COLOCVIU NEUROLOGIE

SUBIECTUL 1
1.MANIFESTĂRI DE DEPENDENȚĂ ÎN HTIC
Cefalee
Vărsături
Edem papilar(dilatarea venelor retiniene, zone emoragice în retină)
Tulburări psihice(apatie, indiferență, somnolență, dezorientare, confuzie)
Tulburări vegetative(bradicardie, tahicardie, bradipnee, hipoxie)
Crize epileptice
2.TIPURI DE FLUIDE
Soluții izotonice
Izotonic înseamnă o osmolaritate similară cu cea a sângelui și a fluidelor corporale, făcând
soluția compatibilă cu organismul uman pentru a menține echilibrul de lichide și electroliți.
Aceste soluții sunt folosite în funcție de nevoile speciale ale pacinetului și de condiția medicală
tratată.Ele ajută la menținerea echilibrului de lichide și electroliți în organism, fiind vitale în
managemntul pacienților în multe scenarii clinice.
Exemple de soluții izotonice:
În asistența medicală, există mai multe tipuri de soluții izotonice folosite în diverse scopuri.Iată
câteva exemple comune de soluții izotonice:
Soluția salină normală (0,9% clorură de sodiu):Este cel mai frecvent utilizată pentru hidratare, ca
vehicul pentru medicamente și pentru spălături.
Ringer lactat(LR) sau Soluția Hartmann: Conține clorură de sodiu(NaCl), clorură de
potasiu(KCl), clorură de calciu(CaCl2) și lactat, de obicei sub formă de lactat de sodiu, în
concebtrații echilibrate pentru a imita compoziția plasmei sanguine.Este frecvent utilizată în
practica medicală pentru rehidratarea intravenoasă și ca suport în chirurgie, în cazul pierderii de
sânge sau în alte situații în care este necesară restabilirea echilibrului de lichide și electroliți.
Dextroză(Soluție de glucoză) 5% în apă (D5W):Deși D5W este izotonică când este în falcon,
devine hipotonică odată ce dextroza este metabolizată în organism.Este folosită pentru a oferi
calorii și pentru diluarea mediacmentelor.
Soluția izotonică de clorură de sodiu și dextroză: O combinație de salină normală și dextroză,
utilizată pentru a oferi atât hidratare, cât și calorii.
Plasmalyte:Este o soluție echilibrată care conține o combinașie de electroliți, fiind utilizată în
mod similar cu soluția Riger lactat.
Soluții hipotonice:
O soluție hipotonică este o soluție ca o presiune osmotică mai scăzută.
Atunci când o celulă este expusă unui mediu hipotonic, cantitatea de apă din interiorul celulei
este mai mică decât cea a soluției hipotonice.
Apoi, celula se umflă.Presiunea internăa celulei este mărită, iar celulelepot chisr să explodeze.
Soluțiile hipotonice sunt folosite cu precauție, deoarece pot duce la intrarea apei în celulele și la
potențiale complicații, cum ar fi edemul celular.
Exemple de soluții hipotonice:
Soluție salină hipotonică( de exemplu, 0,45% clorură de sodiu):Utilizată pentru a trata
deshidratarea extracelulară și pentru a oferi apă celulelor.
Dextroză(Soluția de glucoză) 2,5% în apă (D2.5W): Oferă hidratare și o mică cantitate de calorii,
dar devine rapid hipotonică după ce dextroza este metabolizată.
Soluția de clorură de sodiu 0.33% sau 0.225%:Aceste concentrații mai scăzute de clorură de
sodiu sunt folosite uneori pentru pacienți specifici, cum ar fi cei cu hipernatremie.
Dextroză(soluție de glucoză) 5% în apă(cunoscută și sub denumirea de dextroză 5% în apă sau
D5W) este izotonică când se află în flacon.Aceasta înseamnă că,înainte de afi administrată, are o
osmolarotate similară cu cea a plasmei sanguine umane.Cu toate acestea, odată ce este
administrată și glucoza este rapid metabolizată de celulele, coluția devine efectiv hipotonică în
corp.Acest lucru se datorează faptului că glucoza este eliminată din plasma sanguină, lăsând în
urmă predominant apă, care are o osmolaritate mai mică decât plasma snguină.
Soluții hipertonice:
O soluție hipertonică este o soluție cu o presiune osmotică mai mare.
Atunci când o celulă este expusă unui mediu hipertonic, cantitatea de apă din interiorul celulei
este mai mare decât cea a soluției hipertonice.
Apa curge din celule în funcție de gradientul de concentrație. Lipsa apei provoacă micșorarea
celulei.
Soluțiile hipertonice sunt utilizate pentru a extrage apa din celule, dar trebuie administrate cu
grijă pentru a evita deshidratarea celulelor și complicațiile asociate.
Exemple de soluții hipertonice:
Soluție salină hipertonică ( de exemplu, 2,5,3%sau 5% clorură de sodiu):Utilizată pentru a trata
hiponatremia severă sau edemul cerebral.
Dextroză(Soluție de glucoză) 10%, 20%, 25% sau 50% în apă (D10W, D20W, D50W):Folosită
pentru a oferi o sursă concemtrală de calorii și pentru tratamentul hipoglicemiei.
Mannitol 20%:Un diueretic osmotic folosit pentru a reduce presiunea intrcraniană sau presiunea
intraoculară.
Albumină: O soluție de proteine plasma, folosită pentru a trata hipovolemia și pentru a sprijini
pacienții cu niveluri scăzute de albumină.
SUBIECTUL 2
1.DESCRIEȚI VĂRSĂTURILE ÎN HTIC
Vărsăturile
Spontane, explozive (în jet tipic), neprecedate de greață și fără legătură cu alimentația
Provocate de mișcarea capului.
2.CĂILE DE HIDRATARE ALE ORGANISMULUI
Oral
Duodenal
Rectal
Subcutanat
Intravenos
Intaosos
Intramuscular
SUBIECTUL 3
1.Problemle pacientului cu HTIC (hipertensiune intracraniană)
cefalee, disconfort din cauza tensiunii exercitată asupra vaselor sanguine;
vărsături;
modificări ale respirației, circulației;
dezechilibru fizic;
modificarea percepției senzoriale: vederea;
modificarea procesului gândirii;
complicații potențiale: hipoxie, modificarea integrității fizice.
2.Colectarea urinei pe 24 h
Recoltarea probelor de urină
Urina este un lichid secretat de rinichi, depozitat în vezica urinară și eliminat prin micțiune.
Micţiunea este emisia de urină, actul fiziologic conştient de eliminare.
Diureză este cantitatea de urină eliminată din organism timp de 24 ore.
Recoltarea urinei pentru total de urină
Scop
Deoarece hormonii, proteinele şi electroliţii sunt excretaţi în cantităţi mici şi variabile în urină,
probele trebuie recoltate pe o perioadă extinsă de timp pentru a avea o valoare diagnostică. În
acest sens se poate cere colectarea urinei pe 24 de ore sau o perioadă mai scurtă.
Materiale necesare
Recipient de colectare a urinei cu capacitate de minim 2 litri
Mănuşi de unică folosință
Ploscă sau urinar dacă este nevoie
Recipient gradat dacă trebuie monitorizată cantitativ diureza
Recipient cu gheaţă dacă nu se poate ţine la frigider
Etichete
Pregătirea pacientului
Se explica procedura și necesitatea acesteia
Se instruiește pacientul cu privire la recoltarea urinei
Se atenționează pacientul că trebuie sa fie bine hidratat și sa evite cafeaua sau ceaiurile pentru a
nu se altera rezultatele
Tehnica
Se cere pacientului să urineze; se va arunca această probă, pornindu-se astfel recoltarea din
momentul în care pacientul are vezica urinară goală;
Se notează ora începerii recoltării;
Probele se vor aduna într-un recipient de cel puțin 2 l; pe timpul dintre micționări, recipientul cu
probele de urină trebuie păstrat la rece;
Se va recolta urina pe toată perioada de timp indicată; înainte de terminarea timpului se cere
pacientului să urineze încă o dată, dacă este posibil; se adaugă și ultima probă în recipientul de
colectare;
Se va măsura după fiecare eliminare, dacă trebuie monitorizată cantitativ diureza;
Se va eticheta recipientul şi se va trimite la laborator însoțit de formularul de cerere sau se va
turna din cantitatea totală de urină, într-un recipient de aproximativ 100-200 ml, care va fi
etichetat și trimis la laborator specificându-se pe formular care a fost cantitatea totală și perioada
de timp cât a fost colectată urina;
Dacă pacientul are sondă urinară, se va menține punga urinară pe toată perioada recoltării într-un
recipient cu gheaţă pus sub patul bolnavului.
Accidente / incidente
Dacă accidental se pierde una dintre probe, pacientul uitând să urineze în recipient, se va relua
întreaga procedura.
Rezultate
Volumul urinar – Valori normale:
Adulți și copii peste 14 ani: 1000-1600 ml
Copii între 8-14 ani: 800-1400 ml
Copii între 5 -8 ani: 650-1000 ml
Copii între 3-5 ani: 600-700 ml
Copii între 1-3 ani: 500-600 ml
Copii nou-născuți: 30-60 ml
Cantitatea de urină peste 2500 ml/24h = POLIURIE
Cantitatea de urină scăzută sub 500 ml/24h = OLIGURIE
În mod normal, cantitatea de urină eliberată ziua este mai mare decât cea din timpul nopții.
Inversarea acestui raport este starea patologică = NICTURIE
Prezența sângelui în urina = HEMATURIE
Creșterea numărului de micțiuni în decursul unei zile = POLAKIURIE
Dificultate și durere la urinare = DISURIE
Senzația imperioasă de a urina = TENESME URINARE
Subiectul 4
1.Obiective la pacientul cu HTIC
Să i se reducă presiunea intracraniană;
Să se diminueze durerea de cap;
Să se diminueze vărsăturile;
Să se mențină funcțiile vitale în limite normale;
Să fie menținută orientarea pacientului;
Să nu prezinte complicații.
2.Captarea materiilor fecale și notarea scaunelor
Recoltarea materiilor fecale are ca scop:
Descoperirea bolilor digestive de natură microbiană (coprocultură)
Descoperirea bolilor digestive de natură parazitară (examen coproparazitologic)
Boli infecțioase
Prezența sângelui în scaun (hemoragii oculte)
Gradul de digestie al alimentelor (proba de digestie)
Evaluarea eficacității tratamentului.

Determinarea lipidelor în scaun.

