Colectia PICCOLINO

Coliba Unchiului Tom

de Harriet Beecher Stowe

Traducere de Paula Mare

Ediţie prescurtată

Editura TEDIT FHZ

Bucureşti, 2012

©Toate drepturile pentru această ediţie

sunt rezervate Editurii TEDIT FHZ
Orice reproducere parţială
sau totală este interzisă

Editor: Fănica Alecu-Cocineanu

Tehnoredactor: Cannen Petrescu
ISBN 973-8007-62-3
 COLIBA UNCHIULUI TOM

A
�ntâmplările pe care vi le voi povesti se pe-
" treceau la mijlocul secolului trecut, în Ame­
rica. Suntem în luna februarie, într-un oraş din
regiunea Kentucky.
Doi oameni stăteau la masă şi discutau. Unul,
îmbrăcat bine şi fără modestie, îmbogăţit prin nu se
ştie ce speculaţii necinstite, plin de orgoliu fără mar­
gini, am putea zice de el că era un om de nimic.
Celălalt era domnul Shelby, personaj distins,
care îşi măsura bine cuvintele. Casa îi aparţinea iar
dacă am judeca după aspectul mobilelor, tablourilor
şi al bibelourilor, domnul Shelby părea să fie foarte
�����������������
 6
bogat. Dar putem da crezare aparenţelor?
În realitate, afacerile domnului Shelby nu erau
deloc bune şi aşa se explică prezenţa în casa lui a
acestui vizitator, domn Haley, cu degetele pline de
inele.
- Iată ce vă propun, spuse domnul Shelby. Vi-l
dau pe Tom, cel mai inteligent şi cel mai cinstit din­
tre negrii mei. El conduce întreaga mea fennă, am
mare încredere în el încât, îi încredinţez chiar şi
banii mei. Am o datorie la dumneavoastră. Luaţi-l
pe Tom şi să zicem că suntem chit! Nu vreţi? Bine,
atunci ce propuneţi?
- Mai daţi-mi în plus un negrişor sau o micuţă
negresă.
- Nu prea îmi convine această propunere, spuse
trist domnul Shelby.
În acel moment, intră în cameră un copil adora­
bil de patru, cinci ani de culoare neagră dar a cărui
piele era totuşi mai deschisă.
- Vino aici, Henry, spuse domnul Shelby şi
arată-i domnului Haley ce ştii tu să faci.
Micuţul Henry începu să cânte şi să danseze cu
mare graţie:
�����������������
 eolibZl tincltiului 'Tom

- E minunat acest copil, spuse Haley. Daţi-mi-l

şi am încheiat afacerea!
În momentul acela, o tânără femeie, aproape
albă, deschise uşa iar Henry îi sări în braţe.
- Este mama lui, spuse domnul Shelby.
- Nu vreţi să mi-o vindeţi şi pe ea? întrebă
Haley.
- Nu, nu este posibil, răspunse Shelby.
- Păcat . . . Atunci, cumpăr copilul.
. Însă domnul Shelby părea că suferă . . . "Nu sunt
decât nişte sclavi, gândea el, dar nu pot despărţi
copilul de mama lui, pentru a-l da acestui vânzător
de carne vie. Ce să fac?"
- Reveniţi diseară, spuse el lui Haley care părea
din ce în ce mai interesat să obţină un răspuns ferm.
Până atunci, voi vorbi cu soţia mea. Dar aveţi grijă,
să nu ştie nimeni de înţelegerea noastră.
Era însă inutil. Eliza, tânăra negresă, înţelesese
deja ce puneau la cale cei doi şi care era subiectul
discuţiilor dintre stăpânul ei şi acest necunoscut.
Fugi imediat 13; stăpâna casei şi îi povesti totul,
plângând.
Doamna Shelby, care ignora greutăţile băneşti
�����������������
 B

ale soţului său, nu putea să creadă ce-i spunea

sănnana mamă.
- Ţi-ai pierdut minţile Eliza, îi spuse ea. Soţul
meu nu-l va vinde niciodată pe micuţul Henry. Hai,
uită imediat ideea asta.

Soţul Elizei se numea George. Şi el era sclav. Era

plin de înţelepciune şi o dovedise de multe ori. Din
păcate, aparţinea altui stăpân care nu semăna cu
nimic domnului Shelby.
Acesta era crud cu sclavii iar pe George îl de­
testa atât de mult încât, îi atribuia cele mai
neplăcute munci. George suferea foarte mult atunci
când era tratat mai mult ca un obiect decât ca un
om. Ce putea să facă, decât să sufere şi să se resem­
neze, dar, în inima lui, mânia creştea.
Într-o zi, George· fu biciuit pentru un motiv
neînsemnat. Altădată îi fu Înecat câinele, chiar sub
ochii lui. Ajuns la capătul puterilor, George decise
să fugă. El îi spuse soţiei lui hotărâre a pe care o
luase.
�����������������
9 Coliba tlncltiului Tom

- Fug în Canada, îi spuse, unde voi munci destul

ca să adun bani şi să vă pot răscumpăra pe amândoi,
într-o zi. Vreau să devin un om liber! E o ruşine să
fim trataţi aşa cum switem noi !
- George, dacă te vor prinde, te vor ucide !
- Nu avea grijă, în opt zile voi fi departe. Crede-
mă!
După aceste cuvinte, se despărţiră plângând.
Eliza, ca să nu îi mărească durerea soţului ei, deja
nefericit, nu-i mai povesti nimic despre primejdia
în care se afla copilul lor.

***

Acum, am să vă vorbesc despre Tom pe care îl

vom numi mai familiar, Unchiul TonEl locuia
într-o colibă mică, departe de casa stăpânului său.
Coliba lui era înconjurată de nenumărate plante.
Locul era plin de zmeuriş, arbori fructiferi, flori de
toate felurile pe care proprietarul le îngrijea cu mare
drag, spre marea satisfacţie a soţiei lui, tanti Chloe.
În colibă se aflau două paturi, două bănci şi o
�����������������
�����������������
llZll'l'iet Beecher ;)towe 10

masă cam şubredă. Doi negrişori se ocupau de

fratele lor mai mic. Chloe făcea de mâncare iar
Unchiul Tom scria pe o tăbliţă exerciţii de scriere.
Un tânăr, George, fiul cel mai mare din casa Shelby,
urmărea cu atenţie străduinţa lui Tom care - trebuie
să recunoaştem - nu prea mergea strălucit.
Tanti Chloe ceru negrişorilor Moise şi Pierre să
elibereze masa de cărţi pentru că dejunul era gata.
Mâncarea era excelentă şi fiecare o felicitară pe
bucătăreasă. După ce copiii fură spălaţi, începură
să aranjeze încăperea pentru că seara, aveau invitaţi
în cadrul unei reuniuni. Era nevoie de scaune pen­
tru toată lumea, lucru care nu era chiar asa uşor de
rezolvat. Răsturnară găleţi şi cutii de lemn, peste
care puseseră nişte scânduri şi astfel, vizitatorii
avură unde să se aşeze destul de confortabil.
De ce veneau aceştia în casa Unchiului Tom?
Oh, nu mare lucru: înainte de toate, să povestească,
să afle noutăţi şi apoi să cânte diverse cântece până
târziu în noapte. Tânărul George Shelby, care avea
o voce foarte plăcută, le citea pasaje din Biblie, pe
care apoi le comenta cu atâta căldură, încât toată
lumea de acolo îl admira.
�����������������
11 eolibZ2 tfncltiului Tom

În'acest timp, Haley şi Shelby erau în sufragerie.

Shelby completa biletele de bancă pe care le înmână
lui Haley, după care semnară amândoi actele ofi­
ciale.
- De acum nu vă mai datorez nimic ! spuse dom­
nul Shelby puţin abătut.
- Nimic ! . . . Dar mi se pare că nu sunteţi foarte
mulţumit.
- Îmi pare rău ca a trebuit să vi-l dau pe Tom. . .
Măcar dacă aş putea fi sigur că-i va fi bine la dum­
neata şi că nu-l veţi vinde mai târziu cine ştie cui !
- Voi face tot ce îmi va sta în putinţă, spuse
celălalt plecând.
Dar domnul Shelby nu era deloc încrezător în
spusele acestuia. Rămas singur, era plin de
amărăciune, năpădit de gânduri triste şi remuşcări.
Când mai târziu se află alături de soţia sa, aceasta îşi
dădu imediat seama de aerul preocupat al bărbatului
el.
- Arthur, îl întrebă ea, cine era personajul acela
neplăcut pe care l-ai primit astăzi?
 12
- Î l cheamă Haley . . . E cam necioplit dar îi da­
toram o sumă mare de bani.
- Este un vânzător de scavi, nu-i aşa? întrebă ea.
Deci, trebuia să-i dau crezare Elizei.
- Nu pot să-ţi mai ascund prea mult timp situaţia
mea critică.
Şi, pentru a ieşi din aceste încurcături băneşti,
nu am putut face altceva decât să vând câţiva dintre
servitorii mei. L-am vândut pe Tom şi pe micuţul
Henry.
- Tom, omul nostru de încredere căruia i-ai
promis că-i vei reda libertatea! . . . Şi Henry, copilul
Elizei? . . . Este groaznic ce-ai !acut!
- Nu mai puteam face nimic altceva. Haley era
în stare să ne vândă şi casa. Am împrumutat bani de
la toţi prietenii noştri, dar îmi mai lipsea o parte din
sumă. . . Exact valoarea lui Tom şi a micuţului
Henry. Vânzându-i, am salvat casa noastră . . . Haley
îi voia pe Tom şi pe micuţ. Cu durere în suflet, a
trebuit să cedez.
- E groaznic ce-ai !acut! repetă doamna Shelby.
Suntem nişte păcătoşi trăind aşa cum trăim noi.
Creştinii n-ar trebui să aibe sclavi. Toţi oamenii sunt
�����������������
13 eolibZl ffncltiului 'Tom

la fel în faţa lui Dumnezeu. Ce ruşine!

O ţară care se respectă nu ar trebui să tolereze
sclavagismul*! De ce nu mi-ai vorbit de situaţia în
care te atlai, poate că aş fi găsit eu banii de care
aveai nevoie !
- Este prea târziu acum, Emilie ! Am semnat
actul de vânzare şi Haley l-a luat cu el. Gândeşte-te
că acest om putea să ne ruineze şi să ne dea afară
din propria noastră casă! Dacă l-ai fi cunoscut, ţi-ai
fi dat seama că am scăpat ca prin minune şi mi-ai fi
mulţumit!
Domnul şi doamna Shelby nu-şi dădură seama
că Eliza care se ascunsese în camera de alături,
auzise toată conversaţia.
Nefericita mamă îşi pierdu cumpătul pentru mo­
ment, dar îşi reveni repede. Ducându-se în camera
ei, fără să fie auzită, făcu repede un pachet cu
hainele şi lucruşoarele copilului, fără să uite însă
jucăriile acestuia, apoi, îl trezi din somn.

*Or ân dui re socială care a precedat feu dali smul şi în care, baza
relaţiilor de producţie o forma proprietatea privată a stăpânului de sclavi

asupra mijloacelor de producţie şi asupra sclavilor.

�����������������
 14

- Nu vorbi, şopti ea la urechea copilului, că alt­

fel un om rău te va răpi.
Henry, speriat, îşi ţinu răsuflarea. Eliza lăsă un
bilet pe masa din cameră prin care îi explica
stăpânei sale că nu face decât să-şi salveze copilul,
după care ieşi pe poartă cu Henry în braţe, încă
adormit. Bruno, câinele, mârâi un pic apoi re­
cunoscând-o, o urmă.
Eliza se îndreptă spre Coliba Unchiului Tom. Era
trecut de miezul nopţii. Din fericire, Tom nu era
încă adormit. Când Eliza îi ceru să o primească
peste noapte acesta îi deschise larg uşa, lăsând-o să
intre în micuţa lui colibă.
- Intră, îi spuse el, dar ce s-a întâmplat?
- Trebuie să fug, Tom. Stăpânul mi-a vândut
copilul! L-a vândut pe Henry !
- Nu se poaJe ! Aşa ceva nu este posibil! . ...
- Ba da, unchiule Tom. Şi dumneata, deaseme-
nea eşti vândut unui negustor 4e sclavi, care va
veni să te ia mâine dimineaţă.
Bietul Tom se prăbuşi pe scaun. Nu-i venea să
creadă ce se întămpla în noaptea aceea. Eliza ii ex­
plică mai apoi situaţia stăpânului lor.
15 eolibll tIncltiului Tom

- Stăpânul nostru, care a fost atât de bun cu noi,

este ruinat. Nu putea face altceva pentru a-şi salva
casa decât să ne vândă.
- Tom, spuse tanti Chloe, care auzise ce se
întâmplase, pregăteşte-ţi şi tu un pachet cu lucruri şi
fugi cu Eliza. Tu ai un paşaport în regulă.
- Nu, zise Tom. Stăpânul nostru se află într-o
situaţie disperată şi nu pot să-I abandonez acum.
Vânzându-mă pe mine, s-a salvat pe el. El contează
pe mine. Rămânând, îl voi salva. Este de datoria
mea să fac acest lucru iar stăpânul nu va uita asta
niciodată. Va avea în continuare grijă de tine, Chloe.
Tom plângea privindu-şi copiii care dormeau în
pat liniştiţi, fără să bănuiască nenorocirea care avea
să-i lovească.
- Eu plec, spuse Eliza. Dacă puteţi, anunţaţi-l pe
soţul meu că şi eu încerc să ajung în Canada.
Şi spunând acestea, dispăru în noapte.

***
 16

Înţelegem lesne că vânzătorul de sclavi nu primi

cu plăcere vestea dispariţiei lui Henri.
- M-am gândit eu că acum, după ce actele au
fost semnate, voi fi tras pe sfoară.
Dar domnul Shelby nu-l lăsă să continue pe acest
ton obraznic.
- Nu sunt vinovat cu nimic şi regret cele întâm­
plate. Acum, caii şi servitorii mei sunt la dispoziţia
dumneavoastră în caz că doriţi să începeţi căutarea
fugarilor. Dar înainte de toate, vă invit să luaţi masa
cu nOI.
Haley era destul de încurcat şi chiar furios. Ac­
ceptă însă invitaţia, dar absenţa doamnei Shelby
care nu dorea să stea la masă cu un astfel de indi­
vid, îl enervă şi mai mult.
Printre servitori, vestea evadării Elizei şi vân­
zarea lui Tom avură efectul unei bombe. Aşa ceva
nu se întâmplase niciodată.
Sam, unul dintre negri, şi Andy puse şaua pe doi
cai şi aşa cum le ordonase domnul Shelby, aşteptau
să plece cu Haley să străbată împrejurimile în
căutarea fugarilor.
- Ascultă, spuse Andy tovarăşului său, nu sunt
�����������������
1'1 eoUbza Unchiului Tom

deloc sigur că doamna Shelby doreşte să o prindem

pe Eliza şi pe copilul ei.
- Acum înţeleg de ce stăpâna mi-a recomandat
să ocrotesc calul şi să nu-l fugăresc prea tare,
răspunse Sam . . . . Întru totul de acord, dragă stăpână,
sunt de acord . . . .
Trecând pe sub un fag, Sam ridică din iarbă un
j ir care ştim că înţeapă dacă-I pui pe piele. Se
apropie apoi de calul lui Haley şi având aerul că
mângâie animalul, introduse jirul sub şaua calului.
- Să ştii că e posibil să vedem cum calul vânză­
torului îi va face de cap chiar când acesta îl va
încăleca, îi spuse Sam lui Andy. Noi trebuie să-I
ajutăm pe domnul Haley. . . înţelegi ce vreau să
spun?
- Bineînţeles că înţeleg şi încă cum ! răspunse
Andy, făcându-i cu ochiul.
Şi cei doi izbucniră în râs. Râdeau încă în mo­
mentul când domnul Haley apăru din casă mai bine
dispus şi le strigă sărind în şaua calului pus la dis­
poziţia lui:
- La drum, băieţi!
Jirul înţepător îşi făcu efectul pe loc. Calul se
����������.�����h
 tB

cambră aşa de tare încât, îl azvârli pe Haley la

câţiva metri în iarbă.
Sam, Andy şi un grup de negrişori săriră să
prindă calul dar strigau aşa de tare şi gesticulau cu
atâta convingere, încât animalul se sperie şi mai
tare, neoprindu,-se din sărit şi aruncat din copite.
Toată lumea avea aerul că încearcă să liniştească
bietul animal dar în realitate, toţi căutau să-I întărâte
şi mai tare. Domnul Shelby dirija operaţiunea sub
privirile soţiei care, nu-şi ascundea deloc satisfacţia.
Haley urla, ţipa, înjura şi se încurca şi mai tare
spumegând de furie.
În sÎarşit, spre amiază, Sam reveni ţinând calul
de căpăstru.
- Eu singur l-am prins, strigă el plin de mândrie.
- Ce să zic, spuse Haley, dacă n-ai fi fost acolo
am fi putut prinde animalul de acum două ore. Hai,
să plecăm cât mai repede !
- Calul e obosit şi plin de sudoare, spuse Sam.
Dacă plecăm acum, îl omorâm. De altfel, şi noi sun­
tem obosiţi de atâta alergătură.
Doamna Shelby veni în ajutorul lui Sam. Ea
spuse că animalul se află într-o stare foarte proastă
�����������������
19 Colibu lfnclJiului Tom

şi că este necesar, înainte de toate, să fie şters -de

apă şi lăsat să se odihnească. Toate acestea vor lua
ceva timp şi din politeţe, îl invită pe Haley să ia
masa cu ei. Bucătăreasa tocmai terminase de gătit o
mâncare pe cinste, iar domnul Haley va fi foarte
plăcut impresionat. Acesta acceptă, cu toate că era
destul de enervat.
Sam şi Andy râdeau din toată inima, conducând
caii la grajd.
- Sunt sigur că stăpâna ne va da şi nouă câteva
bucăţi bune din mâncarea aceea! Am văzut că era
foarte mulţumită de ceea ce am tăcut! Eliza cred că
este departe acum !

***

Disperarea Elizei era nespus de mare. Era

obligată să fugă dintr-o casă pe care o cunoştea şi
unde se simţise atât de bine. Î l părăsea pe bunul
Tom la care ţinea foarte mult şi acum se găsea pe
aceste drumuri îngheţate, cu micuţul Henry, care
atârna destul de greu.
�����������������
 20

- Mamă, trebuie să rămân treaz?

- Poţi să adormi, pentru că te duc în braţe, dragul
.
mamu.
- Omul cel rău nu ne va ajunge din urmă, mamă?
Eliza strânse mai tare copilul la piept şi reluă
fuga cu mai mare forţă şi curaj. Scopul ei era să
ajungă la un râu pe care va trebui să-I traverseze.
Pe malul celălalt al râului Ohio, Eliza se gândea că
va fi mai în siguranţă. Spre dimineaţă, înaintând pe
drumul deschis înaintea ei, încetini mersul, puse or­
d�ne în ţinuta ei şi în coafură ca să nu trezească sus­
piciuni şi înaintă, jucându-se cu Henry Într-un fel
inocent şi liniştit.
Spre prânz, fu primiţ i Într-o fermă unde li se
dădu să mănânce. Spuse proprietare i fermei că se
duce la nişte prieteni, unde va rămâne o săptămână.
Nu era nimic special în ceea ce afirmă ea şi fu
crezută rară nicio suspiciune.
La căderea nopţii, fugarii se opriră pe malul râu­
lui Ohio. Apa era înfiorător de mare şi pe ea pluteau
bucăţi de ghiaţă. Bacul nu mai funcţiona la ora
aceea. Ce era de racut? Cum să treacă peste acest
obstacol primejdios? Eliza intră Într-un mic motel.
�����������������
Z1 eolibA �chiului Tom

Proprietăresei i se făcu milă de Eliza şi de micuţul

care plângea la pieptul ei.
- E mort de oboseală, îi spuse aceasta Elizei.
- Da doamnă. Nu este obişnuit să meargă pe jos
mult timp . . . Trebuie să-i frec picioruşele . . . Îmi tre­
buie puţină apă . . .
- Va veni în seara aceasta un om care transportă
nişte mana pe malul ceIălalt. . . Poate aranjaţi cu el
să mergeţi împreună. Între timp, intraţi în camera
de alături, culcaţi copilul pe pat şi odihniţi-vă şi
dumneavoastră, aveţi mare nevoie, mi se pare . . . .
Eliza mulţumi recunoscătoare, se culcă dar nu
putu închide ochii.

Să ne întoarcem acum la cei pe care i-am lăsat la

ferma domnului Shelby.
Doamna Shelby îl invitase după cum am văzut
pe Haley la masă dar, ca un făcut, interveniră tot
felul de accidente care încurcară programul de masă
ca şi cum servitorii se vorbiseră între ei. Se stinsese
focul iar sosul şi apa rece aduse de la Îantână se
�����������������
 22
răsturnară ca prin minune.
Doamna Shelby dădea ordine, Chloe avea aerul
că se grăbea să repare toate stricăciunile aduse me­
niului, dar nimic nu avansa iar Haley era din ce în
ce mai nerăbdător să înceapă urmărirea fugarilor.
Când în srarşit terminară de mâncat, trecuse destul
de mult timp în favoarea Elizei iar doamna Shelby
continua să-I ţină pe Haley de vorbă prefăcându-se
că este foarte interesată de ceea ce acesta îi spunea.
- Tom, spunea doamna Sht?lby, va fi devotat
noului lui stăpân, sunt convinsă de asta! Mă despart
de el cu mare tristeţe, dar voi face tot posibilul să-I
răscumpăr anul viitor.
- De acord, răspunse Haley, dar înainte de toate
trebuie să regăsim mama şi copilul !
Haley se urcă pe cal, însoţit de Sam şi Andy. Ce
drum vor urma? Drumul direct sau cel ce tra­
versează apa? Haley ştia bine că toţi fugarii se
îndreptau către fluviu. Sam spunea că ar fi mai bine
să urmeze drumul pietruit, Andy, dimpotrivă, să
urmeze poteci le care străbat câmpurile. Haley însă,
ezita.
- Hai să luăm drumul care traversează câmpul,
�����������������
23 eolibZl tinchiului Tom

spuse în sfârşit Haley.

