Sunteți pe pagina 1din 213

MINISTERUL LUCRĂRILOR PUBLICE ŞIAMENAJĂRIITERITORIULUI

ORDIN Nr.4/N din: 22.01.1997

Având învedere:
Avizele Consiliului TehnicoŞtiinţific nr. 341/96;342/96; 343/96,
In temeiul H.G. nr.
456/1994privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Lucrărilor
Publice şi Amenajării Teritoriului,
In conformitate cu Hotărârea Parlamentului nr. 12/1996 şi a Decretului
nr. 591/1996,
Ministrul Lucrărilor Publice şi Amenajării Teritoriului emite următorul

ORDIN

Art. 1 Se aprobă "Normativ privindproiectarea şi


verificarea construcţiilor spitaliceşti şi a instalaţiilor" Indicativ NP01597

Art.2 Reglementările de la art.


1intră învigoare ladata publicăriiînBuletinulConstrucţiilor.

Art. 3 Direcţia Programe de Cercetare şi Reglementări Tehnice va aduce


la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

MINISTRU
NICOLAE NOICA
MINISTERUL LUCRĂRILOR PUBLICE ŞI AMENAJĂRII TERITORIULUI

DIRECŢIA COORDONARE CERCETARE ŞTIINŢIFICĂ ŞI REGLEMENT


ĂRI TEHNICE PENTRU CONSTRUCŢII

PROIECTAREA ŞI VERIFICAREA CONSTRUCŢIILOR


SPITALICEŞTI ŞIA INSTALAŢIILOR
NORMATI AFERENTE ACESTORA
V
privind

DE PROIECTARE, CERCETARE ŞI TEHNICĂ DE CALCUL SI


Elaborat de CONSTRUCŢII IPCT S.A. BUCUREŞTI
: În colaborare cu: ISTITUTUL DE PROIECTĂRI CARPAŢI R.A.
JSTITUTUL

IPCT SA

ECTOR GENERAL ing.Şerban Stănescu


D DIRECTORGENERAL ADJUNCT dr.ing.DanCăpăţ
I ână
R ŞEF DEPARTAMENT ARHITECTURĂ dr.arh.Ştefa
n BIL LUCRARE arh.Ioana Atanasescu

B
a
r CARPATI PROIECT RA DIRECTOR
t ing.Mihai Mihalache RESPONSABILI LUCRARE arh.Silvia Măldăres
h cu
o ing.Ra
n du Măldărescu Avizat de:CTSMLPAT

R DIRECŢIA DE COORDONARE,
E CERCETARE ŞTIINŢIFICĂ ŞI REGLEMENTĂRI
S TEHNICE PENTRU CONSTRUCŢII
P
O DIRECTOR ing.Octavian Mănoiu
N RESPONSABIL TEMĂ arh.Doroteia Cocheci
S CUP
A RINS VOLUMUL I

I. GENERALITĂŢI
1.1. Obiect
1.2. Domeniu de aplicare şi condiţii de utilizare

II. CADRUL LEGISLATIV


privind proiectarea, realizarea siexploatarea
clădirilor spitaliceşti

II.1. Cadrul general

Anexa IIa Documente conexe

III. CONDIŢII FUNCŢIONALE ŞI DETEHNOLOGIE MEDICALA


pentru proiectarea construcţiilor si instalaţiilor

III.1. Date generale, tipuri de spitale, date


tematice debază
III.2. Organizarea funcţională şigenerală
III3. Prezentarea cerinţelor funcţionale tehnologice pentru
principalele compartimente şi servicii
III.4. Instalaţii electrice
III.5. Instalaţiide alimentarecu apă şi canalizare
III.6. Instalaţiide ventilare şi tratarea aerului
III.7. Instalaţii termice
III.8. Instalaţii frigorifice
III.9. Instalaţii degazenaturale şifluidemedicinale
III.10. Instalaţii de colectare şitratare deşeurisolide

IV. CRITERII FUNCŢIONAL URBANISTICE


privind amplasarea clădirilor spitaliceşti
IV. 1. Dimensionareaşi forma terenului
IV.2. Caracteristici geofizice ale terenului
IV.3. Condiţiide microclimat înzona amplasamentului
IV.4. Amplasarea spitalelor în cadrul localităţilor
IV.5. Criterii de organizare funcţionalurbanistică a incintei
sau a platformei spitaliceşti
ANEXE GENERALE

AI. Scheme funcţionale privind principalelecompartimente şi sectoare AI


I. Condiţii privind derulareaprocesului de proiectare, realizarea şi exploa
tarea construcţiilor spitaliceşti
AII.l. Considerente generale AII.2. Derulareaprocesului deproiectare AI 1.3. Realiz
arealucrărilor de construcţiişi instalaţii AII.4. Exploatarea clădirilor spitaliceşti

Anexa AII.2.a. Listaavizelor şi acordurilor ce trebuie obţinute de in


vestitor (beneficiar de folosinţă) pe parcursul
elaborării proiectului
NORMATIV DE PROIECTARE A CLĂDIRILOR
SPITALICEŞTI INDICATIV NPO1597

I GENERALITĂŢI

I.1OBIECT

I1.1
Prezentul normativ stabileşteprincipiide concepţie pentruproiectarea clădirilor
spitaliceşti inclusiva incintelor şi terenurilor aferente (cap.II şiIV), precum
şi valorile parametrilor cedefinesc exigenţele
utilizatorilor, în conformitate cuprevederile Legii 10/1995. (cap.V).

I.1.2. Prezentul normativreprezintă în principal unghid pentruuzulproiectanţilorde


spitale, având în vedere complexitatea deosebită
a acestorprograme datorată înprincipal: echipamentelor şi tehnologiilor ce
se utilizează în diagnosticul şi tratamentul
medical, acestea impunând performanţe superioare clădirilor în care se amplasea
ză; vulnerabilităţii deosebite a principalilorutilizatori ai clădirii, bolnavii, cu capaci
tăţi fizice şi psihice diminuate, mai expuşidiferitelor riscuri
ce survin în exploatarea clădirilor şi instalaţiilor; cerinţei
specifice unităţilor sanitare de
ase menţine în funcţiune, la parametri adecvaţi asigurării asistenţei medicale înal
t calificate şi eficiente, inclusiv în caz de calamitate sau dezastru.
1.1.3. Prezenta reglementare stabileşte condiţiile minimede calitate, coresp
unzătoare clădirilor spitaliceşti (indiferent de profilul şi capacitatea
acestora), ce trebuie
realizate şi menţinute, la aceiaşi parametri,pe întreaga durată de existenţă
a construcţiei.

I .2. DOMENIU DE APLICARE ŞI CONDIŢII DE UTILIZARE

I.2.1
Prevederile prezentei reglementări se vor aplica laproiectarea clădirilorspitaliceşti
noi, şi după caz la modernizarea, reamenajarea, consolidarea sau
repararea clădirilor existente.

I.2.2. Prevederileprezentului normativ sevorutilizade către: organismele de admin


istraţie teritorială precum şi alte persoane fizice sau juridice care
iniţiază investiţii în domeniul sănătăţii (cap.II şi cap.IV); verificatorii de proiecte şi
experţi autorizaţi în conformitate cu Legea 10/1995 (cap.V);

Elaborat de:
INST. DE PROIECTARE CERCETARE ŞI TEHNICA DE CALCULÎN CONSTRUCŢII

Aprobat de:
MINISTRUL LUCRĂRILOR PUBLICE ŞI
AMENAJĂRII TERITORIULUI
cu ordinul nr.4/Ndin 22.01.97

elaboratorii studiilorde fundamentare ale planurilorde amenajare a


teritoriului, ale Planurilor
Urbanistice Generale şi Zonale (PUG, PUZ) ale regulamentelordeurbanism genera
le şi locale, referitor la specificul funcţional
şi condiţiile de amplasare a construcţiilor spitaliceşti (cap.IV) şi cap.V); -
elaboratorii studiilordeprefezabilitate sau
alestudiilorpreliminare pentru întocmirea temelorde proiectare şi a temelorde teh
nologie medicală (cap.III şicap.IV); persoane fizice
şi juridice angajate princontracte de consultanţă tehnică de către investitori sau
antreprenorii executanţi ai lucrărilor (cap.III şi cap.IV).
I.2.3. Prin prezentul normativ sunt reglementate condiţii de calitate admisibile (ni
veluri de performanţă conf.cap.V) corespunzătoare categoriei de importanţă „C".
Proiectantul, la solicitarea beneficiarului, poate adopta alte valori ale parametrilor
corespunzători cerinţelor utilizatorilor,
dar în nici un caz inferioare celorprevăzute prin prezentul normativ.
I.2.4. La proiectareauneiclădiri spitaliceşti se vor respecta,pe lângăprevederile pr
ezentului normativ, toate reglementările tehnice specifice domeniului, în vigoare
la acea dată.
II. CADRUL LEGISLATIV PRIVIND PROIECTAREA, REALIZAREA ŞI
EXPLOATAREA CONSTRUCŢIILOR SPITALICEŞTI
II.1CADRUL GENERAL

II.l.l. Construcţiile spitaliceşti sunt lucrări de utilitate publică şi, în conformitate cu


legislaţia, privind
asigurarea sănătăţii populaţiei, sunt unităţi componente ale reţelei naţionale şi te
ritoriale de asistenţă medicală.

II.1 .2. Organizarea spitalelor (capacitate,


profil medical, structura serviciilor componente), indiferent de natura fondurilor
de finanţare a investiţiei sau formade proprietate, se face în
conformitate cu prevederile legale privind organizarea reţelei teritoriale a
serviciilor medicale sau cu Ordine ale Ministerului Sănătăţii, emise în temeiul
prerogativelor sale.

II. 1.3. Realizareaspitalelorse poate face prin finanţaredin:


a. fonduri publice (dela bugetulde stat, bugetele locale, fonduri special
constituite prin lege în afara acestorbugete),
b. credite garantate sau contractate de stat,
c. fonduri private (de la persoane fizice sau juridice),
d. fonduri mixte (publice + private).Construcţiile spitaliceşti realizate,
integral sau parţial, din fonduri publice şi/sau credite
garantate de stat, urmează regimul investiţiilorpublice conform cu
Ordonanţa Guvernului
nr. 12/1993 şi se supun reglementărilordin Legea Finanţelor Publice 72/1996privi
nd aprobarea investiţiilor.
II. 1.4. Executarea construcţiilor spitaliceşti se autorizează
de către administraţia locală în temeiul Legii
10/1995, indiferent de natura fondurilordincare se finanţează acestea.
II. 1.5. Realizarea construcţiilor spitaliceşti şi exoploatarea lor se
vor face în conformitate cu
prevederile Legii 10/1995privind calitatea în construcţii.
II. 1.6. Amplasarea spitalelor se poateface pe terenuri aparţinând domeniului pu
blic, domeniu privat al statului sau aunităţior administrativ-
teritoriale, saupe terenuri proprietate privată a persoanelor fizice sau
juridice, curespectarea prevederilor
legale ce reglementează utilizarea, concesionarea sau
exproprierea acestora (Legea 80/1994,• Legea 33/1994, Legea 18/1990 etc).
II. 1.7. Proiectarea construcţiilor
spitaliceşti finanţate, integral sau în completare,de la bugetul de
stat,de la bugetele
locale, din fonduri special construite prinlege în afara acestorbugete,din
credite externe garantate sau contractate de stat se adjudecă prinlicitaţie publică
în condiţiile stabilite de Ord. Guv. nr. 12/1993, de Ordinul comun al Ministerului Fi
nanţelor(MF) si al Ministerului Lucrărilor Publice şi Amenajării Teritoriului (MLPAT)
nr.l743/69/N/1996.
II. 1.8. Proiectarea construcţiilor spitaliceşti (clădiri + instalaţii), indiferent dacă
acestea se finanţează dinfonduripublice
sau private, se va face de către proiectanţi specialişti (arhitecţi si ingineri) cu
competenţă tehnică şi experienţă îndomeniul proiectării de spitale şi
în domeniul tehnologiilor complexe implicate de asistenţa medicală modernă.
MENŢIUNE

Pentru condiţii privindderularea procesuluide proiectare, realizarea, precum şi


exploatarea construcţiilor spitaliceşti, se va consulta Anexa generală AII.

ANEXA IIa
DOCUMENTE CONEXE

Legea 10/1995 privind calitateaîn construcţii Legea 3/1978 -


privind asigurarea sănătăţii populaţiei Legea 72/1996 -
privind finanţele publice Legea 50/1991 privind autorizarea executării
construcţiilor Legea 18/1991 privind fondul funciar Legea 33/1992 -
privind exproprierea pentru cauzede utilitate publică Legea 83/1994 -
pentru aprobarea unorordonanţe aleGuvernului emise în baza Legii 58/1993
Legea 137/1995 privindprotecţia mediului HG 592/1993 pentru aprobarea
Regulamentului privind
procedurile de organizare a licitaţiilor, prezentarea ofertelor şi adjudecarea invest
iţiilorpublice HG 727/1993 pentru aprobarea Regulamentului privind
procedurile de organizare a licitaţiilor, prezentarea ofertelor şi adjudecarea proie
ctării investiţiilorpublice HG 112/1993 privind componenţa, organizarea şi
funcţionarea Consiliului Interministerial de avizare a lucrărilorpublice
de interes naţional şi locuinţelor sociale HG 376/1994 -
privind metodologiade elaborare a devizului generalpentru
obiectivele de investiţii HG 925/1995 -
pentru aprobareaRegulamentului de verificare şi expertizare tehnică de calitate a
proiectelor, a execuţiei lucrărilor şi a construcţiilor HG 525/1996 -
pentru aprobarea Regulamentuluigeneral de urbanism Ordonanţa Guv. 12/1993 -
privind achiziţiile de bunuri şiinvestiţii publice Ordin91/1991 MLPAT -
pentru aprobarea formularelor, aprocedurilorde autorizare şi a
conţinutuluidocumentaţiilorprevăzute de Legea 50/1991 OrdinMAPPM 125/1996 -
pentruaprobarea Procedurii de reglementare a activităţilor economice
şi sociale cu impact asupramediului înconjurător OrdincomunMF-
MLPAT . 1743/69/N/1996 pentru aprobarea Normelor metodologice privind
conţinutul cadru alproiectelor pe faze de proiectare , al documentelorde
licitaţie, al ofertelor şi al contractelorpentru execuţia investiţiilor Legea 125/1996
pentru modificarea şicompletarea Legii nr.50/1991privind autorizarea executării
construcţiilor şi unele măsuri pentru realizarea locuinţelor Legea 90/1996 Legea
protecţiei muncii
III. CONDIŢII FUNCŢIONALE ŞI DE TEHNOLOGIE MEDICALĂ PENTR
U PROIECTAREA CONSTRUCŢIILOR ŞI INSTALAŢIILOR

III.l. DATE GENERALE, TIPURI DESPITALE, DATE TEMATICE DE BAZĂ

III. 1.1. În organizarea sistemului de ocrotire a sănătăţii, SPITALUL


este unitatea de bază, care
asigură asistenţa medicală completă sau de specialitate, preventivă, curativă
şi de recuperare
pentru bolnavii internaţi şi ambulatori de pe teritoriul arondat
.

III. 1.2. Unităţile spitaliceşti care constituie baza reţelei teritoriale sunt:
spitale generale ce cuprind cel puţin cele 4
specialităţi medicale de boli principale: boli
interne, chirurgie, pediatrie, obstetrică-
ginecologie. In funcţie de teritoriul arondat spitalele
generale pot fi : comunale, orăşeneşti,
municipale, judeţene.

OBSERVAŢIE: Spitalele comunale mici pot avea numai


3 specialităţi medicale (fără chirurgie), cazurile chirurgicale urmând
a fi rezolvate în localitate urbană cea mai apropiată.
spitale de specialitate ce asigură asistenţa medicală într-
una din specialităţile medicale principale sau într-
unui ori două profiluri medicale înrudite, derivate din acestea. De ex.: spitale de
chirurgie cardiovasculară, de traumatologie şi chirurgie
reparatorie,de neurochirurgie (derivate din specialitatea chirurgie) sau spitale de
endocrinologie, de oncologie, deboli infecţioase
(derivate dinspecialitatea boli interne) ş.a.m.d..

OBSERVAŢIE: Spitalele diversificate pe specialităţi sau profiluri medicale apar ca


necesare în oraşele mari. Pentru unele specialităţi sau
profiluri se recomandă instituirea de spitale de specialitate
şi în spitalele mici sau mijlocii. De ex.: spitale de pediatrie sau maternităţi (datori
tă vulnerabilităţii mai mari a pacienţilor şi/sau specificităţii
actului medical), spitale de boli infecţioase (datorită riscului de
contaminare), spitale de psihiatrie sau alte boli cronice (datorita
duratei mari de spitalizare).

III. 1.3. Specialităţile medicale principale sau


profilurile medicale derivate constituie secţii medicale încadrul spitalului; acestea
împreună cu serviciile specializate de diagnostic şi tratament alcătuiesc structura
medicală a unui spital. Sunt peste 20 deprofiluri medicale relativ
autonome (cu tendinţă de diversificare şi specializare continuă), care pot
intra distinct, ca secţii, în structura unui spital general, sau pot defini profilul
şi structura unui spitalde specialitate. în funcţie de structura medicală stabilită
(rezultată ca urmare ă necesităţilordin teritoriu) şi
de dezvoltarea preconizată pentru serviciile dediagnostictratament (ca amploare,
diversitate şi nivel de echipare cu aparatură medicală), spitalele
teritoriale (atât cele generale cât mai alescele de specialitate)
vor prezenta diferenţe notabile între ele.
III. 1.4. Spitalele de reţea care cuprind şi funcţiuni de
învăţământ medical sunt denumite spitale clinice şisunt diferenţiate
Ia rândul lor în: spitale clinice generale (spitale universitare), spitale clinice
de specialitate.

OBSERVAŢIE: Spitalele clinice se amplasează de regulă iu


oraşele în care există instituţii de învăţământ superior medical.
III.15. Unităţile medicale complexe organizate la nivel regional sau
naţional care, pe lângă asistenţa medicală propriuzisă şi
învăţământul de specialitate, integrează şi funcţiuni de cercetare ştiinţifică
sau primesc atribuţii de for
metodologic pentru anumite profiluri medicale sunt:
institutele medica
le, centrele
medicale.
Deşi aceste unităţi nu sunt încadrate în categoria spitalelor propriu-
zise, ele au în componenţa lor secţii medicale şi servicii de diagnostic-
tratament organizate dupăsistemul unităţilor spitaliceşti.

III.l.6. O categorie aparte de unităţi de asistenţă medicală,


ce prezintă asemănări de structura medicală cu spitalele (iară a intra însă în cate
goria acestora din punct
de vedere al organizării reţelei sanitare), o constituie preventoriile
şi sanatoriile. Preventoriile sunt unităţi medicale ce acordă asistenţă
specializată pentru prevenirea îmbolnăvirii persoanelor care prezintă
acest risc. Sanatoriile
sunt unităţile ce asigură asistenţă medicală complementară
(în fază de convalescenţă şirecuperare)pacienţilor care auîncheiat ciclul
principal de tratament. Preventoriile şi
sanatoriile se organizează pe profiluri medicale, separat pentru adulţi şi copii. Am
plasarea preventoriilor şi sanatoriilor se
face în afara aglomerărilorurbane, în zone geoclimatice cu
proprietăţi curative sau înstaţiuni balneare.

III.l.7. în funcţie de capacitatea de spitalizare (numărde paturi), spitalele


sunt clasificate după
cumurmează:
a.spitale mici (150350paturi pentru spitale generale,
100200 paturi pentru spitale de specialitate)

b.spitale mijlocii (400600paturi pentru


spitale generale, 250-
400 paturi pentru spitale de specialitate)
c.spitale mari (7001000paturi
pentru spitale generale, 500-
700 paturi pentru spitale de specialitate d.-
spitale foarte mari (peste 1100paturi -
de regulă sunt spitale generale).

OBSER VA ŢIE: In ceea ce priveşte capacitatea optimă a


spitalelor, specialiştii în domeniu apreciază că: spitalele de capacitate
mijlocie sunt cele mai eficiente din punct de vedere al gestiunii, mai
uşor de administrat, mai apte să ofere servicii medicale de calitate,
mai puţin stressante pentru pacienţi; spitalele foarte mari se justifică
numai în cazul marilor aglomerări urbane sau în
cazul clinicilor universitare, unde apare necesitatea concentrării
unei game cât mai largi de profiluri medicale; -
spitalele mici sunt cele mai potrivite pentru a realiza o distribuţie echilibrată în
teritoriu a serviciilor medicale de bază.

III. 1.8. În funcţie de rangul deţinut în reţeauasanitară


teritorială, spitalul poateavea în subordine
o serie
de unităţi de servicii si prestaţii medicale,cum ar fi: dispensar şipoliclinică
teritorială, de întreprindere sau şcolară, centru stomatologic, centrude
recoltare şi conservare sânge, staţie de salvare, centrul teritorial
de service şi reparaţii pentru aparatură medicală, locuinţe de serviciu pentru
personalul medical etc. Atunci când aceste unităţi se amplasează în
incinta spitalului se impune o tratare diferenţiată a circuitelor şi
acceselor. Unităţile de servicii şi prestaţii medicale, altele decât spitalul propriu-
zis, dar amplasate în aceiaşi incintă, vor fi denumite în text ..funcţiuni asociate".

III. 1.9.
Tipulde organizare funcţională a unui spital, aria de
sfăşurată şi costul de finanţare vor
depinde direct de următoarele date tematice de baz
ă: capacitate (numărde paturi), structura paturilor(n
umăr de secţii şi profilul medical al acestora), -
structura serviciilordediagnostic şi tratament (nomi
nalizare, capacitate, nivel de echipare
tehnicomedicală), structura funcţiunilor asociate (după caz)
, natura
atribuţiilor în sistemul de învăţământ medical (după caz), -
tipulde servicii oferite
pacienţilor ambulatorii şi amploarea acestora, -
sistemul de asigurare al
asistenţei medicale la domiciliu (după caz),
condiţiile de amplasare (caracteristicile
terenului, reglementările urbanistice, modul de organizare al utilităţilor).

Principalele elemente fixate prinacest pachet de


informaţii iniţiale alcătuiesc temacadru pentru stabilirea
conceptului general de organizare a ansamblului de funcţiuni, pentru definirea,
structurarea şi
dimensionarea fiecăruia dinsectoarele şi compartimentele componente ale spital
ului (tema de proiectare propriuzisă), pentru
estimarea globală a necesarului de echipamente şi utilităţi.

III.2. ORGANIZAREA FUNCŢIONALĂ GENERALĂ

III.2.1. Factori care determină alcătuirea compartimentelor şi sectoar


elor funcţionale şi interrelaţionarea lor reciprocă

Organizarea spaţialfuncţională a spitalelor în ansamblu, ca şicea a fiecăruia


din sectoarele şi
compartimentele componente, se face ţinând seama de:
categoriile de utilizatori,
specificul activităţilor,
condiţionări tehnologice impuse de aparatura medicală şi echipamentele (instalaţ
iile)
utilizate,
criterii de igienă şi asepsie.

III.2.1.1. Principalele categorii de utilizatori sunt:


a.pacienţii spitalizaţi -
ambulatorigravitatea afecţiunii, risc de contaminarepentru restul
utilizatorilor)

b.personalul medical (se diferenţiază după atribuţiuni încadrul procesului


medical) c-
personalul paramedical (desfăşoară activităţi complementare procesului
medical
şi se diferenţiază după naturaactivităţilor: tehnice, gospodăreşti, adminis
trative etc.)
d. însoţitori (persoane
din familia bolnavului care se internează odată cu acesta) e. aparţinători si
vizitatori (membrii
ai familiei bolnavului sau alte categorii de persoane care intră în relaţie cu bol
navii sau cupersonalul medical şi paramedical)
f. Studenţi, cursanţi la spitale clinice şi institute medicale
g. personal de cercetare la institute şi centre medicale Pentru
fiecare categorie de utilizatori trebuie asigurate: spaţiile necesare, -
condiţiile adecvate de microclimat şi igienă, protecţia corespunzătoare
faţă dediverse riscuri la care sunt expuşi pe timpul staţionării sau desfăşurării
de activităţi în incinta şi clădirile spitalului.

III.2.1.2. Principalele tipuri de activităţi sunt: medicale (consultaţii, investigaţii, tr


atamente, acestea diferenţiate la rândul
lor după natura procedurilor aplicate, după criterii tehnologice şi/sau
de asepsie); complementare procesului medical propriuzis (supravegherea şi
asistarea bolnavului, studiu şidocumentare, elaborarea şi înregistrarea document
elor medicale, pregătirea materialului şi instrumentarului, sterilizare etc); -
gospodăreşti (curăţenie, spălare rufe, igienizare, preparare hrană etc); -
deconduceresi organizare: administrative si de gestiune: -
tehnice (de exploatare şi întreţinere a instalaţiilor şi echipamentelor); -
deînvăţământ si cercetare (după caz).

Dintre activităţile care se


desfăşoară în spital trebuie stabilite şi ierarhizate ce
le care impun: izolarea spaţiilor
sau separarea circuitelor (fie din considerente
de igienă şi asepsie, fie din
considerente de protecţie faţă de riscuri tehnologice
sau pericol de poluare),
instituirea de relaţii de vecinătate obligate a
spaţiilor (compartimentelor)pentru optimizarea fluxurilor şi proceselor medicale.
Spaţiile, instalaţiile, echipamentele şi dotărilfe vor ficoncepute adecvat pentru
fiecare gen de activitate, asigurând condiţiile optime delucru încadrulprevăzut de
normele specifice de securitate a muncii în sectorul sanitar.

III.2.1.3.
Aparatura medicală şiechipamenteleutilizate în procedurilemedicale, regimul de
folosire pentru unele materiale şi produse de uz medical, ca şioparte din utilajele
funcţionale
impun condiţionări tehnologice severe privind:
conformarea şidimensionarea spaţiilor,
organizarea fluxurilor,
alegerea soluţiilor constructive şi de finisare,

deservirea cu instalaţii.

III.2.1.4. Criteriile deigienă şi asepsie, specifice unităţilor spitaliceşti, sunt


determinante în
alegerea soluţiilor funcţionale şi tehnologice,
atât pentru întregul spital cât şi pentru fiecare din
sectoarele şi compartimentele medicale. înpractica
de proiectare de specialitate sunt studiate şi
recomandate (uneori impuse deorganismele cu responsabilităţi în administrarea
reţelei sanitare)
modalităţi de soluţionare spaţiofuncţională precisă a diverselor compartimente, c
are să reducă la
minim riscurile de contaminare pe care le comportă,
pe de o parte specificul unorproceduri
medicale, iar pe de altă parte utilizarea aceloraşi spaţii
de cătrepersoane cudiverse maladii.

Principiile utilizate înalcătuirea spaţiilor


şi structurarea compartimentelor funcţionale pe baza criteriilorde igienă
şi asepsie sunt: segregarea spaţiilor medicale după riscul
de contaminare acceptat (septice, aseptice, sterile); diferenţierea circuitelor (me
dicale/nemedicale, septice/aseptice, deschise/închise etc); interpunerea
de bariere filtre de control şi igienizare la trecerile între zone cu
potenţial diferit de contaminare; utilizarea de echipamente şi instalaţii
speciale pentru tratarea, curăţirea, dezinfectarea,
sterilizarea tuturor componentelor mediului ambiental spitalicesc
care pot constitui suport de transmitere a infecţiilor(aer, apă, efluenţi, persoane,
alimente, produse farmaceutice, instrumente, lenjerie etc.)

III.2.2. Principalele grupe funcţionalece intrăînalcătuirea spitalelor

III.2.2.1. Schema de grupare a unităţilor funcţionale curente


înspitale, prezentată în continuare,
are la bază sistematizarea acestoradupă categoriile de utilizatori şi tipurile de
activităţi şi este folosită la
structurarea temelordeproiectare. Ea nu se suprapune decât parţial peste modul
de organizare medicală şi administrativă a spitalului şi nu poate fi utilizată ca
atare la elaborarea conceptului deorganizare spaţialfuncţională a clădirilor
spitaliceşti.

III.2.2.2 Pentru spitalele generale neclinice, lista


principalelor grupe de funcţiuni (sectoare) şi a unităţilor
funcţionale componente (compartimente) este:
A. Sector spitalizare

Al. Secţiile medicale cu paturi compuse din'unităţi de îngrijire


A2. Unitate de spitalizare de o zi (dupăcaz)
A3. Serviciul de primire şi externare a bolnavilor

B. Sector ambulator (pentru pacienţii ncinternaţi)


Bl. Cabinete de consultaţii şi tratamente B2. Compartiment de evidenţă m
edicală, programare, informare
C. Servicii tehnicomedicale de diagnostic si tratament C1. Sectorde intervenţii -
tratamente aferent bolnavilor spitalizaţi Cla.bloc operator Clb. -
serviciu anestezie şi terapie intensivă (ATI) Clc.bloc de naşteri
C2. Sectorde investigaţii explorări funcţionale (comun pentru bolnaviiamb
ulator şi
spitalizaţi) C2a.laboratordeanalize medicale C2b. -
laboratorderadiodiagnostic C2c. laboratoarede explorări funcţionale ,
C2d. laborator de anatomie patologică
C2e. laboratorde medicină nucleară (după
caz)
C3. Sectorde terapie (pentru
bolnavii ambulatorişi spitalizaţi)
C3a. serviciu de urgenţe

C3b. serviciu de recuperaremedicală şi fizioterapie


C3c. compartiment de epurarerenală (dupăcaz)
C3d. compartiment de radioterapie (după caz)
C3e. compartiment de psihoterapie şi ergoterapie (după caz)
C3f. alte compartimente de terapie specială înfuncţie de structura

medicală a spitalului
C4. Servicii tehnicomedicale auxiliare (nu se adresează direct pacienţilor) C4a. -
serviciu de sterilizare centrală C4b. farmacie C4c. -
bancă (punct)de sânge, bănci de ţesuturi (după caz) C4d. -
prosectură (morgă)
D. Servicii
gospodăreşti D1. Bucătărie şi dep
ozite alimente
D2. Spălătorie şi depozite lenjerie
D3. Staţie de dezinfecţie (centrală de paturi)
E. Conducere medicală
si administraţie E1. Conducere
medicală
E2. Birouri administrative
E3. Serviciu evidenţă medicală şi arhive
E4.Compartiment prelucrare informaţii şi documente
E5. Sală de întruniri

F. Servicii anexe pentru personal


FI. Vestiare pentru personalul medical şi tehnic
F2. Punct dedocumentare medicală (bibliotecă) F3. Cantină

G. Spatii sociale şi anexe pentru


pacienţi, aparţinători, vizitatori G l. Garderobă G2.
Serviciude informaţiişi relaţii G3. Bufet şi puncte de
vânzare (florărie, cadouri, ziare)
G4. Diverse prestaţii frizerie,
coafură,poştă (după caz)
G5. Capelă (după caz)
H. Servicii tehnicoutilitare H1. Centrale şi staţii tehnice H1 a.centrală
termică Hlb. gospodăriede apă şi staţie hidrofor H1 c. postde transformare
şi grup electrogen Hld. centrale de ventilaţie şi de tratare agerului Hle. -
centrală frigorifică (după caz) H lf. staţii pentru
oxigen, aer comprimat, alte fluide medicale H1 g. centrală telefonică Hlh. -
staţii
pentru comunicare interne (TV cu circuit închis, ceasoficare, căutare deper
soane, radioficare) H1 i. staţii de pompare şi tratare efluenţi Hlj. -
spaţii tehnice pentru maşini ascensoare Hlk. spaţii tehnice
aferente unor echipamente medicale Hll. -
alte spaţii tehnice aferente instalaţiilor (puncte dedistribuţie,
camere tablouri electrice, galerii de vizitare etc.)

H2. Dispecerate pentru supraveghere, control şi avertizare asupra funcţion


ării
echipamentelor şi instalaţiilor(după caz)
H3. Serviciude întreţinere şi service aparatură (ateliere)
H4. Depozite diverse
H5. Staţie colectare şi tratare deşeuri solide
H6. Garaje
H7. Controlpoartă

OBSERVA ŢIE: In funcţie de structura medicală a spitalului şi de capacitatea


acestuia, unele din unităţile funcţionale menţionate pot fi absente sau
pot fi comasate,
dacă sunt compatibile (de ex. laboratorul de anatomie patologică poate forma cu
serviciul de prosectură un singur compartiment, serviciul de urgenţă
poate intra in componenţa serviciului de primire a bolnavilor spitalizaţi etc.)

III.2.2.3. Pentru spitalele generale clinice lista sectorelor


şi unităţilor funcţionale se completează cu
compartimentele aferenteactivităţilorde învăţământ (aule, săli de cursuri şi demo
nstraţii, cabinete de studiu individual şi în grup, secretariat, anexe
pentru studenţi şi personalul didactic etc.) Pentru
spitalele de specialitate, clinice sau neclinice,
schema generală a funcţiunilor va prezenta diferenţe notabile
de la spital la spital, în funcţie de profilul acestora, mai ales în ce priveşte compo
nenţa serviciilor tehnicomedicale de diagnostic şi tratament (grupa C
de funcţiuni). Pentru institutele medicale schema generală a funcţiunilor
spitaliceşti va fiparticularizată în raport cu profilul medical (la grupele defuncţiun
i A, B, C). Schema se va amplifica cu un
sectorde învăţământ specializat pe profilul unităţii, precum şi cu
grupele funcţionale specifice activităţilor de cercetaremedicală clinică şipreclinică
, de metodologie etc. Inraport de specificul acestor noi funcţiuni se modifică core
spunzător şi structuraserviciilor tehnicoutilitare, gospodăreşti, de conducere şi de
administraţie.

III 2.3. Principii de soluţionare arhitecturală şi tehnologică


a compartimentelor functionale
III.2.3.1 Pentru fiecare din compartimentele medicale şi
gospodăreştij(din grupele defuncţiuni A,B,C,D) soluţionarea arhitecturală este
dependentă de respectarea unorreguli de organizare şi conformare
a spaţiilor şi circuitelorprecis determinate de: specificul tehnicilor şi procedurilo
r medicale, aplicarea criteriilorde igienă şi asepsie, condiţionarile tehnologice i
mpuse deaparatura
şi echipamentele medicale utilizate. Practica de proiectare de spitale (naţional
ă şi europeană), studiile de optimizare elaborate de instituţii
şi colective de cercetare interdisciplinarăspecializate înprobleme de tehnologi
e medicală,precum şi reglementările normative ale autorităţilor responsabile c
u organizarea asistenţei medicale au consacrat seturi demodele
tipologice de alcătuire spaţiofuncţională şi tehnologică a acestor
compartimente, care trebuie cunoscute şi aplicate de proiectanţii de spitale.

OBSERVAŢII: experimentarea în exploatare a modelelor


tipologice, evoluţia tehnicilor medicale şi
perfecţionarea aparaturii conduc la revizuirea periodică a
modelelor de soluţionare spaţiofuncţională. echpamentele medicalele beneficiaru
lui de folosinţă pot avea opţiuni (preferinţe) privind alegerea unora sau a altora
din modelele tipologice şi este necesar să fie consultate înainte
de fixarea soluţiilor arhitecturale şi tehnologice.

III.2.3.2. Alegerea modelului tipologic adecvat fiecărui compartiment funcţional în


raport cu datele concrete ale temei de proiectare
şi opţiunile beneficiarului de folosinţă, stabilirea modului de
echipare cu aparatură, mobilier şi dotaremedicală, precizarea cerinţelorprivind
conformarea structurii de rezistenţă şi a moduluide soluţionare a
instalaţiilor fac obiectul temei (respectiv proiectului) de tehnologie
medicală. în absenţa tefmei de tehnologie medicală pentru fiecare din
compartimentele cu specific medibal (cu deosebirea celor din grupele C
şi D) nu se poate începe elaborarea soluţiilor peritru arhitectură şi instalaţii.
OBSERVAŢIE:
Elaborarea proiectului de tehnologie medicală trebuie făcută după definitivarea
(sau avizarea) de către investitor sau beneficiarul de folosinţă
a listei principalelor echipamente şi aparate medicale şi
precizarea potenţialelor furnizori (pentru a putea fi previzionale condiţiile de
instalare şi montaj). Pentru definitivarea proiectului tehnic este necesară
elaborarea prealabilă a proiectului de tehnologie pentru toate compartimentele
care au astfel de implicata.

III.2.3.3. La stabilirea soluţiilorspaţiofuncţionale, constructive şi dedeservire cu in


stalaţii a diferitelor compartimente se va avea în
vedere asigurarea unui potenţial de flexibilitate a spaţiilor şia modalităţilorde
racordare Ia instalaţii, date fiind cerinţele, specifice spitalelor, de reechipare cu
aparatură şi reconfigurare aorganizăriicircuitelor interne în pas cu evoluţia tehnici
lor medicale. Astfel de modernizări sunt necesare la cea. 12 -
15 ani pentru unele compartimente, respectiv la cea. 1820 ani pentru altele
şi trebuie efectuate fără a se afecta
funcţionarea spitalului şifără a perturba activităţile din compartimentele învecinat
e.

III.2.3.4. Atât pentru a asigura potenţialul


de stabilitate menţionat, cât şi pentru a permite armonizarea reciprocă a diferite
lor cerinţe dimensionale (gabarite ale echipamentelor şi elementelorde mobilier,
lăţimi de fluxuri, compuneri de fronturide lucru etc.)
încadrul compartimentelor, dar şi peansamblul
clădirilor, în proiectarea de spitale se vor utiliza sistemele de dimensionare mod
ulară a spaţiilor, având la bază seriimodulare specifice funcţiunilor
spitaliceşti, elaboratepe bazăde studii de specialitate.

OBSERVAŢIE: Cele mai utilizate sisteme modulare


pentru spitale sunt cele bazate pe modulul de 0.90 m şi pe modulul de 1.20 m.

III.2.4. Criterii de amplasare a compartimentelor funcţionale în cadrul


spitalului, organizarea circuitelor III.2.4.1.
Modul de amplasareacompartimentelor funcţionale în cadrul clădirilor spitalic
eştiva fi dependent de: condiţionările specifice fiecărui compartiment; -
cerinţele de
grupare pe zone (clădiri) a compartimentelor funcţionale, adecvat structurii m
edicale date; sistemul
general de organizare a circulaţiilorprincipale (orizontale, verticale) la interior
ul clădirilor, în relaţie cu accesele şi cu circulaţiile din incintă; -
condiţionările amplasamentului (orientări, regim de înălţime) -
prezentate la cap.IV. opţiunea pentru un anumit tip de soluţie spaţial-
volumetrică.

III.2.4.2. La stabilirea amplasamentului adecvat pentru fiecare compartiment


se vor lua în consideraţie condiţionările specifice acestuia:
gradul de accesibilitate
faţă de categoriile de utilizatori (respectiv deschis sau închis pentru unii
dintre utilizatori), sistemul de relaţii cu celelalte compartimente şi sectoare
(respectiv vecinătăţi obligatorii, recomandate sau
contraindicate), poziţia optimă în raport cu accesele
şi circulaţiile comune ale clădirii, alte restricţii sanitare speciale (izolare cu
filtre, accese duble, protecţie la radiaţii nucleare, agenţi poluanţi etc.) sau teh
nologice (distanţa faţă de nivelul solului, protecţia faţă de trepidaţii, câmpuri
electromagnetice etc).

III.2.4.3. Ansamblul clădirilor spitalului se vastructurapezone, în cadrul cărora sev


or grupa compartimentele funcţionale cu activităţi similare şi compatibile,
cu cerinţe de igienă şi asepsie similare, cu regim de adresare similar faţă de
categoriile de utilizatori, cu cerinţe tehnologice similare. Grupareape
zone trebuie să urmărească separarea unităţilor funcţionale
ce prezintă incompatibilităţi de desfăşurare înaceleaşi
spaţii şi să conducă la diferenţierea
naturală a circuitelor ce trebuie protejate. Aplicarea simultană
a acestor criterii conduce la un sistem de zonare utilizat la spitalele
generale, precumşi la unele spitale specializate, după cumurmează:
a. zonabloculuioperator, a serviciului ATI, ablocului de naşteri(şi a compartimentu
luide sterilizare centrală după caz)
b. zona de spitalizare (secţiile medicale cu paturi)
c. zona laboratoarelor
d. zona unităţilor deexplorări funcţionale şi roentgendiagnostic
e. zona sectorului deurgenţe şi a secţiei de spitalizare de o zi
f. zona ambulatoriului şi a serviciului de internări
g. zona accesului principal, a serviciilorpentru vizitatori şi a conducerii
medicale h. zona administraţiei şi a serviciilor anexe pentru personal
i. zona serviciilor de recuperare medicală şi alte terapii
j. zona celorlalte servicii tehnicomedicale auxiliare (farmacie, prosectură)
k. zona gospodărească

1. zona serviciilor tehnice.

OBSERVAŢIE: Sistemele de grupare a compartimentelor pe zone pot fi diferite la


unele tipuri de spitale
de specialitate (spitale de arşi, maternităţi), diferita fiind ponderea criteriilor în
funcţie de care se face zonarea. -
în cadrul unora din zone apar necesare diferenţieri de subzone,
în funcţie de gradarea unor criterii (subzone septice/aseptice, subzone pentru
personal/pentru pacienţi). Asocierea altor funcţiuni sau servicii, conduce la
apariţia unor noi zone şi subzone precum şi la regrupări ale acestora.
Gruparea pe zone nu se suprapune peste schema
grupelor de funcţiuni prezentata la pct.III.2.2.2., criteriile
de zonare fiind mai complexe
decât cele utilizate la elaborarea temelor de proiectare.

Ordinea de listare a zonelorpune în evidenţă criteriul succesiunii


gradate a spaţiilor dinspre „curat" spre „murdar", dinspre intim spre public, dinsp
re activităţi medicale spre activităţi auxiliare, criteriu după care
se ordonează amplasarea zonelorpe verticala clădirilor sau
pe orizontală, în raport cu circulaţiile majore interioare. Astfel: -
compartimentele dinzonele a) si b). adresate numai
pacienţilor spitalizaţi, cu cerinţe severe privind igiena şi asepsia, se
vor amplasa la
nivelurile superioare ale clădirii, la distanţă de circulaţiile comune; zonele e), f)
sig), relativ „neutre" din punct de vedere al condiţionărilor igienicosanitare, sunt
zone de interfaţă a spitalului, pe componenta medicală a acestuia, în relaţia cu
pacienţii, aparţinătorii şi vizitatorii; ele trebuie deschise
direct spre căile de circulaţie auto şi pietonale din zona publică a incintei
spitaliceşti; în funcţie de soluţia arhitecturală adoptată, aceste zone
se amplasează la parter sau mezanin;
zonele i). k) si 1). „murdare" (sau
cu subzone murdare), sunt închise accesului pacienţilor şi altor categorii de perso
nal în afara celui propriu şi sunt strict separate
de zonele cu cerinţe de asepsie; ele constituie zone de interfaţă a
spitalului înrelaţia cu serviciile tehnice
şi deprestaţii ale localităţii, cu unităţile furnizoare de materiale
şi produse, cudiversele
reţele edilitare; compartimentele componente vor avea accese directe
dinspre zona de serviciu a incintei spitaliceşti. Amplasarea uzuală a acestora
este la demisolul (parterul) clădirilor spitaliceşti, precumşi în construcţii anexe
izolate; zonele c)
si d). respectiv h) si i). potocupa poziţii intermediare, cuprecizarea că zona labora
toarelor (c), ca şi zona administraţiei, sunt închise pentru pacienţi
şiaparţinători, cu excepţia spaţiului de relaţii (punctul de recoltare
sau secretariatul), şi se vor amplasa periferic faţă de circulaţiile principale ale ace
stor utilizatori.

III.2.4.4. Sistemul de organizareacirculaţiilor la interiorul clădirilor spitaliceşti va tr


ebui să răspundă următoarelor deziderate: circulaţia bolnavului (spitalizat sau am
bulator) de la primul contact cu spitalul şi până la părăsirea acestuia,
parcurgând toate compartimentele medicale,
de diagnostic şi tratament, trebuie să se desfăşoare în flux continuu, pe trasee cl
are, accesibile în condiţii de egală siguranţă atât pentru deplasările pedestre,
cât şipentru deplasări cu căruciorul rulant, targa sau patul. Traseele pe care este
necesară deplasarea în viteză, în cazuride urgenţă medicală vor fi scurte şi
directe,; circulaţia personalului medical
între toate punctele de lucrupe care le are de parcurs în timpul îndeplinirii servici
ului, trebuie să se
poată desfăşura în timp cât mai redus, pedistanţe cu atât mai scurte cu cât
este mai mare frecvenţa deplasărilor;
circulaţia personalului tehnic şi de întreţinere la diversele staţii tehnice, puncte
de control şi intervenţie diseminate în spital, trebuie asigurată fără a se
întrerupe sauperturba activităţile medicale vitale şi fără a impieta asupra
cerinţelor de asepsie specifice unor compartimente medicale; circulaţia şi
manipularea materialelor şi echipamentelor care pot prezenta riscuri pentru
pacienţi şialţi utilizatori neavizaţi (chimicale şi reactivi, materiale
inflamabile şi explozibile, butelii pentru gaze
subpresiune, surse nucleare, produse radiofarmaceutice,deşeuri
medicale contaminate) se vordesfăşura pe trasee
distincte, scurte, localizate şi protejate corespunzător.
III.2.4.5.
Traseele principale decirculaţie, care asigură legătura peverticală şipe orizontală
între toate zonele spitalului, respectiv între acestea şi accesele
principale în clădire, sunt deschise
tuturor categoriilorde utilizatori, jucând rolul unor
„străzi". Transportul materialelor şi diferitelor
produse,pe traseele comune
ale spitalului, se va face numai în mijloace de transport adecvate,
închise corespunzător dacă există riscul de
aderanja celelalte categorii de utilizatori.
Circulaţiile principale se dimensionează înraport cu intensitatea
traficului şi cu natura
mijloacelorde transport. Eventualele zone de aşteptare necesare pe aceste trase
e se soluţionează
în supralărgiri, protejate faţă de traficul de pe traseu.

OBSERVAŢIE: La spitalele foarte mari, la spitalele mari cu funcţiuni asociate, la


institutele medicale, dimensionarea în funcţie de trafic a traseelor principale poat
e conduce la lărgimi de peste 3,5 m, nerecomandate în unităţile sanitare;
în aceste situaţii se vor alege acele soluţii arhitecturale care permit realizarea
de trasee dedublate, care să descongestioneze traficul de pe circulaţia principală.

III.2.4.6. Sistemulgeneral de circulaţii ale spitalului va fi astfelsoluţionat încât să p


ermită amplasarea de puncte de control şi filtrare la trecerea spre diversele zone
sau
compartimente care au restricţii de circulaţie. Se va avea în vedere ca amplasare
a acestora să nu blocheze fluxurile principale care, prin
natura lor, trebuie să rămână deschise.

III.2.4.7. în funcţie de categoriile de utilizatori, accesele din exterior


înclădirile spitalului pot fi: comune (accesul
principal, accesul pentru sectorulambulator), restricţionate pentru unele categor
ii de utilizatori (accesul de serviciu, accesul la sectorul de urgenţe, accesul
forţelorde intervenţie), sau specializate numai pentru o
anumită grupa de personal sau de materiale (accesele
de aprovizionare la farmacie, la bucătărie, la
laboratorul de medicină nucleară). Soluţionarea generală
a sistemului de circulaţii
va asigura amplasarea acceselor, în funcţie de natura lor, în relaţia funcţională
optimă atât cu zonele deservite din clădire, cât şicu zonele corespunzătoare din
incintă. Toate accesele în clădirile spitalului vor fi soluţionate înaşa fel încât să
poată fi controlate.

III.2.5. Schema de ansamblua relaţiilor funcţionale între compartime


nteleşi sectoarele spitalului (fig.l)

O imagine globală a modului


de asamblare a compartimentelor şi sectoarelorunui spital
general, ordonate pe zone,precum şi a circuitelor ce trebuie stabilite între
ele, este prezentată în schema alăturată.

NOTA: Zona secţiilor medicale cu paturi este indicatei numai


prin punctele de conexiune la sistemul general de circuite, pentru a sublinia
necesitatea plasării ei in afara conglomeratului de fluxuri ce
leagă celelalte comopartimente si sectoare funcţionale, dar si pentru
a evidenţia mai uşor (în cele două dimensiuni la care obligă schema) relaţiile
de vecinătate şi/sau interconexiune dintre acestea. Punctele de
conexiune ale secţiilor medicale cu paturi trebuie să asigure
legături specializate atât cu zona tehnicogospodărească, cât şi cu celelalte serv
icii medicale. Ele pot fi noduri de circulaţie
verticală, in soluţiile arhitecturale de tip „monobloc " sau „ articulat", sau
pot fi legături orizontale, în rezolvările de tip „ tentacular".

111.2.6. Tipuri de soluţionare spaţialvolumetrică a clădirilorspitaliceşti

III.2.6.1. Regulile stricte la care este supusă interrelaţionarea unităţilor funcţional


e spitaliceşti
(compartimente; sectoare, zone)determină anumite modalităţi de configurare sp
aţialvolumetrică
(arhitecturală) a ansamblului spitalului.
Tipurile de soluţionare utilizate sunt:

a, sistem pavilionar sectoarele şizonele funcţionale, medicale


şi paramedicale, între care există
incompatibilităţi se amplasează în clădiri distincte, legate între ele prin trasee de
circulaţie limitate (coridor subteran, galerie la parter saupasarele
locale avantajos din punctul devedere al criteriilorde igienă
şi asepsie, sistemul are dezavantajul lungirii traseelor deparcurs pentru
personalul medical şi/sau tehnic. Soluţiile
pavilionare se recomandă îndeosebi la spitalele foarte mari şi
la institutele medicale. Se pot aplica şi la
spitalele generale mari, pentru a separa secţiile de pediatrie, boli infecţioase,
obstetrică, blocul tehnicogospodăresc şi, după caz, funcţiunile asociate (staţie de
salvare,dispensar etc).
ffd8ffe000104a46494600010201010401040000ffe20ad44943435f50524f46494
c4500010100000ac441444245021000006d6e74725247422058595a2007d70006
00130010001f0032616373704d534654000000004945432073524742000000000
0000000000000000000f6d6000100000000d32d41444245000000000000000000
0000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000
00000000000012637072740000015c0000004e64657363000001ac0000006c777
470740000021800000014626b70740000022c000000147258595a00000240000
000146758595a00000254000000146258595a0000026800000014646d6e64000
0027c00000070646d6464000002ec000000887675656400000374000000867669
6577000003fc000000246c756d6900000420000000146d6561730000043400000
02474656368000004580000000c72545243000004640000000e6754524300000
4740000000e62545243000004840000000e76636774000004940000063074657
87400000000436f70797269676874202863292031393938204865776c6574742d
5061636b61726420436f6d70616e79204d6f646966696564207573696e6720416
46f62652047616d6d610000006465736300000000000000127352474220494543
36313936362d322e3100000000000000000000001273524742

b. sistem monobloc toate funcţiunile


medicale, gospodăreşti şi majoritatea celor tehnice se amplasează comasa
t întrun ansamblu volumetric compact; sistemul este mai economic din
punctul de vedere al soluţionării
instalaţiilor, scurtează la maxim traseele de parcurs pentru
personal, darridică probleme greude soluţionat în ce priveşte
separarea zonelor
şi circuitelor. Soluţiile monoblocsunt recomandate la spitalele generale
mici şi mijlocii.
c. sistem articulat derivat din sistemul monobloc; configuraţia spaţială c
uprinde un ansamblu de
volume, articulate în zona nodurilorde circulaţie verticală, pentru a facilita
separările pe zone şisectoare. O variantă clasică a acestui tip este
configuraţia în care se separă sectorul de spitalizare, dezvoltat pe vertical
ă ca un blocomogen, de serviciile tehnicomedicale şitehnico-
gospodăreşti, distribuite predominant pe orizontală. Sistemul permite
o mare varietate de soluţii arhitecturale, adaptate condiţionărilor
specifice fiecărui tipdespital, indiferent de capacitate.
d. sistem tentacular derivat dinsistemul pavilionar; principalele zone
funcţionale ce necesită condiţionări specifice se amplasează în
volume construite relativ autonome, conectate la un
volum central în care se amplasează circulaţiile şifuncţiunile comune, „neu
tre" din punctulde vedere al criteriilor
de igienă şi asepsie. Se recomandă a fi utilizat la
spitalele foarte mari, mai ales la clinicile universitare. Acest gen de
soluţionare permite
la rândul lui o mare varietate de modalităţi de configurare volumetrică.

III.2.6.2. La alegerea tipului deconfiguraţie spaţialvolumetrică se va ţine s


eama de faptul că spitalele sunt de regulă unităţi sanitare
în expansiune, pentru care se pune periodic problema măririi capacităţii,
extinderii unora din serviciile tehnicomedicale existente sau completării
cu compartimente pentru noi proceduri medicale. Se impune ca, încă
din faza iniţială de proiectare, să se stabilească zonele
funcţionale pentru care sunt probabile viitoare extinderi ale suprafeţelor
construite (de regulă în sectorul
compartimentelor de diagnostic şi tratament) şi să se opteze pentru soluţi
a arhitecturală care va permite conectarea coerentă a
extinderilor la ansamblul de circuite funcţionale.

III.2.7. Alegerea soluţiilorconstructive pentru


clădirilespitaliceşti, în corelare cu condiţionările funcţionale
şi tehnologice
specifice; cerinţe privind conformarea structurii de rezistenţă
III.2.7.1. Sistemele structurale şiconstructive adoptate pentru
clădirile spitaliceşti trebuie să asigure: posibilităţi de configurare
variabilă (flexibilă) a spaţiilor interioare, de la unnivel
la altul, corespunzător
cu cerinţele funcţionale şi tehnologice specifice ale compartimentelor
medicale, concomitent cu o suficientă
rigiditate a ansamblului structural la solicitări seismice, pentru a nu
se produce avarieri ale
elementelor de construcţie nestructurale, ale instalaţiilor şi echipamentelo
r; posibilităţi de reorganizare (modernizare)
întimpa funcţiunilor medicale, care să implice minime intervenţii asupra el
ementelor structurale verticale sau orizontale; condiţii optime de montaj
pentru aparatura medicală (preluarea unor sarcini utile relativ mari, 800-
1000daN/mp, ditribuite neuniform în raport cu ansamblul clădirii);
libertate de amplasare a sistemelorde instalaţii pe traseele cele
mai adecvate dinpunct de vedere
tehnologic şi optime din punct de vedere alcerinţelor medicale de igienă
şi asepsie; planeitatea pereţilor
şi tavanelor, ce vor avea minimumde decroşuri şi reliefuri, pentru a nu reţi
ne praf şi murdărie
şi a nu îngreuna activităţile de curăţenie şi dezinfecţie.

III.2.7.2. Satisfacereacerinţelor enumerate mai sus impuneanumite particul


arităţi specifice ale modului de alcătuire a structurilor de rezistenţă pentru
clădirile spitaliceşti, după cumurmează:
a. -
utilizarea de tramestructurale cu deschidere mare pe ambele direcţii (6.00
m 8.10m);
b. preferinţa pentru sistemele
structurale pecadre pentru clădirile joase (cu limitare la 12
niveluri în zonele seismice de calcul A, B, C, D) şi utilizarea sistemelor
structurale mixte compuse din cadre spaţiale seismorezistente
încombinaţie cu pereţi structurali rari (cu dispunere 13-
5 travei, la nodurile cu circulaţie verticală şi pe conturul
clădirii, pentru aprezerva suficiente spaţii flexibile), la clădirile cu
mai mult de 3 niveluri;
c. utilizarea de planşee de tip dală groasă, fără grinzi încâmp (eventual cu
goluri şi nervuri înglobate) şi cu grinzi numai pe conturul clădirii
şi la pereţii spre coridoarele de circulaţie;
d. folosirea subsolului tehnic, destinat distribuţiei şi vizitării
magistralelor de instalaţii, pentru crearea unei „cutii
rigide", cupereţi structurali mai deşi, care să asigure rigiditatea necesară ş
i conlucrarea ansamblului structurii la solicitările seismice.

OBSERVAŢIE: La spitalele generale comunale sau la unele spitale


de specialitate mici, la care prevederea unui subsol tehnic general nu se
justifică, utilizarea demisolului funcţional pentru rigidizarea ansamblului
structurii se va face cu precauţiile necesare pentru a nu obstrucţiona
organizarea funcţională şi soluţionarea sistemelor de instalaţii.

III.2.7.3. Condiţionările descrisela III.2.7.1., valabile în principiu pentru într


egul ansamblude clădiri, au ponderi
diferite la soluţionarea structuriide rezistenţă pentru unele sau altele din
sectoarele spitalului. Astfel: în cadrul
sectoruluide spitalizare, repetitivitatea majorităţii configuraţiilor spaţio-
funcţionale (saloanele de bolnavi, anexele secţiei, unitatea
de îngrijire), precumşi relativa lor stabilitate întimp, permite
utilizarea unor sisteme structurale cu pereţi mai deşi, situaţie
ce poate fi speculată în cazul individualizării de pavilioane sau
corpuri declădire destinate spitalizării. Chiar şi
înacest caz se va urmări prezervarea
unor gradede flexibilitate specifică a spaţiilor, necesare pentru viitoare mo
dernizări.

III.2.7.4. Pentru zonele seismicede calcul A, B, C şiDeste necesar ca la stab


ilirea soluţiei spaţialvolumetrice a clădirilor spitaliceşti să se
aibă învedere realizarea unor volume echilibrate care
să permită conformări structurale cupotenţial de stabilitate şi de adecvare
optimă la solicitările induse de cutremure (volume compacte, relativ simet
rice, cu contur regulat în plan orizontal, a cărorînălţime să nu depăşească
10
niveluri decât încazuri justificate). Se va urmări realizarea continuităţii ele
mentelor structurale atât pe orizontală cât şi pe verticala clădirii, precumşi
o bună conlucrare
a structurii de rezistenţă cu celelalte elemente şi subansambluri nestructur
ale ale construcţiei.

III.3. CERINŢEFUNCŢIONALE ŞI TEHNOLOGICEALECOMPARTIMENTE


LOR ŞI SERVICIILOR DIN SPITALE

III.3.1. Secţiile medicale de specializare

III.3.1.1. Date generale Secţiile


medicale de spitalizare asigură cazarea şiîngrijirea curentă a bolnavilorpe perioad
a internării. în funcţie de structura medicală a spitalului, secţiile medicale cu
paturi ocupă între 30% şi 50% dinsuprafaţa totală a acestuia. Prin datele
iniţiale a.le temeicadru se stabilesc: numărul de secţii din spital, profilul
medical şi
caopacitatea fiecăreia (număr de paturi afectat). Mărimea secţiilorpoate varia într
e 50 şi 100depaturi (în funcţie de morbiditatea specifică profilului medical), cu
tendinţa de coborâre a cifrei superioare la 7080de paturi. în funcţie de
capacitatea decisă pentru secţii, raportată la capacitatea
spitalului, rezultă că numărul
curent de secţii din spitalele generale poate varia după cumurmează:
spitale mici (3)45 secţii;
spitale mijlocii 510 secţii;

spitale mari 1018 secţii;


spitale foarte mari peste 18 secţii.

Profilul secţiei poate fi definit de:


una dinspecialităţile medicale de bază: boli interne chirurgie generală pediatrie -
obstetricăginecologie
alte specialităţi: O.R.L. oftalmologie ortopedie neurologie boli dermatovenerice -
boli contagioase etc.
profiluri derivate dinspecialităţile medicale de bază:
grupa boii interne:
cardiologie
reumatologie
endocrinologie
boli de sânge şi sistem
oncologie
boli profesionale etc.

grupa chirurgie:
chirurgie toracica şi pulmonară
chirurgie bucomaxilofaciala
traumatologie şi chirurgie reparatorie
neurochirurgie etc.

grupa pediatrie:
neuropsihiatrie infantilă
chirurgie infantilă
prematuri etc.

III.3.1.2. Organizarea secţiilor


medicale curente Indiferent de profilul medical, secţiile de spitalizare auo
structurare funcţională asemănătoare, cu excepţia celei
depediatrie (compartimentele pentru prematuri, sugari şi copii mici)
şi acelei de obstreticâginecologie (compartimentul obstetrică fiziologică şinou-
născuţi). La soluţionarea arhitecturală a corpurilorde clădiri destinate spitalizării,
se va avea în vedere ca amplasarea secţiei medicale să se
facă pe unsingur nivel. Se acceptă amplasarea pedouă niveluri a secţiilor mari, ca
re au în componenţă compartimente relativ autonome.

În componenţa unei secţii medicale intră următoarele categorii de spaţii:


a. saloanele bolnavilor şi dotările sanitare aferente
b. încăperi pentru asistenţă medicală
c. încăperipentru deservirea pacienţilor
d. diverse spaţii pentru activităţile gospodăreşti ale secţiei
e. circulaţii În spitalele clinice sunt
necesare o serie despaţii suplimentare, destinate studenţilor şi cursanţilor
ce îşi desfăşoară practica medicală sau specializarea la patul bolnavului.
III.3.1.2.1. Salonulpentrubolnaviadulţi
se va conforma următoarelorcerinţe: capacitatea
pentru saloanele curente:
optim: 2,3 sau 4 paturi
acceptabil: 5 paturi
maxim admisibil: 6 paturi

pentru cazuri speciale:


rezerve cu: 1pat sau 2 paturi (din care unul pentru însoţitor)

arie utilă minimă/pat: 7 mp/pat în saloanele curente 810 mppat înrezerve

cubajde aer în caz de


ventilare naturală: 20 mc/pat

dotare sanitară aferentă:


minim: ungrup sanitar cu lavoar şi closet la maxim 8
paturi (cu duşurile amplasate în comun la mai multe saloane) -
recomandat: un grup sanitar propriu complet la saloanele de 5 (6)paturi sa
u la două saloane de 2 (3) paturi
optim:
grup sanitar propriu la salon rezervele vor avea întoate cazurile
grup sanitar propriu saloanele de 24 paturi care
nu au gnip sanitar propriu, precum şi cele de 5 şi 6
paturi (în toate cazurile) vor fi prevăzute cu lavoar în cameră,pentru personalul
medical.

dotare medicală: minim: l priză de oxigen pe salon recomandat: lpriză deoxigen


la 2 paturi optim:priză de oxigen la fiecare pat

dotare minimă cu instalaţii electrice: corpde


iluminat, priză şisonerie la fiecare pat

dotare minimă cu mobilier: -


pat + noptieră cudulap / bolna
v, l masă cu scaune / salon
orientare a ferestrelor: favorabilă: sudest, sud acceptabi lă: nordvest se va
evita orientarea ferestrelor spre nord şi nordest (vânturi dominante reci), -
se poate accepta orientarea spre vest şi sudvest, numai cu condiţia
asigurării
unei protecţii corepunzătoarea ferestrelor faţă de excesul de însorire.

OBSERVAŢIE: Condiţionările privind orientarea ferestrelor


nu mai sunt imperative la secţiile de spitalizare de bolnavi acuţi (duratei mied de
spitalizare: 1012 zile) si la saloanele în care se face tratarea aerului (climatizare).
alte prescripţii: paturile se vor aşeza paralel cu frontul ferestrei şi vor fi accesibile
pe ambele
laturi lungi, distanţa între douăpaturi va fi de 0.801.00 m, dar nu mai mică
de 0.70 m, distanţa între pat şi peretele exterior va fi de cel puţin0.80 m,
recomandat
1.00 m, distanţa între pat şi peretele paralel
pe care se află lavoarul va fi de minim
1.30 m,
pentru cel puţin unpat din salon, circulaţia liberă
aferentă va permite staţionarea
şi deplasarea în căruciorde handicapat.

Prindatele de temă se vor preciza, pentru fiecare secţie, tipulde saloane ce


se va prevedea,
repartiţia paturilor pe saloane, eventualele specializări pentru
unele dintre ele, necesarele compartimentări pe grupe de saloane (în funcţi
e desex, tip de afecţiuni, nivel de asepsie).

III.3.1.2.2. Spaţiile pentruactivităţile medicaledin secţie pot prezenta diferenţe în


ce priveşte numărul, dimensiunile siorganizarea în funcţie de profilul, capacitatea
secţiei şi tipulde spital. Aceste date
se vor preciza prin tema de proiectare. în mod curent, se prevăd următoarele spa
ţii: camere pentru tratamente pansamente (1 cameră de 1618 mp la 2030
bolnavi); cabinete pentru medici (cel puţin 1 cab. de 1214
mp la 25 paturi, cu sau fără grup sanitar propriu); -
spaţii de lucru pentru asistente (oficiu medical), cuposturi
de supraveghere a bolnavilor (monitorizare dacă este cazul), cu anexe pentru
depozitare instrumentar şimedicamente; încăperi pentru conducerea medicală
a secţiei (medicşef, asistentăşefa, raportde gardă, secretariat); grupuri sanitare
şi vestiare pentru personal.

Pentru unele din profilurile medicale, încadrul secţiei se mai prevăd şi alte spaţii
pentru activităţi medicale: camere
pentru investigaţii, tratamente speciale, săli de intervenţie chirurgicală cu
anexele respective .

III.3.1.2.3. Incategoria încăperilor necesare pentru deservireainternaţilor intră:


oficiul alimentar cu anexele sale şi sală de mese; cameră pentru activităţi de zi
şi primire vizitatori; cabine telefonice; cameră de baie
(după caz şigrupul de duşuri, dacă sunt soluţionate centralizat). In unele tipuri
de soluţionare a circuitului deprimireinternare a pacienţilor, vestiarul şi
filtrul de igienizare se
amplasează direct în secţie, în zona accesului; înacest caz se prevede
suita despaţii necesare: grup sanitar, boxă de dezbrăcare,depozite pentru
efecte ale pacienţilor etc.

III.3.1.2.4. Spaţiile pentru activităţile gospodăreşti ale secţieisunt:


camere de spălaresterilizare ploşti şi alte recipiente „ploscar" (se
recomandă una
la 2530 paturi)
spaţiude colectare rufe murdare şi boxa de curăţenie;
depozit de lenjerie curată;
cameră pentru îngrijitoare.

III.3.1.2.5. Circulaţiile
interioare ale secţiei asigură legăturile necesare între diversele încăperi; ele se
diferenţiază sau se segmentează
prin filtre dacă apar în cadrul secţiei compartimente
cu cerinţe diferite de asepsie. La spitalele clinice se recomandă diferenţierea
pe circulaţie separată a zonei spaţiilordestinate învăţământului şi conducerii
medicale a secţiei, de zona saloanelorpentru bolnavi. Accesul în secţie şi
coridoarele se recomandă a fi supravegheate de la un post de control aflat în
legătură cu secretariatul şi/sau cu spaţiile de lucru ale asistentelor.

III.3.I.3. Organizarea secţiilor medicaleînsistemul ..unităţilor de îngrijire" Unitatea


de înjgrijîre cuprinde o grupare de
camerede bolnavi, cu un număr constant de paturi, pentru care asistenţa medical
ă este acordatăde o echipă compusă din 56 asistente medicale, 23
îngrijitoare, repartizate pe ture, coordonată de un medic. Capacitatea unei unităţi
de îngrijire variază, în funcţie de profilulmedical, între 20şi 35 i
de paturi, cele mai frecvente fiind cele de 2530 paturi. .În sistemul deorganizare
a secţiilorpe unităţi de îngrijire, anexele medicale şigospodăreşti ale secţiei se
repartizează pe unităţile de
îngrijire (câte un cabinet medic, o sala de tratamente,un post
asistente, un spaţiude igienizare, o cameră de zi ş.a.m.d.), rămânând
comune spaţiile conducerii secţiei, oficiulalimentar, unadouă încăperidestinate
investigaţiilor sau tratamentelor speciale. Acest
sistem facilitează realizarea , unorcondiţii mai bune de igienă
şi asepsie; aplicat flexibil, asigură separareainterioară a secţiilor atunci când sunt
necesare segregări funcţionale
pe subzone (diferenţieri pe profiluri medicale, izolarea pacienţilor cu risc
septic). Unitatea de îngrijire constituie un modul funcţional repetabil, căruia îi
corespundeun modul de configurare spaţialarhitecturală, ce devine o
bază pentru modularea celei
mai mari părţi a sectorului de spitalizare. In acest sistem de organizare, capacitat
ea secţiei se va corela cu numărul de unităţi de îngrijire
şi cu mărimea acestora. înfuncţie de mărime şi de profil medical,
o secţie poate cuprinde 24unităţi de îngrijire.

III.3.1.4. Organizarea secţiei de pediatrie


îngrijirea pacienţilor copii se face obligatoriu în compartimente distincte înfuncţie
de vârstă:
grupa sugari şigrupa copii 13 ani, grupa copii preşcolari (36 ani) şi grupa copii
şcolari (614
ani). Structurapaturilorpe grupe de vârstă se precizează prin temacadru, iar
nominalizarea
spaţiilor şi organizarea circuitelorprintema deproiectare.
Compartimentul destinat unei grupe de vârstă constituie o unitate de
îngrijire relativautonomă,
în cadrul căruia pe lângă spaţiile de spitalizare conformate după specificul
vârstei, se mai prevăd:
oparte din spaţiile de asistenţă medicală (cele
de supraveghere şitratament specific),
oparte din spaţiile de deservire ale bolnavilor (individualizate dupăvârsta
pacienţilor),
unspaţiu de curăţenie.

III.3.1.4.a. Compartimentul
pentru copii şcolari este asemănător caorganizare cuunitatea de îngrijire pentru b
olnavii adulţi. Saloanele, cu grupurile sanitare aferente, sunt identic conformate,
dimensionate şi mobilate. Se prevăd aceleaşi anexe medicale
şi gospodăreşti. Oficiul alimentar se aprovizionează de
la bucătăria spitalului. In cadrul compartimentului se vor
crea subunităţile necesare pentru cazurile septice/aseptice. Camera de zi
seva amenaja şi pentru activităţi şcolare.