Materiale necesare
Coprocultor steril
Tampoane sterilizate și eprubete sterile
Sonda Nelaton sterilă
Seringă de unică folosința de 10 ml
Manuși de unica folosinta
Prosop de hârtie
Pregătirea pacientului
Se explica tehnica și necesitatea acesteia;
Se obține consimțământul și colaborarea;
Instruiți pacientul cu privire la toaleta perianală.
Tehnica recoltării din scaun eliminat spontan
Instruiți pacientul să recolteze scaun pentru examen respectând următorii pași:

Să își spele mâinile

Să folosească mânuși de unică folosință
Să elimine scaunul într-un recipient curat și sa recolteze cu lingurița coprocultorului câteva
fragmente de fecale (cca. 50g) din diverse zone ale scaunului
Să introducă lingurița în coprocultor
Să își spele mâinile după îndepărtarea mănusilor
Să eticheteze recipientul cu: nume, prenume, data și ora recoltării
Să păstreze eșantionul la frigider până când îl va trimite la laborator, dar nu mai mult de 12 ore
Tehnica recoltării materiilor fecale din rect
Asistenta se spală pe mâini și își pune mănușile de unică folosință
Așază pacientul în decubit lateral cu membrul inferior de deasupra în flexiune pe abdomen
Introduce tamponul steril prin anus și rect
Efectuează câteva mișcări de rotație
Introduce cu grija tamponul în eprubeta sterilă, fără a atinge marginile acesteia
Îndepărtează mănușile și se spală pe mâini
Etichetează recipientul și îl trimite la laborator
Tehnica recoltării materiilor fecale la copil
Asistenta se spală pe mâini și se dezinfectează
Îmbracă mănușile de unică folosință
Așază copilul în decubit lateral sau dorsal
Introduce sonda Nelaton sterilă pe o distanță de aproximativ 10 cm în rect
Aspiră conținutul colonic cu o seringă adaptată la capătul sondei
Transferă conținutul seringii (2-3ml) într-un recipient steril pentru coprocultura
Scoate sonda și face toaleta regiunii
Scoate mănușile și se spală pe mâini
Etichetează eșantionul și îl trimite la laborator
Recoltarea materiilor fecale pentru coprocultură
RECOLTAREA MATERIILOR FECALE
Recoltarea să se facă înainte de începerea unui tratament cu antibiotic sau antifungic, altfel
rezultatul poate fi alterat
La indicația medicului, se poate recolta și în timpul terapiei, cu mențiunea medicamentului
admninistrat .
Pentru verificarea eficienței tratamentului antibiotic/antifungic, materiile fecale se recoltează
după 7 zile de la ultima doză de medicament administrată
Scaunul se recoltează în coprorecultor (conţine mediu de transport Cary-Blair).
Se ia o porţiune reprezentativă de scaun în lingurița coproreculorului (cu mucozităţi, striuri de
sânge, consistenţă mai moale, etc)
Se introduce în recipient şi se amestecă cu acesta pentru a se asigura viabilitatea microbilor până
la prelucrarea probei.
Nu se introduce o cantitate mai mare de fecale în recipient, deoarece doar proba aflată în lichid
este stabilă.
Se poate păstra 24h la temperatura camerei (nu în frigider)
Se transportă proba la laborator.
Recoltarea materiilor fecale pentru coproparazitologic
Se folosesc recipiente (coprocultor) fără mediu de transport.
Un rezultat negativ nu are valoare diagnostică de excludere a unei infestări parazitare intestinale,
deoarece unii paraziți intestinali nu elimină ouă sau larve în mod continuu (din acest motiv se
recomandă examinarea de 3 ori la intervale de 3-5 zile).
Se prelevează proba de scaun din zone reprezentative cu linguriţa coprorecoltorului.
Recoltarea se poate face din materiile fecale emise în orice moment al zilei
Se alege câte o porțiune de mărimea unei alune din 3 locuri diferite ale bolului fecal (max.
Jumătate de recipient)
Proba are stabilitate 24h la 2°C – 8°C (frigider).
Se transportă proba la laborator.
Coprorecultor paginadenursing amg tehnica recoltare scaun

Recoltarea materiilor fecale pentru proba de digestie

Se folosește recipient special (coprocultor) fără mediu de transport
Înainte de recoltare nu se administrează bariu, uleiuri minerale, laxative, supozitoare, creme,
lubrifianţi, timp de o săptămână
Nu se vor consuma băuturi alcoolice și se va respecta următorul regim alimentar zilnic: 50-150 g
unt, 150-200 g carne roşie, 500 ml lapte dulce, 200-300 g cartofi, 100 g pâine, timp de 3 zile
înainte de recoltare
Se recoltează din materiile fecale emise în orice moment al zilei, câte o porţiune de mărimea
unei alune din 3 locuri diferite ale bolului fecal
Pentru a preveni contaminarea probei se evită contactul probei cu urină, apă din toaletă sau hârtie
igienică
Se transporta la laborator imediat după recoltare.
Recoltarea materiilor fecale pentru hemoragii oculte – Proba Adler (testul Adler)
Se recoltează materii fecale în recipient special (coprorecoltor) fără mediu de transport
Recoltarea se face din materiile fecale emise în orice moment al zilei
Se prelevează câte o porțiune de mărimea unei alune din 3 locuri diferite ale bolului fecal (max.
Jumătate de recipient).
Menstruația, hematuria sau sângerările hemoroidale pot duce la obținerea de rezultate fals
pozitive.
Înainte de prelevarea probei se va ține un regim de 3 zile : fără carne, pește, medicamente cu fier,
legume verzi, deoarece aceste alimente pot da rezultate fals-pozitive.
Dacă testul este pozitiv, sunt necesare investigații suplimentare (endoscopie digestivă,
colonoscopie, tranzit baritat).
Test rapid hemoragii oculte
Unul dintre cele mai ușoare teste pentru depistarea sângerării oculte este testul intitulat
“colorare”. Este indicat pentru pacienții care își fac singuri testările, nu necesită recoltarea probei
de scaun și este foarte ușor de testat și interpretat.
Pacientul trebuie sa țină un regim timp de 3 zile, fără carne roșie, legume si fructe verzi sau
suplimente nutritive, deoarece acestea pot altera rezultatul testului.
Pacientul este învățat să îndepărteze orice dezinfectant de toaletă și să tragă apa de 2 ori după
îndepărtarea dezinfectantului de toaletă.
După defecare, este instruit să nu arunce hârtie igienică în vasul de toaletă până la citirea testului
deoarece poate afecta rezultatul.
În cele 5 minute imediat după defecare, va desface kitul de testare și va arunca testerul în toaletă,
care va pluti pe suprafața apei din toaletă.
Pacientul va citi rezultatul după 15-30 de secunde.
Dacă scaunul are sângerări oculte, testerul se va colora în albastru sau verde. Pacientul va trebui
să repete testarea la trei scaune diferite, să-și noteze rezultatele și să le prezinte medicului.
Amprenta anală
Amprenta anala graham test recoltarea materiilor fecale

Este recomandată pentru diagnosticul infestării cu oxiuri

Este cea mai eficientă metodă de depistare a ouălor de Enterobius vermicularis.
Este prelevată pe o bandă adezivă aplicată în regiunea anală ( sistemul REAL GRAHAM Test)
Recoltarea se face numai dimineaţa, înainte ca pacientul să se mobilizeze din pat, înainte de a
avea scaun și fără igiena locală.
Se apropie dispozitivul cu partea adezivă de zona perianală, se presează amprentând ambele părți
ale lamei ( eventualele ouă din pliurile anale vor fi desprinse și vor adera de banda scotch)
Se poate folosi și linguriţa coprorecoltorului simplu, fără mediu transport, pe care în prealabil s-a
fixat o bandă adezivă transparentă cu partea adezivă către exterior.
Cu linguriţa se badijonează bine regiunea perianală, fesele desfăcându-se foarte bine cu mâna.
Linguriţa cu bandă adezivă se introduce în coprorecoltor şi se aduce în laborator .
Captarea eliminărilor – Materii fecale
Obiective
asigurarea satisfacerii nevoii fiziologice de eliminare a scaunului la pacienții imobilizați
Materiale necesare
Paravan
Bazinet (ploscă)
Materiale pentru efectuarea toaletei
Hârtie igienică
Materiale pentru spălarea mâinilor pacientului
Muşama, aleză
Manuşi de unică folosinţă
Pregătirea pacientului
a) psihică:
Încurajaţi pacientul să-şi învingă jena şi să solicite plosca atunci când are nevoie
Asiguraţi pacientul că i se va respecta pudoarea şi intimitatea
Stabiliţi cu pacientul un orar (de ex. dimineaţa şi seara)
b) fizică:
Aşezaţi pacientul într-o poziţie adecvată (decubit dorsal cu membrele inferioare flectate)
Efectuarea procedurii
Spălaţi-vă mâinile
Îmbrăcaţi mânuşile de unică folosinţă
Ridicaţi pătura şi protejaţi patul cu aleză şi muşama
Dezbrăcaţi pacientul de la brâu în jos
Încălziţi bazinetul metalic prin clătire cu apă caldă; uscaţi-l prin ştergere cu hârtie igienică
Asiguraţi confortul psihic prin ridicarea capătului cefalic al patului dacă starea pacientului o
permite
Aşezaţi muşamaua sub bazinul pacientului/clientului
Rugaţi pacientul să se ridice sprijinindu-se pe coate
Introduceţi o mână pe sub mijlocul pacientului pentru a-l susţine
Introduceţi plosca/bazinetul sub pacient cu cealaltă mână şi asiguraţi-vă că este bine aşezat
Solicitaţi ajutorul unei alte persoane pentru ridicarea pacientului dacă starea nu-i permite să
participe
Asigurati-vă că la pacienţii de sex masculin penisul este orientat în bazinet
Acoperiţi pacientul pană termina actul defecării
Lasaţi pacientul singur, dar nu vă îndepărtaţi foarte mult, astfel încât să vă poată anunţa când
termină
Oferiţi pacientului hârtie igienica după defecare, dacă starea acestuia o permite
Îndepărtaţi bazinetul/plosca, acoperind-o cu un material impermeabil
Efectuaţi la nevoie toaleta regiunii perianale pe alt bazinet special pregătit
Oferiţi apă, săpun şi prosop pacientului pentru spălarea mâinilor dacă a folosit hârtie igienică
Aerisiți salonul
Îngrijirea pacientului
Îndepărtaţi muşamaua
Coborâţi capătul cefalic al patului până la o poziţie comodă pentru pacient
Verificaţi lenjeria de pat şi de corp să nu fie umedă sau cutată
Ajutaţi pacientul să îmbrace pantalonul de pijama
Aşezaţi pacientul în poziţie comodă
Reorganizarea locului de muncă
Îndepărtaţi paravanul şi aerisiţi salonul
Îndepărtaţi materialele utilizate şi asigurati-vă că plosca a fost golită şi curăţată
Notaţi cantitatea eliminată în foaia de temperatură sau în planul de îngrijiri
Descrieţi eventuale aspecte patologice ale scaunului (culoare, formă, prezenţa sângelui,
puroiului, mucusului), prezenţa durerii
Evaluarea procedurii
Rezultate aşteptate/dorite:
Scaunul eliminat de pacient este de aspect şi consistenţă normale
Pacientul prezintă stare de confort
Rezultate nedorite:
Ce faceţi dacă pacientul/clientul nu poate elimina
Verificaţi dacă stă în poziţie comodă
Verificaţi dacă nu prezintă fecaloame
Lasaţi pacientul singur pentru a-i respecta pudoarea şi intimitatea
Informaţi medicul
Notarea scunului
I scaun normal
/ scaun moale
— scaun diareic
Z-scaun grunjos
X-scaun cu mucus
P-scaun cu puroi
S(cu rosu )-scaun sanguinolent
SUBIECTUL 5
1.Obiective la pacientul cu HTIC
Să i se reducă presiunea intracraniană;
Să se diminueze durerea de cap;
Să se diminueze vărsăturile;
Să se mențină funcțiile vitale în limite normale;
Să fie menținută orientarea pacientului;
Să nu prezinte complicații.
2.Captarea vărsăturilor
Captarea vărsăturilor
Obiective
Evitarea murdăririi lenjeriei
Evitarea aspirării conţinutului gastric în căile respiratorii
Materiale necesare
2 tăviţe renale curate, uscate
Muşama
Aleză
Pahar cu apă
Şerveţele de hârtie, prosop
Pregătirea pacientului
Psihică:

Încurajaţi pacientul să respire adânc pentru a reduce puţin senzaţia de vomă

Fizică:

Ridicaţi pacientul în poziţie şezând dacă starea permite sau aşezaţi-l în decubit cu capul întors
într-o parte cu un prosop sau o aleză sub cap
Efectuarea procedurii
Susţineţi cu o mână fruntea pacientului iar cu cealaltă tăviţa renală sub bărbie sau lângă faţa
pacientului în funcţie de poziţie
Îngrijirea pacientului
Oferiţi pacientului un pahar cu apă să-şi clătească gura şi colectaţi într-o taviţă renală curată
Ştergeţi gura pacientului cu un şerveţel sau oferiţi-i şerveţelul dacă starea permite
Ajutaţi-l să se aşeze într-o poziţie comodă
Supravegheaţi atent pacientul aşezat în decubit să nu-şi aspire conţinutul stomacal dacă vărsătura
se repetă
Reorganizarea locului de muncă
Îndepărtaţi tăviţa renală din salon
Goliţi, spălaţi şi dezinfectaţi tăviţa (dacă nu este nevoie să păstraţi conţinutul)
Spălaţi mâinile
Notaţi:
Data, ora
Conţinutul (mucos, alimentar, bilios, fecaloid, sânge)
Cantitatea
Simptome premergătoare
Alte acuze ale bolnavului
Evaluarea procedurii
REZULTATE AŞTEPTATE

Pacientul exprimă stare de confort, fără senzaţie de vomă

REZULTATE NEDORITE / CE FACEM?

Senzaţia de vomă se menţine, vărsătura se repetă – Sfătuiţi pacientul să respire adânc

Nu serviţi aceeaşi tăviţă care conţine voma deoarece simpla vedere declanşează reflexul de vomă
Vărsătura conţine sânge, resturi de medicamente sau alimente – Anunțați medicul
Recoltaţi o mostrâ din vărsăturile care conţin resturi de medicamente sau alimente ingerate (dacă
este indicat).
SUBIECTUL 6
1.Intervenții ale pacientului cu HTIC
Asistentul medical poziționează pacientul cu capul puțin mai ridicat față de pat, la 15-30 grade
(facilitează drenajul venos)
Sfătuiește pacientul să reducă activitățile care măresc presiunea intracraniană, să evite flectarea
coapselor, gâtului, rotirea capului, contracțiile izometrice, întoarcerea în pat;
Pentru prevenirea efortului de defecație, administrează la indicația medicului un laxativ ușor;
Monitorizează echilibrul hidric și limitează consumul de lichide;
Monitorizează funcțiile vitale;
Se pot aplica comprese reci pe frunte pentru ameliorarea durerii;
Asigură menținerea oxigenării creierului prin menținerea funcționalității căilor respiratorii;
Asistentul medical stabilește o comunicare calmă și liniștită cu pacientul, îi asigură securitatea și
îi oferă sprijin;
Administrează oxigen și lichide intravenos (manitol, glucoză hipertonă, corticosteroizi, soluții
clorurate izotone) la indicația medicului;
Intervenția asistentului medical de schimbare a poziției, de aspirație, trebuie să se facă la
intervale de timp mari și numai când este necesar pentru a permite pacientului să se odihnească.
2.Scopul măsurării greutății și înălțimii corporale
Masurarea greutății pacientului pentru stabilirea stării de nutriție și a reținerii apei în organism
Aprecierea raportului între greutate si înălțime
SUBIECTUL 7
1. Manifestări de dependență în epilepsie
Def. - Epilepsia este un sindrom clinic paroxistic, cronic, cu debut și sfârșit brusc, caracterizat, în
crizele majore, de pierderea cunoștinței și convulsii tonico – clonice.
Convulsii recurente;
Contracții musculare necontrolate;
Pierdere a stării de conștiență;
Abolire a tonusului muscular;
Încetinire a proceselor cognitive;
Afazie;
Tulburări auditive, vizuale și gustative;
Anxietate;
Accelerare a ritmului cardiac;
Creștere a frecvenței respiratorii.
Manifestări în criza epileptică
Etapa 1 – aura – cu câteva secunde înainte – senzații de déjà vu, halucinații, mirosuri, gusturi
anormale, parestezii, senzație de soc electric, anxietate, grețuri, vărsături, stare de vis.
Etapa 2– faza tonică 30 sec. – bolnavul strigă, cade pe jos inconștient, sialoree, cianoza fetei,
fixează tavanul cu ochii, rigiditate în extensie, încleștarea dinților
Etapa 3 – faza clonică -2-3 min. – convulsii bruște ale membrelor , flexie/extensie, spasme
musculare ritmice, incontinenta urinara, spume la gură.
Etapa 4 – stare post criză –revenire gradată, somn de scurta durata 1-2 min, amnezie, oboseala,
cefalee, capul greu, febră musculară.

2.Pozițiile pacientului în pat

Poziția Fowler- Pentru pacienții cu probleme cardiace sau respiratorii, facilitarea alimentației
orale și prevenirea aspirației
capul și toracele pacientului sunt ridicate la 40-90 grade.
Poziția Decubit Ventral- Prevenirea și tratamentul escarelor de decubit, mai ales la pacienți
imobilizați
pacientul este așezat pe stomac, cu spatele în sus
Poziția Decubit Dorsal- Odihnă și utilizare în intervenții chirurgicale abdominale, leziuni ale
membrelor
pacientul este întins pe spate, cu fața orientată în sus.
Poziția Trendelenburg- Colaps periferic, asigurarea unui aport sanguin îmbunătățit către
organele vitale
pacientul este poziționat în supinație cu capul în jos și picioarele în sus
Poziția Decubit Lateral- Prevenirea pneumoniei asociate ventilației mecanice, managementul
secrețiilor la pacienți cu probleme respiratorii
pacientul este așezat pe o parte, fie pe partea dreaptă, fie pe partea stângă
Poziția Trendelenburg Inversat- Pentru pacienții cu traumatisme ale bazei craniului și prevenirea
aspirației pulmonare
poziție medicală în care pacientul este așezat pe spate, cu capul mai ridicat decât picioarele.
Poziția Ginecologică - poziție medicală utilizată frecvent în examinările și procedurile
ginecologice
SUBIECTUL 8
1.Probleme la pacientul cu epilepsie
Epilepsie este o manifestare convulsiva paroxistica, cu debut si sfarsit brusc, caracterizat (in
cazul crizelor majore) de pierderea constientei, insotita de convulsii tonico-clonice.
Probleme:
In criza de epilepsie:
-oprirea respiratiei- din cauza contractiei tonico-clonice
-risc de sufocare- din cauza convulsiilor si caderii limbii
-risc de traumatizare- leziuni, muscarea limbii
-alterarea perceptiei senzoriale (vizuala, auditiva, kinestezica)
-incontinenta ( urina, fecale)-din cauza relaxarii post critice ale sfincterelor
-deficit de cunoastere in prevenirea sau rarirea crizelor.
Intre crize:
-dificultatea de a-si asuma roluri sociale: din cauza frecventei crizelor
-dificultate de a se realiza: din cauza riscului potential pt anumite profesii
-depresie
-perturbarea stimei de sine
-in unele forme, deteriorarea psihica progresiva.