- Pe ăsta nu-l cunosc prea bine, răspuse Sam.
- Ce importanţă are, vom merge pe acolo, spuse
Haley care nu avea nicio încredere în cei doi.
Drumul care traversa câmpul era abandonat de
mult timp şi chiar barat de tufişuri lăsate în para­
gină. Aşa că pierdură mult timp cu dusul şi întor­
sul, căutând un drum care să ducă undeva. Sam ştia
dar nu zise nimic. Până la urmă, Haley decise să se
întoarcă la drumul pietruit. Sam şi Andy râde au as­
cunzându-se în pelerinele de pe umeri.
Când cei trei ajunseră la hanul unde se găsea
Eliza, Sam făcu atâta gălăgie încât să fie auzit de
aceasta. Ea înţelese repede că încerca să o
atenţioneze şi se grăbi să fugă cu copilul în braţe pe
uşa din spate. Din păcate, Haley o văzu şi se grăbi
să o fugărească călare.
Din câteva sărituri, Eliza ajunse pe malul fluviu­
lui. Ţipând de disperare, sări pe un pătrat de gheaţă
apoi pe un altul. Gheaţa crăpă dar nu se înfundă în
fluviu.
În curând, Eliza, care simţea că o părăsesc pute­
rile, ajunse pe malul celălalt unde cineva o prinse
�����������������
 !4

şi o ajută să pună picioarele pe pământ.

- Măi să fie, ce femeie curajoasă, spuse acesta!
Eliza îl recunoscu imediat pe domnul Symnes.
- Domnule Symnes, strigă aceasta, salvaţi-mă!
Stăpânul meu a fost obligat să-I vândă pe micuţ şi
de aceea m-am hotărât să fug.
- Şi eu am un copil, şi apoi, îmi place curajul !
Du-te într-acolo! Nişte oameni buni locuiesc în casa
aceea albă. Sunt sigur că vă vor ascunde. Ştiu că
este interzis să ajutăm negrii şi mulatrii fugari dar
legea este nedreaptă şi nu o voi accepta niciodată.
Pe malul celălalt, Haley, Sam şi Andy văzuseră
totul. Haley rămase înmărmurit. Nu-i venea să
creadă că ceea ce văzuse era adevărat.
- Fata asta are pe dracul în corp, strigă acesta.
- Noi nu o vom urmări, spuseră cei doi râzând.
Haley, furios, încercă să-i biciuiască dar cei doi
negri se feriră de lovituri şi săriră pe cai.
- Ne întorcem la doamna Shelby, strigară ei. Tre­
buie să fie neliniştită şi apoi, nu mai aveţi nevoie de
noI.
Haley, înjurând, se reîntoarse la han şi se aşeză
pe o bancă în faţa focului. După câteva minute, auzi
�����������������
!5 Coliba Oochiului Tom

din camera alăturată vocea unuia pe nume Loker,

un om foarte solid şi renumit pentru răutatea şi vi­
olenţa cu care se comporta. Un altul, mai mic de
statură şi foarte respingător, îl însoţea. Era Marks.
- Au picat la ţanc ! îşi spuse Haley. Comandă
rom, zahăr, lumânări şi apoi îi invită pe cei doi la
un păhărel după care le povesti necazul lui.
- Înţelegem foarte bine, spuse Loker, că vă
bazaţi pe noi să vă regăsim ce aţi pierdut.
- Da, spuse Haley, dar femeia nu-mi aparţine;
proprietarul ei este domnul Shelby.
- Ei bine, spuse Loker, vom găsi femeia şi o vom
păstra pentru noi. O vom vinde destul de uşor. Iar
copilul îl vom duce la Shelby care vi-l va reda dum­
neavoastră. Dar nu vom începe căutările astea
destul de dificile înainte de a ne da cincizeci de
dolari. Ei ! Vi-i vom înapoia dacă afacerea nu merge
bine.
Haley, care găsise pe alţii mai şmecheri decât el,
se execută pe loc.
- Foarte bine, spuse Loker, acum trebuie să tra­
versăm fluviul. Am auzit că este un vapor care face
traversarea în această seară. Vom lua cu noi câinii şi
�����������������
 26
pentru că domnişoara şi-a lăsat aici şalul şi pălăria,
le va fi foarte uşor să-i găsească unna.
Comandantul vaporului era deja acolo însă, le
vom lăsa pe aceste două neplăcute personaje să-şi
pregătească trecerea peste fluviu şi ne vom întoarce
la Sam şi Andy. Aceştia galopau cântând şi chiuind
bucuroşi că au dejucat planurile vânzătorului de
s clavi.
Ajunseseră la domnul Shelby pe la unsprezece
seara. Doamna îi aştepta cu mare nerăbdare.
- I-au prins? Unde sunt? întrebă ea.
- Sunt în afară de orice pericol, pentru moment.
Au reuşit sa treacă fluviul Ohio !
Sam ppvesti cu multe amănunte tot ce au lacut şi
ce au văzut spunând că a fost un adevărat miracol
felul în care Eliza a scăpat traversând fluviul sărind
peste sloiurile de gheaţă.
În acest timp, domnul Shelby intră pe uşă
epuizat. El nu putea spune că- Sam avea dreptate că
l-a înşelat pe domnul Haley, el, un negru pe un alb.
Dar Sam înţelegea bine ce era în inima stăpânului
său şi prin ce trecea în acele momente de aceea,
încercă să-I calmeze spunându-i:
�����������������
2'1 Coliba tlncltiului Tom

- Haley nu este un "domn", spuse el. Haley este

un necioplit şi un netrebnic !
Ce se putea răspunde la asta? De altfel, Sam ştia
bine că chiar dacă stăpânul lui i-a cerut să-I ajute pe
Haley la găsirea Elizei, doamna Shelby era bu­
curoasă că Eliza a scăpat din mâinile lui Haley şi că
•

pentru moment, a scăpat de primejdie.

Prin urmare, Sam nu avea ce să-şi reproşeze.

***

Acum, trebuie să pătrundem în locuinţa Sena­

torului Bird. Tocmai se întorsese acasă şi era tare
fericit să se regăsească în mij locul familiei sale, a
soţiei lui, Mary, şi a copiilor săi, Tom şi Jim.
Doamna Bird ştia că fusese votată în Senat o
lege teribilă. Această lege interzicea adăpostirea şi
ajutorarea negri lor fugari iar aceste delicte erau
pedepsite foarte aspru. Senatorul Bird era un om de
mare omenie. El încercă să-i explice soţiei lui de ce
era necesară o astfel de lege dar aceasta nu înceta să
repete:
�����������������
 IB

"Nu este o lege creştinească! Nu este umană!

Suntem toţi fraţi pe acest pământ!"
Discuţia ar fi durat ore în şir dacă Cudjoe,
bătrânul servitor, nu intra în salon să o cheme pe
străpâna lui.
Doamna Bird reveni lângă soţul ei şi, teribil de
impresionată, îi spuse cu o voce rugătoare:
- John, am nevoie de tine ! Vino, te rog . . . la
bucătărie . . .
Intrigat, Senatorul Bird intră în încăpere unde îl
aştepta un spectacol care îl făcu să se cutremure. O
tânără negresă era întinsă pe ciment, inconştientă"
plină de noroi şi cu picioarele pline de sânge.
Doamna Bird împreună cu bătrâna Diana încercau
să o trezească din leşin în timp ce Cudjoe, batrânul
servitor, freca corpuşorul unui copilaş negru pentru
a-l încălzi.
Aduseră un pat pe care îl puseră lângă foc şi cul­
cară acolo femeia şi copilul. Dormiră multe ore.
Când se trezi, femeia se uită speriată după copil.
- N-aveţi nicio teamă, spuse doamna Bird. Aici
sunteţi în siguranţă. Acum, povestiţi-mi ce vi s-a
întâmplat.
�����������������
29 eolibZl tincltiului Tom

Eliza, pentru că ea este tânăra negresă, povesti

tot necazul în care se afla. Toţi cei prezenţi rămaseră
îngroziţi când aceasta le povesti cum a trecut flu­
viul sărind de pe un sloi de ghiaţă pe altul.
- Aveai un stăpân rău? întrebă domnul Bird.
- Nu, este cel mai bun om din lume.
- Atunci nu înţeleg de ce v-a vândut!
- A trebuit să-I vândă pe băiat ca să scape de o
datorie importantă.
- Sunteţi măritată?
- Da, dar şi soţul meu a fugit. Stăpânul lui era
un om foarte rău!
Oh, spuneţi-mi: este lung drumul până în
Canada? Trebuie să-I regăsesc !
- Da, este foarte departe Canada, prea departe
pentru picioarele dumitale distruse.
- Doamne sfinte ! Doamne sfinte ! Ce-am să mă
fac?
aici liniştită. Vom găsi mai târziu o soluţie !
- Stai
Senatorul Bird nu lăsa să i se vadă pe faţă
încurcătura în care se afla, dar în sufletul lui se
născuseră gânduri triste. Această întâmplare impru­
dentă prezenta un pericol pentru el. Ce se va spune
�����������������
 30

despre un senator care ascunde un sclav fugar? Tre­

buia să se gândească serios şi să facă ceva. Deja îşi
trăsese cizmele în picioare fiind gata să iasă din casă
când doamna Bird, care se pregătea să-i vorbească
cu blândeţe aşa cum obişnuia de obicei, îl auzi mur­

murând:
- Van Trompe şi-a eliberat sclavii. A cumpărat
pământ la câţiva kilometri de aici şi poate că acolo,
femeia aceasta va fi în siguranţă. Dar cine să o ducă
până a�olo? Eu singur cunosc drumul. Acolo tre­
buie dusă! Mă voi duce !
- Mulţumesc, John, spuse doamna Bird. Te
admir şi te iubesc. Îţi cunosc inima mai bine decât
tine, chiar. Ştiam că vei lua decfzia potrivită.
Plângea, aproape de bucurie şi de mândrie pentru
bărbatul său.
- Spune-i bătrânului Cudj oe să-mi pregătească
trăsura, spuse Bird, şi toată lumea să păstreze se­
cretul plecării mele. Am să încerc să nu fiu văzut de
nimeni. Când voi reveni, Cudjoe mă va conduce la
staţia de trăsuri, cea care merge spre Columbus şi
aşa voi avea un alibi. Totuşi, ce afacere primej ­
dioasă! Mary, scoate din dulapuri hăinuţele copilu­
�����������������
31 eoliba tlnchiului Tom

lui pe care l-am pierdut . . . Mi se pare că sunt de

măsura lui şi poate câteva din rochiile tale pentru
mama lui . . .
- Da, dragule, răpunse doamna Bird care lega
dej a un pachet cu lucruri la care adăugase nişte
jucării care aparţinuseră copilului lor şi care îi
părăsise pentru totdeauna.
Toate erau gata când sosi trăsura. Pachetele fură
băgate într-un mic bagaj . Eliza, care era îmbrăcată
într-o rochie a doamnei Bird, acoperită cu un şal
bogat, se instală pe banchetă cu copilul în braţe. Ea
privi îndelulg la binefăcătoarea sa voind să-i vor­
bească şi să-i arate recunoştinţă, dar toate cuvintele
îi rămaseră în gâtlej . Lacrimile îi curgeau şiroaie pe
obraji. Emoţia o ştrangula şi nu făcu decât să plângă
şi mai tare atunci când trăsura se puse în mişcare.
Situaţia Senatorului Bird era bizară. El, care
votase legea prin care se interzicea oricui să ajute un
fugar, acum conducea într-un loc sigur o sclavă
împreună cu fiul ei care fugiseră de la stăpânul lor.
Dar ce-o fi o fi ! Conştiinţa este deasupra legilor,
gândi el hotărât. Ce se va spune despre el dacă se va
afla de ceea ce este pe cale să întreprindă? Cariera
�����������������
 3!

şi reputaţia lui erau pentru totdeauna compromise.

Însă, o forţă irezistibilă îl obliga pe senator să
salveze această femeie şi pe copilul ei iar dacă n-ar
fi Iacut-o, simţea că toată viaţa ar fi urmărit de re­
grete şi remuşcări.
Deocamdată înaintau într-o obscuritate completă
p e drumuri noroioase unde trăsura risca să se
blocheze la fiecare pas. Cudjoe stiga degeaba, caii
nu mai voiau să înainteze. Cei din trăsură erau
azvârliţi dintr-o parte în alta, căzând unii peste alţii.
Până la sfârşit trăsura se împotmoli atât de tare încât
nu mai înaintă.
- Nu ştiu ce să fac zise Cudjoe, cred că rămânem
aici !
Senatorul ieşi din trăsură, se împiedică şi căzu
într-o băltoacă de noroi gros.
Inutil să povestim în ce hal era când în siarşit
Cudjoe îl ridică în picioare. Până la urmă, cu mari
eforturi, puseră trăsura în mişcare şi ajunseră la
poarta unei ferme foarte impunătoare. Fermierul,
trezit din somn, apăru cu un candelabru în mână şi
privea lung la vizitatorii ciudaţi.
Acest domn, Van Trompe, era un om de statură
�����������������
 eolibZl tincltiului Tom

uriaşă, cu o barbă imensă şi acoperit de o blană ca

un urs. Fusese bogat dar regimul impus negrilor îl
revolta. El şi-a vândut toate bunurile şi a eliberat
toţi sclavii pe care îi avusese. Acum se mulţumea
doar cu ferma aceasta şi nu părea deloc nefericit.
- Vreţi să apăraţi o mamă şi copilul ei urmăriţi de
vânzătorii de sclavi? întrebă domnul Bird fără nicio
introducere.
- Sigur, se auzi neîntârziat răspunsul. Veniţi
aici. . . Am şapte fii care sunt la fel ca mine. Veţi
vedea imediat. Primirea va fi foarte călduroasă.
Eliza, tremurând pe picioare, fu condusă într-o
cămăruţă.
- Dormi în pace, îi spuse domnul Van Trompe.
Ai văzut puştile deasupra şemineului? Sper că nu
vom fi foraţi să le facem să vorbească. Iar dumnea­
voastră, domnule Bird, doriţi să petreceţi noaptea
aici?
- Nu, domnule Van Trompe. Este mai prudent să
iau diligenţa pentru Columbus . . .
- În cazul acesta vă voi conduce chiar eu. Vă voi
duce pe un drum mult mai sigur decât cel pe care aţi '
venit până aici.
�����������������
 - Mulţumesc, spuse Bird.
Cei doi oameni se înţelegeau la perfecţie şi deci
nu aveau nevoie de discursuri prea lungi.
În momentul desPărtirii, Senatorul Bird îi dădu
un bilet de bancă.
- Este pentru femeie, spuse el, �trângând mâinile
celuilalt.
- Foarte bine, i-l voi da mâine dimineaţă.

***

Î n coliba unchiului Tom domnea dezolarea.

Chloe călca cămăşile pe care soţul său le va lua cu
el. Tom o ajuta. Copiii dormeau inconştienţi de
drama care avea loc la ei în casă.
- Suntem împreună pentru ultima oară, spuse cu
tristeţe Tom. Ne vom despărti probabil pentru tot­
deauna.
- Stăpânul nostru, chiar dacă avea atâtea datorii,
n-ar fi trebuit să te vândă pe tine, cel mai bun servi­
tor al lui. Nu înţeleg deloc de ce a făcut asta! Nu, n­
ar fi trebuit să te vândă! A făcut foarte rău ! N-ai
�����������������
35 Colibza Hncltiului Tom

să-mi scoţi ideea asta din cap niciodată! .

Chloe era acasă pentru că doa�na Shelby îi
dăduse un concediu ca să-i pregătească lui Tom o
cină bună, ultima lor cină împreună. Copiii abia se
treziseră şi erau încântaţi de mâncarea care mirosea
aşa de bine.
- Fiţi mai cuminţi, le spuse Chloe. Veţi mânca
pentru ultima oară aici, cu sărmanul vostru tată
înainte de a pleca spre sudul ţării, atât de blestemat!
Pe măsură ce timpul trecea, tristeţea se instala
mai tare în casă şi în inimile lor.
- Cine va avea grijă de tine? plângea Chloe.
Cine îţi va cârpi hainele? Cu ce am greşit noi ca să
fim atât de nefericiţi? Nu, nu există justiţie în lumea
asta!
Şi încă o dată Tom încercă să o consoleze pe cât
putea. După ce au tenninat de mâncat, veni şi
doamna Shelby.
Chloe îi oferi stăpânei sin�l scaun din colibă
pe care aceasta se aşeză, plângând.
- Tom, spuse ea, nu te voi uita niciodată. Am să
fac cât mai multe, economii şi poate că vom reuşi să
te răscumpărăm din nou. Ai încredere· în noi !
�����������������
 36
Ce bine le făcură aceste cuvinte lui Tom şi lui
Chloe.
În acelaşi timp, Haley se întorsese şi trântind uşa
strigă furios : "Hai la drum, negrule ! " Momentul
despărţirii venise ! Tom, cu bocceaua lui de lucruri,
se îndreptă spre trăsura noului stăpân cu toată fa­
milia lui după el, plângând. Toţi prietenii se strâns­
ese în jurul lui ca să-I privească şi să-I salute pentru
ultima oară. Pe figurile lor se vedea durere şi ură
împotriva lui Haley. Îndureraţi şi cu inimile zdro­
bite, în acel moment erau gata să se revolte.
- Urcă, strigă brutal Haley.
Tom se instală pe banchetă şi imediat Haley îl
legă cu un lanţ gros.
- Am pierdut destui bani cu celălalt sclav zise
Haley, cu tine nu se va întâmpla la fel. Aşa, îmi iau
toate precauţiile.
Toată lumea care privea scena era indignată.
- Spuneţi-i adio din partea mea tânărului nostru
profesor, George, care m-a învăţat aşa de bine să
citesc, zise Tom.
- Băiatul meu cel mare nu este acasă, spuse
doamna -Shelby. Nu ştie ce s-a întâmplat azi. Iar
�����������������
3'1 Colibu Unchiului Tom

soţul meu, care este foarte necăjit, este plecat la

drum . . . .
Haley biciui caii şi trăsura pomi smucindu-se din
loc. După foarte puţin timp ieşiră de pe domeniul
domnului Shelby. După ce parcurseră în jur de o
milă Haley opri în faţa unui potcovar.
- Hei, potcovarule ! strigă el. Cătuşele astea sunt
prea mici. Ar trebui să mi le aranjezi !
- Cătuşe pentru Tom! zise cu uimire potcovarul.
Tom care este bunătatea în persoană!
- Ştiu, ştiu, spuse Haley, dar am motivele mele
să nu am încredere în el.
- Sărmanul Tom! Va muri în plantaţiile din Sud.
- Voi avea grijă de el.
Î n timp ce schimbau aceste cuvinte, un tânăr
călăreţ ajunse în . goană trăsura lui Haley.
Era George, fiul fostului stăpân, tânărul lui
învăţător.
Acesta îl luă pe Tom în braţe, plângând.
- Tom, spuse el, nu am ştiut nimic. E oribil ce
s-a întâmplat. Cum a putut tatăl meu să facă aşa ceva?
Mi-e ruşine pentru el! Îl voi tracasa pe tata până te va
răscumpăra! Am eu ceva să-i spun şi-l voi obliga să
�����������������
 3a
mă asculte când mă voi întoarce acasă!
- Nu, George, spuse Tom. Rămâi acelaşi fiu bun
pe care îl ştiu! Iubeşte-ţi tatăl ! Nu a fost vina lui !
- Cum, spuse George cu indignare, vânzătorul
acesta de sclavi şi-a permis să te încătuşeze? Am
să-I omor . . . Am să-I omor!
- Nu, zise Tom, nu vei face aşa ceva, ne poate
ucide . . . .
- Ţine, adăugă George,vreau să-ţi dau un dolar.
M-am sfătuit cu Chloe şi l-am găurit. Vei putea
să-I porţi la gât, altfel îl vei pierde. Când acest om
nu ne va vedea, ţi-l voi pune eu. De fiecare dată
când îl vei privi, îţi vei aminti de jurământul meu,
că într-o zi, te voi regăsi şi te voi readuce la noi
acasă.
- Adio, George ! Iubeşte-ţi mama, iubeşte-ţi
tatăL . . Învaţă şi într-o zi vei deveni cineva impor­
tant! . . .
- Da, Tom, cineva: care-ţi va construi o cabană
..
frumoasă în care vei trăi fericit şi liber până la
sfârşitul vieţii tale.
În acel moment Haley reveni cu alte cătuşe mai
rezi stente.
�����������������
39 eolibZl lInclliului Tom

- Î l voi preveni pe tatăl meu despre tratamentul

la care îl supuneţi pe Tom, spuse el lui Haley. Puneţi
în lanţuri oamenii ca pe animale, îi vindeţi şi . . . .
- Nu striga aşa de tare, tinere, răspunse Haley.
Vând oameni pentru că mi-i cumpără alţii !
- Niciodată nu voi face aşa ceva, spuse George,
plecând. Adio Tom!
- Adio, George ! strigă Tom strângând în mână
dolarul de la gât.
- Hai, hai, spuse Haley! Dacă te vei comporta
bine ne vom înţelege amândoi. Şi acum, la drum!

