Vânătorul şi Pescarul Moldovei

ISSN 9771857450508

Revistă lunară de informare nr. 1 (67) ◆ ianuarie 2016

Uniţi întru supravieţuire

 Ministerul Mediului s u m a r
Agenţia „Moldsilva“
Societatea Vânătorilor
şi Pescarilor din Republica Moldova
E d itor i a l Z o ofauna
ISSN 9771857450508 Constantin Bârcă Ionel POP
Vânătorul şi Pescarul Moldovei Microbul dezbinării nu Despre iepuri,
revistă lunară de informare cade din Cer. . . . . . . . . . . . . . 1 despre vulpi… . . . . . . . . . . . 14
Serie nouă în limba română

Adresa: MD-2005, mun. Chişinău
str. Şipotelor 2, et. 3
tel./fax: /373 22/ 24 20 27
e-mail: revistasvpm@gmail.com
Index: 32876
Consiliul de redacţie
Oleg CIOCOI, preşedintele Consiliului
Republican al SVPM
Alexei PALANCEAN, dr. în biologie
Anatol SAVIN, doctor conferenţiar
Andrei MUNTEANU, dr. în biologie
Dumitru GALUPA, dr. în economie,
director ICAS
P u nc tu l p e i In memor i am
Andrei Munteanu Tudor Colac
Uniţi întru supravieţuire. . 2 Dr. Vadim Nesterov, dalbul
călător…. . . . . . . . . . . . . . . . 15
Aderarea la SVPM: Cum şi
de ce?. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 4 AB C-u l vânător u lui
Reguli de ochire
Management a vânatului. . . . . . . . . . . . . . . 16
Remizele sezoniere. . . . . . . . 5
Cu p a har u l, c u Tărc uci
Ev a lu ăr i
Tache Bârcă
Andrei Munteanu, Anatol Savin
O vânătoare
Avem sau nu avem vânat?. 6
experimentală. . . . . . . . . . . 18
Apre cier i
Înt âmpl ăr i
Recunoştinţă şi îndemn. . . 8
Nicolae Cristoveanu
Dansul cartuşelor sau cu
C ar te a R oşie
brenneke la sitari… . . . . . . 20
Nurca europeană. . . . . . . . . 9

echipa redacţiei A lice şi c ârlige

Ionel CĂPIŢĂ, redactor-şef
Constantin BÂRCĂ,
redactor-şef adjunct
Igor GROSU, secretar responsabil
Veronica Vlădescu,
redactor
Valeriu BUSUIOC, redactor-traducător
Alexandru BOSTAN, designer
Manuscrisele expediate pe adresa
redacţiei nu se înapoiază autorilor.
Ac tu a l
Cu pana la pălărie,
În atenţia proprietarilor
cu puşca... la poezie. . . . . . 21
de câini. . . . . . . . . . . . . . . . . . . 9
Iht iolog ie
Ac tu a l
Eugen Jianu Dumitru Bulat
Neconvenţional, adică pu- Ghidrinul şi Osarul. . . . . . 22
ţin mai altfel despre bra-
conajul nostru cel de toate Vladimir Rusnac

zilele…. . . . . . . . . . . . . . . . . . 10 Şi peştii... ne amăgesc . . . . 23

De conţinutul materialelor sunt responsa-
bili autorii. Ele nu reflectă în mod obliga-
toriu opinia, poziţia redacţiei.
Retipărirea oricărui material este permisă
Ant ibraconaj Cur iozit ăţ i
doar cu acordul redacţiei.
Tatiana Pavlenko
ion Groza
Continuă abonarea la revista VPM Lucruri interesante despre
Index: PM32876 Sângerând la Sângerei…. 11
Costul unui exemplar – 12,5 lei potârnichi. . . . . . . . . . . . . . . 24
Cu becuri… după iepuri. 11
Microbul dezbinării nu cade din Cer
Prefer conflicte să provoc
Printre sus-puşi, căci, din trufie,
Ei se mănâncă reciproc
Şi-mi cade câte-un os şi mie…
Efim Tarlapan. Tactică
Vechiul dicton latin cu dezbinarea,
desigur, e vechi de când l-au constatat
latinii, dar pentru neamul nostru moldo-
român mereu e… nou şi mereu actual,
pentru că în toate şi pentru toţi e cu efect
pe aşteptate. Vrei să fii văzut-auzit, înalţă-
te pe călcâie şi fă zâzanie! Doreşti ca bi-
nele pentru altul pe care nu-l prea suferi
să se aşchieze în rău — nu uita de dicton!
Capra vecinului încă n-a pierit? Fă ceva,
ca să nu se mai bucure! Domină-l!
Astfel, cetăţeanul nostru, cu toată
„suveranitatea şi independenţa“ de după
1989 încoace şi cu toate regimurile care
s-au pus doar pe gâlceavă, ciorovăială po-
litică, demagogie şi minciună, tot calcă în
străchinile prezentului cu dezbinarea, „se
integrează“ în Europa şi în lumea civili-
zată doar cu ţâfna pe nas, cu lăcomia şi
vanitatea la braţ, ura faţă de tot şi de toate
ce nu merg în pas „cu linia de partid şi cu
liderul“, interesul de gaşcă şi pofta mes-
chină de-acasă, din familie şi din suflet,
dacă-l mai are.
Dezbinarea, în hăul în care am nime-
rit cu toţii, pentru mulţi-mulţi s-a trans-
format în „stil de viaţă“, a devenit un fel
de năframă-icoană, carte de vizită, de
căpătâi de pe care nu-şi mai ridică capul.
Dezbinarea în societate a ajuns politică de
parlament, de instituţie, de stat. Au, câte
partide avem, de nu le mai ştii numărul,
care, în sudoarea frunţii, se împroaşcă re-
ciproc verbal, dar şi prin căţeluşi de presă,
audiovizual, Internet, făcători de opinii,
analişti, bloggeri (vorba de mai ieri: Să
se arunce osul — un câine oricând se va
găsi!), doar ca să atace partea adversă, să
calce în picioare „duşmanul de clasă şi al
„boborului“, să desfacă unitatea în bucăţi,
pentru că — lucru ştiut! — aşa e mai uşor
să domini, să te crezi „suveran, indepen-
dent“.
De microbul dezbinării, zic, e conta-
minată întreaga clasă politică de la noi,
dar şi societatea. Microbul acesta însă nu
cade din Cer. Cade din vârfuri de limbi,
urcate în tribune, din minţi bolnave şi
iresponsabile. Aerul pe care îl respirăm,
de la o „luare de cuvânt“ la alta, e îmbi-
bat cu acest microb. Degetele cu care am
deschis aparatul de radio sau televizorul
— şi ele sunt contaminate de acest bacil. Îl
avem şi pe palmele întinse semenilor, pe
tălpile încălţămintei cu care ieşim în stra-
dă, în lumea derutată şi înrăită, revoltată
şi… dezbinată.
Uitaţi-vă ce se face în jur. Ce vedeţi?
Lumină pe chipuri? Oameni zâmbind
fericit? Nu prea! La ţară lumea merge cu
ochii în pământ, grăbită, oţărâtă… La
oraş, dacă întrebi pe cineva ceva, te pri-
veşte buimac, neîncrezător, cu teamă, de
parcă ai intenţiona să-i faci vreun rău, să-l
ataci, să-l buzunăreşti. Rar cine se opreş-
te, te ascultă, îţi răspunde… Rar. În trans-
portul public toţi se feresc, de parcă s-ar
teme să se atingă unul de altul.
Lumea noastră a ajuns să-şi ducă tra-
iul în suspiciune, nucleul căreia cred că se
trage tot din acelaşi microb al dezbinării,
când fiecare s-a închis în propria găoace,
a îmbrăcat propriile zale sau cochilie, de
sub care priveşte ce se mai întâmplă în jur,
dacă nu cumva vine vreun pericol peste el
şi… În celelalte — da-ar măcar potopul,
nu-l priveşte, nu-l doare!
Ăştia suntem noi, cei de mai ieri, dar
şi de azi — contaminaţi, dezbinaţi, suspi-
cioşi la tot pasul şi slabi cu duhul. Pentru
că noi, în primul rând, am vrut, am per-
mis ca dezbinarea să ne domine.
Priviţi, repet, cum „se lucrează“. În
campanii suntem „îndulciţi“ cu promisi-
uni deşarte, minciuni gogonate, slogane,
lozinci… „întru fericire şi bunăstare“.
Dar după? Un partid, urcat sus, la tri-
bună, taie în dreapta şi în stânga, crapă
şi desface, judecă trecutul autoritar (dar
pe nimeni nu pune la dubă!) şi condam-
nă prezentul corupt (dar nu spune de
cine e corupt), îndeamnă ca societatea
să păşească spre un viitor „cu mult mai
luminos“ (cu izmana pe băţ?). În afara
/ Nr. 1 • 2016 / Vânătorul şi Pescarul Moldovei | 1
unui elementar program de guvernare,
fără cap pe umeri, dar cu mare orgoliu,
mereu cu zurba şi cu bulbucii la gură,
demnitarii se rânduiesc în fotolii şi „ac-
tivităţi“, pe „foştii“ făcându-i „negri“, lor
atribuindu-şi doar străluciri. Un minis-
tru pune cruce pe tot ce s-a făcut până la
înscăunarea sa, neagă, dă jos, împrăştie.
Un altul se postează cu interdicţii, demi-
sii, varsă şi toarnă zoi pe capul altora…
Dezbină şi domină, mai pe scurt, sub
aureola „activităţii fructuoase întru bi-
nele „boborului“. Şi aşa an de an, de la
„principii“ la „valori“, de la un partid la
o „fracţiune“, de la o coaliţie la o alianţă,
de la un mandat la altul. Prin dezbinare,
pentru că… amintiţi-vă de vechiul dic-
ton: Divide et impera!
Prin acest „Divide et impera!“ şi azi se
taie din ţări şi teritorii, comunităţi şi po-
poare. Cu arma dezbinării se spulberă şi se
îngroapă idealuri naţionale, valori incon-
testabile şi personalităţi de marcă, se toc-
mesc vânzări de ţară şi de neam, familie
şi destin.
Asta e încărcătura microbului ce li s-a
băgat pe gât şi unor oameni cu puşca în
spate. Fac parte dintr-o societate unitară,
care constituie o forţă, o putere, dar în care
unii demnitari încearcă să lovească, s-o
dezbine. Acei cu interesul de partid pus în
capul mesei, unde comunistul e contra de-
mocratului, socialistul contra liberalului…
toţi contra tuturor, însă fiecare în parte
— pentru dezbinare şi dominaţie. Astfel,
şi cei „unii“, cu carnet de vânător în bu-
zunar, s-au trezit cu cozile răsucite, dar se
simt parcă şi ei mai mari, mai tari, mai…
demnitari. Şi hai să umble, să facă sluj, să
ceară, solitar, „suveranitate, independenţă,
domnie…“ Pe cât timp — nu ştiu. Pentru
ce — nici atâta! Poate ca să fie şi ei „în rând
cu lumea“? Păi, şi aşa sunt, cu toţii suntem
contaminaţi de acest microb al învrăjbirii,
revoltării, neîmpăcării şi dezbinării, nu?
Asta ne-o dorim?
Constantin Bârcă
punctul pe i
Uniţi întru supravieţuire
Prof. dr. Andrei MUNTEANU
În decursul evoluţiei lumii
vii, majoritatea organismelor,
inclusiv omul, a tins spre orga-
nizarea diferitor forme de via-
ţă, unindu-se pentru a supra-
vieţui. Drept că unirea deseori
parcurgea anevoios din varii
motive.
Mi-am adus aminte de po-
vestea sfătosului Ion Creangă
„Moş Ion Roată şi Unirea“, cu-
noscută de noi toţi, unde moş
Ion Roată nu credea că la ridi-
carea pietrei vor pune mâna şi
boierii. Adică, pierderea încre-
derii deseori este un factor ho-
tărâtor ce împiedică atingerea
scopului.
În societatea umană sunt
două categorii de oameni —
constructivi şi distructivi. De
coraportul dintre ei şi, mai
ales, de conducători depinde
succesul.
Republica Moldova este ca
un colţ de rai, cu natură bo-
gată şi oameni harnici, însă
lumea suferă, noi toţi purtăm
pe umeri „povara bunătăţii
noastre“, deoarece ne compor-
2 | Vânătorul şi Pescarul Moldovei / Nr. 1 • 2016 /
tăm ca lebăda, racul şi ştiuca efectivele vânatului paricopi- interzicere a vânătorii, efecti-
din fabula lui Krâlov. Pentru tat (cerbi, căpriori, mistreţi) vele lor puteau să crească la cca
că în societate unire nu-i. În s-au redus catastrofal. Pentru 16 mii de căpriori şi în jur de
acest sens pot fi aduse multe stoparea declinului vânatului, 600 de cerbi comuni.
exemple — din domeniul po- printr-o dispoziţie specială, E cunoscut, de asemenea,
litic, economic, social etc. care, Guvernul a sistat vânătoarea faptul că prin anii 80 ai sec. al
nici pe departe, nu vorbesc la cerb şi căprior pe un termen XX-lea se înfiinţase un ecotip
de consolidare, ci doar despre de doi ani (1996—1997), dar de căpriori de câmp care, gra-
dezbinare. nu i s-a mai pus punct nici azi. ţie neglijenţei organelor de re-
Dar cu gospodăria cinege- Şi? Efectivele acestor specii, sort, în curând a dispărut, iar
tică naţională ce se întâmplă, spre regretul nostru, au rămas pădurile insulare aşa şi stau în
vreau să întreb? Mai bine de aproape la nivelul anterior, orfelinat din punct de vedere al
două decenii e văduvită. Be- dacă nu s-au micşorat şi mai vânatului. Aceeaşi poveste s-a
neficiarii principali ai ei sunt
Agenţia „Moldsilva“, respon-
sabilă de vânatul din sectorul
forestier, şi Societatea Vână-
torilor şi Pescarilor din Mol-
dova (SVPM), cu vânatul din
agrobiocenoze. Atât vânatul de
talie mare, cât şi cel cu blană şi
cu pene folosesc ambele tipuri
de ecosisteme. Beneficiarii, va-
săzică, ar trebui să-şi unifice
strategia şi tactica de gospo-
dărire. Unirea acestor sectoare
însă nu a avut loc — a eşuat! Şi
eşecul a dus doar la degradare.
Însuşi Ministerul Mediului, ca
verigă importantă în consoli-
darea forţelor şi aplanarea coli-
ziunilor, nu şi-a jucat rolul ce-i
revine în opera de conservare a
naturii, lăsând lumea să se des-
curce cum vrea şi cum poate,
fie măcar şi prin intrigă, sepa-
ratism, obrăznicie şi lipsă de
profesionalism. Aşa au răsunat
şi unele voci chiar în public,
în sânul SVPM. Cine a fost (şi
mai este!) catalizatorul, dacă
nu acelaşi Minister al Mediu- mult. Dispoziţia cu pricina s-ar derulat şi cu fazanul: dacă se
lui? Vânătorilor li se impută fel fi încununat de succes, dacă, de aborda corect problema pădu-
de fel de „practici“ urâte, dar rând cu Agenţia „Moldsilva“, rilor insulare, în situaţia defici-
cine, până la urmă, îşi suflecă ar fi fost încadrată şi Societatea tului de habitate optime pentru
mânecile şi contribuie la solu- Vânătorilor şi Pescarilor din colonizarea acestei specii, altfel
ţionarea problemelor majore Moldova, cu forţele proprii. ar fi parcurs şi aclimatizarea ei.
în domeniul cinegetic? E bine Gestionarea în comun a Lumea animală, inclusiv
că se continuă înfiinţarea unor trupurilor insulare mici de pă- vânatul, trebuie protejată nu
gospodării de creştere a faza- dure, amplasate în terenurile numai de maladii, braconaj,
nului, raţei mari, iepurelui de agricole, credem, ar fi fost cu prădători, ci şi de cei care, în
vizuină ş. a., dar e foarte rău că totul alta. Estimările prealabile loc să se unească, întru binele
se încearcă distrugerea a ceea ale potenţialului populaţiilor Naturii şi al speţei umane…
ce deja s-a creat. de căprior şi cerb nobil de- dezbină. În astfel de condiţii
Pe la finele sec. al XX-lea monstrează că, în cei 17 ani de cum să supravieţuieşti?
 SO C IETATEA V Â N ĂTORI L OR Ş I P ES C ARI L OR DI N M O L DO V A