2.Ingrijirea mucoasei nazale

Scop:
-mentirea permeabilitatii cailor respiratorii superioare
-prevenirea escarelor, infectiilor nazale, in cazul in care pacientul prezinta sonde introduce pe
aceasta cale (pt oxigenoterapia, pt evacuarea continutului gastric)
Pregatiri:
Materiale: - tampoane sterile, montate pe bastonase, ser fiziologic, H2O2 diluata, tavita renala,
manusi
Pacientul: - se informeaza,, i se explica necesitatea tehnicii, i se intoarce capul usor intr-o parte
Tehnica:
-se curate fosele nazale, fiecare cu cate un tampon umezit in ser fiziologic
-daca pacientul prezinta o sonda:
-se dezlipeste romplastul cu care este fixata
-se retrage sonda 5-6cm
-se curate tubul cu un tampon de urmele de romplast
-se indeparteaza crustele dupa mucoasa nazala cu tamponul umezit in apa oxigenata diluata
-se reintroduce sonda gastrica, iar sonda pt oxigenoterapie se poate reintroduce in cealalta fosa
nazala
-se fixeaza sonda
Ingrijiri ulterioare:
-se controleaza functionalitatea sondelor dupa curatarea mucoasei nazala
De evitat: contactul mainilor cu secretiile nazale.
SUBIECTUL 9
1.Interventii la pacientul cu epilepsie
Epilepsie este o manifestare convulsiva paroxistica, cu debut si sfarsit brusc, caracterizat (in
cazul crizelor majore) de pierderea constientei, insotita de convulsii tonico-clonice.
Interventii in cursul crizei:
-nu las niciodata persoana singura
-asez persoana in pozitie orizontala (pe pat, pe podea)
-introduc intre dintii (arcadele dentare), pe partea laterala, un obiect moale (de cauciuc sau orice
material textile), o batista rulata. Nu se forteaza maxilarul
- desfac cravata , gulerul, centura – pt a nu fi impiedicata respiratia
-indepartez obiectele tari, mobile, din jur, pt a preveni lezarea
-intorc corpul sau capul intr-o parte, pt a ajuta pacientul sa respire
-eventual, imobilizez pacientul pt a evita lovirea
- ridic barele laterale de protectie, captusesc patul (in anumite situatii)
-monitorizez functiile vitale si vegetative
-curat cavitatea bucala
Interventii dupa criza
-verific permeabilitatea cailor respiratorii – atentie la caderea protezei dentare in trahee
-aspir secretiile (saliva, secretiile bronsice)
-verific eventualele leziuni sau limba muscata
-in caz de hipotermie – sticle de apa calda
-in caz de hiperpirexie – impachetari reci
- asigur igiena corporala (dupa incontinenta)
-ajut pacientul sa se orienteze in mediul inconjurator
Observatie: dupa crize, poate aparea tusea, urmare a aspiratiei de saliva in caile respiratorii. In
acest caz se intoarce capul pacientului spre stanga sau se seaza in pozitie de drenaj postural.
Interventii cu rol delegate:
-pregatesc si administrez medicamente anticonvulsive la indicatia medicului:
La pacienti cu accese subnitrate – tranchilizante, hipnotice, antispastice, narcotice,
decontracturante si curalizante
In caz de hiperpirexie – antitermice
Interventii intre crize – Educatia pacientului
Sfatuiesc persoana:
-sa traiasca cat mai normal posibil
- sa evite activitatile periculoase: condusul masinii, activitate la inaltime, inotul
-sa evite alcoolul, sa ia medicamentele cu regularitate, sa se odihneasca adecvat (somn 8h/zi)
Il incurajez sa depaseasca problemele psiho-sociale, sa nu priveasca crizele epileptice ca pe o
catastrofa.
Incerc sa cooperez cu familia pt a-i face sa inteleaga problemele ce rezulta din epilepsie si faptul
ca aceasta situatie nu trebuie s a il transforme intr-un invalid cronic.
In educatia pacientului trebuie inclusa si familia, in legatura cu folosirea medicamentelor (doza,
ora, raportarea efectelor secundare), importanta respectarii tratamentului intre crize.