***

Ne vom duce. acum într-un mic hotel dintr-un sat

din Kentucky.
Suntem în luna februarie. Afară este foarte frig
şi urât încât sala mare a hotelului era înţesată de
lume.
Aici se aflau cei mai grozavi vânători din Ken­
tucky, cu puştile lor, cu tolbele lor de vânătoare, cu
cuţitele lor bine ascuţite, cu câinii şi negrişorii lor,
�����������������
 40

toţi discutând, strigând, fumând, bând şi scuipând

în cea mai mare şi dezorganizată adunătură de per­
sonaJe.
Kentuckyenii aceştia nu sunt deloc răutăcioşi. Ei
sunt oameni buni şi foarte veseli dar sunt deplorabili
când îi priveşti cu pălăriile pe cap şi cu picioarele pe
marginea meselor sau pe spetezele scaunelor.
Un om care nu se asemăna cu aceştia în niciun
fel, intră în sală. Era mic de statură, bine legat şi cu
un permanent zâmbet de om bun pe faţă. Era bine
îmbrăcat, nu avea puşcă dar avea o valiză şi o um­
brelă. Se numea Domnul Wilson. Pentru moment"
păru surprins să se trezească în mijlocul unei
mulţimi atât de zgomotoase.
Î şi alese un loc liniştit într-un colţ mai retras şi
puse la perete valiza şi umbrela. Urmărea cu
privirea un grup de persoane care se îngrămădi se în
faţa unui afiş şi pe care îl citeau cu atenţie.
- Ce scrie acolo? întrebă WilSOh.
- Nu mare lucru, i se răspunse. Sunt semnal-
mentele unui sclav fugar. Dacă vă interesează, se
numeşte George, are tenul deschis ca al unui alb şi
este instruit. Are cicatrice şi este marcat cu litera
�����������������
41 eoUbza lInclliul ui Tom

" H " pe mâna dreaptă. Se oferă 400 de dolari celui

care îl aduce viu sau mort . . .
- Î l cunosc, spuse Wilson. A lucrat câţiva ani în
fabrica mea. Nu am decât lucruri Iăudabile pentru
el. Cu siguranţă că a aparţinut unui stăpân rău care
nu l-a înţeles. Asta e!
Î n timp ce discutau, se opri în faţa hotelului o
trăsură din care coborî un om elegant. Acesta
pătrunse în sala comună salutând cu politeţe şi in­
dicând servitorului lui, un negru, locul unde să
depună bagajele. Se înscrise sub numele de Butler
Henri din Oaklands. Aruncă o privire distrată
afişului.
Între timp Wilson nu-l părăsea din priviri pe noul
venit.
- Oare unde l-am mai văzut? se întreba Wilson.
Deodată, Buder se apropie de el.
- Bună ziua, domnule Wilson! spuse acesta. Nu
m-aţi recunoscut deja? Sunt Henri Buder din Oak­
lands. Pot să vă vorbesc un minut? Vom discuta în
camera mea.
Domnul Wilson îl urmă pe Buder ca hipnotizat.
Când fură singuri şi când uşa fusese bine închisă
�����������������
 42
în unna lor, Wilson strigă surprins:
- George ! . . . Acum te-am recunoscut!
- Da, sunt scavul George ! M-am deghizat bine,
nu? Un pic de vopsea pe aici, un pic de fard pe
acolo şi gata . . . .
- Tu eşti un fugar, George ! Toate legile sunt
împotriva ta!
- Ştiu, dar aceste legi sunt inumane.
- Trebuie să ascultăm de ele, George. Suntem
obligaţi.
- Nu, domnule Wilson. Nu e bine să desparţi un
om de soţia şi de copiii lui. Nu sunt şi ei oameni?
Când mama mea a fost vândută, cele şapte surori
ale mele au fost separate. Sora mea cea mică a fost
biciuită apoi încătuşată şi vândută la Nouvelle-Or­
leans . . . Dumneavoastră, domnule Wilson, m-aţi in­
struit, lucru pentru care vă sunt foarte recunoscător.
Dar ceilalţi stăpâni ai mei au fost cruzi. Niciodată
nu mă voi lăsa prins viu . . . Priviţi, am două pistoale
şi un pumnal. Voi şti să mă apăr. Voi pleca în
Canada unde voi fi protej at şi voi deveni un om
liber. Domnul Wilson rămase foarte impresionat.
Lacrimile îi curgeau din ochi.
�����������������
43 ColibA tfnchiului Tom

- Te înţeleg, George, spuse el. Sănnan prieten.

Ştii unde este soţia ta?
- A fugit şi ea cu copilul nostru şi s-ar putea să
nu-i mai revăd niciodată!
- Ce nenorocire ! Uite George, primeşte aceste
cecuri. Vei avea nevoie de ele. Îţi vor fi utile.
George ezită . . . .
- Hai, ia-le ! Te rog! Cu bani poţi aranja mai bine
lucrurile şi cu ajutorul lor poate îţi vei revedea fa­
milia într-o zi.
- Mulţumesc, domnule Wilson! V ă promit să
vi-i înapoiez într-o bună zi. Ştiu că sunt în pericol şi
că risc pedeapsa cu moartea . . . Pot să vă cer un
ultim gest de bun�tate?
- Desigur, George . . .
- Uitaţi aici o mică bijuterie. Aş fi fericit dacă o
vedeţi pe soţia mea să i-o daţi. Spuneţi-i că am
iubit-o şi că nu visam decât să o fac fericită dar că
soarta a vrut altfel.
- Nu vei muri, spuse Wilson, ştergându-şi ochii.
Ai încredere şi mergi înainte !
- Mulţumesc, spuse George. Nu voi uita nicio­
dată tot ce aţi Iacut pentru mine.
�����������������
�����������������
llZU'l'iet Beecher �f'gwe 44

***

Să vedem acum ce s-a mai întâmplat cu Haley,

vânzătorul de sclavi şi cu Tom? Au continuat pe
drumul lor, fiecare închis în gândurile lui. Haley
calcula preţul care putea să-I câştige prin vânzare a
lui Tom. Tom îşi revedea viaţa lui de până atunci şi
îşi imagina ce îl va aştepta de acum încolo. Ajunseră
la Washington unde Haley mai cumpără câţiva
sclavi şi pe care îi puse imediat în lanţuri aşa cum
procedase şi cu Tom. Printre noii sclavi se afla un
negrişor pe care Haley nu ezită să-I separe de mama
lui, oarbă. Haley se urcă împreună cu negrii săi pe
un vapor botezat Râul cel frumos pe care flutura
vesel drapelul american.
Negrii, înghesuiţi în cala vaporului încărcată cu
mărfuri de tot felul, nu îi impresiona cu nimic pe
voiaj orii urcaţi pe punte. Totuşi, o femeie declară
cu voce tare că un astfel de spectacol era o ruşine
pentru ţara sa dar i se răspunse că negrii erau tăcuţi
pentru a fi vânduţi, cumpăraţi şi puşi să muncească,
�����������������
45 eolibZl Hncltiului Tom

aşa cum spunea decretul provinciei Providence şi

că nimeni nu avea voie să-I conteste. Pe vapor,
Haley îşi completă lotul de sclavi cu care ocazie
despărţi o altă mamă de copilul ei fapt pentru care,
aceasta se sinucise.
Credeţi că această dramă umană l-a făcut mai
sensibil? Nu, nicidecum; Haley nu se arătă surprins
şi nici emoţionat. Î şi dădu seama că aşa pierdea bani
şi deci va fi mai atent data viitoare. Moartea unei
tinere femei disperate, pentru el, era numai un caz
de pierdere în afaceri.

În schimb, Eliza, care a fost ajutată de Senatorul

Bird să fugă a fost primită de oameni generoşi. Se
afla în siguranţă la ferma acestor oameni curajoşi şi
prin urmare, începuse să-şi recapete forţele.
Î n timp ce Eliza broda, doamna Rachel Holliday
prepara conserve de fructe. În casă era linişte şi
pace.
- Eliza, spuse doamna Holliday, chiar vrei să ne
părăseşti până la urmă?
�����������������
 46

- Da, doamnă! Trebuie să-mi continui drumul şi

să ajung în Canada.
- Ce vei face acolo ca să poţi trăi şi să-ţi creşti
copilul?
- Am să găsesc ceva de muncă, pentru asta sunt
sigură.
- Poţi să rămâi aici cât de mult doreşti !
- ştiu, doamnă, şi vă sunt recunoscătoare pen-
tru asta!
- Eşti în siguranţă la noi !
- Mi-este frică noaptea. Visez că omul care mă
urmăreşte . . . .
În momentul acesta intră în cameră o fată mică
şi grăsuţă. Era Ruth Stedman, o vecină, prietenă cu
Rachel, care se minuna de feţişoara lui Henry căruia
îi adusese o prăjitură. Puţin mai târziu veni şi soţul
Rachelei, Simeon Holliday.
-Vom avea prieteni la cină în seara asta, spuse
el cu un aer misterios. Apoi adresându-se Elizei:
- Care este numele tău? Nu cumva Harris?
- Da, răspunse Eliza tremurând.
- Rachel, spuse Simeon, vino în vestibul, trebuie
să-ţi vorbesc.
�����������������
4'1 ColibA lIncltiului Tom

- Ce s-a întâmplat? îl întrebă aceasta când fură

. .

smgun.
- Am să-ţi dau o veste extraordinară. Soţul Elizei
este aici.
Î l voi aduce astă seară la noi. Este un om foarte
simpatic. Î l cheamă George.
Rachel o chemă pe Eliza bucuroasă de vestea
dată de soţul ei.
- Eliza, fii fericită ! Soţul tău, George, va fi în
seara asta aici.
Eliza, neputându-şi stăpâni emoţia atât de mare,
îşi pierdu cunoştinţa. Când îşi reveni, era întinsă pe
un pat şi toţi cei din casă se ocupau de ea. Î şi reveni
încet dar cu toată bucuria ce o simţea era foarte
slăbită aşa că adormi din nou. Când se trezi, soţul ei
drag era lângă ea şi pentru ei doi se deschisese o
nouă lumină pe pământ.
Î n curând toată lumea fu reunită în jurul unei
mese excelente. Bucătăresele făcuseră minuni iar
bucatele erau delicioase. Niciodată Eliza şi George
nu fuseseră invitaţi la o astfel de sărbătoare. Erau
într-adevăr acceptaţi pe un picior de egalitate la
masa unui alb? Simeon Holliday purtându-se astfel
�����������������
cu ei, se pusese în contradicţie cu legile locului.
- Poţi să fii pedepsit, tată, spuse fiul lui cel mare.
- Ba voi plăti amenda . . .
- Şi dacă te bagă la închisoare?
- Ei bine băiete, tu vei fi stăpânul fermei şi
atunci vom vedea cum te vei descurca!
- Este o crimă să asculţi de o astfel de lege inu­
mană, spuse mai departe tânărul. De-ai şti cum
urăsc şi dispreţuiesc aceşti vânzători de sclavi !
- Îmi este teamă pentru dumneavoastră, spuse
George.
- Fii liniştit, spuse Simeon. Nimeni nu vă va de­
ranja aici. Te vei odihni toată ziua iar diseară, pe la
ora zece, Fletcher te va conduce la staiţia de tren.
Este inutil să pierzi timpul aici pentru că eşti
urmărit. Este mai prudent să călătoreşti noaptea . . .
Du-te să te culci. Toată lumea de aici va avea grijă
să nu ţi se întâmple nimic. Rachel, împreună cu
servitoarele îi pregăteau mâncarea pentru drum.
George şi Eliza, înainte de a adormi, îşi făceau pla­
nuri pentru viitor. De cum vor fi împreună în
Canada, vor munci şi vor strânge bani ca să-I
despăgubească pe domnul Shelby. Cum vor avea o
�����������������
49

sumă suficientă, i-o vor trimite.

- Planurile noastre sunt bune şi minunate dar nu
suntem încă în Canada, George, spuse Eliza.
Î n momentul acela sosi Simeon împreună cu
Phineas, un om înalt de statură care aducea cu el
noutăţi. Ascultând flecăreala celor de la han, a prins
discuţia unora care afirmau că era cunoscută as­
cunzătoarea fugarilor şi că era sigură capturarea lor.
Se vorbea că George va fi redat stăpânului său iar
femeia şi copilul vor fi vânduţi. Cei care îi vor
prinde îşi vor împărţi beneficiul. Ei cunoşteau dru­
mul pe care fugarii îl vor urma şi deci le va fi uşor
să-i urmărească. Nu era timp de pierdut.
- Doamne, ce ne facem? strigă înfricoşată Eliza.
- Iată, spuse George arătând pistoalele pe care
le avea. Nu vreau să facem rău nimănui. Jim, ne­
grul care trece drept servitorul meu, este foarte cu­
rajos. Nu ne vom lăsa prinşi fără să ne apărăm.
- Phineas va merge cu tine, zise Simeon. As­
cuItă-I şi nu te grăbi să foloseşti pistoalele tale prea
devreme.
- Vai de cel care-mi va sta în cale, spuse acesta.
Mă duc să-I caut pe Michael care ne va urma şi ne
�����������������
 50
va servi de gardă. Trebuie să-I previn pe Jim şi pe
mama lui şi să pregătesc caii. Aşteptaţi-mă aici !
Phineas reveni cu o trăsură încăpătoare în care
se găseau deja Jim şi mama sa.
- Jim, pistoalele tale sunt gata pregătite? întrebă
George.
- Da, răspunse Jim. Vai de acela care va pune
mâna pe mama mea!
Rachel, Simeon şi Rlith rămase cu inimile
strânse după ce trăsura dispăru în noapte cu
încărcătura ei de victime inocente urmărite de
răutatea şi stupiditatea oamenilor.
Timp de o oră Phineas conduse trăsura val­
vârtej . Ca să rupă monotonia şi frica ce le strângeau
inimile fluiera încetişor. Cele două femei şi copilul
dormeau. Spre ora trei din noapte Phineas se opri.
Urechea lui de vânător auzise un zgomot suspect.
- Un călăreţ încearcă să ne ajungă. Ar putea să
fie Michael . . . Da, el este . . . recunosc tropotul calu­
lui lui !
Michael nu aducea deloc veşti bune. Şapte sau
opt călăreţi, excitaţi de băutură, îi urmăreau. Ceea
ce urmă vă închipuiţi; trăsura o porni la goană dar
�����������������
51 ColibD lInchiului Tom

cei opt călăreţi câştigau teren. Femeile îngrozite

auzeau deja urletele şi înjurăturile lor în timp ce
George şi Jim îşi încărcau pistoalele.
- Am un plan, spuse Phineas. Ascultaţi-mă,
cunosc terenul. Ne vom refugia printre stânci aban­
donând trăsura iar tu Michael, tu fugi acasă la
Amariah şi-l vei invita să vină cu băieţii lui să le
vorbească hoţilor.
Planul fu executat întocmai şi la primele raze de
soare fugarii ocupau pe culmea stâncilor un refugiu
vânătoresc unde nu se putea aj unge decât printr-un
culoar strâmt şi asta nuniai după ce se trecea peste
o crăpătură adâncă.
- Acum, spuse Phineas, n-au decât să vină. Î i
vom pnml cum se cuvme.
Atacatorii se opriseră la poalele stâncilor şi dis­
cutau între ei un plan de atac. Erau acolo Tom
Loker, Marks, doi poliţişti şi câţiva vagabonzi re­
crutaţi în trecere.
- Pe cine căutaţi şi ce vreţi de la noi? strigă
George.
- Căutăm nişte evadaţi, George Harris, femeia
lui Eliza şi fiul lor Henry, Jim şi mama lui. Actele
�����������������
noastre sunt oficiale . . . dar nu cumva eşti chiar tu
George Harris?
- Da, răspunse George, eu sunt, George Harris,
om liber! Dacă ne veţi ataca veţi fi toţi ucişi. Atunci,
care urcă primul? Haideţi domnilor! . . . .
- Legea este de partea noastră, spuse unul dintre
poliţişti ! Hai, predaţi-vă!
- Noi nu recunoaştem o lege care ne transformă
în sclavi, care vinde femeile şi copiii noştri, care ne
torturează şi ne ucide L .Vom lupta până la moarte.
- Te vom prinde viu sau mort . . . pentru acelaşi
preţ, strigă Marks şi trase în direcţia lui George.
Glonţul îl atinse superficial pe George şi şuieră
pe lângă Eliza.
- L-am atins, spuse Tom Loker. Mă duc să-I
caut. . . Cine vine cu mine?
George îl aştepta aproape de prăpastie. El nu
ezită să tragă atunci când Tom Loker apăru.
Omul atins în piept sări peste prăpastie dar fu
împins de Phineas în adâncul ei unde ramurile co­
pacilor atenuară un pic căderea lui.
- Sunt nişte diavoli, strigă Marks dându-se re­
pede înapoi. Înconjuraţi stâncile şi căutaţi-1 pe Tom
�����������������
53 eolibZl linChiului Tom

Loker de unde se află iar eu voi aduce întăriri.

Ceilalţi, fiind răniţi şi neputând să-I urce în şa pe
Tom Loker, îl abandonară în iarbă şi îl urmară pe
Marks. Fugarii abandonaţi s-au retras în momentul
în care Michael, Amariah şi alţi călăreţi veneau pe
acelaşi drum. Rănitul fu pansat şi instalat în trăsură.
În curând toată lumea se afla în ferma lui Amariah.
Acolo nu nu mai erau în primejdie. Tom Loker fu
îngrij it de bunica, doamna Stephens.
- Va muri? întrebă Eliza. Aş fi tare mâhnită să
ştiu că George a devenit un ucigaş !
- Nu, spuse Phineas. Nu este decât o rană super­
ficială. Mai mult căzătura l-a mototolit pe omul nos­
tru; este solid, se va recupera repede .

***

Să ne întoarcem pe vaporul unde l-am lăsat pe

Tom încătuşat şi unde o mamă nefericită, privată de
copilul său, se sinucise.
Cu toată răutatea şi neîncrederea lui, H aley, sini­
strul vânzător de negri, constată că Tom este calm şi
�����������������
 54

supus. Î i luase cătuşele şi acum Tom se mişca liber

pe punte, dând ajutor marinarilor şi pasagerilor şi
citind Biblia când nu avea nimic de lacut. Tom
privea pasagerii care treceau prin faţa lui gândindu­
se laferma din care plecase, la prieteni, şi din când
în când lacrimi fierbinţi îi curgeau pe cartea sa.
Printre pasageri se afla un tânăr bogătaş care se
întorcea la el în Nouvelle-Orleans. Se numea Saint­
Clare şi avea cu el o fetiţă de şase anişori de care se
ocupa o doamnă deja bătrână.
Frumuseţea şi drăgăIăşenia acestei fetiţe îl sub­
jugă pe Tom.
Acesta o privea cu atâta simpatie încât nu
îndrămea să-i vorbească. Î i oferijucărele pe care le
confecţiona cu.mâna lui, aşa că, într-un târziu, fetiţa
îi surâse iar el încurajat îndrămi să o întrebe care
este numele. său.
- Evangeline Saint-Clare, răspunse aceasta dar
prefer să fiu numită Eva. Şi dumneav<;lastră, cum vă
numiţi?
. - Eu sunt Unchiul Tom.
- Şi unde mergeţi?
- Nu ştiu unde. Voi fi vândut.
�����������������
55 eolibza tlnchiului Tom

- Sunteţi drăguţ. . . Tatăl meu ar putea să vă

cumpere . . .
- Mulţumesc, spuse Tom.
Vaporul a acostat pentru descărcarea lemnelor
iar Tom îi ajută pe marinari. Câ�d se îndepărtă de
mal, vaporul fu zguduit de ceva neprevăzut iar
Eva, care era aplecată peste balustradă, îşi pierdu
echilibrul şi căzu în apă.
Tom, care văzuse totul, sări în apă prompt ca un
fulger şi o prinse tocmai când fetiţa ieşi la suprafaţă.
Î i ţinu capul deasupra apei şi înotă cu ea până la
vapor unde fură amândoi ridicaţi. Acest accident,
care putea să fie mortal, declanşase o enormă
emoţie şi numele Unchiului Tom se auzea în toate
conversaţiile.
Se apropiau de Nouvelle-Orleans. Tom remarcă
cum tatăl fetiţei era în mare discuţie cu Haley.
Oare ce spunea sinistrul personaj tatălui fetiţei?
- Tom este un individ excepţional şi valorează
cât greutatea lui în aur, spunea Haley.
- Bine, bine . . . cât vreţi să vă dau pe el?
- O mie trei sute de dolari şi pierd la suma asta.
- Bineânţeles că pierdeţi, răspunse celălalt. Bie-
�����������������
tul om!
- Gândiţi-vă la forta acestui negru, la curajul şi
inteligenţa lui ! .
- Dacă este prea inteligent vă plătesc mai puţin.
- Tăticule, cumpără-I pe Tom, te rog !
- Ce vei face tu cu el?
- Voi încerca să-I fac fericit, doar mi-a salvat
viaţa!
Actele de vânzare au fost semnate. Haley a
încasat un pachet mare de dolari şi părea satisfăcut.
Eva şi tatăl ei s-au apropiat de Tom.
- Sunt noul dumitale stăpân, spuse tatăl fetiţei.
Ştii să conduci?
- Da stăpâne. La ferma domnului Shelby eu mă
ocupam de cai.
- Foarte bine, vei fi vizitiul meu şi din când în
când vei putea trage chiar şi câte o duşcă ·de ţuică .

- Eu nu beau niciodată, stăpâne !

