;
− expresii booleane, care după evaluare returnează un rezutat de tip
boolean;
− expresii numerice, care după evaluare returnează un rezutat de tip
numeric;
− expresii caracter, care după evaluare returnează un rezultat de tip
caracter;
146
− expresii Date/time, care după evaluare returnează un rezultat de
tip data calendaristică (an, lună, zi, oră, minut, secundă).
O definiţie exhaustivă a noţiunii de funcţie este, de asemenea, dificil
de formulat, datorită diversităţii de funcţii disponibile, scopului în care se
folosesc şi varietăţii de tipuri de date implicate în reprezentarea sintactică.
Într-un mod mai simplist, o funcţie este o regulă prin care valorile unei
variabile determină valorile unei alte variabile, astfel încât valorile celei de a
doua variabile sunt unic determinate de valorile primei variabile.
Cu toată diversitatea de funcţii permise în mediul Access SQL, totuşi,
o grupare a acestora este posibilă, astfel se disting:
− funcţii agregate - Sum(), Avg(), Min(), Max(), Count(), StDev(),
Var(), First(), Last() etc.;
− funcţii scalare – String(), Numeric(), Date() etc.
Funcţiile agregate se folosesc în interogări (gueries), expresii
agregate (aggregate expressions) şi în alte construcţii de limbaj (tabelul 9.5).
Tabelul 9.5 Principalele funcţii agregate

Funcţia Scopul folosirii Tipuri de date
Calculează suma datelor dintr-un Number, Date/Time,
Sum câmp de date Currency şi
AutoNumber
Calculează media valorilor dintr- Number, Date/Time,
Avg un câmp de date Currency şi
AutoNumber
Determină valoarea minimă dintr- Number, Date/Time,
un câmp de date Currency şi
Min
AutoNumber
Determină valoarea maximă dintr- Number, Date/Time,

Max un câmp de date Currency şi
AutoNumber
Calculează numărul valorilor Text, Memo,
dintr-un câmp de date, fără valorile Number, Date/Time,
de tip Null (blank) Currency,
Count
AutoNumber,
Yes/No şi OLE
Object
Determină abaterea standard a Number, Date/Time,
StDev valorilor dintr-un câmp Currency şi
AutoNumber
Determină variaţia valorilor dintr- Number, Date/Time,
Var un câmp de date Currency şi
AutoNumber
Determină prima valoare dintr-un Text, Number,
câmp de date Date/Time,
First
Currency şi
AutoNumber
Determină ultima valoare dintr-un Text, Number,
câmp de date Date/Time,
Last
Currency şi
AutoNumber
Funcţia Sum() calculează suma datelor conţinute de un câmp de date
147
specificat într-o interogare, având sintaxa următoare:

Sum(expr)
unde: expr reprezintă o expresie de tip şir prin care se identifică câmpul de
date ce conţine datele numerice din care se calculează suma; operanzii
expresiei pot fi: numele unui câmp de date dintr-un tabel, o constantă sau o
funcţie, care poate fi intrinsecă sau definită de utilizator, dar nu una dintre
alte funcţii agregate SQL. Funcţia Sum() ignoră înregistrările care conţin
câmpuri de date de tip Null.
Funcţia Avg() calculează media aritmetică a datelor conţinute de un

câmp de date specificat într-o interogare, având sintaxa următoare:
Avg(expr)
unde: expr reprezintă acelaşi tip de expresie ca şi funcţia Sum, dar pentru
calculul mediei aritmetice; funcţia Avg ignoră înregistrările cu câmpuri de
date de tip Null.
Funcţiile Min() şi Max() determină valoarea minimă, respectiv cea

maximă din datele conţinute de un câmp de date specificat într-o interogare,
având sintaxa:
Min(expr) / Max(expr)
calculul minimului şi maximului.
Funcţia Count() calculează numărul de înregistrări dintr-o

interogare, având sintaxa următoare:
Count(expr)
calculul numărului de înregistrări dintr-o interogare; funcţia Sum nu
calculează numărul de înregistrări care conţin câmpuri de date Nul, exceptând
funcţia cu asterisc (*), care include în calcul şi înregistrările care conţin
câmpuri de date Nul; Count(*) este considerabil mai rapidă decât
Count([ume câmp]).
Funcţiile StDev() şi StDevP() determină abaterea standard pentru o

parte dintr-o mulţime, respectiv pentru o mulţime, reprezentând datele dintr-
un câmp de date specificat al unei interogări, având sintaxa următoare:
StDev(expr) / StDevP(expr)
calculul abaterii standard; dacă interogarea conţine mai puţin decât două
înregistrări (sau nicio înregistrare, pentru funcţia StDevP), atunci funcţiile
returnează o valoare Null (care indică că abaterea standard nu poate fi
calculată).
Funcţiile Var() şi VarP() determină variaţia pentru o parte dintr-o

mulţime, respectiv pentru o mulţime, reprezentând datele dintr-un câmp de
date specificat al unei interogări, având sintaxa următoare:
Var(expr) / VarP(expr)
148
calculul abaterii standard; dacă interogarea conţine mai puţin de două
înregistrări, atunci funcţiile Var şi VarP returnează o valoare Null, deci
variaţia nu poate fi calculată).
Funcţiile First() şi Last() returnează prima valoare, respectiv ultima

valoare dintr-o mulţime de date dintr-un câmp de date al unei interogări,
având sintaxa:
First(expr) / Last(expr)
determi-narea primei, respectiv ultimei valori dintr-o mulţime.
Funcţiile scalare sunt funcţii care operează pe o singură valoare de
date şi care returnează tot o singură valoare de date determinată de valoarea
argument.
Dintre cele mai folosite funcţii scalare se pot menţiona în tabelul 9.6.
Tabelul 9.6 Principalele funcţii scalare

Funcţia Descrierea folosirii funcţiei
UCASE(c) Converteşte un câmp de date la caractere
mari
LCASE(c) Converteşte un câmp de date la caractere
mici
MID(c,start[,end]) Extrage caractere dintr-un câmp de date de
tip text
LEN(c) Returnează lungimea unui câmp de date
INSTR(c,char) Returnează poziţia numerică a unui caracter
text
LEFT(c,number_of_char) Returnează partea stângă a unui câmp de tip
text
RIGHT(c,number_of_char) Returnează partea dreaptă a unui câmp de
tip text
ROUND(c,decimals) Rotunjeşte un câmp numeric la număr de
zecimale
MOD(x,y) Returnează restul unei operaţii de împărţire
NOW() Returnează data calendaristică a sistemului
curent
FORMAT(c,format) Schimbă modul cum un câmp de date este
afişat
DATEDIFF(d,date1,date2) Folosită pentru efectuarea de clacule cu
date
Dintre multiplele facilităţi oferite de mediul Access SQL au fost

prezentate numai cele care sunt frecvent folosite în crearea şi exploatarea
bazelor de date, ca ilustrare a posibilităţilor de creare şi consultare a bazelor
de date, standardul SQL fiind folosit majoritatea SGBD-urilor actuale.

149

Prin particularităţile arhitecturale şi de exploatare, Microsoft Access este un mediu de
programare pentru gestiunea bazelor de date relaţionale MS-Access.
O bază de date MS-Access se poate defini ca fiind o colecţie de obiecte:
− Tables (tabele),
− Queries (interogări),
− Forms (formulare),
− Reports (rapoarte),
− Macros (comenzi macro),
− Modules (module program),
− Pages (pagini Web).
Colecţia de obiecte, prin care se poate defini o bază de date în SGBD Microsoft Access, se
caracterizează prin interdependenţa şi interacţiunea obiectelor conţinute în scopul gestionării bazelor
de date relaţionale şi realizării de aplicaţii complexe. Astfel, în tabele (Tables) sunt stocate date
introduse de la tastatură prin formulare (Forms) sau extrase prin interogări (Queries) şi sunt afişate
sau tipărite rezultate ale prelucrării acestor date sub formă de rapoarte (Reports) sau sunt accesate date
din pagini Web (Pages). Pentru realizarea interogărilor, formularelor şi rapoartelor se pot folosi
comenzi macro (Macros) şi/sau proceduri VBA (Modules).
SQL (Structured Query Language) este folosit frecvent pentru gestiunea bazelor de date
organizate structural conform modelului de date relaţional. SQL a fost dezvoltat şi comercializat de
firma IBM prin anii ’70, ceea ce i-a asigurat o mare răspândire în gestiunea bazelor de date relaţionale.
Principala aplicaţie a limbajului SQL efectuată de utilizatori, constă, după cum rezultă din denumirea
limbajului, în interogarea bazelor de date.
− Bază de date relaţională
− Bază de date orientată pe obiecte
− Bază de date relaţional-obiectuală
− Sistem de Gestiune a Bazelor de Date
− Obiecte ale bazei de date Access: table, query, form, report, page, module, macro
− Limbaj standard de interogare a bazelor de date

1. Ce tipuri de obiecte pot fi incluse într-o bază de date realizată cu MS Access?
2. Cum pot fi actualizate datele dintr-o bază de date Access?
3. Ce este cheia primară şi la ce poate fi folosită?
4. Care sunt diferenţele între comenzile ALTER TABLE şi INSERT?
5. Ce comenzi oferă SQL pentru lucrul cu structura bazei de date?
Teme practice
A. Se consideră două structuri de date Excursie şi Turist:
EXCURSIE
Valori proprietăţi
Atribute Tip date
câmpuri de date
Cod excursie Numeric Întreg
Denumire Text 30 caractere
Data plecării Data calendar Short Date
Număr zile Numeric Întreg
150
Cost excursie Numeric Întreg lung
TURIST
Valori proprietăţi
Atribute Tip date
câmpuri de date
Nume Text 20 caractere
Prenume Text 30 caractere
Sumă plătită Numeric Întreg lung
Vârstă turist Numeric Întreg
Cod excursie Numeric Întreg
Lucrând în modul QBE se cere:

a. să se creeze obiectele de tip Table Excursie şi Turist şi legăturile dintre aceste obiecte,
cu cheia primară pe câmpul de date Cod excursie din obiectul Excursie, inclusiv
regulile de integritate referenţială şi să se introducă cel puţin zece articole (înregistrări);
b. se creeze un obiect de tip Query în care să se preia: câmpurile de date: Cod excursie,
Denumire, ume, Prenume, Data plecării, umăr zile, Sumă plătită;
c. să se creeze trei obiecte de tip Form, care să fie folosite pentru actualizarea
înregistrărilor din cele două obiecte Table;
d. să se creeze un obiect de tip Report pentru a afişa toţi turiştii care au plătit
excursia la care s-au înscris şi totalul sumelor plătite de aceşti turişti.
B. Folosind limbajul SQL să se realizeze următoarele cerinţe:

1. Se consideră structura de date denumită Clienti având atributele urmă-toare: ClientID de tip
numeric, ume client de tip text(20), Prenume client de tip text(20), umar telefon de tip
numeric (întreg), Cont email de tip text(20), umar comenzi de tip numeric. Se cere:
a. să se creeze un tabel tClienti, conţinând câmpurile de date menţionate;
b. să se atribuie lungimea specificată şi să se asocieze tipul de date menţionat;
c. să se atribuie câmpurilor de date ClientID, ume client şi Prenume client clauza NOT
NULL.
2. Pentru tabela tClienti, cu structua definită la punctul 1, se cere:
a. crearea unui index simplu asociat câmpului de date ClientID, în care datele sunt sortate
(implicit) în ordine crescătoare (ASC);
b. crearea unui index cu o singură cheie primară asociată unui câmp de date, folosind
clauza WITH şi oţiunea PRIMARY;
c. crearea unui index pentru a preveni introducerea de date nule într-un câmp de
date folosind opţiunea DISALLOW NULL.
3. Pentru tabela tClienti, cu structua definită la punctul 1, se cere:
a. să se regăsească toate înregistrările din tabelul tClienti;
b. să se selecteze înregistrarea din tabelul tClienti care conţine în câmpul de date Client
un anumit număr de client specificat;
c. să se afişeze numărul de înregistrări din tabelul tClienti.
151

1. În SELECT, o expresie logică asociată clauzei WHERE conţine ca operanzi:
a. un nume de câmp de date
b. o expresie relaţională
c. o constantă şir de caractere
d. o constantă numerică
2. Din constrângerile între tabele fac parte:
a. constrângerile de înregistrare
b. constrângerile de nuplu
c. constrângerile de domeniu
d. constrângerile de integritate referenţială
3. Ce operaţii nu pot fi realizate printr-o cerere de interogare de tip selecţie:
a. actualizarea datelor din tabele
b. selecţia datelor pe baza unor criterii
c. utilizarea unor funcţii de agregare
d. preluarea unor parametri externi pentru introducerea unor condiţii de selecţie
4. Controalele dintr-un formular pot asigura:
a. afişarea proprietăţilor pentru câmpurile de dată
b. executarea unor acţiuni
c. definirea unor caracteristici din structura tabelei
d. afişarea datelor
5. Elementele de sintaxă incluse între acolade ({}) şi separate prin bară verticală (|) sunt:
a. elemente opţionale
b. elemente din care trebuie să se aleagă numai un singur element
c. elemente care conţin spaţii
d. elemente care conţin caractere nerecunoscute de SQL
6. O bază de date reprezintă:
a. structură din memoria externă
b. datele, structura datelor şi legăturilor dintre date
c. numai datele prelucrate în cadrul unei aplicaţii
d. un software aplicativ
7. Care dintre proprietăţi specifică reguli de validare pentru introducerea datelor într-un câmp al
unei tabele a bazei de date:
a. Caption
b. Validation Rule
c. Validation Text
d. Required
8. Care dintre tipurile de dată reprezintă un număr cu ordonare automată:
a. Number
b. Lookup Wizard
c. AutoNumber
d. Hyperlink
9. Cererile de interogare de tip selecţie se pot utiliza pentru:
10. O cheie externă reprezintă:

a. un atribut cu valori unice din cadrul entităţii
b. un atribut ce corespunde cheii primare a relaţiei cu care este stabilită o corespondenţă
c. atributele entităţii care au cu valori nenule
d. echivalentul unei asocieri între entităţi
152
153
SOLUŢII IFORMATICE PETRU DOMEIUL ECOOMIC
Cuprins
10.1. Introducere
10.3.1. Sisteme informatice folosite în domeniul economic
10.3.2. Integrarea IT – cerinţă actuală a sistemelor informatice
10.1. Introducere
În prezent, există pe piaţa software-ului
software o gamă diversificată de
produse informatice destinate pentru asigurarea gestiunii tranzacţiilor
aferente activităţilor desfăşurate în unităţile economice şi pentru a
furniza fondul informaţional necesar fundamentării procesului
decizional. În general, aceste produse sunt modularizate în funcţie de
procesele necesare funcţionării unei unităţi economice. Dezvoltarea
unor astfel de componente software foloseşte un suport informatic
variat, ceea ce le conferă caracteristici de funcţionare şi de fibilitate
fi
diferite, unele fiind produse “la raft”, în timp ce altele pot fi adaptate
şi personalizate în funcţie de cerinţele şi preferinţele utilizatorilor

- înţelegerea necesităţii utilizării sistemelor informatice în
unităţile domeniului economic;
economic
- cunoaşterea modului de aanaliză a problemelor supuse
informatizării;
- cunoaşterea principalelor funcţii realizate de sistemele
informatice integrate;
- cunoaşterea facilităţilor
lităţilor oferite de integrarea soluţiilor
informatice.

studiu
– studenţii vor cunoaşte aspectele semnificative privind

utilizarea sistemelor informatice;
informatice
– studenţii vor cunoaşte funcţionalitatea unui sistem
informatic utilizat într-oo unitate economică;
economică
– studenţii vor cunoaşte specificul sistemelor informatice
folosite în domeniul hotelier.
154
10.3.1. Sisteme informatice folosite în domeniul economic
Pentru mediul de afaceri românesc au fost implementate o

soluţii informatice performante menite să conducă la creşterea
eficienţei economice a unităţilor pe care le deservesc.
Sistemul informatic Wizcount
Acest produs software reprezintă o soluţie de gestiune

economică şi de management pentru unităţile mici şi mijlocii, fiind
adaptat pentru lucrul în reţea.
Dispune de mai multe module intercorelate, care
funcţionează ca un sistem ERP (Enterprise Resource Planning),
astfel încât după preluarea datelor în sistem, actualizează o bază de
date centralizată, prin intermediul căreia se poate realiza urmărirea
informaţiilor în timp real la nivel operativ şi managerial. Un avantaj
notabil al acestui produs informatic îl reprezintă posibilitatea de
generare a raportărilor conform standardelor internaţionale, precum şi
compatibilitatea între acestea şi cele realizate conform legislaţiei
româneşti. Produsul Wizcount dispune şi de instrumente manageriale
pentru analize conform activităţilor în derulare.
Sistemul informatic Siveco Applications
Un alt produs software integrat de administrare a unei unităţi

economice mari este Siveco Applications. Este un produs cu o
structură modulară, adaptat economiei digitale, care pune accentul pe
analiza şi valorificarea informaţiilor stocate într-o bază de date şi care
foloseşte un nivel de sinteză, reprezentat de un tablou de bord. În
afara tabloului de bord, pentru gestiunea comercială, produsul Siveco
include un modul de analiză, care permite efectuarea unor analize
detaliate care redau cauzele unei anumite stări de fapt sau care oferă
posibilitatea realizării unor previziuni ce sunt folosite în activitatea
managerială. Siveco Applications este unprodus modern prin care se
asigură posibilitatea de planificare, urmărire operativă, control şi
prognoză a activităţilor defăşurate în carul unei unităţi economice.
Sistemele de tip CRM (Custom Relationship Management)
Având în vedere cele prezentate se poate concluziona că

alinierea sistemelor TIC la cerinţele managementului proceselor de
business, asigurând continuitatea şi dezvoltarea afacerilor unei
entităţi economice, este absolut necesară. Acestui deziderat îi răspund
155
şi sistemele integrate de programe din clasa sistemelor CRM (Custom

Relationship Management), destinate managementului relaţiilor cu
clienţii, din care fac parte şi produse informatice moderne, care au
început să fie implementate şi în unităţile mediului economic
românesc: Microsoft Dynamics CRM, Siebel, SAP – CRM, Aplicor,
Entellium, Rightnow, Onyx, Pivotal, Sisteme Open Source: Amteil,
Dafodill, SugarCRM, Vtiger, precum şi sistemele româneşti:
TeraSoft CRM, Softexpert etc.
În cadrul produsului Microsoft Dynamics CRM problematica
complexă a relaţiilor cu clienţii este abordată din perspectiva
integrării a trei domenii:
− managementul procesului de vânzare – SALES;
− managementul campaniilor de marketing –
MARKETING;
− managementul activităţii de service – SERVICE
Interacţiunea dintre utilizator şi sistemul CRM se realizează
prin intermediul unei interfeţe grafice, relativ simple, care respectă
standardele sistemelor Windows şi care este compusă dintr-un sistem
de meniuri şi formulare electronice. Fereastra produsului Microsoft
Dynamics CRM are în partea stângă un panou de navigare în care
sunt incluse 6 butoane pentru selecţia uneia dintre următoarele arii de
comenzi: Workplace, Sales, Marketing, Sevice, Settings şi Resource
Center.
Modulul SALES este o componentă de bază a produsului
Microsoft Dynamics CRM prin care se realizează eficientizarea
activităţilor desfăşurate în cadrul unei entităţi economice, activităţi
care vizează: fidelizarea clienţilor tradiţionali, adăugarea de noi
clienţi, creşterea volumului vânzărilor etc.
Modulul MARKETIG asigură gestionarea activităţilor de
marketing. Sistemul CRM include o serie de proceduri prin care se
poate susţine managementul campaniilor de marketing:
− planificarea campaniei de marketing (activităţi, sarcini cu
termene şi responsabilităţi);
− întocmirea bugetului şi urmărirea costurilor;
− crearea şi segmentarea listelor pentru clienţii ţintă şi
pentru produsele promovate;
− execuţia şi controlul campaniei de marketing;
− colectarea şi analiza răspunsurilor;
− evaluarea numărului de potenţiali clienţi, ca rezultat al
campaniei de marketing.
Sisteme informatice folosite în turism
În prezent, turismul a ajuns să reprezinte unul dintre cele mai

importante sectoare din societatea modernă, jucând un rol hotărâtor în
economia europeană, în sensul că efectele pe care le produce
influenţează viaţa şi civilizaţia în plan social, cultural şi economic. La
începutul sec. XXI, structura industriei turistice este marcată de
mutaţii semnificative, datorate schimbărilor sociale şi economice din
societatea europeană, referitoare la stilul de viaţă, organizarea muncii,
precum şi impactului mediului Internet.
Generalizarea tehnologiilor Internet – Intranet – Extranet
produc unele mutaţii semnificative în managementul şi marketingul
156
serviciilor turistice, asigurând satisfacerea solicitărilor informaţionale
în continuă creştere a consumatorilor moderni de produs turistic. Un
alt aspect semnificativ legat de noile soluţii informatice destinate
activităţilor turistice îl constituie facilităţile pentru integrarea şi/sau
comunicarea cu alte produse informatice similare sau din domenii
care interacţionează cu domeniul turismului.
Mediul Internet permite diversificarea ofertei turistice şi o
extindere corespunzătoare a cerinţelor de informare ale
consumatorilor de produs turistic. Este totodată stabilit că turiştii
trebuie să circule – să consume produsul – pentru a experimenta ceea
ce cumpără. Alte două caracteristici sunt complexitatea şi
independenţa.
În era digitală toată lumea este în interesată de rezultate, de
diverse răspunsuri imediate, de informaţii personalizate, ceea ce
mediul Internet furni-zează cu operativitate, devenind astfel şi o cale
pentru abordarea turismului la nivel global. Utilizarea pe scară largă a
facilităţilor oferite de Internet în domeniul turismului a produs o
adevărată revoluţie prin faptul că:
− cresc posibilităţile de informare pentru potenţialii turişti;
− oferă mult mai multe opţiuni, ceea ce stimulează motivaţia
turistică;
− nu se află în proprietatea sau sub controlul unui individ sau
organizaţii;
− înregistrează o diversificare continuă a resurselor
informaţionale şi a serviciilor oferite la nivel global;
− este un mediu flexibil şi mobil.
Utilizatorii/clienţii mediului Internet, interesaţi de produse
şi/sau servicii, în general, de servicii turistice, în particular, sunt în
căutare de:
− comoditate ,
− transparenţă,
− garantarea,
− securitate şi siguranţă,
− educaţie,
− punctualitatea.
Astfel, în componenta Front-Office, în care se grupează
modulele sistemului informatic ce tratează activităţile desfăşurate în
cadrul recepţiei şi serviciile prestate turiştilor se regăsesc, în general,
următoarele module:
− Reservation – pentru înregistrarea şi procesarea
rezervărilor de locuri de cazare, inclusiv pentru
rezervările online;
− Allotement – pentru administrarea rezervărilor fără
confirmare;
− Yield Management – pentru politica tarifară;
− Packages – pentru operarea unor grupuri de servicii
solicitate de turişti;
− Check-In – pentru efectuarea şi gestionarea tuturor
operaţiilor specifice intrării turistului în hotel;
− Check-Out – pentru efectuarea tuturor operaţiilor
specifice ieşirii turistului din hotel;
− Reporting System – pentru generarea rapoartelor privind:
rezervările, cazările, istoricul turiştilor, situaţia
157
prestaţiilor (ight Audit), prognoza gradului de ocupare a