2.Ingrijirea ochilor
Scop:
-prevenirea infectiilor oculare
-indepartarea secretiilor
Pregatiri:
Materiale: apa, prosop, tampoane de tifon, comprese, manusi de baie
Pacientul: se informeaza ( ingrijirea se facein cadrul toaletei zilei)
Tehnica:
-se indeparteaza secretiile oculare de la comisura externa spre cea interna, cu ajutorul unui
tampon steril
-se spala ochii cu mana acoperita cu manusi, se limpezesc si se sterg cu prosopul curat.
De stiut: la pacientul inconstient, prin lipsa reflexului palpebral, pt a mentine supletea corneei, se
picura “lacrimi artificiale” in fiecare ochi; iar daca ochiul ramane deschis (corneea se usuca), se
aplica comprese imbibate in ser fiziologic si se indeparteaza in mod regulat secretiile oculare.
SUBIECTUL 10
1.Manifestari de dependent la pacientul cu Parkinson.
Definitie;
Boala Parkinson este o afectiune neurologica degenerativa care atinge centrii cerebrali
responsabili de controlul miscarilor.
Manifestari de dependenta;
Tremor;este un semn clar al bolii
Tremuratura Parchinsoniana este o tremuratura de repaus , care dispare in timpul miscarilor
voluntare.
Tremuratura degetelor mainii seaman cu miscarea de numarare a banilor.
Tremuratura de la nuvelul picioarelor imita miscarea de pedalare.
Postura;
-in ortostatism, pacientul are trunchiul si capul aplecat inainte
-mersul este caracteristic , pacientul tinde sa mearga pe degetele picioarelor , cu pasi
mici ,tarsiti,trunchiul aplecat in fata, membrele superioare cad rigid lateral si nu se balanseaza in
timpul mersului.
Hipertonie musculara;
Miscarile devin incete ,fata devine rigida(capata aspectul unei masti) vorbirea devine monotona.
-debut intre 40-70 de ani
-evolutie cronica
-rigiditatea,incetinirea miscarilor,tremor de repaus
-facies cu aspect de masca incremenita
-mers incet cu pasi mici
-deteriorarea scrisului
-dificultati de miscari
-anomalii de mers
-transpiratii,dementa,depresie
-bradickinezie(miscari lente)
-deteriorare intelectuala
Cauzele secundare de aparitie ale bolii;
-soc emotional
-traumatisme
-intoxicatii
-infectii virale
-unele medicamente (neuroleptice,antidepresive)
Evolutie;
Toate semnele si simptomele se accentueaza in prezenta obiselii,tensiuni nervooase, excitarii.
Pe masura ce boala progreseaza , severitatea simptomelor se accentueaza .
In cele din urma pacientul ajunce in incapacitatea de a se deplasa.
Tratament;
Nu exista tratament cutativ pentru boala Parkinson.
Simptomele pot fi atenuate cu ajutorul medicamentelor, dar si prin modificarea stilului de viata.
Tratament symptomatic; Dopaminergice, Levodopa,Anticolinergice etc.
2.Ingrijirea urechilor;
Definitie;
Urechea este organul auzului si al echilibrului , iar traumele si ingrijirea incorecta pot duce la
pierderea partial sau totala a acestor simturi.
Ceea ce face destul de dificila ingrijira urechilor este structural or complexa .
Urechea este alcatuita di trei parti; urechea externa, medie si interna, cu roluri importante in
captarea , transmisia si procesarea sunetelor.
Igiena corecta a urechii
Cel mai important este a nu se introduce nimic in canalul
auditiv(betisoare ,scobitori,unghia,agrafe).
Pavilionul urechii trebuie spalat cu apa si sapun, apoi se sterge bine cu un prosop.
In caz de necessitate se curate si intrarea in canalul auditiv, dar cu buricul degetului, nu cu
unghia.
Pentru spalarea conductului auditiv extern se foloseste solutie speciala a urechii ,,Acerumen,,
Aceasta poate fi procurata di farmacie fara prescriptive medicala.
La inceput substantele adera la suprafata cerumenului, il descompune in particule mici , si il
fluidizeaza , iar ulterior , acesta se scurge di ureche.
O fiola de A-cerumen este indicate pentu o singura folosire, fiind dozata exact pentru ambele
urechi. La inceput fiola A-cerumen trebuie incalzita in palme ori intr-un pahar cu apa calduta
astfel incat sa fie temperatura corpului. Apoi se picura 1ml jumatate de fiola in fiecare ureche,se
lasa sa actioneze 1-2 minute , capul trebuie inclinat pe o parte , pentru a evita scurgerea solutiei.
Dupa aceia capul se apleaca pe cealalta parte pentru a permite scurgerea cerumenului lichefiat.
Procedura se repeat si pentru cealalta ureche.
Dupa curatare este recomandabila clatirea canalului auditiv cu ser fiziologic.
Curatarea urechii cu scop igienic se poate face 1-2 pe saptamana,in caza de dop de cerumen
procedura se poate repeata 3-4 zile consecutive, dimineata si seara.
In cazul in care simtiti dureri acute insotite de febra, se va evita orice tehnica de curatare
aurechii, deoarece ar putea sa fie vorba de o infectie.(otita)
SUBIECTUL 11
1. Obiective la pacientul cu Parkinson;
Definitie;
Boala Parkinson este o afectiune neurologica degenerative care atinge centrii cerebrali de
control responsabili de coordonarea miscarilor.
Obiective;
-sa se amelioreze mobilitatea fizica
-sa si controleze partial coordonarea miscarile
-sa si castige sa si pastreze pe cat posibil , autonomia in ingrijiri
-sa exprime sentimente positive
-sa si pastreze capacitatea de vorbire
-sa nu se raneasca
-sa nu prezinte depresie
-sa si exprime interesul pentru activitatile zilnice
2.Escarele de decubit-cauze;
Definitie;
Escarele sunt modificari locale de tesuturi , cauzate ,de comprimarea indelungata intre
proeminentele osoase si suprafata patului.
Escarole sunt leziuni interpuse intr doua planuri,os si pat.
Regini expuse;
-ureche
-occipital
-omoplati
-pelvis
-cot
-regiunea sacrocogcigiana
-tuberozitatea ischiatica
-calcai
-maleole
Cauzele;
-umezeala(transpratii abundenta incontinent urinara si fecale)
-mentinerea bolnavului in aceiasi pozitie
-igiena precara
Factori favorizanti generali;
- dieta necorespunzatoare
-malnutritie protein- caloric
-deshidratare
SUBIECTUL 12
1. Simptome in tumorile cerebrale;
Definitie;
Tumorile cerebrale reprezinta procese expansive proliferative dezvoltate intracranian,avand
originea in structurile anatomice locale sau fiind rezultatul unor determinari secundare.
Clasificare;
Tumori neuroepiteliale;
-astrocitomul,gliobastomul multiform
-ependimomul
Tumori derivate din celulele tecilor nervoase;
-neurinomul
-neurofibromul
Tumori meningeale
-meningiomul
Tumori hipofizare;
Tumori cu celule germinale;
-germinomul
-teratomul
Metastaze ;
Extensia locala a unor tumori de vecinatate.
Cu toate acestea de cele mai multe ori un bolnav cu tumora cerebral prezinta de cele mai multe
ori o asociere intr un sindrom de hipertensune intracraniana si un sindrom neurologic.
Siptome;
Cefalee in cadrul HIC - este din ce in ce mai frecventa este din ce in ce mai intense si cedeaza
din ce in ce mai greu la antialgicele obisnuite.
Varsaturile din sindromul de HIC de cauza tumorala sunt mai frecvente la copii si au ca
specificitate;
-sunt mai fregvent matinale
-sunt urmate de o ameliorare temporara a cefalalgiilor
-sunt frecvent instie de greturi uneori si lipsa apetitului
-varsaturi explosive in jet
-edemul papilar
-alterarea progresiva a starii de constienta
-semnele neurologice de focar sunt suggestive pentru o anumita localizare.
-crizele de epilepsie cu debut la varsta adulta
Uneori primul semn simuleaza un accident ischemic tranzitor fara deficit neurologic residual.
Investigatii;
CT, RMN, Angiografia cerebral,Electroencefalograma,Examen oftalmoscopic, Ultrasonografia.
2.Regiuni expuse escarelor;
Definitie;
Escarele sunt modificari locale de tesuturi , cauzate de comprimarea indelungata intre
proeminentele osoase si suprafata patului.
Regiuni expuse escarelor;
Decubit dorsal;
-regiunea occipital
-omoplati
-coate
-regiunea sacrococcigiana
-calcaie
Decubit lateral;
-umar
-regiunea trohanteriana
-fetele laterale ale genunchilor
-maleole
Decubit ventral;
-tample
-umeri
-creasta iliaca
-genunchi
-degetele picioarelor
Escarele apar in primul rand in regiunile unde proeminentele osoase sunt acoperite direct de
piele.
SUBIECTUL 13
1.Probleme ale pacientului cu tumori cerebrale;
Definitie;
Tumorile cerebrale reprezinta procese expansive proliferative dezvoltate intracranian , avand
originea in structurile anatomice locale sau fiind rezultatul unor determinari secundare.
Acestea pot varia de la leziuni benign care sunt cel mai adesea inoffensive , la tumori maligne ,
care pot avea un impact grav asupra sanatati .
-dureri de cap care tind sa se irautateasca dimineata
-convulsii
-poticnire,ameteli,dificultati la mers
-probleme de vorbire
-probleme de vedere , miscari anormale ale ochilor
-slsbiciune pe o parte a corpului
2.Mijloace de prevenire ale escarelor;
Definitie;
Escarele sunt modificari locale de tesuturi , cauzate de comprimarea indelungata intre
proeminentele osoase si suprafata patului.
Prevenire;
Escarele de decubit pot fi prevenite printr o ingrijire si supraveghere constiincioasa a bolnavului.;
-pat bine facut , evitarea cutelor lenjeriei de pat
-saltea antidecubit ,perne de diverse dimensiuni si forme (pentru genunchi,tendonul lui Ahile)
colaci de cauciuc.
Schimbarea periodica a pozitiei – se face la 2-3 ore sau mai des , la nevoie.
Este necesara o foaie de supraveghere a escarelor in care se noteaza ora de schimbare si
pozitia ,aspectul cutanat , zona de masaj.
Igiena-spalarea zilnica , cu apa si sapun si ungerea regiunilor expuse umezelii, stiut fiind faptul
ca pielea unsa se macereaza mai greu decat pielea uscata.
Dupa mictiune sau defecare va fi spalat ,uscat si pudrat cu talc lenjeria uda va fi schimbata
imediat.
Alimentatie si hidratare echilibrata;
Alimentatia trebuie sa fie bogata in protein pentru a favoriza cicatrizarea , si vitamine.
Masaj- pentru favorizarea vascularizatiei in zonele predispuse escarelor.
Masajul se face timp de aproximativ 15 minute pe o zona mai mare decat suprafata interesata si
nu trebuie sa fie dureros.
SUBIECTUL 14
1. Intervențiile la pacientul cu boala PARKINSON.
Planifică:
-program zilnic de exerciții fizice,care cresc forță musculară, atenuează rigiditatea musculară și
mențin funcționalitea articulațiilor
mersul,înotul,bicicleta ergonomică
-exerciții de extensie și flexie a membrelor;de rotație a trunchiului asociate cu mișcarea
brațelor(exerciții active și pasive)
-exerciții de relaxare generală,asociate cu exerciții de respirație
-exerciții posturale
Asistenta sfătuiește pacientul:
-să meargă ținăndu-se drept,asigurându-și o bază de susținere mai mare
-să facă exerciții de mers în ritm de muzică
-să forțeze balansare membrelor superioare și să-și ridice picioarele în care timpul mersului
-să facă pași mari,să calce mai întâi cu călcâiul pe sol și apoi cu degetele
-să-și țină mâinile la spate când se plimbă (îl ajută să-și mențină poziția verticală a coloanei și
previne căderea rigidă a brațelor în lateral)
-în perioadele de odihnă,sa se culce pe un pat tare,fără pernă,sau în poziție de decubit ventral
-să folosească îmbrăcăminte fără nasturi
-în locuita se recomanda parchet nelustruit,W.c -uri mai înalte,balustrade de sprijin
-înainte de a se ridică din pat ,sa stea așezat câteva momente pe marginea patului
Pentru a-și pastra capacitatea de a vorbi,sa faca exercitii de vorbire.
Pentru prevenirea depresiei și ameliorarea stării afective,sa planifică:
-program de activități zilnice
-discuții cu membrii familiei ,pentru ai asigura pacientului o viata normala.
2.Clasificarea plăgilor după agentul vulnerant
Def.Plagile sau rănile sunt leziuni traumatice,caracterizate prin întreruperea continuității
tegumentelor sau a mucoaselor.
-După tipul de acțiune a agentului vulnerant(agent traumatic) plăgile pot fi:
-Mecanice:
prin taiere
prin înțepare
prin contuzii,prin lovire
prin strivite
prin arme de foc
prin mușcare de animale sălbatice, animale domestice
prin mușcături de șarpe
-Termice:
caldura,frig ,electricitate
agenți ionizanti;radiații
agenți chimici;acizi ,baze ,săruri .
SUBIECTUL 15
1.Epilepsie: definiție cauze
Epilepsia este un sindrom clinic paroxistic, cronic, cu debut și sfârșit brusc, caracterizat, în
crizele majore, de pierderea cunoștinței și convulsii tonico – clonice.
Cauze:
leziunile cerebrale grave;
lipsa oxigenului la nivelul creierului;
sangerarile la nivelul creierului;
o infectie precum meningita sau encefalita;
tumora pe creier;
inflamatia creierului;
nasterea prematura;
convulsiile in prima luna de viata;
2.Clasificarea plăgilor după timpul scurs de la producerea lor
Plagă reprezintă lipsa de continuitate a pielii, mucoaselor și a țesuturilor subiacente, produsă prin
agenți traumatici
Plăgi recente: până la 6 ore de la accident, fără semne de infecție
Plăgi vechi: peste 6 ore de la accident
SUBIECTUL 16
1.Descrieti criza minora de epilepsie
Criza minoră de epilepsie – Criza Petit Mal
În crizele petit mal există o oprire bruscă, fără avertisment, a activității mentale, nu mai mult de
30 de secunde.
Apare mai frecvent la copii și se caracterizează, de obicei, prin absențe și contracții musculare
parțiale, cu o durată de câteva zeci de secunde, în timpul căruia bolnavul își oprește orice
activitate, persistând numai automatismele simple (mersul, deglutiția, mestecatul etc).
2.Simptomatologia plăgilor
Plăgile sau rănile sunt leziuni traumatice, caracterizate prin întreruperea continuităţii
tegumentelor sau a mucoaselor (soluţie de continuitate); leziunea pielii sau a mucoasei poate fi
cu sau fără leziuni tisulare de profunzime.
Manifestrile clinice locale caracteristice pentru toate tipurile de plăgi sunt
Dehiscenta marginilor plägii - este determinat de constrictia fibrelor elastice ale dermei si
directia in raport cu directia liniilor elastice Langher;
Durerea care este constant. Este provocat de lezarea terminatiilor nervoase senzitive. Durerea
apare imediat si cedează după mai multe ore, mai ales după aplicarea suturilor. Reaparitia
durerilor cu caracter pulsatil este un semn de infectie;
Hemoragia manifestat prin hemoragii externe, hemoragii interne sau prin aparitia unor
hematoame
Impotenta functională poate fi partialã sau totalã si se datoreazã leziunii muschilor, tendoanelor
In plägi vaste sau asociate se poate dezvolta socul traumatic si socul hemoragic hipovolemic.
SUBIECTUL 17
1.Tulburări vizuale in HTIC
- pierderea temporară a vederii;
- strabism convergent
- diplopie (vedere dublă)
- scaderea acuitatii vizuale;
-Edem papilar (vizualizat in urma examenului oftalmologic cu fund de ochi);