- Perfect!
- Te vei simţi foarte bine la noi, adăugă Eva.
Tatăl meu este foarte amabil.
Augustin Saint-Clare era fiul unui plantator
foarte bogat. Căsătoria lui cu Maria nu a fost un
�����������������
5'1 eolibZl tlnchiului Tom

mariaj prea fericit şi de aceea îşi mutase toată

afecţiunea asupra fiicei sale, Eva.
În momentul în care l-am văzut pe vapor, Au­
gustin Saint-Clare se întorcea de la verişoara lui,
Ofelia, pe care o invitase să vină să locuiască la ei.
Ea o înlocuia într-un fel pe mama fetiţei, care nu se
ocupa deloc de educaţia acesteia. Ofelia era in­
struită şi avea mari calităţi.
Vaporul ajunse în port iar transferul bagajelor se
făcu făr� niciun incident. Ofelia avea grijă ca totul
să decurgă aşa cum trebuie şi nu uită niciun
amănunt.
Casa noului lui stăpân îl impresionă pe Tom.
Servitorii aveau un aer fericit că se aflau acolo. Tom
remarcă un tânăr mulatru, Adolf, care era îmbrăcat
după ultima modă şi pe Mammy, o mulatră de
asemenea, care o primi pe Eva în braţele ei cu multă
dragoste.
Doamna Maria Saint-Clare era culcată şi se sculă
cu mare greutate să-i întâmpine pe voiaj ori cu
răceală, dealtfel.
Tom era impresionat să vadă atâtea perdele,
atâtea oglinzi şi tablouri.
������������ � ��� �
 5S
Când fu prezentat doamnei Maria, aceasta de­
abia îl privi.
- Arată ca un hipopotam, spuse ea, şi sunt sigură
că-i place alcoolul.
Nici cu soţul ei nu fu mai amabilă care îi aduse­
se totuşi un cadou. Doamna Maria Saint-Clare, spre
deosebire de soţul său, dispreţuia negrii, despre care
spunea că făceau parte dintr-o rasă degenerată şi
care sunt aduşi pe pământ pentru a servi albii,
stăpânii lor, care sunt de esenţă superioară.
Domnul Saint-Clare, spre deosebire de ea, avea
încredere în aceste fiinţe şi încerca să le micşoreze
necazurile cauzate de condiţia lor socială. Negrii
pentru el erau creaturi umane la fel ca şi albii şi în
consecinţă, era criminal să fie consideraţi ca nişte
animale.
Doamna Saint-Clare se indigna să vadă că soţul
ei apăra aceste idei capabile să zdruncine ordinea
socială.
Cât despre Ofelia, care asculta totul dar vorbea
puţin, era întru totul de acord cu opiniile verişoru­
- lui său.
Tom şi Eva deveniră buni prieteni. Erau văzuţi
�� � � � � � ������ �� � �
59 eolibll tlnchiului Tom

mereu împreună. Unul dintre jocurile preferate ale

fetiţei era să-I instaleze pe Tom pe o bancă şi să-I
gătească cu flori. Î i punea la fiecare butonieră câte
o floricică iar în jurul gâtului îi trecea o ghirlandă de
trandafiri. Se dădea apoi un pic înapoi ca să vadă
efectul şi după aceea, sărea pe genunchii lui Tom
râzând în hohote.
- Mă întreb dacă faceţi bine, spunea Ofeli�, să ()
lăsaţi pe Eva să se comporte astfel !
- Da, răspundea Augustin; ea adoră istorioarele
p� care Tom i le povesteşte, ea adoră j ocurile pe
care i le născoceşte. Este o fetiţă fericită. Din partea
lui, Tom o adoră pe Eva care îl face fericit şi astfel,
nefericitul om, care a fost despărţit de familia lui, se
consolează un pic de dorul familiei pierdute. Eva
este ca un înger pentru el.
După cum puteţi constata, Tom, cu toate nenoro­
cirile prin care trecuse, avusese noroc. 1 se dădu în
grijă controlul grajdurilor să vadă dacă totul este în
ordine şi caii bine îngrijiţi. Acolo nu era o muncă
prea grea, trebuie să recunoaştem.
Singura doamna Saint-Clare care îşi păstră
opinia, declara că nu vrea să-I vadă pe Tom nicio­
�����������������
 60

dată în preajma ei.

- Miroase a cal, spunea ea, punându-şi mâna la
nas; şi mirosul acesta mă face să mă simt bolnavă.
Tom însă nu se plângea niciodată că era ţinut de­
parte de această doamnă mereu prost dispusă. Era
ataşat, în exclusivitate, serviciului adorabilei Eva.
Mai mult, i se făcu un costum dintr-un material ele­
gant şi primi şi o şapcă din blană de castor. De
asemenea o pereche de botine noi şi manşete albe,
îi dădeau un aer cu adevărat respectabil. Şi trebuie
să adăugăm că trăia într-o casă elegantă plină de
flori, de păsărele, de Îantâni şi de statui.
Pe măsură ce treceau zilele, Tom începu să
cunoască mai bine caracterul oamenilor care îl
înconjurau. Adolf, servitorul elegant, semăna cu
stăpânul lui şi era la fel de nepăsător ca el. Sarcinile
lui erau cumpărăturile şi aprovizionarea. Saint­
Clare îi dădea bani iară să-i ceară socoteală şi Tom
văzu imediat la ce pierdere ducea acest gen de a
conduce casa. Tom îşi pennise să facă o remarcă
stăpânului său, la început cu o abordare indirectă,
apoi, când a considerat că a venit momentul
potrivit, îi explică pe scurt situaţia reală. Augustin
�����������������
61 eolibza tfncltiului 'Tom

era convins că Tom avea dreptate şi că se îndrepta

spre ruină dacă nu-l asculta.
Încet, încet, îi încredinţă serviciul . cumpărătu­
rilor cu toate împotrivirile lui Adolf care se vedea
descărcat de o treabă din care câştiga foarte mult.
Tom era onestitatea jn persoană. Ţinea conturile
la zi cu mare scrupulozitate aducând servicii imense
stăpânului lui. Dar nu era numai asta. Dacă se îngri­
jea de banii acestuia, avea grijă şi de sufletul lui.
Într-o zi, Saint-Clare se întoarse de la o întâlnire
cu prietenii, beat mort. Tom şi Adolf îl culcară şi îl
îngrijiră cu mare atenţie. Adolf râdea cu lacrimi
văzându-şi stăpânul într-o astfel de stare dar Tom
era trist. ştia bine că Augustin, ducând o astfel de
viaţă, îşi făcea singur rău şi că-şi punea în pericol
sănătatea.
A doua zi, Tom avu curajul să facă o remarcă şi
fu atât de elocvent încât Saint-Clare, emoţionat, îi
spuse:
- Tom, eşti un om minunat! Da, nu fac bine . . .
Ştiam şi eu înainte ca tu să-mi vorbeşti, dar sunt un
om slab . . . Dar tu ai dreptate . . . Am să încerc să mă
controlez. Niciodată nu mă vei mai vedea într-o ast­
������������ � ����
 61
fel de stare, îţi jur!
Şi într-adevăr, Augustin începu să se schimbe.
Nu-şi călcă cuvântul dat şi de multe ori mulţumi
norocului că l-a întâlnit pe Tom în drumul lui.
Ofelia de asemenea, începu să cunoască şi să ia
contact cu problemele acestei case şi cu oamenii din
ea, odată ce acceptase să trăiască acolo ca guver­
.
nantă.
Începu să se preocupe mai îndeaproape de tot ce
se întâmpla, deoarece, acea care de fapt trebuia să se
ocupe şi să dirijeze bunul mers al casei, era indife­
rentă şi nu manifesta niciun interes.
. În realitate, şi ea îşi dădu seama ce dezordine
exista în viaţa lui Saint-Clare.
Dinah, bătrâna bucătăreasă, care trona ca o
regină în bucătărie, fu nemulţumită când văzu cum
noua venită începu să caute prin dulapuri. Ofelia
începu să inspecteze cămările, beciul, spăIătoria�
urmată de bombănelile bătrânei împotriva acestei
"doamne din Nord " care îşi permitea să deranjeze
toate vechile obiceiuri ale casei.
Ofelia începu prin a întreba:
- Dinah, de ce înveleşti carnea în aceste şervete
�����������������
63 eolibZl tfnchiului Tom

brodate?
- Pentru că nu aveam la îndemână şervete de
bucătărie !
- Dinah, cum e posibil să înghesui în sertarul cu
tacâmuri, tot felul de lucruri, răzătoarea, pachetul
acesta de ţigări, nuci, papucii aceştia vechi, o
sosieră, ace, plicuri, etc?
- Acolo sunt depozitate din totdeauna . . .
- Şi alifia asta ce caută în cea mai frumoasă
sosieră din serviciul de masă?
- O folosesc să-mi ung părul cu ea!
- Şi frunzele acestea împachetate de ce sunt
răspândite în tot sertarul?
- Sunt frunze parfumate !
- Foarte bine, dar de ce hârtia cu care sunt împa-
chetate este ruptă? Ascultă, Dinah, am să fac ordine
aici în bucătărie iar dumneata ai să faci la fel ca
mine pe viitor!
Dinah nu-şi revenea din uimire. Dacă doamnele
începeau să se ocupe de veselă şi de legume
srarşitul lumii era aproape! Era revoluţie !
Dar O felia era o femeie deşteaptă şi cu capul pe
umeri. Ea nu neglijă nicio parte a casei iar peste
�����������������
 64

câteva zile se putea observa o schimbarea în bine.

Cu toate acestea, negrii şi negresele, tineri şi
bătrâni, o ascultau dar nu cu prea mult entuziasm.
Ofelia îi vorbi vărului ei despre situaţia din casă.
- N-aş fi crezut niciodată, spuse ea, că voi avea
atât de lucru să pun ordine în casa asta!
- Te cred, Ofelia!
- N-am mai văzut nicăieri o astfel de bătaie de
•

joc şi de risipă!
- Sunt sigur, Ofelia!
- Şi ai aerul că te amuză tot ce-ţi spun . . . Dacă
erai în locul meu, n-ai fi yorbit aşa de lejer. . . Cu câtă
uşurinţă laşi casa asta să se ducă de râpă!
- Ofelia, ascultă-mă, Dinah îmi prepară mâil­
căruri delicioase dar bineînţeles că mi-ar fi displăcut
dacă o vedeam fumându-şi pipele lângă cratiţe, ca
o maimuţă!
- Dacă ai şti câte porcării am descoperit în
bucătărie!
- Sunt sigur, Ofelia. De altfel, pentru asta te-am
şi rugat să vii să te ocupi de casa asta. Să faci ordine
şi să te ocupi tu mai îndeaproape. Ştiu aproape tot
ce se întâmplă; că zahamiţele sunt pline de tot felul
������������ �� � � �
55 Coliba lInchtului Tom

de chestii, că se şterge vesela cu şervete brodate şi

că a doua zi sunt folosite vechile jupoane la şters
paharele.
- Atunci ce este de făcut?
- Păstrează tu cheile de la bucătărie şi �uprave-
ghe�ă servitorii fără să priveşti prea îndeaproape
detaliile. Servitorii noştri sunt destul de oneşti, mai
m:uIt sau mai puţin credem noi . . .
. Î
n domeniul acesta, îl consider pe Tom ul!
fenomen.
De fapt, noi îi forţăm pe aceşti negri, în
condiţiile în care îi ţinem, să mintă şi să înşele.
Neavând nici un bun al lor, ei nu înţeleg valoarea
unei proprietăţi şi de aceea o consideră altfel decât
noi. Hai, Ofelia, am vorbit destul de serios . . . Hai la
masă! Este tot ce avem mai bun de făcut!
A doua zi, Tom făcu cunoştinţă cu Prue,
vânzătoarea de pâinişoare. Femeia aceasta era ori­
bilă, toată lumea o dispreţuia şi fugea de ea, mai
ales că mirosea a alcool de la zece metri.
Tom se apropie de ea şi o făcu să vorbească. De
la ea află cum a fost maltratată de stăpânii ei albi.
Spatele ei era numai răni, iar copilul ei murise din
�����������������
 66

cauză că nu fusese tratat de boala pe care o avu­

sese. Ea bea ca să uite toate astea iar când Tom îi
vorbi de Paradis, ea spuse că refuză să se ducă acolo
dacă trebuie să-i întâlnească pe albii care au chinu­
it-o ! Tom se întristă foarte tare după ce află
povestea vânzătoarei de pâinişoare.
Imaginea acestei femei nu-l părăsea şi era aşa de
trist încât Eva îşi dădu seama şi fu obligat să-i
povestească istoria lui Prue.
Fetita rămase tare impresionată şi se hotărî să o
aj �te pe bătrâna nenorocită. Nu avu însă timp să
facă ceva, . pentru că, după câteva zile, se auzi că
murise din cauză că fusese biciuită şi aruncată într­
un beci. Această întâmplare o întri �tă foarte tare pe
Ofelia.
- Este o ruşine ! spuse indi�ată. O oroare ! Inu­
man!
- Ştiam că aşa se va termina, spuse Augustin.
- Şi nu ai de gând să faci nimic? Nu ai de gând
să protestezi?
- Ce pot să fac, verişoară? Bătrâlla bea şi fura,
iar stăpânii săi aveau toate puterile a�upra ei !
- Dar este o adevărată crimă!
.��.���. � �� . �.���
 6'1 Coliba lfnchiului Tom

- Ştiu Ofelia! Albii care au omorât-o nu valo­

rează nici ei mai mult decât ea, poate nici atât. Sunt
neputincios . . . Nu-i pot salva pe toţi nenorociţii pe
care îi întâlnesc în drumul meu, în ţara asţa !
- Nu mai pot suporta să văd atâta mizerie, sus­
pină Ofelia.
--:- Te înţeleg, Ofelia . . . Tu vii din Nord unde sunt
alte legi. Tu eşti bunătatea în persoană iar sclavia
este invenţia demonilor. Dar ce vrei să facem noi?
Şi pe mine mă revolţă ideea că orice individ care
are ceva bani poate cumpăra sclavi asupra cărora îşi
exercită dreptul de viaţă şi de moarte! Aşa este legea
crudă şi nedreaptă iar noi nu putem face nimic
împotriva ei, cel puţin pentru moment!
Sclavii mei i-am moştenit de la familie. Tatăl
meu era foarte bogat. Avea cinci sute de negri dar te
asigur că ştia să se facă ascultat chiar de cei mai
leneşi sau rebeli. Am fost martor la scene destul de
penibile pentru copilul sensibil care am fost.
Am fost atras de problemele negrilor şi de ne­
fericirea lor. Le vizitam casele, le înţelegeam men­
talitatea şi încercam să le fiu prieten. Î ţi dai uşor
seama că asta a scandalizat pe toţi.
� ����������������
 68

Chiar mama mea mă ajuta să uşurez soarta scla­

vilor până când Stubs, intendentul tatălui meu, de­
clară că nu mai poate stăpâni negrii şi că dacă nu se
schimba situaţia era obligat să-şi dea demisia.
Tatăl meu fu de partea lui iar mama a trebuit să
se încline ca să nu înrăutăţească situaţia dar, ' con­
tinuă să ne înveţe marile principii de umanitate şi
de bunătate. Ea m-a făcut cum sunt eu acum . . .
Ofelia nu pierdea niciun cuvânt pe car� Augustin
i le spunea mergând de la un capăt la altul al veran­
dei unde se aflau.
- Tatăl tău, Ofelia, continuă Saint- C lare, avea
acelaşi caracter ca al tatălui meu. Fraţii se
asemănau. Dar tatăl tău s-C\ iQstllat în Nord unde
legile erau diferite şi s-a adap�ţ lor . . . iar tu ai de­
venit ce eşti acum . . .
- Dar ai continuat să administrezi plantaţia ani
de-a rândul împreună cu fratele tău Al fred ca aso­
ciat, spuse Ofelia.
- Da, dar nu-l ajutam c:� nimic ! Apăram negrii,
le scuzam chiar acţiunile care âduceau grave preju­
dicii intereselor noastre. Deci, fratele meu constată
incapacitatea mea şi mă rugă să mă ocup de alte
� � � ������� �������
 69 Coliba lfnchiului Tom

lucruri . . . Ne-am împărtit averea iar eu am venit aici

unde sclavii mei n-au de ce să se plângă.
- Nu, bineînţeles, vere . . . dar totuşi nu i-ai eli­
berat!
- Mi-a lip� it curajul, recunosc. Unii dintre ei
erau vechi servitori ... Cei mai tineri erau copiii lor
. sau nepoţii lor. Am devenit o foarte mare familie iar
fratele meu nu încetează să-mi reproşeze asta!
- Eu cred că greşeşte ! spuse Ofelia.
- În tinereţe, visul meu era să fiu în fruntea
mişcării de eliberare a sclavilor. Astfel, ţara noastră
nu mai era obiectul dispreţului de care se bucură
acum restul lumii. Îţi dai seama că legile noastre
interzic instruirea negrilor pentru că se ştie prea
bine că, odată şcoliţi, negrii vor cere libertatea . lor.
Pentru noi, cei din Sud, eliberarea lor va fi o cata­
strofă dar nu voi face nimic împotrivă.
-- Te admir, vere, ai un suflet bun !
- Nu sunt diferit de alţii, spuse Augustin. Am
înţeles doar că dacă ceilalţi vor să se facă ascultaţi
folosind biciul, eu cu bunătatea, realizez acelaşi
lucru poate mai uşor! Am făcut mai mult cu
bunătatea la oamenii pe care nu-i îmblânzise ni­
��� �� �� � � � � ����� �
 '10

meni, nici măcar cu biciul . . . Iată secretul meu! Ul­

timul pe listă a fost Scipion, un negru pe care fratele
meu îl cumpărase. Acesta l-a bătut crunt pe unul
dintre şefii de pe plantaţie şi a fugit în savană, unde
a fost urmărit şi prins �a un câine furios. Ar fi fost
omorât dacă nu interveneam eu . . . L-am salvat de
la moarte. Poate că aşa mi-a fost dat. Apoi l-am cul­
cat în patul meu, l-am îngrijit, şi într-o zi am căzut
bolnav de holeră . . . Toată lumea fugea de mine ca să
nu ia microbul numai Scipion nu m-a părăsit. El a
rămas lânga mine. M-a îngrijit şi m-a salvat. Iar el
a murit puţin mai târziu de holeră, în locul meu . . .
Dar hai, să nu mai vorbim de lucruri triste !
Eva, care era şi ea acolo, ascultă toată povestea
cu mare emoţie, vă închipuiţi.
- Vino, fetiţa tatii, am pentru tine nişte piersici
delicioase, spuse Augustin. Nu mai plânge as­
cultând poveştile mele. Vino mai bine să-ţi arăt
nişte peştişori roşii.
În curând, casa se umplu de râsetele lui Saint­
Clare care se juca cu fetiţa lui şi care îl urmărea,
aruncând după el cu trandafiri.
11 eglibD lfndtiului Tom

***

Î ntre timp, Unchiul Tom se adapta foarte bine la

noua lui viaţă. Avea o cameră a lui pe care o ţinea
foarte curată, un pat, un scaun şi chiar un mic birou.
Ştim că George, fiul domnului Shelby, îl
învăţase să scrie şi să citească. Dar bietul Tom nu
era prea instruit aşa că, atunc când se hotărî să-i
scrie lui Chloe, nu prea îi mergea condeiul.
- Ce faci acolo? îl întrebă Eva. Ce tot
mâzgăleşti?
- Încerc să-i scriu soţiei mele, spuse Tom, dar
nu-i chiar aşa de uşor cum credeam.
- Te voi ajuta eu, spuse fetiţa.
Amândoi reuşiră să termine de scris o scrisoare
pe care destinatara o descifră cu mare greutate.
- Soţia ta va fi foarte fericită să o citească, spuse
Eva. Nu este deloc bine că ai fost separat de ea. Am
să-I rog pe tata să-ţi dea câteva zile de concediu.
- Soţia mea mi-a promis că va economisi bani
ca să mă răscumpere într-o z i, spuse Tom, iar
,
�����������������
George, fiul yechiului meu stăpân, va veni să mă
caute şi să mă ia la ei. El mi-a dat dolarul acesta pe
care-l port la gât.
- Tom, strigă deodată Saint-Clare, unde eşti?
Când Tom îi ară.tă scrisoarea pe care o concepuse
cu Eva; Saint-Claire îl întrebă ce era aceea . . .
- Mai bine mă întrebai pe mine, spuse el. Ş i aş
fi scris un text corect. Dar nu-i nimic, după plim­
bare ne vom ocupa de asta!
Saint-Clare se ţinu de cuvânt. Scrisese scrisoarea
şi o trimise imediat la poştă.
Când scrisoarea sosi la destinaţie, toată lumea fu
bucuroasă, iar domnul Shelby îi spuse soţiei lui:
- A avut noroc de un stăpân excepţional. Sunt
sigur că nu se gândeşte să se mai întoarcă la noi.
- Dimpotrivă, sunt sigură că doreşte să-şi revadă
familia şi că este nerăbdător să ştie dacă îl vom
răscumpăra.
- Ştii la fel de bine ca mine că afacerile noastre
nu s-au îmbunătăţit deloc !
- Dar dacă ai vinde caii şi una dintre ferme, sunt
sigură că am putea să ne plătim toate datoriile,
spuse soţia lui . .
�� ���� � �.�����. ��
'13 ColibD lInchiului Tom

- Ar fi prea simplu, spuse Shelby. Nu pot să-ţi

explic totul în detaliu . . . Nu, nu putem vinde nimic !
- Aş fi aşa de fericită dacă am putea să-I
răscumpărăm pe Tom.
Cum am putea face să adunăm suma pentru
răscumpărarea lui?
- I-am făcut lui Tom o promisiune necugetată.
De altfel, sper că ne va uita!
- Nu, nu cred! 0, ce oribil este sclavagismul !
Este cu totul contrar ideilor creştine. Am să dau
lecţii . . . voi lucra. . . trebuie să găsesc banii nece­
sari să-I salvez pe credinciosul nostru servitor!
În acel moment intră pe uşă Chloe care auzise
sÎarşitul discuţiei dintre cei doi soţi.
- Stăpână, zise ea, nu trebuie să lucraţi pentru
Tom. Dar am o idee. Saly cunoaşte toate reţetele
mele culinare. Mă poate înlocui.
- Iar tu ce vei face?
- Cu permisiunea dumneavoastră, mă voi duce
la Louisville să lucrez într-o patiserie �de tocmai
caută pe cineva ca ajutor al patiserului.
Voi câştiga patru dolari pe săptămână. Cât voi
face într-un an?
�����������������
 ���.���.�� ����� � �
liZlJ'l'iet Beecher aowe "14

- Două sute opt dolari, Chloe, spuse domnul

Shelby.
- Stăpână, câţi ani trebuie să lucrez pentru a avea
suma necesară răscumpărării lui Tom?
- Cinci ani, Chloe, dar te voi ajuta şi eu!
- Aş putea pleca cu Sam mâine, care trebuie să
conducă caii . .
- Foarte bine, Chloe, am să vorbesc cu soţul
meu; sper că nu se va opune plecării tale.
Chloe se duse repede acasă pentru a-şi pregăti
bagajele.
Cand îl văzu pe George Shelby, ea îl anunţă de
plecarea ei la oraş.
- Î i vom scrie imediat lui Tom, spuse el. Va fi
bucuros să afle veşti despre tine, despre mama, de­
spre tata, despre Sam, găini şi de toate celelalte !
- Mulţumesc, spuse Chloe care era destul de
tristă că pleca de la fermă. Vă voi pregăti o exce­
lentă cină cu pui, stăpâne George. Nu prea vom mai
avea ocazia să mâncăm împreună.
Scrisoarea de la George îl încântă pe Tom. Nu
numai că îi vorbea de cei dragi, de prieteni, de fa­
milie, despre stăpânii lui dar şi pentru că era atât de
��.�.�� � � �� ������
'15 C!olibD Hnchiului Tom

frumos omată cu majuscule pe care Tom nu le mai

văzuse niciodată. Se gândea să o înrămeze şi să o
expună pe perete, într-un loc de onoare, în
camera lui. Î i vorbi şi Evei .despre intenţia lui dar
faptul că foaia avea două feţe era imposibil să le
expună pe amândouă în acelaşi timp. Situaţia
aceasta îi puse în încurcătură.
Tom era mulţumit atât cât poate fi un om care
trăieşte departe de familie şi de prieteni.
Ofelia a reuşit să îndrepte situaţia în care se afla
gospodăria din cauza indiferenţei Mariei, soţia
vărului ei, şi totul mergea acum foarte bine.
Augustin, mulţumit de aceste progrese, ca să-i
mulţumească verişoarei lui că-şi dădea atâta oste­
neală, îi făcu cadou o mică negresă de opt-nouă
amşoTI.
Când i-a prezentat-o, negresa cea mica era plină
de zdrenţe, murdară, ceea ce IaCl! o impresie
groaznică Ofeliei.
- Ce mi-ai adus aici? întrebă ea plină de dezgust.
- Dragă verişoară, ţi-o dau pe Topsy pentru a o
educa! Este o fetiţă singură. Ai să vezi ce copil de­
osebit este ! Priveşte-o !
�� ��� ������������
 Augustin îi comandă fetiţei .şă cânte şi să
danseze ceea ce aceasta făcu cu un soi de bucurie
barbară.
- Nu te inţeleg deloc, Augustin. Casa este deja
plină de negrişori pe care îi întâlnim prin toate
colţurile. Nu mai aveam nevoie de această
dansatoare zgomotoasă!
- Nu, Ofelia, te vei ocupa de micuţa asta pe care
am cumpărat-o dintr-un loc despre care nu mai
vreau să vorbesc. Aici, copilul va fi salvat iar tu o
vei învăţa lucruri bune şi frumoase.
- Bine, bine, spuse Ofelia. Am să-mi dau toată
silinţa!
Topsy fu spălată deoarece avea mare nevoie de
o baie bună iar cu ocazia aceasta, descoperiră pe
corpul ei mcneroase urme de lovituri.
- Câţi ani ai? o întrebă Ofelia.
- Nu ştiu !
•

- Cine este mama ta?