hotelului pe anumite perioade, pe tipuri de camere etc.;
− Concierge – pentru asigurarea serviciilor de informare-
documentare solici-tate de manageri, salariaţii hotelului,
turişti.
Pe lângă componenta Front-Office, sistemele informatice de
procesare a tranzacţiilor din domeniul hotelier includ şi o
componentă Back-Office, care se regăseşte în toate sistemele de
gestiune implementate în toate unităţile din domeniul economic,
deoarece într-un hotel/lanţ hotelier se regăsesc aceleaşi activităţi ca în
oricare întreprindere. Această componentă include gestionarea
tranzacţiilor referitoare la activităţile de: gestiune financiar-contabilă,
comercial, aprovizi-onare, resurse umane etc.
În afara acestor componente, în sistemele informatice
integrate de gestiune hotelieră se mai regăsesc şi componente care au
rolul de a gestiona tranzacţiile ce se realizează în restaurantele,
barurile, room-service-ul etc. care funcţionează în cadrul unităţii
hoteliere sau complexului hotelier, componentă care nu are însă o
denumire consacrată, uneori regăsindu-se, parţial sau total, în Front-
Office, dar care se integrează structural celorlalte două componente
de bază. Indiferent de denumirea pe care o are, cel mai adesea se
foloseşte chiar denumirea de Point of Sale – puncte de vânzare, prin
această componentă se realizează gestionarea automată a tranzacţiilor
aferente punctelor de vânzare existente în cadrul hotelului/lanţului
hotelier. O altă componentă, aflată în plină dezvoltare, care se
regăseşte în sistemele informatice din domeniul hotelier este
componenta care face legătura cu sistemele globale de rezervare şi
care asigură operarea rezervărilor online (rezervări prin Internet).
Sistemele informatice de gestiune hotelieră, prin soluţiile de
prelucrare pe care le oferă, prin sistemul de rapoarte pe care le poate
realiza la date prestabilite sau la cerere, sunt folosite pentru
îmbunătăţirea managementului şi marketingului, mărind prin aceasta
profitabilitatea agentului economic, iar prin integrare, a sectorului
turistic în ansamblu. Unele prezentări a acestor produse informatice
se regăsesc ca ofertă software în site-urile publicate în mediul
Internet. Astfel de facilităţi sunt dezvoltate în sistemele informatice
pentru management (MIS– Management Information System), care
dispun de funcţii avansate de susţinere a procesului decizional.
Aceste funcţii sunt accesate de către managerii din turism prin
interfeţe care sunt folosite la integrarea componentelor şi accesarea
operativă a resurselor informaţionale în vederea susţinerii procesului
decizional.
Dintre funcţiile generale realizate de un sistem informatic
integrat cele mai importante se referă la:
− asigurarea rezervărilor multiple pe aceeaşi comandă
(cerere de rezervare);
− operarea rezervărilor on-line;
− posibilitatea de rezervare pe număr de cameră sau pe tip
de cameră;
− autoasignarea camerelor pentru realizarea rapidă a
rezervărilor de grup;
− realizarea rapoartelor pentru managementul activităţii de
recepţie.
158
Alte funcţii importante pentru management incluse în
sistemele informatice de ultimă generaţie se referă la:
− posibilitatea de acordate a unor tarife diferenţiate pentru
zilele săptămânii, pentru grupuri, pentru turiştii fideli
(sistemele includ posibilităţi de modificare a tarifelor,
chiar şi pentru o singură perioadă de cazare);
− posibilităţi diverse de facturare şi efectuare a plăţilor;
− întocmirea de rapoarte privind starea camerelor într-o
anumită perioadă;
− întocmirea raportărilor operative zilnice, lunare,
trimestriale sau anuale;
− asigurarea unor opţiuni speciale privind interfaţa cu
sistemele globale de rezervare, precum şi cu centrala
telefonică digitală, cu casele de marcaj, cu sistemele de
verificare a cărţilor de credit, cu sistemele de recuperare
automată a datelor în caz de incident etc.;
− asigurarea şi înregistrarea unor servicii suplimentare
solicitate de turişti;
− urmărirea activităţilor desfăşurate în punctele de vânzare;
− integrarea cu alte module şi cu alte sisteme informatice.
Competiţia puternică existentă în etapa actuală, privind
produsele informatice folosite în industria hotelieră a indus
dezvoltarea şi realizarea unor soluţii informatice integrate care să
asigure, în mod profesional, pe lângă cerinţele de gestiune şi cerinţele
manageriale. Astfel de soluţii sunt sistemele Fidelio, Opera etc. care
sunt folosite în hoteluri şi lanţuri hoteliere aflate în peste 100 de ţări
din întreaga lume.
De exemplu, pachetul de programe Fidelio oferă un plus de
funcţionalitate, ceea ce a făcut ca acest produs informatic să fie
achiziţionat şi să funcţioneze eficient în multe unităţi hoteliere, unele
dintre acestea fiind chiar unităţi de referinţă în domeniul turismului
pe plan internaţional.
În cadrul pachetului Fidelio există şi posibilitatea de
informare a utilizatorului privind care tarif şi care tip de camera este
disponibil la un moment dat. Negocierea şi tehnicile de vânzare sunt
încorporate, iar variantele pot fi propuse pe baza analizei datelor.
Eficienţa produsului Fidelio poate fi analizată şi prin accesul rapid la
formularul de rezervare, combinat cu profilul turistului, al companiei,
al agenţiei de turism şi istoricul tranzacţiilor.
Prin implementarea pachetului Fidelio se oferă şi o serie de
avantaje privind gestiunea grupurilor. Modulul de management al
grupurilor poate să gestioneze, de exemplu, o conferinţă oricât de
complexă ar fi, excursii sau rezervări de bilete de avion. Se poate
obţine şi un grad satisfăcător de operativitate prin reducerea timpului
consumat cu completarea hârtiilor, odată cu folosirea pachetelor de
servicii, facturării pe firmă, acordarea de tarife diferenţiate, ca o
completare la istoricul grupului.
Parte a produsului Fidelio este şi modul RoomRack, prin
intermediul căruia se poate prezenta, într-un format grafic, gradul de
ocupare pe zi, pe săptămână, pe lună.
Facilităţi similare oferă şi sistemul de gestiune şi
management hotelier Opera, care tinde să înlocuiască sistemul
Fidelio, prin faptul că asigură o gamă mai mare de funcţii, fiind
159
preferat de mai mulţi beneficiari.
Folosirea resurselor mediului Internet în turism
Activitatea unităţilor de turism se finalizează prin diferite

servicii destinate pieţei interne sau externe. În calitate de prestator de
servicii, întreprinderea turistică are relaţii permanente cu piaţa,
concomitent, intervine şi în calitate de beneficiar pentru bunurile şi
serviciile necesare organizării şi desfăşurării propriei activităţi.
Mobilitatea deosebită a fenomenelor pieţei în condiţiile folosirii
resurselor mediului Internet impune întreprinderilor turistice
modalităţi noi de implicare în mecanismul acesteia, o capacitate
sporită de reacţie faţă de cerinţele pieţei. Piaţa on-line de turism poate
fi similară cu o arenă globală, în care cumpărători (agenţi de turism şi
persoane fizice) şi vânzători (agenţii de turism şi persoane fizice)
cooperează pentru a face schimburi de informaţii şi de servicii
turistice.
Sisteme globale de rezervare
Printre cele mai eficiente instrumente care s-au dezvoltat în

Internet se numără şi sistemele globale de distribuţie (GDS - Global
Distribution System). Înaintea acestora, rezervarea unui billet la
liniile aeriene era o adevărată problemă.
Liniile aeriene publicau periodic orarele şi preţurile biletelor
lor, iar aceste informaţii erau distribuite agenţilor turistici. Pentru
orice solicitare de rezervare, agentul turistic trebuia să identifice care
linii aeriene zboară pe ruta cerută, să le examineze şi să identifice
care zbor se potriveşte cel mai bine solicitării turistului. Acest proces
de căutare prin orare multiple de zbor a fost simplificat prin publi-
carea Official Airline Guide (OAG), care reunea într-o singură
publicaţie datele oferite de mai multe linii aeriene. Probleme existau
şi la nivelul companiilor aviatice (liniile aeriene) care trebuiau să
stocheze şi să actualizeze datele refe-ritoare la: orarul zborurilor,
costul biletelor, disponibilitatea locurilor şi rezervările pasagerilor.
Primele programe de rezervare au fost realizate ca sisteme interne de
gestiune şi control pentru liniile aeriene (cunoscute şi sub denumirea
de sisteme de rezervare computerizată – CRS), rolul lor fiind, în
principal, de a monitoriza disponibilitatea locurilor.
Prin aceste sisteme de programe a crescut operativitatea
acţiunilor de căutare şi de confruntare a cererilor transmise de agenţii
de turism cu cele operate de agentul de rezervare al liniilor aeriene.
10.3.2. Integrarea IT – cerinţă actuală a sistemelor

