Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Având în vedere:
Avizele Consiliului TehnicoŞtiinţific nr. 341/96; 342/96; 343/96,
In temeiul H.G. nr. 456/1994 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Lucrărilor
Publice şi Amenajării Teritoriului,
In conformitate cu Hotărârea Parlamentului nr. 12/1996 şi a Decretului nr. 591/1996,
Ministrul Lucrărilor Publice şi Amenajării Teritoriului emite următorul
ORDIN
Art. 1 Se aprobă
"Normativ privind proiectarea şi verificarea construcţiilor spitaliceşti şi a instalaţiilor" Indicativ
NP01597
MINISTRU
NICOLAE NOICA
MINISTERUL LUCRĂRILOR PUBLICE ŞI AMENAJĂRII TERITORIULUI
NORMATIV
privind
PROIECTAREA ŞI VERIFICAREA CONSTRUCŢIILOR
SPITALICEŞTI ŞI A INSTALAŢIILOR
AFERENTE ACESTORA
Elaborat de:
JSTITUTUL DE PROIECTARE, CERCETARE ŞI TEHNICĂ DE CALCUL SI
CONSTRUCŢII IPCT S.A. BUCUREŞTI
În colaborare cu: ISTITUTUL DE PROIECTĂRI CARPAŢI R.A.
IPCT SA
DIRECTOR GENERAL ing.Şerban Stănescu
DIRECTOR GENERAL ADJUNCT dr.ing.Dan Căpăţână
ŞEF DEPARTAMENT ARHITECTURĂ dr.arh.Ştefan Barthon
RESPONSABIL LUCRARE arh.Ioana Atanasescu
I. GENERALITĂŢI
1.1. Obiect
1.2. Domeniu de aplicare şi condiţii de utilizare
I GENERALITĂŢI
I.1OBIECT
I.2.1 Prevederile prezentei reglementări se vor aplica la proiectarea clădirilor spitaliceşti noi, şi
după caz la modernizarea, reamenajarea, consolidarea sau repararea clădirilor existente.
Elaborat de:
INST. DE PROIECTARE CERCETARE ŞI TEHNICA DE CALCUL ÎN CONSTRUCŢII
Aprobat de:
MINISTRUL LUCRĂRILOR PUBLICE ŞI
AMENAJĂRII TERITORIULUI
cu ordinul nr.4/N din 22.01.97
elaboratorii studiilor de fundamentare ale planurilor de amenajare a teritoriului, ale Planurilor
Urbanistice Generale şi Zonale (PUG, PUZ) ale regulamentelor de urbanism generale şi locale,
referitor la specificul funcţional şi condiţiile de amplasare a construcţiilor spitaliceşti (cap.IV) şi
cap.V);
elaboratorii studiilor de prefezabilitate sau ale studiilor preliminare pentru întocmirea
temelor de proiectare şi a temelor de tehnologie medicală (cap.III şi cap.IV);
persoane fizice şi juridice angajate prin contracte de consultanţă tehnică de către
investitori sau antreprenorii executanţi ai lucrărilor (cap.III şi cap.IV).
I.2.3. Prin prezentul normativ sunt reglementate condiţii de calitate admisibile (niveluri de
performanţă conf.cap.V) corespunzătoare categoriei de importanţă „C". Proiectantul, la
solicitarea beneficiarului, poate adopta alte valori ale parametrilor corespunzători cerinţelor
utilizatorilor, dar în nici un caz inferioare celor prevăzute prin prezentul normativ.
I.2.4. La proiectarea unei clădiri spitaliceşti se vor respecta, pe lângă prevederile
prezentului normativ, toate reglementările tehnice specifice domeniului, în vigoare la acea dată.
II. CADRUL LEGISLATIV PRIVIND PROIECTAREA, REALIZAREA ŞI
EXPLOATAREA CONSTRUCŢIILOR SPITALICEŞTI
II.1CADRUL GENERAL
II.l.l. Construcţiile spitaliceşti sunt lucrări de utilitate publică şi, în conformitate cu legislaţia,
privind asigurarea sănătăţii populaţiei, sunt unităţi componente ale reţelei naţionale şi teritoriale
de asistenţă medicală.
II.1 .2. Organizarea spitalelor (capacitate, profil medical, structura serviciilor componente),
indiferent de natura fondurilor de finanţare a investiţiei sau forma de proprietate, se face în
conformitate cu prevederile legale privind organizarea reţelei teritoriale a serviciilor medicale
sau cu Ordine ale Ministerului Sănătăţii, emise în temeiul prerogativelor sale.
II. 1.5. Realizarea construcţiilor spitaliceşti şi exoploatarea lor se vor face în conformitate cu
prevederile Legii 10/1995 privind calitatea în construcţii.
II. 1.6. Amplasarea spitalelor se poate face pe terenuri aparţinând domeniului public,
domeniu privat al statului sau a unităţior administrativteritoriale, sau pe terenuri
proprietate privată a persoanelor fizice sau juridice, cu respectarea prevederilor legale
ce reglementează utilizarea, concesionarea sau exproprierea acestora (Legea 80/1994,• Legea
33/1994, Legea 18/1990 etc).
II. 1.7. Proiectarea construcţiilor spitaliceşti finanţate, integral sau în completare, de la bugetul
de stat, de la bugetele locale, din fonduri special construite prin lege în afara acestor bugete, din
credite externe garantate sau contractate de stat se adjudecă prin licitaţie publică în condiţiile
stabilite de Ord. Guv. nr. 12/1993, de Ordinul comun al Ministerului Finanţelor (MF) si al
Ministerului Lucrărilor Publice şi Amenajării Teritoriului (MLPAT) nr.l743/69/N/1996.
II. 1.8. Proiectarea construcţiilor spitaliceşti (clădiri + instalaţii), indiferent dacă acestea se
finanţează din fonduri publice sau private, se va face de către proiectanţi specialişti (arhitecţi si
ingineri) cu competenţă tehnică şi experienţă în domeniul proiectării de spitale şi în domeniul
tehnologiilor complexe implicate de asistenţa medicală modernă.
MENŢIUNE
ANEXA IIa
DOCUMENTE CONEXE
III. 1.1. În organizarea sistemului de ocrotire a sănătăţii, SPITALUL este unitatea de bază, care
asigură asistenţa medicală completă sau de specialitate, preventivă, curativă şi de recuperare
pentru bolnavii internaţi şi ambulatori de pe teritoriul arondat
.
III. 1.2. Unităţile spitaliceşti care constituie baza reţelei teritoriale sunt:
spitale generale ce cuprind cel puţin cele 4 specialităţi medicale de boli principale: boli
interne, chirurgie, pediatrie, obstetricăginecologie. In funcţie de teritoriul arondat spitalele
generale pot fi : comunale, orăşeneşti,
municipale, judeţene.
OBSERVAŢIE: Spitalele comunale mici pot avea numai 3 specialităţi medicale (fără chirurgie),
cazurile chirurgicale urmând a fi rezolvate în localitate urbană cea mai apropiată.
spitale de specialitate ce asigură asistenţa medicală întruna din specialităţile medicale
principale sau întrunui ori două profiluri medicale înrudite, derivate din acestea. De ex.: spitale
de chirurgie cardiovasculară, de traumatologie şi chirurgie reparatorie, de neurochirurgie
(derivate din specialitatea chirurgie) sau spitale de endocrinologie, de oncologie, de boli
infecţioase (derivate din specialitatea
boli interne) ş.a.m.d..
III. 1.3. Specialităţile medicale principale sau profilurile medicale derivate constituie secţii
medicale în cadrul spitalului; acestea împreună cu serviciile specializate de diagnostic şi
tratament alcătuiesc structura medicală a unui spital. Sunt peste 20 de profiluri medicale relativ
autonome (cu tendinţă de diversificare şi specializare continuă), care pot intra distinct, ca secţii,
în structura unui spital general, sau pot defini profilul şi structura unui spital de specialitate.
în funcţie de structura medicală stabilită (rezultată ca urmare ă necesităţilor din teritoriu) şi de
dezvoltarea preconizată pentru serviciile de diagnostictratament (ca amploare, diversitate şi
nivel de echipare cu aparatură medicală), spitalele teritoriale (atât cele generale cât mai ales cele
de specialitate) vor prezenta diferenţe notabile între ele.
III. 1.4. Spitalele de reţea care cuprind şi funcţiuni de învăţământ medical sunt denumite spitale
clinice şi sunt diferenţiate Ia rândul lor în: spitale clinice generale (spitale universitare), spitale
clinice de specialitate.
OBSERVAŢIE: Spitalele clinice se amplasează de regulă iu oraşele în care există instituţii de
învăţământ superior medical.
III.15. Unităţile medicale complexe organizate la nivel regional sau naţional care, pe lângă
asistenţa medicală propriuzisă şi învăţământul de specialitate, integrează şi funcţiuni de
cercetare ştiinţifică sau primesc atribuţii de for metodologic pentru anumite profiluri medicale
sunt:
institutele medicale,
centrele medicale.
Deşi aceste unităţi nu sunt încadrate în categoria spitalelor propriuzise, ele au în componenţa lor
secţii medicale şi servicii de diagnostictratament organizate după sistemul unităţilor spitaliceşti.
III.l .6. O categorie aparte de unităţi de asistenţă medicală, ce prezintă asemănări de structura
medicală cu spitalele (iară a intra însă în categoria acestora din punct de vedere al organizării
reţelei sanitare), o constituie preventoriile şi sanatoriile. Preventoriile sunt unităţi medicale ce
acordă asistenţă specializată pentru prevenirea îmbolnăvirii persoanelor care prezintă acest risc.
Sanatoriile sunt unităţile ce asigură asistenţă medicală complementară (în fază de convalescenţă
şi recuperare) pacienţilor care au încheiat ciclul principal de tratament. Preventoriile şi
sanatoriile se organizează pe profiluri medicale, separat pentru adulţi şi copii.
Amplasarea preventoriilor şi sanatoriilor se face în afara aglomerărilor urbane, în zone geo
climatice cu proprietăţi curative sau în staţiuni balneare.
III.l .7. în funcţie de capacitatea de spitalizare (număr de paturi), spitalele sunt clasificate după
cum urmează:
a.spitale mici (150350 paturi pentru spitale generale,
100200 paturi pentru spitale de specialitate)
b.spitale mijlocii (400600 paturi pentru spitale generale,
250400 paturi pentru spitale de specialitate)
c.spitale mari (7001000 paturi pentru spitale generale,
500700 paturi pentru spitale de specialitate
d.spitale foarte mari (peste 1100 paturi de regulă sunt spitale generale).
III. 1.8. În funcţie de rangul deţinut în reţeaua sanitară teritorială, spitalul poate avea în subordine
o serie de unităţi de servicii si prestaţii medicale, cum ar fi: dispensar şi policlinică teritorială,
de întreprindere sau şcolară, centru stomatologic, centru de recoltare şi conservare sânge, staţie
de salvare, centrul teritorial de service şi reparaţii pentru aparatură medicală, locuinţe de serviciu
pentru personalul medical etc. Atunci când aceste unităţi se amplasează în incinta spitalului se
impune o tratare diferenţiată a circuitelor şi acceselor.
Unităţile de servicii şi prestaţii medicale, altele decât spitalul propriuzis, dar amplasate în
aceiaşi incintă, vor fi denumite în text ..funcţiuni asociate".
III. 1.9. Tipul de organizare funcţională a unui spital, aria desfăşurată şi costul de finanţare vor
depinde direct de următoarele date tematice de bază:
capacitate (număr de paturi),
structura paturilor (număr de secţii şi profilul medical al acestora),
structura serviciilor de diagnostic şi tratament (nominalizare, capacitate, nivel de echipare
tehnicomedicală),
structura funcţiunilor asociate (după caz)
, natura atribuţiilor în sistemul de învăţământ medical (după caz),
tipul de servicii oferite pacienţilor ambulatorii şi amploarea acestora,
sistemul de asigurare al asistenţei medicale la domiciliu (după caz),
condiţiile de amplasare (caracteristicile terenului, reglementările urbanistice, modul de
organizare al utilităţilor).
Principalele elemente fixate prin acest pachet de informaţii iniţiale alcătuiesc temacadru pentru
stabilirea conceptului general de organizare a ansamblului de funcţiuni, pentru definirea,
structurarea şi dimensionarea fiecăruia din sectoarele şi compartimentele componente ale
spitalului (tema de proiectare propriuzisă), pentru estimarea globală a necesarului de
echipamente şi utilităţi.
Dintre activităţile care se desfăşoară în spital trebuie stabilite şi ierarhizate cele care
impun:
izolarea spaţiilor sau separarea circuitelor (fie din considerente de igienă şi asepsie, fie din
considerente de protecţie faţă de riscuri tehnologice sau pericol de poluare),
instituirea de relaţii de vecinătate obligate a spaţiilor (compartimentelor) pentru optimizarea
fluxurilor şi proceselor medicale.
Spaţiile, instalaţiile, echipamentele şi dotărilfe vor fi concepute adecvat pentru fiecare gen de
activitate, asigurând condiţiile optime de lucru în cadrul prevăzut de normele specifice de
securitate a muncii în sectorul sanitar.
III.2.2.2 Pentru spitalele generale neclinice, lista principalelor grupe de funcţiuni (sectoare) şi a
unităţilor funcţionale componente (compartimente) este:
A. Sector spitalizare
Al. Secţiile medicale cu paturi compuse din'unităţi de îngrijire
A2. Unitate de spitalizare de o zi (după caz)
A3. Serviciul de primire şi externare a bolnavilor
B. Sector ambulator (pentru pacienţii ncinternaţi)
Bl. Cabinete de consultaţii şi tratamente
B2. Compartiment de evidenţă medicală, programare, informare
C. Servicii tehnicomedicale de diagnostic si tratament
C1. Sector de intervenţii tratamente aferent bolnavilor spitalizaţi
Cla.bloc operator
Clb. serviciu anestezie şi terapie intensivă (ATI)
Clc.bloc de naşteri
C2. Sector de investigaţii explorări funcţionale (comun pentru bolnavii ambulator şi
spitalizaţi)
C2a.laborator de analize medicale
C2b. laborator de radiodiagnostic
C2c. laboratoare de explorări funcţionale ,
C2d. laborator de anatomie patologică
C2e. laborator de medicină nucleară (după caz)
C3. Sector de terapie (pentru bolnavii ambulatori şi spitalizaţi)
C3a. serviciu de urgenţe
C3b. serviciu de recuperare medicală şi fizioterapie
C3c. compartiment de epurare renală (după caz)
C3d. compartiment de radioterapie (după caz)
C3e. compartiment de psihoterapie şi ergoterapie (după caz)
C3f. alte compartimente de terapie specială în funcţie de structura
medicală a spitalului
C4. Servicii tehnicomedicale auxiliare (nu se adresează direct pacienţilor)
C4a. serviciu de sterilizare centrală
C4b. farmacie
C4c. bancă (punct) de sânge, bănci de ţesuturi (după caz)
C4d. prosectură (morgă)
D. Servicii gospodăreşti
D1. Bucătărie şi depozite alimente
D2. Spălătorie şi depozite lenjerie
D3. Staţie de dezinfecţie (centrală de paturi)
III.2.2.3. Pentru spitalele generale clinice lista sectorelor şi unităţilor funcţionale se completează
cu compartimentele aferente activităţilor de învăţământ (aule, săli de cursuri şi demonstraţii,
cabinete de studiu individual şi în grup, secretariat, anexe pentru studenţi şi personalul didactic
etc.)
Pentru spitalele de specialitate, clinice sau neclinice, schema generală a funcţiunilor va prezenta
diferenţe notabile de la spital la spital, în funcţie de profilul acestora, mai ales în ce priveşte
componenţa serviciilor tehnicomedicale de diagnostic şi tratament (grupa C de funcţiuni).
Pentru institutele medicale schema generală a funcţiunilor spitaliceşti va fi particularizată
în raport cu profilul medical (la grupele de funcţiuni A, B, C). Schema se va amplifica cu un
sector de învăţământ specializat pe profilul unităţii, precum şi cu grupele funcţionale specifice
activităţilor de cercetare medicală clinică şi preclinică, de metodologie etc. In raport de specificul
acestor noi funcţiuni se modifică corespunzător şi structura serviciilor tehnicoutilitare,
gospodăreşti, de conducere şi de administraţie.
III.2.3.4. Atât pentru a asigura potenţialul de stabilitate menţionat, cât şi pentru a permite
armonizarea reciprocă a diferitelor cerinţe dimensionale (gabarite ale echipamentelor şi
elementelor de mobilier, lăţimi de fluxuri, compuneri de fronturi de lucru etc.) în cadrul
compartimentelor, dar şi pe ansamblul clădirilor, în proiectarea de spitale se vor utiliza sistemele
de dimensionare modulară a spaţiilor, având la bază serii modulare specifice funcţiunilor
spitaliceşti, elaborate pe bază de studii de specialitate.
OBSERVAŢIE: Cele mai utilizate sisteme modulare pentru spitale sunt cele bazate pe modulul
de 0.90 m şi pe modulul de 1.20 m.
III.2.4.3. Ansamblul clădirilor spitalului se va structura pe zone, în cadrul cărora se vor grupa
compartimentele funcţionale cu activităţi similare şi compatibile, cu cerinţe de igienă şi asepsie
similare, cu regim de adresare similar faţă de categoriile de utilizatori, cu cerinţe tehnologice
similare. Gruparea pe zone trebuie să urmărească separarea unităţilor funcţionale ce prezintă
incompatibilităţi de desfăşurare în aceleaşi spaţii şi să conducă la diferenţierea naturală a
circuitelor ce trebuie protejate.
Aplicarea simultană a acestor criterii conduce la un sistem de zonare utilizat la spitalele generale,
precum şi la unele spitale specializate, după cum urmează:
a. zona blocului operator, a serviciului ATI, a blocului de naşteri (şi a compartimentului de
sterilizare centrală după caz)
b. zona de spitalizare (secţiile medicale cu paturi)
c. zona laboratoarelor
d. zona unităţilor de explorări funcţionale şi roentgendiagnostic
e. zona sectorului de urgenţe şi a secţiei de spitalizare de o zi
f. zona ambulatoriului şi a serviciului de internări
g. zona accesului principal, a serviciilor pentru vizitatori şi a conducerii medicale h. zona
administraţiei şi a serviciilor anexe pentru personal
i. zona serviciilor de recuperare medicală şi alte terapii
j. zona celorlalte servicii tehnicomedicale auxiliare (farmacie, prosectură)
k. zona gospodărească
1. zona serviciilor tehnice.
Ordinea de listare a zonelor pune în evidenţă criteriul succesiunii gradate a spaţiilor dinspre
„curat" spre „murdar", dinspre intim spre public, dinspre activităţi medicale spre activităţi
auxiliare, criteriu după care se ordonează amplasarea zonelor pe verticala
clădirilor sau pe orizontală, în raport cu circulaţiile majore interioare. Astfel:
compartimentele din zonele a) si b). adresate numai pacienţilor spitalizaţi, cu cerinţe severe
privind igiena şi asepsia, se vor amplasa la nivelurile superioare ale clădirii, la distanţă de
circulaţiile comune;
zonele e), f) si g), relativ „neutre" din punct de vedere al condiţionărilor igienicosanitare, sunt
zone de interfaţă a spitalului, pe componenta medicală a acestuia, în relaţia cu pacienţii,
aparţinătorii şi vizitatorii; ele trebuie deschise direct spre căile de circulaţie auto şi pietonale din
zona publică a incintei spitaliceşti; în funcţie de soluţia arhitecturală adoptată, aceste zone se
amplasează la parter sau mezanin;
zonele i). k) si 1). „murdare" (sau cu subzone murdare), sunt închise accesului pacienţilor şi
altor categorii de personal în afara celui propriu şi sunt strict separate de zonele cu cerinţe de
asepsie; ele constituie zone de interfaţă a spitalului în relaţia cu serviciile tehnice şi de prestaţii
ale localităţii, cu unităţile furnizoare de materiale şi produse, cu diversele reţele edilitare;
compartimentele componente vor avea accese directe dinspre zona de serviciu a incintei
spitaliceşti. Amplasarea uzuală a acestora este la demisolul (parterul) clădirilor spitaliceşti,
precum şi în construcţii anexe izolate;
zonele c) si d). respectiv h) si i). pot ocupa poziţii intermediare, cu precizarea că zona
laboratoarelor (c), ca şi zona administraţiei, sunt închise pentru pacienţi şi aparţinători, cu
excepţia spaţiului de relaţii (punctul de recoltare sau secretariatul), şi se vor amplasa periferic
faţă de circulaţiile principale ale acestor utilizatori.
III.2.4.6. Sistemul general de circulaţii ale spitalului va fi astfel soluţionat încât să permită
amplasarea de puncte de control şi filtrare la trecerea spre diversele zone sau compartimente care
au restricţii de circulaţie. Se va avea în vedere ca amplasarea acestora să nu blocheze fluxurile
principale care, prin natura lor, trebuie să rămână deschise.
III.2.4.7. în funcţie de categoriile de utilizatori, accesele din exterior în clădirile spitalului pot fi:
comune (accesul principal, accesul pentru sectorul ambulator), restricţionate pentru unele
categorii de utilizatori (accesul de serviciu, accesul la sectorul de urgenţe, accesul forţelor de
intervenţie), sau specializate numai pentru o anumită grupa de personal sau de materiale
(accesele de aprovizionare la farmacie, la bucătărie, la laboratorul de medicină nucleară).
Soluţionarea generală a sistemului de circulaţii va asigura amplasarea acceselor, în funcţie de
natura lor, în relaţia funcţională optimă atât cu zonele deservite din clădire, cât şi cu zonele
corespunzătoare din incintă. Toate accesele în clădirile spitalului vor fi soluţionate în aşa fel
încât să poată fi controlate.
NOTA: Zona secţiilor medicale cu paturi este indicatei numai prin punctele de conexiune la
sistemul general de circuite, pentru a sublinia necesitatea plasării ei in afara conglomeratului
de fluxuri ce leagă celelalte comopartimente si sectoare funcţionale, dar si pentru a evidenţia
mai uşor (în cele două dimensiuni la care obligă schema) relaţiile de vecinătate şi/sau
interconexiune dintre acestea. Punctele de conexiune ale secţiilor medicale cu paturi trebuie să
asigure legături specializate atât cu zona tehnicogospodărească, cât şi cu celelalte servicii
medicale. Ele pot fi noduri de circulaţie verticală, in soluţiile arhitecturale de tip „monobloc "
sau „ articulat", sau pot fi legături orizontale, în rezolvările de tip „ tentacular".
III.2.6.1. Regulile stricte la care este supusă interrelaţionarea unităţilor funcţionale spitaliceşti
(compartimente; sectoare, zone) determină anumite modalităţi de configurare spaţialvolumetrică
(arhitecturală) a ansamblului spitalului.
Tipurile de soluţionare utilizate sunt:
a, sistem pavilionar sectoarele şi zonele funcţionale, medicale şi paramedicale, între care
există incompatibilităţi se amplasează în clădiri distincte, legate între ele prin trasee de circulaţie
limitate (coridor subteran, galerie la parter sau pasarele locale avantajos din punctul de vedere al
criteriilor de igienă şi asepsie, sistemul are dezavantajul lungirii traseelor de parcurs pentru
personalul medical şi/sau tehnic. Soluţiile pavilionare se recomandă îndeosebi la spitalele foarte
mari şi la institutele medicale. Se pot aplica şi la spitalele generale mari, pentru a separa secţiile
de pediatrie, boli infecţioase, obstetrică, blocul tehnicogospodăresc şi, după caz, funcţiunile
asociate (staţie de salvare, dispensar etc).
b. sistem monobloc toate funcţiunile medicale, gospodăreşti şi majoritatea celor tehnice se
amplasează comasat întrun ansamblu volumetric compact; sistemul este mai economic din
punctul de vedere al soluţionării instalaţiilor, scurtează la maxim traseele de parcurs pentru
personal, dar ridică probleme greu de soluţionat în ce priveşte separarea zonelor şi circuitelor.
