Sunteți pe pagina 1din 141

ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE DIN MOLDOVA

Ilie COSTAŞ

TEHNOLOGII DE PROCESARE
A INFORMAŢIEI ECONOMICE

Editura ASEM
Chişinău, 2015
CZU 004.65:330.47(075.8)
C 75

Lucrarea a fost recomandată de Catedra „Cibernetică şi Informatică


Economică” ASEM (proces-verbal nr. 3 din 14.12.10), aprobată de Comisia
metodică a Facultăţii CSIE (proces-verbal nr. 2 din 18.01.11), Senatul
ASEM (proces-verbal nr. 7 din 23.02.11)

Tehnologii de procesare a informaţiei economice


Sunt examinate noţiunile de bază folosite în domeniul tehnologiilor
informaţionale (TI), principiile sistemice de proiectare a TI, diverse tipuri ale
proceselor tehnologice de prelucrare automatizată a informaţiei economice. O
atenţie deosebită este acordată studierii standardelor în vigoare referitoare la
elaborarea schemelor structurale, schemelor de algoritmi şi schemelor proceselor
tehnologice de prelucrare a datelor în sistemele informaţionale economice.
Lucrarea este destinată studenţilor care se specializează în domeniul
ciberneticii şi informaticii economice. De asemenea, poate fi utilă pentru profesorii
şi specialiştii care practică în domeniul respectiv.

Referenţi:
Membru corespondent AŞM,
prof. univ. dr. hab. Gheorghe Mişcoi, ULIM
prof. univ. dr. hab. Ion Bolun, ASEM
conf. univ. dr. Ion Amarfii, ASEM

Descrierea CIP a Camerei Naţionale a Cărţii


Costaş, Ilie
Tehnologii de procesare a informaţiei economice / Ilie Costaş ;
Acad. de Studii Econ. din Moldova. – Ch. : ASEM, 2011. – 284 p.
Bibliogr.: p. 281-282 (17 tit.). – 100 ex.
ISBN 978-9975-75-553-5.

004.65:330.47(075.8)

© Autor: prof. univ. dr. hab. I. Costaş

© Departamentul Editorial-Poligrafic al ASEM

ISBN 978-9975-75-553-5

2
Cuprins
Introducere 9

Capitolul 1.
TEHNOLOGII DE PROCESARE A INFORMAŢIEI
ECONOMICE ÎN SISTEME INFORMATICE. NOŢIUNI DE
BAZĂ 13
1.1. Clasificarea informaţiei economice 14
1.2. Procesul tehnologic de procesare a informaţiei economice
în sisteme informatice. Noţiuni de bază 15
1.3. Aspectul intern şi extern al PTPAIE, faţă de sistemul
informatic 20
1.4. Clasificarea tehnologiilor informaţionale 23
Concluzii 25
Întrebări de recapitulare 26

Capitolul 2.
UNIFICAREA ŞI STANDARDIZAREA ÎN INFORMATICĂ 27
2.1. Necesitatea unui nivel comun de înţelegere, pentru diferiţi
participanţi la procesul de creare a SIE concrete 28
2.2. Necesitatea compatibilităţii SIE de diferite niveluri
30
ierarhice în vederea integrării lor într-un spaţiu
informaţional comun al societăţii
2.3. UML - exemplu ce confirma tendința spre unificare și
standardizarea proceselor de proiectare
Concluzii 31
Sarcini pentru consolidarea şi verificarea cunoştinţelor 32

Capitolul 3.
PREZENTAREA GRAFICĂ A DIFERITELOR SISTEME,
STRUCTURI, PROCESE TEHNOLOGICE. NOŢIUNI
DE BAZĂ ŞI REGULI GENERALE 33
3.1. Formatele şi dimensiunile lor 34
3.2. Chenarul şi ştampila de identificare 37
3.3. Produse-program specializate în elaborarea lucrărilor
grafice în domeniul TI
3.3.1. Efectuarea lucrărilor grafice în mediul PowerPoint 39
3
3.3.2. Mijloacele oferite de aplicația VISIO pentru efectuarea
lucrărilor grafice
3.3.3. Mijloacele oferite de sistemul yEd Graph Editor pentru
efectuarea lucrărilor grafice 48
3.3.4. Enterprise Architect

Concluzii 52
Întrebări de recapitulare 54

Capitolul 4.
SUPORTURI DE INFORMAŢII. PREZENTAREA LOR
GRAFICĂ. STANDARDE DE PREZENTARE 55
4.1. Tipuri de suporturi informaţionale şi clasificarea lor 55
4.2. Simboluri grafice standardizate ale suporturilor
informaţionale 62
Concluzii 63
Sarcină pentru consolidarea şi verificarea cunoştinţelor 66

Capitolul 5.
SCHEME STRUCTURALE. PREZENTAREA GRAFICĂ
A SCHEMELOR 67
5.1. Cerinţe generale de realizare a schemelor structurale 67
5.2. Prezentarea grafică a mijloacelor tehnice 70
5.3. Schema generală a fluxurilor informaţionale în sistemul
statisticii de stat 80
5.4. Elaborarea schemelor structurale (organigrame) 84
5.4.1. Crearea schemei structurale în mediul PowerPoint 84
5.4.2. Crearea schemei structurale în mediul VISIO…
5.4.3. Elaborarea schemelor structurale în yEd Graph
89
Editor
Concluzii 90
Sarcini pentru consolidarea şi verificarea cunoştinţelor 90

Capitolul 6.
PROCESE TEHNOLOGICE INFORMAŢIONALE
CENTRALIZATE, DESCENTRALIZATE ŞI MIXTE 93
6.1. Procese tehnologice de procesare a informaţiei economice
după nivelul de centralizare 93
4
6.2. Unele tendinţe contemporane în organizarea TI pe baza
centralizării unor componente ale lor 99
6.2.1. Asigurarea protecţiei şi securităţii resurselor
informaţionale 101
6.2.2. Segment de Infrastructură Informaţională orientat la
asigurarea securităţii datelor 104
Concluzii 108
Întrebări de recapitulare 109

Capitolul 7.
PREZENTAREA GRAFICĂ A PROCESULUI
TEHNOLOGIC DE PROCESARE A INFORMAŢIEI 110
7.1. Prezentarea grafică a procesului tehnologic de procesare a
informaţiei 111
7.1.1. Prezentarea grafică a operaţiilor tipice ale etapei
primare şi pregătitoare a PTPAIE 115
7.1.2. Prezentarea grafică a operaţiilor etapei de bază şi
finale ale PTPAIE 122
7.2. Elaborarea schemelor grafice ale PTPAIE în mediul
MICROSOFT PowerPoint 126
7.2.1. Etapa pregătitoare 126
7.2.2. Elaborarea schemei grafice a procesului tehnologic
centralizat de procesare a informaţiei economice 128
7.2.3. Prezentarea grafică a procesului tehnologic
descentralizat de procesare a informaţiei economice 137
Concluzii 139
Sarcini pentru consolidarea şi verificarea cunoştinţelor 139

Capitolul 8.
TEHNOLOGIA PRELUCRĂRII INFORMAŢIEI
ECONOMICE ÎN REGIM DE DIALOG CU
CALCULATORUL 142
8.1. Esenţa regimului de dialog.......................................... 143
8.2. Schemă şi tabele de dialog 145
8.3. Schema procesului tehnologic de procesare a informaţiei în
regim de dialog (pe baza unui exemplu concret) 151
5
Concluzii 155
Întrebări de recapitulare 156
Capitolul 9.
TEHNOLOGIA PRELUCRĂRII AUTOMATIZATE A
INFORMATIEI ECONOMICE NEFORMALIZATE 157
9.1. Rolul şi locul informaţiei neformalizate în gestiunea
economică 157
9.2. Necesitatea creării sistemului informaţional-administrativ 159
9.3. Subsistemele de bază ale SIA 161
9.4. Macrostructura SIA şi proprietăţile sistemice 167
9.5. Particularităţile proiectării PTPAIE pentru informaţia
textuală 169
9.5.1. Limbajul informatic 170
9.5.2. Structura documentelor de intrare 177
9.5.3. Interfaţa utilizatorului. Limbajul utilizatorului 181
9.5.4. Indexarea automatizată a documentelor şi
interogărilor neformalizate (textuale) 184
9.5.5. Algoritmul indexării automatizate 186
9.6. Administraţia SIA 188
9.7. Asigurarea informaţională a procesului pregătirii şi
realizării deciziilor cu ajutorul SIA 194
Concluzii 198
Întrebări de recapitulare 198

Capitolul 10.
TEHNOLOGII INFORMAŢIONALE NEFORMULARISTE
ŞI PERSPECTIVELE DEZVOLTĂRII SISTEMELOR
INFORMATICE 200
10.1. Esenţa tehnologiilor informaţionale neformulariste 200
10.2. Perspectivele de bază ale dezvoltării SIE, în contextul
temei 204
Concluzii 206
Întrebări de recapitulare 208

Capitolul 11.
TEHNOLOGIA INFORMAŢONALĂ CA SISTEM. INDICII
CALITĂŢII TEHNOLOGIEI INFORMAŢIONALE 217
11.1. Proprietăţile sistemice principale ale TI 218
6
11.2. Bazele conceptuale ale TI 220
11.3. Caracteristica calitativă a TI 223
11.4. Criteriile calităţii, restricţii 224
11.4.1. Gradul plenitudinii funcţionale a TI 225
11.4.2. Gradul de oportunitate a prelucrării informaţiei 229
11.4.3. Gradul de oportunitate a livrării de informaţie 231
Concluzii 232
Întrebări de recapitulare 233

Capitolul 12.
PARTICULARITĂŢILE PROIECTĂRII TI. FACTORII
CARE INFLUENŢEAZĂ SELECTAREA SOLUŢIILOR
DE PROIECT 234
12.1. Aspecte tehnologice, condiţionate de documentaţia de
proiectare 234
12.2. Factorii de influenţă asupra soluţiilor de proiect 236
12.3. Documentarea PTPAIE 238
12.4. Bazele estimării soluţiilor de proiect în domeniul
elaborării PTPAIE 239
12.5. Alegerea variantelor de PTPAIE 241
Concluzii 243
Întrebări de recapitulare 244

Capitolul 13.
INTERPRETAREA GRAFICĂ A DATELOR
TABELARE: DIAGRAME, GRAFICE, HĂRŢI 245
13.1. Necesitatea interpretării grafice a datelor 245
13.2. Descrierea metodelor grafice în Microsoft Office 248
13.3. Metode cartografice de interpretare a informaţiilor 255
13.3.1. Domeniile de aplicare a metodelor de interpretare
cartografică a datelor 255
13.3.2. Unele metode de interpretare cartografică a
informaţiei 259
Concluzii 265
Întrebări de recapitulare 265
Sarcini pentru consolidarea şi verificarea cunoştinţelor 266

7
Capitolul 14.
REGULI GENERALE DE PERFECTARE
A DOCUMENTAŢIEI TEHNICE 267
14.1. Metode mixte de prezentare grafică 267
14.2. Organizarea procesului de pregătire şi inserare în text a
figurilor grafice 268
14.3. Integrarea figurilor grafice în textul documentelor 271
Concluzii 274
Întrebări de recapitulare 275
Sarcină pentru consolidarea şi verificarea cunoştinţelor 275
Concluzii generale 276
Bibliografie 280
Abrevieri 282

8
INTRODUCERE

Informatizarea a devenit unul dintre factorii principali de


dezvoltare a societăţii contemporane. Tranziţia la economia de
piaţă, extinderea colaborării economice şi tehnico-ştiinţifice
între ţări condiţionează necesitatea unor paşi concreţi în
direcţia integrării europene şi mondiale. Una dintre condiţiile
de bază ale acestei integrări este crearea unui spaţiu
informaţional unic cu diferite niveluri ierarhice: internaţional,
naţional, ramural, organizaţional etc.
La ora actuală, soluţionarea acestei probleme se confruntă
cu piedici serioase. Problemele principale, ce ţin de integrarea
informaţională, reies din rămânerea în urmă a ţărilor est-
europene (inclusiv a Republicii Moldova) faţă de ţările
industrial-dezvoltate din Occident în domeniul informatizării
societăţii şi din incompatibilitatea dintre infrastructurile
informaţionale naţionale.
Situaţia se agravează atunci când se constată o lipsă de
compatibilitate chiar şi între sistemele informatice care se
formează în organizaţiile şi unităţile economice de diferite
niveluri ierarhice ale economiei naţionale a Republicii Moldova.
Printre pricinile de bază ale acestei situaţii, în primul
rând, se înscriu lipsa unei infrastructuri informaţionale integre
a RM şi lipsa totală a reglementării şi coordonării lucrărilor în
domeniul informatizării. În ţară, lipseşte o politică
informaţională statală bine argumentată, o strategie clară de
creare a societăţii informaţionale, cadrul legislativ în domeniu
fiind doar în etapa de formare.
Pentru a schimba situaţia creată, e necesară soluţionarea unei
serii de probleme, dintre care principalele sunt elaborarea cadrului
juridic, a diferitelor documente normative, metodologice şi de
reglementare a proceselor de informatizare. Un rol important

9
trebuie să-l deţină metodologia sistemică a proiectării sistemelor
informatice şi a componentelor lor, precum şi sistemul de
standardizare în domeniul tehnologiilor informaţionale.
Proiectarea sistemelor informaţionale contemporane, cu
un înalt nivel tehnico-ştiinţific, ţinând cont de diversitatea
factorilor care influenţează asupra soluţiilor de proiect,
condiţionează cerinţe mari faţă de pregătirea profesională a
specialiştilor în domeniul informaticii. Întrucât sistemele
informaţionale trebuie să fie orientate la asigurarea tehnologiei
pregătirii şi realizării deciziilor (adică asigurarea informa-
ţională a întregului ciclu decizional), formarea inginerului în
domeniul informaticii economice constă în pregătirea specia-
listului de larg profil cu cunoştinţe vaste despre diversitatea
obiectelor de gestiune, metodele de dirijare, principiile de
proiectare a sistemelor informaţionale şi, în primul rând, a
celor bazate pe abordarea sistematică.
Eficacitatea sistemului informatic depinde, în mare
măsură, de calitatea fundamentării, determinării componentelor
lor principale atât ale mijloacelor tehnice şi matematice, cât şi
ale metodelor de prelucrare a informaţiei şi, în special, de
tehnologia de prelucrare automatizată a informaţiei, care
asamblează toate componentele într-un sistem integral. Anume,
la nivel de proces tehnologic informaţional (care reprezintă
nivelul de organizare a activităţilor informaţionale), se rezolvă
multe probleme sistemice, cum ar fi: formularea cerinţelor faţă
de componentele principale ale sistemului informaţional,
regimul de funcţionare şi interacţiune.
Disciplina „Tehnologii de procesare a informaţiei
economice” (TPIE) este orientată la formarea cunoştinţelor
teoretice fundamentale şi deprinderilor practice în domeniul
proiectării tehnologiei colectării, transmiterii, prelucrării
automatizate şi emiterii datelor în sistemele informatice
economice (SIE).
10
Sunt prevăzute principalele aspecte ale proiectării
proceselor tehnologice de prelucrare automatizată a informaţiei
economice de categorii diferite: cu prelucrarea centralizată şi
descentralizată a datelor; funcţionând în regim de dialog al
utilizatorului cu sistemul; sisteme documentare, orientate la
procesarea informaţiei textuale nestructurate, precum şi
tehnologii informaţionale neformulariste etc.
La procesul informatizării societăţii, participă tot mai mulţi
specialişti atât din domeniul informaticii (analişti, informa-
ticieni, programatori), cât şi specialişti din domeniile de aplicaţie
a informatizării (economişti, contabili, ingineri etc.). In-
teracţionând reciproc, aceşti specialişti necesită un limbaj de
comunicare univoc, înţeles de către toţi participanţii la proces.
Un rol important, în acest context, îl are lucrarea în cauză,
care, pe lângă aspectele metodologice ce ţin de crearea TI,
studiază limbajul grafic [1], unul dintre cele mai comode şi
univoce limbaje folosite în informatică. Unul dintre scopurile
de bază ale manualului este formarea gândirii algoritmice la
viitorii profesionişti în domeniul tehnologiilor informaţionale.
Lucrarea de faţă este bazată pe studierea experienţei
acumulate în domeniul standardizării şi, în primul rând, al
standardelor existente, ce reglementează folosirea metodelor şi
mijloacelor de prezentare grafică a diferitelor obiecte şi
procese, caracteristice informaticii economice şi tehnologiilor
informaţionale. O atenţie deosebită a fost acordată: structurilor
de sisteme organizatorice, reţelelor de calculatoare, modelelor
informaţionale, proceselor tehnologice de prelucrare a datelor
în sistemele informaţionale economice etc. De asemenea, au
fost examinate şi metode de interpretare grafică a datelor în
sisteme informatice, precum şi metode de interpretare
cartografică.
Sunt descrise, de asemenea, metode de estimare a
proceselor tehnologice de prelucrare automatizată a informaţiei
11
economice (PTPAIE) şi de fundamentare a alegerii variantelor
optimale din punct de vedere al criteriilor formulate, factorilor
obiectivi şi restricţiilor existente.
Cele menţionate ne fac să credem că manualul va fi
folositor studenţilor care se specializează în domeniul
ciberneticii şi informaticii economice, dar e recomandat şi
studenţilor altor specialităţi în procesul proiectării tehnologiilor
informaţionale. De asemenea, poate fi util pentru specialiştii în
informatică.

12
Capitolul 1
____________________________
TEHNOLOGII DE PROCESARE A
INFORMAŢIEI ECONOMICE ÎN SISTEME
INFORMATICE. NOŢIUNI DE BAZĂ
____________________________
Procesul tehnologic de prelucrare a informaţiei economice
(PTPAIE), în sistemele computerizate, constituie o serie de
operaţii, legate reciproc, la efectuarea cărora, ca obiect de
prelucrare, se folosesc date primare [2]. În PTPAIE, se folosesc
diferite mijloace tehnice şi, în primul rând, calculatoare
contemporane.
Pentru a proiecta un PTPAIE calitativ, e necesară
cunoaşterea:
- operaţiilor şi etapelor de prelucrare a datelor;
- standardelor de prezentare grafică;
- clasificării datelor şi informaţiei supuse prelucrării;
- suporturilor de informaţii.
În mediul de specialitate, în contextul tehnologiilor
informaţionale, se întâlnesc un şir de noţiuni, care, deseori (nu
întotdeauna justificat), sunt folosite ca sinonime. Deşi nu există
hotare foarte stricte între diferite noţiuni şi sensul lor se
intersectează, în mare măsură, totuşi, pentru profesioniştii din
domeniu este necesară o definire mai clară a semanticii acestor
noţiuni.
În capitolul de faţă, ne vom limita la studierea corelării
dintre astfel de noţiuni de bază, folosite în domeniul dat, cum
ar fi: sistem informatic economic, tehnologie informaţională,
proces tehnologic de procesare automatizată a informaţiei
economice (PTPAIE).
13
1.1. Clasificarea informaţiei economice
Din punct de vedere al tehnologiei prelucrării
automatizate, informaţia economică (figura 1.1) se împarte în
următoarele categorii [1, 2, 3, 4]:
- primară (de fapt, date primare);
- intermediară;
- rezultativă (finală).

Date primare Date primare

Informaţie
constantă şi
condiţional-
constantă

Informaţie
intermediară

Informaţie rezultativă

Figura 1.1.
Figura 1.1.Clasificarea
Clasificareainformaţiei economice
informaţiei după
economice
nivelul de prelucrare
după nivelul de prelucrare
Datele primare apar permanent în procesul funcţionării
diferitelor obiecte (organizaţii, întreprinderi, gospodării colective şi
private etc.). De regulă, această informaţie este variabilă şi
majoritatea ei comportă un caracter temporar, de pildă, cantitatea
detaliilor, efectuate în schimbul dat, în fiecare zi, se poate schimba.
14
Datele primare se fixează pe blanchete speciale, formând
documente primare, sau direct pe suporturi tehnice de
informaţii şi se transmit la centrul de calcul pentru prelucrare.
Informaţia constantă – datele ce nu se schimbă în timp
(dări de seamă anuale, datele recensământului etc.).
Informaţia condiţional-constantă – normative, indici de
planificare etc., elaboraţi pentru o perioadă mare de timp şi se
schimbă relativ rareori.
Informaţia intermediară se obţine ca rezultat al
prelucrării datelor primare împreună cu informaţia condiţional-
constantă. Ea se stochează pe suporturi tehnice de informaţii
(bandă magnetică, discuri magnetice, discuri optice, stic flash
etc.). Acest tip de informaţie poate fi folosit de utilizatori în
activitatea lor, dar, în special, poate fi folosit ca informaţii de
intrare pentru procesarea de mai departe, necesară la
soluţionarea altor probleme şi obţinerea informaţiei noi
rezultative.
Informaţia rezultativă reprezintă rezultatul prelucrării
datelor primare, intermediare şi condiţional-constante.
Rezultatele se fixează pe suporturi tehnice informaţionale şi pe
hârtie pentru transmiterea la obiectul de dirijare. De asemenea,
poate fi afişată pe ecranul monitorului.
În schemă (figura 1.1), e reflectată interdependenţa dintre
tipurile de informaţii din clasificarea de mai sus.

1.2. Procesul tehnologic de procesare a informaţiei


economice în sisteme informatice. Noţiuni de bază
Practic, cea mai mare parte a informaţiei, ce intră în
sistem din afară sau se formează în el, trebuie să fie supusă
prelucrării, transmiterii şi pusă la dispoziţia utilizatorului.

15
Organizarea raţională a prelucrării informaţiei economice
poate fi realizată doar în condiţiile unei tehnologii concrete,
care, în mare măsură, depinde de mijloacele tehnice utilizate în
diferite etape ale procesului.
Tehnologia ca proces e orientată la reglementare
(orânduire) şi organizare, care se opun proceselor stihinice.
Procesul tehnologic de prelucrare automatizată a informaţiei
economice reprezintă un ansamblu de operaţii realizate într-o
continuitate, strict determinată, din clipa apariţiei datelor până
la obţinerea definitivă a rezultatelor finale necesare. Aici, prin
operaţie înţelegem complexul de acţiuni de transformare a
informaţiei realizate la locul de lucru.
Tehnologia informaţională (TI) este o noţiune mai contempo-
rană şi generalizată, prevede un nivel superior de organizare a
tehnologiei de prelucrare automatizată a informaţiei economice.
Acest nivel este bazat pe perfecţionarea proceselor informaţionale
şi utilizarea mijloacelor tehnice şi matematice contemporane de
transformare, recepţie, transmitere şi prelucrare a datelor.
Principala particularitate (caracteristică) a TI este
orientarea ei la tehnologia neformularistă [3], adică la
minimizarea utilizării hârtiei în calitate de suport de informaţie
intermediar. TI reprezintă, în primul rând, un ansamblu de
procese de circulaţie şi prelucrare a informaţiei şi, în al doilea
rând – descrierea acestor procese. Datele şi informaţia sunt
folosite ca obiecte de prelucrare şi circulaţie.
Rutele tehnologice şi scenariile proceselor de prelucrare a
informaţiei sunt părţi componente ale descrierii acestor
procese. TI poate fi prezentată ca un ansamblu de PTPAIE,
fiecare având o autonomie funcţională relativă.
PTPAIE, necesar rezolvării oricărei probleme de gestiune,
poate fi subdivizat în patru etape [3,5]: primară, pregătitoare,
de bază şi finală (figura 1.2).

