Vânătorul şi Pescarul Moldovei

ISSN 9771857450508

Revistă lunară de informare nr. 2 (56) ◆ februarie 2015

• Alegerea binoclului
• Tirul la vânătoare
• Pescuitul la sfârşit
de iarnă

Efectivele vânatului mic

după sezonul de vânătoare

Ministerul Mediului
Agenţia „Moldsilva“
Societatea Vânătorilor
şi Pescarilor din Republica Moldova
ISSN 9771857450508
Vânătorul şi Pescarul Moldovei
revistă lunară de informare
Serie nouă în limba română
Adresa: MD-2005, mun. Chişinău
str. Şipotelor 2, et. 3
tel./fax: /373 22/ 24 20 27
e-mail: svpm@mail.md
Index: 32876
Consiliul de redacţie
Oleg CIOCOI, preşedintele Consiliului
Republican al SVPM
Valentina ŢAPIŞ, ministrul Mediului
Alexei PALANCEAN, dr. în biologie
Vadim NESTEROV, doctor veterinar
(România)
Andrei MUNTEANU, dr. în biologie
Dumitru GALUPA, dr. în economie,
director ICAS
echipa redacţiei
Ionel CĂPIŢĂ, redactor-şef
Anatol GROSU,
redactor-şef adjunct
Igor GROSU, secretar responsabil
Veronica Vlădescu,
redactor
Valeriu BUSUIOC, redactor-traducător
Alexandru BOSTAN, designer
Manuscrisele expediate pe adresa
redacţiei nu se înapoiază autorilor.
De conţinutul materialelor sunt responsa-
bili autorii. Ele nu reflectă în mod obliga-
toriu opinia, poziţia redacţiei.
Retipărirea oricărui material este permisă
doar cu acordul redacţiei.
Continuă abonarea la revista VPM
Index: PM32876
Costul unui exemplar – 12,5 lei
Arma nu-i jucărie
S-a încheiat încă un sezon de vânătoa-
re, mă întreb însă: s-a pus punct şi întâm-
plărilor nefericite în terenurile de vână-
toare, şi nu numai? Aş vrea să cred, dar…
Cunoaştem prea destule cazuri, când unii
posesori de arme de foc, dornici de chi-
lipiruri, n-au ţinut cont de încheierea se-
zonului de vânătoare şi, gonindu-se după
viaţa unor vietăţi sălbatice, au plătit cu via-
ţa lor. N-aş crede că s-ar găsi cineva dintre
cei cu arma-n mână, porniţi la vânătoa-
re, să nu-i pese de viaţa lui. De-a lungul
anilor, pe această temă, am avut ocazia să
discut cu mai mulţi vânători, de vârste şi
ocupaţii diferite. Şi ce credeţi? Parcă s-ar
fi înţeles: unul ca unul m-au asigurat că
la vânătoare au grijă de respectarea teh-
nicii securităţii. Ce să zic? I-am crezut şi
îi cred, dar iarăşi mă întreb: atunci de ce
nu trece niciun sezon de vânătoare fără
accidente, nu arareori cu pierderi de vieţi
omeneşti? Să-mi spună cineva: ce ar tre-
bui să se întâmple la o vânătoare, ca să le
fie tuturor de învăţătură, să fie respectată
legea în vigoare şi tehnica securităţii? Am
avut cazul „Pădurea Domnească“, care a
zguduit întreaga societate. I-a fost cuiva
de învăţătură? A fost cumva tras cineva la
răspundere, pentru că la acea vânătoare de
pomină i-a fost curmată viaţa omului de
afaceri Sorin Paciu? Au trecut mai bine de
doi ani de atunci (23.12.2012), ei şi? N-aş
vrea să cred, totuşi, că justiţia noastră va
ajunge la concluzia: cel mort e vinovat…
deoarece nu se poate apăra. După cum se
prezintă lucrurile, cei sus-puşi, de teapa
celor care au participat la vânătoarea cu
pricina în „Pădurea Domnească“, n-au
decât să zică: „Las’ că-i bine, putem merge
şi noi la o partidă de vânătoare, chiar într-
acolo, de ce nu? Orice s-ar întâmpla…“.
…Peştele de la cap se strică.
Realitatea ne demonstrează că nu fie-
care dintre posesorii de arme, cu drept de
portarmă sau fără acest drept (avem des-
tui şi de aceştia), conştientizează pe bune
că arma îţi poate aduce nu doar o satis-
facţie enormă la o partidă de vânătoare,
ci şi o mare nenorocire, atât în terenurile
de vânătoare, cât şi în alte împrejurări.
S-a scris şi s-a vorbit despre aceasta cât
în lună şi în stele, dar carul, cum se vede,
nu s-a prea mişcat din loc. Ce fel de oa-
meni suntem? Cum ar trebui să vorbim,
ca să ne auzim? Nu putem pricepe o dată
şi pentru totdeauna: arma nu-i jucărie şi
cu arma nu-i de jucat! Arma ucide, omu-
ionel cĂpiţă
le! De aceea e armă. Ea trebuie folosită,
conform destinaţiei. Oare acest lucru nu
se ştie? Nu se ştie nici că paza bună trece
primejdia rea? Crede care cumva că neno-
rocirea, în sezonul trecut de vânătoare, a
ajuns doar prin părţile Leovei, Teleneşti-
lor, Floreştilor…, şi mai departe nu poate
semăna lacrimi şi durere?
Avem prea destule cazuri de încălcare
a cerinţelor de folosire şi păstrare a arme-
lor de vânătoare, ceea ce duce, de multe
ori, la accidente cu final foarte tragic.
Pune în gardă şi faptul că în rândul popu-
laţiei din republică sunt nenumărate arme
deţinute ilegal. Întrebarea vine: oare toţi
aceşti deţinători de arme ilegale au dis-
cernământ? Au trecut cumva vreun con-
trol medical în această privinţă? Dacă nu,
atunci cum pot locui liniştit membrii unei
astfel de familii, ştiind că arma de foc stă
la îndemâna unui om, fără a fi consultat
cel puţin de psihiatru?! Susţin ideea ca de
un asemenea control medical să aibă par-
te, anual, fiecare deţinător legal de armă.
Iar în familiile în care este deţinută ilegal
măcar o armă, să nu aştepte tragedia, ea
şi neaşteptată poate veni. Dacă, bunăoa-
ră, la Sireţi, Străşeni, n-ar fi fost tăinuită
deţinerea ilegală a armei de vânătoare, în
familia în care soţul şi-a împuşcat soţia şi
apoi s-a sinucis, n-ar fi avut loc această
crimă odioasă (10.11.2014), n-ar fi rămas
nici cei doi copii fără părinţi.
Nimic nu e mai scump decât viaţa.
Dar numai acela se bucură de ea, până la o
vârstă înaintată, care are grijă s-o ferească
de primejdii. Arma, în mâinile celui certat
cu legea (sau fără discernământ) e o mare
primejdie… pentru viaţă. Doar se ştie: le-
gea loveşte, când este lovită şi păzeşte, când
este păzită. Cine se face a uita că arma
nu-i jucărie, cu siguranţă poate provoca o
tragedie. Oare nu sunt destule nenorociri-
le câte le-am avut? Nu cred că pentru a te
convinge că focul frige, trebuie neapărat
să bagi mâna în foc.

Efectivele vânatului mic
după sezonul de vânătoare
Evaluarea în cadrul vânătorii
este un proces complex, ce vizează
stabilirea numărului şi a calităţii
vânatului la nivelul unui fond de
vânătoare şi al fondului cinegetic
naţional, pentru o activitate
managerială eficientă. Astfel,
se calculează densitatea reală,
mărimea sporului anual, nivelul
recoltei posibile, dar şi cantităţile,
structura hranei complementare
pentru perioada de iarnă.
Această metodologie este tot mai des
recomandată (Lobcov, 2010) pentru eva-
luarea complexă a faunei vânatului mic în
ecosistemele agrare, ca instrument com-
plex de estimare şi obţinere a unor date
statistice semnificative cu condiţia înregis-
trării corecte a datelor.
Înainte de a da un răspuns la întrebarea
cât vânat avem şi ce semnificaţie au datele
statistice, trebuie să menţionăm unele dife-
renţe majore între gospodărirea durabilă la
speciile de vânat mare şi cele de vânat mic.
În literatura de specialitate este frecvent
utilizat termenul de capacitate de suport
al unui teritoriu. Pe fondurile de vânătoare
preponderent cu vânat mare trebuie sta-
bilită densitatea de vânat corespunzătoare
nivelului capacităţii de suport a habitatului
pentru specia de vânat, pentru ca aceasta
să nu fie depăşită, deoarece în astfel de ca-
zuri apar probleme de impact ecologic atât
asupra habitatului, cât şi asupra speciilor
convieţuitoare.
ERATĂ
În ordinul nr. 46–A din 24 de-
cembrie 2014 „Tarife pentru servi-
ciile prestate“, publicat în revista
VPM nr. 1 (55) ianuarie 2015, s-a
strecurat o greşeală tipografică re-
gretabilă. La punctul 1, subpunctul
b) „Membri ai SVPM“, la rubrica
„Membri ai SVPM care au executat
prestaţia de muncă“ a se citi „250
lei cotizaţia de membru“ şi respec-
tiv „total — 250 lei“.
Redacţia îşi cere scuzele de ri-
goare.
evaluări
La vânatul mic, însă, scopul determi- o analiză statistică a efectivelor speciilor
nării nivelului capacităţii de suport este autohtone de vânat mic: iepure de câmp,
detectarea factorilor limitatori şi cu influ- potârniche, vulpe (la finele sezonului de
enţarea efectelor acestora, să avem posibi- vânătoare 2014—2015).
litatea creşterii densităţilor (Faragó Náhlik, Dat fiind faptul că vânătoarea la ie-
1999). Astfel, în cazul vânatului mic, încer- purele de câmp este cea mai populară,
căm să stabilim nivelul capacităţii de su- zilnic, la cele 7 vânători, au participat cca
port nu pentru a limita creşterea exagerată 6500 de ortaci. Astfel, în fiecare zi, fondu-
a densităţilor, ci pentru a putea creşte acest rile de vânătoare au avut parte, în medie
nivel şi, implicit, densităţile populaţiilor de de un vânător la 390 ha de teren (7% din
vânat din teren, prin determinarea cauze- fondul cinegetic arendat de societate). De
lor nivelului actual şi influenţarea aceste- asemenea, trebuie să amintim că 20% din
ia prin intervenţii cinegetice. Pornind de terenul de vânătoare este destinat „zonelor
la cele enunţate mai sus, se poate spune de linişte“.
că efectivele populaţiilor de vânat mic nu Calculele ne demonstrează că la finele
pot fi exagerate, deci, este de neconceput sezonului de vânătoare avem o densitate
expresia „foarte mult“ legată de vânatul medie pe republică de 37 iepuri la 1 mie ha
mic (Farkas, 2009). În evoluţia dinamicii de teren (cu o extragere pe sezon de 11250
vânatului mic se constată tendinţe de di- iepuri). Ţinându-se cont de pierderile în
minuare, comparativ cu anii 80 ai secolului perioada de iarnă de 15—20%, primăvara
trecut. De aceea, specialiştii în cinegetică putem aştepta un stoc reproductiv de circa
trebuie să intervină în mod profesionist în 57—59 mii iepuri, ceea ce-ar fi cu 15—18%
sistem, să fie analizate, pe de o parte, cerin- mai mult decât anul precedent. Este bene-
ţele de spaţiu (instalaţii, hrană, structură fic şi faptul că în toate zilele de vânătoare
de habitat) şi de cealaltă parte, trebuie de se extrăgeau în marea majoritate masculi
inventariat ceea ce avem. (56—65%). Prezenţa „zonelor de linişte“ şi
Estimările faunei vânatului mic în fon- procentul redus al fondului de vânătoare
durile de vânătoare ale SVPM, efectuate supus zilnic extragerii vânatului sunt fac-
concomitent cu vânătoarea la iepurele de torii descreşterii neesenţiale a densităţii
câmp (graţie efortului echipelor de vâ- iepurelui pe parcursul sezonului de vână-
nători, managerilor), ne permit să facem / continuare în pag. 2
Abonarea 2015
Dragi cititori ai revistei Vânătorul şi
Pescarul Moldovei, abonarea pentru anul
2015 continuă! Vă îndemnăm să vă abonaţi
la revista dumneavoastră şi pe parcursul
anului ce a sosit.
Dacă vreţi să fiţi sigur că nu rataţi niciun eveniment important în domeniul
cinegetic, abonaţi-vă. Doar cel care este la curent cu toate noutăţile în domeniu,
îşi poate asuma anumite responsabilităţi, fiind interesat atât de prezentul, cât şi
de viitorul faunei cinegetice.
Un om informat este un om puternic!
Revista Vânătorul şi Pescarul Moldovei apare lunar. Preţul unui abonament
rămâne neschimbat şi pentru anul 2015 — 12,5 lei pentru o lună.
Indicele publicaţiei:
în limba română — PM 32876;
în limba rusă — PM 31876.
Abonamentul la revista VPM poate fi perfectat în orice oficiu poştal.
/ Nr. 2 • 2015 / Vânătorul şi Pescarul Moldovei | 1
continuare din pag. 1/ toare (de la 48 sp/1 vânătoare de 26 păsări la 1 mie ha de teren mult decât în perioada similară a anului
mie ha — în prima deschis; cu o densitate de peste 50 păsări trecut.
zi de vânătoare la 37 sp/1 mie ha — la fi- în raioanele de Sud (Ştefan Vodă, Taraclia, Perioada de iarnă e destul de anevoioa-
nele sezonului). Această medie a densităţii
iepurelui se datorează numărului destul de
mare din raioanele Ştefan Vodă (55—60
sp/1 mie ha), Sângerei (50—55 sp/1mie
ha), Briceni, Cahul, Făleşti, Floreşti, Leova
(45—50 sp/1mie ha). În raioanele Călăraşi,
Hânceşti, Teleneşti, Nisporeni, Drochia au
fost estimate densităţi medii ce nu depă-
şeau 25 sp/1 mie ha. În unele fonduri am
numărat până la 15 iepuri la 1 mie ha. Eva-
luările de toamnă, obţinute la vânătoare,
confirmă realitatea fragmentării populaţiei
iepurelui de câmp, iar crearea funcţională
a „zonelor de linişte“ ar fi doar unul dintre
instrumentele de redresare a acestei situa-
ţii.
La principalele specii de interes cine-
getic, vânate în acest an, se constată o re-
coltare de 61—63% din cele planificate la
porumbei şi păsările acva-palustre, 71% la
fazan, 48% la prepeliţă şi 16% la gâşte. Re-
coltarea iepurelui de câmp s-a dovedit a fi Leova, Cahul) şi mult mai rară la Nord să pentru fauna cinegetică. Hrana comple-
cea mai garantată, realizând 87% din cota (Drochia, Glodeni, Ocniţa) — până la 18 mentară, profilaxia şi lupta cu bolile para-
planificată. păsări la 1 mie ha. zitare, braconajul, prădătorii şi dăunătorii
Estimările demonstrează că specia au- Din efectivul de peste 24 mii de vulpi, speciilor de vânat vor determina ce stoc de
tohtonă de interes vânătoresc, potârnichea, ce populează ecosistemele republicii au reproducere vom putea avea în primăvară.
are o densitate medie la finele sezonului de fost extrase 6,2 mii. Deci, sunt cu 18% mai Dr. conferenţiar Anatol Savin

Notă informativă cu privire la modificările şi completările la

Regulamentul privind normele prestaţiei de muncă
Hotărârea Consiliului Republican
al SVPM
din 17.12.2014
În scopul realizării activităţilor ce ţin de
desfăşurarea lucrărilor economico-cinegeti-
ce şi biotehnice, menite să asigure îndepli-
nirea sarcinilor privind dezvoltarea gospo-
dăriei cinegetice şi terenurilor de vânătoare
din posesia SVPM, dar şi pentru îmbunătăţi-
rea calităţii acestora, Consiliul Republican al
SVPM adoptă:
1. Aprobarea modificărilor şi completărilor
Regulamentului privind normele presta-
ţiei de muncă.
2. Stabilirea compensaţiei băneşti în mări-
me de 150 de lei pentru fiecare zi de ne-
participare în cadrul prestaţiei de muncă.
În iulie şi septembrie anul 2014 au avut loc
câteva şedinţe ale Comisiei CR pentru vânătoa-
re şi pescuit, la care au fost examinate măsu-
rile îndeplinirii sarcinilor trasate de Congresul
SVPM, menite să dezvolte şi să perfecţioneze
metodele de administrare a gospodăriilor
cinegetice, să activizeze eforturile membri-
lor Societăţii în direcţia îndeplinirii acestora.
Membrii Comisiei au examinat şi au înaintat
unele propuneri ce ţin de modificarea şi com-
pletarea Regulamentului cu privire la prestaţia
de muncă, care ulterior au fost discutate cu
personalul scriptic al Societăţii, cu specialiştii
şi membrii Comisiei CR. În scopul îndeplinirii
sarcinilor Asociaţiei, cu privire la desfăşurarea
lucrărilor economico-cinegetice şi biotehnice
în terenurile de vânătoare din posesia SVPM,
se propune operarea următoarelor modificări
şi completări:
1. Reducerea numărului de zile pentru desfă-
şurarea lucrărilor, specificate în Regulament,
de la 10 până la 3 zile — om. Modificările
sunt condiţionate de practica ultimilor trei
ani, când majoritatea doritorilor de a parti-
cipa la lucrări, nu au avut o asemenea po-
sibilitate din cauza numărului mare de zile
obligatorii spre executarea lor.
2. Introducerea modificărilor în conţinutul
unor tipuri de lucrări, specificate în Regula-
ment, adăugarea unor noi tipuri de lucrări,
dar şi eliminarea celor care şi-au pierdut
actualitatea. Propunerile sunt făcute, reie-
şindu-se din practica desfăşurării lucrărilor
pe terenurile de vânătoare.
3. În corespundere cu p. 3.3 din Statutul SVPM,
să fie stabilită obligativitatea onorării pre-
staţiei de muncă pentru membrii SVPM,
inclusiv a tipurilor de lucrări fără recupera-
re în expresie bănească, fiind aliniate în ca-
drul unui capitol aparte al Regulamentului.
Aceste lucrări sunt cele mai solicitate şi nu
necesită mari eforturi fizice sau cheltuieli
financiare, deoarece pot fi îndeplinite timp
de câteva ore, nefiind necesară ziua întreagă
de muncă pentru efectuarea lor. Fără efec-
tuarea acestor lucrări însă, nu putem spera
la o înaltă eficienţă de gestionare a fiecărei
gospodării vânătoreşti din fondul cinegetic,
cu atât mai mult că ele deja sunt efectiv în-
deplinite de majoritatea vânătorilor.
4. Să se fixeze anul viitor costurile de compen-
sare din cadrul prestaţiei de muncă obli-
gatorii, mărimea cărora va constitui suma
de 150 de lei pentru fiecare zi nelucrată,
reieşind-se din tarifele valabile actualmente
pentru efectuarea acestor lucrări în sectorul
cinegetic. Pe parcursul unei zile întregi de
muncă în gospodăriile săteşti, lucrările ne-
calificate se estimează cu o sumă bănească
aproximativ egală.