informatice
În prezent soluţiile informatice care sunt implementate în

domeniul economic sunt reprezentate de aplicaţii complexe care
trebuie integrate pentru realizarea schimburilor informaţionale.
În acest sens, integrarea sistemelor informatice reprezintă o
cerinţă majoră a companiilor care doresc sa dezvolte un business
competitiv. Crearea unei structuri IT integrate scalabile şi evolutive,
capabilă să satisfacă toate cerinţele reale de business ale unei
companii, care să devină un instrument decizional cu valoare efectivă
160
şi care să acopere transversal principalele procese de business din
cadrul respectivei companii (oferind intraoperabilitate şi
interoperabilitate), a devenit una din condiţiile esenţiale pentru o
dezvoltare eficientă şi de durată.
Identificarea şi structurarea de soluţii care să permită
realizarea unor strategii de reconcentrare a infrastructurii IT din
cadrul unei organizaţii dinamice reprezintă una dintre priorităţile
companiilor din întreaga lume, ca urmare a necesităţii de creştere a
interoperabilităţii şi intraoperabilităţii sistemelor informatice. Deşi
integrarea IT reprezintă o cerinţă concretă a companiilor şi, potrivit
analiştilor, din ce în ce mai stringentă, în prezent există mai multe
soluţii, parţiale sau temporare, care nu reuşesc să întrunească
acceptarea unanimă. Ca urmare a cererii din ce în ce mai mari, pe
piaţa de IT există o serie de soluţii viabile, în care conceptele
integrării informatice evoluează continuu, de la soluţiile iniţiale de tip
Point-to-Point, la cele de tipul Enterprise Aplication Integration
(EAI), iar prin unele soluţii avansate, precum Enterprise Service Bus
(ESB), până la revoluţionarele concepte SOA (Service Oriented
Architecture).
Practic, o soluţie EAI gestionează interfeţele şi schimburile dintre
aplicaţii, fără a interveni în funcţionarea internă a acestor aplicaţii,
care rămân independente. Astfel de instrumente acoperă necesităţile
companiei la diferite niveluri de complexitate: migrarea de date
(transferul de date dinspre o aplicaţie existentă spre o nouă aplicaţie,
destinată să o înlocuiască); evoluţia arhitecturii interfeţelor între
aplicaţii; automatizarea şi sincronizarea proceselor de business cu sau
fără intervenţie umană (workflow); orientarea companiei spre
soluţiile Business-to-Business, care necesită schimburi securizate
între companie şi exterior, portaluri de companie etc.
O soluţie EAI pune la dispoziţie următoarele servicii şi elemente:
− un ansamblu de conectori, care permit tuturor aplicaţiilor,
indiferent care ar fi mediul lor (software sau aplicaţie
specifică, limbaj, format de date etc.) să dialogheze cu
magistrala care asigură schimbul de informaţii;
− routare a mesajelor către aplicaţiile destinatare, urmând
regulile de „abonament” predefinite;
− după transmitere, soluţia EAI asigură transformarea
mesajelor într-un format interpretabil pentru aplicaţia
destinatară.
Soluţiile complexe de EAI includ şi o serie de instrumente de tip
Business Process Management, care acoperă cerinţele de
automatizare şi sincronizare a proceselor de afaceri prin: modelarea
schimburilor şi proceselor de business şi implementarea unor
descrieri de fluxuri de date rezultate din această modelare la nivelul
magistralei care asigură schimbul de date. Într-o descriere succintă, o
soluţie EAI strategică asigură gestiunea şi supervizarea proceselor
transversale, bazate pe schimburi de date între servicii, filiale, entităţi
interne şi externe.
161
Soluţiile actuale, care sunt complexe şi modulare, trebuie să aibă

în vedere cerinţele impuse de integrarea componentelor pentru a oferi
eficienţă atât în realizarea prelucrărilor, cât şi a schimburilor
informaţionale

Asigurarea eficienţei unităţilor economice în actualul stadiu de dezvoltare a tehnologiei
informaţiei şi comunicaţiei implică şi utilizarea unor soluţii informatice performante, capabile să
realizeze cerinţele de funcţionalitate atât la nivel operativ, cât şi managerial.
În acest scop, trebuie să se găsească soluţiile cele mai bune care să fie implementate în
cadrul entităţilor economice, astfel încât să se realizeze un raport cost/performanţă optim.
Pe piaţa software-ului aplicativ există o multitudine de soluţii care pot acoperi integral sau
parţial necesităţile de prelucrare ale unui sistem economic, soluţii a căror funcţii şi performanţe trebuie
să fie cunoscute de cei ce participă la dotarea cu componente software şi hardware a unei unităţi
economice. Dintre acestea au fost exemplificate câteva (Wizcount, Siveco Applications soluţii de tip
CRM, Fidelio, sisteme globale de rezervare), ca modele de referinţă.
Pentru buna funcţionare a sistemului integrat o tenţie deosebită trebuie acordată integrării
componentelor, în special pentru cazul în care într-o unitate economică sunt implementate mai multe
produse informatice.

− softaware aplicativ;
− ERP - Enterprise Resource Planning;
− CRM - Custom Relationship Management;
− EAI - Enterprise Aplication Integration;
− ESB - Enterprise Service Bus;
− SOA - Service Oriented Architecture.

1. Ce facilităţi oferă sistemul Wizcount şi unde se recomandă a fi implementat?
2. Care sunt componentele sistemului Microsoft Dynamics CRM?
3. Ce componente se regăsesc într-un sistem integrat de gestiune şi management
hotelier?
4. Care sunt principalele caracteristici şi facilităţi ale unui sistem global de rezervare?
5. Ce servicii şi elemente oferă o soluţie de tip EAI - Enterprise Aplication
Integration?
Teme practice
Propuneţi o soluţie eficientă care să fie achiziţionată pentru informatizarea unui complex
hotelier. Argumentaţi propunerea.
162
163
EXEMPLE TESTE
Teste aplicative pentru orele de laborator
Exemple de teste practice pentru MS Word
⇒ Să se realizeze într-un
1.⇒ un document Word prelucrările înscrise în următorul tabel:
Op. Cerinţă Punctaj

1. să se introducă folosindu-se
folosindu se componenta WordArt un antet cu textul: 1
“INFORMATICĂ ECONOMICĂ”
2. să se realizeze în documentul curent schema prezentată în figura 1, 2
3. să se insereze ca obiect, în documentul curent, panglica ferestrei de aplicaţie 2
MS Word
4. să se caute pe Internet poze
poz cu Dimitrie Cantemir şi să se realizeze un colaj 3
de imagini
5. să se salveze documentul într-un
în folder denumit Testare Word 1
Total punctaj* 9
1.8 La stabilirea notei se acordă 1 punct din oficiu (9+1=10)
*La
Cerinţe utilizator Rezultate
Prelucrări automate
Figura 1

1. să se introducă un subsol de pagină cu textlul: “TESTARE”, folosindu-se
folosindu se 1
fontul Arial cu o dimensiune de 14
2. să se realizeze în documentul curent schema
sch prezentată în figura 2 3
3 să se insereze, ca obiect, butonul Office din interfaţa MS Word 2007 1
4. să se caute pe Internet 5 poze care să prezinte imagini din Universitatea 3
Creştină “Dimitrie
Dimitrie Cantemir”
Cantemir şi să se insereze în documentul Word (într-oo
nouă pagină), sub forma unui colaj
într folder denumit Testare Word 1
Total punctaj* 9
*La
Program Baza de date

actualizare
Tranzactii
externe Figura 2
164

1. să se insereze într-un
un text box colorat în albastru un antet, care să conţină o 2
siglă formată din 4 obiecte şi să aibă ca prim număr de pagină, numărul 7
(aliniat pe centru)
2. să se introducă în documentul curent, ca obiect, fereastra principală a 2
utilitarului Windows Explorer şi să se schimbe orientarea paginii în
Landscape
3. să se introducă în documentul curent pe o pagină nouă (în format vertical) 2
următoarea expresie
x + ab n−1
E= (
+ ∑ a + bxy − cx 3
y − 1 i =1
)
4. să se tasteze în documentul curent un text, la alegere, care să conţină şi o notă 1
de subsol
5. să se insereze în document un tabel care să conţină orarul pe semestrul I, 1
pentru anul I FR de la MTC
Total punctaj* 9
*La
1. să se introducă o listă ierarhică cu titluri şi subtitluri pentru care să se 2
genereze automat cuprinsul pe o pagină separată
2. să se realizeze în documentul curent schema prezentată în figura 3 3
3 să se insereze în document un text scris pe 3 coloane 1
4. să se insereze în document tabelul 1, în care să se calculeze prin formule şi 2
funcţii predefinite Word valoarea profitului obţinut în fiecare lună, valoarea
totală a profitului şi valoarea medie a profitului
Total punctaj* 9
*La
Opţiunile de lucru
Opţiunile de lucru cu zona de subsol
cu zona de antet de pagină
de pagină
Opţiunile pentru
numerotarea
paginilor
Figura
ura 3 Grupul Header & Footer
165
Tabel 1
Lună Venituri Cheltuieli Profit
1.11.1.1.1.1
456123 311235
u
l
i
e
August 76342 52453
Septembrie 123543 120050
Octombrie 234277 112700
Noiembrie 981254 821070
Decembrie 9921112 7843255
Total profit
Profit mediu
1. să se introducă într-unn
unn document 3 pagini dintre care prima şi a treia să fie 2
setată în formatul implicit (Portrait),, iar a doua să fie setată în format
Landscape (orizontal)
2. să se realizeze în documentul curent schema prezentată în figura 4 2
3 să se insereze în document un subsol de pagină cu titlul Informatică 2
economică – Anul I FR,, care să apară numai pe paginile impare
document fără a folosi comanda Symbol, expresia: n = a2
4. să se insereze în document, 2
+bi-1x +c3
în folder denumit Testare Word 1
Total punctaj* 9
*La
colecŃii de date
Utilizator
AplicaŃii şi
Interacţiunea
utilizator-calculator
utilizator
Figura 4
Exemple de teste practice pentru MS Power Point
⇒ Realizaţi o prezentare multimedia pentru promovarea Universităţii Creştine “Dimitrie Cantemir”;

1.⇒
⇒ Realizaţi o prezentare multimedia pentru promovarea facultăţii de Management Turstic şi
2.⇒
Comercial (MTC) din cadrul Universităţii Creştine “Dimitrie Cantemir”;
⇒ Realizaţi o prezentare multimedia pentru promovarea unui produs, care să includă cel puţin 10 şi
3.⇒
în care să se folosească, pentru asigurarea unui stil unitar, diapozitivul coordonator;
166
⇒ Realizaţi o prezentare multimedia pentru promovarea unei oferte turistice, care să includă cel
4.⇒
puţin 10 slide-uri în care să se regăsească informaţii de tip text, imagini, tabele şi secvenţe muzicale;
⇒ Realizaţi o prezentare multimedia pentru promovarea unor activităţi studenţeşti organizate în
5.⇒
cadrul Universităţii Creştine “Dimitrie Cantemir”.
Exemple de teste practice pentru MS Excel
⇒ Să se realizeze prelucrările înscrise în următorul tabel:

1.⇒
1. să se realizeze un tabel personalizat care să conţină, pentru 5 studenţi, 1
următoarele date: nr.matricol, nume, prenume, nota1, nota2, nota3 şi nota4
2. să se calculeze, folosindu-se funcţiile predefinite Excel, media fiecărui 4
student, numai în cazul în care toate notele sunt mai mari ca 4, iar în caz
contrar, să se afişeze mesajul “Restanţier”
3. să se afişeze numărul studenţilor promovaţi 1
4. să se ordoneze datele din tabel în ordinea descrescătoare a mediilor, iar pentru 1
medii egale în ordinea alfabetică a numelor
5. să se realizeze un grafic care să ilustreze structura mediilor 1
6. să se salveze documentul într-un folder denumit Testare Excel 1
Total punctaj* 9
1.13 *La stabilirea notei se acordă 1 punct din oficiu (9+1=10)