III.3.1.4.b. Pentru compartimentul de copii preşcolari (36 ani)


trebuie aplicat un sistem de cazare adaptat vârstei, respectiv în grupări de 34
saloane de 24 copii, prevăzute cu grup sanitar comun sau separat pesexe, cărora
li se afectează unpost de supraveghere (lucru) asistente. In
cadrul compartimentului, unuldouă saloane se
vor specializa pentru cazurile septice (cu grupuri sanitare distincte). -
suprafaţa utilă/pat în salon va fi de minim 6 mp.
peretele salonului orientat spre postul asistentei va fi parţial vitrat.
gabaritele mobilierului şi obiectelor sanitare vor fi adaptate vârstei.
In cadrul compartimentului se vor mai prevedea o cameră detratamente-
pansamente , proprie,un
spaţiude lucru
pentru personalul mediu (oficiu medical) şi unnumărde rezerve (stabilit prin
temă)pentru copii care se internează
cu mamele. Dacă mărimea compartimentului o justifică, se
recomandă prevederea unui spaţiu dejoacă pentru copii necontagioşi.

III.3.1.4.c. Spitalizarea pentru sugari şi grupa decopii de 13


ani se organizează în sistemul nucleelor cu23 camere (boxate)de 4-
6 paturi, prevăzute cu un grup sanitar de igienizare şi grupatela unpostde
supraveghere al asistentelor. Unul dinnuclee va fi destinat cazurilor septice, -
suprafaţa utilă/pat în cameră va fi de 45mp. toţi pereţii vor fi vitraţi la
partea superioară pentru control vizual, -
încameră se va prevedea o cadă specială pentru îmbăiere. Pentru
copiii care se internează cu mamele se prevăd rezerve
prevăzute cu dotări sanitare specializate
pentru mamă şi pentru copil. Uneori se recomandă amplasarea în afara comparti
mentului a unor saloane pentru mamele
care îşi alăptează copiii. Compartimentul pentru sugari şi copii mici (03 ani) va fi
izolat pe un circuit distinct de restul grupelorde vârstă, va avea anexe
medicale şi gospodăreşti proprii, iar accesul se va soluţiona în sistem filtru.
III.3.1.4.d. Incadrul secţiei de pediatrie se mai
amplasează următoarele categorii de spaţii pentru
asistenţă medicală, pentru care
se vor face precizări anume prin tema de proiectare: unitate specializată
(nucleu)de terapie intensivă, unitate specializată pentru îngrijire
prematuri (după caz), -
încăperi pentru consultaţii, investigaţii şitratamente speciale, cabinete pentru
medici şi anexe pentru personalul medical auxiliar, -
spaţii pentru conducerea secţiei.

III.3.1.4.e. Pentruhrănirea sugarilor şiacopiilor de 13 ani. în secţiile de pediatrie


se amenajează obucătărie
specializată, denumită „biberonerie" sau „bucătărie de lapte", organizată şiconf
ormată adecvat capacităţii secţiei. Spaţiile componente se
dimensionează ţinând seama de echipare; alcătuirea lorurmăreşte fluxul
tehnologic: primirea, spălarea şi sterilizarea biberoanelor, căniţelor,
linguriţelor; prepararea alimentelor: paste, piureuri, lichide dietetice, lapte; -
umplerea biberoanelor, răcirea, distribuţia; anexe pentru depozitare; -
cameră asistenta dieteticiană.

III.3.1.5. Secţiile sau subsecţiile deobstetrică fiziologică si nounăscuti


(maternitate) auo organizare spaţiofuncţională
mai complexă, întrucât activităţile medicale se adresează
distinct mamelor şi nounăscuţilor, deşi cele douăcategorii de pacienţi
se spitalizează împreună.

OBSERVAŢIE: Secţiile de obstetricăginecologie din spitalele generale mici


şi mijlocii, se organizează pe subsecţii complet separate, de ginecologie
şi obstetrica, pentru care se prevăd anexe medicale,
de deservire pacienţi şi gospodăreşti distincte. In spitalele mari, sau
în cele de specialitate, pentru cele două profiluri se constituie secţii diferite.

Se pot aplica trei moduri deorganizare funcţională a secţiei:


a. compartimente medicale distincte pentru mame şi nounăscuţi, în care
asistenţa pentru mame se face similar cu cea pentru celelalte categorii
de bolnavi adulţi, iar pentru nounăscuţi se soluţionează în sistemul
aplicat însecţiile de pediatrie la compartimentul sugari. Cele două
compartimente aupropriile anexe
medicale, de deservire şi gospodăreşti specializate. Intre cele două compartimen
te se amplasează spaţiile pentru alăptare, utilizate în comun.
b. sistemul nucleelor
(respectiv al unităţilorde îngrijire) mixte pentru mame şinounăscuţii
lor, compuse din două saloane (de 35 paturi) pentru mame cudotările sanitare af
erente, care flanchează două saloane pentru nounăscuţi (dotate corespunzător)
şi un spaţiude lucru pentru asistente (care, dimensionat ca
atare, este utilizat înunele variante de organizare ca spaţiu de alăptare).
c. sistemul de cazare al mamei şi nounâscutului în acelaşi salon, (fie în rezerve
individuale, fie în saloane pentru două mame cu copiii lor), cu spaţii
corespunzătordimensionate şi dotări sanitare specializate.
În sistemele b.) şi c), anexele medicale şi de deservire, specializate pentru cele
două categorii de pacienţi, se amplasează grupat în cadrul unităţii de îngrijire.

Indiferent de sistemul de cazare adoptat,pentru


cazurile septice se vordiferenţia compartimente (nuclee) distincte atât pentru m
ame cât şi pentru nounăscuţi. Pentru cazurile
de obstetrică patologică se amenajează saloane distincte, grupate, atât în comp
artimentul septic, cât şi în cel aseptic.
(Uneori cazurile de obstetrică patologică se amplasează în secţia/subsecţia
de ginecologie).

Secţia de obstetrică va fi în legătură directă cu blocul de naşteri, şi sala


de operaţii pentru cezariene, la acelaşi nivel, recomandat fiind ca
circuitul respectiv să fie distinct de circulaţiile comune ale spitalului. La spitalel
e generale mici şi mijlocii, blocul de naşteri se poate amplasa chiar
însecţia (subsecţia) de obstetrică.

Printema de proiectare se vor


face precizări asupra sistemului de cazare adoptat şi asupra modului
general deorganizare al asistenţei la naşteri.

III.3.2. Serviciul de primire internare a bolnavilor

III.3.2.1. Acest serviciu se organizeazăîngeneral caserviciuunic pe spitalşi are rolu


lde a asigura efectuarea formelor de internare, examinarea medicală
şi trierea epidemologică
a bolnavilorpentru internare, prelucrarea sanitară a acestora înfuncţie
de starea lor fizică şi echiparea în îmbrăcămintea
de spital. Serviciul se dimensionează înfuncţie de
numărul mediu de internări zilnice rezultat din capacitatea şi
profilul spitalului. Amplasarea serviciului de primire internare se face
în legătură directă cu accesul principal în spital şi cu serviciul de urgenţă,
corespunzător celordouă categorii de pacienţi: -
pacienţii care vin pregătiţi la spital (programaţi după consulturi
şi examinări medicale anterioare,unele efectuate înambulatorul sau
înserviciile de diagnostic ale spitalului) şi pacienţii care ajung la spital nepregătiţi
(accidente, îmbolnăviri subite, stare de criză)
fiindpreluaţide serviciul de urgenţă. La spitalele mici şi mijlocii, în funcţie de profil
ul medical, serviciul de primire internare se poate cupla cu serviciul
de urgenţă sau cu ambulatorul.

III.3.2.2. Componentele funcţionaleale serviciului de primire internare sunt:


a. unitatea de întocmire a documentelor medicale,
b. compartimentul de examinări medicale,
c. unitatea de igienizare sanitară,
d. unitatea de gestiune haine şi efecte de spital,
e. unitatea de externare.

OBSERVAŢIE: In funcţie de opţiunile beneficiarului de folosinţă, se poate adopta o


organizare a internării în care componentele a.) şi b.) se soluţionează
centralizat şi se amplasează la intrarea în spital, iar componentele c), d.) şi e.) se
repartizează la secţiile medicale şi respectiv la serviciul de urgenţă.

III.3.2.3. Unitatea deîntocmire a documentelorde internare cuprinde: spaţiul de aş


teptare prevăzut cu grupuri sanitare, cu zone
separate pentru pacienţi adulţi şi pacienţi copii; douătrei birouri conexate între el
e şi prevăzute cu amenajări pentru relaţia cu publicul (ghişee sau
tejghea cu boxe). Unitatea cooperează cu
conducerea secţiilor medicale şi cu compartimentul evidenţă medicală (din servic
iul administrativ).

III.3.2.4. Compartimentulexaminări medicale cuprinde cabinetele deconsultaţie, s


pecializate după profilurile secţiilor medicale, cu spaţiile de aşteptare şi grupurile
sanitare aferente. In spitalele
generale sunt obligatorii cel puţintrei cabinete: unul pentru pediatrie, unul pentru
obstetricăginecologie şi al treilea pentru restulde adulţi. Necesarul
de cabinete pentru spitalele generale mari şi spitalele de specialitate
din reţea se determină înfuncţie de capacitatea secţiilor cărora li se
adresează şinu va fi mai mic decât: pediatrie: până la 150paturi: l cabinet
peste 150paturi: 2 cabinete
peste 300paturi: 3 cabinete

obstetricăginecologie: până la 50 paturi:l cabinet cu 2 boxe până la 200 paturi: -


2 cabinete peste 200paturi: 3 cabinete
secţii de adulţi:
până la 200paturi: l cabinet
până la 400 paturi: 2 cabinete
peste 400paturi: 3 cabinete

Aşteptarea pentrupediatrie va fi separată, iar adiacent ei se va prevedea


o cameră de izolare cu
grup sanitar propriu, pentru staţionarea temporarăa copilului identificat a fi co
ntagios; la spitalele mari de pediatrie se prevăddouătrei boxe de izolare
şi suplimentar se amenajează la intrare un filtrude triaj epidemiologie, de asem
enea boxat.

III.3.2.5. Unitatea deigienizare sanitară cuprinde filtrele de prelucrare sanitară şi


grupurile sanitare aferente (prevăzute cuduş sau baie după caz -
), separate pesexe
şi pe cele trei categorii de pacienţi, ce trebuie departajate igienicosanitar (copii, p
arturiente, adulţi). La pediatrie spaţiul de
igienizare se compartimentează:pentru grupa 02 ani şi pentru grupa2-
14 ani, accesul facânduse direct din cabinetele
de examinare. în filtrele de igienizare se prevăd boxe pentru lenjerie
şi efecte curate de spital.

III.3.2.6. Păstrarea hainelor bolnavilor pe perioada internăriise face într-


un depozitde efecte compartimentat, bine ventilat, legat direct de spaţiile
de igienizare, dar şide unitatea de externare. Dimensionarea se
face după numărul depaturi (0.160.18 mp/pat şi 0.080.10 mp/pat copil).

III.3.2.7. Unitatea deexternare se compune dintrun spaţiuprevăzut cu boxe de


îmbrăcare, separate pe sexe şi distincte pentru copii şi nou-
născuţi. Dacă externarea se
face centralizat, unitatea se amplasează cât mai aproape de nodul de circulaţ
ie verticală care face legătutra cu
secţiile de spitalizare, înafara circuitului de internare,dar în legătură cudepozi
tul de haine şi cu biroulde întocmire a documentelordespitalizare.

III.3.3. Serviciul de urgenţă

III.3.3.1.
Pentruactivităţile medicale de acordare a primului ajutorbolnavilor accidentaţi sa
u aflaţi în stare gravă (aduşi cu ambulanţa
sau cu autovehiculele aparţinătorilor) ca şi pentru alte urgenţe
medicale din teritoriu, uvspitale se
organizează unserviciu sau un compartiment special (în funcţie de
mărimea spitalului).

III.3.3.2.
In varianta minimă, curentă laspitalele micişi mijlocii, compartimentul trebuie să
cuprindă următoarele spaţii: acces acoperit şi închis lateral pentru autosalvări; l (
2) cabinete de consultaţie şi tratament cu 2 (4)posturide lucru; -
sală de intervenţii chirurgicale, cu anexe pentru spălare medici şi instrumente; -
sală cu anexe pentru proteze ghipsate, echipată cu aparat roentgen; -
camerăde spitalizare provizorie, compartimentată pe sexe, de 26 paturi (1% din
capacitatea spitalului); filtre igienizare cu boxe pentru depozitarea hainelor pacie
nţilor, a efectelor şi lenjeriei de spital; post de lucrupentru asistente
şi anexe personal mediu; sală de aşteptare cu anexe pentru aparţinători; -
cabinet medici de gardă, cu grup sanitar; depozit tărgi, brancarde, cărucioare.

III.3.3.3. La spitalelegeneralemari saulaspitalele cu specific de urgenţă, serviciul


se amplifică ca numărde săli de intervenţie, se diversifică pe profiluri medicale
(chirurgie, cardiologie, pediatrie) şi poate căpăta şi alte funcţiuni medicale: -
sală de reanimare, cabinete de investigaţii şi explorări, -
laborator teste deurgenţă etc.

III.3.3.4. Amplasarea serviciului


încadrul spitalului va permite colaborarea directă cu serviciul de
internări, precum şi legături rapide cu blocul operator, serviciul de terapie
intensivă, serviciile de roentgendiagnostic şi explorări funcţionale, laboratorul de
analize medicale.

III.3.4. Compartiment de spitalizare de o zi

III.3.4.1. Pentru unele tipuride investigaţii, intervenţiişi tratamente, pentru care e


ste necesară
ţinerea sub observaţie a pacientului pe'durata unei zile, se organizează
înspitale un compartiment
distinct de spitalizare, care permite degrevarea secţiilor medicale de perturbările
de activitate
produse de astfel de cazuri.

III.3.4.2. Compartimentul se organizează în spitalelemijlocii şi mari, pentruo capa


citate de 2
3% din numărul de paturi al spitalului, dar minim pentru 12
paturi. In cadrul compartimentului,
după caz şi în funcţie de precizările temei de proiectare,
se pot amplasa distinct şi unităţile: de
epurarerenală, de întreruperi de sarcină.
Cazarea pacienţilor se face în saloane de 23paturi şi rezerve; aferent acestora
se prevăd: cabinet
de consultaţii şi tratamente(eventual sala de mici intervenţii), post
de lucrupentru asistente, mic
oficiu alimentar, grupuri sanitare, boxe de lenjerie şi de curăţenie etc.

Compartimentul se amplasează în apropierea


accesului principal, înlegătură cu sectorul ambulator, cu serviciul de urgenţă
(pentruutilizarea elastică a unor componente) şi cu circulaţiile principale
care fac legătura cu serviciile tehnicomedicale.

III.3.5. Sectorul ambulator

III.3.5.1. Spitalul acordă servicii medicale, în specialităţile pe care este profilat, şi


pentru bolnavii a
căror stare fizică nu impune internarea. Sectorul ambulatorpropriu
spitalului organizează şi
gestionează aceste servicii, asigură asistenţa premergătoare internării (consultă
ri, explorări) şi/sau pe cea posterioară internării (postcontrol,
tratamente prelungite ambulator), reducând numărul de zile de spitalizare la
strictul necesar.

III.3.5.2. Spaţiile necesare se amenajează pentru: cabinete


de consultaţii (înspecialităţi din profilul spitalului ^i înspecialităţi conexe cu
acestea); camere pentru pansamente şi tratamente curente; -
spaţii de aşteptare aferente cabinetelor; birou
de programare şi evidenţă a pacienţilor; punct farmaceutic pentru
medicamente specifice (după caz); anexe pentru personalul medical; grupuri
sanitare şi boxă pentru curăţenie. Dimensiunea minimă pentru cabinetele
de consultaţie şi camerele de tratamente curente,
cuprinsă între 16 mp si 24 mp, este diferenţiată după
activităţile specifice. Numărul de cabinete şianexele acestora suntdeterminate de
număruldeconsultaţii ce se preconizează a se
acorda pentru fiecare specialitate; datele se vorpreciza
prin tema de proiectare. Pentru dimensionarea spaţiilorde aşteptare se ia încalcul
încărcarea la orele de vârf, considerând o arie utilă de 1.00
1.50 mp/pacient adult şi respectiv 1.502.00 mp/pacient copil cu însoţitor. Spaţiile
de aşteptare şi grupurile sanitare pentru copii se izolează de cele ale adulţilor.
III.3.5.3. Sectorul ambulatorpoate fiaccesibil:
a. direct din exterior, situaţie încare va fi dotat cu anexele specifice
(garderobă, punct de informaţii şi control acces, cabine telefonice),
b. din holul intrării principale, caz încare pacienţii pot beneficia de toate serviciile
şi anexele prevăzute pentru vizitatori şi însoţitori. Amplasarea sectorului
ambulator încadrul spitalului va permite legăturiuşor accesibile cu serviciile
de investigaţiiexplorări şi tratamente, precum şi cu compartimentul de spitalizare
de o zi.

III.3.6. Blocul operator

III.3.6.1. Prezent în spitalele care au secţii sau compartimente chirurgicale


(toate spitalele generale şi cea mai mare parte a spitalelorde
specialitate), bloculoperator este unul din sectoarele cu cea mai complexă
structurare şi mai strictă condiţionare a spaţiilor şi circuitelor interne.
In principiu, blocul operator grupează toate sălile
de operaţii necesare diverselor specialităţi (profiluri)
medicale. In spitalele generale, profilurile care utilizează blocul operator
sunt: chirurgia generală, ortopedia, traumatologia şi arşii, cardiologia, gastro-
enterologia, urologia, obstetrica, ginecologia, neurologia, oftalmologia,
ORL, pediatria, oncologia şi serviciul de urgenţă.
In funcţie de numărul de paturi chirurgicale şi
ţinând seama de specificul activităţilor medicale, pentru
unele secţii (compartimente) se potprevedea săli de operaţii proprii, în afara
blocului operator centralizat, cum este cazulpentru: secţia obstetrică-
ginecologie; secţia de oftalmologie; secţia ORL; compartimentul de arşi; -
serviciul de urgenţă.

III.3.6.2. Dimensionarea bloculuioperator, respectivdeterminarea numărului nece


sar desăli
de operaţie, se face prin raportare la numărul de paturidin secţiile
şi compartimentele cuprofil
chirurgical care îlutilizează.
Indicele mediu de raportare este:
o sală de operaţie pentru 3035 paturi chirurgicale (indicele
este în scădere datorită
perfecţionării tehniciloroperatorii şi scăderii duratei de spitalizare postoperator).

OBSERVAŢII: Pentru
unele specialităţi chirurgicale (arşi grav, transplanturi) se prevede o sală
de operaţii la„ 25 de paturi.
Intro sală de operaţie au loc, în medie pe zi, 2, 5
intervenţii chirurgicale, considerând un timp
mediu necesar de cea 3 ore pentru pregătirea sălii şi desfăşurarea operaţiei.

în funcţie de
mărimea şistructura medicală a spitalului, blocul operator centralizat poate gru
pa de la 2 până la 810 săli de operaţie.
III.3.6.3. Pentru spitalele mici şi mijlocii grupareasălilorde operaţie întrun singur bl
oc
operator comunprezintă o serie de avantaje certe:
asigurarea controlului condiţiilorde asepsie,
utilizarea mai eficientă a spaţiilor, aparaturii, instrumentarului, personalului
auxiliar,
organizarea coerentă a activităţilorde anestezie şia supravegherii bolnavului la
trezire,
gruparea economică a instalaţiilor speciale pentru tratare aer,pentru producere şi
distribuţie apă sterilă, gaz de narcoză, curent electric încaz de avarii etc.
în spitalele mari şi foarte mari, mai
ales în cele multiprofilate, centralizarea prea multor săli într
unsingurbloc operator pune în evidenţă serioase dezavantaje: dificultăţi
în controlul aplicării
măsurilorde igienă şi asepsie, scăderea gradului de confort pentru echipa
medicală (agitaţie,
aglomeraţie, instrumentar comun, dificultăţi înprogramare şi în coordonarea
personalului
auxiliar utilizat în comun), creşterea depărtării faţă de secţia
medicală de spitalizare.
Reducereadezavantajelor pe care leprezntă blocurile operatorii mari se
obţine prin:

a. realizarea de douătrei blocuri operatorii distincte şispecializate, amplasate niai


aproape de
secţiile respective de spitalizare;

b. sectorizarea blocului operatorpe tipuri deintervenţii, fiecărui sectorrevenindui


ungrupde
anexe proprii;

c. -
dublarea(eventual triplarea) circuitelorprin diferenţierea circuitelor interioare în si
stem
„curat / murdar" şi/sau specializarea circuitelorpe categorii de personal şi
grupede echipe medicale.

OBSERVAŢIE: Un mod uzual de sectorizare a blocului operator,


aplicat adesea chiar şi în spitalele de mărime mijlocie, este cel de separare în
bloc septic şi bloc aseptic,
cu tratare diferenţiată a sălilor de operaţie şi a anexelor medicale, în ce
priveşte măsurile de asepsie. Acest principiu de separare este din ce în ce
mai contestat, pe plan internaţional, de specialiştii în
igienă, întrucât se dovedeşte prin măsurători o scădere a
nivelului de igienă sub minimul admisibil în sectorul septic (după părerea
acestora, toate sălile de operaţie inclusiv anexele lor medicale -
trebuie considerate şi tratate ca aseptice).

III.3.6.4. Soluţionarea spaţialfuncţională pentru blocurile operatorii diferă dupăm


ărimea
acestora. Sunt considerate blocurioperatorii mici cele cu24
săli de operaţie, iarblocuri
operatorii mari cele cu mai mult de 6 săli de operaţie. Pentru blocurile
operatorii mici tipologiile
de conformare optimă sunt bine conturate şi se aplică
ca atare. Pentru soluţionarea unui bloc
operator mare este necesar un studiuprealabil
privindorganizarea medicală şi tehnologică cea
mai adecvată datelorde temăşi structurii medicale a spitalului.

III.3.6.5. Unbloc operator mic se compune din următoarele categorii de spaţii: -


spaţii
medicale:
24 săli de operaţie cu anexele aferente:
spălătorfiltru pentru chirurgi,
spălătorpentru instrumente,
spaţiudepregătire a bolnavului,
spaţiupregătire materiale după caz , (se recomandă ca anexele să fie
individualizate pentru fiecare sală în parte; se acceptă şianexe comune
la două săli, dacă cel puţin o sală de operaţie a blocului are anexe
individualizate) spaţiu pentru trezirea pacienţilor (comun sauboxat), -
cameră de odihnă pentru
medici, cameră de lucrupentru asistente, -
laboratorpentru determinări de urgenţă,
sală aplicare proteze gipsate cu anexe pentru pregătirea feselor (după caz), -
cameră protocol
operator, cameră medici anestezişti. spaţii gospodăreşti:
boxă pentrudepozitare materiale sterile şi farmaceutice,
depozit aparate,
spaţiudepozitare tărgi, cărucioare,
boxă pentru curăţenie şi colectare evacuare obiecte murdare (rufe,
deşeuri).
spaţii de control şi filtrare accese:
filtru bolnavi (eventual cu sistem de transbordare targa),
filtru personal medical (separat pe sexe) cuprinzând vestiar şi grup sanitar
cu duş,
dispecerat programare (după caz), -
spaţii tehnice pentru instalaţiile speciale aferente blocului
operator (amplasate în afara blocului, dar în imediata vecinătate a acestuia)
staţie preparare apă sterilă,
staţie preparare gaz denarcoză,
staţie de acumulatori şi cameră tablou electric,
centrală de ventilaţie şi tratare a aerului.

III.3.6.6. Dispunereaspaţiilor şi organizareacircuitelorlainteriorul bloculuioperator


se face
pe principiul zonării după cerinţele de asepsie, trecerea facându-
se gradat dinspre spaţiile neutre
(condiţii igienicosanitare obişnuite pentru sectorul sanitar), prin cele
„curate" (cu condiţionări
igienice speciale), la cele aseptice:
zonă filtre de acces neutră
zonă funcţiuni anexe neutră cuprinzând: protocol operator, secretariat, laborator
determinări de urgenţă, laborator, etc,
zonă curată camere de pregătire preoperatorie a bolnavilor, camera de trezire a
bolnavilor, spaţiul de lucru al asistentelor, camera odihnă medici, camera de gips
are,
etc.

zonă aseptică sala de operaţie şispaţiul de spălare şi îmbrăcare sterilă a echipei


operatorii. Problema principală în soluţionarea circuitelor bloculuioperatoro repre
zintă activităţile şi spaţiile „murdare": spălătoare pentru instrumentele utilizate, s
paţii sanitare şi de curăţenie,
evacuarea deşeurilor şi rufelorpostoperator. Măsurile ce se întreprind sunt: -
izolarea completă a activităţilor
înspaţii închise, până la „ambalarea" produselorîn anvelope sterile cu care se
transportă apoipe circulaţia comună a blocului operator; -
decalarea prelucrărilor „murdare" până după încheierea programului operator; -
crearea unui circuit „murdar", separat de circuitul zonei curate,prindublarea corid
oarelorbloculuioperator (soluţie recomandată înspecial
la blocurile operatorii mari), ceea ce presupune săli de operaţii capsulate. În toat
e cazurile, transferul instrumentelor murdare de
la sala de operaţie la spălător se face numai pringhişeu; în cazul soluţiei cu dublu
circuit, transferul deşeurilor şi rufelor murdare spre coridorul
de serviciu se face printro ecluză specială.

111.3.6.7.
înblocurile operatoriimari se recomandă cuprinderea uneistaţii de sterilizare prop
rii (pentru prelucrarea
instrumentarului şi a cauciucăriei dinsălile de operaţie), distinctă de staţia central
ă de sterilizare pentru restul serviciilordinspital. Descrierea moduluide
conformare şiorganizare a unei staţii de sterilizare se face la cap. III.3.15.
In blocurile operatorii mari se mai prevăd şi alte spatii:
cameradezinfecţie aparatura medicală mobilă.
punct farmaceutic,
bănci de ţesături,

post de lucrupentru medici şi personal mediu anestezie. mic oficiu pentru


ceai. cafea, legat de zona de odihnă a personalului medical ctc.

111.3.6.8.
Dimensionareadiverselor spaţiispecifice este determinată de tipulde intervenţii
chirurgicale,
mărimea echipelor operatorii, mărimea bloculuioperator, nivelul de echipare cu
aparatură, soluţia generală de conformare a bloculuioperator. pentru sala de o
peraţie dimensiunile minime variază de la 30 mp la 40 mp arie utilă. -
pentru celelalte spaţii medicale, aria utilă nu va fi mai mică decât:
12 mp spălare şi îmbrăcare chirurgi pentru o sală , 18 mp -
spălare şi îmbrăcare chirurgi comună la 2 săli 10 mp -
spălare instrumente 12 mp un post de pregătire preoperatorie 10
mp de trezire postoperatorie 25mp sala de gipsare

III.3.6.9. Bloculoperatorva avea legătură directă cu serviciul anestezie terapie i


ntensivă şi cu sterilizare centrală (dacă
nu are sterilizare proprie); legături uşoare se vor asigura cu:blocul de
naşteri (când acesta nu are sală proprie pentru
operaţii cezariene), serviciul de roentgendiagnostic, serviciul de urgenţă, labor
atorul de anatomie patologică (pentru examene cxtemporatiee)
şi nodul central de circulaţie verticală care conduce la secţiile medicale
de spitalizare.

III.3.7. Serviciul de anestezie terapie intensiva (ATI)

III.3.7.1. O creaţie relativ recentăînstructura spitalelor, serviciulATI centralizeaz


ă toate cazurile medicale grave, care
necesită supraveghere continuă şiîngrijire intensivă 24de ore din
24. Asistenţa medicală se asigură de un personal înalt calificat, cu ajutorul unei
aparaturi medicale specializate (pentru compensarea funcţiilor vitale ale
organismului şi monitorizarea bolnavilor).

III.3.7.2. Mărimea serviciului (număr depaturi)este ovariabilă în funcţie decapacit


ateaşi
profilul spitalului. Printemă
se precizează atât numărulde paturi necesar cât şi structurade
organizare a acestora pe unităţi componente. Serviciile ATI mici (sub15paturi)
precum şi cele
din spitalele de specialitate, se subminări în două sectoare septic şi aseptic -
. Serviciile mari, în
spitalele multiprofilate. se organizează pe
sectoare (unităţi) distincte, dupăprofilul medical sau
după gravitatea cazurilor, prevăzându-
se şi un compartiment corespunzător cazurilor septice.
Pentru unele
profiluri medicale, dacă particularităţile procedurilor medicale şi sau numărul de
paturi
aferent o justifică, se potorganiza compartimente de terapie intensivă specializat
e,
distincte de unitatea centrală, amplasate în secţiile
medicale respective. Este cazul mai ales
pentru specialităţile:
cardiologie şi boli vasculare,
pediatrie,
arşi şi traumatologie,
transplant de organe.

III.3.7.3. Spaţiile componente aleserviciului ATI sunt:


unităţile de îngrijire saloane sau nuclee cu spaţiile aferente
postului desupraveghere (directă
şi/sau monitorizată), grupului deigienizare, depozitărilordiverse,
cameră de lucrupentru asistente, cuplată cu staţia centrală de monitorizare şise
mnalizare,
cabinete medici anestezişti cu grup sanitar
sală de mici intervenţii şi tratamente speciale, cu anexele ei (la serviciile mari),
depozite pentru aparatură, instrumentar, produse farmaceutice,
mic laboratorpentru determinări de urgenţă (se poate utiliza în comun cu
bloculoperator),
boxăpentru lenjerie curată,
spaţiu sanitar pentru prelucrare şiigienizare obiecte de inventar, cu boxă pentru
colectare obiecte murdare (rufe,deşeuri),
vestiarfîltru de acces pentrupersonalul medical, prevăzut cu grup sanitar şi
duş,
filtru de acces pentrupacienţi şi materiale, cuplat cu un spaţiu (vestiar) pentru
îmbrăcarea în vestimentaţie de protecţie a persoanelor străine serviciului
(aparţinători sau alt personal medical decât cel al secţiei).
Circuitul interior este de tip închispe considerente de asepsie,dar
şi pentru izolare faţă de
perturbări externe (agitaţie, zgomot, vizite inoportune).

III.3.7.4. Unitatea (nucleul)de îngrijireintensivă se conformeazăşi dimensionează î


n raport
de
cauzistica proprie spitalului, respectivde numărulde paturi afectat unei echipe de
îngrijire.
capacitate optimă:
56 paturi aferente unui post de supraveghere; capacitate maximă:
8paturi (la mai multe paturi aferente unui post de supraveghere, îngrijirea
nu se mai consideră intensivă), arie utilă minimă/pat:
12 mp, arie utilă minimă/post supraveghere:
12 mp (recomandat 15 mp) dotaresanitară aferentă:
grup sanitar cu closet, lavoar şi spălătorde ploşti).
Modul optimde alcătuire a unei unităţi de îngrijire este cel de tip
nucleu cu camere
(compartimente) de 12paturi, grupate în jurul
postuluide supraveghere (şi lucru) alechipei de
îngrijire, cu pereţi vitraţi şi
goluri de trecere spre acesta. Sistemul despitalizare în saloane mari
de 5:7paturi, cupaturile izolabile prin perdele saupanouri uşoare este
nerecomandat, fiind mai

puţin igienic. Indiferent de


soluţia tipologică aplicată, fiecare unitate de îngrijire va avea cel puţin o
rezervă (boxă)de un pat pentru cazurile speciale.

III.3.7.5. în mod curent, serviciul ATI se amplasează în imediata vecinătate a bloc


ului operator,
pe
acelaşi nivel cu acesta (mai ales la spitalele mici şi mijlocii), din următoarele raţiu
ni:
medicii anestezişti afectaţi serviciului lucrează şi în bloculoperator;
mare parte a cazurilor sunt pacienţi care necesită postoperator îngrijiri speciale;

condiţiile de asepsie sunt asemănătoare celordin zona curată ablocului;


oparte din aparatură se poate utiliza în comun. Serviciul ATI se poate amplasa şi
la unnivel superior sau inferior faţă de bloculoperator (la spitale mari
şi foarte mari), cu condiţia realizării unei legături directe, prinscară şi ascensor
special afectat.

III.3.8. Blocul tic naşteri

III.3.5.1. In blocul de naşteri se efectueazăcentralizat activităţile de asistenţa med


icală
calificata a parturientelorpe parcursul naşterii. Centralizarea acestor
activităţi este de dată relativ
recentă, iar soluţionările funcţionaltehnologice ale spaţiilor
sunt încă în curs deoptimizare,
opţiunile pentru un tip de soluţie sau altul urmând a fi stabilite de beneficiarul de
folosinţă.
Modul de conformare al blocului de naşteri şi locul cel mai potrivit de amplasare
în
cadrul spitalului este dependent de:
felul cum se organizează în cadrul spitalului, respectiv al secţiei de profil, asisten
ţa
parturientelor dela primirea în spital şi până la terminarea naşterii:
capacitatea acestuia (numărde naşteri zi, rezultată din capacitatea secţiei de
obstetrică prevăzută în structura spitalului):
sistemul adoptatpentru asistarea parturientei în timpul celor trei faze ale naşterii
(travaliu expulsie postpartum).

III.3.8.2. in principiu un
bloc de naşteri este constituit dinurmătoarele componente spatio
funcţionale:
compartimentul de primire şi prelucrare sanitară
specifică (dacă activităţile nu au
fostpreluate de serviciul de primire internare descris la cap. III.2.)
unităţi pentru naştere (o suită de spaţii pentru triada de activităţi specifice:
travaliu
expulsie postpartum):
sala de operaţie cu activităţile specifice (după caz);
cameră resuscitare nounâscut:
spaţii de lucru pentru personal (cabinet medici, cameră de lucru moaşe, boxe
depozitare instrumentar şi materiale sterile):
spaţii gospodăreşti (mic oficiu alimentar, boxe depozitare
lenjerie şi efecte, spaţiu
colectare evacuare rufe murdare şideşeuri);
filtru de acces şi dotări sanitare aferente (vestiar personal cu grup sanitar
şi duş.
compartimentat pe sexe, grup sanitar paciente), în blocurile de naşteri mici (23
unităţi de
naştere), nu este economica prevederea unei săli de operaţie pentru cezariene
şi alte urgenţe
,acestea urmând a se efectua înbloculoperator centralizat sau în sala de operaţii
a secţiei de
obstetricăginccologie. La blocurile de naşteri mari (peste 10
naşteri'zi) este indicată prevederea
sălii de operaţie încadrul blocului, precum şi a spaţiului de pregătiretrezire
aferent.

III.3.8.3. Bloculdenaşteri areun circuit închis, controlat prin filtre deacces. 1:1
se va
compartimenta însector aseptic şi septic. Pentru
spitalele mici şi mijlocii cu mai mult de 50
paturi de obstetrică una din unităţile de naştere
se va individualiza ca septică, va primi anexe

sanitare proprii şi
se va izola dincircuitul general al blocului de naşteri. încadrul spitalelorde specia
litate, cu secţii de obstetrică care însumează mai mult de 150 paturi,
se recomandă crearea a două blocuride naşteri separate.

III.3.8.4. Unitatea denaştere se poate alcătui în mai multe moduri:


a. camera detravaliu cu23 paturitip salon (14 -
20mp), conectată la osala de naşteri, prevăzutăcu
o nişă (boxă) pentruprelucrarea primară a nounăscutului'(minim 25
mp), urmată de o cameră cu 23 paturipentru terapia postpartum cele trei încăpe
ri având uşi între ele. O astfel de unitate se
prevede pentru cea.20 paturi de obstetrică.
b. sala unică pentru travaliu şi
expulsic. destinată unei singure parturiente, dotatăcupat, masă ginecologică şi
punct pentru toaleta nounăscutului (arie utilă 2225mp); paturile pentru terapia p
ostpartum se grupează la unloc pentru mai multe astfel de săli, în saloane de 2-
3paturi. Soluţionată în acest fel, unitatea corespunde la cea 15paturi deobstetrică
fiziologică pentru o sală de travaliucxpulsie.

III.3.8.5. In ce priveşte amplasarea blocului denaşteri, sunt în disputădouă model


e:
amplasarea direct încadrul secţiei sau compartimentului de obstetrică (justificată
la spitalele mici, dar şi la spitalele generale mari cu puţine paturi de obstetrică): -
amplasarea în apropierea bloculuioperator şi a celorlalte servicii tchnico-
medicale, avantajoasă pentru cooperarea cu acestea, necesarădacă spitalul
are mai mult de două secţii
de obstetrică, este contestată din punct de vedereal confortului pacientei. Aceast
ă soluţie se aplică în mod curent la spitalele de specialitate (maternităţi sau
blocuri matemoinfantile).
III.3.9. Laborator deanalize medicale

III.3.9.1. In acest compartiment se centralizează activităţilede laborator necesar


e examinării produselorbiologice umane pentru o cât mai corectă apreciere a
stării de sănătate sau a stadiului de îmbolnăvire
a pacienţilor. Laboratorul deserveşte atât
pacienţii internaţi cât şi pe cei ambulatori.

III.3.9.2. Laboratorul se dimensionează şise structurează funcţional în concordanţ


ăcu mărimea şi profilul spitalului, respectiv cu capacitatea
sectorului ambulator,dar şi cu
rangul spitalului înierarhia unităţilor de asistenţă medicală (laboratorul unui spital
judeţean sau al unui spital clinic de specialitate va efectua analize
medicale pentru pacienţi ambulatori dintrun teritoriu mai
larg decât cel arondatdirect). Necesarul de spaţii, structura pe compartimente şi
nivelul de echipare cu aparatură se vor preciza printema deproiectare.

OBSERVAŢIE: Perfecţionarea tehnicilor de analiză, utilizarea sistemelor de teste


standard, echiparea cu aparatură compactă, automatizată şi computerizată
determină creştrea eficienţei concomitent cu reducerea suprafeţelor utile neces
are.

IIL3.9.3. Laboratorul de analize medicale cuprinde următoarele compartimente:


a. -
compartimentul de recoltare directă a produselor biologice (pentrupacienţii ambu
latori), amplasat fie în cadrul laboratorului (în zona sa externă), fie
în cadrul sectorului ambulator propriu-
zis (respectiv în cadrul dispensarului policlinic, dacă
spitalul are asociatăaceastă unitate sanitară);
b. compartimentul de primire a produselorbiologice recoltate însecţiile spitalului
sau de la pacienţii ambulatori, încare se
efectuează distribuirea probelorla punctele de lucru, se asigură centralizarea,
înregistrarea şi eliberarea rezultatelor;
c. sectorul deexaminări de laborator, cu compartimentele sale specializate: -
biochimie, hematologie, citologie, imunologie, bacteriologic, -
inframicrobiologie etc.
d. spaţii anexe activităţilorde laborator (vestiare pentru
personal, grupuri sanitare, depozite
reactivi şi sticlărie, camere aparate, spaţii pentru spălare
veselă şi sterilizare etc;

e. microsector de întreţinere animale mici de laborator (după caz).


La spitalele
clinice universitare, la unele dinspitale de specialitate cu programe asociate de
cercetare institute medicale -
, pe lângă laboratorul pentru analizele curente se dezvoltă şi un
sector mai mic sau mai mare delaboratoare specializate de cercetare clinică
şi/sau preclinică, în
care
caz apareşi un sector marede creştere şi întreţinere de animale, numit biobază. A
cesta din
urmă trebuie amplasat izolat, înafara clădirilor spitalului.

III.3.9.4
Întrucât tehnicile de laborator evalueazărapid, spaţiilelaboratorului de analize
medicale trebuie
soluţionate însistem flexibil, pentru a permite periodice reorganizări
funcţionale şi reechipări
cu aparatură şi instalaţii. Soluţia recomandată este proiectarea de spaţii
de lucru tipizate, cu distribuţii de instalaţii şi puncte de racord amplasate
modulat în spaţiu.
încăperile sectoruluide examinări se vor alcătui prinînscrierea unor astfel
de „module" spaţio
funcţionale (1 3 module în funcţie de necesitate)
.aria unui modul tipizat va fi de:

1820 mp (la
spitale mici)
2225 mp (la spitale mari)

III.3.9.5. Activităţile de laborator urmeazăun regim strict de securitate a muncii


şi protecţie a
personalului faţă de lucru cu substanţe
nocive şi periculoase. Principiul aplicat este separarea
încăperilorcu activităţi periculoase şi delimitarea locurilordemuncă
încare operaţiunile
presupundegajări de noxe,princrearea de boxe speciale sau nişe de
laborator. Asemănător se
protejează şiactivităţile sauoperaţiunile care
necesită conditiispeciale dedesfasurares înce
priveşte mediul aseptic sau steril, ecranarea luminii,protectia fata de vibratii.

III.3.9.6. Încadrul laboratorului de«nalize medicale este necesară izolarea unui


compartiment în
caresă se efectueze operaţiunile cupotenţial de contaminare (bacteriologic, 'virus
ologie,
micologie, parazitologie). Acesta va avea un circuit strict delimitat de al celorlalte

compartimenteşi va fi prevăzut cu anexe proprii pentru spălare, dezinfectare, ste


rilizare veselă
,
şiinstrumentar, precum şi pentru colectare tratare deseuriinfectata

III.3.9.7. Încăperile laboratorului de analize vor fi feritede insolare şivor avea con
diţii de
iluminare uniformă a zonelor de lucru. Orientarea favorabilă pentru fronturile cu
ferestre este
nord, nordest şi nord-
vest. In cazul în care nu se pot evita orientările nefavorabile, se vor lua
măsuri speciale de protecţie şiecranare
a suprafeţelor vitrate (geamuri termoabsorbante, „brise
soleil").

III.3.9.8. Pentru determinarea globală a necesarului de suprafeţe utile


desfăşurate aferente
laboratorului de analize medicale al spitalelor generale (fără dispensar
policlinic) se poateutiliza
următorul indice mediu:
1.5 mp A.u./pat, respectiv 2.1 mp A.d./pat la spitalele teritoriale mici; 1.01.2 mp
A.uVpat,
respectiv 1.51.7 mp A.d./pat la spitalele mijlocii şi mari.

III.3.9.9. întregul laboratorde analize medicale va


fi soluţionat în circuit închis pentru alţi utilizatori decât personalul
propriu. Accesul pacienţilor sau al
personalului medical din spital este permis numai în spaţiile amenajate ca atare
din compartimentul a.) cabine de recoltare şi b.) -
camera sau ghişeul pentruprimire probe, ghişeul pentru eliberare rezultate.

III.3.9.10. Amplasarea laboratorului va permite legături directe cu serviciul de


explorări funcţionale şi legături uşoare cu secţiile de spitalizare,
sectorul ambulator. serviciul de urgenţă şi compartimentul de spitalizare de o zi.

III.3.10. Serviciul (laboratorul)de roentgendiagnostic

III.3.10.1. Serviciulgrupează centralizat toate investigaţiile bazatepe utilizarea r


adiaţiei Roentgen pentru aducerea în domeniul vizibilului a structurilor anatomi
ce interne. Tehnicile de roentgendiagnostic fac parte dintrun sistem mai
amplude investigaţii, aflat în prezent întro evoluţie explozivă, cel al
tehnicilorde examinare imagistică.

III.3.10.2. Serviciulde roentgendiagnostic este una dinunităţile nucleare ce se pot


constitui în
cadrul spitalelor,pentru care este obligatorie solicitarea şi obţinerea de avize spe
ciale, de amplasare şi funcţionare, din partea autorităţilor responsabile cu
controlul activităţilor ce folosesc radiaţii
nucleare. Modulde utilizare a radiaţiei Roentgen pentru diagnosticul medical, con
diţiile ce trebuie să
Ie îndeplinească aparatura, precum şimodul de alcătuire,dimensionare
şi ecranare la radiaţii a încăperilor, sunt strict condiţionate
de „Normele Republicane de Securitate Nucleară Regimul de lucru cu surse de r
1
adiaţii nucleare' .

III.3.10.3.
Dimensionarea şi structurarea serviciului este dependentăde numărul şi tipulde
aparate radiologice ce urmează a se instala, de cerinţele fluxului medical
specific, de
considerente de optimizare a măsurilorde radioprotecţie. Pentru
fiecare tip de aparat sunt precis
determinate necesarul de încăperi şi condiţii tehnologice de montaj.
Tipurile de aparate radiologice utilizate în mod curent în serviciul de roentgendia
gnostic sunt:
aparatede Rxscopie şiRxgrafie, independente sau cuplate la un post comun de
comandă,
aparatede Rxgrafic specializate (angiografie, mamografie, limfografie. radiografie

dentară),
aparatepentru microradiografie (MRF),
aparatepentru tomografie computerizată (CT).
Pentru fiecare dintre ele sau pentru un cuplaj de aparate se constituie o unitate
funcţională de examinare.

III.3.10.4.
In structura serviciului de roentgendiagnostic intră următoarele categorii de spaţi
i:
a. unităţile funcţionale de examinare (compuse din camera de investigaţie,
posturile de comandă şicontrol, boxele de dezbrăcare, spaţiile sanitare şi
tehnicile aferente);
b. spaţii deaşteptare pentrupacienţi cu grupuri sanitare aferente;
c. spaţii medicale pentrurelaţia cupacientul (secretariat, cabinete de consultaţii);
d. spaţii pentrupersonal în afara relaţiei cu pacientul (cabinete de lucru ale medic
ilor, cameră de odihnă personal, vestiarecu duş şi grupuri sanitare);
e. -
spaţiipentruprelucrare şi stocare filme radiologice (developare, triere,uscare, citir
e, depozitare);
f. spaţii pentru întreţinere şiactivităţigospodăreşti (cameră pentru tehnician de în
treţinere, depozit piese de schimb, boxe pentru lenjerie şi curăţenie etc.)

III.3.10.5. Unitatea Rxscopie şiRxgrafie clasică,întâlnită la toatespitalele, estecons


tituită din
următoarele încăperi:
cele două camere de investigare, fiecare de minim20 mp (cu raportul laturilorde
minim 2/3), ecranate corespunzător la radiaţii în funcţie de puterea aparatului,
camera de comandă
(comună pentru cele două aparate) de minim 8 mp, prevăzută
cu vizoare de sticlă plumbatăspre camerele de investigare,
boxe de îmbrăcare dezbrăcare pentrupacienţi, pe fluxul de intrare încamerele de
investigare,
spaţiul de lucrupentru asistente (preparare bariu,
preparareseringi şi substanţe de
control injectabile) de minim 6 mp, în relaţie directă cu camerele de investigare,
grup sanitar pentru pacient, înrelaţia cu camera pentru Rxscopie.
III.3.10.6. Pentru unitatea deangiografie,încare se efectuează cateterism vascula
r, nusunt
necesare boxele de dezbrăcare,dar este necesar un spaţiu
depregătire a pacientului, un spaţiude
spălare a medicilor (ca pentru operaţii) şi o
boxăpentru spălarea instrumentarului utilizat.
Camera de investigaţie va avea minim 25 mp.

III.3.10.7. Unitatea detomografie computerizată se compune din:


camera de investigaţie (3035 mp), camera de comandă (minim
15 mp)prevăzută cu vizor mare
de vizionare radioprotejat, camera pentru computere (1012 mp), camerapentru
pregătirea
bolnavului, boxe dedezbrăcare, camerapentru evaluare, spaţiile
tehnice indicate de furnizorul
aparatului.

III.3.10.8. Unitatea demicroradiografie cuprinde camera de investigare(1820 mp)


, camerade
comandă care este şi spaţiul de lucru al persoanei care manipulează aparatul şi
boxele de
dezbrăcare.

III.3.10.9. Spaţiile destinate prelucrăriifilmelor radiologice sedimensionează după


numărul de
filme ce trebuie prelucrate şi după tehnica utilizată (manuală sau automată);
ele vor cuprinde:
cameră obscură, cameră luminoasă, depozit pentru filmele neexpuse.
Spaţiile de prelucrare a
filmelor (camera obscură)trebuie să fie în legătură directă cu camerele
de investigare pringhişee
speciale de transmitere a filmului (radioprotejate şiduble, detip „passe-
cassettes"). Depozitul
pentru filmele neexpuse va fi protejat faţă de radiaţii calorice sau roentgen.

III.3.10.10. Calculele necesare, pentru stabilirea măsurilor de ecranare pentru


radioprotecţie a incintelor în care se află aparatele radiologice, se
fac de către persoane
autorizate, pentru fiecare incintă în parte şipentru
fiecare element constructivce va avea rol în
ecranare.

III.3.10.11. Amplasarea serviciului de roentgendiagnoslic se recomandă a seface l


a
nivelurile inferioare ale clădirii (demisol, parter, etaj
1)datorită încărcărilor structurale mari date
de greutatea aparaturii şi a elementelor constructive de ecranare (plumb,
tencuieli baritate).
Nu există contraindicaţii de amplasare a
altor servicii sau compartimente ale spitalului în
vecinătatea unităţilor radiologicc (lateral, Ia nivelul superior sau la nivelul
inferior),dacă se
aplică măsurile normate de radioprotecţie Ia elementele constructive
de separare faţă de alte
spaţii (respectivdimensionare corespunzătoare în funcţie de diferitele cateiţorii
de utilizatori).

III.3.10.12. Serviciul deroentgendiagnostic vaavea legături cât mai directe cu


blocul
operator, serviciul de urgenţă, secţiile
medicale şi serviciul de explorări funcţionale.

La spitalele mari şi foarte mari, apare necesitatea amplasării


unorunităţi radiologicc, distincte în
serviciul central, însectorul de urgenţe, în blocul operator, în secţia de ortopedie.
Aceste unităţi se vor trata caunităţi nucleare distincte şi se vor supune, ca şi
serviciul central, reglementărilor .normative privind utilizarea radiaţiilor
Roentgen.

III.3.11.
Serviciul (laboratorul) de explorări funcţionale şi alte investigaţii a
natomofi/iologice complexe

III.3.11.1. încadrul acestui serviciu se grupează, centralizat pe


spital, o relativ mare varietate de tehnici de investigare, bazatepeutilizarea unor
aparaturi
specializate de înaltă tehnologie, si care permit obţinerea de date referitoare la p
otenţialul funcţional al diferitelororgane şi
sisteme ale corpului uman. Printema de proiectare, investitorul (beneficiarul de fo
losinţă) va preciza tipul si
numărul de laboratoarede explorări funcţionale necesare în funcţie de mărimea
şi profilul spitalului . va stabili împreună cu proiectantul
modulde organizare generală a serviciului (schema de grupare a
unităţilor poe compartimente) şi va indica aparatura medicală cu care
intenţionează să
echipeze fiecare laborator în parte (întrucât conformarea şi dimensionarea spaţiil
or este dependentă de prescripţiile şi condiţionările furnizorului de echipamente
şi aparate medicale).

OBSERVAŢIE: Recent intrate


în uzul diagnosticării bolnavilor, explorările funcţionale sunt intro
continuă evoluţie si diversificare a procedeelor de investigare, însoţită
de înnoirea şi perfecţionarea rapidă a echipamentelor şi aparaturii. Din acest
motiv nu sa ajuns fa un punct de vedere unanim recunoscut privind
organizarea optimă a acestui seniciu.

II I.3.11.2. Inmod uzual, în spitalele


generale mijlocii şi mari. unităţile de explorări funcţionale se grupează pe compar
timente. în funcţie de organele şi sistemele anatomofiziologice investigate: a -
explorări cardiorespiratorii şi cardiovasculare (electrocardiografie -
LKG. diagnostic ullrasonic, probede efori, ventilaţie pulmonară,bronhoscopie
etc):
explorări ale funcţiilordigestive (tubaje gastrice şi duodenale,colonoscopie.rectos
copie etc.);
explorări ale sistemului nervos (electroencefalografie Lf G. excitabilitate ncuro-
muscuIară

etc.); d, explorări ale funcţiilor metabolice:


e. explorări ale funcţiilor renale (citoscopie. cateterism uretraletc):
f. explorări ORL (probe auditive, laringobronhoscopie etc):
g. explorări oftalmologice;
h. explorări imagistice generale (ecografic, tomografie cil rezonanţă magnetică -
RMN).

OBSERVAŢII: Costul ridicat al aparaturii medicale neutru, uncie


din sistemele de explorări si investigaţii, le face încă inaccesibile
pentru spitalele generale mici din reţeaua medicală teritorială; în cazul acesta
laboratoarele de explorări nu mai necesită organizarea
pe compartimente după criteriul de mai sus. Pentru unele explorări
funcţionale specializate, unii beneficiari preferă o
amplasare în cadrul secţiei medicale de profil (explorări ORL, explorări oftaimolo
gice. internaţi în alte secţii sau celor diagnostigaţi ambulator şi produce o
perturbare â sistemului general de circuite al spitalului.

III.3,11.3. Laboratoarele aparţinând aceluiaşi


compartiment se grupează pe un circuit intern care, pe lângă cabinetele
destinate examinării propriuzise, mai cuprinde: încăperi de lucrupentru medici şi
personalul sanitar mediu, camere pentru
pregătirea pacientului în vederea examinării (după caz), anexe
sanitare şi gospodăreşti, precumşieventualele spaţii tehnice
aferente echipamentului medical. Pentru fiecare compartiment, sau
încomun pentrudouâtrei compartimente (înfuncţie de amploarea acestora şi de
schema generală deorganizare a serviciului), se prevăd spaţiile
de aşteptare pentru pacienţi cu grupurile sanitare respective, ghişeul de relaţii cu
pacientul (informare, programare, eliberare rezultate).

III.3.11.4. Evoluţia de ultimă oră a tehnicilordeexplorareendoscopică şi laparosc


opică.
combinate cu proceduri terapeutice de tip chirurgical (cauterizări. extirpări, sut
urări). pune problema scoaterii laboratoarelorde endoscopie din cadrul compar
timentelor specializate şi a grupării lor într-
un serviciu (compartiment) autonomde
endoscopie, prevăzut cu toate anexele medicale tehnice şi gospodăreşti
necesare: în acest caz modelul tipologic de organizare a compartimentului de
endoscopie va fi mai apropiat de cel utilizat pentru blocul operator.

III.3.11.5. La spitalele mari şi foartemari, unele unităţi de explorări funcţionalese


potregăsi şi în componenţa secţiilor medicale cupaturi, distinct de
amplasarea lor în serviciul central (de cx.xabinet de
ecografic însecţia de obstericâginecologie. cabinet LKG în secţia de cardiologie).

III.3.11.6. Amplasarea serviciuluide explorări funcţionale se va faceînapropierea


serviciului de rocntiîendiaenostic si a laboratorului deanalize medicale. Se va
asituira o legăturădirectă cu serviciul de urgenţă, cu sectorul ambulator şi
cu compartimentul de spitalizare de o zi.

III.3.12. Laboratoarele de medicină nucleară

III.3.12.1 Procedurile medicale care utilizează pentrudiagnostic


şi/sau terapie substanţe radiofarmaceutice (izotopi) se
izolează de restul activităţilor medicale, constituind un serviciu
distinct încadrul spitalului: laboratorul de medicină nucleară. Acest serviciu se or
ganizează în spitalele generale mari şi foarte mari, precum şi în unele spitale
de specialitate, cum ar fi cele de oncologie, endocrinologie, reumatologie etc.

III.3.12.1. în componenţaserviciului pot intra (după caz)următoarele compartimen


te:
a. izotopodiagnostic (unitate de explorări cu aparatură tip scaner
sau tip scintigraf);
b. izotopoterapie (microunitate de spitalizare pentru pacienţii
trataţi cu produse radiofarmateutice);
c. laboratorde analize medicale
(pentru analiza produselorbiologice ale pacienţilor trataţi sau
investigaţi cu izotopi);
d. laborator depreparareşi dozare (diluţie) a substanţelor radiofarmaceutice;
e. -
anexe funcţionale şi tehnicecomune pentru:depozitareasurselor radioactive, deco
ntaminarea lenjeriei şi obiectelorde inventar, decontaminarea
personalului, dezactivarea deşeurilor
radioactive lichide şisolide, tratarea şi filtrarea aerului.

III.3.12.2. Laboratorulde medicină nucleară se organizeazăca o "unitate nucleară


de lucru cu
surse deschise" în sensul definit de Normativul Republican de Securitate Nuclear
ă şi se spune prescripţiilor şi reglementărilor acestuia, atât în ce priveşte proiect
area şi execuţia construcţiei si instalaţiilorpentru spaţiile respective.

III.3.12.3. Laboratorul se soluţionezăîn circuit închis, protejat prin filtre şiecluze c


u control dozimetric, la intrarea în laborator şi la trecerea dintr-
un compartiment în celălalt. Operaţiunile de
transvazare a surselor cu concentraţie mare se fac înnişe, boxe special
amenajate.Efluienţii şi deşeurile solide radioactive se
colectează şise stochează pe duratade timp necesară dezactivării.
Aerul viciat din nişe, boxe sau alte zone cu posibile concentrări
de particule radioactive, se filtrează şi se controlează înainte de
evacuarea în exterior.

III.3.12.4. Laboratorulde medicină nucleară se amplasează la parterul saudemis


olul construcţiei, sub acesta urmând a fi soluţionat un spaţiu tehnic propriu, del
imitat faţă de alte spaţii comune sau de alte funcţiuni ale clădirii. In afara
accesului dinspre circulaţiile interioare ale spitalului, laboratorul
de medicină nucleară va beneficia de unacces propriu direct din
exterior, pentru aprovizionarea cu produse
radiofarmaceutice şipentru expedierea deşeurilor nedezactivate.
Nu sunt contraindicaţii în ce priveşte amplasarea altor funcţiuni spitaliceşti în
spaţiile aflate alături saudeasupra încăperilor laboratorului.

III.313. Serviciul fizioterapie şirecuperare medicală

III.3.13.1. Procedurile defizioterapie sirecuperare medicală, maiamplu saumai puţ


in dezvoltate, sunt nelipsite în structura spitalelor moderne,
fie ca tratament asociat, fie ca tratament principal în cazul spitalelorde specialitat
e. Amploarea şistructura serviciului sunt în funcţie de capacitatea spitalului, depr
ofilul acestuia şi, dupăcaz, :de asocierea dispensaruluipoliclinic. .3.13.2.
Serviciul de fizioterapie si recuperare medicala poate cuprinde înstructura sa urm
ătoarele compartimente: a,cultura fizica medicală (kinototerapie) b.electro-
fototerapie
c. hidrotermoterapie
d. masoterapie e.pneumoterapie
f. psihoterapie si
terapie ocupaţională Nominalizarea compartimentelor, a tipului si numărului de p
roceduri pentru fiecare din
unităţile componente ale acestora, precum şi indicareaaparaturii saua instalaţiilor
i speciale cu care urmează a fi echipate,
se vor cuprinde în tema de proiectare a spitalului şi
întema de tehnologie medicală.

OBSERVAŢII: La spitalele generale mici şi la spitalele de specialitate care nu au


ca profil recuperarea medicală, serviciul de fizioterapie va cuprinde cu precădere
compartimentele
de kinetoterapie, electroterapie şi pneumoterapie (uneori şi psihoterapie). La spit
alele de neuropsihiatrie
compartimentul de psihoterapie şi terapie ocupaţională se dezvoltă ca
un serviciu autonom.

III.3.13.3. Compartimentul de electrofototerapie se subîmparte peunităţidupă tipu


rilede
proceduriutilizate:
terapie cu curenţi de joasă frecvenţă sau ultrasunete (curent galvanic, curenţi
diadinamici,
curenţi cu impulsuri, curenţi exponenţiali, electrostimulatoare, sonodynatori
etc);

terapie cu curenţi de frecvenţă medie


(mediaflux, curenţi interferenţiali)
terapie cu curenţi de înaltă frecvenţă (diatermice, ultrascurte, radar, m
icrounde,etc);
terapie cu câmpuri electromagnetice (magnetodiaflux, diapuls);
fototerapie (ultraviolete, Solux, băi de lumină generale sau parţiale).
In general aplicarea procedurilorde electroterapie se
face înboxe deun pat cuplate
mai multe în cadrul unui cabinet, care va avea prevăzut şi
un spaţiude lucrupentru
personalul medical. Procedurile
cu curenţi de înaltă tensiune se izolează în încăperi
distincte de celelalte proceduri; deasemeni procedurilebazate pe câm
puri
electromagnetice vor avea aparatele
instalate în camere individualizate protejate
corespunzător. încăperea pentruultraviolete va fi închisă
şi controlată în ce priveşte

ozonarea aerului.
Compartimentul va mai cuprinde cameră deodihna pentru personal, boxe de dez
brăcare pentru
pacienţi, grupuri sanitare.

III.3.13.4. în compartimentul dehidroterapie se grupează următoar


eleunităţi:
hidrotermoterapie (băi
medicinale generale, băi parţiale, duşuri terapeutice);

hidroelectroterapie (băi galvanice);


hidrokinetoterapie (bazine mari. bazine treflă,
bazine de elongaţii etc). Unităţile de
hidrokinetoterapie se amplscază împreună întro
sală mare. încălzită şi ventilată corespunzător,
prevăzută la intrare cu fjltrevesliar. closete şi duşuri pentrupacienti si
o cameracuun grup
sanitar
pentru instructori. Bazinele mari vor avea , scări şi rampe comode pentru acces,
balustrade de protecţie la exterior, balustrade de susţinere la
interior. Celelalte unităţi de
hidroterapie se amplasează în spaţii boxate şiînseriatc, accesibile pe o
parte pentru pacienţi (prin
intermediul boxelorde dezbrăcare)
şi deservite pe cealaltă parte depersonalul specializat.
In cadrul compartimentului se mai prevăd: cameră de lucru
şi odihnă pentru personal, depozit
pentru lenjerie umedădotat cu aparate de uscare,
depozit pentru lenjerie curată,boxă curăţenie.
III.3.13.5. Compartimentul de masoterapic sesubîmparte în unitatepentruprocedu
ri uscateşi
unitate pentru proceduri umede (duşmasaj, masaj subaqual). Unitatea pentru
proceduri umede se
poate cupla cu celelalte
unităţi de hidroterapie. unitatea pentru masaj uscat amplasândusc de
regulă între compartimentulde hidroterapie şicel de cultură
fizică medicală. Masajul uscat se
execută în boxe individuale
înseriate, pe lângă care se prevede o cameră de odihnă pentru
mascori cu grup sanitar şi duş.

III.3.13.6. Compartimentul de pneumoterapiepoate avea în componenţăounitate


de aerosoli, o
unitate de inhalaţii, camera pneumatică, o unitate
de gimnastică respiratorie la aparate. Unitatea
de aerosoli se organizează fie întro încăpere boxată pentru
proceduri individuale, fie întro sală
comună pentru mai mulţi pacienţi dacă se fac tratamente cu
ultrasonoacrosoli. Unitatea de
inhalaţii este asemănătoare celei pentru aerosoli. Camera pmeumatică (barocam
era) se
dimensionează pentruungrupde 1820pacienţi, aşezaţi pe scaune. Incadrul compa
rtimentului
se mai prevăd staţii de lucru şi de odihnă pentru
personalul medical, grupuri sanitare, boxe
pentru lenjerie curată şi murdară, eventuale anexe tehnice pentru echipamente.

III.3.13.7. Pentru compartimentul de kinetoterapie (culturăfizică medicală)sunt ne


cesare
urnătoarelc spaţii:
sală de gimnastică în grup (dimensionată pentru 1012persoane),
sală de gimnastică analitică (pentru23 persoane),
sală de elongaţii,
sală de terapie pe aparate.
anexe
(camere instructori, depozit materiale, vestiare pentru pacienţi separate pe
sexe, grupuri sanitare).

III3.13.8 Grupareadiferitelor compartimente şi unităţi


de fizioterapie în cadrul serviciului
trebuie să aibă în vedere:
apropierea celor ce utilizează acelaşi
tip de agenţi fizici (ape, gaze. nămol, electricitate),
asocierea unorproceduri pe care pacientul le efectuează în flux continuu
(de cx.:electrolerapie
kinetoterapie masaj sau termoterapie nămol masaj cultură fizica medicală).
III.3.13.9. Compartimentul de psihoterapie şi ergoterapie (terapieoperaţională) se
adresează , special pacienţilor
ce efectuează tratamente dificile şi sau de lungă durată, fiind prezent la spitale
de boli cronice, spitale pentru handicapaţi saula spitale generale mari şifoarte ma
ricare au
secţii de acest fel. Unitatea de psihoterapie are încomponenţă cabinete pentru tr
atament individual, sală pentru psihoterapie de grup
şi anexele respective pentru personal şi pacienţi: unitatea de terapie
ocupaţionalâ cuprinde unnumărde săliatelier specializatepentru
diferite activităţi (lucru manual, desen-
pictură. tâmplărie), camere pentru personal, depozite de materiale, grupuri sanit
are.

III.3.13.10. In zona accesuluiîn serviciul defizioterapie şirecuperare medicalăse a


mplasează secretariatul de programare şi luare în evidenţă, cabinetele
pentru medicii de specialitate şi pentru asistenta şefa, garderoba pentru medicii
ambulatori. vestiarele pentru personalul medical, depozitele de lenjerie şi cele
pentru diferite produse
farmaceutice necesare procedurilor. Spaţiile de odihnă post tratament pentru pa
cienţi se pot amplasa centralizat (înzona intrării), pentru serviciile mici. sau
pe grupe de compartimente, în cazul serviciilor ampludezvoltate.

III.3.13.11. Amplasarea serviciului în cadrul spitalului vaasigura legăturile directe


cusecţiile medicale de spitalizare (prinintermediul noduluide circulaţie verticală)
şi cu zona de acces în
sectorul ambulator. Nu se permite ca serviciul să fie traversat de circulaţia
generală a spitalului. Dacă serviciul are în componenţă uncompartiment de
hidroterapie este recomandabilă amplasarea lui la nivelul inferior (demisol saupa
rter) respectiv peste subsolul tehnic prin care se face
distribuirea instalaţiilor şi vizitarea lor. Se poate adopta şi
amplasarea serviciului pe două niveluri, caz încare la nivelul superior se amplase
ază compartimentele "uscate" (electroterapie, pneumoterapie. cultură fizică
medicală, psihoterapie), asigurânduse o circulaţie
verticală proprie (scară) între cele două niveluri.

III.3.14. Laboratorul de anatomicpatologică şi prosectură

III.3.14.1. Serviciul este destinat efectuării de examene anatomopatologice ale


pacienţilor
decedaţi (autopsie, analize de organe, ţesuturi şi produse biologice), dar
şi pentru exeminări ale
unor ţesuturi prelevate de la pacienţi vii (biopsii, puncţii, extirpări chirurgicale).

III.3.14.2. Cele două componente ce intră


înstructura serviciului, urmând a avea circuite interne
relativ autonome sunt:
a. prosectură (prelucrare cadavre şiautopsie),

b. laboratoare (histopatologie, histochimie, citologie).


Structura
serviciului şi modulde organizare depinde de mărimea şi profilul spitalului, dar şi
de
rangul deţinut de acesta în reţeaua medicală teritorială.

OBSER VA ŢII: Compartimentul de prosectură se prevede la toate


tipurile de spitale. Laboratorul de anatomie patologică nu se organizează
distinct la spitalele mici; în cazul acestora sălii de autopsie i se alătură o
încăpere anexă pentru lucrări de laborator.
La spitalele teritoriale judeţene, laboratorului de anatomie
patologică i se asociază de regulă "Laboratorul judeţean de medicină legală"
(pentru utilizarea mai eficientă a personalului şi a aparaturii dotare).
La spitalele clinice acest serviciu se poate
amplifica cu spaţiile necesare pentru
învăţământul medical de specialitate.

III.3.14.3. Compartimentul de prosectură cuprinde următoarele spaţii: cameră


frigorifică boxată pentru depozitarea cadavrelor; sală de
autopsie (cuunul saudouă posturi de autopsie, in funcţie de mărimea spitalului);
spaţiupentru predarea cadavrelor către aparţinători; hol aşteptare
aparţinători cu grup sanitar; birou întocmire documente decese; spaţiu de odihnă
şi grup sanitar cu duş pentru personal; laborator aferent autopsie (după caz).

III.3.14.4. Compartimentul laboratoaredean


atomie patologică cuprinde: spaţii pentru
preparareaprobelor şi pieselor anatomice; -
spaţii pentru diverse determinări
histochimice, citologice etc. -
cameră microscopie şihistotecă; depozit sau s
paţiudeexpunere piese anatomice; boxe de de
pozitare reactivi, chimicale;
camera medicului şef
; anexe pentru perso
nal.

III.3.14.5. Operaţiunile de autopsiere şi cele de determinări de laborator sunt ge


neratoare de noxe (mirosuri, degajări de vapori toxici) şi de pericol
de infectare. Prevederea de nişe de laborator pentru localizarea
acestora şi ventilarea mecanică a încăperilor sunt obligatorii.

III.3.14.6. Amplasarea serviciului se face în aşa fel încât să se asigure un acces di


rect din exteriorpentru aparţinători şi preluarea cadavrelor. în zona acestui acces
se va prevedea un spaţiupentru staţionarea maşinii mortuare, ferit vederii
dinspre saloanele bolnavilor. Accesul dinspre spital va fi dotat cuun filtru igienico-
sanitar, care să asigure izolarea circuitului intern al serviciului faţă de restul
circulaţiilordin spital. Dinspre acest acces se vor asigura legături directe
cu blocul operator şi cu nodul de circulaţie verticală al sectorului de spitalizare.
La spitalele clinice mari şila cele cu profil oncologic, unde secţiunea
de laboratoarepentru determinări de ţesuturi la
bolnavi este suficient de amplă, aceasta poate fi amplasata separat de restul ser
viciuluiîn apropierea celorlalte laboratoare de analize medicale, a compartimentul
ui de recoltări şi nu departe de blocul operator; în acest caz se va avea în vedere
menţinerea unei
bune comunicăricu prosectura şirestullaboratoarelorde anatomie patologică (eve
ntual printro scară interioara dacă separarea sa făcut pe verticală).