- Nici asta nu ştiu!
- Unde te-ai născut?
- Nu m�am născut!
- Cum nu te-ai născut?
'1'l Coliba tinchiului Tom

- Nu, eu nu ştiu că sunt născută şi nu am mamă,

nici tată, nici pe nimeni . . Am fost cumpărată când
.

eram mică de tot! De mine şi de încă alţi copii se

ocupa o bătrână, Sue.
- Ai rLnas multă vreme la ea?
- Nu ştiu!
- Ştii să coşi?
- Nu! Ştiu numai să spăl farfurii şi să aduc apă!
- Vezi dragă verişoară? Terenul este încă virgin.
Se pot face multe cu ea!
C\moscând-o mai bine, Ofelia avu încă multe
ocazii sa fie uimită.
Într-o zi, când Ofelia îi arăta lui Topsy cum săt
facă patul, observă că dintr-o mânecă, atârna un
capăt de fundă.
Topsy, după ce negă un timp, a trebuit să re­
cunoască faptul că furase panglica şi chiar o pereche
de mănuşi pe care le ascunsese în cealaltă mânecă.
Dar curios, Topsy se acuză chiar şi de alte delicte
pe care nu le comisese.
- Topsy, de ce trebuie să furi? zise Eva. Cere ce
ai nevoie dar nu fura! Şi de ce trebuie să minţi?
- Sunt foarte derutată, spuse Ofelia vărului ei.
�·������.�.�.�.�h
 �.""-4 ,",, � �.q.. itJ,> -t{it.h"'�"'"" "'h
� BeecltQ Ilowe 'Ia

Cum să educ acest copil?

- De-ai şti că sunt mii de copii ca Topsy în ţara
asta!
- Totuşi, nu mă declar încă învinsă, spuse ea. Am
să continui !
- Foarte bine, spuse Augustin. Aşa te recunosc !
Ofelia .avu dreptate. -Topsy învăţă să citească
foarte repede.
Dar nu aşa de repede învăţă să şi coasă. Topsy
nu reuşea niciodată să ţină acul între degete şi ener­
vată, aruncă aţa şi. nasturii pe fereastră.
În schimb, arătă mare talent pentru comedie.
Dansurile ei, mimicile, săriturile şi cântecele,
făceau deliciul copiilor care o priveau şi o admirau.
Chiar şi Evei îi plăcea compania micii negrese şi
asta împotriva voinţei Ofeliei.
Augustin Saint-Clare era indiferent şi o lăsa pe
fiica lui să facă cum îi place.
Cu toate că Topsy se arătă sălbatică, extrava­
gantă şi nedisciplinată ştia, când voia ea, să se facă
utilă. O vedeai atunci măturând şi scuturând, făcând
curăţenie ca o adevărată servitoare devotată.
Încetul cu încetul, îşi facu un loc sigur în casa
����� ... ����� ���� ��
 '19 C:oliba Unchiului Tom

lui Saint-Clare iar Augustin se felicită pentru rezul­

tatul obţinut.
Tom şi Eva erau mereu cei mai buni prieteni din
lume. Pentru inima negrului, Eva era o fiinţă divină.
Când aceasta era în faţa lui, Tom mai mult o con­
templa decât o privea. Când se ducea la piaţă, el nu
se gândea' decât la ea şi nu se întorcea pâna când
nu-şi umplea buzunarele cu cele mai frumoase pier­
sici si portocale . . Î i aducea trandafirii cei mai
frumoşi de pe tarabele vânzătorilor.
În schimb Eva, ca să-i mulţumească, îi citea
pasaje din Biblie.
Atunci Tom o acompania cântând şi amândoi
erau fericiţi.
Când căldura începu să fie de nesuportat, toată
familia emigră la o vilă pe care Saint-Clare o avea
pe malul unui lac.
După câtva timp, Tom observă că fetiţa începuse
să slăbească şi să se simtă obosită din ce în ce mai
des. Era zguduită de accese de tuse care o lăsau
sfâ.rşită de puteri.
- Eva, strigă Ofelia, intră în casă! Frigul este pe­
riculos pentru tine !
� �� �� � �� ��h������
 Ea deasemeni. observase schimbările care se pe­
treceau în corpul fetiţei sub ochii ei şi îl preveni pe
Saint-Clare.
- O, nu-i nimic . . . spuse el. Este o criză de
creştere. Toţi copiii răcesc !
Cu toate acestea, în curând trebui să recunoască
că un rău ascuns, mina sănătatea fetiţei lui adorate.
Începu să o supravegheze mai îndeaproape, îi
cumpără medicamentele necesare dar din păcate,
acestea nu avuseseră niciun efect. Eva se juca din ce
în ce mai puţin şi se mulţumea să le privească pe
'
celelalte fetiţe, jucându-se.
Topsy o distra tăcând fel de fel de grimase şi
sărituri.
Într-o zi, Eva o întrebă pe mama sa:
- Ma�ă, de ce nu-i învăţăm pe toţi negrii să
citească?
- Nu le este de niciun folos, ft?tiţa mea. De alt­
fel, tu trebuie să te faci bine şi nu te mai ocupa de
astfel de întrebări.
- Da, dar domnişoara Ofelia i-a dat lecţii de
citire lui Topsy.
- Nu ştiu dacă a lacut bine, dar hai să nu mai
��.���.����������
51 C!Qlibza llnc.hiului 'Tom

vorbim despre asta!

- Dacă eram foarte bogată aş fi cumpărat un
teren mare într-o ţară liberă, aş fi construit o şcoală
mare şi i-aş fi invitat pe toţi copiii negri să înveţe să
.
scrie şi să citească.
Maria ridică din umeri şi o . anunţă că o doare
capul. Era mij locul prin care se eschiva mereu când
ceva nu-i tăcea plăcere.
Î ntr-o zi, fratele lui Augustin, Alfred, veni în
vizită împreună cu fiul lui, Henrique. Acesta era un
băiat frumos de doisprezece ani şi plin de viaţă.
P�ezenţa Evei se pare că îl amuza şi că îi tăcea
plăcere să fie în compania ei.
Eva avea un ponei alb, calm şi drăguţ ca şi
stăpâna lui. 1 se dădu şi lui Henrique un micuţ cal
arab, de culoare neagră. Când Dodo, un negrişor
de treisprezece ani, îi aduse calul lui Henrique
acesta îl întrebă:
- Ai ţesălat calul?
- Da, stăpâne, dar praful . . .
- Taci din gură, leneşule !
- Stăpâne, eu . . .
Dodo nu mai putu continuă pentru că Henrique
�����������������
îl şi lovi cu cravaşa. Tom vru să intervină şi să-i
spună că el personal se ocupase de cal dar Henrique
îl opri strigând cu brutalitate:
- Taci din gură! Nu te-a întrebat nimeni nimic !
- Cum poţi fi atât de rău! strigă Eva.
'
- Eu rău? Se vede că nu-l cunoşti pe Dodo !
- Nu trebuia să-I baţi !
- Ei, lasă! Nu-i decât un negru, dar nu-l voi mai
bate dacă asta îţi face plăcere !
Cei doi copii se urcară pe cai. Eva se aplecă spre
Dodo şi îi spuse un cuvânt drăguţ adresându-i cel
mai graţios surâs al ei. Ca să nu rămână mai prejos
şi ca să fie bine văzut de verişoara lui, Henrique îi
aruncă o monedă. Dodo, cu lacrimi în ochi, îi privea
îndepărtându-se.
Cuvântul drăguţ spus de Eva îl impresionase mai
mult decât piesa aruncată de Henrique.
Când plimbarea se termină şi când cei doi copii
reveniră, cei doi fraţi, Augustin şi Alfred discutau
încă de cea mai eficace manieră de a se comporta cu
negnl.
Unul era partizanul manierei forte, celălalt a unei
metode mai simple şi mai plină de omenie.
�����������������
��� �� � � � � ������ � �
a3 ColibZl tlncltiului Tom

- Uite ce frumoşi sunt copiii noştri, spuse AI­

fred.
- Eva, remarcă Augustin, mi se pare că eşti cam
obosită iar respiraţia ta este cam agitată. I

- Ne-am amuzat foarte tare, zise Eva. Am ga-

lopat.
- Puteai să păţeşti ceva rău, nu trebuia să faci
atâta efort, spuse tatăl ei.
O dus eră pe Eva pe un fotoliu şi încetul cu înce­
tul Eva îşi recăpătă un pic de forţă. Henrique rămase
cu ea discutând de ale lor.
- Te rog să fii bun şi să-I iubeşti pe Dodo, spuse
Eva.
- Cum să iubesc un servitor?
- Desigur, noi trebuie să iubim pe toată lumea!
- Am să încerc dar asta numai ca să-ţi fac
plăcere ! Eşti cu adevărat cea mai ciudată şi mai
adorabilă creatură pe care am văzut-o vreodată!
- Mulţumesc, spuse Eva, roşind un pic. Te rog să
nu-ţi uiţi promisiunile!
Alfred Saint-Clare şi fiul lui, Henrique, plecară
peste două zile.
Î n timpul vizitei lor, Eva se obosi enorm şi
� �� � � ������ � �� ��
 a4
începu să-i scadă puterile. Tusea se accentuase iar
Ofelia alarmată, anunţă părinţii.
- Fiica voastră este în mare pericol, spuse ea
mamei fetiţei.
- Ce vrei să aibă? fu răspunsul. Ea aleargă şi se
joacă împreună cu copiii toată ziua!
- Mă nelinişteşte tusea ei, spuse Ofelia.
- La vârsta ei şi eu tuşeam aşa. Te nelinişteşti
pentru nimic.
Totuşi, fură nevoiţi să cheme un doctor, care
constată că starea fetiţei era foarte serioasă.
Luară imediat măsurile necesare şi după câteva
săptămâni starea de sănătate a fetiţei se mai ame­
lioră puţin.
Tatăl fetiţei era foarte fericit dar medicul şi Ofe­
lia nu erau la fel de optimişti.
Boala de care era atinsă Eva era trădătoare şi
continua să facă ravagii.
Într-o zi, când Eva era cu tatăl ei, îl întrebă:
- Tăticule, aş vrea să-ţi spun ceva care ştiu că te
va întrista dar trebuie să te avertizez: "Simt că foarte
curând vă voi părăsi pentru totdeauna" !
- Eşti nebună? Uită toate aceste gânduri
���������� �������
as eolibZl lIncltiului Tom

întunecate ! Te vei vindeca!

•

- Nu, tăticule, este inutil să continuaţi să mă

îngrijiţi !
- Eva, nu te am decât pe tine! Nu mă l�a singur!
- Mă iubeşti, ştiu, dar uite Mammy, servitoarea
noastră şi-a iubit şi ea copiii dar a fost separată de
ei. Şi Tom, de asemenea . . .
- Da, draga mea Eva, sclavagismul nu face decât
nenorocm.
- Când nu voi mai fi aici, te rog tăticule ajută-i
pe sclavi şi eliberează-I pe Tom.
- Îţi promit, Eva!
- De ce nu vii şi tu acolo unde mă voi duce eu?
Cred că vom fi mai fericiţi acolo, amândoi !
- Te voi urma, Eva, fetiţa mea.
Şi luă fetiţa în braţe, o culcă în pătuţul ei, o
legănă şi îi cântă ca s-o adoarmă cerând servitorilor
să-i lase singuri.
După ce trecu ceva timp, în ameliorarea sănătaţii
Evei nu se produse prea mari schimbări. Doar
Topsy vorbea de. ea.
Rupsese un volan din dantelă de la rochia Ofeliei
şi făcu rochiţe pentru păpuşa sa. Vă puteţi imagina
�� ���������� � ����
supărarea bietei verişoare Ofelia. care era atât de
urât recompensată pentru eforturile depuse cu
educaţia micuţei negrese.
- Niciodată n-aş fi crezut ca Topsy să fie aşa de
ingrată, spuse ea!
- Te-am prevenit, îi răspunse Maria. Nu se poate
face nimic cu vorbă bună cu aceşti negri. Numai bi­
ciul îi învaţă cum să se poarte şi nu-i suficient!
- Ia vino aici, îi spuse Augustin lui Topsy !
Spune-mi, de ce nu te porţi cum trebuie?
- Pentru că sunt rea, răspunse copilul. Toată
lumea mi-o repetă!
- Eu renunţ, spuse Ofelia. Nu vom ajunge nicio­
dată la niciun rezultat!
- Şi dacă voi încerca eu! spuse Eva. Vino aici,
Topsy, şi spune-mi mie de ce te porţi aşa urât?
- Pentru că am o inimă rea. Chiar domnişoara
Ofelia mi-a repetat foarte des !
- Topsy, de ce nu vrei să devii bună? Tu nu
iubeşti chiar pe nimeni?
- Îmi plac zahărul şi bomboanele !
- Nici pe mama şi pe tatăl tău nu-i iubeşti?
- Nu i-am cunoscut niciodată!
�����������������
8'1 Coliba tfnc:hiului Tom

- Şi nu ai pe nimeni altcineva?
- Nu, nici frate, nici soră, nici mătuşi. Pe nimeni!
- Doamne, ce este de făcut în cazul acesta?
- Poate că dacă mi se va scoate ace�stă piele
neagră . . . Poate că dacă voi deveni albă, toate vor
merge mai bine !
- Domnişoara Ofelia a făcut tot ce i-a stat în
putinţă pentru a te educa, dar, dacă erai şi tu mai
bună te-ar fi iubit, ea . . .
- Domnişoara Ofelia are mai puţină frică d� un
broscoi decât de mine !
- Vai, Topsy, ce tot spui acolo?
- Toţi oamenii de aici urăsc negrii! Nimeni nu
ne iubeşte.
- Eu te iubesc Topsy, pentru că sunt creştină.
Acestea sunt învăţămintele pe care mi le-a dat
Unchiul Tom.
- Mulţumesc, domnişoară Eva, spuse Topsy
emoţionată. Simt că ceea ce spui este sincer. Pentru
dumneavoastră promit că voi face un efort, pe vi­
itor!
Ofelia şi Augustin n-au pierdut niciun cuvânt din
conversaţia fetiţelor.
��� ������������� �
 Erau amândoi teribil de bulversaţi.
- Eva unnează foarte simplu, învăţăturile lui
Hristos ! Este mai bună decât noi, spuse Ofelia.
- Nu este prima dată, adăugă Saint-Clare, când
un copil dă lecţii celor mari!

***

Din păcate, sănătatea Evei nu se amelioră deloc.

Veni ziua în care fetiţa nu mai putu părăsi deloc
camera ei. Stătea întinsă în patul ei, aproape de
fereastră. Ea trăia acolo slăbită şi obosită de febră,
înconjurată de mobile frumoase şi de bibelouri rare
pe care tatăl ei le cumpărase pentru ea.
Într-o zi, Eva auzi un zgomot de voci pe culoar.
- Iar a făcut Topsy ceva, gândi ea lăsând din
mână Biblia pe care o citea.
Într-adevăr, Maria o certa pe negresă pentru că
rupsese flori din grădină iar aceasta îi răspundea că
le culegea pentru Eva, care adora aceste flori.
- Pleacă de aici, obraznico, spunea doamna
Saint-Clare. Eva nu are nevoie de tine şi nici de
��������� � ��� � ���
as eoUbzI tlnc:hiulut Tom

florile tale !
- Nu o certa, zise Eva, pentru că-mi aduce flori !
- Dar camera ta este plină de flori !
- Pentru că le iubesc. Vino aici, Topsy! Mulţu-
mesc ! Buchetul tău este minunat! Pune-l într-o
glastră şi adu-mi la fel în fiecare zi !
- Bine, faci cum vrei, spuse mama ei, dar să ştii
că nu-mi place deloc şi nu sunt de acord!
- Mamă, Top sy se ameliorează pe zi ce trece. Ea
face tot posibilul să devină o fetiţă bună!
- Ba îi va trebui mult timp pâna va deveni o per­
soană civilizată!
- Mamă, am o rugăminte. Te rog să-mi faci o
p lăcere !
- Spune !
- Am prea mult p ăr şi mi-e cald cu atâta claie pe
cap . . . Aş vrea să ofer câteva şuviţe prietenilor mei . .
.

Ar putea O felia să-mi taie câteva şuviţe?