2 | Vânătorul şi Pescarul Moldovei / Nr. 2 • 2015 /

 Norme de prestare-muncă
pentru membrii SVPM
Fiecare membru al Societăţii Vânătorilor şi Pescarilor din Pregătirea şi amenajarea cuiburilor artificiale de
3. Ex. 30 3
Moldova, înainte de a intra în fondul de vânătoare pentru a vâna depunere a icrelor
sau a pescui, conform prevederilor ale p.3.3 Statutului, este obligat IV. PAZA FONDURILOR DE VÂNĂTOARE
să presteze cel puţin 3 zile/persoană muncă pe terenurile atribuite Depistarea cazurilor de încălcare a regulilor de vână- Pro-
colectivului primar de vânători din care face parte sau unde inten- toare şi pescuit, transmiterea informaţiei organelor cese-
1. 1 3
de drept, cu sancţionarea ulterioară a contravenţiilor ver-
ţionează să vâneze, sau să pescuiască.
conform art.128 al. I, II. bale
Minimul de prestare-muncă se îndeplineşte: Prezentarea informaţiei către organele de drept
individual, cu predarea lucrărilor îndeplinite preşedintelui or- 2. privind deţinerea ilegală a armei (când arma a fost Unit. 2 3
ganizaţiei primare de vânători sau persoanei împuternicite; ridicată).
în cadrul colectivului, sub conducerea preşedintelui organiza- 3.
Depistarea şi ridicarea uneltelor ilegale de capturare
Ex. 90 3
ţiei primare de vânători; a vânatului (capcane, laţuri etc).
membrii organizaţiilor primare orăşeneşti de vânători înfăp- V. LUCRĂRI DE GESTIONARE, DE CONSTRUCŢIE, DE REPARAŢIE Şl
ALTE TIPURI DE ACTIVITĂŢI
tuiesc minimul prestării-muncă sub conducerea preşedintelui
Acte
organizaţiei primare pe terenurile de vânătoare atribuite; Efectuarea lucrărilor de gospodărire, de construcţie,
de
întreg volumul de lucru îndeplinit trebuie recepţionat de ma- 1. de reparaţie la obiecte de infrastructură cinegetică, 3 3
preda-
nagerii subdiviziunilor teritoriale, care întocmesc procesul- inclusiv la baza tehnico-materială a SVPM
re
verbal al executării lucrărilor respective. Executarea lucrărilor, prestarea unor servicii, colabo-
Acte
Evidenţa prestării-muncă se ţine în „Registrul îndeplinirii rarea cu administraţia publică şi organele de drept
de
prestării-muncă" al subdiviziunilor teritoriale (totodată, e necesar 2. care contribuie la sporirea efectivelor vânatului, 3 3
preda-
dezvoltarea durabilă a SVPM în vederea realizărilor
de prezentat documentele coroborante). financiar-economice, cultural, sportive etc.
re
Norma Zile/
Nr. Descrierea lucrărilor U.m.
unităţi pers. Notă: Membrii Societăţii Vânătorilor şi Pescarilor din Moldo-
1. LUCRĂRILE PRESTATE ÎN FONDURILE DE VÂNĂTOARE ALE SVPM va invalizi de grupele I şi II, persoanele ce depăşesc vârsta de 62 de
1. Instalarea bornei cu aviz-panou Ex. 4 1 ani, membrii de onoare, membrii Consiliului Republican şi speci-
2. Pregătirea panoului din materiale proprii -/- 5 3 aliştii titulari ai SVPM sunt scutiţi de minimul de prestare–muncă
Amenajarea, curăţirea şi îngrijirea adăpătorilor cu
3. -/- 2 3 (art. 3.12 al Statutului SVPM).
scăldători
Construcţia sărăriilor şi aprovizionarea lor cu sare
Membrii Societăţii, care nu au îndeplinit minimul de prestare–
4. (material propriu şi îngrijirea pe parcursul anului -/- 10 3 ьuncă, achită compensarea bănească pentru fiecare zi în mărimea
întreg) stabilită de Consiliul SVPM (art. 4.8 pct. 10 al Statutului SVPM).
Construcţia şi demontarea volierelor pentru aclimati- Membrii Societăţii care nu au îndeplinit minimul de presta-
5. -/- 1 6
zarea fazanului re–muncă sau nu au achitat compensarea bănească în mărimea
Construcţia şi demontarea volierelor pentru aclima- stabilită, încalcă prevederile art. 3.18 al Statutului SVPM şi sunt
6. tizarea raţelor, precum şi confecţionarea a 4 plute cu -/- 1 3 excluşi din rândurile Societăţii.
hrană suplimentară (suprafaţa fiecăreia - 2 m.p.).
CAPITOL 2
Construcţia platoului de hrănire a păsărilor, amenajat
7. cu acoperiş, cu prundiş, scăldătoare cu cenuşă şi Ex. 5 3 Adăugător la îndeplinirea normelor de prestare-muncă, mem-
îngrijirea lui pe parcursul anului. brii SVPM sunt obligaţi să efectueze în fondurile de vânătoare
Construcţia cuiburilor artificiale pentru vânatul de atribuite SVPM, în volumul necesar şi în termenele stabilite, con-
8. -/-/- 10 3
baltă. form planului de activitate a subdiviziunii teritoriale, următoarele
9. Construcţia hrănitorii pentru iepurele-de-câmp 10 3 lucrări, care nu necesită cheltuieli materiale şi financiare:
Sădirea remizelor şi semănatul ogoarelor furajere în
ha 0,3 3
10. fondurile de vânătoare. Nr. Denumirea lucrărilor Termene de executare
Construcţia pândarilor pentru vânarea păsărilor de
Ex. 2 3 1 Protecţia fondurilor cinegetice şi acvatice atribuite Permanent
11. baltă.
SVPM, cu folosirea în caz de necesitate a mijloace-
II. COLECTAREA FURAJELOR lor de transport personal
1. - fânului kg 75 1
2 Reglarea numerică a răpitorilor. Împuşcatul vulpilor, În termene per-
- lucernei kg 200 3 câinilor vagabonzi şi pisicilor sălbătăcite, ciorilor mise de legislaţie
- cerealelor kg 200 3 grive şi coţofenelor
- resturilor de cereale kg 400 3 3 Distribuirea furajelor în fondul de vânătoare, con- În perioada rece
- rădăcinoaselor kg 300 3 form necesităţilor, pe parcursul anului. a anului
- frunzarelor Ex. 30 1 4 Paza volierelor pentru aclimatizarea fazanilor. În perioada colo-
- ghindei kg 15 1 nizării fazanilor
III. LUCRĂRILE PRESTATE LA BAZINELE ACVATICE 5 Participarea la procesul de evaluare a vânatului Evaluarea de
1. Salvarea peştelui de asfixie, pregătirea copcilor m.p. 20 3 primăvară şi
2. Curăţirea copcilor îngheţate m.p. 20 3 toamnă

/ Nr. 2 • 2015 / Vânătorul şi Pescarul Moldovei | 3

etica
Vânătoarea, plăcerea şi… măsura
Orice-am zice, dar, până la
urmă, unii dintre cetăţeni înţe-
leg într-un fel vânătoarea, iar
alţii — în alt fel. Unii afirmă că
vânătoarea este un stil de via-
ţă, o pasiune nobilă… Nu sunt
puţini nici acei care susţin că
vânătoarea este o artă, un sport
al minţii şi inimii. Ea presupu-
ne „pândirea, căutarea, stâr-
nirea, hăituirea sau orice altă
activitate, având ca finalitate
capturarea vânatului ori ucide-
rea acestuia“.
Am întâlnit şi de acei oa-
meni care încearcă să demon-
streze că „sportul cu arma ar
însemna doar tirul, în niciun
caz omorâtul unor animale fără
apărare…“ Mai mult decât atât,
caută să argumenteze că „vână-
toarea n-are nicio justificare,
nici măcar acolo unde este ne-
voie de restaurarea echilibrului
biologic, care trebuie regăsit
prin renaturare, nu prin con-
tinuarea uciderii“. Aceasta, în
timp ce ştiinţa cinegetică con-
temporană dovedeşte contra-
riul: reglarea numerică a speci-
ilor de vânat este o necesitate.
Nu sunt deloc puţini şi acei
vânători care au toată convin-
gerea că vânătoarea constituie
elixirul revigorării, ea te face
4 | Vânătorul şi Pescarul Moldovei / Nr. 2 • 2015 /
mai liber, mai voinic, mai vo-
ios, ea te relaxează, îţi oferă
satisfacţia unei plăceri, a unui
vis împlinit. Aceasta, deoarece
vânătoarea din zilele noastre
are un alt scop, decât cel din
vremuri demult apuse, ce con-
sta în a dobândi hrană pentru
existenţă. Şi, oricum ar întoar-
ce-o cutare sau cutare, e greu
de spus cine astăzi pe la noi
caută şi ar putea să-şi asigure
existenţa doar din vânat? Avem
oare atâta faună sălbatecă cât
era în Antichitate? Dar să nu
uităm că anume în Antichitate
vânătoarea devine o profesie şi
capătă un caracter tot mai no-
bil. Iar în Evul Mediu dreptul
de a vâna aparţine în exclusi-
vitate clasei dominante, rege-
lui. Şi, lucru ştiut, aşa a fost nu
doar în Evul Mediu, ci şi hăt
mai încoace vreme, de cum
vânătoarea a ajuns să fie o pa-
siune dătătoare de noi energii,
plăcere şi relaxare. Cine alţii
decât boierii, domnitorii, regii
şi împăraţii se bucurau din plin
de plăcerile acestei pasiuni?
Dacă şi ar fi putut să se „în-
frupte“ de la o astfel de vână-
toare şi alţii din pătura de mai
jos, li s-ar fi permis acestora să
participe, în cel mai bun caz,
doar în calitate de gonaci. Iar
noi, slavă Domnului, trăim alte
vremuri, când vânătoarea este
transformată dintr-o ocupaţie
elitistă rezervată doar mai-ma-
rilor vremurilor trecute, într-
una accesibilă oricui, cu acte în
regulă, bineînţeles. Ar fi bine să
se ţină cont şi de acest adevăr.
Chiar dacă ochim pasărea în
zbor, să mergem totuşi cu pi-
cioarele pe pământ. Ce ziceţi?
Nu-i vorbă, avem şi elitişti ai
vremurilor noastre, care s-au
dotat cu arme semiautomate,
maşini puternice de teren, pro-
iectoare şi tot felul de accesorii,
şi, parte dintre care vânează
fie sezon, extrasezon, Rezer-
vaţie Naturală sau nu, mascul,
femelă sau pui, nu contează:
pentru ei singura raţiune de a
ucide este plăcerea. Iată şi de
unde, în zilele noastre, începe
marele necaz pentru vânat: nu
de la necesitatea de a dobândi
hrană pentru a supravieţui, ci
din plăcerea unora de a ucide.
Păcat de ei că nu le este dat să
aibă parte de cealaltă faţetă a
plăcerii trăite la o partidă de
vânătoare: de a se bucura de
frumuseţea şi farmecul Naturii
cu toate podoabele ei, în strălu-
cirea şi neperechea lor, aşa cum
le-a creat Dumnezeu. E de la
sine înţeles: mult contează în a
cui mână ajunge arma, mai cu
seamă o armă performantă. Că
zice o vorbă înţeleaptă: „Celui
nebun nu-i da măciuca mare,
că el te ucide şi cu cea mică“.
Dar, oricât de „elitişti-neeli-
tişti“ sunt cei în goană după
plăcerea de a ucide, ar fi bine să
conştientizeze că ulciorul până
la un timp merge la apă… Au
mai păţit-o şi alţii.
Cum să nu spui: „Slavă
Domnului că această ocupaţie
nu este rezervată doar mai-
marilor vremurilor noastre,
precum a fost veacuri întregi,
ci a devenit una accesibilă ori-
cui, cu acte în regulă. Că, mai
întâi şi la urma urmei, suntem
cu toţii oameni, şi acei care au
strămoşeasca pasiune — vână-
toarea — ar trebui deopotrivă
să se bucure de acest „elixir al
revigorării, ce te face mai liber,
mai voinic, mai voios, care te
relaxează şi îţi oferă satisfacţia
unei plăceri deosebite“. Vrem
noi însă sau nu vrem, dar plă-
cerile costă. Iar vânătoarea
e una dintre plăcerile foarte
scumpe, de care înainte vre-
me, după cum se ştie, aveau
parte doar oamenii foarte
bogaţi şi… foarte ordonaţi.
Că dacă nu ar fi fost aşa, ar
mai fi ajuns oare vânatul până
la vremea când vânătoarea a
devenit ocupaţie accesibilă
oricui? Chiar şi astăzi, în cele
mai bogate ţări europene, nu
fiecare îşi permite luxul de a se
înscrie în rândurile vânători-
lor. Darmite într-o ţară săracă,
unde şi fauna-i săracă… Fără
investiţii considerabile şi legi
respectate, nu cunosc vreo ţară
să aibă vânat bogat, ceea ce
constituie deliciul unei partide
de vânătoare. Sau poate nu-i
aşa? Orice-am spune, plăcerea
costă parale… şi nu puţine —
dacă vrei să fii vânător, să fie şi
vânat.
Ionel CĂPIŢĂ
 Rolul pădurilor mici
în viaţa vânatului
Conform afirmaţiilor spe-
cialiştilor de la Agenţia ,,Mold-
silva“ (T. Botnaru, D. Galupa,
I. Platon), cca 54 mii ha din
fondul forestier al Republicii
Moldova reprezintă proprieta-
tea publică a unităţilor admi-
nistrativ-teritoriale. Suprafaţa
acestor trupuri de pădure vari-
ază între 5 şi 300 ha. Circa 49
mii ha sunt terenuri ocupate
cu altă vegetaţie forestieră.
S-ar părea că este o suprafaţă
suficientă de ecosisteme silvice
pentru dezvoltarea normală a
vânatului de talie mică şi mij-
locie în agrobiocenoze. Dar ce
se întâmplă în realitate?
Prima categorie de păduri
este lăsată în voia sorţii, regi-
mul silvic nu este respectat,
sunt afectate de păşunat şi tă-
ieri ilicite, poluate cu deşeuri.
Degradarea lor nu a pus în gar-
dă instituţiile de stat responsa-
bile de protecţia naturii. Nici
administraţiile publice locale
nu par să întreprindă careva
acţiuni concrete. Perdelele fo-
restiere, în multe cazuri, au
fost defrişate, iar cele rămase
nu-şi mai îndeplinesc rolul de
protecţie a naturii, inclusiv a
biodiversităţii şi sunt lăsate de
izbelişte. Noi, cei responsabili
de cele întâmplate, ca să nu ne
mustre conştiinţa, ne ghidăm
după formula struţului, băgând
capul în nisip. Dar să ne închi-
puim, dacă 100 de mii de ha de
terenuri acoperite cu vegetaţie
forestieră ar fi fost într-o stare
funcţională optimă, care era
efectul acestora în plan econo-
mic, social şi de conservare a
biodiversităţii!?
Într-o stare ceva mai bună,
din punctul de vedere al ges-
tionării silvice, sunt pădurile
insulare din fondul forestier
proprietate a statului, însă din
punct de vedere cinegetic nu
sunt gestionate în corespun-
dere cu necesităţile dezvol-
tării acestei ramuri. Timp de
peste două decenii, Societatea
Vânătorilor şi Pescarilor din
Moldova se străduieşte să co-
lonizeze zeci de mii de fazani
pe terenuri ce sunt departe de
a corespunde cerinţelor acestui
vânat, specia respectivă având
nevoie de prezenţa apei, de te-
renuri cu suprafeţe de sute de
hectare cu vegetaţie ierboasă
şi arboricolo-arbisticulă din
specii fructifere. În condiţiile
respective, mai ales ale zonei
sudice, este dificil de a avea
chiar şi aceste ,,comodităţi“, în
afara unor suprafeţe împăduri-
te ale fondului forestier de stat.
Miră faptul că, deşi au avut loc
mai multe încercări din partea
Societăţii Vânătorilor şi Pesca-
rilor de a conlucra cu Agenţia
,,Moldsilva“ întru buna gesti-
onare a acestor trupuri de pă-
dure din agrocenoze, totuşi nu
s-a ajuns la acelaşi numitor. În
consecinţă, au avut de pierdut
atât instituţiile sus-numite, cât
şi vânatul, şi vânător ii.
Am fost martorul ocular al
fenomenului cum, prin anii 80
ai secolului trecut, s-a format
o populaţie de câteva mii de
căpriori de câmp în terenurile
deschise, aproape lipsite de ve-
getaţie forestieră, adaptate însă
a se reproduce chiar şi în acele
condiţii vitrege. Vânătorul ex-
perimentat cunoaşte că vâna-
tul se foloseşte de terenurile
mai dosite pentru reproducere,
iar pentru hrană — de cele des-
chise, prezenţa apei fiind obli-
gatorie în ambele habitate.
Societatea Vânătorilor şi
Pescarilor dispune de un con-
tingent de vânători capabili să
efectueze un volum necesar de
/ Nr. 2 • 2015 / Vânătorul şi Pescarul Moldovei | 5
măsuri biotehnice (construirea
depozitelor de furaje, a hrăni-
torilor, pregătirea hranei etc.)
în pădurile respective, pen-
tru fazan, potârniche, căprior,
mistreţ şi alt vânat.
Sperăm că noua conducere
a Agenţiei ,,Moldsilva“, alcă-
tuită din profesionişti în do-
meniu, să găsească soluţii, de
multă vreme necesare, de uni-
re a forţelor, întru dezvoltarea
gospodăriei cinegetice naţio-
nale, împreună cu Societatea
Vânătorilor şi Pescarilor din
Moldova, care are o tradiţie de
muncă de aproape două secole
în acest domeniu. Totuşi, după
o administrare complexă a fon-
dului cinegetic şi o gestionare
gospodărească a fondurilor de
vânătoare din agrobiocenoze,
s-ar putea obţine efective de
4—5 mii de capete de căprior,
100 mii de fazani, 200 mii de
iepuri de câmp etc.
Este nevoie doar de voinţa
de a conlucra eficient, că, la
urma urmei, Societatea Vână-
torilor şi Pescarilor are ca pri-
oritate dezvoltarea durabilă a
cinegeticii naţionale.
Dr. Andrei Munteanu
practica bate gramatica
Tirul la vânătoare
1. Prima regulă: „Trage
iute, dar fără grabă“.
Animalul fuge, pasărea îşi
ia zborul, apare o dorinţă ne-
stăvilită de a trage cu orice preţ
şi cât mai repede. Este vorba
despre graba, care mai întot-
deauna strică orice treabă.
Acest „duşman“, graba,
poate fi stăvilit doar de un sis-
tem nervos echilibrat. Dacă
dorim să avem parte de baftă,
este cazul să ne protejăm sis-
temul nervos. Poate că cineva
consideră că abordarea acestui
aspect este exagerată, noi, însă,
vom spune că tirul de armă, ca
şi multe alte lucruri, depinde,
mai întâi de toate, de starea sis-
temului nervos.
2. Regula a doua: „Ai
grijă să ţinteşti cu
anticipare“.
Reflexele normale ale vână-
torului care a observat vânatul
îl inspiră să reducă imediat
distanţa de la punctul de ochi-
re până la locul în care se află
ţinta. Aceasta îi împiedică pe
unii vânători să ţintească cu
anticiparea necesară. Oricum,
este mai bine ca alicele noastre
să treacă ceva mai în faţa vâna-
tului, decât să ratăm mereu sau
doar să rănim vânatul.
6 | Vânătorul şi Pescarul Moldovei / Nr. 2 • 2015 /
Mă refer la o anticipare
substanţială, dar nu una nor-
mală, deoarece ţin cont de
viteza proiectilelor şi distanţa
până la ţintă.
Vorba e că la vânătoare, din
diferite motive, în timpul exe-
cutării împuşcăturii se produc
anumite reţineri de până la
0,05 secunde, nefiind evitate
uneori nici chiar de vânătorii
cu experienţă, care pot fi com-
pensate doar ochind cu antici-
pare. În 0,05 secunde iepurele
de câmp, deplasându-se cu vi-
teza de 35—40 km/oră va fugi
circa 0,5 m, iar raţa care zboară
cu viteza de 70—80 km/oră, va
zbura circa un metru. Există ar-
gumente serioase pentru a lua
în consideraţie oportunităţile
anticipării mai mari.
Vânătorul cu experienţă
aproape întotdeauna împuşcă
în mod automat, aplicând pro-
cedeul universal de stabilire
a anticipării — în metri. Tră-
gând rapid, mai ales, pe distan-
ţe mari e greu să măsori antici-
parea cu lungimile de corp ale
vânatului, iar aceasta reduce
din eficienţa şi calitatea tirului.
Eu personal măsor anticiparea
în metri şi nu pentru că m-au
învăţat aşa tatăl şi bunelul meu,
ci pentru că experienţa m-a
convins, că determinarea anti-
cipării în lungimi de corp este
un procedeu greşit, pentru că
nu asigură ochirea corectă.
3. Regula a treia:
„contează întot-
deauna doar pe prima
împuşcătură“.
La vânătoare, niciodată nu
sper să repar situaţia cu a doua
împuşcătură, dacă am ratat
din prima, trasă la repezeală.
În astfel de situaţii, chiar şi a
doua împuşcătură aproape în-
totdeauna este nereuşită.
O atare practică, devenită
deprindere, nu se poate solda cu
efecte benefice. Asemenea idei
eronate generează prin excepţie
neglijenţa, supraexcitarea siste-
mului nervos şi rateuri intermi-
nabile. Un tir precis este o artă,
ea devine accesibilă vânătorului,
dacă acesta este în permanenţă
atent, meticulos şi concentrat.
Dacă veţi însuşi regula a
treia, atunci efectul la vânătoa-
re va fi înalt, indiferent de fap-
tul dacă ţineţi în mâini o puşca
cu două ţevi sau cu una. Apro-
po, puşca cu două ţevi îl face
pe începător să spere la succes
anume după a doua împuşcă-
tură. Unul dintre colegii mei
care vâna excelent cu o puşcă
cu o ţeavă, la un moment dat
şi-a procurat o armă cu două
ţevi, din care rata cu nemiluita.
I-am explicat cauza insuccese-
lor şi peste un timp oarecare
sindromul „şansei duble“ a fost
depăşit.
4. Regula a patra: „În
diferite situaţii alege
modul indicat de a
trage“.
Capacitatea de a trage prin
diferite procedee este o adevă-
rată artă, iar abilitatea de a lua
în 2—3 zecimi de secundă de-
cizia oportună în situaţii con-
crete este indiciul unei înalte
măiestrii.
Am avut multe ocazii să
vânez raţe „la pasaj“. Alături de
mine se aflau sportivi, adevă-
raţi maeştri ai tirului de armă.
La început nu puteam înţelege
de ce eficienţa tirului acestora
era mai mică decât a unor vâ-
nători care niciodată n-au tras
pe poligonul sportiv?
După care am înţeles cauza.
Vânătoarea avea loc în stufării
şi raţa ridicată zbura în toate
direcţiile. Vânătorii noştri po-
sedau principala deprindere
— de a alege înainte de fiecare
împuşcătură modul indicat de
a trage. Această circumstanţă a
şi determinat succesul vânăto-
rilor noştri.