OBSERVAŢIE: Amplasarea serviciului de prosectură şi anatomie patologicei într-


o clădire distinctă
nu este recomandată la spitalele moderne întrucât se rup legături
funcţionale necesare Wlu ales pentru unele determinări
de urgenţă ce trebuie făcute pe parcursul intcnenţiilor chirurgicale.

III.3.15. Serviciul de sterilizare centrală

III.3.15.1În spitale activităţile de sterilizare se centralizează cuprecădere în cadrul


serviciului de
sterilizare centrală, cuurmâtoarelele excepţii obligatorii:
sticlăria şi materialele de laborator se sterilizează în interiorul laboratorului: .

produsele farmaceutice injectabile, se sterilizează încadrul farmaciei:


biberoanele şi alt inventar mărunt legat de alimentaţia sugarului se sterilizează
în
compartimentul "biberonerie" al secţiei pediatrie.
Dacă spitalul este cuplat cudispensarul policlinic teritorial staţia de sterilizare îl
va deservi şi pe
acesta.

III.3.15.2. Serviciul central de


sterilizare va avea circuit închis, cu acces unic dinspre
circulaţiile generale ale spitalului. în cazul în care
se alipeşte blocului operator, maipoate avea o comunicare
interioară cu circulaţiile acestuia (prin
uşă în zona murdară şi prin ghişeu în zona curată ablocului).

III.3.15.3. In cadrul serviciului spaţiile se sectorizeazăpe zoneşi seaşează în flux:

a. -
zona deactivitate cu materialenesterile, cuprinzând spaţiile pentruprimire. depozi
tare
temporară,
sortare,prelucrare primară, introducere în aparatele desterilizare sau în camera d
e
sterilizare;

b. zona de sterilizare propriuzisă sau "zona fierbinte";


c. zona de activitate cu materiale sterile, cuprinzând spaţiile pentru scoatere din
zona fierbinte şi
răcire, sortare, depozitare,predare;

d. sector anexe comune: birou evidenţă, depozit detergenţi şi talc, vestiar şi


grup sanitar cu duş
pentru personal.
Intre zona nesterilă
şi zona sterilă se impune o separaţie cât mai sigură a fluxului de persoane şi
materiale.

III. 3.15.4. Prelucrarea primară a materialelor nesterile este diferenţiată ca proce


duri pentru
diferitele categorii de materiale -
instrumentar metalic, caiiciucărie. material moale şi se
desfăşoară în spaţii distincte (boxe, alveole, nişe).
Spaţiile vor fi echipate cu fronturi de lucru adecvate pentru
spălare, pregătire (confecţionare)
material moale, pudrare cu talc,
aşezare pe rastele sau în casolete, conform cu tehnologia impusă
de tipul de aparatură de sterilizare utilizat.

III.3.15.5. "Zona fierbinte" poate fi alcătuităîn două moduri:


fie dintro cameră de sterilizare (eventual două,
separând sterilizarea umedă de cea uscată),
aşezată pe linia fluxului între zona nesterilă şi cea sterilă, în care se amplasea
ză aparatele de
sterilizare şi mesele pentru descărcarea casoletelor,

fie din chiar frontul alcătuit din aparatura de sterilizare înseriată,


dacă se utilizează autoclave şi
echipamente cu dublu servici, sistem recomandat la
spitalele mijlocii şi mari, pentru că asigură
separarea completă a circuitului nesteril de cel steril.

III.3.15.6. Sterilizarea materialelor se poate face prin mai multemetode: cu căld


urăumedă j
(în autoclave), cucăldurăuscată (în pupinele), la rece cu oxid de etilena saualt g
az bactericid,
prin radiaţie, aparatura fiind diferenţiată înfuncţie de agentul respectiv,

III.3.15.7. Dimensionarea şi organizarea staţieide sterilizare se vaface funcţie de:

numărul de paturi (capacitatea spitalului),


cantitatea materialului de sterilizat,pe categorii, determinată în dmc/pat/zi,core
spunzător
profilului spitalului,
tipul şi capacitatea aparatelor de sterilizare,
durata unui ciclude sterilizare pe
fiecare tip de aparat. Se prevede pentru fiecare categorie de
aparate câte unul suplimentar care să preia efectuarea
operaţiunilor în caz de avariere a altora.

III.3.15.8. Serviciul desterilizarea centralăse amplasează cât mai aproape deblocu


l operator
(6070% dincapacitatea staţiei deservindui pe aceştia) şi trebuie să aibă legături
cât mai directe
cu serviciul
ATI, blocul de naşteri, serviciul de urgenţe, laboratoarele deexplorări funcţionale,
secţiile medicale cu paturi. La
spitalele cuprofil chirurgical sau la cele generale cuprocent mare
de paturi de chirurgie, se recomandă alipirea staţiei de
sterilizare la blocul operator, cu crearea
unui circuit specializat pentru relaţia cu acesta. La spitalele generale mari
şi foarte mari, dacă
mărimea blocului operator o justifică, se recomandă prevederea unei staţii de de
sterilizare
proprii blocului operator, separând activităţile de sterilizare pentru restul
spitalului.

III.3.16. Farmacie

III.3.16.1.
Serviciul asigură primirea, depozitarea şicontrolulproduselor farmaceutice fabrica
te industrial, prepararea unor medicamente, porţionarea şi reambalarea medica
mentelor conform prescripţiilor medicale
din spital. în funcţie de mărimea şi profilul spitalului, farmacia poate avea şi
laboratordepreparare a soluţiilor sterile injectabile, la spitalele cuplate
cudispensar policlinic saulaunele spitale despecialitate,farmacia asigură şi distrib
uireamedicamentelorce se acordă gratuit.

III.3.16.2 Farmacia cuprinde următoarele compartimente:


a. primire şi depozitare medicamente,
b. preparare şi prelucrare medicamente,
c. laboratordeproduse sterile injectabile (după caz),
d. eliberare medicamente, eanexecomune pentru personal.

III.16.3Primirea produselor farmaceutice


se face în camerade recepţie,unde se face şi
depozitarea lor provizorie
învederea trierii şi controlului. Accesul se asigură direct
din exterior şi se prevede cu rampă de descărcare. Camerele
de depozitare se separă petipuride
produse farmaceutice:
specialităţi (medicamente, plante ceaiuri),

chimicale grele (produse livrate în ambalaje mari, bidoane, damigene),


chimicale uşoare (produse livrate în flacoane, sticle, pachete),
produse inflamabile (alcool, eter, acetonă),
materiale aseptice (pansamente, vată). Medicamentele şi produsele
farmaceutice termobile se

păstreză înfrigidere. întro . încăpere distinctă se va asigura depozitarea ambalajel


or returnabile
şiaaltor materiale necesareprelucrărilordin farmacie (flaconaşe, punguţe,dopuri,
etichete),
prevăzută cu spaţiude spălare
a acestora. In funcţie de mărimea spitalului, respectiv a farmaciei,
unele dindepozite se pot cupla (cele pentru chimicale grele şi
uşoare şi cele pentru specialităţi şi
materiale aseptice).
Dacă farmacia are laboratorde produse sterile injectabile, se va prevedea undepo
zit distinct
pentru substanţele şi materialele necesare acestuia.
Pentru depozite se va preciza prin proiect categoria de incendiu
pentru fiecare, luânduse
măsurile de protecţie indicate în
normativul P118. Suprafeţele de depozitare pentru farmacie se
calculează la numărulde paturi al spitalului (0.150.23 mp/pat).

III.3.16.4. Prepararea siprelucrarea medicamentelor


conform reţetelor, respectiv prepararea formulelor magistrale,
divizarea şi reambalarea medicamentelor condiţionate, precum şi
controlul produselor farmaceutice recepţionate se face
încamera denumită recepturăoficină şi în
laboratorul anexat acesteia. Pentru spălarea, uscarea şidepozitarea veselei şi a u
stensilelor se prevede oboxă (încăpere) specializată, accesibilă din oficină
şi laborator.

III.3.16.5. Laboratorul pentruprodusele sterile injectabile


se proiectează conform Ord. Min. Sănătăţii nr. 120/1980. El se compune dintr-
o suităde camere, ordonate
tehnologic, ce alcătuiesc uncircuit închis faţă de restul farmaciei. Spaţiile compon
ente sunt: camera de spălare flacoane şi ustensile, boxa de spălare cu apădistilat
ă, boxa de preparare a apei distilate, camera depreparare a soluţilor sterile şi
umplere a flacoanelor, camera de sterilizare, camera decontrol şi etichetare,
depozitul frigorific pentru soluţiile injectabile (asigura rezerva spitalului pentru 30
zile). Accesul personalului încamera de preparare asoluţiilor sterile se face numai
prin filtru, iar comunicarea dintre acesta camera şi celelalte
spaţii din fluxul de producţie se asigura prin ghişee.
III.3.16.. Spaţiul pentru eliberare medicamente este interfaţa farmaciei cu
spitalul, locul unde accedepersonalul dinspitalpentru aprezenta condicile cu
reţetele medicale prescrise si de unde se eliberează medicamentele*^ celelalte
produse farmaceutice. Restul farmaciei este accesibil numai personalului propriu
(circuit închis).

III.3.16.7. încadrul farmaciei se maiprevădcâteva spaţii anexe:


biroul dirigintelui (amplasat în apropierea zonei de eliberare a medicamentelor),
camera de odihna şi vestiarul personalului cu grup sanitar şi duş.
boxa pentru înarhivarea documentelor,
boxa pentru curăţenie şi dezinfecţie.

III.3.16.8. Farmacia trebuie să aibă o bună legătură cu toate serviciile


medicale ale spitalului, de aceea va fi cât mai uşor accesibilă dinspre nodul
de circulaţie verticală. Pentru a permite accesul direct
din exterior, amplasarea favorabilă este la parter sau la demisol (cu asigurarea
luminării convenabile a spaţiilorde lucru). In cazul amplasării farmaciei la
etajul 1, între spaţiul de recepţie accesibil din exterior şi restul farmaciei se va a
sigura o legătură directă,proprie,prin ascensor demateriale si scară.

III.3.17. Blocul alimentar (bucătărie)

III.3.17.1. Prepararea alimentelor se face centralizat pentru


pacienţii şi însoţitorii internaţi, precumşi pentru personalul care serveşte masa l
a spital, bucătăria dimensionânduse în funcţie de numărul deporţii rezultat.

III.3.17.2 In cadrulblocului alimentar se diferenţiază sectoarele:


a. recepţie şi depozitare produse alimentare neprelucrate;
b. spaţii pentru prelucrări primare;
c. spatii pentruprelucrări finale;
d. oficiu dedistribuţie:
e. control dietetic;
f. anexe pentru personal Bucătăria se soluţioneză în circuit închis, cu
acces direct din exterior pentru aprovizionare (rampă) şi evacuare deşeuri
menajere; interfaţa spre spital o constituie oficiul de distribuţie în care
are acces personalul de îngrijire din secţiile medicale, precum şi cel de deservire
al cantinei (restaurantului cu autoservire).

III.3.17.3. Condiţiile de recepţie şidepozitare, prelucraresi preparare aalimentelor,


modul de organizare a circuitelor bucătăriei şi măsurile de protecţie igienico-
sanitare sunt cele prevăzute în
normele şi presepripţiile referitoare la unităţile de alimentaţie publică, la care se
adaugă prescripţiile specifice din ordinul Min. Sănăt. nr. 190/1982.

III.3.17.4. Spaţiile pentru depozitare produse alimentareneprelucrate sevordim


ensiona în funcţie de stocul necesar pentru fiecare categorie (Ia unele
produse de bază se face
aprovizionarea pentrudurate de timp mai lungi, cu scopul dea
avea asigurat stocul derezervă pentru cazuri dedificultăţi de aprovizionare sau
calamităţi).

OBSERVAŢII: Pentru două sau mai multe


spitale amplasate în aceeaşi localitate se poate soluţiona un grup
gospodăresc comun, în cadrul căruia să se asigure depozitarea
alimentelor (stocurile mari),eventual şi
unele prelucrări primare (tranşare carne, spălare curăţare legume).
III.3.17.5. Camerelepentruprelucrări primarevor fi minim două. recomandabil trei(
separat
pentru legume,
carne peşte, păsări).Ele se vor conecta direct cu spaţiile bucătăriei propriuzise
sau prin intermediul unui coridor intern "curat", ncinterferat de circuitele de
aprovizionare
"murdare".In bucătăria propriuzisă se
vororganiza distinct următoarele zone de preparare
(eventual separate prin pereţi de compartimentare parţială, la
blocurile alimentare de mare
capacitate>:
prelucrări termice pentru mesele principale (bucătăria caldă).
preparări dietetice.
preparări pentru micul dejun (bucătărie lapteceai),
bucătărie rece.
Preparatele de patiseriecofetărie se vor prelucra întro încăperedistinctă. Anexat
direct bucătăriei se amplasează camera pentru spălat vase.

III.3.17.6.
Modul de soluţionare a oficiului de distribuţie a mâncăriidepinde de sistemul
adoptat pentru livrarea acestora la secţiile de spitalizare, astfel:
a.livrarea alimentelor preparate se face pe partide şipe diete, pentru întreaga ca
ntitate necesară
unei secţii (în recipiente mari);
In acest caz. încălzirea
şi porţionarea mâncării se face în oficiile alimentare ale secţiilor şi tot aici
se spală şi se păstrează vesela pentru pacienţi şi
cărucioarele detransport:oficiile alimentare ale
secţiilor se vordimensiona şi echipa corespunzător acestor activităţi;
b.dinblocul alimentar, alimentele preparate se livrează gata porţionate pentru fie
care pacient,
situaţie în care oficiul de distribuţie (saubucătăria) se dotează cuo linie
specială de porţionare
tip catering;
In acest caz. adiacent oficiului de distribuţie se prevăd spaţii, echipate cu linii
mecanizate, pentru
spălarea veselei întregului spital şi igienizarea cărucioarelor; cărucioarele
pentru transportul
mâncării porţionate vor fi izolate termic; oficiile alimentare dinsecţii
se vor dimensiona şi
echipa minimal.

OBSERVAŢIE: Dacă se adoptă sistemul de livrare pe partide (a),


transportul alimentelor preparate de la oficiul blocului alimentar la oficiile
alimentare ale secţiilor se poate face fie în cărucioare închise prin intermediul
ascensoarelor comune, fie direct cu ascensoare de alimente (tip montcarge),
dacă oficiile secţiilor se află pe aceeaşi verticală cu of ciul central de distribuţie.

III.3.17.7. Pentru stabilireamenuurilor şicontroluldietelor, în apropierea bucătărie


i şia oficiului de distribuţie se vorplasa laboratorulde dietetică, prevăzut cu
un frigider pentruprobe alimentare, şi biroul dieteticianului

III.3.17.8. Anexele pentru personalul blocului alimentar vor cuprinde: vestiare cu


grup sanitar
şiduş, separate pe sexe, amplasate lângă accesul personalului, şi o sală
de mese, amplasată în relaţie cu oficiul de distribuţie.

III.3.17.9. Colectarea deşeurilor menajere din blocul alimentar seva face în recipie
nteînchise care se vor transporta la platforma dedeşeuri din incintă. Se
recomandăca fie în apropierea bucătăriei, fie la platforma deşeuri, să se amenaje
ze un spaţiu frigorific pentru păstrarea temporară a deşeurilor
alimentare în condiţii igienice.

III.3.17.10. Blocul alimentar se va amplasaînaşa fel încât legăturile acestuia c


u secţiile de spitalizare sau cu cantina personalului să nu traverseze alte zone
gospodăreşti pentru care cerinţele de igienă sunt mai puţin severe.
Blocul alimentar se poate amplasa atât înclădirea principală a spitalului
(la parter saudemisol), cu luarea măsurilor corespunzătoare privind
protecţia spaţiilor spitaliceşti faţă de degajările de abur şi mirosuri (ventilaţie,
sasecluză la accesul spre spital), fie întro clădire separată, în care
caz legătura cu spitalul se va asigura printrun coridor închis.

III.3.18. Spălătoria

III.3.18.1. De regulă, spălătoria se organizează ca un serviciuunic pe spital pentru


următoarele activităţi: primire, dezinfecţie, spălare, călcare, reparare, depozitare
rufe. Pentru evitarea infecţiilor intraspitaliceşti, la organizarea spălătoriei se vor r
especta următoarele: separarea obligatorie a circuitelorde rufe murdare şi
rufe curate; separarea şarjelorde rufe pe categorii de provenienţă; diferenţierea
liniilor de utilaje pentrurufele
copiilor faţă decele pentru rufele adulţilor, pe întregul fluxtehnologic. Pentru
secţiile de boli
transmisibile în spălătorie se va organiza, obligatoriu, uncircuit complet distinct d
e al celorlalte secţii ale spitalului, cu compartimentarea corespunzătoare a spaţiil
or pe întregul traseu al rufelor; încazul când secţia de boli
transimisibile este plasată în pavilion separat, se va organiza
o spălătorie proprie în cadrulpavilionului.

III.3.18.2. Dimensionarea spaţiilor şiechiparea cuutilajea spălătoriei se face în fu


ncţie de capacitatea secţiilorde spitalizare, ţinânduse seama şi de
amploarea celorlalte servicii tehnicomedicale. Pentru spitalele generale se
consideră unminim de .2.5 kg rufe pe zi şi pe pat. La spitalele cu profil
chirurgical sau de obstetricăginecologie se va lua în calcul o
cantitate mai mare de rufe pe zi şi pat (respectiv între 3 şi 4 kg).
III.3.18.3. Organizarea spaţiilor seface în flux continuu, dupăcum urmează:
a. -
cameră pentruprimirea şi trierea rufelor murdare (în care rufelemurdare, ambalat
eînsaci, sunt aduse de personalul secţiilor şi predate spălătoriei);
b. spaţiupentru
dezinfecţia rufelor, amenajat cu căzi de^baie pentru înmuiere în dezinfectat, în
număr suficient pentru aputea separa rufele provenind de la
diversele secţii; dezinfecţia se poate face
şi direct în utilajul mecanizat de spălare,dacă acesta are un program special de d
ezinfecţie corespunzător cerinţelor de igienă pentru spitale;
c. spălătoria propriu-
zisă, în carese amplasează utilajele mecanizate pentruspălare şistoarcere prin ce
ntrifugare;
d. spaţii pentruuscătorie şicălcătorie (sală comunăsaucompartimentată pentru ce
le două operaţii, separată însă de sala
spălătoriei pentru a asigura menţinerea condiţiilorde igienă); uscarea
şi călcarea rufelor se va face mecanizat;
e. încăpere pentru repararea rufelor, amplasată între
călcătorie sidepozitul de rufe curate;
f. depozit de rufe curate, în care se face şi sortarea, respectiv ambalarea rufelorp
entru secţiile şi serviciile de destinaţie;
g. camera deeliberare rufecurate, în care areacces personalul dinsecţiile medical

h. anexe pentru
personalul propriu; vestiar cu grup sanitar şi duş, camerăde odihnă, biroul respon
sabilului, cu controlul vizual asigurat spre camerele de4primire şi eliberare rufe.

III.3.18.4. Circuitul interior al spălătorieinu va fi traversat de alte circuite ale spit


alului. Modul de amplasare a utilajelor şi instalaţiilor aferente va avea în
vedere asigurarea condiţiilor
pentru întreţinere uşoară şirapidă (reparaţii, curăţire).
III.3.18.5. Spălătoria se poate amplasa fie la parterul saudemisolulclădirii princip
alea spitalului (la primul nivel peste subsolul tehnic), în care caz se vor asigura
toate măsurile pentru a nu permite pătrunderea înspaţiile medicale a
aburului şi mirosurilor, fie în pavilionseparat (eventual cu alte funcţiuni
gospodăreşti), în care caz comunicarea cu clădirea spitalizării se va face printr-
un coridor de legătură.

III.3.19. Centrala pentru dezinfecţiepaturi şi materialsanitar

III.3.19.1. Serviciul asigură dezinfecţia periodică a mobilierului dinsaloanele


bolnavilor (paturi),
a inventarului moale al acestora (pături, perne, saltele), dar şi a altorobiecte
în caz de necesitate (haine bolnavi, halate
groase, perdele de compartimentare, etc).

III.3.19.2. Calculul capacităţii de dczinfecţie se face în funcţie de profilul


spitalului, capacitatea acestuia şi durata medie de spitalizare. Pentru spitalele g
enerale se va lua în calcul un necesar zilnic de dczinfecţie de minim 5%
din numărul total de paturi.
OBSERVAŢIE: Pentru secţiile chirurgicale, terapie intensivei, obstetrică, nou-
născuţi şi pediatrie (grupele mici de vârstă) este necesară
dezinfecţia la fiecare nouă internare; pentru
celelalte secţii medicale poate fi şi lunară.

III.3.19.3. Dezinfecţia se recomandă a se face în utilaje specializate (incinte etan


şe) în care patul
intră cu tot inventarul, iar formolizarea se realizează mecanizat şi programat.
Inabsenţa acestorutilaje, dezinfecţia se va face cu aparatul de formolizare,
încamere de vaporizarc pentru paturi şi în camere de stropire pentru-
inventarul moale. Camerele vor avea o capacitate de maxim 15 paturi
sau15 seturi de inventar moale
şi vorpermite închiderea etanşă pe timpul formolizârii.

III.3.19.4. Schemadeorganizareaspaţiilor va urmărifluxul tehnologic şiva separaco


mplet circuitul murdarde cel curat,prin soluţionarea incintelor însistem dublu
serviciu. Se vor prevedea următoarele spaţii: cameră primiretriere obiecte
şi materiale murdare; incinte de formolizare. cu
spaţiu tehnic aferent instalaţiei de formolizare; cameră eliberare
obiecte şimateriale dezinfectate cu spaţiu pentrudepozitare temporară; birou
responsabil (după caz): cameră de odihnă pentru personal, cu
grup sanitar şi duş.

III3.19.5. Centrala de dczinfecţie se amplasează la nivelurile inferioare


ale clădirii (parter sau demisol) în cazul soluţiilor tip„monobloc", peo circulaţie
secundară, conectată cât mai
direct la nodul principal de circulaţie verticală, luânduse măsurile
corespunzătore pentru corecta ventilare şi izolare a spaţiilor înraport cu
restul spitalului (încăperi tamponla uşile de acces în centrală). Nu se
recomandă amplasarea centralei de dczinfecţie în pavilion (anexă)
separat dacă nu se asigură o legătură închisă cu clădirea secţiilorde spitalizare.
In cazul în care se adoptă sistemul prin care pacientului i se afectează patul de la
internare (ceea ce presupune asigurarea gabaritelorpentru circulaţia cu
patul pe rotile pe tot traseulpână la salonul debolnavi
din secţia medicală), sunt ncesare următoarele prevederi suplimentare: se va
asigura o legătură comodă a centralei de dczinfecţie cu serviciul de internări, -
încadrul serviciului de internări se va amenaja un spaţiu tampon de depozitare
a paturilor în aşteptare, centrala dedczinfecţie se va conexa
cu spălătoria, înzona spaţiilor curate
ale amândurora (camerele de eliberare obiecte, inventar moale şi respectiv lenjer
ie), şise va prevedea o încăpere suplimentară, pentru echiparea paturilor
cu lenjerie.

III.3.20. Anexe comune pentru personalul spitalului

III.3.20.1.
Pentruo parte apersonalului medical mediu şi ajutător, în apropierea zonei de acc
es a acestuia, se organizează timpuri devestiare, separate pe
sexe, prevăzute cuduşuri şi grupuri sanitare. Vestiarele
se pot amplasa centralizat, pecorpuri declădire sau
pavilioane sau pe secţii şiservicii, în funcţie de opţiunea beneficiarului de folosinţ
ă. Dimensionarea vestiarelor se va face înraport de capacitatea spitalului, de
cifra personalului şi de modul de organizare medicală a spitalului; aceste date
se vor preciza prin tema de proiectare.

OBSERVAŢII: Pentru unele servicii medicale, vestiarele personalului se


amplasează obligatoriu în cadrul acestora, cum este cazul cu
farmacia, prosectura, laboratorul de medicină nucleară. Pentru
unele compartimente şi sectoare medicale sistemul de vestiare
este dublu: un vestiar la intrarea în spital, pentru schimbarea hainelor de
stradă cu vestimentaţia de lucru în spital, şi un
vestiar tip „filtru", la locurile de muncă
care necesită măsiTri speciale de asepsie, in care se înlocuieşte vestimentaţia
de lucru în spital, cu echipamentul specific compartimentului (cazul blocului oper
ator, al compartimentului pentru arşi sau al celui pentru prematuri).

In cazul organizării centralizate a vestiarelor, se recomandă segmentarea


acestora pe unităţi modulare deservind max. 4050de persoane, diferenţiate pent
ru diferitele categorii de personal medical (după funcţia în spital şi/sau
după specificul serviciului). Dacă spitalul este cuplat cu
dispensarul policlinic teritorial, vestiarele personalului vor fi separate pentru cele
două unităţi. Vestiarele pentru
personalul tehnic şi de întreţinere, ca şi cele pentru personalul din serviciile
gospodăreşti, se recomandă a se amplasa în zona în care acesta
îşi desfăşoară activitatea. la spitalele clinice, în relaţie cu accesul spre zona
de învăţământ, se vorprevedea vestiare pentru studenţi şi cursanţi, separate de
cele ale personalului medical.

III.3.20.2. Pentru personalul care ia masa în spital se va amenaja o cantină sau


unrestaurant cu
autoservire. Amplasarea acestuia se va face învecinătatea oficiului de distribuţi
e al blocului alimentar, fie la acelaşi nivel, fie la
un nivel superior, legat prin ascensorpentru alimente şi/sau
scară interioară. Capacitatea cantinei sau a restaurantului se va
preciza în tema deproiectare. în absenţa
cantinei, înspital se va amenaja cel puţinun bufet (snackbar), eventual accesibil
şi pentru vizitatori.

III.3.20.3.
Pentru nevoile de studiuşi documentare medicală. în cadrul spitalelor se prevăd
spaţii pentru bibliotecă de specialitate cu sală de
lectură, videotecă, iar la spitalele mario sală pentru întruniri si
conferinţe, un studiode fotofilm pentru înregistrarea pe peliculă
a cazurilor medicale înainte şi după aplicarea
tratamentelor, sisteme de vizionare a activităţii medicale printeleviziune cu circui
t închis. Prin tema de proiectare se vor face precizări privind necesarul de
spaţii şi capacitatea acestora.

MENŢIUNE: Prezentarea cerinţelor funcţionale şi tehnologice sa limitat numai


la compartimentele şi sen'iciile cu specific medical. întâlnite curent
în organizarea spitalelor.
Pentru seniciile paramedicale (administrative, sociale,
tehnice) cerinţele funcţionale generale sau cele tehnologice nu prezintă
deosebiri esenţiale faţă de compartimente similare din cadrul altor programe de
construcţii civile. In cazul unor spitale de specialitate,
ale institutelor şi centrelor de cercetare se pot întâlni şi alte compartimente sau s
ervicii medicale specializate, pentru care se vor studia de la caz la caz şi preciza
prin tema modul de organizare funcţională si tehnologică cel mai adecvat.

III.4. INSTALAŢII ELECTRICE

lII.4.1. INSTALAŢII ELECTRICE PENTRU ILUMINAT NORMAL ŞI PRIZE

III.4.1.1. Generalităţi

III.4.1.1.1. La realizarea iluminatului artificial în spitale, trebuie


să se ţină seama de mediul
special din acestea acordânduse iluminatului şi repartizării cromatice din înc
ăperi o atenţie
deosebită.

III.4.1.1.2. Se va avea în
vedere ca în încăperile cubolnavi atât iluminatul cât şi culorile pentru
finisarea principalelor suprafeţe trebuie:
să asigure efectuarea activităţilor vizuale încele mai
bune condiţii atât celor ce' lucrează în
spitale cât şi bolnavilor;
să aibă unrol terapeutic, contribuind la influenţarea
psihicului bolnavilor, liniştindui şi
stimulând încrederea şi speranţa.

III.4.1.1.3. Iluminatultrebuiesă respectecât mai riguros condiţiile de calitate impu


se şi săfie
adaptat destinaţiei încăperii.

III.4.1.1.4. în încăperile în care existăsolicitări vizuale diferite(de ex. însaloane d


ormitor),
se prevăd mai multe sisteme de iluminat, luânduse măsuripentru
utilizarea lor eficientă şi
acordânduse o atenţie deosebită modului de realizare a iluminatului.

III.4.1.1.5. Iluminatulgeneral din încăperi cudiverse destinaţii şiactivităţi, trebuie s


ă asigure
cel puţin iluminările nominale prezentate în tabelul El.
în tabelul El sunt prezentate şi culorile recomandate pentru sursele de iluminat fl
uorescente.

III.4.1.1.6. Întoate categoriilede încăperise prevăd prize bipolare cucontact d


e protecţie
pentru uz general.

III.4.1.1.7. La proiectarea instalaţiilor electrice


de iluminat, se vor respectaprevederile
normativului 17„Normativ pentruproiectarea şi execuţia instalaţiilor electrice la
consumatori cu
tensiuni până la 1000 Vca. şi 1500Vce.", cu excepţia circuitelor electrice, care
se vor prevedea
numai dincupru.

III.4.1.2. Iluminatul în încăperi pentru bolnavi (saloanecu paturi, rezerv


e)
Înîncăperile pentru bolnavi se prevăd
următoarele sisteme de iluminat normal: .iluminat general; .iluminat local la
pat pentru lectură; .iluminat local la pat pentru examinarea şi îngrijirea
bolnavilor; .iluminat pentru supraveghere în timpul nopţii.
Sursele de lumină vor avea culori calde, cu temperatura de culori situată între
3000+5000 °K şi indicele de redare a culorilor8090.

III.4.1.2.1. Iluminatul general


Iluminatul general trebuie să îndeplinească condiţiile prevăzute în tabelul El.

III.4.1.2.2. Iluminatul local

III.4.1.2.2.1. Iluminatullocal pentrulecturăşi iluminatul local pentru examinarea


şiîngrijirea bolnavilor, se poate realiza cu corpuri deiluminat mobile (cubraţe
articulate) sau semimobile sau cu corpuri de iluminat fixe multifuncţionale.

III.4.1.2.2.2. La fiecare pat pentrubolnavise prevede un iluminat de lectură


. Iluminarea nominală necesară de 200 lx, trebuie
realizată pe fiecare suprafaţă de lectură de0.3 x 0.3
m, aflată în planul de lectură.

OBSERVAŢIE:
Se considera plan de lectură, planul înclinat la 75 "jtiţa de orizontală, având
0.9 in lungime şi

0.3 m lăţime şi distanţa la centru faţă de pardoseală de 1.1 m şi


faţă de căpătâiul patului de 0.8
m.
III.4.1.2.2.3. Luminanţa corpurilorde iluminat pentruiluminatullocal amplasa
t deasupra
paturilorpe perete şi luminanţa acestui perete trebuie să fie' de
cel mult 350 cd/nr.

III.4.1.2.2.4. Condiţiile vizualepentru efectuarea unor examinări şi îngrijirisimple,


se realizează
asigurând înplanul de consultanţă iluminatul general şi iluminatul local.
In nici un punct din acest plan iluminarea nu trebuie să fie sub150
lx(Emin/Emcd=0.5).

OBSERVAŢIE:
Se considera plan de consultaţie, planul orizontal situat la 0.15 m
deasupra suprafeţei patului.

III.4.1.2.2.5. Amplasarea corpurilorde iluminat se face astfelîncât săse e


vite orbirea persoanelor
ce efectuează examinările şi îngrijirile bolnavilor.

III.4.1.2.3. Iluminatulpentru supraveghere în timpul nopţii

III.4.1.2.3.1. Iluminatul pentru supraveghere, trebuie să asigure


înzona patuluio iluminare de 5 lx, astfel încât personalul sanitar
să poată supraveghea bolnavul.

III.4.1.2.3.2. Corpurile de iluminat pentru


supraveghere, trebuie amplasate astfel încât să nu deranjeze bolnavii.

III.4.1.2.3.3. Inîncăperi pentrusugari şi nounăscuţi iluminareanominalătrebuiesă fi


e de 20
lx. c

III.4.1.2.3.4. Luminanţa corpurilorde iluminat pentrusupraveghere trebuie săfie


de cel mult 350 cd/nr.

III.4.1.3. Iluminatul în cabinete pentruconsultaţii şi tratamente


In cabinetele pentru consultaţii şi tratamente, iluminatul general trebuie să
îndeplinească
condiţiile prevăzute în tabelul E1.
Valoarea indicelui de redare a culorilor a surselorde lumină trebuie să fie 90100.

III.4.1.3.1. Cabinete pentru consultantăsi tratamenteobişnuite Iluminarea minimă


de 1000 lx se asigură
în spaţiul de consultaţii, princombinarea iluminatului general cu iluminatul local.

III.4.1.3.2. Cabinete neutru consultaţii si tratamentespeciale


III.4.1.3.2.1. Iluminatul în cabinetele speciale, se realizează ţinându-
se seama de tipul investigaţiei ce trebuie efectuată.

III.4.1.3.2.2. Iluminatul trebuie să îndeplinească condiţiile prevăzuteîn tabelul El.

III.4.1.3.2.3. în cabinetele pentru investigaţii Rontgen. încare radiodiagnostic


ul se face cu fixarea pe monitor a imaginii, iluminatul general pentru
perioadele de investigaţie trebuie să asigure o lumină de culoare roşie.

III.4.1.3.2.4. Pentru toatecazurile în careinvestigaţiile se efectueazăla iluminări fo


arte mici, se iau măsuripentru asigurarea condiţiilorde
adaptare a bolnavului şi personalului medical, care nu
trebuie să treacă brusc de la lumina de zi sau iluminări mari la iluminări foarte
scâzite. în încăperea sau zona de adaptare iluminarea trebuie să fie
numai de 3 până la 10ori mai mare decât iluminarea
din încăpere sau zona întunecată.

III.4.1.3.2.5. în cabinetele pentru investigaţii Rontgen. unde se fac radiogr


afii, se prevăd
negatpscoape (ecrane luminoase pentru vizualizarea radiografiilor).

III.4.1.4. Iluminatul în săli de terapie


În sălile de terapie (de ex. tratamentele radiologice, fizice, clectromedicale, b
ăi terapeutice)
iluminatul trebuie să îndeplinească condiţiile prevăzute în tabelul El, iar sursel
e de lumină să aibe indicele de redare a culorilorde 90100.

III.4.1.5. Iluminatul în săli de dializă


În sălile de dializă, trebuiesc respectate condiţiile
de la saloanele pentru bolnavi, asigurânduse în plus şi o
a doua treaptă pentru iluminatul
general în zona paturilorde 500 lx (necesară pentru pregătirea dializelor şi a
eventualelor intervenţii în timpul tratamentului).

III.4.1.6. Iluminatul în laboratoare

III.4.1.6.1. Înlaboratoare, iluminatul trebuie să îndeplinească condiţiile prevăzute


întabelul El.

III.4.1.6.2. Încadrul laboratoarelor cu mobilier fix. iluminatul local se


realizează prin amplasarea corpurilor de iluminat general deasupra meselorde luc
ru.

III.4.1.6.3. Incazul
laboratoarelor cumobilier mobil, iluminatul local se realizează cu corpuride ilumi
nat fluorescente fixate chiar de mesele de lucru. Iluminarea de 1000 lx se
obţine prin combinarea iluminatului general cu iluminatul local.
III.4.1.6.4. Lămpile pentru iluminatul
local, trebuie să aibă indicele de redare a culorilorde 90
100.
III.4.1.7. Iluminatulpe coridoare şi scări

III.4.1.7.1.
Iluminatul coridoarelor şi scărilor trebuie să asigureatât ziua cât şi noaptea,
realizarea unor diferenţe minime de luminanţă la trecerea între încăperi cu
iluminări diferite.

III.4.1.7.2. Iluminatul trebuie săîndeplinească condiţiile prevăzute în tabelul E1.

III.4.1.7.3. Pentru realizarea iluminărilorde zişi de noapte,se prevădsisteme de il


uminat în trepte cu posibilităţi de comutare.

III4.1.7.4. Pentru iluminatul coridoarelor, se recomandă


utilizarea corpurilorde iluminat cu dispersoare din material plastic mat, pentru a
se proteja bolnavii care sunt transportaţi în poziţie culcată, împotriva orbirii.

III.4.1.8. Iluminatul în alte încăperi Pentru celelalte încăperi, care nu au specific


de spital, dar care deservesc spitalul, se vor respectaprevederile
normativului PE 136, valorile nivelelor de iluminare luânduse ca valori minime.

III 4 2 INSTALAŢII ELECTRICE PENTRU ILUMINAT DE SIGURANŢĂ

III.4.2.1. Generalităţi

III.4.2.1.1. Instalaţiile electrice pentru iluminatuldesiguranţă din cadrul unui spital


, trebuie să asigure funcţionarea acestuia, atunci când
dispare tensiunea de pe sursa de bază (SEN).

III.4.2.1.2. Receptoareleelectrice aleiluminatuluide siguranţă seîncadrează în cat


egoria 0 şi categoria a Ia conform pct.III.4.14.1.

III.4.2.1.3. Conform normativI7 funcţie de destinaţie, iluminatul desiguranţă este


de mai multe feluri: .Iluminat de siguranţă pentru categoria lucrului (categoria 0)
.Iluminat de siguranţă pentru evacuare (categoria a I-
a).Iluminat de siguranţă pentru veghe (categoria a Ia) .Iluminat de siguranţă
de intervenţie (categoria a Ia) .Iluminat pentru marcarea
hidranţilor interiori de incendiu.

III.4.2.2. Iluminatulde siguranţa pentru continuarea lucrului se asigură î


n:

III.4.2.2.1. Încăperipentru aplicarea tratamentelorintensive

III.4.2.2.1.1. In încăperile pentru tratamentele intensive iluminatul trebuie


sa îndeplinească condiţiile prevăzute în tabelul El, pentru a se asigura buna des
făşurare a activităţilorde îngrijire şisupraveghere a bolnavilor.

III.4.2.2.1.2. Iluminarea trebuie să poată fi variată, în funcţie de solicitările foa


rte diferite ce aparîn aplicarea tratamentelor intensive.
III.4.2.2.1.3. Pentru situaţia specială a bolnavilor ţiunuţisub supraveghere în în
căperipentru tratament intensiv (de
exemplu bolnavi cu risc de infarct), trebuie create şi condiţiisimilare acelora d
in saloanele pentru bolnavi, prevăzânduse şi iluminat Ia pat pentru lectură.

III.4.2.2.1.4. Inîncăperile de terapietrebuie să se acorde o atenţie deosebită evităr


ii fenomenului de orbire prin reflexie în suprafeţele
vitrate, atât pentru bolnavi cât şi pentru personalul de supraveghere
din încăperile alăturate.

III.4.2.2.2. Săli de operaţie

III.4.2.2.2.1. Insălilede operaţie se prevede:


.iluminatul câmpului înconjurător al mesei de operaţie
(zona cu dimensiunile 3x3m centrată faţă
de masa de operaţie) .iluminatul local al câmpului operator.

III.4.2.2.2.2. în sălilede operaţiesistemul de iluminat general trebuie realizat în c


orelaţie cu
iluminarea prevăzută pentru câmpuloperator şi trebuie să
asigure condiţiile prevăzute întabelul
El.

III.4.2.2.2.3. Corpurilede iluminat pentru iluminatul câmpului înconjurător al mese


i de operaţie,
se dispun pe cât posibil înapropierea mesei de operaţie,
pentru a se reduce orbirea şi umbrele.

III.4.2.2.2.4. Incâmpul operator, iluminatul trebuie să fie de 20000÷100000 lx, ac


esta
asigurânduse cu corpuri de iluminat scialitice produse de firme specializate în do
meniul tehnicii
medicale.

III.4.2.2.2.5. în sala de operaţie,factorii de reflexieai principalelorsuprafeţe trebui


e să

îndeplinească următoarele condiţii: .minim 0.7 pentruplafon; .minim 0.5 pentrupe


reţi; .minim 0.2 pentrupardoseală; .maxim 0.3 pentru
pânza cu carese acoperă bolnavii pe masa de operaţie,
îmbrăcămintea şi mănuşile echipei de intervenţie.

III.4.2.2.2.6. Culoarea iluminatului câmpului înconjurător almesei de operaţie


şi iluminatul general, trebuie să fie adaptată culorii date
de lumina corpului deiluminat scialitic. Se recomandă ca lămpile (cu
excepţia celei scialitice) să aibă culoarea alb neutru şi
indicele de redare a culorilorde90100.
III.4.2.2.2.7. Se recomandă folosirea corpurilordeiluminat înglobate în plafon.

III.4.2.2.2.8. Iluminatullocului de operaţie trebuie să se realizezeastfel încât înco


ndiţiile ilumimărilor foartemari impuse de reflexia
foarte redusă a ţesuturilorumane, echivalentul fotometric de radiatie sase situe
ze sub170 lm / W, corpurilede iluminat scialitice cu o iradiere sub600 W/mp fiind
corespunzătoare (pentru a nuse încălzi ţesuturile).

III.4.2.2.2.9. Însălilede operaţie,pe lângă sistemele de iluminat, se prevăd şi


negatoscoape (ecrane luminoase pentru vizualizarea radiografiilor).

III.4.2.2.3. Încăperi anexă săliide operaţie


III.4.2.2.3.1. Iluminatuldin încăperile anexă sălii de operaţie trebuie săfie corelat
cu iluminatul
din sală.

III.4.2.2.3.2. Iluminarea nominală dinîncăperile anexe trebuie să fie de500 lx, pe


ntru a seevita
perturbaţiile de adaptare la iluminarea de 1000 lxdin sală.

III.4.2.2.3.3. Lămpile trebuie să


aibă aceeaşi culoare şi indice de redare a culorilor ca şi lămpile
pentru iluminatul general dinsala de operaţie.

III.4.2.2.3.4. In sălile de
reanimare se recomandă prevederea unui sistem de iluminat general care
să poată realiza două trepte de iluminare:
.o treaptăde 100 lx, pentruperioadapostoperatorie a bolnavului până la trezirea
din narcoză
(bolnavul nu trebuie să fie orbit de acest iluminat); .o treaptă de 1000 lxla
patul bolnavului,
pentru supraveghere şi intervenţie.

III.4.2.3. Iluminatulde siguranţă pentru evacuare

III.4.2.3.1. Iluminatul de siguranţă de


evacuare se prevede pe culoarele de circulaţie, casele scărilor
şi în zonele uşilor de acces înclădire.

III.4.2.3.2. Iluminatul
de siguranţă pentru evacuare trebuie să poată fi acţionat independent de oric
e alt sistem de iluminat.

III.4.2.4. Iluminatul de siguranţă pentru veghe

III.4.2.4.1. Iluminatulde siguranţă deveghe seprevede în încăperilepentrubolnavi


şi trebuie să asigure la nivelul pardoselii o iluminare nominală de 2 lx, pentru
adaposibilitatea unui bolnav să se orienteze fără a deranja pe ceilalţi bolnavi.

III.4.2.4.2. Corpurilede iluminat se amplaseazăsub paturi şi în zonauşilor de


acces şi se recomandă ca lumina să fie distribuită în fascicole late.

III.4.2.4.3. Iluminatulde veghe trebuie să poată fi acţionatindependent de orice


alt sistem de iluminat.

III.4.2.5. Instalaţiielectrice pentru lămpi bactericide

III.4.2.5.1. Insălilede operaţie şi sălilede naşteri pe lângăsistemelede iluminat,se


prevăd şi lămpi cu raze ultraviolete pentru sterilizare aer şi dezinfecţie.

III.4.2.5.2. Seprevăddeasemenea lămpicu raze ultraviolete şi în încăperile pen


tru terapie intensivă şi laboratoarele pentru care se solicită prin temă.

III 4 3 INSTALAŢII ELECTRICE DE FORŢĂ ŞI AUTOMATIZARE

III.4.3.1. Instalaţiile electrice de forţă cuprind alimentarea cu


energie electrică a tuturor receptoarelorde forţă atât fixe cât şi mobile.

III.4.3.2. Pentru întocmirea proiectului deinstalaţii electrice, proiectantul trebui


e săprimească planurile tehnologice cu
amplasarea tuturorutilajelor în care să se specifice: .felul utilajelor; fixe
sau mobile .felul alimentării; monofazată sau trifazată .punctele de racord
.dacă sunt necesare
întrerupătoare generale în afara tablourilor utilajelor sau alte condiţii .utilajele
cu regim de şocuri .secţiunile conductoarelorde alimentare sau parametrii
circuitelor

III.4.3.3. La proiectarea instalaţiilor electrice de forţă se


respectă prevederile normativului I7, cu excepţia
circuitelor, care se vorprevedea numai dincupru.

III.4.3.4. Pentru alimentarea receptoarelor mobile, se prevăd


prize bipolare sau tripolare cu
contact de protecţie sau tablouri speciale, funcţie detipulreceptoarelor.

III.4.3.5. însălilede operaţiese prevăd braţe mobileeupri/e bipolare şitripolarecu c


ontact de protecţie în construcţie etanşa,
acestea făcând pane din furnitura tehnologica.

III.4.3.6. Pentru alimentareareceptoarelorde forţadin bloculoperator (sala de o


peraţiişi incâperile anexă ale acesteia) se prevede un tabloupropriu,
alimentat direct dintabloul de siguranţa principal.

III.4.3.7. Acolo unde este cazul,pentru utilajele curegim special. în tema teh
nologică trebuie specificat timpul maxim de întrerupere în alimentarea cu e
nergie electrica.
III.4.3.8. în spaţiile încare se solicita încadrarea receptoarelor electrice la
categoria 0 sau categoria a 1a conformpct.III.4.14.1., se prevăd şiprize pentru
uz general, alimentate clin reţeaua dedistribuţie obişnuita, acestea
fiind utilizate pentru curăţenie sau alte activităţi, care nu implica regimuri
speciale în alimentarea cu energie electrica.

III.4.3.9. In sălile de operaţie tot aparatajul electric se montează la înălţimea de


cel puţin1.1 m de la pardoseala finită.

III.4.4. INSTALAŢII DE TELEFONIE SITERMINALE CALCULATOR

III.4.4.1. Spitalelese prevăd cu centraletelefonice automateproprii.

III.4.4.2. în saloanele pentrubolnavi, unde bolnavii pot răspunde latelefon, seprev


ede câte
opriză telefonică, lângă fiecare pat.

III.4.4.3. în celelalte încăperi, posturile telefonice se prevăd conform temelor tehn


ologice.

III.4.4.4. Pentru încăperile în care se solicită posturi telefonice şi terminale calcula


tor sauîn
viitorpot fi solicitate terminale calculator, se recomandă utilizarea prizelorduble,
pentru post telefonic şi terminale calculator.

III.44.5. Aceste prize se racordeazăprin cabluri speciale, conformcererii fur


nizorului de echipamente.

III.4.4.6. Circuitele de prize se concentrează


pe fiecare nivel în dulapuri cu repartitoare (repartitoare pentruracordare
la centrala telefonică şi repartitoarepentru racordarea la calculatorul cen
tral).

III 45 INSTALAŢII DERECEPŢIE COLECTIVĂ Rtv


III.4.5.1. Pentru recepţionarea emisiunilor Rtv. se prevede o instalaţie de recepţie
colectivă.

III.4.5.2. Antenele se montează pe clădirea cea mai înaltă, iar tabloul cu


grupurile amplificatoare la ultimul etaj al acesteia.

III.4.5.3. Seprevădprize pentrurecepţionarea emisiunilorRtvînsălile de mese, în ca


merele de odihnă pentru personalul medical şi în orice altă încăpere în care
se solicită prin temă.

III.4.5.4. Se recomandă ca instalaţia de recepţie colectivă să fieprevăzută în aşaf


elîncât să poată fi racordată dacă este cazul şi la sistemele de
televiziune prin cablu.
III.4.6. INSTALAŢII DE TELEVIZIUNE ÎN CIRCUIT ÎNCHIS

III.4.6.1. Inspitale se recomandă prevederea instalaţiilor de televiziune în circ


uit închis, pentru a se putea asista la efectuarea operaţiilor
sau înregistra efectuarea operaţiilor fără a deranja cu nimic activitatea
din blocul operator.

III.4.6.2. Pentru aceasta, corpul de iluminat scialitic este prevăzut cu camere de l


uat vederi, monitoarele pentru asistarea operaţiilor amplasânduse în sălile de cur
s sau sălile de studiu, acolo unde există în cadrul spitalului asemenea săli.

III.4.6.3. Seprevăd camere de luat vederişi în încăperile pentru terapie int


ensivă, monitorizarea realizânduse centralizat în încăperi
special amenajate, încare să existe în permanenţă
personal pentru supraveghere.

III.4.6.4. Se prevădde asemenea


camere de luat vederi în orice altă încăpere în care se solicită prin temă.

III.4.7. INSTALAŢII DE SEMNALIZARE SORĂ BOLNAV

III.4.7.1. Pentru instalaţia de semnalizare sora bolnavse prevăd la patul bolnavulu


i, elemente pentru comandă semnalizare (recomandabil pe oplacă, ce
cuprinde butonulde apel, butonulde anulare, lampa de liniştire şi întrerupătorul c
umpănă pentru aprinderea iluminatorului la pat).

III.4.7.2.
Tablourilede semnalizare se montează în încăperi în care există personal
permanent, surori sau asistente medicale.

III.4.7.3. Deasupra uşii de intrare în fiecare salon se prevăd lămpi pentru


identificarea salonului din care sa făcut apelul şi pe
culoare la schimbările dedirecţie.

III.4.8. INSTALAŢII INTERIOAREPENTRU CEASURI ELECTRICE

III.4.8.1. Pentru buna desfăşurare a activităţilordin cadrul spitalului, se recoma


ndă prevederea instalaţiilorde ceasuri electrice.

III.4.8.2. Instalaţiile de ceasurise realizeazădupă scheme radiale sauarborescente,


ceasurile putând fi legate în serie sau
înparalel, în funcţie de tipul centralelorde ceasuri folosite.
III.4.8.3. Pentru ceasurile electrice amplasate în locuri importantese prevăd circui
te individuale.

III.4.8.4. Stabilireanumărului de ceasuriracordate la un circuit, se face astfel încât


să se asigure la ultimul ceas o tensiune de alimentare de minim
80%din tensiunea nominală a instalaţiei.
III.4.9. INSTALAŢIE PENTRU EMISIE RECEPŢIE AUTOSALVARE

III.4.9.1. Spitalelecare dispun de autosalvări, vor fiprevăzute în modobligatoriu cu


staţii de emisierecepţie.

III.4.9.2 Staţia emisierecepţie se ampasează întro camerădispecer.


.
III.4.9.3 Se recomandă cuplarea staţiei de emisierecepţie la un sistem
. de achiziţie.
III.4.1
INSTALAŢII PENTRU SEMNALIZARE ÎN CAZ DE INCENDIU
0.
III.4.10. Pentru semnalizarea incendiilor în fază incipientă (degajări de
1. fum), în spaţiile în

care
există aparatură electronică de valoare (aparate pentru radiologie, comput
ere, aparatepentru
iradiere cu energii înalte etc), în spaţiile în care există bunuri de valoare
şi în orice altă încăpere, pentru care se solicită
prin temă, se prevăd instalaţii de semnalizare incendiu cu
detectoarede fum.

III.4.10.2. Centrala de semnalizare incendiu se amplasează în camera de g


ardăurgenţă.

III.4.10.3. Pentru celelaltespaţiiale unităţilor spitaliceşti, instalaţiilede semn


alizare incendiu
cu detectoare de fum, se prevăd şi se proiectează conform normativ 118.

III.4.10.4. Pe căilede acces, lângă scări, la fiecare nivel al construcţiilor, se


prevăd butoane de
semnalizare manuală a incendiilor,
racordate tot la centrala de semnalizare incendiu.

III.4.10.5. Pentru anunţarea echipelorde pompieri voluntari în caz de incen


diu, camera de
gardăurgenţă se
doteazăpe lângă centrala de semnalizare incendiu şi cu o staţie de amplifi
care,
prin care se poate transmite
codul cuvenit pentru intervenţie. în toate corpurile de clădiri, se
prevăddifuzoare,
astfel amplasate, încât semnalele transmise să poată fi recepţionate în ori
ce
încăpere.
Staţia de amplificare poate servi şi la transmiterea altor informaţii.

III.4.10.6. Se recomandă eaîn saloanele pentru bolnavi eu


mai multe paturi sa nu se prevadă
difuzoare. în aceste saloane, ulilizăndusc reeepţionarea informaţiilor la
cască.

III 4.11 INSTALAŢII DEMONITORIZARE BOLNAVI

III.4.11.1. Se prevăd instalaţii de monitori/are bolnavi (transmiterea la


distanta a funcţiilor). la terapie intensivă, reanimare ele.

III.4.11.2. Transmiterea funcţiilor se reali/ea/ă în trepte:


de la posturile individuale
amplasate la capul bolnavilor, la posturile centralizate la
nivelul personalului de supraveghere de salon, respectiv de secţie.
III 4.12 CENTRALA INFORMATICĂ
GESTIONARE DATE, RAPORTURI ÎNTRESPITALE, RAPORTORI ÎNT
RE SPITAL SI MEDICII LOCALI

III.4.12.1. Având in vedere ea în toate ţările dez.vollale se utilizează astfel


de sisteme pentru gestionarea centralizata a dalelor medicale, pentru
raporturi intre spitale (informaţii medicale) şi pentru raporturi
între spital şi medicii locali, se recomandă aplicarea unui astfel de sistem
şi în România.

III.4.12.2. Pentru aceasta se contactează firme specializate dinstrăinătate,


care au mai elaborat, executai şi pusînfuncţiune
astfel de sislemc şt se studiază posibilităţile de aplicare, atât tehnice cât şi
materiale.

III.4.13. INSTALAŢII DEPROTECŢIE

III.4.13.1. Generalităţi
Se prevăd următoarele masuri de protecţie:
.protecţia oamenilor impotriva tensiunilor accidentale de atingere:
.protecţia construcţiilor împotrivă trăsnetelor:
.protecţia pentru buna funcţionare a aparaturii lehnico-
incdicale sensibile la câmpuri
electromagnetice.

III.4.13. 2 Proiecţia împotriva tensiuniloraccidentale deatingere


III.4.13.2.1. Protecţia impotriva tensiunilor accidentale de atingere se
realizează conform normativ 1 7 şi S TASunlor2612. 82.
12608: 2604 4. 2605 5.

III
4.132.2. Aceasta se realizează prinlegarea la nululde proiecţie ca mijloc principal
de protecţie şi suplimeniar la
o centurainterioarăde împamântare a Hiturorpărţilormetalice care în
mod normal nu suni sub tensiune, dar care accidental polII puse caurmare
a unordefectede izolaţie.

III.4.13.2.3. În sălile de operaţie,pentru protecţia împotriva tensiunilor


electrostatice, se recomanda studierea necesitaţii prevederii reţelelorde legare
la pamâni in pardoseala şi pereţi (cuşti Faraday) în funcţie de gazele
de narcoza utilizate şi de sistemele de ventilare şi tratare a aerului.

III.4.13.3. Protecţia împotrivatrăsnetului

III.4.13.3.1. Instalaţia de paratrasnet se prevede şi se


proiectează conform indicaţiilor normativului 1 20.

III.4.13.3.2. Se potutiliza ca elemente de coborâre, armaturile metalice ale stâ


lpilordin b.a.. atunci când se utilizează ca prize de pământ naturale armaturile
fundaţiilor. Pentru aceasta se prevădplăcuţe metalice de legare la
pământ la partea superioară şi inferioară a stâlpilorde contur, asigurânduse
continuitatea electrica
între plăcuţele de la partea superioara şi cea inferioara,prinarmatura stâlpilor
(prin sudare).

III.4.13.4. Priza de pământ


III.4.13.4.1. Serecomanda sa se utilizeze ca priză de pamâni naturala
armaturile metalice ale tuturor fundaţiilor stâlpilor, legate între
ele ui prinarmăturile fundaţiilor continui sau prin
centurile interioare de impământaic (continuitatea electrica se
asigura prinsudura).

III.4.13.4.2. Daca priza de pământ naturala nu satisface.valoarea rezistenţei de d


ispersie sub0.4 ohmi se completează cu
o priza de pământ artificiala, ce se proiectează conform prevederilor
normativului120.

III.4.13.5. Protecţiapentru buna funcţionare a aparaturii tehnico-


metalice sensibile la câmpuri electromagnetice

III.4.13.5.1. In cabinetele în care se tac investigaţii cu aparatura tcbnico-


medicala sensibila la câmpuri electromagnetice, se
prevede ecranarea pereţilor cu relele metalice.

III.4.13.52. Reţelele metalice se racordează la centura interioara de împamântar


e.
III.4.14 ALIMENTAREA CUENERGIE ELECTRICA

III4.14. 1 Categorii de receptoare -


Receptoarele electrice din cadrul unui spital, funcţie de natura efectelorproduse
la întreruperea in alimentarea cu energie electrica suni de următoarele categorii:
.categoria 0 discontinuitatea în alimentare cu energie
electtica sub0.15 secunde,
.categoria a Ia discontinuitatea în alimentare cuenergie electrica sub1
minut,
.categoria a lla durata maxima de întrerupere in alimentarea
cu energie electrica este de 4

ore când spitalul se


alimentează prin postde transformare propriu şi de Sore când spitalul se alim
entează prinfirida de branşament din reţeaua de 0.4 kV a furnizorului.

III.4.14.2. Alimentarea cu energieelectricădin SEN

III.4.14.2.1. Spitalelese alimentează cuenergie electrică dinposturi de transform


are proprii cu
cel puţin două unităţi.

III.4.14.2.2. Dacă pentru alimentarea cu energieelectrică sunt necesare două tran


sformatoare,
se recomandă ca secţiile de bare ale tabloului general să fie
cuplate între ele prin AAR.
Secţiile de bare ale tabloului general pot fi
cuplate între ele şi prinseparator, dar în acest caz
spitalul trebuie să dispună de personal de întreţinere permanent.

III.4.14.2.3. în cazul unităţilor spitaliceşti cupeste 400 de paturi şiactivităţi multi


ple
(policlinică, baze de tratament, radiologii, radioscopii, computer tomograf)
se recomandăca
alimentarea cu energie electrică
să se facă prin posturi de transformare cu trei unităţi. La secţiile
de bare centrale
ale tabloului general se racordează numai receptoarele cu regim de şocuri
(radiologie, radioscopie, computer tomograf
etc), transformatorul care alimentează aceste secţii
de bare, putând fi oricând rezervă a celorlalte două transformatoare.
Se recomandă ca secţiile de bareale tabloului general să fie cuplate
între ele prin
AARuri.
Dacă secţiile de barese cuplează între ele prin separatoarese păstrează
indicaţiile
de la punctul anterior.
III.4.14.2.4. Unităţilespitaliceşti pentrucare nu se justifică prevederea unuip
ost de
transformare propriu (puterea absorbită este mică), se alimentează cu
energie electrică din

reţeaua de0.4 KV a furnizorului, printro firidă


debranşament. Firida de branşament se echipează cu două secţii
de bare, alimentate fiecare princâte un racord. în tabloul general, receptoarele se
grupează la secţii de bare separate, pentru lumină şi pentru
forţă, alimentate independent din firida
de branşament. Secţiile de bare ale tabloului general se cuplează între ele
prin AAR sau separator.

III.4.14.2.5. Postul de transformare sau reţeaua de0.4KV a furnizorului, consti


tuie sursa de alimentare cu energie electrică a receptoarelorde categoria a Ii-
a şi sursa de bază pentru receptoare de categoria o şi categoria a Ia.

III.4.14.3. Alimentarea cu energie electrică din surse proprii

III.4.14.3.1. Sursa de rezervă pentru receptoarele de categoria 0 şi categoria a I-


a, o constituie . un grup electrogencu pornire automată (tabloul de comandă al
grupului electrogen
sesizează întreruperea alimentării din SEN şi pune automat înfuncţiune
grupul electrogen) şi intrare în sarcină (adică să nu se decupleze dacă receptoare
le alimentate dintabloulde siguranţă principal sunt în stare de funcţionare).

III.4.14.3.2. Pentru alimentareareceptoarelorde categorie0 şicategoria a 1a se pr


evede un tabloude siguranţă principal, care se alimentează
de la tabloul general, prin intermediul tabloului de
comandă al grupului electrogen (în cazul alimentării dinreţeaua de 0.4 KV a furniz
orului, de la secţia de bare pentru iluminat a tabloului general).

III.4.14.3.3. Receptoarelede categoria a Ia, se alimentează de la tabloul desigur


anţă principal, direct sauprin intermediul tablourilorde siguranţă secundare.

III.4.14.3.4. Alimentarea receptoarelordecategoria 0


(receptori vitali) se face din tablouri de siguranţă secundare,prin
intermediul unor redresoare*sau invertoare, care funcţionează în
tamponcubaterii de acumulare.
Alegerea aparatajului şi echipamentelor electrice se
face funcţie de tensiunile de lucru şi
puterea nominală a receptoarelor. Capacitatea bateriilor
de acumulatoare trebuie să asigure funcţionarea receptoarelor timp
de cel puţin 3 ore. Instalaţiile electrice pentru alimentarea receptoarelorde
categoria 0, se concep în aşa fel încât să se poată verifica funcţionarea bateriilor
de acumulatoare.

III.4.14.4. Îmbunătăţireafactorului de putere


III.4.14.4.1. Factorulde putere al consumatorului (spital), conform reglemen
tărilor MEE, trebuie să fie min.0.92.

III.4.14.4.2. Dacă în faza de proiectare, se constată că factorul deputere al con


sumatoruluice urmează a se realiza este sub0.92, se vorprevedea pentru îmbu
nătăţirea acestuia, baterii de condensatoare cu conectare automată.

III.4.15. GESTIUNE TEHNICĂ CENTRALIZATĂ


Pentru buna desfăşurare aactivităţii
încadrul spitalului, se recomandă prevederea unei camere dispecer
în care să se transmită datele tehnice privind funcţionarea tuturor instalaţiilor
aferente construcţiei sau anumitor instalaţii tehnologice:
date privind funcţionarea instalaţiilor electrice, instalaţiilorde climatizare,
instalaţiilorde oxigenetc.
III.5. INSTALAŢII DE ALIMENTARECU APĂ, CANALIZARE. TE
HNICOSANITARE

III.5.1. INSTALAŢII INTERIOARE DE ALIMENTARE


CU APĂ ŞI CANALIZARE

III.5.1.1. Condiţiile generale pe caretrebuiesă le îndeplinească sunt: -


Instalaţiile trebuie să menţină potabilitatea
apei în limitele parametrilorprevăzuţi în standarde. -
Modul de soluţionare generala a instalaţiilor va avea învedere amplasarea
grupată a eonsumatorilor şi modularea poziţionării
ghenelorpentru coloane pentru a restrânge zonele traversate de conducte şia
oferio flexibilitate pentru reamenajari ulterioare ale spaţiilor. Instalaţiile se
vor concepe în aşa fel încât să elimine riscul transmiterii prin intermediul lor a
contaminării cu agenţi iufecţioşi saupoluanţi, de la o categorie de spaţii la altă
categorie. Toate trecerile conductelorprinpereţi şi planşee se vor
etanşa pentru a nu permite trecerea insectelor şi rozătoarelor.

III.5.1.2. Instalaţii de apa rece

III.5.1.2.1. Instalaţiile de apă rece trebuie să asigure alimentarea tuturor punctelo


r de consum
din spital: obiecte sanitare curente,
obiecte sau dotări speciale, utilaje, aparate medicale, bidranţi.
robinete port furtun, recipient!, etc.
Reţelele de distribuţie a apei din spital
sunt. în modobişnuit, comune pentru consumul menajer
şipentru combaterea incendiilor. însă cu coloane separate.

III.5.1.2.2. Instalaţiile vorfi astfel alcătuite încât să nupermită stagnarea apeişi i


mpurificarca
ei cu rugină sau microorganisme. Recireularea apei din coloanele de
incendiu, se va asigura prin
legarea la un obiect sanitar de folosinţă curentă (vas de closet sau lavoar).

III.5.1.2.3. Conductele de distribuţie principale se montează,de regulă, în subsolur


i tehnice, cu
înălţimea libera de minim 2.10 m. în cazul construcţiilor înalte, pentru care
se adopta soluţia cu
două sau mai multe zone de presiune, conductele de distribuţie principale
se pot monta şi în
etajul (etajele) tehnic (tehnice).

III.5.1.2.4. în spitale, coloanele de alimentare şiconductele de legătură


între acestea şi obiectele
sanitare se montează în ghene. închise etanş pe traseudarprevăzute cuposibilită
ţi de acces
pentru cazuri de intervenţie. în aşa fel încât sa
perturbe cât mai puţin activităţile medicale.

III.5.1.2.5. Conductele principale de distribuţie, şi conductele de legătură se


vor executa din ţevi
de oţel zincat; ele se pot executa şi din alte materiale
care au agrement tehnic în România, numai
dacă acestea îndeplinesc condiţiile de calitate şi siguranţa
înexploatare similare sau superioare
celor din oţel zincat.
Conductele de apă rece se vor
izola dacă poziţionarea lor se face în vecinătatea unor
surse de căldură sau în spaţii încălzite.

III.5.1.3. Instalaţii deapăcalda şi recirculare

III.5.1.3.1.
Apa caldămenajeră se furnizeazăînspital la toateobiectele sanitare şi utilajele car
e trebuie să funcţioneze cu apă
caldă pentru cerinţe tehnologice, medicale sau pentru asigurarea
unui grad sporit de confort şi igiena. Temperaturade furnizare a apei calde menaj
ere va fi de max.60 C. Se va prevedea recircularea apei calde
atât pe traseele orizontale cât şi pe coloane.

III.5.1.3.2. Conductele de alimentare cu apa caldă menajera precum şicele de reci


rculare se vor monta pe trasee paralele şi de obicei împreună cu
cele deapărece. în ghene închise etanş. Pentru
conductele de apă caldă menajeră sunt valabile toate prevederile referitoare
la conductele de apă rece (modde alcătuire, materiale de execuţie, izolaţii).

III.5.1.4. Instalaţii de apă pentru combatereaincendiilor


III.5.1.4.1. Spitalelese vordota obligatoriu cu hidranţiinteriori de incendiu. Hidranţi
i la toate clădirile cu mai mult de2 niveluri funcţionale vor
fi dotaţi cu materiale şi accesoriile prevăzute în Anexa VII a Normelorde prevenire
şi stingere a incendiilor ale Ministerului Sănătăţii
şi vor fi amplasaţi astfel încât să asigure debitele şi numărul de jeturi în
funcţiune simultană cerute de STAS 1478, NormativulI9 şi Normativul PI 18.

OBSERVAŢIE: Pe lângă instalaţiile ele apa.


pentru combaterea si stingerea incendiilor, unităţile spitaliceşti se vor dota
cu mijloace de primei intervenţie, alte echipamente şi utilaje,
conform prevederilor normelor Ministerului Sănătăţii, menţionate mai sus.

III.5.1.5. Instalaţii de canalizare menajeră

II.5.1.5.1. Instalaţia interioară de canalizare menajeră


preia apele uzate provenite
de la toate punctele de consum de apă rece şi caldă din spital, precum şi
cele deversate accidental pe pardoseală, din spaţiile în care aceasta se
poate întâmpla prinnatura activităţilor desfăşurate.

III.5.1.5.2. Este obligatoriu ca evacuarea apelor uzate


de la spălătorii şi bucătării să se facă prin reţele interioare
separate derestul reţelei de canalizare menajeră, până la
staţiile de tratare a acestor ape (separatoare de spume, nisip, nămoluri) premer
gătoaredeversării în canalele colectoare dinincintă.

III.5.1.5.3. Colectoarele principale se monteazăînsubsolul tehnic, cupante corespu


nzătoare diametrclor sau în cazuri speciale, îngropateîncanale sub
pardoseală, amplasate petrasee în afara spaţiilor în care se desfăşoară
activităţi medicale: la montarea în canale se vor
prevedea capacepentru vizitare şipiese
de curăţire îndreptul zonelorde schimbare a direcţiei şi a celorde racord cu coloan
ele principale; în clădirile spitaliceşti nu se vor monta colectoare de
canalizare direct înpământ.

III.5.1.5.4.
Coloanele sevormonta mascate, în ghene.dar cuposibilităţi de acces la piesele de
curăţire. Conductele delegătură de
la obiectele sanitare sauutilaje la coloane se vor monta îngropat în zidărie sau
planşeu. cele ce se vor amplasa la plafonul încăperilor se vor masca prin
plafoane sau grinzi de rabit.

III.5.1.5.5.
Colectoareleprincipale şi coloanele vor fiexecutate din tuburi şi piese de legătură
din fontă pentru canalizare, etanşate cu plumb şi
frânghie gudronată. Conductele de legătură la coloane vor fi din fontă sau
plumb; nu
se vor utiliza conducte din PVC sau alte materiale decât dacă au agrement tehni
c şi corespund sau sunt superioare tehnic şi calitativ cu cele din fontă sau
plumb.
III.5.1.5.6. Aerisirea coloanelor se face prin prelungirea peste nivelul
terasei sau acoperişului a
coloanelorde scurgere, cu max.0.50 m cu conducte de fontă de scurgere şi cu
căciuli de ventilaţie.