Edemul papilar reprezintă un sindrom în care presiunea crescută în sau în jurul creierului duce la
edemul părții nervului optic din interiorul ochiului.
2..Dezinfectia pielii de tip 1
Este o etapa obligatorie înaintea executarii unor tehnici precum injectii, punctii si
intervenții chirurgicale. In functie de tehnica executata dezinfectia este de tip &
1,2 sau 3.
TIP 1 se face în cazul unui risc redus de infectie.. Este indicata în
injectia intradermica subcutanata intravenoasa si în recoltarile de sange.
Tehnica se aplica dezinfectantul pe piele cu un tampon imbibat în alcool/dezinfectant durata de
actiune fiind de 30 de secunde.
SUBIECTUL 18
1.Parkinson- definiție, cauze
Boala Parkinson este o afecțiune neurologică degenerativă care atinge centrii cerebrali
responsabili de controlul și coordonarea mișcărilor (substanța neagră).
Boala apare după degenerarea neuronilor din sistemul nigro-striat. Inițial, simptomele pot fi
confundate cu procesul normal de îmbătrânire, dar pe măsura agravării acestora, diagnosticul
devine evident.
Cauze
șoc emoțional;
traumatisme;
intoxicații;
infecții virale;
unele medicamente (neuroleptice, antidepresive).
Varsta: – boala Parkinson apare rareori la tineri. Cel mai frecvent, apare in jurul varstei de 60 de
ani.
Ereditatea: – cercetatorii au identificat anumite mutatii genetice care cauzeaza boala Parkinson.
Aceasta apare de obicei doar daca mai multi membri ai aceleiasi familii sunt afectati de aceasta
afectiune.
Sexul: – boala Parkinson este mai frecventa la barbati, decat la femei.
Expunerea la toxine: – ierbicidele si pesticidele pot creste riscul de aparitie al bolii Parkinson.
2. Dezinfecția pielii de tip 2
Este o etapa obligatorie înaintea executării unor tehnici precum Injecții, puncții și intervenții
chirurgicale.
De tip 2 se aplica in cazul unui risc mediu de infecție. Este indicată in cateterizarea venelor in
vederea perfuziei continue, injecția intramusculara și recoltarea sângelui pentru hemocultura.
Tehnica
Se curata pielea cu tampon îmbibat in dezinfectant apoi cu un tampon steril, efectuându.se încă
odată acest procedeu. Durata de acțiune este de 30 de secunde.
SUBIECTUL 19
1.Manifestări de depedența in boala Parkinson
Sialoree
Alimentație și hidratare prin deficit
Incontinența urinara
Insomnie
Dificultate in a se îmbraca și dezbraca
Răcirea extremităților
Comunicare ineficienta la nivel afectiv
Dificultate in autoîngrijire
2.Dezinfecția pielii de tip 3
Este o etapa obligatorie înaintea executării unor tehnici precum Injecții, puncții și intervenții
chirurgicale.
Dezinfecția de tip 3 se aplica in cazul unor Infecții de risc mare și este indicată in intervenții
chirurgicale și puncții.
Tehnica
Se curata pielea cu apa și săpun, se epilează și se degresează, se aplica dezinfectanțul de 2 ori la
interval de 2-5 minute. Durata totala de acțiune este de 5 minute. Persoana care executa
dezinfecția de tip 3 poarta mănuși sterile.
SUBIECTUL 20
1.Obiective pentru pacientul cu Parkinson.
să se străduiască să-și amelioreze mobilitatea fizică
Să-și controleze parțial coordonarea mișcărilor
Să știe să preîntâmpine accentuarea posturii inadecvate
Să-și câștige și să-și păstreze, pe cât posibil, autonomia în autoîngrijire
Să exprime sentimente pozitive
Să-și păstreze capacitatea de vorbire
Să nu se răcească
Să nu prezinte depresie, să-și exprime interesul pentru activități zilnice
2.Puncția Arterială: definiție, Scop , indicații
Definiție: Puncția arterială reprezintă crearea unei căi de acces într-o arteră prin intermediul unui
ac de puncție
Scop : explorator
Recoltarea sângelui pentru analize gazelor sanguine
Introducerea substanțelor de contrast pentru examenul radiologic al arterelor- arteriografie
Terapeutic
Injectarea medicamentelor cu acțiune vasodilatatoare
Indicații – arteriopatii, cu Scop de diagnostic și tratament
Contraindicații - tendința crescută la hemoragii, infecții
Locul puncției:
Artera femurală
Artera humerală
Artera radială
Artera cubitală
SUBIECTUL 21
1.Simptome in HTIC
Hipertensiunea intracraniana (HTIC) reprezinta o afectiune medicala caracterizata prin cresterea
presiunii intracraniene, avand potentialul de a afecta grav functiile cerebrale. Aceasta conditie
poate fi rezultatul unor diverse cauze, inclusiv leziuni traumatice, tumori cerebrale, hemoragii
sau boli neurologice.
Simptome in HTIC:
• Dureri de cap;
• Tulburari de comportament;
• Reducerea starii de vigilenta;
• Somnolenta;
• Slabiciune musculara;
• Tulburari de vorbire;
• Tulburari motorii;
• Greata si varsaturi;
• Vedere incetosata;
• Confuzie.
Pe masura ce presiunea intracraniana creste, persoana in cauza poate sa isi piarda starea de
constienta si sa intre in coma. Valorile crescute excesiv ale presiunii pot provoca leziuni
cerebrale severe si ireversibile, daca nu se acorda asistenta medicala de urgenta.
Simptome prezente la sugari
Copiii cu hipertensiune intracraniana pot prezenta aceleasi simptome ca adultii, dar pot avea si
simptome suplimentare, de exemplu afectarea formei capului - oasele cutiei craniene la sugari
sunt destul de moi, iar suturile craniene sunt fragile. Astfel, cand presiunea intracraniana creste,
suturile craniene se separa, iar placile osoase se desfac. De asemenea, un alt efect al
hipertensiunii intracraniene consta in bombarea fontanelei.
In cazul copiilor, hipertensiunea intracraniana poate sa apara si in urma unor abuzuri fizice sau
chiar in timpul jocului prin realizarea de miscari bruste, cu o viteza mare, ale capului, astfel de
miscari putand fi generatoare in anumite situatii de leziuni cerebrale.

2. Punctia abdominala-definitie,scop,indicatii
Definitie:
Punctia abdominala sau paracenteza consta in traversarea peretelui abdominal cu ajutorul unui
trocar in diferite scopuri.
In cavitatea peritoneala, se poate acumula lichid (ascita) care poate avea drept cauza:
Obstacole in circulatia portala, ceea ce determina hipertensiune in ramurile venei porte ( in
ciroza hepatica, insuficienta cardiaca, tumorile peritoneale )
Inflamatia ( in peritonita tuberculoasa )

Scop:
Explorator
Punere in evidenta a prezentei lichidului peritoneal
Recoltarea lichidului si examinarea sa in laborator pentru stabilirea naturii sale
Terapeutic
Evacuarea unei colectii libere de lichid in ascitele masive
Pentru efectuarea dializei peritoneale
Indicatii:
Ascitele masive care provoaca tulburari circulatorii si respiratorii prin presiunea asupra
diafragmului, venei cave inferioare
Ascitele care nu se resorb prin metodele obisnuite de tratament
Traumatismele inchise ale viscerelor abdominale, cand se banuieste hemoperitoneu
Pentru diagnosticul citologic, bacteriologic si enzematic al ascitei
SUBIECTUL 22
1.Problemele pacientului comatos
Respiratie ineficienta(acumulare de secretii si hipotonia valului palatin)
Circulatie inadecvata
Alterarea comunicarii la nivel senzorial si motor (inconstienta) sau alterarea perceptiei senzoriale
(vizuala, auditiva, gustativa, tactila, olfactiva, kinestezica)
Imobilitate (inconstienta,deficit motor)
Incapacitate de a se alimenta si hidrata
Risc de alterare a mucoaselor: bucala, conjunctivala
Risc de alterare a integritatii pielii
Incapacitate de a-si acorda ingrijiri igienice
Alterarea functiei de eliminare intestinala si urinara
Modificari ale temperaturii (tulburari de termoreglare)

2.Punctia articulara – definitie, scop, indicatii

Definitie:
Puncţia articulară reprezintă stabilirea legăturii între cavitatea articulară şi mediul exterior prin
intermediul unui ac.
Artrocenteza este utilizată în diagnosticul de gută, artrită și infecții sinoviale.
Scop: Explorator:
Se stabileşte prezenţa sau absenţa lichidului în cavitate.
Recoltarea lichidului pentru examinare.
Terapeutic:
Evacuarea lichidului din cavitate.
Administrarea de medicamente în cavitate – cortizon, anestezice locale, substanţe de contrast.
Indicaţii
Artrite acute sau cronice, traumatisme articulare cu hemartroză.
Locul puncţiei
Cel mai frecvent se puncţionează genunchiul, cotul, umărul, glezna
SUBIECTUL 23
1.Electroencefalografia - pregătirea procedurii.
Pregătirea materialelor:
- Tampoane de vata
-Alcool sanitar
-Electrozi de unica folosinta
-Aleza, musama
-Tavita renala
-Manusi de unica folosinta
-Pasta electrolictica
-Solutie salina

Pregatirea mediului
-Camera de examinare trebuie sa aiba un climat corespunzator
-Temperatura din camera sa fie constanta de 20 grade
-Schimbarea lenjeriei de pat (cearceaf din bumbac) sau hartie de unica folosinta.
Pregatirea pacientului
•Pregatirea psihica:
-Se informeaza si se explica pacientul necesitatea procedurii
-Trebuie sa explice pacientului, necesitatea si modul in care se desfasoara procedura
-Se pregateste bolnavul din punct de vedere psihic pentru a înlatura factorii emotionali
-Asigurarati pacientul ca electrozii nu vor provoca socuri electrice
-Inainte de a incepe procedura de inregistrare, pacientul este instruit sa se relaxeze cu ochii
inchisi si sa nu vorbeasca decat daca i se cere.
• Pregatirea fizica:
-Se transporta bolnavul în sala de procedura, cu 10 – 15 min înainte
-Înainte cu 12-24 ore de înregistrarea EEG, pacientul nu va consuma ceai negru, cafea, cacao,
ciocolată, alcool, iar dacă urmează un tratament cu antihistaminice, vitamine din grupul B,
hormoni, hipotensoare, somnifere, sedative, tranchilizante, acesta va fi întrerupt.
-Pacientul nu trebuie să fie febril, să fi fost traumatizat fizic si psihic, glicemia și calcemia în
limite normale.
-Pacientul va sta în clinostatism, cu ochii închisi si gura usor întredeschisă, relaxat fizic si psihic.

2.Rolul asistentei în recoltarea produselor biologice și patologice.