16
I. Etapa primară
Colectarea şi înregistrarea datelor, formarea documentelor primare

Transmiterea informaţiei la centrul de calcul

II. Etapa pregătitoare


Primirea, controlul şi înregistrarea informaţiei de intrare la
centrul de calcul

Transferul informaţiei pe suport tehnic, controlul veridicităţii

III. Etapa de bază


Formarea fişierelor şi prelucrarea informaţiei la computer

Formarea informaţiei rezultative

IV. Etapa finală


Controlul şi emiterea informaţiei rezultative

Tirajarea (multiplicarea) şi transmiterea informaţiei rezultative

Păstrarea informaţiei rezultative

Figura
Figura 1.2.1.2. Schema
Schema generală
generală a procesului
a procesului tehnologic
tehnologic
de procesare a informaţiei
de procesare a informaţiei

17
În etapa primară, se îndeplineşte colectarea datelor
iniţiale, înregistrarea lor, formarea documentelor primare şi
transmiterea la centrul de calcul.
Etapa pregătitoare cuprinde operaţiile de acumulare,
control şi înregistrare a informaţiei de intrare şi de transfer al ei
pe suporturi tehnice de informaţii.
Etapa de bază asigură crearea bazei de date, a fişierelor de
lucru, procesarea nemijlocită a informaţiei la computer,
obţinerea informaţiei rezultative.
În etapa finală, se realizează emiterea informaţiei
rezultative sub formă de documente finale, controlul şi
transmiterea lor utilizatorului.
Aici, sunt enumerate doar operaţiile cele mai
caracteristice pentru PTPAIE, dar, în fiecare caz concret,
componenţa operaţiilor etapelor PTPAIE şi chiar a înseşi
etapelor poate fi diferită în funcţie de mijloacele tehnice
utilizate şi cerinţele către PTPAIE.
Astfel, pentru rezolvarea automatizată a problemelor de
procesare a informaţiei economice, informaţia poate fi
transmisă la centrul de calcul pe suporturi tehnice, pregătite
pentru introducerea în calculatorul electronic, sau transmisă
nemijlocit prin canale de legătură de la locul apariţiei ei. În
cazul dat, etapa pregătitoare include şi primirea informaţiei prin
canale de legătură.
Operaţiile de colectare şi înregistrare a datelor sunt
efectuate prin intermediul diferitelor mijloace pe suporturi de
informaţii (documente primare, discuri magnetice, CD-uri etc.)
şi reflectă starea reală a obiectului.
La ora actuală, sunt evidenţiate trei metode de colectare şi
înregistrare a datelor: mecanizată, automatizată şi automată.

18
Colectarea şi înregistrarea mecanizată a informaţiei se
realizează nemijlocit de către om cu utilizarea dispozitivelor
simple (contor, cântar, cronometru etc.). Informaţia se înscrie,
în mod manual, pe documentele primare, care se transmit la
centrul de calcul.
Metoda automatizată prevede utilizarea documentelor
destinate pentru citirea nemijlocită, de către computer, a
automatelor de înregistrare programate şi a sistemelor
universale de colectare şi înregistrare a informaţiei, care
asigură conjugarea operaţiilor de formare a documentelor
primare şi pregătirea suporturilor informaţionale.
Metoda automată de organizare a colectării şi înregistrării
informaţiei se foloseşte prioritar la prelucrarea datelor în regim
de timp real. Informaţia de la senzori, care reflectă procesele de
producţie, este introdusă în computer în mod automat.
Transmiterea informaţiei de la sursele ei de apariţie către
centrele de calcul se efectuează atât prin poştă sau curier, cât şi
prin intermediul sistemelor moderne de telecomunicaţii.
Informaţia de intrare, transferată pe suporturi tehnice, se
introduce în computer pentru prelucrare. În funcţie de
caracterul problemelor în curs de rezolvare, această informaţie
poate fi selectată (clasificată). După prelucrare, se formează
informaţia rezultativă, care se reprezintă sub formă de tabele,
grafice şi se fixează pe diferite suporturi tehnice.
În etapa finală, se înfăptuiesc controlul şi emiterea
definitivă a informaţiei rezultative, adică evidenţierea erorilor
în caz de divergenţă a datelor rezultative, controlul calităţii
prezentării rezultatelor etc. Multiplicarea informaţiei
rezultative se efectuează cu ajutorul diferitelor aparate de
multiplicat de tip „Xerox”.
Informaţia rezultativă e transmisă utilizatorului, de obicei,
în formă de documente tipărite (tipizate) la imprimanta

19
alfanumerică sau transmise prin canale de telecomunicaţii. De
asemenea, poate fi afişată pe ecranul monitorului.
Diversitatea mijloacelor tehnice, cu ajutorul cărora se
îndeplineşte operaţia concretă, generează o varietate de operaţii
tehnologice. Aceasta permite formarea variantelor de procese
tehnologice, care diferă prin ansamblul de operaţii,
continuitatea îndeplinirii lor, printr-o serie de caracteristici
(securitate, exactitate, operativitate etc.), şi alegerea dintre ele a
celor mai raţionale.
În afară de mijloacele tehnice, organizarea procesului
tehnologic este influenţată astfel de factori, ca tipul de
informaţie prelucrată, cerinţele faţă de exactitatea şi
operativitatea prelucrării, metodele efectuării operaţiilor de
control, organizarea bazei de date, regimurile de prelucrare etc.

1.3. Aspectul intern şi extern al PTPAIE, faţă


de sistemul informatic
Este important de înţeles relaţiile dintre asemenea noţiuni
de bază, folosite în domeniul dat, cum ar fi: sistemul
informatic economic, tehnologia informaţională, procesul
tehnologic de procesare automatizată a informaţiei
economice (PTPAIE).
Asigurarea tehnologică este unul din subsistemele oricărui
sistem informatic economic (SIE). Relaţiile dintre noţiunile
PTPAIE şi SIE au două dimensiuni, ce ţin de aspectul
tehnologic intern al SIE şi cel extern faţă de SIE concrete.
Aspectul intern: independent de orientarea funcţională a
SIE concret, informaţia în el trece printr-un şir de operaţii de
transformare şi prelucrare – de la colectarea datelor, până la
obţinerea informaţiilor rezultative şi livrarea lor utilizatorilor
finali. În acest context, eficacitatea SIE, în mare măsură,
depinde de nivelul de organizare internă şi, în primul rând, de
20
calitatea PTPAIE. SIE, în acest caz, joacă un rol de sistem
complex cu mai multe surse de date, etape de prelucrare şi
transformare a informaţiei, în care PTPAIE reprezintă
mecanismul de bază de transformare a intrărilor în sistem, în
ieşiri informaţionale necesare pentru realizarea anumitor
scopuri.
Aspectul extern: Orice organizaţie (instituţie,
întreprindere etc.) poate utiliza în paralel nu una, ci mai multe
SIE, atât proprii, cât şi aparţinând altor unităţi economice. În
condiţiile dezvoltării reţelelor de calculatoare, se observă
tendinţa de creare a unui spaţiu informaţional unic cu diferite
niveluri de integrare. Pentru utilizatori (factorii decizionali şi
specialiştii) nu importă sursele concrete de obţinere a
informaţiei necesare soluţionării problemelor, ci calitatea şi
oportunitatea informaţiei, obţinute din SIE proprii, aparţinând
altor subdiviziuni, şi chiar unităţi economice.
Pentru a obţine rezultatul necesar, utilizatorul trebuie să
efectueze un şir de operaţii de identificare, selectare, extragere
şi transformare a informaţiei, formare a unor fişiere
intermediare şi rezultative, sau baze de date etc.
În acest proces, utilizatorul trebuie să-şi formeze o
tehnologie concretă de lucru cu datele, care i-ar asigura rezultatul
necesar informaţional în conformitate cu problemele ce stau în
faţa lui, independent de faptul cu câte SIE lucrează. Astfel, apare
un aspect al lucrului cu informaţia, care depăşeşte limitele noţiunii
de SIE. Prin urmare, noţiunile de SIE, PTPAIE şi TI, în general,
nu pot fi considerate sinonime, cum, deseori, se confundă.
Este evident că, în aceste condiţii între diferite SIE, apar
fluxuri de informaţii de intrare-ieşire (figura 1.3). Astfel,
diferite SIE, implicate în proces, joacă rolul de noduri
tehnologice, în care ieşirea informaţională dintr-un sistem
poate fi intrarea în alt sistem informatic. Cu alte cuvinte, se
creează o tehnologie de procesare a informaţiei, care uneşte
21
mai multe SIE într-un mediu tehnologic, în care SIE concrete
joacă rolul de noduri tehnologice componente ale PTPAIE
general.

SIE 1 SIE 2 SIE 3 SIE 4


PT PAIE 1 PT PAIE 2 PT PAIE 3 PT PAIE 4

SIE 5 SIE 6
PT PAIE 6
PT PAIE 5

Figura 1.3. Proces tehnologic de procesare a


informaţiei ce implică mai multe sisteme informatice
economice

Faptul că, în aceeaşi organizaţie, pot fi folosite mai multe


SIE în paralel, în condiţiile când resursele de procesare a
informaţiei sunt limitate, condiţionează necesitatea îmbinării
mai multor tehnologii interne faţă de SIE participante în
proces, determinării unor priorităţi şi ordini de folosire a
mijloacelor comune. De fapt, se formează o tehnologie
informaţională (TI) unică, care include, ca părţi componente
PTPAIE interne ale SIE utilizate.
De la proiectanţii unor astfel de TI, se cere un nivel înalt
de calificare profesională şi înţelegere sistemică a proceselor
informaţionale din sistem.
PTPAIE are un caracter dublu:
 pe de o parte eficacitatea fiecărui SIE depinde de
calitatea respectivului PTPAIE intern;
 pe de altă parte, eficacitatea SIE concrete depinde de
PTPAIE general, exterior faţă de SIE.

22
Există şi dependenţa eficacităţii TI generale a obiectului
informatizat de calitatea proiectării SIE concrete: de
compatibilitatea lor informaţională, adică de PTPAIE interne
respective. Nu poate exista un SIE eficace fără un PTPAIE
bine organizat chiar şi în condiţiile utilizării celor mai
performante mijloace tehnice şi soft.
Generalizând cele afirmate anterior, putem conclude că
corelarea dintre noţiunile în cauză este următoarea: PTPAIE
este noţiunea cu cel mai îngust sens; SIE – noţiune cu sens mai
larg, care include şi aspectele PTPAIE; TI – cea mai
cuprinzătoare noţiune, care include aspectele, caracteristice nu
numai pentru PTPAIE, dar şi SIE.

1.4. Clasificarea tehnologiilor informaţionale


Tehnologia informaţională poate fi implementată în cele
mai diferite domenii, desfăşurând o mulţime de particularităţi
specifice. Diversitatea TI [5] e reflectată în tabelul 1.1.
Indicii (criteriile) de clasificare a PTPAIE reprezintă,
concomitent, principalele aspecte şi direcţii de dezvoltare a
PTPAIE, care sunt desfăşurate, într-o măsură sau alta, în
diferite compartimente ale acestui curs. Înseşi categoriile de
PTPAIE, specificul lor în dependenţă de domeniul de aplicare
şi alte criterii de clasificare reprezintă nişte factori foarte
importanţi, care influenţează, în mod esenţial, abordarea
problemelor proiectării şi dezvoltării tehnologiilor
informaţionale.
Într-adevăr, tehnologiile informaţionale utilizate în
domeniul agriculturii, unde toate tipurile de activităţi se
schimbă foarte dinamic din cauza factorilor atmosferici, cer o
flexibilitate mult mai mare decât TI în industrie, unde procesele
de producere sunt relativ stabile şi controlabile.

23
Tabelul 1.1
Clasificarea tehnologiilor informaţionale
Criteriul (semnele) Valoarea concretă a semnelor
de clasificare de clasificare
industrie, agricultură, construcţii,
Domeniul de aplicare
învăţământ
în serie mică, – medie, fabricare
Tip de producţie
în masă, în exemplare unice
Rolul în ramura
de bază, auxiliar
de aplicare
automatizat, mecanizat, manual,
Nivelul de automatizare
mixt
subdiviziunea (subsistemul)
întreprinderii (sistemului
Proporţiile domeniului
automatizat de dirijare),
de aplicare
întreprindere (departament),
asociaţie, ramură etc.
dirijare şi funcţii principale,
Funcţiile realizate numai dirijare, numai funcţii
principale
mijloacele de automatizare
Nivelul de centralizare parţial centralizate, centralizate,
descentralizate
programată (rigidă), profesional-
Conţinutul tehnică, tehnico-ştiinţifică, de
cercetări ştiinţifice
Forma referitoare la obiect, operaţii
structurată (numerică,
Tipul informaţiei
formalizată), nestructurată
în sistem
(textuală, neformalizată)

24
Sunt foarte diferite şi TI utilizate în întreprinderi cu tip de
producţie în masă şi TI din întreprinderi cu fabricarea unor
produse complexe şi în exemplare unice. În primul caz, atenţia
proiectanţilor la elaborarea TI va fi orientată la organizarea
eficientă a volumelor mari de informaţii ce ţin de evidenţa
materiei prime, în timp ce volumul operaţiilor de procesare este
în majoritatea cazurilor relativ mic. Deci şi softul aplicativ,
orientat la efectuarea calculelor, va ocupa un volum relativ mai
mic decât alte compartimente ale TI.
Unul din cei mai evidenţi factori de influenţă la metodele
de proiectare a TI este tipul informaţiei în sistem. În literatura
de specialitate, sunt diferenţiate, ca direcţii aparte, TI orientate
la procesarea informaţiei structurate şi TI orientate la
procesarea informaţiei neformalizate (nestructurate, în limbajul
natural).
În primul caz, datele şi informaţiile pot fi identificate
univoc, cu exactitatea necesară şi, respectiv, pot fi realizate
cerinţele utilizatorilor faţă de exactitatea informaţiilor
rezultative. Pentru sistemele orientate la procesarea informaţiei
nestructurate este caracteristică complexitatea identificării
exacte a informaţiilor la intrare, care influenţează respectiv
calitatea (relevanţa, exactitatea) informaţiilor rezultative.

Concluzii
Din diversitatea tehnologiilor informaţionale, menţionată
mai sus, putem conclude că elaborarea unei tehnologii informa-
ţionale concrete trebuie să fie bazată pe un studiu prealabil al
tuturor factorilor importanţi de influenţă (specificul domeniului de
aplicare, tipul de informaţii şi de probleme soluţionate, nivelul de
centralizare a fluxurilor informaţionale etc.).
În figura 1.2, este prezentată structura generală (logică) a
procesului tehnologic de procesare automatizată a informaţiei

25
economice, sunt enumerate doar operaţiile cele mai caracte-
ristice pentru PTPAIE. În practică, însă, în fiecare caz concret,
componenţa operaţiilor etapelor PTPAIE şi chiar a înseşi
etapelor poate fi diferită în funcţie de mijloacele tehnice
utilizate şi cerinţele către PTPAIE.
Corelarea dintre noţiunile SIE, PTPAIE şi TI este
următoarea: PTPAIE este noţiunea cu cel mai îngust şi concret
sens; SIE – noţiunea cu sens mai larg, care include şi aspectele
PTPAIE; TI – cea mai cuprinzătoare noţiune, care include
aspectele caracteristice nu numai pentru PTPAIE, dar şi SIE.

Întrebări de recapitulare
1. Care sunt noţiunile de bază ale disciplinei TPAIE?
Lămuriţi esenţa lor.
2. Descrieţi schema generală a procesului tehnologic de
prelucrare automatizată a informaţiei economice.
3. Care este corelarea logică a semanticii noţiunilor de
bază: PTPAIE, sistem informatic economic,
tehnologie informaţională?
4. Care sunt criteriile de clasificare a tehnologiilor
informaţionale? De ce este importantă clasificarea TI?
5. Descrieţi dimensiunile de bază ale noţiunii
Tehnologie informaţională în contextul capitolului de
faţă.

26
Capitolul 2
________________________________
UNIFICAREA ŞI STANDARDIZAREA
ÎN INFORMATICĂ
________________________________

Actualmente, sute de organizaţii, întreprinderi, instituţii


de cercetări ştiinţifice şi de proiectare din Republica Moldova
participă la procesul de informatizare a societăţii. În acest
proces, sunt implicaţi mii de specialişti cu diferite orientări
profesionale: informaticieni, ciberneticieni, matematicieni,
programatori, economişti, ingineri de sisteme hardware şi
software. Practic, toţi participă la realizarea diferitelor părţi
componente ale spaţiului informaţional unic al societăţii din
Republica Moldova.
Această activitate multidimensională solicită o colaborare
intensă pe bază de coordonare multilaterală a tuturor forţelor şi
mijloacelor implicate. Pentru a realiza scopul comun al
informatizării societăţii, se cere îndeplinirea unor condiţii
necesare, dintre care principalele sunt:
- necesitatea unui nivel comun de înţelegere pentru
diferiţi participanţi la procesul de creare a sistemelor
informatice economice (SIE) concrete;
- necesitatea compatibilităţii SIE de diferite niveluri
ierarhice în vederea integrării lor într-un spaţiu
informaţional unic al societăţii.

27
2.1. Necesitatea unui nivel comun de înţelegere,
pentru diferiţi participanţi la procesul de creare a
SIE concrete
Una din condiţiile de bază ale asigurării integrităţii
spaţiului informaţional al societăţii constă în folosirea unor
metodici unice în procesele de elaborare a tehnologiilor
informaţionale şi chiar în perfectarea documentelor
(proiectelor) respective. Este vorba, în primul rând, despre
necesitatea unificării şi standardizării. Să evidenţiem doar
câteva momente, care confirmă necesitatea unificării şi
standardizării în domeniul informaticii economice.
Chiar şi sistemul informatic economic al unei
întreprinderi mijlocii reprezintă un sistem complex,
multidimensional, atât din punct de vedere al componentelor
(subsistemelor funcţionale şi de asigurare), cât şi al etapelor
ciclului de viaţă al SIE (analiza situaţiei existente şi formularea
problemei, proiectarea de ansamblu a SIE, proiectarea de
detaliu, evaluarea, implementarea, exploatarea aplicaţiilor,
dezvoltarea sistemului).
E greu de imaginat că o astfel de diversitate de lucrări ar
putea fi cuprinsă şi realizată de un singur specialist „universal”
sau chiar şi de mai mulţi astfel de specialişti, capabili să preia
sarcini diverse din toate aspectele enumerate anterior.
Progresul tehnico-ştiinţific în toate domeniile,
complexitatea proceselor de producţie şi management, în
special, pe fondul sporirii esenţiale a volumului de lucrări,
condiţionează ramificarea funcţiilor şi, respectiv, specializarea
îngustă a participanţilor la proces. În ansamblu, aceasta se
referă şi la procesul de informatizare, care-i unul dintre cele
mai complexe domenii de activitate umană.
Specializarea, aici, se foloseşte pe larg în conformitate
atât cu structura funcţională şi subsistemele de asigurare, cât şi
28
cu etapele ciclului de viaţă al sistemelor informatice eco-
nomice.
Conform standardelor în vigoare, fiecare etapă a
procesului de proiectare a SIE se finalizează cu elaborarea
documentelor tehnice respective (cum ar fi: Raportul despre
studiul prealabil, Proiectul director de informatizare, Caietul de
sarcini, Textul programului, Descrierea produsului-program,
Instrucţiunile utilizatorului, Manualul de exploatare etc.), sau a
unor părţi ale lor.
Deci, la procesul creării unui sistem informatic concret,
participă mai mulţi specialişti sau grupe de specialişti din
instituţia dată, cu diferite orientări profesionale, principalele
categorii fiind: economişti, analişti, informaticieni,
programatori, ingineri de sistem, operatori etc. Ei comunică
între ei direct sau prin documentele prevăzute de proiect, care
sunt transmise dintr-un grup în altul în conformitate atât cu
etapele de proiectare, implementare şi exploatare, cât şi cu
structura colectivului de specialişti şi tehnologia interacţiunii
dintre ei pe parcursul ciclului de viaţă al SIE.
Pentru ca o astfel de colaborare să fie posibilă şi să se
soldeze cu succes la realizarea scopului final comun, e necesar
ca toată documentaţia de proiect să fie înţeleasă univoc de către
toţi participanţii la proces.
Pentru aceasta e necesară respectarea unor reguli comune
pentru toţi din punct de vedere, în primul rând, al perfectării
documentelor tehnice. Pe lângă limbă, în sensul tradiţional al
cuvântului (română, engleză, rusă etc.), e necesar ca toate
noţiunile, schemele, formulele şi altele să fie prezentate în aşa
fel, ca să fie identic şi univoc înţelese de toate persoanele
implicate în lucrări.

29
2.2. Necesitatea compatibilităţii SIE de diferite
niveluri ierarhice în vederea integrării lor într-un
spaţiu informaţional comun al societăţii
Economia naţională a ţării reprezintă un sistem complex,
multidimensional, în care se observă o interdependenţă şi interac-
ţiune activă a subsistemelor între ele atât pe verticală (între-
prindere, asociaţie, minister, guvern), cât şi pe orizontală (între
ramuri: agricultură, industrie, ecologie, comunicaţii etc.; între
întreprinderi; între subdiviziunile aceleiaşi întreprinderi ş.a.m.d.).
Această interacţiune e, în primul rând, informaţională. De aceea,
gestiunea eficientă a economiei naţionale, a societăţii în general,
necesită un spaţiu informaţional comun al societăţii, în care toate
sistemele informatice sunt compatibile şi fizic, şi formal.
Astfel, la proiectarea oricărui SIE concret, chiar şi la
nivelurile inferioare ierarhice, e necesar să se ţină cont de
faptul că acest SIE e o parte componentă a unui sistem
superior, în care el trebuie să se integreze într-un mod cât mai
simplu, fără interfeţe costisitoare.
Pentru a realiza o astfel de integrare a tuturor sistemelor
informatice concrete într-un spaţiu informaţional al societăţii,
evitând neînţelegerile care pot surveni într-o etapă sau alta, a
informatizării, de asemenea, e necesară respectarea unor reguli
comune şi înţelese de toţi.
2.3. UML - exemplu ce confirma tendința spre
unificare și standardizarea proceselor de
proiectare
Un argument în favoarea unificării poate fi evoluţia
metodelor de proiectare conceptuală, în rezultatul căreia a
apărut UML (Unified Modeling Langage).
Primele metode de analiză (anii 70)
30
– Decuparea carteziană (funcţională şi ierarhică) a
sistemului;
Analiza sistemică (anii 80)
– Modelarea datelor + modelarea prelucrărilor;
Apariţia metodelor orientate pe obiect (1990-1995).
– Conştientizarea importanţei unei metode orientate pe
obiect: asigurarea structurării unui sistem fără centrarea
analizei doar pe date sau pe prelucrări (ci pe ambele simultan);
– Peste 50 metode orientate pe obiect au apărut în această
perioadă (Booch, Classe-Relation, Fusion, HOOD, OMT,
OOA, OOD, OOM, OOSE);
– Nici o metodă orientată pe obiect nu s-a impus.
UML posedă o arie largă de aplicare (cuprinde toate
fazele ciclului de proiectare).
UML este deschis (este independent de domeniul de
aplicare şi de limbajele de implementare).
După unificare şi standardizare, mai ales industrializarea
UML, creşte numărul utilitarelor care suportă UML (GDPro,
ObjectTeam, Objecteering, OpenTool, Rational Rose,
Rhapsody, STP, Visio, Visual Modeler, WithClass, etc.).
UML este un bun suport de comunicare. Notarea sa
grafică permite de a exprima vizual o soluţiile orientate pe
obiecte. Aspectul formal al notărilor UML limitează
ambiguităţile şi necomprehensiunile.

Concluzii
Din cele menţionate, rezultă că crearea spaţiului
informaţional unic al societăţii e imposibilă fără respectarea
unor reguli generale comune referitoare la conţinutul şi forma
prezentării documentaţiei tehnice a SIE, înţelese şi acceptate de
31
toţi specialiştii. Adică, unificarea şi standardizarea în domeniul
tehnologiilor informaţionale sunt condiţii de bază ale integrării
sistemelor informatice din punct de vedere atât al structurii
interne a fiecărui SIE în parte, cât şi al contopirii lor într-un
spaţiu informaţional integrat al societăţii.
În scopul creării unui spaţiu informaţional integrat al
societăţii, în Republica Moldova, trebuie să fie elaborate şi
utilizate diferite documente metodologice şi normative, menite
să formeze baza normativ-metodologică a informatizării. În
special, e necesară elaborarea unui set de standarde, care,
împreună cu alte documente normative şi metodologice, ar
permite realizarea unui nivel necesar de unificare şi
standardizare a tehnologiilor informaţionale.
Interpretarea grafică a diferitelor sisteme, subsisteme,
procese tehnologice etc., se foloseşte pe larg în domeniul
tehnologiilor informaţionale, dându-le un caracter mai concret
şi evident, ceea ce permite sporirea nivelului de înţelegere a
aspectelor descrise. Unificarea şi standardizarea descrierii
grafice a tehnologiilor informaţionale (adică, formarea unui
limbaj unic-grafic, comod pentru specialiştii din domeniu) sunt
probleme foarte actuale alături de cele menţionate anterior.
***
Sarcini pentru consolidarea şi verificarea cunoştinţelor
1. Să se elaboreze un referat, în care să fie argumentat
rolul unificării şi standardizării în informatică (în baza
unui exemplu de informatizare a unei întreprinderi
concrete, la alegerea studentului). În acest sens, să se
studieze literatură specială suplimentară;

2. Să se explice modul în care unificarea şi standardizarea


contribuie la crearea spaţiului informaţional integrat
al societăţii.