III.5.1.6. Instalaţii de canalizare pluvială

III.5.1.6.1. Instalaţia interioară de canalizare pluvială se va separa complet decele


lalte sisteme de canalizare interioară; ea va asigura preluarea apelor meteorice
depe traseele circulabile sau necirculabile ale clădirilor spitaliceşti încondiţii
de deplină siguranţă pentru spaţiile pe care le traversează.
Alegerea tipuluide receptorde terasă se face înfuncţie
de felul terasei (circulabilă sau necirculabilă) şi de
alcătuirea ei (structura şi dimensiunile straturilor
componente, tipulde hidroizolaţie).

III.5.1.6.2. Poziţionarea coloanelorse va face înaşa felîncât să nu traverseze spaţ


ii cu funcţiuni medicale pentru care se cer condiţii severe de igienă şi
aşezare sau spaţiia căror
funcţionare nu poate fi întreruptă sauperturbată deeventuale lucrări de reparaţi
i sau întreţinere.

III.5.1.6.3. Restulde prevederi privind alcătuirea, amplasarea, întreţinerea col


oanelor şi colectoarelorpentru ape pluviale sunt asemănătoare celor prescrise
la instalaţia de canalizare pentru ape menajere.

III.5.1.7. Canalizareaapelor uzate acide

III.5.1.7.1.
Apele uzateacide provin de la laboratoarele spitalului. Laboratoarele curente din
structuraspitalelor de reţea nu deversează ape a căror concentraţie în produse
chimice să necesite o tratare specială înainte de deversarea în
canalizarea publică, întrucât este suficientă diluţia
ce se realizează în canalizarea incintei prin amestecul cu canalizările menajere di
nspital. Pentru laboratoarele speciale sau cele aferente sectoruluide
cercetare se va analiza necesitatea prevederii unor staţii
de neutralizare în funcţie de produşii utilizaţi. Colectarea lor îninterior se va face
printro reţea separată de restul reţelelor decanalizare.Tuburile şi piesele
de legătură folosite pentru colectarea acestui tip de ape uzate vor ficonfecţionate
din materiale rezistente la acţiunea acizilor (ex: gresie ceramică antiacidă).

III.5.1.8. Canalizareaapelor uzateradioactive(efluenţi radioactivi)

III.5.1.8.1. Apele uzateradioactive provin delalaboratoarele demedicină nucleară.


Gradulde contaminare radioactivă este diferit după tipul deprocedură medicală
utilizat:
a.
ape uzateslabradioactive care provin de la obiectele sanitareutilizate de pacienţii
care au fost
investigaţi scintigrafic (scaner) în cadrul compartimentului de izotopodiagnostic s
au de la vestiarele personalului
ce lucrează în unitatea nucleară. De regulă pentru aceşti efluenţi este suficientă
diluţia realizată prin deversarea canalizării
locale în canalizarea generală a spitalului.
b. ape uzate care provinde la laboratoarelede diluţiea produselor radiofarmaceut
iceca şi cele ce provin de la laboratoarele de analize
medicale ale produselorbiologice ale pacienţilor aflaţi în
terapie cu izotopi radioactivi pot
fi mai puternic contaminate, motiv pentru care sunt colectate separat înbazine d
e retenţie, controlate permanent şiîn funcţie de gradulde
contaminare constatat se
deversează în canalizare direct saudupă o diluţie prealabilă.
c.
efluenţii radioactivi careprovin delagrupurile sanitare utilizate de bolnavii internaţ
iîn compartimentul de izotopoterapie şi/sau
de la laboratoarele de diluţie I. Aceştia se colectează

întro instalaţie specială curecipienţi de dezactivare, conceputăînfuncţie


de tipul de izotopi utilizaţi (respectiv de perioadă de înjumătăţire a acestora)
şi de debitul efluenţilor.

III.5.1.8.2. Reţelele decanalizare pentru apele uzate radioactive se vor separaînfu


ncţiede categoriile enumerate mai sus şi vor fi distincte de cele ale spitalului
pentru apele menţionate la.pct.b şi c. Traseele
reţelelorde canalizare pentru apele de la pct. b şi c nu vor
străbate spaţii utilizate pentru alte activităţi (medicale sau
paramedicale). Traseul reţelei de canalizare pentru efluenţii radioactivi de la
grupa c va fi ecranat corespunzător
şicontrolat permanent pentru a nu se produce defecţiuni care să genereze conta
minarea spaţiilor în care este amplasat (subsol tehnic, canale sub
pardoseală, etc).

III.5.1.8.3. Pentru instalaţiile de efluenţiradioactive se vorrespectaprescripţiile N


ormativului Republican de Securitate Nucleară, cap. „Surse deschise".

III.5.1.9. Instalaţii de apă tratată

III.5.1.9.1. înunităţile spitaliceşti se folosescdiverse categorii de apă tratată: -


apă dedurizată apă demineralizată apă distilată apă sterilă apă deionizată

III.5.1.9.2. Apa dedurizată se


folseşte înprimul rând îninstalaţia de încălzire, pentru a reduce depunerile minera
le pe conducte şi încorpurile de încălzire. Ea se prepară cu ajutorul instalaţiilor
de dedurizare a apei, amplasate deobicei în centrala termică.

III.5.1.9.3. Apa demineralizată se foloseşte în laboratoareşi farmacie, acolo unde


estenevoie neapărat deapădistilată. Prepararea se face în panouripentru
deminerali/are sau în aparate locale. întrucât înacestea se rupe presiunea apei d
e la reţea, funcţionarea făcândusc prin cădere liberă,prepararea
apei demineralizate se face în apropierea punctelor deconsum.
III.5.1.9.4. Ana distilată sefoloseşte în farmacie. în laboratoareşi pentruspălări i
mpecabile. Prepararea se face cu aparate
specializate amplasate în apropierea consumatorului, apa distilată circulândprin
conductede sticlă sau din alte materiale care permit păstratrea calităţii apei.

III5.1.9.5. Apa sterilizată


se foloseşte la lavoarele medicaledin blocurileoperatoare,blocul de
naşteri, secţia prematuri, secţia de arşi. Sterilizatoare se amplasează
întotdeauna lângă punctele
de consum, la max. 20 mdistanţa de acestea pentru a nu se pierdesterilitatea
apei pe traseu:
presiunea de utilizare se asigură princădere liberă.
Circulaţia apei sterilizate se face prin conductede cupru cositorite în interior
sau argintate,
montate aparent, cu trasee rectilinii care
să evite stagnarea apei în conducte, panta recomandata
este de 1%.
Agregatele de preparare aapei sterilizate vor fi racordate la instalaţia de apă şi
canalizare precum
şi la cea de aburde medie presiune şi condens (când nu au generator propriu
de abur).

III.5.1.9.6. Apa deionizată se foloseşte la unele clin aparatele şi


echipamentele medicale şi se preparăînagregate livrate odată cu acestea.

III.5.1.10. Dotarea cu obiectesanitare,armături şiaccesorii

III.5.1.10.1. Se va asigura pentru fiecare salonde bolnavi cel puţin un lavoar, i


ar în sălile de tratamente câte unlavoar sau
spălătorpentru spălarea instrumentarului.
De asemenea, se va prevedea
câte un lavoar în fiecare cabinet de consultaţie, precumşi în toate încăperile în ca
re acesta este necesar pentrudesfăşurarea
activităţilor medicale sau paramedicale.
(Majoritatea încăperilor din spitale sunt dotate cu lavoare sau cu spaţii sanitare a
nexe pentru a asigura condiţiile necesare pentru menţinerea iuienei.)

III.5.1.10.2. în spitale se amenajează diverse tipuride


grupuri sanitare: grupuri sanitare obişnuite (pentru
personal, pacienţi, vizitatori) grupuri aferente saloanelo
rde bolnavi
grupuri sanitare cuduşuripentru diverse categorii de vestiare,
filtre personal, etc.
grupuri sanitare pentru igienizare (ploscare)
boxe pentru curăţenie
băi medicale
spălătoare medici
Pentru echiparea grupurilor sanilarc obişnuite se
vor folosi obiecte sanitare curente: closete,
lavoare,pisoare.

III.5.1.10.3. Grupurile sanitare aferente saloanelorde bolnavipot fi:grupuri sanitar


e proprii
fiecărui salon sau unui grupde două saloane în care ca/ se echipează fie
cu closet şi lavoare. fie
cu closet, lavoar şi duş. saau pot fi grupuri sanitare comune mai multor saloane
(soluţie mai puţin
recomandată dinpunct devedere igienicosanitar) încare ca/ se echipează
cu closete şu lavoare
(câte 1 la 810paturi) şi cu cabine de duş (câte 1 pentru 1012paturi).
în cazul prevederii unui grup sanitar pentru
două camere, se recomandă amplasarea closetului în
încăpere separată.

III.5.1.10.4. Dotareasanitarăpentru saloanele de nounăscuţi şi celede sugari 01


ani este
constituită clin lavoare sau cădite
debaie prevăzute cuduş de mână. amplasate direct în salon.

III.5.1.10.5. Pentrupersonalul medical din diferite compartimente şi secţiile spital


ului se prevăd
fie grupuri sanitare simple cuprinzând closet şi duş. după caz.
fie grupuri sanitare cuplate cu
cabine de duşuri aferente vestiarelor sau filtrelorde acces (pentru
personalul clin farmacie,
blocul alimentar, sterilizare, prosectură, laboratoare, blocul
operator,blocul de naşteri,
radiologie, spălătorii, etc).
(impuri sanitare proprii, dotate cu lavoar. closet şi duş, se
prevăd şi pe lângă camerele de tzardă,
camerele medicilor şefi de secţie, etc.

III.5.1.10.6. Odotareaparte o constituie spaţiul sanitar pentru spălare ploşti şioliţ


e. Se va
prevedea un asemenea spaţiu pentru fiecare unitate de îngrijire. Acesta se
echipează cu: closet
sau vidoar. cada mica sau spălător pentru dezinfecţie. lavoar. rastel pentru
uscare; cada pentru
de/infecţie poate fi înlocuită cuunaparat special de sterilizare-
dezinfecţie alimentat cu aburde
medie presiune. însecţiile de spitalizare ploscarul se
cuplează cu boxa pentru curăţenie, utilizând
aceleaşi obiecte sanitare.
Pentru alte sectoare dinspital boxa de curăţenie se echipează
înfuncţie de necesităţile serviciilor
respective: numai cu chiuvetă, sau cu lavoar şi cadă.

III.5.1.10.7. în secţiile de spitalizare există şi o baie pentru nevoi medicale


sau igienicosanitare.
Aceasta se echipează cu o cada mare amplasată astfel încât să i"\c liberă pe trei
laturi (din care
cele două lungi), cu un lavoar şi după caz cuuncloset.

III.5.1.10.8. în cadrulblocuriloroperatorii, de naşteri şi altespaţii de intervenţii de


tip chirurgical se prevăd camerede spălare pe mâini a medicilor, echipate cu
lavoare obişnuite şi cu lavoare speciale pentru apa sterilă.

III.5.1.10.9. Obiectelesanitareutilizate sunt în ceamai mareparte cele obişnuitep


entru
construcţii civile. Pentru secţiile de pediatrie se vorutiliza obiecte sanitare cu di
mensiuni adecvate şi montate la cote corespunzătoare grupei de vârstă. Alegere
a obiectelor sanitare va avea în vedere asigurarea unor condiţii de exploatare si
gură şi curăţire uşoară. Pentru secţiile de bolnavi
infecţioşi se recomandă vase de closet montate pe perete cu spaţiu liber între a
cestea şi pardoseală pentru a facilita curăţenia şi dezinfecţia.

III.5.1.10.10. Armăturile vor fi


de construcţie sigură, inoxidabile, cu baterii amestecătoare. Pentru
lavoarele din cabinetele medicale şi sălile de tratamente unde se fac dese spălări
pe mâini se recomandă montarea de armături spciale care să asigure livrarea ap
ei gata amestecate, la temperatura cerută (termostat)printro singură manevră.
Pentru lavoarele din spălătoarele de medici ale
spaţiilorde investiţie cu cerinţe de asepsie se prevăd
armături cepot fi acţionate cu cotul, cupiciorul, sau prin celulă fotoelectrică.

III.5.1.11. Dotări speciale pentru laboratoare şitratamente

III.5.1.11.1. Laboratoarele vorfi prevăzute obligatoriu cuurmătoarele dotări mini


male,' care necesită racordarea la instalaţiile de apă rece, caldă şi de canalizare.
cuve speciale din mesele şi nişele de laboratordin gresie
antiacidă sau alte materiale rezistente la acţiuni chimice -
lavoare obişnuite pentru spălarea mâinilor

III.5.1.11.2. Dotareaserviciilor debalneokinetofizioterapie se va faceînfuncţie de n


atura tratamentelor ce urmează a se aplica în unitatea respectivă astfel:
a. hidrotermoterapie căzi de baie îngropate sau deasupra pardoselii, alimentate
cu apă, mineralizată sau apă cu soluţii medicinale, infuzii de plante, etc.
b. pneumoterapie lavoare racordate laapărece şi caldă la o sursă de aer comprim
at, pe care se montează aparaturapentru aerosoli şi inhalaţii.
c. hidroterapie duşuri terapeutice (masaj scoţian, sul, gigant, afuziuni simple sau
alternante,
manta), băiparţiale (membre, şezut), băi generale (cu apă simplă sau minerală),
băi cuproceduri
complexe (cu infuzii de plante).
Echipamentele se
vor racorda la instalaţiile de apă rece, caldă şi scurgeri, iar presiunea minimă
de utilizare va fi de3 bar.

OBSERVAŢIE: Pentru procedurile complexe, pe lângă racordurile de


apă şi canalizare,
echipamentele vor mai fi racordate la: oxigen, bioxid de carbon,
abur, aer comprimat, după caz.
Infuziile de plante se vor prepara centralizat întro
bucătărie de plante, de unde se vor
transporta prin conducte la fiecare post.
Toate conductele de transport a fluidelor necesare la băile cu proceduri complexe
vor fi din ţevi
de cupru.

III.5.1.12. Dotări pentru spălătorii

III.5.1.12.1. Spălarearufelor murdare dintrounitate spitalicească se face într-


ospălătorie mecanică proprie. Echiparea cu
instalaţii specifice se face ţinând seama de fluxultehnologic
general: predare rufe
murdare, înmuiere, spălare, centrifugare (stoarcere)uscare, călcare,predare r
ufe curate, reparaţii, la care se adaugă, după caz,operaţii
suplimentare impuse de specificul spitalului, cum ar
fi dezinfecţii, sterilizare, etc.

III.5.1.12.2. Dotările şiutilajele principale din spălătorie sunt: căzi de înmuiat şide
zinfecţie racordate la apa rece, caldă şicanalizare maşini de spălat, racordate la
apa rece, caldă şi canalizare centrifuge pentru stors rufe, cu posibilitatea de
evacuare a apei la un sifon de pardoseală uscătoare pentru rufe şi calandre
racordate la abur de medie presiune şi la conducte de exhaustare -
grupuri de prese pentru călcat, racordate la aburde medie presiune

III.5.1.12.3. Numărulutilajelorde acelaşi fel va fi determinat ţinânduse seama de


productivitatea
utilajului, numărul de schimburi încare se lucrează, cantitatea de rufe murdare ce
urmează a fi spălate. Alegerea tipurilorde utilaje ce vor fi folosite, se va face
având învedere şi energia disponibilă (abur, energie electrică, etc).

III.5.1.13 Dotări pentrubucătării

III.5.1.13.1. Prepararea hranei pentru bolnavi se va face într-


un bloc alimentar propriu echipat cu
instalaţii, obiecte sanitare şi utilaje adecvate cerinţelor
fluxului tehnologic, amplasate corespunzător
moduluide organizare a sectoarelorcomponente.
a.
Zona de depozitare va fi prevăzută cu camere frigorificedistinctepentru: legume ş
i fructe proaspete, carne în stare crudă, sau semipreparate dincarne,
ouă, lapte, brânzeturi, peşte, etc.
b. Zona
..preparărilor", undese,faceprelucrareaprimară a materialelorprime:curăţire, spăl
are, tocare, etc. va fi echipată
cu spălătoare, mese, roboţi de prelucrare, frigidere, butucde carne, etc.
c. Zona de servicii auxiliare spălări vase de bucătărie echipată cu evier, spălător,
spălătordegresor şi rasteluri pentru uscare alimente cu apă rece, caldă, abur.
d. Bucătărie caldă, echipată cu: maşini
de gătit, friteuze, grătare, cuptoare, etc. alimentate cu gaze sau electric; -
marmite sau/şi baterii de căzănele pentru fierberea alimentelor (ciorbe, supe,
lapte, ceai), alimentate cu aburde joasă presiune sau
electric şi racordate la instalaţii de apă şi canalizare; -
roboţi universali de bucătărie (alimentare electrică); mese pentru prelucrări
de alimente de diferite tipuri şi mărimi (cu blat de marmură sau inox); -
spălătoare racordate la inst. de apă caldă, rece şi canalizare
e.
Patiseria se va echipa cucuptoare de patiserie, dumane, spălător, frigider, reşouri
, roboţi, mese speciale etc.
f. Oficiul de distribuţie va fi prevă/ut cu tejghele, mese dulapuripentrutăvi şi recip
ienţi.
g. Anexat oficiului se prevede un spaţiu amenajat pentru curăţirea si spălareacăr
ucioarelor
de transport alimente, prevăzut cu cuvă îngropată, robinet port furtun, baterie
amestecătoare cuduş.

III.5.1.13.2
Toate spaţiile (camerele) de prelucrare şi manipulare alimente vor fi dotate c
u lavoarc de spălat pe mâini amplasate în zona intrării.

III.5.1.13.3 Colectarea deşeurilor menajere seva face în recipienţi speciali ampla


saţilângă punctele de lucru,prevăzuţi cu
saci de plastic şi capace de închidere. Lângă intrarea în bucătărie
se recomandă prevederea unei camere frigorifice de depozitare temporară a rec
ipienţilor cu deşeuri până la evacuarea lor la platformade gunoaie a incintei.

III.5.1.13.4 La alegerea lipului de utilaje sevor aveaîn vedere: agenţii disponibili (


abur, energic electrică, gaze naturale) diversificarea pe diete a hranei preparate
capacitatea utilajelor

III.5.1.13.5 Hrana preparată înbloculalimentar se vatransporta înoficiilealime


ntare ale secţiilor medicale unde va fi
porţionată. încălzită, păstrată la rece. Înoficii se asigură şi
gestionarea şi spălarea veselei. Oficiile alimentare se echipează cu: aragaz
(reşou), frigider, spălătorde veselă, masă calda
(după caz), mese de lucru, dulapuri dedepozitare.

III.5.1.14. Dotări pentrubiberonerii (bucătării de lapte)


Pregătirea hranei pentru sugari şi copii mici (grupa 13 ani) se face într-
obucătărie specializată („biberonerie") amplasată însecţia de pediatrie.
Principalele utilaje şi dotări
cu care se echipează biberoneriile (determinate în funcţie de
numărul paturilordincompartimentele deservite) sunt: frigidere tip casnic de difer
ite capacităţi maşini de gătit tip aragaz baterie de căzănele -
sterilizatoare de tip „pupinel" cu dublu serviciu spălătoare de inox cu 1 2
cuve şipicurator mese cu blat inox

III5.1.15. Dotări pentru staţii de sterilizare şidezinfecţie

III.5.1.15.1
Înstaţiile de sterilizare centrale saulocale seprevădaparatedesterilizare umedă s (
tip autoclav). de sterilizare uscată (lip pupinel) sau
de sterilizare chimică, la rece (aparate cu oxidde
etilena). Aceslea pol fi cu serviciul pe o
parte saupe două părţiopuse, alegerea unuia sau altuia din tipuri fiind
dependentă desoluţia tehnologicarhitecturala adoptată. Aparatele
de strerilizare tip autoclav se alimentează
cu aburdemedie presiune distribuit centralizat sau cu aburprodus de
generatorul propriu acţionat electric. Pupinelele se
alimentează cu curent electric.
Aparatele desterilizare la rece nu se produc în ţară. Amplasarea şi alimentarea cu
utilităţi se fac în concordantă cu instrucţiunile
tehnice ale furnizorului.Dacă staţia de sterilizare se află în
apropierea spălătoarelor medicale ce utilizează apa sterilă, atunci
aparatele de sterilizare a apei se amplasează chiar în staţia de sterilizare, utilizân
d aceleaşi
coloane de alimentare cu abur. Spaţiile pentru spălare şi preluare primară a nater
ialelorde sterilizat se dotează cu spălătoare tehnologice
din tablă de inox şi mobilier tehnologic" (mese de inox, rastele, etc).

III.5.1.15.2
Staţia dedezinfectie centrală depaturi va fi prevăzută cu unutilaj specializat de tip
incintă etanşă, în care se va face vaporizarea sa stropirea cu formol sau
alţi compuşi chimici cu acţiune dezinfectantă. Amplasarea şi alimentarea cu
utilităţi a utilajului se vor
face după instrucţiunile tehnice ale furnizorului. în absenţa acestui utilaj, se
poate executa o incintă cu închide etanşă din elemente
de construcţie, dezinfecţia urmând a se face cu un aparat de formolizare.

III 5 2 INSTALAŢII ALIMENTARE CU APĂ ŞI CANALIZARE EXTERIOARE

III.5.2.1. Alimentare cu apă şi instalaţii de gospodăriea apei


III.5.2.1.1. Alimentarea cuapă se face de regulă de la reţeaua publicădin zonă. C
alitatea apei
va trebui să corespundă prescripţiilor STAS 134291. Se interzice folosirea
apei industriale în
unităţile spitaliceşti.

III.5.2.1.2. Se recomandă,din motive de siguranţă în consum,ca racordareala reţe


aua publică
să se facă prindouă conducte de racord (braşamente).
Pe aceste braşamente, în căminele
de apometru, se vor monta ventile de reţinere pentru apermite
circulaţia apei întrun singur sens(de la reţeaua publică către spital).

III.5.2.1.3
Pentru asigurarea continuă a necesarului de apă,unităţilesanitarevorfi dotate c
u
rezervoare de acumulare. Serecomandăsă se asigureo rezervă de consumde 1
3 zile.
Rezervoarele vor fi amplasate încircuitul general al apei, astfel încât aceasta să
fie în
permanenţă proaspătă.
In afara rezervei de consum se va asigura o rezervă de
apă de incendiu care să permită
funcţionarea hidranţilor interiori timp de10 minute şi a celor exteriori
timp de3 ore.

III.5.2.1.4. Se recomandă ca pentru spitalele cu 400paturi şi mai mult, să se


prevadă şio sursă
proprie de apă (puţ), calitatea apei urmând
acorespunde prescripţiilor STAS 134291.

III.5.2.1.5.
Pentru a seasigura înpermanenţă debitele şipresiunile necesare funcţionării
optime a instalaţiilorde alimentare cu apă şide combaterea incendiilor
se vorprevedea staţii de
ridicare a presiunii (de pompare), racordate la rezervoarele de acumulare.
Acestea vor alimenta reţeaua de conducte de alimentare cu apă dinincinta spita
lului
care
deserveşte hidrant ii exteriori de incendiu, hidranţii de stropit şi eventual, bazin
e
ornamentale precum şi instalaţiile interioare de alimentare cu apă şide hidranţi
interiori.

III.5.2.1.6. Reţeauade incintă se va prevedeainelarăşi seva executa dinconducte


deoţel
zincat.
In modobişnuit conductele se îngroapă direct în pământ, sub adâncimea de
îngheţ şi se
protejează corespunzător contra coroziunii
provocate de apele din sol. Interenurile macroporice
sau cu ape agresive se vorprevedea măsurile de execuţie şi
protecţie indicate de normele
respective învigoare.

III.5.2.1.7. Alimentarea cu apă caldă menajeră se


face centralizat de la centrala termică sau
punctul termic propriu. Pentru menţinerea unei temperaturi constante a
apei calde menajere,
precumşi pentru evitarea risipei de apă, în punctul termic se vorprevedea pompe
pentru
recircularea apei calde menajere.
Conducta de alimentare cu apă
caldă menajeră şi conductade recirculare se vor executa din ţeava
de oţel zincată. în cazul în care punctul termic nu se află amplasat în interiorul
spitalului,
conductele se vor monta întrun canal termic, de regulă împreună cu cele de
încălzire şi se vor
izola împotriva pierderilorde căldura.

III.5.2.2. Canalizări exterioare şi instalaţii depreepurareaapelor uzate

III.5.2.2.1. Apele uzate evacuate din spitale sunt: menajere obişnuite (de la grupu
rile sanitare), menajere cu nisip, pământ şi grăsimi (de la bucătărie şi
spălătorie), acide (de
la laboratoare), radioactive (laboratoare de medicină nucleară), contaminate
cu agenţi patogeni (secţii de boli infecţioase şi laboratoare de bacteriologic),
pluviale. Acestea, colectate prin reţele interioare separate, se evacuează
înreţeaua de canalizare a incintei după tratarea prealabilă a celor care nu
corespundprevederilor normativului C 90/1983.
III.5.2.2.2. Absenţa în zonă aunor sisteme publice de canalizarese acceptănumai
pentru spitale mici rurale şi unele aşezăminte de post-
cură, caz în care unităţile sanitare respective vor
fi prevăzute cu instalaţii proprii pentru colectarea, tratarea
şi evacuarea apeloruzate, care se execută şise exploatează
astfel încât să nu provoace poluarea solului, a apelor sau a aerului.

III.5.2.2.3. Reţelele decanalizare din incintă vorfi soluţionate în sistemunitar saudi


vizor în funcţie de sistemul de canalizare publică din zonă. Reţelele
de canalizare dinincintă
vorpreluaşi apele pluviale din curţile de lumină şide peplatformele şi aleile
carosabile din incintă. Gurile de evacuare vor fi
sifonate pentru a împiedica ieşirea mirosurilor neplăcute din canalizare.

III.5.2.2.4. Sistemele de tratare ale diverselor categorii deape uzate, prealabildev


ersării lor în canalizarea generală a incintei, sunt:
a. apele uzate cu nisip, pământ si grăsimi vor
fi trecute mai întâi prin separatoare
b. apele uzate de la secţiile de ghipsare vor fi decantate în decantoare locale
c. apele uzate radioactive vor fi decontaminate îninstalţii de tratare şi rezervoare
de stocare, alcătuite conform prescripţiilordin normele republicane de securitate
nucleară
d. apele uzate suspect radioactive vor
fi dirijate spre rezervoare de retenţie şi după un control al radioactivităţii, evacua
te la canalizarea publică sau tratate
e. apele uzate de la secţiile de boli
infectioase şi/sau laboratoarele care lucrează cuproduse patologice sau care
prin specificul lor contamirîează apele reziduale cu agenţi patogeni, se vor
dirija spre o staţie de dezinfecţie locală, în care se vor neutraliza agenţii nocivi.

III.5.2.2.5. Reţelele decanalizare şi rezervoarele staţiilor de tratare se vor proteja


anticoroziv, iar în cazul apeloruzate radioactive se
recomandă stocarea în rezervoare de oţel inoxidabil. Amplasarea acestora
se va face în bunkere din betonarmat, cu grosimi ale
pereţilor determinate prin calcule specifice de radioprotecţie.

III.6. INSTALAŢII DE VENTILARE SIDETRATARE A AERULUI


Unităţile spitaliceşti reprezintă ansambluri complexe de
funcţiuni; gradele de complexitate sunt
foarte diferite şi sunt determinate de tipul, categoria şi mărimea unităţilor
spitaliceşti (vezi capIII. 1.III.3.). Dotarea cu instalaţii de ventilare
şi de tratare a aerului se stabileşte înconformitate cu
necesităţile specifice înmaterie, ale funcţiunilor componente, în cadrul sarcinilor
generale pe care astfel de instalaţii le au de
îndeplinit în domeniul spitalicesc. Sarcinile generale şi specifice ale instalaţiilor
se precizează prin nonne tehnice în relaţie
cu soluţii de rezolvare avute în vedere.

III.6.1. Sarcinile instalaţiilorde ventilare şi de tratare a aerului în cadrul unităţilor


spitaliceşti sunt: realizarea unei circulaţii
controlate şi restrictive a aerului în clădiri sau în zone de clădiri, numai de
la spaţii cu niveluri mai ridicate de puritate a aerului şi/sau cu potenţial mai
scăzut de poluarecontaminare, spre spaţii cu niveluri mai scăzute de puritate a a
erului şi/sau cu potenţial mai ridicat de poluare-
contaminare şi spre exteriorul spaţiilor avute în vedere; controlul circulaţiei aerul
ui se realizează prin stăpânirea debitelorde aer instalate
şi a regimurilorde presiuni diferenţiale între spaţii adiacente,
sub o strictă monitorizare înzonele critice, realizarea în încăperile servite a unor
concentraţii de germeni (patogeni) şi/sau ale altortipuride poluanţi mirosuri,
noxe chimice sau radioactive etc. sub nivelurile admisibile specifice destinaţiilor
funcţionale ale respectivelor încăperi, prin niveluri corespunzătorde circulaţie a
aerului în interior, de împrospătare a aerului şi de filtrare a aerului introdus.
controlul condiţiilor de microclimat interiorpentru satisfacerea cerinţelor
specifice de ordin medical sau tehnologic alîncăperilor servite
prin tratarea corespunzătoare a aerului de introducere. controlul poluării
exterioare datorate evacuărilorde aer viciat, prinmăsuri
de protecţie ce se stabilesc în funcţie de caracteristicile emanaţiilorpoluante şi de
parametrii elementelor ce trebuiesc protejate, înrelaţie cu tipul de protecţie ce po
ate fi asigurat, în condiţiile specifice ale zonei, inclusiv meteorologice -
prin diluţie, cu amplasarea gurilorde evacuare aer la distanţă faţă de
elementele deprotejat, prin filtrare de tip adecvat emanaţiilorpoluante etc. -
asigurarea unei funcţionări cât mai economice în condiţiile impuse. Sarcinile insta
laţiilor sunt evident dependente atât de nivelurile exigenţelor interioare
cât şide condiţiile exterioare regim de înălţime al clădirii spitaliceşti, regim al
curenţilorde
aer (direcţie, intensitate, dinamică a vânturilor), amplasament faţă de
clădiri vecine, nivel de poluare al zonei, nivel de zgomot al zonei, etc.

III.6.2. Natura activităţilorprevăzute a se desfăşuraîn unităţi spitaliceşti, îm


partespaţiile construite, care le sunt destinate, în:
1Spatii cu specific clar
si strict spitalicesc care sunt destinate activităţilor medicale,
complementare procesului medical şi tehnice aferente strict.
2Spatii fără specific strict spitalicesc care sunt destinate restului de activităţi -
administrative de conducere organizare, gospodăreşti, de învăţământ, de
cercetare, tehnico utilitare, etc.

3
III.6.2.1. SPAŢII CU SPECIFIC SPITALICESC
Pentru principalele tipuri de încăperi este prezentat în anexă
la cap.V.4. tabelul 1
încare clasificarea de bază a încăperilor are drept criteriu puritatea aerului
exprimată prin cerinţa esenţială în domeniul spitalicesc lipsa
de germeni (patogeni) asepsia.

a. Clasele de încăperi I şi II grupează încăperile


cupretenţii*deosebit de ridicate şi respectiv ridicate privind lipsa de germeni -
concentraţii de lOgerm/mc şi respectivsub 200germ/mc,
încăperi care constituie nucleele de spaţii cu
funcţiuni medicale critice în cadrul unităţilor spitaliceşti:
clasa Ia blocurile operatorii în domenii foarte pretenţioase d.p.d.v. al
asepsiei -
transplanturi, arsuri grave, operaţii pe corddeschis, imunosupresaţi etc.
clasa a 11a -
blocurile operatorii din restul categoriilor, unităţile de terapie intensivă
şi unităţile de prematuri.
al. Pentru încăperile din aceste două clase instalaţiile de
tratare specială a aerului sunt indispensabile; instalaţiile vor funcţiona
fără recirculare de aer aer introdus 100% aer exterior, cu debite de aer peste
nivelurile minime recomandate, vor fi echipate pentrurealizarea în
încăperi a unor temperaturi şi umidităţi relative ale aerului
între valorile limită recomandate şi pentru filtrarea aerului în3 trepte, din care
ultima treaptă, a IlIa, prin filtru tip HEPA sau superior; amplasarea filtrelor: tr.I-
a în amonte de unitatea de tratare primară a aerului tr. a11a după
ventilatorul deintroducere a aerului tr. aIlIa cât mai aproape de gurile
de introducerea aerului în încăperea servită Echipamentul instalaţiilor va cuprind
e obligatoriu aparatura destinată recuperării
de căldurădin aerul evacuat la exteriorpentru tratarea (primară) a aerului proasp
ăt introdus, aparaturade reglare pentru menţinerea unor regimuri
dedebite constante de aerde introducere indiferent de stările, monitorizate de
altfel încadrulunordomenii prescrise, de colmatare ale filtrelor din cele
3 trepte de filtrare şi aparaturade reglare pentru menţinerea unor niveluri de
suprapresiune în încăperile cu pretenţii mai ridicate de puritate a acrului faţă de
spaţii cu pretenţii mai scăzute dincadrul zonei controlate sau din exteriorul ei.
a2. Se recomandă realizarea, pegrupe de funcţiuni
pentru încăperi compatibile d.p.d.v. al condiţiilor necesare în exploatare
şi pentru evitarea riscurilor de contaminare,
de sisteme centralizate pentru vehicularea şi tratarea „primară"a
aerului de introducerefiltrare tr. Ia,
recuperarede căldură, preîncălzire, umidificare cu abur, răcire dezumidificare,
eventual reîncălzire, reglare debit, atenuare zgomot şi filtrare tr. a II-
a; sistemele cuprind distribuţii secundare de tubulatura la/de la încăperi: sau
grupe de încăperi cutratări „secundare" ale aerului de introducere reglare
debit, atenuarea acustică, eventual reîncălzire şi filtrare tr. a illa.

a3. Se recomandă ca în încăperi să se realizeze


introducerea de aerprin guri în/sau la tavan, iar evacuările de aerprin
guri la pardoseală (1015 cm de la pardoseală).

a4. Pentru încăperile destinate pacienţilor cu cerinţe speciale de asepsie -


(unităţi pentru arşigrav, imunosupresaţi, pacienţi sub chimio sau radioterapie,
pacienţi cu transplanturi de organe, etc.) sau
dezvoltat echipamente modulate specializate
pentru introducerea, prin tehnica „curent laminar" înspecial vertical -
de la tavane, a aerului tratat„final"; condiţiile de microclimat şi de viteză a aerul
ui înzona deşedere apacienţilor se adaptează condiţiilor
admisibile de confort specifice.

a5. Pentru sălile de operaţii se pot utiliza de la caz la


caz, echipamente specializate
1
de introducere a aerului tratat „final ' pentruobţinerea unor condiţii de
asepsie adecvate tipurilorde intervenţii chirurgicale; în sensul crescător al
condiţiilor deasepsie pe care le pot asigura, aceste sisteme de introduceresunt: -
guri plasate la partea
superioară a peretelui de la picioarele pacientului, cu direcţionarea aerului introd
us spre câmpul operator (soluţie la care se apelează în prezent la amenajări în în
căperi cu înălţimi reduse), -
tavanperforat modular deasupracâmpului operator, simplu sau cu „perdea" pe co
nturul zonei de introducere a aerului, sau cu „perete" la capul pacientului. -
tavan perforat modulardeasupracâmpului operator cuperdea de aer verticală
pe conturul zonei de introducere a aerului, -
tavan perforat modulardeasupra câmpului operator cu 2 jeturide aer
oblice „stabilizatoare" spre câmpul operator. tavan filtrant (filtre HEPA) deasupra
câmpului operator cu„sort panotat" pe conturul zonei de introducere a
aerului, curecirculare masivă de aer la nivelul camerei, prin ventilatoare
amplasate în tavanşi cuprefiltrare fină în gurile
de aspiraţie (de tavan). Evacuările de aerdin sălile de operaţii se realizează prin
guri plasate la pardoseală pentru 75% din debitele de aer şi prin guri plasate la
tavansau
întavan pentru restulde 25% din debitele de aer. În afara perioadelor deutilizare a
blocurilordeoperaţii se recomandă ţinerea în funcţiune a sistemelor respective de
ventilare cu
reducerea debitelorde aerde introducere şi de evacuare la 50% dindebitele de
aer nominale, iar d.p.d.v. tratare aer fără răcire şi umidificare, numai cu
eventuala încălzire la nivel mai redus; se consideră necesară
asigurarea acestui regim
redus de funcţionare şi în caz de cădere a alimentării electrice de bază, prin alim
entarea electrică de avarie.

a6. La executarea instalaţiilor se vor avea în vedere următoarele: -


tubulatura şiechipamentul de tratareaer vor
avea rezistenţă la solicitărimecanice şi la uzura, vor avea pereţi interiori netezi
şi o
bună accesibilitate pentru întreţinere şi pentru eventualele curăţiri şi dezinfectări
interioare,
tubulaturava fi realizată înaşa fel (forme aerodinamice, etc.) încât să
nu permită la interior formarea de depozite de particule la vitezele
de aer avute în vedere; la
executarea şi montarea tubulaturii se va acorda o atenţie
deosebită nemurdăririi pereţilor interiori întrun mod care
să compromită aprioric operaţiile (ulterioare) de curăţire, necesare la
punerea în funcţiune, în
cadrul sistemelorde ventilare centralizate pe racordurile la încăperi sau grupuri
de încăperi se prevăd atâtpe
tubulatura de introducere aer, înamonte de filtrele tr. a Illa, cât şi pe tubulatur
a corespunzătoare de evacuare aer clapete automate de închidere etanşă. -
tubulatura de introducere aer în aval de filtrele tr. a Ill-
a nu va cuprinde racorduri flexibile, amortizoarede
zgomot, clapete de reglare sau
de închidere, etc; nu se admit întronsoanele din aval de filtrele tr. a III-
a condiţii de umiditate ridicată cuposibile
condensări şi nici legături la alte instalaţii canalizare, etc. -
tubulatura de introducere a aerului în amonte de filtrele tr. a IIa şi a III-
a va avea rezistenţa mecanică şi etanşeitatea necesare regimurilorde presiuni
interioare ridicate (până la 1700 Pa) la care este supusă, în încăperile de clasa
1 şi II, aparente sau mascate în ghene sau tavane duble,
sunt interzise trasee de instalaţii, proprii
sau străine, care pentru întreţinere sau reparaţii
necesită accese prin încăperile respective -
accesele sunt acceptate numai în anexe tehnice ale acestor încăperi.

b. Clasa de încăperi III cuprinde încăperi destinate unor


activităţi specific spitaliceşti de
o mare diversitate, dar cupretenţii considerate normale
d.p.d.v. al igienei de spital, cu referire la lipsa de germeni -
concentraţii sub500 germ/mc; înaceastă clasă sunt cuprinse marea
majoritate a încăperilor din unităţile spitaliceşti.

bl. Secţiile de spitalizare inclusiv obstetricaginecologie şi


pediatrie, cuprind saloane,
camere de zi şi de luat masa, camere de examinare şi de tratament, băi şi
grupuri sanitare etc; nu se cuprind încăperile incluse în clasele I si IIşi nici cele
incluse în clasa IVa (boli infecţioase şi medicină nucleară). Instalaţiile
de ventilare şi de tratare a aerului nu sunt indispensabile în
cazurile luării în considerare a unei singure exigenţe împrospătarea aerului şi
dacă este apreciată ca acceptabilă satisfacerea ei pe cale naturală prin deschider
i de ferestre (zonă farâ vânturi puternice, nepoluată, nezgomotoasă, etc).
In cazul unof exigenţe complexe se prevăd sisteme
de tratarea aeruluipe grupede încăperi compatibile d.p.d.v. al
condiţiilorde exploatare şicu evitarea riscurilorde contaminare; este necesară
satisfacerea cerinţelor de împrospătarea aerului, cu evacuarea completă la
exterior a aerului viciat din încăperile cu potenţial ridicat de poluare(grupuri sanit
are, băi, cabine de dezbrăcare,dar şi rezerve septice, eventuale camere pentru fu
mători, etc); debitele de aer proaspăt vorcompensa evacuările de aer viciat şi vor
satisface cel puţin nivelurile minime recomandate; în rest, recircularea de
aer este posibilă fie în cadrul încăperilorprin eventuale
aparate locale (declimatizare) combinate cu un sistem central de
introducere aerproaspăt tratat şi de
evacuare aer viciat, fie în cadrul unui sistem central cu grupde tratare -
introducerede aer amestecat exterior/recirculat şi cu două grupuri
de evacuare de
aerdin încăperi; un grup este destinat evacuării la exterior a aeruluiprovenit din î
ncăperile cu
poluare puternică, iar celălalt grup este destinat recirculării şi/sau evacuării
la exterior a aerului provenit din încăperile cu niveluri reduse de poluare.
Sistemelorde tratare a aerului, destinate
încăperilor pentrupacienţi, le revine şisarcina asigurării unor niveluri controlate d
e temperaturăşi de umiditate relativă a aerului în încăperi, în
concordanţă cu nevoile specifice ale actului medical. Bine utilizată climatizarea s
pitalicească în încăperile cu pacienţi constituie
un factordetratament. Se recomandă în spitalele clinico
generale umidităţi relative ale aerului, între 30% şi 60% pentru temperaturi
între 22°C şi
26°C: condiţii excesive de umezeală dar mai ales de uscăciune reprezintă
factori majori de risc pentru persoanele bolnave.

OBSERVAŢII: Pacienţii cu boli pulmonare


cronice sau cu probleme respiratorii (sub terapie cu oxigen sau cu traheotomie)
nu suportă bine temperaturi si umidităţi scăzute. Pacienţii cu afecţiuni cardiace -
în special după infarcturi, cei cu traumatisme craniene şi/sau
cu operaţii pe creier, cei cu toxicoze sau după otrăviri cu barbiturice nu suportă
bine
temperaturi si umidităţi ridicate valuri de căldură de vară; în general trebuie
evitate extremele
şi variaţiile mari ale condiţiilor de temperatură şi de^ umiditate ale aerului.
Pacienţii cu artrite reumatismale sunt avantajaţi în tratamente de
condiţii foarte calde şi uscate
temperaturi de 32 °C cu umidităţi relative de 35% au fost utilizate cu succes.
Notă:
Considerentele de mai sus sunt valabile şi pentru încăperile
din clasa I şi II; în completare
se menţionează că pacienţii cu arsuri grave necesită
condiţii foarte calde şi umede
(temperaturi de 32 °C cu umidităţi relative de până Ia 95% avantajează
cazurile critice).

Sistemele centrale de tratarea aerului vor fi echipate pentru realizarea


înîncăperi a unor temperaturi şi umidităţi relative ale aerului între valorile limită
recomandate, pentrurecuperarea de
căldurădinaerul evacuat la exterior,pentru filtrarea aerului în2 trepte (filtrul tr.I-
a în amonte de procesele de tratare aaerului
după eventualul amestec aer proaspăt/aerrecirculat, iar filtrul tr. a Ii-
a dupăventilatorulde introducere a aerului filtru de tip fin -
EU 7 sau superior)pentru menţinerea unorregimuri de debite constante şi
pentru monitorizarea stărilorde colmatare ale filtrelor. Se va urmări menţinerea
regimurilorprescrise de presiune diferenţială între
diversele spaţii. Faţă de spaţiile comune (coridoare, holuri) încăperile cupotenţial
poluant scăzut (saloane bolnavi, camere de zi, camere medici şi personal, camer
e de examinare şitratament, etc.) trebuie să fie menţinute într-
unregim scăzut de suprapresiune, iar încăperile cu potenţial
poluant mai ridicat (oficii şi camere de luat masa, rezerve
septice, camere fumători, grupuri sanitare,băi, etc.) trebuie să fie menţinute într-
un regim scăzut de depresiune. Se recomandă să existe posibilităţi de reglare a
temperaturii în fiecare încăpere (destaţionare îndelungată) de spitalizare sau
pe ansambluri funcţionale reduse (module).

Se recomandă următoarele tipuride sisteme de tratare a aerului:


1Sisteme centrale integrale cu recirculare de aer la nivel central:
cu reîncălziri de aer zonale
cu două canale cuunităţi locale de amestec

2Sisteme centrale de aerproaspăt şi unităţi locale curecirculare aer.

Tratarea
centrală a aerului proaspăt va asigura controlul umidităţii în încăperi.
cu ventiloconvectoare cu 2 sau 4 conducte cu unităţi cu
inducţie (condiţionat derespectarea nivelurilor de zgomot
în timpul nopţii).

b2. Sectorul ambulator Încăperile au potenţial redus de poluare în condiţii


obişnuite. Instalaţiile de
ventilare şi de tratare a aerului nu sunt indispensabile. In cazul unor exigenţe
complexe care determină dotarea cu astfel de instalaţii se preferă sistem
centralizat de tratare introducere a aeruluiproaspăt cu
unităţi locale (de climatizare) în încăperi, funcţionând cu recirculare de aer: siste
mul asigură evacuarea la exterior
aaerului viciat preluat de la cabina de dezbrăcare, grupuri sanitare, etc.
Sunt valabile cele indicate la pct. bl. cu simplificările aduse denivelurile mai redus
e de poluare şide necesităţile mai
reduse de aerproaspăt. Controlul circulaţiei aerului între încăperi, este mai puţin
strict: este
necesară menţinerea unui regim de suprapresiune în încăperile de consultaţii şi t
ratament faţă de spaţiile învecinate.

b3. Serviciul de explorări funcţionale şi camere de recoltări pentru laboratoarele


de analize medicale.
Instalaţiile de ventilare şi de tratare a aerului nu sunt indispensabile cu excepţia
spaţiilorde endoscopie şi de
tomografie computerizată cu rezonanţă magnetică (RMN) care pun unele
probleme specifice: restul spaţiilordeşi destinate unor explorări şi tehnici
foarte variate pentru care sunt dotate cu
aparatură specială eventual foarte sofisticată, pot fi asemănate cu încăperile de
la pct. b2. şi pot primi rezolvări similare pentrudotarea cu instalaţii de
ventilare şide tratare a aerului: se atrage atenţia asupra
necesităţilorde constanţă a temperaturii şi de lipsă
de curenţi de aer care sunt specifice tehnicilorde termografie. In cazul unor exige
nţe complexe care determină dotarea cu instalaţii de tratare
aer se preferă sistemul centralizat de tratare -
introducere aerproaspăt cuunităţi locale (de climatizare) cu
recirculare de aer, deoarece acest sistem poate rezolva
şi necesităţile de alimentare cu aer proaspăt şide control al umidităţii
pentru spaţiile speciale: spaţiile de endoscopie suntdestinate unor
tehnici care cuprind intervenţii chirurgicale; funcţie de organizarea spaţiilor, ca s
emn al asigurării unorcondiţii de asepsie mai ridicate, se rezolvă şi dotarea
cu instalaţii de
specialitate; în cazul unor cerinţe de asepsie mai ridicată, echiparea va cuprinde
o unitate locală specială
funcţionând cu niveluri ridicate de debite de aerprin utilizarea de aerde
recirculare amestecat cu aer proaspăt preluat din sistemul central la
care se racordează; unitatea locală introduce aerul tratat conformnecesităţilor, în
spaţiile servite, prin filtre de eficienţă ridicată. spaţiile RMN cuprind camera de in
vestigaţii, camera decomandă, camera tehnică şi alte încăperi anexe sau pentru
pacienţi; funcţie de nivelul intensităţii câmpului magnetic utilizat condiţiile de
amplasare, lucrările de amenajare şi dotarea cu echipament tehnologic, dar şi cu
instalaţii utilitare, sunt diferite; în general furnitura de echipament tehnologic cup
rinde şi
echipamentul de răcire a magnetului şi a spaţiului tehnic dar nu şi generatorul de
agent de răcire, careeste bine să fie independent de instalaţiile de apă răcită ale
clădirii spitalului. Climatizarea camerelor de investigaţii şi de
comandă se realizează printrounitate de tratare -
introducere a aerului; unitatea funcţionează cu
aer recirculat amestecat . cu aerproaspătpreluat prin racordare de
la sistemul centralizat. Utilizarea
instalaţiilor criogenice de răcire la intensităţiridicate ale câmpuluimagnetic
face necesară asigurarea unei ventilări mecanice de avarie a camerei tehnice.

b4. Serviciul de
Ronteen diagnostic Instalaţiile de ventilare şi de tratare aer nu sunt indispensabil
e cu excepţia spaţiilor de angiografie şi de computer tomograf Rontgen(CT-
Rx) care pun unele probleme specifice: Spaţiile pentru Rxscopie şi Rxgrafie, cu
camera de comandă şi restul încăperilor anexe tehnice pentru
personal şi pentru pacienţi au potenţial redus depoluare.
In cazul unor exigenţe care determină dotarea cu instalaţii de de ventilaretratare
aer se preferă unsistem centralizat de introducere aer proaspăt
tratat şiunităţi locale (de climatizare) cu recirculaţie de aerîn încăperi; evacuarea
aerului viciat se realizează din grupuri sanitare, cabine de dezbrăcare, etc. -
Spaţiile de angiografie punprobleme similare spaţiilordestinate endoscopiei şi
pot fi dotate cu instalaţii în aceiaşi manieră (vezi pct.b3.) Spaţiile de CT-
Rx. cuprind camera de investigaţii, camera decomandă, camera tehnică şi alte în
căperi anexe sau pentru
pacienţi; îngeneral furnitura tehnologică cuprinde şi echipamentul de răcire a "ga
ntry"ului
şi a spaţiului tehnic, dar nu totdeauna şigeneratorul de agent de răcire, care este
bine să fie independent de instalaţiile de răcire ale clădirii spitalului. Climatizarea
camerelor se poate rezolva cu unităţi locale cu recirculare de aer; necesarul de
aerproaspăt se poate asiguraprin utilizarea sistemului centralizat.

b5. Compartimentul de epurare renală (Hemodializăi Instalaţiile de ventilare şi de


tratare aer nu sunt indispensabile, dar în condiţiile unor exigenţe sporite, camerel
e de pacienţi supuşi procedurilorde hemodializă necesită păstrarea parametrilor
de microclimat între limite convenabile temperaturi între 22
°C şi 26°C cuumidităţi relative între 30% şi 60%; aceasta presupune
realizarea unor instalaţii cu unităţi locale funcţionând cu
recirculaţie de aer, necesarul de aerproaspăt fiind preluat dintr-
unsistem centralizat ce asigură şi evacuarea aerului
viciat dingrupuri sanitare, duşuri, spaţiu tehnic, etc. Acelaşi tip
de instalaţii poate servi şi restul încăperilor cu "ocupanta" pentru
personal, pentru pacienţi, etc.

b6: Compartimentul de
radioterapie /iradiere cu energii înalteVDatorită modului specific de amplasare şi
de amenajare, dar şi datorită cerinţelor echipamentului
tehnologic, instalaţiile de ventilare şi de
tratare a aerului sunt indispensabile. Instalaţiile se pot rezolva prinsisteme centra
lizate cu control zonal al temperaturii, funcţionând cu aer proaspăt în amestec cu
aer recirculat; nivelurile minime de
aerproaspăt se stabilesc funcţie de specificul tehnicii de
iradiere. Traversările pereţilor camerelorde tratament de către tubulaturătrebuie
amplasate şi amenajate în âşa fel încât să nu afecteze rolulde
radioprotecţie al pereţilor.

b7. Sectorulde analize medicale Laboratoarele de analize medicale formează


un ansamblu aparte, izolat de circuitele comune ale unităţilor
spitaliceşti şi accesibil numai personaluluipropriu; această izolare avantajează rez
olvarea problemelor specifice de ventilare. Activităţile sunt organizate pe unităţi
şi module funcţie de natura lor, în care operaţiile cu potenţial ridicat depoluare-
contaminare se localizează precis şi se tratează specific în cadrul conceptuluiacc
eptat de continuă evoluţie a tehnicilor medicale de diagnostic. -
în laboratoarele cu specific biochimic biologic operaţiile cudegajări notabile
de noxe chimice, inclusiv mirosuri dezagreabile se desfăşoară
înnişe de tip spitalicesc al căror număr, amplasare şisubstanţe
de lucru (excluse substanţe
explozive) sunt precizate în tema detehnologie medicală; evacuarea debitelor ne
cesare de aer viciat se realizează prin ventilatoare amplasate la
gurile de exhaustare la exterior pentru apăstra tubulatura de racordare
la nişe în depresiune; materialele din care se realizează instalaţiile trebuie
să aibă rezistenţa mecanică şi
protecţia anticorozivă necesare; camerele de lucru cu nişe trebuie menţinute în d
epresiune faţă de spaţiile adiacente. -
în laboratoarele cu specific bacteriologic tehnicile de lucri prevăd spaţii sterile
cu eventuală presurizare pozitivă, faţă de spaţii imediat vecine, prin introducere
de aer filtrat tratat absolut (HEPA) şi cu mişcări de aer cât
mai reduse; boxele sterile sunt completate funcţional cu un spaţiude preparare
medii gen bucătărie de la care aerul viciat trebuie eventual evacuat mecanic. -
în laboratoarele cu specific virusologie pot exista, în situaţii foarte speciale
spaţii în care se lucrează
cu contaminaţi periculoşişi care trebuie menţinute în depresiune faţă de spaţii
vecine; atât introducerea de aer tratat, cât şi evacuarea aerului în exterior, print
runventilator propriu, se realizează prin filtre absolute
(HEPA)plasate în gurile dinîncăperi de introducere şi respectiv de
evacuare a aerului. Instalaţiile de ventilare indicate mai
sus sunt indispensabile pentru laboratoarele
de analize medicale; instalaţiile de evacuare a aerului
viciat sunt însoţite de instalaţii de introducere, în compensare,
de aer tratat. în situaţiile încare există exigenţe sporite se prevăd sisteme de trat
are a aerului care pe lângă sarcinile de ventilare indicate
mai sus, sunt destinate şi controlului unor
condiţii mai pretenţioase de microclimat şi a unorbilanţuri de aer la scara întregul
ui sector. Se vor folosi posibilităţile de
recirculare a acrului la nivelul încăperilor, cu posibilităţi de recuperare de
căldurădinaer de evacuare pentru tratare„primară" a aerului de introducere.

b8. Sectorulde anatomie patologică Instalaţiile de ventilare sunt indispensabile


şi sunt destinate evacuărilorde aer viciat de la nişele de
laboratorutilizate, evacuării de aerdetip general din camerele Iară nişe, dar cu
degajări de mirosuri neplăcute şi introduceri, încompensare,
de aerproaspăt tratat: ventilatoarele de evacuare aer de la nişe
sunt amplasate la gurile de refulare la exterior pentru ca tubulatura de
racordare la nişe să fie menţinută în depresiune; tubulatura va
avea rezistenţa anticorozivâ necesară. Instalaţiile de introducere aer
vor funcţiona (ară recirculare de aer.

b9. Serviciul de prosectura Instalaţiile de ventilare sunt indispensabile


şi sunt similare, la altă scară a structurii spaţiilor
servite, instalaţiilor aferente laboratoarelordepatologie, evacuări de aerde
la nişele laboratoarelor, evacuare de aer de tip general din sala
de autopsie şi restul camerelor cu degajări de mirosuri supărătoare şi
introducere, în compensare,de aerproaspăt tratat.

bl0. Staţia de dezinfectie paturi Instalaţiile de ventilare sunt indispensabile


şi sunt destinate evacuării aerului
viciat încărcat cu noxe, inclusiv mirosuri neplăcute şi introducerii, în compensare,
de aer proaspăt tratat. încăperile pentrupaturi murdare şi pentru
instalaţii tehnice trebuie menţinute în depresiune
faţă de camera de paturi curate, iar întregul ansamblu în depresiune faţă de
spaţiile adiacente cu potenţial de poluare mai redus; nu este
admisă recirculare de aer.

bl1. Serviciul de sterilizare centrală Instalaţiile de ventilare sunt indispensabile


şi sunt destinate exhaustării nocivităţilor căldură şi aburdin zona sterilizatoarelor
termice (pupinele şi autoclave) şi emanaţii nocive (etilenglicol, etc.)din zona steril
izatoarelor chimice, dar şi introducerii încompensare
de aer proaspăt tratat;vsterilizatoareIe chimice se racordează la
exterior prin tubulatura pentru exhaustarea emanaţiilorde noxe. Instalaţiile
realizează regimuri de suprapresiune relativă prinintroduceri preferenţiale de aer
în zonele curate, faţă de evacuările de aerîn special din zonele cu
degajări de nocivităţi. In ansamblu, serviciul de
sterilizare este menţinut în regim neutru
d.p.d.v. alpresiunii comparativ cu spaţiile adiacente. Spaţiile locale de spălare-
sterilizare sunt destinate blocului operator
(eventual), secţiilor obstetrică şi pediatrie biberonerie şi altor secţii de spitalizare,
laboratoarelor de analize medicale (înspecial bacteriologic) şi farmaciei; se
prevăd instalaţii de evacuare a aerului funcţie de tipul de echipament.

bl2. Serviciul de fizioterapie sirecuperare medicala


Instalaţiile de ventilare sunt indispensabile dar trebuie sâ răspundă unor nevoi de
natură distinctă pentru diversele spatii componente cu dotări specifice. -
Compartimentul de hidroterapie cuprinde săli cu bazine,
duşuri, etc, pentru care instalţiile de ventilareclimatizare au
sarcina controlului condiţiilorde microclimat nivel ridicat al
temperaturii necesare şi umiditate în exces, cu satisfacerea
nevoilorde aerproaspăt, trebuie avută in vedere recuperarea de
căldurădinaerul de evacuare. -
încăperile destinate tehniciloruscate care necesită efort (kinetoterapie, masotera
pie, etc.)pot fi dotate cu instalaţii de ventilare-
climatizare pentru împrospătarea aerului cu
îndepărtarea mirosurilor neplăcute şi, la exigenţe
speciale, pentru controlul condiţiilorde microclimat şiîn sezonul cald; -
Pentru celelalte
proceduri terapeutice potenţialul de poluare este scăzut, deci nevoile de împrosp
ătare aaerului sunt normale; in cazul unor cerinţe speciale se
realizează instalaţii de climatizare cu rezolvări ale unor exigenţe locale,
ca de exemplu calitatea aerului la pneumoterapie, etc. In cadrul unor
sisteme de ventilareclimatizare destinate unor încăperi
compatibile d.p.d.v. al nevoilor funcţionale, recircularea de aer este posibilă.

bl3. Serviciul farmacie


Instalaţiile de ventilare şi de tratare a aerului nu sunt indispensabile în condiţii fu
ncţionale obişnuite; se realizează instalaţii de climatizare în cazul unor
exigenţe speciale privind controlul condiţiilorde microclimat şi în sezonul
cald. în cazurile singulare în care se prepară soluţii injectabile operaţiile specifice
:
se realizează în„spaţiile curate" de clasa 10 (conf.Fed.Std.209 D)
ale unor echipamente tehnologice nişe sau baldachine având „curent laminar"
nu se pune problema realizării unor spaţii curate de
4 5
mari dimensiuni, nici măcar la nivelul claselor10 sau 10 (conf.Fed.Std.209
D)ca loc de amplasare a echipamentelor maisus menţionate în cazul laboratoarel
or farmaceutice spitaliceşti.

c. Clasa de încăperi IV cuprind încăperi destinate


unor actvităţi cu potenţial ridicat şi permanent de
contaminare, deşi cu necesităţi de puritate a acrului normale.

c1. Secţiile de boli infectioase Secţiile de spitalizare destinate


bolilor infectioase au structurile modulate ca şi secţiile normale de
spitalizare, completate uneori cu laboratoare de analize medicale specifice, dar
sunt distincte şi
izolate în cadrul unităţilor spitaliceşti. Instalaţiile de ventilare şi de tratare a aerul
ui sunt indispensabile pentru menţinerea unor regimuri de depresiune controlată
a secţiilor de ansamblu faţă de vecinătăţi şi a încăperilor
cupotenţial mai ridicat depoluare faţăde restul încăperilor din
secţii prinevacuări preferenţiale de aerdin încăperile din prima categorie -
bai şi grupuri sanitare, laboratoare (eventual) etc; introducerea de aer proaspăt t
ratat asigură debitele'de aer
minime necesare cu respectarea condiţionărilor enunţate. In cadrul unor exigenţe
sporite instalaţiile de tratare a acrului pot asigura şicontrolul condiţiilorde
microclimat în sezonul cald în încăperile servite.
Instalaţiile aferenteeventualelor laboratoare respectă natura activităţilor şia dotăr
ilor tehnicomedicale (vezi pct.HI.6.2.l.b7.). Instalaţiile secţiilor de bolicontagioase
sunt complet separate de instalaţiile altor spaţii din
unităţile spitaliceşti. Evacuările de aer viciat la exterior se poziţionează în aşa fel
încât să nu reprezinte unpericol de contaminare pentru vecinătăţi.

c2. Serviciul de medicină nucleară Serviciul funcţionează ca o


unitate nucleară şi trebuie să corespundă normelor
specifice de securitate, inclusiv prininstalaţiile de
ventilare cu care este dotat. Instalaţiile de ventilare şi de tratare a aerului sunt in
dispensabile, întregul serviciu este menţinut în regim
de depresiune faţă de vecinătăţi, iar în cadrul serviciului
încăperile cupotenţial mai ridicat de contaminare şi/sau poluare sunt menţinute î
n regimuri dedepresiune faţă de
celelalte încăperi prin evacuări de aer viciat mai intense
băi şi grupuri sanitare nişe de radiochimie în laboratoare
depozite de materiale radioactive staţie afluenţi radioactivi Toate instalaţiile
de evacuare aer sunt echipate cu filtre tip absolut (HEPA) pepartea de aspiraţie a
ventilatoarelorde exhaustare la exterior; în cazul nişelorde radiochimie dotarea
cu filtru tip absolut (HEPA) se poate realiza în chesoane
individuale prevăzute la ieşirea aerului. Evacuările de aer la exterior se poziţione
ază înaşa fel încât să nu reprezinte pericol de contaminare pentru vecinătăţi -
tot aerul
viciat preluat din spaţiile interioare se evacuează la exterior. Filtrele de tip absolu
t pentru evacuări se montează în chesoane special prevăzute cu
manometre diferenţiale pentruurmărirea stării
funcţionale a filtrelor, cu clapete de închidere etanşă şi cu
dispozitive care fac posibilă îndepărtarea insacuită a filtrelor colmatate.
Instalaţiile de introducere a aerului funcţionează cu aer proaspăt, recircularea aer
ului neftind admisă; tratarea aerului se realizează în funcţie de cerinţele de confo
rt interior controlul parametrilordemicroclimat numai în sezonul rece sau
şi în sezonul cald; se prevede recuperarea de căldură dinaerul de evacuare pentr
u tratarea primară a aerului de iritroducere.

d. Măsuri specifice instalaţiiloraferente spaţiilor spitaliceşti


Prizele de aerproaspăt se plasează înlocuri
cât mai curate, la minim 3 m, înălţime peste nivelul solului sau
al unei terase şi în afara
zonelorde influenţă a unor eventuale surse de poluare saude contaminare: nu tre
buie să fie accesibile persoanelor
neautorizate; tubulaturade aerproaspăt până la la filtrul tr. I-
a trebuie să fie cât mai scurtă şi accesibilă în vederea curăţirii periodice. -
Gurile de evacuare la exterior a aerului viciat se realizează de preferinţă peste
nivelul acoperişului pentru a micşora la minim riscul de poluare contaminare
al mediuluiambiant; cu
cât nivelul de contaminare al aerului viciat este mai ridicat cu atât mai mult ftitml
âtura de evacuare a aerului trebuie să fie în depresiune faţă
de spaţiile pe care le traversează ventilatoarele de
evacuare trebuie plasate la capătul tubulaturii de exhaustare la exterior. -
Echipamentul de tratare şi vehiculare a aerului trebuie să fie accesibil
şi eventual demontabil în vederea curăţirii. -
Unidificarea se realizează cu „abur curat" de joasăpresiune utilizânduse fieumidifi
catoare electrice autogeneratoare, fie umidificatoare
alimentate prin reţele de distribuţie de la surse centrale de preparare a aburului
înschimbătoare de căldură
având ca agent primar aburdemedie presiune şi fiind alimentate cu apădemineral
izată. -
Filtrarea aerului de introducere pentru claselede încăperif şiIIse realizează în 3tre
pte,iar pentru clasele de încăperi III şi IVîn2 trepte prefîltru şi filtru fin. -
Vehicularea aerului viciat cu încărcătură de substanţe
agresiva chimic se realizează prin instalaţii cu
rezistenţa corespunzătoare anticorosivă şi accesibile pentru verificări periodice şi
reparaţii sau înlocuiri.

III.6.2.2. SPAŢII FĂRĂ SPECIFIC SPITALICESC

A. Spaţii gospodăreşti din această categorie, inclusiv instalaţiile


care le servesc, sunt lipsite în principiu de specific spitalicesc, dar sunt
prevăzute cu măsuri tipice suplimentare de igienă.
a.l. Bucătăria se dotează cu sistem de ventilare specific prin care aerul viciat este
aspirat de la utilajele bucătăriei calde, patiseriei etc. prin hote saudispozitive
de aspiraţie având filtre de grăsimi, de la spălătoarele de vase
şi de veselă prin hote fără filtrare şidin restul spaţiilorde prepararepringrile -
însistem general; aerul este exhaustat la exterior depreferinţă peste
nivelul acoperişului iar tubulaturade evacuare pe al
cărui traseu sunt montate ventilatoare, este dedorit să aibă untraseu
continuu ascendent pentru a asigura pe cale naturală unnivel de ventilare mai sla
bă, dar suficientă înanumite perioade; aerul deevacuare nu se recirculă.
Introducerile de aerproaspăt, tratat filtrat şi încălzit în sezonul rece, se realizează
în aşa fel ca debite deaer şi ca localizări, faţă de avacuările
de aer, încât să se menţină bucătăria înansamblu în regim
de depresiune faţă de spaţiile învecinate şi zonele mai poluateale bucătăriei în
depresiune faţă de zonele mai curate.

a.2.
Spălătoria cu uscătorie si călcătorie se dotează cuun sistem de ventilare în care e
vacuările de aer specific locale de la
echipamente tehnologice cudegajări mari de căldură umedă, se completează
cu evacuări deaer tip general de la încăperi cupotenţial de poluare ridicat -
camere pentru rufe murdare, camerede înmuiere, etc. Modul în care
se realizează exhaustările de aer la exterior mai centralizat sau
mai local, depinde deutilizarea sau nu a recuperării de căldură; evacuările de
aerde la unele echipamente tehnologice se
realizează cu ventilatoare proprii, iar de la celelalte, indiferent că au
racorduri speciale de aspiraţie sau le trebuie amenajate guri sau chiar
hote de aspiraţie deasupra, aerul este evacuat prin ventilatoare, cu filtre de
scame înamonte, montate pe sisteme individuale sau comune de
tubulatură; evacuările de aerde la încăperile murdare se realizează similar -
prin ventilatoare pe sisteme comune detubulatură.
Recuperarea de căldură din aerulde evacuare necesită concentrarea
evacuărilorde aer şimăsuri de protecţie contra
îngheţării condensatului produs; asigură preîncălzirea aeruluide
introducere; este de dorit amplasarea centralei
de ventilare deasupraacoperişului. Introducerile de aer tratat suntdiferite ca
debite şi localizare de preferinţă înzonele „curate" de evacuările de
aer, dar împreună cu acestea realizează regimuri locale de depresiuni ale zonelor
poluate ale spălătoriei faţă de zonele „curate şi un regim
general de depresiune a spălătoriei faţă de restul spaţiilor spitaliceşti.
b. Spaţiile tehnicoutilitarc în funcţie de specificul funcţional şi
de nivelul tehnic de echipare, au
nevoi şi dotări foarte
variate d.p.d.v. al instalaţiilor de ventilare şi de tratare a acrului:

post trafo, grup electrogen, staţie încărcare acumulatori, ateliere şi eventual


centrala frigorifica,
garaj cu spaţii de întreţinere, parcaj subteran, etc.

c. Spaţiile de conducere -
organizare şi de administraţie pot fi dotate cu instalaţii de vcntilare
climatizare, la care criteriul este nivelul de confort dorit.

d. Spaţiile anexe pentrupersonal, pacienţi, etc. sunt


dotate cu instalaţii de ventilare mecanică în
cazurile în care ventilarea naturală nu este suficientă sau pot fi dotate
cu instlaţii de climatizare
pentru condiţii de confort.
vestiare, cantina, bufet şi diverse
prestaţii inclusiv comerciale, punct de documentare medicală,
capela, etc.

e. Spaţiile
de funcţiuni asociate de învăţământ, de cercetare, etc, cuprind atât spaţiile pentr
u care
instlaţiile de ventilare şi de tratare a aerului pot fi strict necesare având
un specific funcţional
deosebit laboratoare cu niveluri de exigenţă chiar
sporita faţă de cele spitaliceşti, biobaza cu
cerinţe speciale de asepsie („germfree") etc, cât şi spaţii ce se potdota cu instala
ţii de ventilare
climatizare pentru asigurarea unui nivel ridicat de confort -
săli de cursuri, puncte de
documentare, aula pentru întruniri, etc

III.7. INSTALAŢII TERMICE


Dotarea cu instalaţii termice se stabileşte în conformitate cu necesităţile
funcţionale ale unităţilor spitaliceşti. Formele şi modurile de utilizare a energiei
termice şi deci tipurile şi parametrii caracteristici ai agenţilor termici
utilizaţi determină tipurile şt performanţele funcţionale necesare ale instalaţiilor
aferente de utilizare (consum),de transport şi de preparareale
agenţilor termici. In unităţile spitaliceşti instalaţiile termice trebuie să
corespundă unor niveluri superioare de performanţă având în vedere rolul lor
important în funcţii igienice, dar şi curative de bază -
pentru condiţii de microclimat adecvate, pentru spălări şi sterilizări termice, dar ş
ipentru prepararea hranei, etc. Cerinţele de siguranţă în explotare se
impun având în vedere accentuata vulnerabilitatea fizică şi psihică
a persoanelor bolnave. Se are în vedere, în special pentru
activităţi vitale, asigurarea funcţionării instalaţiilor
fără întrerupere la nivelurile de satisfacere a cerinţelorde consum -
în principal princapacităţi de rezervă în dotarea surselor termice. în
cadrul spaţiilor destinate activităţilor medicale şi complementare (conform III.6.2.
1.) cerinţa generală de asigurare a condiţiilor de igienă capătă un criteriu foarte
strict de clasificare a încăperilor prin pretenţiile de asepsie lipsa de germeni, car
e trebuie satisfăcute. Instalaţiilor termice aferente acestor încăperi
li se impun caracteristici constructive şi funcţionale cu atât mai stricte cu
cât şipretenţiile de asepsie sunt mai ridicate (vezi tabel 1 în anexa la
cap. V.4(A).2).
III.7.1. INSTALAŢII DE ÎNCĂLZIRE CENTRALĂ
Instalaţiile de încălzire au
sarcina asigurării în încăperile unităţilor spitaliceşti a nivelurilor de
temperatură recomandate pentru destinaţiile funcţionale ale respectivelor spaţii.
Modul de rezolvare a instalaţiilor
se va intercondiţiona cu soluţia dotării spaţiilor respective cu
instalaţii de ventilare tratare aer.