5. Regula a cincea: „În tim-
pul tirului, identifică-
ţi atuurile“.
La fel cum un boxer luptă-
tor, un fotbalist experimentat
are procedeele, fentele sale pre-
ferate, tot aşa şi un ţintaş-vână-
tor redutabil îşi antrenează pro-
cedeele preferate de a trage, care
îi asigură un succes permanent
şi la care recurge cel mai des.
Se ştie că în practică, în
afară de cele trei procedee cla-
sice de a trage, sunt aplicate şi
altele: fiecare ţintaş şi-l alege
pe cel mai potrivit. Adeseori se
întâmplă ca un vânător prac-
tician să afle despre existenţa
procedeelor clasice de tir abia
după ce a deprins să tragă în-
tr-o manieră aparte.
Propriul procedeu de a trage
din armă l-am însuşit în primii
ani de practicare a vânătorii. Nu
l-am ales în mod special. Pur şi
simplu, aşa mi-a fost mai co-
mod, rezultatele tirului erau sa-
tisfăcătoare şi iată că deja timp
de peste 40 de ani practic tirul
de armă în maniera mea prefe-
rată. Procedeul nu este tocmai
simplu, dar propun să-l însuşiţi,
cu toate că sfatul meu ar putea
părea o exagerare. Aceasta pen-
tru că urmează să uitaţi toate de-
prinderile dvs. anterioare. Însă,
repet: procedeul meu, în orice
situaţie apărută pe teren, s-a do-
vedit a fi cel mai rezultativ.
Din prima mişcare orientaţi
ţevile în direcţia ţintei, astfel în-
cât punctul de ochire să fie puţin
mai în spate sau mai jos de ţintă,
pentru ca ţevile să nu o acope-
re. Apoi, dintr-o dată, pauza
fiind minimă, de 2-3 sutimi de
secundă, efectuaţi saltul repetat
al ţevilor în direcţia necesară şi
apăsaţi pe trăgaci, pentru ca la
finele saltului repetat, cel de co-
recţie, să se producă împuşcătu-
ra. Totul depinde de reacţia dvs.,
mobilitatea degetelor, dorinţa de
a însuşi acest procedeu. Primele
rezultate notabile ale tirului,
după această metodă, le-am ob-
ţinut peste câţiva ani de practică
vânătorească, iar ulterior doar
mi-am cizelat şi perfecţionat
deprinderile însuşite.
J. Adamenko
Activităţi biotehnice
Rămas în grija
noastră, iepurele
Nu numai la noi, iepurele de câmp este
una dintre cele mai preferate specii de vânat.
Aproape fiecare dintre cei care visează să ia
arma în mână îşi închipuie că primul lor tro-
feu va fi anume iepurele de câmp, dobândit
printr-un foc precis de la distanţă. Oricum, pe
terenul de vânătoare iepuri trebuie să fie mai
mulţi decât vânători, drept care este oportu-
nă şi raţională studierea bazelor biologice ale
protecţiei şi utilizării chibzuite a populaţiilor
de iepuri. Ştim bine că multe din noile tehno-
logii agrare, utilizarea chimicalelor au urmări
dezastruoase pentru componenţa numerică a
acestei specii. Pe de altă parte, lipsesc studii-
le serioase privind structura de sex şi vârstă a
iepurilor, precum şi supravieţuirea acestora în
condiţii de pericol sporit.
Salutăm activităţile desfăşurate de SVPM
în vederea sporirii componenţei numerice a
iepurelui de câmp, mai întâi de toate, comba-
terea braconajului, efectuarea lucrărilor bio- Reducerea suprafeţelor destinate vânăto-
tehnice oportune, cum ar fi colectarea şi distri- rii, întru extinderea ”Zonelor de linişte”, a fost
buirea hranei complementare, confecţionarea înţeleasă ca atare de vânătorii locali. În fiecare
hrănitorilor şi amenajarea terenurilor de nu- dintre cele 21 de fonduri din raion au fost con-
triţie. O reală contribuţie în acest sens asigură fecţionate panouri informative, care înconjoa-
şi Subdiviziunea Teritorială din raionul Ocni- ră terenurile din toate părţile. Ar fi de remar-
ţa. În anul 2014, vânătorii noştri au colectat şi cat că pe parcursul sezonului de vânătoare nu
au distribuit în terenuri 300 kg de lucernă, 900 a fost atestat niciun caz de încălcare a acestor
kg de fân de imaş, 800 kg de cereale, 400 de hotare.
mături verzi, 60 kg de sare. Aşadar, rămânem în aşteptarea deciziilor
Anul trecut am favorizat extinderea terito- pe care urmează să le adopte SVPM în colabo-
riilor rezervate reproducerii iepurilor (rezultat rare cu Institutul de Zoologie al AŞM. Cu toţii
al repartizărilor de 20 la sută din terenurile suntem conştienţi de faptul că viitorul popula-
fondurilor de vânătoare), astfel creând ”Zo- ţiilor de iepuri din republică se află anume în
nele de linişte”. Toate activităţile biotehnice mâinile noastre. În acest sens, sunt multe de
pe teritoriul acestor zone sunt desfăşurate cu făcut, desigur.
regularitate, iar apariţia cu arma de vânătoare Boris Bagrii,
în aceste locuri este calificată drept act de bra- preşedintele Consiliului ST Ocniţa
conaj cu toate consecinţele respective.
VÂNĂTOR – DE-O VIAŢĂ
Colegul nostru Boris Bagrii, preşedintele Consiliului şi mana-
gerul Subdiviziunii Teritoriale Ocniţa a SVPM, a bătut pe muchie
55 de ani de la naştere, dintre care 25, în această funcţie, i-a con-
sacrat activităţii cinegetice. Domnia sa e un profesionist în dome-
niu, aducându-şi contribuţia plenară la dezvoltarea cinegeticii şi la
ocrotirea vânatului în sectorul încredinţat. De patru decenii nu se
desparte de arma de vânătoare, fiind unul dintre vânătorii cei mai
dibaci din republică. Avem bucuria de a-l felicita cu prilejul acestei
aniversări şi-i dorim sănătate şi noi realizări. La mulţi ani!
Preşedintele CR al SVPM Oleg Ciocoi
Directorul SVPM Simion Istrati
/ Nr. 2 • 2015 / Vânătorul şi Pescarul Moldovei | 7
revelaţia vânătorii

ştie să vâneze fără să omoare,

dobândind „trofeele“ imagini,
„trofeele“ senzaţii…
— Las’ că aşa e mai bine,
de au mai rămas urecheaţi cu
pielea întreagă şi pe la anul,
zice într-un sfârşit Ion Moş-
neaga, preşedintele grupului
de vânători. Că ziua aceasta
pune punctul pe sezonul de
vânătoare, nu e o problemă.
De astăzi uităm de arme, de
mâine purcedem la altă treabă,
că e nevoie de a asigura ciutele
şi râmătorii, fazanii şi potâr-
nichile cu hrană. Mai sunt şi
alte motive ce ne-ar scoate în
mijlocul naturii — braconierii,
spre exemplu, câinii hoinari,

Farmecul unei
vulpile…
Iar cât priveşte partida de
astăzi cu zeroul la final de se-

pasiuni adevărate
Place cuiva sau nu, dar
orice partidă de vână-
toare se termină cu o
mică agapă. N-au făcut
excepţie de la acest ritual
nici vânătorii din satul
Scoreni, raionul Stră-
şeni…
Porniţi dis-de-dimineaţă
la o ultimă vânătoare de iepuri
din sezonul ce era pe sfârşite,
ajunşi însă, totodată, spre sea-
ră la hat cu traista goală, ţinta-
şilor nu le mai rămăsese decât
una s-o dea peste cap: să-şi
onoreze tradiţiile vânătoreşti.
Puşi pe fază, pe unde cu re-
plici la persoană, pe unde şi cu
autocritici usturătoare, toate la
tema: „Cum de s-a vânat, fără
de vânat?“, nici nu s-a observat
când masa era deja pusă. Iar de
aici — să vezi şi să nu crezi —
s-a produs minunea!
Cu vin fiert şi cu bucate
delicioase, mai toate scoase
de prin raniţe, agapa a liniştit
spiritele, silind puşcaşii să-şi
suspende „postul“ de Crăciun.
Trecuţi pe o „Undă Veselă“, cu
poveşti, glume şi farse de tot
felul, s-a schimbat în totalita-
te şi încărcătura semantică a
cuvântului „vânătoare“. Doi-
sprezece voinici cu… două-
sprezece păreri. Iar, spre final
— doar una singură: motivul,
ce-i scoate din casă şi îi poar-
tă zile întregi pe coclauri, este
pasiunea şi nu interesul de
acaparare. Din cele auzite de
la ei, desprind ideea că adevă-
ratul vânător nu e tocmai cel
ce-şi dobândeşte vânatul cu
ţeava armei, ci puşcaşul care
zon, cred că şi „gaura covrigu-
lui“ este un rezultat. Contează
că este „sălbăticiune“. Şi lucrul
acesta s-a observat după puz-
deria de urme pe zăpadă, lă-
sate de vânat. Altă treabă e că
norocul azi a hoinărit prin alte
locuri…
La drept vorbind, starostele
grupei de vânători, Ion Moş-
neaga, m-a convins la fel cum
au făcut-o şi „alocuţiunile“ ce-
lorlalţi ortaci, prezenţi la masa
de închidere a sezonului de
vânătoare la iepure şi fazan. Ce
să vă zic? Oameni cu suflet de-
osebit, ţintaşi de treabă am în-
tâlnit la Scoreni, vânători, care
se călăuzesc de bunul princi-
piu: „Vânează cât mai mult, do-
boară cât mai puţin!“.
Stanislav DUDUCIUC