Tarife pentru serviciile prestate

În conformitate cu Hotărârea din 3 decembrie 2015 a CR al SVPM Tarife pentru permisul de pescuit sportiv şi de amatori la bazinele ac-
cu privire la stabilirea tarifelor pentru serviciile prestate şi Ordinul Direcţiei vatice aflate în gestiunea SVPM:
SVPM nr. 24-A din 10 decembrie 2015, sunt aprobate următoarele: Permis pescuit (zi) (lei) Permis pescuit (sezon) (lei)
1. Tarife pentru vânători: pentru membrii SVPM 30 100
a) noi aderaţi: pentru alte persoane 70 450
Cotizaţia Prestaţia Bilet Fişa
Taxa de
de de de candi- Statut Total
Categoria vânătorilor aderare 3. Tarife pentru secţia chinologică (pentru fiecare unitate):
membru muncă vânător dat (lei) (lei)
(lei)
(lei) (lei) (lei) (lei) Taxa de aderare Cotizaţia anuală Paşaportul câinelui Total
− noi aderaţi 3000 250 450 10 5 10 3725 (lei) (lei) (lei) (lei)
− descendenţi din familii de noi aderaţi cu diplomă 150 30 50 230
1000 250 450 10 5 10 1725
vânători în locul părintelui noi aderaţi fără diplomă 150 100 50 300
− colaboratori ai SVPM 1000 250 Scutit 10 5 10 1275
membri ai SVPM cu diplomă — 30 — 30
− invalizi de război, invalizi de
muncă de grupele I sau II, cei care 3000 250 Scutit 10 5 10 3275 membri ai SVPM fără diplomă — 100 — 100
au depăşit vârsta de 62 ani
formarea unor deprinderi ale
identificarea originii 340 lei 50 lei/oră
b) membri ai SVPM: câinelui pontator
Cotizaţia de Prestaţia de Total arenda volierului în hotelul pentru câini
Termenele de achitare eliberarea certificatului de acuplare 50 lei 35 lei/zi
membru (lei) muncă (lei) (lei) (întreţinerea)
01.01.2016 – 31.03.2016 250 450 700 fişa căţelului 30 lei hotelul pentru câini (hrana) 15 lei/zi
01.04.2016 – până la deschiderea sezonului de vânătoare 250 1000 1250 act despre conţinutul montei 50 lei instruirea raselor de vizuină (la o repriză) 100 lei
de la deschiderea sezonului de vânătoare – 31.12.2016 250 1500 1750 participarea la concursul de exterior a participarea la testări lucru de teren
200 lei 250 lei
unui câine de la un posesor a unui câine de la un posesor
c) membri ai SVPM care beneficiază de înlesniri:
participarea la concursul de exterior a participarea la testări lucru de teren
Cotizaţia de Total 150 lei 200 lei
Categoria vânătorilor doi câini de la un posesor a doi câini de la un posesor
membru (lei) (lei)
participarea la concursul de exterior participarea la testări lucru de teren
− invalizi, grupele I sau II, 100 lei 150 lei
a trei şi mai mulţi câini de la un posesor a trei şi mai mulţi câini de la un posesor
− membri ai SVPM care au atins vârsta de 62 ani, 250 250
− colaboratori ai SVPM, membri ai Consiliului Republican al SVPM participarea la competiţii, lucru de teren 300 lei
Cotizaţia de Prestaţia de Total
Categoria vânătorilor Tarif de compensare a eventualelor accidente la vizuină — 500 lei, în
membru (lei) muncă (lei) (lei)
− preşedinţi ai colectivelor primare 250 450 700 caz de efect letal al vulpii. În caz de supravieţuire a vulpii, această sumă
− preşedinţi ai colectivelor primare, alţi membri ai SVPM este restituită posesorului.
250 scutit 250
care au executat prestaţia de muncă 4. Servicii prestate de Centrul de instruire cinegetică.
− membri ai SVPM care au depăşit vârsta de 70 ani 50 scutit 50
arenda „schit” sau „trap” (p/u cei care nu sunt membri ai SVPM) 150 lei/ora
d) membrii de onoare ai SVPM: arenda pavilionului (o sesiune) 200 lei
Cotizaţia de Prestaţia de Total
Categoria vânătorilor costul unui panou de tras la ţintă (mistreţ) 7 lei
membru (lei) muncă (lei) (lei)
− membri ai SVPM de toate categoriile 250 scutit 250 arenda armei 50 lei/ora
− membri ai SVPM care au depăşit vârsta de 70 ani 50 scutit 50 serviciile instructorului 50 lei/lecţia
preţul comercial al unei palete/taler 4 lei/buc.
2. Tarife pentru pescari:
a) noi aderaţi: preţul angro palete/talere (de la 1000 buc.) 3 lei/buc.
Taxa de Cotizaţia Bilet de preţul unei palete/taler pentru predarea minimului vânătoresc şi desfăşurarea com-
Categoria pescarilor aderare de membru
Prestaţia de
pescar
Total 2 lei/buc.
muncă (lei) (lei)
petiţiilor sportive în ST raionale incluse în planul calendaristic al SVPM pe anul 2016
(lei) (lei) (lei)
preţul unei palete/taler pentru desfăşurarea competiţiilor regionale şi republicane gratis
− noi aderaţi 200 250 50 10 510
− colaboratori ai SVPM, invalizi de război, 5. Sumele se achită integral, conform tarifelor stabilite, informație ofe-
invalizi de muncă, grupele I sau II, cei 200 250 scutit 10 460 rită de către managerul subdiviziunii teritoriale respective sau de preşe-
care au depăşit vârsta de 62 ani
dintele colectivului primar. Vânătorul, membru al SVPM, le achită perso-
− care au depăşit vârsta de 70 ani 200 50 scutit 10 260
nal, în baza buletinului de identitate, la filialele Moldova Agroindbank.
b) membri ai SVPM Permisul de vânătoare se va ridica cel târziu până la data de 5 a lunii ur-
Cotizaţia de Prestaţia de Total
Categoria pescarilor mătoare (ex.: a achitat în martie, permisul îl ridică, cel târziu, la 5 aprilie).
membru (lei) muncă (lei) (lei)
− membri ai SVPM 250 50 300 Amenda pentru pierderea permisului de vânătoare, carnetului de vână-
− invalizi de război sau invalizi de muncă, grupele I sau II, tor — 100 lei + costul documentului.
− care au atins vârsta de 62 ani,
250 scutit 250
− preşedinţi ai colectivelor primare, membri
ai Consiliului Republican al SVPM Preşedintele CR al SVPM Oleg Ciocoi
− care au depăşit vârsta de 70 ani, Director SVPM Simion ISTRATI
50 scutit 50
− colaboratori ai SVPM

/ Nr. 1 • 2016 / Vânătorul şi Pescarul Moldovei | 3

 Aderarea la SVPM: cum şi de ce?
Examinarea stării de lu-
cruri privind aderarea candi-
daţilor la Societatea Vânători-
lor şi Pescarilor din Moldova
în ultimii ani a demonstrat că
ordinea şi condiţiile Regu-
lamentului respectiv au fost
frecvent şi grav încălcate. Evi-
dent, nu s-a ţinut cont de ter-
menele stabilite pentru stagiul
de candidat, de antrenarea lui
în instruiri practice şi teore-
tice. Comisiile de examinare
a candidaţilor nu au întocmit
procese-verbale privind nive-
lul de cunoştinţe în materia
de bază legislativă, biologie a
animalelor, reguli cinegetice,
măsuri de securitate în mânu-
irea armei etc. Faptul ca atare,
fără îndoială, pune în umbră
activitatea SVPM, pe ansam-
blu, oferă posibilităţi de adera-
re unor oameni întâmplători,
lacomi, care sfidează normele
etico-morale, sunt ghidaţi de
considerente de conjunctură,
năravurile „modei“, dorinţa
de a obţine anumite facilităţi,
urmărirea unor scopuri mes-
chine, cu totul streine cauzei
vânătoreşti. Toate acestea au
şi motivat întreprinderea unor
măsuri urgente şi cardinale
pentru a redresa situaţia, în co-
relaţie cu principiile şi normele
practicate în mai multe ţări eu-
ropene.
Astfel, în şedinţa din 3
decembrie 2015 a Consiliului
Republican al SVPM au fost
examinate şi aprobate unele
modificări la Regulamentul
privind aderarea la membrii
SVPM, scopul urmărit fiind
sporirea responsabilităţii per-
sonale, altoirea cunoştinţelor
profunde în domeniul cinege-
tic, a calităţilor morale, con-
vingerilor sănătoase, mândri
pentru apartenenţa la una din-
tre cele mai vechi organizaţii
publice din Moldova.
Regulamentul prevede cre-
area unei Comisii republicane
care va verifica pregătirea te-
oretică şi practică a viitorilor
membri ai SVPM. Candidaţii
vor fi pregătiţi în termen de
şase luni, în cadrul subdivizi-
unilor teritoriale ale SVPM,
după care vor fi supuşi testării.
Cei care vor demonstra cunoş-
tinţe suficiente, vor fi invitaţi
să susţină examenul în faţa
Comisiei republicane, în com-
ponenţa căreia vor intra repre-
zentanţi ai Societăţii, Ministe-
rului Mediului, Ministerului
Afacerilor Interne, Institutului
de Zoologie al Academiei de
Ştiinţe a Moldovei.
Comisia va evalua capaci-
tăţile şi abilităţile candidaţilor,
cunoştinţele privind domeniul
cinegetic, protecţia naturii, re-
gulile vânătorii, măsurile de
securitate în mânuirea armei,
biologia animalelor, etica şi
cultura vânătorească.
Stabilirea nivelului de pre-
gătire a viitorilor membri ai
SVPM se va desfăşura gratuit,
o dată în semestru, la Chişinău
sau în regiunile de Nord şi de
Sud ale republicii.
Redacţia revistei VPM

HOTĂRÂREA Calendarul lucrărilor biotehnice

CR al SVPM Ianuarie
Cu privire la purtarea la vânătoare a vestelor Vânătoare
şi chipiurilor reflectorizante sau de culoare luminoasă Este permisă vânătoarea la vulpe
3 decembrie 2015 şi la fazan până pe 10 ianuarie.
Lucrări biotehnice
În scopul sporirii eficienței securității, Consiliul Republican al Este repartizat nutreţul pen-
SVPM a decis ca participanții la partidele de vânătoare colectivă să tru alimentarea suplimentară
poarte veste și chipiuri reflectorizante sau de culoare luminoasă, în- a animalelor sălbatice în peri-
cepând cu 01.08.2016. oada rece a anului.
Prezenta hotărâre va fi implementată de direcția SVPM, controlul Se efectuează aprovizionarea
respectării ei revenind managerilor ST ale SVPM. sărăriilor.
Președintele CR al SVPM Oleg Ciocoi În funcţie de cantitatea preci-
Secretarul CR al SVPM Tudor Colac pitaţiilor în formă de zăpadă,
se vor face pârtii de acces al
Nota redacţiei: vânatului până la locurile de
Vânătoarea în colectiv presupune o gamă hrănire complementară.
diversă de metode şi mijloace sigure, cu şi În comun cu colaboratorii
fără gonaci/hăitaşi. Ea poate fi şi individuală Inspectoratului Ecologic de
sau în grupuri restrânse, cu pândă, chemă- Stat şi ai Inspectoratului Ge-
toare, atrape, câini etc. O condiţie obligatorie neral de Poliţie se efectuea-
e şi instruirea participanţilor privind regulile ză razii pentru combaterea
de securitate, sub semnătură personală. braconajului şi a încălcărilor
Au fost diverse cazuri când, din lipsa hainelor reflectorizante, s-au produs regulilor de vânătoare în te-
incidente regretabile de rănire a vânătorilor sau chiar soldate cu decese. renurile gestionate de SVPM.
Peste hotare vânătorul este obligat să poarte cu sine poliţa de asigurare În fondurile de vânătoare ges-
medicală, pe care o recomandăm şi membrilor SVPM. În majoritatea ţărilor tionate de SVPM este organi-
europene – obligatoriu! – vânătorii, gonacii poartă veste şi chipiuri reflecto- zată reglarea numerică a ani-
rizante. În caz de vizibilitate redusă, acestea pot să le asigure viaţa. malelor dăunătoare de pradă.
Prezenta hotărâre, azi, e doar o recomandare utilă. Mâine, sperăm să Sunt construite cuiburi artifi-
devină Lege! ciale pentru păsări acvatice.
Este perioada favorabilă pen-
tru colectarea stufului pentru
lucrările biotehnice preconi-
zate în anul curent.
Activităţi în subdiviziu-
nile teritoriale
Sunt desfăşurate adunările
de dare de seamă în colecti-
vele primare ale subdiviziuni-
lor teritoriale.
Colectivele primare prezintă
dările de seamă privind do-
bândirea faunei de interes
cinegetic.
Demarează adunările anuale
la nivel raional/municipal.
Începe achitarea cotizaţiilor
de membru al SVPM pentru
anul 2016.
Pescuit, piscicultură
Dacă au dat îngheţurile, se
fac copci pentru oxigenarea
apei, inclusiv cu maldăre din
stuful rezervat.
Se verifică starea digurilor şi
instalaţiilor de scurgere.
Se preiau probele de apă în
vederea supravegherii pro-
centajului de oxigen solvabil.