III.7.1.1. Pentru spaţiilecu specific spitalicesc (conform HI.6.2.1.) având


condiţii cel puţin
normale de asepsie sau în spaţii cu potenţial ridicat de contaminare,
încălzirea se poate realiza
atât prin instalaţii dotate cu elemente statice de încălzire funcţionând cu
apăcaldă de temp. max.
85 °C şi cubuna accesibilitate pentru eventuale curăţiri şi
decontaminări, cât şi prin instalaţii de
încălzire cu aer cald. Pe măsuracreşterii pretenţiilorde
asepsie ale spaţiilor se impunrestricţii în
ceea ce priveşte utilizarea convecţiei forţate cu recircularea
aerului, dar şi a tipului constructivde
elemente încălzitoare; pentru
încăperile cu pretenţii deosebite de asepsie din clasele I şi II(tabel
l/anexa cap. 4(A).2 şi pct. HI.6.2.1 .a.) instalaţiile de încălzire centrală pot
fi dotate cu corpuri
convectoare de încălzire, dar se recomandă sisteme radiante de tavan care reduc
la minim
curenţii convectivi ce pot ridica şi circula praful, a. Sistemele de suprafeţe
statice de încălzire,
pot acoperi nevoile
de încălzire integral sau funcţionează în combinaţie cu sisteme centralizate
de ventilare tratare aer: Sistemele având corpuride încălzire natural convective -
radiatoare,
serpentine, registre, etc. se utilizează în spaţii cu pretenţii scăzute,
dar şi normale sau chiar
ridicate de asepsie curestricţii
ca amplasare şi ca tip constructiv (accesibile şi uşor de curăţat
decontaminat); se va evita mascarea; se recomandă utilizarea apei calde la
temp. max. 85 °C.
Pentru spaţii fără specific medical încadrulunităţilor
spitaliceşti, funcţie de pretenţiile de confort
se pot utiliza agenţi cu temperaturi mai ridicate, apa caldă, apa
supraîncălzită sau abur.
Sistemele având suprafeţe radiante de tavan se utilizează înspaţii cu
pretenţii ridicate de
asepsie şi de confort; suprafeţele
radiante realizate modular cu serpentine întavan, funcţionează
cu apă caldă de temp. max. 60 °C sau mai redusă funcţie de temp.
max. admisibile a tavanului
din considerente de confort (la capetele oamenilor)dar şi a materialelorutilizate (c
onducte şi
elemente ale tavanului); se aplică numai soluţii cu tehnologii
puse la punct şi agrementate tehnic.
Sistemele având suprafeţe radiante depardoseală se
pot utiliza în compartimentul de
hidroterapie etc,unde existenţa unorpardoseli calde,dar de temperatura max. 28
+30°Cpoate
crea condiţii superioare de confort; de obicei este nevoie să fie completate
pe contur cu alte
sisteme de încălzire; se aplică numai soluţii cu tehnologii puse
la punct şiagrementate tehnic.

b. Sistemele de încălzire cu aer cald reprezintă în fapt instalaţiile de ventilare -


tratare aer ce
dotează respectivele spaţii (pct. III.6.)
Sisteme centralizate integral cu aer tratat central
şi eventual zonal (reîncălziri sau amestecuri)
cu recirculare generală de aer sau fără.
Sisteme locale cu echipamente de cameră funcţionând cu recirculare de aer
la nivelul
încăperilor
(ventiloconvectoare sau aparate inducţie) dar şi aeroterme pentru spaţii mari
şi fără
pretenţii deosebite de confort.
Sisteme mixte centralizat,pentru aer proaspăt tratat şi local pentru încălzire/răcir
e.

III.7.1.2. Instalaţiile de încălzire, în special în camerele


de spitalizare bolnavi se prevăd cu
posibilităţi de reglare a temperaturilor interioare pentru a face
faţă în aceleaşi încăperi unor
cerinţe diferite de încălzire în cadrulunor limite rezonabile (20°+25°Cpentru
cazuri curente).
Distribuţia agentului termic apa caldă pentru încălzire, se realizează
prin instalaţii adaptate
tipurilorde elemente de încălzire folosite pe grupuri de încăperi servite,
compatibile d.p.d.v. al
regimurilorde exploatare.

III.7.1.3. Instalaţiile de distribuţie a apei calde cuprinde racordurile de la sursa


termică la puncte termice de preparare distribuire şi de
la acestea pe grupuride distribuţie la echipamentele locale de încălzire
posibil dotate cu armăturide închidere, de reglare, de dezaerisîre şide golire.
Punctele termice de preparare -
distribuire secundară sunt dotatepe grupurile distincte de distribuţie cu armături
de închidere, de dezaerisire şide golire şi eventual
cu armăturide reglare, cu pompede circulaţie (posibile diafragme) cu
armături de reţinere şicu aparatura de măsură şi de
control. Echiparea indicată trebuie
să asigure, eventual automat, regimurile de debite şide presiuni cu nivelurile de t
emperatură necesare laechipamentele
locale de încălzire în condiţiile unei bune stabilităţi
hidraulice, dar şi în condiţii normale
şi sigure de supraveghere a funcţionării. Reglarea automată a grupurilorde distrib
uţiepompare se realizează fie de tip calitativ prin
control altemperaturii de plecare funcţie de temperaturile exterioare
cu eventualele ajustări programate, fie de tip
cantitativ prin control al regimului de debite dediferenţe depresiune
de plecare (distribuitorcolector) menţinute constante; reglarea de tip
calitativ asigură condiţiile bune de reglare pentru consumatoridotaţi
cu ventile automatede reglare cu 3 racorduri, iar
reglarea de tip cantitativasigură condiţii bune
de reglare, pentru consumatoridotaţi cu ventile automate de reglare cu2
racorduri.

III.7.2. INSTALAŢII TERMICE AFERENTE BATERIILOR DE ÎNCĂLZIRE AER


Instalaţiile au sarcina alimentării cu agent termic a bateriilordeîncălzire a
aeruluidin cadrul sistemelorde ventilaretratare aer.
Agentul termic utilizat este îngeneral apa caldă cu
temperaturi până la 115 °C; apa supraîncălzită, când este disponibilă de la o
sursă termică primară, este limitată ca utilizare la instalaţii aferente spaţiilor n
emedicale fără pacienţi, etc; aburul nu se utilizează deoarece este greu regla
bil şi de asemeni este limitat ca
utilizare la instalaţii aferente spaţiilor gospodăreşti etc.

III.7.2.1. Instalaţiile de distribuţie a apei calde pentru ventilare sunt distincte de c


elepentru încălzire centrală din punctul din care fiecare
capătă printratare distinctă caracteristici funcţionale regimuri de temperatură
saude debit presiune, incompatibile cu necesităţile celorlalte instalaţii, acest lucr
u se poate întâmpla la sursa termică sau în puncte depreparare -
distribuire secundare menţionate la III.7.1.3.. Racordurile la fiecare baterie
sunt dotate cu armături de închidere,dereglare automată, de dezaerisire
şi de golire, cu aparaturade măsură şicontrol; funcţie de regimurile
de presiune, de modurile de reglare şi de necesităţile funcţionale se prevăd
sau nu pompe de circulaţie cu armături de reţinere pentru fiecare
baterie; în general se echipează cu pompeproprii bateriile de preîncălzire cu
pericol de îngheţ, iar pentru restulbateriilor (de reîncălzire, etc.) se pot revedea p
ompe în comun pe grupuride distribuţiedotate cu armături de închidere, de dezae
risire şi de golire şi cu aparatură de măsură şicontrol.

III.7.2.2. în cazul utilizării aparatelor locale declimatizare(ventiloconvectoare, etc


.) cu alimentare în sistem cu 2 conducte pentru răcire încălzire cu comutare
sezonieră se prevăd în punctele de preparare -
distribuţie grupuri distincte cupompe proprii de
circulaţie, curacordare la instalaţiile de distribuţie de apă răcită şi eventual cu pr
eparare (prin amestec) calitativă a
apei calde pentru încălzire; instalaţiile de distribuţie se dimensionează pentru fu
ncţionare cu apă răcită.
III.7.2.3.
Ocategorie specialăde instalaţii, este constituită de cele aferente grupurilord
e recuperarede căldurăcu agent intermediar; instalaţiile asigură racordarea b
ateriilor de recuperarea
căldurii din aerul de evacuare la bateriile de preîncălzire primară a aeruluide
introducere; agentul termic utilizat în general este soluţie glicolată.
Instalaţiile în sine sunt echipate cupompe de circulaţie, armături deînchidere,
de reglare automată, de golire şi dezaerisire, cu
aparaturăde măsură şi control, dar şi cudispozitive de expansiune şi de
siguranţă în sistem deschis sau închis (recipiente închise cu perna gazoază şi
supapede siguranţă) pentru mai multe
sisteme în comun sau individual, se realizează staţii de preparare în rezervor -
cu colectare -
recuperarea eventualelor goliri dininstalaţii, şi de umplere prin pompare a siste
melor cu soluţie glicolată.

III.7.3. INSTALAŢII DE ABUR/CONDENSATDEMEDIE PRESIUNE


Instalaţiile au sarcina alimentării cu abur de medie presiune a echipamentelorde
sterilizare umedă şi uscată (autoclave şi pupinel) şi de preparare a apei
sterile, darşi a echipamentelor de spălătorieuscătoriecălcătorie, cu asigurarea rec
uperării şi întoarcerii condensatului la centrala termică. Instalaţiile cuprind
sistemele
de conducte dotate cu armături de închidere şide reglare automată de debite sau
presiuni, cu separatoare de impurităţi şiseparatoarede condensat, cu
armături de golire şi dispozitive de dezaerisire
şi cu manometre;eventualele puncte de reglare a presiunii sunt dotate cu
supape de siguranţă pepartea reglată. Îngeneral remarca
condensatului la Centrala termică se realizează direct,darfuncţie
de condiţiile locale, pot apărea ca necesare
staţii de pompare cu rezervoarede colectare; pompele funcţionează automat func
ţie de
nivelul condensatului înrezervoare; rezervoarele sunt prevăzute curacorduri de a
erisire. Se pot realiza recuperări de căldură locale dincondensatulcolectat prinde
tendoare, schimbătoare de căldură, etc.

III.7.4. INSTALAŢII DEABUR/CONDENSATDEJOASĂ PRESIUNE


Instalaţiile au sarcina alimentării cu abur a echipamentelorpreparare-
încălzire a hranei în
bucătării, oficii biberonerM sau bufete şicu asigurarea recuperării şi întoarcerii co
ndensatului la sursa termică. Funcţie de consumul de aburde joasă presiune faţă
de consumulde abur de medie presiune centrala termică este echipată cu
cazane de aburde joasă presiune
sau aburulde joasă presiune este produs prin reduceredin abur de medie presiun
e în centrala termică sau întrun punct termic din clădire, mai apropiat de
consumatori.

III.7.4.1. Instalaţiile cuprind sistemele de conducte dotate cu


armături de închidere
şi eventual de reglare automată debite, cu separatoare de impurităţi
şi separatoarede condensat, cu armături de golire şi dispozitive de dezaerisire
şi cu manometrie; punctele de reglare a
presiunii sunt dotate cu dispozitive sau supapa de siguranţă. Condensatul
rezultat este practic lipsit de presiune şi numai în cazuri speciale (instalaţii mici
cu consumatorul la înălţime, etc.)poate
fi retumat natural (gravitaţional) la centrala termică, în
general fiind necesare staţii de colectare -
pompare; în situaţiile când este posibil, staţiile de colectare pomparesunt comun
e cu cele de condensat provenit din aburde medie presiune.

III 7.4.2. Pentru umiditatea în sistemele de ventilaretratare


aer se utilizează, în special pentru spaţiile cu pretenţii de puritate a aerului şi de
confort, „abur curat" de joasă
presiune; utilizarea sistemului de umidificare prinstropire de apă este
evitat datorită pericolului
formării şi răspândirii unor colonii de germeni patogeni specifici condiţiilor în cauz
ă de umiditate şi de temperatură, cu masa de apă stagnantă, etc; de asemeni
sărurile şi suspensiile dinapă pot colmata filtrele
fine şi absolute; aburulde medie sau joasă presiune,utilizat în echipamente de sp
ălareuscarecălcare rufe saude preparareîncălzire hrană, se
consideră în general impropriu umidificării aerului, fiind mai mult sau mai puţin
murdar grăsimi, impurităţi, mirosuri, etc. Umidificarea cu „abur curat" se
realizează fie prinaparate locale, fie prin sisteme centralizate de preparare-
diStribuire..
a. Aparatele locale sunt generatoare, în general electrice, de aburde foarte
joasă presiune din apa potabilă sau parţial tratată pentru
utilizarea directă în echipamente (tubulatură)de tratare aer, cu
reglarea prin generator.
b. Sistemele centralizatede prepâraredistribuţie a„aburuluicurat"
de joasă presiune auîn general ca sursă în centrala termică sau într-
unpunct termic local, unpreparatorschimbătorde căldură utilizând ca agent prima
r aburde medie presiune sau apa supraîncălzită, alimentată cu apă tratată-
demineralizată şi cu dotarea necesară de aparatura dereglare automată
şi de siguranţă, de armături de închidere, etc,
cu aparatura demăsură şi control, în sistemele centralizate
umidificarea se realizează în u midi ficat oare tipice având ventil de reglare şi
dispozitiv de distribuţie a aburului „uscat" în echipamentul (tubulatura)de
tratare aer, pe care este montat; condensatul provenit din „abur curat"
ori nu este recuperat, ori
este recuperat prinsistemul aferent aburului ordinar de joasă presiune.

III.7.5. INSTALAŢII DE PREPARARE APĂ PENTRU BAZINE DE TRATAMENT


Prepararea apei, nu numaidin punct de vedere termic se realizează înstaţii
locale echipate în consecinţă; pentru încălzire
se utilizează în schimbătoare decăldură unuldintre agenţii termici disponibili cons
iderat mai avantajos de folosit apa caldă, apa supraîncălzită, abur de medie sau
joasă presiune; dotarea cu armături: de închidere şi de reglare automată, cudispo
zitive de siguranţă, de separare impurităţi, etc corespunde agentului
termic utilizat, iar instalaţiile de agent termic au structură adecvată.

III.7.6. CONDIŢII GENERALE DE EXECUŢIE


Instalaţiile termice au încompunerea lor conducte,
armături, recipiente, schimbătoare de dădură, echipamente de încălzire, etc. care
trebuie să corespundă din punct de vedere funcţional -
presiune nominală, temperatură maximă, caracteristici şi
performanţe funcţionale agenţilor termici utilizaţi; de
materialele din care sunt fabricate elementele componente ale instalaţiilor
rezultă măsuri specifice care trebuie avute în vedere; elementele
componente ale instalaţiilor
se protejează anticoroziv după necesităţi, se izolează specific condiţiilorde exploa
tare şi se finisează corespunzător caracterului aparent sau mascat al
loculuide montare. Se subliniază interdicţia realizării de trasee
de instalaţii cu accese necesare pentru montare, întreţinerereparaţii, etc.
din spaţii cu pretenţii mai ridicate de igienă, nemaivorbind de asepsie.
Punctele tehnice necesare se amplasează în aşa fel încât să fie
cât mai apropiate despaţiile servite, fără să incomodeze activităţile de bază -
medicale sau de altă natură.

III.7.7. SURSE DE ENERGIE TERMICĂ

III.7.7.1. La proiectarea şi execuţia surselorde energie termică se va


ţine cont de toate cerinţele şiexigenţele specifice pentru clădirile spitaliceşti
amintite în normativul de faţă,precumşi de normativele,
prescripţiile şi legislaţia în vigoare ce au ca obiect condiţiile tehnice şi administr
ative specifice privind realizarea acestorobiective.

III.7.7.2. Funcţie de structura funcţională a obiectivului spitalicesc şi în consecinţă


, de structura consumatorilorde energie termică
este necesară producerea următorilor agenţi termici: apa caldă
cu temperaturi până la 115°C
pentru instalaţiile de încălzire centrală cu preparări ulterioare pentru realizarea a
pei calde corespunzătoare tipurilor de instalaţie de încălzire (prin corpuri statice
convective, radiante, etc.) şi pentru încălzirea aerului în cadrul sistemelorde venti
lare climatizare etc. abur de joasă presiune (max. 0,7
bar), pentru echipamente de preparare a hranei -
în bucătării, oficii de servire, biberonerii, etc.
abur de medie presiune (0,7+7bar)pentru sterilizări -
staţii de sterilizare, preparare apa sterilă etc,pentru echipamentele de spălătorie-
uscătoriecălcătorie, etc. apa caldă de consuni menajer preparată
centralizat în centrala termică sau local cuutilizarea ca agent termic a
numai unuia dintre agenţii prezentaţi mai sus. consumuri termicespeciale -
încălziri de apăpentrubazinede înaot recuperare, tratamente termale, etc. -
utilizează în puncte termice locale proprii unul din agenţii termici
menţionaţi mai sus. în instalaţiile de
tratare a aerului în spitale se utilizează cupreponderenţă abur curat de joasă pres
iune care se produce în generatoare electrice, locale -
umidificatoare autogene sau în sisteme centralizate având ca sursă schimbătoare
de dădură cu abur de medie presiune sau apă supraîncălzită ca agent primar.

III.7.7.3. Datorită exigenţelor în ceea ce priveşte furnizarea energiei termice,


se recomandă pentru spitale adoptarea surselor de căldură independente, respec
tivcentrale şi/sau puncte termice proprii. Se acceptăutilizarea
unor sifrse termice primare cu administrare străină de tip termoficare urbană sau
de zonă, etc, chiar numai pentru satisfacerea unor anumite
categorii de consumatori termici
numai dacă există certitudinea asigurării continuităţii
livrării agentului termic primar (apa fierbinte,
abur, etc.) la parametrii contractaţi. De asemeni la
lucrări complexe, de amploare, se va lua în considerare şi posibilitatea
realizării unor sisteme energetice integrate cu sursa comună pentru energie term
ică şi electrică.

III7.7.4.
Amplasareaşi realizarea surselor termice trebuie să ţină cont de normativele spec
ifice în
vigoare, iar prin funcţionalitatea lor să nu afecteze îndeplinirea cerinţelor prezent
ate în normativînprivinţa desfăşurării normale a activităţilor medicale şi de
tratament din cadrul spitalului. în situaţii clar definite, care
impun amplasarea în clădiri independente, acestea se vor grupa cu
alte spaţii tehnicogospodăreşti (staţie hidrofor, centrala frigorifică, grup
electrogen, post trafo, ateliere, etc).

III.7.7.5. Dimensionarea centralelor şipunctelor termice va respectacondiţiilede


montare,
exploatare şi întreţinere ca cerinţe ale producătorilorde echipamente şi
prescripţiilor actelor normative învigoare (113 94, normeISCIR, etc.)

III.7.7.6. în vedereaasigurăriicontinuităţii înlivrarea de energie termicăse vor lua


măsurile corespunzătoare, astfel încât să existe
încă o sursă suplimentară pentru fiecare agent termic.

III.7.7.7. Consumurile de energie


termică indicate, specifice obiectivelor spitaliceşti (niveluri detemperatură mai r
idicate, sterilizări, utilizarea unor cote ridicate de aerproaspăt,
consumuri ridicate de apăcaldă menajeră, etc), impun utilizarea unor
soluţii energetice cât mai eficiente asociate cu soluţii diverse de recuperare
acăldurii V.5.3.3. (Obs. al. 2).

III.7.7.8. Asigurarea unui regim optimizat de


funcţionare al surselor impune corelarea producţiei de
energie termică cu nivelul de consum. Pentru aceasta se va
asigura echiparea cu aparatură necesară şi control aparametrilor
funcţionali şi dotarea cu aparatură de automatizare adecvată.

III.7.7.9. Insistemele de distribuţie ale apei se va urmărirealizarea unor regimuri h


idraulice şitermice adaptate necesităţilor de consum. Aceasta implică realizarea
unor circuite separate pe consumatori individualizaţi ca regim
funcţional, program, localizare în cadrul clădirii, etc. echipate
cu aparatură de măsură control şi automatizare corespunzătoare.
III.7.7.10. Producereaagenţilor termici impune apei de alimentare respectarea un
or condiţii de
calitate privind regimul chimic în special pentru nivelurile ridicate de temperatură
şi presiune al generatoarelor termice
şi lipsa de impurităţi în special în vederea protejării armăturilor fine de reglare.
în acest sens sursele termice vor fi dotate cu staţii de
tratare (dedurizare, degazare etc), în conformitate cu normativul C 18 85
şi armăturide separare aimpurităţilor, centrale şi/sau
locale. Funcţionarea acestor echipamente va
fi supravegheată în vederea unei exploatări de calitate.

III.8. INSTALAŢII FRIGORIFICE


Dotarea cu instalaţii frigorifice este determinată de complexitatea funcţională şi
gradul de
echipare ale unităţilor spitaliceşti.

III.8.1. INSTALAŢIILE FRIGORIFICE PENTRU DEPOZITĂRI RECI


constituie o categorie foarte diversă ca destinaţii
de utilizare, capacităţi de depozitare, niveluri de răcire, tipuride echipamente, etc
. în general în unităţile spitaliceşti depozitările reci necesită capacităţi
foarte mici şi mici până la nivel de cameră frigorifică de max. 15 m\pentru răciri
şi congelări fără niveluri de frig profund legat în aplicaţii reduse şi complet izolate
, şi cu utilizarea unor echipamente locale individuale de tip general frigidere,
congelatoare, dulapuri frigorifice şi camere frigorifice, dotate cu agregate de frig
proprii cu
condensatoare răcite cu aer; echipamente frigorifice speciale de uz medical
sau echipamente medicale cu instalaţii frigorifice proprii înglobate sunt foarte rar
e dacă există. Agenţii frigorifici utilizaţi, amoniacul fiind în general exclus datorită
toxicităţii ridicate, cuprind încă pe scară mare produse C.F.C (R12) pe cale
de eliminare şi produşiHCFC (R 22) cu
termende eliminare mai îndelungat. Noile echipamente moderne
utilizează agenţi frigorifici ecologici cu ODP nul (R
134a, etc). Agregatele frigorifice răcite cu aer, aferente
echipamentelorde răcire se amplasează
în spaţii adiacente încăperilor servite, bine ventilate (natural) şi izolate de
spaţii pretenţioase
d.p.d.v. al zgomotului şi vibraţiilor, a. Pentru
scopuri medicale, frigiderele sunt odotare curentă a sălilorde tratamente, labora
toarelor
şi farmaciei; pentru stocde produse sterile la farmacii eventual se prevăd spaţii f
rigorifice majorate:
dulap sau cameră frigorifică; băncile de sânge saude ţesuturi
se dotează cu frigidere,dulapuri frigorifice sau
echipamente specializate; laboratoarele de analiză patologică pot fi dotate cu
echipamente speciale; prosectura este dotată cu .13 camere frigorifice specializa
te pentru păstrarea cadavrelor max. 5 zile (la cea. 5°C).
b. Pentru scopuri alimentare depozitarea materiilorprime,dar şi a unor produse fi
nite, băuturi, etc. la bucătării se realizează în frigidere, congelatoare, dulapuri
şi camere frigorifice; oficiile alimentare, biberoneriile, bufetele dar şi
saloanele bolnavilor se dotează în mod curent cu
frigidere; în unităţile spitaliceşti cu o
dotare modernă depozitarea deşeurilor menajere (bloc alimentar) se realizează în
camere frigorifice.

III.8.2. INSTALAŢII FRIGORIFICE PENTRU TRATAREA AERULUI


cuprind instalaţii locale sau centrale de capacităţi
şi tipuri diferite utilizate la răcire şi/sau dezumidificarea aerului
înaparate locale sau în procese mai complexe de preparare a
aerului în cadrul. sistemelor de ventilaretratare aer; utilizarea
instalaţiilor frigorifice pentru scopuri de încălzire aaerului -
în regim de pompă termică, are diverse aplicaţii locale în echipamente locale
de climatizare şi se pot utiliza la scară mai mare,de exemplu
în recuperări de căldură însecvenţe de tratarea aeruluidezumidificarea -
reîncălzire.

III.8.2.1. Instalaţii locale de climatizare echipate cu aparate(pentru răcire


cudetentă
directă) de tip comercial monobloc („de fereastră") sau mono/multi „split" (unit
ate exterioară compresor condensator la care se racordează una sau
mai multe unităţi interioare de tavan sau perete sus sau
jos) având condensatoare răcite cu aer, sunt curente dar nu pot fi
utilizate decât pentru spaţii ale cărordestinaţii funcţionale nu necesită niveluri d
e asepsie ridicate aparatele operează în
principal în regim de recirculare a aerului interior şi nu prezintă posibilităţi de fil
trare de calitate. -
aparatele monobloc („defereastră") constituie o comunicare nepermîsă cu exter
iorul şi nu se recomandă deloc spaţiilor
cu specific spitalicesc; pot fi utilizate la spaţii fără acest specific aparatele local
e în sistem „split" pot avea o
utilizare izolată, în situaţii în care sunt admise şi ventiloconvectoarele, limitarea
utilizării pe scară largă este determinată de inconvenientele de cost
şi întreţinere.
Utilizarea dulapurilor de climatizare (pentru răcire cudetentă directă) în sistem
„split" sau similar, sau a altor aparate de tip comercial, în care nu
se poate realiza o tratarecorectă a aerului sau
sunt lipsite de caracteristici funcţionale corespunzătoare (lipsa de
etanşeitate, fără posibilităţi de racordare pe aspiraţie, presiuni disponibile scăzu
te carenu permit filtrări de calitate etc.) nu este recomandată pentru spaţii cu
specific spitalicesc, dar se potutiliza la spaţii cu alte activităţi. Tratarea
aerului în unităţi corespunzătoare domeniului spitalicesc atât ca echipare
cât şi d.p.d.v. al caracteristicilor constructive
şi al performanţelor funcţionale, poate utiliza pentrurăcire dezumidificare
baterii cu detentă directă cu
circuite frigorifice individuale având condensatoare răcite cu aer sau cu
apă(maipuţinîn ultimul timp)pentru capacităţi mici şi pentru instalaţii izolate; au
dezavantajul general al unor reglări rigide ale capacităţilorde răcire puţine trept
e de reglare. Unităţi specializate compacte pot
îndeplini tratări complexe ale aerului de introducere, cu satisfacerea
cerinţelor cele mai pretenţioase în domeniu (pentru săli
de operaţii etc.) inclusiv
recuperăride căldurădin aerul de evacuare. Instalaţii locale independente frigot
ehnic de tratare a aerului se pot utiliza la săli de hidroterapie pentru
controlul umidităţii aerului prin răcire cu dezumidificare şi reîncălzire cu
utilizarea unei părţi din căldura de condensare, dar este necesar
unechipament frigorific special cu reglarea repartizării
sarcinii de condensare la două condensatoare complementare. Agenţii
frigorifici utilizaţi în instalaţiile locale sunt freoni -
R22, R 134a etc. Circuitele frigorifice de legătură a evaporatoarelor cu unităţile
exterioare compresor condensator vor cuprinde în cazul sisternelor „split" -
conducte degaz aspirat şi conductede lichid -
cu echiparea specifică de armături,, funcţie de capacitate
şi de modul de reglare a capacităţii
la evaporator şi compresor; conductele se izolează
corespunzător temperaturilor agenţilor transportaţi cele de lichid
pe traseu exterior nu se izolează.

III.8.2.2 Unităţile spitaliceşti dotate cu mai multe sisteme de tratare, cu răcire -


dezumidificare a aerului se preferă a fi prevăzute
cu echipamente frigorifice centralizate, pentru preparare de apă răcită în
vederea utilizării ca agent de
răcire a aerului. Avantajele sistemului centralizat sunt de natură ecologică cantit
ate mai redusă de agent frigorific şi centralizare a problemelorde amplasare a un
or eventuale unităţi exterioare, de întreţinere mai concentrată, de reducere a
puterii electrice instalate şi de cost -
peste o anumită capacitate frigorifică instalată. Funcţie de modul de răcire al con
densatoarelor, echipamentele de răcire a apei pot fi: curăcire cu apă -
echipamente în general monobloc montate în centrala frigorifică şi având circuite
cu apă de răcire echipate cupompe şi turnuri de răcire; curăcire cu aer -
condensatoare răcite cu aer montate la exteriorracordate prin circuite
de agent frigorific cu echipamentele de răcire a apei montate In centrala
frigorifică; curăcire cu aer -
echipamentemonobloc montate la exterior; se golesc de apă în sezonul rece
sau se utilizează înlocul
apei soluţie glicolată cu o serie întreagă de inconveniente. Temperaturile nominal
e ale apei răcite utilizate ca agent de răcire în sistemele de ventilare tratare
aer înunităţile spitaliceşti sunt îngeneral de min. 6°C/11 °C; la agregatul de răcire
6
se consideră temperaturi de min. 11 C/5,5°C. a. centrala frigorifică
se amenajează în general întrun corp tehnico -
gospodăresc împreună cu centrala termică.
Centrala frigorifică
este echipată pe partea de apă răcită cu pompe, distribuitoare -
colectoare, armăturide închidere,de reţinere
şi de reglare automată, separatoarede impurităţi, armături de dezaerisire
şi de golire, dispozitive de expansiune şi de siguranţă, aparaturăde
măsură şicontrol etc; pentru umplere se utilizează apă dedurizată
prin folosirea staţiei de dedurizare din dotarea centralei termice. Pentru
capacităţi frigorifice mari sistemul de pompare cuprinde
pompeindividuale pe fiecare agregat de răcire (active şi rezervă) şi
pompe pentru consum(active şi rezervă) în sistem
de reglare cantitativă dacă armăturile de control automat aferente bateriilor deră
cire a aerului sunt de
tip cu2 racorduri; numai la instalaţii mici se păstrează debite de apă răcită consta
nte la consumatori armături de control automat cu3 racorduri.
b. Instalaţiile de distribuire a apei răcite la bateriile de răcire din cadrul
sistemelorde ventilare
tratare aer cuprind
conducte de racord la centrale de ventilare, în care deobicei se amplasează şi
punctele termice de preparare distribuire secundară (vezi W.7.2.I.); racordurile la
fiecare baterie
de răcire sunt dotate cu armături de închidere, de reglare automată, de dezaerisi
re şi de golire şi
cu aparatură de măsură şi control.
Elementele componente ale instalaţiilorde apă răcită:
conducte, armături, aparate etc. trebuie să răspundă d.p.d.v. funcţional presiune
nominală,
temperatură minimă maximă, caracteristici şi
performanţe funcţionale condiţiilor de exploatare;
se protejează anticoroziv şi se izolează specific fără contact direct cu elemente d
e susţinere
metalice etc.

c. în varianta echipamentelor de răcire a apei având condensatoare răcite


cu apă, temperaturile
nominale ale apei răcite se stabilesc funcţie de temperaturile de calcul bulbumed
ale aerului
=
exterior în generalu 1, =5°C; t, te (b.u.) = 5 C; pentru tc (b.u.)
=23 °C rezultă t,/t2=
28°C/33°C. Instalaţiile de apă răcită sunt echipate în centrala frigorifică cu
pompe active şi de
rezervă, armături de închidere
şi de reţinere, eventuale armături de reglare debit la turnuri,
separatoare de impurităţi, dispozitive de dezaerisire şi armăturide golire, aparatu
ră de măsură şi
control.
Turnurile de răcire se montează la exterior, sau
în cazuri foarte speciale la interior, cu racordare
la circuitul de aer la exterior numai pentru instalaţii de
capacităţi reduse este posibilă datorită
debitelor mari de aer; în orice caz amplasarea turnurilorde răcire se face
cu luarea unor măsuri
speciale de protecţie la zgomot a vecinătăţilor. Staţia de turnuri de răcire
se racordează la
canalizare pentru golire şi pentru
purjare continuă şi se alimentează cu apă potabilă eventual
tratată pentru
acoperirea consumurilor de apă (evaporare, antrenare picături şi purjă continuă);

conductele de apă de răcire se protejează de insolare şi pe trasee


exterioare lungi aparente se
izolează.

d. Funcţie de capacitatea de răcire instalată, condiţiile de


amplasare şi de realizare a centralei
frigorifice, sunt necesare instalaţii de ventilare pentru avarie şi pentru evacuarea
căldurii
degajate. Pentru amenajarea centralei frigorifice se va respecta STAS698782 -
Instalaţii
frigorifice prescripţii de siguranţă.

III.9. INSTALAŢIIDE GAZE NATURALE ŞI FLUIDEMEDICINALE

III.9.1. INSTALAŢII DE GAZE NATURALE

III.9.1.1.
În cadrulunui spital, gazelenaturale sunt folositepentru: -
consumatori cu flacără liberă (tehnologici);
prepararea hranei
; arderea deşeuril
or; centrala termic
ă.
III.9.1.2. In scopuri tehnologice (cu flacărăliberă) gazelenaturale sunt folositeîn:
laboratoarede analize medicale;
farmacie;

prosectură şilab. de anatomie patologică;


laboratoarede cercetare.
Consumatorii sunt în principal cei specifici laboratoarelor:becuri Bunsensau Teclu
, fierbătoare,
reşouri.
Numărul punctelorde consum şi poziţionarea lor înîncăperivor fi stabilite prin tem
a de
proiectare.

III.9.1.3.
Pentrupreparareahranei se vorprevedeainstalaţii de gaze naturalelabucătărie şila

oficiile alimentare din flecare secţie.

III.9.1.4.
Pentru arderea deşeurilor organicede provenienţă medicală, spitalele vor fî dota
te
cu instalaţii proprii specifice (crematorii), ale căror arzătoare se alimentează cu
gaze. Nu se vor
elimina la crematoriu materiale inflamabile.

III.9.1.5.
încentrala termică, gazele naturale alimentează arzătoarele cazanelor de abur şi
de
apă caldă.

III.9.1.6.
In cazul imposibilităţii alimentării cugaze naturale aunităţilor spitaliceşti se poate
folosi gazul petrolier lichefiat, pentru
punctele de consum tehnologic dinlaboratoarele şi spaţiile
medicale, debitat de la butelii.
Dacă pentru asigurarea debitului necesar calculat trebuie mai mult de 7 butelii se
va prevedeao
staţie centrală dedistribuţie, conf. normativului 1.31.

III.9.1.7.
înabsenţa instalaţiilor edilitare cu gaze naturale, centrala termică seva alimenta
cu
combustibil lichid (păcură).

III.9.1.8 Proiectarea şi executarea instalaţiilorde gaze naturale se


va face conform normativuluiI

6.

III.9.2. INSTALAŢII DE FLUIDE MEDICINALE


Alimentarea cu fluide medicinale
a unui spitaleste o necesitate absolută. Fluidele medicinale utilizate sunt: oxig
enul, aerul comprimat, protoxidul de azot (gaz narcotic), vidul medicinal.

III.9.2.1. Instalaţii de oxigen

III.9.2.1.1. Instalaţiile de oxigen în unităţile sanitare alimentează punctele fixe de


consum şi se compun din: staţie centrală de butelii pentru distribuţie de oxigen; -
reţete exterioare dedistribuţie a oxigenului; instalaţii
interioare de distribuţie a oxigenului formate din ţevi, puncte
de consum şi instalaţii de semnalizare.

III.9.2.1.2. Staţia centrală de butelii pentru distribuţia de oxigen se compune dintr


ei încăperi dispuse înserie: camera de distribuţie cuprinzând 1/3 din
numărul totalde butelii, camera în care se află buteliile pline aflate în rezervă
şi camera pentru buteliile golite. Cele trei încăperi
se execută din materiale incombustibile, cu
pereţi rezistenţi la explozie şi cu panouri de decompresare, în conformitate cupre
scripţiile tehnice ISCIR. Amplasarea staţiei se face în afara clădirilor
spitalului, la distanţă suficientă pentru anuprovoca accidente şi daune materiale,
conform cu prevederile normativului P 1181983.

III.9.2.1.3. Echipamentele şiinstalaţiile din staţiadeoxigen sunt:


a. butelii de oxigen, de regulă de capacitate de 401.
b. reductoarede presiune individuale, montate direct pebutelii, care reduc presiu
nea la max. 5 Kgf/cmp;
c. conducte fixe sau tuburi de cauciuc armate, cu brăţări de fixare între butelii
şi ţeava colectoare;
d. ţeava colectoare cu ştuţuri, funcţie de numărulbuteliilordinstaţie;
e. manometre demăsură a presiunii, înainte şi după reducere;
f. robinete speciale de închidere şimanevră;
g. ţevi de legătură cu aparatele de măsură şi semnalizare;
h. instalaţia de semnalizare optică şi acustică (în staţiile desupraveghere perman
entă), tabloude alarmă pentru lipsa de02, care va
avea unracordpneumatic la instalaţia de 02 şi un racord electric de 220V.

III.9.2.1.4. Reţelele exterioare de distribuţie se vor amplasa în canale de distanţă


special prevăzute.Este interzisă amplasarea conductelorde oxigen înacelaşi canal
cu conductele de distribuţie de gaze inflamabile sau care transportă fluide cu
temperaturipeste 40°C. Se
acceptă pozarea reţelelordeoxigenîn coridoare subterane sau tuneluri bine aerisit
e împreună cu alte instalaţii
ţinând seama de măsurile de siguranţă epidemiologică şi de restricţiile descrise l
a punctuf anterior. Traseele reţelelor exterioare vor fi
cât mai drepte,montate sub limita de îngheţ şi cu o
pantă de 3% spre robinetul de purjare. La intersecţiile subterane cu alte reţele,
se vor respecta distanţe minime de40 cm între conductele de oxigen şi cabluri.

III.9.2.1.5. Instalaţiile exterioarededistribuţie a oxigenuluise vormonta aparent, pa


ralel cu tavanul. Traseele conductelor instalaţiilor interioare vor urmări drumul
cel mai scurt spre punctele de alimentare şi vor fi în linie dreaptăsau în curbe sufi
cient de largi pentru a nuproduce gâtuiri

.III.9.2.1.6. Tronsoanele
care alimentează zona cu consumatori vitali (săli deoperaţie,
terapie intensivă) se vor
separa de restul instalaţiei prin robinete de separare, pentru a mări siguranţa în
exploatare.

III.9.2.1.7. Conductele de oxigen, exterioare şi


interioare se vor executa din ţevi de cupru degresate,
îmbinate prinsudură cu aliaj de lipit alcătuit din 95% cositor şi 5% antimoniu, şi pr
in sudură cu aliaj de argint înlocurile înguste. Trecerile conductelorprin pereţi sau
planşee se vorproteja prinmanşoane de protecţie din ţeava de oţel.

III.9.2.1.8. Conductele de oxigen se


probează la presiunea de lOljar, timp de 24ore. Pe conductele
de oxigen se vor monta separatoare apă aer (de linie şi de capăt).

III.9.2.1.9.
Punctelede consum vor fistabilite prin tema de tehnologie medicală. Se va preciz
a amplasarea şi numărul acestora în diferite încăperi, gruparea lorpe secţii şi se
va stabili sistemul de semnalizare în caz de absenţă a oxigenului. Este obligatorie
alimentarea cuoxigen a blocului operator, ablocului
de naşteri, a serviciului de anestezie, terapie intensivă, a
sectorului de urgenţă, a compartimentelor
pentru sugari şi prematuri, a compartimentului dearşigrav.
Pentru secţiile
medicale de spitalizare se va asigura cel puţin o priză deoxigen în fiecare salon al

secţiilor de chirurgie, cardiologie, traumatologie, obstetrică, iar pentru celelalte


secţii în toate
rezervele sau saloanele destinate cazurilor grave.

III.9.2.1.10. Prizele de oxigen se vor


monta pe perete, la capul patului, acolounde se deserveşte unsingurpat, sau într
epaturi, acolounde se deservesc două paturi. înălţimea de
montare a prizei de oxigen va fi de 160 cmde la pardoseală la axul prizei.

III.9.2.1.11. Instalaţiile la punctele de distribuţie vor fi prevăzute cu sisteme


de alarmare vizuale, sau
vizuale şi sonore, care semnalizeazăpersonalului tehnic şi medical că alimentarea
cu oxigen este în afara limitelor normale de lucru.

III.9.2.1.12. La spitalele mari, cu consumuri de oxigen mai mari


de 3000 mc/zi, devine rentabilă soluţia de alimentare cu
oxigen lichid, furnizat de o staţie ale cărei instalaţii constau din: -
rezervoare destocareoxigenlichid;
pompe de expansiune; recipienţi de oxigen gazos presurizat; instalaţii
de conductepentru transportul oxigenului gazos; cisterna de aprovizionare cu
oxigen lichid.

III.9.2.1.13. La proiectarea, execuţia şi exploatarea


instalaţiilorde oxigenînunităţile sanitare se va ţine obligatoriu
seama de instrucţiunile ISCIR, Normativele PSI şi al
Ministerului Industriei chimice, amplasarea staţiilorde oxigencu butelii sau
pentru platforma necesară amplasării echipamentelor de stocare aoxigenului
lichid precum şi de „Prescripţiile tehnice privind siguranţa
înfuncţionare a instalaţiilor de oxigen în
unităţile sanitare" aprobate prin Ordinul M.S. nr. 67/13.02.1979.

III.9.2.2. Instalaţii deaer comprimat

III.9.2.2.1. Aerul comprimat medical se foloseşte, de regulă, pentru: punerea înf


uncţiune a
echipamentelor dinsala de operaţie,pentru
personalul chirurgical la costumele izolante, pentru
aparaturade respiraţie artificială sau cea deaerosoli, pentru
probeşi dezinfecţie instrumente
medicale, pentru
activităţi din laboratoare, precumşi pentru flacoanele de producere a vidului
necesar însecţiile medicale (aspiraţie).

III.9.2.2.2. Nu este permisă folosirea


aerului comprimat medical pentru alte scopuri; pentru
ceilalţi consumatori (ateliere mecanice, hidrofoare, climatizare,
spălătorie şi sterilizare centrală,
comenzi pneumatice) aerul comprimat se preparădistinct şi se distribuie pe alte
reţele de
instalaţii.

III.9.2.2.3. Instalaţiile de aer comprimat medical se compundin: staţia (cent


rală) de aer
comprimat, conducte de distribuţie şi instalaţia la consumator.

III.9.2.2.4. Staţia (centrala) de aer comprimat medical se va echipaastfel:


compresoare;
rezervor tampon;
rampade reducere apresiunii (reductoare de presiune, manometre, armături
deînchidere).
Se vor monta
cel puţin două compresoare de aceeaşi mărime (o unitate activă +una de
rezervă), fixată pe fundaţii de beton cu izolaţie
de plutăpentru amortizarea zgomotelor.

III.9.2.2.5. Se recomandă utilizarea de compresoare speciale pentru


uz spitalicesc, cu funcţionare
în două trepte, cu randament ridicat, evitânduse utilizarea compresoarelorde
tip industrial care
au randament scăzut, unnivel ridicat al
zgomotului şi pericol deantrenare a uleiului pe reţea.
Tipul compresorului se va determina funcţie de necesarul de consum, capacitate
a
utilajului, durata şi condiţiile de funcţionare.

III.9.2.2.6. Conductele de distribuţie de aer comprimat se vor monta aparent şipe


câtposibil
paralel cu conductele de oxigen.
Scimbările de direcţie se vor realiza
prin curbe executate manual cu raza de cel puţin
10 ori diametrul conductei.
Conductele de distribuţie se vor executa din ţevi de cupru, ca şi cele deoxigen. .

III.9.2.2.7. Instalaţia la consumator constă din prize de perete,montate pereche


cuprizele de
oxigen, pentru nevoile de vid pentru aspiraţie în spaţiile pentrubolnavi
şi de prize şi/sau
racorduri cu tuburi flexibile sau rigide pentru aparaturamedicală fixă
sau mobilă.
Presiunea de utilizare va fi de 5 at în toate cazurile, cu
excepţia aerosolilorpentru care va fi de
1,5 at.

III.9.2.2.8. Soluţionarea instalaţiilor de aer comprimat medical


va respecta prescripţiile tehnice
pentru proiectarea, execuţia, repararea, utilizarea şi verificarea recipientelor -
butelii pentru gaze
comprimate, lichefiate sau dizolvate, C 584, şi Normele de protecţie a muncii
însectorul sanitar
(aprobate cu Ordinul M.S. nr. 425/7.11.1983).

III.9.2.3. Instalaţiadevid

III.9.2.3.1. Inspitale vidul este necesar pentru:


absorbţii din câmpul operator, din căile
respiratorii superioare şipentru absorbţii de durată (în domeniul vidului
redus).

III.9.2.3.2. Instalaţia de vid constă


din pompe de vid, reţea dedistribuţie şi instalaţia la
consumator.

III.9.2.3.3. Pompele de vid vor fi de preferinţă de tipul cu


inel de apă, având avantajul unei
spălări continui cu apă.
Se vor monta cel puţin două agregate (unul activ +unul de rezervă), ele putând
funcţiona şi
simultanîn cazul vârfului de consum.

III.9.2.3.4. Reţelele de distribuţie se vor executa din ţevi de cupru ca şi cele pent
ru oxigen şi aer
comprimat.
III.9.2.3.5. Instalaţia la consumator constă din prize
de aspiraţie montate pereche cuprizele de
oxigen, pentru secţiile de spitalizare sau din racorduripentru aparatura medical
ă de aspiraţie.

III.9.2.3.6. Ca şi pentru instalaţiile de oxigen, pentru instalalaţiile de


vid se vorprevedea sisteme
de control şi semnalizare a parametrilorde funcţionare.

III.9.2.4. Instalaţia pentrugaz de narcoză

III.9.2.4.1. Pentrudistribuirea centralizată a gazului de narcoză înbloculoperator ş


i eventual în blocul de naşteri
se prevăd instalaţii specializate, care constaudintro staţie de producere,
reţele de distribuţie şiechipamente la punctulde consum.

III.9.2.4.2. în staţiade producere a gazuluide narcoză seamplasează buteliilesau r


ecipientele de gaz sub presiune (de regulă de mică capacitate 35 Kg ),
organele de distribuţie şicontrola presiunii. Staţiile pentru gaz de narcoză se ampl
asează în vecinătatea consumatorilor (chiar în blocul operator sau în imediata
lui apropiere).

III.9.2.4.3. Reţeaua deconducte dedistribuţiese va executa din ţevi din cupru.

III.9.2.4.4. Echipamentul de la punctul deconsum este utilajul medical


(aparatulde narcoză), racordul
acestuia la reţeaua de distribuţie a gazului de narcoză urmând a se executa c
onform instrucţiunilor tehnice ale furnizorului.

III.10. COLECTAREA DEŞEURILOR SOLIDE ŞI INSTALAŢII DE TRATARE


A ACESTORA

III. 10.1. Colectarea deşeurilor solide


III. 10.1.1. Deşeurilesolidedin spitalesunt de mai multe feluri: a)deşeuri reciclabile
(neinfectate): hârtie, ambalaje din carton; ambalaje de sticlă; metal; b)deşeuri
nereciclabile: gunoaie menajere (de la bucătărie,
biberonerie, oficiile alimentare din secţiile medicale);

deşeuri medicale (vată, tifon, şervete, produse biologice, deşeuri laborator);


deşeuri medicale contaminate radioactiv.

III. 10.1.2. Deşeurile reciclabilese colectează şi se


depozitează distinct după natura materialelor, asigurânduse la locul lorde proveni
enţă condiţiile necesare pentru intrarea pe
circuitul de reciclare (spălare, preambalare). Depozitarea
se face pe platformade deşeuri, întrun spaţiu separat.
III. 10.1.3. Gunoaiele menajere se colectează la sursă, se
transportă şi se depozitează în recipiente închise (pubele) sau în saci
de polietilenă închişi etanş, întro încăpere specializată amplasată
pe platforma de deşeuri, prevăzută cu instalaţie de apă şi canalizare pentru
menţinerea igienei spaţiului de depozitare
a recipientelor. La spitalele mari, se recomandă ca încăperea de depozitare a gun
oaielor menajere să fie răcită printro instalaţie frigorifică locală.
III. 10.2. Instalaţii detratare a deşeurilor solide medicale
III. 10.2.1. Deşeurile provenite din activităţile medicale prezintă un potenţial
infecţios şi trebuie colectate în ambalaje etanşe, transportate şidepozitate
în condiţii de deplină securitate pentru
a împiedica contaminarea directă sau indirectă (prin intermediul insectelor şi
rozătoarelor) a
personalului şi populaţiei. Se recomandă tratarea şidistrugerea acestordeşeuri
cât mai aproape de sursa de producere, prin tratare cu substanţe dezinfectante
şi/sau ardereîncrematoriu.
III. 10.2.2. Instalaţia de crematoriu seamplasează întrun spaţiudistinct în zona fun
cţiunilor tehnico edilitare, la distanţă de serviciile şi
compartimentele medicale. Este obligatorie prevederea unor măsuri constructive
şi a unor instalaţii care să minimizeze riscul de poluare a mediului, astfel: -
combustibilul utilizat va fi gazul metan sau păcura; -
coşulde evacuare a gazelor arse va fi dotat cu filtre de reţinere a
produselorde ardere; în funcţie de amplasare şi regimul de funcţionare (cu
asistenţă umană sau nu) se va prevedea o
instalaţie de ventilaţie mecanică pentru
evacuarea aerului din încăperea crematoriului, prevăzută dacă este cazul
cu filtre de reţinere a impurităţilor. instalaţia decrematoriu va fi prevăzută cuorga
ne de control şi semnalizare a moduluide funcţionare.
III. 10.3. Sistemulde tratare adeşeurilor solide contaminate radioactiv
III. 10.3.1. Deşeurilemedicale solide provenind delalaboratorul de medicinănuclea
răse colectează şi se depozitează distinct de celelalte deşeuri din spital; depozitul
de deşeuri radioactive se amplasează în cadrul laboratorului. In funcţie de natura
substanţelor
radioactive utilizate deşeurile radioactive urmează untratament distinct: a)deşeur
ile puternic radioactive se colectează în recipiente speciale închise etanş şi
ecranate şi se depozitează temporarpână la preluarea lor de unitatea
teritorială specializată
întratarea deşeurilor; b) deşeurile slab radioactive se colectează în recipiente por
tdeşeu şi se dezactivează încadrul laboratorului întrundepozit ecranat şi
ventilat corespunzătorprinstaţionare pe durata de timp
calculată în funcţie de perioada de înjumătăţire a surselor radioactive utilizate.
III. 10.3.2. Depozitul pentru dezactivare a deşeurilor
slab radioactive se organizează calendaristic pe compartimente sau se dozează
cuun conveier calculat în funcţie de cantitatea de deşeuri şi timpul
necesar pentru dezactivare, în aşa fe încât după parcurgerea unui ciclu şi după
efectuarea controluluidozimetric, rezidurile devenite neradioactive să poată fi de
pozitate şi tratate ca şi celelalte deşeuri ale spitalului.
III. 10.3.3. Depozitele pentru deşeuri solide radioactive sunt parte integrantă a un
ităţii nucleare şi se conformează prescripţiilor
tehnice şi de autorizare prevăzute de Normativul Republican de Securitate
Nucleară.
IV CRITERII FUNCŢIONAL -
URBANISTICE PENTRU AMPLASAREA CLĂDIRILOR SPITALICE
ŞTI

IV. 1. DIMENSIONAREA ŞI FORMATERENULUI DE AMPLASAMENT


IV. 1.1. Suprafaţa de teren necesară unui spital este o variabilă
înfuncţie de următoarele considerente:

a. capacitatea spitalului (numărulde paturi);


b. profilul medical (bolile tratate şi durata medie de spitalizare specifică cazuistici
i respective);
c. rangul ce1 va deţine spitalul în reţeaua de ocrotire a sănătăţii, respectiv numă
rul şi natura funcţiunilor medicale asociate funcţiunii debază;
d. perspectivele de dezvoltare (extindere) ale acestuia, previzionate pe
termenmediu şi lung;
e. rezolvarea spaţial -
funcţională preconizată (cudistribuţia funcţiunilorpreponderent pe orizontală
sau pe verticală, în sistem monobloc, pavilionar sau mixt);
f. condiţiile geofizice şi de microclimat proprii terenului de amplasament;
g. poziţia amplasamentului în cadrul localităţii.

IV. 1.2. Măsurătorul (indicele) folosit curent pentru determinarea suprafeţei de te


ren necesare unui spital este
suprafaţa de teren aferentă unui pat de spitalizare, exprimată în mp/pat.
Acest indice este utilizat mai
ales în operaţiunile preliminare de alegere şiprezervare a terenurilor
destinate spitalelor, la elaborareaplanurilor urbanistice
generale (PUG) sau zonale (PUZ) ale localităţilor. Valoarea indicelui
este cuprinsă între 75 mp/pat şi 150 mp/pat, în funcţie de considerentele prezent
ate la punctul IV. 1.1., astfel:
75 90 mp/pat fiind considerat
un indice acoperitorpentru necesarul de teren al unor spitale generale curente di
n reţeaua teritorială, soluţionate multietajat; 120150
mp/pat fiind considerat un indice acoperitorpentru spitale soluţionate prepondere
nt pe orizontală sau în sistem articulatpavilionar; utilizându-
1 se asigură şi o marjă derezervă pentru
extinderi, dezvoltări ulterioare saupentru asociere de alte funcţiuni cu
caracter medical (dispensar policlinic, staţie de salvare, eventual locuinţe pentru
personal medical).

IV. 1.3. Un măsurător (indice) care cuantifică cu mare precizie necesarul de


teren pentru spitale este cel care stabileşte un raport direct între suprafaţa totală
a terenului şi aria desfăşurată a viitoarei unităţi spitaliceşti
(exprimat în mp teren/mp A.d.). Utilizarea acestui indice este posibilă atunci când
sa elaborat înprealabil un studiu
de temă care să cuantifice în arii desfăşurate funcţiunile
preliminate ale viitoarei investiţii. Valoarea acestui indice se cuprinde între 1,4 -
1,5 pentru unităţi spitaliceşti soluţionate compact şi multietajat şi respectiv 1,7-
1,8pentru cele soluţionate preponderent pe orizontală
sau însistem articular/pa vi lionar. Atunci când se utilizează acest măsurător, nec
esarul de teren de rezervă pentru extinderi viitoare
se calculează (estimează) separat.
IV. 1.4. în cazuribine definite se pot utiliza pentru
amplasarea spitalelor şi terenuri cu suprafeţe unitare mai mici decât cele preciza
te mai sus, dupăcum urmează:

pentru un spital general sau de specialitate, profilat pentru bolnavi


acuţi, soluţionat însistem mixt (clădire principală + clădiri anexe tehnico-
gospodăreşti), amplasat întro
localitate (zonă) ce beneficiază de toatedotările edilitare necesare, pe un teren c
u condiţiile favorabile (definite la
IV.2. şi IV.3.) şi pentru care nu se previzioneazâ o viitoare mărire a capacităţii
sau o asociere cu alte funcţiuni medicale, se poate utiliza şi un indice de60 -
70 mp/pat. în localităţile urbane care pot oferi condiţii favorizante (cum ar fi
existenţa în imediata vecinătate a unorparcaje
publice suficient dimensionate pentru a prelua nevoile utilizatorilor spitalului) sau
în cele care există organizată o reţea de servicii gospodăreşti (publice
sau private)
care deservesc centralizat mai multe spitale preluând funcţiunile de spălătorie, at
eliere de întreţinere, depozite sau chiar prelucrarea primară
a alimentelor, indicele de calcul
pentru terenul aferent unui spital obişnuit de reţea poate coborî şi sub60
mp/pat.

IV. 1.5. Nu se vorutiliza valorile minime ale indicilor pentru stabilirea


necesarului de teren, dacă:
a. înimediata vecinătate a terenului de amplasament se află
o sursă de relativă poluare (arteră de
trafic intens, dotări comerciale marişi aglomerate, unităţi de mică producţie etc.)
faţă de care este necesar a se lua măsuri deprotecţie
(distanţare, spaţii plantate);
b. terenul disponibil prezintădenivelări pronunţate, are o formă neregulată sau u
n raport al laturilor nefavorabil;
c. -
utilităţileedilitare dinzonă nu asigură necesarul pentruunspital şi trebuiecompleta
tecu surse sau staţii proprii;
d. reglementările urbanistice ale zonei limitează regimul de
înălţime al construcţiilor;
e. înincintă se va amplasa unheliport;
f. profilulmedical, sistemul de tratament (saudurata mare de spitalizare proprie a
cestora) impundezvoltarea unor spaţii mai ample
de plimbare abolnavilor în aer liber (cazul
spitalelor de recuperare, de bolnavi cronici, de neuropsihiatrie etc).
IV. 1.6. Pentru a se obţine o
utilizare cât mai eficientă şi economică a terenurilor, este recomandabil ca forma
în plan a terenului destinat unui spital să fie regulată, cât mai apropiată de un dr
eptunghi, cu raportul laturilor cuprins între 1/2 şi
1/1,5, aşezat cu latura mică spre artera de circulaţie la care este adosat.

IV.2. CARACTERISTICILE GEOFIZICE ALE TERENULUI


IV.2.1. Pentru amplasarea de spitale sunt recomandate terenurile plate
sau cupantă mică (până la
10%).
Terenurile impermeabile la suprafaţă, cele care prezintă pericol de alunecare sau
de inundare nu
se vor folosi pentru amplsarea de construcţii spitaliceşti.

IV.2.2. Date fiind cerinţele de segregare


a grupelorde funcţiuni specifice spitalelor, examinate la
capitolulprecedent (cap. III), care impun în cele mai
multe cazuri adoptarea soluţiilor cudemisol
(subsol) funcţional, la care se adaugă şi cerinţa prevederii
unui subsol tehnic destinat distribuţiei
instalaţiilor, este necesar ca terenul ales pentru amplasarea construcţiilor
spitaliceşti să aibă o
stratificaţie convenabilă fundării la cea 5 6 msub nivelul
solului, cât mai omogenă pe întreaga
suprafaţă a acestuia.

IV.2.3. Aceleaşi raţiuni impun recomandarea ca,pe terenurile


prezervate pentru spitale, pânza de
apă freatică să se afle la adâncime mai mare de 6 7 m.

IV.3. CONDIŢII DE MICROCLIMAT ÎN ZONA AMPLASAMENTULUI

IV.3.1. Amplasarea construcţiilor spitaliceşti se


va face în zone nepoluate, protejate faţă de concentrările de curenţi de
aer, rezultate din conformarea naturală sau urbanistică a sitului în raport cu
direcţia vânturilor dominante.

IV.3.2. Se vor prefera zonele mai înălţate, însorite


şi aerisite, aflate în apropierea parcurilor sau spaţiilor verzi orăşeneşti.

IV.3.3. Sunt contraindicate amplasamentele peste care vânturile dominante ar


putea aduce emisii poluante dinzone industriale, cele
care au vecinătăţi neconvenabile, cu sursede zgomot, vibraţii sau
mirosuri dezagreabile (cum ar fi: arterele
de trafic intens, terenuri desport, cazărmi, autogări, cinematografe, şcoli, pieţe al
imentare, depozite demărfuri etc.) sau vecinătăţi stressante psihic (cimitire,
crematorii, servici de pompe funebre).

IV.3.4. Pentru a prezerva calitatea microclimatului pe toată durata de funcţi


onare a unităţii spitaliceşti, amplasarea acesteia se va face în zone
gata structurate din punct de
vedere al amenajărilor edilitare şi al fondului construit.
IV.4. CONDIŢII DE AMPLASARE A
SPITALELOR ÎN CADRUL LOCALITĂŢILOR
IV.4.1. Terenurile care întrunesc condiţiile favorabile amplasării de unităţi spitali
ceşti trebuie avute în vedere şiprezervate ca destinaţie încă din faza
întocmirii planului urbanistic general (PUG) al
localităţii, corelat cuperspectivele de dezvoltare demografică şi urbanistică
a acesteia pe termenmediu şi
lung, precum şi cu repartiţia teritorială şi structura serviciilor medicale existent
e, respectivprevizionate ca necesar pentru viitor.

IV.4.2. Pentru oraşele mari şi foarte mari (peste 150.000


de locuitori), amplasamentele prezervate pentru
construcţii spitaliceşti vor fi mai multe, distribuite echilibrat în teritoriu
în funcţie de capacităţile preconizate pentru spitalele respective, de populaţia aro
ndată, de distanţele convenabile de parcurs până la spital. De exemplu: -
se recomandă caun spital general de mărime mijlocie (500 600 de paturi) să se
adresezeunei populaţii de cea 70.000 80.000 de locuitori, distribuită pe o
rază de maxim 1 km faţă de spital (respectiv pe un teritoriu
de cea 200 ha, presupunând odensitate de cea 400 locuitori/ha).

IV.4.3. Pentru oraşele mijlocii şi


mici se recomandă gruparea construcţiilor spitaliceşti (chiar şiatunci
când formează unităţi sanitare
distincte) pe platforme special destinate sau pe terenuri situate
înzone apropiate, pentru a asigura o bună cooperare între ele
la nivelul serviciilor tehnicomedicale.

IV.4.4. Amplasarea spitalelor se va face


înzone preponderent rezidenţiale, cât mai aproape de „zonele verzi"
ale localităţii. La amplasarea spitalelor se va lua în considerare existenţa unei leg
ături facile cu principalele artere ale localităţii
şi existenţa unormijloace de transport în comun, cu
staţii înapropierea intrării în incinta spitalului.

IV.4.5. In cazul amplasării spitalelor


înafara localităţilor sau în zone periferice ale acestora se va asigura obună
legătură cu oraşul prin cel puţin două artere de circulaţie distincte,
prevăzute cu mijloace de transport în comun.

IV.4.6. In vecinătatea terenului destinat amplasării construcţiilor spitaliceşti


vor fi asigurate toate reţelele edilitare de distribuţie
a utilităţilor necesare spitalului, dimensionate corespunzător cel puţin la
nivelul capacităţii preconizate pentru etapa iniţială, preliminând soluţiile tehnice
de extindere a acestora, corelat cu etapele de dezvoltare viitoare a spitalului
avute învedere Ia stabilirea dimensiunilor terenului de amplasament.

IV.4.7. Se recomandă ca prinPUZ şi PUD, să


se asigure spaţii de parcare publice amplasate în vecinătatea spitalelor, care
săpermită descongestionarea incintei spitalului de circulaţia şi staţionarea
autoturismelor vizitatorilor, aparţinătorilor şi pacienţilor ambulatori.
IV.4.8. Amplasamentele destinate construcţiilor spitaliceşti vor evita zonele
presupuse a fi afectate în caz de calamităţi naturale, fiind necesară
menţinerea integrală a funcţionalităţii spitalelor tocmai în aceste cazuri.

IV.4.9. Nu se vor utiliza pentru spitale


terenuri ocupate în subteran de galerii edilitare sau trasee pentru metrou, chiar
dacă acestea sunt la adâncimi relativ mari.

OBSERVAŢIE: Se recomandă evitarea acelor amplasamente care, prin


regulamentul urbanistic local, au condiţionări severe privind
regimul de înălţime, aliniamentele sau modalităţile de încadrare plastic -
arhitecturală în cadrul construit existent (situri istorice, protejate), întrucât
clădirile şi ansamblurile spitaliceşti trebuie să răspundă cu prioritate (de cele
mai multe ori chiar cu stricteţe) propriilor cerinţe funcţionale si tehnologice
complexe, ceea ce le face mai greu adaptabile la condiţionări de
ordin extern. La cele de mai sus se adaugă şi considerente de ordin economic, ş
tiut fiind că spitalele sunt de regulă senncii sociale, finanţate din fonduri
publice, subvenţii şi donaţii caritabile,
problema reducerii costurilor de investiţie şi exploatare la strictul necesar destin
aţiei obiectivului fiind esenţială la acest gen de programe.

IV.5. CRITERII DE ORGANIZARE FUNCŢIONAL URBANISTICĂ A IN


CINTEISAU PLATFORMEI SPITALICEŞTI

IV.5.1. Considerente generale

IV.5.1.1. Incinta spitalicească este oprelungire în


exterior a funcţiunilorproprii spitalului, organizarea ei
fiind riguros determinată de modul de organizare spaţial -
funcţională preconizat pentru clădirile principale şi anexele acestora.

IV.5.1.2. Pentru considerente de siguranţă în funcţionare, protecţie igienico -


sanitară, intimitate a pacienţilor, incintele spitaliceşti se închid perimetral
cu gard, accesele rezolvânduse astfel încât să poată fi controlate.

IV.5.1.3. Organizarea funcţional urbanistică a incintelor spitaliceşti, ridică


o serie deprobleme specifice: sectorizarea terenului în zone funcţionaleşi organiz
area relaţiilordintre acestea în funcţie de natura activităţilor şi categoriilorde utili
zatori;
delimitarea şi tratarea adecvată a sectoarelor ce necesită a fi protejate: cele
în care se deplasează sau sunt cazaţi bolnavii şi cele în care se desfăşoară
activităţi medicale sensibile faţă de factori externi perturbatori; -
stabilirea şi diferenţierea traseelorde circulaţie
pentrupietoni şi diverse categorii de vehicule, amplasarea spaţiilor deparcare,
a platformelorde staţionare şi manipulare a
materialelor, soluţionarea moduluide deservire a diferitelor accese în clădiri, în fu
ncţie de specificul acestora; amplasarea construcţiilor
în raport de realţiile funcţionale dintre ele, dar
şi condiţionat de caracterisiticile sitului; stabilirea soluţiilorde echipare
cuutilităţi a incintei (staţii şi
centrale proprii, reţele de distribuţie a diverşilor agenţi) în funcţie de cerinţele fu
ncţionale şi modul de amplasare a clădirilor
ce compun ansamblul, corelat curezolvările tehnice
ale reţelelor edilitare existente în zona amplasamentului
(racorduri, branşamente); prezervarea (dacă terenulafost astfel dimensionat) zon
elor destinatedezvoltării (extinderii) ulterioare a funcţiunilor spitaliceşti, cu asigur
area modalităţilorde extindere a serviciilor
gospodăreşti, circulaţiilor şi reţelelorde utilităţi; asigurareacondiţiilor igienico -
sanitare,a celor de protecţie a mediului,izolarea şi
neutralizarea surselorde poluare proprii, organizarea stocării, prelucrării
şi evacuării deşeurilor.

IV.5.2. Zonificarea terenului deamplasament al spitalelor

IV.5.2.1. Zonificarea incintei vaţine seama de următoarele criterii:


a. concordanţacu zonificărileoperate la interiorul clădirilor;
b. separarea spaţiilor(sectoarelor) în care se desfăşoară funcţiuni incompatibile (
cele cu specific medical faţă de cele tehnico utilitare şi gospodăreşti);
c. protejarea sectoarelor în care se deplasează şi
recreazâ bolnavii (categoria cea mai vulnerabilă faţă de riscuri) faţă
de cele destinate altor activităţi;
d. grupareaacceselorînclădiri şi a circulaţiilor pentru vehicule în funcţie deactivit
ăţile deservite şi delimitarea zonelor afectate de trafic şi manipulări de materiale,
faţă de restul spaţiilor;
e. amplasarea periferică şi grupată a
sectoarelordin incintă în care au acces utilizatori externi (pacienţi ambulatori, vizi
tatori, studenţi, furnizori).

IV.5.2.2. Principalele zone cese delimiteazăîncadrul incintelor spitaliceşti sunt: -


zona publică partea incintei cuprinsă intre accesulprincipal în incintă şi accesele
principale în spital; înaceastă zonă au acces cea mai mare parte a utilizatorilor
(interni şi externi) şi a vehiculelor.
OBSERVAŢIE: La s ni ta lele ele capacitate mare ca si la cele cu funcţiuni
asociate pot apărea două trei zone publice, separate total sau
parţial între ele (zone de acces distincte pentru sectorul de
urgenţe, cel de învăţământ cercetare, pentru staţia de salvare etc). La spitalele
cu secţie de boli infecfioa.se se va separa zona publică destinată acesteia
de zona publică pentru restul spitalului.
zona de serviciu -
creatăprin gruparea acceselor, circulaţiilorşi platformelor aferente clădirilor
ce adăpostesc funcţiuni gospodăreşti sau tehnico utilitare; -
zona de recreere pentru bolnavi (parcul spitalului) cuprinzând spaţiile
verzi şi aleile de promenadă în aer liber rezervate pacienţilor; se va
avea în vedere o relaţie cât mai directă între aceasta şi
nodul de circulaţie verticală care deserveşte secţiile de spitalizare; zone de prote
cţie cuprinzând spaţiile plantate de protecţie a microclimatului şi alte zone restric
ţionate pentru protecţia unor funcţiuni (gospodăria de apă potabilă, vecinătăţi
ale unităţilor
nucleare etc). In funcţie de amplasarea spitalelor şi/sau de asocierea altor funcţiu
ni poate apărea
necesară delimitarea şi a altor zone, cum ar fi: zonă pentru creşterea şiîntreţiner
ea animalelor de cercetare, zonă
pentru heliport, zonă de locuinţe pentru personalul medical etc.

