Pescuit caras cu Maty – Constantin Mateescu

Publicat de: Dan Secosan pe 07 Ian 2009

Acum vreo doi ani, domnul Constantin Mateescu a mai fost invitatul special al Aventurilor, sub forma unui interviu pe
trei pagini. De atunci, domnia sa nu mai e cine a fost, ci e cine e, adica primul pescar romin care cistiga un sector
intr-o mansa de campionat mondial de stationar. Asta s-a intimplat la Mondialele cluburilor din iunie 2006, din
Croatia, la un pescuit de oblete, platicuta, ciortan si, mai ales si mai ales, de caras.

Carasii lui Mateescu

In episodul trecut al micii noastre serii (mica, si ea, cat un caras), v-am scris despre strategiile echipei EnergoTeam la
acest campionat, precum si cate ceva despre optiunile capitanului ei, Zsolt Benzar. Urmeaza, bucurosilor, sa fiti primii
romani care vor afla nu numai esentialul din scurta istorie a celui mai remarcabil rezultat romanesc dintr-o mansa de
Mondiale, ci si tot felul de chestii despre cum sa faci o populare reusita cu caras exact in juvelnicul tau.
Iunie, 2006, mansa a doua
In fiecare dintre cele cinci sectoare ale pistei s-au gasit, in ambele manse, 26 de pescari, cate unul din fiecare echipa
de club prezenta in zona: cate un englez, italian, francez, roman, sarb, slovac s.a.m.d.
Intr-o companie selecta, cum a fost cea a capitanului Nationalei engleze, Mark Downes, ori cea a campionului
national italian, Luca Pera, Mateescu ia potul cel mare, cu 8,185 kg, la 10 g distanta de sarbul Vesligai, la 135 g de
cehul Mastera si la 250 g de Downes. Inainte de a intra in detaliile tehnice ale reusitei romanului, trebuie facuta o
precizare: strategiile si nadele unei echipe care se respecta (si EnergoTeam este o asemenea echipa) sunt comune.
Altfel spus, dupa antrenamente, echipa decide o actiune comuna pentru cele doua manse ale intrecerii. Asta nu
exclude mici variatiuni pe aceeasi tema, pe care fiecare dintre concurenti si le poate permite: mici variatiuni la
alegerea formei plutei, bunaoara, ori mici tuse personale date nadei, ca sa dam numai doua exemple.
Nada lui Maty: Van den Eynde. 2 kg Gardon (babusca), 1 kg Breme (platica), 0,5 kg canepa macinata, 1 pachet de
aditiv Caramel. Amestecate, acestea au dat totalul nadei, pe mansa. Ea a fost repartizata in doua bacuri, pentru cele
doua intrebuintari: start si intretinere. Nada de start: jumatate din reteta de mai sus, plus 0,5 l fouillis (larve mici de
namol), 400 g rame maruntite, 1 pumn de viermi. Nada de intretinere: 1 kg din nada ramasa, plus 1 kg pamant
negru de Somme si 0,4 l fouillis. Ce-ar fi de observat? Nada respecta ideea stabilita in comun de catre sportivii
EnergoTeam, la antrenamente: e putina si saraca nutritiv. Gardon si Breme au, in ansamblu, granulatii mici, asa incat
nu risca sa sature pestii. Caramel-ul e aditivul de la care nimeni din echipa nu a facut rabat. Nada de start a fost si ea
impartita in doua: opt bulgari mari, pentru vadul de la 13 m, si opt bulgari mici, pentru doua „carari” spre vad. Despre
ce este vorba?
Maty stie de la Bob Nudd!
Mi-a spus-o clar: „Taticule, la Szeged, in 1991, la Mondialele pe natiuni, am pescuit langa Bob Nudd si Trabucco.
Englezul m-a fascinat. Am urmarit cum nadeste si am vazut cum si-a facut o „dara” de nada, ca sa-si aduca pestele
pe vad. De intretinere, italianul nadea numai cu mana, cu bulgari de nada, in timp ce englezul nadea numai cu viermi,
cu prastia.” Nudd avea sa cucereasca acolo al doilea titlu mondial individual (din cele patru) din palmaresul sau. Ia sa
vedem in detaliu ce e inseamna „dara” de nada pe care a vazut-o campionul roman la starul englez. Ne vom folosi de
aplicatia pe care Mateescu a dat-o acestei idei, in Croatia. Priviti desenul. Pescuitul s-a facut la 13 m, pentru ca,
deocamdata, aceasta este limita maxima admisa a lungimii rubezienelor in competitiile FIPS. De pe la 15-16 m,
Mateescu a creat doua linii de nada, convergente spre vadul de la 13 m. Fiecare dintre linii a beneficiat de cate patru
bulgari mici (ceva intre o nuca si un mar mic), plasati la 50-70 cm unul de celalalt. In acesti bulgari mici au fost
incorporate 80% dintre rame.