4 | Vânătorul şi Pescarul Moldovei / Nr. 1 • 2016 /


Remizele sezoniere
Remizele sezoniere sunt formate din
plante anuale, preponderent cu tulpina în-
altă (floarea-soarelui, porumbul), este ac-
ceptabil topinamburul. Remizele sezonie-
re rămân necosite peste iarnă. De regulă,
acestea reprezintă fâşii (de dorit, în formă
de zigzag pe lungimi de zeci şi sute de me-
tri, late de 8–5 metri. Remizele sezoniere
se înnoiesc în fiecare an. Ele pot îndeplini
funcţii furajere şi de protecţie ori numai de
protecţie. Răzoarele cu arboret şi tufişuri
dese, luminişurile în pădure, cu vegetaţie
ce creşte firesc în locul copacilor tăiaţi,
fâşiile forestiere în câmp — toate pot în-
deplini cu succes funcţiile remizei. Pentru
crearea acestora în structura plantaţiilor
agricole sunt alese locurile puţin potrivite
pentru scopuri agricole (pantele ravenelor,
postatele nisipoase etc.), îndepărtate de
localităţi şi drumuri. Pe terenurile silvice
remizele sunt create concomitent cu plan-
tarea culturilor silvicole sau împădurirea
terenurilor neproductive. Remizele pot fi
amenajate cu unele construcţii artificiale
în formă de zăplazuri sau grămezi de de-
şeuri în urma tăierii copacilor, plasate în
rânduri sau grupuri.
Remizele devin atractive pentru ani-
male ca sursă de nutriţie. Suprafaţa remi-
zei, în funcţie de condiţiile concrete, poa-
te varia de la 0,25 ha până la câteva zeci
Aviz
Pieile de vulpi, vânate în ultimele două
luni, sărate și uscate, se achiziționează
la Bălți, contra plată (tel. de contact:
069253740).
de ha. Remizele sezoniere sunt populate
mai întâi de toate de animalele mici (ie-
puri, căprioare, potârnichi, fazani etc.);
uneori aici îşi găsesc adăpost căprioarele.
Vara animalele sălbatice de câmp au des-
tulă hrană pretutindeni, iarna situaţia se
schimbă radical. Remizele pot fi concepu-
te pe suprafeţe masive, dar este mai opor-
tun de a crea remize pe postate aparte mai
mici cu suprafeţe de la 0,5 până la 2,0 ha,
amplasate în formă de mozaic. În structu-
ra remizelor mai mari de 2 ha, vor fi pre-
văzute sectoare furajere (0,5 ha). Remizele
pot prezenta interes pentru iepuri într-o
rază de 3 — 4 km, pentru potârniche — 1
km.
Cerinţe generale în vederea creării şi
amenajării remizelor
Procedând la amenajarea remizelor,
este firesc să ţinem cont de mai multe
cerinţe de ordin general: amplasarea în
locuri unde animalele sălbatice sunt de-
ranjate într-o măsură mai mică, structu-
rarea echidistantă uniformă pe teritoriul
gestionat; alegerea unor dimensiuni opti-
male pentru fiecare remiză, pentru ca pe
timp de iarnă să nu fie dificilă organizarea
nutriţiei suplimentare; prezenţa unei sur-
se de apă în vecinătate (lac, baltă, râuleţ,
pârău) şi locuri pentru prundişuri şi scăl-
dători; protecţia împotriva vânturilor reci.
Remiza permanentă
Remiza permanentă trebuie prevăzută
cu un gard viu de protecţie pe perimetru
/ Nr. 1 • 2016 / Vânătorul şi Pescarul Moldovei | 5
management
cu lăţimea de la 0,5 până la 5,0 m (propor-
ţional cu dimensiunile remizei); din direc-
ţia vânturilor dominante gardul va avea o
lăţime mai mare. Pentru îngrădirea remi-
zei sunt sădite pe perimetru plante lem-
noase din specii de conifere sau specii spi-
noase. Plantele mai înalte sunt sădite mai
spre centrul remizei. Se cuvine să curăţim
tufarii pentru o densitate mai mare. După
gardul viu, următoarea fâşie lată de 15-20
metri de plante multianuale. Urmează fâşii
cu tufe de pomuşoare şi culturi agricole.
Pe versantele sudice lăsăm locuri deschise
pentru culcuşurile animalelor sălbatice.
Pe teritoriul remizei nu trebuie să exis-
te copaci înalţi singuratici, atractivi pentru
păsările de pradă. Remizele permanente
necesită îngrijire sistematică. Curăţirea şi
tăierea oportună a copacilor şi tufişurilor
asigură densitatea vegetaţiei. Prima cu-
răţire a speciilor de foioase este efectuată
la înălţimea de 40–50 cm, a coniferelor
— 90–100 cm. Foioasele sunt curăţite în
ianuarie-februarie, coniferele — în august
— septembrie. Ulterior înălţimea la care
este indicată curăţirea copacilor pe fâşia
de protecţie este de cel mult 1,5 m. În lo-
curile cu fazani, fiecare al cincilea copac
nu se curăţă. Dacă remiza este vizitată de
cerbi sau căprioare, pentru ele în gardul
viu sunt lăsate treceri. O intrare mai largă
este prevăzută pentru mijloacele de trans-
port cu hrană pentru nutriţia suplimenta-
ră a animalelor.
Din arhiva redacţiei
Evaluări
Avem sau nu avem vânat?
Răspândirea biotopică a iepurelui de câmp este neuniformă, depinde de structura
landşaftului şi de condiţiile climatice. Baza furajeră, adăpostul, deranjul, prezenţa
prădătorilor au de asemenea o importanţă majoră pentru reuşita populaţiei speciei.
În majoritatea raioanelor
condiţiile cele mai favorabile le
creează livezile şi viile, liziera
fâşiilor de protecţie, câmpurile
de culturi prăşitoare (îndeo-
sebi sfecla de zahăr), pârloa-
gele, miriştile, mărăcinişurile.
O concentrare a iepurelui de
câmp se observă şi în preaj-
ma localităţilor, mai cu seamă
în perioada de toamnă-iarnă.
Majoritatea femelelor se repro-
duc de două–trei ori pe an şi
numai cca 20% din ele fată de
patru ori. Generaţia a patra are
o semnificaţie minoră pentru
sporul anual, deoarece puţini
juvenili supravieţuiesc, căzând
pradă uşoară răpitorilor, suferă
şi pier din cauza diferitor ma-
ladii.
Estimările efectivelor spe-
ciilor de interes cinegetic din
terenurile deschise, organiza-
te în paralel cu vânătoarea în
perioada 2014—1015, demon-
strează că la finele sezonului
(12 ianuarie 2015) densitatea
medie pe republică a fost de
34,4 iepuri la 1000 hectare
6 | Vânătorul şi Pescarul Moldovei / Nr. 1 • 2016 /
de teren, devierile pe raioane
fiind de la 21 la 52 iepuri la
1000 hectare. Astfel, în sezonul
respectiv au fost vânaţi 11329
urecheaţi sau 89% din cota de
extragere planificată. În zile-
le de vânătoare s-au extras,
în marea majoritate, masculi
(56–65%).
La principalele specii de
interes cinegetic, vânate în se-
zonul 2014—2015, se consta-
tă o cotă de recoltare de circa
40-70% din cele planificate, cu
un procent mai mare la fazan
(71% şi 45% din cei colonizaţi
în vara anului 2014), foarte re-
dus la gâşte (16%), la porum-
bei — 63% din cota planificată,
raţe — 61%, prepeliţe — 48%.
În ecosistemele silvice, mistre-
ţul a fost dobândit la 42% din
cotele planificate spre recolta-
re. Aşadar, cotele de extragere
trebuie să fie bine racordate la
efectivele reale, evaluate toam-
na, în ajunul sezonului de vâ-
nătoare, cu determinarea cotei
numerice optime a speciei, ţi-
nând cont de bonitatea terenu-
rilor şi sporul anual.
Calculele demonstrează că
în procesul de vânătoare la ie-
puri zilnic sunt vizitate cca 8%
din suprafaţa fondului cinege-
tic republican, fapt ce permite
ca vânătoarea să se facă o sin-
gură dată în sezon pe aceleaşi
terenuri.
Analiza comparativă a
efectivelor în perioadele de vâ-
nătoare 2013—2014 şi 2014—
2015 demonstrează o creşte-
re medie, atât la iepurele de
câmp, cât şi la potârniche, cu
circa 23%. Rezultatele vorbesc
şi despre un proces de frag-
mentare a populaţiei iepurelui
de câmp.
Datele obţinute în majori-
tatea fondurilor de vânătoare
republicane, după estimări-
le de primăvară a stocului de
reproducere la iepure, fazan,
potârniche şi unii prădători
demonstrează o evoluţie po-
zitivă în dinamica numerică a
acestor specii de vânat. Iepure-
le de câmp în fondurile de vâ-
nătoare cu o gestiune eficientă
numără un stoc reproductiv
de la 48 până la 64 indivizi la
1000 de hectare. O concentrare
de reproducători se observă în
habitatele naturale mai puţin
frecventate primăvara. Esti-
mările efectuate în sectoarele
de linişte demonstrează pre-
zenţa unui stoc reproductiv
de 100-140 iepuri la 1000 ha.
Totodată, în unele fonduri de
vânătoare stocul reproductiv
variază între 15 şi 25 iepuri
la 1000 ha, situaţie destul de
alarmantă, care necesită soluţii
urgente. Stocul reproductiv la
iepurele de câmp a fost evaluat
în primăvara anului 2015 la cca
73 de mii exemplare, crescând
cu 28% faţă de 2014, iar către
toamnă a fost prognozat un
efectiv de 120 de mii iepuri.
Primăvara densitatea faza-
nului în fondurile optime este
de 80–120 păsări la 1000 ha.
Graţie populărilor anuale şi
măsurilor biotehnice aplicate,
aria de răspândire a acestei pă-
sări se extinde.
Pe fundalul unei densităţi
medii joase a potârnichii în re-
publică (24 exemplare la 1000
ha) în unele fonduri, unde pa-
sărea este protejată, primăvara
număra 40-60 perechi la 1000
ha.
Se observă o scădere a den-
sităţii vulpii (5–8 exemplare la
1000 ha) şi a câinilor hoinari
(unde combaterea prădătorilor
este permanent în vizorul co-
lectivelor de vânători).
Sezonul reproductiv la ie-
purele de câmp a început în
condiţii favorabile şi în po-
pulaţie s-a observat un spor
satisfăcător chiar din prima
generaţie. Creşterea reală către
toamnă a populaţiei variază de
la un fond la altul şi este asigu-
rată, în mare parte, de genera-
ţiile apărute în perioada mar-
tie-august, media fiind de 79%
faţă de stocul de reproducere,
sporul anual — de circa 59 mii
de iepuri. Aceasta înseamnă că
efectivul a crescut cu 30% faţă
de anul trecut.
Densitatea populaţiei iepu-
relui de câmp, în perioada esti-
mărilor de toamnă, este destul
de neuniformă. În urma evalu-
ărilor, s-a constatat că densităţi
maxime (120–280 exemplare
la 1000 ha) sunt semnalate pe
câmpurile de porumb recoltat,
în livezi şi vii cu suprafeţe mai
mari de 50 hectare, pe pantele
împădurite cu salcâm tânăr, pe
unele câmpuri de culturi pră-
şitoare din raioanele de nord,
care au în preajmă terenuri
mari de arături proaspete. Atât
în timpul estimărilor de pri-
măvară, cât şi de toamnă sunt
evidenţiate sectoare, îndeosebi
în raioanele centrale, unde
densitatea iepurelui nu depă-
şeşte 20–25 exemplare la 1000
ha. Dar sunt înregistrate fon-
duri de vânătoare unde densi-
tatea iepurelui este şi mai mică.
Asemenea date vorbesc despre
fragmentarea populaţiei, factor
destul de periculos asupra di-
namicii de dezvoltare a speciei.
Evaluările demonstreză
prezenţa unui efectiv de 132
mii de iepuri de câmp, adică
o creştere cu circa 30% faţă
de anul trecut. În fondurile de
vânătoare, gestionate în mod
profesionist, au fost estimate
efective net superioare celor
medii pe republică. Efectivele
de control variază între 100 şi
180 de iepuri la 1000 ha de te-
ren de vânătoare. Astfel de cote
pot fi atinse către toamnă doar
în fondurile unde stocul de
reproducere primăvara e mai
mare de 45–50 iepuri la 1000
de hectare, care, în condiţii fa-
vorabile, poate asigura un spor
anual mai mare de 150%. În
„zonele de linişte“ s-a consta-
tat o densitate de 100–280 ie-
puri la 1000 ha, demonstrând
eficacitatea acestei măsuri bio-
tehnice, aplicată pretutindeni
în fondurile de vânătoare.
În perioada 17.10.2015—
13.11.2015 s-au efectuat evalu-
ări de control şi instructive în
25 de filiale raionale ale SVPM,
cu o suprafaţă de circa 2,2 de
mii hectare, gestionate nor-
mativ de colective organizate,
unde au fost înregistrate densi-
tăţi de la 27 la 180 de iepuri la o
mie de hectare, valoarea medie
fiind de 104,5 iepuri, la fazan
— 68, potârniche — 86, vulpe
— 7,5 la 1000 de hectare. Ast-
fel de terenuri alcătuiesc circa
10–15% din fondul cinegetic
şi este un factor de referinţă în
analiza capacităţilor de suport
ale terenurilor de vânătoare.
Evaluările efectuate în 15–
20% din fondurile de vânătoa-
re constată o densitate medie
de 51,0 iepuri, 31,1 potârnichi,
36,1 fazani şi 12,3 vulpi la o
mie de hectare de teren. Valori
mai mari s-au înregistrat în ra-
ioanele de sud — 54,4 iepuri
la 1000 de hectare de teren pe
zonă, mai joase — în partea
centrală — 46,5 iepuri la 1000
de hectare.
Aplicarea măsurilor bio-
tehnice de rigoare (rezervarea
„zonelor de linişte“, crotalierea
trofeelor, aplicarea metodolo-
giei ştiinţifice de calcul al cotei
de extragere) în set cu cele de
combatere a braconajului, din
2012 până în prezent, a asigu-
rat creşterea dublă a populaţiei
de toamnă a iepurelui de câmp
— de la 62 mii la circa 131 mii,
sporul anual mediu pentru po-
pulaţia de iepuri de câmp în
fondul cinegetic al terenurilor
deschise ridicându-se la 79%.
Densitatea medie a popula-
ţiei de toamnă a vulpii este de
12,1 specimene la 1000 de hec-
tare, cu o scădere semnificativă
de 28%, graţie depresiei neor-
dinare a efectivelor rozătoare-
lor mici de câmp — trofica de
bază a răpitorului şi măsurilor
de combatere a prădătorilor.
Efectivul populaţiei de vulpi
în fondurile de vânătoare con-
stituie cca 32 mii. Vulpea are o
influenţă nefastă asupra faunei.
De aceea, numărul acestui ră-
pitor trebuie redus până la 2–3
specimene la 1000 de hectare.
Analizând datele estimă-
rilor de toamnă, constatăm că
populaţia potârnichii semna-
lează o uşoară creştere, ajun-
gând la circa 80 de mii.
Fazanul în populaţiile
naturale numără primăvara
40–60 exemplare la 1000 de
hectare. Populările anuale şi
măsurile biotehnice eficiente
pot contribui la extinderea ari-
ei de răspândire. În unele zone,
efectivul e de la 120 până la 580
fazani la 1000 ha, iar în unele
zone reproductive (Ialoveni,
Coloniţa), în condiţii bune de
trofică şi adăpost, pe o supra-
faţă de 150 hectare, numărul se
ridică la cca 250 fazani. În ra-
ioanele de nord, densitatea fa-
zanului în locurile unde a fost
pus în libertate nu depăşeşte
20-30 la mia de hectare. Valo-
rile medii de densitate a faza-
/ Nr. 1 • 2016 / Vânătorul şi Pescarul Moldovei | 7
nului în staţiuni ajung la 36,1
specimene la 1000 de hectare,
populaţia totală ridicându-se
la circa 60 de mii. Pentru stu-
dierea dispersiei fazanului în
natură şi localizarea grupărilor
în perioada sezonului de vână-
toare şi de iarnă ar fi necesară
inelarea, dar şi supravegherea
dispersării.
În temeiul aceloraşi evalu-
ări, aşadar, pot fi trase anumite
concluzii:
Efectivul populaţiei iepure-
lui de câmp, în comparaţie
cu cel din toamna anului
2014, a crescut cu circa
30%. Cel din fondurile de
vânătoare arendate de So-
cietatea Vânătorilor şi Pes-
carilor din Moldova este
evaluat la circa 131 mii, cu
un spor anual de 79%.
Numărul vulpilor se men-
ţine la nivel înalt (media pe
republică — 12,3 specime-
ne la o mie hectare), cu o
scădere sensibilă de 28%
anul curent, coborând la
un efectiv de circa 32 de
mii.
Populaţia potârnichii este
în creştere uşoară, evaluată
la circa 80 de mii.
Fazanul concentrat mai
frecvent în zona centra-
lă şi de sud are o tendinţă
evidentă de dispersare, este
evaluat la circa 60 de mii.
Dr. profesor Andrei Munteanu
Dr. conferenţiar Anatol Savin
 Dicţionar
Cuvinte
şi expresii
vânătoreşti
Continuare din nr. 12, 2015
Resurse, în expresia resur-
se de peşte. Totalitatea speciilor
de peşte dintr–un bazin acva-
tic. Resursele de peşte din
Republica Moldova constau
din 80 de specii şi subspecii din
cele aproximativ 20 de familii
de peşte cunoscute în prezent.
Peştii, în genere, sunt cele mai
vechi vieţuitoare de apă, având
o vechime de peste 400 de mi-
lioane de ani (rev. „Vânătorul şi
Pescarul Moldovei“, 2014).
Rezervaţie, pl. rezervaţii.
În expresia rezervaţie naturală.
Teritoriul ocrotit prin lege pen-
tru a păstra intacte speciile de
plante şi animale de importan-
ţă ştiinţifică sau pe cele pe cale
de dispariţie. Poienele de codru
şi rariştile de pădure reprezintă
adevărate rezer vaţii natu -
rale şi monumente peisagisti-
ce (rev. „Natura“, 2013).
Roşioară, pl. roşioare. Peş-
te de baltă cu ochii coloraţi în
roşu şi cu aripioarele roşietice.
Pe iarba de pe malul bălţii, în
razele scânteitoare ale soare-
lui, se zbăteau peştii rostogoliţi
dintr–un paner mare de nuiele,
o sumedenie de peşti de tot so-
iul: plătică, ştiucă, roşioară,
lin, şalău, crap, crap–caras,
crăpuştean (C. Hogaş).
Rug, pl. ruguri. În expresia
rug de vânătoare. Foc din lem-
ne încins la un popas al vânăto-
rilor. Poposirăm la o cabană şi
la un rug mare şi înalt, la rugul
de vânătoare, prinserăm a
ne încălzi şi a pregăti în grabă
masa de seară (A. Vlahuţă).
Sărărie, pl. sărării. Grămezi
de sare pe care vânătorii le in-
stalează în locurile de concen-
trare a animalelor de vânătoare
pentru a le satisface necesităţi-
le vitale şi a le menţine în teren.
În preajma hrănitorilor şi adă-
pătorilor din pădure vânătorii
obişnuiesc să instaleze şi nişte
s ărării pentru animalele de
vânătoare („Cartea vânătoru-
lui“, 2011).
Dr. hab. Anatol Eremia
8 | Vânătorul şi Pescarul Moldovei / Nr. 1 • 2016 /
aprecieri
Recunoştinţă şi îndemn
Anul 2015, devenit istorie de acum, a fost un
an de muncă asiduă, dar şi cu zbucium, căutări
şi soluţii. Au fost zile cu mult soare şi bucurie,
dar şi cu amărăciune şi tristeţe, o speranţă de
rod şi o dezamăgire cu interdicţii, încununate
cu proteste, revolte vânătoreşti. Pe toate însă
credem că nu face să le enumerăm. Vorba ceea:
au fost, s-au dus… S-au tras, însă, şi unele con-
cluzii de rigoare.
Lumea şi-a suflecat mânecile şi s-a pus pe
treabă, întru noi speranţe în Noul An, 2016.
Cu plăcere şi recunoştinţă trecem în revistă
nume de buni gospodari în ale gestionării fon-
dului cinegetic, organizării şi desfăşurării multi-
plelor acţiuni şi lucrări privind ocrotirea faunei
şi florei, conservarea vânatului, lupta cu prădă-
torii şi braconierii.
La toate acestea revista VPM s-a oprit pe
larg, a abordat mai multe probleme existente în
teritoriile vânătoreşti, în colectivele primare, în
cadrul SVPM, peste hotare, a reflectat aspecte
îmbucurătoare, a vorbit despre destine intere-
sante, oameni cu demnitate, luptători pentru
o cauză nobilă şi adevăr. Ei, într-un cuvânt, au
constituit nucleul activităţii, sursa de ştiri proas-
pete, pline de sens.
Am avut de condrumeţi în ale scrierii şi
editării revistei colegi de breaslă şi colaboratori
inspiraţi, susţinători activi în momente dificile,
dârzi în clipe de cumpănă.
Ne stăruie cu drag numele cunoscuţilor oa-
meni de ştiinţă Andrei Munteanu şi Anatolie
Savin, fraţilor Bulat, Dumitru şi Denis, Cristina
Ciobanu, ale conducătorilor subdiviziunilor te-
ritoriale ale SVPM — Ion Sârbu, Nicolae Andri-
Abonarea 2016
Dragi cititori ai revistei Vânătorul şi Pescarul
Moldovei, abonarea continuă!
Dacă vreţi să fiţi siguri că nu rataţi niciun eveni-
ment important în domeniul cinegetic, abonaţi-vă.
Doar cel care este la curent cu toate noutăţile în domeniu, îşi poate asuma anumite
responsabilităţi, fiind interesat, atât de prezentul, cât şi de viitorul faunei cinegetice.
Un om informat este un om puternic!
Revista Vânătorul şi Pescarul Moldovei apare lunar. Preţul unui abonament rămâ-
ne neschimbat — 12,5 lei pentru o lună.
Indicele publicaţiei:
în limba română — PM 32876;
în limba rusă — PM 31876.
Abonamentul la revista VPM poate fi perfectat la orice oficiu poştal.
eş, Ion Pădureţ, Gheorghe Grosu, Mihai Şterbeţ,
Boris Bagrii… Boris Pleşca, preşedintele colec-
tivului primar din s. Ciorescu.
Cu deosebit respect pronunţăm numele dlor
Neculai Şelaru, Alexandru Alaci, Dan L. Ho-
doneanţu, regretatului Vadim Nesterov, aibă-l
Domnul în dreapta Sa… Vasile Dabija, fost di-
rector al AJVPS Botoşani, colaborator activ al
revistei, poet şi prozator, care ne-a părăsit prea
devreme…
Recunoştinţă scriitorilor Vladimir Rusnac,
Ion Diviza, Gheorghe Bâlici, Vlad Sărătilă, jur-
naliştilor Ion Domenco, Stanislav Duduciuc,
editorului Ion Şarban… tuturor celor care ne-
au scris, ne-au trecut pragul cu un cuvânt, cu
un îndemn bun de urmat. În acest context, cum
să nu-i numim pe dnii Gheorghe Ciorbă, mem-
bru de onoare al SVPM, Ioan Paulencu, Artist
al Poporului din Republica Moldova, Nicolae
Hodină, actor, Pavel şi Boris Balan, oameni de
cultură…
Revista noastră (şi a Dumneavoastră!),
păşind în 2016, îşi păstrează cadenţa şi speră
că prietenii vor fi tot atât de harnici, devotaţi
scrisului, colaborării, întreţinerii pe viu a unor
relaţii şi a unor legături trainice întru cuvânt şi
faptă, activitate şi viitor. Sperăm, de asemenea,
ca în anul 2016 să ne îmbogăţim cu noi prieteni,
noi colaboratori. Uşa redacţiei este deschisă
pentru oricine, paginile revistei aşteaptă mate-
rialele semnate de Dumneavoastră, dragii noştri
cititori.
Urări de bine tuturor, urări de sănătate!
Redacţia revistei VPM
Redacţia VPM
Cartea roşie