IV.5.3. Orientarea clădirilorpe teren

IV.5.3.1. Aşezarea clădirilor pe teren va asigura ca


faţadele ce corespund saloanelorde bolnavi
să fie orientate preferenţial spre sudest, sud sau nordvest; se va evita expunerea
lor sprenord,
nordest sau vest.
Faţadele pe care se află
ferestrele laboratoarelor, sălilorde operaţie sau ale altor încăperi dotate
cu aparatură medicală sensibilă la însorire directă, se vor orienta spre nord-
vest, nord şi nordest.

IV.5.3.2. Se va avea grijă ca prin poziţionarea reciprocă


aclădirilor sau volumelor construite să
nu se favorizeze crearea
unor curenţi locali de aercare să afecteze zonele de circulaţie şicazare a
bolnavilor.
Se va evita practicarea acceselor
importante (cu flux mare de persoane)pe faţadele expuse
vânturilor dominante.

IV.5.3.3. Se interzice amplasarea coşurilorde fum(dela centrala


termică, crematoriu, grup
electrogen) sau a exhaustărilor de la centralele de ventilaţie
în astfel de poziţii încare emisiile
poluante arputea fi direcţionate de vânturile dominante sau curenţii locali de a
er spre faţadele
spre care au ferestre încăperile sensibile ale sectoarelor medicale.

IV.5.3.4. Fronturile de clădire


cuprinzând saloane de bolnavi, săli de operaţie sau săli de naşteri
se vororienta spre vecinătăţile imediate cele mai favorabile (parcul bolnavilor, al
te spaţii verzi,
zone liniştite şi fără risc de poluare); acestea nu se vor orienta spre spaţii
intenscirculate,
parcaje, curţi de serviciu, fără o distanţiere suficientă şi o
protecţie prin spaţii intermediare
plantate.

IV.5.4. Distanţe între fronturide clădiri şi cerinţela compunerea


ansamblurilor volumetrice
IV.5.4.1. Distanţele între fronturile paralele, atunci când cel puţin unul are
ferestre ale încăperilor
în care sunt cazaţi bolnavi sau se desfăşoară activităţi medicale ce
necesită iluminare directă, vor
fi cel puţin50 % din înălţimea până la cornişă a frontului care umbreşte ferestrele
spaţiilor
menţionate.

IV.5.4.2. Nu se vor aşeza faţă în faţă, chiar dacă distanţele între fronturi
sunt respectate, ferestre
ale spaţiilor sau funcţiunilor careprezintă incompatibilităţi (saloane de bolnavi cu
cabinete de
explorări şi investigaţii, cu săli de operaţie, săli de naşteri, saloane de terapie
intensivă, săli de
autopsie şi zone de eliberare cadavre).

IV.5.4.3. Se va evita ca imediat sub ferestrele saloanelorde bolnavi


sau a spaţiilor cu funcţiuni
medicale sensibile
să se amplaseze terase, acoperişuriori alte suprafeţe care pot acumula praf sau
degaja radiaţii termice datorită insolării.

IV.5.5. Distanţe faţă de limita incintei

IV.5.5.1. Intre
fronturile cu ferestre ale spaţiilor decazare şiale funcţiunilor medicale sensibile
din punctul de vedereal condiţiilor igienicosanitare şi străzile limitrofe cu trafic
intens saii
vecinătăţi cu surse de zgomot, trepidaţii, mirosuri dezagreabile, praf etc. se
vorpăstra distanţe
convenabile (20 25 m)
şi se vorprevedea ecrane de protecţie (plantaţii dese cu arbori şi arbuşti,
ziduri sau garduripline la limita incintei).

IV.5.5.2. Distanţa între fronturile de mai sus şi marginile laterale ale


incintei, dacă vecinătăţile
sunt favorabile, nu va fi mai mică de 10 m, spre aasigura gradulde intimitate
necesar
persoanelor în suferinţă şi specificul activităţilor medicale. Această distanţă se
poate reduce până
la 3 mpentru faţadele cu ferestre ale clădirilor anexă tehnico-
gospodăreştisau administrative.

IV.5.6. Regim de înălţime


IV.5.6.1. Clădirile spitaliceşti curente nu
au condiţionări proprii care să impună unanumit regim
de înălţime; excepţie fac unele funcţiuni tehnicomedicale speciale (bunkere de
iradiere cu
energii înalte, vivarium) sauunele staţii şi centrale tehnice (staţia
deoxigen, centrala termică) ce
trebuie amplasate în clădiri izolate pe considerente tehnologice; într-
o incintă spitalicească se vor
întâlni volume construite cu înălţimi diferite
rezultate din conceptul general de soluţionare
spaţiofuncţională, dinparticularităţile specifice tipului de spital şi datelorde temă,
din adoptarea
unordecizii privind segregările de funcţiuni, zonificările, măsurile de protecţie etc.

IV.5.6.2. Se recomandă evitarea dezvoltării pe înălţime a clădirilor spitaliceşti (chi


ar şi în cazul
spitalelor de capacitate mare)datorită disfuncţionalităţilor induse dedependenţa
excesivă faţă de
mijloacele de transport pe verticală.

IV.5.7. Circulaţiile interioare înincintă

IV.5.7.1. Sistemul decirculaţii interioare ale incintei spitaliceşti se compune din:


alei exclusiv carosabile,
alei exclusiv pietonale şi trotuare,
alei mixte carosabile şi pietonale.

IV.5.7.2. Dimensionareaaleilor carosabile se face în funcţie de trafic (fluxuri), de


nevoilede staţionare, de
gabaritele mijloacelor de transport utilizate. Lăţimea acestora nu
va mai fi mai mică de:
a. 2,5 mpentru aleile carosabile utilizate ocazional, în care caz la lungimi
mai mari de 25 m se vor prevedea supralărgiri pentru depăşire, iar
la capete zone de întoarcere;
b. 4mpentru aleile carosabile de trafic mic sau cele care presupun staţionări, pre
văzute la capete cu zone de întoarcere;
c. 6 m şi peste 6 mpentru aleile carosabile mai intenscirculate
(accese principale la spitalele mici şi mijlocii, accese la zona de serviciu
pentru spitalele mari, accese la sectorulde urgenţe când acesta este dezvoltat et
c).

IV.5.7.3. Se prevădobligatoriu trotuare pietonale, pe oparte saupe ambele pă


rţi, la aleile carosabile de 6 m lăţime şipeste
6 m; se recomandă prevederea unui trotuar la aleile de 4 m
lăţime dacă conduc la intrarea de urgenţă sau la
platforma pentru serviciile tehnico gospodăreşti; se admite circulaţia
pietonilorpe aleile carosabile de 2,5 m.

IV.5.7.4. Pentru spitalele cu capacitate mai mare de 500paturi,


precum şi pentru spitalele mijlocii (mici) dacă sunt asociate cu
dispensare policlinice sau alte
funcţiuni complementare, se recomandă separarea completă a
aleilor pietonale de cele carosabile, cu deosebire înzona accesului pentru
bolnavi, separare ce se va realiza fie prin stabilirea unui traseu distinct, fie prin
prevederea unui spaţiu verde între trotuar şi carosabil.

IV.5.7.5. Aleile pietonale destinate pentruplimbarea


bolnavilor spitalizaţi, se vor soluţiona distinct de celelalte circulaţii, la distanţă de
aleile sau platformele carosabile, precum şide zonele în care
se manipulează materiale
şi echipamente, substanţe cu potenţial toxic, inflamabil sau exploziv.

IV.5.7.6. Parcajelese voramplasa cât maigrupat şi cât mai aproape de accesu


lîn incintă. Se recomandă amplasarea în afara
incintei spitalului aparcajelorpentru
vizitatori, studenţi, cercetători, a altor categorii de persoane
care nu sunt nemijlocit implicate în activităţile spitalului.

OBSERVAŢIE: La spitalele mari sau la cele


amplasate pe terenuri insuficiente se prefera soluţiile care asigură parcarea în s
ubteran
a autoturismelor personalului, cu luarea masurilor de protecţie cuvenite
la evacuarea gazelor de eşapament.

IV.5.8. Amplasarea reţelelordeutilităţi înincintă

IV.5.8.1. Clădirile spitaliceşti sunt alimentate şi legate între ele printro serie
de reţele, în majoritate subterane, ce transportă utilităţi: -
conducte de alimentare cu apăpotabilă şi apă de incendiu; conducte de canaliza
re cu cămine şi staţii de tratare a efluenţilorpe traseu; -
reţele termice diversificate după temperatura şi presiunea agenţilor; conducte de
apărăcită; reţele pentru gaze naturale; reţele pentru oxigen şi aer comprimat; -
reţele electrice de medie (înaltă) tensiune pentru
alimentarea posturilorde transformare şi reţele de distribuţie pentru curenţi de jo
asă tensiune; reţele detelecomunicaţii.
IV.5.8.2. La amplasarea acestor reţele se vor avea în vedere: gruparea reţelelo
r asemenea şi sistematizarea traseelor pentru a afecta cât mai
puţin din teren, respectarea condiţiilor specifice de alcătuire
şi pozare, respectarea reglementărilor tehnice
privind vecinătatea traseelor şi rezolvarea intersecţiilor.

IV.5.8.3. în cazul spitalelor mari, sau aplatformelor spitaliceşti


comune mai multorunităţi sanitare, se vorprevedea,pe
traseele principale, galerii vizibile în care se vor monta toate reţelele care nu
prezintă incompatibilităţi de amplasare în acest sistem.
IV.5.8.4. Reţelele pentru utilităţi nu se vor
amplasa sub aleile carosabile pentru anu
bloca circulaţia înincintă pe perioada intervenţiilorpentru reparaţii.
ANEXE GENERALE

AI SCHEME FUNCŢIONALE PRIVIND PRINCIPALELE COMPARTIMENTEŞI


SECTOARE

AII. CONDIŢII PRIVIND DERULAREA PROCESULUIDE


PROIECTARE, REALIZAREA
ŞI EXPLOATAREA CONSTRUCŢIILOR SPITALICEŞTI
ffd8ffe000104a46494600010201011f011f0000ffe20ad44943435f50524f46494c
4500010100000ac441444245021000006d6e74725247422058595a2007d70006
00130010001f0032616373704d534654000000004945432073524742000000000
0000000000000000000f6d6000100000000d32d41444245000000000000000000
0000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000
00000000000012637072740000015c0000004e64657363000001ac0000006c777
470740000021800000014626b70740000022c000000147258595a00000240000
000146758595a00000254000000146258595a0000026800000014646d6e64000
0027c00000070646d6464000002ec000000887675656400000374000000867669
6577000003fc000000246c756d6900000420000000146d6561730000043400000
02474656368000004580000000c72545243000004640000000e6754524300000
4740000000e62545243000004840000000e76636774000004940000063074657
87400000000436f70797269676874202863292031393938204865776c6574742d
5061636b61726420436f6d70616e79204d6f646966696564207573696e6720416
46f62652047616d6d610000006465736300000000000000127352474220494543
36313936362d322e3100000000000000000000001273524742
ffd8ffe000104a4649460001020100fd00fd0000ffe20ad44943435f50524f
46494c4500010100000ac441444245021000006d6e74725247422058595
a2007d7000600130010001f0032616373704d5346540000000049454320
735247420000000000000000000000000000f6d6000100000000d32d414
44245000000000000000000000000000000000000000000000000000000
000000000000000000000000000000000000000012637072740000015c0
000004e64657363000001ac0000006c777470740000021800000014626b
70740000022c000000147258595a00000240000000146758595a0000025
4000000146258595a0000026800000014646d6e640000027c0000007064
6d6464000002ec000000887675656400000374000000867669657700000
3fc000000246c756d6900000420000000146d65617300000434000000247
4656368000004580000000c72545243000004640000000e675452430000
04740000000e62545243000004840000000e76636774000004940000063
07465787400000000436f70797269676874202863292031393938204865
776c6574742d5061636b61726420436f6d70616e79204d6f646966696564
207573696e672041646f62652047616d6d6100000064657363000000000
0000012735247422049454336313936362d322e31000000000000000000
00001273524742
ffd8ffe000104a4649460001020100f100f10000ffe20ad44943435f50524f
46494c4500010100000ac441444245021000006d6e74725247422058595
a2007d7000600130010001f0032616373704d5346540000000049454320
735247420000000000000000000000000000f6d6000100000000d32d414
44245000000000000000000000000000000000000000000000000000000
000000000000000000000000000000000000000012637072740000015c0
000004e64657363000001ac0000006c777470740000021800000014626b
70740000022c000000147258595a00000240000000146758595a0000025
4000000146258595a0000026800000014646d6e640000027c0000007064
6d6464000002ec000000887675656400000374000000867669657700000
3fc000000246c756d6900000420000000146d65617300000434000000247
4656368000004580000000c72545243000004640000000e675452430000
04740000000e62545243000004840000000e76636774000004940000063
07465787400000000436f70797269676874202863292031393938204865
776c6574742d5061636b61726420436f6d70616e79204d6f646966696564
207573696e672041646f62652047616d6d6100000064657363000000000
0000012735247422049454336313936362d322e31000000000000000000
00001273524742
ffd8ffe000104a4649460001020100f200f20000ffe20ad44943435f50524f
46494c4500010100000ac441444245021000006d6e74725247422058595
a2007d7000600130010001f0032616373704d5346540000000049454320
735247420000000000000000000000000000f6d6000100000000d32d414
44245000000000000000000000000000000000000000000000000000000
000000000000000000000000000000000000000012637072740000015c0
000004e64657363000001ac0000006c777470740000021800000014626b
70740000022c000000147258595a00000240000000146758595a0000025
4000000146258595a0000026800000014646d6e640000027c0000007064
6d6464000002ec000000887675656400000374000000867669657700000
3fc000000246c756d6900000420000000146d65617300000434000000247
4656368000004580000000c72545243000004640000000e675452430000
04740000000e62545243000004840000000e76636774000004940000063
07465787400000000436f70797269676874202863292031393938204865
776c6574742d5061636b61726420436f6d70616e79204d6f646966696564
207573696e672041646f62652047616d6d6100000064657363000000000
0000012735247422049454336313936362d322e31000000000000000000
00001273524742
ffd8ffe000104a4649460001020100e900e90000ffe20ad44943435f50524f
46494c4500010100000ac441444245021000006d6e74725247422058595
a2007d7000600130010001f0032616373704d5346540000000049454320
735247420000000000000000000000000000f6d6000100000000d32d414
44245000000000000000000000000000000000000000000000000000000
000000000000000000000000000000000000000012637072740000015c0
000004e64657363000001ac0000006c777470740000021800000014626b
70740000022c000000147258595a00000240000000146758595a0000025
4000000146258595a0000026800000014646d6e640000027c0000007064
6d6464000002ec000000887675656400000374000000867669657700000
3fc000000246c756d6900000420000000146d65617300000434000000247
4656368000004580000000c72545243000004640000000e675452430000
04740000000e62545243000004840000000e76636774000004940000063
07465787400000000436f70797269676874202863292031393938204865
776c6574742d5061636b61726420436f6d70616e79204d6f646966696564
207573696e672041646f62652047616d6d6100000064657363000000000
0000012735247422049454336313936362d322e31000000000000000000
00001273524742
ffd8ffe000104a4649460001020100f800f80000ffe20ad44943435f50524f
46494c4500010100000ac441444245021000006d6e74725247422058595
a2007d7000600130010001f0032616373704d5346540000000049454320
735247420000000000000000000000000000f6d6000100000000d32d414
44245000000000000000000000000000000000000000000000000000000
000000000000000000000000000000000000000012637072740000015c0
000004e64657363000001ac0000006c777470740000021800000014626b
70740000022c000000147258595a00000240000000146758595a0000025
4000000146258595a0000026800000014646d6e640000027c0000007064
6d6464000002ec000000887675656400000374000000867669657700000
3fc000000246c756d6900000420000000146d65617300000434000000247
4656368000004580000000c72545243000004640000000e675452430000
04740000000e62545243000004840000000e76636774000004940000063
07465787400000000436f70797269676874202863292031393938204865
776c6574742d5061636b61726420436f6d70616e79204d6f646966696564
207573696e672041646f62652047616d6d6100000064657363000000000
0000012735247422049454336313936362d322e31000000000000000000
00001273524742
ffd8ffe000104a4649460001020100e500e50000ffe20ad44943435f50524f
46494c4500010100000ac441444245021000006d6e74725247422058595
a2007d7000600130010001f0032616373704d5346540000000049454320
735247420000000000000000000000000000f6d6000100000000d32d414
44245000000000000000000000000000000000000000000000000000000
000000000000000000000000000000000000000012637072740000015c0
000004e64657363000001ac0000006c777470740000021800000014626b
70740000022c000000147258595a00000240000000146758595a0000025
4000000146258595a0000026800000014646d6e640000027c0000007064
6d6464000002ec000000887675656400000374000000867669657700000
3fc000000246c756d6900000420000000146d65617300000434000000247
4656368000004580000000c72545243000004640000000e675452430000
04740000000e62545243000004840000000e76636774000004940000063
07465787400000000436f70797269676874202863292031393938204865
776c6574742d5061636b61726420436f6d70616e79204d6f646966696564
207573696e672041646f62652047616d6d6100000064657363000000000
0000012735247422049454336313936362d322e31000000000000000000
00001273524742
ffd8ffe000104a4649460001020100fe00fe0000ffe20ad44943435f50524f4
6494c4500010100000ac441444245021000006d6e74725247422058595a
2007d7000600130010001f0032616373704d53465400000000494543207
35247420000000000000000000000000000f6d6000100000000d32d4144
42450000000000000000000000000000000000000000000000000000000
00000000000000000000000000000000000000012637072740000015c00
00004e64657363000001ac0000006c777470740000021800000014626b7
0740000022c000000147258595a00000240000000146758595a00000254
000000146258595a0000026800000014646d6e640000027c00000070646
d6464000002ec0000008876756564000003740000008676696577000003
fc000000246c756d6900000420000000146d656173000004340000002474
656368000004580000000c72545243000004640000000e6754524300000
4740000000e62545243000004840000000e766367740000049400000630
7465787400000000436f707972696768742028632920313939382048657
76c6574742d5061636b61726420436f6d70616e79204d6f6469666965642
07573696e672041646f62652047616d6d61000000646573630000000000
000012735247422049454336313936362d322e310000000000000000000
0001273524742
ffd8ffe000104a4649460001020100e700e70000ffe20ad44943435f50524f
46494c4500010100000ac441444245021000006d6e74725247422058595
a2007d7000600130010001f0032616373704d5346540000000049454320
735247420000000000000000000000000000f6d6000100000000d32d414
44245000000000000000000000000000000000000000000000000000000
000000000000000000000000000000000000000012637072740000015c0
000004e64657363000001ac0000006c777470740000021800000014626b
70740000022c000000147258595a00000240000000146758595a0000025
4000000146258595a0000026800000014646d6e640000027c0000007064
6d6464000002ec000000887675656400000374000000867669657700000
3fc000000246c756d6900000420000000146d65617300000434000000247
4656368000004580000000c72545243000004640000000e675452430000
04740000000e62545243000004840000000e76636774000004940000063
07465787400000000436f70797269676874202863292031393938204865
776c6574742d5061636b61726420436f6d70616e79204d6f646966696564
207573696e672041646f62652047616d6d6100000064657363000000000
0000012735247422049454336313936362d322e31000000000000000000
00001273524742
ffd8ffe000104a4649460001020100f100f10000ffe20ad44943435f50524f
46494c4500010100000ac441444245021000006d6e74725247422058595
a2007d7000600130010001f0032616373704d5346540000000049454320
735247420000000000000000000000000000f6d6000100000000d32d414
44245000000000000000000000000000000000000000000000000000000
000000000000000000000000000000000000000012637072740000015c0
000004e64657363000001ac0000006c777470740000021800000014626b
70740000022c000000147258595a00000240000000146758595a0000025
4000000146258595a0000026800000014646d6e640000027c0000007064
6d6464000002ec000000887675656400000374000000867669657700000
3fc000000246c756d6900000420000000146d65617300000434000000247
4656368000004580000000c72545243000004640000000e675452430000
04740000000e62545243000004840000000e76636774000004940000063
07465787400000000436f70797269676874202863292031393938204865
776c6574742d5061636b61726420436f6d70616e79204d6f646966696564
207573696e672041646f62652047616d6d6100000064657363000000000
0000012735247422049454336313936362d322e31000000000000000000
00001273524742
ffd8ffe000104a4649460001020100e300e20000ffe20ad44943435f50524f
46494c4500010100000ac441444245021000006d6e74725247422058595
a2007d7000600130010001f0032616373704d5346540000000049454320
735247420000000000000000000000000000f6d6000100000000d32d414
44245000000000000000000000000000000000000000000000000000000
000000000000000000000000000000000000000012637072740000015c0
000004e64657363000001ac0000006c777470740000021800000014626b
70740000022c000000147258595a00000240000000146758595a0000025
4000000146258595a0000026800000014646d6e640000027c0000007064
6d6464000002ec000000887675656400000374000000867669657700000
3fc000000246c756d6900000420000000146d65617300000434000000247
4656368000004580000000c72545243000004640000000e675452430000
04740000000e62545243000004840000000e76636774000004940000063
07465787400000000436f70797269676874202863292031393938204865
776c6574742d5061636b61726420436f6d70616e79204d6f646966696564
207573696e672041646f62652047616d6d6100000064657363000000000
0000012735247422049454336313936362d322e31000000000000000000
00001273524742
ffd8ffe000104a4649460001020100df00df0000ffe20ad44943435f50524f
46494c4500010100000ac441444245021000006d6e74725247422058595
a2007d7000600130010001f0032616373704d5346540000000049454320
735247420000000000000000000000000000f6d6000100000000d32d414
44245000000000000000000000000000000000000000000000000000000
000000000000000000000000000000000000000012637072740000015c0
000004e64657363000001ac0000006c777470740000021800000014626b
70740000022c000000147258595a00000240000000146758595a0000025
4000000146258595a0000026800000014646d6e640000027c0000007064
6d6464000002ec000000887675656400000374000000867669657700000
3fc000000246c756d6900000420000000146d65617300000434000000247
4656368000004580000000c72545243000004640000000e675452430000
04740000000e62545243000004840000000e76636774000004940000063
07465787400000000436f70797269676874202863292031393938204865
776c6574742d5061636b61726420436f6d70616e79204d6f646966696564
207573696e672041646f62652047616d6d6100000064657363000000000
0000012735247422049454336313936362d322e31000000000000000000
00001273524742
ffd8ffe000104a4649460001020100c500c50000ffe20ad44943435f50524f
46494c4500010100000ac441444245021000006d6e74725247422058595
a2007d7000600130010001f0032616373704d5346540000000049454320
735247420000000000000000000000000000f6d6000100000000d32d414
44245000000000000000000000000000000000000000000000000000000
000000000000000000000000000000000000000012637072740000015c0
000004e64657363000001ac0000006c777470740000021800000014626b
70740000022c000000147258595a00000240000000146758595a0000025
4000000146258595a0000026800000014646d6e640000027c0000007064
6d6464000002ec000000887675656400000374000000867669657700000
3fc000000246c756d6900000420000000146d65617300000434000000247
4656368000004580000000c72545243000004640000000e675452430000
04740000000e62545243000004840000000e76636774000004940000063
07465787400000000436f70797269676874202863292031393938204865
776c6574742d5061636b61726420436f6d70616e79204d6f646966696564
207573696e672041646f62652047616d6d6100000064657363000000000
0000012735247422049454336313936362d322e31000000000000000000
00001273524742
ffd8ffe000104a46494600010201011301120000ffe20ad44943435f50524f
46494c4500010100000ac441444245021000006d6e74725247422058595
a2007d7000600130010001f0032616373704d5346540000000049454320
735247420000000000000000000000000000f6d6000100000000d32d414
44245000000000000000000000000000000000000000000000000000000
000000000000000000000000000000000000000012637072740000015c0
000004e64657363000001ac0000006c777470740000021800000014626b
70740000022c000000147258595a00000240000000146758595a0000025
4000000146258595a0000026800000014646d6e640000027c0000007064
6d6464000002ec000000887675656400000374000000867669657700000
3fc000000246c756d6900000420000000146d65617300000434000000247
4656368000004580000000c72545243000004640000000e675452430000
04740000000e62545243000004840000000e76636774000004940000063
07465787400000000436f70797269676874202863292031393938204865
776c6574742d5061636b61726420436f6d70616e79204d6f646966696564
207573696e672041646f62652047616d6d6100000064657363000000000
0000012735247422049454336313936362d322e31000000000000000000
00001273524742
ffd8ffe000104a4649460001020100f100f10000ffe20ad44943435f50524f
46494c4500010100000ac441444245021000006d6e74725247422058595
a2007d7000600130010001f0032616373704d5346540000000049454320
735247420000000000000000000000000000f6d6000100000000d32d414
44245000000000000000000000000000000000000000000000000000000
000000000000000000000000000000000000000012637072740000015c0
000004e64657363000001ac0000006c777470740000021800000014626b
70740000022c000000147258595a00000240000000146758595a0000025
4000000146258595a0000026800000014646d6e640000027c0000007064
6d6464000002ec000000887675656400000374000000867669657700000
3fc000000246c756d6900000420000000146d65617300000434000000247
4656368000004580000000c72545243000004640000000e675452430000
04740000000e62545243000004840000000e76636774000004940000063
07465787400000000436f70797269676874202863292031393938204865
776c6574742d5061636b61726420436f6d70616e79204d6f646966696564
207573696e672041646f62652047616d6d6100000064657363000000000
0000012735247422049454336313936362d322e31000000000000000000
00001273524742
AII. CONDIŢII PRIVIND DERULAREA PROCESULUI DE
PROIECTARE, REALIZAREA ŞI EXPLOATAREA
CONSTRUCŢIILOR SPITALICEŞTI

AII.l. CONSIDERENTE GENERALE


Derularea procesului de proiectare,realizarea şi execuţia
construcţiilor spitaliceşti se va face în conformitate cu
indicaţiile menţionate în prezenta anexă, cuprecizarea că, în acelaşi
timp, se va respecta întreaga
legislaţie învigoare la data proiectării şi realizării investiţiei.

AII.2. DERULAREAPROCESULUI DE PROIECTAREP„E FAZESI


ETAPE CONFORM CU REGLEMENTĂRILE LEGALE IN VIGOARE

Al1.2.1.1 Operafiuni şistudii preliminareiniţierii investiţiilor

AII.2.1.1 Fundamentarea necesităţii


realizării de spitale noi, de extindere şi completare a serviciilor medic
ale în raport cudezvoltarea localităţilor, se va
face de către organele administraţiei locale, împreună cu
Direcţiile Sanitare Judeţene,pe bază de studii şi analize multicriteriale
ale situaţiei existente înteritoriu, ale disfuncţionalităţilor evidenţiate ş
i ale cerinţelorde perspectivă pe termen mediu şi lung.

AII.2.1.2. înplanurile urbanistice generale


şi zonale (PUG şi PUZ), elaboratepentru localităţile urbane şi
rurale, se vor cuprinde noile obiective spitaliceşti, rezervânduse
amplasamente care să asigure condiţii corespunzătoare acestui tip
de unităţi sanitare (conform Regulamentului general de urbanism aprobat
prin HG 525/1996 şi
cerinţelorde la Cap. IVdin prezentul Normativ). Verificarea caracteristicilor
terenurilorpropuse pentru amplasarea de spitale se va face anterior
cuprinderii în PUG şi PUZ,
prin studii topometrice, geotehnice, de încadrare în mediul natural şi
construit existent. Pentru
amplasamentele destinate spitalelor, precum şi pentru zonele de influenţă
adiacente, se vor
face precizări speciale în Regulamentele urbanistice locale
privind vecinătăţile
admise şi regimul construit al acestora, arterele de circulaţie şi mijloacele
de transport incomun, dotările tehnico edilitare obligatorii, etc.

AII.2.1.3. Determinarea capacităţii, profilului şi structurii


medicale a viitoarelor obiective spitaliceşti se va face de
către organismele şi specialiştii cu responsabilităţi
înmanagementul reţelei de asistenţă medicală prin analize şi studii preala
bile privind starea desănătate şi structura populaţiei din teritoriu,
recurenţa şi morbiditatea unorpatologii generale sau specifice
zonei, tendinţa de evoluţie pe termen mediu şi lung a necesităţilor de asist
enţă sanitară, oportunitatea dezvoltării în cadrul noilor unităţi a unor funcţi
uni medicale asociate (dispensar, sectorde învăţământ şi/sau
cercetare despecialitate). Datele din aceste studii vor fi analizate de invest
itorpentru întocmirea temei cadru a viitoarei investiţii.

AII.2.2. Iniţierea investiţiei

AII.2.2.1. Iniţierea investiţiilorce se vor finanţa dinfonduri publice, definite


ca laII. 1.3. i 2, se face pe baza .Studiului de pre fezabilitate
caredetermină, pe baza datelor tema cadru
şia condiţiilor specifice unor amplasamente date,parametrii unităţi spitaliceşti: -
tema deproiectare propriuzisă cuprinzând caracteristicile spaţiofuncţio
şi tehnicomedicale; volumul cheltuielilor estimate a finecesare pentru realizarea
obiectiv (costuripentru
proiectare, execuţie,dotare medicală, lucrări conexe de ini public etc).
„Studiul de prefezabilitate" se
întocmeşte, în conformitate cu Nori metodologice privind conţinutul -
cadruprecizate de Ordinul comunMF -
ML nr. 1743/69/N/1996, prin grija ordonatorului decredite (investitor),
de <persoana juridică achizitoare, prin forţe proprii sau cu sprijinul
unor consul specializaţi în proiectarea construcţiilor
spitaliceşti. „Studiul de prefezabilitate" se
aprobă de către ordonatorul de credite.

AII.2.2.2. Pentru investiţii realizate integral din fonduriprivate nu este impusă ela
bounui Studiu de prefezabilitate. Investitorul
va obţine însă avizul Ministe Sănătăţii sau al organismelor
competente din subordinea acestuia referii principalele date de temă ale
spitalului pe care intenţionează să1 real (capacitate, profil
medical, structura şi organizarea serviciilor medicale).

AII.2.2.3. Concomitent investitorul întreprinde demersurile şi operaţiunile


necesare sta terenurilorde amplasare şi clarificării statutului juridic al deţinerii şi
util acestuia (concesionare, transfer, cumpărare, eventual
expropriere)dacă acesl sunt proprietatea investitorului.

AII.2.2.4. Pentru alte terenuridecât cele


prevăzute cu destinaţia spitale prin PUG şi P vor
întocmi, la iniţiativa investitorului sau a administraţiei
locale, p urbanistice de detaliu (PUD) prin care se vor evidenţia: -
capabilitatea terenului şi azonelor învecinate de a satisface con necesare pentru
amplasarea unui spital; modulde integrare al
noii construcţii spitaliceşti în cadrulurbanistic ej saupreconizat, impactul acestuia
asupra zonei etc.

AII.2.2.5. Pentru terenurile de amplasare


prezervate prin PUG sau PUZ, cât şipenti studiate prin PUD, se
va obţine ^Certificatul de urbanism", document ei autoritatea
administraţiei publice locale. Prin „Certificatul de urbanis specifică, pe lângă regi
mul juridic şieconomic al terenului, condiţiile tehr utilizare a acestuia,precum şi
avizele tehnice ce trebuie obţinute de la organ locale responsabile
cu gospodărirea resurselordinteritoriu, a infrastructu reţelelor edilitare, cuprotecţi
a mediului etc.

AII.2.2.6. în cazul încare este posibilă alegerea


între mai multe amplasamente
înlocalităţii, aceasta se va face pe baza unor studii de amplasament cu i
comparative privind avantajele şi
dezavantajele fiecărui terenînrap adecvarea la cerinţele temei programpropu
se. în această situaţie se
vor certificate de urbanism pentru toate terenurile supuse analizei.

AII.2.3. Proiectarea construcţiilor spitaliceşti

AII.2.3.1. Cadrulpentru
alegerea corectă aproiectantului cu competenţa tehnică şi
experienţa necesară proiectării complexe a
unităţilor spitaliceşti este, pentru investiţiile publice, licitaţia de adjudecare
a proiectării, organizată
conform reglementărilor legale învigoare, stipulate în HG 727/1993. Pentru
obiective spitaliceşti de mare amploare şi importanţă naţională, investitorii sau
administraţia publică pot iniţia, în prealabil, organizarea unui concurs de
arhitectură.

AII.2.3.2. Pebaza Temei


deproiectare aprobată odată cu Studiul de prefezabilitate, a stipulaţiilor
şirecomandărilor din Certificatul de urbanism şi din avizele
tehnice, proiectantul desemnat întocmeşte
„Studiul de fezabilitate". în cadrul căruia elaborează Tema de tehnologie
medicală, definitivează concepţia spatio funcţională şi plastic -
arhitecturală a viitorului spital
şi planul general de organizare a incintei, stabileşte soluţiile tehnice pentru lucrăr
ile de construcţii şi instalaţii în funcţie de principalele
echipamente şi dotări medicale prevăzute, estimează costurile de
investiţie peobiecte şi categorii de lucrări şi întocmeşte devizul general al obiecti
vului.
AII.2.3.3. Pentru investiţiile publice „Studiul de fezabilitate"
se aprobă, potrivit prevederilordin Legea 72/1996 a finanţelorpublice, de către
guvernsau ordonatorii principali de credite, în funcţie de
mărimea investiţiei şi competenţelor valorice de aprobare. Fărăun Studiu
de fezabilitate aprobat conform prevederilor legale nu
este permisă finanţarea următoarelor faze de proiectare.

AII.2.3.4. „Proiectul tehnic" este următoarea fază de proiectare ce


se elaborează de acelaşi proiectant care a întocmit Studiul de fezabilitate. Pentru
investiţiile realizate parţial sau integral din fonduri publice, reglementările legale
prevăd
cuprinderea în cadrul Proiectului tehnic a documentaţiilor necesare pentru
licitaţia de adjudecare a execuţiei lucrărilor, respectiv ..caiete de
sarcini" şi..liste cu cantităţi de lucrări" (conform precizărilor din Ord. comun MF -
MLPAT nr.1743/69/N/1996). în cazul investiţiilor de la alineatul precedent, Proiect
ul tehnic se aprobă de cătreordonatorulde credite, pentru încadrarea în indicatorii
tehnicoeconomici aprobaţi la Studiul de fezabilitate. Depăşirea
acestor indicatori conduce la remiterea proiectului
spre aprobarela forurile abilitate prinLegea 72/1996.

A.II.2.3.5. Proiectul tehnic se supune verificării în ceea ce priveşte


respectarea cerinţelorde calitate a construcţiilor, conformprevederilor Legii 10/19
95, înintegralitatea lui (inclusiv documentaţia tehnică ce se înaintează
autorităţii administraţiei locale pentru autorizarea construcţiei). Verificarea
Proiectelor tehnice se face numai de către verificatori atestaţi, conform
Hotărârii Guvernului nr. 925/1995, înbaza regulamentului de procedură aprobat.

A.II.2.3.6. Oparte aproiectului tehnic


verificat, ..proiectulpentru autorizaţia de construire", însoţit de avizele tehnice (
solicitate prin Certificatulde urbanism şi de dovada titlului de proprietate
sau concesionare a terenului, constituie documentaţia în baza căreia
autoritatea administraţiei publice emite Autorizaţia de construire, fără de
care nu se poate începe execuţia obiectivului.

A.II.2.3.7. „Detaliile de execuţie", ultima fază de proiectare, se întocmesc de la


caz la caz de către proiectant saude
către antreprenorul lucrării, curespectarea prevederilordin Proiectul tehnic şi
Caietele de sarcini. Elaborarea detaliilorde execuţie se poate face înainte
de începerea
lucrărilor înşantier saupe parcursul execuţiei acestora. Punerea lor în aplicare
se va face după verificarea de cătreun verificator atestat.

A.II.3. REALIZAREA LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII ŞIINSTALAŢII

A.II.3.1. Execuţia investiţiilor publice se adjudecă pe bază de licitaţie publică, în c


ondiţiile stabilite de ord. guv. nr. 12/1993 şi
15/1993, potrivit Regulamentului aprobat prin Hot.Guv.nr.
592/1993. Proiectul tehnic, verificat şi aprobat, împreună cu anexele sale (Caiete
de sarcini şi Liste cu cantităţi de lucrări)
sunt parte componentă a documentaţiei de licitaţie şi servesc la
întocmirea ofertelordecătre contractanţi, iar
după adjudecarea executantului, la întocmirea contractelor de execuţie
ale obiectivului de investiţie.

A.II.3.2. Execuţia lucrărilordeconstrucţii şi instalaţii se va


face în termenul impus prin
Autorizaţia de construire, curespectarea condiţiilorpuse de emitentul Autoriz
aţiei privind organizarea şantierului.
A.II.3.3. Verificarea calităţii execuţiei construcţiilor şi instalaţiilorpe faze
şi categorii de lucrări este obligatorie. Ea se efectuează de către: investitor, prin
agenţi deconsultanţă şidiriginţi despecialitate atestaţi conform HG 925/1995;
proiectant, prin specialiştii săi, obligaţi să participe la
verificarea în şantier a modului cum se execută lucrările cuprinse în proiecte; -
executant, prin personalul propriu şi responsabilii tehnici cu execuţia atestaţi con
form HG 925/1995; organele Inspecţiei de stat în construcţii.

A.II.3.4. Echiparea cu aparatură tehnicomedicală şi utilajele funcţionale


necesare este o componentă de bază a funcţionalităţii
unităţilor spitaliceşti în raport cu cerinţele de calitate pe care trebuie
să le asigure construcţia. Condiţiile de montaj, racordurile şi
alimentarea cu instalaţii a aparaturii şi utilajelor se stabilesc,
după caz, prin proiectul de tehnologie
şi/sau detalii de montaj, elaborate deproiectant, împreună
cu furnizorul adjudecat prinlicitaţie şi se execută, în funcţie de
stipulaţiile din contractele de livrare, saude către furnizor, sau
de către executantul general al lucrării. Aceste lucrări trebuie să concorde cu pre
vederile generale ale proiectului şi să nu diminueze calitatea
cerută pentru construcţie.

A.II.3.5. ..Recepţia construcţiilor" constituie procedura de certificare a realizării


lucrărilor şi cu celelalte documente cuprinse încartea tehnică a construcţiei
întocmită de investitor. Recepţia construcţiilor se efectuează de către investitor
(proprietar), înprezenţa proiectantului şi executantului, îndouă faze: la
terminarea lucrărilorde execuţie şila expirarea perioadeide garanţie.
După punerea în funcţiune a construcţiilor se derulează perioada de
izarantie legală, interval în care se evidenţiază şi remediază defectele
calitative ale lucrărilor de construcţii şiinstalaţii, constatate
pe parcursul exploatării.

A.II.4. EXPLOATAREA CONSTRUCŢIILOR SPITALICEŞTI

A.II.4.1. Urmărirea în exploatare a construcţiilor se efectuează


pe toatădurata lorde existenţă.
Proiectantul stabileşte prindocumentaţia tehnică elaborată (caiete de sarcini, inst
rucţiuni tehnice de exploatare, proiecte de urmărire întimp a comportării
construcţiilor, instalaţiilor şi echipamentelor) modul
adecvat de explotare a clădirilor spitaliceşti, pentru menţinerea cerinţelor de
calitate a acestora.

A.II.4.2. Proprietarul, utilizatorul (beneficiarul


de folosinţă) şi/sau administratorii spitalului au
obligaţia de a efectua la timp lucrările de întreţinere şi reparaţiile necesare, pent
ru a nu se produce degradări ale construcţiilor şi instalaţiilor care să
afecteze paramentrii de funcţionalitate stabiliţi prin proiect.

A.II.4.3. Intervenţiile la construcţii şi instalaţii, pe duratade


existenţă a clădirilor spitaliceşti, pentru reamenajări cu aparatură medicală, ex
tinderi, se vor face pe bazaunuiproiect avizat de proiectantul iniţial al
obiectivului
sau a unui proiect fundamentat pe concluziile unei expertize tehnice, întocmită
de un expert tehnic atestat (conform HG 925/1995).

A.II.4.4. Cartea tehnică a construcţiei va fi


păstrată pe toată durata de existenţă a acesteia, proprietarul (beneficiarul de fo
losinţă) având obligaţia de a o completa cu toate documentele şi
documentaţiile tehnice referitoare la diferitele
constatări de defecţiuni, expertizări, lucrări de reparaţii
si intervenţii, modernizări etc, executate pe parcurs.
La înstrăinarea construcţiei, proprietarul (beneficiarulde
folosinţă) va preda cartea tehnică noului proprietar(beneficiar).

A.II.4.5. Orice reamenajări, modernizări, refuncţionalizări şi extinderi ale clădirilor


spitaliceşti
existente, efectuate din fonduri publice, vorurma aceleaşi demersuri legale
de iniţiere, avizare
aprobare, proiectare, execuţie ca şi pentru o construcţie nouă.

A.II.4.6. Pentru orice intervenţii la clădirile spitaliceşti existente, cu execepţiile


menţionate în
Legea 50/1991, se va solicita şi obţine autorizaţia de
construire,urinând aceeaşi procedură ca
pentru o construcţie nouă.

A.II.4.7. La dezafectarea, demontarea sau demolarea construcţiilor


spitaliceşti se vor respecta
prevederile Legii 10/1995privind „postutilizarea construcţiilor".
Demolarea construcţiilor se autorizează de administraţia publică locală
conform prevederilor
Legii 50/1991 (Autorizaţia de desfiinţare).

ANEXA A.II.2. a

LISTA AVIZELOR ŞI ACORDURILOR CE


TREBUIE OBŢINUTE DIINVESTITOR (BENEFICIAR DE FOLOSINŢĂ) PE
PARCURSUI ELABORĂRII PROIECTULUI

A. în faza de studiu a planului urbanistic de detaliu (PUD):


avize de principiu din partea administratorilor
reţelelorpublice, privind asigurarea c utilităţile necesare noului obiectiv (alimenta
re cu apă, canalizare, alimentare cu
energi termică, electrică, telefonie, gaze naturale etc.) precum şi modul de racor
dare (branşare la reţelele existente în zonă; avize de principiu din partea
administratorilor domeniului publice, drumurilorpublice reţelelor de
transport public etc. după caz ; avizul
comisiilor de specialitate şi responsabililor legali pentru amplasamente situate î z
one protejate (istorice, arhitectural urbanistice etc.) după caz ; -
alte avize solicitate de autoritatea care aprobă PUD.
B. în fazade Studiu de prefezabilitate şi Studiu de fezabilitate (pentru in
vestiţiile publice)
sau faza de studii preliminare (pentru investiţiile private):
Certificat de Urbanism; avizul Direcţiei Sanitare locale sau al Ministerului
Sănătăţii; avizele tehnice privind asigurarea utilităţilor
(dacă terenul era prevăzut ca destinaţie pri PUZ şi nu sa mai elaborat PUD); -
avizul Inspectoratului de Poliţie Sanitară şi Medicină Preventivă (IPSMP); avizul
autorităţii teritoriale pentruprotecţia mediului; avizul autorităţii locale privind
protecţia la incendiu; -
alteavizesolicitate prinCertificatul de urbanism saude către organelede avizar apr
obareale investiţiilor publice.

C. În faza de Proiect tehnice:


avizul comisiei teritoriale privind protecţia la radiaţii;
avizul autorităţii locale pentru apărarea civilă privind amenajarea
de adăposturi subteran (conf.
HG 531/1992).

CUPRINS

VOLUMUL 2

V. CERINŢE privind proiectarea clădirilor spitaliceşti


conform prevederii Legea10/1995

V.l. Rezistenţă şi stabilitate .......................... ............................. .............


.............157
Anexa V.l.Documente conexe............................................................. ......
..........169

V.2. Siguranţa în
exploatare............. .............♦........................................................171
Anexa V.2. Documente conexe................................................................
..............186

V.3. Siguranţa la
foc.................................... .............................................................188
Anexa V.3. Documente conexe

V.4. Igiena, sănătateaoamenilor, refacerea şi protecţia


mediului.............................................................................................................
....................197

V.4.(A) Igiena mediului interior............................................................................


.............197
V.4.(A).l. Mediul
higrotermic............................................................................197
Anexa V.4.(A).l. Documente conexe V.4.
(A).2. Igiena aerului...................................................................................201
Anexa V.4.(A).2. Documente conexe V.4.(A).3. Igiena finisajelor.............................
......................................................207 V.4.
(A).4. Igiena vizuală..................................................................................... 208
Anexa I.4.(A).4. Documente conexe V.4.(A).5. Igiena auditivă ...............................
...................................................214 V.4.(B) Igiena apei
...............................................................................................................214
Anexa V.4.(B). Documente conexe Anexa V.4.(C) Documente conexe V.4.(C)
Igiena evacuării rezidurilor lichide............................................................................
..227 V.4.
(D) Igiena evacuării rezidurilorsolide........................................................................
.....220 V.4.(E).
Protecţia mediului ..................................................................................................
.222 Anexa V.4. Documente conexe

V.5. Izolaţie termică, hidrofugă şi economie de energie


...............................................................................................................................
.....................224 Anexa V.5. Documente conexe V.6.

V.6Protecţia împotriva
zgomotului.........................................................
........................................................................23
0 Anexa V.6. Documente conexe
V. CERINŢE
privind proiectarea clădirilor spitaliceşti conform prevederi Legea 10/1995

CONSIDERENTE GENERALE Cele şase cerinţe, obligatoriu a


fi menţinute pe întreaga durată de existenţă a clădirii, conformprevederilor Legii
10/1995 sunt următoarele:

1Rezistenţă şi stabilitate •
2Siguranţa în exploatare
3Siguranţa la foc
4Igiena, sănătatea oamenilor, refacerea şi protecţia mediului
5Izolarea termică, hidrofugă şi economia de energie
6Protecţia la zgomot

Categoriile de utilizatori ale căror cerinţe, privind funcţionalitatea, calitate


a şi siguranţa construcţiilor şi instalaţiilor, trebuie soluţionate cuprioritate,
sunt înordine:
pacienţii (cu prioritate specială cei cu afecţiuni grave)

personalul medical (cuprioritate, cei implicaţi direct înactivităţi medicale cu grad


ridicat de
risc pentru bolnavi)
personalul paramedical ce desfăşoarăactivităţi tehnologicesau tehnicepericuloas
e.
Riscurile avute în vedere în cazul clădirilor spitaliceşti sunt:
a. generale comune tuturor clădirilor civile
b. specifice spitalelor rezultate din: aglomerare de persoane cu capacităţi
fizice şi psihice diminuate aglomerare de persoane purtătoarede infecţii
microbiene, concomitent cu concentrarea de activităţi (acte
medicale) care comportă manipulări ale germenilorpatogeni cu risc
de proliferare şirăspândire aglomerare de tehnologii, echipamente, instalaţii, cup
otenţial de producereaaccidentelor. Prezentul normativse referă, în principal, la c
erinţele utilizatorilor raportatela riscurile specifice spitalelor.

VI. REZISTENŢĂ ŞI STABILITATE

V.l.l. CONSIDERENTE GENERALE

V. 1.1.1. Construcţiile destinate spitalelor


trebuie să asigure satisfacerea exigenţelor utilizatorilor pe
întreaga durată de serviciu în condiţiile unei exploatări normale. De asemenea, s
pitalele fiind construcţii de importanţă vitală pentru societate, ele
trebuie să se menţină
în stare de funcţionare integrală în timpul cutremurelor sau ale altorcalamităţi na
turale. Pentru realizarea acestor
deziderate este necesar ca încărcările susceptibile de aacţiona asupra clădirii
în timpul execuţiei şipe întreaga duratăde exploatare să nu se producă nici unul
din următoarele evenimente:
a. prăbuşirea totală sau parţială a clădirii;
b. deformări de mărime inadmisibilă ale elementelor
structurale care să provoace avarierea elementelor
nestructurale ale clădirii, a instalaţiilor sau a aparaturii medicale;
c. avarii ale construcţiei rezultând dinaccidente tehnice,

V.1.1.2. Asigurarea unei comportări adecvate a clădirilor spitaliceşti în raport


cu cerinţa de rezistenţă şi stabilitate se va urmări în toateetapelede realizare a i
nvestiţiei (iniţiere, proiectare, execuţie),
precum şipe parcursul exploatăriiacestora(analiza comportării timp).

V.1.1.3. Spitalele vor fi proiectate şi realizate astfel încât să fie satisfăcută


cerinţa de rezistenţă şi stabilitate atât pentru terenul de amplasament şi
pentru ansamblul clădirii, cât şi pentru fiecare din părţile componente ale
acesteia:
infrastructura de rezistenţă (fundaţii directe, fundaţii indirecte, ziduride
sprijin, pereţii şi planşeele subsolurilor, etc);
suprastructura de rezistenţă (elemente şi
subansambluri structurale verticale şi orizontale);
elemente nestructurale (de închidere, compartimentare,
învelitori pe şarpantă, ii&ane suspendate etc); '• instalaţii aferente clădirii şi
elemente de susţinere ale acestora;
elemente de pozare fundaţii, susţinere şi fixare ale
echipamentelor electromecanice şi ale aparaturii tehnico medicale.
V.1.1.4. Cerinţa de „rezistenţă şi stabilitate" va fi
satisfăcută, cuo probabilitate acceptabilă, pe timpul unei durate de exploatare
raţională a clădirii dinpunct de vedere economic, respectiv tehnico funcţional.

V.1.1.5. Satisfacerea cerinţei de „rezistenţă şi stabilitate" se va


asigura în toate cazurile de solicitare a
clădirii, în afară de situaţiile unor solicitări cu
probabilitate de producere deosebit de mică şi care', din acest
motiv, nu au fost avute în vedere laproiectare,precum şi de cazurile în care
se produc erori umane grave înfazele de concepţie, execuţie şi
utilizare ale clădirii.

V.1.1.6. Semnificaţiatermenilorutilizaţi în definirea cerinţei de„rezistenţă şi st


abilitate" este:
a. Prin „încărcări susceptibile de aacţiona asupraclădirii"
se înţeleg acţiunile şi efectele unor solicitări care,
pedurata de existenţă a clădirii, supun elementele de construcţie la
eforturi unitare care potprovoca deformaţii, degradări în timp sauavarii ale
acestora. Acţiunile pot fi: cu caracter permanent: încărcări gravitaţionale, sarcini
utile, vibraţii etc; cu caracter temporar, darperiodic: încărcări în zăpadă,presiune
a vântului, seisme; cu caracter excepţional: inundaţii, explozii, incendii.
b. Prin „prăbuşire" se înţelege una din diferiteleforme de cedarea construcţiei pe
ntru carese definesc stările limită ultime.
c. Prin „deformaţii de mărime inadmisibilă" se
înţelege deformarea sau fisurarea clădirii sau a
unei părţi a acesteia sau care atrage anularea ipotezelor
făcute pentru adetermina stabilitatea, rezistenţa mecanică sau aptitudinea de
exploatare a clădirii sau aunorpărţi ale acesteia sau
acelea care antrenează o reducere importantă a durabilităţii clădirii.
d. Prin „avarii rezultânddin accidente tehnice"
seînţelegdistrugeri parţialeale elementelor sau
subansamblelor construcţiei, provocate de elemente accidentale: o explozie,
o încărcare excepţională, sau o consecinţă a unei erori umane şi care ar
fi putut fi evitate sau limitate.

V.l.2. EXIGENŢE DE PERFORMANŢĂ CORESPUNZĂTOARE CERINŢEI DE


REZISTENŢĂ ŞISTABILITATE
Cerinţei de „rezistenţă şi stabilitate" îi corespund
următoarele exigenţe de performanţă pentru
clădirea în ansamblu şi pentru părţile sale componente:

V.l.2.1. Rezistenţa
Rezistenţa unei clădiri presupune excludereaoricăror
avarii provenite din eforturile interioare
întro secţiune sau întrunelement de construcţie,aşa cum
acestea rezultă din,proprietăţile
geometrice şi
mecanice ale materialului şi terenului de fundare, inclusiv din efectul degradării î
n
timp a acestor proprietăţi.
V.l.2.2. Stabilitate
Stabilitatea unei clădiri presupune excluderea oricăror avarii provenite din:

deplasarea de ansamblu (de corp rigid),

efectele de ordinulII datorate deformabilităţii structurii în ansamblu,

flambajul sau valoarea unor elemente componente.

V.l.2.3. Ductilitate
Ductilitatea unei clădiri presupune aptitudinea de deformare postelastică a
elementelor şi
subansamblelor structurale, deformaţii specifice, rotiri fără reducerea
capacităţii de rezistenţă în
cazul acţiunilor statice şi fără pierderea capacităţii de absorbţie a energiei
(încazul acţiunilor
dinamice inclusiv cele seismice).

V.l.2.4. Rigiditate
Rigiditatea unei
clădiri presupune:

limitarea deplasărilor şi deformaţiilorproduse de acţiuni statice, dinamice, seismic


limitareafisurării, încazul elementelor de beton,beton armat şi beton precomprim


at.

V.1.2.5. Durabilitate
Durabilitatea unei clădiri
se referă la:

satisfacerea exigenţelor de performanţă de la V. 1.2.1. V.


1.2.4. pe toată durata de exploatarea
clădirii;

limitarea deteriorării premature a materialelor şi părţilorde construcţie datorită pr


oceselor
fizice, chimice şi biologice.

V.l.3.
PRINCIPII ŞI METODE PENTRU VERIFICAREA SATISFACERII CERINŢEI DE
„REZISTENŢĂ ŞI STABILITATE"
V.1.3.1. Verificarea satisfacerii cerinţei de „rezistenţă şi stabilitate"
se face, în general, în raport
cu stările limită, care se definesc în conformitate cu STAS 10100/0-
75 şi se împart în două
categorii:

a.
stări limită ultime (care sereferă la exigenţele de performanţă şistabilitate, rezist
enţă şi
ductilitate);

b. stări limită ale exploatării normale (care se referă la exigenţa de performanţă


de rigiditate).

V.1.3.2. Verificarea satisfacerii cerinţei de „rezistenţă şi stabilitate"


pe baza conceptuluide stări
limită
presupune stabilirea unor modele de calcul corespunzătoare care includ toţi fact
orii
susceptibili de a interveni. Modelele de calcul
vorfi suficient de precise pentru a estima
comportarea clădirii în ansamblu şi apărţilor sale componente.

V.l.3.3 In raport cu stările limită ultime, structurile de rezistenţă ale


clădirilor se proiectează şi se
execută cu un grad de asigurare corespunzător,diferenţiat după
natura cerinţelor si cu acceptarea
producerii unor eventuale avarii locale.
Aceste cerinţe sunt:

a.
Structura în ansamblu precum şi părţile ei componentenutrebuiesă se prăbuşeas
că sau să
sufere avarii importante în timpul execuţiei şi pe toată durau exploatării normate.

b. Accidentele în exploatare (explozii, etc) pot produce avarii locale, dar


înnici uicaz nu trebuie
să provoace degradări în lanţ, care să conducă la consecinţe disproporţionate
faţă de cauza
iniţială.

c.
Intimpul exploatării trebuie efectuateinspecţiileperiodicecare săindici lucrările de
întreţinere şireparaţii pentru a se evita degradarea elementelo
structurale produse de acţiuni
directedefavorabile sau funcţionarea defectuoasă \
instalaţiilor şi echipamentelor (protecţia
împotriva coroziunii, a infiltraţiilorde lichide, etc).
în general, avariile grave pot fi
evitate cu menţinerea probabilităţii la un nive acceptabil, prin
respectarea nivelelor de performanţă prevăzute pentru proiectar cap. V. 1.5.5.

V.1.3.4.
încazul în caremetodele de calcul prevăzute în prescripţii se dovedesc a fi
insuficiente sau nu sunt aplicabile întro anumită situaţie
concretă, verificare satisfacerii cerinţei
de „rezistenţă şi stabilitate" se poate face
şi prin încercări. Desfăşurarea încercărilor şi
interpretarea rezultatelor se va face pe baz reglementărilor tehnice specifice.

V. 1.3.5. Pentru clădirile spitaliceşti, respectarea cerinţei se asigură şi prin măs


urispecific
referitoare la:

concepţiageneralăşi de detaliu a clădirii, calitateaexecuţiei şi executare lucrărilor


de
întreţinere necesare;

proprietăţile, performanţele şiutilizarea materialelor şi produselor de construcţii

V.l.3.6.
Asigurarea durabilităţii implică măsuri deprotecţie corespunzătoare la acţiuni
i
agenţilor fizici, chimici şi biologici din mediul înconjurător natural şi
de exploatare.

V.1.4. FACTORI CARE INTERVIN LA VERIFICAREA SATISFACERI


CERINJEI ESENŢIALE PE BAZA CONCEPTULUI DE STĂRI LIMITA
Factorii care intervinla verificarea satisfacerii cerinţei pe baza
conceptului de stă limită sunt:
1acţiunile agenţilor mecanici,
2influenţele mediului natural,
3proprietăţile materialelor,
4proprietăţile terenului de fundare,
5geometria structurii în ansamblu şi geometria elementelorde construcţii,
6metodele de calcul.

V. 1.4.1. Acţiunile agenţilor mecanici


Pentru calculul spitalelor
se consideră acţiunile încărcărilorpermanente şi de exploatare (utile).
Clasificarea şi gruparea acţiunilor, intensitatea acestora precum şi ale
coeficienţilorde siguranţă
asociaţi sunt normate (STAS 10101/OA/1/2/2A1).
Încărcările date de echipamente şi instalaţii speciale se vor evalua
ţinând cont de cerinţele
furnizorilor acestora.

V. 1.4.2. Influenţa mediului natural


Încărcările din vânt, zăpadă şitemperatura exterioară precum şi coeficienţii de
siguranţă asociaţi
sunt normaţi (10101/20/21/23/23A)
încărcările seismice convenţionale se vor considera conformprevederilor
normativului PI00 şi
ale precizărilor de la V.l .6.2.

V.l.4.3. Proprietăţile materialelor

V.l.4.3.1. Proprietăţile de rezistenţă şi de deformaţie ale


materialelor se definesc conform principiilorprevăzute
înstandardulde verificare a siguranţei construcţiilor(STAS 10101/0).

V.l.4.3.2. Valorile caracteristice, coeficienţii de siguranţă pentru principalele


materiale de construcţii şi valorile de calcul ale
rezistenţei acestora sunt prevăzute în prescripţiile
referitoare la proiectarea elementelor de construcţii
(beton, oţel, zidărie, lemn). Pentru alte
materiale de construcţii tradiţionale (sticlă,
piatră, ipsos etc) valorile caracteristice sunt prevăzute în standardele
produselor respective: STAS 10107/0, STAS
10108/0/1/2, STAS 10104, STAS 856. Pentru
materiale de construcţii care nu sunt standardizate, valorile caracteristice se
vor stabili prin agrementele tehnice eliberate de laboratoarele abilitate.

V.l.4.4. Proprietăţile terenurilor defundare

V. 1.4.4.1.
Proprietăţile terenului de fundare se vor stabili prin cercetare geologică tehnic
ă şi geotehnică înconformitate şi cu celelalte reglementări tehnice specifice.

V. 1.4.4.2. Caracteristicile fizicomecanice ale pământurilor


se stabilesc conformprevederilor standardizate.

V. 1.4.4.3. Valorile normate şi valorile de calcul


ale caracteristicilor geotehnice ale terenurilor de fundare se stabilesc conformreg
lementărilor tehnice prevăzute pentru diferite tipuri de pământuri.

V. 1.4.5. Geometria structurii înansamblu

V. 1.4.5.1. Parametrii geometrici aistructurii în ansamblul ei şi


cei aielementelorde structura se vor încadra
însistemul de toleranţe standardizat (clasele de precizie şi
valorile toleranţelor)în funcţie de dimensiunile respective.
V. 1.4.5.2. Elementele
nestructurale de construcţie care trebuie să satisfacă cerinţa de rezistenţa şista
bilitate se vor încadra însistemele
de toleranţe prevăzute prin reglementările specifice.

V. 1.4.5.3. Elementele care nu sunt standardizate se


vor încadra în sistemul de toleranţe prevăzut în agrementele tehnice respective.

V. 1.4.6. Metodele de calcul

V. 1.4.6.1. Pentru spitale se folosesc, deregulă,


aceleaşi metode de calcul ca şi pentru toate celelalte construcţii civile şi
industriale.

V. 1.4.6.2. Pentru calculul structurilordin beton armat se va


ţine scama deprevederile reglementărilor tehnice specifice acestora.

V. 1.4.6.3. Pentru elementele


de structură din beton armat,beton precomprimat, beton cu
armătura rigidă,oţel şi zidărie precum şi pentru terenul de fundare, metodele
de calcul sunt bazatepe conceptul de stare limită. Pentru
elementele de structură dinlemn, metoda de calcul este bazată pe conceptulde
rezistenţe admisibile. Pentru acestea se pot folosi şi metode bazate pe
conceptul destare limită, înmăsura în care
sunt acceptate de standardele internaţionale. Pentru elementele
din aceste materiale, principiile de
bază ale metodelordecalcul sunt standardizate.

V.1.5. CRITERII, PARAMETRI Şl NIVELURI DEPERFORMANTA

V. 1.5.1. Pentru spitale verificarea satisfacerii


cerinţei de rezistenţă şi stabilitate se face cu criteriile sau parametrii
de performanţă folosiţi pentru toate clădirile civile şi industriale precum
şicu criteriile specifice din prezenta reglementare.

V. 1.5.2. Nivelurile de performanţă asociate satisfacerii cerinţei de rezistenţă


şi stabilitate sunt cele corespunzătoare construcţiilordin clasa de importanţă Ic
onform STAS10100/0.

V. 1.5.3. Protecţia antiseismică globală a spitalelor trebuie


să limiteze avariile clementelor
structurale şi ncstructurale astfel ca să se asigure activitatea normală întimpul şi
după producerea unui cutremur de intensitate corespunzătoare
celui avut învedere laproiectare. Spitalele, din punct de
vedere al protecţiei antiseismice, sunt considerate construcţii de importanţa
vitală pentru societate clasa Ide importanţă conform normativPI00 însă alcătuite
si dimensionate pentru intensitatea unui
seism cu o perioada derevenire de 200 ani.

V. 1.5.4.
Pentrupereţiiinteriorineportanţise stabilesc următoarele criterii şi niveluride p
erformanţă:
a.
deformaţiile normale aleplanului pereteluisub încărcările de exploatarenu trebuie
să depăşească valoarea de 5 mm:
b. deformarea instantanee normală a planului peretelui, întrunpunct situat în cen
trul unui clement de perete, datorită rezemării unei persoane max. 5 mm:
c. deformaţia remanentă
provocatăde încărcările de exploatare nu trebuie să fie mai mare de 10% dindefo
rmaţia instantanee normală pe planul pereţilor.
V. 1.5.5. Acceleraţiavibraţiilorclădiriisaua uneia din părţile sale componentesubac
ţiunea încărcărilor seismice se limitează. în funcţie de frecvenţă,
după cumurmează:

:
a) acceleraţia verticală (a) în ms înfuncţie de frecvenţa (0
fi 4lHz a 10'4
f 48 Hz a5 X 10 3102
f8100 Hz a6,25XfX104

b)
acceleraţia verticală (a)infuncţie de frecvenţa (0. eu condiţia cavitezaungh
iulară de torsiune a clădirii să fie mai mare de 0.012 rad s. f<l Hz a 0.1 f-
4
1 2 Hz a 3.6X 103 f2100 Hz a 1.8 X fX10
V. 1.5.6. Variaţia vitezei de mişcare a ascensorului nuva depăşivalorile: -
2 :2
acceleraţia. 1.2 ms deceleraţia 9.81 ms

V.1.6. REGULIDEPROIECTARE
Prezentele instrucţiuni stabilesc prevederi
deproiectare specifice construcţiilorde spitale, completate faţă de
cele cuprinse în prescripţiile cucaracter general
valabile pentru construcţiile civile şi industriale. La proiectarea antiseismică a
spitalelor se vor aplica prevederile prescripţiei „Normativ pentru
proiectarea antiseismică a construcţiilorde locuinţe, social -
culturale, agrozootehnice şi industriale" indicativPI00, completate
si sau modificate, după caz,cuprevederile cuprinse în
prezentul normativ. Prezentele prescripţii au caracter minimal şi
nu sunt limitative.

V. 1.6.1. Principii pentruproiectarea structurilor

V. 1.6.1.1. Inproiectarea antiseismică bazată


pe aplicarea prevederilordin prezentul normativ se admite ca. sub acţiunea
cutremurelor avute in vedere la proiectare (definite prin acceleraţiile maxime ale
terenului aşa cum rezultă din harta de microzonare din normastivul P 100
construcţia nu poate suferi:

a. La dementele structurii de rezistenţă: degradări locale, limitate


ca amploare, în zone cu
deformaţii postelastice asociate mecanismului de plastificare urmărit a se
realiza prin proiectare, în care accesul pentru reparaţii este facil, care nu
pun în pericol vieţi omeneşti sau valori materiale importante
şi care nu pot genera întreruperi de funcţionare;
b. La elementele
nestructurale pe care sunt fixate instalaţii şi echipamente scumpe şi cu rol esenţi
al în funcţiunea spitalului: degradări locale, limitate
ca amplasare, accesibile reparaţiilor, care nu
punînpericol vieţi omeneşti sau valori materiale importante
şi care nupot genera întreruperi în funcţionare;
c.
La celelalte elementenestructurale: degradări mai extinse, darcare nupun în peric
olvieţi omeneşti sau valori materiale impoftante
şi care nupot genera întreruperi de funcţionare.
V. 1.6.1.2. Legăturile dintre structura clădirii
şi elementele nestructurale sau instalaţiile şi echipamentele esenţiale pentru
funcţionarea spitalului, trebuie să fie capabile să preia fără degradări eforturile
generate de deformaţiile clădirii induse de acţiunea seismică.
V. 1.6.1.3. Infrastructura şi fundaţiile spitalelor se vor asigura fără avarii
semnificative pentru capacitatea maximă a suprastructurii.
V. 1.6.1.4.
Pentruoricetip de structură şi pentru zona deamplasament deformaţiilemaxime

relativede nivel r max", provocate de acţiuneaseismică, vor ficel mult:


r rmax = —=0,0035 conform normativului P100. max He

V.l.6.2. Calcululde ansamblu al structurilor laacţiunea seismică

V. 1.6.2.1. Calculul antiseismic se va face în conformitate cu normativul P100 cu


precizarea că la stabilirea încărcărilor seismice pentru calculul de ansamblu al
structurii spitalelor, coeficientul de importanţă se va considera <x=l ,75.

V. 1.6.2.2.
Se recomandă ca structurile de rezistenţă ale construcţiilor de spital cu
mai mult de 2 niveluri şi amplasate înzona seismelor de calcul AB să fie
calculate princel puţin una dintre metodele
de calcul de complexitate superioarăprezentate în Normativul PI00.

V. 1.6.3 Alcătuirea dedetaliua structurilor de rezistenţă

V.l.6.3.1. Infrastructura

V. 1.6.3.1.1. Infrastructura construcţiilorpentru spitale, care include fundaţiile


şi subsolul, va constitui unsistem spaţial
capabil să transmită la teren încărcările verticale şi orizontale de calcul, în
limitele eforturilor unitare de calcul ale terenului şi
ale deformatiilor compatibile cu conditiile de
exploatare normală a clădirilor. Infrastructura se va concepe cao cutie
rigidă alcătuită din fundaţii, pereţii subsolului, placa pardoselii subsolului
şi planşeului peste subsol. Infrastructurarigidă se recomandă şi la clădirile cu
subsol cu regim mic şi mediu de înălţime, în general pentru
toate tipurile de clădiri cu subsol.
Se prevede obligatoriu în cazul terenurilor slabe, sensibile la umezire
sau contractile şi înzonele seismice AC.

V. 1.6.3.1.2. Proiectarea infrastructurilor pentru spitale se


va face numai pe baza unui studiu
geotehnic întocmit de o unitate de specialitate
atestată. Se va evita amplasarea spitalelor în zone cu
teren instabil (maluri, râpe, terenmlăştinos, nisipuri lichefiabile, teren inundabil,
teren cu tasări mari).

V. 1.6.3.1.3. încazul terenurilordificile, în faza de proiectare, se vor lua


măsuri necesare, după caz, pentru: stabilizare, consolidare, epuismente, terasam
ente; . aducerea caracteristicilorde rezistenţă şi deformabilitate ale terenului la ni
velul cerinţelor (compactare, vibrare, silicatizare, etc);
drenare, colectare şi evacuare a apelorde suprafaţă sau pluviale.
V. 1.6.3.1.4. Fundaţiile vor trebui proiectate
şi executate astfel încât să respecte următoarele exigenţe: Fundarea seva face p
estraturi de teren compacte şi omogene; de regulă caracteristicile terenului la niv
elul de fundare vor
fi uniforme pe toată suprafaţa clădirii. în cazul în care amplasamentul prezintă di
scontinuităţi de structură a solului, construcţia va fi plasată integral
pe una dinpărţile omogene. Se va asigura trasmiterea cât mai uniformă a încărcă
rilor la teren.
Nu se va depăşi capacitatea portantă a terenului în nici o zonă a fundaţiei. -
Adâncimea de fundare să fie cel puţin adâncimea limită de îngheţ

Se va asigura protecţia armăturii şi betonului contra factorilor agresivi din sol.