- Ofelia tocmai intră împreună cu Saint-Clare.
Rugămintea bolnavei îi surprinse pe amândoi !
- Nu-i strica frumuseţea asta de păr, spuse tatăl
Evei. Şi totuşi, ai putea să-i tai câteva bucle din
spate, dar să nu se observe. Cunosc fiecare şuviţă
�����������������
de păr a fetiţei mele.
- Oh, tăticule !
- În curând, vom merge la Henrique să-i facem
o vizită într-una din zile.
- Nu ştiu dacă voi ţi capabilă să vă însoţesc,
spuse Eva. Mă simt mai obosită din zi în zi. Vă rog
să mă ascultaţi cu atenţie!
- Spune, fetiţa tatii, răspunse el ascunzându-şi
cu greutate emoţia.
Înainte de toate, te rog să chemi toţi servitorii.
- Bine, Eva.
Când toţi negrii fură reuniţi, Eva le spuse:
- Vă voi părăsi pentru totdeauna, simt asta . . . Aş
vrea să vă văd mult mai fericiţi. Încercaţi să deveniţi
mai buni. Voi nu ştiţi să citiţi, dar Tom vă va citi din
Biblie şi vă va învăţa. Aşa veţi deveni ca nişte îngeri
şi mai târziu, noi ne vom revedea . . .
Toţi cei cărora le vorbea izbucniră în p lâns şi se
arunc ară la picioarele fetiţei, îi sărutau mâinile,
îmbrăţişau p oalelei rochiţei ei gemând şi p lecară
p lângând din camera tinerei lor stăpâne, adorată.
Dar Tom şi Mammy nu plecară din cameră.
- Luaţi o buclă în amintirea mea. Vă voi aştepta
�����������������
91 C:olibza tincltiului Tom

acolo sus !
Când Tom şi Mammy ieşiră la rândul lor din
cameră, o văzură pe Topsy în lacrimi la picioarele
patului.
- Ştiu că sunt rea dar vă rog, daţi-mi şi mie o
buclă, ca şi celorlalţi !
- Da, Top sy, să te gândeşti şi tu la mine !
- Mulţumesc, domnişoară Eva!
Ofelia suferea îngrozitor de tare. Toate aceste
scene dureroase şi vorbele fetiţei o impresionaseră
mult iar acum se temea pentru starea ei.
Augustin, tatăl fetiţei, nu se mişcase niciun
minut.
- Tăticule, scumpul meu tătic, spuse Eva!
- Mie nu-mi oferi o buclă din părul tău?
- Toate sunt ale tale, ale mamei şi ale Ofe1iei !
Trecură câteva zile. Boala Evei se agravă şi nu
mai era nicio speranţă în ceea ce priveşte sfârşitul
ei. Ofelia nu lip sea niciun minut de lângă p atul
muribundei. Zi şi noapte stătea aplecată deasupra
p atului iar devotamentul ei era admirat de toată
lumea din casă.
Şi Unchiul Tom o vizita destul de des pe micuţa
�����������������
 92
lui prietenă, bolnavă. O lua în braţe, o legăna, o
ducea la plimbare p ână la ţărmul lacului şi îi cânta
cântecele ei preferate .
. Toată lumea simţea că tragicul deznodământ se
apropia. Tom nu mai dormea deloc în camera lui.
Îşi mutase p atul pe verandă şi răspundea la cel mai
mic apel.
- De ce dormi de-a lungul uşii? îl întrebă Ofelia.
De ce nu dormi în patul tău?
- Nu, răspunse cu gravitate Tom. Se apropie
ora . . .
- Tom ! Ce te face să gândeşti aşa? Azi, Eva a
fost veselă, s-a jucat cu jucăriile ei ! De mult nu a
mai fost aşa de binedispusă!
- Simt asta, domnişoară Ofelia, şi de altfel chiar
domnişoara Eva mi-a spus . . . Tom avea dreptate.
După câteva minute a trebuit să cheme doctorul.
Copila nu mai mişca deloc. Resp iraţia îi era foarte
slabă.
Eva muri spre dimineaţă, spre constemarea tu­
turor.
În orele ce au urmat, o linişte apăsătoare p luti în
toată casa iar camera fetiţei fu umplută cu flori.
�����������������
93 eolibu Hncltiului Tom

Vizitatorii din împrejurimi soseau şi nu puteau

crede această veste fatală.
După înmormântare a care se făcu în parc lângă
banca unde fetiţa se aşeza adeseori împreună cu
Tom, Saint-Clare rămase fără putere. Se deplasa cu
greu, cu capul plecat şi fără să privească în jur. Tom
nu-l părăsea niciun pas, urrnărindu-1 peste tot. După
câteva zile, întreaga familie, ca şi cum voia să fugă
de dureroasele amintiri, părăsi conacul de la ţară şi
se mutară la Nouvelle-Orleans. Acolo, Saint-Clare
se lansă în afaceri în ideea că prin muncă va uita de
marea durere care-l apăsa. Dar slăbea şi pierdea din
putere zi de zi. M ammy observă şi se îngrijoră.
- Domnul slăbeşte pe zi ce trece, zise ea. Nu mai
mănâncă nimic ! Poate fi bolnav?
- Totuşi, spuse soţia lui, vorbeşte şi discută cu
toată lumea în cafenele ! El duce o viaţă mai fru­
moasă decât mine. A uitat de fata lui !
Tom ştia foarte bine ce se petrecea în sufletul
stăpânului său care suferea în tăcere. El încercă
să-I consoleze cum putea, ba chiar îl rugă să
citească Biblia aşa cum o citea Eva. Dar Saint­
Clare nu era entuziasmat de această idee. Ca să-i
� ��� �������������
facă plăcere lui Tom, citi cu voce tare câteva pasaje
din Biblie iar Tom îi vorbea de binele ce-l aduce re­
ligia în sufletele celor care suferă pe acest pământ.
- Hristos este prietenul nostru, al tuturor, spunea
Tom. El ne-a cerut să. fim buni şi să ne iubim
aproapele. Trebuie să-I ascultăm!
Saint-Clare asultă cu atenţie pe servitorul său de­
votat.
- Îmi place să te ascult, spunea el. Vorbele tale
îmi fac mult bine dar acum am nevoie să fiu sin-
gur . . . Lasă-mă, te rog . . . Am să te chem eu . . .
Şi Tom se depărtă . . .

***

Trecură câteva luni de la moartea Evei. Saint­

Clare trăia ca o epavă dusă de ape.
Eva fusese singura lui bucurie şi mândrie, sin­
gurul său scop în viaţă. Acum, când ea nu mai era,
se simţea singur şi inutil.
Se gândea des la dorinţa fetiţei, care din dragoste
pentru Unchiul Tom, dorea ca acesta să fie eliberat.
�����������������
95 eolibZl tlncltiului Tom

Începu deci pregătirile pentru a-i reda libertatea.

Procedând astfel, i se părea că îi făcea plăcerea
fetiţei.
- Tom, zise el într-o zi, va trebui în curând să-ţi
pregăteşti valizele. Vei fi în curând liber, şi deci,
vei putea să p leci în Kentucky la familia şi prietenii
tăi care sunt sigur că se vor bucura să te revadă.
Tom manifestă o atât de mare bucurie încât
stăp ânul lui fu surprins şi chiar mâhnit.
- Nu cred că ai fost nefericit la noi, îi spuse
Saint-Clare şi mă întreb dacă vei fi mai fericit acolo
decât aici.
- Dar stăpâne, voi fi un om liber!
- Deci, mă părăseşti fără niciun regret!
- Nu vă voi părăsi niciodată stăp âne, nu vă voi
părăsi decât în ziua în care nu veţi mai avea nevoie
de mine !
- Dacă trebuie să aştepţi să-mi treacă durerea nu
vei mai pleca niciodată. Nu, Tom, nu vreau să te ţin
aici departe de ai tăi ! Te vei duce să trăieşti alături
de familia şi de prietenii tăi şi le vei vorbi din când
în când şi despre mine.
 ·

�����������������
96

Dar ce deveniseră înte timp ceilalţi de la fenna

lui Saint-Clare după moartea Evei?
Marie, mama Evei, era tristă, evident, dar rămase
tot atât de egoistă şi autoritară. Durerea nu o ame­
liorase cu nimic, dimpotrivă.
Mammy, în schimb, era de neconsolat. Imaginea
cop ilului p ierdut o urmărea pas cu pas. Muncea din
ce în ce mai neatentă, îndurerată şi rezervată şi nu
prea îi mai păsa de stăpânii săi.
Cât despre Ofelia, ea suferea cump lit şi începu
să se ocupe mai mult de Topsy în memoria cop ilu­
lui dispărut.
Topsy nu devenise cu nimic mai bună. Începuse
însă să se observe în comp ortamentul ei o schim­
bare remarcabilă. Ştia acum ce este bine şi ce este
rău şi încerca să se facă iubită de ceilalţi. Într-o zi,
un incident arătă bine schimbarea care începuse să
se producă. Roza, o mică servitoare, observă că
Top sy ascundea ceva în corsetul rochiţei ei.
- Ce-ai furat? strigă Roza. Arată repede ce ai
furat!
�����������������
9'1 C:olibza tinchiului 'Tom

- Nu am furat nimic, spuse Topsy plângând, nu

sunt o hoaţă.
- Atunci scoate ce ascunzi în bluză!
Topsy se execută pe loc şi apăru, spre sur­
prinderea celor de faţă, o carte pe care Eva i-o
făcuse cadou, iar între filele cărţii, avea bucla pe
care Eva i-o dăruise înainte de moarte.
- Dă-i cartea înapoi, spuse Saint-Clare care asis-.
tase la scenă.
- Copila asta devine din ce în ce mai bună, spuse
Ofelia. Cred din toată inima că a fost salvată de
mica noastră Eva. Eforturile noastre nu au fost inu­
tile. Vere, fii bun şi dăruieşte-mi-o !
- Dar Topsy este a dumitale!
- Aş vrea să-mi faci un act de donaţie oficial.
Astfel, voi putea într-o zi să mă întorc în Nord şi să
fac din Topsy o adevărată creştină.
- Desigur, mai târziu vă voi semna acel act!
- Nu, verişorule, fă-o acum! Nu se ştie ce ne mai
aşteaptă!
- Am eu aerul unui om pe patul de moarte?
- Oh, nu! Dar putem să ne gândim şi la asta . . . Va
trebui deasemenea să te gândeşti la soarta Unchiu­
�����������������
����� � �� � � ��� � � � �
llZU'l'iet Heechel' 3towe 95
lui Tom şi a celorlalţi sclavi ! Gândeşte-te, că dacă
într-o zi vei dispărea toţi sclavii vor fi vânduţi !
- Nu am deloc intenţia să dispar, crede-mă, dar
te voi asculta!
Actul care constituia trecerea lui Topsy în grija
Ofeliei fu semnat pe loc iar aceasta îl închise în vali­
za ei. Rămas singur, Saint-Clare era destul de tul­
burat de cele spuse de verişoara sa. Când îl văzu pe
Tom care încerca cu dificultate să descifreze un
pasaj din Biblie îi ceru cartea şi îi citi pasajul.
Mai târziu îşi re luă în gând discuţia avută cu
Ofelia. Ideea dispariţiei sale posibile îl tracasa.
Dacă voia să-şi facă datoria faţă de săraci şi de ne­
fericiţi nu mai avea timp de pierdut, gândea el.
- Nu am făcut nimic pâna acum pentru sclavii
mei, spuse Saint-Clare Ofeliei ! Desigur, nu au de
ce să se plângă de mine, dar n-am schimbat nimic
din trista lor soartă. Ah, ce mult aş vrea să fiu util
servitorilor mei şi apoi tuturor negrilor care suferă
în ţara asta dispreţuită pentru că tolerează sclavagis­
mul.
- Gândeşte-te, verişorule, dar nu va fi uşor. Chiar
şi eu mă gândesc la un plan . .

��� � ����������� � �
99 ColibA 5nchiului Tom

- Am nevoie de puţină mişcare . . . Noaptea este

frumoasă . . . Mă voi plimba şi mă voi gândi la toate
acestea! Mă voi întoarce repede.
Dar din păcate, fu adus înapoi pe o targă.
Necunoscuţii care îl purtau îi explicară lui Tom
că într-o cafenea,. Saint-Clare se interpuse între doi
consumatori care se băteau şi fu tăiat la piept cu un
cuţit pe care unul dintre aceştia îl avea. Saint-Clare
fu aşezat pe patul lui cu mare atenţie. Sclavii din
fermă speriaţi, plângeau, urlau şi îşi smulgeau parul
din cap.
- Stăpânul nostru a fost înjunghiat! Nu se poate !
strigau ei.
Graţie îngrijirilor Ofeliei, Saint-Clare deschise
ochii iar privirea lui înconjură camera în care se
afla. Doctorul, care fu chemat de urgenţă, dădea din
cap îngrijorat.
Lovitura dată era adâncă şi nu prea erau speranţe
mari de vindecare. Vacarmul şi plânsetele răsunară
din nou.
Tom stătea lângă patul muribundului.
- Sărmane Tom, spuse Saint-Clare cu o voce
slabă.
�����������������
�����������������
llZlJ'l'iet Beec.her �to\Ve 100

Luă mâna servitorului în mâna lui şi o ţinu

strânsă până îşi dădu ultima suflare.
Astfel muri Augustin Saint-Clare, cetăţean bogat
din Louisiana.

***

În timpul acestor triste zile doamna Saint-Clare

nu fu de nicio utilitate. Trecea dintr-o criză în alta
complicând munca servitori lor în loc de a o uşura.
Cei care aveau experienţă ştiau că atunci când
moare şeful unei familii, au loc- mari schimbări în
care soarta sclavilor nu este în niciun fel
îmbunătăţită.
Ce se putea face? Bineînţeles, se vor vinde
sclavii şi numai Dumnezeu ştie cărui stăpân rău vor
aparţine pe viitor. Şi chiar dacă nu erau vânduţi, nu
puteau trăi bine sub ordinele unei stăpâne egoistă şi
dură. Viitorul părea sumbru pentru toţi. Ofelia care
până atunci se ocupase de tot fără să· se gândească
şi la sănătatea ei, se hotărî să plece la ea în Nord.
Servitorii se simţeau abandonaţi în caz că ea ar
�����������������
������������� ����
101 eolibZl tincltiului Tom

fi plecat. Cine avea să intervină în favoarea lor!

Ofelia era bună şi arătă milă pentru soarta lor încă
două săptămâni după înmormântare. Roza, micuţa
negresă, se duse la ea plângând şi îi spuse:
- Domnişoară Ofelia, am răspuns un pic urât
stăpânei iar ea dereşte să fiu biciuită! Dacă tnă va
biciui, voi muri.
- Calm�ă-te micuţa mea! Aşează-te acolo şi
aşteaptă-mă! Mă duc să-i vorbesc stăpânei tale.
Maria însa era hotărâtă să o pedepsească pe
fetiţă. Roza fusese foarte obraznică cu ea. Voia ca
fetiţa să fie umilită, iar lecţia să servească de
învăţătură şi ei şi celorlalţi. Însă Roza era tare orgo­
lioasă şi nu putea îndura această pedeapsă.
Ofelia o lăsă să se descarce şi încercă din nou să
o îmbuneze. Dar era inutil. Roza trebuia pedepsită
iar ceilalţi servitori vor învăţa pe viitor la ce să se
aştepte. Va fi un exemplu pentru ceilalţi.
Ofelia fu nevoită să-i anunţe trista veste iar
sărmana Roza nu înceta să suspine şi să tremure din
tot corpul.
Câteva zile după această întâmplare, Adolf îl
întâlni pe Tom care avusese o viaţă frumoasă în tim­
�����������������
 10!

pul când Augustin trăia şi pe care doamna Sain­

Clare nu-l putea suferi.
- Tom, ştii că vom fi vânduţi? Am auzit-o pe
stăpâna noastră vorbind cu fratele domnului Saint­
Clare. Nu ştiu unde voi ajunge dar prefer să plec
decât . să rămân sub ordinele acestei stăpâne
neomenoase.
Tom era trist. Visul lui de libertate se"sÎarşise. El
riscă şi se duse să o întrebe pe Ofelia:
- Domnul îmi promisese �ă mă elibereze. Actele
erau pregătite. Nu trebuia decât să le semneze.
Credeţi că doamna ar fi de acord să continue ceea ce
domnul începuse?
- Am să o întreb, spuse Ofelia, care ştia oricum
că această încercare nu avea nicio şansă de reuşită.
Într-adevăr, de la primele cuvinte, Ofelia înţele­
sese la ce se putea aştepta. Era sigură că Tom va fi
vândut ca şi ceilalţi sclavi, ' ceea ce îi va aduce o
sumă de bani frumuşică. Calităţile lui Tom erau
binecunoscute şi trebuia să fii nebun să renunţi la
o sumă atât de mare.
- Eva ceruse ca Tom să fie eliberat iar Augustin
îi promisese. Ar trebui să . ..

� .q,. � .q,. � .q,. �.q,.� .q,.� .... ",.q,.",.q,..",

103 Colibza tlncltiului Tom

- Nu, nu! Nu-mi mai vorbi despre cei care m-au

părăsit pentru totdeauna... Mă faci să sufăr! . . . Nu,
nu. . .
O felia nu mai insistă. Maria nu v a consimţi
niciodată, pentru nimic în lume, să fie înţelegătoare.
Ofelia îi scrise imediat doamnei Shelby arătându-i
ce ameninţare teribilă plana pe capul lui Tom şi
cerându-i ajutorul.
Între timp însă Tom şi alţi negri, printre care şi
Adolf, fură trimişi printr-un negustor de sclavi pen­
tru a fi vânduţi. Omul acesta se numea Skeggs. El
transportă "marfa lui vie" într-un depozit murdar şi
dezordonat. Samson, un negru gras, făcea toată
lumea să râdă cu grimasele si bufoneriile lui, iar lui
Skeggs îi plăcea foarte mult.
- Buna dispoziţie îţi păstrează o stare bună de
sănătate, spunea acesta. Hai Samson, continuă să-i
amuzI.
În schimb, Tom şi Adolf erau trişti şi abătuţi. Nu
le stătea capul la distracţii. Se instalară cu bagajele
lor într-un colţ mai retras şi se gândeau cu tristeţe la
viitoarea lor soartă. Samson îi descoperi imediat şi
îmbrâncindu-l pe Tom îi strigă:
�����������������
 104
- Ce faci acolo negrule?
- Aştept să fiu vândut!
- Asta-i situaţia! Dar celălalt de acolo? întrebă
Samson observându-l şi pe Adolf.
- Lasă-mă în pace, spuse acesta.
- Ah, domnul miroase bine. Domnul este bine
îmbrăcat. Se pare că vine dintr-o familie bună,
spuse Samson.
- Da, răspunse Adolf. Am avut un stăpân foarte
bogat.
,

- Ca să vezi ! Şi acum are nevoie de bani şi deci,

vă vinde pe amândoi. Bună afacere !
Adolf se aruncă asupra lui Samson şi îi trase
câţiva pumni. Spectatorii, care se amuzau, stigau şi
băteau din palme. Scandalul fu aşa de mare încât
Skeggs auzi şi a trebuit să intervină.
- Sunt cei noi, spuse Samson, ne dau de lucru.
- Linişte ! strigă Skeggs şi plecă după ce distribui
câteva lovituri de picior la dreapta şi la stânga, pe
unde apuca.
Situaţia nu era mai bună nici în încăperea rezer­
vată femeilor. Acolo erau înghesuite femei de toate
condiţiile, mame cu copii, tinere negrese şi fetiţe.
�����������������
105 eoUbza tfncltiului Tom

Se remarcau în special o negresă de vreo patruzeci

şi cinci de ani şi fetiţa ei de cincisprezece.
Se numeau Suzana si Emeline. Până în prezent
nu aveau de ce să se plângă de soarta lor. Stăpâna
lor fusese bună cu ele şi făcuse mult pentru a le in­
strui şi educa. Suzana şi fiica ei ştiau să citească şi
să scrie. Ele erau instruite în religia creştină. Dar şi
pentru ele veniseră zile grele. Stăpâna lor avea
nevoie de bani deoarece era urmărită cu sechestrul
întregii averi. Ea a fost nevoită să-şi vândă sclavii
pentru a se salva. Suzana şi Emeline plângeau de
tristeţe.
- Emeline, fetiţa mea, azi ne vor separa. Este
pentru ultima oară când vom fi împreună.
- Mamă, răspunse fetiţa, să sperăm că nu va fi
aşa. Poate că vom rămâne împreună. Tu vei fi
bucătăreasă iar eu servitoare în aceeaşi familie.
Cine ştie, poate că avem noroc !
Dar mama ei nu avea mare încredere. Ea se
temea necontenit pentru soarta copilului său.
- Ascunde-ţi buclele şi întinde-ţi părul. Nu tre­
buie să fii remarcată!
A doua zi când Skeggs cu o pălărie din frunze
�����������������
 106

de palmier şi o ţigară groasă în gură veni să-şi in­

specteze marfa, observă imediat schimbarea şi o
întrebă pe Emeline:
- Unde îţi sunt buclele?
- Eu i-am recomandat să-şi schimbe coafura,
spuse mama fetei.
- Ca să vezi, ce idee ! spuse vânzătorul teribil de
enervat. ReIa-ţi buclele cât mai repede ! Aşa vei va­
lora pe puţin o sută de dolari!
Vânzarea avu loc chiar în ziua aceea iar negrii
erau trataţi ca nişte animale, precum vitele sau caii
şi nicidecum ca oameni. Cumpărătorii le priveau
dinţii, le pipăiau muşchii, îi puneau să meargă, să
sară şi să fugă. Până la wmă Adolf fu vândut unui
tânăr bogătan care deja promisese că îl va dresa el
până îşi va pierde manierele elegante.
Pentru Tom se obţinu un preţ bun de la un om
mic de statură dar vânjos, care avea un cap aseme­
nea unui taur şi care se arăta deja brutal şi grosolan.
Suzana fu cumpărată de un om mai în vârstă,
care părea onest şi cumsecade dar care din lipsă de
bani nu putu să o cumpere şi pe fiica ei, Emeline.
Când aceasta fu pusă la licitaţie, preţurile începură
�����������������
10"1 Coliba tfnchiului Tom
să crească vertiginos încât, preţul fetei depăşi posi­
bilităţile stăpânului mamei ei. Emeline fu vândută
aceluiaşi stăpân ca şi Tom.
Acest domn, Legree, avea o plantaţie de bumbac
pe malurile Râului Roşu şi se pregăti să-şi conducă
noii lui scalvi la reşedinţa lui. Tom fu din nou pus
în lanţuri şi aruncat pe un mic vapor care se numea
"Piratul". Acolo se mai găseau şi alţi negri
nenorociţi, înlănţuiţi ca şi el. Legree veni să-şi in­
specteze sclavii şi când văzu ce haine bune purta
Tom îl obligă să le schimbe cu altele mai ponosite.
Tom reuşi să-şi salveze Biblia dar noul lui stăpân
nu se ruşină să păstreze pentru el fularul lui, iar
celelalte mici amintiri pe care Tom le luase cu el să
le arunce în fluviu. Chiar şi o carte de cântece reli­
gioase avusese aceeaşi soartă.
- Nu-mi place deloc ca negrii mei să strige şi să
cânte ! La mine n-au altceva de făcut decât să as­
culte şi să muncească. Nimic altceva nu le tolerez!
Valiza lui Tom fu deasemeni deschisă şi toate lu­
crurile lui fură vândute echipajului.
Sinistrul Legree nu mai termină să facă pe groza­
vul în faţa sclavilor pe care îi cumpărase. Când o
�����������������
 10a
văzu pe Emeline, înlănţuită lângă o altă negresă cu
capul plecat încercând să nu se facă remarcată,
spuse:
- Vreau să fiu privit în faţă! Trebuie să aveţi
aerul fericit când mă vedeţi ! Hai, priveşte-mă! Ai
grijă, că pumnii mei sunt grei şi puternici ca nişte
ciocane ! Nimic nu le rezistă! Vai de cel care îi va
simţi pe spinare pentru că nu am nicio milă!
Discursul umplu de frică şi stupoare pe toţi ne­
grii de faţă. .
- Iată care este metoda de început cu care mă voi
ocupa de ei, spuse Legree unui pasager care îl ob­
servase în timpul discursului. Să ştiţi că metoda
aceasta este cea mai bună!
- Da, văd şi sunt sigur că inima dumitale a de­
venit la fel de dură ca şi pumnii pe care îi arătaţi
sclavilor, spusc acesta.
- Desigur, spuse Legree. Eu nu ştiu ce sunt sen­
timentele bune!
- Aţi făcut, mi se pare, cumpărături foarte bune,
spuse din nou pasagerul.
- Da! Am cumpărat în special pe acest Tom, care
mi se pare excepţional şi care va fi şi mai extraor­
�����������������
109 eolibZi tinchiului Tom

dinar după ce îl voi dresa.

