Ninge a iarnă şi ninge oriunde,

fulgii se lasă în licăr de stele,

albul se-ntinde uşor pe şosele,
munţii salută sub forme rotunde.

Ninge cu pace şi fulgi de secunde,

şoapta zăpezii e-n palmele mele,
zâmbetul trece prin orele grele,
seara e freamăt de doruri fecunde.

Brazii în visuri de puf se încarcă,

noaptea se lasă cu sunete stinse,
vântul insuflă un cântec de marcă,
stelele-s zâne din basme desprinse -
pacea domneşte, regină... şi parcă
sufletul uită tristeţea ce-l ninse.