SCENETA „CAPRA CU TREI IEZI” ÎN

VERSURI

Autorul:
Odată într-o căscioară
A trăit o căprioară
Şi dacă vrei să crezi
Avea capra şi trei iezi.
(iese capra cu iezii şi se închină)

Iedul cel mare:

Au mămucă, au mămucă
Mă doare ici la lingurică!
N-ai azi drum pe la pădure
Să ne-aduci de-ale gurii?

Capra:
Cum? n-aveţi fîn, n-aveţi haleală?
Ce-i cu –atîta strofoleală?
După casă e –un stogoi (arată cu mina în sus)
Mîncaţi cât încape-n voi!

Iedul cel mijlociu:

Eii, mămucă, fânu-i vechi
Ne cam iese pe urechi
Iaca … poate nişte iarbă
Să ne crească mare barba.

Capra:
Of, iaca mă pornesc degrabă,
Să le-aduc eu multă iarbă,
E-e , că tare-i scurtă ziua , ştii
La mama cu trei copii
(capra îşi pune o broboadă, îşi leagă un şorţ, se chiteşte şi pleacă)
(apare lupul, tropăieşte, îţi freacă mîinile de bucurie, se tot învîrte pe loc, apoi
zice:)

1
Lupul:
E, de blană nici nu-mi mai pasă
Capra a plecat de-acasă,
Cum s-ar spune doamne-i iartă,
Mănânc iezii toți, deodată.
Dar mai este aici un dară
Cum să-i scot pe iezi afară
Aha! O cântare am să le trag
Cât a-i clipi îs toţi în prag!
(sare când pe un picior, când pe altul, bucuros că a găsit soluţia)

I-ha , i-ha ce-s deştept

Eu mă bat cu pumnul în piept
Ia-n s-o iau înspre căsuţă
Să văd ce-mi fac ieduţii
(se uită prin geam şi vorbeşte singur, chipurile printr-un binoclu)

Hopa ! Iaca finişorii

Ah mînca-le-aş ochişorii….
Strălucesc cornițele
Vai ce-mi cântă mațele.
Cu cărniță la picior
Cel mai mare-i Ghiţişor,
Cel de-al doilea-i Corneluș,
Cel de-al treilea-i Sfredeluș!

(are un sac şi prinde a cînta răguşit)

Am un sac plin în spinare
De ierburi bune, în floare,
De sulcină , de trifoi
Toate bune pentru voi
Hai deschide-ţi cu fuguţa
Iaca a venit mămuţa
Ş-apoi hai mai repejor
Că picioarele mă dor
(face aşezări, ridicări să-şi dezmorţească picioarele

Iedul cel mijlociu: ( strigă tare)

Auziți? Da-ți la fuguța
Iată a venit mămuţa
Iaca tragem noi zăvorul
Că ne-aduci plin săcuşorul.

Iedul cel mic:

Bade Ghiţă nu-i mămuca
2
Lasă nu deschide uşa
Mama cântă ca Jasmin
Dar acesta-i glas străin
(în vremea aceasta lupul s-a tupilat sub geam, se freacă cu mîinile pe la ochi
de ciudă)

Lupul:
Iaca m-au descoperit
Glasul mi-i hodorogit,
Trag o fugă la nea Luca
Ca să-mi subţieze moaca.
(lupul pleacă)

Autorul:
Şi cum este lacom lupul
S-a și apucat de lucru
După ce s-a isprăvit
La casa caprei a venit
Sub fereastră el a stat
Şi din gură a cuvântat.

Lupul: (subţire)
Deschideţi uşa cu fuguţa
C-am venit, eu sunt mămuţa
Iaca vă aduc de toate
Î-s cu sacul plin în spate

Iedul cel mare:

Iaca, vezi , asta-i mămuţa
Mă duc să deschid fuguţa
Că eu îs lihnit de foame
Mă doare aicea între coarne
(şi trage zăvorul)

Lupul:
A, a , a, ghidi, ghidi, hai ghiduşii
Ia veniți pîn la nănaşu
Aşa chilipir ştiţi bine
nu cade la orişicine
(cel mezin se ascunde)

Sfredelușu unde-i măi?