Nurca europeană (Mustela lutreola)

Nurca europeană face par-
te din Ordinul Carnivora, fa-
milia Mustelidae. Este o specie
critic periclitată (Critically En-
dangered, CR), ameninţată cu
dispariţia.
În prezent, arealul nur-
cii este restrâns. În Republica
Moldova se întâlneşte spora-
dic în sectoarele inferioare ale
Nistrului şi Prutului, dar şi
în zona de Nord a republicii,
pe râul Prut şi afluentul Vilia.
Specia populează
şi limanurile, deltele şi bălţi-
le bogate în resurse de hrană
şi vegetaţie ierboasă, arbori şi
arbuşti.
Se presupune că în Mol-
dova, în natură, sunt circa 50
de exem-
plare. Mul-
te animale
au suferit
din pricina
poluării şi
degradării
habitatelor
acvatice, a insuficienţei hranei,
braconajului.
Nurca europeană este acti-
vă în amurg şi noaptea. Îşi sapă
vizuina în malul râului, bălţii,
cu intrare pe sub apă. Se împe-
rechează în februarie—martie.
Perioada de gestaţie continuă
aproximativ o lună şi jumăta-
te după care fată trei—şapte
pui, alăptaţi până la două luni.
Se reproduce şi în captivita-
te. Ea vânează peşte, amfibi-
eni, reptile, insecte. Uneori îşi
dobândeşte hrana şi pe mal,
capturând rozătoare mici (2,
3). Iarna se menţine în zona iz-
voarelor, unde apa nu îngheaţă
şi se deplasează uşor pe sub ză-
padă, în căutarea hranei.
Prin Convenţia de la Berna
(1979), în Cartea Roşie a Mol-
dovei este inclusă în anul 2001.
Menţinerea habitatelor po-
pulate în stare naturală se asi-
gură prin organizarea microre-
zervaţiilor.
Dr. profesor Andrei Munteanu

Actual

În atenţia proprietarilor de câini

Conform pct. 38 al Regulamentului
gospodăriei cinegetice, prevăzut în anexa
nr. 1 a Legii privind regnul animal, în Re-
publica Moldova vânătoarea este permisă
numai cu câini special instruiţi.
În legătură cu aceasta, Asociaţia chi-
nologică a Societăţii Vânătorilor şi Pesca-
rilor din Moldova (AC a SVPM) a adoptat
o hotărâre prin care câinii pot participa la
vânătoare numai după testările corespun-
zătoare şi obţinerea diplomei respective.
Aplicarea acestei măsuri va reduce numă-
rul animalelor rănite, nerecoltate de pa-
trupezii slab instruiţi, precum şi va limita
prejudiciile pricinuite astfel gospodăriei
cinegetice.
În această ordine de idei, Asociaţia a
acordat locuri speciale pentru testarea câi-
nilor de vânătoare şi va prevedea în conti-
nuare în planul său de activitate mai multe
testări şi competiţii la toate tipurile de vânat.

Planul activităţilor chinologice ale SVPM pentru 2016

Ianuarie
1. Expoziţia republicană de exterior pentru Laika AC a SVPM
(Bălţi)
2. Testările câinilor de vânătoare la mistreţ Martie AC a SVPM
Aprilie
3. Testările câinilor terrieri la vizuina artificială de vulpe „8” şi de bursuc „П” AC a SVPM
(Bălţi)
Expoziţia republicană de exterior pentru câini de vânătoare şi testările câinilor de vână- Mai
4. AC a SVPM
toare la vizuina artificială de vulpe „8” (Chişinău)
5. Testările câinilor de vânătoare la raţă August AC a SVPM
Septembrie
6. Testările câinilor de vânătoare la prepeliţă AC a SVPM
(Ialoveni)
Octombrie
7. Testările câinilor de vânătoare la fazan AC a SVPM
(Ialoveni)
Noiembrie
8. Testările câinilor terrieri la vizuina artificială de vulpe „8” şi „П” AC a SVPM
(Bălţi)
Vadim Nichiforov, chinolog principal al SVPM

/ Nr. 1 • 2016 / Vânătorul şi Pescarul Moldovei | 9

Actual
Neconvenţional, adică puţin mai altfel
despre braconajul nostru cel de toate zilele…
Oare de unde să vină acel
dezinteres, acea indulgenţă
faţă de braconaj? De unde să
vină „neînţelegerea“ adevă-
ratelor dimensiuni ale faptei,
acea neînţelegere care conduce
la „nonacţionare“?…
…Pornesc la depănarea
unor aduceri aminte cu rugă-
mintea de a nu fi răstălmăcite!
Pe la-nceputul anilor 60 ai
secolului trecut, mă întâlneam
destul de des, prin Piaţa Ro-
mană din Bucureşti cu acela
care a fost Ionel Pop — socot
că nu mai este nevoie de vreo
caracterizare a valorii sale etice
ca vânător! — Cu paşi mărunţi
— „pitici“, după cum se autoi-
roniza! — cu o sacoşă în mână,
se-ntorcea, cam zi de zi prin
jurul ceasurilor 11, către casă
— locuia nu departe — venind,
fie de prin Piaţa Amzei, fie de
la un magazin de pâine şi lac-
tate, care se găsea pe acolo. Nu
de puţine ori, având noi o bună
bucată de drum în comun, îl
însoţeam — niciodată nu mi-a
dat voie să îi duc sacoşa, spu-
nându-mi că „nu se cade ca
vânătorul să nu-şi poarte sin-
gur arma sa“. Erau acele întâl-
niri un minunat prilej de a mai
schimba câte o părere. Mărtu-
risesc că de cele mai multe ori
„provocarea“ venea din partea
mea, dar şi maestrului îi plă-
cea să se „antreneze“, mai cu
seamă că discuţiile noastre se
purtau întotdeauna pe teme
vânătoreşti. Nu îmi mai aduc
bine aminte cum, de data ace-
ea — era „o zi de primăvară în
prier, în toată splendoarea ei,
când, după lungi tânjeli, ceru-
rile se sărutau cu pământurile“,
trecând noi cam prin dreptul
unde acuma se află aripa nouă
a Academiei Comerciale, iar
pe atunci era un scuar tivit de
câteva tufe de arbuşti, a venit
10 | Vânătorul şi Pescarul Moldovei / Nr. 1 • 2016 /
vorba despre braconaj — care
şi pe aceea vreme „era o temă
de discuţii“. Ne opriserăm noi
doi — de fapt, maestrul trebuia
să facă popasuri destul de dese
— în dreptul unor mierle care
scurmau harnice prin ierbişul
abia întremat. „E vremea când
se cade ca vânătoarea să-nsem-
ne întâi şi-ntâi ocrotire“, a spus
el privindu-le lung. Şi aşa a ve-
nit vorba despre braconaj!
După cum prea bine se
ştie, braconajul nu este o pla-
gă de dată recentă! Au fost
incriminate, oarecum distinct:
braconajul făcut de către vână-
tori, posesori ai permiselor le-
gale, dar pe terenuri în care nu
aveau drepturi de a vâna sau în
perioade prohibite; braconajul
la far sau vânătoarea prin alte
metode interzise de lege; bra-
conajul împotriva speciilor a
căror vânătoare era interzisă;
braconajul celor neposesori
ai permiselor legiuite de vâ-
nătoare ş.a.m.d. În general,
spunea maestrul, braconajul a
fost privit în ţara noastră, cu o
oarecare indulgenţă şi sancţio-
nat ca atare de către societate.
Se pornea de la concepţia —
greşită! — că vânatul este un
bun al lui Dumnezeu, care îl şi
ocroteşte, concepţiile ecologi-
ce nefiind încă de „uz curent“!
În această discuţie, Ionel Pop,
care incrimina în mod hotărât
braconajul, a făcut o referire la
„furieş“ — noţiune care, cred
eu, nici astăzi nu este prea bine
definită în marea majoritate a
vânătorilor. Cine era, de fapt,
acel furieş? De cele mai multe
ori, un biet sătean dintre cei
mai puţini avuţi — aşadar din-
tre cei ce nu îşi puteau permite
„luxul“ plăţii taxelor de înscri-
ere la vreo societate de vână-
toare, miruit însă cu patima
vânătorii şi bun cunoscător al
pădurii şi făpturilor ei, nevoit
să vâneze pe ascuns — adică,
pe furiş! — de cele mai multe
ori, chiar arma şi-o ţinea pitită
pe undeva, prin pădure. Nu de
puţine ori, acest furieş vâna şi
pentru a-şi mai îndestula casa
cu o bucată de carne. Furieşul
este o categorie aparte de bra-
conier, putând fi socotit „un fel
de vânător fără acte legale“ şi
infractor, de cele mai multe ori,
împins de patimă şi de nevoi
materiale. Şi să ştii, conchidea
maestrul, pe terenurile pe care
le-am avut, din asemenea fu-
rieşi îmi recrutam paznicii de
care am fost întodeauna mul-
ţumit pentru destoinicia lor!
…De ce mi-am adus amin-
te de această discuţie? Doar
stirpea braconierilor zilelor
noastre este foarte departe
de cea a furieşilor amintiţi de
Ionel Pop. De cele mai multe
ori — ca să nu spun, „de regu-
lă“! — braconierii actuali sunt
vânători cu actele în regulă,
având arme dintre cele mai
moderne şi sofisticate, şi care
se deplasează — fiindu-le ac-
cesibile până şi cele mai pidos-
nice coclauri! — cu maşini de
teren; nu de puţine ori fac par-
te din pătura sus-pusă a soci-
etăţii sau chiar dintre cei care,
prin funcţia lor, ar fi îndrituiţi
să apere vânatul de opresiunea
braconajului.
Adevărul-adevărat este că
am ajuns la un stadiu de încăl-
care sistematică a perceptelor
ecologice şi etice în ceea ce
priveşte vânătoarea şi vânatul.
Furieşii constituie „o aminti-
re“; braconierii, o realitate! Şi
aproape zilnic, ştirile de presă
ne realizează incredibile — şi
vai, cât de relativă a putut de-
veni această noţiune în ultima
vreme! — cazuri de braconaj,
ieşite din comun prin feroci-
tatea mijloacelor utilizate, prin
împrejurările în care au avut
loc sau prin proporţiile carna-
jului, prin perioadele în care au
fost înfăptuite, dar şi din preo-
pinenţi angrenaţi.
Putem spune că mileniul
trei ne-a adus un dar — sun-
tem poate fără să vrem, poate
pe deplin părtaşi! — una dintre