32
Capitolul 3
____________________________
PREZENTAREA GRAFICĂ A DIFERITELOR
SISTEME, STRUCTURI, PROCESE
TEHNOLOGICE.
NOŢIUNI DE BAZĂ ŞI REGULI GENERALE
_______________________________
Practic, în toate documentele de proiect în domeniul
tehnologiilor informaţionale, elaborate în instituţii ştiinţifice,
de proiectări sau de învăţământ, se folosesc pe larg diferite
scheme, desene tehnice, grafice, diagrame etc. Pentru
reglementarea cerinţelor faţă de aceste lucrări grafice, există o
serie de standarde, principalele fiind: standardul internaţional
ISO 8790 „Sisteme pentru prelucrarea informaţiei – Simboluri
şi convenţii pentru schema de configuraţie a sistemului de
calcul”.
Standardele referitoare la executarea desenelor tehnice şi
schemelor structurale şi tehnologice reglementează următoarele
aspecte, caracteristice acestor lucrări [1, 2]:
- formatele (dimensiunile) foilor de hârtie, pe care se
efectuează desenul tehnic;
- aranjarea lucrării grafice pe câmpul hârtiei şi identificarea
ei;
- regulile generale de efectuare a unei scheme;
- simbolurile grafice folosite în scheme structurale,
tehnologice etc.
În afară de standarde, mai există şi anumite metode şi
reguli de efectuare a lucrărilor grafice, care s-au format pe
parcursul dezvoltării tehnologiilor informaţionale şi au fost
33
recunoscute comode pentru o înţelegere mai profundă a
diferitelor aspecte.

3.1. Formatele şi dimensiunile lor


Orice documentaţie tehnică, inclusiv desenele şi schemele
grafice, se realizează pe foi de hârtie de format strict
determinat. Unificarea formatelor oferă posibilitatea de a
reglementa păstrarea desenelor şi schemelor, de a asigura
condiţii pentru comodităţi în utilizarea documentaţiei tehnice şi
păstrarea ei în formă mai compactă [2]. Într-unul din
standardele existente în trecut (GOST 2.301-68), erau
prevăzute cinci formate de bază, care au rămas valabile până în
prezent (tabelul 3.1).
Tabelul 3.1
Dimensiunile formatelor de bază
Identificarea formatelor Dimensiunile laturilor, mm
44 1189 X 841
24 594 X 841
22 594 X 420
12 297 X 420
11 297 X 210
Cel mai mare format (notat prin codul 44) cu
dimensiunile laturilor 1189 X 841 are o suprafaţă de 1m².
Formatele mai mici se constituie prin împărţirea consecventă a
formatului mai mare precedent în două părţi egale, astfel încât
linia de divizare să treacă paralel cu latura mai mică a foii [2].
În figura 3.1, este demonstrată împărţirea consecventă a
formatului 44. Ca rezultat, sunt obţinute celelalte formate de
bază: 24, 22,12 şi 11.

34
44
(1189 X 841)

22
(594 X 420)

24
(594 X 841)
841

11
11
(297X210)
12
(297X420)

11
(297X210)

1189

Figura 2.1. Schema crearii formatelor de baza


Figura3.1.
Figura Schema creării
3.1.Schema creării formatelor
formatelorde
debază
bază

Sunt admise, de asemenea, şi formate suplimentare,


obţinute prin extinderea formatului minimal 11 până la o
dimensiune multiplă faţă de dimensiunile formatului de bază
11. Exemple de constituire a formatelor suplimentare sunt
prezentate în figura 3.2. Dimensiunile acestor formate sunt
indicate în tabelul 3.2.
Fiecare standard se identifică condiţional cu ajutorul a
două cifre [2], prima indicând divizibilitatea unei laturi a
formatului dat faţă de latura mai mare a standardului 11
(mărimea 297), iar a doua – divizibilitatea altei laturi faţă de
latura mai mică a formatului 11 (210).
Produsul celor două cifre, care reprezintă formatul, determi-
nă numărul formatelor 11, care se conţin în formatul dat. De
exemplu, formatul 32 (figura 3.2 a) conţine 6 (3 X 2) formate 11.

35
Tabelul 3.2
Dimensiunile formatelor suplimentare

Identificarea formatelor Dimensiunile laturilor, mm


34 892 X 841
32 892 X 420
23 594 X 631
14 297 X 841
13 297 X 631
Pornind de la metoda dată de identificare şi cunoscând
identificatorul concret al formatului dat, e uşor de determinat
dimensiunile foii respective. De fapt, din această metodă rezultă
altă cale de creare a formatelor atât de bază, cât şi suplimentare,
care e opusă metodei de creare a formatelor din formatul mare.
Dacă prima metodă era bazată pe formarea formatelor mici din
formatul mare prin subdivizarea consecventă a formatului mare în
două parţi, a doua metodă, dimpotrivă, permite formarea
formatelor mari pe baza celui mai mic format de bază 11.
32 13
(892 X 420) (297 X 631)

11 11 11 11
11
(297X210) (297X210)
(297X210) (297X210) (297X210)

11 11 b
(297X210) (297X210)

11 11 Figura 3.2. Schema creării


(297X210) (297X210)
formatelor suplimentare
a) formatul 32
b) formatul 13
36
3.2. Chenarul şi ştampila de identificare
Înainte de a începe efectuarea unei scheme sau desen
tehnic, e necesară pregătirea foii de hârtie, pe care trebuie să fie
executate chenarul şi ştampila de identificare a lucrării grafice
[2]. Liniile chenarului sunt situate paralel cu laturile formatului
de hârtie la distanţa de 20 mm de la marginea stângă a foii şi 5
mm de la celelalte trei margini.
În colţul din dreapta al laturii de jos a chenarului, se
plasează ştampila de identificare. În funcţie de amplasarea
schemei sau a desenului, ştampila de identificare poate fi
aranjată atât de-a lungul laturii lungi a chenarului [2], cât şi a
celei scurte (figura 3.3, b). Excepţie face doar formatul 11, în
care ştampila de identificare poate fi situată doar de-a lungul
laturii scurte (figura 3.3, a).
Structura şi componenţa rubricilor ştampilei de
identificare, aranjarea şi dimensiunile lor sunt reflectate în
figura 3.4. În rubricile ştampilei de identificare, trebuie să fie
indicate: 1) denumirea proiectului; 2) catedra; 2a) numărul

5
5
2 variante
20 20 de ştampilă
0

Ştampila de Ştampila de
identificare identificare

a b

Figura Figura 3.3. Chenarul


3.3. Chenarul formatului
formatului şi şi aranjarea
aranjarea ştampilei ştampilei
de identificare
de identificare

37
temei; 3) denumirea desenului; 4), 5), 6) nu se îndeplinesc
pentru lucrările din cursul dat; 7) numărul de ordine al foii; 8)
numărul total de foi; 9) instituţia de învăţământ, facultatea,
grupa, în care învaţă studentul; 10) caracterul lucrării
îndeplinite: „desenat”, „controlat”, „consultat” etc.); 11)
numele, prenumele persoanelor care au semnat lucrarea; 12)
semnăturile; 13) data semnării schemei (documentului).
Pentru identificarea unor aspecte din ciclul de viaţă al
proiectului, pot fi prevăzute şi rubrici suplimentare, cum ar fi
datele despre transmiterea proiectului la arhivă şi păstrarea lui.
Aceste rubrici pot fi situate în afara chenarului.

3.3. Produse-program specializate în elaborarea


lucrărilor grafice în domeniul TI

În prezent, există o mare varietate de produse-program


specializate în elaborarea lucrărilor grafice. Mijloacele
grafice sunt accesibile, într-o formă sau alta, din majoritatea
aplicaţiilor Microsoft Office (Word, Visio, PowerPoint, etc.).
Deși foarte simple în utilizare, aceste mijloace asigură, în

185
7 10 23 15 10 70 50
15

(2) (2a)
5
11 x 5 = 55

(4) (5) (6)


15

(1) 5 5 5 17 18
5

(10) (11) (12) (13) 20


15

(3) (9)

Figura 3.4. Structura şi componenţa rubricilor


ştampilei de identificare

38
principiu, realizarea oricărei lucrări grafice, caracteristice
pentru domeniul TI.

Cu toate acestea, în ultima perioadă tot mai des sunt


utilizate tehnologii noi de proiectare a sistemelor informatice,
printre care trebuie de menționat cele bazate pe utilizarea
metodelor de proiectare conceptuală. În prezent această direcție
s-a cristalizat prin apariția unor versiuni noi ale limbajului
unificat de modelare UML (Unified Modeling Langage) și
utilizarea tot mai largă a acestui limbaj în procesul proiectării
sistemelor informatice, în special a celor de scară largă și
complexe.

UML posedă o arie largă de aplicare, cuprinzând toate


fazele ciclului de proiectare. După unificare şi standardizare,
mai ales industrializarea UML, creşte numărul utilitarelor care
suportă UML (Visio, Rational Rose, yEd Graph Editor,
Enterprise Arhitect, GDPro, ObjectTeam, Objecteering,
OpenTool, Rhapsody, STP, Visual Modeler, WithClass, etc.).

Urmează o prezentare generală a celor mai răspândite


aplicații, care par a fi suficiente pentru utilizare în procesul
proiectării SIE și a aplicațiilor informatice, în dependență de
nivelul lor de complexitate.

3.3.1. Efectuarea lucrărilor grafice în mediul PowerPoint


Pachetul integrat de birotică Microsoft PowerPoint
Office este cel mai răspândit şi accesibil tuturor
utilizatorilor, fiind recunoscut drept nr.1 în lume [6]. Pe
lângă alte programe, orientate la susţinerea informaţională a
activităţilor utilizatorilor, pachetul posedă şi mijloace
comode de efectuare a desenelor tehnice şi, în general, a
prezentărilor grafice, necesare în documentaţia tehnică şi-n
39
lucrările ştiinţifice.
În lucrarea de faţă, pentru examinarea diferitelor metode
şi exemple de efectuare a lucrărilor grafice va fi folosită
aplicaţia Microsoft PowerPoint 2010 (ca versiunea cea mai
răspândită şi accesibilă la ora actuală). Toate posibilităţile
funcţionale ale aplicaţiei (folosite în manualul dat) sunt păstrate
şi în versiunea nouă, în care s-au modificat elementele de
interfaţă a sistemului, dar nu esenţa lor.
Aplicaţia Microsoft PowerPoint este orientată la pregătirea
prezentărilor electronice (folosite ca suport informatic în
discursuri, rapoarte, comunicări publice asistate de calculator şi
proiector electronic) şi alte forme de utilizare [6, p.347].
În favoarea alegerii aplicaţiei Microsoft PowerPoint, pot
fi luate în consideraţie o serie de argumente importante pentru
utilizatorii din domeniul informaticii:
 posedă, practic, toate instrumentele necesare efectuării
lucrărilor grafice în domeniul tehnologiilor
informaţionale. Include chiar şi simboluri grafice
recunoscute de standardele internaţionale în TI;
 este relativ simplă pentru utilizatorul cu pregătire medie
în informatică. Alte sisteme din acest domeniu sunt ori
prea complicate, cu funcţii suplimentare, care nu sunt
necesare pentru informatică, ori chiar dacă sunt mai
simple şi cu un nivel mai mare de automatizare a
executării lucrărilor grafice decât PowerPoint, acestea
sunt mai închise, limitând utilizatorii în posibilităţile de
a executa lucrări originale, neprevăzute de sistem;
 raportul dintre posibilităţile funcţionale şi nivelul de
complexitate, caracteristic acestei aplicaţii, este foarte
convenabil pentru utilizatorii din domeniul informaticii;
 poate fi utilizată nu numai la elaborarea documentelor
40
de proiect în tehnologii informaţionale şi pregătirea
diferitelor documente tehnico-ştiinţifice, dar şi la
pregătirea şi realizarea prezentărilor demonstrate atât la
calculator, cât şi cu ajutorul proiectorului electronic.

3.3.1.1. Elemente de construcţii geometrice în executarea


figurilor grafice în mediul PowerPoint. Etapa pregătitoare
În cadrul acestui curs, ne vom limita doar la examinarea
unor aspecte ce ţin de utilizarea aplicaţiei PowerPoint în
efectuarea lucrărilor grafice, folosite în domeniul tehnologiilor
informaţionale. Deşi, în lucrare, vor fi studiate metodele şi
mijloacele de prezentare grafică a TI pentru variantele
principale, oferite de PowerPoint (în prezentări publice,
referate, secvenţe de diapozitive, derulate pe suport electronic,
folii transparente), accentul de bază se pune, totuşi, pe
utilizarea acestor metode şi mijloace, în primul rând, în
domeniul elaborării proiectelor de documentaţie realizate în
mod tradiţional pe hârtie. În acest context, vom folosi unele
noţiuni tradiţionale şi exemple de efectuare a lucrărilor grafice,
caracteristice domeniului respectiv.
Pentru elaborarea unei lucrări grafice în mediul
PowerPoint (ca şi în alte componente ale Microsoft Office),
este necesară, mai întâi, pregătirea suprafeţei de lucru. Prin
suprafaţa de lucru vom înţelege aria necesară amplasării
obiectului grafic.
La lansarea sa, Microsoft PowerPoint propune următoarea
fereastră de dialog (figura 3.5.), în care pot fi alese opţiunile de
bază: bara cu meniurile, barele cu instrumente, însăşi zona de
lucru (slide) etc. În general, aceste opţiuni asigură posibilităţi
de creare a unei largi varietăţi de structuri şi forme de
prezentări de diferite orientări, care conţin atât obiecte textuale,
cât şi grafice. Deşi în sistem sunt propuse şabloane, standarde
şi instrumente comune pentru toţi utilizatorii, rezultatele

41
obţinute pot fi foarte diferite în funcţie de experienţa
utilizatorului.
Cea mai simplă variantă de executare a unei lucrări
grafice este cea realizată pe foi (pagini, diapozitive) aparte.
Chiar şi în cazurile în care obiectul grafic este preconizat ca
parte integrantă a unei prezentări mixte (cu părţi textuale şi
grafice), e bine de efectuat elaborarea obiectului grafic, în
prealabil, pe o pagină aparte, iar după terminare şi verificare, să
fie inclus în prezentarea generală ca pagină aparte sau în
componenţa unei pagini textuale, în funcţie de dimensiunile
obiectului grafic.
Deci, dacă nu se preconizează pregătirea unei prezentări
mai sofisticate (cu fundal special, diferite efecte şi animaţii),
atunci, după lansarea PowerPoint, se selectează opţiunea Blank
din Design/Page Setup.
În funcţie de scopul final (forma prezentării şi
dimensiunile obiectului), în primul rând, se alege formatul şi

Figura 3.5. Mijloacele de bază, propuse de PowerPoint pentru efectuarea lucrărilor grafice

42
dimensiunea paginii de lucru. De exemplu, pentru crearea unor
scheme mai mari pentru documentaţia tehnică, proiecte, e
comod formatul A4 (11).
Pentru aceasta se execută click pe opţiunea Design/Page
Setup din bara de meniuri, iar în caseta de dialog respectivă, care
apare, în ferestruica Slides sized for: se selectează opţiunea de
format A4 Paper (210X297mm). Această pagină (format), la
rândul ei, poate fi orientată atât vertical (opţiunea Portrait), cât şi
orizontal (opţiunea Landscape).
Meniul Insert propune o serie de opţiuni de bază,
necesare pentru crearea unei prezentări grafice în dependenţă
de necesităţile concrete ale utilizatorului:
Picture – permite inserarea figurilor grafice de cele mai
diferite niveluri de complexitate, în care pot intra astfel de părţi
componente, ca imagini fotografice, scheme structurale şi
tehnologice, care pot fi dezvoltate şi modificate, în mod
flexibil, cu ajutorul unui set de instrumente grafice variate;
Shapes – activează elemente grafice specializate pentru
crearea diferitelor scheme;
SmartArt – Propune diferite structuri de scheme (ciclice,
ierarhice, procesuale, matriciale etc.);
Chart – include mijloace specializate pentru interpretarea
grafică a diferitelor date numerice prezentate sub formă de
tabel, în special, pentru cazurile în care e necesară evidenţierea
interdependenţei existente între diverse dimensiuni;
Table – propune mijloace pentru formarea tabelelor cu
date atât numerice, cât şi textuale.
Mai sunt şi alte opţiuni, care pot fi ușor înțelese în
procesul efectuării lucrărilor grafice concrete.

Următoarea etapă constă în pregătirea ariei paginii de


43
lucru pentru efectuarea desenului tehnic. În funcţie de
dimensiunile şi complexitatea obiectului grafic, se pregăteşte
chenarul ce delimitează suprafaţa pe care va fi amplasat
obiectul (ea nu trebuie să depăşească suprafaţa utilă,
preconizată pentru textul documentului, în care va fi inserat
desenul tehnic), după care această suprafaţă poate fi
structurată în scopul facilitării executării lucrării grafice. De
exemplu, pentru construirea unor simboluri grafice standard
se recomandă pregătirea unei reţele de celule dreptunghiulare
cu dimensiunile condiţionate de standard şi de proiectul
elaborat. Aceste celule vor fi utilizate pentru amplasarea
elementelor grafice, ceea ce va facilita determinarea atât a
dimensiunilor, cât şi a configuraţiei lor.
Practic, în toate sistemele cunoscute, care posedă mijloace
pentru efectuarea lucrărilor grafice, există două posibilităţi
principale:
1) crearea obiectelor grafice pe baza utilizării unor
şabloane de figuri definite anterior, ori frecvent
folosite în practica elaborării diferitelor prezentări;
2) crearea obiectelor grafice originale, neasigurate cu
şabloanele necesare.
Aceste posibilităţi sunt descrise în compartimentele
următoare, folosind ca exemplu de bază sistemul PowerPoint
şi, doar în cazuri speciale, făcând referinţe la alte sisteme, care
oferă posibilităţi analoage.

3.3.1.2. Executarea lucrărilor grafice în baza utilizării


şabloanelor existente în mediul PowerPoint
Pentru efectuarea lucrărilor grafice în mediul PowerPoint
este prevăzută o serie de şabloane (forme, figuri) standard,
folosite frecvent în cele mai variate tipuri de prezentări. Aceste
figuri ori corespund întocmai elementelor-standard, necesare
44
construirii obiectelor grafice pentru prezentări concrete
(inclusiv în domeniul tehnologiilor informaţionale), ori pot fi
uşor modificate în conformitate cu cerinţele specifice acestui
domeniu.
Pentru a desena o figură-standard, din bara cu instrumente
se apelează la opţiunea AutoShapes, din care alegem Basic
Shapes sau Flowchart. Din caseta respectivă cu şabloane de
simboluri grafice (figura 3.5), se selectează şablonul respectiv,
executând click şi activându-l. După aceea, simbolul grafic se
amplasează în celula respectivă a reţelei de celule
dreptunghiulare cu dimensiunile condiţionate de standard
(descrise în compartimentul precedent).
Pentru aceasta, cursorul se poziţionează în colţul din
stânga-sus al celulei (figura 3.9,a), fixând poziţia cu un click şi
ţinând apăsat butonul stâng al mouse-ului, se trage pe
diagonală (figura 3.9, b - poziţie intermediară) până la colţul
dreapta jos (figura 3.9, c). Astfel, dintr-o singură mişcare,
obţinem simbolul grafic necesar şi de dimensiunea dată.
Acest procedeu este comod atunci când, în schemele
grafice, este necesară folosirea mai multor figuri-standard de
aceeaşi dimensiune şi cu o aranjare anumită pe orizontală şi pe
verticală.
Pentru cazuri aparte, e mai comod să se deseneze figura
respectivă în mod arbitrar, trăgând cu cursorul pe diagonala
unui dreptunghi imaginar. După aceea, executând click cu
butonul drept al mouse-ului pe figura în cauză, apare o casetă

a b c
Figura 3.9. Etapele de construire a unui obiect existent
în meniul AutoShapes
45
de dialog, în care se selectează opţiunea Size and Position, iar
în celulele respective ale ferestrei care apare (Width- lăţimea şi
Height- înălţimea) sunt indicate dimensiunile necesare.
Dacă, dintr-un motiv sau altul, simbolul nu s-a amplasat
la locul cuvenit, sau dimensiunile au fost modificate, atunci pot
fi corectate atât amplasarea, cât şi dimensiunile simbolului. În
acest scop, se execută click pe obiect, după ce în jurul
obiectului apare un chenar cu nişte căsuţe negre, numite
mânere pentru selectare.
În acest caz, crearea schemelor mai complicate se reduce la
utilizarea mai multor simboluri grafice sau a altor elemente
existente în casetele de şabloane grafice ale aplicaţiei PowerPoint.

3.3.2. Mijloacele oferite de aplicația VISIO pentru


efectuarea lucrărilor grafice
Pachetul VISIO este o aplicație specializată, orientată
la susţinerea utilizatorilor în activitățile lor creative, ce țin de
prezentarea grafică a proceselor si structurilor sistemelor
într-un șir de domenii, cum ar fi cele de afaceri, proiectarea
diferitelor sisteme (informatice, tehnologice, inginerie,
concepte științifice, etc.), precum și pentru interpretarea
grafică a datelor atunci, când e necesară studierea diferitelor
tendințe de dezvoltare a proceselor și sistemelor, a
interdependențelor dintre diferite dimensiuni. Interfața
VISIO e prezentată în figura 3.10.

46
Figura 3.10. Mijloace de bază, propuse de pachetul VISIO pentru efectuarea lucrărilor grafice
47
Pentru realizarea acestor funcții sistemul pune la
dispoziția utilizatorilor o gamă largă de elemente grafice,
specializate pe domenii (afaceri, inginerie, rețele etc.) și
subdomenii. De exemplu, în domeniul Inginerie în calitate de
subdomenii sunt evidențiate Ingineria în electricitate,
Ingineria în mecanică și Ingineria proceselor. La al treilea
nivel, înseși elementele grafice oferite sunt grupate după
anumite aspecte specifice pentru subdomeniul respectiv.
Sistemul posedă și un șir de facilități utile în procesul
elaborării și perfectării lucrărilor grafice: asigurarea
conexiunilor între elemente, determinarea grosimii liniilor,
culorilor elementelor, alinierea elementelor grafice pe verticală
și orizontală și etc..
Sistemul VISIO asigură un nivel mai înalt de
automatizare a procesului de elaborare a lucrărilor grafice în
comparație cu PowerPoint, dar cere și o studiere mai profundă
a sistemului.

3.3.3. Mijloacele oferite de sistemul yEd Graph Editor


pentru efectuarea lucrărilor grafice

Pachetul yEd graph editor este un instrument sofisticat,


care permite crearea și analiza convenabilă a structurilor în
formă grafică.
Lucrările grafice pot fi afișate și editate simultan în
multiple așa numite ferestre de editare. Pentru fiecare graf este
deschisă o fereastră de editare proprie, ceea ce e afișat în
fereastra centrală a aplicației yEd.
Pentru realizarea lucrărilor grafice yEd graph editor
pune la dispoziția utilizatorilor o gamă bogată de mijloace și
funcții, cum ar fi: elemente grafice unificate pentru prezentarea
structurilor, algoritmilor, proceselor tehnologice de procesare a
informației, a rețelelor da calculatoare etc..
Important este că pachetul propune și posibilități
48
caracteristice pentru utilizarea conceptelor din UML. yEd graf
oferă diferite modele de structuri ale schemelor: ierarhice,
ortogonale, circulare, arborescente, radiale, etc., care facilitează
atât procesul de creare a schemelor, cât și modificarea lor după
realizare.
De asemenea, yEd are și un set de instrumente necesare și
comode pentru realizarea lucrărilor grafice (pentru aranjarea
respectivă a figurilor grafice, excluderea suprapunerilor,
transformări geometrice, etc.).
Pachetul asigura posibilitatea creării lucrărilor grafice atât
nedirecționate de conceptul UML, cât și direcționate de el.