Ce-aţi rămas voi amîndoi?
Căci colea în vizuină
Am şi eu pui, o duzină
Şi de dimineaţă urlă

3
Că n-o pus nimica-n gură!

Ambii iezi: (se bîlbîie)

Î-î-î, nu-i acasă, e-n pădure
S-o dus cu mama după mure
(LUPUL SE REPEDE LA CEI DOI, ÎI MĂNÎNCĂ, apoi zice pufnind de plăcere)

Lupul:
Ce mai carne parfumată
Se duce chiar nerugumată
Am mîncat eu binişor
N-ar strica şi-un somnişor!
(se duce)

Autorul:
Apoi hăt tocmai spre seară
Vine-acasă căprioara
C-o desagă mare-n spate
Încărcată cu de toate.
(capra, obosită, îşi şterge fruntea de sudoare, pune sacul jos, răsuflă din greu)

Capra:
Înc-oleacă şi-s acasă
Oare ce-mi fac copilaşii
(pune mîna streaşină la ochi)

Cred că zburdă pe toloacă

Şi se joacă de-a mijatca.
(nedumerită)

Eiii , nu-nţeleg eu ce e asta?

De ce se uită prin fereastră?
(iedul cel mic îi iese mamei înainte, plînge dă din mîini şi-i spune mamei)

Iedeul cel mic:

Stai, mămică, stai în cale
În casa noastră-i mare jale :
De cum în pădure ai plecat,
Cumătr-lup pe-aici a dat.
Pe Corneliu şi pe Ghiţă
Ia mâncat făr-să sughiţe,
Eu însă am dovedit
Sub chersin m-am îndosit.
(capra plină de năduf şi ură)

Capra:
Cum a îndrăznit nănaşu

4
Să-mi mănânce copilaşii
Praznic mare am să fac
Şi-o să-i vin eu lui de hac.
Mangositul şi spurcatul
Nu-l mai satură nici dracul,
Să nu-mi ziceţi mie capră
Dacă nu l-oi da în groapă.
(plînge în hohote)

Prin pădure mă pornesc:

Pe cumătru să-l găsesc
Să-l întreb cum de-a -ndrăznit
Doi copii mi-a gîtuit
(ridică mîinile a deznădejde şi durere)
(SE ÎNTÎLNEŞTE CU LUPUL)

Lupul: Hellou, Cuma Grăchila!

Capra: Gud moning, Sarsailă!
Lupul:Cam răruţ vii după ierburi?
Capra :păi, da, am multe treburi.
Lupul: Dar… iezişorii ….bine?

Capra:
Săriţi-ar ochii, cîine!
Întrebi de copilaşi?
Ce-ai căutat spurcate,
În casa mea atunci
Cînd eu eram plecată
Prin cele văi şi lunci?
(lupul se îndreptăţeşte)

Lupul:
eu.. .. cumătră… cum să-ţi spun
Nici o vină n-am, nu, nu, nu
Poate …..alţi ciraci de-ai mei
Au păpat ieduţii tăi…
(capra se tot întinde să-l lovească)

Capra:
Mangositule ce eşti,
Cum aşa de îndrăzneşti
Zici că nu eşti vinovat
De ce mi s-a întîmplat?
Ai mîncat doi iezi , aşai?
Şi-ncă juri că vină n-ai?
Aşa că cumătre lup,
Am să te dau în groapă : Zdup!
5
Lupul:
Aoleu, cumătre dragă,
Îmi frig tălpile, mă ard,
Scoate-mă, te rog , din groapă,
Rău mai mult n-am să mai fac!

Capra:
Ba, spurcate, arzi, da, da , da,
Blana schimbi, năravul-ba!
Las-să ştie lumea toată

Că de tine-i numai coada!