Forţa îndeletnicirii
Cineva mai crede şi azi că noi, vâ-
nătorii, suntem o ceată de indivizi înar-
maţi, care ştiu doar una şi bună — să vâ-
neze iepuri, vulpi, mistreţi, hulubi, raţe
şi gâşte sălbatice, uitând cu desăvârşire
că suntem şi noi oameni cu suflet şi ini-
mă, că avem şi noi familie, casă, masă,
că menirea noastră, de fapt, este de a
ocroti, a proteja flora şi fauna plaiului,
pentru a rămâne urmaşilor tot frumos şi
tot bogat, povesteşte, Ion Banaru, preşe-
dintele colectivului primar de vânători
din Hănăseni, Cantemir.
Vă mai spun, vă mai repet, o ţine pe-a
lui acest ortac, suntem o mână de creştini,
pentru care cel mai important lucru este
contactul cu natura, cu tot ce ne-a lăsat
pe acest pământ bunul Dumnezeu, şi nu
pentru a o distruge, ci pentru a o ocroti.
Pentru mine vânătoria este o îndeletnicire,
pe care am cunoscut-o din fragedă copilă-
rie, atunci, când tatăl meu mă lua cu frate-

8 | Vânătorul şi Pescarul Moldovei / Nr. 2 • 2015 /

istorie

Un mesaj din
SVPM — 140 suflet
Citesc cu mult
Pe 12 iunie 2015 se împlinesc 140 de ani de la întemeierea Societăţii
Vânătorilor şi Pescarilor din Moldova. În legătură cu acest eveniment drag paginile re-
marcant, revista noastră inaugurează o rubrică specială, în care vom vistei „Vânătorul şi
publica informaţii istorice, memorii şi alte materiale referitoare la Pescarul Moldovei“.
activitatea vânătorilor şi pescarilor noştri timp de 14 decenii care ne Simt aceleaşi emoţii
despart de ziua când, de rând cu alte societăţi de vânătoare din Eu- pe care le trăiesc ci-
ropa, a luat fiinţă şi Societatea Vânătorilor din Basarabia. tind revista de profil a împătimiţilor
Cu această ocazie, urmează un fragment din „Ghidul societăţilor de români din dreapta Prutului. În plus,
vânătoare din Imperiul Rus“. ceva ca un dor de o persoană dragă,
plecată de demult în lume, care a scris,
File din istoria vânătorii tabilă şi comodă, protejarea, înmulţirea şi în sfârşit, un mesaj de bineţe către cei
îmbunătăţirea speciilor de mamifere, de pă- rămaşi acasă…
organizate în ţinut
sări sălbatice şi domestice, popularizarea şi În această revistă de breaslă au scris
În a doua jumătate a secolului XIX, în promovarea conceptului de vânătoare civi- de-a lungul anilor oameni adevăraţi,
Europa Apuseană au apărut societăţi de vâ- lizată, utilizarea adecvată a armelor cu ţeavă care poate azi nu mai sunt, dar simţirea
nătoare, menite „să desfăşoare o vânătoare lisă şi a celor ghintuite, reducerea pericole- şi gândirea lor, pline de patimă, au ră-
corectă şi legală, să protejeze vânatul, să lor în procesul exploatării acestora etc. mas consemnate pentru viitorime.
nimicească animalele şi păsările răpitoare Cu scopul de a ocroti şi a spori nume- Datorită unor membri vânători,
dăunătoare, să popularizeze cunoş- ric speciile existente de vânat, soci- pescari sau colaboratori specializaţi în
tinţele despre o vânătoare onestă, etatea înfiinţa „rezer- silvo-cinegetică, ihtiologie sau biologie
despre vânatul paşnic şi de pradă vaţii naturale“, atât pe generală, fini şi pasionaţi observatori a
din localitate şi habitatul acestuia, pământurile statului, cât ceea ce ne înconjoară, au apărut în pa-
să organizeze expoziţii de câini şi pe cele ale persoane- ginile acestei reviste articole ştiinţifice,
şi de arme“. În plus, „societăţile lor fizice. Supravegherea iar din partea altor colaboratori — ar-
de vânătoare monitorizează res- acestor locuri era asigu- ticole legislative, administrative şi chiar
pectarea decretelor în domeniu, rată de aşa-numitele „sec- de politică ihtio-cinegetică.
luptă cu braconajul, înmânează ţii de pază“, în componen- Asta este revista sufletelor vânători-
premii pentru nimicirea ani- ţa cărora intrau membrii lor şi pescarilor, şi nu o haină pe care să
malelor dăunătoare etc.“. activi ai Societăţii. Pentru o vadă ceilalţi.
În acea perioadă, gubernia reducerea numerică a ani- Cu voie sau fără de voie, revista
Basarabia era parte a Imperiu- malelor dăunătoare, erau VPM, indiferent ce nume a purtat prin
lui Rus, iar Societatea Vânătorilor din organizate partide speciale ani şi ani, rămâne de-a lungul timpului
Basarabia, după fondare, a fost reorganizată de vânătoare. Pe lângă vânătorile obişnuite letopiseţul vânătoarii şi pescuitului, de
în Secţia Basarabeană a Societăţii imperiale se desfăşurau şi cele sportive. În provinci- la vlădică până la opincă.
de înmulţire а speciilor pentru vânătoarea ile imperiului funcţionau 19 secţii ale So- Revistă a pasiunii noastre, lumină
de amatori şi profesionişti. Secţia, parte a cietăţii, printre care şi Secţia Basarabeană. vie, cinste cui te scrie.
Societăţii de Vânătoare din Moscova, a fost Ceva mai târziu, în 1892, a fost instituită
instituită în anul 1862, sub tutela marelui Societatea chişinăuiană a vânătorii echita- Vasile DABIJA,
directorul Agenţiei Judeţene a Vânătorilor
cneaz Serghei Alexandrovici. Menirea ei era bile, care număra, la momentul creării, 22 şi Pescarilor Sportivi Botoşani, România
de a asigura membrilor săi o vânătoare echi- de membri.

le Ştefan, gonaş prin pădurea din preajma
satului, unde mişunau urecheaţii, mistreţii
şi multe alte vietăţi. Cei din generaţia tată-
lui meu, de rând cu pădurarii, ne învăţau:
cum să aranjăm uluce pentru apă şi iesle
de mâncare pentru animale, cuşti pentru
hrană păsărilor, cum să îngrijim de izvoa-
rele, fântânile de prin poiene şi dumbrăvi,
dar şi să mânuim arma, să ştim cum să ne
apărăm de un lup, bunăoară, care se teme
de foc, de lumină şi tot aşa.
Iată că, deja de vreo 20 de ani, am arma
mea, sunt vânător „cu actele în regulă“, nu
lipsesc de la nicio vânătoare, alături de or-
tacii mei. Mă bucur că găsim limbaj comun
şi cu vânătorii din satele vecine. Natura e
una şi mamiferele, păsările, peştii în râu nu
cunosc hotare. Îmi place mult această ocu-
paţie, mă bucur că şi soţia Tatiana mă înţe-
lege de minune, ea ani de-a rândul având
grijă ca în rucsac să nu lipsească nimic din
cele necesare la o partidă de vânătoare. Cât
despre feciorul Alexandru, ce să vă spun?
Merge şi el pe urmele mele.
Vânătoria, aş zice eu, este o lume apar-
te, noi avem întâmplări, situaţii, care nu
se repetă în zilele obişnuite. Dar, totodată,
rămânem oameni între oameni, ne trăim
viaţa alături de consătenii noştri, marcăm
sărbătorile, evenimentele comunităţii. În-
deosebi, îmi plac sărbătorile de iarnă, la
care vânătorii iau parte activă. După un
obicei mai vechi, noi, prin salve de armă,
marcăm schimbarea anilor.
Dar de Sfântul Ioan Botezătorul?! Cu o
zi înainte, de Bobotează, venim cu arme-
le la biserică pentru a saluta, cu focuri de
armă, Botezul Domnului Iisus Hristos…
Fiţi de acord, vânătoarea îşi are rădăcinile
demult apuse şi ne bucurăm că torţa aces-
tei îndeletniciri ne este dat s-o ducem noi
şi s-o transmitem generaţiilor tinere de
vânători, precum alţii ne-au transmis-o
nouă.
Consemnare: Ion Domenco

/ Nr. 2 • 2015 / Vânătorul şi Pescarul Moldovei | 9

sărbători cinegetice

Cântece vânătoreşti
la „Poieniţa Veselă“
Vânătorii din raionul Ialo- nică, 25 ianuarie curent, s-a
veni iarăşi, printre primii, au dovedit a fi o frumoasă zi de
dat cep. Şi nu unui butoi sau iarnă, blândă, cu ninsoare li-
vreunei bute cu vin. Nu. Au niştită, cu zăpadă neprihănită.
dat start începutului festivităţi- „Poieniţa veselă“, unde s-a
lor, care se vor desfăşura în în- adunat toată lumea cu acest
treaga republică, cu genericul prilej, se află în pădurea din
„Ziua vânătorului“, din cadrul dealul Ialovenilor, mai sus de
evenimentelor consacrate îm- Dănceni.
plinirii a 140 de ani de la înte- Ceasul a bătut ora nouă
meierea Societăţii Vânătorilor dimineaţa. Andrei Poparcea,
şi Pescarilor din Moldova. Spre preşedintele Consiliului Sub-
bucuria tuturor, ziua de dumi- diviziunii Teritoriale Ialoveni,
moderatorul festivităţii, a dat
ordin ca toate colectivele de
vânători să se alinieze pentru a
onora drapelul şi imnul SVPM.
Cu un cuvânt de felicitare şi un
îndemn la fapte vrednice de
un vânător corect şi onest, s-a
adresat directorul executiv al
SVPM, dl Simion Istrati. După
aceasta, Gheorghe Grosu, ma-
nagerul Subdiviziunii Terito-
riale, a dat citire programului,
menţionând cu satisfacţie că,
spre deosebire de prima festivi-
tate similară, ce s-a desfăşurat
acum 10 ani şi la care au parti-
cipat 7 colective, de data aceas-
ta sunt prezente 21 din cele 22
colective de vânători din partea
locului. Deci: competiţii la tir,
tragerea otgonului, ridicarea
greutăţilor; concursuri pentru
cea mai bună amenajare a casei
vânătorului şi pentru cele mai
gustoase bucate vânătoreşti,
concursul artistic… N-a lipsit