Utilizarea Editor Windows


Fiecare fereastră de editare are un tab, care arată
denumirea fișierului grafului afișat. Aplicând click pe tab,
fereastră respectivă de editare devine activă. Același efect
poate fi obținut folosind meniul de intrare Editor.
Deasemenea, accesibil prin tab este meniul de context al
unei ferestre de editare, care, de exemplu, permite aranjarea
multiplelor ferestre de editare atât alături una față de alta, cât și
una sub alta.
Ferestrele de editare oferă o interfață (figura 3.11) bine
structurată și ușor de utilizat, care suportă diferite cazuri de
utilizare (use-cases) în procesul lucrului cu grafuri. Sunt două
moduri disponibile pentru a determina comportamentul
editorului:
 așa numitul Edit Mode (varianta default) suportă crearea
unui graf și a elementelor lui și permite toate tipurile de
modificare a lor;
 Navigation Mode, dimpotrivă, previne orice modificare a
grafului, dar, în loc de aceasta, oferă mijloace de navigare
comode.
Fiecare din aceste posibilități poate fi activată din bara
de instrumente sau din bara de meniu.
49
Figura 3.11. Mijloace de bază, oferite de yEd Graph pentru
efectuarea lucrărilor
50
grafice
3.3.4. Enterprise Architect

Sparx Systems Enterprise Architect este un instrument


bazat pe conceptual UML și e orientat întregul ciclu de viață a
produsului soft, care include:
 Proiectarea și elaborarea unei largi varietăți de sisteme
software;
 Analiza afacerilor, modelarea proceselor de afaceri;
 Modelarea sistemelor, modelarea arhitecturii sistemelor,
proiectarea componentelor, simularea;
 Modelarea specifică a domeniului generalizat;
 Elaborarea limbajelor de modelare (bazate pe UML)
specifice pentru domeniul dat;
 Vizualizarea unei largi varietăți de sisteme, procese,
date, activități și structuri;
 Simularea proceselor de comportament, a mașinilor și
interacțiunii;
 Testarea, controlul calității și verificarea sistemelor
complexe;
 Managementul sarcinilor de dezvoltare.
Mai mult de o decadă Sparx Systems a dezvoltat continuu
și activ Enterprise Architect, bazat pe standardele UML curent.
În acești ani sistemul s-a confirmat într-un șir impunător de
proiecte, de la unele modele mici pentru utilizatori unici, până
la sisteme pentru întreprinderi, bazate pe echipe extrem de
mari.
Puterea și eficacitatea sistemului Enterprise Architect a
51
fost convingător demonstrată în diferite domenii de către mai
mult de un sfert de milion de utilizatori licențiați din peste o
100 de țări din întreaga lume.

Concluzii
După cum se vede din cele menționate mai sus, toate
pachetele prezentate posedă mijloace suficiente pentru
prezentarea grafică, necesară pentru proiectele de diferite
niveluri de complexitate în domeniul TI. Totuși, în baza
analizei comparative a acestor pachete pot fi făcute următoarele
concluzii: principalele diferențe între aceste sisteme pot fi
evidențiate din punct de vedere al nivelului de automatizare a
procesului de modelare grafică a sistemelor și proceselor, dar și
din punct de vedere a utilizării standardelor UML.
Cel mai simplu pachet dintre cele prezentate, este
PowerPoint, cu autorul căruia pot fi realizate proiecte grafice
destul de complexe. O deosebire vizibilă a acestui pachet față
de altele constă în faptul că, folosind mijloacele lui, utilizatorul
controlează întregul proces de modelare grafică. Nivelul de
automatizare a procesului de proiectare în acest caz este mult
mai redus față de alte pachete.
Pe lângă oportunitățile oferite de PowerPoint, alte
pachete, cum ar fi VISIO, yEd Graph Editor, posedă un șir
de facilități suplimentare, orientate la sporirea nivelului de
automatizare a procesului de creare a lucrărilor grafice. Pe
lângă clasificarea varietății largi de elemente grafice (pe
domenii, subdomenii și aspecte specifice de utilizare a lor) în
dependență de contextul de utilizare (caracteristic pentru
VISIO), sunt propuse și diferite modele de scheme și structuri,
care în mare măsură facilitează procesul de creare, dar și
dezvoltare a lucrărilor grafice. Pentru aceste pachete este
caracteristic un nivel mai înalt de automatizare a proceselor,
care pot fi controlate în anumită măsură de către sistem. Aceste
52
posibilități sunt importante, în special, când sunt necesare
modelari de procese și sisteme mai sofisticate. Totodată,
utilizatorul poate păstra un control total al modelării
proceselor, ca și în cazul utilizării PowerPoint. Important este
că în aceste pachete apar, în anumită măsură, și mijloace de
modelare unificate și standardizate, bazate pe standardele UML
(mai pronunțate în sistemul yEd Graph Editor).
Sistemul Enterprise Architect reprezintă în lista celor
enumerate, unul din cele mai dezvoltate pachete, bazate pe
standardele UML și orientate la întregul ciclu de viață a
proiectelor TI. Deși permite utilizarea mijloacelor
instrumentale în regim simplu, ca în alte sisteme grafice (sub
controlul utilizatorului), Enterprise Arhitect este cel mai
eficient în proiecte complexe informatice, care necesită un
management al proiectului mai sofisticat, cu un nivel de
automatizare mai înalt.
În figura 3.12 este propusă o evaluare calitativă relativă a
pachetelor enumerate. Sunt prezentate 2 aspecte:
a) graficul ”Nivelul de automatizare și de utilizare a
standardelor UML” în diferite pachete;
b) graficul ”Volumul de lucru în procesul controlat de
utilizator”.
Deci, în dependență de nivelul de pregătire profesională a
utilizatorului, de complexitatea proiectului, dar și de
tehnologiile de proiectare a tehnologiilor informaționale, pot fi
utilizate oricare din mijloacele enumerate de prezentare grafică.
Cert e că, independent de nivelul de automatizare, oferit de
sistemul utilizat, calitatea proiectului va depinde în primul
rând, de nivelul de înțelegere de către proiectanți a structurii
sistemului și a proceselor, pentru care sunt elaborate TI. În
acest caz, chiar și cu mijloace simple de prezentare grafică pot
fi cu succes modelate chiar și sisteme informatice destul de
complicate, respectând reguli generale de vizualizare.
Totodată, chiar și utilizarea unor sisteme sofisticate ca
53
Proces Cerințe mari față de
controlat de nivelul de cunoaștere a
utilizator pachetlui
automatizare asigurată de pachete
Evaluarea relativă a nivelului de

Proces
controlat de
sistem
Cerințe mari față de
nivelul de pregătire
profesională în
modelarea sistemelor

Enterprise
PowerPoint VISIO yEd Graph Editor
Architect

Figura 3.12. Analiza generală comparativă a pachetelor de prezentare grafică a


sistemelor și proceselor

Enterprise Arhitect nu va da rezultate acceptabile fără acest


nivel de cunoștințe și abilități. În plus, în acest caz se cere și o
cunoaștere profundă a pachetului.
Dat fiind faptul că, în lucrare, atenţia este concentrată nu
atât pe studierea instrumentarului soft, cât pe specificul şi
tehnologia efectuării lucrărilor grafice, toate metodele descrise
aici sunt valabile pentru toate mijloacele enumerate mai sus.
***
Întrebări de recapitulare
1) Ce reglementează standardele referitoare la executarea
desenelor tehnice şi schemelor structurale şi tehnologice,
caracteristice lucrărilor în domeniul TI?
2) Care sunt opţiunile de bază, oferite de diferite pachete de
editare a lucrărilor grafice, necesare în domeniul TI?
3) Care sunt etapele de bază în efectuarea unei lucrări grafice
cu ajutorul pachetelor PowerPoint, VISIO, yEd Graph Editor și
Enterprise Arhitect?

54
Capitolul 4
____________________________
SUPORTURI DE INFORMAŢII.
PREZENTAREA LOR GRAFICĂ.
STANDARDE DE PREZENTARE
____________________________
Informaţia economică este obiect de acumulare şi
transmitere, care se modifică în procesul de prelucrare cu
ajutorul calculatoarelor electronice, se colectează, se păstrează,
se înnoieşte sistematic şi se corectează. Pentru efectuarea
acestor operaţii, informaţia trebuie să fie înscrisă pe suporturi
corespunzătoare [2]. Este cunoscută o largă varietate de
suporturi de informaţii, prezentată mai jos în formă de
clasificare în baza unor criterii concrete.

4.1. Tipuri de suporturi informaţionale


şi clasificarea lor
Suporturile de informaţie se împart, în primul rând, în
cele manuale (tradiţionale) şi tehnice. Suporturile informa-
ţionale tradiţionale – documentele primare, adică blanchete-
standard tipărite, pe care informaţia se fixează în mod manual
sau cu ajutorul unor echipamente speciale. Suporturile tehnice
de informaţii (intermediare între om şi calculator) au fost
denumite astfel, pornind de la faptul că informaţia înscrisă pe
ele poate fi citită în mod automatizat, cu ajutorul dispozitivelor
tehnice speciale, sau poate fi introdusă nemijlocit în calculator
pentru păstrare şi procesare. De asemenea, ea poate fi transcrisă
de pe un suport de informaţii pe altul.
Există o largă varietate de suporturi informaţionale
tehnice. Pot fi folosite mai multe criterii de clasificare a
55
suporturilor tehnice, principalele fiind următoarele:
 tipul de suport: hârtie, plastic, metal, cristale
semiconductoare etc.;
 modalitatea de înregistrare a informaţiei pe suport:
imprimarea pe hârtie, perforarea pe benzi de hârtie sau
cartele (folosită în primele etape de dezvoltare a TI),
magnetizarea suprafeţei magnetice a suportului,
înregistrarea optică cu raza laser, memoria electronică
[6, p.150].
Clasificarea suporturilor de informaţii e prezentată în
figura 4.1. În continuare, examinăm succint caracteristicile
generale ale suporturilor informaţionale.
1) Suporturi informaţionale tradiţionale
Documente primare
Datele care apar în procesul funcţionării unităţilor social-
economice (organizaţii, întreprinderi, ferme agricole etc.) sunt
numite date primare. După colectare, aceste date sunt
înregistrate pe anumite suporturi pentru procesarea ulterioară.
Dacă datele primare sunt înregistrate pe suport de hârtie,
conform unei structuri predeterminate pentru acest tip de date,
atunci ele formează documente primare. Suportul
documentului primar este un formular structurat, de obicei, în
formă de tabel cu coloane şi rânduri cu anumite denumiri şi
destinaţii. Documentele primare sunt transmise la centrele de
prelucrare, unde sunt transferate pe suporturi tehnice
informaţionale.
În anumite condiţii (în funcţie de nivelul de asigurare
tehnică, specificul procesului de producere, de domeniul de
activitate etc.), pot fi folosite şi alte forme de înregistrare a
datelor primare: introducerea datelor colectate direct de la
tastatura calculatorului, introducerea automată a datelor în
56
memoria calculatorului de la diferiţi senzori. În acest caz, dacă
datele sunt structurate conform anumitor structuri logice,
putem considera că ele formează documente primare
electronice.

Suporturi
de
informaţii

Suporturi Suporturi
tradiţionale tehnice

cristale
Blanchete pe bază pe bază pe bază
semi-
de hârtie de hârtie de plastic metalică
conductoare

Benzi Benzi Discuri Memorie


perforate magnetice magnetice Flash

Cartele Discuri Tamburul Cartele


perforate flexibile magnetic electronice

Cartele
Documente
magnetice
finale

Discuri
optice

Figura 4.1. Clasificarea suporturilor de informaţii

57
2) Suporturi tehnice de hârtie
Aceste suporturi includ cartelele perforate şi banda
perforată, care au fost folosite în primele etape de dezvoltare a
calculatoarelor electronice, precum şi documentul final
(rezultativ), care s-a utilizat şi încă se utilizează în sistemele
informatice. Modul de înscriere a informaţiei pe cartele
perforate şi banda perforată era bazat pe utilizarea unui sistem
special de găurire a lor, conform căruia o anumită îmbinare de
găuri prezenta un simbol, o literă sau cifră. Deşi nu se mai
folosesc, aceste tipuri de suporturi sunt enumerate aici pentru
plenitudinea clasificării.
Document rezultativ
După procesarea datelor în sisteme informatice,
rezultatele procesării sunt prezentate în formă de document
rezultativ. Structura acestor documente poate fi reglementată
de diferite regulamente, standarde în domenii specifice, cum ar
fi contabilitatea, documentele financiare etc., dar poate fi şi
arbitrară, în conformitate cu cerinţele utilizatorului concret. În
mare măsură, aceste structuri depind de tipul de informaţii,
componenţa lor, comoditatea utilizatorului etc. Aceste
documente pot fi afişate atât pe ecranul monitorului, cât şi
imprimate la imprimantă pe suport de hârtie.
3) Suporturi informaţionale pe bază de plastic
Aceste suporturi includ următoarele tipuri de bază: bandă
magnetică, discuri flexibile magnetice, cartele magnetice,
discuri optice.
Banda magnetică
Este o unitate de memorie detaşabilă. Folosită la primele
generaţii de calculatoare electronice sub formă de bobină, la
ora actuală, se mai foloseşte, uneori, în formă de casetă
magnetică (asemănătoare cu casetele video) [6, p.148]. Este

58
confecţionată din material plastic cu înveliş feromagnetic.
Datele se înregistrează pe piste paralele în formă binară.
Capacitatea benzii magnetice este condiţionată de densitatea
înregistrării datelor şi lungimea benzii. Deoarece accesul la
date solicită mult timp, acest tip de suport se foloseşte doar la
copierea bazelor de date şi restabilirea lor în caz de distrugere,
precum şi la arhivare.
Discurile flexibile (floppy disk)
Discurile flexibile sunt realizate pe bază de material
plastic şi, spre deosebire de discurile fixe, sunt detaşabile [6,
p.133]. Această proprietate a lor permite utilizatorului să aibă
un număr necesar de dischete şi să le folosească pe oricare
dintre ele atunci când e necesară citirea informaţiei sau
înscrierea datelor noi.
Discul flexibil (discheta) este confecţionat dintr-o folie
circulară de plastic flexibil, acoperită cu un strat subţire de
material feromagnetic şi protejată de un plic special de plastic.
Informaţia se înscrie pe dischetă în serie, bit după bit, prin
amprente magnetice de-a lungul unor piste circulare
concentrice.
În prezent, acest tip de suport aproape că nu se mai
utilizează, dar a fost menţionat în scopul asigurării plenitudinii
schemei de clasificare şi evidenţierii etapelor istorice de
dezvoltare a suporturilor informaţionale.
Cartela magnetică
Cartela magnetică este o placă din acelaşi material ca şi
banda magnetică. Înregistrarea informaţiei se efectuează pe
piste paralele.
Discuri optice
Discurile optice sunt printre cele mai performante
suporturi informaţionale la ora actuală. Ele permit stocarea
59
unor volume mari de informaţii la un cost mai mic decât
costurile caracteristice pentru suporturile magnetice. Sunt
cunoscute mai multe tipuri de discuri optice, cum ar fi: CD-
ROM, CD-R, CD-RW, DVD-ROM, DVD-R etc. [6, p.140].
Discurile CD-ROM (Compact Disck – Read Only
Memory) sunt nişte discuri optice, de pe care informaţia poate
fi doar citită, dar nu poate fi ştearsă sau modificată de către
utilizatori. Sunt fabricate din plastic şi utilizate pentru păstrarea
unor volume mari de informaţii constante. Informaţia pe ele se
înscrie pe o singură pistă în formă de spirală. Modul de
înscriere a datelor este imprimarea sau arderea cu raza laser.
Capacitatea CD-ROM constituie circa 630 Mo.
CD-R (CD Recordable, adică cu înregistrare) permit
înscrierea optică a datelor la calculatorul utilizatorului o
singură dată şi citirea de un număr, practic, nelimitat de ori [6,
p.142]. Suprafaţa discului este termosensibilă, iar înregistrarea
datelor se efectuează de o rază laser prin tăierea stratului
sensibil, adică nu prin arderea cavităţilor ca la CD-ROM.
Capacitatea variază de la 700 Mo până la 5 Go.
CD-RW (ReWritable CD - CD cu reînregistrare) permit
înregistrarea, modificarea şi citirea informaţiilor [6, p.142].
Este folosită proprietatea stratului de înregistrare de a fi în două
stări – cristalină şi amorfă. Trecerea porţiunii stratului de
înregistrare dintr-o formă în alta se efectuează cu raza laser cu
diferite temperaturi.
Discurile DVD (Digital Video Disk) pot înregistra o
varietate de date – alfanumerice, video şi audio. Ele au o
capacitate mai mare decât CD-Rom şi sunt mai rapide.
Varietatea DVD include următoarele formate [6, p.143]:
DVD-ROM, DVD-R, DVD-RW, DVD-RAM (pentru detalii
[6, p.143]).

60
4) Suporturi informaţionale pe bază metalică
Aceste suporturi sunt reprezentate de două grupe: discuri
fixe magnetice şi tamburul magnetic.
Discurile fixe
Cel mai important dispozitiv de memorie secundară la
calculatoarele personale este discul fix (hard disk, se mai
numeşte şi disc Winchester). Discul fix include un ansamblu
de plăci (discuri rigide) metalice cu suprafaţă acoperită cu un
strat de material magnetic şi dispozitivul de citire, încapsulate
într-o carcasă [6, p.137]. Toate discurile sunt plasate pe un ax
comun, care se roteşte acţionat de dispozitivul de antrenare.
Fiecare disc, cu excepţia a două de la margini, are câte două
suprafeţe de lucru (adică cu suprafaţă magnetizată). Uneori,
dacă sunt mai multe discuri, pe discurile de la margini pentru
înregistrarea datelor se utilizează numai faţa internă.
Organizarea datelor la unităţile de disc cu un singur disc
este ca şi la discurile flexibile – pe piste circulare concentrice.
În cazurile în care se utilizează mai multe discuri la o unitate de
disc fix, deseori, se foloseşte noţiunea de „numărul de cilindri”
în loc de noţiunea „numărul de piste”. Un „cilindru” include
toate pistele identice, ce se găsesc una sub alta şi la aceeaşi
distanţă de centrul discului.
Pentru fiecare suprafaţă de lucru, este prevăzut câte un
cap de citire/scriere. Toate capetele de citire/scriere pentru
toate discurile sunt montate pe un singur braţ de acces.
Discurile fixe sunt mai rapide decât discurile flexibile şi
au o capacitate mult mai mare – de la 20-80 Mo până la sute de
Go (mai detaliat [6, p.137]).
Tamburul magnetic
Acest suport reprezintă un cilindru de aluminiu, suprafaţa
căruia e acoperită cu un strat magnetic, pe care se înscrie
informaţia. Informaţia se înregistrează pe el pe piste circulare.
61
Fiecare pistă are capul său de citire/scriere. Astfel, în
momentul accesării datelor, se exclude necesitatea mişcării
capului de citire/scriere până la pista respectivă, ca în cazul
discurilor magnetice. În acest sens, este un suport cu acces la
informaţii mai rapid decât discul magnetic.
5) Suporturi informaţionale pe bază de cristale
semiconductoare
Această grupă de suporturi, pe lângă faptul că are alt
material la bază (cristale semiconductoare), se deosebeşte de
alte suporturi şi prin faptul că modalitatea de înregistrare a
informaţiei este utilizarea memoriei electronice, formate din
circuite integrate. Cele mai caracteristice suporturi din această
grupă sunt: memoria flash şi cartelele electronice.
Memoria flash
Memoria flash este una dintre cele mai rapide, compacte
şi care suportă mai multe operaţii de scriere/citire [6, p.145]. Se
fabrică în mai multe forme, cum ar fi: în formă de tub (flash
stick, flash pen), pe plachete – cartele Compact Flash etc. Fiind
complet electronică, compactă şi fiabilă, memoria flash ar
putea substitui discurile fixe la calculatoarele notebook.
Capacitatea modulelor de memorie flash ajunge până la 8 Go.
Cartela electronică
Constituie o placă electronică cu un disc montat, fiind o
alternativă de creştere a memoriei auxiliare. Funcţionează ca şi
un disc fix. Capacitatea poate ajunge de la zeci până la sute de
Mo [6, p.146]

4.2. Simboluri grafice standardizate ale


suporturilor informaţionale
Pentru prezentarea procesului de prelucrare, sunt
determinate simbolurile grafice, cu ajutorul cărora se prezintă

62
operaţiile şi suporturile de informaţii (GOST 19.OO3 – 80).
Simbolurile acesteia reprezintă nişte figuri geometrice sau
combinarea lor [2]. În standardul amintit, sunt determinate
dimensiunile simbolurilor care sunt notate cu literele „a” şi „b”.
Mărimea minimală a = 10 mm. Celelalte mărimi „a” se împart
la 5; iar b = 1,5a.
În figura 4.2, sunt prezentate simbolurile principale, care
pot fi folosite pentru prezentarea suporturilor de informaţii,
sunt date denumirile, dimensiunile şi funcţiile lor [2]. Aceste
simboluri se folosesc pentru prezentarea în scheme a operaţiilor
de introducere şi ieşire a informaţiei cu evidenţierea suportului
respectiv de informaţii.
În figura 4.2, Continuare, sunt incluse câteva simboluri
grafice, care nu sunt reglementate de standardele cunoscute.
Cauza constă în faptul că suporturile informaţionale,
reprezentate de ele, nu existau în perioada când au apărut
standardele respective.
Aceste simboluri sunt propuse ca variante, recomandate
pentru utilizare în schemele structurale şi tehnologice, ce ţin de
tehnologiile informaţionale. Ele sunt formate pornind de la
unele reguli de bază de prezentare grafică, respectând
dimensiunile şi cadrul de orientare. S-a avut în vedere că se
admite şi varianta arbitrară de prezentare grafică, când
proiectantul poate include şi unele simboluri grafice neprevăzute
în standarde, dar care sunt definite în proiectul dat şi sunt
respectate ca standarde locale în cadrul documentului elaborat.

Concluzii
În acest capitol, a fost prezentată varietatea celor mai
reprezentative suporturi informaţionale moderne şi propusă o
variantă de clasificare a acestor suporturi. În calitate de criteriu
de bază de clasificare, a fost ales tipul de material pentru
suport: hârtie, plastic, metal, cristale semiconductoare etc.
63
0.25a R=a

0.15a
a

b
b
a
Cartelă Disc magnetic

a
b

Document primar Documente de mână

a
Bandă magnetică Benzi magnetice

0.5a
R

a
R

Documente
Document
b

Figura 4.2. Simboluri grafice standard pentru


prezentarea suporturilor de informaţii

64
a
a
Discheta Dischete
a

CD CD
a
Compact disc Compact discuri
a

a
FD DVD

a a
Disc Flash Disc DVD

Figura 4.2. Simboluri grafice recomandate pentru


prezentarea suporturilor de informaţii (continuare)

La următoarele niveluri de clasificare, în calitate de


criteriu, a fost aleasă modalitatea de înregistrare a informaţiei
pe suport.
E necesar de menţionat că pot fi propuse şi alte criterii de
clasificare, sau cel puţin altă ordine de importanţă şi utilizare a
criteriilor de clasificare a suporturilor. De exemplu, o altă
variantă de clasificare ar fi una inversă celei prezentate în
figura 4.1. În acest caz, la nivelul superior de clasificare, ar
putea fi criteriul ce ţine de modalitatea de înregistrare a
informaţiei, iar tipul materialului suportului ar putea fi folosit
la nivelurile inferioare ale schemei.
65
***
Sarcină pentru consolidarea şi verificarea cunoştinţelor
Să se elaboreze schema grafică a clasificării suporturilor
de informaţii, la baza căreia, în calitate de criteriu de
clasificare, să nu fie tipul de suport (ca în figura 4.1), ci
modalitatea de înregistrare a informaţiei pe suport: imprimarea
pe hârtie, magnetizarea suprafeţei magnetice a suportului,
înregistrarea optică cu raza laser, memoria electronică etc.
Să se actualizeze şi să se completeze lista tipurilor de
suporturi în baza studierii surselor moderne de literatură şi din
Internet. Să se facă descrierea succintă a suporturilor şi să se
insereze în text figurile respective din sursele utilizate.
Rezultatele să fie perfectate în formă de referat în formă
electronică (15-20 pagini A4) în conformitate cu standardele în
vigoare [16, 17]

66
Capitolul 5
____________________________
SCHEME STRUCTURALE.
PREZENTAREA GRAFICĂ A
SCHEMELOR
____________________________

Având în vedere complexitatea proiectelor ce ţin de


informatizarea societăţii, se cer diverse metode de modelare a
diferitelor aspecte ale sistemelor şi tehnologiilor informatice.
Experienţa acumulată în domeniu evidenţiază metodele de
prezentare grafică ca fiind cele mai comode pentru modelarea
structurilor caracteristice pentru domeniu.
În capitolul de faţă, o atenţie deosebită este acordată
studierii metodelor de prezentare grafică şi a standardelor în
vigoare referitoare la elaborarea schemelor structurale, ce
reglementează folosirea metodelor şi mijloacelor de prezentare
grafică a diferitelor obiecte şi procese, caracteristice
informaticii economice. O atenţie deosebită a fost acordată:
structurilor de sisteme organizatorice, reţelelor de calculatoare,
modelelor informaţionale.