-trebuie sa respecte orarul recoltărilor
-să obțină consimțământul pacientului
-face pregătirea fizică și psihică a pacientului
-pregătește materialele necesare recoltării
-efectuează tehnica propriu-zisă
-completează imediat si corect buletinul de analiză
-etichetează produsul
-expedierea și transportul produselor recoltate
SUBIECTUL 24
1.ELECTROMIOGRAMA(E.M.G)
Masoara activitatea electrica a muschilor.
Activitatea electrica poate fi auzita prin intermediul unui difuzor si vazuta pe un osciloscop si
poate fi desenata in acelasi timp.
E.M.G ajuta la identificarea problemelor neuromusculare(compresiunea radacinilor nervilor,
atingerea trunchiurilor nervilor periferici, miopatii);de asemenea, se poate face diagnosticul
diferential intre paralizie de origine periferica si paralizie de origine centrala (prin examenul
electric al nervilor si muschilor)
Pregatirea materialelor necesare
Electrozi ac (ac coaxial Adrian-Bronck)
Tampoane sterile
Solutie alcoolica pentru dezinfectie
Aleza
Tavita renala
Manusi de unica folosinta
Gel
Pregatirea mediului
Camera de examinare trebuie sa aiba un climat corespunzator
Temperatura camerei în care se face explorarea sa fie constanta de 21-24 grade C
Schimbarea lenjeriei de pat (cearceaf din bumbac) sau hartie de unica folosinta
Pregatirea pacientului
• Pregatirea psihica:
Abordarea si identificarea pacientului
Verificarea istoricului pacientului referitor la medicatie
Asistenta medicala trebuie sa explice pacientului scopul acestei investigatii. Explicaţiile oferite
de catre asistenta medicala trebuie sa fie in concordanta cu cele oferite de catre medic.
• Pregatirea fizica:
Inainte de efectuarea testului pacientul trebuie sa-si indeparteze toate bijuteriile si hainele de pe
acea parte a corpului care sunt investigate
Vor fi curatate si eventual rase zonele unde vor fi plasati electrozii
Pacientul va fi intins comod pe patul de consultatii.
Pregatirea asistentei medicale
Sa pregateasca electromiograful
Sa pregateasca pacientul fizic si psihic
Sa cunoasca antecedentele medicale ale pacientului si tratamentele prescrise
Sa posede cunostinte minime de interpretare ale EMG – ului
Sa pregateasca registrul de EMG
Sa introduca datele personale ale pacientului (nume prenume, sex, varsta, sectia , nr. F.O, nr. din
registrul de EMG)
Tehnica propriu-zisa
• Se degreseaza tegumentele cu o solutie alcoolica si apoi se fixeaza electrozii de suprafata cu
ajutorul unor benzi elastice sau se introduc electrozii ac în masa musculara. Pentru a realiza un
bun contact cu tegumentul este indicata folosirea unui gel de contact (electrolitic).
• Electrozii de suprafata se amplaseaza între punctul motor al muschiului si insertia tendinoasa,
astfel încât axa ce intersecteaza ambii electrozi de detectie sa fie paralela cu fibrele musculare;
• Electrozii de tip ac se introduc în muschi, fara anestezie prealabila, de preferat în paralel cu
dispozitia fibrelor musculare. Electrodul de referinta se plaseaza cât mai departe de electrodul de
culegere, pe tesut electric neutru, de obicei la nivelul unei proeminente osoase.
Îngrijirea pacientului dupa tehnica
Se face toaleta locala a pielii
Se schimba cearsaful de pe pat daca este umed
Ajuta pacientul sa se imbrace
Notarea tehnicii in foaia de observatii:
Se noteaza tehnica si rezultatul ei
Se ataseaza EMG
Se noteaza numele persoanei care a efectuat tehnica
Accidente / Incidente
Nu exista riscuri asociate cu efectuarea unei electromigrafii
Defecte ale electromiografului sau interferente electrice
Plasarea gresita a electrozilor
Reorganizarea locului de munca:
Electrozii si gelul sunt indepartati
Se colecteaza deseurile conform P.U. in recipiente speciale
Se indeparteaza manusile
Se spala mainile
2.RECOLTAREA EXUDATULUI FARINGIAN
Exudatul reprezinta orice lichid care filtreaza din sistemul circulator in tesuturile vecine in cazul
unor leziuni sau zone de inflamatie.
Scop
explorator: depistarea germenilor patogeni in vederea tratamentului si depistarea agentilor
patogeni la purtator sanatosi, efectuarea antibiogramei
Materiale necesare
spatula linguala sterila de unica folosinta
eprubeta cu mediu de cultura
manusi de unica folosinta
masca de protectie
tavita renala
etichete
Pregatirea pacientului
se explica procedura si necesitatea tehnicii
se obtine consimtamantul si colaborarea pacientului
se incurajeaza pacientul
se atentioneaza pacientul sa nu isi administreze niciun fel de tratament, sa nu manance, sa nu bea
apa, sa nu se spele pe dinti cu 4 ore minim in prealabil
se aseaza pacientul in pozitie sezanda
Tehnica
asistenta se spala pe maini se se dezinfecteaza
isi pune manusi de unica folosinta
se invita pacientul sa deschida gura larg
se apasa limba cu spatula sterila
daca pacientul are senzatie de voma se retrage spatula si i se recomanda sa se relaxeze. Se
introduce spatula mai putin adanc
se sterge cu tamponul depozitul faringian si amigdalian, si daca este cazul se dezlipeste si o
portiune din falsa membrana
se retrage tamponul fara sa se atinga dinti, limba sau obraji
se plaseaza aplicatorul in tubul cu mediul de cultura si se eticheteaza, apoi este trimisa la
laborator.
Accidente / Incidente
se pot obtine rezultate eronate daca se atinge cu tamponul faringian saliva, dintii sau limba. In
acest caz procedura se va repeta
greata, voma. In acest caz se intrerupe procedura, se roaga pacientul sa inspire adanc si sa se
pregateasca pentru o noua procedura
Erori de recoltare
contaminarea probei prin nerespectarea conditiilor de asepsie si antisepsie
folosirea antisepticelor poate conduce la inhibitia dezvoltarii germenilor
atingerea limbii, buzelor, salivei, dintilor poate modifica rezultatul din cauza germenilor prezenti
in aceste zone

SUBIECTUL 25
1.TULBURARI ALE MOTILITATII-MANIFESTARI DE DEPENDENTA
Diminuarea fortei musculare:
pareza(diminuarea fortei musculare)
paralizie(absenta completa a fortei musculare)
hemiplegie(paralizia unei jumatati de corp)
paraplegie(paralizia partii inferiaoare a corpului)
diplegie(paralizia partilor similare ale celor doua jumatati ale corpului)
monoplegie(paralizia unui singur membru)
tetraplegie(paralizia celor patru membre)
Modificari de tonus muscular:
hipertonie sau contracura musculara(exagerarea tonusului)
hipotonie(diminuarea tonusului)
2.RECOLTAREA MATERIIOR FECALE
Recoltarea materiilor fecale are ca scop:
descoperirea bolilor digestive de natură microbiană (coprocultură)
descoperirea bolilor digestive de natură parazitară (examen coproparazitologic)
boli infecțioase
prezența sângelui în scaun (hemoragii oculte)
gradul de digestie al alimentelor (proba de digestie)
evaluarea eficacității tratamentului.

Modalități de recoltare a materiilor fecale

prelevare din scaunul emis
prelevare din anus cu tampon sau sondă

Tipuri de examene
examen coproparazitologic;
examen bacteriologic (coprocultură);
determinarea sângerărilor oculte în scaun;
determinarea lipidelor în scaun.

Materiale necesare
coprocultor steril
tampoane sterilizate și eprubete sterile
sonda Nelaton sterilă
seringă de unică folosința de 10 ml
manuși de unica folosinta
prosop de hârtie

Pregătirea pacientului
se explica tehnica și necesitatea acesteia;
se obține consimțământul și colaborarea;
instruiți pacientul cu privire la toaleta perianală.

Tehnica recoltării din scaun eliminat spontan

Instruiți pacientul să recolteze scaun pentru examen respectând următorii pași:
să își spele mâinile
să folosească mânuși de unică folosință
să elimine scaunul într-un recipient curat și sa recolteze cu lingurița coprocultorului câteva
fragmente de fecale (cca. 50g) din diverse zone ale scaunului
să introducă lingurița în coprocultor
să își spele mâinile după îndepărtarea mănusilor
să eticheteze recipientul cu: nume, prenume, data și ora recoltării
să păstreze eșantionul la frigider până când îl va trimite la laborator, dar nu mai mult de 12 ore

Tehnica recoltării materiilor fecale din rect

asistenta se spală pe mâini și își pune mănușile de unică folosință
așază pacientul în decubit lateral cu membrul inferior de deasupra în flexiune pe abdomen
introduce tamponul steril prin anus și rect
efectuează câteva mișcări de rotație
introduce cu grija tamponul în eprubeta sterilă, fără a atinge marginile acesteia
îndepărtează mănușile și se spală pe mâini
etichetează recipientul și îl trimite la laborator

Tehnica recoltării materiilor fecale la copil

asistenta se spală pe mâini și se dezinfectează
îmbracă mănușile de unică folosință
așază copilul în decubit lateral sau dorsal
introduce sonda Nelaton sterilă pe o distanță de aproximativ 10 cm în rect
aspiră conținutul colonic cu o seringă adaptată la capătul sondei
transferă conținutul seringii (2-3ml) într-un recipient steril pentru coprocultura
scoate sonda și face toaleta regiunii
scoate mănușile și se spală pe mâini
etichetează eșantionul și îl trimite la laborator

Recoltarea materiilor fecale pentru coprocultură

recoltarea să se facă înainte de începerea unui tratament cu antibiotic sau antifungic
la indicația medicului, se poate recolta și în timpul terapiei, cu mențiunea medicamentului
admninistrat .
pentru verificarea eficienței tratamentului antibiotic/antifungic, materiile fecale se recoltează
după 7 zile de la ultima doză de medicament administrată
scaunul se recoltează în coprorecultor
se ia o porţiune reprezentativă de scaun în lingurița coproreculorului
se introduce în recipient şi se amestecă cu acesta pentru a se asigura viabilitatea microbilor până
la prelucrarea probei.
nu se introduce o cantitate mai mare de fecale în recipient, deoarece doar proba aflată în lichid
este stabilă.
se poate păstra 24h la temperatura camerei (nu în frigider)
se transportă proba la laborator.

Recoltarea materiilor fecale pentru coproparazitologic

se folosesc recipiente (coprocultor) fără mediu de transport.
un rezultat negativ nu are valoare diagnostică de excludere a unei infestări parazitare intestinale,
deoarece unii paraziți intestinali nu elimină ouă sau larve în mod continuu (din acest motiv se
recomandă examinarea de 3 ori la intervale de 3-5 zile).
se prelevează proba de scaun din zone reprezentative cu linguriţa coprorecoltorului.
recoltarea se poate face din materiile fecale emise în orice moment al zilei
se alege câte o porțiune de mărimea unei alune din 3 locuri diferite ale bolului fecal (max.
jumătate de recipient)
proba are stabilitate 24h la 2°C – 8°C (frigider).
se transportă proba la laborator.

Recoltarea materiilor fecale pentru proba de digestie

se folosește recipient special (coprocultor) fără mediu de transport
înainte de recoltare nu se administrează bariu, uleiuri minerale, laxative, supozitoare, creme,
lubrifianţi, timp de o săptămână
nu se vor consuma băuturi alcoolice și se va respecta următorul regim alimentar zilnic: 50-150 g
unt, 150-200 g carne roşie, 500 ml lapte dulce, 200-300 g cartofi, 100 g pâine, timp de 3 zile
înainte de recoltare
se recoltează din materiile fecale emise în orice moment al zilei, câte o porţiune de mărimea
unei alune din 3 locuri diferite ale bolului fecal
pentru a preveni contaminarea probei se evită contactul probei cu urină, apă din toaletă sau hârtie
igienică
se transporta la laborator imediat după recoltare.

Recoltarea materiilor fecale pentru hemoragii oculte (testul Adler)

se recoltează materii fecale în recipient special (coprorecoltor) fără mediu de transport
recoltarea se face din materiile fecale emise în orice moment al zilei
se prelevează câte o porțiune de mărimea unei alune din 3 locuri diferite ale bolului fecal (max.
jumătate de recipient).
menstruația, hematuria sau sângerările hemoroidale pot duce la obținerea de rezultate fals
pozitive.
înainte de prelevarea probei se va ține un regim de 3 zile : fără carne, pește, medicamente cu fier,
legume verzi, deoarece aceste alimente pot da rezultate fals-pozitive.
dacă testul este pozitiv, sunt necesare investigații suplimentare (endoscopie digestivă,
colonoscopie, tranzit baritat).