cele mai grave crize ecologice
— iar, prin implicaţiile sale —
şi ale societăţii în drumul ei
„către mai bune“! Speranţa fi-
rească — şi pe care trebuie să
ne-o păstrăm şi să ne strădu-
im din toate puterile noastre
să o traducem în viaţa cea de
toate zilele — ne duce către
„împăcările viitorului“ — fi-
indcă, altfel, nici nu putem
concepe acest viitor! Grav şi
de neînţeles este faptul că in-
stituţiile abilitate cu sancţio-
narea braconajului manifestă
o stare care poate îmbrăca
aspecte de neintervenţie,
mascate sub faldurile blânde-
ţii sau ale rolului educativ al
pedepselor. Cunosc o distin-
să magistrată care, în particu-
lar, mi-a spus: „În fond, atât
vânătorul, cât şi braconierul,
ucid; cel dintâi legal, cel de-al
doilea ilegal!“. Iar un alt ma-
gistrat îmi motiva blândeţea
sancţionării unui sever caz de
braconaj — vânătoare la far şi
într-o perioadă de prohibiţie!
— prin convingerea intimă
că, în fond, braconajul nu are
implicaţii sociale!
Atunci, ce să-nsemne
braconajul astăzi, într-un
moment de „răscruce ecolo-
gică“ în care se caută capta-
rea tuturor energiilor pentru
apărarea mediului? Analiştii
lucizi ai fenomenului, este
drept, îşi unesc glasurile — şi
condeiele! — mai cu seamă în
ultima vreme, întru depăşirea
flagelului braconajului de-
venit o adevărată plagă care
ar trebui să intereseze, deo-
potrivă, pe vânători şi, în lu-
mina cerinţelor ecologice de
respectare a ecosistemelor, şi
pe nevânători, aşadar, pe toţi
cetăţenii patriei noastre — să
mai menţionăm şi faptul că
apărarea mediului este pre-
văzută şi în aquis-ul comu-
nitar? În fond, aşa, după cum
ar trebui să existe o oarecare
complementaritate între a nu
ucide, a nu te lăsa ucis şi a nu
fi călău, să nu fii braconier —
adică, în sensul cel mai cu-
prinzător al noţiunii, un „în-
călcător al eticii vânătoreşti şi
al elementarelor reglementări
de ocrotire a vânatului“ —
trebuie neapărat întregit şi să
ia atitudine hotărâtă în toate
cazurile de braconaj de care
ai cunoştinţă; să condamni,
în toate împrejurările, bra-
conajul care nu mai poate fi
considerat, nu numai datorită
extinderii sale, ci şi consecin-
ţă a variilor aspecte pe care le
îmbracă, „un accident ori un
simplu fapt divers“. Nu mai
poate fi acceptat braconajul
drept „o încălcare conjunc-
turală a legii“ pe fundalul
de criză socio-economică în
care ne este dat să vieţuim.
…Este drept, viaţa noas-
tră cotidiană e destul de bo-
gată în fantezii; nu pe toate
le putem trata însă cu aceeaşi
îngăduinţă, iar braconajul nu
mai poate fi tratat ca o oare-
care fantezie; suntem departe
— foarte departe! — de sta-
diul furieşului!
Eugen Jianu
Antibraconaj
Sângerând
la Sângerei…
Vânătoarea la căprior e inter- Alexandru Bologan, Renat Ro-
zisă de vreo 20 de ani — prea man, Victor Didîc, Veaceslav
destul timp pentru a conştien- Gobjilă, Andrei Spânu, Igor Bosîi,
tiza acest lucru. Însă, la Sângerei Andrei Rusu, membri ai ST Sân-
s–au găsit 11 vânători cu me- gerei din colectivele primare din
moria foarte scurtă. Şi — hai la Chişcăreni şi Tăura Veche. Împre-
căprior! ună ei au dobândit, ilegal, doi
Pe 8 noiembrie 2015, în căpriori.
preajma pădurii din apropierea Astfel, pentru încălcarea fla-
satului Tăura Veche, a fost între- grantă a pct. 3.16 al Statutului
prinsă o razie de contracarare a SVPM, biroul ST Sângerei, aproa-
braconajului. Şi atunci? Au fost pe în unanimitate i–a exclus din
reţinuţi delaolaltă Ion Turturea- rândurile Societăţii Vânătorilor şi
nu, Victor Pricopciuc, Veaceslav Pescarilor din Moldova. Căpriori
Podgurschi, Alexandru Bernaz, le–a trebuit?
Cu becuri…
după iepuri
În noapte, pe câmpurile agricole din preajma satului Cetireni,
raionul Ungheni, gonea bezmetic, cu farurile aprinse, un automobil
OPEL, condus de Nicu Gavriliţă.
Ce i-a venit s-o ia prin ponoare, când sunt atâtea şosele asfalta-
te? Răspunsul îl avea cel ce şedea în dreapta lui, Gheorghe Gavriliţă,
cu puşca de-a gata. Fără vorbă, permis de portarmă nu avea. Avea,
totuşi, carnet de vânător. Că participa la un act de braconaj nu mai
conta! Prefera la nebunie carnea urecheaţilor, dar şi mai mult îi plăcea
să-i împuşte prinşi în chingile farurilor.
Taman când lumina era mai puter-
nică, ambii s-au trezit în razia organi-
zată de colaboratorii Inspectoratului
ecologic raional, ai ST Ungeni a SVPM
şi Inspectoratului de poliţie.
Cei patru iepuri din portbagajul au-
tomobilului le-a şi jucat festa: lui Nicu
Gavriliţă, care a participat la actul de
braconaj, i s-a aplicat o amendă în sumă de 100 unităţi convenţiona-
le, iar Gheorghe Gavriliţă, prin hotărârea Consiliului ST Ungheni, a fost
exclus din rândurile membrilor SVPM.
ion Groza
/ Nr. 1 • 2016 / Vânătorul şi Pescarul Moldovei | 11
 20
Ianuarie Februarie
L M M J V S D L M M J V S D

1 2 3 1 2 3 4 5 6 7
4 5 6 7 8 9 10 8 9 10 11 12 13 14
11 12 13 14 15 16 17 15 16 17 18 19 20 21
18 19 20 21 22 23 24 22 23 24 25 26 27 28
25 26 27 28 29 30 31 29

Mai Iunie
L M M J V S D L M M J V S D

2 3 4 5 6 7 1 /8 1 2 3 4 5
9 10 11 12 13 14 15 6 7 8 9 10 11 12
16 17 18 19 20 21 22 13 14 15 16 17 18 19
23 24 25 26 27 28 29 20 21 22 23 24 25 26
30 31 27 28 29 30

Septembrie Octombrie
L M M J V S D L M M J V S D

1 2 3 4 1 2
5 6 7 8 9 10 11 3 4 5 6 7 8 9
12 13 14 15 16 17 18 10 11 12 13 14 15 16
19 20 21 22 23 24 25 17 18 19 20 21 22 23
26 27 28 29 30 24/ 25 26 27 28 29 30
31
16
Martie Aprilie
L M M J V S D L M M J V S D

1 2 3 4 5 6 1 2 3
7 8 9 10 11 12 13 4 5 6 7 8 9 10
14 15 16 17 18 19 20 11 12 13 14 15 16 17
21 22 23 24 25 26 27 18 19 20 21 22 23 24
28 29 30 31 25 26 27 28 29 30

Iulie August
L M M J V S D L M M J V S D

1 2 3 1 2 3 4 5 6 7
4 5 6 7 8 9 10 8 9 10 11 12 13 14
11 12 13 14 15 16 17 15 16 17 18 19 20 21
18 19 20 21 22 23 24 22 23 24 25 26 27 28
25 26 27 28 29 30 31 29 30 31

Noiembrie Decembrie
L M M J V S D L M M J V S D

1 2 3 4 5 6 1 2 3 4
7 8 9 10 11 12 13 5 6 7 8 9 10 11
14 15 16 17 18 19 20 12 13 14 15 16 17 18
21 22 23 24 25 26 27 19 20 21 22 23 24 25
28 29 30 26 27 28 29 30 31
zoofauna
Despre iepuri, despre vulpi
Adversari toleranți
Când, într-un an, iepurii se
arată puţini, vânătorii îndată-s
gata cu judecata: blestemate-
le de vulpi sunt cele vinovate,
ele nimicesc iepurii. Nu-i vor-
bă, cucoana vulpe nu se dă în
lături să pună gura pe câte un
şoldan şi în lista ei de bucate
urecheatul e de faţă. Dar nu-
mai ca un fel ales, rar, pe lângă
mâncarea de toate zilele: şoa-
reci, cârtiţe, popândăi, păsări
pe care le poate prinde şi alte
vietăţi mărunte.
Iepurele ştie de frica vulpii,
doar el în frică neadormită tră-
ieşte şi o dozează după împre-
jurări. Vulpea, dacă ar putea,
numai cu carne de iepure s-ar
hrăni, însă şi ea îşi cunoaşte
puterile şi nu lasă vrabia din
mână pentru cioara de pe gard.
Şi aşa, ţi-e dat să vezi uneori
scene dintre aceşti duşmani
care şi se par ciudate.
Într-o înserare de iarnă, pe
când ne întorceam spre casă,
după o zi de goane în păduri-
cile de la Cojocna, am băgat
bătăiaşii — ca de rămas bun
— într-un pâlcuşor de trestii
încâlcit, în care apa puţină în-
gheţase. Era un ocolaş în fun-
dul unei păduri dintre dealuri,
doar de o jumătate de hectar.
Abia au intrat gonaşii, abia
au dat glas, că au şi ţâşnit din
desime, pe rând, două vulpi şi
trei iepuri, şi s-au dat peste cap.
Cum erau să scape din încer-
cuirea strâmtă a vânătorilor în
jurul acelui petic de loc?
Adică, atât iepurii, cât şi
vulpile, şi-au ales ca loc de
somn peste zi, în bună veci-
nătate, acelaşi petic de tresti-
iş, cu toate că pădurea mare
nu era departe, iar hotarul cât
vedeai cu ochii. Trestiişul des
era însă scut bun, pipirigul şi
14 | Vânătorul şi Pescarul Moldovei / Nr. 1 • 2016 /
mohorul uscat dădeau paturi
moi, se găseau cotloane în care
zăpada nu pătrundea. Vulpile
nu se îndemnau să prindă pe
vecinul iepure. El moţăia liniş-
tit, deşi ştia că vulpea doarme
doar peste drum. Moţăia iepu-
rele, dar lingurile urechilor ve-
gheau şi îi spuneau îndată când
s-a mişcat vecina a primejdie;
din două zvâcneli cotite şi din
câteva sărituri ar fi fost în lar-
gul câmpului — şi nu-i vul-
pe care să-l mai ajungă acolo.
Asta o ştia şi vulpea, care şi-a
luat gândul viclean, dacă l-ar fi
avut, şi doar în vis de se ospăta
din carnea de iepure.
Puricii iepurilor
Vânătorii tineri, fără ex-
perienţă, de obicei păţesc un
lucru neplăcut după ce îşi îm-
puşcă vulpea. Încântaţi că au
avut parte de aşa succes, aşază
degrabă în raniţă vulpea sau
pielea de vulpe şi abia aşteaptă
să se plimbe spre casă pe stră-
zile oraşului, cu coada vulpii
scoasă la vedere. În curând îi
vezi pe aceşti vânători tineri
făcând gesturi ciudate. Miş-
că din umeri, se scarpină în
dreapta, se scarpină în stânga,
dar mai ales dau cu mâinile pe
după cap. Într-un târziu obser-
vă că s-au umplut de purici.
Câţi purici roşii a avut vulpea
(şi a avut din belşug!) toţi s-au
mutat încoace. Au fugit de pe
trupul care se răcea şi au dat de
bine.
De ce nu păţim aşa şi cu
iepurii? „Fiindcă iepurii n-au
purici!„ — răspund în cor vâ-
nătorii tineri şi bătrâni. Să ve-
dem! Neamul puricilor, care
numără vreo patru sute de
specii cunoscute, este în mare
măsură specializat. Purice de
om, altul de câine, de pisică, de
veveriţă, de arici, de şobolan şi
aşa mai departe. Dintre mami-
ferele mai… puricoase fac par-
te carnivorele, insectivorele,
rozătoarele şi liliecii, mai puţin
erbivorele. Iepurele, rozător, să
fie scutit de plaga puricilor?
Într-adevăr, nu te umpli de
purici de iepure, aşa ca de cei
de vulpe şi de cei de câine, şi
nici nu-i vezi mişunând, aşa
cum îi poţi vedea dând la o
parte părul unei vulpi împuş-
cate proaspăt. Şi totuşi, nici
iepurii nu se lasă mai prejos.
Îşi au şi ei puricii lor. Faceţi o
încercare. Aşezaţi un iepure
la căldură bună, lângă o sobă,
lângă un foc, îndată ce l-aţi îm-
puşcat. Apoi… puricaţi-l. Veţi
găsi din belşug nişte purici
zdraveni, lungi până la doi mi-
limetri, galbeni-castanii: purici
de iepure. Nu vă fie frică, aceş-
tia nu migrează sub cămaşa
omului. Dar fără să le facem
acest tratament de căldură,
nu-i găsim. De ce?
Puricii iepurilor au o tacti-
că proastă. Pe când cei ai vul-
pii, mai… deştepţi, fug îndată
ce gazda moartă începe să
se răcească şi îşi caută gazdă
nouă, cei de iepure, îndată ce
trupul începe să se răcească, se
înfundă în piele, căutând căl-
dură înăuntrul trupului mort.
Şi mor şi ei înţepeniţi în pielea
iepurelui. Purici… proşti!
Iepurele — înotător bun
Iepurele nu prea bea apă,
hrana lui mustoasă conţine
destulă umezeală ca să nu tre-
buiască să se şi adape. Dar frică
de apă n-are şi mai e şi un îno-
tător bun, cum nu s-ar crede.
De câteva ori am văzut iepure
înotând voiniceşte.
După câteva zile de ză-
padă şi de frig a venit moină;
s-a topit deodată omătul mult,
aproape tot. O vână de apă
care se trăgea pe sub o coastă
însorită se umflase, lată de vreo
douăzeci de metri şi destul de
adâncă. Căutam iepuri pe

coasta aceea. A sărit unul, am
tras, l-am scăpat. În loc să ple-
ce pe coastă înainte, o ia de-a
dreptul la vale, ajunge la apă şi,
fără să se mai socotească, sare
în ea şi o traversează înotând.
Dar ce înot comic! Pe lângă
faptul că lucrează sub apă cu
picioarele, dă din urechi îna-
inte şi înapoi, de parcă ar vâsli
şi cu ele. A trecut repede apa
şi şi-a luat tălpăşiţa, dincolo.
Nici nu s-a scuturat, cel puţin,
cât timp l-am putut urmări cu
ochii.
Într-o vreme vânam ade-
seori cu copoi în nişte po-
rumbişti de pe malul unui râu
mare. Râul făcea sânuri; erau
adevărate peninsule, legate de
celălalt uscat prin fâşii înguste.
Iepuri erau mulţi. După toate
socotelile vânătoreşti, cei ridi-
caţi şi goniţi de copoi aveau să
treacă prin aceste porţi, deci
aici ar fi fost să fie ţiitorile cele
mai bune. Şi totuşi rar se în-
tâmplă ca vreun iepure să-şi
caute scăparea pe acolo. Şi mai
era ceva ce ne mira. Stârneau
copoii câte un iepure, îl mânau
chefnind, apoi tăceau deodată,
ca şi când l-ar fi pierdut. Că-
utau, ridicau altul; de obicei
goana era scurtă, se tăia deo-
dată. Ceva de neînţeles, până
am văzut şi ne-am lămurit. În-
tr-o zi m-am postat nu la tre-
cătoare, ci pe malul râului, în
bucla formată de acesta. Au gă-
sit copoii iepure, l-au învârtit
oleacă prin porumbişte, după
chefnitul câinilor am ştiut că-l
duc spre mal. Iată-l ieşit la mal,
prea departe ca să pot trage.
Fără zăbavă, iepurele a sărit
în apă, a trecut-o înot, a sărit
pe malul de dincolo şi dus a
fost. Copoii au venit pe urmă
până la râu, au stat nedumeriţi
ce s-a ales de iepure, s-au în-
tors să caute altul, care… avea
să facă aceeaşi manevră sal-
vatoare. Apoi am constatat că
destul de mulţi dintre iepurii
de acolo treceau râul ca şi când
ar merge pe uscat, fără sfială.
Ionel POP
In memoriam
Dr. Vadim Nesterov,
dalbul călător…
… De la Balatina Glodenilor la Copăcenii Giur-
giului, pe străvechiul drum aşternut „pe urmele
soarelui“, cale străjuită de punţi, poduri şi fântâni,
a purces sufletul-pasăre în Marea Trecere. Neamul
a pierdut ireversibil un sprijin, iar tagma vânăto-
rească un aliat. Cum ştim să refacem imaginea
acestui Mare Om al ştiinţei şi patriot-martir? De
la dacii athanasontes, adică nemuritori, noi am
moştenit acel val de protecţie menit să restaure-
ze echilibrul pierdut, cel de dinaintea despărţirii,
intuind inexprimabilul şi neantul acelor desluşiri
din labirintul dintre lumi…
Din negura vremurilor ne rechemăm stră-
bunii, care au ştiut să treacă din lumea cu dor şi
patimi într-una eternă, purificată de frământări şi
dureri. Astfel a fost şi Omul Vadim Nesterov, cel
care şi-a dus cu demnitate până la capăt destinul.
A iubit mai mult ca noi natura şi fauna. Câştigă,
prin concurs, o bursă în 1951 la facultatea de
zootehnie de la Iaşi, iar din anul trei se transferă
la Arad, la facultatea de medicină veterinară, ab-
solvind-o magna cum laude în 1956. S-a impus
ca şef al laboratorului de patologia vânatului în
cadrul Institutului de Cercetări şi Amenajări Sil-
vice (ICAS), reuşind să creeze o reţea extinsă cu
peste patru sute de colaboratori în întreaga ţară
şi urmărind un singur scop: cercetarea ştiinţifică a
patologiei vânatului şi prevenirea îmbolnăvirii fa-
unei sălbatice. Rodul acestor cercetări sunt circa
o sută de lucrări de valoare despre maladiile vâ-
natului axate pe date concludente din România
şi Republica Moldova. Dintre cele peste douăzeci
de titluri de cărţi, studiul-tratat Bolile vânatului,
apărut la 1984 şi propus pentru premiul Acade-
miei Române, a devenit o raritate bibliografică.
Doar zece ani mai înainte, în 1974, a obţinut titlul
de doctor în ştiinţe veterinare cu tema Helminto-
fauna iepurelui sălbatic, investigând un material
masiv, cu probe recoltate de la peste patru mii
de iepuri din fondurile de vânătoare din toate
zonele ţării. În premieră, ca om de ştiinţă, în com-
/ Nr. 1 • 2016 / Vânătorul şi Pescarul Moldovei | 15
baterea bolilor animalelor sălbatice, a elaborat
un sistem de administrare a medicamentelor
antiparazitare în furaje în perioada rece pentru
salvarea fazanilor de unele boli cronice. De ase-
menea, este considerată inovaţională vaccinarea
pe cale orală a mistreţilor în libertate după me-
toda lui V. Nesterov. În sute de articole şi relatări
din ţară şi peste hotare promovează cunoştinţe
despre tratarea celor mai diferite maladii ale fa-
unei sălbatice. Ordinul Muncii, zeci de medalii şi
alte distincţii confirmă recunoaşterea meritelor
sale în domeniu.
Dar cea mai de seamă realizare a dr. Vadim Ne-
sterov rămâne a fi podul de cărţi peste Prut, re-
stabilirea legăturilor cu colegii de la SVPM, ICAS,
Agenţia Moldsilva, cu silvicultorii de rând, cărora
le-a adus peste 3000 de publicaţii, editate în Ro-
mânia. De aceste daruri s-au bucurat deopotrivă
şi elevii, şi pedagogii de la Balatina, dar şi colabo-
ratorii revistei VPM, cărora le-a adus colecţii bro-
şate din ultimele decenii ale revistei Vânătorul şi
Pescarul Român. Pentru articolele inserate în VPM
a devenit laureat al revistei noastre mai mulţi ani
la rând. Tot Domnia Sa a instituit Cupa dr. V. Neste-
rov, pe care o acordă anual oamenilor de ştiinţă
şi vânătorilor din Republica Moldova (dr. Andrei
Munteanu, dr. Valeriu Ţarigradschi, dr. D. Galupa).
Viaţa dr. Vadim Nesterov este una marcată de
demnitate, ataşamentul spiritual de vatra străbu-
nă, dragostea de Neam şi Ţară.
… La ultima convorbire telefonică avea să
sublinieze: „Iată, voi face la anul 85 de veri. Nu am
remuşcări, am făcut tot ce a trebuit pe pământ…
Aş vrea să mai sorb apă din pumni pe la izvoarele
din pădurile pe unde am umblat… Mi-i dor de
această ţară…“
Iar bocetul, ca un fir de apă din acele izvoare,
ce urcă din adâncuri, fiindcă acolo nu mai încape,
măsoară toiagul „pe cântatul cucului, pe-nfrunzi-
tul codrului, pe ieşitul plugului…“
Tudor COlac
abc-ul vânătorului