Soluţiile monobloc sunt recomandate la spitalele generale mici şi mijlocii.
c. sistem articulat derivat din sistemul monobloc; configuraţia spaţială cuprinde un ansamblu
de volume, articulate în zona nodurilor de circulaţie verticală, pentru a facilita separările pe zone
şi sectoare. O variantă clasică a acestui tip este configuraţia în care se separă sectorul de
spitalizare, dezvoltat pe verticală ca un bloc omogen, de serviciile tehnicomedicale şi tehnico
gospodăreşti, distribuite predominant pe orizontală. Sistemul permite o mare varietate de soluţii
arhitecturale, adaptate condiţionărilor specifice fiecărui tip de spital, indiferent de capacitate.
d. sistem tentacular derivat din sistemul pavilionar; principalele zone funcţionale ce necesită
condiţionări specifice se amplasează în volume construite relativ autonome, conectate la un
volum central în care se amplasează circulaţiile şi funcţiunile comune, „neutre" din punctul de
vedere al criteriilor de igienă şi asepsie. Se recomandă a fi utilizat la spitalele foarte mari, mai
ales la clinicile universitare. Acest gen de soluţionare permite la rândul lui o mare varietate de
modalităţi de configurare volumetrică.
III.2.7.2. Satisfacerea cerinţelor enumerate mai sus impune anumite particularităţi specifice ale
modului de alcătuire a structurilor de rezistenţă pentru clădirile spitaliceşti, după cum urmează:
a. utilizarea de trame structurale cu deschidere mare pe ambele direcţii (6.00m 8.10m);
b. preferinţa pentru sistemele structurale pe cadre pentru clădirile joase (cu limitare la 12
niveluri în zonele seismice de calcul A, B, C, D) şi utilizarea sistemelor structurale mixte
compuse din cadre spaţiale seismorezistente în combinaţie cu pereţi structurali rari (cu dispunere
1 35 travei, la nodurile cu circulaţie verticală şi pe conturul clădirii, pentru a prezerva suficiente
spaţii flexibile), la clădirile cu mai mult de 3 niveluri;
c. utilizarea de planşee de tip dală groasă, fără grinzi în câmp (eventual cu goluri şi nervuri
înglobate) şi cu grinzi numai pe conturul clădirii şi la pereţii spre coridoarele de circulaţie;
d. folosirea subsolului tehnic, destinat distribuţiei şi vizitării magistralelor de instalaţii, pentru
crearea unei „cutii rigide", cu pereţi structurali mai deşi, care să asigure rigiditatea necesară şi
conlucrarea ansamblului structurii la solicitările seismice.
OBSERVAŢIE: La spitalele generale comunale sau la unele spitale de specialitate mici, la care
prevederea unui subsol tehnic general nu se justifică, utilizarea demisolului funcţional pentru
rigidizarea ansamblului structurii se va face cu precauţiile necesare pentru a nu obstrucţiona
organizarea funcţională şi soluţionarea sistemelor de instalaţii.
dotare medicală:
minim: l priză de oxigen pe salon
recomandat: l priză de oxigen la 2 paturi
optim:priză de oxigen la fiecare pat
Prin datele de temă se vor preciza, pentru fiecare secţie, tipul de saloane ce se va prevedea,
repartiţia paturilor pe saloane, eventualele specializări pentru unele dintre ele, necesarele
compartimentări pe grupe de saloane (în funcţie de sex, tip de afecţiuni, nivel de asepsie).
III.3.1.2.2. Spaţiile pentru activităţile medicale din secţie pot prezenta diferenţe în ce
priveşte numărul, dimensiunile si organizarea în funcţie de profilul, capacitatea secţiei şi tipul de
spital. Aceste date se vor preciza prin tema de proiectare. în mod curent, se prevăd următoarele
spaţii:
camere pentru tratamente pansamente (1 cameră de 1618 mp la 2030 bolnavi);
cabinete pentru medici (cel puţin 1 cab. de 1214 mp la 25 paturi, cu sau fără grup
sanitar propriu);
spaţii de lucru pentru asistente (oficiu medical), cu posturi de supraveghere a
bolnavilor (monitorizare dacă este cazul), cu anexe pentru depozitare instrumentar
şi medicamente;
încăperi pentru conducerea medicală a secţiei (medicşef, asistentăşefa, raport de
gardă, secretariat);
grupuri sanitare şi vestiare pentru personal.
Pentru unele din profilurile medicale, în cadrul secţiei se mai prevăd şi alte spaţii pentru activităţi
medicale: camere pentru investigaţii, tratamente speciale, săli de intervenţie chirurgicală cu
anexele respective .
III.3.1.2.5. Circulaţiile interioare ale secţiei asigură legăturile necesare între diversele
încăperi; ele se diferenţiază sau se segmentează prin filtre dacă apar în cadrul secţiei
compartimente cu cerinţe diferite de asepsie. La spitalele clinice se recomandă diferenţierea pe
circulaţie separată a zonei spaţiilor destinate învăţământului şi conducerii medicale a secţiei, de
zona saloanelor pentru bolnavi.
Accesul în secţie şi coridoarele se recomandă a fi supravegheate de la un post de control aflat în
legătură cu secretariatul şi/sau cu spaţiile de lucru ale asistentelor.
III.3.1.4.b. Pentru compartimentul de copii preşcolari (36 ani) trebuie aplicat un sistem de
cazare adaptat vârstei, respectiv în grupări de 34 saloane de 24 copii, prevăzute cu grup sanitar
comun sau separat pe sexe, cărora li se afectează un post de supraveghere (lucru) asistente. In
cadrul compartimentului, unuldouă saloane se vor specializa pentru cazurile septice (cu grupuri
sanitare distincte).
suprafaţa utilă/pat în salon va fi de minim 6 mp.
peretele salonului orientat spre postul asistentei va fi parţial vitrat.
gabaritele mobilierului şi obiectelor sanitare vor fi adaptate vârstei.
In cadrul compartimentului se vor mai prevedea o cameră de tratamentepansamente , proprie, un
spaţiu de lucru pentru personalul mediu (oficiu medical) şi un număr de rezerve (stabilit prin
temă) pentru copii care se internează cu mamele. Dacă mărimea compartimentului o justifică, se
recomandă prevederea unui spaţiu dejoacă pentru copii necontagioşi.
III.3.1.4.c. Spitalizarea pentru sugari şi grupa de copii de 13 ani se organizează în sistemul
nucleelor cu 23 camere (boxate) de 46 paturi, prevăzute cu un grup sanitar de igienizare şi
grupate la un post de supraveghere al asistentelor. Unul din nuclee va fi destinat cazurilor
septice, suprafaţa utilă/pat în cameră va fi de 45 mp. toţi pereţii vor fi vitraţi la partea
superioară pentru control vizual, în cameră se va prevedea o cadă specială pentru îmbăiere.
Pentru copiii care se internează cu mamele se prevăd rezerve prevăzute cu dotări sanitare
specializate pentru mamă şi pentru copil. Uneori se recomandă amplasarea în afara
compartimentului a unor saloane pentru mamele care îşi alăptează copiii.
Compartimentul pentru sugari şi copii mici (03 ani) va fi izolat pe un circuit distinct de restul
grupelor de vârstă, va avea anexe medicale şi gospodăreşti proprii, iar accesul se va soluţiona în
sistem filtru.
III.3.1.4.d. In cadrul secţiei de pediatrie se mai amplasează următoarele categorii de spaţii pentru
asistenţă medicală, pentru care se vor face precizări anume prin tema de proiectare:
unitate specializată (nucleu) de terapie intensivă, unitate specializată pentru îngrijire prematuri
(după caz), încăperi pentru consultaţii, investigaţii şi tratamente speciale, cabinete pentru
medici şi anexe pentru personalul medical auxiliar, spaţii pentru conducerea secţiei.
În sistemele b.) şi c), anexele medicale şi de deservire, specializate pentru cele două categorii de
pacienţi, se amplasează grupat în cadrul unităţii de îngrijire.
Indiferent de sistemul de cazare adoptat, pentru cazurile septice se vor diferenţia compartimente
(nuclee) distincte atât pentru mame cât şi pentru nounăscuţi. Pentru cazurile de obstetrică
patologică se amenajează saloane distincte, grupate, atât în compartimentul septic, cât şi în cel
aseptic. (Uneori cazurile de obstetrică patologică se amplasează în secţia/subsecţia de
ginecologie).
Prin tema de proiectare se vor face precizări asupra sistemului de cazare adoptat şi asupra
modului general de organizare al asistenţei la naşteri.
III.3.2.1. Acest serviciu se organizează în general ca serviciu unic pe spital şi are rolul de a
asigura efectuarea formelor de internare, examinarea medicală şi trierea epidemologică a
bolnavilor pentru internare, prelucrarea sanitară a acestora în funcţie de starea lor fizică şi
echiparea în îmbrăcămintea de spital. Serviciul se dimensionează în funcţie de numărul mediu de
internări zilnice rezultat din capacitatea şi profilul spitalului.
Amplasarea serviciului de primire internare se face în legătură directă cu accesul principal în
spital şi cu serviciul de urgenţă, corespunzător celor două categorii de pacienţi: pacienţii care
vin pregătiţi la spital (programaţi după consulturi şi examinări medicale anterioare, unele
efectuate în ambulatorul sau în serviciile de diagnostic ale spitalului) şi pacienţii care ajung la
spital nepregătiţi (accidente, îmbolnăviri subite, stare de criză) fiind preluaţi de serviciul de
urgenţă. La spitalele mici şi mijlocii, în funcţie de profilul medical, serviciul de primire
internare se poate cupla cu serviciul de urgenţă sau cu ambulatorul.
III.3.2.6. Păstrarea hainelor bolnavilor pe perioada internării se face întrun depozit de efecte
compartimentat, bine ventilat, legat direct de spaţiile de igienizare, dar şi de unitatea de
externare. Dimensionarea se face după numărul de paturi (0.160.18 mp/pat şi 0.080.10 mp/pat
copil).
III.3.3.1. Pentru activităţile medicale de acordare a primului ajutor bolnavilor accidentaţi sau
aflaţi în stare gravă (aduşi cu ambulanţa sau cu autovehiculele aparţinătorilor) ca şi pentru alte
urgenţe medicale din teritoriu, uvspitale se organizează un serviciu sau un compartiment special
(în funcţie de mărimea spitalului).
III.3.4.1. Pentru unele tipuri de investigaţii, intervenţii şi tratamente, pentru care este necesară
ţinerea sub observaţie a pacientului pe'durata unei zile, se organizează în spitale un compartiment
distinct de spitalizare, care permite degrevarea secţiilor medicale de perturbările de activitate
produse de astfel de cazuri.
III.3.5.1. Spitalul acordă servicii medicale, în specialităţile pe care este profilat, şi pentru
bolnavii a căror stare fizică nu impune internarea. Sectorul ambulator propriu spitalului
organizează şi gestionează aceste servicii, asigură asistenţa premergătoare internării (consultări,
explorări) şi/sau pe cea posterioară internării (postcontrol, tratamente prelungite ambulator),
reducând numărul de zile de spitalizare la strictul necesar.
III.3.6.1. Prezent în spitalele care au secţii sau compartimente chirurgicale (toate spitalele
generale şi cea mai mare parte a spitalelor de specialitate), blocul operator este unul din
sectoarele cu cea mai complexă structurare şi mai strictă condiţionare a spaţiilor şi circuitelor
interne.
In principiu, blocul operator grupează toate sălile de operaţii necesare diverselor specialităţi
(profiluri) medicale. In spitalele generale, profilurile care utilizează blocul operator sunt:
chirurgia generală, ortopedia, traumatologia şi arşii, cardiologia, gastroenterologia, urologia,
obstetrica, ginecologia, neurologia, oftalmologia, ORL, pediatria, oncologia şi serviciul de
urgenţă.
In funcţie de numărul de paturi chirurgicale şi ţinând seama de specificul activităţilor medicale,
pentru unele secţii (compartimente) se pot prevedea săli de operaţii proprii, în afara blocului
operator centralizat, cum este cazul pentru:
secţia obstetricăginecologie;
secţia de oftalmologie;
secţia ORL;
compartimentul de arşi;
serviciul de urgenţă.
OBSERVAŢII: Pentru unele specialităţi chirurgicale (arşi grav, transplanturi) se prevede o sală
de operaţii la„ 25 de paturi.
Intro sală de operaţie au loc, în medie pe zi, 2, 5 intervenţii chirurgicale, considerând un timp
mediu necesar de cea 3 ore pentru pregătirea sălii şi desfăşurarea operaţiei.
în funcţie de mărimea şi structura medicală a spitalului, blocul operator centralizat poate grupa
de la 2 până la 810 săli de operaţie.
III.3.6.3. Pentru spitalele mici şi mijlocii gruparea sălilor de operaţie întrun singur bloc
operator comun prezintă o serie de avantaje certe:
asigurarea controlului condiţiilor de asepsie,
utilizarea mai eficientă a spaţiilor, aparaturii, instrumentarului, personalului
auxiliar,
organizarea coerentă a activităţilor de anestezie şi a supravegherii bolnavului la
trezire,
gruparea economică a instalaţiilor speciale pentru tratare aer, pentru producere şi
distribuţie apă sterilă, gaz de narcoză, curent electric în caz de avarii etc.
în spitalele mari şi foarte mari, mai ales în cele multiprofilate, centralizarea prea multor săli într
un singur bloc operator pune în evidenţă serioase dezavantaje: dificultăţi în controlul aplicării
măsurilor de igienă şi asepsie, scăderea gradului de confort pentru echipa medicală (agitaţie,
aglomeraţie, instrumentar comun, dificultăţi în programare şi în coordonarea personalului
auxiliar utilizat în comun), creşterea depărtării faţă de secţia medicală de spitalizare.
Reducerea dezavantajelor pe care le prezntă blocurile operatorii mari se obţine prin:
a. realizarea de douătrei blocuri operatorii distincte şi specializate, amplasate niai aproape de
secţiile respective de spitalizare;
b. sectorizarea blocului operator pe tipuri de intervenţii, fiecărui sector revenindui un grup de
anexe proprii;
c. dublarea (eventual triplarea) circuitelor prin diferenţierea circuitelor interioare în sistem
„curat / murdar" şi/sau specializarea circuitelor pe categorii de personal şi
grupe de echipe medicale.
III.3.6.5. Un bloc operator mic se compune din următoarele categorii de spaţii: spaţii
medicale:
24 săli de operaţie cu anexele aferente:
spălătorfiltru pentru chirurgi,
spălător pentru instrumente,
spaţiu de pregătire a bolnavului,
spaţiu pregătire materiale după caz , (se recomandă ca anexele să fie
individualizate pentru fiecare sală în parte; se acceptă şi anexe comune
la două săli, dacă cel puţin o sală de operaţie a blocului are anexe
individualizate) spaţiu pentru trezirea pacienţilor (comun sau boxat), cameră de odihnă pentru
medici, cameră de lucru pentru asistente, laborator pentru determinări de urgenţă,
sală aplicare proteze gipsate cu anexe pentru pregătirea feselor (după caz), cameră protocol
operator, cameră medici anestezişti. spaţii gospodăreşti:
boxă pentru depozitare materiale sterile şi farmaceutice,
depozit aparate,
spaţiu depozitare tărgi, cărucioare,
boxă pentru curăţenie şi colectare evacuare obiecte murdare (rufe,
deşeuri).
spaţii de control şi filtrare accese:
filtru bolnavi (eventual cu sistem de transbordare targa),
filtru personal medical (separat pe sexe) cuprinzând vestiar şi grup sanitar
cu duş,
dispecerat programare (după caz), spaţii tehnice pentru instalaţiile speciale aferente blocului
operator (amplasate în afara blocului, dar în imediata vecinătate a acestuia)
staţie preparare apă sterilă,
staţie preparare gaz de narcoză,
staţie de acumulatori şi cameră tablou electric,
centrală de ventilaţie şi tratare a aerului.
III.3.6.9. Blocul operator va avea legătură directă cu serviciul anestezie terapie intensivă şi
cu sterilizare centrală (dacă nu are sterilizare proprie); legături uşoare se vor asigura cu: blocul
de naşteri (când acesta nu are sală proprie pentru operaţii cezariene), serviciul de
roentgendiagnostic, serviciul de urgenţă, laboratorul de anatomie patologică (pentru examene
cxtemporatiee) şi nodul central de circulaţie verticală care conduce la secţiile medicale de
spitalizare.
III.3.7.1. O creaţie relativ recentă în structura spitalelor, serviciul ATI centralizează toate
cazurile medicale grave, care necesită supraveghere continuă şi îngrijire intensivă 24 de ore din
24. Asistenţa medicală se asigură de un personal înalt calificat, cu ajutorul unei aparaturi
medicale specializate (pentru compensarea funcţiilor vitale ale organismului şi monitorizarea
bolnavilor).
III.3.7.5. în mod curent, serviciul ATI se amplasează în imediata vecinătate a blocului operator,
pe acelaşi nivel cu acesta (mai ales la spitalele mici şi mijlocii), din următoarele raţiuni:
medicii anestezişti afectaţi serviciului lucrează şi în blocul operator;
mare parte a cazurilor sunt pacienţi care necesită postoperator îngrijiri speciale;
condiţiile de asepsie sunt asemănătoare celor din zona curată a blocului;
o parte din aparatură se poate utiliza în comun.
Serviciul ATI se poate amplasa şi la un nivel superior sau inferior faţă de blocul operator (la
spitale mari şi foarte mari), cu condiţia realizării unei legături directe, prin scară şi ascensor
special afectat.
III.3.8.2. in principiu un bloc de naşteri este constituit din următoarele componente spatio
funcţionale:
compartimentul de primire şi prelucrare sanitară specifică (dacă activităţile nu au
fost preluate de serviciul de primire internare descris la cap. III.2.)
unităţi pentru naştere (o suită de spaţii pentru triada de activităţi specifice: travaliu
expulsie postpartum):
sala de operaţie cu activităţile specifice (după caz);
cameră resuscitare nounâscut:
spaţii de lucru pentru personal (cabinet medici, cameră de lucru moaşe, boxe
depozitare instrumentar şi materiale sterile):
spaţii gospodăreşti (mic oficiu alimentar, boxe depozitare lenjerie şi efecte, spaţiu
colectare evacuare rufe murdare şi deşeuri);
filtru de acces şi dotări sanitare aferente (vestiar personal cu grup sanitar şi duş.
compartimentat pe sexe, grup sanitar paciente), în blocurile de naşteri mici (23 unităţi de
naştere), nu este economica prevederea unei săli de operaţie pentru cezariene şi alte urgenţe
,acestea urmând a se efectua în blocul operator centralizat sau în sala de operaţii a secţiei de
obstetricăginccologie. La blocurile de naşteri mari (peste 10 naşteri'zi) este indicată prevederea
sălii de operaţie în cadrul blocului, precum şi a spaţiului de pregătiretrezire aferent.
III.3.8.3. Blocul de naşteri are un circuit închis, controlat prin filtre de acces. 1:1 se va
compartimenta în sector aseptic şi septic. Pentru spitalele mici şi mijlocii cu mai mult de 50
paturi de obstetrică una din unităţile de naştere se va individualiza ca septică, va primi anexe
sanitare proprii şi se va izola din circuitul general al blocului de naşteri. în cadrul spitalelor de
specialitate, cu secţii de obstetrică care însumează mai mult de 150 paturi, se recomandă crearea
a două blocuri de naşteri separate.
III.3.9.6. În cadrul laboratorului de«nalize medicale este necesară izolarea unui compartiment în
care să se efectueze operaţiunile cu potenţial de contaminare (bacteriologic, 'virusologie,
micologie, parazitologie). Acesta va avea un circuit strict delimitat de al celorlalte
compartimente şi va fi prevăzut cu anexe proprii pentru spălare, dezinfectare, sterilizare veselă
şi instrumentar, precum şi pentru colectare tratare ,deseuri infectata
III.3.9.7. Încăperile laboratorului de analize vor fi ferite de insolare şi vor avea condiţii de
iluminare uniformă a zonelor de lucru. Orientarea favorabilă pentru fronturile cu ferestre este
nord, nordest şi nordvest. In cazul în care nu se pot evita orientările nefavorabile, se vor lua
măsuri speciale de protecţie şi ecranare a suprafeţelor vitrate (geamuri termoabsorbante, „brise
soleil").
III.3.10.2. Serviciul de roentgendiagnostic este una din unităţile nucleare ce se pot constitui în
cadrul spitalelor, pentru care este obligatorie solicitarea şi obţinerea de avize speciale, de
amplasare şi funcţionare, din partea autorităţilor responsabile cu controlul activităţilor ce
folosesc radiaţii nucleare. Modul de utilizare a radiaţiei Roentgen pentru diagnosticul medical,
condiţiile ce trebuie să Ie îndeplinească aparatura, precum şi modul de alcătuire, dimensionare şi
ecranare la radiaţii a încăperilor, sunt strict condiţionate de „Normele Republicane de Securitate
Nucleară Regimul de lucru cu surse de radiaţii nucleare'1.
III.3.11.1. în cadrul acestui serviciu se grupează, centralizat pe spital, o relativ mare varietate de
tehnici de investigare, bazate pe utilizarea unor aparaturi specializate de înaltă tehnologie, si care
permit obţinerea de date referitoare la potenţialul funcţional al diferitelor organe şi sisteme ale
corpului uman.
Prin tema de proiectare, investitorul (beneficiarul de folosinţă) va preciza tipul si numărul de
laboratoare de explorări funcţionale necesare în funcţie de mărimea şi profilul spitalului . va
stabili împreună cu proiectantul modul de organizare generală a serviciului (schema de grupare a
unităţilor poe compartimente) şi va indica aparatura medicală cu care intenţionează să echipeze
fiecare laborator în parte (întrucât conformarea şi dimensionarea spaţiilor este dependentă de
prescripţiile şi condiţionările furnizorului de echipamente şi aparate medicale).
II I.3.11.2. In mod uzual, în spitalele generale mijlocii şi mari. unităţile de explorări funcţionale
se grupează pe compartimente. în funcţie de organele şi sistemele anatomofiziologice
investigate:
a explorări cardiorespiratorii şi cardiovasculare (electrocardiografie LKG. diagnostic
ullrasonic, probe de efori, ventilaţie pulmonară, bronhoscopie etc):
b. explorări ale funcţiilor digestive (tubaje gastrice şi duodenale, colonoscopie. rectoscopie
etc.);
c. explorări ale sistemului nervos (electroencefalografie Lf G. excitabilitate ncuromuscuIară
etc.);
d, explorări ale funcţiilor metabolice:
e. explorări ale funcţiilor renale (citoscopie. cateterism uretral etc):
f. explorări ORL (probe auditive, laringobronhoscopie etc):
g. explorări oftalmologice;
h. explorări imagistice generale (ecografic, tomografie cil rezonanţă magnetică RMN).
OBSERVAŢII: Costul ridicat al aparaturii medicale neutru, uncie din sistemele de explorări si
investigaţii, le face încă inaccesibile pentru spitalele generale mici din reţeaua medicală
teritorială; în cazul acesta laboratoarele de explorări nu mai necesită organizarea pe
compartimente după criteriul de mai sus.
Pentru unele explorări funcţionale specializate, unii beneficiari preferă o amplasare în cadrul
secţiei medicale de profil (explorări ORL, explorări oftaimologice. internaţi în alte secţii sau
celor diagnostigaţi ambulator şi produce o perturbare â sistemului general de circuite al
spitalului.
III.3.11.5. La spitalele mari şi foarte mari, unele unităţi de explorări funcţionale se pot regăsi şi
în componenţa secţiilor medicale cu paturi, distinct de amplasarea lor în serviciul central (de
cx.xabinet de ecografic în secţia de obstericâginecologie. cabinet LKG în secţia de cardiologie).
III.3.12.1 Procedurile medicale care utilizează pentru diagnostic şi/sau terapie substanţe
radiofarmaceutice (izotopi) se izolează de restul activităţilor medicale, constituind un serviciu
distinct în cadrul spitalului: laboratorul de medicină nucleară. Acest serviciu se organizează în
spitalele generale mari şi foarte mari, precum şi în unele spitale de specialitate, cum ar fi cele de
oncologie, endocrinologie, reumatologie etc.