2.⇒
1. să se realizeze un tabel personalizat care să conţină următoarele date: cod 1
produs, denumire, cantitate şi pret unitar, pentu 10 produse de pe o factură
2. să se calculeze, pentru cele 10 produse, valoarea şi valoarea cu TVA, 2
valoarea totală a facturii (cu şi fără TVA)
3. să se afişeze câte produse au cantitatea mai mare de 100 1
4. să se afişeze pentru fiecare produs care are cantitatea mai mică decât 2
cantitatea medie calculată pentru cele 10 produse, mesajul “Cantitate sub
medie”
5. să se realizeze un grafic care să prezinte comparativ valoarea şi valoarea cu 1
TVA pentru cele 4 produse, care să aibă ca titlu “Valoare cu şi fără TVA”:
6. să se ordoneze datele în ordinea descrescătoare a valorii TVA 1
7. să se salveze documentul într-un folder denumit Testare Excel 1
Total punctaj* 9

3.⇒
1. să se realizeze un tabel personalizat care să conţină, pentru 10 oferte, 1
următoarele date: firma, punctajul pentru criteriu 1, punctajul pentru criteriu
2, punctajul pentru criteriu 3 şi preţul de ofertă
2. să se calculeze, folosindu-se facilităţile Excel, valoarea punctajului total 3
pentru fiecare ofertă, punctajul mediu şi preţul mediu al ofertelor
3. să se scrie, cu ajutorul funcţiilor predefinite, pentru fiecare ofertă mesajul 3
“Oferta discutabila”, în cazul în care preţul ofertei este mai mic decât preţul
mediu şi punctajul total al ofertei este mai mare decât punctajul mediu, iar
pentru toate celelalte cazuri să se scrie mesajul “oferta respinsa”
4. să se realizeze un grafic personalizat care să prezinte comparativ preţul şi 1
167
punctajul total al celor 4 oferte

5. să se afişeze numărul de oferte respinse 1
Total punctaj* 9
168
4.⇒
Op. Cerinţă
1. să se realizeze un tabel personalizat care să conţină veniturile şi cheltuielile 1

lunare ale unei firme, de pe semestrul al II-lea al anului precedent
2. să se calculeze profitul înregistrat de firmă în fiecare lună, precum şi 3
valoarea totală a profitului pe întregul semestru
3. să se scrie pentru fiecare lună un mesaj, în funcţie de datele calculate: 2
“Luna profitabila” în cazul în care s-a înregistrat profit (profit>0);
“Luna echilibrata” în cazul în care valoarea profitului este zero;
“Luna deficitara” în cazul în care cheltuielile au depăşit veniturile (profit
<0)
4. să se afizeze luna/lunile în care s-a realizat profitul maxim 1
5. să se realizeze un grafic personalizat care să reflecte evoluţia profitului în 1
perioada de referinţă
Total punctaj* 9

5.⇒
1. să se realizeze un tabel personalizat care să conţină datele aferente acordării a 3 3
credite, la 3 bănci diferite, ştiind că se preiau: valoarea creditelor, perioadele
(în ani) pentru achitarea creditului, a dobânzii şi rata dobânzii percepută de
fiecare bancă (în condiţii de: dobândă constantă şi rate egale)
2. să se calculeze, folosindu-se funcţiile predefinite Excel, valoarea care trebuie 2
plătită lunar pentru achitarea creditului şi a dobânzii aferente celor 3 oferte de
creditare
3. să se afişeze care dintre oferte are cea mai mică valoare pentru plata lunară 1
4. să se realizeze un grafic care să prezinte valoarea ratelor care vor fi plătite 1
5. să se salveze foaia de calcul ca fişier, cu numele Plati în folderul Testare de pe 1
discul C:
Total punctaj* 9
Teste pentru VERIFICARE 1
Prima testare include 2 întrebări cu răspunsuri scurte şi 16 subiecte de tip grilă din primele 6
unităţi de învăţare grupate în chestionare diferite.
Pentru subiectul II (grile), dintre cele 4 variante de răspuns posibile pot fi corecte: toate, 3, 2
varinte, o singură variantă sau nici o variantă, caz în care se trage o liniuţă şi între paranteze se
specifică răspunsul corect.
Punctajul pentru subiectul I este 1 punct (2*0,5 puncte), iar pentru subiectul II este 8 puncte
(16*0,5 puncte). Se acordă şi 1 punct din oficiu - TOTAL = 10 puncte.
În continuare vor fi prezentate 2 modele de chestionare pentru Verificare 1.
169
CHESTIOAR R. 1
Subiect I: Răspundeţi pe scurt la următoarele întrebări:

1. Cum pot fi alternate într-un document Word paginile în format vertical cu cele în format
orizontal?
2. Ce deosebiri există între portaluri şi motoarele de căutare folosite în mediul Internet?
Subiect II: Specificaţi variantele corecte:

1. Un mediu de programare include:
c. componenta de lucru cu fişiere
d. programele care rezolvă problemele concrete ale utilizatorului
2. O placă de bază asigură suportul fizic pentru:
a. componenta ROM-BIOS
b. liniile de comunicaţie
c. nucleul sistemului de operare
d. plăcile de extensie
3. Capaciltatea unui HD de 80 GB este echivalentă cu:
a. 80 * 1000 MB
b. 23 * 10000 MB
c. 80 * 230 B
d. 80 * 220 KB
4. O celulă a memoriei RAM reprezintă:
a. echivalentul unui caracter tipărit
b. echivalentul unei cifre binare
c. un grup de celule adiacente care pot fi adresate individual
d. echivalentul unui bit
5. Dintre mediile magnetice de stocare fac parte:
a. hard discutile
b. compact discurile
c. memoria flesh
d. floppy discurile
6. Conceptul de topologie are în vedere:
a. tipurile de protocoale admise într-o reţea
b. sistemul de adrese pentru accesarea reţelei
c. modalitatea de aranjare a cablurilor de într-o reţea locală
d. modul de acordare a parolelor de acces a informaţiilor
7. Un sistem informatic poate fi văzut ca fiind:
a. componentă software
b. componentă independentă de prelucrare automată
c. o componentă a configuraţiei sistemului de calcul
d. o formă de organizare şi structurare a datelor
8. Un limbaj de programare asigură:
a. transformarea algoritmului de prelucrare în program
b. realizarea procedurilor sistemului informatic
c. realizarea programului sursă
d. resursele pentru execuţia procedurilor automate
9. Din programele de comandă-control ale sistemului de operare fac parte:
a. asambloarele
b. editorul de legături
c. supervizorul
d. programele utilitare
170
10.Componenta ROM-BIOS asigură:
a. încărcarea sistemului de operare
b. memorarea temporară a datelor ce vor fi prelucrate
c. rutinele pentru testarea componentelor fizice la punerea sub tensiune a sistemului de calcul
d. interconectarea componentelor pe placa de bază
11.Care dintre componente sunt considerate componente de comunicaţie într-o reţea de calculatoare:
a. sistemul de operare al server-ului
b. sistemul de operare de pe staţiile de lucru
c. switch-urile
d. ruterele
12. Codificarea externă asigură:
a. transformarea automată a datelor în şiruri de biţi
b. simplificarea operaţiilor de gestionare a datelor
c. reducerea necesarului de memorie pentru stocarea datelor incluse în fişiere
d. conversia rapidă a informaţiilor numerice din sistemul zecimal în cel binar
13. Un sistem economic poate fi reprezentat de:
a. o ramură a economiei naţionale
b. o întreprindere
c. o unitate economică
d. ansamblul realizat prin integrarea componentelor: executivă, managerială şi informaţională
14. Dimensiunea cuvântului de memorie este stabilită:
a. prin programul de aplicaţie
b. prin programe utilitare specifice
c. prin setare de către inginerul de sistem
d. prin programare
15. Prin operaţia de salvare se poate realizza:
a. crearea unui fişier
b. crearea unui folder
c. transferul informaţiilor în Clipboard
d. transferul din aria de lucru într-o zonă de memorie externă
16. Un protocol de comunicaţie asigură:
a. sistematizarea componentelor unei reţele
b. regulile ce trebuie respectate pentru efectuarea schimburilor informaţionale
c. convenţiile de interconectare a reţelelor
d. automatizarea instalării componentelor de reţea
Răspunsurile corecte pentru testele grilă:

r.grilă Variantă r.grilă Variantă r.grilă Variantă r.grilă Variantă corectă
corectă corectă corectă
1. c 5. a,d 9. C 13. a,b,c,d
2. a,b,d 6. c 10. A,c 14. - (nu se modifică)
3. c,d 7. a,b 11. C,d 15. a,d
4. b,d 8. a,b,c 12. B,c 16. b,c
CHESTIOAR R. 2

1. Care este rolul componentei ROM-BIOS în configuraţia unui PC?
2. Cum poate fi generat automat un cuprins într-un document Word?
171
Subiect II: Specificaţi variantele corecte:

1. Societatea informaţională este caracterizată prin:
a. crearea unor reţele globale de informaţii
b. extinderea utilizării posturilor de lucru
c. răspândirea pe verticală şi pe orizontală a sistemelor de calcul
d. crearea depozitelor informaţionale
2. Cantitatea de informaţii transmise între două posturi de lucru reprezintă:
a. magistrală informaţională
b. un flux informaţional
c. magistrală de date
d. magistrală de comenzi
3. Ce componentă impune modul în care se realizează interacţiunile între celelalte componente:
a. microprocesorul
b. chipset-ul plăcii de bază
c. magistrala internă
d. memoria rapidă de nivel 1 (memoria cache L1)
4. Care niveluri OSI asigură prelucrarea informaţiei:
a. aplicaţie
b. reţea
c. sesiune
d. legătura de date
5. Ce concepte ale sistemului de operare asigură interacţiunea utilizator-PC:
a. fişierele de date
b. componenta shell
c. interfaţa sistemului de operare
d. apelurile sistem
6. Codul binar este folosit pentru:
a. codificarea datelor anterior introducerii lor în calculator
b. codificarea externă a datelor
c. reprezentarea datelor pe mediile magnetice
d. codificarea internă a datelor
7. Ce componente logice se folosesc pentru accesarea resurselor informaţionale în mediul Internet:
a. motoare de căutare
b. portaluri de întreprindere
c. portaluri
d. browsere
8. Un program aflat în execuţie se găseşte:
a. în memoria externă
b. în memoria de bază a calculatorului
c. în memoria internă a calculatorului
d. în zona de memorie Clipboard
9. Conceptul de topologie are în vedere:
a. sistemul de adrese pentru accesarea reţelei
b. modul de aranjare a cablurilor de într-o reţea locală
c. modul de acordare a parolelor de acces a informaţiilor
d. regulile de comunicaţie
10. Un portal reprezintă:
a. o modalitate de accesare a informaţiilor pe Internet
b. o structurare ierarhică a informaţiilor
c. o modalitate de organizare a mediilor de stocare optice
d. o modalitate de promovare a informaţiilor digitale
11. Un sistem informaţional cuprindeîn mod obligatoriu:
a. circuite informaţionale
b. fluxuri informaţionale
172
c. metode de prelucrare automată a informaţiei
d. programe de prelucrare a informaţiilor
12. O locaţie de memorie reprezintă:
a. echivalentul unei unităţi binare
b. echivalentul unui caracter tipărit
c. un grup de celule adiacente care poate fi adresat individual
d. echivalentul unei cifre binare
13. Unităţile de interfaţă asigură legătura între:
a. unitatea de comandă-control şi memoria calculatorului
b. posturile de lucru ale aceluiaşi circuit informaţional
c. unităţile periferice şi sistem
d. unităţile cu caracteristici funcţionale diferite
14. Paginile Web care au un element comun reprezintă:
a. un browser
b. un motor de căutare
c. un portal
d. un grup de discuţii
15. Care dintre afirmaţii sunt false pentru un sistem de operare (SO) din mediul Windows:
a. SO este un software de bază
b. SO asigură interfaţa numai cu specialişii IT
c. SO asigură gestionarea resurselor unui PC
d. SO nu asigură coordonarea partajării resurselor între aplicaţii
16. Operaţia de copiere reprezintă:
a. un transfer din memoria internă în memoria externă
b. un transfer din memoria internă în Clipboard
c. un transfer dintr-o zonă a memoriei externe în altă zonă
d. posibilitatea de creare a unui fişier
Răspunsurile corecte pentru testele grilă:

r.grilă Variantă r.grilă Variantă r.grilă Variantă r.grilă Variantă corectă
corectă corectă corectă
1. a,c,d 5. b,c 9. b 13. c,d
2. b 6. c,d 10. a,b,d 14. - (site)
3. b 7. a,b,c,d 11. a,b 15. b,d
4. a,c 8. b,c 12. b,c 16. b,c
Teste pentru VERIFICARE 2
A doua testare include o problemă, care trebuie transpusă într-o structură tabelară şi rezolvată
folosind facilităţile MS Excel, 2 întrebări cu răspunsuri scurte şi 10 subiecte de tip grilă din unităţi de
învăţare 7 şi 8, grupate în chestionare diferite.
Pentru subiectul III (grile), dintre cele 4 variante de răspuns posibile pot fi corecte: toate, 3, 2
varinte, o singură variantă sau nici o variantă, caz în care se trage o liniuţă şi între paranteze se
specifică răsapunsul corect.
Punctajul pentru subiectul I este 3 puncte, pentru subiectul II este 1 punct (1*0,5 puncte), iar
pentru subiectul III este de 5 puncte (10*0,5 puncte). Se acordă şi 1 punct din oficiu - TOTAL = 10
puncte.
173
CHESTIOAR R. 1
Subiect I: Să se rezolve folosind facilităţile Excel următoarea problemă

Pentru evidenţa cărţilor dintr-o bibliotecă se cunosc: titlul, autorul, anul apariţiei, domeniul, numărul
de exemplare şi preţul de achiziţie. Se cere:
a. transpunerea datelor într-o structură tabelară, calcularea valorii corespunzătoare fiecărui
titlu şi afişarea mesajului: “nr.limită de exemplare“, dacă numărul este mai mic de 5,
“nr.suficient de exemplare”, dacă numărul este între 5 şi 10, “nr. excendentar de
exemplare”, dacă numărul este mai mare de 10;
b. afişarea numărului total de cărţi din bibliotecă, valoarea totală a acestora, numărul de cărţi
din domeniul Economic şi valoarea acestora;
c. să se prezinte etapele pentru sortarea datelor din tabel în ordinea alfabetică a titlurilor.
Subiect II: Răpundeţi pe scurt la următoarele întrebări:

1. Care sunt avantajele oferite de folosirea filtrului avansat în consultarea bazelor de date Excel?
2. Care sunt posibiltăţile de montare a unei prezentări realizate în Power Point?
Subiect III: Specificaţi variantele corecte:

1. Ce funcţii Excel returnează valori calculate:
a. Dget()
b. Daverage()
c. Dsum()
d. Vlookup()
2. Într-o bază de date Excel formularele pot fi folosite pentru:
a. modificarea conţinutului unor câmpuri de date
b. generarea unor înregistrări
c. vizualizarea simultană a mai multor înregistrări
d. ştergerea unor înregistrări
3. Un fişier creat în Excel corespunde:
a. unui registru
b. unei foi de calcul
c. mai multor foi de calcul grupate într-un registru
d. unui tabel
4. Un fişier Power Point corespunde:
a. unei prezentări
b. mai multor diapozitive cuprinse într-o prezentare
c. unui singur diapozitiv
d. unei pagini web
5. Care dintre următoarele afirmaţii referitoare la utilizarea funcţiei If() este adevărată:
a. este o funcţie statistică
b. este o funcţie în care se evaluează o expresie logică şi apoi se execută operaţiile în raport de
rezultatul evaluării (adevărat sau fals)
c. este o funcţie logică
d. este o funcţie care admite numai evaluarea unor condiţii logice simple
6. Într-o prezentare interactivă realizată în Power Point efectele de animaţie pot fi operate:
a. la nivelul fiecărui obiect din cadrul paginii
b. numai asupra unui singur obiect
c. la nivelul unui grup de obiecte
d. doar la nivelul unui grup de obiecte
7. Care dintre operaţii pot fi executate într-o bază de date Excel:
a. definirea structurii datelor printr-un limbaj specializat
b. declararea naturii şi dimensiunii câmpurilor ce compun baza de date la definirea structurii
c. popularea bazei de date prin folosirea formularelor predefinite
d. consultarea bazei de date prin folosirea unor metode specifice de filtrare a înregistrărilor
174
8. Dintre funcţiile
uncţiile Excel de tip bază de date fac parte:
a. Dmax()
b. Count()
c. Sort()
d. Dsum()
9. Ce tipuri de modificări se pot genera asupra slide-urilor
slide urilor generate prin modelele predefinite:
a. modificarea conţinutului şirurilor de caractere
b. modificarea fundalului
c. aplicarea unei noi scheme de culoare
d. aplicarea unor efecte de animaţie pentru obiectele incluse în diapozitivele generate
10. Definirea unei zone pentru afişarea rezultatelor obţinute prin aplicarea unor criterii de selecţie într
într-
o bază de date Excel se poate face prin:
p
a. utilizarea formularelor
b. aplicarea filtrului automat
c. aplicarea filtrului avansat
d. aplicarea funcţiilor de extragere
Subiect I - Rezolvarea problemei în Excel:
Pentru sortarea datelor din tabel în ordinea alfabetică a titlurilor se va selecta domeniul (ex. B2:I8), se
va alege comanda Sort şi se vor specifica coordonatele coloanei care reprezintă cheia de sortare (ex.
B2:B8).
Subiect III - Răspunsurile corecte pentru testele grilă:

r.grilă Variantă r.grilă Variantă
corectă corectă
1. b,c 6. a,c
2. a,b,d 7. c,d
3. a,c 8. a,d
4. a,b 9. a,b,c.d
5. b,c 10. c
175
CHESTIOAR R. 2
Subiect I: Să se rezolve folosind facilităţile Excel următoarea problemă

Să se rezolve folosind facilităţile Excel următoarea problemă:
La un concurs candidaţii au avut de susţinut trei probe, dintre care primele două sunt eliminatorii, iar
în funcţie de media obţinută, se vor acorda burse astfel: dacă media este mai mare decât 9.5, atunci
bursa va fi de merit, dacă media este cuprinsă între 9 şi 9.5, atunci bursa va fi de studiu, iar pentru
medii mai mici decât 9 nu se acordă bursă. Valoarea bursei de merit este de 1500 lei, iar a celei de
studiu de 1000 lei. Se cere:
a. transpunerea problemei într-o structură tabelară şi calcularea mediilor obţinute de candidaţi;
b. să se scrie mesajul corespunzător fiecărui tip de bursă, precum şi valoarea bursei acordate pentru
candidaţii bursieri;
c. să se afişeze numărul candidaţilor respinşi, fondul de burse pentru bursele de merit şi numele
candidatului/candidaţilor care au cea mai mare medie.
Subiect II: Răpundeţi pe scurt la următoarele întrebări:

1. Care sunt posibilităţile de utilizare a aplicaţiilor multimedia realizate în Power Point?
2. Care sunt principalele diferenţe privind metodele de filtrare automată şi avansată a datelor unei
baze de date Excel?

1. Care funcţii Excel nu necesită parametrii:
a. Now()
b. Sum()
c. Proper()
d. Today()
2. În Power Point un diapozitiv reprezintă :
a. o pagină din cadrul unei prezentări
b. o pagină care conţine numai elemente statice
c. o pagină care conţine obligatoriu numai text
d. elementul de bază a unei prezentări interactive
3. Un grafic de tip sectorial redă:
a. evoluţia în timp a evenimentelor
b. structura unei serii de date
c. evoluţia comparativă a mai multor indicatori
d. poderea unor elemente în total
4. Master Slide poate fi folosit în crearea prezentărilor Power Point pentru:
a. definirea hiperlegăturilor dintre obiecte
b. realizarea unui stil unitar al prezentării
c. generarea de pagini web
d. creşterea operativităţii în realizarea prezentării
5. Care dintre funcţiile Excel returnează valori medii:
a. Geomean()
b. Correl()
c. Harmean()
d. Average()
6. Care dintre operaţiile Excel sunt obligatorii pentru realizarea unui grafic:
a. stabilirea amplasamentului
b. selecţia seriei/seriilor de date numerice
c. alegerea tipului de grafic
d. definirea elementelor grafice
7. Ce tipuri de modificări nu se pot realize în diapozitivele create cu ajutorul modelelor predefinite:
a. modificarea conţinutului şirurilor de caractere
b. schimbarea fundalului
176
c. aplicarea unei noi scheme de culoare
d. aplicarea unor efecte de animaţie pentru obiectele incluse în diapozitivele generate
8. Definirea unor criterii de selecţie pentru consultarea unei baze de date Excel se poate face:
a. prin definirea unor criterii de ordonare
b. prin folosirea unor formulare predefinite
c. prin folosirea unor tehnici de filtrare (filtru automat, avansat)
d. prin definirea zonelor de amplasare a rezultatelor
9. Care dintre funcţiile Excel calculează valoarea ratei dobânzii pentru un împrumut în condiţii de
anuitate:
a. Nper(0
b. Product(0
c. Fv()
d. Rate()
10. Dintre efectele care pot fi operate în prezentările Power Point sunt:
a. efecte de animaţie
b. efecte tridimensionale asupra unor obiecte
c. efecte de tranziţie la schimbarea diapozitivelor
d. declanşarea unei secvenţe sonore
Subiect I - Rezolvarea problemei în Excel:

r.grilă Variantă r.grilă Variantă corectă
corectă
1. a,d 6. b,c
2. a,d 7. - (se pot opera toate)
3. b,d 8. b,c
4. b,d 9. d
5. a,c,d 10. a,b,c.d
177
Teste pentru VERIFICAREA FIALĂ
Testarea finală este diferită în funcţie de participarea studentului la verificările pe parcursul

semestrului. Astfel,
− dacă studentul a susţinut probele de verificare (Verificare1 şi Verificare2) şi a obţinut cel
puţin nota 5 la fiecare dintre verificări, va susţine numai testul din unităţile de învăţare 9 şi
10 (Verificare 3);
− dacă nu a obţinut cel puţin nota 5 la ambele verificări pe parcurs va susţine un test din
toate unităţile de învăţare (Verificare finală).
În caz de nepromovare a probei de verificare, la examenul de restanţă vor fi folosite
chestionare cu structura prezentată pentru Verificare finală.
VERIFICARE 3
Testarea pentru Verificare 3 se face printr-un chestionar compus din 3 tipuri de subiecte:
− Subiectul I – include 3 întrebări la care se solicită răspunsuri concise;
− Subiectul II – include 3 cerinţe de scriere a comenzilor SQL, prin care să se rezolve
anumite operaţii specificate;
− Subiectul III – include 12 întrebări de tip grilă. Pentru acest subiect, dintre cele 4
variante de răspuns posibile pot fi corecte: toate, 3, 2 varinte, o singură variantă sau nici
o variantă, caz în care se trage o liniuţă şi între paranteze se specifică răspunsul corect.
Punctajul pentru subiectul I este 1,5 puncte (3*0,5 puncte), pentru subiectul II este 1,5 puncte
(3*0,5 puncte), iar pentru subiectul III este de 6 puncte (12*0,5 puncte). Se acordă şi 1 punct din oficiu
- TOTAL = 10 puncte.
CHESTIOAR R. 1