Reguli de ochire a vânatului

Tirul efectiv trebuie în-
treprins sub îndrumarea
unui vânător experimen-
tat, iar în oraş, unde posi-
bilităţi sunt mai multe, un
vânător începător poate
frecventa standuri de tir,
unde va găsi şi instructori
experimentaţi. Studiul
teoriei regulilor de ţintire şi
efectelor tragerilor prac-
tice îl va scuti pe vânător
de multe greşeli şi deza-
măgiri în legătură cu tirul
imprecis şi nimicirea fără
rost a vânatului.

Practica tragerii, atât asu-
pra ţintelor, cât şi a talerelor,
va permite vânătorului înce-
pător să acumuleze experienţa
necesară pentru formarea abi-
lităţilor de ţintire a vânatului
zburător sau a celui terestru
în mişcare. Exerciţiile vor di-
minua numărul rateurilor şi,
esenţial, numărul animalelor
rănite. Pasărea, patrupedul ră-
nit se pot îndepărta de locul în
care au fost lovite de un tir im-
precis şi vor pieri neapărat fără
niciun rost, numai dacă vână-
torul nu le va găsi după urmă,
cu sau fără ajutorul câinelui.
Oricum, un tir precis este pre- trimite alicele cu totul în altă zis. Sunt multe exemple când
ferabil din toate punctele de parte. De aceea, în asemenea tragediile s-au produs din lipsa
vedere. cazuri vânătorii recurg la pro- de cumpătare a unor vânători
cedeul însoţirii vizuale a ţintei. prea emotivi.
Tirul cu arma mobilă La început ochim vânatul,
iar apoi deplasăm ţeava cu an- Tirul asupra vânatului
Tirul asupra vânatului ticipare, reieşind din viteza cu în mişcare
este efectuat prin mai multe care se mişcă ţinta.
procedee. Cel mai frecvent şi La vânătoare este impor- În timpul tragerii este bine
productiv este epolarea armei, tantă deprinderea de a ochi să ştim şi să aplicăm corect an-
principala modalitate de a tra-
ge în vânat printre tufişuri, în
pădure sau în stufărie. La dis-
tanţe mari acest procedeu de
tragere devine deja unul nesi-
gur. O abatere nesemnificati-
vă de la direcţia de ochire va

corect, respectând două reguli ticiparea: să calculăm mişcarea

principale: nu trebuie să tra-
gem la distanţe mai mari de
40 de metri, deoarece tirul la
asemenea distanţă este aproa-
pe inutil; este contraindicat de
a trage instantaneu, în direc-
ţia de unde vine un sunet sau
foşnet. Acest lucru chiar şi în
locurile singuratice este inter-
de deplasare a păsării sau ma-
miferului, deoarece, dacă nu
facem acest lucru, toate alicele
vor ricoşa. De exemplu, raţa
pestriţă poate atinge în zbor
viteza de 30-40 de metri pe
secundă, iar iepurele de câmp,
hăituit de câini, fuge cu viteza
de 11-13 metri pe secundă.

16 | Vânătorul şi Pescarul Moldovei / Nr. 1 • 2016 /

 Regulile la vânătoare sunt
în linii mari următoarele: dacă
vânatul se deplasează în direc-
ţia vânătorului şi se află la 40
de metri de acesta, trebuie să
ţintim în labele din faţă, dar
dacă distanţa e mai mică de 40
de metri, apoi trebuie să tra-
gem cu anticipare în faţa ani-
malului. Vânatul care aleargă
paralel cu vânătorul, trebuie
răpus dintr-o împuşcătură
cu anticipare de un corp sau
două, în funcţie de viteza lui
de deplasare şi distanţa până
la vânător. Asupra animalului
în mişcare ţintim între urechi,
aceasta depinde de viteza de
deplasare şi distanţa până la
vânător, prin urmare, punctul
de ochire îl alegem puţin mai
sus.
Păsările care zboară aproa-
pe, dar încet, îndepărtându-se
de vânător, sub un unghi de
90° de la linia de tragere, tre-
buie ochite în cioc. Pe cele care
zboară departe, le ochim altfel:
vânătorul trebuie să găsească
rapid punctul de ochire şi să-l
deplaseze cu un corp sau mai
multe corpuri în faţa vânatului.
Dacă vânatul zboară în cobo-
râre, ţintim coada, iar pasărea
care ţâşneşte din stufăriş sau
tufişuri în sus, trebuie împuş-
cată, alegând punctul de ochire
mai sus de capul ei.
Vânătorul trebuie să
ochească sub pasăre, dacă
aceasta zboară spre el. Cu cât
pasărea e mai departe de vâ-
nător, cu atât mai sus se va afla
punctul de ochire. Dacă pasă-
rea zboară deasupra capului,
vânătorul o acoperă cu ţevile
şi trage, fără să aştepte până
ce aceasta va fi mai aproape
de 25 m. Pasărea care zboa-
ră la o înălţime nu prea mare,
îndepărtându-se de vânător,
trebuie ţintită mai sus de cap,
acoperind-o cu ţevile.
Pregătirile pentru vânătoa-
re trebuie făcute acasă, repe-
tând în permanenţă exerciţi-
ile. În fiecare zi trebuie făcute
câte 25—30 de exerciţii, care
constau în săltarea armei la
umăr, cu deplasarea ţevilor de
la stânga la dreapta şi invers,
de sus în jos şi din nou în sus.
Aceste exerciţii durează de la
cinci până la 15 minute, cu pa-
uze de două minute, pentru a
lăsa mâinile să se odihnească.
Tot acasă deprindem să apă-
săm lin trăgaciul. Atâta doar
că încărcăm arma cu tuburi
utilizate, pentru a nu defecta
percutorul.
Urmează acomodarea vâ-
nătorului cu propria armă,
adaptarea la trăgător poate
continua prin reglarea tăriei şi
a cursei trăgacelor, a modelului
şi a mărimii cătării etc. Epola-
rea corectă constituie primul
factor pentru reuşita tirului.
Foarte mulţi vânători înce-
pători epolează greşit, fie din
pricina armei, fie din rea obiş-
/ Nr. 1 • 2016 / Vânătorul şi Pescarul Moldovei | 17
nuinţă. Unii epolează prea jos,
alţii prea sus şi, cel mai adesea,
pe braţ, învineţindu-l după un
număr mare de trageri.
Pentru a scăpa de această
obişnuinţă, trebuie să începi
cu verificarea sprijinirii patului
în scobitura umărului. Locul
se găseşte prin introducerea a
patru degete ale palmei stângi
sub subsuoara dreaptă, excep-
tând degetul mare, ridicat per-
pendicular. Vârful degetului
mare, imediat sub îmbinarea
claviculei în umăr, indică locul
de sprijin al călcâiului patului
de armă. Într-o poziţie corectă
de tragere, greutatea vânăto-
rului este suportată de picio-
rul stâng, cel drept fiind puţin
deplasat lateral, cu vârful uşor
deschis spre exterior. Mâna
stângă ţine puşca de antepat,
cu braţul alungit. Cea dreaptă
prinde gâtul patului, cu cotul
braţului drept ridicat la înăl-
ţimea umărului. Poziţia uşor
aplecat înainte completează
imaginea unui vânător care
epolează corect.
ohoter.ru
Cu paharul, cu Tărcuci

Aşa se întâmplă sau poate că nu a fost întâmplare ca echipa
să fie extrem de monolită — doar din cei mai apropiaţi: naşul
Vlad, cumătrul Ion, vărul Todel, fratele Sioma şi eu, Micu. În
prea multe amănunte nu mă avânt, pentru că pe toate nu le ţin
minte, dar cu prefaţa, punctul culminant şi deznodământul… ca
să recunosc deschis, stau par-
că bine. A, şi despre Tărcuci,
câinele naşului, să nu uit să vă
mai spun.
desigur, naşului Vlad. Vă mai spun că naşul Vlad e director al
fabricii de produse dietetice, fapt ce se încadrează perfect, cred
eu, în vânătoarea noastră experimentală.
— Hai, bă, mânca-v-ar… vânatul! rosti el şugubăţ.
Coborâră şi ceilalţi, cumătrul Ion — cu un rucsac, legat la
gură cu o fundă roşie.
Naşul, văzându-se cu pi-
cioarele pe pământ, ridică
dreapta a mare atenţie şi as-

O vânătoare
Partida de vânătoare „ex- cultare:
perimentală“, precum o numi — Câte juma de pahar!
naşul Vlad, începu chiar pe ordonă, cu degetul la nasul lui

experimentală
pragul casei, cu prezenţa in Todel, responsabil de zacuscă
corpore. şi de o damigeană plină.
— Bă, oropsiţilor, se adre- Sioma scoase dintr-o pun-
să naşul, mă luaţi în şcoala gă cana. Todel turnă, noi, vo-
voastră, dar cum? Fără aghes- ioşi, rând pe rând, o golirăm
muire? într-o clipală, după care naşul
— Păi, cu tot respectul! smulse puşca din spate, trase
sar eu, ca finuţ ce sunt. cocoaşele, zicând:
— Cu respectul — Hai, bă Ion,
— da! zice naşul. Dar dă-i cu „experimen-
„cu ce trebuie“ cum tala“ aia!
staţi? Ion se grăbi să
Eu, chiar fin fiind, dezlege rucsacul. Nu
habar nu am. De aia izbuti. Se aplecă, cer-
întreb: că cu dinţii să dezle-
— Adică… ce? ge, dar tot nu reuşi. Se
— Pregătire, bă mocoşi, se chinui, ca,
finule, bă, mai în- în cele din urmă, să
tâi! sublinie naşul anunţe:
şi, făcându-se roată — Gata! E la start!
pe călcâie, coborî în — Şi eu! strigă na-
beci, de unde reveni şul. Cum duc puşca la
repede, cu o tocitoare ochi — îi dai drumul!
plină, cu pastramă, Dar încet… Todel,
cu nişte castraveciori mai toarnă… Pentru
şi cu îndemnul: coraj!
— Hai, bă, dacă Todel mai turnă
e vorba de vânătoa- câte o cănăţuie, în-
re!… tinzându-ne şi câte o
Ei, ce să vă mai îmbucătură de pas-
spun? Ştiut că am ur- tramă.
mat ce ni s-a cerut: câte o cană, apoi a doua, apoi… Repetare, — Acu chiar că sunt gata! exclamă naşul, cu barba pe patul
gustare şi altă chemare, de-acu pe bâlbâite: puştii.
— La treabă, bă!… — Şi eu! sări cumătrul Ion cu rucsacul dezlegat.
Adică la vânătoare. Fie măcar şi „experimentală“, nu contea- — Cum clipesc din ochiul drept, îi aminti naşul, îl slobozi,
ză! uşurel. Iar tu, măi Todel, numeri până la trei.
Vocea naşului, la a doua tocitoare, deveni mai răguşită, parcă Todel începu să numere:
din butoi, dar tot atât de răsunătoare, ca să-l auzim toţi. Om gos- — Unu, doi… trei!
podar, se griji de treaba cum pornim şi dacă totul e din plin. Mai Rucsacul căzu jos. Todel şi cu Sioma se uitară la Ion, dar aces-
luă ce luă din beci, puse în rucsac nişte salam, pastramă, o oaie… ta se dezvinovăţi:
nu!… un bucătoi de brânză de oi, un codru de pâine de casă şi — Nu vrea…
alte de-ale gurii, în caz de popas. De, ca să nu suferim cumva cu — Ghionteşte-l, ce stai? se revoltă Sioma.
stomacul, zice naşul, iar el — cu obrazul. — Pişcă-l de bucă! îl sfătui Todel.
Aşadar, pornirăm, merserăm un timp pe linişte, dar şi pe hur- Ion îl ghionti, îl pişcă. Iepurele ieşi, îşi făcu urechile băţ, le
ducate. La un moment dat, naşul mă bătu pe umăr să opresc. Mă lăsă pe spate, apoi se ridică şi — ţuşti! Naşul, cu puşca la ochi, cu
dau jos, trec de partea lui, deschid să coboare. Primul, desigur, degetul pe trăgaci, cu răsuflarea întretăiată, îl urmări, ţinti şi…
nu naşul Vlad coborî, cu Tărcuci, cu ciotul lui de coadă cu tot. Ion îşi astupă urechile. Todel închise ochii, Sioma căscă gura.
Pe urmă apăru o cizmă, o mână şi un cap — toate aparţinând, — Pif! Paf! de răsună văgăuna.

18 | Vânătorul şi Pescarul Moldovei / Nr. 1 • 2016 /

 Iepurele
Naşul lăsă arma cu ţeava la pământ. Încercă — E viu, frigarea lui de urecheat! înjură na-
George Topârceanu
să străbată cu privirea pâcla de fum. şul. Ia mai trage-l, Ioane…
— Ia trage de sfoară, Ioane! porunci. Ion luă iepurele în braţe.
Ion trase. Eu cu Sioma tăceam. Todel era gata-gata să Vine iarna de la munte,
— Se zbate, dom’le director! pufnească în râs, dar, din respect faţă ne dom’ Peste ape face punte
— Păi, ţine-l, că noi ne ducem să-l vedem! director, se reţinu. Şi pe câmp fără hotar
Iepurele tremura ca varga. Îl pipăiră toţi, pe — Mai aveţi ceva acolo, bă? întrebă naşul,
Parcă presură zahar.
rând, îl întoarseră pe o parte, pe alta. cu ochiul pe damigeană.
— E viu, mânca-l-ar frigarea! înjură naşul. — Da-da, este! îl asigur şi eu, râzând. Uite, colo, moş Vasile,
Nu l-am nimerit… Ia mai toarnă, bă!… — Şi cam de ce te hlizeşti, finule? întrebă. C-un cojoc de zece chile
Şi cu flinta la spinare
A ieşit la vânătoare.
Dintr-un codru, din tufiş,
Iese-un iepure furiş
Şi cum scapă pe cărare…
Fuge ca o arătare…
Flinta face bum! iar moşu
Stă şi-şi freacă nasu roşu,
Şi-nciudat luleaua-şi muşcă;
Iepurele fuge puşcă.
Moşului îi vine-n minte
Ca să-i iasă înainte;
Fuga-n rariştea de tei:
Iepurele e hei-hei!
Ei, ce faci tu, moşulică,
Că n-ai împuşcat nimică?
Du-te-acasă binişor,
Că-i mai bine pe cuptor!