10 | Vânătorul şi Pescarul Moldovei / Nr. 2 • 2015 /

nici tradiţionalul botez al tine-
rilor vânători…
La întreceri au participat
toţi ortacii. Mari emoţii s-au
revărsat la tragerea otgonului.
Ştim că „unde-s doi, puterea
creşte“, darmite unde-s cinci
la un capăt al otgonului şi alţi
cinci, „adversari“ la celălalt?!
După concursuri au urmat vi-
zitele pe la „casele“ vânătoreşti
cu degustarea bucatelor deli-
cioase, pregătite de bucătarii
aleşi pe sprânceană.
Timpul a trecut repede şi
iată-i pe bravii vânători aliniaţi
pentru totaluri. Au fost înmâ-
nate premii, oferite de condu-
cerea SVPM, Subdiviziunea
raională a SVPM şi Consiliul
raional Ialoveni, reprezentat de
preşedintele raionului Ialoveni
Lilian Popescu.
S-au învrednicit de pre-
mii colectivele vânătoreşti din
Costeşti — pentru cel mai
gustos iepure; din Rezeni —
pentru cei mai mulţi abonaţi
la revista „VPM“; din Puhoi —
pentru cea mai bună zeamă vâ-
nătorească; Pojăreni — pentru
deosebita ospitalitate.
La ridicarea greutăţilor cel
mai puternic s-a dovedit a fi
Sergiu Ciobanu (Ialoveni), cel
mai chitaci la tir — Gh. Moisei
(Malcoci), la tragerea otgonului
s-au impus voinicii din Ulmu.
Au fost şi alte menţiuni,
întâmpinate cu aplauze fur-
tunoase. Echipa din Suruceni
a ocupat primul loc pentru
amenajarea casei şi a mesei
vânătoreşti, învrednicindu-se
şi de un premiu bănesc. Locu-
rile II şi III le-au revenit echi-
pelor din Ialoveni şi Malcoci.
Pentru o activitate prodi-
gioasă în dezvoltarea vâna-
tului, Consiliul raional Ialo-
veni i-a menţionat cu premii
băneşti pe vânătorii Andrei
Chirilă, Vitalie Brăilă, Iurie
Harabagiu. Pentru colabo-
rarea cu organele de drept
în combaterea braconajului,
pe de o parte, dar şi pentru
ajutorul în menţinerea ordi-
nii publice, pe de altă parte,
Inspectoratul raional de po-
/ Nr. 2 • 2015 / Vânătorul şi Pescarul Moldovei | 11
liţie a premiat colectivele din
Horăşti, Zâmbreni, Moleşti.
A fost îmbucurător şi faptul
că organizatorii sărbătorii au
avut grijă ca toate colectivele
participante la festivitate să
fie premiate pe măsură.
În fine, s-a anunţat coborâ-
rea drapelului vânătorilor. Dar
nici aici nu s-a trecut… fără
surprize. La un moment, pân-
za drapelului s-a agăţat într-un
ram şi nu se dădea nicidecum
să coboare… cum se vede, nu
dorea ca această admirabilă
sărbătoare să ia sfârşit.
În „Poieniţa veselă“ până
seara târziu au răsunat cântece
vânătoreşti.
Igor Grosu
chinologie
Pentru a educa şi instrui în câine de vânătoare impecabil este uneori suficient ca instructorul să lucreze cu viitorul
partener al stăpânului nu mai mult de o oră pe zi. Mai mult ca atât: exerciţiile de scurtă durată timp de 20—30 de
minute dimineaţa şi seara trebuie să poarte un caracter sistematic, fără pauze îndelungate.
În zilele noastre procesul
de pregătire a unui câine pen-
tru lucru efcicient în câmp este
mai facil pentru dresor, în vir-
tutea faptului că în condiţiile
actualului nivel înalt de selec-
ţie fiecare ţânc, în generaţia a
patra, deja moşteneşte calităţi
ereditare stabile, strict necesa-
re unui câine antrenat pentru
lucrul în condiţii de câmp.
Sarcina dresorului se rezu-
mă, la ora actuală, doar la dez-
voltarea şi consolidarea doci-
lităţii şi calităţilor vânătoreşti
înnăscute, cu contracararea
concomitentă a principalului
defect — caracterului neascul-
tător, la fel, a altor neajunsuri
ce pot apărea pe parcurs şi
care nu permit sau fac impo-
sibilă realizarea principalului
obiectiv. Asemenea calităţi,
nedorite nici la vânătoare, nici
12 | Vânătorul şi Pescarul Moldovei / Nr. 2 • 2015 /
Despre dresor
în viaţa cotidiană, sunt: agre-
sivitatea excesivă, încăpăţina-
rea, alergarea fără noimă după
păsările ridicate etc. Trebuie să
ştim că unele rase de câini, şi
chiar linii în cadrul rasei, au o
capacitate sporită de transmi-
tere a calităţilor vânătoreşti,
prin ereditate, şi progenituri-
le respective însuşesc perfect
abilităţile necesare, atât la eta-
pa dresării, cât şi instruirii în
teren. Concomitent, sunt rase
şi linii în cadrul acestora care,
de rând cu calităţile necesa-
re unui câine de vânătoare, le
transmit cu insistenţă urma-
şilor şi calităţi negative: încă-
păţinare, agerime insuficientă,
agresivitate sporită, timiditate,
uneori — dezvoltarea încetini-
tă a instinctului vânătoresc.
În procesul de lucru cu
asemenea câini dresorul va
avea nevoie de mai multă răb-
dare, cumpătare şi insistenţă.
Cu atât mai multă satisfacţie îi
va aduce dresorului atingerea
efectului scontat, conştienti-
zarea faptului că el a reuşit să
păstreze un câine pur-sânge şi
l-a educat în calitate de ajutor
de nădejde al vânătorului.
Dresorul trebuie să fie o
persoană cu o fire echilibra-
tă. În procesul comunicării cu
discipolul său el trebuie să evite
mişcări nervoase, tam-tam-uri,
ţipete — toate acestea sperie
ţâncul. Acceptând o atitudine
echilibrată şi binevoitoare faţă
de discipolul său, ajutându-l să
facă cunoştinţă cu lumea în-
conjurătoare, mereu necunos-
cută şi uneori ameninţătoare,
capabilă să-l intimideze. Ţân-
cul percepe cu ajutorul dreso-
rului lucruri şi fenomene noi,
animale necunoscute, balta şi
câmpia, o lume nouă şi foarte
atractivă pentru el. Este o eta-
pă foarte importantă în viaţa
câinelui, dar şi un pas înain-
te pentru dresor în realizarea
obiectivului propus.
Este esenţial că de la bun
început câinele vede în per-
soana dresorului un apărător
de nădejde, care este capabil
să dezlege cu succes orice si-
tuaţie.
Dresorul nu va purcede la
următorul exerciţiu, dacă câi-
nele nu l-a însuşit pe cel pre-
cedent. În procesul instruirii,
trebuie să fim delicaţi cu disci-
polul nostru.
Un dresor experimentat,
ştiind cât de delicat este disci-
polul său, va stabili cu precizie
plafonul capacităţilor câinelui
şi, în funcţie de circumstanţe,
nu-i va ordona tânărului patru-
ped să facă imposibilul, cerân-
du-i doar un efort pe măsură
într-o formă corespunzătoare,
însă oricum obligatoriu spre
executare. Instructorul va evi-
ta numaidecât să aplice pedep-
se dure faţă de discipolul său,
care ar putea să genereze frica,
uneori şi repulsia faţă de edu-
cator. Acest lucru va complica
la culme sarcina pe care şi-a
propus-o dresorul.
Dresorul nu trebuie să facă
abstracţie de o atitudine tac-
ticoasă în relaţia cu un câine
pursânge, deoarece acesta are
un sistem nervos înalt dezvol-
tat, este sensibil la orice mani-
festare de indecenţă.
De aceea, noi prevenim
persoanele care încearcă, fără
un efort zilnic, „dintr-o miş-
care“ să „dreseze“ câinele său
tânăr cu ghionturi, compor-
tament brutal că această cale
este inadmisibilă şi se poate
solda cu anihilarea definiti-
vă a calităţilor vânătoreşti ale
câinelui şi chiar cu decesul
acestuia.
Cunosc mai multe cazuri
triste când asemenea „dresori“
amărâţi au adus la pierzanie
câini cu calităţi vânătoreşti
excelente. De regulă, aceşti
rataţi strigă în gura mare că li
s-a nimerit un patruped neas-
cultător şi incapabil. Calicind
câinii, ei prejudiciază cauza
chinologică şi este o mare
greşeală să încredinţezi unor
asemenea indivizi ţânci pur-
sânge.
De regulă, asemenea dre-
sori şi la vânătoare se uită de
pe poziţii consumiste, ca mo-
dalitate de aprovizionare cu
carne, şi dragostea lor faţă de
natură diferă de sentimentele
pe care le încearcă vânătorii
adevăraţi. Ei nu iubesc nici câi-
nele propriu, nici animalele în
genere. Toate eşecurile le pun
doar pe seama asistentului lor
patruped. Pe de altă parte, este
indicat de a stabili cu câinele
o relaţie amicală, sufletească,
acesta trebuie să fie deprins cu
vocea, fluieratul stăpânului,
ca să poată înţelege ce anume
doreşte de la el stăpânul. Sem-
nalele dresorului trebuie să fie
simple, clare, ca ţâncul să le
perceapă cu uşurinţă şi să le
ţină minte pentru totdeauna,
spre exemplu: „culcat“, „stai“,
„la loc“, „aport“ etc. Nu emi-
teţi alt ordin, dacă câinele nu
l-a executat pe cel anterior.
Instruind câinele, dresorul
trebuie să-şi perfecţioneze în
continuare bagajul de cunoş-
tinţe, să studieze literatura de
specialitate, să facă schimb de
expedienţă cu alţi dresori, să
adere la secţia chinologică pe
lângă Societatea vânătorilor,
să participe împreună cu dis-
cipolul la expoziţii, testări de
teren, competiţii vânătoreşti.
S. TAMMAN
Cel mai mic
pontator
Epagneul Breton face putând aduce chiar şi iepure-
parte din grupa pontatori- le la piciorul partenerului său
lor continentali, împreu- de vânătoare. Aretul său este
nă cu bracul german, vijla ferm, caută vânatul rapid şi cu
maghiară, pudel-pointerul, perseverenţă.
Munsterlanderul şi este cel Temperamentul său este
mai mic câine pontator uti- unul maleabil şi docil, ceea ce
lizat în ţara noastră la vână- îl face uşor de dresat. Epagne-
toare. ul Breton este un câine prie-
Epagneul Breton este un tenos şi sensibil, de aceea vâ- Anglia. Prima apariţie oficială
câine vioi, cu miros bun şi nătorul nu trebuie să îl trateze a avut loc la Paris, la Expoziţia
alură delicată. Lucrează în cu severitate. Canină din 1900, iar standar-
apropierea vânătorului şi ca- Ţara de origine a Epag- dul rasei a fost recunoscut în
ută cu pasiune vânatul mic în neului este Franţa, mai exact 1907. Culoarea tipică a Epag-
câmp deschis, terenuri împă- regiunea Bretaniei, unde iz- neului Breton este fond alb cu
durite, desişuri şi chiar la bal- voare istorice, precum pic- pete castanii, având firul blănii
tă în stufărişuri, având o bună turi şi tapiserii din secolul al semilung, fin şi mătăsos. Înce-
rezistenţă la intemperii. XVII-lea, reprezintă acest tip pând din anii ’50, standardul
În ciuda taliei sale mici, de de câine, vânând şi aportând. european al rasei permite şi
numai 48—51cm (mascul), Prima descriere a rasei a apă- culoarea neagră.
este un foarte bun aportor, rut, surpinzător, în 1850, în Nicolae Străvoiu
Februarie
Vânătoare Se face bilanţul evaluării efectivelor de vânat
Gerul lunii februarie şi lipsa de hrană afectea- în fiecare subdiviziune teritorială.
ză grav mai multe specii de interes cinegetic, În gospodăriile specializate în creşterea şi vâ-
fiind cauzele principale care produc maladii narea fazanului, în caz de polei, vor fi organi-
serioase şi chiar moartea vânatului. zate lucrări de deschidere a cărărilor spre hră-
Vom avea grijă să aprovizionăm sistematic nitori şi patrule de pază contra braconierilor.
hrănitorile şi sărăriile, să controlăm zilnic con- Se desfăşoară adunări anuale în colectivele
sumul furajelor. primare şi în subdiviziunilee teritoriale.
Potecile de acces la hrănitori şi sărării vor fi Se construiesc pe lacuri cuiburi artificiale pen-
curăţate după viscole şi întroienire. tru rațe.
Continuă combaterea răpitoarelor. Vezi şi
proiectul special în acest sens aprobat de Pescuit, piscicultură.
Consiliul SVPM. Se face combaterea dăunătorilor ihtiofagi.
În ianuarie s-a încheiat vânătoarea la iepuri şi Se execută copci noi în gheaţa bazinelor ges-
la fazani. Dar nu şi pentru braconieri. tionate, se întreţin copcile vechi.
Concursuri între colectivele primare din fie- Continuă recoltarea stufului.
care subdiviziune teritorială pentru depista- Competiţii de pescuit sportiv la copcă.
rea şi ridicarea laţurilor în terenurile de vână- Achitarea cotizaţiilor anuale de membru al
toare. SVPM, secţia pescuit sportiv şi de amatori.
Paşi frumoşi pe portativ
Zodia Vărsătorului ne-a surprins plăcut – Igor Grosu, colaboratorul revistei
noastre, om de o inteligenţă aparte, jurnalist încercat, dar şi un compozitor în-
zestrat, a împlinit vârsta de 60 de ani.
Cu această ocazie, dragul nostru coleg, redacţia VPM te felicită cordial, do-
rindu-ţi multă sănătate şi noi realizări, o viaţă lungă, plină de bucurii. Fii aşa,
cum îţi dictează sufletul şi muzica, într-o armonie perfectă.
/ Nr. 2 • 2015 / Vânătorul şi Pescarul Moldovei | 13
tehnici uitate
Vânatul cu zmeul
Într-un orăşel provincial, în
muzeul vânătorii ruseşti,
am văzut cel mai obişnuit
zmeu de hârtie, una dintre
distracţiile preferate ale co-
piilor. Ca formă el se asea-
măna cu o pasăre mare,
fiind colorat ca un şoim
sau vultur. S-a adeverit că,
odinioară, cu ajutorul unui
asemenea zmeu, vânătorii
dobândeau cu mult succes
potârnichi şi prepeliţe.
Mult timp s-a scurs de
atunci, iar zmeul cu pricina
tot nu-mi dădea pace. Astfel,
am luat decizia să pun capăt
tuturor dubiilor, drept care am
confecţionat un zmeu asemă-
nător, perfecţionându-i forma
şi calitatea execuţiei. Am uti-
lizat materiale mai potrivite
(celofan, hârtie subţire şi trai-
nică), evident, mai bune decât
cele întrebuinţate pe timpuri.
De câţiva ani eu vânez nu-
mai cu prietenul meu zburător
Argăsirea pielii de vulpe în condiții casnice
Dacă blana e uscată, apoi
trebuie muiată, drept care
o lăsăm peste noapte în apă
rece sărată.
Să vedem, deci, cum proce-
dăm mai departe:
Descărnarea — curăţim
blana desigur, din interior, de
toate pieliţele, grăsime şi re-
sturi de carne, utilizând în acest
scop un cuţit sau alt obiect ase-
mănător metalic, un briceag
de grădină, eventual, pentru a
tăia, roade de pe suprafaţă tot
surplusul de ţesuturi.
Spălarea — spălăm blana
în apă rece cu detergent, apoi o
clătim binişor.
14 | Vânătorul şi Pescarul Moldovei / Nr. 2 • 2015 /
— zmeul. Iată cum fac acest
lucru…
La vânătoare plec de unul
singur sau cu un ortac. Vânând
singur, leg zmeul de cingătoa-
re. Lansez zmeul doar aflându-
mă pe câmpul unde ştiu bine
că se află potârnichi şi prepeli-
ţe. Aleg un loc potrivit, ca vân-
tul să bată din spate, şi lansez
Muiatul — lăsăm peste
noapte blana într–o soluţie de
sare cu oţet, pregătită în urmă-
toarea proporţie: la un litru de
apă rece adăugăm 30 g de sare
şi 30 g de oţet de 70%.
Uscarea — după ce scoa-
tem blana din soluţie, o scur-
gem bine cu mâinile, o scutu-
răm şi o punem la uscat. Blana
se va usca treptat şi uniform.
Evităm contactul pielii cu sur-
sele de căldură şi foc.
Pieile de vulpi, vânate în ultimele două luni, sărate şi uscate, se achiziţionează la Bălţi,
contra plată (telefon de contact: 069253740) şi la Chişinău (telefon de contact: 068573979).
zmeul.
Cine a lansat zmeul cel pu-
ţin o singură dată, ştie că acest
lucru trebuie înfăptuit treptat,
trăgând puţin câte puţin de fir,
ca zmeul să urce cât mai sus.
Tragem o dată de fir şi zmeul
s-a ridicat deasupra capului,
încă o dată şi el este deja la vreo
zece metri de la sol. Singura
Tăbăcirea — urmărim
cum se usucă pielea, iar în lo-
curile în care aceasta deja se
zvântează, observăm pete întu-
necate care se întăresc treptat.
Pentru a nu admite acest lucru,
frământăm aceste sectoare de
piele cu degetele, cam aşa cum
mototolim de regulă un ziar,
ca blana să devină moale. Apoi
iarăşi uscăm pielea şi repetăm
operaţiile respective (de mo-
totolire şi uscare), până când
AVIZ
regulă de care trebuie să ţinem
cont — cu cât mai multe „cozi“
are zmeul şi cu cât ele sunt mai
lungi — cu atât mai sus se va
ridica acesta.
Dar putem dota zmeul
nostru şi cu o singură coadă.
Important este ca aceasta să fie
lată. Fără coadă zmeul nu-şi va
lua zborul.
Este necesar ca zmeul să
zboare la înălţimea de 50 de
metri şi la vreo treizeci de me-
tri — în faţa vânătorului. Po-
târnichile şi prepeliţele au frică
să-şi ia zborul, odată ce obser-
vă că în aer planează o pasăre
de pradă. La fel putem vâna şi
alte animale de câmp, chiar şi
raţe (în trestii cu câinele).
În timpul vânătorii cu
zmeul, vânatul, de frica păsă-
rii răpitoare, e silit să-l lase pe
vânător să se apropie cu mult
mai aproape decât chiar la dis-
tanţa unui tir sigur. Numai că,
în acest caz, este bine să aveţi
mai multă conştiinţă, decât
cartuşe!
V. SUGROBOV
pielea nu se va usca definitiv şi
nu va deveni moale.
Dacă pe anumite motive,
nu reuşiţi să frământaţi în de-
gete pielea excesiv uscată, mu-
iaţi-o în soluţia de oţet, în care
blana a stat o noapte şi conti-
nuaţi procedura.
La finele acestei etape, un-
geţi întreaga suprafaţă internă
cu glicerină, ca pielea să devină
moale şi elastică.
iscusinţa vânatului
Jupuitul animalelor
sălbatice
Subiectul nu reprezintă o noutate, folosirea blănurilor fiind
practicată din preistorie. esenţialul este cum facem jupuirea
pentru ca blana să-şi păstreze integritatea şi calităţile în
vederea prelucrărilor ulterioare, fie argăsitul pentru
obţinerea blănurilor, fie tăbăcitul în perspectiva industriei
pielăriei (marochinărie, confecţii, diverse accesorii din piele).
Ştim că vânătorii, şi nu
numai ei, consideră blănurile
animalelor vânate ca trofee,
pe care le utilizează sub dife-
rite aspecte (gulere, căciuli,
mesade), sau sub formă de
carpete covor cu capul natura-
lizat (vulpi, bursuci, lupi, urşi),
medalioane (capete naturali-
zate) ancorate pe panoplii (râs,
lup, urs, mistreţ, căprior, cerb,
capră neagră, ibex etc.), ori tă-
băcite pentru confecţionarea
genţilor, tocurilor de armă, în-
călţămintei etc.).
Toate aceste prelucrări
ulterioare ale blănurilor sunt
pendente de jupuitul iniţi-
al care, cu cât va fi făcut mai
atent, cu răbdare şi profesio-
nalism, va asigura un plus de
calitate, excluzând posibelele
degradări prin alterare, re-
spectiv căderea părului. Pro-
cesul de prelucrare prin ar-
găsire şi finisare va da blănii
calitatea şi trăinicia necesară
durabilităţii în timp.
Pentru preîntâmpinarea
posibilelor neajunsuri, voi ex-
pune câteva îndrumări şi pro-
cedeie obligatorii în executarea
jupuitului diverselor specii.
Când începem jupuitul,
prima grijă o acordăm simetri-
ei inciziilor pe membre, tora-
ce, coadă, fie că este un animal
de talie mică (vulpe, bursuc,
vidră, jder, dihor, hermelină),
fie de talie mare (lup, urs, mis-
treţ, căprior, cerb comun sau
lopătar).
La animalele de talie mică
şi nu numai vom da atenţie
deosebită jupuitului din zona
capului, pentru a nu deteriora,
prin tăiere, pleoapele, urechi-
le, babinele cu trufa botului. O
grijă deosebită o vom acorda
cozii, după extragerea verte-
brelor, obligatoriu o vom spin-
teca până la vârf. Labele le vom
jupui cu răbdare până în preaj-
ma unghiilor sau copitelor.
La blănurile vânatului pre-
destinat naturalizării tip me-
dalion, pentru a putea scoate
pielea peste trofeu, incizia o
vom face dintre rozete sau ci-
lindrii cornoşi pe spatele gâ-
tului pănă spre grebăn (cerb
comun, lopătar, căprior, capră
neagră, muflon, ibex etc.) În
felul acesta, cu atenţie vom de-
cupa pielea de sub rozete, con-
tinuând cu urechile, pleoapele
până la trufa botului, secţio-
nând babinele din interior.
Odată terminată operaţi-
unea, se sărează abundent pe
toată suprafaţa internă şi se
pliază piele pe piele cu părul în
afară. După aproximativ zece
zile o punem pe crăcană, şan
sau scândură, în vederea uscă-
rii şi prelucrării ulterioare.
La blănurile animalelor
de talie mare, după caz, după
jupuire vom aplica o nouă în-
depărtare a muşchilor şi gră-
simii, ce uneori au aderenţă,
astfel încât sarea să pătrundă
la rădăcina părului. În plus şi
obligatoriu la aceste specii vom
jupui urechile de pe cartilaj pe
toată suprafaţa şi vom secţiona
prin interior babinele, având
grijă să nu tăiem rădăcinile
mustăţilor (urs, cerb, căprior,
capră neagră, muflon), încât
sarea să pătrundă uniform.
Cu răbdare şi pricepere, un
jupuit corect şi atent făcut, va
da un plus de calitate blănii,
pentru utilizările amintite mai
sus.
Alexandru ALACI
/ Nr. 2 • 2015 / Vânătorul şi Pescarul Moldovei | 15
Dicţionar
Cuvinte
şi expresii
vânătoreşti
Continuare din nr. 1, 2015
Dropie, pl. dropii. Pasăre săl-
batică mare şi înaltă, sedentară
în zonele de stepă, odinioară şi
în câmpia Bălţilor şi Bugeacului.
Vânătorii o preţuiesc ca specie
rară de vânat. Am văzut cârduri
de dropii care, cu pas măsu-
rat şi cu capul mereu ridicat a
pază, străbăteau acele şesuri
fără margini (A. Odobescu).
Dumbrăveancă, pl. dum-
brăvenci (var. dumbrăvancă).
Pasăre migratoare cu penaj al-
bastru-verzui, care trăieşte prin
dumbrăvi şi păduri izolate. Este
preţuită pentru că nimiceşte
mulţi dăunători ai agriculturii şi
silviculturii (lăcuste, cosaşi, gân-
daci de câmp etc.). O dumbră-
vancă zbură spre pădure, stră-
bătând văzduhul peste lanurile
întinse de grâu (M. Sadoveanu).
Durău, pl. duraie (durăie).
Cădere de apă în albia unui râu
sau pârâu; cascadă. În volbura
din durău se răsfăţau înotând
cu iuţeală păstrăvi roşietici (A.
Vlahuţă).
Echinocţiu, pl. echinocţii
(var. echinox). Fiecare dintre
cele două momente ale anului
(din 21 martie şi 23 septem-
brie), când Soarele se află pe
traiectoria ecuatorului ceresc şi
când ziua este egală cu noap-
tea. În ziua echinoxului de
primăvară se poate zice că pe
iarnă a mâncat-o lupul („Calen-
darul plugarului”, 1932).
Elan, pl. elani. Animal ru-
megător din familia cerbilor,
cu coarne late şi ramificate. Tră-
ieşte de obicei în pădurile din
regiunile nordice ale Europei. În
Moldova elanul este o specie
rară şi vânatul lui este interzis
(T. Colac).
Etologie (în cazul dat) Ra-
mură a biologiei moderne, care
studiază comportamentul şi
modul de viaţă al animalelor.
Comportamentul şi modul na-
tural de viaţă al animalelor sunt
studiate de o disciplină specială
a zoologiei denumită etologie
(„Biologia”, manual, 2002).
Dr. hab. Anatol Eremia
echipamente

Alegerea binoclului
Mai devreme sau mai târziu fiecare vânător, pescar sau turist se pomeneşte în situaţia
când are nevoie de binoclu. Dar, venind la magazin (sau consultând catalogul inter-
net-magazinului), de îndată îşi dă seama că, efectiv, nu prea eşti pregătit să faci o alegere
— atât de variată este oferta de articole, propusă atenţiei cumpărătorului. Aşadar, cum să ne alegem
un binoclu care să fie util în orice situaţie de viaţă? Vom menţiona de la bun început că binocluri absolut
universale nu există prin definiţie, însă, în scopurile noastre vânătoreşti şi pescăreşti cel mai potrivit este un binoclu de
câmpie. Realizând achiziţia, oricum trebuie să ţinem cont de o serie de factori. Să vedem acum care sunt aceştia.