III.3.12.3. Laboratorul se soluţioneză în circuit închis, protejat prin filtre şi ecluze cu control
dozimetric, la intrarea în laborator şi la trecerea dintrun compartiment în celălalt. Operaţiunile
de transvazare a surselor cu concentraţie mare se fac în nişe, boxe special amenajate.Efluienţii şi
deşeurile solide radioactive se colectează şi se stochează pe durata de timp necesară dezactivării.
Aerul viciat din nişe, boxe sau alte zone cu posibile concentrări de particule radioactive, se
filtrează şi se controlează înainte de evacuarea în exterior.
III.3.13.1. Procedurile de fizioterapie si recuperare medicală, mai amplu sau mai puţin
dezvoltate, sunt nelipsite în structura spitalelor moderne, fie ca tratament asociat, fie ca tratament
principal în cazul spitalelor de specialitate. Amploarea şi structura serviciului sunt în funcţie de
capacitatea spitalului, de profilul acestuia şi, după caz, : de asocierea dispensarului policlinic.
.3.13.2. Serviciul de fizioterapie si recuperare medicala poate cuprinde în structura sa
următoarele compartimente:
a,cultura fizica medicală (kinototerapie)
b.electrofototerapie
c. hidrotermoterapie
d. masoterapie
e.pneumoterapie
f. psihoterapie si terapie ocupaţională
Nominalizarea compartimentelor, a tipului si numărului de proceduri pentru fiecare din
unităţile componente ale acestora, precum şi indicarea aparaturii sau a instalaţiilor i speciale cu
care urmează a fi echipate, se vor cuprinde în tema de proiectare a spitalului şi în tema de
tehnologie medicală.
III.3.14.2. Cele două componente ce intră în structura serviciului, urmând a avea circuite interne
relativ autonome sunt:
a. prosectură (prelucrare cadavre şi autopsie),
b. laboratoare (histopatologie, histochimie, citologie).
Structura serviciului şi modul de organizare depinde de mărimea şi profilul spitalului, dar şi de
rangul deţinut de acesta în reţeaua medicală teritorială.
III.3.14.6. Amplasarea serviciului se face în aşa fel încât să se asigure un acces direct din
exterior pentru aparţinători şi preluarea cadavrelor. în zona acestui acces se va prevedea un
spaţiu pentru staţionarea maşinii mortuare, ferit vederii dinspre saloanele bolnavilor. Accesul
dinspre spital va fi dotat cu un filtru igienicosanitar, care să asigure izolarea circuitului intern al
serviciului faţă de restul circulaţiilor din spital. Dinspre acest acces se vor asigura legături directe
cu blocul operator şi cu nodul de circulaţie verticală al sectorului de spitalizare.
La spitalele clinice mari şi la cele cu profil oncologic, unde secţiunea de laboratoare pentru
determinări de ţesuturi la bolnavi este suficient de amplă, aceasta poate fi amplasata separat de
restul serviciului în apropierea celorlalte laboratoare de analize medicale, a compartimentului de
recoltări şi nu departe de blocul operator; în acest caz se va avea în vedere menţinerea unei bune
comunicări cu prosectura şi restul laboratoarelor de anatomie patologică (eventual printro scară
interioara dacă separarea sa făcut pe verticală).
III.3.15.2. Serviciul central de sterilizare va avea circuit închis, cu acces unic dinspre circulaţiile
generale ale spitalului. în cazul în care se alipeşte blocului operator, mai poate avea o
comunicare interioară cu circulaţiile acestuia (prin uşă în zona murdară şi prin ghişeu în zona
curată a blocului).
III. 3.15.4. Prelucrarea primară a materialelor nesterile este diferenţiată ca proceduri pentru
diferitele categorii de materiale instrumentar metalic, caiiciucărie. material moale şi se
desfăşoară în spaţii distincte (boxe, alveole, nişe).
Spaţiile vor fi echipate cu fronturi de lucru adecvate pentru spălare, pregătire (confecţionare)
material moale, pudrare cu talc, aşezare pe rastele sau în casolete, conform cu tehnologia impusă
de tipul de aparatură de sterilizare utilizat.
III.3.15.8. Serviciul de sterilizarea centrală se amplasează cât mai aproape de blocul operator
(6070% din capacitatea staţiei deservindui pe aceştia) şi trebuie să aibă legături cât mai directe
cu serviciul ATI, blocul de naşteri, serviciul de urgenţe, laboratoarele de explorări funcţionale,
secţiile medicale cu paturi. La spitalele cu profil chirurgical sau la cele generale cu procent mare
de paturi de chirurgie, se recomandă alipirea staţiei de sterilizare la blocul operator, cu crearea
unui circuit specializat pentru relaţia cu acesta. La spitalele generale mari şi foarte mari, dacă
mărimea blocului operator o justifică, se recomandă prevederea unei staţii de de sterilizare
proprii blocului operator, separând activităţile de sterilizare pentru restul spitalului.
III.3.16. Farmacie
III.3.16.5. Laboratorul pentru produsele sterile injectabile se proiectează conform Ord. Min.
Sănătăţii nr. 120/1980. El se compune dintro suită de camere, ordonate tehnologic, ce alcătuiesc
un circuit închis faţă de restul farmaciei. Spaţiile componente sunt: camera de spălare flacoane şi
ustensile, boxa de spălare cu apă distilată, boxa de preparare a apei distilate, camera de preparare
a soluţilor sterile şi umplere a flacoanelor, camera de sterilizare, camera de control şi etichetare,
depozitul frigorific pentru soluţiile injectabile (asigura rezerva spitalului pentru 30 zile). Accesul
personalului în camera de preparare a soluţiilor sterile se face numai prin filtru, iar comunicarea
dintre acesta camera şi celelalte spaţii din fluxul de producţie se asigura prin ghişee.
III.3.16.. Spaţiul pentru eliberare medicamente este interfaţa farmaciei cu spitalul, locul unde
accede personalul din spital pentru a prezenta condicile cu reţetele medicale prescrise si de unde
se eliberează medicamentele*^ celelalte produse farmaceutice. Restul farmaciei este accesibil
numai personalului propriu (circuit închis).
III.3.16.8. Farmacia trebuie să aibă o bună legătură cu toate serviciile medicale ale spitalului, de
aceea va fi cât mai uşor accesibilă dinspre nodul de circulaţie verticală. Pentru a permite accesul
direct din exterior, amplasarea favorabilă este la parter sau la demisol (cu asigurarea luminării
convenabile a spaţiilor de lucru). In cazul amplasării farmaciei la etajul 1, între spaţiul de
recepţie accesibil din exterior şi restul farmaciei se va asigura o legătură directă, proprie, prin
ascensor de materiale si scară.
OBSERVAŢII: Pentru două sau mai multe spitale amplasate în aceeaşi localitate se poate
soluţiona un grup gospodăresc comun, în cadrul căruia să se asigure depozitarea alimentelor
(stocurile mari),eventual şi unele prelucrări primare (tranşare carne, spălare curăţare legume).
III.3.17.5. Camerele pentru prelucrări primare vor fi minim două. recomandabil trei (separat
pentru legume, carne peşte, păsări). Ele se vor conecta direct cu spaţiile bucătăriei propriuzise
sau prin intermediul unui coridor intern "curat", ncinterferat de circuitele de aprovizionare
"murdare".In bucătăria propriuzisă se vor organiza distinct următoarele zone de preparare
(eventual separate prin pereţi de compartimentare parţială, la blocurile alimentare de mare
capacitate>:
prelucrări termice pentru mesele principale (bucătăria caldă).
preparări dietetice.
preparări pentru micul dejun (bucătărie lapteceai),
bucătărie rece.
Preparatele de patiseriecofetărie se vor prelucra întro încăpere distinctă. Anexat
direct bucătăriei se amplasează camera pentru spălat vase.
III.3.17.8. Anexele pentru personalul blocului alimentar vor cuprinde: vestiare cu grup sanitar
şi duş, separate pe sexe, amplasate lângă accesul personalului, şi o sală de mese, amplasată în
relaţie cu oficiul de distribuţie.
III.3.17.9. Colectarea deşeurilor menajere din blocul alimentar se va face în recipiente închise
care se vor transporta la platforma de deşeuri din incintă. Se recomandă ca fie în apropierea
bucătăriei, fie la platforma deşeuri, să se amenajeze un spaţiu frigorific pentru păstrarea
temporară a deşeurilor alimentare în condiţii igienice.
III.3.17.10. Blocul alimentar se va amplasa în aşa fel încât legăturile acestuia cu secţiile de
spitalizare sau cu cantina personalului să nu traverseze alte zone gospodăreşti pentru care
cerinţele de igienă sunt mai puţin severe. Blocul alimentar se poate amplasa atât în clădirea
principală a spitalului (la parter sau demisol), cu luarea măsurilor corespunzătoare privind
protecţia spaţiilor spitaliceşti faţă de degajările de abur şi mirosuri (ventilaţie, sasecluză la
accesul spre spital), fie întro clădire separată, în care caz legătura cu spitalul se va asigura
printrun coridor închis.
III.3.18. Spălătoria
III.3.19.1. Serviciul asigură dezinfecţia periodică a mobilierului din saloanele bolnavilor (paturi),
a inventarului moale al acestora (pături, perne, saltele), dar şi a altor obiecte în caz de necesitate
(haine bolnavi, halate groase, perdele de compartimentare, etc).
III3.19.5. Centrala de dczinfecţie se amplasează la nivelurile inferioare ale clădirii (parter sau
demisol) în cazul soluţiilor tip „monobloc", pe o circulaţie secundară, conectată cât mai direct la
nodul principal de circulaţie verticală, luânduse măsurile corespunzătore pentru corecta
ventilare şi izolare a spaţiilor în raport cu restul spitalului (încăperi tampon la uşile de acces în
centrală). Nu se recomandă amplasarea centralei de dczinfecţie în pavilion (anexă) separat dacă
nu se asigură o legătură închisă cu clădirea secţiilor de spitalizare.
In cazul în care se adoptă sistemul prin care pacientului i se afectează patul de la internare (ceea
ce presupune asigurarea gabaritelor pentru circulaţia cu patul pe rotile pe tot traseul până la
salonul de bolnavi din secţia medicală), sunt ncesare următoarele prevederi suplimentare:
se va asigura o legătură comodă a centralei de dczinfecţie cu serviciul de internări, în cadrul
serviciului de internări se va amenaja un spaţiu tampon de depozitare a paturilor în aşteptare,
centrala de dczinfecţie se va conexa cu spălătoria, în zona spaţiilor curate ale amândurora
(camerele de eliberare obiecte, inventar moale şi respectiv lenjerie), şi se va prevedea o încăpere
suplimentară, pentru echiparea paturilor cu lenjerie.
III.3.20.1. Pentru o parte a personalului medical mediu şi ajutător, în apropierea zonei de acces
a acestuia, se organizează timpuri de vestiare, separate pe sexe, prevăzute cu duşuri şi grupuri
sanitare. Vestiarele se pot amplasa centralizat, pe corpuri de clădire sau pavilioane sau pe secţii
şi servicii, în funcţie de opţiunea beneficiarului de folosinţă. Dimensionarea vestiarelor se va
face în raport de capacitatea spitalului, de cifra personalului şi de modul de organizare medicală
a spitalului; aceste date se vor preciza prin tema de proiectare.
III.3.20.2. Pentru personalul care ia masa în spital se va amenaja o cantină sau un restaurant cu
autoservire. Amplasarea acestuia se va face în vecinătatea oficiului de distribuţie al blocului
alimentar, fie la acelaşi nivel, fie la un nivel superior, legat prin ascensor pentru alimente şi/sau
scară interioară. Capacitatea cantinei sau a restaurantului se va preciza în tema de proiectare. în
absenţa cantinei, în spital se va amenaja cel puţin un bufet (snackbar), eventual accesibil şi
pentru vizitatori.
III.4.1.1. Generalităţi
III.4.1.1.2. Se va avea în vedere ca în încăperile cu bolnavi atât iluminatul cât şi culorile pentru
finisarea principalelor suprafeţe trebuie:
să asigure efectuarea activităţilor vizuale în cele mai bune condiţii atât celor ce' lucrează în
spitale cât şi bolnavilor;
să aibă un rol terapeutic, contribuind la influenţarea psihicului bolnavilor, liniştindui şi
stimulând încrederea şi speranţa.
III.4.1.1.3. Iluminatul trebuie să respecte cât mai riguros condiţiile de calitate impuse şi să fie
adaptat destinaţiei încăperii.
III.4.1.1.4. în încăperile în care există solicitări vizuale diferite (de ex. în saloane dormitor),
se prevăd mai multe sisteme de iluminat, luânduse măsuri pentru utilizarea lor eficientă şi
acordânduse o atenţie deosebită modului de realizare a iluminatului.
III.4.1.1.5. Iluminatul general din încăperi cu diverse destinaţii şi activităţi, trebuie să asigure
cel puţin iluminările nominale prezentate în tabelul El.
în tabelul El sunt prezentate şi culorile recomandate pentru sursele de iluminat fluorescente.
III.4.1.2.2.1. Iluminatul local pentru lectură şi iluminatul local pentru examinarea şi îngrijirea
bolnavilor, se poate realiza cu corpuri de iluminat mobile (cu braţe articulate) sau semimobile
sau cu corpuri de iluminat fixe multifuncţionale.
OBSERVAŢIE:
Se considera plan de lectură, planul înclinat la 75 "jtiţa de orizontală, având 0.9 in lungime şi
0.3 m lăţime şi distanţa la centru faţă de pardoseală de 1.1 m şi faţă de căpătâiul patului de 0.8
m.
III.4.1.2.2.4. Condiţiile vizuale pentru efectuarea unor examinări şi îngrijiri simple, se realizează
asigurând în planul de consultanţă iluminatul general şi iluminatul local.
In nici un punct din acest plan iluminarea nu trebuie să fie sub 150 lx (Emin/Emcd=0.5).
OBSERVAŢIE:
Se considera plan de consultaţie, planul orizontal situat la 0.15 m deasupra suprafeţei patului.
III.4.1.2.3.4. Luminanţa corpurilor de iluminat pentru supraveghere trebuie să fie de cel mult
350 cd/nr.
III.4.1.3.2.4. Pentru toate cazurile în care investigaţiile se efectuează la iluminări foarte mici, se
iau măsuri pentru asigurarea condiţiilor de adaptare a bolnavului şi personalului medical, care nu
trebuie să treacă brusc de la lumina de zi sau iluminări mari la iluminări foarte scâzite. în
încăperea sau zona de adaptare iluminarea trebuie să fie numai de 3 până la 10 ori mai mare
decât iluminarea din încăpere sau zona întunecată.
III.4.1.6.2. În cadrul laboratoarelor cu mobilier fix. iluminatul local se realizează prin amplasarea
corpurilor de iluminat general deasupra meselor de lucru.
III.4.1.7.1. Iluminatul coridoarelor şi scărilor trebuie să asigure atât ziua cât şi noaptea,
realizarea unor diferenţe minime de luminanţă la trecerea între încăperi cu iluminări diferite.
III.4.2.1. Generalităţi
III.4.2.1.1. Instalaţiile electrice pentru iluminatul de siguranţă din cadrul unui spital, trebuie să
asigure funcţionarea acestuia, atunci când dispare tensiunea de pe sursa de bază (SEN).
III.4.2.2.2.4. In câmpul operator, iluminatul trebuie să fie de 20000 ¸ 100000 lx, acesta
asigurânduse cu corpuri de iluminat scialitice produse de firme specializate în domeniul tehnicii
medicale.
III.4.2.2.3.2. Iluminarea nominală din încăperile anexe trebuie să fie de 500 lx, pentru a se evita
perturbaţiile de adaptare la iluminarea de 1000 lx din sală.
III.4.2.2.3.3. Lămpile trebuie să aibă aceeaşi culoare şi indice de redare a culorilor ca şi lămpile
pentru iluminatul general din sala de operaţie.
III.4.2.2.3.4. In sălile de reanimare se recomandă prevederea unui sistem de iluminat general care
să poată realiza două trepte de iluminare:
.o treaptă de 100 lx, pentru perioada postoperatorie a bolnavului până la trezirea din narcoză
(bolnavul nu trebuie să fie orbit de acest iluminat); .o treaptă de 1000 lx la patul bolnavului,
pentru supraveghere şi intervenţie.
III.4.2.4.3. Iluminatul de veghe trebuie să poată fi acţionat independent de orice alt sistem de
iluminat.
III.4.3.4. Pentru alimentarea receptoarelor mobile, se prevăd prize bipolare sau tripolare cu
contact de protecţie sau tablouri speciale, funcţie de tipul receptoarelor.
III.4.3.5. în sălile de operaţie se prevăd braţe mobile eu pri/e bipolare şi tripolare cu contact
de protecţie în construcţie etanşa, acestea făcând pane din furnitura tehnologica.
III.4.3.6. Pentru alimentarea receptoarelor de forţa din blocul operator (sala de operaţii şi
incâperile anexă ale acesteia) se prevede un tablou propriu, alimentat direct din tabloul de
siguranţa principal.
III.4.3.7. Acolo unde este cazul, pentru utilajele cu regim special. în tema tehnologică
trebuie specificat timpul maxim de întrerupere în alimentarea cu energie electrica.
III.4.3.9. In sălile de operaţie tot aparatajul electric se montează la înălţimea de cel puţin 1.1 m
de la pardoseala finită.
III.4.4.2. în saloanele pentru bolnavi, unde bolnavii pot răspunde la telefon, se prevede câte
o priză telefonică, lângă fiecare pat.
III.4.4.4. Pentru încăperile în care se solicită posturi telefonice şi terminale calculator sau în
viitor pot fi solicitate terminale calculator, se recomandă utilizarea prizelor duble, pentru post
telefonic şi terminale calculator.
III.4 4.5. Aceste prize se racordează prin cabluri speciale, conform cererii furnizorului de
echipamente.
III.4.5.2. Antenele se montează pe clădirea cea mai înaltă, iar tabloul cu grupurile
amplificatoare la ultimul etaj al acesteia.
III.4.5.3. Se prevăd prize pentru recepţionarea emisiunilor Rtv în sălile de mese, în camerele
de odihnă pentru personalul medical şi în orice altă încăpere în care se solicită prin temă.
III.4.5.4. Se recomandă ca instalaţia de recepţie colectivă să fie prevăzută în aşa fel încât să
poată fi racordată dacă este cazul şi la sistemele de televiziune prin cablu.
III.4.6.2. Pentru aceasta, corpul de iluminat scialitic este prevăzut cu camere de luat vederi,
monitoarele pentru asistarea operaţiilor amplasânduse în sălile de curs sau sălile de studiu, acolo
unde există în cadrul spitalului asemenea săli.
III.4.6.4. Se prevăd de asemenea camere de luat vederi în orice altă încăpere în care se solicită
prin temă.
III.4.7.3. Deasupra uşii de intrare în fiecare salon se prevăd lămpi pentru identificarea salonului
din care sa făcut apelul şi pe culoare la schimbările de direcţie.
III.4.8.1. Pentru buna desfăşurare a activităţilor din cadrul spitalului, se recomandă prevederea
instalaţiilor de ceasuri electrice.
III.4.8.2. Instalaţiile de ceasuri se realizează după scheme radiale sau arborescente, ceasurile
putând fi legate în serie sau în paralel, în funcţie de tipul centralelor de ceasuri folosite.
III.4.8.3. Pentru ceasurile electrice amplasate în locuri importante se prevăd circuite
individuale.
III.4.9.1. Spitalele care dispun de autosalvări, vor fi prevăzute în mod obligatoriu cu staţii de
emisierecepţie.
III.4.10.3. Pentru celelalte spaţii ale unităţilor spitaliceşti, instalaţiile de semnalizare incendiu
cu detectoare de fum, se prevăd şi se proiectează conform normativ 118.
III.4.10.4. Pe căile de acces, lângă scări, la fiecare nivel al construcţiilor, se prevăd butoane de
semnalizare manuală a incendiilor, racordate tot la centrala de semnalizare incendiu.
III.4.12.1. Având in vedere ea în toate ţările dez.vollale se utilizează astfel de sisteme pentru
gestionarea centralizata a dalelor medicale, pentru raporturi intre spitale (informaţii medicale) şi
pentru raporturi între spital şi medicii locali, se recomandă aplicarea unui astfel de sistem şi în
România.
III.4.12.2. Pentru aceasta se contactează firme specializate din străinătate, care au mai
elaborat, executai şi pus în funcţiune astfel de sislemc şt se studiază posibilităţile de aplicare, atât
tehnice cât şi materiale.
III.4.13.1. Generalităţi
Se prevăd următoarele masuri de protecţie:
.protecţia oamenilor impotriva tensiunilor accidentale de atingere:
.protecţia construcţiilor împotrivă trăsnetelor:
.protecţia pentru buna funcţionare a aparaturii lehnicoincdicale sensibile la câmpuri
electromagnetice.
III 4.13 2.2. Aceasta se realizează prin legarea la nulul de proiecţie ca mijloc principal de
protecţie şi suplimeniar la o centura interioară de împamântare a Hituror părţilor metalice care în
mod normal nu suni sub tensiune, dar care accidental pol II puse ca urmare a unor defecte de
izolaţie.
III.4.13.3.2. Se pot utiliza ca elemente de coborâre, armaturile metalice ale stâlpilor din b.a..
atunci când se utilizează ca prize de pământ naturale armaturile fundaţiilor. Pentru aceasta se
prevăd plăcuţe metalice de legare la pământ la partea superioară şi inferioară a stâlpilor de
contur, asigurânduse continuitatea electrica între plăcuţele de la partea superioara şi cea
inferioara, prin armatura stâlpilor (prin sudare).
III.4.13.4.2. Daca priza de pământ naturala nu satisface.valoarea rezistenţei de dispersie sub 0.4
ohmi se completează cu o priza de pământ artificiala, ce se proiectează conform prevederilor
normativului 120.
III.4.14.2.2. Dacă pentru alimentarea cu energie electrică sunt necesare două transformatoare,
se recomandă ca secţiile de bare ale tabloului general să fie cuplate între ele prin AAR.
Secţiile de bare ale tabloului general pot fi cuplate între ele şi prin separator, dar în acest caz
spitalul trebuie să dispună de personal de întreţinere permanent.
III.5.1.2.1. Instalaţiile de apă rece trebuie să asigure alimentarea tuturor punctelor de consum
din spital: obiecte sanitare curente, obiecte sau dotări speciale, utilaje, aparate medicale, bidranţi.
robinete port furtun, recipient!, etc.
Reţelele de distribuţie a apei din spital sunt. în mod obişnuit, comune pentru consumul menajer
şi pentru combaterea incendiilor. însă cu coloane separate.
III.5.1.2.2. Instalaţiile vor fi astfel alcătuite încât să nu permită stagnarea apei şi impurificarca
ei cu rugină sau microorganisme. Recireularea apei din coloanele de incendiu, se va asigura prin
legarea la un obiect sanitar de folosinţă curentă (vas de closet sau lavoar).
III.5.1.2.5. Conductele principale de distribuţie, şi conductele de legătură se vor executa din ţevi
de oţel zincat; ele se pot executa şi din alte materiale care au agrement tehnic în România, numai
dacă acestea îndeplinesc condiţiile de calitate şi siguranţa în exploatare similare sau superioare
celor din oţel zincat.
Conductele de apă rece se vor izola dacă poziţionarea lor se face în vecinătatea unor
surse de căldură sau în spaţii încălzite.
III.5.1.3.1. Apa caldă menajeră se furnizează în spital la toate obiectele sanitare şi utilajele care
trebuie să funcţioneze cu apă caldă pentru cerinţe tehnologice, medicale sau pentru asigurarea
unui grad sporit de confort şi igiena. Temperatura de furnizare a apei calde menajere va fi de
max.60 C. Se va prevedea recircularea apei calde atât pe traseele orizontale cât şi pe coloane.
II.5.1.5.1. Instalaţia interioară de canalizare menajeră preia apele uzate provenite de la toate
punctele de consum de apă rece şi caldă din spital, precum şi cele deversate accidental pe
pardoseală, din spaţiile în care aceasta se poate întâmpla prin natura activităţilor desfăşurate.
III.5.1.5.2. Este obligatoriu ca evacuarea apelor uzate de la spălătorii şi bucătării să se facă prin
reţele interioare separate de restul reţelei de canalizare menajeră, până la staţiile de tratare a
acestor ape (separatoare de spume, nisip, nămoluri) premergătoare deversării în canalele
colectoare din incintă.