- Câţi ani îi păstraţi de obicei?
- Depinde ! Pe cei mai puternici, şase sau şapte
ani . . Pe cei slăbănogi, doi, trei ani după care îmi
cumpăr alţii. Este mai avantajos decât să-i îngrijesc
de boli.
Străinul se alătură unui tânăr care ascultase con­
versaţia cu dezgust şi cu o indignare vizibilă.
- Să nu credeţi că toţi stăpânii de scalvi din Sud
sunt la fel ca acesta!
- Ar fi de-a dreptul monstruos !
- Acest vânzător de sclavi este exact tipul brutei
umane !
- Legile sunt cele care îi permit să se comporte
astfel, şi nimeni nu-i poate face nimic ! Nimeni şi
nimic nu-i protej ează pe negrii vânduţi în felul
acesta!
- Oh, este o ruşine pentru America, ştiu . . . Dar să
ştiţi că mulţi dintre plantatorii de bumbac sunt
umani, asta pot să afirm !
- Foarte bine, dar nu cred că exemplul lor poate
avea vreo influenţă asupra unor sceleraţi ca acesta
pe care îl avem în faţa ochilor!
�����������������
 110

- Sst, vorbiţi mai încet! S-ar putea să fiţi auzit şi

să fiţi atacat! În cazul în care veţi însera la mine,
veţi putea să vă exprimaţi liber şi să spuneţi cu voce
tare tot ceea ce vă stă pe inimă!
Tânărul zâmbi şi tăcu imediat.
Într-un alt colţ al vaporului, Emeline vorbea cu
Lucie, negresa cu care era înlănţuită. Ele îşi
povesteau necazurile, micile şi marile evenimente
din vieţile lor şi aşa Emeline află că Lucie era mamă
a patru copii pe care nu-i va revedea niciodată. Cât
despre soţul ei, nu mai ştia nimic. Dumnezeu ştie
unde era. Amândouă însă nu vorbeau nimic despre
evenimentele prezente şi despre ce le aştepta în vi­
itor.
Niciodată ele nu văzuseră un om atât de mize­
rabil şi de rău şi care va deveni noul lor stăpân.
Vaporul înaintă pe cursul Râului Roşu printre
două stânci fără vegetaţie. Se opri la mal, în
apropierea unei mici localităţi unde Legree coborî
cu negrii lui. Legree se urcă pe bancheta din faţă a
unui vehicul care înaintă pe un drum pietros şi de­
zolant.
Cele două femei, înlănţuite, erau înghesuite în
�����������������
111 eolibu Hnchiului Tom

spatele vehicolului, iar ceilalţi negri, printre care şi

Tom, urmau şareta târându-şi picioarele. Cât de si­
nistru apărea acest drum arid şi dificil ! Traversau
un relief plin de şerpi şi de pietre. Dar Legree, care
băuse destul rom şi care îşi vedea afacerile înflori­
toare, era foarte mulţumit.
- Hai, cântaţi ! comandă el negri lor care se târau
în urma vehicolului.
Dar sclavii nu-l ascultară imediat.
- Cântaţi ! strigă el din nou agitând biciul în aer.
Tom începu un cântec religios.
- Nu vreau astfel de cântece ! strigă Legree.
Cântaţi ceva mai vesel !
Un negru începu să îngâne un fel de bocet fără
niciun fel de sens, dar care se termina printr-un re­
fren pe care toţi negrii îl preluau în cor. Legree nu
înţelegea nimic din acest cântec dar zgomotul
vocilor îl mulţumea.
Micuţa caravană sosise în sf'arşit pe domeniul lui
Legree. Această proprietate aparţinuse cuiva care o
întreţinuse bine în trecut, dar astăzi, Legree lăsase
totul în paragină iar plantele sălbatice invadaseră
grădinile şi peluzele casei. Totul era în dezordine.
�����������������
 112

Totul era deteriorat. Peste tot erau aruncate sticle,

paie, bidoane, scânduri şi tot felul de alte lucruri.
Geamurile ferestrelor erau sparte iar perdelele
foarte murdare. La orice adiere de vânt, acestea flu­
turau agăţându-se în spărturile geamurilor, transfor­
mându-se în şuviţe lungi şi zdrenţuindu-se.
Iată cum devenise o casă care în trecut era foarte
frumoasă şi care în mâinile lui Legree, ajunsese o
ruină.
La auzul şaretei, nişte câini furioşi săriră Iătrând
cu putere. Legree reuşi cu greu să-i oprească să
nu-i muşte pe Tom şi pe ceilalţi negri. El îşi
mângâie dogii lui uriaşi şi se vedea bine că era
foarte mulţumit de ei.
- Animalele acestea au fost dresate special să
prindă evadaţii. Deci, ştiţi ce vă aşteaptă! Sper că
aţi înţeles cu toţii !
Doi servitori se apropiară salutându-l slugarnic
pe Legree. Erau îmbrăcaţi în zdrenţe şi aveau aerul
unor brute ceea ce erau şi în realitate. Se numeau
Sambo şi Quinbo.
Legree îi crease după imaginea lui şi chiar că-i
erau ca umbrele.
�����������������
113 ColibD tfnchiului l"gm

- Totul a fost în ordine în lipsa mea? întrebă el.

- Da, răspunse Quimbo plin de el. N-am uitat
nimic din tot ce ne-aţi recomandat să facem !
- Foarte bine, spuse Legree. Acum, Sambo I .

condu-i pe aceşti şmecheri în camerele lor.

Cartierul rezervat negri lor nu era decât o uliţă
strâmtă, cu bordee sinistre de o parte şi de alta a
drumului.
Tom, care spera să i se dea o cabană unde să se
retragă în linişte şi singurătate, nu văzu decât nişte
colibe mizerabile, cu paie umede pe jos şi pline de
murdării.
- Unde trebuie să mă aşez? a întrbat el.
- Caută-ţi un loc, răspunse Sambo. Negrii care
vin de la muncă sunt mulţi la număr în fiecare
baracă. Descurcă-te singur!
Când ceilalţi negri se reîntoarseră de pe plantaţii,
fu oribil ceea ce se întâmplă în acest cartier. Mur­
dari şi zdrenţuroşi se înghesuiră în colibele lor
îmbrâncind pe toată lumea şi strlgând furioşi. Oa­
menii erau ameninţători iar femeile nu aveau timp
de pierdut. Trebuiau să macine boabele de porumb.
Nenorociţii aceştia lucraseră toată ziua pe
�����������������
�����������������

1}ZlI'I'iE:t BE:E:chE:l' �toWE: 114

plantaţia de bumbac sub un soare arzător, iar acum,

nu aveau voie să dea semne de oboseală. Aceasta
se pedepsea cu biciul de către supraveghetorii lor.
Se întorceau acum sleiţi de puteri, striviţi de muncă
mai tare decât animalele şi fără posibilitatea de a
putea mânca, deoarece, pietrele care le serveau pen­
tru măcinat, nu erau suficiente pentru toată lumea.
Negresele erau obligate să-şi aştepte rândul la care
aj ungeau noaptea târziu. Sambo aruncase un sac cu
porumb la picioarele sărmanei Lucia şi un altul lui
Tom, spunând:
- Negrule, ia sacul, dar atenţie, porumbul acesta
este raţia ta pentru to ată săptămâna .
Tom, înainte de a se ocupa de el, ajută câteva
femei să macine porumbul lor. Se făcu util
aprinzând câteva focuri. Nu mai văzuse până atunci
astfel de abnegaţii. Toţi se ocupau de propriile lor
probleme. Fiecare alerga doar pentru el fără să-i
pese de cei din jur.
După aceea, Tom luă Biblia şi începând să
citească, se simţi imediat mai liniştit.
- Ascultaţi acest pasaj , le spunea el femeilor,
care la început îl ascultau cu atenţie, apoi, încetul
�����������������
115 eolibZl Hncltiului Tom

cu încetul, adormeau una după alta, iar Tom

rămânea singur afară să mediteze şi să vegheze .
- Pentru ce sunt eu aici? se întreba el. Cum voi
ieşi eu din acest infern? Ce rău am făcut în viaţă ca
să fiu pedepsit în felul acesta? Până la urmă se duse
spre coliba care îi fusese destinată. Cei care
dormeau erau mulţi, iar aerul rău mirositor din
încăpere îl făcu să se dea înapoi. Totuşi, oboseala îl
făcu să cadă pe paie şi să adoarmă într-o clipă. Som­
nul îl transportă într-un loc minunat, scăldat în
lumină şi parfum de flori unde o revăzu pe micuţa
Eva. Ea îi surâde a şi-l chema pe banca de muşchi
verde de pe malul lacului, unde se aşezau deseori
împreună.
Tom era inteligent. Î nţelesese imediat la ce s e
putea aştepta într-o lume neomenoasă, unde des­
tinul îl aruncase. Jur-împrej urul lui nu erau decât
nedreptate, brutalitate, violenţă şi răutate . Tom
rezistă la toate răutaţile cu tărie, arătând un exem­
plu bun celorlalţi, muncind cu conştiinţă şi
ajutându-i pe cei slăbiţi de puteri şi bolnavi.
Legree observă calităţile profunde ale noului
scav şi îşi spuse: "niciodată nu am avut aici un om
������������� ����
 116
atât de rezonabil, un muncitor atât de capabil. Am
să fac din _el un intendent. Tom acesta este capabil
să dirijeze afacerile mele. Nu-i lipseşte decât duri­
tatea. Un intendent lipsit de duritate nu este un bun
intendent! Trebuie să înveţe să conducă negrii şi nu
există decât un mijloc pentru asta: biciul! Am să-I
învăţ cum să dirijeze toată această lume" !
Şi se hotăq să-I pună chiar în dimineaţa aceea la
o probă.
Tom remarcase în masa de sclavi care se
îndrepta spre câmpurile plantaţi ei, o nouă venită, o
femeie înaltă, încă tânără, care mergea cu capul sus
plină de mândrie. Această femeie fusese nefericită.
Se vedea pe faţa ei plină de riduri profunde şi în
comportamentul ei, că nimic nu fusese în stare să-i
ştirbească orgoliul şi mândria. Sclavii o priveau
curioşi, dar niciunul nu-i manifestă vreun pic de
simpatie.
- Vom vedea diseară dacă va fi la fel de mândră,
spuse unul dintre ei.
- Câteva lovituri de bici o vor face mai modestă,
spuse un altul.
Femeia ignora totul şi nu dădea atenţie la nimic
�����������������
11'1 eolibza tlnchiului Tom

din ce-o înconjura. Tom înţelese că această femeie

venea dintr-un mediu cu oameni bine educaţi. Ce se
întâmplase în viaţa ei, oare? se întrebă Tom. Făcu
câteva mişcări ca să se apropie mai mult de ea, dar
aceasta părea să nu-l observe. Când se află în
dreapta ei nu pronunţă niciun cuvânt.
Pe câmp, aceasta muncea cu atâta ardoare şi
îndemânare încât, coşul ei era mereu plin înaintea
celorlalţi. Dar aerul ei dispreţuitor şi orgolios nu o.
părăsi niciodată.
În cursul zilei, Tom avu ocazia şi plăcerea să o
ajute pe tânara negresă, Lucia, care era aşa de
slăbită încât, era cât pe ce să-şi piardă cunoştinţa.
Tom îi dădu din desaga lui câteva mănunchiuri de
bumbac, pentru ca biata femeie să aibe timp să se
odihnească puţin fără să fie pedepsită.
- Mulţumesc, spuse ea lui Tom, sunteţi un om
bun! Dar fiţi atent, s-ar putea să fiţi văzut şi pentru
asta să fiţi pedepsit �runt!
Lucia avea dreptate. Sambo văzuse deja că Tom
încerca să o menaj eze pe negresă. Bruta sări spre
ei, o lovi pe Lucia cu piciorul iar pe Tom îl biciui
peste faţă.
�����������������
 t1a
- Treci la muncă, urlă acesta îndepărtându-se, că
dacă nu, veţi vedea voi diseară!
,- Aş vrea să fiu moartă, spuse biata Lucia.
Tom însă îşi păstrase calmul. Continuă să umple
coşul Luciei cu bumbac.
- Dacă află stăpânul va fi teribil de rău pentru
dumneata, spuse Lucia.
- Nu-i nimic, răspunse Tom, oricum voi suporta
mai bine decât tine loviturile.
Necunoscuta, cea plină de mândrie, se apropie
şi umplu la rândul ei coşul lui Tom cu bumbacul
cules de ea.
Înainte să reînceapă culesul, cu o agilitate extra­
ordinară, reuşi să-i spună lui Tom:
- Ce se petrece aici este de-a dreptul infernal. Şi
încă nu ştiţi nimic. În câteva săptămârii nu vă veţi
mai gândi să-i ajutaţi şi pe alţii. Vă va fi destul de
greu să adunaţi raţia de bumbac pe care trebuie să o
culegeţi singur.
Sambo văzuse din nou ce se întâmplase. Se
repezi spre femeie ridicând biciul şi strigând:
- Aha, hoaţo ! Te-am prins ! Am văzut totul. Ai
să mi-o plăteşti !
�������������� � ��
119 ColibZl tfncltiului Tgm

Femeia se ridică şi înfruntându-l pe Sambo cu

dispreţ îi spuse:
- Î napoi ! Să nu îndrăzneşti să mă loveşti pentru
că nu răspund de viaţa dumitale !
Sambo, intimidat, se dădu înapoi.
- Doamnă Cassy, mă întreb am ce faceţi aici !
- Nu te apropia, spuse aceasta cu fermitate.
Şi Sambo nu obiectă. Tom nu mai ştia ce să
creadă. Cassy reîncepu culesul şi umplu coşul ei ş.i
al lui Tom cu o rapiditate care ţinea de un adevărat
miracol.
Seara, când negrii treceau cu bumbacul cules de
ei pentru a fi cântărit, Sambo povesti lui Legree ce
se întâmplase în timpul zilei. Când Lucia se
prezentă cu bumbacul cules de ea la cântărit, Legree
minţi, spunând că nu era cantitatea cerută şi că
lenevia de care dăduse dovadă va fi pedepsită cu
biciul.
Profitând de acest motiv îl chemă pe Tom.
- Tom, spuse el, recunosc calităţile tale şi aş vrea
să te numesc intendent. Vei începe chiar de azi noua
ta funcţie biciuind această negresă care nu ştie să
fie disciplinată.
�����������������
 l!O

- Nu o voi biciui pe Lucia, spuse el cu voce

calmă. Ea nu merită să fie pedepsită.
- Cum, strigă în culmea furiei Legree,
îndrăzneşti să discuţi ordinele mele? Uite ce te va
învăţa să fii mai respectuos !
Şi-I lovi cu brutalitate peste faţă pe Tom.
- Voi munci bine, spuse Tom, dar cât voi trăi,
nu voi accepta niciodată să fac un lucru care mi se
pare înjositor.
- Ah, asta întrece orice măsură, strigă bruta. Un
negru care îndrăzneşte să-şi judece stăpânul ! Un
negru care discută! Un negru care vorbeşte despre
justiţie ! Un negru care refuză să biciuiască un vi­
novat!
- Stăpâne, refuz pentru că ea n-a fost vinovată
cu nimic ! Puteţi să mă omorâţi dar eu nu voi face
niciodată o astfel de faptă!
Legree făcea spume la gură de furie. Ochii lui
lansau fulgere de mânie. Mustăţile i se înţepeni seră
şi arăta oribil. Dev�nise ca o fiară.
- V-am cumpărat pe toţi şi am plătit scump ca să
vă am. Sunt stăpân pe corpul şi pe sufletul vostru!
Cum îndrăzneşti să protestezi? Este prea de tot! Hei,
�����������������
1%1 eolibD t:lnchiului Tom

Sambo ! Hei, Quimbo! Daţi-i acestui domn lecţia pe

care o merită! Şi vreau să nu se poată mişca o lună
de zile după bătaia pe care i-o veţi da!
Cei doi negri îl prinseră pe Tom şi-l duseră cu ei,
râzând şi bătându-şi joc de el. Erau veseli ca doi de­
mOnI.
Tom, bătut, plin de răni şi aproape mort, fu aban­
donat într-un loc plin de murdării şi de dărâmături.
Era pişcat de ţânţari şi cuprins de friguri.
- Daţi-mi să beau, să beau, striga el gemând de
durere.
Deodată, văzu apropiindu-se de el o umbră care,
ţinea în mâini o lanternă şi înainta cu prudentă.
- Ia şi bea, spuse un glas de femeie. Sunt
obişnuită cu astea . . . Nu eşti primul pe care îl ajut în
mij locul nopţii.
Era Cassy.
- Mulţumesc, spuse Tom cu voce slabă.
- Am să-ţi spăl şi am să-ţi îngrijesc rănile. Am
adus tot ce era nevoie . . . Şi am chiar nişte ian
proaspăt şi rufe curate. Întinde-te! Vei vedea că totul
va fi mult mai bine când voi termina.
Într-adevar, Tom se simţi puţin mai liniştit în
�����������������
 1%%
prezenţa acestei persoane prietenoase.
- Cred că nu vom ajunge nicăieri dacă ne re­
voltăm. Puterea nu este de partea noastră. Legree
nu se va atinge de mine. Are frică de mine. Crede că
sunt o vrăjitoare şi de aceea îi este frică de mine.
- Ceea ce trebuie să facem, spuse Tom, este să
rezi stăm ca să nu ne asemănăm într-o bună zi cu
aceste brute. Ar fi oribil !
Cassy se aşeză lângă Tom şi începu să-i
povestească viaţa ei. Cassy primise o bună educaţie
şi fusese ataşată unor case excelente dar reversul
veni când se aşteptă mai puţin şi căzu în mâinile lui
Legree. Copiii ei frumoşi, pe care îi adora, i-au fost
luaţi şi de atunci nu mai auzi numic despre ei.
Mai târziu, îl lăsă pe Tom recomandându-i să
doarmă ca să-şi recapete forţele. Imediat ce va putea
va veni să-I îngrijească.

***

Tom fu trimis la muncă înainte de a i se vindeca

rănile. Stăpânul său nu-i uşură munca deloc iar
�����������������
123 ColibZl Hnchiului Tom

tratamentele inumane cu care îl împovăra, îl

îmbolnăveau din ce în ce mai mult pe bietul sclav.
Lovituri, injurii, muncă duminica, dar Tom suporta
totul cu îndârjire. Când putea, citea câte un pasaj
din Biblie ceea ce îl mai relaxa dar rămânea tot de­
primat. Avea febră în permanenţă iar puterile înce­
puseră să-I părăsească. Corpul său foarte bonlav îi
influenţă caracterul. Devenise tăcut şi trist.
Se gândea la nedreptăţile vieţii şi câteodată cre­
dea că Dumnezeu l-a părăsit. Totuşi, el continua să
se roage cu ardoare dar rugăciunile lui rămâneau
fără răspuns.
Se întreba ce deveniseră prietenii lui din Ken­
tucky. Î i va revedea vreodată? Aştepta cu speranţa
că vor veni să-I salveze.
În tot acest timp, Legree era din ce în ce mai rău
cu el. Î l pedepsea pentru nimica toată şi îşi bătea joc
de el spunându-i:
- Vezi, unde te-a adus încăpăţânare a ta idioată!
Ai fi putut să devii un şef şi n-ai mai fi fost bătut şi
biciuit. Dar nu, domnul este · mândru, domnul este
căpos şi totuşi, eu sunt un om bun. Dacă m-ai fi
servit bine ai fi putut primi din timp în timp câte un
�����������������
 124

pahar cu coniac. Inutil să te mai gândeşti acum.

Spune-mi, citeşti totdeauna din Biblia aceea
faimoasă?
- Da, o citesc !
- Ai face mai bine să o arunci în foc.
- Niciodată! strigă Tom cu tărie. Niciodată!
- Nimeni nu îţi ascultă rugăciunile.
- N-are importanţă!
- Ah, voi reuşi să te domesticesc într-o zi. Voi
găsi eu un mij loc . . . Ţi-o jur! Te voi distruge mai
devreme sau mai târziu, ai cuvântul meu!
În ziua aceea, o schimbare se petrecu în sufletul
lui Tom.
Răutatea şi ameninţările lui Legree îl cufundau
într-o stare de imensă tristeţe. Era tare dezamăgit.
Nu vedea deloc sf'arşitul acestei drame în care trăia
şi se lăsă în genunchi ...
Deodată avu revelaţia că chinul lui se va sÎarşi şi
că tot ce suferea acum îi va fi răsplătit în fericire,
mai târziu. Nu, nu era abandonat! Cineva veghea
asupra lui şi simţi deodată o mare bucurie care îi
inundă inima. Î ncepu să cânte un imn de triumf.
Din acel moment, ştia că nu trebuie să se mai lase
�����������������
125 ColibZl tlnchiului Tom

învins. Va fi pentru toţi un exemplu de voinţă şi de

încredere !
- Este bizar, . spuse Legree lui Sambo. Acum
câteva zile nu-i mai dădeam nici două ore de trăit iar
acum nu-l mai recunosc !
Forţele i-au revenit ca prin miracoL . .
- Nu' cumva se gândeşte să evadeze? spuse
Sambo.
- Chiar aş vrea să încerce !
- Şi eu . . . Dej a văd ce treabă vor avea câinii
noştri şi p� Tom intrând în mlaştină înconjurat de
ei . . . Asta zic şi eu o partidă de vânătoare !
- Fiţi atenţi la el, spuse Legree.
- Contaţi pe mine stăpâne, nimeni nu poate fugi
cât sunt eu pe aici!
- Foarte bine ! Acum, adu-mi calul ! Trebuie să
mă duc în oraş !
Când se întoarse, pe la mijlocul nopţii, auzi un
cântec grav care se ridica în aer dinspre locul unde
erau colibele negrilor.
- Ah, negru nenorocit! strigă Legree când re­
cunoscu vocea lui Tom. Î n loc să dormiţi voi
cântaţi . . . Vă ordon să tăceţi şi să vă culcaţi !
�����������������
,
 126

- Bine, stăpâne, răspunse Tom.