5.1. Cerinţe generale de realizare a schemelor


structurale
Noţiunea de „structură” înseamnă „construcţie”,
„aranjament reciproc”. În sensul larg al cuvântului, structura
este sistemul de organizare a părţilor componente într-un
întreg. Cea mai comodă formă de prezentare a structurii este
cea grafică, sub formă de schemă [2]. Există două variante de
67
prezentare grafică a schemelor de structură:
1) arbitrară, când se folosesc diferite figuri geometrice la
discreţia proiectantului;
2) reglementată de standardele în vigoare în domeniul
respectiv, când sunt respectate o serie de cerinţe standard, cum
ar fi: configuraţia figurilor, dimensiunile lor, aranjamentul
reciproc etc.
Varianta arbitrară de efectuare a schemelor admite
alegerea figurilor geometrice după placul proiectantului. Acesta
poate să aleagă nu numai configuraţia figurilor (dreptunghiuri,
pătrate, triunghiuri, cercuri etc.), dar şi dimensiunile lor,
aranjamentul în schema generală etc. (figura 5.1).
Cu toate acestea, totuşi, există anumite recomandări,
respectarea cărora poate contribui la sporirea nivelului de

Academia de Studii Economice


din Moldova

Facultatea 1 Facultatea 2 Facultatea 7

Catedra N 11 Catedra N 21 Catedra N 71

Catedra N 12 Catedra N 22 Catedra N 72

Catedra N 1m Catedra N 2m Catedra N 7m

Figura 5.1. Schemă structurală arbitrară


68
înţelegere a schemei. Printre aceste reguli, pot fi enumerate
următoarele:
 Componentele structurii, care au acelaşi nivel de
importanţă în sistemul prezentat, trebuie să fie
prezentate cu acelaşi tip de simbol grafic (fie şi ales
arbitrar) şi cu aceleaşi dimensiuni, culori, grosimi de
linii. Chiar şi aranjamentul acestor figuri trebuie să
sublinieze că ele au acelaşi nivel (pe verticală sau pe
orizontală) în funcţie de aranjamentul general al
schemei structurale.
 În partea interioară a simbolurilor, se conţin
inscripţiile: denumirea blocului, funcţia lui etc.
Utilizarea aceluiaşi format de text în simbolurile
grafice de acelaşi nivel ierarhic în structura dată, de
asemenea, contribuie la sporirea clarităţii schemei.
Textul joacă un rol foarte important în schemele
arbitrare, fiindcă însăşi figura grafică, introdusă de
proiectant, nu poate fi interpretată fără text.
Conţinutul schemei este determinat de destinaţia ei. De
ex., structura întreprinderii, a funcţiilor, a legăturilor
informaţionale dintre elementele sistemului etc. Acest fapt este
determinat de textul folosit în schemă.
Schema trebuie să fie compactă, clară. Liniile de fluxuri
informaţionale între elementele schemei, precum şi cele ce
reprezintă relaţii de interdependenţă funcţională, tehnologică
etc., trebuie să fie paralele cu liniile chenarului.
Intersecţiile liniilor, în cazurile când ele nu pot fi evitate,
se notează cu puncte.
Pentru prezentarea grafică a sistemelor sau obiectelor
complexe, se practică efectuarea unui set de scheme
structurale, în care una e principală şi generalizată, care reflectă
elementele de bază ale sistemului, iar celelalte reprezintă
69
structurile interne ale elementelor de bază ale schemei
principale.

Varianta de efectuare a schemelor, reglementată de


standardele în vigoare
Această variantă de prezentare a schemei este orientată la
folosirea figurilor grafice speciale standardizate, pentru care
sunt reglementate configuraţia, dimensiunile lor, aranjamentul
reciproc în schemă etc. Fiecare simbol grafic reprezintă
anumite elemente ale sistemului (obiectului) în domeniul dat,
adică forma simbolului grafic este suport de informaţie despre
orientarea lui funcţională. Astfel, în acest caz, necesitatea
inscripţiilor din simbolurile grafice se reduce esenţial.
Inscripţiile pot fi folosite doar când apare necesitatea
concretizării mai detaliate.
Varianta dată a schemelor structurale este mai informativă
(ilustrativă), mult mai compactă şi înlesneşte citirea şi
înţelegerea schemei.
Dimensiunile simbolurilor grafice se determină după
opţiune şi necesitate, dar respectând variantele recomandate de
standarde. În schema dată, dimensiunile tuturor simbolurilor
grafice standard sunt egale.
Din cauza insuficienţei de spaţiu, în schemă, deseori, se
folosesc abrevieri. Descifrarea acestor abrevieri se face în
partea de jos a schemei.

5.2. Prezentarea grafică a mijloacelor tehnice


Pot fi 2 variante de prezentare grafică:
1) cu mijloace simple, alese de utilizator, dar respectând
anumite reguli;
2) cu diferite șabloane și reguli, oferite de pachete
70
specializate
5.2.1. Prezentarea grafică a mijloacelor tehnice
simple, oferite de PowerPoint
În calitate de exemplu de prezentare grafică a mijloacelor
tehnice utilizate în domeniul tehnologiilor informaţionale, vom
folosi unul din standardele actuale şi comode pentru documentaţia
tehnică până în prezent [2].
Simbolurile grafice de bază, necesare pentru prezentarea
structurii calculatorului electronic şi echipamentelor principale
periferice, sunt indicate în tabelul 5.1, unde sunt reglementate
contururile (formele) şi dimensiunile figurilor grafice.
Pentru concretizarea dispozitivelor principale ale
calculatorului electronic (prezentate prin simbolurile din
tabelul 5.1) se folosesc semne speciale, formele şi dimensiunile
cărora sunt indicate în tabelul 5.2 [2]. Aceste semne se înscriu
în simbolurile corespunzătoare. Poziţia semnelor în simboluri,
în majoritatea cazurilor, nu e reglementată, dar e preferabil să
fie similară în toate simbolurile schemei date, de pildă, în
centru atât pe orizontală, cât şi pe verticală.
Prezentând în schema structurală dispozitive de păstrare a
informaţiei şi dispozitive de intrare-ieşire a informaţiei în
interiorul simbolului corespunzător, se fixează simbolul
suportului informaţional (discul magnetic, banda magnetică,
discheta, compact-discul, cartela magnetică etc.), micşorat de
trei ori faţă de dimensiunile simbolului de bază.
Se permite folosirea abrevierilor (discul magnetic – DM,
banda magnetică – BM, cartela magnetică – CM, compact –
discul – CD etc.) în loc de simbolurile suporturilor de
informaţie, sau a frazelor scurte, care concretizează tipul de
dispozitiv.
Analogic, se formează şi alte simboluri complexe din

71
simbolurile elementare, prezentate în tabelele 5.1 şi 5.2.
Rezultatele sunt reflectate în tabelul 5.3.
Pentru crearea schemei structurale a calculatorului şi
asigurării tehnice, în general, e necesară determinarea
dimensiunii simbolurilor grafice. Conform standardului,
mărimile simbolurilor sunt notate prin „a” şi „b”, care
reprezintă laturile dreptunghiului, care serveşte ca orientare
pentru construirea simbolului respectiv. Mărimea minimală a
lui „a” este a=10 mm. Celelalte mărimi trebuie să fie divizibile
cu „5”. Mărimea „b” = 1,5 a.

72
Tabelul 5.1
Simbolurile grafice, folosite pentru prezentarea
mijloacelor tehnice de bază în scheme

1. Dispozitiv

a
a

2. Dispozitiv terminal
0.7a

a
0.2a

0.2a
3. Calculatorul electronic
a

73
Tabelul 5.2
Semne grafice, folosite pentru concretizarea
mijloacelor tehnice în sisteme informatice

Dirijare, a
comandă

Introducere, citire 0.3a


60
de pe suport
informaţional
0.3a
Ieşire pe suport
60
informaţional

Calculare 0.3a

0.4a 0.4a
Tipar, imprimare

0.5a
0.25a
Indicare pe tubul
0.3a

electronic

Păstrarea informaţiei
0.3a

în memoria operativă 0.3a

0.2a
Multiplicarea
documentelor
0.5a

Suplimentar la semnele precedente, pot fi


Semne suplimentare folosite toate simbolurile grafice, care reprezintă
suporturile de informaţii, cu dimensiunea a/3.

74
Tabelul 5.3
Simboluri grafice, folosite pentru prezentarea
mijloacelor tehnice în sisteme informatice

1. Dispozitiv de prezentare a
informaţiei pe tubul electronic
(monitor)

2. Memorator extern pe discul


magnetic

3. Unitatea de comandă a unităţilor


de memorie externă

4. Imprimantă

5. Procesor

6. Unitate de copiere (multiplicare)

75
Tabelul 5.3, continuare

7. Memorie operativă

8. Dispozitiv de intrare-ieşire pe
discul flexibil

9. Dispozitiv de intrare-ieşire pe
discul compact (CD) CD

10. Scaner (2 variante)

Scaner Scaner

11. Cameră WEB WEB


camera

12. Dispozitiv de intrare-ieşire


flash Flash
disc

76
În figura 5.2, este prezentată o variantă de schemă a
structurii generale a calculatorului cu periferia lui, adică a

Dispozitive periferice de intrare-ieşire


Memoria externă a calculatorului

CD Scaner

WEB
Flash camera
disc

Figura 5.2. Structura generală a calculatorului şi a periferiei


lui, creată cu ajutorul simbolurilor grafice speciale
standardizate

77
asigurării tehnice a unui loc de lucru automatizat. Pentru
concretizarea schemei, ar putea fi folosite diferite inscripţii în
interiorul fiecărui simbol grafic (sau alături de ele), care ar
specifica modelul concret al dispozitivului respectiv.
Astfel, structura calculatorului în varianta de prezentare
grafică cu folosirea simbolurilor speciale e destul de compactă,
informativă şi facilitează esenţial citirea şi înţelegerea schemei.
E şi mai informativă schema grafică a unei reţele de
calculatoare, prezentată cu folosirea acestor standarde şi reguli
(figura 5.3).
În această reţea, sunt conectate, prin canale de legătură, 4

Scaner Scaner
Dispozitive periferice de intrare-ieşire

Dispozitive periferice de intrare-ieşire


Memoria externă a calculatorului

Memoria externă a calculatorului


CD Scaner CD Scaner

WEB WEB
Flash camera Flash camera
disc disc

Echipamente de acces comun

Printer color, Dispozitiv de afişare Copiator


format mare a informaţiei grafice

Scaner Scaner
Dispozitive periferice de intrare-ieşire

Dispozitive periferice de intrare-ieşire


Memoria externă a calculatorului

Memoria externă a calculatorului

CD Scaner CD Scaner

WEB WEB
Flash camera Flash camera
disc disc

Figura 5.3. Schema unei reţele de calculatoare cu


echipamente de acces comun
78
calculatoare, iar între 2 simboluri grafice „acţiuni paralele” sunt
situate echipamentele de acces comun pentru toţi utilizatorii.

5.2.2. Prezentarea grafică a mijloacelor tehnice cu diferite


șabloane, oferite de pachete specializate VISIO, yEd Graph
Editor

Posibilități de prezentare grafică a mijloacele tehnice,


caracteristice pentru TI sunt și în alte pachete. În yEd Graph
Editor sunt propuse elemente grafice speciale pentru
prezentarea grafică a rețelelor de calculatoare (figura 5.3a). În
pachetul VISIO sunt propuse mai multe elemente grafice
pentru acest domeniu (figura 5.3b).
După cum se vede, în aceste pachete elementele grafice
nu trebuie construite, ele sunt gata pentru integrare în scheme.

Figura 5.3a. Elemente de prezentare grafică a rețelelor de calculatoare în yEd Graph Editor

79
Figura 5.3b. Elemente de prezentare grafică a rețelelor de
calculatoare în VISIO

5.3. Schema generală a fluxurilor informaţionale


în sistemul statisticii de stat
La ora actuală, în orice ramură a economiei naţionale, se
dezvoltă sisteme informaţionale de diferite niveluri ierarhice.
Unul dintre aceste sisteme este sistemul informaţional al
Biroului Naţional de Statistică (BNS).

80
Sistemul informaţional BNS (SI BNS) reprezintă o reţea
ramificată de centre ale direcţiilor teritoriale de statistică
(DTS) în toate raioanele ţării, unde se efectuează acumularea şi
prelucrarea informaţiei statistice, necesare pentru planificare şi
dirijare în economia naţională.
Ca obiect de studiere, de către organele statistice, servesc
atât persoane fizice, cât şi juridice (întreprinderile,
organizaţiile, gospodăriile săteşti, ministerele, districtele
economice, ramuri ale economiei naţionale).
La nivel raional, în direcţiile teritoriale de statistică,
asigurate cu calculatoare şi mijloace de transmitere a
informaţiei, se efectuează acumularea şi prelucrarea informaţiei
de la gospodării săteşti, întreprinderi şi organizaţii locale.
Informaţia este prezentată pe suporturi de hârtie, formulare
(tipizate) statistice.
După prelucrarea datelor la nivel teritorial, rezultatele
procesării se transmit la nivelul superior republican, Biroului
Naţional de Statistică (figura 5.4). Atât datele primare, cât şi
cele procesate sunt transmise în BNS în formă electronică. În
cazul în care formularele statistice trebuie arhivate şi păstrate,
conform legislaţiei, ele sunt transmise la BNS şi pe suporturi
de hârtie.
În centrul informatic al BNS, se acumulează informaţiile
transmise de la:
a) direcţiile teritoriale de statistică;
b) ministere şi alte organizaţii (cum ar fi Ministerul
Sănătăţii şi Protecţiei Sociale, oficiile de stare civilă
etc.).
Pentru transmiterea datelor, sunt folosite mai multe
mijloace: suporturi tradiţionale de hârtie, în formă electronică
pe suporturi magnetice şi prin intermediul reţelelor transport

81
date.
În centrul informatic al BNS, datele acumulate sunt
supuse diferitelor variante de procesare, necesare la nivelul
macro al societăţii. Rezultatele prelucrării (informaţie
sistematizată) sunt făcute disponibile utilizatorilor în diferite
forme (publicaţii, suporturi tradiţionale, suporturi electronice
etc.) şi folosite de organele republicane de dirijare.
Fluxurile informaţionale şi tehnologia procesării
informaţiei în cadrul Biroului Naţional de Statistică sunt
caracteristice tehnologiilor informaţionale prioritar centralizate,
deşi posedă şi un anumit nivel de descentralizare, având în
vedere procesarea parţială a datelor statistice la nivelul
direcţiilor teritoriale de statistică. Chiar şi aceea că
informaţia obţinută prin procesarea datelor la nivel teritorial
este folosită şi de organele administraţiei locale, nu schimbă
caracterul centralizat al acestor tehnologii.

82
Biroul Naţional de Statistică (BNS)

MOR 5 CI BNS OAS

4 4 4

DTS OAL DTS OAL

3 3

2 2 2 2 2 2

1 1 1 1 1

Figura 5.4. Schema fluxurilor informaţionale în domeniul statisticii

CI BNS - centrul informaţional al BNS; DTS - direcţiile teritoriale de


statistică în raioane; MOR - ministere şi organizaţii republicane; OAS -
organe administrative statale; OAL - organe administrative locale;
1 - întreprinderi şi organizaţii; 2 - documente cu informaţii statistice
primare; 3 - documente rezultative la nivel de raion; 4 - suporturi
informaţionale transmise din direcţiile teritoriale de statistică în BNS; 5 -
documente din ministere şi departamente republicane; 6 - informaţii
statistice generalizate la nivel de ţară;

În figura 5.4, e prezentată schema structurală generalizată


a legăturilor informaţionale în SI BNS, în condiţiile de
83
prelucrare atât centralizată, cât şi descentralizată a datelor.
Schema nu corespunde întocmai situaţiei actuale din Republica
Moldova, în ea sunt prezentate variantele posibile de realizare a
fluxurilor informaţionale.
Schemele structurale se folosesc pe larg în orice ramură în
procesul de proiectare a sistemelor, în special, în informatica
economică, care e legată de studierea legăturilor informaţionale
în organele de dirijare şi proiectare a noilor torente de
informaţii, mai raţionale în condiţii de automatizare.

5.4. Elaborarea schemelor structurale


(organigrame)
Această posibilitate este realizată în toate pachetele,
examinate în cap.3. (PowerPoint, Visio, Rational Rose, yEd
Graph Editor, Enterprise Arhitect).
5.4.1. Elaborarea schemelor structurale (organigrame)
în Microsoft PowerPoint
Posibilităţile de creare a schemelor structurale grafice de
diferită complexitate şi orientare funcţională sunt prevăzute în
două dintre aplicaţiile majore ale Microsoft Office: Word şi
PowerPoint. Vom continua, totuşi, elaborarea schemelor în
PowerPoint, având în vedere şi faptul că, în această aplicaţie,
mai există şi posibilităţi suplimentare pentru includerea
figurilor în diferite prezentări.
Nivelul de automatizare a procesului de elaborare şi
modificare a schemelor organizaţionale structurale asigurat de
PowerPoint este destul de înalt.
În acest compartiment, vom examina mijloacele de
construire a schemelor (în special, a organigramelor) oferite de
către PowerPoint, precum şi procedeele de bază folosite pentru
crearea schemelor concrete.
84
Varietatea de structuri, caracteristice pentru mediul
economic și de afaceri, include structuri ierarhice și structuri
neierarhice.
5.4.1.1. Structuri ierarhnice
Pentru prezentarea grafică a structurilor ierarhice se
utilizează următoarele mijloace PowerPoint și procedee.
După lansarea PowerPoint 2007 (figura 5.13), se
selectează opţiunea Insert/SmartArt/Hierarchy, iar din
fereastra cu variantele de structuri ierarhice afişate se
activează versiunea necesară. În consecinţă, pe ecran va fi
afişat un element de schemă structurală (figura 5.14), care
poate servi ca nucleu, în jurul căruia va fi dezvoltată sche-
ma în cauză.
În procesul dezvoltării schemei, când plasăm indicatorul
mouse-ului pe unul din blocurile (elementele) schemei deja

Figura 5.13. Fereastra de dialog pentru începutul elaborării unei


scheme ierarhice în mediul PowerPoint 2007
85
existente şi executăm un click cu butonul drept al mouse-ului,
apare o fereastră cu submeniuri, care enumeră operaţiile posibile
asupra fragmentului de schemă ce ţine de elementul dat (Cut,

Figura 5.14. Fereastra de dialog pentru dezvoltarea şi


modificarea elementelor schemei

Copy,. . .,Change Shape, Add Shape, . . ., Format Shape). După


activarea uneia dintre aceste variante, apare caseta cu opţiunile,
care indică modul de realizare a operaţiei date.
De exemplu, în figura 5.14, este activată operaţia
„Adaugă un element” (Add Shape), iar în caseta apărută sunt
indicate variantele de executare a acestei operaţii: adaugă
elementul după-, până la-, (dar la acelaşi nivel cu elementul
dat), mai sus-, mai jos- (faţă de nivelul ierarhic, unde se găseşte
elementul dat). Cu alte cuvinte, acestea sunt opţiunile: Add
Shape After, Add Shape Before, Add Shape Above, Add
Shape Below, Add Assistant.
În caz de necesitate, orice element al schemei poate fi
modificat, executând un click pe elementul respectiv şi
86
selectând, de exemplu, opţiunea Change Shape. În acest caz,
pe ecran se afişează o casetă cu toate figurile, care pot fi alese
pentru modificarea elementului dat.
Dacă apare necesitatea modificării modului de aranjare a
elementelor schemei deja elaborate (schema nu e destul de
simetrică, clară, nu e acomodată la spaţiul destinat etc.),
executăm un click pe schemă şi alegem varianta necesară de
aranjare din opţiunile propuse de fereastra apărută
Design/Layouts.
Alte funcţii şi operaţii asupra schemei pot fi uşor înţelese
din structura şi conţinutul ferestrelor de dialog ale sistemului.
5.4.1.2. Structuri neierarhice
Pentru prezentarea grafică a structurilor neierarhice
PowerPoint de asemenea oferă un șir de mijloace cum ar fi
celelalte opțiuni enumerate în compartimentul SmartArt: List,
Process, Cycle, Relationship, Matrix, Pyramid. Din
denumirea opțiunii e clar și tipul structurii oferite.
Pot fi realizate și structuri neprevăzute în opțiunile
enumerate. Ele pot fi relativ ușor elaborate cu ajutorul
mijloacelor grafice elementare, care se conțin în
compartimentul Shapes.
Comoditatea utilizării mijloacelor SmartArt:
 Simplitatea adăugării componentelor noi ale schemei
printr-o simplă selectare a instrumentului respectiv şi
indicarea locului, unde urmează să fie adăugat un nou
element;
 Simplitatea inserării textului în figurile grafice, fără a
folosi procedee suplimentare, cum ar fi Text Box;
 Modificarea automată a dimensiunilor elementelor
grafice în funcţie de volumul textului inserat;

87
 Simplitatea corectării schemei. După lichidarea unor
componente ale schemei (noduri sau chiar ramuri),
sistemul schimbă, în mod automat, configuraţia schemei;
 Simplitatea modificării aranjamentului figurilor grafice
ale schemei.

La elaborarea schemelor complexe, apar probleme de


aranjare a elementelor pe suprafaţa de lucru şi de obţinere a
unui nivel mai înalt de claritate a structurii, a unei aranjări
simetrice şi mai compacte. Pentru aceasta, se foloseşte funcţia
Layout cu opţiunile ei (figura 5.9). Pentru a schimba modul de
aranjare a elementelor unei ramuri, e necesară executarea unui
click cu butonul stâng al mouse-ului pe blocul din rădăcina
ramurii şi activarea opţiunii cu modelul necesar de aranjare.

Figura 5.9. Instrumentele pentru realizarea diferitelor


variante de aranjare a elementelor în scheme

88
5.4.2. Elaborarea schemelor structurale în Visio
XXXXXXXXXXXXXXXXXXXx

5.4.3. Elaborarea schemelor structurale în yEd Graph


Editor
În cazul elaborării unei scheme ierarhice, după
lansarea yEd Graph Editor (figura 5.16), se selectează
opţiunea Tools/Create Graph/Tree, iar în fereastra apărută
Tree Generator cu parametrii, care descriu dimensiunile
arborelui, se indică: numărul nodurilor grafului, numărul
nivelurilor ierarhice, numărul ieșirilor din fiecare nod.
În consecinţă, pe ecran va fi afişată o versiune de
schemă structurală (figura 5.16), care poate servi ca nucleu,
în jurul căruia va fi dezvoltată schema în cauză. Pentru
aceasta vor fi folosite diferite instrumente oferite de sistem.
Alte variante de structuri pot fi elaborate, utilizând
așa opțiuni, oferite de sistem, cum ar fi: Tools/Create
Graph/Grid, Tools/Create Graph/Planar, Tools/Create
Graph/Random. Și în aceste cazuri, după alegerea opțiunii
necesare se afișează fereastra de dialog, în care vor fi
concretizați parametrii caracteristici pentru structura
respectivă.