Damigeana făcu roată, gâlgâind.
— Acu să repetăm!…
Ion trase de sfoară, dar iepurele nu se mişcă
din loc.
— Nu vrea, dom’ director!…
— Dacă nu vrea, ia-l în braţe ori mână-l din
urmă! Dar vezi, să nu-l sperii…
Ajunşi pe linia de tragere, naşul îşi reîn-
cărcă arma, Ion stătea cu iepurele de-a gata, cu
sfoara de capăt, noi, iştilalţi, priveam cu sufletul
la gură.
— Mai numără o dată, Todel! ordonă naşul.
Iar tu, Ioane, dă-i drumul!
— Unu-doi… trei…
— Pahhh!…
De data asta nimeni nu mai închise ochii,
iar Ion nu-şi mai astupă urechile.
— Cred că l-am nimerit!… răsună vocea
naşului, după ce fumul se împrăştie. Mai trage
de sfoară, Ioane!…
Ion trase.
— Tot se zbate, dom’ director!
— Tu ţine-l de capăt, că noi ne ducem să-l
controlăm! mârâi, supărat. Peste o habă se opri,
se aplecă. Iepurele tremura şi mai tare, otova cu
pământul.
— Ei, aşa mi-a venit, naşule, nu te supăra…
— Bine. Eu mă gândesc că aţi putea să râ-
deţi, dar mie nu mi-i a râde, pentru că mi-am
pus în plan să mă fac vânător, în rând cu dom-
nul Păvălescu pe care, desigur, îl ştiţi… De mă
invită la o partidă de vânătoare — ce, să mă fac
de râs? Ruşine, bă!… Noroc!… Şi să mai încer-
căm…
Vânătoarea experimentală se cotili mai de-
parte.
— Paaahhh!…
— Uuuuu!… se auzi din tufiş.
Toţi înlemniră.
— Ce-i? făcu ochi mari Ion, cu sfoara scă-
pată din mâini. Iepurele?…
— Ce naiba? nu se dumeri Todel.
— Păi, asta-i! trase concluzia Sioma.
Eu, simţind cum îmi iese izul de fragă pe
nas, am înghiţit în sec.
Naşul, şovăielnic sau poate că sigur deja,
rosti:
— L-am nimerit, canalia!…
Adică, ce vreau să spun? A fost o vânătoare
pe cinste, zău! Drept că a doua zi toţi ne între-
bam: oare unde, bă, s-a prăpăstuit Tărcuci?
Nu-i stilul meu
să alerg după
iepuri!...
Notă: Iniţial, cică, Topâr-
ceanu era pe gând ca moş
Vasile, vânătorul, să puşte
pre Iepure, dar… convins că
e mai bine să nu se pună în
poară cu un cel mai deştept
în ale vânătorii, presimţind
că un ministru al Mediului
(din stânga Prutului), ve-
getarian de profesie şi pri-
eten cu Iepurele, va inter-
zice puşcarea urecheaţilor
în sezonul 2015 – 2016, a
întors-o contra lui moş Va-
sile, canibalul, infractorul,
ucigaşul şi nemernicul cu
armă, dar în folosul ecolo-
gic al ministrului respectiv
şi al mediului respectiv.
Sună şi aşa, nu?

/ Nr. 1 • 2016 / Vânătorul şi Pescarul Moldovei | 19

întâmplări
Dansul cartuşelor
sau cu brenneke la sitari…
Asociaţia noastră de vânătoare a pri-
mit un important plan de mistreţi. Dar,
în acelaşi timp, e deschisă şi vânătoarea
la iepuri (pasiunea majoră a vânătorilor
noştri), la fazani (mari animatori şi con-
sumatori de cartuşe) şi, bineînţeles, la
vulpi (cui nu-i trebuie, urgent, o frumoasă
blană roşie?). Aşa că, pentru a le împăca
pe toate, se vânează simultan la „de toate
pentru toţi“, maestrul de vânătoare reco-
mandând încărcarea armei cu cel puţin
un glonţ brenneke, fiindcă, totuşi, preocu-
parea de bază rămâne mistreţul. Şi atunci
lucrurile încep să se desfăşoare cam după
schema următoare: la începutul goanei,
obsedat de mistreţi, vânătorul îşi încarcă
puşca cu două brenneke, ţinând totuşi în
mână, prevăzător, şi pentru orice even-
tualitate, unul sau două cartuşe cu alice.
Neprezentându-se niciun mistreţ, e foarte
normal ca, după un timp, să înlocuiască
unul din cartuşele brenneke cu un cartuş
cu alice. Totuşi, parcă, pe nesimţite, trece o
umbră prin desiş — o fi poate vreun mis-
treţ supraprudent care se apropie în stilul
său caracteristic? — şi repede pune la loc
al doilea brenneke, dar… n-a fost decât o
capră izolată… Tocmai îşi schimba iarăşi
brennekeul nr. 2 cu alice, când zăreşte,
şerpuind mai încolo, printre copaci, o
frumuseţe de vulpe de un roşu aprins: la
iuţeală îşi schimbă şi brennekeul nr. 1 tot
20 | Vânătorul şi Pescarul Moldovei / Nr. 1 • 2016 /
cu alice… ţinând totuşi în mână, prudent,
un brenneke pentru orişice eventualita-
te… Vulpea s-a tot dus, dar acum — altă
comedie — apar nişte siluete negre, scurte
şi îndesate care tot frământă desişul pe loc;
e foarte probabil faimosul cârd de porci
mult aşteptat… Emoţionat — momentul
fiind decisiv —, el aruncă cât colo cartu-
şele cu alice şi introduce, „bâlbâindu-şi“
mâinile, iarăşi două brenneke. Degeaba
stă el lungi secunde cu respiraţia tăiată,
că a fost iarăşi o formidabilă (dar complet
falsă!) alarmă, fiindcă erau tot nişte capre
ceva mai mărunte… În sfârşit, goana se
apropie sensibil, evaporându-se ipoteza
teoretică a apariţiei vreunui mistreţ, astfel
că vânătorul nostru trece acum liniştit şi
„definitiv“ pe alice, şi chiar la timp, fiindcă
tocmai dă un iepure peste el… Îl împuş-
că şi, când să reîncarce, apare… coşco-
geamite mistreţul în mare galop, trecând,
desigur, nevătămat, din lipsă totală de
brenneke…
Exasperat de aceste repetate „con-
tra-timpuri“, cât şi de respectivul dans
al cartuşelor, vânătorul nostru îşi ia un
solemn angajament interior, în sensul de
a păstra, fie ce-o fi, până la sfârşitul goa-
nei, „un brenneke şi o alică“, deşi hăitaşii
sunt acum la vreo 30 de metri în faţă şi
că, teoretic, nu se mai poate întâmpla ni-
mic neprevăzut; şi totuşi se aude, în mod
cu totul neaşteptat, strigându-se chiar în
faţă „sitarul! sitarul!“ — şi iată că ferme-
cătoarea sa siluetă a şi apărut cotind cu
eleganţă, deasupra-i, pe-o aripă…
Surprins, încântat şi emoţionat, vâ-
nătorul nostru îi trimite la repezeală
două focuri: un prim „bang“ cu alice şi
un al doilea „bang“ cu brenneke… Aş
minţi dacă aş spune că l-a lovit. În ace-
laşi timp, vecinul său, ceva mai entuziast
şi mai distrat, repede şi el două brenneke
într-un splendid fazan care nici acela
(mizerabilul!) nu cade…
Aceste diferite ciudăţenii sunt mai
puţin grave decât faptul de a se trage cu
alice într-un mistreţ care apăruse tam-
nisam unui vânător ce pândea avid (şi
bineînţeles numai cu alice) un fazan „pe-
destraş“… Şi atunci, care-i leacul tuturor
acestor încurcături? Am văzut cândva, la
cineva, o puşcă grozav de indicată pentru
asemenea situaţii, cu nu mai puţin de…
patru ţevi, lipite astfel: două de alice sus
şi două de glonţ jos. Dar, fiindcă aşa ceva
nu se mai fabrică de mult, cel mai sănă-
tos lucru ar fi, dacă vrem cu tot dinadin-
sul să împuşcăm mistreţi, să-i aşteptăm
numai cu brenneke, chiar dacă, oarecum
distraţi sau prea entuziaşti, mai slobozim
din când în când câte unul şi în sitari…
Nicolae Cristoveanu
Alice şi cârlige

Cu pana la pălărie, cu puşca... la poezie

A plecat în eternitate Efim Tarlapan. A brazdă satirică şi umoristică de adâncime,
luat cu el atâtea şi atâtea vise, gânduri, idei, cer cu ochi şi suflet liric, cu dinţi de lup în-
planuri… şi cuvinte nespuse, rânduri neaş- colţit, pietros şi colţuros ca muntele şi lin,
ternute pe hârtie, cârţi needitate, despre care domol ca marea în plină lună de cuptor.
îmi vorbea înaripat, însufleţit, îndrăgostit Senin la chip, vertical, demn — aşa
ca un adolescent. A plecat subit, lăsând în l-am cunoscut, aşa mi-l păstrez în me-
urmă o lume nedumerită, o lume care l-a iu- morie. A plecat... A rămas... Cu pana la
bit, a cules boabe de înţelepciune din opera-i pălărie, cu puşca… la poezie.
apărută la noi, dar şi peste hotare. Câmp în Tache Bârcă

Adevărurile mele Într-un parc Omul, după Pascal Unui melc

În aceste vremuri grele, Flora: Iarbă, tei, castani. Omu-i trestie gânditoare, Că te-am primit, regret, vecine-
Adevărurile mele Fauna: … şi huligani! Unic pe întreg Pământul, Îmi stai pe-ospeţe de-o vecie.
N-au nici blănuri, n-au nici ţoale - De aceea, nu arare, Nu-i oaspete acel ce-ţi vine
Sunt ca toată lumea: goale. Cugetă… cum bate vântul! Cu tot cu... casă-n ospeţie!

Povestea porcului La izvoare

Vecinul nostru, mafiotul, La izvoarele cu ape
Taie-o porcină cât un taur, Vii ca limba strămoşească,
Sărac fiind, eu cumpăr botul Cerbii vin să se adape,
Că are-n el… sârmă de aur! Porcii... să se bălăcească!

Peştele de la cap se strică
Capul ţării noastre e
În pericol de stricare;
De urgenţă trebuie
Pus în gherlă, la… răcoare.
La pescuit
Văzând că nada mea animă
Fiinţele din baltă rar,
Am pus în loc de râmă rimă
Şi-am prins un critic literar.
Piscicolă
De când litrul de ulei
E de zeci de mii de lei,
Peştii, la români, se zbat
Şi-n tigaie… pe uscat.
La un şef de fermă brutal
Foaie verde piersice
Şi de corovatic,
Vacile-s domestice,
Şeful e… sălbatic!
Aproape fabulă
Un broscoi stă-n puşcărie
Pentru sex (pedofilie!) —
Sub un mal de râpă, cică,
A fost prins… cu „oaca“ mică.
Pe tulpina unui
arbore genealogic
Ascultă-mă, mic ram,
De printre ramuri:
Să ţii întâi la neam,
Apoi la neamuri!
Homo sapiens
Omul, cu al său progres,
Efectiv, mă lasă stană:
Pune degetul mai des
Pe trăgaci decât pe… rană.
„Deşteaptă-te, române“
În zadar se intonează
Imn la oră matinală —
Prostul, şi pe la amiază,
Tot cu noaptea-n cap se scoală…
Gradaţie
Un prost de rând
E-un prost. Pe când,
Un prost cu post
E-un mare prost!
Paradox
Ţara mea, romano-daca,
Ară ţarina cu vaca;
Are boi, dar, permanent,
Sunt aleşi în Parlament!
Firea cozii de topor
"Toporul a sărit din coadă."
Se zice nu întâmplător,
Căci nicăieri şi niciodată
Nu sare... coada din topor.
Legitate
Fiind satiric, lesne-i să constaţi,
După efectul celor publicate:
În ţara cu analfabeţi bogaţi
Există o prea dură legitate —
Satira, fie ea oricât de mare,
Luptând cu răul ce scufundă
barca,
E tot atâta de „folositoare"
Ca-ntr-un bordel... sonete de
Petrarca!
Frunza
Chiar de brusture să fie,
Rostul biblic nu şi-l pierde:
Pentru Eva-i lenjerie,
Pentru-Adam e… foaie verde.
La un şpriţ
Din stacană, ca din groapă,
Bule împânzesc văzduhul —
Vinul, de atâta apă,
Îşi dă duhul...
Măritiş
— Te măriţi c-un melc, surato?
Pe o viespe-am întrebat-o.
— Ce te miri, mi-a zis,
ţâfnoasă,
E urât, dar are... casă!

/ Nr. 1 • 2016 / Vânătorul şi Pescarul Moldovei | 21

ihtiologie

Ghidrinul şi Osarul
Familia Gasterosteidae include cinci genuri (Gasteros-
secundar (cotropit) este con- torală a Mării Negre din cauza
teus, Pungitius, Spinachia, Apeltes, Eucalia) şi opt specii,
reprezentanţii cărora sunt răspândiţi doar în emisfera siderat o specie invazivă (cum reducerii suprafeţelor macro-
nordică. Habitează atât în apele marine, salmastre, cât şi în este cazul invaziei sale devasta- fitelor marine care serveau ca
cele dulci. Evidenţierea numărului limitat de specii nu denotă toare în Marile Lacuri Ameri- refugiu împotriva duşmanilor
însă diversitatea mare de forme ecologice intraspecifice cane). şi ca material de construcţie
(simpatrice şi alopatrice). De aceea, în prezent se constată o
Care sunt factorii ecologici a cuiburilor (Oţel, 2007). În
mulţime de probleme în taxonomia complexelor Gasterosteus
aculeatus şi Pungitius platygaster, specimenele fiind intens care au stimulat prosperarea
studiate la nivel citogenetic. biologică a acestor două specii
în Republica Moldova?
Pe teritoriul Republicii hidrobiotop, unde îşi petrece În pofida rudeniei filoge-
Moldova sunt identificate două tot timpul vieţii, alta marină, netice strânse a acestor taxoni,
specii din această familie: Gas- care habitează în zona litorală predilecţiile lor ecologice şi
terosteus aculeatus Linnaeus — a mărilor şi acolo se reproduce cauzele expansiunii rapide pe
ghidrinul şi Pungitius platygas- printre desişurile de macrofite teritoriul Republicii Moldova
ter — osarul. (atinge cele mai mari dimensi- denotă unele deosebiri. Ghi- limanul nistrean, specia este
drinul se consideră o specie încă numeroasă, migrând în
de origine marină nordică şi cantităţi mari în sectorul Nis-
demonstrează o afinitate mai trului Inferior, iar în sectorul
mare faţă de ecosistemele cu medial al fl. Nistru, precum
apă mai rece (specie criofilă), s-a menţionat anterior, specia
devenind extrem de numeros a devenit una invazivă. După
în Nistru medial (limitele ţării) construcţia barajului de la No-
după construcţia hidrocen- vodnestrovsk, apa este diversa-
tralei de la Novodnestrovsk tă în aval de la adâncimi foarte
(1981). Iar osarul termofil de mari, fiind mult mai rece în
La exterior ghidrinul se de- uni). A treia formă — anadro- origine ponto-caspică a profi- perioada caldă a anului. Tem-
osebeşte de osar prin: plăcile mă migrează din zona litorală
laterale osificate mari şi îngus- a mării sau din liman în sec-
te (la osar plăcile sunt mult mai toarele inferioare ale fluviilor.
mici, corpul este aproape nud), După reproducere mulţi in-
iar înaintea dorsalei sunt trei divizi pier, iar puietul în scurt
(rar doi sau patru) ţepi osoşi timp se retrage înapoi în mare
distanţaţi şi bine dezvoltaţi sau liman. Forma anadromă şi
(de unde şi provine denumi- cea marină pot trece din una
rea în limba rusă: трехиглая în alta.
колюшка), la osar de obicei Deşi aceste specii se consi-
sunt nouă (rar 7-12). deră native pentru Republica tat ca rezultat al tendinţelor în- peratura medie multianuală a
În funcţie de gradul de Moldova, în ultima perioadă în călzirii globale, înmâlirii active apei în perioada primavară-va-
dezvoltare a plăcilor laterale, bazinul fl. Nistru se constată o a albiilor râurilor şi împânzirii ră, până la or. Dubăsari, a scă-
sunt recunoscute trei ecofene progresie biologică evidentă a lor cu vegetaţie acvatică. zut cu 5-8° C, iar vara (lângă s.
(fenotipuri) ale ghidrinului: lor, iar în unele hidrobiotopuri În arealul răspândirii sale Naslavcea) nu se ridică mai sus
„trahurus“ acoperă aproape efectevele lor atingând valori ghidrinul în unele zone poate de 15° C. Dacă pentru majo-
în totalitate flancurile latera- de-a dreptul alarmante. demonstra adevărate explozii ritatea peştilor din zonă acest
le, „leiurus“ — plăci puţine la Graţie valenţei ecologice de efectiv, iar în altele poate factor a devenit unul limitativ,
număr şi slab dezvoltate, iar largi şi a potenţialului înalt de intra în faza depresiei nume- atunci pentru ghidrinul criofil
„semiarmatus“ — foma inter- expansiune, ghidrinul s-a răs- rice. Astfel, dacă acum câteva este unul favorabil şi oportun.
mediară dintre primele două. pândit pe toate continentele decenii specia era deosebit de De la Naslavcea până la Soro-
Există şi trei forme ecolo- din emisfera nordică, pe con- numeroasă în zona litorală a ca este, practic, unicul repre-
gice reproductive ale ghidrinu- tinentul american ajungând Mării Negre, în prezent este zentant superdominant, iar în
lui: una sedentară de apă dulce, până în California, iar pe cel una deosebit de rară. Există o unele habitate poate „înnegri“
care nu migrează pe distanţe euroasiatic până în Iran. În ipoteză conform căreia ghi- apa cu numărul său imens.
mari şi se reproduce în acelaşi multe regiuni ale arealului său drinul a dispărut din zona li- Pe lângă factorul termic,