III.5.1.5.4. Coloanele se vor monta mascate, în ghene. dar cu posibilităţi de acces la piesele de
curăţire. Conductele de legătură de la obiectele sanitare sau utilaje la coloane se vor monta
îngropat în zidărie sau planşeu. cele ce se vor amplasa la plafonul încăperilor se vor masca prin
plafoane sau grinzi de rabit.
III.5.1.5.5. Colectoarele principale şi coloanele vor fi executate din tuburi şi piese de legătură
din fontă pentru canalizare, etanşate cu plumb şi frânghie gudronată. Conductele de legătură la
coloane vor fi din fontă sau plumb; nu se vor utiliza conducte din PVC sau alte materiale decât
dacă au agrement tehnic şi corespund sau sunt superioare tehnic şi calitativ cu cele din fontă sau
plumb.
III.5.1.5.6. Aerisirea coloanelor se face prin prelungirea peste nivelul terasei sau acoperişului a
coloanelor de scurgere, cu max.0.50 m cu conducte de fontă de scurgere şi cu căciuli de
ventilaţie.
III.5.1.8.2. Reţelele de canalizare pentru apele uzate radioactive se vor separa în funcţie de
categoriile enumerate mai sus şi vor fi distincte de cele ale spitalului pentru apele menţionate
la.pct. b şi c. Traseele reţelelor de canalizare pentru apele de la pct. b şi c nu vor străbate spaţii
utilizate pentru alte activităţi (medicale sau paramedicale).
Traseul reţelei de canalizare pentru efluenţii radioactivi de la grupa c va fi ecranat corespunzător
şi controlat permanent pentru a nu se produce defecţiuni care să genereze contaminarea spaţiilor
în care este amplasat (subsol tehnic, canale sub pardoseală, etc).
III.5.1.9.1. în unităţile spitaliceşti se folosesc diverse categorii de apă tratată: apă dedurizată
apă demineralizată apă distilată apă sterilă apă deionizată
III.5.1.9.2. Apa dedurizată se folseşte în primul rând în instalaţia de încălzire, pentru a reduce
depunerile minerale pe conducte şi în corpurile de încălzire. Ea se prepară cu ajutorul instalaţiilor
de dedurizare a apei, amplasate de obicei în centrala termică.
III.5.1.9.3. Apa demineralizată se foloseşte în laboratoare şi farmacie, acolo unde este nevoie
neapărat de apă distilată. Prepararea se face în panouri pentru deminerali/are sau în aparate
locale. întrucât în acestea se rupe presiunea apei de la reţea, funcţionarea făcândusc prin cădere
liberă, prepararea apei demineralizate se face în apropierea punctelor de consum.
III5.1.9.5. Apa sterilizată se foloseşte la lavoarele medicale din blocurile operatoare, blocul de
naşteri, secţia prematuri, secţia de arşi. Sterilizatoare se amplasează întotdeauna lângă punctele
de consum, la max. 20 m distanţa de acestea pentru a nu se pierde sterilitatea apei pe traseu:
presiunea de utilizare se asigură prin cădere liberă.
Circulaţia apei sterilizate se face prin conducte de cupru cositorite în interior sau argintate,
montate aparent, cu trasee rectilinii care să evite stagnarea apei în conducte, panta recomandata
este de 1%.
Agregatele de preparare a apei sterilizate vor fi racordate la instalaţia de apă şi canalizare precum
şi la cea de abur de medie presiune şi condens (când nu au generator propriu de abur).
III.5.1.10.1. Se va asigura pentru fiecare salon de bolnavi cel puţin un lavoar, iar în sălile de
tratamente câte un lavoar sau spălător pentru spălarea instrumentarului.
De asemenea, se va prevedea câte un lavoar în fiecare cabinet de consultaţie, precum şi în toate
încăperile în care acesta este necesar pentru desfăşurarea activităţilor medicale sau paramedicale.
(Majoritatea încăperilor din spitale sunt dotate cu lavoare sau cu spaţii sanitare anexe pentru a
asigura condiţiile necesare pentru menţinerea iuienei.)
III.5.1.10.3. Grupurile sanitare aferente saloanelor de bolnavi pot fi: grupuri sanitare proprii
fiecărui salon sau unui grup de două saloane în care ca/ se echipează fie cu closet şi lavoare. fie
cu closet, lavoar şi duş. saau pot fi grupuri sanitare comune mai multor saloane (soluţie mai puţin
recomandată din punct de vedere igienicosanitar) în care ca/ se echipează cu closete şu lavoare
(câte 1 la 810 paturi) şi cu cabine de duş (câte 1 pentru 1012 paturi).
în cazul prevederii unui grup sanitar pentru două camere, se recomandă amplasarea closetului în
încăpere separată.
III.5.1.10.4. Dotarea sanitară pentru saloanele de nounăscuţi şi cele de sugari 01 ani este
constituită clin lavoare sau cădite de baie prevăzute cu duş de mână. amplasate direct în salon.
III.5.1.10.5. Pentru personalul medical din diferite compartimente şi secţiile spitalului se prevăd
fie grupuri sanitare simple cuprinzând closet şi duş. după caz. fie grupuri sanitare cuplate cu
cabine de duşuri aferente vestiarelor sau filtrelor de acces (pentru personalul clin farmacie,
blocul alimentar, sterilizare, prosectură, laboratoare, blocul operator, blocul de naşteri,
radiologie, spălătorii, etc).
(impuri sanitare proprii, dotate cu lavoar. closet şi duş, se prevăd şi pe lângă camerele de tzardă,
camerele medicilor şefi de secţie, etc.
III.5.1.10.6. O dotare aparte o constituie spaţiul sanitar pentru spălare ploşti şi oliţe. Se va
prevedea un asemenea spaţiu pentru fiecare unitate de îngrijire. Acesta se echipează cu: closet
sau vidoar. cada mica sau spălător pentru dezinfecţie. lavoar. rastel pentru uscare; cada pentru
de/infecţie poate fi înlocuită cu un aparat special de sterilizaredezinfecţie alimentat cu abur de
medie presiune. în secţiile de spitalizare ploscarul se cuplează cu boxa pentru curăţenie, utilizând
aceleaşi obiecte sanitare.
Pentru alte sectoare din spital boxa de curăţenie se echipează în funcţie de necesităţile serviciilor
respective: numai cu chiuvetă, sau cu lavoar şi cadă.
III.5.1.10.7. în secţiile de spitalizare există şi o baie pentru nevoi medicale sau igienicosanitare.
Aceasta se echipează cu o cada mare amplasată astfel încât să i"\c liberă pe trei laturi (din care
cele două lungi), cu un lavoar şi după caz cu un closet.
III.5.1.10.8. în cadrul blocurilor operatorii, de naşteri şi alte spaţii de intervenţii de tip
chirurgical se prevăd camere de spălare pe mâini a medicilor, echipate cu lavoare obişnuite şi cu
lavoare speciale pentru apa sterilă.
III.5.1.10.9. Obiectele sanitare utilizate sunt în cea mai mare parte cele obişnuite pentru
construcţii civile. Pentru secţiile de pediatrie se vor utiliza obiecte sanitare cu dimensiuni
adecvate şi montate la cote corespunzătoare grupei de vârstă. Alegerea obiectelor sanitare va
avea în vedere asigurarea unor condiţii de exploatare sigură şi curăţire uşoară. Pentru secţiile de
bolnavi infecţioşi se recomandă vase de closet montate pe perete cu spaţiu liber între acestea şi
pardoseală pentru a facilita curăţenia şi dezinfecţia.
III.5.1.12.1. Spălarea rufelor murdare dintro unitate spitalicească se face întro spălătorie
mecanică proprie. Echiparea cu instalaţii specifice se face ţinând seama de fluxul tehnologic
general: predare rufe murdare, înmuiere, spălare, centrifugare (stoarcere) uscare, călcare, predare
rufe curate, reparaţii, la care se adaugă, după caz, operaţii suplimentare impuse de specificul
spitalului, cum ar fi dezinfecţii, sterilizare, etc.
III.5.1.13.1. Prepararea hranei pentru bolnavi se va face întrun bloc alimentar propriu echipat cu
instalaţii, obiecte sanitare şi utilaje adecvate cerinţelor fluxului tehnologic, amplasate
corespunzător modului de organizare a sectoarelor componente.
a. Zona de depozitare va fi prevăzută cu camere frigorifice distincte pentru: legume şi fructe
proaspete, carne în stare crudă, sau semipreparate din carne, ouă, lapte, brânzeturi, peşte, etc.
b. Zona ..preparărilor", unde se,face prelucrarea primară a materialelor prime: curăţire, spălare,
tocare, etc. va fi echipată cu spălătoare, mese, roboţi de prelucrare, frigidere, butuc de carne, etc.
c. Zona de servicii auxiliare spălări vase de bucătărie echipată cu evier, spălător, spălător
degresor şi rasteluri pentru uscare alimente cu apă rece, caldă, abur.
d. Bucătărie caldă, echipată cu:
maşini de gătit, friteuze, grătare, cuptoare, etc. alimentate cu gaze sau electric;
marmite sau/şi baterii de căzănele pentru fierberea alimentelor (ciorbe, supe,
lapte, ceai), alimentate cu abur de joasă presiune sau electric şi racordate la
instalaţii de apă şi canalizare;
roboţi universali de bucătărie (alimentare electrică);
mese pentru prelucrări de alimente de diferite tipuri şi mărimi (cu blat de marmură
sau inox);
spălătoare racordate la inst. de apă caldă, rece şi canalizare
e. Patiseria se va echipa cu cuptoare de patiserie, dumane, spălător, frigider, reşouri, roboţi,
mese speciale etc.
f. Oficiul de distribuţie va fi prevă/ut cu tejghele, mese dulapuri pentru tăvi şi recipienţi.
g. Anexat oficiului se prevede un spaţiu amenajat pentru curăţirea si spălarea cărucioarelor de
transport alimente, prevăzut cu cuvă îngropată, robinet port furtun, baterie amestecătoare cu duş.
III.5.1.13.4 La alegerea lipului de utilaje se vor avea în vedere: agenţii disponibili (abur,
energic electrică, gaze naturale) diversificarea pe diete a hranei preparate capacitatea utilajelor
III.5.1.15.1 În staţiile de sterilizare centrale sau locale se prevăd aparate de sterilizare umedă
s (tip autoclav). de sterilizare uscată (lip pupinel) sau de sterilizare chimică, la rece (aparate cu
oxid de etilena). Aceslea pol fi cu serviciul pe o parte sau pe două părţi opuse, alegerea unuia sau
altuia din tipuri fiind dependentă de soluţia tehnologic arhitecturala adoptată. Aparatele de
strerilizare tip autoclav se alimentează cu abur de medie presiune distribuit centralizat sau cu
abur produs de generatorul propriu acţionat electric. Pupinelele se alimentează cu curent electric.
Aparatele de sterilizare la rece nu se produc în ţară. Amplasarea şi alimentarea cu utilităţi se fac
în concordantă cu instrucţiunile tehnice ale furnizorului. Dacă staţia de sterilizare se află în
apropierea spălătoarelor medicale ce utilizează apa sterilă, atunci aparatele de sterilizare a apei se
amplasează chiar în staţia de sterilizare, utilizând aceleaşi coloane de alimentare cu abur.
Spaţiile pentru spălare şi preluare primară a naterialelor de sterilizat se dotează cu spălătoare
tehnologice din tablă de inox şi mobilier tehnologic" (mese de inox, rastele, etc).
III.5.2.1.3 Pentru asigurarea continuă a necesarului de apă, unităţile sanitare vor fi dotate cu
rezervoare de acumulare. Se recomandă să se asigure o rezervă de consum de 1 3 zile.
Rezervoarele vor fi amplasate în circuitul general al apei, astfel încât aceasta să fie în
permanenţă proaspătă.
In afara rezervei de consum se va asigura o rezervă de apă de incendiu care să permită
funcţionarea hidranţilor interiori timp de 10 minute şi a celor exteriori timp de 3 ore.
III.5.2.1.4. Se recomandă ca pentru spitalele cu 400 paturi şi mai mult, să se prevadă şi o sursă
proprie de apă (puţ), calitatea apei urmând a corespunde prescripţiilor STAS 134291.
III.5.2.1.7. Alimentarea cu apă caldă menajeră se face centralizat de la centrala termică sau
punctul termic propriu. Pentru menţinerea unei temperaturi constante a apei calde menajere,
precum şi pentru evitarea risipei de apă, în punctul termic se vor prevedea pompe pentru
recircularea apei calde menajere.
Conducta de alimentare cu apă caldă menajeră şi conducta de recirculare se vor executa din ţeava
de oţel zincată. în cazul în care punctul termic nu se află amplasat în interiorul spitalului,
conductele se vor monta întrun canal termic, de regulă împreună cu cele de încălzire şi se vor
izola împotriva pierderilor de căldura.
III.5.2.2.1. Apele uzate evacuate din spitale sunt: menajere obişnuite (de la grupurile sanitare),
menajere cu nisip, pământ şi grăsimi (de la bucătărie şi spălătorie), acide (de la laboratoare),
radioactive (laboratoare de medicină nucleară), contaminate cu agenţi patogeni (secţii de boli
infecţioase şi laboratoare de bacteriologic), pluviale. Acestea, colectate prin reţele interioare
separate, se evacuează în reţeaua de canalizare a incintei după tratarea prealabilă a celor care nu
corespund prevederilor normativului C 90/1983.
III.5.2.2.2. Absenţa în zonă a unor sisteme publice de canalizare se acceptă numai pentru
spitale mici rurale şi unele aşezăminte de postcură, caz în care unităţile sanitare respective vor fi
prevăzute cu instalaţii proprii pentru colectarea, tratarea şi evacuarea apelor uzate, care se
execută şi se exploatează astfel încât să nu provoace poluarea solului, a apelor sau a aerului.
III.5.2.2.3. Reţelele de canalizare din incintă vor fi soluţionate în sistem unitar sau divizor în
funcţie de sistemul de canalizare publică din zonă. Reţelele de canalizare din incintă vor prelua şi
apele pluviale din curţile de lumină şi de pe platformele şi aleile carosabile din incintă. Gurile de
evacuare vor fi sifonate pentru a împiedica ieşirea mirosurilor neplăcute din canalizare.
III.5.2.2.4. Sistemele de tratare ale diverselor categorii de ape uzate, prealabil deversării lor în
canalizarea generală a incintei, sunt:
a. apele uzate cu nisip, pământ si grăsimi vor fi trecute mai întâi prin separatoare
b. apele uzate de la secţiile de ghipsare vor fi decantate în decantoare locale
c. apele uzate radioactive vor fi decontaminate în instalţii de tratare şi rezervoare de stocare,
alcătuite conform prescripţiilor din normele republicane de securitate nucleară
d. apele uzate suspect radioactive vor fi dirijate spre rezervoare de retenţie şi după un control al
radioactivităţii, evacuate la canalizarea publică sau tratate
e. apele uzate de la secţiile de boli infectioase şi/sau laboratoarele care lucrează cu produse
patologice sau care prin specificul lor contamirîează apele reziduale cu agenţi patogeni, se vor
dirija spre o staţie de dezinfecţie locală, în care se vor neutraliza agenţii nocivi.
a4. Pentru încăperile destinate pacienţilor cu cerinţe speciale de asepsie (unităţi pentru
arşi grav, imunosupresaţi, pacienţi sub chimio sau radioterapie, pacienţi cu transplanturi de
organe, etc.) sau dezvoltat echipamente modulate specializate pentru introducerea, prin tehnica
„curent laminar" în special vertical de la tavane, a aerului tratat „final"; condiţiile de
microclimat şi de viteză a aerului în zona de şedere a pacienţilor se adaptează condiţiilor
admisibile de confort specifice.
a5. Pentru sălile de operaţii se pot utiliza de la caz la caz, echipamente specializate de
introducere a aerului tratat „final1' pentru obţinerea unor condiţii de asepsie adecvate tipurilor de
intervenţii chirurgicale; în sensul crescător al condiţiilor de asepsie pe care le pot asigura, aceste
sisteme de introducere sunt:
guri plasate la partea superioară a peretelui de la picioarele pacientului, cu direcţionarea aerului
introdus spre câmpul operator (soluţie la care se apelează în prezent la amenajări în încăperi cu
înălţimi reduse), tavan perforat modular deasupra câmpului operator, simplu sau cu „perdea" pe
conturul zonei de introducere a aerului, sau cu „perete" la capul pacientului.
tavan perforat modular deasupra câmpului operator cu perdea de aer verticală pe conturul zonei
de introducere a aerului, tavan perforat modular deasupra câmpului operator cu 2 jeturi de aer
oblice „stabilizatoare" spre câmpul operator.
tavan filtrant (filtre HEPA) deasupra câmpului operator cu „sort panotat"
pe conturul zonei de introducere a aerului, cu recirculare masivă de aer la
nivelul camerei, prin ventilatoare amplasate în tavan şi cu prefiltrare fină în
gurile de aspiraţie (de tavan).
Evacuările de aer din sălile de operaţii se realizează prin guri plasate la pardoseală pentru 75%
din debitele de aer şi prin guri plasate la tavan sau în tavan pentru restul de 25% din debitele de
aer. În afara perioadelor de utilizare a blocurilor de operaţii se recomandă ţinerea în funcţiune a
sistemelor respective de ventilare cu reducerea debitelor de aer de introducere şi de evacuare la
50% din debitele de aer nominale, iar d.p.d.v. tratare aer fără răcire şi umidificare, numai cu
eventuala încălzire la nivel mai redus; se consideră necesară asigurarea acestui regim redus de
funcţionare şi în caz de cădere a alimentării electrice de bază, prin alimentarea electrică de
avarie.
b. Clasa de încăperi III cuprinde încăperi destinate unor activităţi specific spitaliceşti de
o mare diversitate, dar cu pretenţii considerate normale d.p.d.v. al igienei de spital, cu referire la
lipsa de germeni concentraţii sub 500 germ/mc; în această clasă sunt cuprinse marea majoritate
a încăperilor din unităţile spitaliceşti.
OBSERVAŢII: Pacienţii cu boli pulmonare cronice sau cu probleme respiratorii (sub terapie
cu oxigen sau cu traheotomie) nu suportă bine temperaturi si umidităţi scăzute.
Pacienţii cu afecţiuni cardiace în special după infarcturi, cei cu traumatisme craniene şi/sau
cu operaţii pe creier, cei cu toxicoze sau după otrăviri cu barbiturice nu suportă bine
temperaturi si umidităţi ridicate valuri de căldură de vară; în general trebuie evitate extremele
şi variaţiile mari ale condiţiilor de temperatură şi de^ umiditate ale aerului.
Pacienţii cu artrite reumatismale sunt avantajaţi în tratamente de condiţii foarte calde şi uscate
temperaturi de 32 °C cu umidităţi relative de 35% au fost utilizate cu succes.
Notă:
Considerentele de mai sus sunt valabile şi pentru încăperile din clasa I şi II; în completare
se menţionează că pacienţii cu arsuri grave necesită condiţii foarte calde şi umede
(temperaturi de 32 °C cu umidităţi relative de până Ia 95% avantajează cazurile critice).
Sistemele centrale de tratare a aerului vor fi echipate pentru realizarea în încăperi a unor
temperaturi şi umidităţi relative ale aerului între valorile limită recomandate, pentru recuperarea
de căldură din aerul evacuat la exterior, pentru filtrarea aerului în 2 trepte (filtrul tr.Ia în amonte
de procesele de tratare a aerului după eventualul amestec aer proaspăt/aer recirculat, iar filtrul tr.
a Iia după ventilatorul de introducere a aerului filtru de tip fin EU 7 sau superior) pentru
menţinerea unor regimuri de debite constante şi pentru monitorizarea stărilor de colmatare ale
filtrelor. Se va urmări menţinerea regimurilor prescrise de presiune diferenţială între diversele
spaţii. Faţă de spaţiile comune (coridoare, holuri) încăperile cu potenţial poluant scăzut (saloane
bolnavi, camere de zi, camere medici şi personal, camere de examinare şi tratament, etc.) trebuie
să fie menţinute întrun regim scăzut de suprapresiune, iar încăperile cu potenţial poluant mai
ridicat (oficii şi camere de luat masa, rezerve septice, camere fumători, grupuri sanitare, băi, etc.)
trebuie să fie menţinute întrun regim scăzut de depresiune. Se recomandă să existe posibilităţi
de reglare a temperaturii în fiecare încăpere (de staţionare îndelungată) de spitalizare sau pe
ansambluri funcţionale reduse (module).
c. Clasa de încăperi IV cuprind încăperi destinate unor actvităţi cu potenţial ridicat şi permanent
de contaminare, deşi cu necesităţi de puritate a acrului normale.
A. Spaţii gospodăreşti din această categorie, inclusiv instalaţiile care le servesc, sunt lipsite în
principiu de specific spitalicesc, dar sunt prevăzute cu măsuri tipice suplimentare de igienă.
a.l. Bucătăria se dotează cu sistem de ventilare specific prin care aerul viciat este aspirat de la
utilajele bucătăriei calde, patiseriei etc. prin hote sau dispozitive de aspiraţie având filtre de
grăsimi, de la spălătoarele de vase şi de veselă prin hote fără filtrare şi din restul spaţiilor de
preparare prin grile în sistem general; aerul este exhaustat la exterior de preferinţă peste nivelul
acoperişului iar tubulatura de evacuare pe al cărui traseu sunt montate ventilatoare, este de dorit
să aibă un traseu continuu ascendent pentru a asigura pe cale naturală un nivel de ventilare mai
slabă, dar suficientă în anumite perioade; aerul de evacuare nu se recirculă.
Introducerile de aer proaspăt, tratat filtrat şi încălzit în sezonul rece, se realizează în aşa fel ca
debite de aer şi ca localizări, faţă de avacuările de aer, încât să se menţină bucătăria în ansamblu
în regim de depresiune faţă de spaţiile învecinate şi zonele mai poluate ale bucătăriei în
depresiune faţă de zonele mai curate.
III.7.1.1. Pentru spaţiile cu specific spitalicesc (conform HI.6.2.1.) având condiţii cel puţin
normale de asepsie sau în spaţii cu potenţial ridicat de contaminare, încălzirea se poate realiza
atât prin instalaţii dotate cu elemente statice de încălzire funcţionând cu apă caldă de temp. max.
85 °C şi cu buna accesibilitate pentru eventuale curăţiri şi decontaminări, cât şi prin instalaţii de
încălzire cu aer cald. Pe măsura creşterii pretenţiilor de asepsie ale spaţiilor se impun restricţii în
ceea ce priveşte utilizarea convecţiei forţate cu recircularea aerului, dar şi a tipului constructiv de
elemente încălzitoare; pentru încăperile cu pretenţii deosebite de asepsie din clasele I şi II (tabel
l/anexa cap. 4(A).2 şi pct. HI.6.2.1 .a.) instalaţiile de încălzire centrală pot fi dotate cu corpuri
convectoare de încălzire, dar se recomandă sisteme radiante de tavan care reduc la minim
curenţii convectivi ce pot ridica şi circula praful, a. Sistemele de suprafeţe statice de încălzire,
pot acoperi nevoile de încălzire integral sau funcţionează în combinaţie cu sisteme centralizate
de ventilare tratare aer: Sistemele având corpuri de încălzire natural convective radiatoare,
serpentine, registre, etc. se utilizează în spaţii cu pretenţii scăzute, dar şi normale sau chiar
ridicate de asepsie cu restricţii ca amplasare şi ca tip constructiv (accesibile şi uşor de curăţat
decontaminat); se va evita mascarea; se recomandă utilizarea apei calde la temp. max. 85 °C.
Pentru spaţii fără specific medical în cadrul unităţilor spitaliceşti, funcţie de pretenţiile de confort
se pot utiliza agenţi cu temperaturi mai ridicate, apa caldă, apa supraîncălzită sau abur.