Calmul cu care îi răspunse Tom îl enervă atât de
tare pe Legree, încât acesta începu să-I lovească cu
mâinile şi cu picioarele dar sclavul părea să nu
simtă loviturile.
- Niciodată nu-l voi înfrânge, îşi spuse Legree.
Ce forţă are în el ! Puterea aceasta o are din acea
carte blestemată pe care o tot citeşte?
Călăul nu mai era aşa de sigur pe el. Victima lui
era mai puternică decât el.
Pe faţa lui Tom se vedeau semnele unei păci in­
terioare puternice. Era bucuros că îi ajuta pe cei din
jur şi le ducea poverile pe umerii lui. Î i încuraja şi
le dădea raţia lui de mâncare, îi îngrijea când erau
răniţi sau bolnavi punînd pe ei unica cuvertură pe
care o avea când nopţile erau foarte reci şi îi ajuta
să-şi umple coşul cu bumbac pe cei slabi şi neputin­
CIOŞI.
Câştigă, încetul cu încetul, autoritate asupra
sclavilor care îl iubeau şi îl admirau.
Cu toată opunerea lui Legree, Tom îi aduna şi le
vorbea despre ce citea în carte. Când Legree auzea
toate acestea, urla, înjura şi-l blestema. Tom se
���������� ��� � � � �
12"1 eolibu t:lnchiului Tom

înclina suportând totul fără să crâcnească şi o lua

de la capăt ceva mai târziu.
Graţie lui, un pic de lumină începu să însenineze
viaţa bieţilor sclavi.
Cassy, care era mai inteligentă decât ceilalţi, visa
să-i pedepsească într-o bună zi pe toţi cei care o
făcuseră să sufere atât de mult.
Î ntr-o noapte, se strecură pe furiş la coliba lui
Tom şi-i spuse la ureche:
- Tom, ascultă-mă! Vrei să fii liber? Am pregătit
totul . . . Legree doarme profund . . . Am ascuns o
seceră . . . Putem să-I omorâm, să eliberăm sclavii
şi să fugim toţi în pădure unde vom trăi mai bine
decât aici ! Hai, Tom, e timpul să acţionăm !
- Nu, spuse Tom. Nu pot să-mi cumpăr libertatea
cu preţul unui omor! Viaţa oricui este sÎantă. Reli­
gia noastră ne spune: nu trebuie să omorâm pe ni­
meni ba dimpo�vă, să ne iubim inamicii.
- Imposibil, strigă Cassey. Nu pot avea milă pen­
tru monştri !
- Ascultă Cassey, continuă Tom. Dacă ai un plan
care are şansă de reuşită fugi şi ia-o pe Emeline cu
tine. Eu rămân aici, sunt util aici în mijlocul acestor
�����������������
nenorociţi pe care îi consolez cum pot mai bine.
Dar unde putea Cassey să se refugieze ca să nu
fie atacată de câini şi de negri? Niciun refugiu nu
era sigur. Trebuia să acţioneze cu dibăcie, deci
Cassey gândi un plan curajos care să înlăture orice
risc. Descoperise sub acoperişul impunătoarei case
a lui Legree, o cameră care fusese folosită ca de­
bara. Nicio persoană nu mai pătrunsese acolo de ani
de zile.
Acolo îşi aranjă Cassey un fel de ascunzătoare,
unde găsi un pat şi unde transportă aşternuturi şi
provizii bine ascunse, din care puteau să trăiască
multe săptămâni. PIănuise să simuleze o fugă cu
Emeline prin mlaştinile din preajma fermei apoi,
printr-un drumuleţ cunoscut de ea, să se întoarcă
prin spatele casei şi să se urce în camera uitată de
toţi.
Planul reuşi foarte bine. Legree, plin de furie,
mobiliză toţi negrii lui şi pe toţi prietenii şi planta­
torii din împrejurimi cu câinii lor, dar degeaba! În
fiecare seară se întorceau plini de noroi, cu hainele
sfăşiate, după ce scotoceau prin toate colţurile cele
mai îndepărtate ale mlaştinilor şi ale savanei ce se
�����������������
1%9 eolitm tfnchiului Tom

întindeau în preajma fermei. Cassey şi Emeline îl

auzeau înjurând şi chiar îi vedeau prin lucarnă pe
căutătorii lor care se întorceau obosiţi şi ale căror
feţe luceau în lumina torţelor de brad ca nişte măşti
de draci.
Furia lui Legree era de nespus.
- Tom este responsabil de această fugă, spunea
el. Numai el ştie unde s-au ascuns ! Dar îl voi face
eu să vorbească . . . Dacă nu . . .
Bietul Tom, nu scăpase de calvarul în care îl
făcea să trăiască Legree. El cunoştea ascunzătoarea
lui Cassey şi a lui Emeline şi se bucura de fiecare
dată când vedea eşecul urmăritorilor negreselor.
După zile şi zile de eforturi supraomeneşti,
Legree fu nevoit să se recunoască învins.
Fugarele erau de negăsit! Aşa ceva nu se mai
întâmplase niciodată! Se hotărî să se răzbune pe
Tom.
- Căutaţi-1 şi aduceţi-mi-l pe Tom, comandă el
lui Quimbo. Puşlamaua asta ştie mai mult decât
bănuim noi despre fugare . . .
Quimbo îl aduse pe Tom împingându-l cu bruta­
litate în faţa lui Legree.
�����������������
 130
- Ai să vezi, negrule nenorocit, ce va face
stăpânul din tine ! Te va învăţa el să mai ajuţi negre­
sele să fugă, îl ameninţa Quimbo.
- Te voi omorî ! îi spuse Legree lui Tom când
acesta ajunse în faţa lui.
- Bine, spuse Tom cu calm.
- Spune-mi, ce ştii despre fugare?
- N-am nimic de spus !
- Dar ştii ceva de ele?
- Da, stăpârie, dar nu voi spune nimic !
Legree se aruncă asupra lui Tom ş i I lovi cu atâta
-

bestialitate încât acesta se prăbu ş i.

- Este aproape mort, spuse Sambo pe care cura­
jul lui Tom şi bunătatea acestuia începuseră să-I im­
preSIOneze.
- Mare scofală! făcu Legree.
Tom nu era încă mort. Quimbo şi Sambo îl tran­
sportară în coliba lui şi mişcaţi cu întârziere de ne­
dreptatea cu care era tratat, îi spălară rănile, îl
îngrijiră cum se pricepură ei şi îi dădură să bea apă.
- Tom, spuseră ei, deabia acum înţelegem că
suntem nişte oameni răi !
- Vă iert pe amândoi, spuse Tom cu o voce slabă,
�����������������
131 eolibD Hnchiului Tom

aşa cum Hristos ne-a iertat pe noi când l-am răstig­

nit!
- Cine este Hristos? întrebă Sambo plângând.
N-am auzit niciodată vorbindu-se despre el.
- Învăţăturile lui vă vor salva, murmură Tom.

***

Două zile mai târziu, un tânăr străin întrebă unde

poate fi găsit Legree. Acesta îl invită în salonul
unde se găsea instalat.
- Sunt George Shelby, spuse vizitatorul, pe care
purtarea neprietenoasă a lui Legree nu-l impresionă.
Tatăl meu a murit. Am preluat eu afacerile lui şi
acum, cu acordul mamei mele, am venit să vă
vorbesc despre unul dintre sclavii pe care îi aveţi.
Am regăsit urma lui aici, la ferma dumneavoastră.
Î l cheamă Tom. Aţi fi de acord să mi-l revindeţi?
- Este un rebel, un netrebnic, spuse Legree. A
ajutat două sclave să fugă care valorau cel puţin
două mii de dolari . Dar a refuzat să vorbească şi
deci, i-am dat lecţia pe care o merita.
 132
- Unde este? strigă George Shelby repezindu-se
la Legree. Vreau să-I văd!
Vizita lui George fu ultima bucurie a lui Tom.
- Nu este posibil ! Nu este posibil ! . . . strigă
George strângându-l în braţe.
- Este tot ce îmi mai doream înainte de moarte . . .
să vă văd, spuse Tom. Dar, este prea târziu . . . Voi
muri dar să nu-i povestiţi nimic lui Chloe despre ce
am îndurat! . . . Spuneţi-i că nu am încetat să mă gân­
desc la ea şi la copii. Şi că doresc să fie buni şi cin­
stiţi cum am fost eu . . . Spuneţi-i doamnei Shelby că
nu am uitat-o niciodată, ca şi pe ceilalţi din casă . . .
Spuneţi-i . . . Dragostea pentru Hristos . . .
Acestea au fost ultimile cuvinte ale lui Tom.
- Cât vreţi pentru corpul lui Tom? întrebă
George pe Legree.
- Eu nu vând morţi. Puteţi să-I luaţi, răspunse
Legree.
George ceru ca Tom să fie transportat în trăsura
lui. Negrii săpară o groapă mai departe de plantaţie
şi acolo îl culcară pentru totdeauna pe sclavul Tom,
învelit în mantau lui George.
Înainte de a părăst-plantaţia, George îl preveni
•

�����������������
133 ColibZl tIocltiuiui Tom

pe Legree:
- Nu v-am spus încă ce gândesc eu despre aceste
afaceri murdare . . . Imediat ce voi ajunge acasă am
să-I anunţ pe judecător şi-i voi da numele dumitale .
Moartea acestui inocent trebuie plătită!
- Puţin îmi pasă! spuse Legree . . . Fă cum îţi
place . . . În orice caz, nu vei găsi niciun martor alb . . .
Uite domnule câtă discuţie pentru un negru!
George înţelesese că Legree va scăpa uşor
justiţiei oamenilor şi plin de mânie, îl lovi pe acesta
cu atâta putere încât plantatorul se rostogoli la
pământ.
Când serviciul funerar se termină, George plăti
negri lor şi le spuse că pot pleca dar niciunul nu se
mişcă din loc.
- Cumpăraţi-ne, se rugară ei în cor! Luaţi-ne cu
dumneavoastră. . . Suntem servitori foarte buni . . .
Aici suntem teribil de nefericiţi !
- Nu pot, spuse George, dar vă jur că începând de
azi voi face tot posibilul ca sclavagismql, care este o
ruşine pentru ţara mea, să dispară pentru totdeawla!
 134

***

După moartea lui Tom, Legree începu să se

schimbe în şi mai rău. Făcea excese în totul, bea
fără măsură şi se ocupa mai puţin de propriile lui
afaceri. Î ncepuse să-şi piardă minţile şi să delireze
şi în curând fu în pericol de moarte.
Din podul casei unde se afla, Cassey văzuse
totul. Constatase bunătatea lui George şi slaba
supraveghere care domnea pe plantaţie. Sosise deci
clipa în care puteau să. fugă. În zori, Cassey, îmbră­
cată ca o creolă şi Emeline pe care o prezentă ca pe
servitoarea ei, ieşiră <tin casă şi fără să fie văzute de
nimeni, fugiră fără să se oprească până în port.
Acesta se afla la capătul celălalt al oraşului.
Acolo îl întâlniră pe George Shelby cu care,
făcând cunoştinţă ca din întâmplare, urcară împreu­
nă pe vapor şi în compania căruia trecură foarte
uşor de problemele de îmbarcare.
În tot timpul călătoriei pe Râul Roşu, Cassey,
sub pretextul unei indispoziţii, nu se prea arătă.
�������������� � ��
135 Colibza t1nchiului Tom

George, mereu amabil, completă toate formalităţile

pentru ele şi plăti pentru Cassey şi servitoarea ei o
cabină pe "Cincinati", vaporul care urca pe Missis­
Slpl.
În sf'arşit, Cassey, care în tot acest timp se arătase
obosită şi nu urcase deloc pe punte, veni şi mâncă
la masa lui George care remarcă manierele elegante
cu care se purta aceasta şi chiar frumuseţea ei.
- Oare la cine mă face ea să mă gândesc? se
întreba George.
Într-o zi, Cassey îi povesti istoria ei şi a lui Eme­
line.
- Vă voi protej a, îi spuse . el. Puteţi . conta pe
mine. Veţi ajunge acolo unde vă doriţi.
Pe vapor, George s-a împrietenit. repede cu o
doamnă franţuzoaică, madame de Thoux, care era
însoţită de fetiţa ei.
Doamna de Thoux se reîntorc ea în Kentucky
unde îşi petrecuse tinereţea.
- Nu aţi cunoscut, întrebă ea, pe UQ. mulatru cu
numele de George Harris?
- Da, l-am cunoscut, răspunse George Shelby.
Luase în căsătorie o tânără servitoare a mamei meie
�����������������
 136

şi nu mai ştiu ce s-a întâmplat. A fugit împreună cu

familia lui şi poate că se află în Canada.
- Este fratele meu, spuse doamna de Thoux,
plângând. Când eram tânără am fost vândută unui
plantator din Sud, un om generos şi bun care mă luă
în căsătorie. Am trăit mult timp în India . . . Acum
sunt văduvă şi mi-aş dori să-mi regăsesc fratele.
- George Harris mi-a vorbit deseori de o soră . . .
Emilie . . . cred!
- Eu sunt! spuse ea. Şi care este soţia fratelui
meu?
- Se numea Eliza. O fată instruită, distinsă şi cu­
rajoasă. Tatăl meu a cumpărat-o la Nouvelle Or­
leans ... A plătit-o foarte scump unuia care se numea
Simeon.
Cassey care ascultase convorbirea, auzind acest
nume, leşină. Când îşi reveni, plângea de emoţie.
- Ce s-a întâmplat? o întrebă George.
- Această Eliza pe care Simeon a vândut-o
tatălui dumneavoastră este fiica mea. . . Doamne
Dumnezeule, când mă gândesc că aş putea regăsi
urma copilului meu şi că fără îndoială îl voi
revedea, simt că înnebunesc de fericire.
�����������������
131 eoliba Hnchiului Tom

***

Trebuie să ne întoarcem înapoi şi să-i regăsim

pe George Harris, soţia lui Eliza şi copilul lor,
micuţul Henry, despre care ştim că rămăseseră la
adăpost la ferma unor oameni cumsecade, după
bătălia dintre stânci. Tom Locker, rănit, fusese
aşezat într-un pat cu aşternuturi albe iar o femeie,
mama Dorcas, îl îngrijea cu mare atenţie. Tom
Loker era prost crescut, înjura şi vorbea urât dar
mama Dorcas ştia să-I certe şi să-I pună la punct.
- Omul şi femeia sunt aici, nu-i aşa? întrebă
vânătorul de sclavi.
- Desigur, răspunse mama Dorcas.
- Ar face bine să pună între ei şi cei care îi
urmăresc toată lărgimea lacului, altfel . . .
- Chiar asta vor face, răspunse buna femeie.
- Aţi fost bună cu mine . . . ascultaţi, vreau să-i
ajut . . . Femeia ar trebui să-şi schimbe îmbrăcă­
mintea deoarece semnalmentele ei s-au transmis
până la Sandusky . .

�����������������
 lSS
Între timp, George, Eliza şi copilul ajunseseră în
oraş fără încurcături.
Au fost primiţi într-o casă în care se aflau în
. siguranţă, iar acum se pregăteau să traverseze lacul.
Eliza îşi sacrifică pletele ei frumoase, pe care le
tăie, şi se îmbrăcă cu haine bărbăteşti. Privindu-şi
soţia cu surprindere, George exclamă:
- Măcar dacă toate acestea vor fi utile la ceva . . .
- Da, George, simt că vom ajunge în Canada. În
douăzeci şi patru de ore vom fi liberi. Dar, priveşte
ce fetiţă dulce vine din salon cu o doamnă de mână,
doamna Şmyth! Ei bine, fetiţa aceasta este fiul tău,
Henry.
De acum încolo se va numi Henriette.
Eliza şi Henry jucară la perfecţie rolurile lor, iar
ambarcarea pe vapor se făcu fără niciun incident.
Când cineva spuse că erau căutaţi nişte fugari dar că
nu se găseau pe acest vapor, le bătuseră inima mai
repede în piept. George şi Eliza se aşezară într-un
colţ retras pe punte iar doamna Smyth şi fetiţa ei
erau instalate într-o cabină pentru doamne.
Ziua era minunată iar vaporul înainta zvelt pe
apele fluviului.
�����������������
139 eoUbza Hnchiului Tom

În curând, un nou ţărm apăru. Era Noua Anglie,

pământul libertăţii lor, pământul unde un om este
privit ca om.
Eliza şi George, respirând uşuraţi, se îndreptară
spre debarcare. Ei coborâră braţ la braţ, unul lângă
altul şi plini de fericire.
Liberi ! Erau liberi !
Imediat fură conduşi de către doamna Smyth la
un misionar, un om cumsecade, care îi primi cu os­
pitalitate.
Acest om deosebit se instalase într-un loc bun,
unde putea să-i primească pe toţi fugarii care .
reuşeau să traverseze lacul, lucru care era nespus de
greu de realizat. Aceştia ajungeau fără bani şi fără
să ştie din ce vor trăi mai departe. Era şi cazul lui
George şi a Elizei care �u aveau nici măcar un dolar
sau o bucăţică de teren pe care să-şi construiască o
cabană cât de mică. Şi totuşi, bucuria lor era aşa de
mare încât n-au putut dormi toată noaptea.
George fu angajat de către un mecanic. Începu
să câştige bine şi să ducă o viaţă din ce în ce mai
frumoasă. Henry fusese înscris la şcoală, învăţa .
bine şi se situa printre primii din clasă. În curând, în
 140

căsuţa lor mică, apăru o surioară care fu numită tot

Eliza ca şi mama ei. Era tare drăgălaşă şi adorată de
toată familia. Trăiau fericiţi, se adorau şi toate
mergeau spre bine.

George Shelby, imediat ce ajunse la el Ia fermă,

trimise actul de vânzare a tinerei sclave Eliza lui
Cassey, care nu mai avea niciun fel de îndoială.
Eliza era fata ei !
Acum, trebuia să o regăsească.
Doamna de Thoux îşi căuta fratele iar Cassey,
fiica.
Amândouă se uniră şi plecară în Canada. Dar
Canada este imensă iar aşezămintele care primeau
refugiaţi erau nenumărate . . .
Cu răbdare, doamna de Thoux şi Cassey le vi­
zitau unul după altul, întrebau pe directorii acestor
aşezăminte, cercetau registre. Trecură ani întregi dar
răbdarea acestor femei nu avea margini. Erau aju-
. tate de un pastor care se implicase în căutarea aces­
tor refugiaţi cu toată puterea lui. Într-o zi, le spuse:
�����������������
141 eolibD lInchiului Tom

- Aş dori să vă conduc la Montreal . . .

Bineînţeles, acest pastor avea dreptate.
În aceast oraş, Montreal, George se instalase cu
familia sa unde găsise de lucru iar acum trăiau
liniştiţi şi fericiţi.
Într-o seară, mama Eliza pregătea masa iar
George, în faţa focului, studia cum făcea de obicei.
Hemy terminase lecţiile pentru a doua zi la şcoală
iar micuţa Eliza se juca. Deodată, cineva sună la in­
trare. Eliza deschise imediat şi invită în casă un pas­
tor însoţit de două doamne.
George salută politicos iar copiii tăcură. Pastorul
vru să vorbească dar nu avu timp să scoată nicio
vorbă . . .
Doamna de Thoux se aruncă la gâtuI lui George
strigând:
- Sunt sora ta, Emilie ! Nu mă recunoşti?
Cassey, la rândul ei,o luă în braţe pe micuţa Eliza
spunându-i:
- Eşti imaginea fetiţei mele când mi-a fost luată
şi vândută! Affi impresia că eu sunt mama ta!
Fericirea care plutea în căsuţa aceea este uşor de
descris. Un frate şi o soră, o mamă şi fata ei se
�����������������
 142
regăsi seră după un şir întreg de aventuri teribile. Se
priveau, se îmbrăţişau, se sărutau sub privirile pas­
torului, care mulţumea Providenţei că salvase de la
nenorociri pe toţi aceşti oameni cumsecade.
Doamna de Thoux era foarte bogată. Ea îi duse pe
toţi în Franţa, unde rămas eră câţiva ani. Aici,
George continuă să-şi perfecteze educaţia. Cât de­
spre Emeline, ea se căsători cu un ofiţer de marină
şi trăi foarte fericită cu el.

***

Dar ce se mai petrecuse în Kentucky, la ferma

doamnei Shelby în tot acest timp?
George reveni se cu vestea cea tristă a morţii lui
Tom. Chloe şi ceilalţi copii ai lor erau teribil de
îndureraţi şi trişti că Tom nu va mai revedea nicio­
dată coliba lui unde au fost atât de fericiţi !
George Shelby reuni Într-o bună zi pe toţi sc1avii
de pe plantaţie şi le spuse:
- Prieteni, iată actele voastre de eliberare.
Începând de astăzi sunteţi liberi ! Puteţi rămâne aici
�����������������
143 eolibD tinchiului Tom

să lucraţi pentru mine, dacă doriţi, dar dacă eu voi

dispărea nu veţi mai fi vânduţi.
În faţa mormântului vechiului nostru prieten,
Unchiul Tom, am decis să nu mai posedez niciun
sclav. Gândiţi-vă la el când treceţi prin faţa colibei
lui ! Datorită lui aveţi astăzi această bucurie şi fiţi
tot atât de buni cum a fost el !
Toţi îngenuncheară şi se rugară fierbinte,
mulţumind cu ardoare Cerului.

Sfărşit