Linia lui Maty

E aproape la fel cu cea a capitanului echipei, Zsolt Benzar, pe care v-am prezentat-o in numarul trecut. Pentru fixarea
olivetei, optiunea lui Mateescu este nodul de ata, realizat exact ca stoperul pentru wagglerele culisante. Motivul
acestei optiuni este acela ca nodul nu lezeaza firul, atunci cand e nevoie ca pozitia olivetei sa fie schimbata. El
prefera sa fixeze oliveta doar dedesubt, nu si deasupra.
Meciul
Dupa 25 de minute de oblete in mal, Mateescu a trecut la rubeziana. Pestii erau acolo si timp de o ora si ceva a avut
caras neintrerupt, asa incat nu a fost nevoie deloc de nadire de intretinere. Apoi, cand trasaturile au parut ca se
raresc, a facut o nadire de apel cu un bulgare mic (fara rame) la 13-15 minute. Spre final, sarbul din dreapta lui,
nadind mai frecvent, i-a „luat” din pesti si a inceput sa prinda mai bine. In ultimele 10 minute, romanul schimba kitul
cu unul cu fir de 0,115 mm pe direct, ca sa nu mai fie nevoit sa piarda vremea cu minciogul…
…. si, cu cinci minute inainte de final, ia un caras.

Vesligai prinde si el unul, la cel putin un sfert de kil.