Sistemele având suprafeţe radiante de tavan se utilizează în spaţii cu pretenţii ridicate de
asepsie şi de confort; suprafeţele radiante realizate modular cu serpentine în tavan, funcţionează
cu apă caldă de temp. max. 60 °C sau mai redusă funcţie de temp. max. admisibile a tavanului
din considerente de confort (la capetele oamenilor) dar şi a materialelor utilizate (conducte şi
elemente ale tavanului); se aplică numai soluţii cu tehnologii puse la punct şi agrementate tehnic.
Sistemele având suprafeţe radiante de pardoseală se pot utiliza în compartimentul de
hidroterapie etc, unde existenţa unor pardoseli calde, dar de temperatura max. 28+30°C poate
crea condiţii superioare de confort; de obicei este nevoie să fie completate pe contur cu alte
sisteme de încălzire; se aplică numai soluţii cu tehnologii puse la punct şi agrementate tehnic.
b. Sistemele de încălzire cu aer cald reprezintă în fapt instalaţiile de ventilare tratare aer ce
dotează respectivele spaţii (pct. III.6.)
Sisteme centralizate integral cu aer tratat central şi eventual zonal (reîncălziri sau amestecuri)
cu recirculare generală de aer sau fără.
Sisteme locale cu echipamente de cameră funcţionând cu recirculare de aer la nivelul
încăperilor (ventiloconvectoare sau aparate inducţie) dar şi aeroterme pentru spaţii mari şi fără
pretenţii deosebite de confort.
Sisteme mixte centralizat, pentru aer proaspăt tratat şi local pentru încălzire/răcire.
III.7.2.1. Instalaţiile de distribuţie a apei calde pentru ventilare sunt distincte de cele pentru
încălzire centrală din punctul din care fiecare capătă prin tratare distinctă caracteristici
funcţionale regimuri de temperatură sau de debit presiune, incompatibile cu necesităţile
celorlalte instalaţii, acest lucru se poate întâmpla la sursa termică sau în puncte de preparare
distribuire secundare menţionate la III.7.1.3..
Racordurile la fiecare baterie sunt dotate cu armături de închidere, de reglare automată, de
dezaerisire şi de golire, cu aparatura de măsură şi control; funcţie de regimurile de presiune, de
modurile de reglare şi de necesităţile funcţionale se prevăd sau nu pompe de circulaţie cu
armături de reţinere pentru fiecare baterie; în general se echipează cu pompe proprii bateriile de
preîncălzire cu pericol de îngheţ, iar pentru restul bateriilor (de reîncălzire, etc.) se pot revedea
pompe în comun pe grupuri de distribuţiedotate cu armături de închidere, de dezaerisire şi de
golire şi cu aparatură de măsură şi control.
III 7.4.2. Pentru umiditatea în sistemele de ventilaretratare aer se utilizează, în special pentru
spaţiile cu pretenţii de puritate a aerului şi de confort, „abur curat" de joasă presiune; utilizarea
sistemului de umidificare prin stropire de apă este evitat datorită pericolului formării şi
răspândirii unor colonii de germeni patogeni specifici condiţiilor în cauză de umiditate şi de
temperatură, cu masa de apă stagnantă, etc; de asemeni sărurile şi suspensiile din apă pot colmata
filtrele fine şi absolute; aburul de medie sau joasă presiune, utilizat în echipamente de spălare
uscarecălcare rufe sau de preparareîncălzire hrană, se consideră în general impropriu
umidificării aerului, fiind mai mult sau mai puţin murdar grăsimi, impurităţi, mirosuri, etc.
Umidificarea cu „abur curat" se realizează fie prin aparate locale, fie prin sisteme centralizate de
prepararediStribuire..
a. Aparatele locale sunt generatoare, în general electrice, de abur de foarte joasă presiune din apa
potabilă sau parţial tratată pentru utilizarea directă în echipamente (tubulatură) de tratare aer, cu
reglarea prin generator.
b. Sistemele centralizate de prepâraredistribuţie a „aburului curat" de joasă presiune au în
general ca sursă în centrala termică sau întrun punct termic local, un preparatorschimbător de
căldură utilizând ca agent primar abur de medie presiune sau apa supraîncălzită, alimentată cu
apă tratatădemineralizată şi cu dotarea necesară de aparatura de reglare automată şi de siguranţă,
de armături de închidere, etc, cu aparatura de măsură şi control, în sistemele centralizate
umidificarea se realizează în u midi ficat oare tipice având ventil de reglare şi dispozitiv de
distribuţie a aburului „uscat" în echipamentul (tubulatura) de tratare aer, pe care este montat;
condensatul provenit din „abur curat" ori nu este recuperat, ori este recuperat prin sistemul
aferent aburului ordinar de joasă presiune.
III.7.7.1. La proiectarea şi execuţia surselor de energie termică se va ţine cont de toate cerinţele
şi exigenţele specifice pentru clădirile spitaliceşti amintite în normativul de faţă, precum şi de
normativele, prescripţiile şi legislaţia în vigoare ce au ca obiect condiţiile tehnice şi
administrative specifice privind realizarea acestor obiective.
III.7.7.6. în vederea asigurării continuităţii în livrarea de energie termică se vor lua măsurile
corespunzătoare, astfel încât să existe încă o sursă suplimentară pentru fiecare agent termic.
III.7.7.8. Asigurarea unui regim optimizat de funcţionare al surselor impune corelarea producţiei
de energie termică cu nivelul de consum. Pentru aceasta se va asigura echiparea cu aparatură
necesară şi control a parametrilor funcţionali şi dotarea cu aparatură de automatizare adecvată.
III.7.7.9. In sistemele de distribuţie ale apei se va urmări realizarea unor regimuri hidraulice
şi termice adaptate necesităţilor de consum. Aceasta implică realizarea unor circuite separate pe
consumatori individualizaţi ca regim funcţional, program, localizare în cadrul clădirii, etc.
echipate cu aparatură de măsură control şi automatizare corespunzătoare.
III.7.7.10. Producerea agenţilor termici impune apei de alimentare respectarea unor condiţii
de calitate privind regimul chimic în special pentru nivelurile ridicate de temperatură şi presiune
al generatoarelor termice şi lipsa de impurităţi în special în vederea protejării armăturilor fine de
reglare. în acest sens sursele termice vor fi dotate cu staţii de tratare (dedurizare, degazare etc), în
conformitate cu normativul C 18 85 şi armături de separare a impurităţilor, centrale şi/sau
locale. Funcţionarea acestor echipamente va fi supravegheată în vederea unei exploatări de
calitate.
III.8.2.1. Instalaţii locale de climatizare echipate cu aparate (pentru răcire cu detentă directă) de
tip comercial monobloc („de fereastră") sau mono/multi „split" (unitate exterioară compresor
condensator la care se racordează una sau mai multe unităţi interioare de tavan sau perete sus
sau jos) având condensatoare răcite cu aer, sunt curente dar nu pot fi utilizate decât pentru spaţii
ale căror destinaţii funcţionale nu necesită niveluri de asepsie ridicate aparatele operează în
principal în regim de recirculare a aerului interior şi nu prezintă posibilităţi de filtrare de calitate.
aparatele monobloc („de fereastră") constituie o comunicare nepermîsă cu exteriorul şi nu se
recomandă deloc spaţiilor cu specific spitalicesc; pot fi utilizate la spaţii fără acest specific
aparatele locale în sistem „split" pot avea o utilizare izolată, în situaţii în care sunt admise şi
ventiloconvectoarele, limitarea utilizării pe scară largă este determinată de inconvenientele de
cost şi întreţinere.
Utilizarea dulapurilor de climatizare (pentru răcire cu detentă directă) în sistem „split" sau
similar, sau a altor aparate de tip comercial, în care nu se poate realiza o tratare corectă a aerului
sau sunt lipsite de caracteristici funcţionale corespunzătoare (lipsa de etanşeitate, fără posibilităţi
de racordare pe aspiraţie, presiuni disponibile scăzute care nu permit filtrări de calitate etc.) nu
este recomandată pentru spaţii cu specific spitalicesc, dar se pot utiliza la spaţii cu alte activităţi.
Tratarea aerului în unităţi corespunzătoare domeniului spitalicesc atât ca echipare cât şi d.p.d.v.
al caracteristicilor constructive şi al performanţelor funcţionale, poate utiliza pentru răcire
dezumidificare baterii cu detentă directă cu circuite frigorifice individuale având condensatoare
răcite cu aer sau cu apă (mai puţin în ultimul timp) pentru capacităţi mici şi pentru instalaţii
izolate; au dezavantajul general al unor reglări rigide ale capacităţilor de răcire puţine trepte de
reglare.
Unităţi specializate compacte pot îndeplini tratări complexe ale aerului de introducere, cu
satisfacerea cerinţelor cele mai pretenţioase în domeniu (pentru săli de operaţii etc.) inclusiv
recuperări de căldură din aerul de evacuare. Instalaţii locale independente frigotehnic de tratare a
aerului se pot utiliza la săli de hidroterapie pentru controlul umidităţii aerului prin răcire cu
dezumidificare şi reîncălzire cu utilizarea unei părţi din căldura de condensare, dar este necesar
un echipament frigorific special cu reglarea repartizării sarcinii de condensare la două
condensatoare complementare.
Agenţii frigorifici utilizaţi în instalaţiile locale sunt freoni R 22, R 134a etc. Circuitele
frigorifice de legătură a evaporatoarelor cu unităţile exterioare compresor condensator vor
cuprinde în cazul sisternelor „split" conducte de gaz aspirat şi conducte de lichid cu echiparea
specifică de armături,, funcţie de capacitate şi de modul de reglare a capacităţii la evaporator şi
compresor; conductele se izolează corespunzător temperaturilor agenţilor transportaţi cele de
lichid pe traseu exterior nu se izolează.
III.8.2.2 Unităţile spitaliceşti dotate cu mai multe sisteme de tratare, cu răcire dezumidificare a
aerului se preferă a fi prevăzute cu echipamente frigorifice centralizate, pentru preparare de apă
răcită în vederea utilizării ca agent de răcire a aerului. Avantajele sistemului centralizat sunt de
natură ecologică cantitate mai redusă de agent frigorific şi centralizare a problemelor de
amplasare a unor eventuale unităţi exterioare, de întreţinere mai concentrată, de reducere a
puterii electrice instalate şi de cost peste o anumită capacitate frigorifică instalată. Funcţie de
modul de răcire al condensatoarelor, echipamentele de răcire a apei pot fi:
cu răcire cu apă echipamente în general monobloc montate în centrala
frigorifică şi având circuite cu apă de răcire echipate cu pompe şi turnuri de răcire;
cu răcire cu aer condensatoare răcite cu aer montate la exterior racordate prin
circuite de agent frigorific cu echipamentele de răcire a apei montate In centrala frigorifică;
cu răcire cu aer echipamente monobloc montate la exterior; se golesc de apă
în sezonul rece sau se utilizează în locul apei soluţie glicolată
cu o serie întreagă de inconveniente. Temperaturile nominale ale apei răcite utilizate ca agent de
răcire în sistemele de ventilare tratare aer în unităţile spitaliceşti sunt în general de min. 6°C/11
°C; la agregatul de răcire se consideră temperaturi de min. 11 6C/5,5°C. a. centrala frigorifică se
amenajează în general întrun corp tehnico gospodăresc împreună cu centrala termică.
Centrala frigorifică este echipată pe partea de apă răcită cu pompe, distribuitoare colectoare,
armături de închidere, de reţinere şi de reglare automată, separatoare de impurităţi, armături de
dezaerisire şi de golire, dispozitive de expansiune şi de siguranţă, aparatură de măsură şi control
etc; pentru umplere se utilizează apă dedurizată prin folosirea staţiei de dedurizare din dotarea
centralei termice.
Pentru capacităţi frigorifice mari sistemul de pompare cuprinde pompe individuale pe fiecare
agregat de răcire (active şi rezervă) şi pompe pentru consum (active şi rezervă) în sistem de
reglare cantitativă dacă armăturile de control automat aferente bateriilor de răcire a aerului sunt
de tip cu 2 racorduri; numai la instalaţii mici se păstrează debite de apă răcită constante la
consumatori armături de control automat cu 3 racorduri.
b. Instalaţiile de distribuire a apei răcite la bateriile de răcire din cadrul sistemelor de ventilare
tratare aer cuprind conducte de racord la centrale de ventilare, în care de obicei se amplasează şi
punctele termice de preparare distribuire secundară (vezi W.7.2.I.); racordurile la fiecare baterie
de răcire sunt dotate cu armături de închidere, de reglare automată, de dezaerisire şi de golire şi
cu aparatură de măsură şi control.
Elementele componente ale instalaţiilor de apă răcită:
conducte, armături, aparate etc. trebuie să răspundă d.p.d.v. funcţional presiune nominală,
temperatură minimă maximă, caracteristici şi performanţe funcţionale condiţiilor de exploatare;
se protejează anticoroziv şi se izolează specific fără contact direct cu elemente de susţinere
metalice etc.
c. în varianta echipamentelor de răcire a apei având condensatoare răcite cu apă, temperaturile
nominale ale apei răcite se stabilesc funcţie de temperaturile de calcul bulb umed ale aerului
exterior în general u 1, = 5°C; t, te (b.u.) = 5 =C; pentru tc (b.u.) = 23 °C rezultă t,/t2 =
28°C/33°C. Instalaţiile de apă răcită sunt echipate în centrala frigorifică cu pompe active şi de
rezervă, armături de închidere şi de reţinere, eventuale armături de reglare debit la turnuri,
separatoare de impurităţi, dispozitive de dezaerisire şi armături de golire, aparatură de măsură şi
control.
Turnurile de răcire se montează la exterior, sau în cazuri foarte speciale la interior, cu racordare
la circuitul de aer la exterior numai pentru instalaţii de capacităţi reduse este posibilă datorită
debitelor mari de aer; în orice caz amplasarea turnurilor de răcire se face cu luarea unor măsuri
speciale de protecţie la zgomot a vecinătăţilor. Staţia de turnuri de răcire se racordează la
canalizare pentru golire şi pentru purjare continuă şi se alimentează cu apă potabilă eventual
tratată pentru acoperirea consumurilor de apă (evaporare, antrenare picături şi purjă continuă);
conductele de apă de răcire se protejează de insolare şi pe trasee exterioare lungi aparente se
izolează.
d. Funcţie de capacitatea de răcire instalată, condiţiile de amplasare şi de realizare a centralei
frigorifice, sunt necesare instalaţii de ventilare pentru avarie şi pentru evacuarea căldurii
degajate. Pentru amenajarea centralei frigorifice se va respecta STAS 698782 Instalaţii
frigorifice prescripţii de siguranţă.
III.9.1.3. Pentru prepararea hranei se vor prevedea instalaţii de gaze naturale la bucătărie şi la
oficiile alimentare din flecare secţie.
III.9.1.4. Pentru arderea deşeurilor organice de provenienţă medicală, spitalele vor fî dotate
cu instalaţii proprii specifice (crematorii), ale căror arzătoare se alimentează cu gaze. Nu se vor
elimina la crematoriu materiale inflamabile.
III.9.1.5. în centrala termică, gazele naturale alimentează arzătoarele cazanelor de abur şi de
apă caldă.
III.9.2.1.2. Staţia centrală de butelii pentru distribuţia de oxigen se compune din trei încăperi
dispuse în serie: camera de distribuţie cuprinzând 1/3 din numărul total de butelii, camera în care
se află buteliile pline aflate în rezervă şi camera pentru buteliile golite. Cele trei încăperi se
execută din materiale incombustibile, cu pereţi rezistenţi la explozie şi cu panouri de
decompresare, în conformitate cu prescripţiile tehnice ISCIR. Amplasarea staţiei se face în afara
clădirilor spitalului, la distanţă suficientă pentru a nu provoca accidente şi daune materiale,
conform cu prevederile normativului P 1181983.
.III.9.2.1.6. Tronsoanele care alimentează zona cu consumatori vitali (săli de operaţie, terapie
intensivă) se vor separa de restul instalaţiei prin robinete de separare, pentru a mări siguranţa în
exploatare.
III.9.2.1.7. Conductele de oxigen, exterioare şi interioare se vor executa din ţevi de cupru
degresate, îmbinate prin sudură cu aliaj de lipit alcătuit din 95% cositor şi 5% antimoniu, şi prin
sudură cu aliaj de argint în locurile înguste.
Trecerile conductelor prin pereţi sau planşee se vor proteja prin manşoane de protecţie
din ţeava de oţel.
III.9.2.1.9. Punctele de consum vor fi stabilite prin tema de tehnologie medicală. Se va preciza
amplasarea şi numărul acestora în diferite încăperi, gruparea lor pe secţii şi se va
stabili sistemul de semnalizare în caz de absenţă a oxigenului.
Este obligatorie alimentarea cu oxigen a blocului operator, a blocului de naşteri, a
serviciului de anestezie, terapie intensivă, a sectorului de urgenţă, a compartimentelor
pentru sugari şi prematuri, a compartimentului de arşi grav.
Pentru secţiile medicale de spitalizare se va asigura cel puţin o priză de oxigen în fiecare salon al
secţiilor de chirurgie, cardiologie, traumatologie, obstetrică, iar pentru celelalte secţii în toate
rezervele sau saloanele destinate cazurilor grave.
III.9.2.1.10. Prizele de oxigen se vor monta pe perete, la capul patului, acolo unde se deserveşte
un singur pat, sau între paturi, acolo unde se deservesc două paturi. înălţimea de montare a prizei
de oxigen va fi de 160 cm de la pardoseală la axul prizei.
III.9.2.1.12. La spitalele mari, cu consumuri de oxigen mai mari de 3000 mc/zi, devine rentabilă
soluţia de alimentare cu oxigen lichid, furnizat de o staţie ale cărei instalaţii constau din:
rezervoare de stocare oxigen lichid;
pompe de expansiune;
recipienţi de oxigen gazos presurizat;
instalaţii de conducte pentru transportul oxigenului gazos;
cisterna de aprovizionare cu oxigen lichid.
III.9.2.2.2. Nu este permisă folosirea aerului comprimat medical pentru alte scopuri; pentru
ceilalţi consumatori (ateliere mecanice, hidrofoare, climatizare, spălătorie şi sterilizare centrală,
comenzi pneumatice) aerul comprimat se prepară distinct şi se distribuie pe alte reţele de
instalaţii.
III.9.2.2.3. Instalaţiile de aer comprimat medical se compun din: staţia (centrală) de aer
comprimat, conducte de distribuţie şi instalaţia la consumator.
III.9.2.2.6. Conductele de distribuţie de aer comprimat se vor monta aparent şi pe cât posibil
paralel cu conductele de oxigen.
Scimbările de direcţie se vor realiza prin curbe executate manual cu raza de cel puţin
10 ori diametrul conductei.
Conductele de distribuţie se vor executa din ţevi de cupru, ca şi cele de oxigen. .
III.9.2.2.7. Instalaţia la consumator constă din prize de perete, montate pereche cu prizele de
oxigen, pentru nevoile de vid pentru aspiraţie în spaţiile pentru bolnavi şi de prize şi/sau
racorduri cu tuburi flexibile sau rigide pentru aparatura medicală fixă sau mobilă.
Presiunea de utilizare va fi de 5 at în toate cazurile, cu excepţia aerosolilor pentru care va fi de
1,5 at.
III.9.2.3.1. In spitale vidul este necesar pentru: absorbţii din câmpul operator, din căile
respiratorii superioare şi pentru absorbţii de durată (în domeniul vidului redus).
III.9.2.3.2. Instalaţia de vid constă din pompe de vid, reţea de distribuţie şi instalaţia la
consumator.
III.9.2.3.3. Pompele de vid vor fi de preferinţă de tipul cu inel de apă, având avantajul unei
spălări continui cu apă.
Se vor monta cel puţin două agregate (unul activ + unul de rezervă), ele putând funcţiona şi
simultan în cazul vârfului de consum.
III.9.2.3.4. Reţelele de distribuţie se vor executa din ţevi de cupru ca şi cele pentru oxigen şi aer
comprimat.
III.9.2.3.5. Instalaţia la consumator constă din prize de aspiraţie montate pereche cu prizele de
oxigen, pentru secţiile de spitalizare sau din racorduri pentru aparatura medicală de aspiraţie.
III.9.2.3.6. Ca şi pentru instalaţiile de oxigen, pentru instalalaţiile de vid se vor prevedea sisteme
de control şi semnalizare a parametrilor de funcţionare.
III. 10.1.1. Deşeurile solide din spitale sunt de mai multe feluri:
a) deşeuri reciclabile (neinfectate):
hârtie, ambalaje din carton;
ambalaje de sticlă;
metal;
b) deşeuri nereciclabile:
gunoaie menajere (de la bucătărie, biberonerie, oficiile alimentare din secţiile medicale);
deşeuri medicale (vată, tifon, şervete, produse biologice, deşeuri laborator);
deşeuri medicale contaminate radioactiv.
III. 10.1.2. Deşeurile reciclabile se colectează şi se depozitează distinct după natura materialelor,
asigurânduse la locul lor de provenienţă condiţiile necesare pentru intrarea pe circuitul de
reciclare (spălare, preambalare). Depozitarea se face pe platforma de deşeuri, întrun spaţiu
separat.
III. 10.2.1. Deşeurile provenite din activităţile medicale prezintă un potenţial infecţios şi trebuie
colectate în ambalaje etanşe, transportate şi depozitate în condiţii de deplină securitate pentru a
împiedica contaminarea directă sau indirectă (prin intermediul insectelor şi rozătoarelor) a
personalului şi populaţiei. Se recomandă tratarea şi distrugerea acestor deşeuri cât mai aproape
de sursa de producere, prin tratare cu substanţe dezinfectante şi/sau ardere în crematoriu.
III. 10.2.2. Instalaţia de crematoriu se amplasează întrun spaţiu distinct în zona funcţiunilor
tehnico edilitare, la distanţă de serviciile şi compartimentele medicale. Este obligatorie
prevederea unor măsuri constructive şi a unor instalaţii care să minimizeze riscul de poluare a
mediului, astfel:
combustibilul utilizat va fi gazul metan sau păcura;
coşul de evacuare a gazelor arse va fi dotat cu filtre de reţinere a produselor de ardere;
în funcţie de amplasare şi regimul de funcţionare (cu asistenţă umană sau nu) se va prevedea o
instalaţie de ventilaţie mecanică pentru evacuarea aerului din încăperea crematoriului, prevăzută
dacă este cazul cu filtre de reţinere a impurităţilor.
instalaţia de crematoriu va fi prevăzută cu organe de control şi semnalizare a modului de
funcţionare.
III. 10.3.2. Depozitul pentru dezactivare a deşeurilor slab radioactive se organizează calendaristic
pe compartimente sau se dozează cu un conveier calculat în funcţie de cantitatea de deşeuri şi
timpul necesar pentru dezactivare, în aşa fe încât după parcurgerea unui ciclu şi după efectuarea
controlului dozimetric, rezidurile devenite neradioactive să poată fi depozitate şi tratate ca şi
celelalte deşeuri ale spitalului.
III. 10.3.3. Depozitele pentru deşeuri solide radioactive sunt parte integrantă a unităţii nucleare şi
se conformează prescripţiilor tehnice şi de autorizare prevăzute de Normativul Republican de
Securitate Nucleară.
IV. 1.1. Suprafaţa de teren necesară unui spital este o variabilă în funcţie de următoarele
considerente:
a. capacitatea spitalului (numărul de paturi);
b. profilul medical (bolile tratate şi durata medie de spitalizare specifică cazuisticii respective);
c. rangul ce1 va deţine spitalul în reţeaua de ocrotire a sănătăţii, respectiv numărul şi natura
funcţiunilor medicale asociate funcţiunii de bază;
d. perspectivele de dezvoltare (extindere) ale acestuia, previzionate pe termen mediu şi lung;
e. rezolvarea spaţial funcţională preconizată (cu distribuţia funcţiunilor preponderent pe
orizontală sau pe verticală, în sistem monobloc, pavilionar sau mixt);
f. condiţiile geofizice şi de microclimat proprii terenului de amplasament;
g. poziţia amplasamentului în cadrul localităţii.
IV. 1.2. Măsurătorul (indicele) folosit curent pentru determinarea suprafeţei de teren necesare
unui spital este suprafaţa de teren aferentă unui pat de spitalizare, exprimată în mp/pat. Acest
indice este utilizat mai ales în operaţiunile preliminare de alegere şi prezervare a terenurilor
destinate spitalelor, la elaborarea planurilor urbanistice generale (PUG) sau zonale (PUZ) ale
localităţilor.