Factorii de care trebuie
să ţineţi cont când doriţi să
achiziţionaţi un binoclu sunt:
diametrul obiectivului, pute-
rea de mărire, tipul şi calitatea
elementelor optice ale obiecti-
velor, tipul de straturi care au
fost aplicate pe lentile, tipul
de prisme folosite. În general,
sunt de preferat binocluri cu
diametrul obiectivelor mari,
puteri de mărire mici şi lentile
tratate.
Diametrul obiectivelor
determină puterea de adunare
a luminii instrumentului. O
putere mare de adunare a lu-
minii se traduce printr-o ima-
gine mai luminoasă, cu mai
multe detalii. Poate fi deosebit
de importantă în condiţii mai
slabe de iluminare.
Dublarea dimensiunii unui
obiectiv duce la mărirea de 4 ori
a puterii de adunare a luminii
instrumentului. De exemplu,
un binoclu 7x50 adună de 3 ori
mai multă lumină decât unul
7x35 şi de 4 ori mai multă lumi-
nă decat un binoclu 7x25.
Ar părea că un diametru
mai mare înseamnă mai bine,
dar în realitate această valoare
trebuie corelată cu alţi factori,
cum ar fi diametrul pupilei de
ieşire sau chiar scopul pentru
care doriţi să folosiţi bino-
clul.
Câmpul vizual al binoclu-
rilor reprezintă lăţimea ariei
pe care o vedeţi prin binoclu şi
este de obicei descris în două
moduri: angular sau linear.
Câmpul vizual angular re-
prezintă unghiul real vizibil
prin binoclu şi se măsoară în
grade. Câmpul vizual linear
reprezintă lăţimea ariei obser-
vate şi se măsoară în metri la
1000 de metri.
Câmpul vizual este strâns
legat de puterea de mărire a
binoclului. O putere mare de
mărire înseamnă un câmp vi-
zual îngust. Câmpurile largi
sunt de dorit în special în ca-
zul obiectelor aflate în mişcare
(ex., păsări care zboară) sau
când dumneavoastră sunteţi în
mişcare (vă aflaţi într-o maşi-
nă, barcă).
Diametrul pupilei la ie-
şire indică lăţimea razei de lu-
mină care iese din binoclu (în
partea cu oculare). Un diame-
tru mare este de dorit în condi-
ţii slabe de iluminare.
Pentru aplicaţii astronomi-
ce, diametrul pupilei ar trebui
să corespundă diametrului pu-
pilei dumneavoastră după ce
acesta s-a adaptat întunericu-
lui. Diametrul va trebui să fie
între 5mm şi 7mm. 7mm este
diametrul maxim la care poa-
te ajunge pupila umană. Dia-
metrul pupilei umane tinde să
scadă o dată cu vârsta.
Relieful ocular este dis-
tanţa (exprimată în milimetri)
la care binoclul poate fi ţinut
în relaţie cu ochii, astfel încât
întregul câmp vizual să poată fi
observat confortabil.
Relieful ocular ar trebui să
fie cel puţin 10mm, 15mm pen-
tru un confort optim, poate chiar
mai mult dacă purtaţi ochelari.
Luminozitatea imaginii
oferite de binoclu are impact
direct asupra capacităţii bi-
noclului de a vă oferi imagini
chiar şi în condiţii slabe de ilu-
minare. Calitatea contrastului
şi a culorilor imaginii depind
şi ele de luminozitate.
Luminozitatea este direct
influenţată de următorii fac-
tori: diametrul obiectivelor,
capacitatea componentelor
optice de transmisie a luminii,
puterea de mărire. Straturile
cu care sunt tratate suprafeţe-
le optice permit ca mai multă
lumină să treacă. Dacă vom
compara două binocluri cu di-
ametre ale obiectivelor egale,
dar cu puteri de mărire dife-
rite, binoclul cu o putere mai
mică de mărire va fi mai lumi-
nos. Ex.: 7x50 este un binoclu
mai luminos decât 15x50.
Pentru a afla mai multe des-
pre luminozitatea binoclurilor,
trebuie să urmăriţi câţiva indici
notaţi în specificaţiile instru-
mentului. Primul ar fi factorul
Twilight — este un indice care
redă capacitatea unui binoclu
sau a unei lunete de a avea re-
zultate mulţumitoare în con-
diţii slabe de iluminare. Cu cât
acest indice este mai ridicat cu
atât imaginile sunt mai bune.
Rezoluţia binoclurilor
reprezintă abilitatea acestora
de a distinge detalii fine şi de a
produce imagini clare. O rezo-
luţie mai mare oferă culori mai
intense şi un contrast mai bun.
Rezoluţia variază în funcţie
de diametrul binoclurilor şi de
calitatea elementelor optice, de

16 | Vânătorul şi Pescarul Moldovei / Nr. 2 • 2015 /

colimare, condiţiile atmosferi-
ce şi de acuitatea vizuală a celui
care foloseşte binoclul.
Contrastul imaginii este
diferenţa de luminozitate din-
tre obiectele luminoase din
câmpul vizual şi fundal. Este
important, deoarece un con-
trast bun este necesar pentru a
vedea obiecte mai puţin lumi-
noase şi pentru a observa mai
multe detalii vizuale.
Contrastul este dat de
straturile optice aplicate pe
elementele optice, colimare şi
curăţenia lentilelor. Factorii
externi cu impact asupra con-
trastului sunt: calitatea aerului
şi turbulenţa.
Distanţa minimă de fo-
calizare (near focus, în engle-
ză) exprimă distanţa dintre bi-
noclu şi cel mai apropiat obiect
care poate fi focalizat (văzut
clar). De obicei, puteţi focaliza
mai aproape cu un binoclu cu
putere mică de mărire şi dia-
metre mici ale obiectivelor.
Straturile optice aplica-
te (sau învelişurile) optice au
rolul de a reduce reflecţiile şi
pierderile interne de lumină,
asigură o transmisie uniformă
a luminii şi cresc claritatea şi
contrastul imaginii. Binoclu-
rile au de obicei 10—18 su-
prafeţe de sticlă, fiecare jucând
rolul său în transmisia luminii.
În zilele noastre, aproape toate
instrumentele optice benefi-
ciază de optica acoperită într-
unul sau mai multe straturi.
Există câteva diferite tipuri de
tratare a elementelor de sticlă.
Veţi putea citi despre binoclul
dumneavoastră că beneficiază
de straturi optice:
Coated: cel puţin un ele-
ment optic important are
un strat aplicat pe cel puţin
o suprafaţă.
Fully-coated: toate lentilele
şi suprafeţele de sticlă au
cel puţin un strat aplicat.
Multicoated: cel puţin un
element optic important al
unui binoclu fully-coated
are mai multe straturi anti-
reflex pe cel puţin o supra-
faţă a sa.
Fully-multicoated: toate imagini mai bune în binocluri
elementele optice ale unui compacte cu distanţe focale
binoclu fully-coated au scurte.
mai multe straturi antire- Puterea de mărire, în ter-
flex care asigură o trans- meni simpli, e o măsură care
misie a luminii de până la arată de câte ori mai aproa-
90—95%. pe se poate vedea un obiect
Unele binocluri cu prisme printr-un binoclu (sau lunetă
roof beneficiază de straturi terestră) faţă de cum se vede
phase pentru a elimina pier- cu ochiul liber. În denumirile
derea contrastului datorată de- produselor, puterea de mărire
fazării luminii la trecerea prin este dată de primul număr pe
prisme şi pentru a oferi ima- care îl citiţi. Un binoclu 10x50
gini în culori vibrante. are puterea de mărire 10x.
Prismele porro si pris- Puterea de mărire afectea-
mele roof sunt cele două ti- ză luminozitatea imaginii — în
puri importante de prisme general, cu cât puterea de mă-
care se folosesc în construcţia rire e mai mare, cu atât lumi-
binoclurilor. nozitatea imaginii scade.
Distanţa interpupilară
(notată IPD) este distanţa din-
tre pupilele ochilor noştri, mă-
surată din centrul pupilelor în
timp ce ochii sunt focalizaţi pe
infinit. Această distanţă variază
de la o persoană la alta. Dacă
priviţi la un obiect apropiat,
distanţa interpupilară scade.
Termenul se aplică şi în ca-
zul binoclurilor, reprezentând
Prismele roof sunt destul de distanţa dintre centrele pupile-
mici şi uşoare astfel încât încap lor de ieşire.
într-un tub scurt, drept şi uşor. Pentru a beneficia din plin
Sunt compacte şi sunt alegerea de avantajele binoclului trebuie
cea mai bună când primează ca cele 2 distanţe interpupilare
dimensiunea şi greutatea. amintite mai sus să coincidă.
Prismele porro sunt mai Din această cauză binoclurile
masive şi se găsesc în binocluri au o distanţă interpupilară care
care nu au un desen liniar. Tu- poate fi modificată prin apropi-
burile binoclurilor cu prisme erea sau depărtarea celor două
porro ies în afară. tuburi care compun binoclul.
Calitatea optică a prismelor Unele binocluri au şi o scală
este dată de tipul de sticlă din care măsoară valoarea curentă
care sunt construite. Cele mai a distanţei interpupilare.
comune tipuri de sticlă folosite Majoritatea persoanelor nu
în construcţia prismelor sunt văd la fel de bine cu ambii ochi.
BK-7 şi BK-4, BK-4 oferind Din acest motiv, multe bino-
La 90 de ani şi tot cu arma în mână
Tudor Capcelea, admirabil om de omenie, cel mai longeviv şi iscusit
vânător din satul Hăsnăşenii Mari, raionul Drochia, a ajuns la venerabila
vârstă de 90 de ani. Apreciind înalt contribuţia domniei sale la educaţia
mai multor generaţii de vânători în spiritul corectitudinii şi respectării eticii
vânătoreşti, sporirea numerică a vânatului şi ocrotirea faunei cinegetice în
ţarina străbună, Societatea Vânătorilor şi Pescarilor din Moldova îl felicită
cordial şi îi doreşte multă sănătate, voie bună şi luminat să fie de toată
recunoştinţa discipolilor săi.
Conducerea SVPM
/ Nr. 2 • 2015 / Vânătorul şi Pescarul Moldovei | 17
cluri au un ocular (de obicei
cel drept) al cărui focus poate
fi reglat — ajustarea dioptrii-
lor de Puterea. Pentru a folosi
această opţiune, întâi setaţi la
0 indexul de pe inelul ocula-
rului. Folosind rotiţa de focus
din centru, cea care reglează
ambele oculare, focalizaţi pe
o stea sau un obiect îndepărtat
privind prin ocularul fără ajus-
tarea dioptriilor (de obicei cel
stâng). Asiguraţi-vă că aţi obţi-
nut un focus bun.
www.skywatcher.ru
La vânătoare
Pe geana câmpului albiu
Se vede-un codru mare,
Lucind sub soarele gălbiu
Şi-un sat pierdut în zare.
Răsună codrul de-mpuşcări,
De chiote voioase,
De urlete şi de lătrări
Pe culmele râpoase.
Căci e vânatul boieresc
La urşi cu negre blane,
La lupi, ce-n fugă clănţănesc,
La vulpile codane...
Sub crengile ce se întind
De ţurţuri încărcate
Hăitaşii mare foc aprind
Cu vreascuri îngheţate.
Şi vânătorii osteniţi
S-aşează-n jur grămadă,
Unii pe trunchi, alţii lungiţi
Pe perne de zăpadă.
Şi toţi pe gazdă fericesc
De mândra-i vânătoare,
Căci a ucis un cerb codresc
Şi patru căprioare.
Vasile Alecsandri