V. 1.6.3.1.5.
Pentru infrastructură se recomandă următoarele materiale şi soluţii constructive;
Fundaţiile vor fi prevăzute din beton simplu şi/saubeton armat sau alte materiale
atunci când sunt impuse princerinţe deosebite. -
Pentru construcţiile etajate, dimensionarea elementelor infrastructurii
la acţiunea seismică de calcul va fi făcută astfel încât starea
limită de rezistenţă a acestora şia terenului să nu poată fi atinsă
înainte de atingerea stării limită de rezistenţă a structurii. -
Pentru clădirilecu structura încadre şi cu subsol sevor prevedea fundaţii continue
subpereţii subsolului, stâlpii fiind plasaţi la
intersecţia pereţilor cel puţin în 50 % din rigiditatea şi rezistenţa pereţilorde subs
ol). Pentru structurile în cadre fără subsol, toate fundaţiile stâlpilor vor fi legate
printro reţea bi-
direcţională de grinzi de fundaţie. Reţeauade grinzi de fundaţie poate fi redusă l
a 50 % din numărul
stâlpilor în cazul construcţiilor amplasate în zonele de intensitate seismică DF sau
în
cazul construcţiilor fundatepe teren foarte bun(teren stâncos, pietrişuri compacte
, etc): înaceste cazuri este obligatorie prevederea grinzilorde fundaţie (socluri ar
mate)pe conturul clădirii şi
realizarea la nivelul pardoselii parterului aunei placi din beton armat legata cu st
âlpii. Subsolulrigid vafi alcătuit din pereţi de beton armat pe conturşi in interior, p
entru rigidizare şicompartimentare. Pereţii subsolului se vordispune obligatoriu
în prelungirea diafragmelor suprastructurii. -
Infrastructurarigida va rezema obligatoriupe fundaţii continue sau pe radier. -
Pentru clădiri până la3 niveluri(P+2) cu structura în cadre, amplasate în zoneseis
miceDF. şicare au terende fundare foarte bun. se admit subsoluri cupereţi
numai pe contur şi îninterior cu stâlpi. în cazul in care
construcţiile sunt amplasate pe terenuri dificile de fundare se vor respecta,
după caz, prevederile
de alcătuire generală şi detaliere constructivă din normativele P7. P70 sau CI60
(piloţi în cazul fundaţiilor indirecte). Pentru
situaţiile încare sunt necesare lucrări de îmbunătăţire a terenului, acestea vor fi r
ealizate numai pe baza unui proiect verificat conformprevederilor IIGR 731
1991. Prinproiect se va justifica alegerea soluţiei de fundare (consolidare
a terenului sau fundare indirectă).

V. 1.6.3.2. Stâlpi

V.1.6.3.2.1. Stâlpii trebuie proiectaţi


astfel încât, sub acţiunea încărcărilordingrupările fundamentale şi speciale: -
să fieînzestraţi cu caracteristici suficiente de rezistenţă, stabilitate, rigiditateşi du
ctibilitate: să fiecapabil să preia eforturi suplimentare careaparcaurmare a cedării
unui element structural (altor elemente structurale) situat învecinătate; -
să fieastfel concepuţi încât în cazul depăşirii accidentale a caracteristicilorde rezi
stenţăale unuia din ei. să transmită elementelor
structurale învecinate eforturi suplimentare care apar; să nu producă prăbuşirea
clădirii sau aunei părţi a acesteiaîncazul cedăriiaccidentale a unui stâlp;
deformaţiile lor să fie limitate pentru a nu se produce distrugerea sau avarierea
semnificativă a clementelor nestructurale şi sau a echipamentelor si
instalaţiilor adiacente.
V. 1.6.3.2.2. La dimensionare se vor avea învedere şi următoarele condiţii: -
asigurareaunei rigidităţi
suficiente pentru satisfacerea prevederilor care limitează deformaţiile provocate
de seisme: limitarealavalori corespunzătoare a eforturilor axiale de compresiune,
pentruasigurarea unui răspuns ductil al stâlpului solicitat de încărcări seismice;
protecţia stâlpilor împotriva inducerii în ei de către
acţiuni seismice de intensitate ridicată a unordeformaţii mari
îndomeniul postelastic. prin dirijarea producerii articulaţiilor plastice cu prioritate
îngrinzi şi în secţiunile de la baza pereţilor structurali.

V.l.3.3. Grinzi
Grinzile trebuie proiectate astfel încât, sub
acţiunea încărcărilor din grupările fundamentale şi speciale: să fie înzestrate
cu caracteristici suficiente de rezistentă, stabilitate, rigiditate si ductibilitate; -
să fie apte să preia eforturile suplimentare generate deo eventuală cedare a altor
elemente structurale (grinzi, zone deplacă, etc.) situate în vecinătate: -
să fie capabile să transmită elementelor structurale învecinateeforturile suplimen
tare careapar în caz de depăşire accidentală a caracteristicilor de rezistenţă
pentru una dinele: -
să constituie elementestructurale în care se produc cuprioritate plastificări. înaint
e ca acestea să ia naştere în elemente verticale pe
care reazemă. în cazul apariţiei unor eforturi mari din cutremur şi să se
plastifice înaintea clementelor verticale adiacente
pe măsură ce eforturile se măresc: să nu producă prăbuşirea clădirii sau aunei pă
rţi importante dinea în cazul cedării accidentale a unei grinzi. Deformaţiile grinzil
or vor fi limitate la valori acceptabile pentru anu se produce distrugerea sau
avarierea semnificativă a elementelor nestructuralc şi sau a echipamentelor
şi instalaţiilor adiacente. Grinzile vor fi înzestrate cu capacităţi
corespunzătoare de ductilitate.

V.l.6.3.4. Pereţi structurali

V. 1.6.3.4.1. Pereţii structurali trebuie proiectaţi astfel încât sub acţiunea


încărcărilor din grupările fundamentale şi speciale: să fie înzestraţi
cu caracteristici suficiente de rezistenţă, stabilitate, rigiditate şi ductibilitate; -
să fie apţi să preia în condiţii favorabile, întreaga încărcare seismică orizontală
care acţionează asupra structurii sau aunei părţi semnificative din
ea. inclusiv eforturile suplimentare generate de
torsiunea de ansamblu a clădirii: să asigure întregului ansamblu structural caract
eristici de rigiditate suficiente pentru satisfacerea
condiţiilorde deformabilitate impuse; să poată prelua eforturile suplimentare care
aparca urmarea cedăriialtor elemente structurale situate învecinătatea lor; -
să nu se producă avarierea gravă sau prăbuşirea clădirii, respectiv a unei pâini i
mportante din ea. în cazul cedării accidentale a unui perete structural.

V. 1.6.3.4.2. La dimensionarea pereţilor structurali se va ţine


seama de următoarele condiţii: -
numărul pereţilor, forma şi dimensiunilesecţiunilor transversale ale acestora,
precumsi poziţiile lor înplanvor asigura:
caracteristici de rigiditate cu
valori apropiate pe cele douădirecţii principale ale ansamblului structural:
limitarea intensităţii eforturilor unitare axiale, normale şi
de lunecare,pentru a micsora

probabilitatea cedărilor
casante provocate de acţiunea forţei tăietoare; realizarea unei rigidităţi corespun
zătoare a ansamblului structural la
torsiunea generală, prindispunerea de pereţi structurali pe contur sauîncolţuri; ev
itarea producerii fenomenului de pierdere a stabilităţii laterale; (voalare) -
producerile de deformaţiiplasticesub acţiunea încărcărilor seismice de mare inten
sitate va fi dirijată în zone
ale pereţilorprestabilite prin proiect, în acord cu mecanismele structurale de
plastiftcare dorite (de regulă, în grinzile de cuplare a
montanţilordiafragmelor cu goluri şi în secţiunile de la baza pereţilor la
primul nivel deformabil al structurii); în cazulpereţilor de zidărie, va
fi evitată produce/ea de striviri locale ale acestora din
interacţiunea lor cu stâlpii şi grinzile adiacente.

V.l.6.3.5. Plăci
Plăcile trebuie proiectate astfel încât, sub acţiunea
încărcărilordin grupările fundamentale specifice: să posedecaracteristici suficient
e derezistenţă, stabilitate,rigiditate si ductibilitate, atât faţă de
încărcările orizontale; în legătură cu încărcările orizontale, şi în primul rând cu
cele seismice, se face precizarea că plăcile, împreună cu
grinzile şi centurile, trebuie să constituie elemente de mare rigiditate în planul
lor, cu roldeterminant în mobilizarea celorlalte elemente
structurale (pereţi şi stâlpi) la preluarea acestor încărcări
şi la redistribuirea eforturilor între elementele verticale suprasolicitate şi cele mai
puţin încărcate; să transmităîncondiţiiavantajoase, încărcările verticale şi orizont
ale la elementelestructurale pe care reazemă (grinzi, stâlpi şi pereţi structurali); -
să poată prelua eforturile suplimentare generate de cedarea unui elemem struct
ural adiacent; să nu producă prăbuşirea clădirii sau aunei părţi importante dinea,
în căzu cedării accidentale a unei zone de placă; Dimensionarea şi modulde
alcătuire al plăcilor structurale vor avea în veden asigurarea nivelelor
normate de protecţie fonică şi, după
caz,protecţia termică: spaţiilor pe care le delimitează.
ANEXA V.l.A
DOCUMENTE CONEXE
STAS 10101/OA Acţiuniînconstrucţii. Clasificarea şigruparea acţiunilorpentru
construcţii civile şi industriale. STAS 10101/2 -
Acţiuni în construţii. încărcări datorate procesului de exploatare. STAS 10101/2Al
Acţiuni în construcţii. Încărcăritehnologice din exploatare pentru
construcţii civile, industriale şiagrozootehnice. STAS 10101/20 -
Acţiuni'în construcţii. încărcări date devânt. STAS 10101/21 -
Acţiuni în construcţii. încărcăridate de zăpadă. STAS 10101/23 -
Acţiuni în construcţii. încărcăridate de temperatura exterioară. STAS 10101/23 A -
Acţiuniîn construcţii. încărcări date detemperaturi exterioare în construcţii civile
şi industriale. STAS 10101/0 -
Principii generale de verificare a siguranţei construcţiilor. STAS 10107/0 -
Construcţii civile şiindustriale.Calcululşi alcătuirea elementelor
structurale de beton, beton armat şi betonprecomprimat.
STAS 10108/0,1,2 Construcţii dinoţel. STAS 10109/1 STAS 10104
elementelor structurale. STAS 856 STAS 1242/1 STAS 1243 STAS 3300/1
STAS 3300/2 directe. STAS 8600 tolerante.
Construcţii civile, industriale şi agricole.

Lucrări de zidărie. Calculul şi alcătuirea elementelor.


Construcţii din zidărie. Prevederi fundamentale pentru calculul
Construcţii de lemn. Prescripţii pentru proiectare. Terende fundare.
Principii generale de cercetare. Teren de
fundare. Clasificarea şi identificarea pământurilor. Terende fundare.
Principii generale de calcul. Terende fundare. Calculul terenului
de fundare în cazul fundării

Construcţii civile, industriale şi agrozootehnice. Sistem de

P100 Normativ pentruproiectarea antiseismică a construcţiilorde


locuinţe, socialculturale, agrozoetehnice şi industriale.
P2 Normativprivind alcătuirea, calculul şi executarea structurilordir
zidărie.
P85 Instrucţiuni tehnice pentru proiectarea construcţiilorcu structura dii
diafragme de beton.

V.2. SIGURANŢA ÎN EXPLOATARE


Cerinţa de siguranţă în exploatare implica la protecţia utilizatorilor clădirilor
spitaliceşti împotriva riscului de accidentare în timpul exploatării clădirii
precum şi în timpul utilizării spaţiului imediat înconjurător, respectiv:
A. Siguranţa cu privire Ia circulaţia pedestră.

B. Siguranţa cu privire la circulaţia cu mijloace de transport mecanizate

C. Siguranţa cu privire la riscuri provenite din instalaţii

D. Siguranţa cu privire Ia lucrările de întreţinere

E. Securitate cu privire la intruziuni şi efracţii


Zonele avute în vedere:
spaţiulpublic din imediata vecinătate a incintei, inclusiv acceseleînincintă(pentru
cerinţa
A;E)
incinta clădirii, inclusiv zonele de acces în clădire (pentru cerinţa A;C;E)
spaţiul interior al clădirii (pentru cerinţa A;B;C;D;E)

OBSERVAŢIE:
La proictarea spitalelor din punct de vedere al cerinţei
de ,,siguranţa în exploatare " se va ţine cont şi de prevederile cuprinse
în ,, Normativ privind proiectarea clădirilor civile din punct de vedere
al cerinţei de siguranţă în exploatare ".

V.2.(A). SIGURANŢA CU PRIVIRE LA CIRCULAŢIA PEDESTRA


implică la protecţiautilizatorilor împotriva riscului de accidentare
în timpul desfăşurării activităţii, sau deplasării pedestreatâtîn interiorul clădirii (p
e • orizontală şi verticală) cât şi în
exteriorul clădirii (spaţiul public din imediata vecinătate şi
incinta clădirii). CRITERII. PARAMETRI SI NIVELURI DE PERFORMANTA

V.2.(A).l. Siguranţa cu privire la circulaţia exterioară clădirii

V.2.(A).1.1. Circulaţiaîn cadrul incintei


a. circulaţia carosabilă se va rezolva separat de ceapietonală.
b. încazul incintelor spitaliceştimari, saua celorcuorganizarea pavilionară, carosab
ilelede acces la intrarea principală, la parcaje
şi la intrarea serviciului de urgenţă, vor fi prevăzute cu
trotuare (pavate, înălţate faţă de carosabil, avândbordura teşită).
c. pentru accesul de urgenţă (cazul spitalelor cu sector de urgenţă important) se
va prevedea alee carosabilă distinctă (inclusiv pietonală)
cât mai scurtă şi liberă deoriceobstacol.
d. denivelările de pe traseele de circulaţii (carosabilă şi pietonală) mai mari
de 2,5 cm, vor fi preluateprin pante de max.8%.
e. locurile periculoase dinpunct de vedere al circulaţiei, vor fi asigurate
împotriva accidentării şi vor fi semnalizate vizibil.
f. pe traseele de circulaţie dinjurul clădirilor, la ieşirea din clădire, înzonele cu1po
tenţial de accidentare, precum şi la punctele de alimentare cu apă vor fi -
l prevăzute instalaţii de iluminate.

V.2.(A). 1.2. Condiţii de parcare


a. parcajele pentru personalul spitalului se!vor rezolva fie suprateran(amplasate
| grupat în zona de intrare înincintă), fie subteran (în cazul în care spitalul
nu permite altă rezolvare) astfel amenajate încât să
nu afecteze circulaţia pietonală.

OBSERVAŢIE:
Se recomandă ca zona de parcare pentru autoturismele vizitatorilor, studenţilor,
aparţinătorilor, etc, să fie organizată în afara incintei.
V.2.(A).2. Siguranţa cu privire la accese

V.2.(A).2.1. Criterii de rezolvare şidiferenţiere

V.2.(A).2.1.1. Accesele în incintă vor fi strict limitate ca număr şi


cuposibilitate de control, în vederea asigurării condiţiilor speciale
de igienă, intimitate şi linişte, corespunzătoare specificului spitalicesc.

OBSERVAŢIE:
/. Se recomandă închiderea perimetrală a incintei şi practicarea
unui acces unic controlat.
1In cazul incintelor spitaliceşti mari sau a celor care găzduiesc mai multe unităţi
sanitare,
administrate distinct (23 spitale autonome, sau spital + policlinică, sau spitale cu
importante
activităţi de învăţământ şi/sau cercetare), se pot practica unul sau două
accese suplimentare,
funcţie de situţia concretă.

2In cazul spitalelor cu sector important de urgenţe medicale, se va asigura un


acces distinct
pentru autosalvări, cât mai aproape de accesul corespunzător din clădire.
Dacă se utilizează transportul cu helicoptend se va prevedea o pistă de aterizare
nu departe de
accesul respectiv în clădire, legată de acesta prin alee carosabilă + pietonală.

V.2.(A).2.1.2 Accesele în clădire se vor diferenţia în funcţie deurmătoarele criteri


ide:
a. igienă şi asepsie
accese curate (internare bolnavi, sector urgenţă)
accese neutre(personalmedical, pacienţi ambulatori, vizitatori, aparţinători, stude
nţi, cercetători, aprovizionare farmacie, aparaturămedicală)
accese murdare (aprovizionare cu alimente, prosectură, staţii
şi centrale termice, ateliere şi depozite gospodăreşti, platformă deşeuri)

b. tipul de intervenţie medicală


acces consultaţii
acces internări
acces urgenţe (asigurat cu spaţiu de intrare acoperit şi închis lateral parţial -
pentru descărcare ambulante)

c. categoriile de utilizatori
• accese persoane bolnavi
personal medical şi paramedical

studenţi, cercetări
vizitatori, aparţinători

1. • accese produse produse farmaceutice şide uz medical


alimente
echipamente şi materiale de întreţinere
combustibili

2. deşeuri
accese speciale cadavre

animale pentru cerceta


re substanţe radioactive
butelii de oxigenşi fluide medicinale
d. profilul medical
acces secţii pentru adulţi
acces pediatrie
acces maternitate
acces bolnavi contagioşi

Este obligatoriu ca accesele diferenţiate funcţie de profilul


medical să fie distincte între ele.

OBSERVAŢIE:
/. Numărul de accese în clădire şi modul de cuplare a
acestora este dependent de mărimea şi profilul spitalului, de structura medicală
şi organizarea pe sectoare a acestuia, de compatibilitatea
dintre fluxuri, de soluţia arhitecturalfuncţională adoptată (monobloc, pavilionar,
ansamblu de clădiri articulate, dezvoltare pe mai multe sau mai puţine
niveluri etc.) precum şi particularităţile amplasamentului.
2. Este necesar a se analiza şi a se stabili echilibrul just între necesitate
a diferenţierii funcţionale a acceselor şi necesitatea
evitării intrărilor necontrolate în spital.

V.2.(A).2.2. Condiţii de conformare


a. accesul unic în incintă va avea porţi distincte pentru pietoni şi autovehicule
b. dimensionarea acceselor în clădiri se va face ţinânduse cont atât
de necesităţile procesului medical cât şi de cele privind
evacuarea în caz de incendiu, alegânduse ca soluţie cea mai severă.
c. accesele în clădire pentrubolnavii ce nu se pot deplasa singuri se vor rezolva c
u uşiîndouă

canate, fără praguri având lăţimea liberă: 1 = min. 1,10 m (targa, cărucior)
l = min. 1,40 m(brancardă cu aparatură ataşată)
d. podestele de intrare în clădiri vor avea dimensiunea: . min. 1,50
x1,50 m(pentru relaţii complete cărucior handicapat)
e. accesul pepodestulde intrare se va asigura inclusiv prin intermediul
unei rampe cu:

l = min. 1,20 m lib


er . panta max. 8 %
f. accesul la urgenţă, carosabilul pentru autosalvări va fi rezolvat încât să fie adus
la cota pardoselii interioare (denivelările vor fi preluateprin pante de max. 8 %)
g. accesele înholuri şi săli de aşteptare vor fi prevăzute cu Windfanguri
h. acceselepentru serviciitehnice şi aprovizionare se vordimensionade la caz la ca
z, funcţie de cerinţele tehnologice.

V.2.(A).3. Siguranţaîn timpul deplasăriisiactivităţilor curentelainterior


ulclădirilor 1 V.2.(A).3.1. Măsuri de siguranţă generală
Pentru
siguranţa pacienţilor spitalului, persoane cu capacităţile fizice diminuate de boa
lă se vor
asigura,princonceptulde organizare funcţională generală, următoarele cerinţe:
a. se vaevita interferareaprincipalelor trasee de circulaţie (inclusiv a holurilor de .
aşteptare)
utilizate de bolnavii spitalizaţi cu acele fluxuri depersoane şi materiale 1 care prin
specificul
lor funcţional pot crea situaţii de risc, cum ar fi:
fluxurile de mare viteză proprii serviciului deurgenţă sau legăturii acestuia cu
blocul operator
central (în cazurile când serviciul de urgenţă nu are săli de operaţie proprii)
fluxurile relativ aglomerate proprii sectorului de învăţământ (amfiteatre, săli de
cursuri) sau
sectorului de consultaţii pentru pacienţi (ambulatori)
fluxurile de aprovizionare, celecu manipulări importante de materiale sau cu den
sitate marede
mijloace detransport peroţi (cărucioare, tărgi)

OBSERVAŢIE:
Cerinţele de mai sus devin cu atât mai stricte cu cât categoria de pacienţi este
mai sensibila privind expunerea la factori de risc (din categoria celor de
mai sus), cum ar fi: copii bolnavi, adulţi grav
bolnavi din secţiile de terapie intensivă, gravide, arşi sai mari traumatizaţi în
accidente. Pentru aceştia se va asigura, pe cât posibil, comasarea
funcţiunilor de diagnostic tratament adresate lor, în imediata apropiere a
secţiei de paturi, pentru a nu mai fi necesara deplasarea pe
circulaţiile comune ale spitalului.
b. se interzice ca
circulaţiile comune,pe carese deplasează înmod curent pacienţii, să traverseze se
rvicii sau compartimente în care activităţile specifice
presupundegajări de noxe, manipulări de substanţe
nocive, risc de infectare sau iradiere. Astfel
de servicii sunt laboratoarele clinice, prosectura şi laboratorulde anatomie patolo
gică, unităţile nucleare cu surse închise sau deschise,
secţiile de bolnavi infecţioşi, compartimentele în care este necesară menţinerea
unor condiţii stricte de igienă, asepsie, sterilitate, cum ar fi: bloculoperator,
blocul de naşteri, farmacie, secţiile de terapie intensivă, arşi, nounăscuţi,
pediatrie.
d. sistemul general de circulaţii orizontale (coridoare, holuri)
trebuie să fie cât mai compact pentru scurtarea distanţelor deparcurs ale
bolnavilor şi personalului de îngrijire, trebuie să faciliteze
oorientare uşoară la interiorul clădirii şi
trebuie să asigure condiţii de deplasare favorabile şi sigure atât pentru persoane
pepicioare cât şi pentru cele
ce se deplasează cu diferite mijloace detransport peroţi cărucioare, tărgi, paturi -
traseele trebuie săfiedrepte,fără accidente volumetrice pe parcurs (îngustări, dec
roşuri, cotituri bfuşte si intersecţii fără vizibilitate, praguri sau denivelări) traseele
de circulaţie vor fi marcate cu semnale grafice vizibile indicând direcţiile de
parcurs spre diferitele compartimente si localizarea acestora.
e. sistemul de organizare a circulaţiilor la interiorul clădirilor spitaliceşti
va asigura accesul operativ al forţelor de intervenţie în caz
de incendiu, precum şi evacuarea utilizatorilor în condiţii de siguranţă.

V.2.(A).3.2. Dimensionarea căilor de circulaţie


Căile de
circulaţie în încăperile în care se desfăşoară diverse activităţi se dimensionează î
n funcţie de
necesităţile funcţionale, de prescripţii tehnologice privind aparatura şi echipamen
tele, de tipul
şi gabaritele mijloacelorde transport, de modulde mobilare, denumărul şi categori
ile de utilizatori.

V.2.(A).3.2.1. Lăţimea liberă a spatiilor de circulaţie


în salonul de bolnavi va asieura: accesul cu targa
până la patul bolnavului (paralel cu acesta) deplasarea cu scaunulpe rotile (pentr
u minim
unuldin paturi), manevrarea şi scoaterea din salon a patului (cu roţi şi fără roţi).
a. paturile sevordispune perpedincularpe peretelela care se adosează şivor fi
libere pe ambele laturi pentru a permite manevrarea bolnavului de cătrepersonal
ul de îngrijire.
b. distanţa liberă întredouă paturiparalele va fi:
min. 0,70 m în saloaneobişnuite pentru adulţi (accescu targa)
min. 0,90 m în saloanepentrubolnaviice se deplasează cuscaunul rulant
min. 1,20 m însaloanede terapie intensivă(acces la aparatura medicală)
c. distanţa liberă între capulpatului şi perete (aşezarea paturilorpe un front) va fi:

• min. 1,20 m paturi obişnuite


• min. 1,35 m paturi rulante distanţa liberă
între capetele paturilor (aşezarea paturilorpedouă fronturi) va fi:
min. 1,40 m paturi obişnuite
min. 1,50 m paturi rulante

V.2.(A).3.2.2. Lăţimea liberă a spatiilor de circulaţie în toate încăperile în c


are au acces pacienţii va
fi asigurată corespunzător situaţiei concrete, astfel:
a. pentru pacienţi în scaun rulant
min. 0,90 m deplasare în linie dreaptă
min. 1,00 m întoarcereîn unghi drept
min. 1,50 m spaţiu pentru manevră

b. pentru pacienţi pe targa


min. 0,70 m deplasare în linie dreaptă
min. 1,80 m întoarcereîn unghi drept
min. 2,20 m spaţiu pentru manevră

V.2.(A).3.2.3. Lăţimeacoridoarelor
se va stabili în funcţie de destinaţia acestora, respectiv funcţie de
categoria utilizatorilor, fluxurile de persoane şimateriale, mijloace de transport, m
odul de soluţionare a zonelorde staţionare şi aşteptare,
determinant fiind criteriul cel mai sever.
a. lăţimea liberăa coridoarelorprincipale în unităţilede îngrijire diagnosticşi
tratament vafi:
1. • min. 2,20 m transport targa
2. • min. 2,40 m transport pat cu rotile
lăţimea liberă a coridoarelor cu zone de aşteptare dealungul pereţilor va fi:
min. 2,40 m aşteptarepeo latură
min. 3,50 m aşteptarepe două laturi

lăţimea liberăacoridoarelor ceconstituie şicăi de evacuare va fi stabilită şi


funcţie de prevederile normativului de protecţie corrtra incendiilor.

OBSERVAŢIE:
/. Se recomanda ca zonele de aşteptare pentru pacienţi să fie soluţionate în
buzunare laterale
traseului de circulaţie propriuzisă, pe cât posibil luminate natural, asigurându-
se astfel şi
iluminarea coridorului. .

2. Zonele de aşteptare pentru bolnavii grav se vor amplasa în spaţii închise faţă
de coridor şi . faţa de celelalte zone ae aşteptare.

V.2.(A).3.2.4. înălţimealiberă a încăperilor


vafistabilită funcţiede cubajul de aer necesar, condiţionările tehnologice (gab
arite, aparatură, trasee, instalaţii) precum şi asigurarea iluminatului natural în
profunzimea încăperilor,dar:
min. 2,40 m pe căile de circulaţie principale;
min. 2,80 m în saloanele
de bolnavi şi toate celelalte spaţii în care se desfăşoară activităţi medicale.
V.2.(A).3.2.5. Gabaritele uşilor se stabilesc înfuncţie de destinaţia
încăperii respectiv funcţie de categoriile de utilizatori, gabaritele
aparaturii, utilajelor şi mobilierului, tipul
mijloacelorde transport, precum şi funcţie de poziţia uşii în sistemul căilor
de evacuare.
a. înălţimea liberă a uşilor curente va fi:
min. 2,04 m
lăţimea liberă a uşilor va fi:
min. 1,05 m la saloane bolnavi;
min. 1,40 m la săli operaţii şi trasee pe care se deplasează bolnavi pe targa;
min. 0,90 m la spaţiile de diagnostic tratament;
min. 0,70 m la grupuri sanitare pentru pacienţi valizi;
min. 0,80 m la grupuri sanitare pentru persoane handicapate.
pe căile de evacuare, dimensiunile uşilor se vorstabili conform normativului de

protecţie contra incendiilor. V.2.(A).3.3. Modul desoluţionare


a elementelor de construcţie şi dotare fixă pe căile de circulaţie

V.2.(A).3.3.1. Condiţii de rezolvare a uşilor


a. pe traseele de circulaţie ale pacienţilor uşile vor fivizibile, având înscrisuri
privinddestinaţia încăperilor, vor avea sisteme de acţionare simple, iară risc debl
ocare si nu vor avea praguri;
b. prin modulde amplasare sau sensul de deschidere,uşile nu vor limitasau împie
dica circulaţia, nu vor lovi persoanele care. circulă sau îşidesfăşoară activitatea, n
u se vor ciocni între ele la deschiderea consecutivă.
c. uşile batante precum şi uşile amplasate transversal pe
traseele de circulaţie vor avea geam la înălţimea corespunzătoare ochilor.

OBSERVAŢIE
Nu se recomanda uşi cu geam pe toată înălţimea pe traseele de circulaţie a
pacienţilor pe targa sau în scaun rulant. In cazul in care se utilizează astfel de
uşi, partea inferioară a acestora se va proteja cu hare sau grile.

d. uşile amplasate pe
căile de evacuare şi adiacent acestora sau cele care închid spaţii cu pericol de
incendiu sau explozie vor respecta prevederile
din normativul de protecţie contra incendiului.
e.
uşile careînchid încăperi în care se utilizeazăsursede radiaţii sevor ecrana coresp
unzătorşi vor purtamarcaje sau
semnalizări de atenţionare (conform cuprevederile „Normativului republican de lu
cru cu radiaţii nucleare").
f. uşile care închid spaţii în care se lucrează cu substanţe ce degajă noxe,
vor avea prevăzute sisteme de etanşare şi
vorpurta marcaje de atenţionare sau de interzicere a accesului, după caz;
g. uşile culisante sau componentele culisante ale ghişeelorde relaţii cu
publicul (pacienţii) vor fi asigurate împotriva ieşirii din ghidaje.

V.2.(A).3.3.2. Condiţii de rezolvare a pardoselilor


a. să aibă suprafaţa plană, netedă dar antiderapantă;
b. să fie la acelaşi nivel pe tot etajul; eventualele denivelări survenite din cerinţe
tehnologice proprii unor servicii se vor prelua prin pante de maxim 8%;
c. să fie realizatedin materiale rezistente la uzură, care nu produc:praf şi scame
prin erodare, care nu se deformează sub acţiunea greutăţilor sau
şocurilor mecanice şi ale căror îmbinări sau
rosturi de montaj nu crează pericol de agăţare sau împiedicare;
d. să fie lavabile (hidrofuge) uşor de întreţinut, să permită realizarea de reparaţii
înmod rapid, simplu, comod;
e. să fie aseptice şi să nu reţină praful înîncăperile în care se cer condiţii
de igienă şi asepsie mai severe.
f. să nu producă scântei la lovire şi să nu aibă potenţial de încărcare
electrostatică în încăperi în care se pot produce amestecuri explozibile înaer;
g. săfierezistente laacţiunichimice ale substanţelorutilizateîn spital (dezinfectanţi
, reactivi, medicamente, chimicale de laborator);
h. să fie incombustibile înîncăperile în care se lucrează cu flacără
liberă, materiale incandescente sau cu temperatură ridicată;
i. să fie prevăzute cu pante de scurgere şi sifoane în încăperile unde
tipulde activitate presupune acumulări de apă pe pardoseală;
j. să aibă coeficient de conductibilitate termică şi electrică scăzut.

V.2.A. 3.3.3 Conditii de rezolvare a peretilor


a. pereţii laterali căilorde circulaţie vor fi plani, netezi (fără asperităţi şi profite
ornamentale); nu se vorprezenta bavuri, muchii tăioase sau alte surse de rănire;
b. se vor evita soluţiile constructive care induc deplanâri (grinzi secundare,
stâlpi şi sâmburi ieşiţi din planul pereţilor);
c. se vor evita ghene de instalaţii ieşite din planul pereţilor;
d. suprafeţelevitrate vorfi rezolvate prinpană Ia înălţimea decea.1,00 m (dinmate
riale rezistente la lovire).

V.2.(A).4. Siguranţa cu privire la schimbare de nivel


(galerii, balcoane, şarpante, ferestre,uşi ferestre)

V.2.(A).4.1Condiţii de rezolvare
a. diferenţele de nivel sub 3 trepte vor fi
rezolvate prin plan înclinat, cupante de max. 8%.

V.2.(A).4.2. Măsuri de protecţie


a. la denivelări mai mari de 0,30 m
se prevăd balustrade (parapete) de protecţie, alcătuite conform STAS 613
1.
înălţimea curentă h =0,90 m;
ferestrele fără parapet sau cuparapet sub 0,90 mşi uşile ferestre aflate
Ia mai mult de 0,50 m
faţă de sol, vorfi asiguratecubalustrade de protecţie conform
•prevederilor STAS 6131(„h" recomandat =1,00 m);
ferestrele de la pediatrie şineuropsihiatrievor fi prevăzute cu grile sau alte sistem
e de protecţie.

V.2.(A).5. Siguranţacuprivire ladeplasarea pe scări si rampe


V.2.(A).5.1. Condiţii de rezolvare
a. dimensiuni trepte şi contratrepte:
h= max. 16,5 cm;
1 = min. 28 cm, cu condiţia:
2h +1 =62 64 cm;
lăţime rampă scară şi podeşte (petraseele bolnavilor):
îngeneral 1
= min 1,20 m (impus de necesităţi persoane handicapatecudificultăţi de mers);
pentru transportulpersoanelor cu targa: scări 1 = min. 1,40 cm;

podeşte 1 = min. 2,20 m;


c. treptele vor fi astfel conformate încât să nu existe pericolde accidentare prin a
găţare cu vârful piciorului;
d. finisajul scărilor va fi realizat din materiale antiderapante
e. toate treptele unei scări vor avea aceleaşi dimensiuni;
f. înălţimea liberă de trecere,de la nasul treptei pe linia de flux şi înălţimea
liberă de trecere pe sub scară:

h = min. 2.40 m;
nu se vor utiliza scări cu trepte balansate pe căile de evacuare.

V.2.(A).5.2. Măsuri de protecţie


a.
scările vor avea mana curentă (fixată pe parapetsaupeperete)pe o singură parte,
în cazul rampelor cu 1 3 fluxuri şi pe ambele părţi în cazul celor mai late.
b. spre partea liberă a rampei sau podestului, scările vor fiprevăzute
cubalustradă având h curent = 0,90 m(şi conformprevederi STAS 6131);
c.
balustradatrebuieastfel alcătuită încât sănu permită căderea sautrecerea copiilor
dintro parteînalta (cazul secţiei de pediatrie).

fără elemente orizontale sau elemente


decorative cu potenţial de căţărare(între0,12 şi 0,60 m de la partea inferioară);
cu distanţa între montanţi max. 10 cm;
mana curentă va fi astfel conformată încât să fie uşor cuprinsă cu
mâna (0 max 45 cm) şi să nu prezinte nici un risc de agăţare sau rănire;
scările vor fi corespunzător luminate, fără a produce fenomenul de orbire. V.2.
(A).6.

V.2.(A)..6.Siguranţa cu privire la iluminarea artificială

V.2.(A).6.1. Iluminare medie pentru iluminatul de siguranţă


a. pentru continuarea lucrului
în general 10% din iluminatul normal;
în încăperile bloculuioperator 80% din iluminatul normal;
la câmpuldeoperaţie egal cu iluminatul normal.

b. pentru evacuare
min. 2 Ix;
c. pentru zona supraveghere în timpul nopţii (în zona patului)
min. 5 Ix încăperi adulţi;
min. 20 lx salon sugari, nou născuţi;

d. pentru veghe (orientare)


cabinet consultaţii, tratamente intensive

• min. 2 lx.

V.2.(A).6.2. Iluminarea medie pentru iluminatul normal pe căile de circul


aţieorizontală şi verticală
a. holuri, coridoare, scări:
200 ixziua;
50 Ix noaptea;
holurile şicoridoarele din bloculoperator:
300 lx ziua:
100lx noaptea.

MENŢIUNE

Raportul între nivelurile de


iluminare medie dintre, două încăperi alăturate trebuie să fie min
0.1(Emed1 / Emed2 ≥1/10)

V.2.(A).6.3. Factorul de uniformitate (E min/E max)


pentru iluminatul de siguranţă
a. pentru evacuare şi circulaţie 1/40(la nivelul suprafeţeide circulaţie -
în axulacesteia);
b. pentru continuarea lucrului 1/2 ... 1/4 (la nivelul suprafeţei de lucru).

V.2.(A).6.4. Iluminarea medie pentru iluminatul normalal spaţiilor exteri


oare
min. 101x

V.2.(A).6.5. Continuitatea serviciului


a. duratele maxime
de întrerupere în alimentare (conform cap. III.4.14.1)trebui să fie:
pentru receptoare de categoria 0 (bloc operator, bloc naşteri, terapie intensivă -
sub 0,15 secunde
pentru receptoare de categoria I(iluminatul de siguranţă, centrala termică, staţi
de hidrofor,
staţia de oxigen, staţia de frig prosectură,unul dintre ascensoare).
sub 1minut

pentrureceptoare categoriaII (restul încăperilor ce nu aufostmenţionate 1 categor


ia0 şiI).
sub 4ore (dacă alimentarea se face din post de transformare propriu)
sub 8ore (dacă alimentarea se face din reţeaua de0,4 kV a furnizorului)
alimentarea cu energie electrică se asigură din SEN (sistemul energetic
naţional pentru
receptoarele de categoria Iia,
prin grup electrogen cupornire automat (conform cal. III.2.4.3)
pentru receptoarele de categoia Ia şi prin baterii d
acumulatoare pentru receptoarele de categoria

0.

V.2.(B) SIGURANŢA CIRCULAŢIEI CU MIJLOACE DE TRANSPORT


MECANIZATE
Siguranţa circulaţiei cu mijloace de transport mecanizate
implică protecţii utilizatorilor
împotriva riscului de accidentare în timpul deplasării cu ascensorul Transportul
pe verticală a categoriilor de utilizatori luaţi în considerare se face ci ascensoare
diversificate ca mărime, capacitate de
transport, viteza. Spitalele se vordota, începând cudouă nivele, cu ascensoare
de spital (alcătuit conform
prevederi STAS 2455) şi cu ascensoare obişnuite (alcătuite confornprevederi
STAS 2453). Determinarea numărului şi tipului de ascensoare se va
face astfel încât să s< asigure fluenţa circulaţiei, timpul de aşteptare
şi deparcurs trebuie să corespundi specificului spitalului, fără
a perturba desfăşurare activităţilor medicale sau a celo
paramedicale. In afara ascensoarelorpentru
persoane, spitalele se dotează cu ascensoarepentn materiale destinate unor
transporturi specializate, după caz (transportul alimentelor
aprovizionarea farmaciei etc).

CRITERII. PARAMETRI SI NIVELURI DE PERFORMANTĂ

V.2.(B).l. Siguranţacu privire la deplasareaascensoarclor pentru spitale

V.2.(B).1.1. Condiţii de conformare şi funcţionare


a. dimensiunile cabinei vor fi:

min. 2,20 m lăţime

min. 2,70 m adâncime

dimensiunile uşilor vor fi:

min. 1,40 m lăţime liberă

min. 2,05 înălţime liberă

uşile vor fi glisate cu deschidere închidere automată


d. dimensiunile platformei de acces în faţa ascensorului vor fi:

min. 2,50 x 3,30 grupare peun front

min. 2,50 x 540 grupare pe două fronturi

viteza de deplasare va fi:

max. 0,5 m/sec

diferenţa de nivel între cabină şi palier va fi:

max. 2,5 cm

finisajul cabineiva fi rezistent laşocuri,uşorde spălat şi dezinfectat şi nu v prezent


a muchii
tăioase, proeminente sau profile ce pot constitui o potenţială sunde rănire.
OBSERVAŢIE:

Numărul de ascensoare se va calcula funcţie de structura


medicală a paturilor, considerându~i un indice minim necesar de 1
ascensor/120 paturi cu condiţia ca orice spital,
indiferent % capacitate, să fie dotat cu minim 2 ascensoare.

V.2.(B). 1.2. Măsuri de protecţie


a. la interiorul cabinei se va prevedea o mana curentă de protecţie la h =0,90 rr
b. pentru caz de emergenţăva fiprevăzut buton de alarmare şiiluminat c siguranţ
ă.

V.2.(B).2. Siguranţa cu privireladeplasareacu ascensoareledepers


oane (inclus persoane handicapate)
Se vorrespecta prevederile normativului CE 1 -
95 cuurmătoarele preciza suplimentare pentru persoane handicapate:
a. platforma de,acces din faţa ascensorului va fi de:
min. 1,50 x 2,40 mascensoare grupate pe un front
min. 1,50 x 3,30 m ascensoare grupate pe două fronturi
butoanele de acţionare vor fi prevăzute la hmax. = 1,20 m

V.2.(C) SIGURANŢA CU PRIVIRE


LA RISCURI PROVENITE DIN INSTALAŢII
Siguranţa cu privire la instalaţii implică asigurarea protecţiei utilizatorilo împotriv
a riscului de accidentare provocat de posibila funcţionare defectuoasă i instalaţiil
or saude eventualul contact cu diverse elemente ale acestora. Toate instalaţiile
din clădirile spitaliceşti vor trebui concepute şiexecutate
în aş fel încât toţi utilizatorii şi în special bolnavii să fie protejaţi
faţă de riscuripentr sănătatea şi viaţa lor, ţinând seama şi de
faptul că bolnavii, bătrânii şi copiii pe face gesturi necontrolate şimanevrări
greşite în utilizarea instalaţiilor. O cerinţă obligatorie este respectarea întocmai
aprevederilor normativele specifice diferitelor tipuri de instalaţii. Se
vorrespecta şiprevederile cuprinse în „Normativ privindproiectarea clădirile
civile dinpunct de vedere al cerinţei de siguranţă în utilizare" CE 1-
95 (cap. 2.3 cu condiţionările specifice clădirilor spitaliceşti, precizate mai jos.

CRITERII. PARAMETRISI NIVELURI DE PERFORMANTĂ

V.2.(C).l. Protecţia împotriva riscului deelectrocutare


a. alimentarea cu energie electrică a
diferitelor echipamente şi aparate medicale: va face cu
respectarea condiţiilorde montaj indicate de furnizor (eventual c adaptarea
acestora pentru
ase conforma reglementărilor în vigoare,dacă normeromâneşti sunt mai severe).
b. tablourile electrice cu aparatele de comutare, siguranţă şi control, vor
fi astlamplasate şi asigurate încât să nu permită accesul la ele decât pentru
personal instruit în utilizarea lor.
c.
pentru fiecare echipament şi utilaj care poate prezenta riscuri la manevrar greşit
ă se vor afişa instrucţiuni de utilizare.
d. cablajele care leagă componente ale aparaturii medicale, aflate la distanţă
înt ele, se vor amplasa în canale sau ghene de cable protejate cu
capace şi măstievitânduse desfăşurarea lor liberă pe pardoseală sau pe pereţi,
până la h= 2,20

V.2.(C).2. Protecţie împotriva risculuide arsură sau opărire


a. agenţii termici utilizaţi în spitale pentruîncălzire, ventilaţie, climatizare voi de
natura să nu producă panică sau accidente în caz de defecţiune sau avariere ( se
va utiliza apa fierbinte).
b. instalaţiile deapă fierbinte sau aburpentru uz tehnologic medical vor a> eleme
ntele
componente (conducte şi echipamente) amplasate în spaţii şi pe trai
protejate (ghene închise)
inaccesibile pentru persoanele neinstruite
materialele de închidere a ghenelor vor asigura oetanşare şi o rezistenţă
term mresnunzătoare:
conductele vor fi izolate termic.

c. în spaţiile tehnice (staţii, centrate, subsoluri saucanale vizitabile) conductele '


termice se vor semnaliza prin simboluri şi culori distincte.

d. pentru instalaţiile şi aparatele din laboratoare şi spaţiile tehnico-


medicale care pot provoca
arsuri sauopărire, se vor respecta prevederile normelor de protecţia muncii
însectorul sanitar.

V.2.(C).3. Protecţiaîmpotriva riscului de explozie


a. toate instalaţiile, recipienţii şi echipamentele pentru agenţi termici
sub presiune vor fi prevăzute cudispozitive de siguranţă pentru
cazul când presiunea se ridică peste parametrii nominali (supapede siguranţă, el
emente de automatizare, etc.)
b. toate instalaţiile
C
şi echipamentele care utilizează apa cu temperaturi peste 114 C vor respecta
prescripţiile tehnice ISCIR şi vor fi autorizate de acesta la punerea în funcţiune.
c. dimensionarea şi amplasarea rezervoarelor de carburanţi şi combustibili
pentru centralele termice vor fi conforme cuprevederile normativului P 118 şi I -
13privind protecţia la explozie.
d. proiectarea instalaţiilorde gaze naturale (gaz metan)
se va face cu respectarea normativului specific atât în ce priveşte componentele i
nstalaţiei propriuzise cât şi în ce priveşte condiţiile pe care trebuie
să le îndeplinească spaţiile în care acestea sunt amplasate (panouride
explozie dirijată, rezistenţa pereţilor şi planşeelor, guri de aerisire, cubaj de aer, e
tc).
e. pentru instalaţiile de oxigen şi fluide medicinale, ce utilizează
butelii şi recipienţi subpresiune, se vor respecta
normele ISCIR, prevederile din P 118 şi prevederile
din normativele Ministerului Sănătăţii referitoare la modul de utilizare şi măsurile
necesare pentru asigurarea protecţiei muncii.
f. instalaţiile electrice înbloculoperator şi spaţiile pentru anestezie se vorplasa la
înălţimea de peste 1,00 mde la pardoseală, iar masa de operaţie şi restul
de mobilier şi aparatura medicală se vor conecta
la reţeaua de împământare pentru apreveni riscul producerii de scântei în zona
de deasupra pardoselii unde se
pot acumula gaze de narcoză care arputea exploda. în acelaşi scop se prevede
şi ventilarea climatizarea corespunzătoare a spaţiilor cu
exhaustoare şide la partea inferioară a încăperilor.
g. la bateriile de acumulatori şi redresori pentru
alimentarea electrică de siguranţă se vor
lua măsuri corespunzătoare deconformare geometrică a spaţiilor şi
aerisire naturală permanentă pentru apreveni riscul acumulatorilordehidrogen.

V.2.(C).4. Protecţiaîmpotriva riscului de intoxicare


a. instalaţiile de
ventilare (canalele) ce asigură evacuarea degajărilor de substanţe nocive de
la hotele de exhaustare, nişe şi boxe vor
fi individuale, vor evita străbaterea de încăperi în care se pot afla
bolnavi (la etajele superioare), vor avea ventilatoarele de evacuare amplasate la
capătul dinspre exteriorul instalaţiei pentru amenţine canalele de evacuare în su
bpresiurie.
b. materialele din care se execută componentele instalaţiilorde evacuare a
aerului vor fi protejate la acţiunea degradantă a
substanţelor chimice evacuate pentru
ca eventualele defecţiuni produse instalaţiei să nu o
transforme în sursa de noxe pentru spaţiile prin care trece.
c. instalaţiile de
evacuare a aerului viciat cu substanţe toxice vor fi monitorizate pentru
supravegherea permanentă a stării lor de funcţionare.

V.2.(C).5. Protecţiaîmpotriva riscului de contaminare sauotrăvire


a. aparatura medicală de investigare şi tratament ce foloseşte radiaţii
penetrantetrebuie să fie izolată
din punct de vedere al iradierii faţă de încăperile din jur, în funcţie de
caracteristicile sursei de radiaţie, natura radiaţiei şi puterea fascicolului.
b. pentru protecţia împotriva riscului
de contaminare se vorrespecta şi prevederile cuprinse în
„Norme republicane la radioprotecţie"
şi „Normerepublicane de securitate nucleară".

V.2.(C).6. Protecţia împotriva descărcărilor atmosferice se va


asigura la clădiri spitaliceşti cu
minim 75paturi, înconformitate cuprevederi Normativ
I.20.

V.2.(C).7.
Protecţia cuprivire laexploatarea, întreţinerea şi repararea instalaţiilor
va fi asigurată conform prevederi
„Normede protecţia muncii în sectorul sanitar" cap. III.

V.2.(D). SIGURANŢA CU PRIVIRE LALUCRĂRILE DE ÎNTREŢINERE


Se
vorrespecta prevederi cuprinse în „Normativprivindproiectarea clădirilo civile din
punct de vedere al cerinţei de siguranţă înutilizare" cod CE 1 /
95 (cap 2.4) şi prevederi specifice lucrărilorde întreţinere din clădiri spitaliceşti,
cuprins în„Norme deprotecţie a muncii în sectorul sanitar".

V.2.(E). SECURITATEALAINTRUZIUNI ŞI EFRACŢII

V.2.(E). 1. Pe lângă prevederile cuprinse în„Normativul


privindproiectarea clădirilor civi din punct de vedere al cerinţei.de siguranţă
înexploatare" cod CE 1/95 (cap. 2.: pentru clădirile spitaliceşti este necesară as
igurarea unor măsuri suplimentare < securitate împotriva efracţiei pentru
unele sectoare, compartimente şi încape după cumurmează:
a. spaţii de lucru
şi depozite în care se afla materiale sau substanţe periculoa (otrăvitoare, inflama
bile, explozibile, narcotice, surse radioactive, culturi bacterii şi viruşi).
b. spaţii cu aparatura medicală de înaltă performantă
(majoritatea cabinetelordin sectoarele de investigaţii si tratamente speciale).
c.
Compartimente în caretrebuie menţinutecondiţii deosebitede sterilitate sau asep
sie (bănci de sânge sau ţesuturi, laboratorde produse sterile, bloc operator, biber
onerie. sterilizare).
d. spaţii tehnice şi staţiiacăroravariere poate pune în pericolbolnaviisau alte cate
goriide utilizatori ai spitalului (staţia deoxigen, tablourile
electrice, staţia de apă sterilă, sistemele de control automat ale funcţionării
instalaţiilor). Măsurile de protecţie la efracţie a spaţiilor
enumerate mai sus vor fi:

prevederea de uşi solide şi sisteme de încuiere fiabile


protejarea ferestrelor cu grile sau obloane
1. prevederea de sisteme de alarmare
2. V.2.(1:).2. In incintele şi clădirile spitaliceşti sunt necesare măsuri speci
ale împotriva intruziunii insectelor şi rozătoarelor carepot deveni un veh
icul pentru transmiterea infecţiilor între diferitele sectoare ale
spitalului, dar şi între spital şi populaţia din zonă. Printre măsurile
ce trebuie avute în vedere la
proiectare şi execuţie, cele mai importante sunt: etanşarea conductelor
şi cablelor la trecerea prin pereţi şi planşee
prevederea de materiale de construcţie şi de finisare care să permită
incuibarea insectelor -
ghcnele pentru traseede conducte şicablesă fieînchise etanş, dar în caz denecesit
ate să fie accesibile acţiunilor de salubrizare. tunelurile şi
galeriile de instalaţii, subsolurile tehnice să fie finisate
corespunzător menţinerii curăţeniei, să aibă instalaţii de evacuare a apelor
accidentale, să permită inspecţia şi întreprinderea acţiunilor de dezinsecţie şi der
atizare.

ANEXAV.2.

DOCUMENTE CONEXE . STAS 12.400/1,2 -


Performanţeîn construcţii (Mod de exprimare al performanţelor) CE 1/95 -
Normativ privindproiectarea clădirilor civile din punct de vedere al cerinţei „Sigur
anţa în exploatare"
C239 Normativ pentru adaptareaconstrucţiilorde locuit, a construcţiilor şi
locurilor publice la cerinţele persoanelor handicapate Normativ -
Proiectarea spitalelor generale departamental N 425 -
Normede protecţia muncii în sectorulsanitar Norme .-
Prevenirea şi stingerea incendiilorpentru ramura Ministerului Sănătăţii P118 -
Normetehnice de proiectare şi realizare a construcţiilorprivind
protecţia la acţiunea focului N 133 Norme Republicane de SecuritateNucieară I 7
Normativ pentru proiectareaşi executarea instalaţiilor electrice cu
tensiuni până la 1000 V ID 17 -
Normativ pentruproiectarea, executarea, verificarea instalaţiilor
electrice în zone cupericolde explozie I 20 -
Normativ pentru proiectareaşi executarea instalaţiilorde protecţie contra trăznetu
lui I 5 Normativ pentru proiectareaşi executarea instalaţiilorde încălzire I 6 -
Normativ pentru proiectareaşi executarea reţelelorşi instalaţiilor
de utilizare a gazelor naturale I13 -
Normativ pentru proiectareaşi executarea instalaţiilorde ventilare I 9 -
Normativ pentru proiectareaşi executarea instalaţiilor sanitare
C31 Prescripţii tehnice pentru proiectarea, execuţia, montarea,
instalarea, exploatarea,repararea şi verificarea cazanelor
de aburde
joasă presiune şi a cazanelor de apă caldă C37 -
Prescripţiitehnice pentru proiectarea, execuţia şi încercarea în
vederea amenajării supapelorde siguranţă destinată
echipării cazanelor şi recipientelor sub presiune C4 Prescripţii tehnice pentru
proiectarea, execuţia, instalarea, exploatarea, separarea şi verificarea
recipientelor metalice stabile subpresiune PE 204 -
Instrucţiuni privindexploatarea şi întreţinerea punctelor termice PE 216 -
Regulament de exploataretehnică a instalaţiilorde cazane I 25 Instrucţiuni tehnic
e pentru efectuarea încercărilor hidraulice şi pneumatice la recipiente STAS 2612
Protecţia împotriva electrocutărilor. Limite admise. STAS 6526 -
Manometrudiferenţial cu tubînformă de V. Condiţiigenerale Catalog IPCT Detalii,
elemete şi subansambluri canale de aer. Grupa VI90 STAS 2453 -
Ascensoare pentru persoane STAS 2455 Ascensoare pentru spitale STAS 2965 -
Scări interioare în construcţii STAS 6131 -
Înălţimi de siguranţă şi alcătuirea parapetelor P92 -
Normativprivind dotareacu ascensoare a clădirilorde locuit, social culturale şi ad
ministrative
V.3. SIGURANŢA LA FOC

Cerinţa decalitate a construcţiilor, privind siguranţalafoc, în cazulunităţilor sp
italiceşti, impune ca soluţiile adoptate prin proiectare
şi menţinute în exploatare, sâ asigure, în caz de incendiu, următoarele:
protecţia utilizatorilor
(bolnavi, personal medical, vizitatori, aparţinători) ţinând seama de starea
lor de sănătate precum şi riscul de incendiu; -
limitarea pierderilor de vieţi omeneştişi de bunuri materiale;
împiedicarea extinderii incendiului la vecinătăţi; -
prevenirea avariilor laconstrucţii şiinstalaţii învecinate,în cazul prăbuşirii clădirii i
ncendiate; protecţiaechipelor de intervenţieşi aserviciilor mobilede pompiericare
acţionează pentru
stingerea incendiilor, evacuarea ocupanţilor şi abunurilor materiale.

Concretizarea cerinţelor utilizatorilor în ceea ce priveştesiguranţa la foc se vaface


funcţie de situaţia concretă determinată de condiţiile specifice existente, corelată
cu performanţele clădirii referitoare la siguranţa la foc. Condiţiile
specifice existente, vizează atât evacuarea dificilă a persoanelordin clădirea
spitalului (bolnavi
greu dcplasabili sau care nu se pot deplasa singuri) cât şi menţinerea Iară întreru
pere a activităţii blocului operator.
Condiţiile performante specifice şi cuantificarea acestora, pentru fiecare
caz concret, va fi stabilit de către proiectantul de
investiţie pe baza scenariilor de siguranţă la foc elaborate conform reglementăril
orde specialitate (conformAnexa V.3.).

CRITERII. PARAMETRISI NIVELURI DE PERFORMANTA privind:

V.3.1. Riscuri de izbucnire aincendiilor

V.3.1.1. Riscurile de izbucnire a incendiilor în clădirile spitaliceşti trebuie


reduse, în condiţiile
asigurării funcţionalităţii, prin limitarea surselor potenţiale de aprindere, a
materialelor şi
substanţelor combustibile. încadrarea încăperilor şi a spaţiilor din construcţiile
spitaliceşti în
nivelurile de risc, are în vedere activitatea desfăşurată,densitatea
sarcinii termice şi alcătuirea
constructivă.
V.3.1.2. încăperile şispaţiile clădirilor spitaliceşti se
încadrează în următoarele niveluri de risc:
risc obişnuit (densitateasarcinii termice mai mică de420 Mj/mp)cuprinzând majori
tatea
spaţiilordestinate bolnavilor, respectiv: saloane, cabinete consultaţii, spaţii
destinate
tratamentelor, săli operaţie etc.
risc mediu
(densitatea sarcinii termice cuprinsăîntre 420 şi 840Mj/mp) cuprinzând, în
principal. încăperi şi spaţii tehnice, cum ar
fi: centrale de ventilaţie, laboratoare, bucătării etc.
risc mare în care sunt cuprinse încăperi şi spatii cudensitatea
sarcinii termice peste840 Mj/mp
(depozite, arhive etc.).

OBSERVAŢIE
Densitatea sarcinii termice va fi calculată, de la
caz la caz, funcţie de situaţia concretă, conform prevederi STAS 10903/2.

V.3.1.3. Este interzisă folosirea sau depozitarea lichidelor şi


gazelor combustibile înalte locuri decât cele special amenajate şi fără
respectarea măsurilorde prevenire şistingere specifice pentru cantităţi limitate.

V.3.2. Asigurarea protecţiei utilizatorilor prin stabilirea intervalelorde ti


mp
care să permită corelarea acţiunilorde intervenţie şi salvare, cu
dezvoltarea incendiului.
V.3.2.1. Timpul de alarmare autilizatorilor
Intervalul de timp dintre izbucnirea incendiului şi semnalizarea acestuia diferă
înfuncţie de
sistemele utilizate (automate sau comandate deom)
în cazul echipării cu instalaţii automate de semnalizare a incendiilor:

max. 30 secunde
în cazul neechipârii cu instalaţii automatede semnalizare a incendiilor:

max. 60 secunde.

V.3.2.2. Timpul de alertare a serviciilor depompieri


Intervalul de timp dintre momentul semnalizării incendiului (alarmare) şi cel al
alertării
serviciilorde pompieri depinde de sistemul utilizat:
sisteme automatede alertare:

max. 30 secunde
sisteme manuale de alertare:

max. 2 minute.
V.3.2.3. • Timpul de supravieţuire a utilizatorilor
Intervalul de timp dintre izbucnirea incendiului şi limita menţinerii în viată
înspaţiile destinate activităţilor
medicale se asigură în funcţie de gradul de rezistenţă la foc al construcţiei, dar: -
min. 20 minute înconstrucţiile ce au grad I IIrezistenţă la foc

V.3.2.4. Timpul deevacuarea utilizatorilor


Intervalul de timp
dintre alarmarea utilizatorilor şi evacuarea acestora în exterior
sau în spaţii special amenajate,
se asigură în funcţie de gradul de rezistenţă la foc al clădirii şi
lungimea maximă a căii de evacuare, considerând că deplasarea peorizontală a
persoanelorbolnave se face încea. 0,05 m/sec.

Grad de rezist, la foc Lungime maximă a căii de evacuare Timp de


al constr. (metrii) evac. maxi
m
(secunde)
în două dir. (2) întro singură dir. (2) (1
(1)

I – II 30 20 600 400

V.3.2.5. Timpul delocalizareşi stingerea incendiilor


Intervalul de timp
dintre alarmare şi momentul punerii sub control şi stingerii incendiului est
e funcţie de echiparea şi dotarea cu mijloace de stingere,
precum şi de timpulde alertare al forţelor de intervenţie max. 60 minute

V.3.2.6. Timpul de propagare la clădirile învecinate


Se ia înconsiderare în cazul spitalelorpavilionare (încazul spitalelor
monobloc,distanţele cerute de
condiţiile urbanistice asigură oprotecţie suficientă la propagarea focului) -
min. 30 minute

V.3.3. Asigurarea performanţelor construcţiei si a


principalelor ei părţi componente
(comportarea la foc a construcţiilor)
V.3.3.1. Timpul deincendieretotală (flash over)
Intervalul de timp
dintre momentul alarmării şi momentul generalizării combustiei la
toate elementele
şi materialele din clădire trebuie să fie de celpuţin două ori
timpulde supravieţuire min. 40 minute la construcţii de grad I -
IIrezistenţă la foc
V.3.3.2. Etanşeitatea laaer a construcţiei
Volumul de aer ce intră în
interiorul clădirii, când tâmplăria exterioară (uşi, ferestre) este în
poziţie închisă, precum şi cel care iese
din clădire,datorită diferenţei de presiune, trebuie controlat şi redus cât m
ai mult posibil max. 1 schimb aer/oră.

V.3.3.3. Compartimentareaantifoc a construcţiei


Aria compartimentelor antifoc trebuie să fie realizată în limitele admise, în
corelare cu gradul de rezistenţă la foc
şi numărul de niveluri, conform reglementărilor specifice.

V.3.3.4.
Limita de rezistenţă lafoc aelementelorde construcţie cedelimi
tează sau separă spaţiiale clădirii
a. elemente ce delimitează compartimentele antifoc -
pereţi antifoc realizaţi din materiale incombustibile(clasa Co)cu limita de r
ezistenţălafoc 3 ore 7
ore, în funcţie de densitatea sarcinii termice din compartimente;
b. elemente de separare din cadrul compartimentelor de incendiu sunt:

pereţii despărţitori ai diferitelor spaţii funcţionale au limite de


rezistenţă la
foc şi clase de combustibilitate normate, în funcţie de gradulde reziste
nţă la foc al
construcţiei, destinaţia spaţiului respectiv şi rolul elementelor de separ
are, potrivit reglementărilor.

V.3.3.5. Limita de rezistenţăIa foca faţadelor şiacoperişului


(elemente neportante) In funcţie de gradulde rezistenţă la foc asigurat,
limita de rezistenţă la foc a pereţilor exetriori neportanţi este: min. 15
minute (Co) gradI rezistenţă la foc; min. 15 minute (C2) gradIIrezistenţă
la foc Acoperişurile se alcătuiesc şi se realizează conform condiţiilor
corespunzătoare gradului de rezistenţă la foc al construcţiei.

V.3.3.6. Rezistenţalafocastructuriiportante
Structura portantă a construcţiei, funcţie de gradulde rezistenţă la
foc trebuie să îndeplinească următoarele condiţii minime de combustibili
tate şi rezistenţă la foc:
Tip element Grad de rezistenţă la
foc
I II
stâlpi, coloane, pereţiport nivel curent Co 2 h 30' Co 2h
anţi
ultim nivel Co 1 h 30' Co 1h
grinzi, planşeeniv. curent acoperiş terasă Co 1h Co
45'
grinzi olansee oeste subsol Co 1 h 30' Co 1h

V.3.3.7. Durata de sigurtanţăarefugiilor


Intervalul de timp în care este asigurată supravieţuirea
în spaţiile special amenajate, indiferent de modul în care evoluează incend
iul, trebuie să fie cel puţin egal cu timpulde supravieţuire. min. 20 minute
grad I IIrezistenţă la foc.
V.3.3.8.
Existenţa şi condiţiileperformante ale dispozitivelor de detectare
şialarmare
Echiparea şi dotarea cu dispozitive de detectare şi alarmare se face
confornj reglementarilorde specialitate astfel încât să se poată asigura ti
mpul de alarmare stabilit (cap. V.3.2.I.).

V.3.3.9.
Existenţa şi condiţiileperformante ale sistemului de alertare încaz
de incendiu
Pentru anunţarea serviciilor mobile de pompieri, în caz
de incendiu, se asigură mijloacele corespunzătoare funcţie de fiecare
situaţie concretă, astfel încât să se asigure
timpul dealertare stabilit (cap. V.3.2.2J.

V3.3.10.
Condiţiile performante ale dispozitivelorde evacuare afumului
Limitarea propagării fumului înîncăperi, coridoare, scări trebuie asigurată
prii realizarea unor elemente despărţitoare corespunzătoare (pereţi,
planşee) ş prevederea dispozitivelorde evacuare a fumului, corespunzător
reglementărilo specifice.

V.3.3.11. Existenţa şi condiţiileperformante ale sistemelor au


tomate de stingerea incendiilor
Necesitatea sistemelor
automate de stingere se stabileşte în funcţie de riscurile d
incendiu, combustibilitatea materialelor şi valoarea aparaturii
utilizate respectânduse prevederile normelortehnice învigoare. Se
va asigura declanşarea şi funcţionarea corespunzătoare, a sistemelor cu d
ebitele intensităţile, presiunile şi timpul de funcţionare normate funcţie de
necesităţii concrete.

V.3.3.12. Asigurarea duratei desiguranţă şi capacitatea căilorde e


vacuare
Asigurarea intervalului de timp în care căile de evacuare pot fi
utilizate în condiţ
de siguranţă, se realizează, potrivit reglementărilor. în funcţie de capacitat
e maximă simultană, tipulde construcţie şi modulde rezolvare a căii
de evacuare (îndouădirecţii, respectiv întro singură direcţie). min. 900
respectiv 600 sec. gr. III. Capacitatea
căilorde evacuare „C" (50persoane/flux) va asigura trecere numărului de fl
k
uxuri determinate prin calcul (Număr fluxuri.,F Numărpersoai ..
4
N " / Capacitate evac. „C"). în orice condiţii căile de evacuare (coridoare) nu vor
avea lăţimea mai mică c 2.20 in pentru transportul persoanelor cu targa, sau
1,40 mpentru transportul braţe al copiilor preşcolari, uşile de pe căile de evacuar
e având lăţimea minimă ( 1,00 m.

V.3.3.13. Timpul desiguranţăprivind funcţionareaascensoarelor de inter


venţie
În clădirile înalte, cel puţin unul dinascensoarele
prevăzute, se vor amenaja corespunzător
asigurării operaţiunilorde stingere, având o capacitate de transport de3 5
servanţi cu
echipamentul respectiv. Timpul de funcţionare în siguranţă, al ascensoarelorde
intervenţie, trebuie să fie cel puţin 2 ore de la izbucnirea incendiului.

V.3.3.14. Asigurarea condiţiilor pentru accesul autovehiculelorde interv


enţie
Construcţiile pentru
spitale vor avea asigurate accese carosabile, corespunzător dimensionate şi alcăt
uite, care să permită accesul uşor al autovehiculelorde intervenţie ale
pompierilor, cel puţin la două faţade ale clădirii.

V.3.3.15. Echipareaşi dotarea construcţiei cu mijloace fixe şi mobilede in


tervenţie
Construcţiile se vor echipa şidotacu
mijloace de intervenţie conform
reglementărilor specifice, în funcţie de tipul construcţiei şi densit
atea sarcinii
termice.
Se vorprevedea, după caz, stingătoare, hidranţi interiori şi exteriori de incendiu,
coloane uscate, instalaţii automatede semnalizare şi stingere a incendiilor etc,
potrivit necesităţilor.

V.3.3.16. Asigurarea traseelor pentru accesul personalului servici


ilor mobilede pompieri
Traseele de intervenţie trebuie să fie marcate corespunzătorpentru
afi uşorde recunoscut, cât mai scurte şi amenajate astfel încât să
se asigure protecţia forţelor care acţionează pentru stingere şisalvare.

V.3.4. Performanţele elementelor şi materialelor de construcţie

V.3.4.1.
Combustibilitatea elementelor, respectiv a materialelor componente
In clădirile spitaliceşti se vorutiliza materiale având clasa de combustibilitate
admisă de normele specifice, în corelare cu gradul de rezistenţă la foc,
respectiv clasa Co pentru principalele elemente constructive.

V.3.4.2. Contribuţia la evoluţia incendiului


este apreciată prin densitatea sarcinii termice corespunzătoare spaţiuluirespectiv
şise evaluează funcţie de situaţia concretă (totalitatea materialelor şi substanţelo
r combustibile,
fixe şi mobile existente pe suprafaţa considerată) conformprevederiSTAS
10903/2.
Se vor asigura măsuri de protecţie
corespunzătoare, stabiliteprin reglementările tehnice.
Se recomandă ca densitatea sarcinii termice în încăperile
destinate bolnavilor să nu depaseasca
420 MJ/mp

V.3.4.3.
Propagarea flăcărilor pe suprafaţaclementelorde construcţie combustibi
le
Alcătuirea clementelor va fiastfel rezolvată încât incendiul să nu
se propage cuuşurinţă. Propagarea flăcărilorpe
suprafaţa clementelorde construcţie trebuie să fie de maximm 45 cm în 10
minute.

V .3.4.4. Nivelul admisibil dedegajare a fumului şigazelortoxice


Se vorutiliza
elemente şi materiale combustibile astfel încât prin inflamarea acestora să nu
se degaje cantităţi mari de fum şi gaze toxice care să pericliteze
sănătatea utilizatorilor. Se
vor lua măsuri corespunzătoare deevacuare a fumului şi gazelor toxice.

V.3.4.5. Gradulde rezistenţăla foc al construcţiei


va fi stabilit în funcţie de combustibilitatea şi limita
de rezistenţă la foc a principalelor elemente de
construcţie folosite,potrivit reglementărilor. Pentru spitale (respectiv clădirile
în care se află bolnavi şi se
desfăşoară activităţ medicale) se vorutiliza construcţii de gradul Isau
IIrezistenţă la foc.

V.3.4.6. Etanşeitatea la propagarea fumului şia flăcărilor


Intervalul de timp în careunelement de
separare împiedică trecerea fumului şi£ flăcărilor, dintr
o încăpere în alta se stabileşte corespunzătordestinaţiei acestuia în funcţie
de gradul
de rezistenţă la foc stabilit, conform normelor specifice (vez cap.V.3.3.3.3.3.6.).

3V .3.4.7. Duratade stingereaincendiilor Intervalul de timp până


când focul este stinscomplet trebuie să se înscrie îi
limetele rezistenţei la foc a elementelor structurale(maxim performanţi elementul
ui cel mai puţin rezistent planşeul în situaţia cea mai defavorabilă). max. 1 oră -
grad MI rezistenţă la foc.