Valoarea indicelui este cuprinsă între 75 mp/pat şi 150 mp/pat, în funcţie de considerentele
prezentate la punctul IV. 1.1., astfel:
75 90 mp/pat fiind considerat un indice acoperitor pentru necesarul de teren al unor spitale
generale curente din reţeaua teritorială, soluţionate multietajat;
120150 mp/pat fiind considerat un indice acoperitor pentru spitale soluţionate preponderent pe
orizontală sau în sistem articulatpavilionar; utilizându1 se asigură şi o marjă de rezervă pentru
extinderi, dezvoltări ulterioare sau pentru asociere de alte funcţiuni cu caracter medical
(dispensar policlinic, staţie de salvare, eventual locuinţe pentru personal medical).
IV. 1.3. Un măsurător (indice) care cuantifică cu mare precizie necesarul de teren pentru spitale
este cel care stabileşte un raport direct între suprafaţa totală a terenului şi aria desfăşurată a
viitoarei unităţi spitaliceşti (exprimat în mp teren/mp A.d.). Utilizarea acestui indice este posibilă
atunci când sa elaborat în prealabil un studiu de temă care să cuantifice în arii desfăşurate
funcţiunile preliminate ale viitoarei investiţii. Valoarea acestui indice se cuprinde între 1,4 1,5
pentru unităţi spitaliceşti soluţionate compact şi multietajat şi respectiv 1,71,8 pentru cele
soluţionate preponderent pe orizontală sau în sistem articular/pa vi lionar. Atunci când se
utilizează acest măsurător, necesarul de teren de rezervă pentru extinderi viitoare se calculează
(estimează) separat.
IV. 1.4. în cazuri bine definite se pot utiliza pentru amplasarea spitalelor şi terenuri cu suprafeţe
unitare mai mici decât cele precizate mai sus, după cum urmează:
pentru un spital general sau de specialitate, profilat pentru bolnavi acuţi, soluţionat în sistem
mixt (clădire principală + clădiri anexe tehnicogospodăreşti), amplasat întro localitate (zonă) ce
beneficiază de toate dotările edilitare necesare, pe un teren cu condiţiile favorabile (definite la
IV.2. şi IV.3.) şi pentru care nu se previzioneazâ o viitoare mărire a capacităţii sau o asociere cu
alte funcţiuni medicale, se poate utiliza şi un indice de 60 70 mp/pat.
în localităţile urbane care pot oferi condiţii favorizante (cum ar fi existenţa în imediata vecinătate
a unor parcaje publice suficient dimensionate pentru a prelua nevoile utilizatorilor spitalului) sau
în cele care există organizată o reţea de servicii gospodăreşti (publice sau private) care deservesc
centralizat mai multe spitale preluând funcţiunile de spălătorie, ateliere de întreţinere, depozite
sau chiar prelucrarea primară a alimentelor, indicele de calcul pentru terenul aferent unui spital
obişnuit de reţea poate coborî şi sub 60 mp/pat.
IV. 1.5. Nu se vor utiliza valorile minime ale indicilor pentru stabilirea necesarului de teren,
dacă:
a. în imediata vecinătate a terenului de amplasament se află o sursă de relativă poluare (arteră
de trafic intens, dotări comerciale mari şi aglomerate, unităţi de mică producţie etc.) faţă de care
este necesar a se lua măsuri de protecţie (distanţare, spaţii plantate);
b. terenul disponibil prezintă denivelări pronunţate, are o formă neregulată sau un raport al
laturilor nefavorabil;
c. utilităţile edilitare din zonă nu asigură necesarul pentru un spital şi trebuie completate cu
surse sau staţii proprii;
d. reglementările urbanistice ale zonei limitează regimul de înălţime al construcţiilor;
e. în incintă se va amplasa un heliport;
f. profilul medical, sistemul de tratament (sau durata mare de spitalizare proprie acestora)
impun dezvoltarea unor spaţii mai ample de plimbare a bolnavilor în aer liber (cazul spitalelor de
recuperare, de bolnavi cronici, de neuropsihiatrie etc).
IV. 1.6. Pentru a se obţine o utilizare cât mai eficientă şi economică a terenurilor, este
recomandabil ca forma în plan a terenului destinat unui spital să fie regulată, cât mai apropiată de
un dreptunghi, cu raportul laturilor cuprins între 1/2 şi 1/1,5, aşezat cu latura mică spre artera de
circulaţie la care este adosat.
IV.2.1. Pentru amplasarea de spitale sunt recomandate terenurile plate sau cu pantă mică (până la
10%).
Terenurile impermeabile la suprafaţă, cele care prezintă pericol de alunecare sau de inundare nu
se vor folosi pentru amplsarea de construcţii spitaliceşti.
IV.2.2. Date fiind cerinţele de segregare a grupelor de funcţiuni specifice spitalelor, examinate la
capitolul precedent (cap. III), care impun în cele mai multe cazuri adoptarea soluţiilor cu demisol
(subsol) funcţional, la care se adaugă şi cerinţa prevederii unui subsol tehnic destinat distribuţiei
instalaţiilor, este necesar ca terenul ales pentru amplasarea construcţiilor spitaliceşti să aibă o
stratificaţie convenabilă fundării la cea 5 6 m sub nivelul solului, cât mai omogenă pe întreaga
suprafaţă a acestuia.
IV.2.3. Aceleaşi raţiuni impun recomandarea ca, pe terenurile prezervate pentru spitale, pânza de
apă freatică să se afle la adâncime mai mare de 6 7 m.
IV.3.2. Se vor prefera zonele mai înălţate, însorite şi aerisite, aflate în apropierea parcurilor sau
spaţiilor verzi orăşeneşti.
IV.3.3. Sunt contraindicate amplasamentele peste care vânturile dominante ar putea aduce emisii
poluante din zone industriale, cele care au vecinătăţi neconvenabile, cu surse de zgomot, vibraţii
sau mirosuri dezagreabile (cum ar fi: arterele de trafic intens, terenuri de sport, cazărmi, autogări,
cinematografe, şcoli, pieţe alimentare, depozite de mărfuri etc.) sau vecinătăţi stressante psihic
(cimitire, crematorii, servici de pompe funebre).
IV.4.2. Pentru oraşele mari şi foarte mari (peste 150.000 de locuitori), amplasamentele
prezervate pentru construcţii spitaliceşti vor fi mai multe, distribuite echilibrat în
teritoriu în funcţie de capacităţile preconizate pentru spitalele respective, de populaţia
arondată, de distanţele convenabile de parcurs până la spital.
De exemplu: se recomandă ca un spital general de mărime mijlocie (500 600
de paturi) să se adreseze unei populaţii de cea 70.000 80.000 de locuitori,
distribuită pe o rază de maxim 1 km faţă de spital (respectiv pe un teritoriu de cea
200 ha, presupunând o densitate de cea 400 locuitori/ha).
IV.4.3. Pentru oraşele mijlocii şi mici se recomandă gruparea construcţiilor spitaliceşti (chiar
şi atunci când formează unităţi sanitare distincte) pe platforme special destinate sau pe
terenuri situate în zone apropiate, pentru a asigura o bună cooperare între ele la nivelul
serviciilor tehnicomedicale.
IV.4.4. Amplasarea spitalelor se va face în zone preponderent rezidenţiale, cât mai aproape de
„zonele verzi" ale localităţii.
La amplasarea spitalelor se va lua în considerare existenţa unei legături facile cu
principalele artere ale localităţii şi existenţa unor mijloace de transport în comun, cu
staţii în apropierea intrării în incinta spitalului.
IV.4.5. In cazul amplasării spitalelor în afara localităţilor sau în zone periferice ale acestora se
va asigura o bună legătură cu oraşul prin cel puţin două artere de circulaţie distincte,
prevăzute cu mijloace de transport în comun.
IV.4.6. In vecinătatea terenului destinat amplasării construcţiilor spitaliceşti vor fi asigurate toate
reţelele edilitare de distribuţie a utilităţilor necesare spitalului, dimensionate corespunzător cel
puţin la nivelul capacităţii preconizate pentru etapa iniţială, preliminând soluţiile tehnice de
extindere a acestora, corelat cu etapele de dezvoltare viitoare a spitalului avute în vedere Ia
stabilirea dimensiunilor terenului de amplasament.
IV.4.7. Se recomandă ca prin PUZ şi PUD, să se asigure spaţii de parcare publice amplasate în
vecinătatea spitalelor, care să permită descongestionarea incintei spitalului de circulaţia şi
staţionarea autoturismelor vizitatorilor, aparţinătorilor şi pacienţilor ambulatori.
IV.4.9. Nu se vor utiliza pentru spitale terenuri ocupate în subteran de galerii edilitare sau trasee
pentru metrou, chiar dacă acestea sunt la adâncimi relativ mari.
IV.5.3.2. Se va avea grijă ca prin poziţionarea reciprocă a clădirilor sau volumelor construite să
nu se favorizeze crearea unor curenţi locali de aer care să afecteze zonele de circulaţie şi cazare a
bolnavilor.
Se va evita practicarea acceselor importante (cu flux mare de persoane) pe faţadele expuse
vânturilor dominante.
IV.5.3.3. Se interzice amplasarea coşurilor de fum (de la centrala termică, crematoriu, grup
electrogen) sau a exhaustărilor de la centralele de ventilaţie în astfel de poziţii în care emisiile
poluante ar putea fi direcţionate de vânturile dominante sau curenţii locali de aer spre faţadele
spre care au ferestre încăperile sensibile ale sectoarelor medicale.
IV.5.3.4. Fronturile de clădire cuprinzând saloane de bolnavi, săli de operaţie sau săli de naşteri
se vor orienta spre vecinătăţile imediate cele mai favorabile (parcul bolnavilor, alte spaţii verzi,
zone liniştite şi fără risc de poluare); acestea nu se vor orienta spre spaţii intens circulate,
parcaje, curţi de serviciu, fără o distanţiere suficientă şi o protecţie prin spaţii intermediare
plantate.
IV.5.4. Distanţe între fronturi de clădiri şi cerinţe la compunerea ansamblurilor volumetrice
IV.5.4.1. Distanţele între fronturile paralele, atunci când cel puţin unul are ferestre ale încăperilor
în care sunt cazaţi bolnavi sau se desfăşoară activităţi medicale ce necesită iluminare directă, vor
fi cel puţin 50 % din înălţimea până la cornişă a frontului care umbreşte ferestrele spaţiilor
menţionate.
IV.5.4.2. Nu se vor aşeza faţă în faţă, chiar dacă distanţele între fronturi sunt respectate, ferestre
ale spaţiilor sau funcţiunilor care prezintă incompatibilităţi (saloane de bolnavi cu cabinete de
explorări şi investigaţii, cu săli de operaţie, săli de naşteri, saloane de terapie intensivă, săli de
autopsie şi zone de eliberare cadavre).
IV.5.4.3. Se va evita ca imediat sub ferestrele saloanelor de bolnavi sau a spaţiilor cu funcţiuni
medicale sensibile să se amplaseze terase, acoperişuri ori alte suprafeţe care pot acumula praf sau
degaja radiaţii termice datorită insolării.
IV.5.5.1. Intre fronturile cu ferestre ale spaţiilor de cazare şi ale funcţiunilor medicale sensibile
din punctul de vedere al condiţiilor igienicosanitare şi străzile limitrofe cu trafic intens saii
vecinătăţi cu surse de zgomot, trepidaţii, mirosuri dezagreabile, praf etc. se vor păstra distanţe
convenabile (20 25 m) şi se vor prevedea ecrane de protecţie (plantaţii dese cu arbori şi arbuşti,
ziduri sau garduri pline la limita incintei).
IV.5.5.2. Distanţa între fronturile de mai sus şi marginile laterale ale incintei, dacă vecinătăţile
sunt favorabile, nu va fi mai mică de 10 m, spre a asigura gradul de intimitate necesar
persoanelor în suferinţă şi specificul activităţilor medicale. Această distanţă se poate reduce până
la 3 m pentru faţadele cu ferestre ale clădirilor anexă tehnicogospodăreşti sau administrative.
IV.5.6.1. Clădirile spitaliceşti curente nu au condiţionări proprii care să impună un anumit regim
de înălţime; excepţie fac unele funcţiuni tehnicomedicale speciale (bunkere de iradiere cu
energii înalte, vivarium) sau unele staţii şi centrale tehnice (staţia de oxigen, centrala termică) ce
trebuie amplasate în clădiri izolate pe considerente tehnologice; întro incintă spitalicească se vor
întâlni volume construite cu înălţimi diferite rezultate din conceptul general de soluţionare
spaţiofuncţională, din particularităţile specifice tipului de spital şi datelor de temă, din adoptarea
unor decizii privind segregările de funcţiuni, zonificările, măsurile de protecţie etc.
IV.5.7.3. Se prevăd obligatoriu trotuare pietonale, pe o parte sau pe ambele părţi, la aleile
carosabile de 6 m lăţime şi peste 6 m; se recomandă prevederea unui trotuar la aleile de 4 m
lăţime dacă conduc la intrarea de urgenţă sau la platforma pentru serviciile tehnico
gospodăreşti; se admite circulaţia pietonilor pe aleile carosabile de 2,5 m.
IV.5.7.4. Pentru spitalele cu capacitate mai mare de 500 paturi, precum şi pentru spitalele
mijlocii (mici) dacă sunt asociate cu dispensare policlinice sau alte funcţiuni complementare, se
recomandă separarea completă a aleilor pietonale de cele carosabile, cu deosebire în zona
accesului pentru bolnavi, separare ce se va realiza fie prin stabilirea unui traseu distinct, fie prin
prevederea unui spaţiu verde între trotuar şi carosabil.
IV.5.7.5. Aleile pietonale destinate pentru plimbarea bolnavilor spitalizaţi, se vor soluţiona
distinct de celelalte circulaţii, la distanţă de aleile sau platformele carosabile, precum şi de zonele
în care se manipulează materiale şi echipamente, substanţe cu potenţial toxic, inflamabil sau
exploziv.
IV.5.7.6. Parcajele se vor amplasa cât mai grupat şi cât mai aproape de accesul în incintă.
Se recomandă amplasarea în afara incintei spitalului a parcajelor pentru vizitatori, studenţi,
cercetători, a altor categorii de persoane care nu sunt nemijlocit implicate în activităţile
spitalului.
IV.5.8.1. Clădirile spitaliceşti sunt alimentate şi legate între ele printro serie de reţele, în
majoritate subterane, ce transportă utilităţi:
conducte de alimentare cu apă potabilă şi apă de incendiu;
conducte de canalizare cu cămine şi staţii de tratare a efluenţilor pe traseu;
reţele termice diversificate după temperatura şi presiunea agenţilor;
conducte de apă răcită;
reţele pentru gaze naturale;
reţele pentru oxigen şi aer comprimat;
reţele electrice de medie (înaltă) tensiune pentru alimentarea posturilor de transformare şi reţele
de distribuţie pentru curenţi de joasă tensiune;
reţele de telecomunicaţii.
IV.5.8.2. La amplasarea acestor reţele se vor avea în vedere: gruparea reţelelor asemenea şi
sistematizarea traseelor pentru a afecta cât mai puţin din teren, respectarea condiţiilor specifice
de alcătuire şi pozare, respectarea reglementărilor tehnice privind vecinătatea traseelor şi
rezolvarea intersecţiilor.
IV.5.8.3. în cazul spitalelor mari, sau a platformelor spitaliceşti comune mai multor unităţi
sanitare, se vor prevedea, pe traseele principale, galerii vizibile în care se vor monta toate reţelele
care nu prezintă incompatibilităţi de amplasare în acest sistem.
IV.5.8.4. Reţelele pentru utilităţi nu se vor amplasa sub aleile carosabile pentru a nu bloca
circulaţia în incintă pe perioada intervenţiilor pentru reparaţii.
ANEXE GENERALE
AII.2.1.2. în planurile urbanistice generale şi zonale (PUG şi PUZ), elaborate pentru localităţile
urbane şi rurale, se vor cuprinde noile obiective spitaliceşti, rezervânduse amplasamente care să
asigure condiţii corespunzătoare acestui tip de unităţi sanitare (conform Regulamentului general
de urbanism aprobat prin HG 525/1996 şi cerinţelor de la Cap. IV din prezentul Normativ).
Verificarea caracteristicilor terenurilor propuse pentru amplasarea de spitale se va face anterior
cuprinderii în PUG şi PUZ, prin studii topometrice, geotehnice, de încadrare în mediul natural şi
construit existent.
Pentru amplasamentele destinate spitalelor, precum şi pentru zonele de influenţă adiacente, se
vor face precizări speciale în Regulamentele urbanistice locale privind vecinătăţile admise şi
regimul construit al acestora, arterele de circulaţie şi mijloacele de transport in comun, dotările
tehnico edilitare obligatorii, etc.
AII.2.2.1. Iniţierea investiţiilor ce se vor finanţa din fonduri publice, definite ca la II. 1.3. i 2,
se face pe baza .Studiului de pre fezabilitate care determină, pe baza datelor tema cadru şi a
condiţiilor specifice unor amplasamente date, parametrii unităţi spitaliceşti:
tema de proiectare propriuzisă cuprinzând caracteristicile spaţiofuncţio şi tehnicomedicale;
volumul cheltuielilor estimate a fi necesare pentru realizarea obiectiv (costuri pentru
proiectare, execuţie, dotare medicală, lucrări conexe de ini public etc).
„Studiul de prefezabilitate" se întocmeşte, în conformitate cu Nori metodologice privind
conţinutul cadru precizate de Ordinul comun MF ML nr. 1743/69/N/1996, prin grija
ordonatorului de credite (investitor), de < persoana juridică achizitoare, prin forţe proprii sau cu
sprijinul unor consul specializaţi în proiectarea construcţiilor spitaliceşti.
„Studiul de prefezabilitate" se aprobă de către ordonatorul de credite.
AII.2.2.2. Pentru investiţii realizate integral din fonduri private nu este impusă elabo unui Studiu
de prefezabilitate. Investitorul va obţine însă avizul Ministe Sănătăţii sau al organismelor
competente din subordinea acestuia referii principalele date de temă ale spitalului pe care
intenţionează să1 real (capacitate, profil medical, structura şi organizarea serviciilor medicale).
AII.2.2.4. Pentru alte terenuri decât cele prevăzute cu destinaţia spitale prin PUG şi P vor
întocmi, la iniţiativa investitorului sau a administraţiei locale, p urbanistice de detaliu (PUD) prin
care se vor evidenţia:
capabilitatea terenului şi a zonelor învecinate de a satisface con necesare pentru amplasarea
unui spital;
modul de integrare al noii construcţii spitaliceşti în cadrul urbanistic ej sau preconizat, impactul
acestuia asupra zonei etc.
AII.2.2.5. Pentru terenurile de amplasare prezervate prin PUG sau PUZ, cât şi penti studiate prin
PUD, se va obţine ^Certificatul de urbanism", document ei autoritatea administraţiei publice
locale. Prin „Certificatul de urbanis specifică, pe lângă regimul juridic şi economic al terenului,
condiţiile tehr utilizare a acestuia, precum şi avizele tehnice ce trebuie obţinute de la organ locale
responsabile cu gospodărirea resurselor din teritoriu, a infrastructu reţelelor edilitare, cu protecţia
mediului etc.
AII.2.2.6. în cazul în care este posibilă alegerea între mai multe amplasamente în localităţii,
aceasta se va face pe baza unor studii de amplasament cu i comparative privind avantajele şi
dezavantajele fiecărui teren în rap adecvarea la cerinţele temei program propuse. în această
situaţie se vor certificate de urbanism pentru toate terenurile supuse analizei.
VOLUMUL 2
V. CERINŢE
privind proiectarea clădirilor spitaliceşti conform prevederii Legea 10/1995
V.6Protecţia împotriva
zgomotului.................................................................................................................................230
Anexa V.6. Documente conexe
V. CERINŢE
privind proiectarea clădirilor spitaliceşti conform prevederi Legea 10/1995
CONSIDERENTE GENERALE
Cele şase cerinţe, obligatoriu a fi menţinute pe întreaga durată de existenţă a
clădirii, conform prevederilor Legii 10/1995 sunt următoarele:
1. Rezistenţă şi stabilitate •
2. Siguranţa în exploatare
3. Siguranţa la foc
4. Igiena, sănătatea oamenilor, refacerea şi protecţia mediului
5. Izolarea termică, hidrofugă şi economia de energie
6. Protecţia la zgomot
V.1.1.3. Spitalele vor fi proiectate şi realizate astfel încât să fie satisfăcută cerinţa de rezistenţă şi
stabilitate atât pentru terenul de amplasament şi pentru ansamblul clădirii, cât şi pentru fiecare
din părţile componente ale acesteia:
• infrastructura de rezistenţă (fundaţii directe, fundaţii indirecte, ziduri de sprijin, pereţii şi
planşeele subsolurilor, etc);
• suprastructura de rezistenţă (elemente şi subansambluri structurale verticale şi orizontale);
• elemente nestructurale (de închidere, compartimentare, învelitori pe şarpantă, ii&ane
suspendate etc);
'• instalaţii aferente clădirii şi elemente de susţinere ale acestora;
• elemente de pozare fundaţii, susţinere şi fixare ale echipamentelor electromecanice şi
ale aparaturii tehnico medicale.
V.l.2.1. Rezistenţa
Rezistenţa unei clădiri presupune excluderea oricăror avarii provenite din eforturile interioare
întro secţiune sau întrun element de construcţie, aşa cum acestea rezultă din,proprietăţile
geometrice şi mecanice ale materialului şi terenului de fundare, inclusiv din efectul degradării în
timp a acestor proprietăţi.
V.l.2.2. Stabilitate
Stabilitatea unei clădiri presupune excluderea oricăror avarii provenite din:
• deplasarea de ansamblu (de corp rigid),
• efectele de ordinul II datorate deformabilităţii structurii în ansamblu,
• flambajul sau valoarea unor elemente componente.
V.l.2.3. Ductilitate
Ductilitatea unei clădiri presupune aptitudinea de deformare postelastică a elementelor şi
subansamblelor structurale, deformaţii specifice, rotiri fără reducerea capacităţii de rezistenţă în
cazul acţiunilor statice şi fără pierderea capacităţii de absorbţie a energiei (în cazul acţiunilor
dinamice inclusiv cele seismice).
V.l.2.4. Rigiditate
Rigiditatea unei clădiri presupune:
• limitarea deplasărilor şi deformaţiilor produse de acţiuni statice, dinamice, seismice;
• limitarea fisurării, în cazul elementelor de beton, beton armat şi beton precomprimat.
V.1.2.5. Durabilitate
Durabilitatea unei clădiri se referă la:
• satisfacerea exigenţelor de performanţă de la V. 1.2.1. V. 1.2.4. pe toată durata de exploatare a
clădirii;
• limitarea deteriorării premature a materialelor şi părţilor de construcţie datorită proceselor
fizice, chimice şi biologice.
V.l. 3. PRINCIPII ŞI METODE PENTRU VERIFICAREA SATISFACERII CERINŢEI
DE „REZISTENŢĂ ŞI STABILITATE"
V.l.3.3 In raport cu stările limită ultime, structurile de rezistenţă ale clădirilor se proiectează şi se
execută cu un grad de asigurare corespunzător, diferenţiat după natura cerinţelor si cu acceptarea
producerii unor eventuale avarii locale.
Aceste cerinţe sunt:
a. Structura în ansamblu precum şi părţile ei componente nu trebuie să se prăbuşească sau să
sufere avarii importante în timpul execuţiei şi pe toată durau exploatării normate.
b. Accidentele în exploatare (explozii, etc) pot produce avarii locale, dar în nici ui caz nu trebuie
să provoace degradări în lanţ, care să conducă la consecinţe disproporţionate faţă de cauza
iniţială.
c. In timpul exploatării trebuie efectuate inspecţiile periodice care să indici lucrările de
întreţinere şi reparaţii pentru a se evita degradarea elementelo structurale produse de acţiuni
directe defavorabile sau funcţionarea defectuoasă \ instalaţiilor şi echipamentelor (protecţia
împotriva coroziunii, a infiltraţiilor de lichide, etc).