batem alarma
Nistrul scos la mezat
În fiecare an, absolut legal, cote de
pescuit din râul Nistru şi lacurile Cos-
teşti-Stânca şi Cahul sunt aprobate pen-
tru pescuitul industrial/comercial. Mai
simplu spus, în fiecare an, statul scoate la
vânzare kilometri întregi de suprafaţă ac-
vatică, iar dreptul de a pescui revine celor
care propun cel mai bun preţ.
Achiziţiile, precum arată chiar datele
oficiale, se fac şi angro, iar, în ansamblu,
fiecare al cincilea km de Nistru este aren-
dat. În timp ce statul crede că are de câşti-
gat de pe urma acestor tranzacţii, pierzan-
ţii evidenţi sunt locuitorii din preajmă,
care nu mai au dreptul nici de a se apropia
cu undiţa de malul apei. Şi mai mari pă-
gubaşi sunt, însă, râul Nistru şi lacurile
Costeşti–Stânca şi Cahul… Se pescuieşte
excesiv şi cu unelte interzise, se pescuieşte
ilegal, se pescuieşte cu şi fără autorizaţie,
fără control şi fără limite, o arată chiar
rapoarte ale instituţiilor statului. Deşi a
trecut aproape un an de când am publicat
prima investigaţie la temă, autorităţile se
fac a nu vedea paiul, căutând doar bârnele
în ochii altora. Mai mult, trecerea sub tă-
cere şi sub lege a neregulilor, exploatarea
la maximum a resurselor acvatice a con-
tribuit la degradarea unui sector econo-
mic important, precum este piscicultura.
Uriaşa pânză de păianjen
Crocmaz, Tudora, Palanca, Olăneşti,
Purcari, Răscăieţi sunt doar câteva dintre
localităţile în care câte 3-5 km de Nistru
este arendat. Pescuiesc, evident, cei care
au cumpărat permise, iar oamenii locului
18 | Vânătorul şi Pescarul Moldovei / Nr. 2 • 2015 /
Foto: Michael A. Pershyn
doar visează să arunce undiţa în râu. Şi Nistrului de pe teritoriul R. Moldova, am
nu mai este niciun secret faptul că plasele vedea că fiecare al cincilea km de râu este
sunt înşirate asemeni unei uriaşe pânze de propus spre arendă(!). Plasele, evident,
păianjen, de-a curmezişul, sub apa acestui stau întinse pe tot atâţia km(!).
fluviu.
Este o realitate pericolul dispariţiei,
în viitorul apropiat, a majorităţii speciilor 40 mii lei — preţul unei cote pentru
de peşti. Povestesc oamenii locului, dar o pescuitul industrial
demonstrează şi datele ştiinţifice — până
la mijlocul secolului trecut (1960) fluviul În 2007, prin Hotărâre de Guvern (nr.
Nistru era renumit în Europa prin locurile 888 din 6 august 2007), s-a stabilit că taxa
de reproducere a „peştilor regali“ (sturio- anuală pentru pescuitul industrial/co-
nilor). Astăzi, precum se arată în volumul mercial este de 9000 lei pentru o tonă. Tot
„Peştii Nistrului de mijloc şi de jos“ (Chi-
şinău, 2013), îngrijit de Alexandru Moşu
şi Ilia Trombiţchi, aşa-zisa abundenţă
numerică a peştilor din Nistru (crap,
sânger, novac, cosaş) se menţine exclusiv
prin reproducere artificială şi populări
ulterioare. Din totalul peştilor bazinului
nistrean, puţini au valoare comercială —
doar ştiuca, plătica, sângerul, novacul,
cosaşul, crapul, şalăul, babuşca, taranca,
carasul şi alte câteva. S-au înmulţit, în
schimb, speciile invazive, străine: carasul
argintiu, murgoiul bălţat, soretele şi mo-
şul de Amur. Pe baza rezultatelor nume-
roaselor studii, arată Alexandru Moşu şi
Ilia Trombiţchi, avem dreptul să spunem anual, la sfârşit de noiembrie, Ministerul
că ihtiofauna autohtonă a Nistrului este în Mediului publică ordinul de aprobare a
stare extrem de critică. cotelor pentru pescuitul industrial/co-
Cu toate acestea, anual, Nistrul mercial în obiectivele acvatice piscicole
se scoate la licitaţie. Iar dacă anterior naturale. Anul acesta, au fost aprobate
(2012—2014) se aprobau câte 30 de cote, 60 de cote: pe Nistru Inferior — 33 cote
pentru acest an (2015) au fost aprobate 33 (tone); pe Lacul Costeşti-Stânca — 22
de cote pentru pescuit industrial/comer- cote (tone); pe Lacul Cahul — 5 cote
cial pe Nistru — în total 142 de km de (tone). Pentru prima dată, nu au mai fost
Nistru, toate în perimetrul numit „Nistrul aprobate cote pentru Lacul de acumulare
inferior“. Dacă am raporta la lungimea Dubăsari şi fluviul Nistru medial, iar au-
torităţile deja se laudă cu acest progres în
domeniu, făcându-se a uita că şi pe aceste
segmente Nistrul este plin de plase, ceea
ce înseamnă, de fapt, admiterea tacită a
pescuitului ilegal şi a braconajului. La li-
citaţie, precum arată anunţul publicat pe
site-ul Serviciului Piscicol, au fost scoase
jumătate din cotele aprobate — adică cele
pentru care au fost înregistraţi mai mul-
ţi doritori. Ion Grati, director adjunct la
Serviciul Piscicol, ne-a comunicat că, în
perioada 2012—2014, cele mai solicita-
te sectoare pentru pescuitul industrial/
comercial au fost pe Nistrul de Jos, de la
Palanca până la Talmaza, Ştefan Vodă,
preţurile variind între 10 mii şi 40 mii lei
pentru cota de pescuit.
Conchidem că bătălia pentru obţi-
nerea de cote, pe anumite sectoare, este
chiar foarte mare şi câştigă cel care dă un
preţ pe potrivă. Interesul masiv îl gene-
rează chiar şi prevederile legale, care, prin
lipsa de reglementări clare a regulilor de
pescuit şi a răspunderii în urma încălcă-
rii acestora, încurajează pescuitul indus-
trial excesiv. De ex., potrivit Anexei nr.
1 la Legea nr. 149/2006 pentru pescuitul
industrial/comercial, este permisă utiliza-
rea năvoadelor, plaselor şi ieterelor (pct.
12), iar la pescuitul speciilor nevaloroa-
se de peşte se admite folosirea uneltelor
cu dimensiunea ochiului mai mică decât
cea stabilită (pct. 13), menţiona, în 2013,
Vadim Gheorghiţă, inspector superior la
CNA, într-un Raport de expertiză antico-
rupţie la proiectul de lege privind modifi-
carea şi completarea unor acte legislative
(Codul contravenţional, Codul penal, Le-
gea nr.149 din 08.06.2006 privind fondul
piscicol, pescuitul şi piscicultura). În 2013,
cu o iniţiativă parlamentară de modificare
veniseră doi deputaţi, unul dintre care era
Dumitru Diacov — scopul era excluderea
fenomenului pescuitului ilegal, excesiv
şi a braconajului piscicol în obiectivele
acvatice piscicole naturale de pe terito-
riul Republicii Moldova. Propunerea de
modificare prevedea, pe lângă majorarea
sancţiunilor contravenţionale pentru în-
călcarea regulilor de protecţie a resurselor
piscicole şi a regulilor de pescuit, introdu-
cerea răspunderii penale pentru pescuitul
ilegal. Totodată, se propunea stabilirea
interdicţiei pentru persoanele fizice de a
practica pescuitul industrial/comercial
şi permisiunea de a pescui doar pentru
persoanele juridice, pe motivul că acestea
sunt înregistrate, duc evidenţa contabilă şi
sunt supuse impozitării. Proiectul de lege
nu a obţinut sprijinul necesar şi nu a fost
aprobat de către Parlament. Un argument
de bază al CNA, potrivit aceluiaşi Raport
de expertiză anticorupţie, a fost perico-
lul de a fi acordate prea facil permisiuni
de folosire a uneltelor cu dimensiunea
ochiului mai mică decât cea stabilită în
lege, sub influenţa agenţilor economici
din domeniu. De unde, oare, acest interes
al parlamentarilor de a promova pescuitul
industrial? Poate pentru că, precum arată
şi studiul sus-menţionat („Peştii Nistrului
de mijloc şi de jos“), Nistrul de Jos (inclu-
siv limanul) este cel mai bogat în rezerve
de peşte.
Pentru interzicerea pescuitului
industrial
Ilia Trombiţchi, preşedintele Asocia-
ţiei „Eco-Tiras“, este de părere că pescu-
itul industrial/comercial trebuie interzis,
starea în care a ajuns Nistrul fiind critică.
Şi Cornel Busuioc, expert de mediu, dar
şi pescar amator, susţine aceeaşi poziţie.
„Nistrul este împânzit de plase. Prevede-
rile legale presupun marcarea plaselor cu
plute oranj şi plombe speciale — lucru
care nu se respectă. Niciodată nu am văzut
vreo plasă care să corespundă totalmente
cerinţelor legale. Această practică de vin-
dere a cotelor, de fapt, generează şi o ar-
mată de braconieri. Oricare ar fi cotele —
mari sau mai mici, cert este că Nistrul are
nevoie de o pauză destul de lungă pentru
a-şi restabili efectivul numeric al speciilor
care îl populează. Sunt împotriva vânzării
cotelor, respectiv, trebuie interzis pescuitul
industrial!“, a concluzionat expertul.
Şi datele controalelor Serviciului Pis-
cicol arată că există nereguli. În raportul
de activitate pentru anul 2014 (care încă
/ Nr. 2 • 2015 / Vânătorul şi Pescarul Moldovei | 19
nu a fost făcut public — pe site-ul www.
sp.gov.md ultimul raport de aici datează
cu 2011(!)), se arată că angajaţii Serviciu-
lui Piscicol au efectuat 48 de verificări ale
capturilor pescarilor care practică pescu-
itul industrial/comercial, fiind depistate
şi documentate 21 de contravenţii. Altfel
spus, jumătate dintre controale au consta-
tat încălcări, abateri de la cerinţe.
În timp ce Nistrul rămâne fără peşte,
iar plasele se întind pe zeci de kilometri
de fluviu, Legea 149/2006 privind fondul
piscicol, pescuitul şi piscicultura continuă
a fi aplicată — cotele se aprobă şi se alocă
anual, în detrimentul statului şi spre um-
plerea buzunarului afaceriştilor. Pierdem,
pe an ce trece, o uriaşă avere naţională,
care se scurge în câteva buzunare, contri-
buind la degradarea unui sector impor-
tant, precum ar trebui să fie cel al piscicul-
turii, din care nu se va alege nimic, spun
experţii, dacă nu va fi revizuit modelul de
funcţionare şi abordare.
Iar pofta de a scoate tot peştele din
Nistru este atât de mare, încât, la licitaţia
pentru 2015, preţul maxim propus pentru
o cotă, în sectorul Nistrului de Jos, a ajuns
la 80 000 lei. Este mai mult decât evident
că Legea 149/2006 a fost promovată pen-
tru a îmbogăţi câţiva şmecheri şi a lăsa
Nistrul fără de peşte. Or, interesul statu-
lui ar trebui să fie altul: legi clare care să
asigure dezvoltarea pisciculturii naţionale
şi păstrarea ihtiofaunei şi a biodiversităţii
acvatice în fluviul Nistru şi în apele natu-
rale ale Republicii Moldova. De câte ori
va mai trebui să abordăm acest subiect de
interes naţional ca să fim auziţi de factorii
de decizie?
Lilia CURCHI
ihtiofauna
Când toţi peştii iernează —
el se înviorează
Aţi ghicit, este vorba despre mihalţ — Lota lota (Linnaeus, 1758). Este o specie
de apă dulce, dar care suportă uşor şi mediul salmastru, de orgine arctică,
rudă cu cunoscutul cod (din rusă: „treska“) al mărilor nordice (mai bine zis
cu cunoscutul „ficat de cod“).
Mihalţul ocupă un areal
foarte larg de răspândire (spe-
cie circum-arctică): nordul
şi centru Americii de Nord,
Europa (până în nordul Italiei
unde a fost introdus), Siberia,
nord-estul Asiei.
În limitele Republicii Mol-
dova este o specie vulnerabilă,
întâlnită cu precădere în albia
medială a r. Prut.
Starea sa populaţională
este un exemplu tipic când
specia, în pofida arealului larg,
demonstrează un declin local
din cauza factorilor antropici
negativi (colmatarea, eurofiza-
rea, fragmentarea ecosisteme-
lor, ş.a.).
La prima vedere, mihalţul
seamana cu somnul, de care
se deosebeste totuşi, în primul
rând prin marmoraţiile accen-
tuate de pe flancuri, la mijlo-
cul bărbiei se distinge o mus-
teaţă lungă, iar pe spate are
două înotatoare dorsale bine
20 | Vânătorul şi Pescarul Moldovei / Nr. 2 • 2015 /
exprimate (prima înotătoare
dorsală este scurtă, cea de-a
doua mai lungă).
Mihaltul, singurul repre-
zentant de apă dulce al gadide-
lor, a păstrat acea caracteristică
nordică potrivit căreia, preferă
apele reci, motiv pentru care
trăieste în zonele lipanului,
scobarului şi mrenei, mai rar
la altitudini mai mici. Pe timp
de vară se mişcă mai puţin,
dar odata cu primele zile reci
de toamnă devine mai activ,
părăsindu-şi adesea locurile
de adăpost.
Epigrame Ion DIVIZA
La pescuit prin ploaie
Din ceruri norii mă adapă,
Din lac mă-mproaşcă val cu val,
Stă peştele deştept sub apă
Şi eu, un idiot, pe mal.
În pofida faptului că mi-
haltul este un peşte răpitor,
dezvoltarea sa este lentă, în-
trucât vara se hrăneşte destul
de puţin. Lungimea obişnuită
este de 35—45 cm; exempla-
rele mai mari sunt o raritate.
Greutatea medie variaza intre
0,5 şi 1 kg, dar există şi indi-
vizi de peste 10 kg, deşi, cum
s-a menţionat, foarte rar şi mai
mult la graniţa de nord a ari-
alului.
Este o specie de fund, cu
activitate nocturnă dezvolta-
tă, consumă aproape orice fel
de hrană de origine animală.
Exemplarele adulte sunt cu
precădere ihtiofage.
În lumea peştilor mihalţul
este mai mult un „radicalist“
şi un „antipod al regulelor ge-
nerale de pescuit“. Dacă majo-
ritatea speciilor sunt active în
sezonul cald, la mihalţ e invers
— pe timp de iarnă creşte pofta
de mâncare, dacă majoritatea
speciilor se reproduc primă-
vara—începutul verii, atunci
mihalţul se reproduce iarna,
dacă la majoritatea speciilor
timpul frumos şi presiunea
atmosferică stabilă sunt con-
Epitaf unui pescar
Adormind pe mal anume,
C-un rachiu, fireşte,
S-a trezit pe ceea lume
Cât ai zice peşte!
diţiile necesare de asigurare a
unui pescuit de succes, atunci
mihalţul este cu atât mai pofti-
cios, cu cât afară e mai moho-
rât şi „parşiv“.
Dacă majoritatea speciilor
răpitoare preferă prada uşor
îngerabilă, fără ghimpi şi ţepi
(ca obleţul, babuşca, carasul
argintiu ş.a.), atunci pentru
mihalţ mai bună momeală ca
„ghiborţul ghimpos şi zăbălos“
nu există, dacă pentru pescui-
tul altor specii este necesară o
montură fină, atunci mihalţul
nu este prea „delicat“ şi muşcă
cu aceeaşi intensitate momea-
la agaţată la fir de 0,2 mm sau
la cel de 2 mm. Muşcătura lui
este hotărâtă, el înghite adânc
cârligul şi, odata inţepat, aces-
ta nu se mai rupe din gură.
Însă, trebuie să ştim şi să fim
atenţi!
Specia este protejată de
lege, fiind inclusă în Cartea
Roşie a Republicii Moldova.
Dacă l-aţi prins întâmplător
— eliberaţi-l cu grijă de cârlig
şi reîntoarceţi-l în apă în stare
vie!
Dr. Dumitru Bulat,
Institutul de Zoologie al AŞM
Soartă de pescar
Iar când mai trage câte-o duşcă,
E vai şi-amar de capul său:
În baltă peştele nu muşcă,
Acasă soaţa muşcă rău!
Pescuitul
la sfârşit
de iarnă
Cu fiecare zi care coboară din veşnicie, vestind apropierea primăverii, bătrâna iarnă slăbeşte văzând cu ochii,
pierzându-şi tot mai mult stăpânirea peste fire, cedând, încet-încet, suflului năvalnic al noului anotimp. Soarele
îşi schimbă respiraţia, săltându-şi fruntea tinerească în înaltul cerului, dulce sărutând cu buzele razelor calde
pământul şi plapuma de gheaţă a bazinelor acvatice. Începe trezirea lentă din amorţire a naturii şi a tot ce este
viu în împărăţia ei.
Bibanul şi şalăul, ştiuca şi
ghiborţul, celelalte specii de
peşti răpitori, suportând rela-
tiv uşor iarna, în deplină ac-
tivitate a modului de vieţuire,
acum, în condiţii noi, de în-
călzite şi oxigenare mai bună a
apei, devin mai „agresivi“, mai
dornici de „luptă“ pentru do-
bândirea hranei de care au ne-
voie sporită. Temperatura ae-
rului, prielnică topirii zăpezii
de pe gheaţă şi de pe malurile
iazurilor şi lacurilor, împros-
pătează apa obosită de povara
iernii, înviorează totodată şi
ritmul de existenţă a peştilor
paşnici — babuşcăi, roşioarei,
carasului, crapului, plăticăi şi
altor reprezentanţi ai neamu-
lui acvatic. Peştii încep să-şi
părăsească „reşedinţa“ din
locuri adânci, căutând hrana
preferată în apropiere de ma-
luri, la revărsarea pârăiaşelor
în pieptul leagănelor de apă cu
suflet larg de veşnicie.
Pescarii amatori şi spor-
tivi preţuiesc mult acest timp,
acordând partidelor de pes-
cuit la sfârşit de iarnă întreaga
pasiune, prilejuind sufletului
adevărate sărbători, pline de
mare satisfacţie şi lumină de
bucurie neţărmurită. „Arma-
ta“ acestor înflăcăraţi căutători
de noroc pescăresc acaparează
toate bazinele acvatice, miş-
cându-se cu precauţie pe ghea-
ţa şubredă, aproape răzmuiată,
scoţând din zecile de copci
sute de fiinţe aripate de o rară
frumuseţe.
„Recoltarea“ bogăţiei acva-
tice se înfăptuieşte cu aceleaşi
ustensile de iarnă — undiţe
cu nălucă sau cu mormâşcă.
Acum, când peştii devin mai
actici, mai pofticioşi de „bu-
catele“ alese, reluăm utilizarea
nălucilor mai grele, folosite în
primele săptămâni de formare
a gheţii, năluci care coboară la
fundul apei mai repede, câş-
tigând timpul de aur pentru
ademenirea cu succes a răpito-
rilor dragi. Nălucile mari sunt
contraindicate, deoarece burta
bibanilor este plină cu icre şi
nu există loc suficient pentru
momelile mai impresionan-
te, motiv pentru care peştii le
ignoră. E bine să fixăm mai sus
de nălucă un cârlig, pe tija că-
ruia e legată o bucăţică de lână
roşie. Foarte des bibanii atacă
anume acest cârlig, sporind cu
mult numărul capturilor.
Un pic mai grele decât
cele utilizate în mijlocul iernii
sunt şi mormâştile, agăţând
în cârligul lor larve proaspete
de ţânţar, râme mici şi subţiri,
alte nade naturale. În lipsa
acestora se pot folosi, desigur,
cu rezultate mai modeste, şi
nade artificiale — mărgeluţe
minuscule de diferite culori,
bucăţele mici din învelişul fi-
relor de telefon (negru, galben,
roşu), bucăţele de gumă subţi-
re, rotundă, vopsite în roşu,
fâşii înguste de celofan roşu de
la ţigările bulgăreşti, alte ma-
teriale cu farmec de ispitire a
fiinţelor acvatice flămânde.
Babuşca, plătica şi carasul
preferă mormâşca fără vibra-
ţii, dorind s-o vadă nemişcată
la 5—7 cm mai sus de fundul
apei. Se pot folosi şi undiţe cu
două mormâşte, însă dirijarea
lor în timpul scoaterii din apă
a peştilor este mai complicată,
deoarece nu arare mormâşca
/ Nr. 2 • 2015 / Vânătorul şi Pescarul Moldovei | 21
liberă se agaţă de buza de jos
a copcăi, favorizând evadarea
exemplarului prins. Totuşi,
pescarii cu experienţă se des-
curcă bine şi în aceste cazuri.
În zile favorabile, cu cer
acoperit cu nori uşori, fără
vânt, activitatea peştilor nu
conteneşte până în clipele de
lăsare a amurgului. Dacă soa-
rele este puernic, străluminând
apa de sub copci şi „orbind“
peştii, ei nu atacă nici năluca,
nici mormâşca, părăsind în
grabă locurile acestea. Când
presiunea atmosferică este în-
altă, 760—765 mm, mormâşca
îşi face mai „onorabil“ datoria
în apele de lângă mal, ce nu
depăşesc 1,2—1,5 m. În aceste
condiţii nefavorabile năluca îşi
pierde rostul utilizării.
Pescuitul la sfârşit de iar-
nă, când gheaţa e sfărâmicioa-
să, mustind de apă, cere din
partea pescarilor vigilenţă, a fi
cu ochii în patru, spre a evita
nedorita scăldătoare în albia
undelor reci. Paza bună, fără
consum de alcool, ne asigu-
ră securitatea, întorcându-ne
acasă, cu mult peşte şi mult
soare de mulţumire cerească
în suflet.
Vladimir RUSNAC,
scriitor
 Un om singuratic, cu mimica liniştită, suficient de mulţumi- ţă pe la ora zece, moş Neculai a mers continuu toată lunca şi tot
toare, ars de vânt şi soare, iubitor de singurătate, o umbră abia dealul, ca atunci când se culeg bureţi, atât de ciudat că se mira
văzută care alunecă discret pe uliţele satului, pe cărările câmpului tot satul. După faptul zilei s-a întors încruntat în sat, s-a oprit la
sau pădurii. Om respectuos, care nu se amestecă în treaba nimă- cârciumă, a dat peste cap ţoiul de monopol, a tuşit de trei ori parcă
nui, foarte rar îşi spunea părerile. Chema şi mergea de sărbători în să atragă atenţia că este supărat şi a plecat spre casa lui Iliuţă al
ospeţie, primea copiii de Piscului, un bărbat leneş,
Crăciun şi Anul Nou, dacă literatură tată a trei băieţi leneşi.
i se cerea un sfat, îl dădea Unii spun că le place şi
cu calm şi mare profunzi- monopolul, că lasă la câr-
me, era mărinimos, şugu- ciumă puţinul care îl câş-