Amprenta anală
este recomandată pentru diagnosticul infestării cu oxiuri
este cea mai eficientă metodă de depistare a ouălor de Enterobius vermicularis.
este prelevată pe o bandă adezivă aplicată în regiunea anală ( sistemul REAL GRAHAM Test)
recoltarea se face numai dimineaţa, înainte ca pacientul să se mobilizeze din pat, înainte de a
avea scaun și fără igiena locală.
se apropie dispozitivul cu partea adezivă de zona perianală, se presează amprentând ambele părți
ale lamei ( eventualele ouă din pliurile anale vor fi desprinse și vor adera de banda scotch)
se poate folosi și linguriţa coprorecoltorului simplu, fără mediu transport, pe care în prealabil s-a
fixat o bandă adezivă transparentă cu partea adezivă către exterior.
cu linguriţa se badijonează bine regiunea perianală, fesele desfăcându-se foarte bine cu mâna.
linguriţa cu bandă adezivă se introduce în coprorecoltor şi se aduce în laborator
SUBIECTUL 26
1.Tulburări de limbaj:
Dizartria- dificultatea în articularea cuvintelor
Anartria – imposibilitatea de a articula cuvintele
Afonia- Pierderea vocii
Afazia- pierderea capacității de a se exprima corect verbal
Apraxia- incapacitatea de a executa corect gesturile
2.Recoltarea lichidului cefalorahidian
Scop
Explorator:
Măsurarea presiunii lichidului cefalorahidian.
Recoltarea lichidului pentru examen macroscopic şi de laborator.
Injectarea substanţelor radioopace pentru examenul măduvei.
Anestezic:
Introducerea substanţelor anestezice –rahianestezia.
Terapeutic:
Evacuarea pentru decomprimare în cazul sindromului de hipertensiune intracraniană.
Administrarea de medicamente.
Indicaţii puncția rahidiană
Boli inflamatorii ale sistemului nervos central – meningită, encefalită
Scleroză multiplă
Hemoragie subarahnoidiană
Tumori cerebrale
Intervenţii chirurgicale – cu scop anestezic.
Contraindicații puncția rahidiană
infecţii ale tegumentului sau ale spaţiului peridural în vecinătatea locului de puncţie;
tratamentul cu anticoagulante sau existenţa unei coagulopatii;
come de etiologie neprecizată;
convulsii tonico-clonice.
Locul puncţiei
Puncţia lombară → L3/L4 – L4/L5
Pentru aceasta se va alege ca reper anatomic linia orizontală care uneşte cele două creste iliace
(linia Tuffier), care corepunde apofizei interspinoase L4.
Materiale necesare
Câmpuri sterile;
Mănuşi sterile;
Alcool, tinctură de iod;
Material pentru igiena tegumentară a locului puncţiei;
Trocar şi seringi sterile;
Ace sterile pentru puncţie lungi de 8-10 cm, subţiri cu bizou scurt;
Medicamente – soluţii anestezice;
Manometru Claude (pentru măsurarea presiunii L.C.R);
Materiale necesare pentru recoltări: eprubete sterile;
Soluții pentru injectat (dacă este cazul);
Tăvițe renale;
Comprese sterile.
Pregătirea bolnavului
Se anunţă bolnavul, se explică tehnica şi se încurajează.
Se asigură poziţia decubit lateral cu spatele la marginea patului, cu coapsele flectate pe abdomen,
bărbia în piept.
Sau poziţie şezând cu bărbia în piept, capul în flexie maximă, braţele pe genunchi, spatele arcuit
în vederea unei deschideri cât mai mari a spaţiilor interspinoase. Această poziţie poate fi
menţinută de un asistent medical plasat în faţa bolnavului.
Se atenţionează pacientul să menţină poziţia exactă, iar în timpul procedurii să nu se mişte.
Execuţia puncţiei
Puncţia se execută de către medic cu ajutorul asistentului medical;
Se spală şi se dezinfectează mâinile;
Se îmbracă mănuşi de protecţiesterile.
Medicul execută anestezia locală şi puncţia pătrunzând cu acul cu mandren perpendicular pe
linia mediană, în mijlocul spaţiului interspinos;
La scoaterea mandrenului se observă scurgerea picăturilor de LCR pe ac;
Se recoltează LCR în eprubete sterile pentru analiză/ se introduce medicația (după caz);
Se retrage acul și se aplică un pansament steril la locul puncției.
Rolul asistentului medical în efectuarea puncţiei:

Asigură poziţia bolnavului. Dezinfectează locul puncţiei;

Pregăteşte materialele şi instrumentele necesare şi serveşte medicul funcţie de scopul urmărit;
Supraveghează pacientul în timpul tehnicii;
Serveşte manometrul Claude;
Completează buletinele de analiză şi preia pentru laborator produsele recoltate;
Aplică un pansament la locul puncţiei;
Notează puncţia executată, cantitatea de lichid extrasă, aspectul, eventualele incidente şi
accidente.
Îngrijiri după tehnică
Se asigură repaus la pat 24 ore în poziţie decubit dorsal fără pernă 6 ore;
După 6 ore pacientul se poate alimenta şi hidrata la pat.
Se supraveghează funcţiile vitale;
Se evaluează capacitatea de micţiune a pacientului;
Se informează medicul în cazul apariţiei de vărsături, greţuri, cefalee;
Incidente şi accidente
Sindrom postpuncţional – ameţeli, cefalee, vărsături, rahialgii – datorat scăderii presiunii LCR
Lipotimie mai ales la pacienţi care nu au fost sedaţi anterior şi la care puncţia se realizează în
şezând
Lichid sanguinolent pe ac – prin lezarea unui vas din plexul peridural;
Durere violentă în membrele inferioare, determinată de atingerea unei rădăcini nervoase cu
vârful acului.
Contractura feţei, gâtului sau a unui membru prin atingerea măduvei cervicale când s-a executat
puncţia sub occipital.
Şoc reflex – poate duce la sincope mortale; accidentul este foarte rar.
Scurgere foarte lentă a LCR prin pătrunderea insuficientă a acului în spaţiul subarahnoidian –
impune împingerea uşoară a acului.
Puncţia “albă” (nu apare LCR): cauzele pot fi poziţia necorespunzătoare a pacientului, obstruarea
acului cu un fragment tisular, obstacol osos, lungimea insuficientă a acului, direcţia lateral a
acestuia, hipotensiunea marcată a LCR;
SUBIECTUL 27
1.Examenul fundului de ochi
Examen care permite vizualizarea papilei optice, a retinei si a vaselor sale.
Indicatii - Examenul fundului de ochi, practicat sistematic cu prilejul oricarui examen
oftalmologic complet, este indicat pentru a stabili diagnosticul afectiunilor retinei si pe cele ale
coroidei (membrana lipita de retina). El da posibilitatea, de asemenea, sa se observe
vascularizatia retiniana, care poate fi modificata de numeroase boli.
Tehnica –
Examenul este efectuat cu doua tipuri de aparate: un oftalmoscop, cu sau fara interpunerea unei
lentile puternic convergente, sau un biomicroscop (lampa cu fanta), aceasta din urma necesitand
interpunerea intre aparat si ochi a unei lentile de contact sau a unei lentile de examinare (lentita
cu trei oglinzi). Oftalmoscopul serveste la examinarea polului posterior al ochiului (centrul
retinei, papila si macula), in timp ce lentila cu trei oglinzi este utilizata pentru examinarea
periferiei retiniene in caz de risc de dezlipire a retinei. O dilatatie pupilara prealabila poate fi
provocata cu ajutorul unor colire midriatice cu scopul de a permite o viziune mai larga. Odata
dilatatia realizata, examenul nu dureaza mai mult de 3 minute pentru un ochi.

Efecte secundare - Dilatatia pupilei, care nu este practicata in cazul glaucomului cu unghi inchis,
antreneaza o vedere vaga care ramane deranjanta timp de mai multe ore dupa examen.
2.Spălătura oculară
Spalatura oculara se efectueaza prin introducerea unei solutii antiseptice in sacul conjunctival.
Scop: - Pentru indepartarea corpilor straini
Pentru indepartarea unor secretii conjunctivale
In procesele inflamatorii ale conjunctivitei
Materiale necesare:
Tavita renala
Aleza
Comprese sterile si tampoane de vata sterile
Udina sau pipeta sterila
Solutii antiseptice la 37°C: acid boric 3%,oxicianura de mercur 1/6000, ser fiziologic, apa
bicarbonata 22‰
Pregatirea pacientului
Se anunta bolnavul si i se explica necesitatea tehnicii
Se obtine consimtamantul si colaborarea
Tehnica
Se aseaza bolnavul in pozitie sezand, cu capul aplecat pe spate, privirea in sus
Daca starea pacientului nu permite sa stea in pozitie sezand, el va sta in decubit dorsal, cu capul
in extensie
Se protejeaza ochiul sanatos cu o compresa sterila
Se protejeaza pacientul cu un prosop sau aleza
In partea ochiului ce urmeaza a fi spalat se aseaza tavita renala ce va fi sustinuta de catre pacient
Asistenta se spala pe maini si se dezinfecteaza
Se verifica temperatura solutiei de spalare.Aceasta trebuie sa fie la 37 grade C.
Se aseaza pe cele doua pleoape cate o compresa imbibata in solutie antiseptica de spalare
Cu degetele mainii stangi se deschide fanta palpebrala
Se toarna incet lichidul de spalare in sacul conjunctival, evitand corneea
Ciocul udinei trebuie sa fie tinut la 6-7 cm distanta pentru a evita ranirea ochiului
Se cere bolnavului sa-si miste ochiul in toate directiile
Se repeta tehnica de mai multe ori
Se indeparteaza tavita renala
Se verifica prezenta corpului strain in lichidul de spalatura
Se spala si se dezinfecteaza mainile
Ingrijirea ulterioara:
Se sterge fata bolnavului cu un prosop curat
Se indeparteaza compresa sterila de protectie de la celalalt ochi
Se tamponeaza lichidul ramas in unghiul nazal al ochiului
Accidente/Incidente
Infectarea celuilalt ochi prin omiterea protejarii cu o compresa sterila
Ranirea ochiului prin atingerea cu pipeta
Lezarea ochiului prin manevre incorecte ale asistentei sau miscari reflexe ale pacientului