89
Figura 5.16. Fereastra de dialog pentru elaborarea unei scheme
ierarhice în yEd Graph Editor mediul

Concluzii
Cunoaşterea celor două variante de prezentare grafică a
schemelor de structură (arbitrară – controlată de proiectant, şi
cea reglementată de standardele sistemelor utilizate –
90
controlate de aceste sisteme), care se completează reciproc,
este necesară pentru modelarea şi descrierea univocă a
diferitelor aspecte ale proiectelor în domeniul informatizării
unităţilor social-economice. În cazurile necesare, pot fi
utilizate ambele metode de prezentare grafică în paralel, adică
în aceeaşi schemă pot fi îmbinate elemente din ambele metode.

***

Sarcini pentru consolidarea şi verificarea cunoştinţelor


Studenţilor li se recomandă să îndeplinească, de sine stă-
tător, câteva sarcini, ce ţin de elaborarea schemelor organiza-
torice în conformitate cu descrierea textuală a structurii date şi
respectând standardele de prezentare grafică în vigoare.
Sarcina nr.1
Să se elaboreze schema grafică, ce reprezintă
structura Academiei de Studii Economice în conformitate
cu descrierea ei textuală, amplasată în site-ul ASEM
(www.ase.md). Schema trebuie să includă toate
nivelurile ierarhice (conducerea universităţii, facultăţile,
catedrele, specialităţile, anii de studii, grupele academice
etc.). Să se fragmenteze schema structurală astfel, încât ea
să fie imprimată pe foi de hârtie de formatul 11 (A4).
În calitate de soft, să se utilizeze Organization
Chart. În procesul elaborării, să se încerce diferite modele
de aranjare a simbolurilor grafice, care reprezintă
subdiviziunile ASEM Pentru aceasta, să se utilizeze
diferite variante de aranjare, propuse de Organization
Chart/Layout.
Sarcina nr. 2
91
Să se elaboreze schema asigurării tehnice a unui loc
automatizat de lucru, evidenţiind atât structura
calculatorului, cât şi echipamentele periferice moderne.
Să se utilizeze varianta standard de prezentare grafică a
mijloacelor tehnice.
Sarcina nr.3
Să se elaboreze schema asigurării tehnice a unei
reţele informatice locale din 6 locuri de lucru, având în
vedere că fiecare loc automatizat de lucru are un
calculator cu o anumită structură şi echipamente
periferice necesare. În plus, există şi o serie de
echipamente tehnice de uz comun, la care au acces toţi
utilizatorii reţelei informatice.
Echipamentele comune pot include dispozitive
necesare pentru fiecare loc de lucru relativ rareori, dar
sunt costisitoare, cum ar fi: imprimantă color de format
mai mare decât A4, dispozitiv de afişare a informaţiei
grafice, copiatoare color etc.
Să se pregătească o descriere succintă a schemei în
Microsoft Word şi să se insereze schema în textul
descrierii.

92
Capitolul 6
____________________________
PROCESE TEHNOLOGICE
INFORMAŢIONALE CENTRALIZATE,
DESCENTRALIZATE ŞI MIXTE
____________________________

Nivelul de centralizare a proceselor informaţionale este


recunoscut ca fiind unul din cei mai importanţi factori de
influenţă asupra metodelor de proiectare şi dezvoltare a
sistemelor şi tehnologiilor informaţionale pentru unităţile
social-economice. În literatura de specialitate [3], a fost
menţionat că chiar şi astfel de principii de bază ca „abordarea
sistemică”, „principiul de integritate a sistemului” şi altele, sunt
realizate în moduri diferite în dependenţă de nivelul de
centralizare a proceselor informaţionale în sistemele informatice.
În capitolul de faţă, sunt studiate principalele tipuri de TI
după nivelul de centralizare, a fost formulat principiul de
corelare optimă între nivelurile de centralizare şi
descentralizare ale proceselor informaţionale în sisteme
concrete şi analizate unele tendinţe contemporane în
organizarea TI pe baza centralizării unor componente ale lor. În
calitate de exemplu, este descrisă experienţa firmei IBM în
asigurarea securităţii datelor.

6.1. Procese tehnologice de procesare a informaţiei


economice după nivelul de centralizare
Construirea proceselor tehnologice de prelucrare
automatizată a datelor se află în dependenţă directă de

93
caracterul problemelor care trebuie rezolvate, de cercul
utilizatorilor, mijloacele tehnice, de sistemul de control al
datelor etc.
Formele de organizare ale tehnologiei prelucrării auto-
matizate a informaţiei sunt legate nemijlocit de mijloacele
tehnice, utilizate în etapele primară şi pregătitoare şi de
repartizarea punctelor de colectare şi formare a datelor
primare [3].
Componenţa operaţiilor PTPAIE, în mare măsură,
depinde de nivelul centralizării exploatării mijloacelor de
automatizare a prelucrării datelor. Acest nivel de centralizare
condiţionează, de asemenea, şi volumul specific al fiecărei
operaţii în componenţa PTPAIE.
În funcţie de nivelul de centralizare a mijloacelor de
procesare a datelor, pot fi condiţional-evidenţiate următoarele
tipuri de tehnologii informaţionale: centralizate, descentralizate
şi mixte.

Procese tehnologice de procesare a informaţiei economice


centralizate
În primele etape ale informatizării, cea mai răspândită
formă de prelucrare a informaţiei la centrele de calcul, dotate
cu computere universale, a fost prelucrarea ei centralizată. Într-
adevăr, folosirea tehnicii de calcul din acea perioadă impunea
cerinţe foarte rigide faţă de condiţiile de exploatare (aer
condiţionat, resurse mari energetice şi umane, nivel înalt de
organizare a proceselor de exploatare etc.). Aceste condiţii
puteau fi asigurate numai în centre specializate de calcul şi
informaţii. Ele acumulau volume mari de informaţii de la
periferii şi le prelucrau în mod centralizat, după ce rezultatele
prelucrării erau trimise prin diferite mijloace de legătură
utilizatorilor. Dar şi în prezent, în condiţiile când tehnica de
calcul nu cere condiţii speciale de exploatare, există o serie de
94
factori de influenţă, care condiţionează necesitatea păstrării
unui anumit nivel de centralizare a procesării informaţiei din
mai multe puncte de vedere. Aceste situaţii vor fi examinate
mai târziu, iar acum ne vom opri asupra esenţei tehnologiilor
informaţionale centralizate.
Această tehnologie prevede furnizarea informaţiei iniţiale
sub formă de documente primare în secţia corespunzătoare a
centrului de calcul pentru prelucrarea ei la calculatorul
electronic. Schema generalizată a acestei tehnologii e reflectată
în figura 1.2.
Prelucrarea centralizată a datelor, care provin de la
periferiile sistemului de comandă, este caracteristica principală
a unui PTPAIE centralizat, independent de volumul de lucru la
realizarea altor operaţii descentralizate şi nomenclatura acestor
operaţii.
Chiar şi în condiţiile descentralizării operaţiilor etapei de
pregătire a datelor pe suporturi informaţionale şi efectuării lor
cât mai aproape de locurile de colectare a datelor nu schimbă
caracterul centralizat al PTPAIE, dacă operaţiile etapei de bază
(procesarea) rămân să fie efectuate în mod centralizat.
Cauzele centralizării PTPAIE nu se reduc doar la aspectul
tehnic şi tehnologic al TI. Mai există şi alţi factori care
influenţează nivelul de centralizare. Unul dintre principalii
factori este sistemul de comandă.
Se consideră că sistemul de comandă centralizat (pur
administrativ) este un factor foarte influent al nivelului de
centralizare. Există şi tipul de probleme informatizate. De
exemplu, sistemul de dirijare a unui complex cosmic sau
sistemul de prezicere a timpului probabil, nu poate fi
descentralizat complet, chiar dacă toate punctele de colectare a
informaţiilor vor fi distribuite pe întreg globul pământesc. Mai
sunt şi multe alte cauze de centralizare a TI.

95
Tehnologii informaţionale descentralizate
Apariţia tehnicii de calcul şi transport date contemporane,
dar şi tranziţia la economia de piaţă au creat condiţii
tehnologice şi organizatorice pentru o descentralizare
maximală a proceselor tehnologice de procesare a datelor.
Apropiind tehnica de calcul de locurile de lucru ale
utilizatorilor finali, au apărut condiţii de descentralizare totală a
proceselor informaţionale. Dar aceste condiţii sunt doar
condiţii tehnologice şi ele sunt realizate numai atunci când mai
sunt îndeplinite şi alte condiţii suplimentare.
În continuare, clarificăm ce reprezintă un PTPAIE
descentralizat. Un PTPAIE descentralizat este bazat pe
descentralizarea nu numai a operaţiilor etapelor primare şi
pregătitoare, ci şi pe distribuirea operaţiilor de bază. Astfel, la
fiecare loc de lucru, poate fi nu numai colectată şi înregistrată
informaţia, dar şi procesată în conformitate cu necesităţile
utilizatorului final. Comunicaţiile dintre utilizatori, în caz de
necesitate, sunt realizate prin canalele de legătură.
Tehnologii informaţionale mixte
Deci, în locul centralizării totale a PTPAIE, au apărut
treptat PTPAIE descentralizate, care pot asigura, din punct de
vedere tehnologic, o descentralizare completă. Dar poate ea să
fie completă în practica de toate zilele? E greu de imaginat un
PTPAIE complet centralizat sau complet descentralizat. Chiar
şi în primele sisteme informatice, unele operaţii erau
descentralizate (colectarea, înregistrarea-formarea documentelor
primare, mai târziu a apărut tendinţa de a descentraliza
pregătirea datelor şi a suporturilor tehnice).
La ora actuală, în sistemele descentralizate, de asemenea,
nu pot fi localizate strict toate operaţiile de procesare a
informaţiei. Dimpotrivă, având aparent locul de lucru constant
independent informaţional, utilizatorul final se foloseşte

96
permanent de spaţiul informaţional exterior; face aceasta prin
Internet, prin canalele de legătură, extrăgând informaţii din cele
mai diferite BD ale altor utilizatori. Într-un anumit sens, acest
utilizator colectează informaţii din cele mai diferite surse,
centralizând procesarea lor în anumite scopuri.
Pe de altă parte, din punct de vedere al caracterului
problemelor rezolvate, al conducerii unităţilor social-
economice etc., PTPAIE nu pot fi absolut distribuite. În
compartimentele ce ţin de bazele conceptuale ale TI în [3] au
fost menţionate astfel de principii ca „abordarea sistemică”,
„principiul de sistem integral” şi altele, care cer ca obiectul
condus să fie tratat ca un sistem integral în procesul modelării
informaţionale.
Pentru realizarea acestor principii, se cere să fie păstrat şi
un nivel anumit de centralizare a unor tipuri de informaţii,
necesare pentru a fi prelucrate împreună (în aceeaşi BD, SIE)
în procesul rezolvării problemelor la nivel de conducere
generală.
Astfel, concluzia generală: în practică, nu poate fi realizat
un PTPAIE pur centralizat sau pur descentralizat. El
întotdeauna o să posede în paralel şi elemente de centralizare şi
de descentralizare a unor operaţii. Deci, în cazuri concrete noi,
de fapt, utilizăm PTPAIE mixte. Problema constă doar în
alegerea corelării dintre nivelul de centralizare şi cel de
descentralizare a operaţiilor de stocare şi procesare a
informaţiei.
Principiul de corelare optimă între nivelurile de centralizare
şi descentralizare a proceselor informaţionale
Dezvoltarea rapidă a TI descentralizate în locul celor
centralizate a creat, în rândurile specialiştilor în informatică,
iluzia că descentralizarea (distribuirea) proceselor informaţionale
este un fenomen univoc pozitiv, care, pentru totdeauna, a luat

97
locul sistemelor informatice centralizate.
O analiză sistemică a factorilor de influenţă la nivelul de
centralizare a resurselor informaţionale şi a proceselor de
prelucrare a datelor relevă că problema este mult mai
complicată. Într-adevăr, descentralizarea acestor procese duce
la complicarea unui şir de caracteristici ale sistemelor
informatice. În primul rând, acestea sunt caracteristicile ce ţin
de securitatea păstrării datelor, redundanţa informaţiei care se
măreşte esenţial, odată cu distribuirea totală a proceselor de
procesare, integritatea sistemului informatic.
În unele lucrări [3] a fost atrasă atenţia că descentralizarea
proceselor informaţionale complică, în mare măsură, realizarea
principiului de asigurare a integrităţii sistemului informatic.
Totodată, un factor important de influenţă este şi specificul
sistemului de dirijare, pentru care se creează sistemul
informatic, care poate influenţa esenţial nivelul de centralizare.
În [3] este argumentată necesitatea păstrării unui
minimum corespunzător de centralizare a informaţiei, care ar
asigura realizarea cerinţelor faţă de integritatea SIE şi
comoditatea pentru utilizatorii de diferite niveluri de ierarhie,
chiar şi în condiţiile când, din punct de vedere tehnologic, este
posibilă distribuirea totală a datelor.
Aceşti factori şi alţii dictează necesitatea determinării
corelaţiei optime dintre nivelul de centralizare şi cel de
distribuire a proceselor informaţionale, în fiecare caz concret
şi adaptarea acestei corelaţii în funcţie de dinamica schimbării
situaţiei, de toţi factorii de influenţă. Astfel, tendinţa de a
rezolva această problemă importantă pentru orice segment de
informatizare a societăţii trebuie să fie ridicată la nivel de
principiu, alături de alte principii de informatizare, de care
depinde eficienţa utilizării resurselor informaţionale.

98
6.2. Unele tendinţe contemporane în organizarea
TI pe baza centralizării unor componente ale lor
Analiza experienţei acumulate în ţările industrial-
dezvoltate arată că au apărut nişte tendinţe foarte interesante de
dezvoltare a formelor de organizare a TI. Totodată, aceste
tendinţe nu erau prevăzute la etapa când s-a început distribuirea
proceselor de prelucrare a informaţiei, considerându-se că acest
proces e ireversibil.
Cel mai bun exemplu de centralizare a unor procese TI în
condiţiile când, din punct de vedere tehnic, e posibilă
descentralizarea lor totală, este sistemul de asigurare a
securităţii informaţionale. În acest context, vom examina
experienţa acumulată în asigurarea securităţii păstrării datelor
în SUA. Aceasta problemă e foarte actuală în prezent. Pe lângă
riscurile informaţionale de ordin pur tehnologic şi condiţionate
de factorul uman intern al TI, mai există şi mari riscuri de
intervenţie intenţionată în resursele informaţionale ale USE
(din cauza concurenţei şi altele). În Occident, acestor probleme
li se acordă o atenţie deosebită.
Firmele mari, care dispun de resurse financiare, investesc
mijloace esenţiale în asigurarea securităţii datelor. Deoarece
rezolvarea acestei probleme este foarte costisitoare şi cere
dezvoltarea unei infrastructuri speciale de protecţie, aceste
firme deleagă aceste funcţii de protecţie a datelor unor firme
specializate cu o infrastructură bine gândită, ce garantează
păstrarea datelor chiar şi în cele mai dure condiţii.
De exemplu, Firma IBM şi încă vreo câteva firme de
acest nivel oferă firmelor şi companiilor servicii de protecţie a
datelor, concentrând în această firmă funcţiile de protecţie a
datelor pentru mai multe firme în paralel. Pe baza unor
contracte în care sunt prevăzute garanţiile respective, ei îşi
asumă păstrarea, actualizarea periodică şi menţinerea în stare

99
de lucru a BD beneficiarilor, precum şi restabilirea BD în caz
de accidente, care duc la pierderea informaţiei.
Pentru asigurarea unui nivel înalt de viabilitate a
sistemelor, firma IBM se foloseşte de serviciile unei
infrastructuri speciale de păstrare a datelor. Pe teritoriul SUA,
există câteva depozite de suporturi informaţionale tehnice, în
care orice firma îşi poate păstra suporturile informaţionale
proprii pentru o plată respectivă. Aceste depozite asigură o
securitate înaltă chiar şi în cazul celor mai dezastruoase
evenimente: război, incendiu, cutremur de pământ etc. (vezi
figura 6.1).

Depozit de suporturi
informaţionale
tehnice

Firma IBM Firma X

BD1 BD2 BDn BDn+1 BDn+2 BDm

Firma Firma
Firma 1 Firma 2 Firma n
n+1 m

Figura 6.1. Schema logică a sistemului de asigurare a securităţii datelor


Figura 6.1. Schema logică a sistemului de asigurare a
securităţii datelor
Suporturile se înnoiesc aici cu periodicitatea necesară şi
pot fi folosite în caz de necesitate pentru restabilirea completă a
bazelor de date pierdute, sau accidentate. Administratorii de
sisteme informatice nu aşteaptă până se va întâmpla aşa ceva,
100
ci se pregătesc foarte serios pentru evitarea unor pierderi mari.
Ei organizează periodic antrenamente (teste, controale etc.), ca
să verifice în ce măsură pot fi siguri pe sistem.
Chiar şi în cazuri de distrugere completă a bazei de date,
şi chiar a asigurării tehnice a sistemului informatic, se asigură
restabilirea întregului sistem informatic, dacă firma respectivă
foloseşte astfel de servicii de protecţie.
Astfel, în cazul acesta, avem un exemplu de centralizare a
unor componente de TI în scopul asigurării protecţiei maximale
a datelor. Noi dispunem de schema structurală a acestui
element de infrastructură informaţională, orientat la asigurarea
protecţiei şi încercăm să prezentăm tehnologia de interacţiune a
firmelor-beneficiar cu cele specializate în protecţia datelor,
folosind scheme grafice şi standardele în vigoare.
Din schemă, observăm că o parte a PTPAIE se transmite
altor firme unde aceste operaţii sunt concentrate pentru mai
multe firme-beneficiar.
Astfel, în informatică, în multe cazuri, nu pot fi trase
concluzii univoce şi pentru totdeauna. TI sunt într-o continuă
dezvoltare şi unele etape considerate perimare pot reveni, dar la
un nou nivel de dezvoltare, cum s-a întâmplat cu principiul de
descentralizare (distribuire).

6.2.1. Asigurarea protecţiei şi securităţii resurselor


informaţionale
Aspectul protecţiei resurselor informaţionale presupune
acţiuni de protejare în caz de distrugere intenţionată sau în
urma calamităţilor naturale. Este demn de remarcat faptul că
Sistemele Informatice existente sunt foarte costisitoare şi
înglobează munca mai multor generaţii. Ele generează baze de
date fundamentale, acumulează informaţii în decursul multor
ani care trebuie să fie păstrate timp de 75-100 de ani. În acest

101
sens, prin protecţia datelor, trebuie să fie asigurată continuitatea
acumulării datelor şi renovarea lor în caz de distrugere.
În acelaşi timp, politica de stat pentru informatizarea
societăţii este strâns legată de politica pentru securitatea
statului. De aceea, este foarte importantă asigurarea securităţii
componentelor tehnologice ale spaţiului informaţional care este
constituit din:
 Resursele informaţionale prezumă baze şi bănci de
date, toate tipurile de arhive, sisteme de depozitare a
resurselor informaţionale de stat, biblioteci şi
depozitări ale muzeelor etc.;
 Infrastructura de informaţii şi telecomunicaţii – reţele
de stat şi corporative teritorial distribuite, reţele de
telecomunicaţii şi sisteme specializate, reţele şi canale
de transmitere a datelor, mijloace de comutare şi
dirijare a fluxurilor informaţionale;
Cu alte cuvinte, politica securităţii resurselor
informaţionale trebuie să aibă în vedere toate categoriile de
resurse informaţionale. În acest sens, aici pot fi incluse
următoarele tipuri de date:
 Registrul unic al gajului;
 Registrul populaţiei;
 Registrul cadastral;
 Registrul comercial al întreprinderilor;
 Registrul fiscal;
 Baza de date a informaţiei tehnico-ştiinţifice;
 Baza de date a invenţiilor şi brevetelor;
 Baza de date agrometeorologice;
 Baza de date privind mediului înconjurător;
102
 Baza de date privind patrimoniul cultural;
În aceeaşi ordine de idei, trebuie remarcat faptul că, în
sistemul de management al resurselor informaţionale, un loc
extrem de important îl ocupă managementul informaţional şi
tehnologic. Chiar şi un sistem informatic bine gândit (din punct
de vedere al componentelor lui, organizării bazelor de date,
limbajelor informatice, hardware şi software etc.) poate fi
ineficient folosit în cazurile când nu se acordă atenţia cuvenită
funcţiilor de asigurare a calităţii şi oportunităţii livrării
informaţiei. Aceste caracteristici importante ale informaţiei şi
tehnologiilor informaţionale sunt proprii ultimelor etape ale
ciclului de viaţa al SIE, atât în procesul funcţionării
(exploatării) SIE, cât şi în procesul dezvoltării lui.
În [14,15], sunt analizaţi factorii care pot influenţa negativ
securitatea sistemelor informatice, evidenţiind riscurile şi
ameninţările intenţionate (deteriorarea fizică a componentelor
sistemelor informatice, accesul neautorizat la informaţii etc.) şi
cele neintenţionate, dar nu mai puţin periculoase (calamităţi
naturale, erori tehnologice ş.a.m.d.). Tot aici, sunt analizate
metodele şi mijloacele asigurării securităţii informaţionale,
clasificate după diferite criterii (complexitatea şi zona
cuprinderii, etapele operaţionale, scopurile protecţiei etc.).
Având în vedere multidimensionalitatea problemei în
cauză (soluţionarea căreia poate fi un obiect de studii aparte),
ne vom opri doar la aspectele, ce ţin de securitatea resurselor
informaţionale, care cer soluţii organizaţionale şi tehnologice la
nivel de Infrastructură Informaţională Naţională.
Pentru asigurarea nivelului caracteristicilor calitative ale
resurselor informaţionale în conformitate cu cerinţele
utilizatorilor finali, este necesară organizarea unui sistem de
management specializat, care ar prevedea realizarea setului
respectiv de funcţii, principalele dintre ele fiind:

103
 planificarea tehnologiei de asigurare a calităţii
resurselor informaţionale,
 minimizarea erorilor şi funcţiile de „backup”
(dublare, recuperare):
 planificarea acţiunilor în situaţii de dezastru şi
recuperarea funcţionalităţii;
 controlul sistemului informatic;
 auditul sistemului.
6.2.2. Segment de Infrastructură Informaţională orientat la
asigurarea securităţii datelor
Analiza condiţiilor tehnologice ale sistemului de
management informaţional arată că funcţiile acestuia, privind
securitatea resurselor informaţionale, pot fi realizate eficient
doar în cadrul unei infrastructuri informaţionale argumentate
ştiinţific. Pe baza rezultatelor teoretice, obţinute în urma
cercetărilor în acest domeniu, referitor la practica avansată,
acumulată în ţările industrial-dezvoltate, au fost elaborate
propuneri concrete de creare a unui segment al Infrastructurii
Informaţionale Naţionale (IIN), orientat la asigurarea
condiţiilor necesare efectuării funcţiilor de management
informaţional, orientate la menţinerea unui nivel garantat de
securitate a resurselor informaţionale.
Acest segment al IIN îl reprezintă un complex de
componente organizaţionale, destinate asigurării condiţiilor
optime pentru realizarea funcţiilor şi operaţiilor tehnologice de
menţinere a securităţii resurselor informaţionale.
Analizând experienţa avansată în domeniul asigurării
securităţii informaţionale, observăm o reîntoarcere la un nivel
mai înalt de centralizare a resurselor informaţionale propriu-
zise şi a unor procese informaţionale (în primul rând, a celor ce
aparţin anumitor funcţii ale managementului informaţional).
104
Este demn de relevat faptul că aceasta se urmăreşte pe fundalul
tendinţei generale spre distribuirea proceselor informaţionale la
locurile de muncă ale utilizatorilor.
Aceste două aspecte, contradictorii după sens, dar care
sunt obiective din punct de vedere al abordării sistemice
privind dezvoltarea tehnologiilor informaţionale, fac actuală
problema determinării corelării optime dintre nivelurile de
centralizare şi descentralizare a resurselor informaţionale şi a
operaţiilor tehnologice de management informaţional orientat
la asigurarea securităţii informaţiilor.
Astfel, principiul de corelare optimală a acestor niveluri
de centralizare şi descentralizare a resurselor informaţionale şi
a proceselor de prelucrare a datelor devine unul din cele mai
importante principii de sistem în procesul informatizării
societăţii.
Anume, acest principiu este pus la baza conceptului
creării segmentului de Infrastructură Informaţională
Naţională orientat la asigurarea securităţii datelor (SIINS) în
Republica Moldova.
Structura organizatorică generală a acestui segment
poate fi reprezentată ca în figura 6.2 şi presupune următoarele 4
niveluri ierarhice:
1) nivelul inferior (al utilizatorilor);
2) nivelul local de organizare a administrării şi
recuperării datelor în unităţile social-economice;
3) nivelul specializat de organizare şi efectuare a
funcţiilor de administrare şi recuperare a datelor;
4) nivelul general al SIINS.
Nivelul inferior include un minimum de elemente
tehnologice de administrare şi recuperare a datelor, efectuate
nemijlocit de utilizatorii finali.
105
Nivelul 4
de păstrare a
suporturilor
CENTRUL SPECIALIZAT
informaţionale de păstrare a copiilor de suporturi informaţionale
fizice