22 | Vânătorul şi Pescarul Moldovei / Nr. 1 • 2016 /

care l-a avantajat pe ghidrin în
faţa altor specii, este important
de menţionat şi lipsa sau defi-
citul consumatorilor naturali şi
a concurenţilor în ecosistem.
Din cauza pescuitului ilicit cu
plase cu efect selectiv accentu-
at, din ecosistem sunt extraşi
cei mai importanţi reglatori
ai nivelelor trofice inferioare
(specii ihtiofage, specii paci-
fiste înalt competitive de talie
medie şi mare), iar atunci când
nu sunt duşmani apar adevăra-
te „explozii numerice“ de spe-
cii-pradă.
Majorarea rapidă a efec-
tivelor populaţionale în fl.
Nistru este facilitată şi de alte
particularităţi biologice de
succes pe care specia le posedă
(idioadaptări) ca: manifesta-
rea grijii faţă de urmaşi prin
construcţia cuiburilor şi pro-
tejarea puietului, mimicrismul
pronunţat şi prezenţa forma-
ţiunilor eficiente de apărare
(ţepi, ghimpi), modul gregar
de viaţă şi multiplele sale avan-
taje, reproducerea porţionată,
perioada lungă de depunere a
icrelor şi prolificitatea înaltă. O
femelă în sezonul reproductiv,
aprilie—august, poate depune
până la 10 ponte, iar în Cali-
fornia se poate reproduce anul
împrejur. Dar să nu uităm nici
de spectrul trofic larg şi efectul
devorator accentuat.
Este ştiut faptul că ma-
joritatea speciilor de origine
marină duc un mod de viaţă
răpitor, indiferent de dimen-
siunile atinse. În acest sens,
ghidrinul şi osarul nu sunt o
excepţie. Ei, având dimensiuni
modeste, atacă fără ezitare or-
ganisme zooplanctonice mici,
se hrănesc cu icre, larve şi peşti
de mărimea lor. În apele dulci,
lipsite de duşmani şi bogate în
hrană variată, aceste specii nu
mai pot fi oprite până la epu-
izarea totală a bazei trofice din
ecosistem. Pentru bazinul Nis-
trului însă, ghidrinul şi osarul
sunt considerate specii invazi-
ve.
Dr. Dumitru Bulat,
Institutul de Zoologie al AŞM
Şi peştii... ne amăgesc
Într-o zi de decembrie, luna care încheie
zborul anului şi cu respiraţia largă a sufletu-
lui său deschide florile dalbe ale sărbătorilor
de iarnă, Crăciunul şi Anul Nou, Dorina, so-
ţia pescarului Fănică Lapteacru, plimbându-şi
ochii tineri, primăvăratici, pe reţeta culinară
„Crap oriental“, publicată în revista „Vânătorul
şi Pescarul Român“, simţi că-i lasă gura apă, iar
stomacul nerăbdător şi obraznic îi dă stăpânei
ghionturi să-i dăruiască neîntârziat această
mâncare delicioasă. Pofta femeii de crap orien-
tal o zăpăci atât de mult, încât înflăcărându-se
de dorul lui, îşi pierdu liniştea sufletească. Se
zbătu ca o pasăre în colivie, căutând să vadă cât
mai repede zorii fericirii născuţi de crap orien-
tal. L-a sunat la serviciu pe Fănică, şef al grupu-
lui de pompieri.
— Iubitule, stinge-mă că ard! Ard de dor de
crap oriental!
— Nu înţeleg, bâigui nedumerit Fănică.
Despre ce crap oriental vorbeşti?
— Nepriceput mai eşti, dragule! Vin sărbă-
torile de iarnă şi tare vreau crap oriental!
— Of, Doamne, se cutremură bărbatul, în-
cercând să înţeleagă: cine-i ăla, crap oriental —
monarh sau sultan?
Văzând că discuţia lor nu se fructifică, Do-
rina îi ordonă autoritar:
— Nu mai pot răbda. Vino acasă. Incendiile
s-o stinge şi fără tine!
Fiind la datorie, Fănică Lapteacru nu s-a
lăsat înduplecat, apăru în pragul casei abia la
sfârşitul programului de lucru.
— Ce-i cu crapul tău oriental?! o întrebă
Fănică, ştergându-şi cu podul palmei fruntea
asudată.
— Peşte, mâncare de peşte, Fănică. Mi-i
tare dor de crap, gătit după o reţetă orientală.
— A-a-a! răsuflă uşurat bărbatul, chinuit
de misterul nenorocitului de crap oriental. Eu
însă, bietul de mine, credeam… Ce gând aiurit!
Iartă-mă…
— Vezi? Preocupat cu ale tale, de ale mele
ai şi uitat…
— Bine, Dorina. Îmi iau liber şi plec la iazul
de la Boureni. Sper să aduc un crap regesc, pe
/ Nr. 1 • 2016 / Vânătorul şi Pescarul Moldovei | 23
potriva dorinţei tale.
Greu, dar veni şi ziua când Fănică, împreu-
nă cu doi prieteni pescari, Tudorache şi Ionel,
îşi făcu apariţia pe malul pitoresc al iazului. În
câteva clipe ustensilele lor pescăreşti şi-au ocu-
pat locurile cuvenite. Aşteptarea şi răbdarea lui
Fănică sunt de aur. Ba şi mai glumeşte:
— Dacă prind mai mulţi crapi, vă dau şi
vouă.
Se scurge o oră, două, trei… cinci… Ni-
mic. Niciun semn să bucure inima. Crapii din
iaz lasă pescarii să se prăjească, să frământe în
scăfârlie şiraguri de gânduri savante: sau peştii
sunt sătui, sau condiţiile climaterice nu sunt fa-
vorabile pentru a-i face să înşface nada…
Seara au plecat fără nicio captură.
Deschizând uşa, Fănică, obosit, cuprins de
ruşine, îşi aruncă rucsacul gol în mijlocul ca-
sei. Acesta se întinse fleaşcă pe podea, asemeni
unei mâţe somnoroase.
— Unde-i peştele? întreabă mirată soţia.
— În iaz, Dorina. În iaz… În ţara aceasta,
suverană şi independentă, ne amăgesc toţi lao-
laltă — şi miniştrii, şi deputaţii… Ne amăgesc şi
peştii… Mama lor de crapi orientali! Am stârcit
o zi întreagă pe malul apei, iar ei se zbenguiau,
sărind şi vălurând oglinda iazului, şi nici gând
nu aveau să atingă mămăliga, râmele, boabele
de porumb conservate sau turtele din seminţe
de floarea-soarelui. Şi-au bătut joc de noi, cer-
cându-ne răbdarea şi, hlizindu-se cu mândrie şi
satisfacţie că pot să ne amăgească…
— Da eu vreau crap oriental, miorlăi dulce
nevasta, rotindu-şi în faţa soţului ochii mari,
scânteietori.
— Nu mă omorî cu crapul tău!… La urma
urmei îl cumpărăm la piaţă, spuse Fănică, ros-
tind iarăşi: mama lui de crap oriental!…
Totuşi-totuşi Dorina şi-a văzut visul împli-
nit, iradiind lumină, ca un trandafir în rouă.
Crapul oriental şi-a ocupat, la Crăciun, lo-
cul de cinste pe masa de sărbătoare. Fănică şi
Dorina, sub fulguiri de nea, ascultau cum su-
nă-răsună lung-prelung în inimile lor clopoţeii
bucuriilor omeneşti.
Vladimir Rusnac, scriitor
 Curiozităţi

Lucruri interesante
despre potârnichi
Ştiaţi că… potârnichea este răspândi-
tă în lumea întreagă? Ea poate fi întâlnită
atât în pădurile nord-americane, cât şi în
taiga, în condiţii climaterice dure. Potâr-
nichea face parte din aceeaşi familie ca şi
cocoşul de mesteacăn, deci, din familia
fazanilor.
La potârniche poate fi observat
fenomenul dischineziei, deci, în caz
de pericol, păsările sunt capabile să se
inducă într-o stare de amorţire. Călugă-
rul savant Anastasie Kircher scria că, în
timpul experimentelor, el lega picioruşele
păsării şi aceasta amorţea până la o stare
de insensibilitate totală. Fiind culcată pe
spate, potârnichea putea rămâne nemiş-
cată în această poziţie mult timp, dar de
îndată ce pericolul era depăşit, pasărea
„învia“ miraculos, ca în poveste.
Potârnichea cenuşie este cea mai proli-
fică din toate păsările din regiune. O pontă
numără de la opt până la douăzeci de ouă.
Dacă prima pontă este devastată, femela
poate scoate ouă în mod repetat.
Primul penaj al păsărilor tinere are o
culoare cenuşie cu nuanţă verzuie, amin-
tind în acest sens penele raţei sălbatice.
Potârnichea nu are un dimorfism viu
pronunţat. Astfel, şi masculul, şi femela au
un penaj asemănător. Unica diferenţă este
pata mai închisă pe pieptul masculului.
Potârnichea este prezentă şi în sim-
bolurile diferitor state din lume. Din
anul 1995 ea este simbolul statului
american Alaska. Pasărea este
reprezentată şi pe etichetele
sticlelor cu Scotch whisky.
Ea este introdusă în car-
tea „Guinness Wor-
ld Records“,
datată la
mij-
locul secolului al ХХ-lea (vezi revista
VPM nr.12, 2015).
Ştiaţi că temperatura normală a corpu-
lui potârnichii este de 45º C, chiar şi atunci
când afară este un ger de crapă pietrele?
În ultimul timp, potârnichea a devenit
obiect al unor cercetări ştiinţifice. În pro-
cesul monitorizării evoluţiilor masei aces-
tor păsări în zonele polare, savanţii au rea-
lizat că potârnichea poate fi utilă pentru a
identifica simptomele încălzirii globale. În
plus, cu ajutorul ei, poate fi prezis impac-
tul încălzirii globale asupra altor organis-
me vii şi asupra omului.
Carnea potârnichii este foarte folosi-
toare, contribuind la normalizarea hemo-
globinei în sânge. Vitamina C influenţează
pozitiv funcţionarea sistemului nervos
central. Să nu trecem cu vederea nici fo-
sforul, foarte benefic pentru organism.
Consumând 100 de gr de carne de
potârniche, veţi obţine 253 de ca-
lorii, multe proteine şi grăsimi
folositoare. Aceste substanţe vor
asigura energie suficientă pentru
un interval îndelungat de timp.
Tatiana Pavlenko

Friptură de potârniche în ulcele

Ingrediente: 300 gr fileu de potârniche; 150 gr carne de porc; 3-4 linguri de lapte; 2 ouă; sare; piper negru măcinat;
8 clătite subţiri; 4 linguri de ulei.
Pentru umplutură: 0,5 kg brânză de vaci; 2 ouă; sare.
Mod de preparare:
Se pregătesc clătitele şi fiecare se taie în 3-4 părţi. Brânza se amestecă cu ouă şi sare şi acest amestec se înveleşte în
clătite – câte 6-8 clătite la o porţie. Carnea se dă prin maşina de tocat de 2 ori, se adaugă ouăle, laptele, sarea şi piperul, se amestecă
bine şi se formează chifteluţe mici – câte 6-8 la o porţie – şi se fierb la aburi. Clătitele se aşează în ulcele, deasupra se stropesc cu unt
topit şi se coc în cuptor la temperatura de 180-200 grade timp de 5-7 minute.

24 | Vânătorul şi Pescarul Moldovei / Nr. 1 • 2016 /

 Vestigii europene
Muzeul cinegetic Schloss Stainz
din Austria
Anul 2016, care abia îşi intră în drep-
turi, ne găseşte în Austria, unde vom des-
coperi un nou muzeu cinegetitc. Austria
este o ţară fără ieşire la mare, aflată în Eu-
ropa Centrală. Ea se învecinează cu Cehia
şi Germania la nord, Ungaria şi Slovacia la
est, Slovenia şi Italia la sud, Elveţia şi Li-
echtenstein la vest. Teritoriul Austriei are
o suprafaţă de 83.879 km² şi o climă tem-
perat–continentală. Relieful Austriei este
în cea mai mare parte muntos, datorită
prezenţei Alpilor. Doar 32% din suprafa-
ţa ţării se află sub 500 m altitudine, iar cel
mai înalt punct al său are 3.798 m. Popula-
ţia Austriei este de circa 8,47 milioane de
locuitori (2014). Capitala şi cel mai mare
oraş din Austria este Viena, cu o populaţie
de peste 1,7 milioane de locuitori.
Muzeul cinegetic Schloss Stainz se află
în comuna Stainz, districtul federal Stiria
din sud–estul Austriei.
Muzeul de vânătoare se bazează pe co-
lecţii private, dar, de asemenea, în sensul
cel mai larg, pe „spiritul“ arhiducelui John
(prin activitatea sa a democratizat vână-
toarea în Stiria) şi al XXV–lea Festival Pro-
vincial de Vânătoare din Stiria de la Palatul
Eggenberg. Marele succes al acestei expo-
ziţii din 1949 a dus la înfiinţarea muzeului
de vânătoare, care a fost inaugurat în 1953
ca un departament al Muzeului Provincial
Stiria, condus de Philipp Meran.
În perioada 1953—1997, muzeul de
vânătoare din Stiria a fost găzduit de Pala-
tul Eggenberg, iar după 1997 a fost trans-
ferat în Palatul Stainz.
Muzeul de vânătoare din Palatul Stainz
prezintă cultura cinegetică în toate aspec-
tele sale şi nu expune doar o imagine vastă
în ceea ce priveşte istoria culturii vânăto-
reşti, ci şi interacţiunea dintre om şi natură.
Într–o prezentare inovatoare şi unică
în Austria, vizitatorii pot să înveţe mai
multe lucruri interesante despre vânătoa-
re. Ei sunt captivaţi de exponate magnifice
din colecţiile şi instalaţiile interactive, de
excursiile în istoria civilizaţiei, completate
de arme istorice şi echipamente tehnice.
Muzeul de vânătoare Schloss Stainz
ilustrează vânătoarea ca un fenomen isto-
ric, sociologic, etico–filozofic şi face apel
la un public larg, datorită abordării sale
interdisciplinare şi multiculturale. Vizita-
torii pot admira „vânătorul romantic“ şi
„rebelul sălbatic“, arme istorice, tablouri,
precum cel al lui Thomas Bernhard „Pe-
trecerea de vânătoare“ sau leacuri miracu-
loase ale medicinii populare. Toate acestea
sunt expuse la etajul întâi al muzeului.
La etajul al doilea, vizitatorii sunt
familiarizaţi cu diferite tipuri de urme de
animale, propunându–li–se un exerciţiu
de urmărire şi depistare a urmelor.
Totodată, ei iau cunoştinţă de sunetele
emise de animale. În plus, află multe
lucruri interesante despre problemele
actuale ale ecologiei în lumea animalelor
sălbatice şi despre sarcinile vânătorii
moderne.
O parte din exponatele muzeului sunt
în depozite. Ele vor fi documentate şi pre-
gătite pentru o nouă prezentare publicu-
lui. Temele majore ale expoziţiilor noi vor
fi: arta şi meşteşugurile, picturile tematice,
armele, trofeele, animalele împăiate, an-
samblul de 150 de capete de cerb în stil ba-
roc din colecţia contelui de Lamberg (Tra-
utenfels) şi numeroase trofee cu patologii.
Selecţie: Cristina Ciobanu,
Institutul de Ecologie şi Geografie al AŞM
 Stimate vânător!
Procurând arme şi muniţii în magazinele SVPM,
banii domniilor voastre rămân în societate,
contribuind astfel la dezvoltarea
vânatului în Moldova.
Adresele magazinelor SVPM: Atelier de reparaţie şi testare a armelor
mun. Chișinău, str. Șipotelor 2; tel.: (022) 24 32 04 Tel. de contact:
or. Cahul, str. M. Eminescu 43/2; tel.: (0299) 22 132 022 24 20 53; 079054705