1. Care sunt componentele unui sistem informatic integrat de gestiune hotelieră?
2. Ce gestionează o soluţie de tip Enterprise Aplication Integration (EAI)?
3. Care sunt diferenţele între comenzile ALTER TABLE şi INSERT?
Subiect II: Scrieţi instrucţiunile SQL pentru:

1. Adăugarea în tabelul Furnizor a câmpului Email de tip text(50).
2. Crearea unui index pentru a preveni introducerea de date nule în câmpul Matricola din tabelul
Student.
3. Modificarea valorilor din câmpul umar telefon din înregistrările tabelului Beneficiar care
îndeplinesc condiţia ume = Popescu.

1. Ce operaţii nu pot fi realizate printr-o cerere de interogare de tip selecţie:
2. Dacă un element de sintaxă este înclus între paranteze drepte, atunci el poate fi:
a. element de sintaxă opţional
b. orice element de sintaxă
c. nume de câmp de date conţinând caractere neacceptate de SQL
178
d. nume de câmpuri de date care conţin spaţii
3. Din constrângerile între tabele fac parte:
a. constrângerile de înregistrare
b. constrângerile de nuplu
c. constrângerile de domeniu
d. constrângerile de integritate referenţială
4. Clauzele folosite pentru filtrarea înregistrărilor la nivel de grupuri de înregistrări sunt:
a. GROUP BY
b. WHERE
c. ORDER BY
d. HAVING
5. Folosind instrucţiunea INSERT INTO cu clauza VALUES se poate:
a. adăuga o înregistrare cu un set de valori la un tabel
b. crea un tabel cu înregistrări din alt tabel
c. adăuga un câmp de date la un tabel
d. introduce un tabel într-o bază de date
6. În componenţa produsului Microsoft Dynamics CRM se întâlnesc modulele:
a. Producţie
b. Marketing
c. Management
d. Service
7. Elementele SQL care restricţionează domeniul entităţilor participante la interogări sunt:
a. instrucţiunile
b. clauzele
c. funcţiile
d. operatorii
8. Într-o instrucţiune SELECT, numele câmpurilor de date cu valori calculate sau folosite în locul
câmpurilor de date originale din tabele sunt nume:
a. de argumente din funcţii
b. din expresii relazionale
c. din expresii logice
d. de tip alias
9. Clauza Constraint se foloseşte în instrucţiunile:
a. Update
b. Create table
c. Drop table
d. Alter table
10. În SQL, ALTER TABLE cu clauze corespunzătoare se poate folosi pentru:
a. ştergerea unui tabel
b. adăugarea unui câmp de date la un tabel
c. modificarea tipului de date al unui câmp
d. ştergerea unui câmp de date dintr-un tabel
11. Într-un bloc de selecţie, clauza HAVING se plasează numai după:
a. instrucţiunea SELECT
b. clauza FROM
c. GROUP BY
d. ORDER BY
12. În SQL o funcţie poate să conţină elementele de sintaxă următoare:
a. caractere de înlocuire
b. paranteze drepte
c. un nume admis de SQL
d. argumente separate prin virgulă
179
Subiect I - Răspunsurile corecte:

1. Principalele componente ale unui sistem informatic integrat de gestiune hotelieră sunt:
− Front-Office (Reservation, Check-In, Check-Aut, Reporting System etc.)– pentru
activităţile de recepţie;
− Back-Office (gestiune financiar-contabilă, comercial, aprovizionare, resurse umane etc.).
2. O soluţie de tip EAI gestionează: interfeţele şi schimburile dintre aplicaţii, fără a influenţa
funcţionarea internă a aplicaţiilor, care rămân independente.
3. Comanda ALTER TABLE operează asupra structurii datelor, permiţând adăugarea unor câmpuri
în structura unui tabel, în timp ce comanda INSERT permite adăugarea de înregistrări într-un
tabel.
Subiect II - Răspunsurile corecte pentru scrierea comenzilor SQL:

1. Adăugarea în tabelul Furnizor a câmpului Email de tip text(50) se realizează cu comanda
ALTER TABLE:
ALTER TABLE Furnizor ADD COLUMN Email text(50);
2. Crearea unui index pentru a preveni introducerea de date nule în câmpul Matricola din tabelul
Student se realizează cu comanda CREATE INDEX:
CREATE INDEX idxStudent ON Student (Matricola) WITH DISALLOW NULL;
3. Modificarea valorilor din câmpul umar telefon din înregistrările tabelului Beneficiar care
îndeplinesc condiţia ume = Popescu se realizează cu comanda UPDATE:
UPDATE Beneficiar SET [umar telefon] = 0722400771 WHERE ume =

“Popescu”;

corectă corectă
1. b,c 7. b
2. a,c,d 8. d
3. d 9. b,d
4. d 10. b,c,d
5. a 11. c
6. b,d 12. c,d
CHESTIOAR R. 1

1. Care sunt cerinţele turiştilor legate de mediul Internet?
2. Care sunt principalele domenii ale sistemului Microsoft Dynamics CRM?
3. Care sunt, în mediul Access, principalele zone ale unui formular?

1. Ştergerea din tabelul Student a tuturor înregistrărilor care au Cod facultate <=3.
2. Calcularea valorii medii din câmpul Salariu negociat din tabelul Salarii.
180
3. Ştergerea indexului asociat câmpului Cod din tabelul Beneficiar.

1. În blocul de selecţie din limbajul DML al mediului SQL cuvintele cheie se folosesc pentru:
a. instrucţiuni
b. clauze
c. funcţii
d. operatori
2. În mediul SQL operatorii care se folosesc în scrierea instrucţiunilor sunt:
a. AS
b. AND
c. LIKE
d. NOT
3. În SELECT şirul Client = 538 specificat după clauza WHERE este:
a. o constantă şir de caractere
b. o expresie relaţională
c. o expresie logică
d. un şir de caractere nerecunoscut de mediul SQL
4. Controale incluse într-un formular asigură:
a. afişarea proprietăţilor pentru câmpurile de dată
b. executarea unor acţiuni
c. definirea unor caracteristici din structura tabelei
d. afişarea datelor
5. Care dintre proprietăţi specifică reguli de validare pentru introducerea datelor într-un câmp al unei
tabele a bazei de date:
a. Caption
b. Validation Rule
c. Validation Text
d. Required
6. În SELECT, şirul de caractere HAVING Avg([Numar comenzi]) > 50 conţine:
a. o clauză
b. o funcţie
c. o expresie relaţională
d. un operator de atribuire
7. În SELECT, evaluarea expresiei [Nume client] + " " + [Prenume client] AS [Nume şi prenume
client] are ca efect:
a. concatenarea a două câmpuri de date
b. adunarea datelor din două câmpuri de date
c. adăugarea unui câmp într-un tabel
d. atribuirea unui nume la un câmp alias
8. În SQL criteriile de selecţie a înregistrărilor care fac obiectul unor prelucrări pot fi introduse prin
folosirea clauzelor:
a. GROUP BY
b. ORDER BY
c. HAVING
d. WHERE
9. Modul de reprezentare a datelor în cadrul bazelor de date relaţionale este sub formă de:
a. tabel
b. reţea
c. fişiere de tip special care stochează datele, structura acestora şi legăturile dintre ele
d. fişiere de tip text
10. În SELECT numele câmpurilor de date se delimitează folosind caracterul:
a. diez (#)
181
b. punct şi virgulă (;)

c. virgulă (,)
d. punct (.)
11. Într-o aplicaţie realizată în SGBD Access la nivelul unei cereri de interogare se pot declara:
a. relaţii temporare
b. criterii de selecţie a înregistrărilor
c. un antet de pagină
d. expresii calculate
12. Clauza Constraint nu se foloseşte în instrucţiunile:
a. UPDATE
b. CREATE TABLE
c. DROP TABLE
d. ALTER TABLE

1. În principal, cerinţele turiştilor legate de mediul Internet se referă la:
− creşterea posibilităţilor de informare;
− stimularea motivaţiei turistice prin faptul că există mai multe opţiuni;
− flexibilitate, comoditate şi mobilitate;
− posibilitatea de înregistrare şi plată on-line pentru rezervări de locuri de cazare şi bilete
de avion.
2. Principalele domenii ale sistemului Microsoft Dynamics CRM sunt:

− managementul procesului de vânzare (Sales);
− managementul campaniilor de marketing (Marketing);
− managementul activităţii de service (Service).
3. Principalele zone ale unui formular:

− Form Header (antetul formularului) – zonă pentru titlu;
− Page Header (antetul de pagină) – zonă afişată numai în momentul tipăririi formularului;
− Details (zona de detaliu) – zonă care cuprinde controalele necesare afişării şi editării
înregistrărilor;
− Page Footer (subsolul de pagină) – corespunde zonei de antet de pagină şi este afişat
numai la tipărirea formularului;
− Form Footer (subsolul formularului) – corespunde zonei de antet a formularului şi poate
conţine informaţii la nivelul formularului (totaluri, informaţii de final de formular etc.).