Nivelul 3 CENTRUL SPECIALIZAT CENTRE SPECIALIZATE


specializat în informatică de administrare şi recuperare
de organizare cu funcţii de administrare şi a datelor pentru unităţi
a funcţiilor de social-economice
recuperare a datelor pentru
administrare (întreprinderi, firme etc.)
şi recuperare organizaţiile statale
a datelor

Nivelul 2
local de
administrare
Unitate social-
a datelor în Preşedinţia economică N1
unităţile
social- Unitate social-
economice Parlamentul
economică N2
Guvernul
Alţi abonaţi Unitate social-
economică N

Nivelul 1
al utilizatorilor Utilizatorii individuali Utilizatorii individuali

Figura 6.2. Structura generală a segmentului de Infrastructură


Informaţională
Figura 6.2. Naţională,
Structura orientat la asigurarea
generală securităţii datelor
a segmentului de
Infrastructură Informaţională Naţională, orientat la
asigurarea securităţii datelor
106
Nivelul local al SIINS reprezintă un ansamblu de
elemente organizatorice şi tehnologice, orientate la efectuarea
funcţiilor de administrare şi menţinere a securităţii datelor cu
puterile proprii ale unităţilor social-economice.
Nivelul specializat al SIINS este reprezentat de
organizaţii specializate în domeniul organizării şi realizării
funcţiilor de administrare a datelor întru asigurarea securităţii
lor pentru unităţile social-economice (USE). Îndeplinirea
acestor funcţii specializate poate sa fie delegată de către
unităţile social-economice pe bază de contract cu unele
instituţii deja existente care funcţionează în domeniul
informaticii şi au un potenţial tehnico-ştiinţific corespunzător.
Nivelul general al SIINS are menirea de a asigura
păstrarea garantată a suporturilor informaţionale pentru toţi
utilizatorii de toate nivelurile ierarhice ale societăţii şi
economiei naţionale (inclusiv pentru structurile statale,
persoanele juridice etc.). Cerinţele faţă de acest nivel sunt
foarte înalte: el trebuie să asigure păstrarea garantată a
suporturilor informaţionale în condiţiile celor mai aspri factori
de influenţă posibili (dezastre naturale, incendii, acte de
terorism etc.).
Instituţiile nivelului specializat al SIINS efectuează
operaţiile de administrare a datelor USE, inclusiv dublarea
bazelor de date pe suporturi informaţionale cu o periodicitate
necesară, transmiterea acestor suporturi în centrul de prelucrare
a lor, reînnoirea lor prin copii noi după fiecare dublare şi
folosirea lor pentru recuperarea datelor beneficiarului în caz de
distrugere.
În concluzie, este evident că un astfel de nivel de
organizare a securităţii cu forţele fiecărei USE în parte, ar
condiţiona cheltuieli nejustificate şi insuportabile atât pentru
fiecare USE, cât şi pentru Republica Moldova în general.
Organizarea, însă a segmentului în cauză al Infrastructurii
107
Informaţionale Naţionale pe baza unei abordări sistemice (a
cărei variantă concretă ar putea fi cea propusă în lucrarea dată)
ar fi mult mai ieftină şi ar putea folosi mai eficient potenţialul
deja acumulat în acest domeniu.
Totodată, obiectivul politicii de securitate şi protecţie
poate fi atins numai dacă se stabileşte cu exactitate că aceasta
se referă la întreaga Infrastructură Informaţională Naţională,
adică la toate categoriile de beneficiari: începând cu managerii
până la ultimul angajat.

Concluzii
În practica reală a informatizării, nu pot exista tehnologii
informaţionale pur centralizate sau descentralizate. În
dependenţă de un şir de factori de influenţă la soluţiile de
proiect, în fiecare caz concret, trebuie aleasă şi argumentată
corelarea dintre nivelul de centralizare şi cel de distribuire a
proceselor informaţionale.
Este necesară păstrarea unui minimum corespunzător de
centralizare a proceselor informaţionale, chiar şi în condiţiile
când, din punct de vedere tehnologic, este posibilă distribuirea
totală a acestor procese. Factorii principali de influenţă, în
aceste cazuri, sunt următorii: realizarea cerinţelor faţă de
integritatea sistemului informatic economic, tipurile de
probleme rezolvate, comoditatea pentru utilizatorii de diferite
niveluri ierarhice, asigurarea cerinţelor specifice faţă de
securitatea informaţională etc.
Unele tendinţe de întoarcere parţială la centralizarea unor
funcţii tehnologice ce ţin de asigurarea informaţională a
firmelor sunt confirmate de experienţa acumulată de firma
IBM.

108
Întrebări de recapitulare
1. În ce constau particularităţile tehnologiei informaţionale
centralizate?
2. Care este deosebirea dintre TI centralizate şi cele
descentralizate?
3. Care sunt factorii care condiţionează utilizarea TI
moderne pe baza centralizării unor componente ale
proceselor tehnologice de procesare a informaţiei?
4. În ce constă principiul de corelare optimă între
nivelurile de centralizare şi descentralizare a
proceselor informaţionale într-un sistem informatic?
5. Cum foloseşte firma IBM centralizarea unor funcţii
tehnologice cu datele în scopuri de asigurare a
securităţii informaţionale?

109
Capitolul 7
____________________________
PREZENTAREA GRAFICĂ A
PROCESULUI TEHNOLOGIC DE
PROCESARE A INFORMAŢIEI
____________________________
Orice proces tehnologic poate fi descris în cuvinte, însă,
cea mai evidentă (intuitivă, limpede, concretă) este prezentarea
lui grafică cu ajutorul schemei. Schemele oferă posibilitatea
prezentării cât mai evidente şi univoce a caracterului şi ordinii
efectuării operaţiilor, legătura lor reciprocă. În scheme, se
indică locul efectuării operaţiilor, mijloacele de transmitere a
datelor, mijloacele tehnice utilizate. Caracterul concret şi
evidenţa schemei facilitează procesul de studiere a PTPAIE,
depistarea erorilor, perfecţionarea procesului.
Prezentarea grafică a proceselor tehnologice
informaţionale este strâns legată de modelarea şi perfecţionarea
acestor procese. Prezentarea grafică nu este, pur şi simplu, o
etapă pasivă de constatare a nivelului, deja, atins în organizarea
proceselor, ci un mijloc eficient de perfecţionare continuă a lor.
Deoarece, în timpul prezentării grafice, sunt evidenţiate
locurile vulnerabile, alogice, neunivoce în procesul existent
etc., aceasta este folosită la efectuarea modificărilor respective,
adică la perfecţionarea modelului existent.
Pentru a proiecta o schemă a PTPAIE, e necesară cu-
noaşterea:
- standardelor de prezentare grafică a operaţiilor de
procesare a informaţiilor;
- standardelor de prezentare grafică a suporturilor infor-
maţionale;
110
- regulilor generale de perfectare a schemelor grafice.
Unul dintre scopurile de bază ale capitolului de faţă şi ale
manualului, în general, este formarea gândirii algoritmice (o
capacitate absolut necesară) la viitorii profesionişti în domeniul
tehnologiilor informaţionale.
Materialul este bazat pe studierea experienţei acumulate
în domeniul standardizării şi, în primul rând, al standardelor
existente, ce reglementează folosirea metodelor şi mijloacelor
de prezentare grafică a diferitelor obiecte şi procese,
caracteristice informaticii economice şi tehnologiilor
informaţionale.

7.1. Prezentarea grafică a procesului tehnologic


de procesare a informaţiei
Operaţiile de prelucrare a datelor şi suporturile de
informaţii sunt prezentate în scheme cu ajutorul simbolurilor
grafice, care sunt nişte figuri geometrice. Majoritatea acestor
simboluri, după forma lor, pot fi înscrise într-un dreptunghi [2]
cu laturile „a” şi „b”. Mărimea minimală a lui „a” e egală cu
10 mm, b=1,5a. Aceasta depinde de dimensiunile schemei şi
volumul textului în simbolurile grafice.
În limita unei scheme, se recomandă ca toate simbolurile
să fie de aceeaşi mărime. Grosimea liniei de contur la simbol
S=(0,6 - 1,5) mm.
Configuraţia simbolurilor pe schemă trebuie să
corespundă cerinţelor standardului, care sunt prezentate în
tabelul 7.1.şi în figura 4.2. Majoritatea acestor simboluri au
şabloanele respective în AutoShapes/Basic Shapes (figura
3.7.) şi AutoShapes/Flowchart (figura 3.8) în Microsoft
PowerPoint.

111
Tabelul 7.1
Standardele de prezentare grafică a operaţiilor
procesului tehnologic de procesare a informaţiei

1. Intrare- Introducerea

a
informaţiei în formă
ieşire binară, sau afişarea
0.25a rezultatelor procesării
b

Introducere manuală
2. Introducere
0.75a

a datelor cu ajutorul

a
manuală a unor dispozitive cu
tastatură
datelor
b

R Afişarea pe ecranul
3. Vizualizator monitorului a
a

R datelor introduse
sau a informaţiei de
a ieşire
b

Pentru prezentarea
4. Proces oricărui proces,
a

care nu are simbol


grafic special
b

Alegerea direcţiei
5. Decizie executării algoritmului
a

sau a programului în
funcţie de unele
condiţii variabile
b

Operaţiile care
a

6. Modificare schimbă comenzi


sau grupe de
comenzi
a
b

112
Tabelul 7.1 (continuare)
0.15a
Utilizarea unor algoritmi
7. Proces şi programe, create

a
predeterminat anterior şi descrise
aparte
b
b
Proces autonom,
8. Operaţie

a
efectuat în mod
manuală manual
a
0.25a Trecerea informaţiei de
pe un document
9. Codificare tradiţional pe un suport de
a

informaţie tehnic,
informaţia fiind transferată
a în formă binară

60
Efectuarea copierii
10. Copiere suportului de
informaţie
a

11. Sortare Sortarea informaţiei


după parametri daţi
60
a

Unirea a două, sau


mai multor mulţimi
12. Grupare de date
2a
a

60

113
Tabelul 7.1 (continuare)
b 0.25a

0.5a
13.

Întrerupere Start Stop


14. Acţiuni

0.25a
paralele:

Indică începutul a),


a) sau sfârşitul b)
•început mai multor operaţii,
efectuate paralel
•sfârşit b)

15. Comentariu Indică legătura dintre


a

elementele schemei
şi explicaţii
0.25a
R R=0.5a
16. Sursă -
receptor de date
a

a
0.5a Arată legătura dintre două
17. Semn de
părţi ale liniei de flux dintre
legătură elementele schemei,
situate pe aceeaşi pagină

18. Semn de 0.5a Indică legătura dintre două


părţi ale liniei de flux dintre
0.2a

legătură între elementele schemei, care


0.6a

pagini se găsesc pe pagini


diferite

114
7.1.1. Prezentarea grafică a operaţiilor tipice ale etapei
primare şi pregătitoare a PTPAIE
Automatizarea procesului de acumulare şi înregistrare a
datelor se realizează, în primul rând, la întreprinderile mari,
dotate cu tehnică contemporană, unde apar fluxuri intense de
informaţie primară. În majoritatea cazurilor, însă, deocamdată,
etapa pregătitoare a PTPAIE se reduce la efectuarea operaţiilor
manuale (sau cu participarea omului). În figura 7.1, este
desfăşurată grafic schema etapei pregătitoare a PTPAIE, care
include operaţiile tipice [2, 3, 7].
Procesul tehnologic este un complex de operaţii, de aceea,
la efectuarea schemei lui, e necesară evidenţierea grafică a
acestor operaţii, executate consecutiv. Se recomandă aranjarea
operaţiilor pe direcţia principală (axială) a schemei. În afară de
operaţii, în schemă, se indică suporturile de informaţii
(simbolurile 4, 9, 13, 18, 19 din figura 7.1), adresanţii
(destinatarii care primesc informaţia) şi expeditorii ei, locul de
păstrare a informaţiei. Aceste simboluri trebuie să fie aranjate
lângă simbolurile operaţiilor corespunzătoare ale procesului
tehnologic, din partea stângă sau dreaptă a direcţiei principale
în funcţie de prezenţa locului liber.
Ordinea (consecutivitatea) efectuării operaţiilor
procesului tehnologic informaţional este determinată de liniile
de flux, care leagă simbolurile grafice, ce reprezintă operaţiile,
suporturile de informaţii şi alte simboluri grafice utilizate în
domeniu [2].
Liniile de flux se trasează paralel cu linia chenarului
(vertical sau orizontal). Direcţia liniei de flux, de sus în jos şi
de la stânga – la dreapta, este considerată principală şi nu sunt
necesare săgeţile pentru a identifica direcţia fluxului. În toate
celelalte cazuri, la capătul liniei de flux se pune săgeata.

115
17
4 18 Transmiterea
informaţiei
despre DOD
DOD DOD

3 1
Start
Cancelarie
2
19 Recepţionarea
telefonogramei Telefon
DOD şi formarea
DOD
Cancelarie
3
Recepţionarea şi
Poşta înregistrarea
4 DOD

5
Transmiterea DOD DOD e transmisă persoanei
conducătorului de luare a deciziei pentru
pentru definirea executantului şi
rezoluţie formei de executare

6
DOD e transmisă în
cancelarie pentru Întoarcerea DOD
introducere în în cancelarie
calculator

125
07

Figura 7.1. Schema etapei pregătitoare a PTPAIE

116
124
06
GPA
7
Indicarea rechizitelor
de bază ale DOD în
Indexarea
partea descriptivă a
DOD
documentului

9
8 Culegerea DOD
la tastatura
calculatorului

10
Controlul programat
al datelor

11
Da Sunt
erori ?

13 12
Afişarea erorilor la
Nu
vizualizator
15
Introducerea
datelor în fişierul
de lucru
14 F1
Corectarea
erorilor
16
Da
Mai sunt 7
DOD?
Nu
DOD - Documentaţia de organizare şi 17
dispoziţii
GPA - Grupul de prelucrare automatizată
a DOD

Figura 7.1. (continuare)

117
Linia de flux se uneşte, de regulă, cu mijlocul simbolului
grafic respectiv, dar poate fi unită şi cu linia de flux principală
deasupra simbolului dat.
Pentru comoditatea definirii ordinii de efectuare a
operaţiilor PTPAIE, e necesară identificarea simbolurilor
grafice, care reprezintă operaţiile PTPAIE şi suporturile de
informaţii. În acest scop, se foloseşte numărul de ordine al
fiecărui simbol grafic, amplasat în partea stângă de sus a
simbolului.
Inscripţiile pe schemele de proces tehnologic
informaţional sunt admise atât în interiorul simbolurilor
grafice, cât şi în exteriorul lor [2]. Nu se recomandă prescurtări
de cuvinte. Dacă se folosesc abrevieri, atunci ele trebuie să fie
descifrate în partea stângă de jos a schemei.
Dacă, pentru unele simboluri grafice, sunt necesare
explicaţii suplimentare, atunci, alături de aceste simboluri
poate fi utilizat simbolul Comentariu (tabelul 7.1), care, cu o
paranteză pătrată localizează textul inscripţiei respective.
Pentru a simplifica schemele cu multe linii de flux paralele
sau care se intersectează (ceea ce complică esenţial înţelegerea
schemei), precum şi pentru a păstra integritatea liniilor de flux
dintre fragmentele de schemă, amplasate pe diferite pagini, sunt
prevăzute conectoare speciale. În aceste cazuri, se admite
întreruperea liniei de flux la începutul şi sfârşitul ei, utilizând la
locul de întrerupere conectoare speciale:
1) În cazul când fragmentele schemei, unite de linia dată
de flux, sunt pe aceeaşi pagină, se foloseşte un conector în
formă de cerculeţ cu diametrul 0,5a. În interiorul primului cerc
(la începutul liniei), este indicat numărul simbolului grafic,
către care este îndreptată această linie de flux. În al doilea cerc,
unde se termină linia de flux, se indică numărul simbolului
grafic, de unde vine linia de flux.
118
2) Dacă linia de flux uneşte fragmente de schemă,
amplasate pe pagini diferite, atunci se foloseşte un conector
special în formă de săgeată (semn de legătură între pagini, în
tabelul 7.1). În interiorul acestei săgeţi, se indică [2]:
a) numărul paginii (cu trei cifre) şi numărul simbolului
grafic (cu două cifre), spre care este îndreptată linia de flux (la
începutul liniei). Dacă numărul paginii, sau numărul simbolului
grafic conţine mai puţine cifre decât cele indicate, atunci ele se
completează până la numărul necesar cu cifra 0 din partea
stângă;
b) numărul paginii şi numărul simbolului grafic, de la
care porneşte linia de flux (la sfârşitul liniei).
Un asemenea aranjament al schemei facilitează citirea
schemei, dă posibilitate de a urmări succesiunea efectuării
operaţiilor, legătura lor reciprocă, categoriile de suporturi de
informaţii în orice etapă, de unde apar datele primare şi unde se
transmit cele intermediare sau rezultative.
Simbolurile Început (Start) – Sfârşit (Stop), care indică
începerea şi terminarea schemei, se recomandă să se lege
(unească) cu direcţia principală a schemei, adică acolo unde-s
prezentate operaţiile.
Denumirea operaţiilor (de exemplu, primirea (recepţia) şi
înregistrarea documentelor, controlul veridicităţii datelor etc.),
denumirea documentelor (dare de seamă, raport statistic) sau a
datelor (informaţia condiţional-constantă, primară) se înscrie în
interiorul simbolurilor grafice corespunzătoare.
Dacă e necesară indicarea locului efectuării operaţiei,
inscripţia se face în partea din dreapta deasupra simbolului
(blocul 2, 3 şi 7 ale schemei din figura 7.1). De regulă, se dă
doar denumirea prescurtată (GP, SPD) sau denumiri scurte,
cum ar fi: Cancelarie, Anticameră etc. Descifrarea noţiunilor
prescurtate se face în partea din stângă sub schemă:
119
 GP- grupa de primire,
 SPD- secţia de pregătire a datelor etc.
Adresantul (destinatarul) şi expeditorul de informaţie sunt
reprezentaţi pe schemă de un simbol „Sursa-receptor de
informaţie”.
Centrul de calcul prelucrează informaţia care vine de la
mai multe obiecte (întreprinderi, organizaţii etc.) în funcţie de
felul tehnicii de înregistrare a datelor se află la aceste obiecte,
unele pot prezenta informaţia fixată pe documente primare (de
hârtie), altele – pe suporturi tehnice de informaţie, cum ar fi
dischetele, CD-urile, flash etc.
În sistemele contemporane, dotate cu reţele dezvoltate de
calculatoare electronice, informaţia poate fi înregistrată şi
introdusă direct în calculator. În schemă (figura 7.1),
transmiterea datelor în paralel de la un şir de obiecte pe diferite
suporturi de informaţii se indică cu ajutorul simbolului
„Operaţii paralele”.
Descrierea schemei PTI (figura 7.1)
Primirea şi înregistrarea documentelor de organizare şi
dispoziţii (DOD) şi a suporturilor de informaţii se efectuează în
cancelarie (blocul 2). Toate documentele primite se supun unui
control vizual: se verifică perfectarea lor, claritatea îndeplinirii
etc. Într-un jurnal special, se fixează data primirii (blocul 3).
În schemă, aceste operaţii se prezintă cu ajutorul
simbolului „operaţie manuală”.
După rezoluţia conducătorului (blocul 5), documentele se
returnează la cancelarie, de unde se transmit grupului de
prelucrare automatizată (GPA, blocul 7). Aici, documentele se
indexează, evidenţiind cele mai importante aspecte ale
documentului şi formalizându-le în conformitate cu regulile
acceptate în sistem.
120
Datele de pe documentele primare se trec pe suporturi
tehnice de informaţii, se formează fişiere pentru prelucrare, sau
baze de date. În exemplul dat, simbolul „Introducere manuală
a datelor” (simbolul 8) prezintă operaţiile de tastare-înscriere a
datelor primare de pe documente în memoria calculatorului.
După trecerea datelor pe suporturi tehnice, se controlează
autenticitatea (exactitatea) informaţiei înscrise. În schema dată,
operaţia de control programat al veridicităţii datelor e
prezentată de simbolul „Proces” (blocul 10). Simbolul
„Decizie” (blocul 11) prevede alegerea direcţiei de prelungire a
procesului tehnologic în dependenţă de condiţia că în blocul
precedent au fost depistate erori sau nu. Dacă au fost depistate
erori, atunci erorile sunt afişate pe ecranul monitorului, sunt
corectate documentele în cauză de la tastatură (blocul 14) şi
sunt supuse unui nou control al veridicităţii (blocul 10).
Dacă nu au fost depistate erori, atunci documentul dat se
înregistrează în fişierul de lucru. Acelaşi lucru este efectuat cu
toate celelalte documente din fluxul de la intrare, proces
controlat de blocul 16.
Rezultatul efectuării operaţiilor primare şi pregătitoare în
cazul dat va fi fişierul F1 (blocul 15), care, în principiu, e gata
de prelucrare în etapele următoare ale PTPAIE. Dacă
calculatorul, în care au fost pregătite datele din fişierul F1 , se
foloseşte doar pentru pregătirea datelor, atunci fişierul trebuie
transmis la centrul de prelucrare printr-un canal de legătură sau
pe un suport tehnic, cum ar fi discheta, CD-ul, flash etc.
În cazurile când volumul datelor la intrare e foarte mare,
pregătirea lor poate fi efectuată în paralel la mai multe
calculatoare, iar pentru procesarea lor în comun datele pe
suporturi tehnice sau prin canale de legătură sunt transmise la
centrul de prelucrare.

121
7.1.2. Prezentarea grafică a operaţiilor etapei de bază şi
finale ale PTPAIE
Etapa de bază a PTPAIE reprezintă prelucrarea datelor
nemijlocit la calculator. Pentru rezolvarea problemelor în
memoria operativă a calculatorului, se introduc programele şi
datele iniţiale necesare.
În calitate de exemplu, va fi examinată schema PTPAIE,
prezentată în figura 7.2. În această variantă, e prevăzută
procesarea comună a datelor din 3 fişiere, dintre care două ( F1 ,
F2 ) sunt extrase (blocul 2) de pe discul magnetic (blocul 3), şi
fişierul F3 , care se introduce de pe discul Flash (blocul 4).
E cunoscut faptul că procesarea în comun a mai multor
fişiere poate fi destul de complicată, de aceea, uneori, ca
ieşire din situaţie, poate servi formarea unui fişier comun, în
care intră toate datele necesare din diferite surse. Anume o
astfel de situaţie este examinată în cazul dat. În plus, o
condiţie suplimentară constă în faptul că nu toate datele din
fişiere participă la calcule, dar numai cele care corespund
unui anumit criteriu.
Deci, din fişierele în cauză F1 , F2 , F3 , trebuie extrase
doar anumite submulţimi de date ( F1d , F2d , F3d ) respectiv
(blocul 5).
Din aceste submulţimi de date necesare pentru algoritmul
dat de procesare, se creează un fişier nou de lucru
F= F1d  F2d  F3d . Această operaţie este prezentată de
simbolul grafic „Grupare” (blocul 6) şi poate fi realizată cu o
gamă largă de algoritmi, orientaţi la crearea unui fişier de lucru

122
1 33
Start
2 Fişierele
F1
Introducerea
fişierelor F2
F1, F2, F3

5 4
Formarea mulţimilor
F1d, F2d, F3d care Extragerea

FD
sunt părţi datelor conform
componente din F1, criteriului dat F3
F2, F3 respectiv
6

Gruparea mulţimilor
F1d, F2d, F3d şi formarea
fişierului de lucru
F= U Fid

7 Sortarea fişierului
F conform indicilor
daţi

8
Obţinerea Prelucrarea
informaţiei datelor din F
rezultative conform
algoritmului 10
10
9
Introducerea F4
nomenclatoa-
relor F4, F5 F5

132
11

Figura 7.2. Schema etapelor de bază şi finale ale PTPAIE

123
131
09

Formarea 11
documentelor Decodificarea
rezultative pentru informaţiei
afişare rezultative

12
Emiterea
informaţiei
rezultative

13 15 18
Document Înscrierea datelor
Vizualizarea rezultativ 19
rezultative în BD

16 20
14
Control Stop

vizual

20
17 Multiplicarea

1919
Utilizator

BD
18
20

Figura 7.2. Continuare

124
din mai multe surse existente (fişiere sau baze de date). Un
exemplu de integrare a datelor din mai multe fişiere poate fi
crearea unor înregistrări ale fişierului F, în structura cărora
intră, concomitent, date din fişierele ( F1d , F2d , F3d ).
Necesitatea creării fişierului de lucru poate apărea chiar şi
în situaţiile când, pentru soluţionarea unei probleme complexe,
datele se extrag din mai multe baze de date. Scopul de bază al
acestei operaţii de grupare a datelor şi formare a înregistrărilor
cu anumite structuri constă în asigurarea accesului comod la
date şi procesarea lor cât mai eficientă în conformitate cu
specificul algoritmilor de procesare.
În acelaşi scop, fişierul obţinut se supune unei aranjări a
înregistrărilor în fişier. Această operaţie e prezentată de
simbolul "Sortarea" (blocul 7).
După procesarea datelor în conformitate cu algoritmul
respectiv (blocul 8), sunt obţinute informaţii rezultative. Pentru
prezentarea acestor informaţii, în forma comodă şi înţeleasă de
utilizatorul final, e necesară descifrarea lor (blocul 11). La
efectuarea decodificării se utilizează nomenclatoarele F 4 şi F 5 ,

extrase de pe discul magnetic (blocul 9).