în general, avariile grave pot fi evitate cu menţinerea probabilităţii la un nive acceptabil, prin
respectarea nivelelor de performanţă prevăzute pentru proiectar cap. V. 1.5.5.
V. 1.3.5. Pentru clădirile spitaliceşti, respectarea cerinţei se asigură şi prin măsuri specific
referitoare la:
• concepţia generală şi de detaliu a clădirii, calitatea execuţiei şi executare lucrărilor de
întreţinere necesare;
• proprietăţile, performanţele şi utilizarea materialelor şi produselor de construcţii
V. 1.4.4.1. Proprietăţile terenului de fundare se vor stabili prin cercetare geologică tehnică şi
geotehnică în conformitate şi cu celelalte reglementări tehnice specifice.
V. 1.4.4.3. Valorile normate şi valorile de calcul ale caracteristicilor geotehnice ale terenurilor de
fundare se stabilesc conform reglementărilor tehnice prevăzute pentru diferite tipuri de
pământuri.
V. 1.4.5.3. Elementele care nu sunt standardizate se vor încadra în sistemul de toleranţe prevăzut
în agrementele tehnice respective.
V. 1.4.6.1. Pentru spitale se folosesc, de regulă, aceleaşi metode de calcul ca şi pentru toate
celelalte construcţii civile şi industriale.
V. 1.4.6.2. Pentru calculul structurilor din beton armat se va ţine scama de prevederile
reglementărilor tehnice specifice acestora.
V. 1.4.6.3. Pentru elementele de structură din beton armat, beton precomprimat, beton cu
armătura rigidă, oţel şi zidărie precum şi pentru terenul de fundare, metodele de calcul sunt
bazate pe conceptul de stare limită.
Pentru elementele de structură din lemn, metoda de calcul este bazată pe conceptul de rezistenţe
admisibile. Pentru acestea se pot folosi şi metode bazate pe conceptul de stare limită, în măsura
în care sunt acceptate de standardele internaţionale. Pentru elementele din aceste materiale,
principiile de bază ale metodelor de calcul sunt standardizate.
V. 1.5.5. Acceleraţia vibraţiilor clădirii sau a uneia din părţile sale componente sub acţiunea
încărcărilor seismice se limitează. în funcţie de frecvenţă, după cum urmează:
a) acceleraţia verticală (a) în ms: în funcţie de frecvenţa (0
fi 4lHz a 10'4
f 48 Hz a 5 X 10 3 102
f8100 Hz a6,25XfX104
b) acceleraţia verticală (a) in funcţie de frecvenţa (0. eu condiţia ca viteza unghiulară de torsiune
a clădirii să fie mai mare de 0.012 rad s.
f<l Hz a 0.1
f1 2 Hz a 3.6 X 10 3
f 2 100 Hz a 1.8 X f X104
V. 1.5.6. Variaţia vitezei de mişcare a ascensorului nu va depăşi valorile:
acceleraţia. 1.2 ms2
deceleraţia 9.81 ms:2
V. 1.6.1.3. Infrastructura şi fundaţiile spitalelor se vor asigura fără avarii semnificative pentru
capacitatea maximă a suprastructurii.
V. 1.6.1.4. Pentru orice tip de structură şi pentru zona de amplasament deformaţiile maxime
relative de nivel r max", provocate de acţiunea seismică, vor fi cel mult:
r
rmax = — =0,0035 conform normativului P100.
max He
V. 1.6.3.1.2. Proiectarea infrastructurilor pentru spitale se va face numai pe baza unui studiu
geotehnic întocmit de o unitate de specialitate atestată. Se va evita amplasarea spitalelor în zone
cu teren instabil (maluri, râpe, teren mlăştinos, nisipuri lichefiabile, teren inundabil, teren cu
tasări mari).
V. 1.6.3.1.3. în cazul terenurilor dificile, în faza de proiectare, se vor lua măsuri necesare, după
caz, pentru:
stabilizare, consolidare, epuismente, terasamente;
. aducerea caracteristicilor de rezistenţă şi deformabilitate ale terenului la nivelul cerinţelor
(compactare, vibrare, silicatizare, etc);
drenare, colectare şi evacuare a apelor de suprafaţă sau pluviale.
V. 1.6.3.1.4. Fundaţiile vor trebui proiectate şi executate astfel încât să respecte următoarele
exigenţe:
Fundarea se va face pe straturi de teren compacte şi omogene; de regulă caracteristicile
terenului la nivelul de fundare vor fi uniforme pe toată suprafaţa clădirii. în cazul în care
amplasamentul prezintă discontinuităţi de structură a solului, construcţia va fi plasată integral pe
una din părţile omogene.
Se va asigura trasmiterea cât mai uniformă a încărcărilor la teren.
Nu se va depăşi capacitatea portantă a terenului în nici o zonă a fundaţiei.
Adâncimea de fundare să fie cel puţin adâncimea limită de îngheţ
Se va asigura protecţia armăturii şi betonului contra factorilor agresivi din sol.
V. 1.6.3.2. Stâlpi
V.1.6.3.2.1. Stâlpii trebuie proiectaţi astfel încât, sub acţiunea încărcărilor din grupările
fundamentale şi speciale:
să fie înzestraţi cu caracteristici suficiente de rezistenţă, stabilitate, rigiditate şi ductibilitate:
să fie capabil să preia eforturi suplimentare care apar ca urmare a cedării unui element
structural (altor elemente structurale) situat în vecinătate;
să fie astfel concepuţi încât în cazul depăşirii accidentale a caracteristicilor de rezistenţă ale
unuia din ei. să transmită elementelor structurale învecinate eforturi suplimentare care apar;
să nu producă prăbuşirea clădirii sau a unei părţi a acesteia în cazul cedării accidentale a unui
stâlp;
deformaţiile lor să fie limitate pentru a nu se produce distrugerea sau avarierea semnificativă a
clementelor nestructurale şi sau a echipamentelor si instalaţiilor adiacente.
V.l.3.3. Grinzi
Grinzile trebuie proiectate astfel încât, sub acţiunea încărcărilor din grupările fundamentale şi
speciale:
să fie înzestrate cu caracteristici suficiente de rezistentă, stabilitate, rigiditate si ductibilitate;
să fie apte să preia eforturile suplimentare generate de o eventuală cedare a altor elemente
structurale (grinzi, zone de placă, etc.) situate în vecinătate:
să fie capabile să transmită elementelor structurale învecinate eforturile suplimentare care apar
în caz de depăşire accidentală a caracteristicilor de rezistenţă pentru una din ele:
să constituie elemente structurale în care se produc cu prioritate plastificări. înainte ca acestea
să ia naştere în elemente verticale pe care reazemă. în cazul apariţiei unor eforturi mari din
cutremur şi să se plastifice înaintea clementelor verticale adiacente pe măsură ce eforturile se
măresc:
să nu producă prăbuşirea clădirii sau a unei părţi importante din ea în cazul cedării accidentale
a unei grinzi.
Deformaţiile grinzilor vor fi limitate la valori acceptabile pentru a nu se produce distrugerea sau
avarierea semnificativă a elementelor nestructuralc şi sau a echipamentelor şi instalaţiilor
adiacente. Grinzile vor fi înzestrate cu capacităţi corespunzătoare de ductilitate.
V. 1.6.3.4.1. Pereţii structurali trebuie proiectaţi astfel încât sub acţiunea încărcărilor din
grupările fundamentale şi speciale:
să fie înzestraţi cu caracteristici suficiente de rezistenţă, stabilitate, rigiditate şi ductibilitate;
să fie apţi să preia în condiţii favorabile, întreaga încărcare seismică orizontală care acţionează
asupra structurii sau a unei părţi semnificative din ea. inclusiv eforturile suplimentare generate
de torsiunea de ansamblu a clădirii:
să asigure întregului ansamblu structural caracteristici de rigiditate suficiente pentru
satisfacerea condiţiilor de deformabilitate impuse;
să poată prelua eforturile suplimentare care apar ca urmare a cedării altor elemente structurale
situate în vecinătatea lor;
să nu se producă avarierea gravă sau prăbuşirea clădirii, respectiv a unei pâini importante din
ea. în cazul cedării accidentale a unui perete structural.
probabilitatea cedărilor casante provocate de acţiunea forţei tăietoare; realizarea unei rigidităţi
corespunzătoare a ansamblului structural la torsiunea generală, prin dispunerea de pereţi
structurali pe contur sau în colţuri; evitarea producerii fenomenului de pierdere a stabilităţii
laterale; (voalare)
producerile de deformaţii plastice sub acţiunea încărcărilor seismice de mare intensitate va fi
dirijată în zone ale pereţilor prestabilite prin proiect, în acord cu mecanismele structurale de
plastiftcare dorite (de regulă, în grinzile de cuplare a montanţilor diafragmelor cu goluri şi în
secţiunile de la baza pereţilor la primul nivel deformabil al structurii);
în cazul pereţilor de zidărie, va fi evitată produce/ea de striviri locale ale acestora din
interacţiunea lor cu stâlpii şi grinzile adiacente.
V.l.6.3.5. Plăci
Plăcile trebuie proiectate astfel încât, sub acţiunea încărcărilor din grupările fundamentale
specifice:
să posede caracteristici suficiente de rezistenţă, stabilitate, rigiditate si ductibilitate, atât faţă
de încărcările orizontale; în legătură cu încărcările orizontale, şi în primul rând cu cele seismice,
se face precizarea că plăcile, împreună cu grinzile şi centurile, trebuie să constituie elemente de
mare rigiditate în planul lor, cu rol determinant în mobilizarea celorlalte elemente structurale
(pereţi şi stâlpi) la preluarea acestor încărcări şi la redistribuirea eforturilor între elementele
verticale suprasolicitate şi cele mai puţin încărcate;
să transmită în condiţii avantajoase, încărcările verticale şi orizontale la elementele structurale
pe care reazemă (grinzi, stâlpi şi pereţi structurali);
să poată prelua eforturile suplimentare generate de cedarea unui elemem structural adiacent;
să nu producă prăbuşirea clădirii sau a unei părţi importante din ea, în căzu cedării accidentale
a unei zone de placă;
Dimensionarea şi modul de alcătuire al plăcilor structurale vor avea în veden asigurarea nivelelor
normate de protecţie fonică şi, după caz, protecţia termică: spaţiilor pe care le delimitează.
ANEXA V.l.A
DOCUMENTE CONEXE
STAS 10101/OA Acţiuni în construcţii. Clasificarea şi gruparea acţiunilor pentru
construcţii civile şi industriale.
STAS 10101/2 Acţiuni în construţii. încărcări datorate procesului de exploatare.
STAS 10101/2 Al Acţiuni în construcţii. Încărcări tehnologice din exploatare pentru
construcţii civile, industriale şi agrozootehnice.
STAS 10101/20 Acţiuni'în construcţii. încărcări date de vânt.
STAS 10101/21 Acţiuni în construcţii. încărcări date de zăpadă.
STAS 10101/23 Acţiuni în construcţii. încărcări date de temperatura exterioară.
STAS 10101/23 A Acţiuni în construcţii. încărcări date de temperaturi exterioare în
construcţii civile şi industriale.
STAS 10101/0 Principii generale de verificare a siguranţei construcţiilor.
STAS 10107/0 Construcţii civile şi industriale. Calculul şi alcătuirea elementelor
structurale de beton, beton armat şi beton precomprimat.
STAS 10108/0,1,2 Construcţii civile, industriale şi agricole.
Construcţii din oţel.
STAS 10109/1 Lucrări de zidărie. Calculul şi alcătuirea elementelor.
STAS 10104 Construcţii din zidărie. Prevederi fundamentale pentru calculul
elementelor structurale.
STAS 856 Construcţii de lemn. Prescripţii pentru proiectare.
STAS 1242/1 Teren de fundare. Principii generale de cercetare.
STAS 1243 Teren de fundare. Clasificarea şi identificarea pământurilor.
STAS 3300/1 Teren de fundare. Principii generale de calcul.
STAS 3300/2 Teren de fundare. Calculul terenului de fundare în cazul fundării
directe.
STAS 8600 Construcţii civile, industriale şi agrozootehnice. Sistem de
tolerante.
P 100 Normativ pentru proiectarea antiseismică a construcţiilor de
locuinţe, socialculturale, agrozoetehnice şi industriale.
P2 Normativ privind alcătuirea, calculul şi executarea structurilor dir
zidărie.
P 85 Instrucţiuni tehnice pentru proiectarea construcţiilor cu structura dii
diafragme de beton.
V.2. SIGURANŢA ÎN EXPLOATARE
Cerinţa de siguranţă în exploatare implica la protecţia utilizatorilor clădirilor spitaliceşti
împotriva riscului de accidentare în timpul exploatării clădirii precum şi în timpul utilizării
spaţiului imediat înconjurător, respectiv:
A. Siguranţa cu privire Ia circulaţia pedestră.
B. Siguranţa cu privire la circulaţia cu mijloace de transport mecanizate
C. Siguranţa cu privire la riscuri provenite din instalaţii
D. Siguranţa cu privire Ia lucrările de întreţinere
E. Securitate cu privire la intruziuni şi efracţii
Zonele avute în vedere:
spaţiul public din imediata vecinătate a incintei, inclusiv accesele în incintă (pentru cerinţa
A;E)
incinta clădirii, inclusiv zonele de acces în clădire (pentru cerinţa A;C;E)
spaţiul interior al clădirii (pentru cerinţa A;B;C;D;E)
OBSERVAŢIE:
La proictarea spitalelor din punct de vedere al cerinţei de ,,siguranţa în exploatare " se va ţine
cont şi de prevederile cuprinse în ,, Normativ privind proiectarea clădirilor civile din punct de
vedere al cerinţei de siguranţă în exploatare ".
OBSERVAŢIE:
Se recomandă ca zona de parcare pentru autoturismele vizitatorilor, studenţilor, aparţinătorilor,
etc, să fie organizată în afara incintei.
V.2.(A).2. Siguranţa cu privire la accese
OBSERVAŢIE:
/. Se recomandă închiderea perimetrală a incintei şi practicarea unui acces unic controlat.
2. In cazul incintelor spitaliceşti mari sau a celor care găzduiesc mai multe unităţi sanitare,
administrate distinct (23 spitale autonome, sau spital + policlinică, sau spitale cu importante
activităţi de învăţământ şi/sau cercetare), se pot practica unul sau două accese suplimentare,
funcţie de situţia concretă.
3. In cazul spitalelor cu sector important de urgenţe medicale, se va asigura un acces distinct
pentru autosalvări, cât mai aproape de accesul corespunzător din clădire.
Dacă se utilizează transportul cu helicoptend se va prevedea o pistă de aterizare nu departe de
accesul respectiv în clădire, legată de acesta prin alee carosabilă + pietonală.
OBSERVAŢIE:
/. Numărul de accese în clădire şi modul de cuplare a acestora este dependent de mărimea şi
profilul spitalului, de structura medicală şi organizarea pe sectoare a acestuia, de
compatibilitatea dintre fluxuri, de soluţia arhitecturalfuncţională adoptată (monobloc,
pavilionar, ansamblu de clădiri articulate, dezvoltare pe mai multe sau mai puţine niveluri etc.)
precum şi particularităţile amplasamentului.
2. Este necesar a se analiza şi a se stabili echilibrul just între necesitatea diferenţierii
funcţionale a acceselor şi necesitatea evitării intrărilor necontrolate în spital.
OBSERVAŢIE:
/. Se recomanda ca zonele de aşteptare pentru pacienţi să fie soluţionate în buzunare laterale
traseului de circulaţie propriuzisă, pe cât posibil luminate natural, asigurânduse astfel şi
iluminarea coridorului. .
2. Zonele de aşteptare pentru bolnavii grav se vor amplasa în spaţii închise faţă de coridor şi .
faţa de celelalte zone ae aşteptare.
OBSERVAŢIE
Nu se recomanda uşi cu geam pe toată înălţimea pe traseele de circulaţie a pacienţilor pe targa
sau în scaun rulant. In cazul in care se utilizează astfel de uşi, partea inferioară a acestora se va
proteja cu hare sau grile.
d. uşile amplasate pe căile de evacuare şi adiacent acestora sau cele care închid spaţii cu pericol
de incendiu sau explozie vor respecta prevederile din normativul de protecţie contra incendiului.
e. uşile care închid încăperi în care se utilizează surse de radiaţii se vor ecrana corespunzător şi
vor purta marcaje sau semnalizări de atenţionare (conform cu prevederile „Normativului
republican de lucru cu radiaţii nucleare").
f. uşile care închid spaţii în care se lucrează cu substanţe ce degajă noxe, vor avea prevăzute
sisteme de etanşare şi vor purta marcaje de atenţionare sau de interzicere a accesului, după caz;
g. uşile culisante sau componentele culisante ale ghişeelor de relaţii cu publicul (pacienţii) vor fi
asigurate împotriva ieşirii din ghidaje.
MENŢIUNE
Raportul între nivelurile de iluminare medie dintre, două încăperi alăturate trebuie să fie min
0.1(Emed1 / Emed2 ³ 1/10)
V.2.(E). 1. Pe lângă prevederile cuprinse în „Normativul privind proiectarea clădirilor civi din
punct de vedere al cerinţei.de siguranţă în exploatare" cod CE 1/95 (cap. 2.: pentru clădirile
spitaliceşti este necesară asigurarea unor măsuri suplimentare < securitate împotriva efracţiei
pentru unele sectoare, compartimente şi încape după cum urmează:
a. spaţii de lucru şi depozite în care se afla materiale sau substanţe periculoa (otrăvitoare,
inflamabile, explozibile, narcotice, surse radioactive, culturi bacterii şi viruşi).
b. spaţii cu aparatura medicală de înaltă performantă (majoritatea cabinetelor din sectoarele de
investigaţii si tratamente speciale).
c. Compartimente în care trebuie menţinute condiţii deosebite de sterilitate sau asepsie (bănci de
sânge sau ţesuturi, laborator de produse sterile, bloc operator, biberonerie. sterilizare).
d. spaţii tehnice şi staţii a căror avariere poate pune în pericol bolnavii sau alte categorii de
utilizatori ai spitalului (staţia de oxigen, tablourile electrice, staţia de apă sterilă, sistemele de
control automat ale funcţionării instalaţiilor). Măsurile de protecţie la efracţie a spaţiilor
enumerate mai sus vor fi:
prevederea de uşi solide şi sisteme de încuiere fiabile
protejarea ferestrelor cu grile sau obloane
prevederea de sisteme de alarmare
V.2.(1:).2. In incintele şi clădirile spitaliceşti sunt necesare măsuri speciale împotriva intruziunii
insectelor şi rozătoarelor care pot deveni un vehicul pentru transmiterea infecţiilor între diferitele
sectoare ale spitalului, dar şi între spital şi populaţia din zonă. Printre măsurile ce trebuie avute în
vedere la proiectare şi execuţie, cele mai importante sunt:
etanşarea conductelor şi cablelor la trecerea prin pereţi şi planşee
prevederea de materiale de construcţie şi de finisare care să permită incuibarea insectelor
ghcnele pentru trasee de conducte şi cable să fie închise etanş, dar în caz de necesitate să fie
accesibile acţiunilor de salubrizare.
tunelurile şi galeriile de instalaţii, subsolurile tehnice să fie finisate corespunzător menţinerii
curăţeniei, să aibă instalaţii de evacuare a apelor accidentale, să permită inspecţia şi
întreprinderea acţiunilor de dezinsecţie şi deratizare.
ANEXAV.2.
DOCUMENTE CONEXE
.
STAS 12.400/1,2 Performanţe în construcţii (Mod de exprimare al performanţelor)
CE 1 /95 Normativ privind proiectarea clădirilor civile din punct de vedere
al cerinţei „Siguranţa în exploatare"
C 239 Normativ pentru adaptarea construcţiilor de locuit, a construcţiilor
şi locurilor publice la cerinţele persoanelor handicapate
Normativ Proiectarea spitalelor generale
departamental
N 425 Norme de protecţia muncii în sectorul sanitar
Norme . Prevenirea şi stingerea incendiilor pentru ramura Ministerului
Sănătăţii
P 118 Norme tehnice de proiectare şi realizare a construcţiilor privind
protecţia la acţiunea focului
N 133 Norme Republicane de Securitate Nucieară
I7 Normativ pentru proiectarea şi executarea instalaţiilor electrice cu
tensiuni până la 1000 V
ID 17 Normativ pentru proiectarea, executarea, verificarea instalaţiilor
electrice în zone cu pericol de explozie
I 20 Normativ pentru proiectarea şi executarea instalaţiilor de protecţie
contra trăznetului
I5 Normativ pentru proiectarea şi executarea instalaţiilor de încălzire
I6 Normativ pentru proiectarea şi executarea reţelelor şi instalaţiilor
de utilizare a gazelor naturale
I13 Normativ pentru proiectarea şi executarea instalaţiilor de ventilare
I9 Normativ pentru proiectarea şi executarea instalaţiilor sanitare
C31 Prescripţii tehnice pentru proiectarea, execuţia, montarea,
instalarea, exploatarea, repararea şi verificarea cazanelor de abur de
joasă presiune şi a cazanelor de apă caldă
C 37 Prescripţii tehnice pentru proiectarea, execuţia şi încercarea în
vederea amenajării supapelor de siguranţă destinată echipării cazanelor şi recipientelor sub
presiune
C4 Prescripţii tehnice pentru proiectarea, execuţia, instalarea,
exploatarea, separarea şi verificarea recipientelor metalice stabile sub presiune
PE 204 Instrucţiuni privind exploatarea şi întreţinerea punctelor termice
PE 216 Regulament de exploatare tehnică a instalaţiilor de cazane
I 25 Instrucţiuni tehnice pentru efectuarea încercărilor hidraulice şi
pneumatice la recipiente
STAS 2612 Protecţia împotriva electrocutărilor. Limite admise.
STAS 6526 Manometru diferenţial cu tub în formă de V. Condiţii generale
Catalog IPCT Detalii, elemete şi subansambluri canale de aer. Grupa VI90
STAS 2453 Ascensoare pentru persoane
STAS 2455 Ascensoare pentru spitale
STAS 2965 Scări interioare în construcţii
STAS 6131 Înălţimi de siguranţă şi alcătuirea parapetelor
P 92 Normativ privind dotarea cu ascensoare a clădirilor de locuit, social
culturale şi administrative
V.3. SIGURANŢA LA FOC
• Cerinţa de calitate a construcţiilor, privind siguranţa la foc, în cazul unităţilor spitaliceşti,
impune ca soluţiile adoptate prin proiectare şi menţinute în exploatare, sâ asigure, în caz de
incendiu, următoarele:
protecţia utilizatorilor (bolnavi, personal medical, vizitatori, aparţinători) ţinând seama de
starea lor de sănătate precum şi riscul de incendiu;
limitarea pierderilor de vieţi omeneşti şi de bunuri materiale;
împiedicarea extinderii incendiului la vecinătăţi;
prevenirea avariilor la construcţii şi instalaţii învecinate, în cazul prăbuşirii clădirii incendiate;
protecţia echipelor de intervenţie şi a serviciilor mobile de pompieri care acţionează pentru
stingerea incendiilor, evacuarea ocupanţilor şi a bunurilor materiale.
• Concretizarea cerinţelor utilizatorilor în ceea ce priveşte siguranţa la foc se va face funcţie de
situaţia concretă determinată de condiţiile specifice existente, corelată cu performanţele clădirii
referitoare la siguranţa la foc.
Condiţiile specifice existente, vizează atât evacuarea dificilă a persoanelor din clădirea spitalului
(bolnavi greu dcplasabili sau care nu se pot deplasa singuri) cât şi menţinerea Iară întrerupere a
activităţii blocului operator.
• Condiţiile performante specifice şi cuantificarea acestora, pentru fiecare caz concret, va fi
stabilit de către proiectantul de investiţie pe baza scenariilor de siguranţă la foc elaborate
conform reglementărilor de specialitate (conform Anexa V.3.).
OBSERVAŢIE
Densitatea sarcinii termice va fi calculată, de la caz la caz, funcţie de situaţia concretă, conform
prevederi STAS 10903/2.