Cu un un minut inainte de fluierul final, Matysalta altul. Fotografia nu e geniala, in schimb e istorica. Ea surprinde
momentul si pestele care fac din Mateescu invingatorul mansei, in sectorul E al pistei. Observati ca sportivul roman s-
a ridicat de pe scaun cand a adus pestele spre el, lucru care, in principiu, nu e deloc necesar. E un semn al emotiei
cu care Mateescu a trait acest ultim minut al conursului. Fara carasul acesta, el ar fi terminat mansa al doilea sau al
treilea. Dar asta avea sa o afle abia dupa cantarire.
Peste 8 kg de peste, in trei ore de pescuit, si o cotitura istorica in evolutia pescarilor romani in intrecerile de
anvergura internationala. Dupa titlul de vicecampion mondial lui Ion Pana, din 1968 (cand inca se putea castiga cu o
telescopica, o mana de larve si o nada buna, facuta acasa), dupa deceniile de dezastru lasate de comunism si de
AGVPS si in domeniul acesta, dupa locul 10 european al lui Vargics, din 2005, dupa locurile 2 pe sector castigate
aici, in Croatia, de coechipierii Benzar si Dalnoki, Mateescu sparge gheata si plaseaza Romania in fruntea unui
clasament mondial, fie el si sectorial. E doar inceputul. Sper. Doua saptamani mai tarziu, Mihai Vargics avea sa
cucereasca locul 6 la Europenele din Franta. Deci nu speram degeaba.
E mult caras, si multa gheata peste el
Pescarii extrabucuresteni care ne citesc trebuie sa stie ca pescarii bucuresteni sunt fani neobositi (si inca
necongelati) ai pescuitului la copca. Domnul Mateescu este unul dintre ei. In afara de lin, nu cunosc specie de peste
care sa nu „pice” la copca. Acum vom vorbi, evident, despre caras, cu vorbele mele si cu ideile lui Maty.
Marea conditie a reusitei: locul. E obligatoriu sa-ti faci copca/copcile deasupra „cocioacelor”. Ce sunt cocioacele?
Sunt vegetatii acvatice solide, de tipul tulpinilor de trestie sau papura, aflate in descompunere pe fundul apei. Cum le
gasesti? Prezenta lor se tradeaza prin chiar descompunerea pe care o sufera. E un proces chimic generator de gaze.
Bule de gaz se desprind din ele si se opresc sub gheata. Daca gheata este transparenta, bulele sunt vizibile si
aproape ca te trag de maneca sa dai borta in gheata exact deasupra lor. Daca gheata nu este transparenta, nu mai
poti decat ori sa te bazezi pe cunoasterea locului, daca o ai, ori sa faci mai multe copci si sa le incerci pe rand.
Cand? Maty incepe de prin 15 ianuarie, cand gheata e sigura. In general, pe soare prinde bine. Dupa ninsori, gheata
se acopera cu zapada si cateva zile e posibil sa nu mearga nimic.
Adancime. In jur de 2 m. Mai jos de 4 m nu a prins niciodata.
Tactica. Nu de putine ori, Mateescu face patru copci, in doua grupe a cate doua, la 10-15 m una de cealalta. Acolo
unde incepe sa prinda nadeste cu cativa bulgari de nada (in care are obligatoriile larve de namol), mari cat o minge
de ping-pong. Reteta nadei e personala, dar asta nu trebuie sa va enerveze, aveti chiar in articolul acesta o nada de
caras, mai aveti una si in episodul trecut, nimic nu va impiedica sa le incercati. La temperaturile acestea, oricum,
indraznim sa credem ca larvele sunt baza, si mai putin compozitia nadei. Dupa nadire, Maty pescuieste pe celalalt
grup de copci. Dupa un sfert de ora revine la vadul nadit si tot asa, pana se opreste acolo unde trage mai bine.
Tehnica. Carlig de 12 cu 6-7 larve, la rasul fundului apei sau la 1 cm deasupra lui, fir direct de 0,10 mm, linie de 0,7-
0,8 g, plumbaj grupat la 10 cm de carlig.
Locuri preferate: baltile de la Dridu, Belciugatele, Gostilele, Fundulea.
Record personal la copca: 21 kg de caras in 1990, incluzand si un exemplar de 1 kg, pe Dridu.
La primavara
Cand zici Sarulesti, nu zici numai sutele de kile de crap pe care tocmai le-au prins ucrainienii, in toamna trecuta, ci
zici si caras la roaba, platica la vagonet, biban la vrac si salau la toata lumea, numai sa stiti sa-l prindeti. Sarulesti
este locul preferat de caras al lui Mateescu, primavara.
Cand? Din aprilie pana prin 15 mai. In aceasta perioada, carasul cauta apa mica din zona malurilor, pentru
depunerea icrelor. Dupa 15 mai, cardurile de caras se raspandesc in lac si e greu sa mai „faci” cantitatile pe care le
faci primavara.
Unde? Pe intinsurile cu vegetatie si apa de 0,55-1 m adancime, primele locuri pe care reuseste soarele sa le
incalzeasca.
Cat? Chiar si 30 kg, in zilele bune. Regula e bucata la kil (!). Record personal: 2,400 kg (!!)
Cum? Cot la cot cu Danut, unul dintre copiii sai. Uneori merge si la fix, dar, in general, da la 30-40 m distanta de mal,
cu waggler de 16 g, fir de 0,16 mm, struna de 0,14 mm, carlig de 8 cu o rama rosie de marime medie, cu toata struna
pe fundul apei. Ajunge dimineata devreme pe apa si cauta intinsurile in care vede pestele umbland in suprafata.
Nadeste la inceput cu prastia, cu circa 30 de bulgari de nada de marimea unei caise. In timpul pescuitului, face si o
nadire de intretinere. Carasii, spune Mateescu, trag atunci ca nebunii.
- See more at: http://www.aventurilapescuit.ro/tehnici-de-pescuit/pescuitul-la-stationar/citiva-asi-la-carasi-ii/
#sthash.WuedxFUT.dpuf