1. Ştergerea din tabelul Student a tuturor înregistrărilor care au Cod facultate <=3 se realizează cu
comanda DELETE FROM:
DELETE FROM Student WHERE [Cod facultate] <=3;
2. Calcularea valorii medii din câmpul Salariu negociat din tabelul Salarii se realizează cu comanda
SELECT AVG():
SELECT AVG([Salariu negociat]) AS [Salariu mediu] FROM Salarii;
3. Ştergerea indexului asociat câmpului Cod din tabelul Beneficiar se realizează cu comanda DROP
INDEX:
DROP INDEX Cod ON Beneficiar;

182
corectă corectă
1. a,b,c,d 7. a,d
2. b,d 8. c,d
3. b 9. a,c
4. b,d 10. c
5. b 11. a,b,d
6. a,b,c 12. a,c
VERIFICARE FIALĂ
Testarea pentru Verificare finală se face printr-un chestionar compus din 4 tipuri de subiecte:
− Subiectul I – include 2 întrebări la care se solicită răspunsuri concise;
− Subiectul II – include 2 cerinţe de scriere a comenzilor SQL, prin care să se rezolve
anumite operaţii specificate;
− Subiectul III – include 12 întrebări de tip grilă. Pentru acest subiect, dintre cele 4
variante de răspuns posibile pot fi corecte: toate, 3, 2 varinte, o singură variantă sau nici
o variantă, caz în care se trage o liniuţă şi între paranteze se specifică răspunsul corect;
− Subiectul IV – include o problemă, care trebuie transpusă într-o structură tabelară şi
rezolvată folosind facilităţile MS Excel.
Punctajul pentru subiectul I este 1 punct (2*0,5 puncte), pentru subiectul II este 1 punct (2*0,5
puncte), pentru subiectul III este de 5 puncte (10*0,5 puncte), iar pentru subiectul 4 este de 2 puncte.
Se acordă şi 1 punct din oficiu - TOTAL = 10 puncte.
În continuare vor fi prezentate un model de chestionar pentru Verificare finală.
CHESTIOAR R. 1

1. Ce etape trebuie parcurse pentru generarea automată a cuprinsului într-un document Word?
2. Ce moduri oferă Power Point pentru vizualizarea diapozitivelor?

1. Selectarea înregistrărilor din tabelul Beneficiar care au în câmpul Banca valoarea BRD sau BCR.
2. Copierea tuturor înregistrărilor din tabelul Student într-un nou tabel MTCStud care să conţină
numai câmpurile: Matricol, ume prenume, Cod facultate, An, Grupa.

1. Un limbaj de programare include:
c. comenzi de lucru cu fişiere
d. programele pentru aplicaţiile utilizatorului
2. Care dintre funcţiile Excel se pot folosi pentru localizarea unei înregistrări dintr-o bază de date:
a. If()
b. Get()
183
c. Stdev()
d. Average()
3. Master Slide se poate folosi în Power Point pentru:
a. definirea hiperlegăturilor dintre obiecte
b. realizarea unui stil unitar al prezentării
c. generarea de pagini web
d. creşterea operativităţii în realizarea prezentării
4. Care dintre produsele informatice nu necesită cumpărarea licenţelor de utilizare:
a. cele donate de producătorii de software
b. cele care conţin jocuri
c. cele care intră în componenţa sistemului de operare
d. cele fără marcă înregistrată
5. O celulă a memoriei RAM reprezintă:
a. echivalentul unui caracter tipărit
b. echivalentul unei cifre binare
c. un grup de celule adiacente care pot fi adresate individual
d. echivalentul unui bit
6. Care dintre componente sunt considerate componente de comunicaţie într-o reţea de calculatoare:
a. sistemul de operare al server-ului
b. sistemul de operare de pe staţiile de lucru
c. switch-urile
d. ruterele
7. Componenta ROM-BIOS asigură:
a. încărcarea sistemului de operare
b. memorarea temporară a datelor ce vor fi prelucrate
c. rutinele pentru testarea componentelor fizice la punerea sub tensiune a sistemului de calcul
d. interconectarea componentelor pe placa de bază
8. În comanda SELECT din SQL, şirul de caractere Count([Numar comenzi]) AS [Număr de cantităţi
valabile] specificat după numele comenzii SELECT conţine:
a. un operator de atribuire
b. constantă şir de caractere
c. un şir de caractere cu erori de sintaxă
d. funcţie
9. În informatică datele sunt văzute ca fiind:
a. o modalitate de comunicare între utilizator şi calculator
b. un suport informaţional
c. obiectul prelucrărilor automate
d. o modalitate de reprezentate a informaţiilor care se vor prelucra prin proceduri automate
10. În Access, ce proprietăţi pot fi definite numai pentru câmpurile de tip numeric:
a. Default Value
b. Caption
c. Input Mask
d. Decimal Places
Subiect IV: Să se rezolve folosind facilităţile Excel următoarea problemă:

La Informatică se susţin la proba scrisă 3 teste la care se poate obţine max. 100 de puncte pentru
fiecare test. Pentru prezenţa la seminar se acordă max. de 25 de puncte, pentru activitatea de la
seminar max. 75 de puncte.
Se cere:
a. să se transpună într-o structură tabelară datele şi să se completeze punctajul obţinut de
fiecare student;
b. să se transforme punctajul în notă ştiind că:
− 400 de puncte corespund notei 10;
184
− pentru a promova, studentul trebuie să obţină cel puţin 200 de puncte la proba
scrisă (cele 3 teste);
− în cazul în care studentul nu s-a prezentat la testele de la proba scrisă este
considerat absent, iar în rest i se calculează nota;
c. să se afişeze situaţia studentului (Promovat, Restantier sau Absent), nr. studenţilor promovaţi
şi nr. celor absenţi.

1. Principalele etape care trebuie parcurse pentru generarea automată a cuprinsului într-un document
Word sunt:
− selectarea şi marcarea titlurilor şi/sau subtitlurilor ca elemente ale unei liste ierarhice (fila
Home, grupul de comenzi Styles);
− se poziţionează cursorul în locul în care va fi inserat cuprinsul ;
− se selectează fila Reference, grupul de comenzi Table of Contents şi apoi comanda Insert
Table of Contents;
− se alege modul în care va apare cuprinsul.
2. Pentru vizualizarea diapozitivelor, Power Point oferă, prin grupul de comenzi Presentation Views,
următoarele posibilităţi:
− modul de vizualizare Normal;
− modul de vizualizare diapozitiv - Slide;
− modul de vizualizare Normal – Outline;
− modul de vizualizare globală.

1. Selectarea înregistrărilor din tabelul Beneficiar care au în câmpul Banca valoarea BRD sau BCR
se realizează cu comanda SELECT ... FROM:
SELECT * FROM Beneficiar WHERE Banca = “BRD” OR Banca = “BCR”;
2. Copierea tuturor înregistrărilor din tabelul Student într-un nou tabel MTCStud care să conţină
numai câmpurile: Matricol, ume prenume, Cod facultate, An, Grupa se realizează cu
comanda SELECT …. INTO:
SELECT Matricol, [ume prenume], [Cod facultate], An, Grupa

INTO MTCStud FROM Student;

corectă corectă
1. c 6. c,d
2. b 7. a
3. b,d 8. a,d
4. a,d 9. b,c,d
5. b,d 10. c,d
185
Subiect IV: - Rezolvarea problemei în Excel:
186

Microsoft Word INFORMATICA ECONOMICA - Schiller

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Microsoft Word INFORMATICA ECONOMICA - Schiller

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Elena Ianoş-Schiller Costinela-Luminiţa Defta

LOCUL, ROLUL ŞI IMPORTAŢA IFORMATICII Î SOCIETATEA

CALCULATOARE PERSOALE ŞI REŢELE DE CALCULATOARE 25

SISTEME DE OPERARE DI MEDIUL WIDOWS 34

RESURSE IFORMAŢIOALE DIGITALE ŞI SERVICII Î MEDIUL 43

MS-OFFICE – SUPORT PETRU DEZVOLTAREA DE APLICAŢII

REALIZAREA DOCUMETELOR Î WORD 66

6.3.8. Liste generate în Word 71

REALIZAREA PREZETĂRILOR MULTIMEDIA Î POWER POIT 81

REZOLVAREA PROBLEMELOR ECOOMICE Î EXCEL 95

BAZE DE DATE. SISEMUL DE GESTIUE A BAZELOR DE DATE MS

9.1. Introducere 123

SOLUŢII IFORMATICE PETRU DOMEIUL ECOOMIC

10.1. Introducere 157

EXEMPLE DE TESTE 167

Teste aplicative pentru orele de laborator 167

Disciplina Informatică economică tratează ansamblul problemelor teoretice, metodologice şi

După parcurgerea acestui curs, studentul va fi în măsură:

Resurse şi mijloace de lucru

Cursul dispune de manual scris, supus studiului individual al studenţilor, precum şi de

Cursul este compus din 10 unităţi de învăţare:

Locul, rolul şi importanţa informaticii în societatea contemporană.

Teme de control (TC)

Desfăşurarea temelor de control se va derula conform calendarului disciplinei şi acestea vor

1. Elena Ianoş-Schiller, Mihaela Mureşan, Informatică economică, Editura Pro Universitaria,

Societatea modernă este percepută ca fiind un ansamblu de

1.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de studiu

Obiectivele unităţii de studiu::

Competenţele unităţii de studiu:

– studenţii vor cunoaşte principalele caracteristici ale societăţii

Timpul alocat unităţii: 2 ore

1.3. Conţinutul unităţii de studiu

1.3.1. Caracteristici ale societăţii informaţionale

Importanţa utilizării tehnologiei informaţiei şi a

Ca orice ştiinţă şi informatica foloseşte o serie de concepte

Concepte generale folosite în Informatică

Sistem de numeraţie binar

Sisteme standardizate de reprezentare a datelor la nivel

informare (help), componenta de lucru cu foldere şi fişiere,

Interfaţa unui produs informatic

Concepte pentru structurarea şi organizarea datelor

Structuri de date folosite în cadrul prelucrărilor

Articol (înregistrare logică)

Sistem de gestiune a bazelor de date (SGBD)

Depozit de date (Data warehouse)

Procesor (CPU - Central Processing Unit)

Memorie RAM (Random Access Memory)

Este componenta memoriei interne, al cărei rol este de a

Memorie ROM (Read Only Memory)

Memorie CMOS (Complementary Metal Oxyd

Memorie externă (auxiliară)

Unităţi de memorie externă (drivere)

Discurile optice (CD şi DVD)

Memorie rapidă (cache)

Placă de bază (motherboard sau mainboard)

1.3.3. Informatica şi noua economie

La sfârşitul secolului XX, pe măsura dezvoltării tehnologiei

1.4. Îndrumar pentru autoverificare

Sinteza unităţii de studiu 1

Societatea contemporană implementează cerinţele societăţii informaţionale, în care

Concepte şi termeni de reţinut

informaţii şi informaţii digitale;

Întrebări de control şi teme de dezbatere

1. Influenţa schimbărilor introduse de revoluţia digitală asupra vieţii individului

LOCUL, ROLUL ŞI IMPORTAŢA IFORMATICII Î SOCIETATEA

CALCULATOARE PERSOALE ŞI REŢELE DE CALCULATOARE 25

SISTEME DE OPERARE DI MEDIUL WIDOWS 34

RESURSE IFORMAŢIOALE DIGITALE ŞI SERVICII Î MEDIUL 43

MS-OFFICE – SUPORT PETRU DEZVOLTAREA DE APLICAŢII

REALIZAREA DOCUMETELOR Î WORD 66

REALIZAREA PREZETĂRILOR MULTIMEDIA Î POWER POIT 81

REZOLVAREA PROBLEMELOR ECOOMICE Î EXCEL 95

BAZE DE DATE. SISEMUL DE GESTIUE A BAZELOR DE DATE MS

SOLUŢII IFORMATICE PETRU DOMEIUL ECOOMIC