V.3.5. Intervenţia pentru stingere

V.3.5.1. Timpul deîncepere a intervenţiei


Intervalul de timp dintre momentul alertării şi
cel alînceperii acţiunii de intervenţieila
locul incendiului, depinde de echiparea cu instalaţii
de semnalizare şi alertarede distanta la care se află unitatea de intervenţie
de dotarea acestora,precum şi deoperativitatea echipelor respective. Se
va stabili, pentru fiecare situaţie
concretă, prin elaborarea de scenarii de siguranţă.

V.3.5.2. Durata intervenţiei


Timpul încare incendiul este
oprit depinde de suma tuturor intervalelorde timj necesare
începerii şi desfăşurării procesului de stingere.
ANEXA V.3

DOCUMENTE CONEXE
Decret 2901977Norme generale de protecţieîmpotriva incendiilor la
proiectare şi realizarea construcţiilor şi instalaţiilor P 118 Norme
tehnice de proiectare şi realizare a construcţiilorprivin/d protecţia
la acţiunea focului Ordin381/1219 Norme
generale de prevenire şi stingere a incendiilor HG 1994 completare la NC1977
HG 51 1992 Privindunele măsuri pentru îmbunătăţirea activităţii
de prevenire şi stingere a incendiilor Norme C 58 Norme tehnice
privind ignifugarea materialelor combustibile dinlemn şi textile utilizate în constr
ucţii Normativ 1 5 Normativpentru
proiectarea şi executarea instalaţiilorde ventilare NormativI6 Normativ pentru pr
oiectarea şi executarea reţelelor
şi instalaţiilordeutilizare a gazelor naturale Normativ 1 7 Normativpentru
proiectarea şi executarea instalaţiilor electrice la consumatori cu
tensiunea până la 1000 V.c.a şi 1500 V.c.c Normativ 1 9 Normativpentru
priectarea şi executarea instalaţiilor sanitare Normativ 113 Normativ pentru
proiectarea şiexecutarea instalaţiilor de încălzire NormativI18 Normativpentru
proiectarea şi executarea instalaţiilorde telecomunicaţii NormativI20 -
Normativprivind proiectarea şi executarea instalaţiilor deprotecţie contra trăsne
tului în construcţii STAS 1478 Construcţii civile şi
industriale. Alimentarea interioară cu apă. Prescripţii fundamentale STAS 6168 -
Măsuri de siguranţă contra incendiilor. Scări de intervenţie şi salvare STAS 6647
Măsuri de siguranţă contra incendiilor. Elemente pentru protecţia golurilor
STAS 6793 Lucrăride zidărie. Coşuri, canale de fumpentru focare obişnuite la
constructii civile. Prescripţii generale. STAS 8844 -
Măsuri de siguranţă contra incendiilor. Uşibatante pe scările de evacuare.
Prescripţii constructive împotriva trecerii fumului STAS 297/1,2 -
Indicatoare de securitate. Culori şi forme. Condiţii generale STAS 10903 Calculul
sarcinii termice în construcţii STAS 2965 Scări interioare în construcţii STAS 3081
Utilaje de stins incendii. Cutii metalice pentru hidranţi interiori STAS 4918 -
Utilaje de stins incendii. Stingatorportativ curaf şi CO 2 STAS 9752 -
Utilaje de stins incendii. Stingator cu dioxid de carbon
V.4 IGIENA, SANATATEA OMENILOR, REFACEREA ŞI PROTECŢIA MEDIULUI
Cerinţa de igienă, sănătate şi protecţie a mediului implică conceperea şi realizar
easpaţiilor
precumşi;a
părţilor componente astfel încât şă nu fie periclitată sănătatea şi igiena
ocupanţilor,
urmarinduse în acelaşi timp şi protecţia mediului înconjurător.
În cazul clădirilor spitaliceşti, această cerinţă este de importanţă vitală şi
se asigură atât din faza
de proiectare cât şi dinfaza de exploatare a clădirii. Necesităţile utilizatorilor, în c
azul acestei
grupede cerinţe, se referă la:

A. Igiena mediului interior


B. Igienaapei
C. Igiena evacuării rezidurilorlichide
D. Igiena evacuării rezidurilorsolide
E. Protecţia mediului V.4.(A). IGIENA MEDIULUI INTERIOR
Se referă la:
1Mediul higrotermic
2Igiena aerului
3Igiena finisajelor
4Igiena vizuală
5Igiena auditivă

V.4.(A).l. MEDIUL HIGROTERMIC


Crearea unui mediu higrotermic minim
admisibil, implică asigurarea uneiambianţe termice
corespunzătoare atât în regim de iarnă cât şi în regimde vară.
Se admite
ca aceste condiţii să nu fie satisfăcute o zi pe aniarna şi 3 zile pe anvara.
Asigurarea mediului higrotermic trebuie corelată cu asigurarea calităţii aerului
şioptimizarea consumurilor energetice.
CRITERII. PARAMETRI SI NIVELURI DE PERFORMANTĂ privind

V.4.(A).1.1. Asigurarea ambianţei higrotermice

V.4.(A).1.1.1. Temperaturaambianţei „ta"


(măsurată încentrul încăperii
la 1.5m de la pardoseală, cu termometru cu glob), funcţie de destinaţia încăperii,
trebuie să fie: în perioada rece
conform STAS 1907/2 şi conform tabel1 (anexa la cap. V.4.(A).2) -
în perioada caldă
max. 26 °C pentru o viteză relativă a aerului de 0.275 m/s

OBSERVAŢIE:
/. Temperatura, în perioada de vară, poate
S
fi mai mare de 26 °C (dar max. 2H C) cu condiţia creşterii vitezei aerului cu
0.275 m/s pentru I °C (dar max. 0.45 m/s)
2. Temperatura ambianta se
considera stabila şi uniformă dacei valorile măsurate corespund
valorilor necesare spaţiului respectiv (conform V.4.(A).l.l.l. cu o abatere de max.
I C. Se admite in mod excepţional o abatere de max. 2 °C, dacă ponderea
abaterilor nu depăşeşte 10% din totalul măsurătorilor.

V.4.(A).1.1.2. Amplitudinea de oscilaţie a


temperaturiiaerului interior (conform N.P.200)
în regim de iarna A Τi ≤1.0
în regim de vară AΤi≤3.0
V.4.(A). 1.1.3. Viteza relativă medic a aerului
în perioada de iama
max. 0.15 m/s
în perioada de vară (ta=26°C)

max. 0.275 m/s

OBSERVAŢIE:
Se admit viteze ale aerului mai mari de 0.275 m/s dacă se impun tehnologic
(sala de operaţie curent laminar) dar max. 0.45 m/s.

V.4.(A).1.1.4. Umiditatea relativă


aaerului (UR) va fi corelată cu temperatura ambianţei („ta"
conform V.4.(A). 1.1.1.) şi funcţie de destinaţia încăperilor vaaveavalorile corespu
nzătoare
necesităţilor, conform Tabel 1 (anexa la cap. V.4.(A).2.)
în general, pentru unităţile funcţionale cu regim normalde umiditate
(saloane, cabinete de
consultaţii, etc).

• UR=3060%
pentru afecţiuni speciale reumatism poliarticular
UR3035% (ta=3032 °C) arşi grav
UR=6085%(ta=3032°C)

OBSERVAŢIE:
Pentru afecţiunile speciale, condiţiile de microclimat trebui precizate prin tema
de proiectare.
V.4.(A).1.1.5. Asimetriatemperaturii radiante
(conform STAS13.149) calculată în raport cuun plan
vertical situat înzona ocupată, la 0.6 mde pardoseală.
datorită ferestrelor sau altor suprafeţe reci
c
• max.lO C
datorită unui planşeu încălzit
1. • max.5°C
2. V.4.(A).1.1.6. Diferenţa de temperatură pe verticală
între nivelul capului şi al gleznelor (pentru o persoană în picioare sau
pentru o persoană şezând) conform STAS 13.149.
max.3°C

V.4.(A).1.1.7. Cantitatea de căldură transmisă de picior


la pardoseală (senzaţia de rece cald)
conform STAS 6472/10.
3 2
în timp de un minut Ql≤4.10 J/m
3 2
în timp de 10 minute Q≤ 10 200.10 J/m

temperatura minimă pe suprafaţa pardoselii trebuie săfie conform prevederii


STAS 6472/3 şi
nu trebuie să depăşească 26 °C.

V.4.(A).1. 1.8. Numărul schimburilor deaer


se stabileşte în funcţie de bilanţurile termoenergetice, ardegajărilorde umid
itate şial necesităţilorprivind existenţa agenţilorpatogeni(vezi cap.V.4.
(A).2. Igiena aerului).

V.4.(A).1.1.9. Indicele global de confort„PMV"


(conformSTAS13.149) reprezintă opţiunea medieprevizibilă a unui grup
numeros de persoane asuprasenzaţiei
termice produsede un anumit mediu. Rezultă dinbilanţul termic al corpului uman
şi trebuie să se încadreze între valorile: 0.5<PMV<0.5

ANEXA VA.(A). 1.
DOCUMENTE CONEXE
STAS 1907/1,2 Calculul necesaruluide căldură STAS 6472/3 -
Calculul termotehnic al elementelorde construcţieale clădirii I 5 -
Normativ pentru proiectareaşi executarea instalaţiilorde ventilare Norme Protecţi
a muncii în sectorulsanitar NP200 -
Instrucţiuni tehniceprovizorii pentru proiectarea lastabilitate termică a
elementelorde închidere a clădirilor STAS 13.149 -
Fizica construcţiilor. Ambiante termice moderate. Determinarea indicilor
PMV şi PPD şi nivele de performanţă pentru ambiante Documente -
Igiena, sănătatea şi mediul înconjurător interpretative CEE nov.93
V.4.(A).2. IGIENA AERULUI
Cerinţa privind igiena aerului implică asigurarea înspatiile spitaliceşti ai
acelor parametri de calitate ai aerului care favorizează
vindecarea oamenilorbolnavi şi împiedică periclitarea stării de
sănătate a utilizatorilor unităţilor spitaliceşti de către eventualii agenţi poluanţi şi
contaminaţi purtaţi de aer, specifică
activităţilordesfăşurate (germeni patogeni, particule desuspensie,
mirosuridezagreabile, emanaţii nocive, contaminanţi radioactivi, etc). -
In unităţile spitaliceşti natura activităţilor în anumite spaţii
impune utilizarea de instalaţii de ventilare şi respectiv climatizare, ca
unică soluţie
de asigurare a parametrilor de calitate ai aerului consideraţi necesari Prin alcătuir
e, caracteristici constructive, calitate a materialelorutilizate, dotare
cu echipamente de
tratare a aerului şi cu aparatură de automatizare,prin performanţele funcţionale
atribuite, sistemele de ventilare climatizare
vor corespunde cerinţelorderealizare în spaţiile servite a nivelurilor impuse pentr
u parametrii de microclimat şi pentru lipsa germenilor patogeni şi/sau a
altor tipuri de nocivităţi, cu asigurarea unor circulaţii de aer controlate între spaţii
, fără afectarea în mod negativpeste limitele normate a calităţii aeruluidinmediul
exterior şi în condiţii de funcţionareexploatare cât mai economică. -
încăperile cuspecificstrict spitalicescse cuprind în 4 clase de încăperi determinate
de pretenţiile de asepsie care corespund
naturii activităţilor cărora le sunt destinate: sunt stabilite pentru fiecare clasă niv
eluri limită pentru concentraţia volumetrică de germeni (N)
care indică numărul de unităţi specifice de germeni la unitatea
3
de volum (germ/m ). conform tabel 1 (anexat la prezentul capitol V.4.(A).2.)
3
clasa Ia N≤ 10 germ/m
3
clasa IIa N ≤ 200 germ/m
3
clasa IIIa N ≤ 500 germ/m
3
clasa IVa N ≤ 500 germ/m

MENŢIUNE:
In tabel sunt specificate clasele de asepsie în care se
încadrează principalele compartimente funcţionale ale unei unităţi spitaliceşti. -
Pentru funcţiuni ce nu sunt menţionate în tabel, apartenenţa la
una dintre cele 4 clase va fi specificată de beneficiar prin tema de proiectare. -
In spaţiile cu pretenţii ridicate de asepsie clasa I şi II,
se utilizează instalaţii de tratare a aerului care funcţionează numai cu
aer exterior, ca măsură considerată necesară împotriva răspândirii şi
dezvoltării infecţiilor intraspitaliceşti cu germeni aeropurtaţi: se consideră
posibilă utilizarea recirculării aerului la nivelul unei încăperi în cadrul
unui sistem tip „curent laminar" cu viteze de min.0.35 m/s cu
filtrare fină la aspiraţia din încăpere şi cu filtrare absolută în suprafaţa
de introducere a aerului. In spaţiile cu pretenţii mai scăzute de asepsie clasa III-
a, care utilizează sisteme de ventilareclimatizare, este permisă recircularea
aerului fie la nivelul fiecărei încăperi prin unităţi locale de
climatizare, fie în comun pe grupe de încăperi, compatibile d.p.d.v.
al funcţiunilor şi exigenţelor, sei'vite fiind de cate un singur sistem centralizat;
se vor asigura debitele minime necesare de aer proaspăt şi celelalte cerinţe
privitoare la condiţiile de igienă. Igiena
aemlui interior depinde în mod esenţial de controlarea circulaţiei aerului între
spaţiile unităţilor spitaliceşti; circulaţia aerului trebuie să aibă loc numai de la
spaţii cu cerinţe mai ridicate de asepsie spre cele cu cerinţe mai
scăzute şi/sau cu pericol de poluarecontaminare mai ridicat. In cazul utilizării de
sisteme de ventilareclimatizare circulaţia aerului este dirijată prin bilanţuri
de debite de aer de introducere şi de evacuare reglate corespunzător şi prin
presiuni diferenţiale controlate între spaţii adiacente.
Sistemele de ventilare climatizare se dotează cu filtre
de aer având sarcini precise în ceea ce priveşte asigurarea
nivelurilor de curăţenie a spaţiilor se/vite, dar şi a interiorului
instalaţiilor (tubulatura,
echipamente de tratare aer, etc) sarcinile atribuite filtrelor le determină
performanţele funcţionale necesare şi locurile de amplasare în cadrul
instalaţiilor.

CRITERII. PARAMETRI SI NIVELURI PE PERFORMANTA privind:

V.4.(A).2.1. Asigurarea calităţii acrului prin utilizarea instalaţiilor


de ventilareclimatizare:

V.4.(A).2.1.1 Debitde aerproaspăt


(se exprimă în schimburi volumetrice oraresau în debit orar pe persoană).
Nivelul
minim de debit de aer proaspăt (de introducere) reprezintă nivelul considerat ins
uficient,
în funcţie de destinaţia funcţională a încăperii, diminuării concentraţiei
de germeni şi/sau de alte
nocivităţi aeropurtate sub limitele maxime admisibile.

• întabelul 1 (anexat la prezentul cap. V.4.(A).2.)

V.4.(A).2.1.2. Debit de aer


(se exprimă în schimburi volumetrice
oraresau în debit orar de evacuare pe obiect sanitar) Nivelul
minim de debit de aer indicat, fie de
introducere (încăperi de suprapresiune), fie de evacuare (încăperi în depresiune),
reprezintă nivelulconsiderat suficient (în funcţie de destinaţia funcţională a încăp
erii) asigurării unei intensităţi a circulaţiei aerului şi deci unei spălări cu aer
tratat, care să permită obţinerea şi uniformizarea
condiţiilor impuse pentru microclimat şi pentru puritatea aerului. Conform
tabel 1 (anexat la prez. cap. V.4.(A).2.)
pentru încăperi clase Işi II(climatizare fără recirculare) debit aerdebit aerproasp
ăt ≥
deb.min.aerproaspăt

pentru încăperi clasa III şi IV


ventilare (fără recirculare)
debit aerdebit aer proaspăt i deb.min.aer proaspăt

climatizare (cu recirculare) debit aer>deb.min.aerproaspăt


V.4.(A).2.1.3. Nivelde filtrare
(se exprimă ca reţinere procentuală aparticulelor în suspensie în aer – cu
indicarea metodei de
testare folosite).
Condiţiile
de puritate a aerului în încăperile unităţilor spitaliceşti implică un nivel de filtrare
adecvat, ceea
ce determinănumărul de trepte de filtrare,performanţele funcţionale
ale filtrelor şi
locul de amplasare al fiecărei treptede filtrare în cadrulinstalaţiilor.
Se utilizează 3 tipuri de filtre:
filtre brute (prefiltre) filtre clasa EU 3 şi EU 4
(grad reţinere 8095% conform test gravimetric ASHRAE)

se utilizează pentru filtrare treapta Ia


filtre fine filtre clasa EU 7 şi EU 8
(grad reţinere 8095% conform testopacimetric ASHRAE)

se utilizează pentru filtrare treapta11a


filtre absolute filtre clasa EU 10 EU 12
(grad reţinere 9899.97% conform test DOP Mil. Std. 282)

se utilizează pentru filtrare treapta IIIa

MENŢIUNE:
Utilizarea întrun .sistem de tratare a aerului a unui filtru
de clasa superioarei implică, pentru a-
lproteja de colmatâri grosiere, echiparea sistemului în
amonte cu filtre de clasei inferioară. Filtrele treapta 1a se montează în
amonte de echipamentele de tratare centrală a aerului pentru a le
proteja de colmatare; filtrele treapta Iia se
montează imediat în*avalul ventilatoarelor de introducere a aerului pentru
a menţine curate tronsoanele de distribuţie a aerului; filtrele treapta Illa se mont
ează cât mai aproape sau chiar în gurile de introducere a aerului în
încăperile servite pentru a evita riscul apariţiei de focare de contaminare în
aval. Supravegherea stării funcţionale a filtrelor şi semnalarea colmalării în veder
ea înlocuirii celulelor filtrante se realizează
prin controlul presiunilor diferenţiale amonteaval şi au un loc important în
cadrul lucrărilor de întreţinereexploatare. In tabelul 1 (anexat la
prez. cap. VA. (A). 2.) este indicat numărul necesar de trepte de filtrare: .pentru 3
trepte de filtrare se înţeleg treptele 1. 11 şi III .pentru 2 trepte de filtrare
se înţeleg treptele 1 şi II .pentru 1 treapta de filtrare se înţelege treapta I

V.4.(A).2.1.4. Nivel de presiune diferenţială între spaţii adiacente


Valoarea presiunii diferenţiale dintre încăperi alăturate astfel încât să se
realizeze
o circulaţie controlată a aerului (de la încăperi cu cerinţe mai
ridicate la încăperi cu cerinţe mai
scăzute d.p.d.v. al absenţei agenţilorpatogeni). Nivelul de presiune diferenţială
determină debitele de scurgere de aer între
respectivele încăperi, prindeschiderile existente între ele. Spaţiile mai curate vor
fi însuprapresiune faţă de cele mai puţincurate. Nivelul presiunii diferenţiale între
spaţiile adiacente, în cadrul încăperilordin clasa IşiIIva fi de max.l020Pa.

MENŢIUNE:
Menţinerea în permanenţă. în mod controlat,
a condiţiilor de presiune diferenţială, pe ansamblul spaţiilor serxite
de instalaţiile de ventilare, necesită monitorizarea stărilor de colmatare a
filtrelor şi reglarea automată a caracteristicilor funcţionale (debit, presiune)
ale unităţilor de vehiculare a aerului, pentru menţinerea unor regimuri constante
de debite de aer.

V.4.(A).2.2. Asigurareaunorconcentraţiimaxim admisibile de substanţe p


oluante
provenite din materiale de construcţii, instalaţii tehnice, inclusivaparate d
e ardere, surse exterioare, sol, etc.
pentru valori maxim admisibile de concentraţii
ale substanţelorpoluante dinîncăperile unităţilor
spitaliceşti, se vor respecta prevederi Normativ de protecţia muncii
în sectorul sanitar
şi„Normativ privind puritatea aerului în încăperi cudiverse destinaţii" (în curs de e
ditare INCERC). -
învedereaevitării contaminăriiaeruluipeste limiteleadmise (ca rezultat almanipulă
rii unor surse radioactive deschise, înscopuri medicale ionizare,
suspensii de pulberi, substanţe volatile radioactive) se vor respecta prevederi
„Norme republicane de securitate nucleară Regim de lucru cu surse de radiaţii
nucleare" tab. 2.
ffd8ffe000104a46494600010201005800600000ffe20ad44943435f50524f46494
c4500010100000ac441444245021000006d6e74725247422058595a2007d70006
00130010001f0032616373704d534654000000004945432073524742000000000
0000000000000000000f6d6000100000000d32d41444245000000000000000000
0000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000
00000000000012637072740000015c0000004e64657363000001ac0000006c777
470740000021800000014626b70740000022c000000147258595a00000240000
000146758595a00000254000000146258595a0000026800000014646d6e64000
0027c00000070646d6464000002ec000000887675656400000374000000867669
6577000003fc000000246c756d6900000420000000146d6561730000043400000
02474656368000004580000000c72545243000004640000000e6754524300000
4740000000e62545243000004840000000e76636774000004940000063074657
87400000000436f70797269676874202863292031393938204865776c6574742d
5061636b61726420436f6d70616e79204d6f646966696564207573696e6720416
46f62652047616d6d610000006465736300000000000000127352474220494543
36313936362d322e3100000000000000000000001273524742
ANEXA V.4.(A).2.
DOCUMENTE CONEXE

STAS 10813 -
Puritatea aerului. Determinarea pulberilor însuspensie STAS11322 -
Puritatea aerului. Determinarea aldehidei formiee STAS 12051 -
Aer. Determinarea conţinutului de radon 222 STAS 9081 -
Poluareaacrului STAS 12574 -
Aerdin zone protejate. Condiţii de calitate STAS 1238/1 -
Ventilare mecanica. Debitul de aerproaspăt Normativ in -
Normativprivind igiena compoziţiei acrului în spatii cudiverse curs deeditar
e destinaţii funcţie de activităţile desfăşuralc în regimde iarnă-
vară (INCIzRC) Norme84 Protecţiamunciiîn sec toniisanitar DIN 1946Fila 4-
Ventilaţiiîn instituţii spitaliceşti Documente -
Igiena, sănătatea şimediul înconjurător interpretative CEEnov.
V.4.(A).3. IGIENA FINISAJELOR
Cerinţa privind igiena finisajelor implică asigurarea
calităţii suprafeţelor interioare ale elementelordelimitatoare astfel
încât să nu fie periclitată sănătatea şi igiena ocupanţilor.

CRITERII. PARAMETRI SI NIVELURI DE PERFORMANTA privind

V.4.(A).3.L Asigurarea calităţii finisajelor


Finisajele încăperilor în care staţionează şi
se deplasează bolnavi sau în care se desfăşoară activităţi medicale vor fi:
lavabile
rezistente la dezinfectanţi
rezistente la decontaminări radioactive (după caz)
fără asperităţi care să reţină praful
bactericide (înspaţiile aseptice)
negeneratoare de fibre sauparticule care pot rămâne în suspensie înaer
rezistente la acţiunea acizilor (în laboratoareşi camere de tratament)
seadmit materiale de finisaj careprin alcătuirealor, sau modul de punere în operă,
pot favoriza dezvoltarea de organisme parazite (gândaci, acarieni, mucegaiuri) sa
u substanţe nocive ce potpericlita sănătatea oamenilor.

V.4.(A).3.2. Asigurareacalităţii finisajelor


Finisajele pentru elementele de instalaţii vor fi rezistente la acţiunile fizico-
mecanice ale agenţilor externi (şocuri, frecare, etc.) şi la
acţiunile chimice provocate de solvenţi, detergenţi, dezinfectante, lichide sau vap
ori ai acestora. La finisarea spaţiilor cu cerinţe
severe de asepsie se va evita utilizarea materialelor care, prin punerea
înafară prezintă rosturi, adâncituri sau colţuri dificil de curăţat. Finisarea
spaţiilordin laboratoarele de medicină nucleară în care se lucrează cu surse desc
hise (izotopi) vor respectaprevederile Normativului Republican de Securitate Nucl
eară.
V.4.(A).4. IGIENA VIZUALĂ
Cerinţa privind igiena vizuală implică asigurarea cantităţii şi calităţii luminii (natur
ale şi artificiale) astfel încât utilizatorii spaţiilor respective să-
şi poată desfăşura activităţile specifice în condiţii de igienă şi sănătate.
MENŢIUNE:
Aspectele legate de iluminatul de siguranţa al încăperilor sunt
prezentate la cap.V.2.(A). (Siguranţa circulaţiei pedestre).

CRITERII. PARAMETRI SI NIVELURI DE PERFORMANTĂ cuprivire la:

V4.(A).4.1. Asigurarea iluminatului natural

V.4.(A).4.1.1. Raportarie ferestre arie pardoseli


săli operaţii, naştere, laboratoare tratamente, pansamente 1/31/4 -
saloane alăptare, farmacii, saloane sugari, nounăscuţi 1/41/5 -
cabinete consultaţii, saloane bolnavi 1/41/6 spaţii de
lucru,pregătire, sterilizare, bucătării, spălătorii 1/51/8 camere şi săli de aşteptare,
cameră gardăpersonal, tratament Roentgen, fizioterapie 1/61/7

OBSERVAŢIE:
In cazul construcţiilor spitaliceşti se recomandă ca toate încăperile în
care au acces bolnavii
să beneficieze de lumină naturală.
Laboratoarele trebuie protejate împotriva razelor solare printro
orientare corespunzătoare şi
prin elemente de umbrire, dar fără utilizarea sticlei colorate.
Coridoarele vor beneficia de lumină naturală directă (prin
buzunare laterale) sau indirectă
(prin uşile încăperilor ce le mărginesc).

V.4.(A).4.2. Asigurareailuminatului artificial

V.4.(A).4.2.1. Nivel de
iluminare medie pentru iluminatul normal al încăperilor (valori minime) -
conform tab.E1 anexat

V.4.(A).4.2.2. Evitarea sau limitarea orbirii


orbire directă
sevor lua măsuride ecranare a lămpilor şi de dispunere corespunzătoare a acesto
ra orbire prin contact sau reflexie
sevor alege finisaje cufactori de reflexiecorespunzători
corpurile deiluminat sevor dispune corespunzător cerinţelor specificeîncăperilor
Se vorrespecta prevederi STAS 6646/1,3.

Nr.cr Tipul încă Iluminarea Culoarea Observaţii


t periix) normala Ix luminii

1 2 3 .4 5 6
1. . încâperi b iluminat - 100 200 alb Măsuri pentru
olnavi; iluminat pentr 300 5 2 evitarea orbirii pacienţilor
u lectură! -
iluminat pentr
u consultaţii -
iluminat pentr
u
supraveghere
iluminat de ve
ghe . (orientar
e)
2. Salon iluminat gene 300 20 300 alb Iluminat general în
pentrii sug ral iluminat p locurile de îngrijire
ari sau entru sugari, min 1601 lx
nou- supraveghere
născuţi iluminat pent
ru consultaţie
3. Cabinete . iluminat gene 500 alb de lux
pentru ral
consultaţii
tratament
e obişnuit
e
4. Cabinete iluminat gene 500 50 50 alb de lux După
pentru ral pentru pre 550 500 50 alb,alb de lux caz, comutabil sau reglabil
consultaţii gătire - 50 50 50 pentru obţinerea
şi tratame iluminat gene iluminării mai reduse După
nte specia ral pentru peri caz, comutabil sau reglabil
le: pentru oada de pentru obţinerea
investigaţi investigaţie iluminării mai reduse
i endosco .urologie .rect
pice - oscopie .ginec
pentru ologie ilumin
investigaţi at general pe
i oftalmolo ntru pregătire
gice iluminat gene
ral pentru peri
oada de
investigaţie
.refractometri
e
.schiascopie .
oftalmologie .
oftalmometrie
pentru .perimetrie 5 5 500 alb, alb alb După caz, comutabil s
investigaţi .adaptomet 20 500 alb alb alb au reglabil pentru
i Rontgen rie iluminat 8000 500 de lux obţinerea iluminării m
pentru general - ai reduse Lampa sciali
consultaţii lucru ticâ cu
stomatolo cu monitoa posibilităţi de reglare
gice - re iluminat a iluminării şi direcţio
pentru .iluminat ca nării luminii Ra.90
consultaţii vitate bucal
dermatolo ă .iluminat
gice ul câmpului
înconjurăto
r-
iluminat ge
neral

5. Cabinete iluminatul 100 300 alb Măsuripentru evitarea


pentru generat - 1000 20 orbirii pacienţilor
consultaţii iluminat ge
şi tratame neral
nte intens în zona pat
ive urilor -
iluminat pe
ntru
consult în
zona paturi
lor -
iluminat de
supraveghe
re
6. Săli de op iluminat ge 1000 alb vezi pct.lll.4.2.2.2.
eraţie neral -
iluminat pe
ntru
câmpul de
operaţie -
iluminat pe
ntru
câmpul înc
onjurător
al mesei de
operaţie
7. Anexe ale iluminat ge 500 500
. sălii neral pentr 500
de operaţi u: .vestiare
e .spălătorii .î
ncăperi pre
cedând
intrarea în
sala de
operaţii

.incăperi la 500 500 alb sau alb Măsuripentru evitarea


ieşirea 500 500 de lux alb orbirii pacienţilor
din sala de 100
operaţii .de
pozit de ins
trumente .d
epozit pent
ru
elemente
sterile .dep
ozit cu
dispozitive
de sterilizar
e
.săli derean
imare,
iluminat pe
ntru
trezire
8. Sala iluminat ge 300 alb
de terapie neral
. Băi medi
cinale, gi
mnastică
medicală,
masaje
9. Săli de dia iluminat ge 100 500 Măsuripentru evitarea
liză neral în orbirii pacienţilor
sală -
iluminat ge
neral in
zona
paturilor
10 Laboratoa iluminat ge 500 1000 alb
. re Farmac neral - alb de lux
ii iluminat pe
ntru
verificarea
culorii
11 Camere d iluminat ge 300 500 alb cald alb După caz, iluminat loc
. e serviciu neral - al, pentru zona umple
pentru me iluminat pe rea seringelor sortar
dici, asiste ntru ea medi-
nte medic solicitări viz camentelor, etc
ale uale intens
e
12 Săli de dis iluminat ge 1000 alb
. ecţie neral - 5000
iluminat loc
al pentru m
asa de lucr
u
13 Coridoare, zona 200 50 30 alb sau Clasa de
. scări de saloane 0 100 alb cald alb calitate 2 Clasa
bolnavi .ziu de calitate 2
a .noaptea
zona
cu săli de o
peraţii .ziua
.noaptea

14 Toalete. î toalete băi 200 100 alb. alb


. ncăperi cu orientare s 300 cald alb
activităţi pre saloane alb, alb
murdare încăperi cu cald Clasa de calitate 2
activităţi m Clasa de calitate 2
urdaţe

NOTA: x) Încăperile sunt încadrate în clasa de calitate 1, cu excepţia celor


pentru care la coloana: Observaţii", clasa de, calitate este 2.
ANEXA V.A4.

DOCUMENTE CONEXE
STAS 8313 -
Iluminatul în clădirişi în spatii exterioare, la clădiricivile şiindustriale STAS
6221 -
Iluminatulnatural al încăperilor laclădiri civile şi industriale STAS 6646/1 -
Iluminatul artificial. Condiţii
generale pentru iluminat înclădiri civile STAS 6646/3 Iluminatul artificial. C
ondiţii speciale pentru iluminat în clădiri civile PE 136 -
Normativ pentru folosirea energiei electrice la iluminatul artificial în utilizăr
i casnice Documente Igiena,sănătatea şi mediul înconjurătorinterpretative
CEEnov.93 Norme Protecţia muncii în sectorul sanitar
V.4.(A).5.IGIENA AUDITIVĂ
Cerinţa privind igiena auditivă se referă la conceperea şi realizarea
spaţiilor interioare ale
spitalelor astfel încât zgomotul perturbatorperceputde utilizatorisă fie men
ţinut la un nivel ce
nu le poate afecta sănătatea.
Igiena auditivă se referă la condiţiile interioare de zgomot, respectiv
la ambianţa acustică
interioară.
Performanţele
corespunzătoare asigurării ambianţei acustice interioare, sunt tratate la ca
p.V.6.
„Protecţia împotriva zgomotului".

V.4.(B). IGIENA APEI


Cerinţa privind igiena apei se referă la condiţiile privind
distribuţia apei întrundebit suficient şi la satisfacerea
criteriilor de puritate necesare apei potabile. Apa necesară alimentării
instalaţiilor din clădiri trebuie să aibă o anumită
calitate exprimată prin ansamblul proprietăţilor sale fizice, chimice, bacteri
ologice, organoleptice, etc.

CRITERII. PARAMETRI SI NIVELURI DE PERFORMANTĂ cuprivire la:

V.4.(B).l. Asigurarea calităţii anei (potabilitatea')


se va realiza conformprevederii STAS 1342

OBSERVAŢIE
Verificarea îndpliniriicondiţiilor de calitate a potabilitaţii apei se
face de catre centrele de, medicină preventivă.

V.4.(B).2. Asigurareadebitului deapăla punctul de consum


se va realiza conformprevederii STAS 1478 (punctele de
consumtehnologic vor fi stabilite conform cerinţelorde
funcţionare a echipamentelor).

V.4.(B)3. Asigurarea cantităţii de apă potabilă necesari (1/pat/zi)

V.4.(B).3.1. Necesar curent pentru: igiena bolnavilor 240 igiena personalului 40 -


igiena lenjeriei 110 preparare hrană igienă bloc alimentar 100
igiena spaţiilor, mobilierului, obiectelor sanitare 40 -
preparare apă sterilă pentru spălare
chirurgicală, apă distilată, spălare şi dezinfecţieinstrumentare 25 -
utilizări tehnologice 20 -
igienizare platformă, gunoi, recipiente colectare reziduri, crematoriu şi anexe 10-
15 întreţinere căiacces, spaţii exterioare, zone de protecţiesanitară 10 necesităţi
grup gospodăresc (bucătării, spălătorii) 2530 pierderi deapă
inreţeaua de distribuţie cea 10% Total cca 700l/pat/zi V.4.
(B).3.2. Necesar tn perioadele de deficit sau întrerupere a alimentării
cu apă min. 500 l/pat/zi timp de 12 ore

V.4.(B).3.3. Necesar pentru sectoarele de recuperaremedicali balneo-


fizicoterapeutică
130 l/procedură (om afara consumului precizat mai sus)

ATENŢIE!
Nu se admite utilizarea apei nepotabile in spitale
ANEXA V.4.(B
DOCUMENTE CONEXE
STAS 6322 Apa potabila
Determinarea culorii.
STAS 6323 Apa potabilă. Determinarea turbidităţii.
STAS 6324 Apa potabilă.
Determinarea temperaturii, mirosului şi gustului.
STAS 6325 Apa potabilă.
Determinarea PHului.
STAS 6329 Apa potabilă.
Analiza biologică.
STAS 3001 Apa. Analiza bacteriologică.
STAS 1342 Apa potabilă.
STAS 3026 Apa potabilă.
Determinarea durităţii.
STAS 3002 Apa potabilă.
Determinarea substanţelor organice.
STAS 12650 Apa potabilă.
Determinarea conţinutului depesticide.
Documente Igiena,sănătatea şi mediul înconjurător.
interpretative
CEEnov.93
Norme Protecţia muncii în sectorul sanitar.
V.4.(C). ICIENA EVACUĂRII RE/JDURILOR LICHIDE
Cerinţa privind igiena evacuării rezidtirilor lichide, implică
asigurarea unuisistem corespunzător
de eliminare a acestora astfel încât să nu prezinte sursepotenţiale de
contaminare a mediului, să
nu emită mirosuridezagreabile, să
nu prezinte posibilitatea scurgerilor exterioare şisă nu
prezinte riscul de contact cu sistemul de alimentare cu apă.
Rezidurile lichide dinspitale sunt:
apele uzate menajere obişnuite (de la grupurile sanitare)cap.III.5.1.5.1.
apele uzate menajere cu nisip, pământ şi grăsimi (de la spălătorii si bucătării)
cap.111.5.1.5.2.
apele uzate radioactive (de la laboratoarele de medicină nucleară)
cap.lll.5.1.8.
apele contaminate cu agenţi patogeni (dinsecţii de boli infecţioase şi
laboratoarede bacteriologic).
apele pluviale cap.lll.5.1.6.
CRITERII. PARAMETRI SI NIVELURI DE PERFORMANTĂ cuprivire la:

V.4.(C).l. Asigurarea evitării poluării solului, anelor subterane, sauaaeru


lui

V.4.(C).1.1. Condiţiide rezolvare a evacuărilor


apele uzate dinunităţile spitaliceşti se evacuează exclusiv prin reţeaua de canaliz
are. lipsa unor sisteme publice de canalizare se acceptă numai
încazul staţionarelor rurale sau unele aşezăminte de posl-
cură. situaţie în care unităţile sanitare respective vor fi prevăzute
cu instalaţii proprii de colectare, tratare şi
evacuare a apei uzate, astfel executate încât să nuprovoace poluarea
solului, apelor sau a acrului. apele uzate vor fi colectate prin reţeleinterioare sepa
rate şi evacuate în
reţeaua de canalizare a incintei, după tratarea prealabilă a celor cu
conţinut de grăsimi, nisip, pământ, sau substanţe nocive (chimice,
biologice, radioactive) vezi cap.(II.3.1.7.

V.4.(C).l.2. Condiţiile de calitate aapelor uzate


apele uzate evacuate în reţelele de canalizare trebuie
să îndeplinească condiţiile prevăzute în Normativ C 90.

V.4.(C).l .3. Condiţiile de calitatea conductelor decanalizare


să reziste la sarcinile mecanice sau de altă natură la care sunt supuse -
să fie impermeabile să fie rezistente la agresivitatea apeloruzate transportate -
să aibă o rugozitate cât mai redusă să respecte cotele
de montaj pentru a se evita colmatarea

V.4.(C).2. Asigurareaevitării emisiei demirosuri dezagreabile

V.4.(C).2.1. Condiţii de rezolvare


se vor lua măsuri de etanşeitate a căminelorde
racord şi de vizitare dinimediată vecinătate a clădirilor spitaliceşti se va
asigura o diluţie corespunzătoare a apeloruzate -
racordurile dintre reţeaua de canalizare pluvială dinincinta spitalului
şi gurile de scurgere ale reţelei vor fi sifonate pentru a se
evita ieşirea mirosurilor din canalizare.

V.4.(C).3. Evitarea interconexiunii dintreapele uzate şi apa potabilă


se asigură prin rezolvarea corectă a sistemelorde canalizare şi alimentare
cu apă, conform prevederii STAS 8591/1.
ANEXA V.4.C
DOCUMENTE CONEXE
STAS 1795 Canalizare interioară
STAS 1846 Canalizări exterioare. Debite.
Prescripţii deproiectare. .
STAS 3051 Sisteme decanalizări.
Canale ale reţelelor exterioare. Prescripţii de proiectare.
STAS 2448 Canalizări. Căminede vizitare. Prescripţii de proiectare.
STAS 6701 Canalizări. Guride scurgere cu sifonşi depozit.
STAS 10859 -
Canalizări. Staţii de epurare a apelor uzate provenitedin centrele populate.
STAS 12278 -
Canalizări. Bazinede fermentare a nămolurilor la Staţiile de epurare acentrelor
populate.
STAS 12594 Canalizări. Staţiide pompare.
Documente Igiena, sănătatea şi mediul înconjurător.
interpretative
CEE nov.93

V.4.(D). IGIENA EVACUĂRIIREZIDURILOR SOLIDE


Cerinţa privind igiena evacuării
rezidurilor solide dinspitale, implică asigurarea unităţilor spitaliceşti cu sisteme
corespunzătoare de colectare,
depozitare şi evacuare a acestora astfel încât să nu fie
periclitată sănătatea şi igiena oamenilor, eliminând totodată riscul de poluare a
acrului, apei şi solului. Deşeurile solide dinspitale sunt: 1 .deşeuri reciclabile (nein
fectate) hârtie, ambalaje din carton ambalaje din sticlă -
metal 2'deşeuri nereciclabilc gunoaie menajere (dela bucătărie,bibcronerie, oficiil
e alimentare dinsecţiile medicale) -
deşeuri medicale curente (vată, tifon, şervete, produse biologice, deşeuri
laborator) deşeuri medicale contaminate radioactiv

CRITERII. PARAMETRI SI NIVELURI DE PERFORMANTĂ

V.4.(D).I. Asigurarea colectării, depozitării şi evacuării deşeurilor solide


încondiţii de igienă
Se colectează şise depozitează distinct, dupănatura materialelor,după ce au
fost asigurate condiţiile de reciclare (spălare, preambalare) la locul lor de
provenienţă.
se depozitează pe platforme speciale, întrun spaţiu izolat.

V.4.(I)).1.1. Deşeurile reciclabile


se colectează şi se depozitează distinct după naturamaterialelor, după ce au fost
asigurate
condiţiile de reciclare (spălare, preambalare) la locul lordeprovenienţă.
se depozitează pe platforme speciale, întrun spaţiu izolat.

V.4.(l)).1.2. Deşeurile nereciclabile

V.4.(D).1.2.1. Gunoaiele menajere


se colectează la sursă şi se transportă în recipiente închise (pubele)
sau în saci de polietilenă închişi etanş se depozitează întro
încăpere specializată, amplasată pe platforma dedeşeuri, prevăzută cu
instalaţii de apă şi canalizare pentru menţinerea igienei atât a
spaţiului cât şi a rccipienţilor.
V.4.(D). 1.2.2. Deseurile medicale curente (provin din activităţile medicale, prezin
tă potenţial infecţios) trebuie colectate în ambalaje etanşe, transportate şi
depozitate în condiţii de maximă siguranţă d.p.d.v. al igienei pentru a împiedica
contaminarea directă sau
indirectă (prin intermediul insectelor sau rozătoarelor) a personalului sau a
populaţiei. se tratează cu substanţe dezinfectante şi/sau se ard în crematorii (vez
i cap.III.10.2.2.).

V.4.(D). 1.2.3. Deseurile solide contaminate radioactiv


(provin de Ia laboratorul demedicină nucleară)
se colectează şi se depozitează separat de celelalte deşeuri din spital, întrun
depozit amplasat în cadrul laboratorului, ecranat şi ventilat corespunzător.

a.descurile puternic radioactive se colectează


în recipiente speciale închise ermetic şi ecranate se depozitează temporar
îndepozitul spitalului, până la preluarea
lor de cătreunitatea teritorială specializată întratarea deşeurilor. b.deseurile
slab radioactive se colectează în recipiente portdeşeu -
se depozitează în depozitul laboratorului şi se dezactivează prin staţionare pe dur
atăde timp calculată, în funcţie de perioada de înjumătăţire
a surselor radioactive utilizate. Depozitele pentru deseurile solide radioactive
suntparte integrantă a unităţii nucleare şi se conformează prescripţiilor tehnice şi
de autorizare prevăzute de „Normativul republican de securitate nucleară".

OBSERVAŢIE:
Având in vedere ca până la ora actuală
nu există reglementări specifice cu privire la evacuarea rezidurifor solide din
unităţile spitaliceşti, se recomandă ca în etapa de proiectare a
unui spital, proiectantul să consulte Ministerul Sănătăţii, prin
experţii acreditaţi, asupra recomandărilor existente pe plan mondial la
data proiectăr

V.4.(E). REFACEREA SIPROTECŢIA MEDIULUI


Cerinţa privind refacerea şi protecţia mediului implică
conceperea şi realizarea unităţilor ispitaliceşti astfel
încât pe toată durata de viaţă (execuţie, exploatare,
postutilizare) să nu afecteze în nici un fel, echilibrul ecologic şi să
riu dăuneze sănătăţii, liniştii sau stăriide confort a
oamenilorprin modificarea calităţii factorilor naturali sau creaţi prin activităţi uma
ne.

CRITERII. PARAMETRI SI NIVELURI DE PERFORMANTĂ

V.4.(E).l. Asigurarea evitării poluării aerului exterior


V.4.(E).1.1. Concentraţiile maxim admisibile pentru potenţialii poluanţi e
mişi în
atmosferă ca urmare a activităţilor spitaliceşti vor avea valori corespunz
ătoare conform prevederii STAS 10574.
V.4.(E).1.2. Măsuri preventive
limitarea emisiilorde poluanţi conţinute în gazele de ardere provenite dincentrala
termică şi crematoriu (dacă este cazul) prin controlul
arderii saudimensionarea coşului de fum, învederea realizării dispersiei
acestora înatmosferă. filtrarea aerului evacuat şi contaminat cu
germeni patogeni prin utilizarea sistemelor specifice de purificare. evacuarea cu
diluţie înatmosferă a aerului purtător de noxe,
sauprovenit din instalaţiile de ventilare climatizare, ţinând cont de zonele populat
e şi dedirecţia vântului dominant. se vor respecta
cu stricteţe regulile de amplasare
privitoare la poziţiile relative dintre prizele de aer proaspăt şi gurile de evacuare.

V.4.(E).2. Asigurarea evitării poluării solului şi apei

V.4.(E).2.1. Măsuri de prevenire


apele uzate provenite de la
unităţile spitaliceşti se vor evacua numai prinsisteme (reţete)proprii de
canalizare, ce trebuie să respecte condiţiile prevăzute la cap.V.4.(C).1.3. -
înainte de deversarea în sistemele publice
de canalizare, apele uzate evacuatedinunităţile spitaliceşti vor suferi operaţiuni
de neutralizare şi tratare înfuncţie de natura poluanţilor continui (vezi
cap.III.5.2.2.2.).
apele uzate evacuate în sistemele publice de
canalizare vor trebui să îndeplinească obligatoriu prevederile Normativ C 90.
ANEXA V.4.E.

DOCUMENTE CONEXE
Legea 137/95 Legea protecţiei mediului Legea 5/1989 Legea privind protecţia şi
asigurarea calităţii apelor Legea 3/1978 Legea privind asigurarea
sănătăţii populaţiei Decret 466/1979 -
Decretprivind regimul produselor şi substanţelor toxice Decret 414/1979 -
Decret privind stabilirea valorilor limită admisibile ale principalelor
substanţe poluante din apele uzate. Ordinul Condiţii tehniceprivindprotecţia atmo
sferei 462/1993 STAS 10574 -
Aerdin zonele protejate. Condiţiide calitate. STAS 10331 -
Puritatea aerului. Principii şi reguli generale de supraveghere a calităţiiaerului. ST
AS 10194 -
Puritatea aerului. Determinarea conţinutului de bioxid de sulf. STAS 10329 -
Puritatea aerului. Determinarea bioxiduluide azot.
V5. IZOLAREATERMICĂ,IZOLAREA HIDROFUGĂ SI ECONOMIA DE ENERGIE
Cerinţa privind izolarea termică, izolarea hidrofuga si economia de energie
se refera la asigurarea unei conformari; generale şi de detaliu a CLADIRII, astfel
incât consumul energetic să poată fi
limitat, incondiţiile obţineriiunui confort termic minim admisibil.

CRITERII. PARAMETRI SI
NIVELURIDE PERFORMANŢĂ V5.1Asigurarea performanţelor
higrotermice
ale elementelor perimetrale Astfel încat pierderile de caldura
sa fie cat mai reduse, respectiv
V.5.1.1 Rezistenţatermică specifică necesară(Ros aelementelor
Trebuie sa fie mai mare saucel pu;in egala cu rezistenţaminimanecesaralatra
nsfer termic (Ronec), calculata conformSTAS6472/3.

V.5.1.2. Diferenţa detemperatura (Δ.)dintre feţele interioare ale elementelor


delimitatoare si temperatura aerului interior (conformprevederii STAS 6472/3) tre
buie sa fie de max

Temperat Umiditate Diferenţa de temperatura „ΔΤ


ura interio a relativă i”(K)
ara

pereţi acoperiş pardoseli

180 C 60% 4 3 2
220 C 50% 6 4,.5 3

V.5.2, Evitarea apariţiei condensului prin realizarea elementelor


de inchidere astfel
incât:
Temperatura pe suprafaţa interioară Tsi sa aiba in orice punct,
V.5.2.1. o valoare

mai mare decât temperatura punctuluide rouă, stabilita conform


STAS 6472/3 în funcţie de umiditatea relativă a aerului interior.

V.5.2.2.
Umiditateamaterialelor componente ca urmare a condensăriivaporilorde a
pă in perioadele reci. ţa mi depăşească valorile normate
conform STAS 6472/4 (învederea eliminării riscului de
apariţie a coloniilorde agenţi palngcui).

V.5.2.3. Cantitatea di-


apa provenită'prin condensarea vaporilor, dinmasa elementului de închide
re,în perioada recea anului,sa fie mai mică decât cantitatea de apă
care se poate evapora în perioadacalda (conform SIAS 6472/4), ma<mw.

V.53. Asigurarea economici de energic întro


clădire spitalicească priveşte principalele modalităţi
de utilizare a energiei în condiţii determinate de
amplasare(condiţii exterioare),
de utilizare funcţională (cerinţe interioare) şi de dotare
tehnică (posibilităţi de realizare) şi anume: încălzire, ventilare şi
tratare a acrului cu sau fără răcire sau controlul umidităţii
şi preparare a apei calde de consuni. Economia obţinută din
energia consumată în special pentru încălzire în sezonul rece, dar
şi pentru răcire insezonul cald, implică conceperea şirealizarea
construcţiilor spitaliceşti şi în special a elementelor de închidere cu
o bună izolare termică, cu o
corectă orientare,dimensionare şi dotare a elementelor vitrate şi
cu o scăzută permeabilitate la aer. Consumurile de energie pentru
ventilare şi tratare specială a aerului depind de tipul, structura şi
gradul de dotare al spitalului. în special intervenind
dimensionarea dar şi echiparea cu instalaţii specifice a sectoarelor
chirurgical, ATI, etc, factori importanţi sunt debitele de aer
proaspăt vehiculate, condiţiile de
stare a acrului dorite la interiorfaţă de condiţiile de stare a aerului
exterior, duratele de funcţionare, etc,
consumurile de energie pentru prepararea apei calde menajere
depind de tipul, structura şi gradul de dotare al spitalului.
V.5.3.1. Coeficientul global de izolaretermicăal clădirii „Gl" trebuie
să fie inferior valorii corespunzătoare la referinţa „Gl ref"
[W/m'h], determinaţi conform „Normativpentru calculul
coeficientului global de izolare termică, la clădiri cu alte
destinaţii decât cea de locuit". Valorile coeficienţilor
de control „a÷e" (rezistenţe termice normate) necesare
pentrucalculul coeficientului global de referinţă (Gl
ref.)sunt următoarele:

zona climatică I II III

a 1.30 1.40 1.50


b 2.75 3.00 3.25
c 1.50 1.60 1.70
d 1.30 1.30 1.30
e 0.40 0.50 0.50

în care: a=pereţi exteriori b=planşeude


la ultimul nivel c=planşeu depeste subsol d=soclu e=elemente vitrate

V.5.3.2.Necesarul specific global de căldură pentru încălzire al


clădirii „G" trebuie să fie inferior
valorii corespunzătoare de referinţă „Gl ref." [W/m3K]

V.3.3. Consumul anual global de căldurăpentru încălzirea clădirii


ffd8ffe000104a46494600010101006900690000ffdb00430008060607060
5080707070909080a0c140d0c0b0b0c1912130f141d1a1f1e1d1a1c1c2024
2e2720222c231c1c2837292c30313434341f27393d38323c2e333432ffdb0
043010909090c0b0c180d0d1832211c2132323232323232323232323232
32323232323232323232323232323232323232323232323232323232323
232323232323232ffc00011080040015703012200021101031101ffc4001f
0000010501010101010100000000000000000102030405060708090a0bff
c400b5100002010303020403050504040000017d0102030004110512213
1410613516107227114328191a1082342b1c11552d1f02433627282090a1
61718191a25262728292a3435363738393a434445464748494a53545556
5758595a636465666768696a737475767778797a838485868788898a929
39495969798999aa2a3a4a5a6a7a8a9aab2b3b4b5b6b7b8b9bac2c3c4c5c
6c7c8c9cad2d3d4d5d6d7d8d9dae1e2e3e4e5e6e7e8e9eaf1f2f3f4f5f6f7f8f
9faffc4001f01000301010101010101010100000000000001020304050607
08090a0bffc400b511000201020404030407050404000102770001020311
04052131061241510761711322328108144291a1b1c109233352f015627
2d10a162434e125f11718191a262728292a35363738393a434445464748
G are semnificaţia de mai sus
timi
N toi numărul de grade zile; se determină funcţie de temperatura exterioară
de începere/sfârşire aperioadeide încălzire (t,(i) şi de temperatura interioară
medie pentru încălzire (timi)V volumul construit lacare sereferă G şiQi.an

V.5.3.4. Consumul anual global de căldură pentru ventilare (mecani


că).

ffd8ffe000104a46494600010101007700780000ffdb0043000806060706050807
07070909080a0c140d0c0b0b0c1912130f141d1a1f1e1d1a1c1c20242e2720222c
231c1c2837292c30313434341f27393d38323c2e333432ffdb0043010909090c0b
0c180d0d1832211c213232323232323232323232323232323232323232323232
323232323232323232323232323232323232323232323232323232ffc00011080
03501c603012200021101031101ffc4001f0000010501010101010100000000000
000000102030405060708090a0bffc400b5100002010303020403050504040000
017d01020300041105122131410613516107227114328191a1082342b1c11552
d1f02433627282090a161718191a25262728292a3435363738393a43444546474
8494a535455565758595a636465666768696a737475767778797a83848586878
8898a92939495969798999aa2a3a4a5a6a7a8a9aab2b3b4b5b6b7b8b9bac2c3c4
c5c6c7c8c9cad2d3d4d5d6d7d8d9dae1e2e3e4e5e6e7e8e9eaf1f2f3f4f5f6f7f8f9fa
ffc4001f0100030101010101010101010000000000000102030405060708090a0b
ffc400b5110002010204040304070504040001027700010203110405213106124
1510761711322328108144291a1b1c109233352f0156272d10a162434e125f117
18191a262728292a35363738393a434445464748
constituie osumăde consumuri specifice (timv, tov, nv, ηrv)diverselor
aplicaţii, în care:
3
Lp debit de aerproaspătpentru tipul de aplicaţie (m /h)
timv
N tov -
numărdegrade zile pentrutemperaturi exterioarede începere/sfărşire ; co
nsumului (tov) şi temperatura
interioară medie în respectiva aplicaţie (timv).
nv durata zilnică de funcţionare în respectiva aplicaţie [h/zi]
dv durata de funcţionare în perioada de încălzire[%]
ηrv eficienţa recuperării de căldură utilizate.
V.5.3.5. Consumul anualglobal de energie pentru umidificare

ffd8ffe000104a46494600010101007100710000ffdb0043000806060706050807
07070909080a0c140d0c0b0b0c1912130f141d1a1f1e1d1a1c1c20242e2720222c
231c1c2837292c30313434341f27393d38323c2e333432ffdb0043010909090c0b
0c180d0d1832211c213232323232323232323232323232323232323232323232
323232323232323232323232323232323232323232323232323232ffc00011080
038019103012200021101031101ffc4001f0000010501010101010100000000000
000000102030405060708090a0bffc400b5100002010303020403050504040000
017d01020300041105122131410613516107227114328191a1082342b1c11552
d1f02433627282090a161718191a25262728292a3435363738393a43444546474
8494a535455565758595a636465666768696a737475767778797a83848586878
8898a92939495969798999aa2a3a4a5a6a7a8a9aab2b3b4b5b6b7b8b9bac2c3c4
c5c6c7c8c9cad2d3d4d5d6d7d8d9dae1e2e3e4e5e6e7e8e9eaf1f2f3f4f5f6f7f8f9fa
ffc4001f0100030101010101010101010000000000000102030405060708090a0b
ffc400b5110002010204040304070504040001027700010203110405213106124
1510761711322328108144291a1b1c109233352f0156272d10a162434e125f117
18191a262728292a35363738393a434445464748
constituie o sumă de consumuri specifice (tjmv, tov, nv, ηrv) diverselor
aplicaţii cuumiditate controlată, în care semnificaţiile sunt cele
anterioare pentru aplicaţiile încauză;ηr1 randamentul recuperării căldurii
latente (dacă este cazul).
V.5.3.6. Consumulanualglobal de energie pentru
răcire dezumidificare

ffd8ffe000104a46494600010101007500750000ffdb0043000806060706050807
07070909080a0c140d0c0b0b0c1912130f141d1a1f1e1d1a1c1c20242e2720222c
231c1c2837292c30313434341f27393d38323c2e333432ffdb0043010909090c0b
0c180d0d1832211c213232323232323232323232323232323232323232323232
323232323232323232323232323232323232323232323232323232ffc00011080
062026903012200021101031101ffc4001f0000010501010101010100000000000
000000102030405060708090a0bffc400b5100002010303020403050504040000
017d01020300041105122131410613516107227114328191a1082342b1c11552
d1f02433627282090a161718191a25262728292a3435363738393a43444546474
8494a535455565758595a636465666768696a737475767778797a83848586878
8898a92939495969798999aa2a3a4a5a6a7a8a9aab2b3b4b5b6b7b8b9bac2c3c4
c5c6c7c8c9cad2d3d4d5d6d7d8d9dae1e2e3e4e5e6e7e8e9eaf1f2f3f4f5f6f7f8f9fa
ffc4001f0100030101010101010101010000000000000102030405060708090a0b
ffc400b5110002010204040304070504040001027700010203110405213106124
1510761711322328108144291a1b1c109233352f0156272d10a162434e125f117
18191a262728292a35363738393a434445464748
formula dăunnivel aproximativ al consumurilorde energie electrică pentru
aplicaţiile cu aer
proaspăt 100% (Lp1) şipentru aplicaţiile cu aerproaspăt parţial (Lp2) în care:
3
Lp1, Lp2 debite de aerproaspăt [m /h]
Dr1, Dr2;duratede răcire [zile/an] cuprocente defuncţionare drl, dl2
ηr1, ηr2 durate zilnice de funcţionare [h/zi]
ηr.r1, ηr.r2 eficiente de recuperarede căldură totală
C= 1.6÷2 în funcţie de zona climatică

V.5.3.7. Consumulanualglobalde căldură pentru preparareapă caldă men


ajeră
Qacm.an ≈3500P până la 7000P [KWh/an] funcţie de
tipul, structura şidotarea spitalului, valorile mari corespund spitalelor ce
au consumuri specifice ridicate de a.c.m. (secţii de chirurgie,
obstetrică,boli nervoase, etc). încare
P=numărdepaturi de spitalizare.

OBSERVAŢII:
Consumurile de căldură .sunt calculate la instalaţiile de utilizare.
Spitalele fiind mari consumatoare de energie, prin
proiectarea si exploatarea instalaţiilor
termice se impun măsuri de limitare a consumurilor energetice care In
principal se referă la:

eficienţa sistemelor adoptate si performanţele energetice ale


elementelor utilizate (randamente, consumuri specifice etc).
măsuri de recuperare a energiei si utilizarea acesteia ca sursă secundară
de căldură cum ar fi recuperarea de energie termică din gazele arse
provenite de la centrala termică, recuperarea unei părţi din căldura
aerului de evacuare din instalaţiile de ventilare, producerea aburului de joasă
presiune
din condensul de medie presiune, utilizarea condensului provenit din instalaţia
de abur pentru prelncălzirea apei de adaos sau prepararea
apei calde de consum.
introducerea circuitelor separate de încălzire pe zone ce beneficiază
de acelaşi regim termic, sistem de cedare a căldurii şi programe de funcţionare.
sporirea gradului de automatizare al instalaţiilor atunci când
acestea contribuie efectiv la realizarea economiei de
energie în exploatare, corelat cu aplicarea unor regimuri
economice de exploatare funcţie de condiţiile climatice,
categoria clădirii spitaliceşti, felul ocupării, programe de lucru etc.
izolarea termică a conductelor pentru diverşi agenţi
termici şi a canalelor de aer cald şi rece.
utilizarea în măsura posibilităţilor a surselor neconvenţionale de căldură.
contorizarea energiei termice.

ANEXA V.5.
DOCUMENTE CONEXE
STAS 6472/2 Fizica construcţiilor. Higrotcrmice.Parametri climatici
exteriori. STAS 6472/3 Fizica construcţiilor. Termotehnica. Calculul termotehnic al
elementelor de construcţie ale clădirii. STAS 6472/4 Fizica construcţiilor. Termote
hnica. Comportarea elementelorde construcţie
la difuzia vaporilor de apă. Prescripţii de calcul. STAS 6472/6 -
Fizica construcţiilor higrotennică a elementelor de construcţii cu
punţi termice. STAS 6472/7 Fizica construcţiilor. Termotehnica. Calculul
permeabilităţii la aer a clementelor şimaterialelorde construcţii. STAS 4389 -
Instalaţii deîncălzire. Numărul anual degradezilc. STAS 9791 -
Rosturi la faţadele clădirilor executate cupanourimari prefabricate. Clasificare,
tehnologie şi principii generale de proiectare. NP200 -
Instrucţiuni tehnice pentru proiectare la stabilitatetermică, a elementelorde închi
dere a cădirilor. Prescripţii Normativpentru calculul coeficientuluiglobal deizolare
termică tehnice în la clădiricu altă destinaţiedecât cea de locuit curs de editare (I
NCERC) C107 -
Normativ pentruproiectarea şi executarea lucrărilor de izolaţii termice C112 -
Normativ pentru proiectarea şi executarea hidroizolaţiilordin
materiale bituminoase la lucrările de construcţii. STAS 6472/10 -
Fizica construcţiilor. Termotehnica. Transferul terrhic lacontactul cu
pardoseala. Clasificare şi metodăde determinare. STAS 13149 -
Fizica construcţiilor. Ambiante termicemoderate. Determinarea indicilor PMV; PPD
şi nivele de performanţă pentru ambiante. STAS1907/1 -
Instalaţii deîncălzire. Calculul necesarului de căldură.Prescripţii de
calcul. Reglementări Normativ privind igiena compoziţiei aerului la
clădiri cu diverse în curs de destinaţiiînregimde iarnăvară. editare (INCERC) P68 -
Normativ privind gradulde protecţie termică aclădirilor şi de reducere a
consumului de energie pentru încălzire. Documente -
Economia de energicşiizolare termică. interpretative CEE nov. 1993
V.6. PROTECŢIA ÎMPOTRIVA ZGOMOTULUI
Cerinţa privind protecţia împotriva zgomotului implică conformarea
spaţiilor, respectiv a elementelor lordelimitatoare astfel
încât zgomotul provenit dinexteriorul clădirii sau din
camerele alăturate perceput de cătreocupanţii clădirii, să se păstreze la
un nivel corespunzător condiţiilor în care sănătatea acestora să
nu fie periclitată, asigurându-
se totodată îninteriorul spaţiiloro ambianţă acustică minim acceptabilă.

CRITERII. PARAMETRI SI NIVELURI DE PERFORMANTĂ cuprivire la:

V.6.1. Asigurarea ambianţei acusticeîninteriorulîncăperilorcu specific medical

V.6.1.1.
Nivel de zgomotechivalent interior(limite admisibile) datorat unorsurse de z
gomot exterioare unităţilor funcţionale.
• 30 dB(A)±5dB(A) înplus ziua
în minus noaptea

MENŢIUNE:
In cazul spaţiilor ce necesită instalaţii de ventilare şi/sau climatizare (tratarea
aerului) se admite ca nivelul de zgomot interior să fie depăşit cu incă max. 5
unităţi faţă de cel menţionat mai sus (a se vedea Tab. 1 cap. V.4.(A).2.

V.6.1.2. Măsuri de asigurare aambianţei acustice


amplasarea unităţilor spitaliceşti înzone fără vecinătăţi producătoare de zgomot s
au vibraţii gruparea in cadrul unităţilor spitaliceşti a compartimentelor cu
activităţi similare separarea spaţiilor
cu cerinţe deosebite d.p.d.v. al confortului acustic, de spaţiile producătoarede zg
omot (spaţii gospodăreşti şi spaţii tehnicoutilitare) evitarea alăturării
bateriei de ascensoare de încăperile destinate bolnavilor spitalizaţi -
pentru cazul in care nu este posibilă îndepărtarea încăperilor cu
activităţi producătoarede zgomot, se vor lua măsuri
corespunzătoare de prevenire sau atenuare a zgomotului prin:
prevederea de echipamente dinamice(pompeventilatoare, compresoare) cu nivel
de zgomot scăzut, în funcţionare.
măsuri constructive de atenuare a zgomotelor sau vibraţiilor produse deunele
surse locale (aparate sau utilaje) conformprevederilor STAS 8048/1.
izolareacorespunzătoare a elementelor despărţitoare,conformprevederi„Instrucţi
uni tehnice C 125".
limitareavitezelorde vehiculare a fluidelor în elementeleinstalaţiilorutilitare, termi
ce, de ventilaţie, sanitare etc.

V.6.2. Asigurarea izolării acustice a spaţiilor la zgomotaerian-


peorizontală (valori
maxim admisibile)

V.6.2.1. Indicelede izolare al peretelui exterior la:


saloane (inclusiv de terapie intensivă), cabinete de
consultaţii, săli de operaţii şi anexe ale acestora.
ffd8ffe000104a46494600010101005e005f0000ffdb0043000806060706050807
07070909080a0c140d0c0b0b0c1912130f141d1a1f1e1d1a1c1c20242e2720222c
231c1c2837292c30313434341f27393d38323c2e333432ffdb0043010909090c0b
0c180d0d1832211c213232323232323232323232323232323232323232323232
323232323232323232323232323232323232323232323232323232ffc00011080
03c00f703012200021101031101ffc4001f0000010501010101010100000000000
000000102030405060708090a0bffc400b5100002010303020403050504040000
017d01020300041105122131410613516107227114328191a1082342b1c11552
d1f02433627282090a161718191a25262728292a3435363738393a43444546474
8494a535455565758595a636465666768696a737475767778797a83848586878
8898a92939495969798999aa2a3a4a5a6a7a8a9aab2b3b4b5b6b7b8b9bac2c3c4
c5c6c7c8c9cad2d3d4d5d6d7d8d9dae1e2e3e4e5e6e7e8e9eaf1f2f3f4f5f6f7f8f9fa
ffc4001f0100030101010101010101010000000000000102030405060708090a0b
ffc400b5110002010204040304070504040001027700010203110405213106124
1510761711322328108144291a1b1c109233352f0156272d10a162434e125f117
18191a262728292a35363738393a434445464748
V.6.2.2. Indicelede izolare a peretelui interiorla:
saloane 12paturi
faţă de saloaneleadiacente
Ia(Ea,)=56(+4) dB

faţă de coridoare Ia(Ea=59(+7) dBsaloane cupeste trei paturi şi saloane


de terapie intensivă
faţă de saloane adiacente şi cabinetede consultaţii Ia(Ea)=51(l)dB
faţă de coridoare
Ia(Ea)=56(+4)dB
sălii de operaţii (însectorulurgenţe)
faţă de saloane adiacente, cabineteconsultaţii, terapieintensivă Ia(Ea)=46(6)dB
faţă de coridoare
Ia(Ea)=51(l)dB
cabinete consultaţii

faţă de saloane adiacente


Ia(Ea.)=46(4) dB

faţă de coridoare
Ia(Ea.)=51(l)dB

V.6.3. Asigurarea izolării acustice a spatiilorla zgomot aerian si deimpact pe ver


ticală (valori maxim admisibile conform STAS 6156).

V.6.3.1. Indicele de izolare al planşeului la:-


saloane 1 2 paturi
faţă de saloane adiacente, cabineteconsultaţii
Ia(Ea)=56(+4)dB
Ii(Ei)=60(0)dB

faţă de coridoare, birouri (după caz)


Ia(Ea)=59(+7)dB
Ii(Ei,)=53(+7)dB

faţă de exteriorul clădirii


Ia(Ea)=51(l)dB

Ii(Ei)=57(+3) db3 saloane cu pesle 3palmi şi saloane terapie intensivă


• faţa de saloane adiacente
Ia(Ea)=51(l)dB Ii(Ei)=60(0) dB
faţă de cabinete de consultaţii Ia(Ea)=51(l)dB Ii(Ei)57(+3) dB
• faţăde săli deoperaţiişi anexe ale acestora
Ia(Ea)=56(+4)dB Ii(Ei)=57(+3)dB
• faţăde coridoare,birouri (dupăcaz)
Ia(Ea)=56(+4)dB Ii(Ei)=53(+7) dB săli de operaţii inclusivanexe
• faţăde saloane adiacente şi cabinetede consultaţii
Ia(Ea)=46(6)dB Ii(Ei)=57(+3)dB
• faţă de exteriorul clădirii
Ia(Ea)=51(l)dB Ii(Ei)=57(+3)dB
faţăde coridoare,birouri

Ia(Ea)=51(l)dB
Ii(Ei)=53(+7)dB cabinete
de consultaţii
• faţă de saloane adiacente
la(Ea)=46(6)dB li(Ei)=60(0) dB
• faţă de exteriorul clădirii
Ia(Ea)=51(l)dB Li(Ei)=57(+3)dB
faţăde coridoare,birouri (dupăcaz)

la(Ea)=51(l)dB li(Ei)=53(+7)dB ANEXA V.6


DOCUMENTE CONEXE
STAS 10009 -
Acustica in construcţii. Acustica urbana. Limite admisibile ale nivelului de
zgomot.
STAS 6156 -
Acustica in construcţii. Protecţiaîmpotriva zgomotuluiînconstrucţii civile şi
socialculturale. Limite admisibile şi parametri de izolare acustica.
P122 -
Instrucţiuni tehnicede proiectare şiexecuţie privind protecţia Ionică a clădirilor.
C125 -
Instrucţiuni tehnice de proiectare şiexecuţie privind protecţia fonicăaclădirilor.
Documente Protecţia la zgomot.
interpretative

CEEnov.93