V.3.1.3. Este interzisă folosirea sau depozitarea lichidelor şi gazelor combustibile în alte locuri
decât cele special amenajate şi fără respectarea măsurilor de prevenire şi stingere specifice
pentru cantităţi limitate.
I – II 30 20 600 400
DOCUMENTE CONEXE
Decret 2901977 Norme generale de protecţie împotriva incendiilor la proiectare şi realizarea
construcţiilor şi instalaţiilor
P 118 Norme tehnice de proiectare şi realizare a construcţiilor privin/d protecţia la acţiunea
focului
Ordin 381/1219 Norme generale de prevenire şi stingere a incendiilor HG 1994 completare la
NC1977
HG 51 1992 Privind unele măsuri pentru îmbunătăţirea activităţii de prevenire şi stingere a
incendiilor
Norme C 58 Norme tehnice privind ignifugarea materialelor combustibile din lemn şi textile
utilizate în construcţii
Normativ 1 5 Normativ pentru proiectarea şi executarea instalaţiilor de ventilare
Normativ I 6 Normativ pentru proiectarea şi executarea reţelelor şi instalaţiilor de utilizare a
gazelor naturale
Normativ 1 7 Normativ pentru proiectarea şi executarea instalaţiilor electrice la consumatori cu
tensiunea până la 1000 V.c.a şi 1500 V.c.c
Normativ 1 9 Normativ pentru priectarea şi executarea instalaţiilor sanitare
Normativ 113 Normativ pentru proiectarea şi executarea instalaţiilor de încălzire
Normativ I 18 Normativ pentru proiectarea şi executarea instalaţiilor de telecomunicaţii
Normativ I 20 Normativ privind proiectarea şi executarea instalaţiilor de protecţie contra
trăsnetului în construcţii
STAS 1478 Construcţii civile şi industriale. Alimentarea interioară cu apă. Prescripţii
fundamentale
STAS 6168 Măsuri de siguranţă contra incendiilor. Scări de intervenţie şi salvare
STAS 6647 Măsuri de siguranţă contra incendiilor. Elemente pentru protecţia golurilor
STAS 6793 Lucrări de zidărie. Coşuri, canale de fum pentru focare obişnuite la constructii
civile. Prescripţii generale.
STAS 8844 Măsuri de siguranţă contra incendiilor. Uşi batante pe scările de evacuare.
Prescripţii constructive împotriva trecerii fumului
STAS 297/1,2 Indicatoare de securitate. Culori şi forme. Condiţii generale
STAS 10903 Calculul sarcinii termice în construcţii
STAS 2965 Scări interioare în construcţii
STAS 3081 Utilaje de stins incendii. Cutii metalice pentru hidranţi interiori
STAS 4918 Utilaje de stins incendii. Stingator portativ cu raf şi CO2
STAS 9752 Utilaje de stins incendii. Stingator cu dioxid de carbon
V.4 IGIENA, SANATATEA OMENILOR, REFACEREA ŞI PROTECŢIA MEDIULUI
Cerinţa de igienă, sănătate şi protecţie a mediului implică conceperea şi realizarea spaţiilor
precum şi;a părţilor componente astfel încât şă nu fie periclitată sănătatea şi igiena ocupanţilor,
urmarinduse în acelaşi timp şi protecţia mediului înconjurător.
În cazul clădirilor spitaliceşti, această cerinţă este de importanţă vitală şi se asigură atât din faza
de proiectare cât şi din faza de exploatare a clădirii. Necesităţile utilizatorilor, în cazul acestei
grupe de cerinţe, se referă la:
OBSERVAŢIE:
/. Temperatura, în perioada de vară, poate fi mai mare de 26 °C (dar max. 2H SC) cu condiţia
creşterii vitezei aerului cu 0.275 m/s pentru I °C (dar max. 0.45 m/s)
2. Temperatura ambianta se considera stabila şi uniformă dacei valorile măsurate corespund
valorilor necesare spaţiului respectiv (conform V.4.(A).l.l.l. cu o abatere de max. I C. Se admite
in mod excepţional o abatere de max. 2 °C, dacă ponderea abaterilor nu depăşeşte 10% din
totalul măsurătorilor.
OBSERVAŢIE:
Se admit viteze ale aerului mai mari de 0.275 m/s dacă se impun tehnologic (sala de operaţie
curent laminar) dar max. 0.45 m/s.
OBSERVAŢIE:
Pentru afecţiunile speciale, condiţiile de microclimat trebui precizate prin tema de proiectare.
ANEXA VA.(A). 1.
DOCUMENTE CONEXE
STAS 1907/1,2 Calculul necesarului de căldură
STAS 6472/3 Calculul termotehnic al elementelor de construcţie ale clădirii
I5 Normativ pentru proiectarea şi executarea instalaţiilor de ventilare
Norme Protecţia muncii în sectorul sanitar
NP 200 Instrucţiuni tehnice provizorii pentru proiectarea la stabilitate termică a
elementelor de închidere a clădirilor
STAS 13.149 Fizica construcţiilor. Ambiante termice moderate. Determinarea indicilor
PMV şi PPD şi nivele de performanţă pentru ambiante
Documente Igiena, sănătatea şi mediul înconjurător
interpretative
CEE nov.93
V.4.(A).2. IGIENA AERULUI
Cerinţa privind igiena aerului implică asigurarea în spatiile spitaliceşti ai acelor parametri de
calitate ai aerului care favorizează vindecarea oamenilor bolnavi şi împiedică periclitarea stării
de sănătate a utilizatorilor unităţilor spitaliceşti de către eventualii agenţi poluanţi şi contaminaţi
purtaţi de aer, specifică activităţilor desfăşurate (germeni patogeni, particule de suspensie,
mirosuri dezagreabile, emanaţii nocive, contaminanţi radioactivi, etc).
In unităţile spitaliceşti natura activităţilor în anumite spaţii impune utilizarea de instalaţii de
ventilare şi respectiv climatizare, ca unică soluţie de asigurare a parametrilor de calitate ai
aerului consideraţi necesari
Prin alcătuire, caracteristici constructive, calitate a materialelor utilizate, dotare cu echipamente
de tratare a aerului şi cu aparatură de automatizare, prin performanţele funcţionale atribuite,
sistemele de ventilare climatizare vor corespunde cerinţelor de realizare în spaţiile servite a
nivelurilor impuse pentru parametrii de microclimat şi pentru lipsa germenilor patogeni şi/sau a
altor tipuri de nocivităţi, cu asigurarea unor circulaţii de aer controlate între spaţii, fără afectarea
în mod negativ peste limitele normate a calităţii aerului din mediul exterior şi în condiţii de
funcţionareexploatare cât mai economică.
încăperile cu specific strict spitalicesc se cuprind în 4 clase de încăperi determinate de
pretenţiile de asepsie care corespund naturii activităţilor cărora le sunt destinate: sunt stabilite
pentru fiecare clasă niveluri limită pentru concentraţia volumetrică de germeni (N) care indică
numărul de unităţi specifice de germeni la unitatea de volum (germ/m3).
conform tabel 1 (anexat la prezentul capitol V.4.(A).2.)
• clasa Ia N £ 10 germ/m3
• clasa IIa N £ 200 germ/m3
• clasa IIIa N £ 500 germ/m3
• clasa IVa N £ 500 germ/m3
MENŢIUNE:
In tabel sunt specificate clasele de asepsie în care se încadrează principalele compartimente
funcţionale ale unei unităţi spitaliceşti. Pentru funcţiuni ce nu sunt menţionate în tabel,
apartenenţa la una dintre cele 4 clase va fi specificată de beneficiar prin tema de proiectare.
In spaţiile cu pretenţii ridicate de asepsie clasa I şi II, se utilizează instalaţii de tratare a
aerului care funcţionează numai cu aer exterior, ca măsură considerată necesară împotriva
răspândirii şi dezvoltării infecţiilor intraspitaliceşti cu germeni aeropurtaţi: se consideră
posibilă utilizarea recirculării aerului la nivelul unei încăperi în cadrul unui sistem tip „curent
laminar" cu viteze de min.0.35 m/s cu filtrare fină la aspiraţia din încăpere şi cu filtrare
absolută în suprafaţa de introducere a aerului.
In spaţiile cu pretenţii mai scăzute de asepsie clasa IIIa, care utilizează sisteme de ventilare
climatizare, este permisă recircularea aerului fie la nivelul fiecărei încăperi prin unităţi locale
de climatizare, fie în comun pe grupe de încăperi, compatibile d.p.d.v. al funcţiunilor şi
exigenţelor, sei'vite fiind de cate un singur sistem centralizat; se vor asigura debitele minime
necesare de aer proaspăt şi celelalte cerinţe privitoare la condiţiile de igienă.
Igiena aemlui interior depinde în mod esenţial de controlarea circulaţiei aerului între spaţiile
unităţilor spitaliceşti; circulaţia aerului trebuie să aibă loc numai de la spaţii cu cerinţe mai
ridicate de asepsie spre cele cu cerinţe mai scăzute şi/sau cu pericol de poluarecontaminare
mai ridicat. In cazul utilizării de sisteme de ventilareclimatizare circulaţia aerului este dirijată
prin bilanţuri de debite de aer de introducere şi de evacuare reglate corespunzător şi prin
presiuni diferenţiale controlate între spaţii adiacente.
Sistemele de ventilare climatizare se dotează cu filtre de aer având sarcini precise în
ceea ce priveşte asigurarea nivelurilor de curăţenie a spaţiilor se/vite, dar şi a
interiorului instalaţiilor (tubulatura, echipamente de tratare aer, etc) sarcinile atribuite
filtrelor le determină performanţele funcţionale necesare şi locurile de amplasare în
cadrul instalaţiilor.
MENŢIUNE:
Menţinerea în permanenţă. în mod controlat, a condiţiilor de presiune diferenţială, pe ansamblul
spaţiilor serxite de instalaţiile de ventilare, necesită monitorizarea stărilor de colmatare a
filtrelor şi reglarea automată a caracteristicilor funcţionale (debit, presiune) ale unităţilor de
vehiculare a aerului, pentru menţinerea unor regimuri constante de debite de aer.
MENŢIUNE:
Aspectele legate de iluminatul de siguranţa al încăperilor sunt prezentate la cap.V.2.(A).
(Siguranţa circulaţiei pedestre).
OBSERVAŢIE:
In cazul construcţiilor spitaliceşti se recomandă ca toate încăperile în care au acces bolnavii
să beneficieze de lumină naturală.
Laboratoarele trebuie protejate împotriva razelor solare printro orientare corespunzătoare şi
prin elemente de umbrire, dar fără utilizarea sticlei colorate.
Coridoarele vor beneficia de lumină naturală directă (prin buzunare laterale) sau indirectă
(prin uşile încăperilor ce le mărginesc).
1 2 3 .4 5 6
1. încâperi iluminat 100 alb Măsuri pentru
. bolnavi; iluminat pentru 200 evitarea orbirii pacienţilor
lectură!
iluminat pentru 300
consultaţii
iluminat pentru 5
supraveghere 2
iluminat de veghe
. (orientare)
2. Salon pentrii iluminat general 300 alb Iluminat general în
sugari sau iluminat pentru 20 locurile de
nounăscuţi supraveghere îngrijire
iluminat pentru 300 sugari, min 1601 lx
consultaţie
3. Cabinete . iluminat general 500 alb de
pentru lux
consultaţii
tratamente
obişnuite
4. Cabinete iluminat general alb de După caz,
pentru pentru pregătire 500 lux comutabil sau
consultaţii şiiluminat general reglabil pentru
tratamente pentru perioada de obţinerea
speciale: investigaţie iluminării mai
pentru .urologie 50 reduse
investigaţii .rectoscopie 50
endoscopice .ginecologie 550
iluminat general
pentru pregătire
iluminat general
pentru pentru perioada de 500 alb,alb După caz,
investigaţii investigaţie de lux comutabil sau
oftalmologice .refractometrie 50 reglabil pentru
.schiascopie 50 obţinerea
.oftalmologie 50 iluminării mai
.oftalmometrie 50 reduse
pentru .perimetrie 5 alb, alb După caz,
investigaţii .adaptometrie 5 alb comutabil sau reglabil
Rontgen iluminat 500 alb pentru obţinerea iluminării
pentru general lucru 20 alb alb de lux mai reduse
consultaţii cu monitoare 500 Lampa scialiticâ cu
stomatologice iluminat 8000 500 posibilităţi de reglare a
pentru .iluminat iluminării şi direcţionării
consultaţii cavitate luminii
dermatologice bucală Ra.90
.iluminatul
câmpului
înconjurător
iluminat
general
DOCUMENTE CONEXE
STAS 8313 Iluminatul în clădiri şi în spatii exterioare, la clădiri civile şi industriale
STAS 6221 Iluminatul natural al încăperilor la clădiri civile şi industriale
STAS 6646/1 Iluminatul artificial. Condiţii generale pentru iluminat în clădiri civile
STAS 6646/3 Iluminatul artificial. Condiţii speciale pentru iluminat în clădiri civile
PE 136 Normativ pentru folosirea energiei electrice la iluminatul artificial în utilizări
casnice
Documente Igiena, sănătatea şi mediul înconjurător interpretative
CEEnov.93
Norme Protecţia muncii în sectorul sanitar
V.4.(A).5.IGIENA AUDITIVĂ
Cerinţa privind igiena auditivă se referă la conceperea şi realizarea spaţiilor interioare ale
spitalelor astfel încât zgomotul perturbator perceput de utilizatori să fie menţinut la un nivel ce
nu le poate afecta sănătatea.
Igiena auditivă se referă la condiţiile interioare de zgomot, respectiv la ambianţa acustică
interioară.
Performanţele corespunzătoare asigurării ambianţei acustice interioare, sunt tratate la cap.V.6.
„Protecţia împotriva zgomotului".
OBSERVAŢIE
Verificarea îndpliniriicondiţiilor de calitate a potabilitaţii apei se face de catre centrele de,
medicină preventivă.
ATENŢIE!
Nu se admite utilizarea apei nepotabile in spitale
ANEXA V.4.(B
DOCUMENTE CONEXE
STAS 6322 Apa potabila
Determinarea culorii.
STAS 6323 Apa potabilă.
Determinarea turbidităţii.
STAS 6324 Apa potabilă.
Determinarea temperaturii, mirosului şi gustului.
STAS 6325 Apa potabilă.
Determinarea PHului.
STAS 6329 Apa potabilă.
Analiza biologică.
STAS 3001 Apa. Analiza bacteriologică.
STAS 1342 Apa potabilă.
STAS 3026 Apa potabilă.
Determinarea durităţii.
STAS 3002 Apa potabilă.
Determinarea substanţelor organice.
STAS 12650 Apa potabilă.
Determinarea conţinutului de pesticide.
Documente Igiena, sănătatea şi mediul înconjurător.
interpretative
CEEnov.93
Norme Protecţia muncii în sectorul sanitar.
V.4.(C). ICIENA EVACUĂRII RE/JDURILOR LICHIDE
Cerinţa privind igiena evacuării rezidtirilor lichide, implică asigurarea unui sistem corespunzător
de eliminare a acestora astfel încât să nu prezinte surse potenţiale de contaminare a mediului, să
nu emită mirosuri dezagreabile, să nu prezinte posibilitatea scurgerilor exterioare şi să nu
prezinte riscul de contact cu sistemul de alimentare cu apă.
Rezidurile lichide din spitale sunt:
apele uzate menajere obişnuite (de la grupurile sanitare)cap.III.5.1.5.1.
apele uzate menajere cu nisip, pământ şi grăsimi (de la spălătorii si bucătării)
cap.111.5.1.5.2.
apele uzate radioactive (de la laboratoarele de medicină nucleară)
cap.lll.5.1.8.
apele contaminate cu agenţi patogeni (din secţii de boli infecţioase şi
laboratoare de bacteriologic).
apele pluviale cap.lll.5.1.6.
OBSERVAŢIE:
Având in vedere ca până la ora actuală nu există reglementări specifice cu privire la evacuarea
rezidurifor solide din unităţile spitaliceşti, se recomandă ca în etapa de proiectare a unui spital,
proiectantul să consulte Ministerul Sănătăţii, prin experţii acreditaţi, asupra recomandărilor
existente pe plan mondial la data proiectăr
DOCUMENTE CONEXE
Legea 137/95 Legea protecţiei mediului
Legea 5/1989 Legea privind protecţia şi asigurarea calităţii apelor
Legea 3/1978 Legea privind asigurarea sănătăţii populaţiei
Decret 466/1979 Decret privind regimul produselor şi substanţelor toxice
Decret 414/1979 Decret privind stabilirea valorilor limită admisibile ale principalelor
substanţe poluante din apele uzate.
Ordinul Condiţii tehnice privind protecţia atmosferei
462/1993
STAS 10574 Aer din zonele protejate. Condiţii de calitate.
STAS 10331 Puritatea aerului. Principii şi reguli generale de supraveghere a calităţii aerului.
STAS 10194 Puritatea aerului. Determinarea conţinutului de bioxid de sulf.
STAS 10329 Puritatea aerului. Determinarea bioxidului de azot.
V5. IZOLAREA TERMICĂ, IZOLAREA HIDROFUGĂ SI ECONOMIA DE ENERGIE
Cerinţa privind izolarea termică, izolarea hidrofuga si economia de energie se refera la
asigurarea unei conformari; generale şi de detaliu a CLADIRII, astfel incât consumul energetic să
poată fi limitat, in condiţiile obţinerii unui confort termic minim admisibil.
18 0 C 60% 4 3 2
0
22 C 50% 6 4,.5 3
în care:
a=pereţi exteriori
b=planşeu de la ultimul nivel
c=planşeu de peste subsol
d=soclu
e=elemente vitrate
V.5.3.2. Necesarul specific global de căldură pentru încălzire al clădirii „G" trebuie
să fie inferior valorii corespunzătoare de referinţă „Gl ref." [W/m3K]
în care:
Gtimi are semnificaţia de mai sus
N toi numărul de grade zile; se determină funcţie de temperatura exterioară de
începere/sfârşire a perioadei de încălzire (t,(i) şi de temperatura interioară medie pentru
încălzire (timi)
V volumul construit la care se referă G şi Qi.an
constituie o sumă de consumuri specifice (timv, tov, nv, η rv) diverselor aplicaţii, în
care:
Lptimv debit de aer proaspăt pentru tipul de aplicaţie (m3/h)
N tov număr de grade zile pentru temperaturi exterioare de începere/sfărşire ;
consumului (tov) şi temperatura interioară medie în respectiva aplicaţie (timv).
nv durata zilnică de funcţionare în respectiva aplicaţie [h/zi]
dv durata de funcţionare în perioada de încălzire [%]
η rv
eficienţa recuperării de căldură utilizate.
V.5.3.5. Consumul anual global de energie pentru umidificare
constituie o sumă de consumuri specifice (tjmv, tov, nv, η rv) diverselor aplicaţii cu
umiditate controlată, în care semnificaţiile sunt cele anterioare pentru aplicaţiile în
cauză; ηr1 randamentul recuperării căldurii latente (dacă este cazul).
V.5.3.6. Consumul anual global de energie pentru
răcire dezumidificare
V.5.3.7. Consumul anual global de căldură pentru preparare apă caldă menajeră
Qacm.an ≈ 3500P până la 7000P [KWh/an] funcţie de tipul, structura şi dotarea spitalului, valorile
mari corespund spitalelor ce au consumuri specifice ridicate de a.c.m. (secţii de chirurgie,
obstetrică, boli nervoase, etc). în care
P=număr de paturi de spitalizare.
OBSERVAŢII:
Consumurile de căldură .sunt calculate la instalaţiile de utilizare.
Spitalele fiind mari consumatoare de energie, prin proiectarea si exploatarea instalaţiilor
termice se impun măsuri de limitare a consumurilor energetice care In principal se referă la:
•eficienţa sistemelor adoptate si performanţele energetice ale elementelor utilizate (randamente,
consumuri specifice etc).
•măsuri de recuperare a energiei si utilizarea acesteia ca sursă secundară de căldură cum ar fi
recuperarea de energie termică din gazele arse provenite de la centrala termică, recuperarea
unei părţi din căldura aerului de evacuare din instalaţiile de ventilare, producerea aburului de
joasă presiune din condensul de medie presiune, utilizarea condensului provenit din instalaţia de
abur pentru prelncălzirea apei de adaos sau prepararea apei calde de consum.
•introducerea circuitelor separate de încălzire pe zone ce beneficiază de acelaşi regim termic,
sistem de cedare a căldurii şi programe de funcţionare.
•sporirea gradului de automatizare al instalaţiilor atunci când acestea contribuie efectiv la
realizarea economiei de energie în exploatare, corelat cu aplicarea unor regimuri economice de
exploatare funcţie de condiţiile climatice, categoria clădirii spitaliceşti, felul ocupării, programe
de lucru etc.
•izolarea termică a conductelor pentru diverşi agenţi termici şi a canalelor de aer cald şi rece.
•utilizarea în măsura posibilităţilor a surselor neconvenţionale de căldură.
•contorizarea energiei termice.
ANEXA V.5.
DOCUMENTE CONEXE
STAS 6472/2 Fizica construcţiilor. Higrotcrmice. Parametri climatici exteriori.
STAS 6472/3 Fizica construcţiilor. Termotehnica. Calculul termotehnic al elementelor de
construcţie ale clădirii.
STAS 6472/4 Fizica construcţiilor. Termotehnica. Comportarea elementelor de construcţie la
difuzia vaporilor de apă. Prescripţii de calcul.
STAS 6472/6 Fizica construcţiilor higrotennică a elementelor de construcţii cu punţi termice.
STAS 6472/7 Fizica construcţiilor. Termotehnica. Calculul permeabilităţii la aer a clementelor
şi materialelor de construcţii.
STAS 4389 Instalaţii de încălzire. Numărul anual de gradezilc.
STAS 9791 Rosturi la faţadele clădirilor executate cu panourimari prefabricate. Clasificare,
tehnologie şi principii generale de proiectare.
NP 200 Instrucţiuni tehnice pentru proiectare la stabilitate termică, a elementelor de
închidere a cădirilor.
Prescripţii Normativ pentru calculul coeficientului global de izolare termică
tehnice în la clădiri cu altă destinaţie decât cea de locuit
curs de
editare
(INCERC)
C 107 Normativ pentru proiectarea şi executarea lucrărilor de izolaţii termice
C112 Normativ pentru proiectarea şi executarea hidroizolaţiilor din materiale
bituminoase la lucrările de construcţii.
STAS 6472/10 Fizica construcţiilor. Termotehnica. Transferul terrhic la contactul cu
pardoseala. Clasificare şi metodă de determinare.
STAS 13149 Fizica construcţiilor. Ambiante termice moderate. Determinarea indicilor PMV;
PPD şi nivele de performanţă pentru ambiante.
STAS 1907/1 Instalaţii de încălzire. Calculul necesarului de căldură. Prescripţii
de calcul. Reglementări Normativ privind igiena compoziţiei aerului la clădiri cu diverse în curs
de destinaţii în regim de iarnăvară. editare (INCERC)
P68 Normativ privind gradul de protecţie termică a clădirilor şi de reducere a
consumului de energie pentru încălzire.
Documente Economia de energic şi izolare termică.
interpretative
CEE nov. 1993
V.6. PROTECŢIA ÎMPOTRIVA ZGOMOTULUI
Cerinţa privind protecţia împotriva zgomotului implică conformarea spaţiilor, respectiv a
elementelor lor delimitatoare astfel încât zgomotul provenit din exteriorul clădirii sau din
camerele alăturate perceput de către ocupanţii clădirii, să se păstreze la un nivel corespunzător
condiţiilor în care sănătatea acestora să nu fie periclitată, asigurânduse totodată în interiorul
spaţiilor o ambianţă acustică minim acceptabilă.
V.6.1.1. Nivel de zgomot echivalent interior (limite admisibile) datorat unor surse de
zgomot exterioare unităţilor funcţionale.
• 30 dB(A)±5 dB(A) în plus ziua
în minus noaptea
MENŢIUNE:
In cazul spaţiilor ce necesită instalaţii de ventilare şi/sau climatizare (tratarea aerului) se
admite ca nivelul de zgomot interior să fie depăşit cu incă max. 5 unităţi faţă de cel menţionat
mai sus (a se vedea Tab. 1 cap. V.4.(A).2.