Afişarea informaţiilor rezultative şi transmiterea lor
beneficiarului poate fi efectuată în diferite moduri. În primul
rând, aceste informaţii pot fi afişate pe ecranul monitorului
(blocul 13). Dacă documentele finale corespund cerinţelor
utilizatorului final, atunci ele pot fi imprimate pe suport de
hârtie (blocul 15). După un control vizual la relevanţă, aceste
documente pot fi multiplicate (blocul 17) şi transmise
utilizatorului final.
Informaţia rezultativă poate fi înscrisă, de asemenea, în
baza de date (blocul 18) sau pe suporturi tehnice de informaţii
în scopul de a fi folosită în alte probleme sau etape de
125
prelucrare a datelor. Pe suporturile tehnice, se înscriu date de
bilanţ (indici lunari, anuali etc.). Ele sunt necesare pentru
prelucrarea şi obţinerea indicilor economici şi transmiterea lor
la centrul de calcul de la nivelul superior.
Informaţia rezultativă sub formă de maşinogramă (sau de
suporturi tehnice) se expediază prin poştă sau curier special în
serviciile corespunzătoare ale organelor de dirijare, la centrul
de calcul al nivelului superior de dirijare şi în alte obiecte.
Informaţia operativă se transmite prin canale de legătură.
E evident faptul că hotarul (frontiera) dintre operaţiile
etapelor pregătitoare şi de bază e, în mare măsură, condiţională.
În dependenţă (funcţie) de complexul de maşini şi dispozitive
tehnice folosite în etapa pregătitoare, multe din operaţiile
acestei etape pot trece în etapa de bază. De exemplu, dacă,
pentru înregistrarea informaţiei, controlul ei şi formarea bazei
de date, se folosesc calculatoare personale, unite în reţeaua de
calculatoare, atunci, practic, toate operaţiile etapei pregătitoare
(în afară de operaţiile de înregistrare) pot fi trecute în etapa de
bază a PTPAIE, care se realizează în mod automat la
calculator.

7.2. Elaborarea schemelor grafice ale PTPAIE în


mediul MICROSOFT PowerPoint
7.2.1. Etapa pregătitoare
Pentru a crea la calculator o schemă de proces tehnologic
de procesare a informaţiei, pentru utilizatorii neexperimentaţi
poate fi necesar, mai întâi, să se pregătească schema pe hârtie
în mod manual. Scopul constă în reprezentarea grafică
aproximativă (chiar şi la nivel conceptual) a soluţiilor de
proiect în elaborarea procesului tehnologic, aranjarea fluxurilor
tehnologice şi repartizarea simbolurilor grafice pe suprafaţa
paginii de lucru. Toate acestea sunt necesare pentru a estima
126
complexitatea schemei şi a facilita construirea ei în varianta
finală la calculator.
După ce a fost obţinută schema în varianta ei completă şi
verificată veridicitatea ei conceptuală, ea poate fi transferată la
calculator. Această etapă (pregătirea prealabilă a schemei pe
hârtie) poate fi omisă în cazurile unor scheme simple şi atunci
când proiectantul (executorul) are, deja, o experienţă bogată în
elaborarea lucrărilor grafice la calculator.
Înainte de a începe transferul schemei la calculator, se
pregăteşte „foaia” de lucru, alegând formatul etc., în
conformitate cu recomandările din capitolul 3. Apoi se
formează reţeaua (plasa) orientativă pentru amplasarea
elementelor grafice ale schemei. Luând în consideraţie
complexitatea schemei proiectate, numărul de fluxuri
tehnologice şi simboluri grafice, volumul textului pentru
inscripţiile din simbolurile grafice, în reţea se alege
dimensiunea celulelor pentru amplasarea figurilor grafice şi
numărul respectiv al coloanelor de celule pe verticală, precum
şi mărimea spaţiului între figuri atât pe verticală, cât şi pe
orizontală.
Dimensiunile celulelor se determină în conformitate cu
standardele în vigoare sub formă de dreptunghiuri cu laturile
a × b (b = 1.5a).
Reţeaua în cauză se face cu linii subţiri de culoare palidă
(verde, gri-deschis, punctată etc.), astfel, încât, fiind o bună
orientare în procesul amplasării figurilor grafice, să fie clar că
ele nu aparţin conturului de bază şi să nu complice citirea şi
înţelegerea schemei. După terminarea şi verificarea schemei
finale, liniile acestei reţele de orientare pot fi uşor şterse.
Figura 7.3 reprezintă o porţiune de reţea pregătită pentru
elaborarea unei scheme de proces tehnologic de prelucrare a
informaţiei economice cu 3 coloane de elemente grafice. Cu

127
săgeţile sub numărul 1 sunt indicate celulele pentru amplasarea
simbolurilor grafice ale schemei. Săgeţile cu numărul 2 indică
coloanele şi rândurile de celule rezervate spaţiilor libere dintre
simbolurile grafice. Aceste spaţii pot fi folosite pentru liniile de
flux informaţional sau tehnologic.

2 b

a
1
2
Celule pentru
amplasarea figurilor
Coloane şi rânduri
grafice ale schemei de celule rezervate
pentru spaţiul dintre
figurile schemei

Figura 7.3. Reţeaua orientativă pentru amplasarea


obiectelor grafice ale schemei

7.2.2. Elaborarea schemei grafice a procesului tehnologic


centralizat de procesare a informaţiei economice
După pregătirea paginii (slide-ului) de lucru, se începe
aranjarea simbolurilor grafice, care reprezintă operaţiile
procesului tehnologic. Se presupune că schema prealabilă a
fost schiţată pe baza unei descrieri textuale a procesului
tehnologic de procesare a informaţiei, care este rezultatul etapei
corespunzătoare a proiectării tehnologiei informatice.
Un exemplu simplu de descriere textuală a procesului
tehnologic de procesare a informaţiei economice ar putea fi
următoarea sarcină de elaborare a unei scheme de PTPAIE.
128
Pentru a facilita înţelegerea legăturii şi conformităţii între
descrierea textuală a PTPAIE şi schema lui grafică, în textul
descrierii sarcinii de elaborare, sunt incluse referinţe la
blocurile respective ale schemei (figura 7.4), deşi, într-o
descriere textuală prealabilă a PTPAIE, nu sunt necesare astfel
de referinţe.

Descrierea PTPAIE
La o asociaţie, care uneşte n întreprinderi, se utilizează
tehnologie informaţională pentru rezolvarea unor probleme de
interes comun. Se folosesc două variante de colectare a
informaţiei de la întreprinderi:
a) în formă de documente primare tradiţionale (pe hârtie),
care sunt transmise centrului de calcul, prin poştă sau curier;
b) prin canale de legătură (Internet).
În primul caz, documentele primare (Blocul 7) sunt
transmise prin poştă sau curier de la întreprinderile care nu sunt
asigurate cu maşini de calcul şi acces la reţele informaţionale.
Aceste documente sunt acumulate la centrul de calcul (Blocul
2), unde datele sunt transferate pe suporturi informaţionale
(Blocul 3 şi 8).
După verificarea veridicităţii (Blocul 4) şi corectarea
erorilor (Blocul 9), datele sunt incluse în baza de date (BD) –
Blocul 10.
În al doilea caz, datele colectate se transferă pe suport
informaţional (Blocul 11) la întreprinderile asigurate cu
calculatoare şi acces la reţele transport date. După verificarea
veridicităţii (Blocul 12) şi corectarea erorilor admise (Blocul
15), datele sunt transmise prin canale de legătură (Blocul 14) la
centrul de calcul (Blocul 6), unde sunt înscrise în baza de date
(Blocul 10) în mod automat.

129
Întreprin- Întreprin- Start Întreprin- Întreprin-
derea 1 derea 2 Centrul
derea n-1 derea n
2 de calcul

Recepţionarea
7 11
datelor
Pregătirea
Documente suportului
primare informaţional

12
8 3
Pregătirea Controlul
suportului
15
Fişier datelor
de informaţional
lucru

4
da 13
Controlul
datelor
15 Sunt erori?

nu

14
9
da 5
Corectarea Transmiterea
Sunt erori?
datelor datelor

10 nu 13
6

Baza 15
Transferul Corectarea
date în BD datelor

139 12
16

Figura 7.4. Schema procesului tehnologic de procesare a


informaţiei
130
138
06
24
16
Extragerea Formarea
BD datelor din submulţimilor de date
F1, F2 BD, F1,F2 BD*, F1*, F2*

17

25 Formarea fişierului de
lucru prin gruparea
Controlul submulţimilor de date
22
vizual F = BD* U F1* U F2*

18 Sortarea datelor în
26 fişierul F conform
criteriilor de procesare
Transmiterea
utilizatorilor
19
Procesarea datelor
Procesarea conform algoritmului şi
datelor formarea documentelor
27 rezultative

Stop 21

20

Afişarea Afişarea documentelor


nu
rezultatelor rezultative pe diferite
procesării suporturi de informaţii

23
21 22
Baza
Ecranul Documente 25 27 de date
monitorului 27 pe hârtie rezultative

Figura 7.4. Continuare

131
După completarea bazei de date cu date de la toate
întreprinderile, pot fi începute operaţiile etapei de bază a
PTPAIE.
Soluţionarea unei probleme concrete necesită extragerea
datelor respective (Blocul 16) din baza de date conform
criteriilor de selectare şi utilizare a două submulţimi de date din
fişierele suplimentare F1 şi F2 (Blocul 24).
Pentru a facilita procesul de prelucrare conform
algoritmului dat, cele trei submulţimi de date (BD*, F1*, F2*)
extrase din BD, F1 şi F2 respectiv, sunt reunite (grupate) într-
un singur fişier de lucru (Blocul 17) cu o structură
corespunzătoare a înregistrărilor:
F = BD* U F1* U F2*.
După sortarea datelor din fişierul F (Blocul 18), are loc
procesarea lor în conformitate cu algoritmul soluţionării
problemei (Blocul 19). Rezultatele obţinute sunt pregătite sub
formă de documente finale şi afişate (Blocul 20) în diferite
variante pentru diferiţi utilizatori în paralel:
 pe ecranul monitorului (Blocul 21) pentru utilizatorii
care lucrează în regim de dialog cu calculatorul;
 în formă de documente pe hârtie (Blocul 22). Aceste
documente, mai întâi, se supun unui control vizual
(Blocul 25), după care sunt transmise utilizatorilor
(Blocul 26);
 transmise sub formă electronică în baza de date
(Blocul 23) pentru păstrare şi utilizare în soluţionarea
altor probleme.
Sarcină: Să se elaboreze schema grafică a PTPAIE, care
ar corespunde descrierii textuale date, folosind standardele de
prezentare grafică în vigoare.

132
***
Figura 7.4. reprezintă schema grafică a procesului
tehnologic de procesare a informaţiei, care corespunde
descrierii textuale de mai sus.
Însuşi procesul construirii schemei PTPAIE decurge în
felul următor. Pentru a înscrie în schemă un simbol grafic,
e necesar de apelat meniurile Draw/AutoShapes/Flowchart
sau Draw/AutoShapes/Basic Shapes şi, găsind acolo figura
necesară, se activează, executând click pe ea. După aceea,
acest simbol se plasează în celula respectivă a schemei:
fixând cursorul în colţul stânga-sus şi apăsând butonul
stâng al mouse-ului, se trage imaginea simbolului până la
colţul dreapta-jos. În aşa mod, simbolul îşi capătă
dimensiunile necesare în mod automat. Totodată, este
exclusă necesitatea formatării dimensiunii pentru fiecare
simbol grafic aparte, ceea ce permite accelerarea elaborării
schemei.
Dacă, însă, din anumite cauze, locul amplasării sau
dimensiunile simbolului grafic n-au fost obţinute exact din
prima instalare, atunci devierile pot fi uşor corectate. Pentru
aceasta, simbolul se marchează şi se trage la locul cuvenit.
Dimensiunile se corectează trăgând de mânerul respectiv, care
reprezintă dimensiunea corectată.
Dacă un simbol grafic, necesar pentru elaborarea schemei,
nu-şi are modelul respectiv în meniurile AutoShapes, atunci
acest simbol se construieşte mai întâi ca obiect aparte (vezi
compartimentul 3.4.3 şi 3.4.4) şi, după aceea, se introduce la
locul respectiv în schemă. Obiectele care se folosesc, deseori,
în scheme PTPAIE (precum şi în alte lucrări grafice) pot fi
elaborate o singură dată şi păstrate în nişte mape, formate
special, pentru a fi extrase de acolo şi utilizate de fiecare dată
când sunt necesare.

133
Pentru a facilita procesul de elaborare a schemelor
complicate, pot fi folosite diferite metode, dintre care unele
sunt următoarele:
 repetarea de mai multe ori a unor ansambluri de
obiecte grafice. Sectoarele repetabile de schemă, care
includ mai multe blocuri şi segmente de linii, aranjate
într-o anumită ordine, pot fi create o singură dată,
integrate într-o secţiune de figură prin gruparea şi
folosirea lor de fiecare dată când sunt necesare;
 dacă un oarecare simbol grafic se foloseşte în schemă
de mai multe ori, atunci el poate fi dimensionat şi
aranjat o singură dată şi copiat din schemă de fiecare
dată, când e necesar.
Unele simboluri standard din AutoShapes, precum şi
obiectele originale, create de proiectant, pot fi supuse unor
modificări înainte sau după instalarea la locul respectiv. În
Microsoft Word şi PowerPoint, există două variante principale
de modificări: prin rotirea obiectului şi prin transformări
simetrice.
Schimbarea orientării figurii grafice prin rotire se
efectuează în modul următor.
De exemplu, simbolul Off-page Connector poate fi
supus modificării orientării lui (cu săgeata la stânga, la dreapta,
în sus, în jos) prin efectuarea rotaţiei sau a răsturnării. După
marcarea simbolului în cauză, în meniul Draw/Rotate or Flip,
se selectează varianta optimă de rotaţie (figura 7.5). Un click
pe opţiunea Rotate Left asigură rotirea figurii sub un unghi de
90º contrar sensului mişcării acelor ceasornicului, iar alegerea
opţiunii Rotate Right rezidă în rotirea obiectului cu 90º în
direcţia mişcării acelor ceasornicului.
Pentru transformarea simetrică a obiectelor sau obţinerea
copiilor lor simetrice, se utilizează opţiunile Flip Horizontal şi
134
Flip Vertical. Pentru a răsturna obiectul pe orizontală, adică a-l
întoarce cu 180º, e necesară executarea unui click pe opţiunea
Flip Horizontal. Selectarea opţiunii Flip Vertical duce la
răsturnarea (rotirea cu
180º) pe verticală.
Variantele de
rotire a Pentru cazurile
obiectului
rotirii libere sub orice
unghi (diferite de cele
enumerate mai sus),
poate fi folosită opţi-
unea Free Rotate (fi-
gura 7.6). După acti-
varea butonului Free
Rotate în colţurile
dreptunghiului, în care
este înscrisă figura,
Figura 7.5.Submeniul Rotate or Flip apar nişte cerculeţe de
culoare verde, care pot
fi folosite în calitate de mânere (puncte) de rotire. Cu ajutorul
mouse-ului, al cărui indicator este fixat pe unul din punctele de
rotire, obiectul poate fi rotit sub orice unghi necesar.
Finisarea schemei. După terminarea elaborării schemei
PTPAIE, verificarea ei din mai multe puncte de vedere
(corectitudinea, aranjarea simbolurilor etc.), se efectuează
următoarele operaţii de finisare a ei:
 se curăţă de linii suplimentare şi de construcţie
(cum ar fi liniile reţelei de orientare etc.). Pentru
aceasta, se execută click pe fiecare linie aparte şi se
apasă tasta Delete. Pentru facilitarea procesului de
„curăţire”, e bine să se grupeze toate liniile
auxiliare (reţeaua orientativă, alte linii de orientare
etc.), construite înainte de a începe schema propriu-
zisă. Atunci, după terminarea schemei e suficient să
135
se execute click pe oricare din aceste linii auxiliare
şi, prin apăsarea tastei Delete, sunt şterse toate
liniile auxiliare;
 toate liniile de bază sunt îngroşate până la grosimea
aleasă.
 se integrează într-o singură figură. În acest scop, se
foloseşte funcţia Draw/Group. Se activează tasta
Select Objects şi, după poziţionarea cursorului în
colţul stânga-sus al dreptunghiului imaginar, care ar
cuprinde toate componentele schemei (fixând
poziţia prin apăsarea butonului din stânga a mouse-
ului), ţinându-l apăsat, se trage pe diagonală până la
colţul dreapta-jos al acestui dreptunghi, după care
butonul este eliberat. După o astfel de selectare a

Butonul Free Rotate activat

Figura 7.6. Rotirea liberă a obiectului sub un


unghi arbitrar: a) activarea, b) rotirea, c) rezultatul

136
tuturor componentelor figurii desenate, aceste com-
ponente se grupează prin executarea unui click pe
Draw/Group.

7.2.3. Prezentarea grafică a procesului tehnologic


descentralizat de procesare a informaţiei economice

După cum a fost menţionat în compartimentul 6.1, în


sistemele informatice descentralizate, majoritatea operaţiilor
proceselor tehnologice de procesare a informaţiei sunt efectuate
la locul de lucru al fiecărui utilizator, care are la dispoziţie
calculator electronic. Deci, pentru fiecare loc de lucru
automatizat, este caracteristică efectuarea tuturor operaţiilor
tipice ale PTPAIE.
Totodată, a fost menţionat că, în condiţiile moderne, e
greu de imaginat o tehnologie eficientă de procesare a datelor
absolut independentă fără acces la spaţiul informaţional de
diferite niveluri: local, naţional şi internaţional.
În figura 7.7, este prezentată schema generalizată a unei
reţele descentralizate de procesare a informaţiei.
După cum vedem din schemă, cheia de bază a prezentării
grafice a PTPAIE descentralizat este simbolul grafic „acţiuni
paralele”, care uneşte într-un spaţiu informaţional integrat mai
multe procese tehnologice informaţionale locale, caracteristice
pentru locurile respective de lucru. Interacţiunea dintre aceste
PTPAIE locale este realizată prin canale de comunicaţii.
În exemplul dat, avem situaţia, în care fiecare loc de lucru
este relativ independent şi interacţionează cu alte locuri de
lucru nemijlocit prin canale de legătură, fără reţele
informaţionale intermediare.

137
1
Start
2 Utilizator 1 Utilizator 2 Utilizator N
Documente Colectarea Colectarea Colectarea
primare datelor datelor datelor

al utilizatorului
Introducerea

analogic celui

al utilizatorului
Proces local

analogic celui
in calculator.

Proces local
4

1
Controlul
datelor

da 5
Corectare Erori?

nu
6
Introdu- Introdu- Introdu-
BD cerea în cerea în cerea în
BD BD BD

Interogări Interogări Interogări

8 Reţea nu nu Reţea nu Reţea


locală? locală? locală?
da da da
9

Procesare

10
Afisare
rezultate

11
Stop Stop Stop

Schimb de Spaţiu informaţional


informaţii în
reţea comun

6 6 6 6

Figura 7.7. Prezentarea grafică a proceselor tehnologice


descentralizate de procesare a informaţiei

138
Concluzii
Standardele de prezentare a proceselor tehnologice
informaţionale descrise în capitolul dat, precum şi exemplele
de prezentare grafică a PTPAIE centralizate şi descentralizate
mărturisesc despre faptul că aceste standarde sunt suficiente şi
comode pentru descrierea celor mai diverse tipuri de PTPAIE
cu orice nivel de complexitate şi cu nivelul necesar de
concretizare sau generalizare.
Pe lângă standardele descrise, pentru studenţi şi proiec-
tanţi vor fi utile şi recomandările pentru organizarea procesului
de elaborare a schemelor grafice ale PTPAIE, descrise în
compartimentul 7.2. Respectarea acestor recomandări ar
contribui, în mod esenţial, la facilitarea procesului de
perfectare a schemei. Însăşi schema devine mai clară, capătă un
aspect mai simetric şi plăcut.
Pentru însuşirea mai profundă a standardelor în cauză şi
a metodelor de prezentare grafică a PTPAIE e necesară
studierea exemplelor concrete de perfectare a schemelor
grafice ale proceselor tehnologice de procesare a informaţiei,
prezentate în compartimentele 7.1 şi 7.2, comparând, pas cu
pas, descrierea textuală a PTPAIE cu simbolurile grafice
respective din scheme.

***
Sarcini pentru consolidarea şi verificarea cunoştinţelor
Pentru consolidarea cunoştinţelor teoretice şi
acumularea experienţei practice la elaborarea schemelor
de proces tehnologic de procesare a informaţiei
economice, studenţilor li se recomandă să îndeplinească
de sine stătător câteva sarcini, ce ţin de elaborarea

139
PTPAIE în conformitate cu descrierea textuală dată şi
respectând standardele de prezentare grafică în vigoare.
Sarcina nr. 1
Să se elaboreze schema grafică a procesului
tehnologic informaţional descentralizat, la care participă
două grupe de utilizatori, având în vedere următoarele
condiţii tehnologice:
a) În cadrul fiecărui grup, utilizatorii interacţionează
între ei prin intermediul reţelei locale
informaţionale;
b) Utilizatorii din grupe diferite fac schimb de
informaţii prin intermediul Internetului;
c) Fiecare utilizator are posibilitatea să-şi realizeze
întregul set de operaţii de procesare a
informaţiei, caracteristic unui PTPAIE tipic.
Sarcina nr. 2
Să se elaboreze schema generală a procesului
tehnologic informaţional mixt, în care, concomitent, sunt
utilizate şi procese informaţionale centralizate şi
descentralizate. Caracteristica generală a PTPAIE:
a) Centrul informaţional al Ministerului colectează
anumite informaţii din centrele informatice ale
întreprinderilor pentru procesarea în comun şi
soluţionarea unor probleme la nivel de ramură;
b) Centrele informatice ale întreprinderilor îşi
păstrează autonomia, având reţelele lor
informatice locale şi posibilitatea de a procesa
toate informaţiile pe care le au la dispoziţie.

140
Totodată, aceste centre se pot adresa, prin
intermediul canalelor de comunicaţii, celorlalte
centre pentru obţinerea unor informaţii
suplimentare.
Atenţia principală, în schemă, trebuie să fie
concentrată la evidenţierea blocurilor de bază şi a
legăturilor reciproce dintre diferiţi participanţi ai
procesului.

Aceasta este doar prima parte a


manualului TPIE

141