Moş Neculai
băţ la momentul potrivit, tigă anevoie, muncind cu
în rest — un om închis, ziua. A trecut fără să bată
plin de mister. la poartă, a tuşit de trei ori
Îl iubea toată lumea, în faţa uşii şi a intrat.
pentru că aluneca precum Din casa lui Iliuţă cale
umbra unui nor, apărea de un sfert de ceas s-au
pe unde nu te aştepţi, sa- auzit cuvinte de ocară,
luta copiii şi le dădea câte după care moşul a ieşit
o bomboană de sufletul parcă mulţumit de ceea ce
babei sale, care era sănă- făcuse. Din prag până la
toasă şi ducea gospodăria poartă a mai strigat: „nu
mai mult de una singură. am nevoie de puturoşii
— Moş Neculai, nu ne tăi să momească câinii
mai da dumneata bineţe, şi vulpile la hrănitoarea
că ne ocărăsc părinţii. Noi caprelor. Se poate ca iar-
trebuie să te respectăm. na asta să vină lupii, vrei
— Dar voi mă res- să rămânem fără capre?
pectaţi. Se vede în ochii Oamenii sunteţi voi, măi
voştri. Numai că gândul sărăntocilor, uitaţi de
vostru trebuie să fie la Dumnezeu şi de ursitele
joacă, să o faceţi cât mai bune?… Dacă mai puneţi
frumoasă. laţuri, eu chem jandarmii
Moş Neculai, mereu şi şeful de post“.
îmbrăcat în verde, avea Soarele rece stătea
parcă şi chipul verde, o să cadă-n asfinţit, când
pălărie verde cu multe moşul satisfăcut şi îngân-
semne de tablă frumoase durat, a intrat în crâşma
şi o pană de acvilă de o pentru un ţoi de monopol
sută de ani, o traistă verde pe care l-a savurat până la
în care avea câteva turte de grâu şi doi litri de vin făcut de el în lăsarea întunericului. Ca de obicei nu vorbeşte cu nimeni, nu spu-
gospodărie, opinci din piele de mistreţ, ciorapi şi obiele de lână ne nimic, doar cugetă cu o fierbinţeală parcă nefirească.
verde, totul făcut în casa lor, de el şi baba Varvara. Se oprea uneori Dar… zilele trec şi tot trec. E ger cumplit şi oamenii se trag
îndelung pe câte o rădăcină, lua un dumicat de turtă pe care o înfriguraţi în casele care par că scârţâie din încheieturi ca nişte
mesteca în tăcere şi după ce o înghiţea, lua o gură de vin cu gravă bătrâni reumatici. Însă, încetul cu încetul, satul a început să fiarbă,
evlavie. Apoi privea atent fiecare vâlcea, fiecare tufiş sau stufăriş, cetele de tineri au organizat hore, au început cântările şi şezătorile,
ore întregi cu o bucurie nemăsurată. satul mirosea a izmă creaţă, busuioc şi levănţică, tot satul şi încă
În toamnă, când încă nu au căzut frunzele, moş Neculai putea mai departe. Apoi Dumnezeu a coborât pe pământ, îngerii şi tot
fi văzut zilnic cu un purcoi de fân tânăr-verzui de lucernă sau tri- satul au cântat colinde.
foi sălbatic, bine legat cu un brâu de mohor răsucit, pe care îl atâr- După Crăciun au început pregătirile bandelor de urători cu:
na în copaci la înălţimea gâtului său. Dimineaţa şi seara îl vedeam, urşi, capre, cerbi, ţigani, ofiţeri, dame, căluşari, vornicei vestitori şi
însă, lunecând pe deal sau stând ca o statuie ore în şir. muzică de fanfară, chiar dacă erau tarafuri improvizate printre ele.
Mai târziu, undeva pe la mijlocul lui noiembrie, o spuză de O vibraţie cuprinzătoare cutremura satul şi sufletele oamenilor,
zăpadă albea suriu câmpul şi târşurile. Spre seară, umbra lui moş chiar şi pământul, singur universul rămânând nezdruncinat. Aşa
Neculai a alunecat spre un pâlc de arini în care a dispărut. După o ajungea pe atunci la noi chemarea străbunilor cu care petreceam
vreme, cale de un ceas sau mai bine, un pocnet surd a cutremurat trecerea între ani, în amintirea trecerii de la o viaţă la alta.
Desene de Vasile DABIJA

valea, din tufişul de arini s-a ridicat un norişor de fum, apoi tăce- Mi-aduc aminte că, spre sfârşitul lui ianuarie, moş Neculai a
re. Mai târziu moşul a intrat în cârciumă, iar în traista din spate trecut pe lângă casa noastră, în drumul lui spre luncă şi hrănitoa-
se vedeau copitele şi coarnele chinuite ale unui căprior. A luat o rea caprelor. Mama a ieşit în prag şi l-a rugat să împuşte un iepure,
cinzeacă de monopol, pe care a pupat-o îndelung şi a dispărut în că se sperie şi ceilalţi de la căpiţele de fân, deoarece pişatul iepure-
drum spre casă. lui mirosea specific şi intra în fân, iar vacile, simţind acest miros,
În mod neobişnuit, la mijlocul lui decembrie, într-o diminea- nu-l mai consumau cu plăcere. Moş Neculai a făcut un semn de

22 | Vânătorul şi Pescarul Moldovei / Nr. 2 • 2015 /

aprobare, a mers acasă după puşcă, a tras două focuri şi a pus pe
pragul casei două leşuri de iepure. După ce a bătut în uşă a spus:
Ingenioasele
„negrese“
„apăi, eu mă duc“ şi a ieşit din curte. Mama a ieşit şi a strigat în
urma lui: „mulţam, mulţam, bade Neculai! N-ai stat pentru un
păhărel!“. „Am să trec altă dată, azi am alte trebi. Spune-i lui Mi-
tiţă să nu mai clădească fânul aşa de sus, e prea înaltă platforma şi

În jur totul parcă a in- ele vreun interes faţă de

ţepenit. Şi vinovată de una ocupaţia zburlitului de sub
ca asta e zăpuşeala infer- dud. Dar, ca să vezi, indi-
nală. Ofilită şi nearătoasă ferenţa păsărilor nu era de-
e şi pădurea... Dogorit şi cât un truc, o tactică bine
prins de lene este dealul, e definită şi, cum se vede, des
şi câmpia. Unul soarele, ca practicată. Căci, cât ai clipi
o tigaie încinsă, se simte din ochi, una dintre ciori
bine, trudind ca un apucat. porni într-un atac în direc-
Dar, cine naiba îi preţuieş- ţia căţelandrului, înaintare
te munca? Totul ce-i viu pe însoţită de zboruri şi pica-
lumea aceasta a plecat pe je îndrăzneţe. O încercare,
undeva, s-a dosit prin pă- încă una... Dulăul deranjat
dure, s-a dus mai aproape la culme de zgândărâtul
de apă... Zăpuşeala hipnoti- tupeistei, se ridică brusc şi,
iepurii intră sub fân. Sunt mulţi acolo. Să-i prindă cumva Mitiţă,
zantă mă zăpăci şi pe mine ca un leu în agonie, sare cu
că dacă-i împuşc, nu-i mai scoate de sub fân şi o să miroasă fânul
până într-atâta, încât nici tot corpul să înhaţe pasă-
a hoit“.
n-am observat cele două rea din zbor, dar... Saltul
În acel an, februarie a fost cu zăpadă mare şi ger cumplit, pu-
ciori, cocoţate într-un vârf imprudent şi fără logică
ţinii, care îndrăzneau să mai circule, spuneau că aceasta scârţâia
de dud bătrân, şi aproape servi drept şturm pentru
sub picioare ca cioburile de sticlă. Moş Neculai era printre cei care
desfrunzit... cioara ce ocupase poziţia
ieşeau zilnic pe câmpuri şi îl vedeam seara când se întorcea parcă
Cunosc bine meteahna în spatele câinelui. Un iureş
mulţumit de sine. Într-o seară ar fi spus celor din cârciumă că e
timpul lupilor. „Trăim o iarnă năprasnică“, ar mai fi spus. O astfel lor. Odată ce stau nemişca-
de iarnă era normală pentru el, un fel de vreme favorită. După te şi expuse în bătaia soare-
o săptămână i-a sfătuit pe săteni să asigure animalele, să repare lui dogoritor, înseamnă că
adăposturile, să aibă vetre pregătite, pentru că dacă se aud lupii, să zămislesc ele ceva. Şi nu
aprindă focurile. Atât a spus şi a dispărut. m-am înşelat. La umbra
După trei zile lupii au venit înfometaţi, cu ochii roşii de sânge. sărăcăcioasă a bătrânului
Au urlat de s-au speriat copiii şi femeile care cereau să se tragă copac, un dulău ciobănesc
clopotele. Au urlat două zile. În a doua zi spre seară s-a auzit o rodea ceva alene. Din când
detunătură, un norişor de fum s-a zărit spre pădure, un schelălăit în când ridica capul greoi
ca de câine din ce în ce mai depărtat, apoi linişte. şi miţos, rânjea, aşa, aiu-
Mai târziu toţi câinii lătrau de mama focului, lumea era spe- rea (semn că nu admite
riată, femeile şi copiii s-au închis în case, bărbaţii încercau să li- niciun fel de împărţeală cu
nimeni) şi iar apleca capul, iute şi precis şi... văd cum în
niştească vitele. Alarma era falsă, deoarece moş Neculai jupuise
continuându-şi masa. Dar văzduhul dogoritor şi cleios
lupul şi aducea pielea cu cap cu tot în vârful unui băţ, deci, în jur
ciorile din vârful dudu- se ridică cioara biruitoare,
mirosea de-ţi lua nasul. Vor mai urla câinii vreo câteva zile, până
lui se pare că aveau altă având în cioc o bună bucată
se va „usca“ mirosul de lup în gospodăria acestuia. De fapt, pielea
părere... Şi m-au convins de carne...
s-a dezlipit de ţeastă, ţeasta se va fierbe cât să rămână oasele cu-
de acest lucru „negresele”, Mă bucuram parcă de
rate, iar pielea după ce se va da cu sare grunzuroasă, se va plia şi
când s-au desprins de pe ingeniozitatea ciorilor, dar
se va rula pentru a fi pusă în sac şi asigurată cu sfoară, se va duce
creanga arborelui „ateri- îmi părea rău şi de dulăul
la asociaţia vânătorilor, contra cost, sau se va dubea şi păstra ca şi
zând” la doi paşi de mân- prostit atât de nemilos...
craniul ca trofeu pe panoplie.
cău. Deranjat, acesta rânji, Citisem undeva că o
Apoi, câteva zile bune, moş Neculai a lipsit din sat. A venit
şi pentru orice eventualita- cioară trăeşte până la trei
obosit rău, dar nu a mai ieşit ca de obicei să-şi facă rondul pe câmp,
te, mai şi acoperi bucata sute de ani. După ce urmă-
timp de o săptămână. În prima joi de după aceste întâmplări de
copioasă cu laba. Dar mă- risem acest caz spectaculos,
poveste, moş Neculai şi-a cumpărat pălărie nouă din iarmarocul
surile de securitate, luate de mi-am zis: păi, să vieţuieşti
Tupilaţilor, o şaretă uşoară şi un cal. Unii spun că a împuşcat o
câine, puţin ce deranjau atâta şi să nu poţi trage pe
mulţime de lupi şi statul i-a dat bani grei, alţii spun că l-ar fi auzit
ciorile. După mersul agale sfoară un câine, care abia
zicând că a îmbătrânit şi nu mai poate merge prea mult pe jos sau
şi indiferent, după ciugu- de o duce până la douăzeci
să care fân şi sare pentru sălbăticiuni, dar adevărul este că era şi
litul lenos şi dezinteresat, de ani, ar fi... culmea!
una, şi alta, prea multe furtuni a suferit şi el, şi timpul şi-a cioplit
semnele pe trupul lui nu prea tânăr. te-ai mira să crezi că aveau Stanislav DUDUCIUC

/ Nr. 2 • 2015 / Vânătorul şi Pescarul Moldovei | 23

Curiozităţi
Ştiaţi că...
…coţofenele pot recunoaşte oame-
nii după faţă?
În fiecare primăvară, cercetătorii de la
Seoul National University (SNU) şi Ewha
Womans University efectuează un studiu
pentru a monitoriza reproducerea unei
populaţii de coţofene din cadrul campu-
sului SNU.
Won Young Lee, un student responsa-
bil de colectarea ouălor din cuiburi pentru
studiu, a observat că păsările au început să
îl urmărească şi să îl alunge, potrivit des-
copera.ro.
Bazându-se pe această întâmplare,
cercetătorii au pus la cale un experiment:
două persoane, îmbrăcate la fel, una care
colectase ouă şi alta care nu se mai afişase
în apropierea cuiburilor. În mod surprin-
zător, coţofenele au fost agresive doar cu
cel care le luase ouăle.
Din moment ce păsările nu sunt sen-
sibile la miros, iar distanţa dintre ele şi
cercetători era de 10 metri, cel mai proba-
bil acestea au folosit simţul vizual pentru
a distinge persoana cu care au de a face.
Cei doi indivizi din experiment au purtat
haine identice, singurele elemente ce pu-
teau fi folosite spre identificare fiind ca-
racteristicile faciale, pe care păsările le-au
învăţat.
24 | Vânătorul şi Pescarul Moldovei / Nr. 2 • 2015 /
…coţofenele îşi jelesc morţii?
Cercetătorii au descoperit cu stupoare
că stolurile de coţofene se întorc să îngri-
jească şi să îngroape trupurile suratelor
lor decedate accidental, potrivit dailymai.
com.
Datorită imaginii create în timp, aceea
de păsări agresive, gălăgioase şi cu un ape-
tit feroce pentru puii altor specii de păsări,
ornitologii nu se aşteptau să descopere
urme de compasiune şi regret în rândul
coţofenelor. Însă, în urma unor studii noi,
apriga coţofană îşi arată partea sensibilă,
dând dovadă de regret şi organizând chiar
o formă primitivă de înmormântări.
Mark Becoff, etolog de prestigiu în ca-
drul Universităţii din Colorado, a desco-
perit cu uimire că un stol de coţofene se
ocupă de înmormântarea şi bocirea celor
decedate.
La scurt timp după ce a publicat pe
Internet observaţia sa, profesorul Becoff a
primit zeci de e-mail-uri de la oameni din
întreaga lume, care i-au relatat că au văzut
ritualuri funerare asemănătoare, practica-
te de coţofene, ciori şi corbi.
Bătrânii spun despre coţofene că ves-
tesc seceta atunci când ciugulesc boabe de
porumb şi că anunţă o furtună — când se
adună în stoluri. Tot despre coţofană exis-
tă o legendă, potrivit căreia, această pasăre
a refuzat să se urce în Arca lui Noe, pre-
ferând să rămână în cuibul său pe durata
potopului.
În comparaţie cu alţi membri ai fami-
liei corvidelor, coţofenele nu sunt zbură-
toare puternice şi de aceea îşi petrec mult
timp pe crengile unor copaci sau chiar pe
sol. În timp ce îşi caută hrana, coţofana
scoate nişte sunete puternice, dar, cu toate
acestea şi în ciuda dimensiunilor sale, este
deseori fugărită de păsări mai mici.
Coţofenele sunt păsări sociabile, trăind
în grupuri nu foarte numeroase, dar destul
de zgomotoase (mai ales în primele săptă-
mâni ale anului) — aceste sunete colective
fiind semnalul pentru începerea perioadei
de împerechere. De-a lungul primăverii,
perechile de coţofene îşi împart şi apoi îşi
stabilesc teritoriile, pentru ca luptele să în-
ceteze şi să se poată ocupa de construirea
cuibului, de ouă şi de îngrijirea puilor.
O ciudăţenie a lumii păsărilor este cio-
cârlia-coţofană (denumită ştiinţific Gralli-
na cyanoleuca), despre care — chiar dacă
a fost botezată cu numele ambelor zbură-
toare — se poate spune că nu este nici cio-
cârlie, nici coţofană. Trăieşte în Australia,
într-o mare diversitate de habitate (chiar
şi în oraşe), preferând totuşi să stea lângă
apă, unde are hrană. Perechi de ciocârlii-
coţofană cântă deseori în duet, aşteptând
să vină rândul vocii fiecăreia.
 Vestigii europene
Muzeele vânătoreşti din Estonia
Continuăm călătoria prin muzeele ci-
negetice ale Europei. De această dată vom
vizita virtual Republica Estonia, cea mai
nordică ţară baltică. Capitala acestui stat
este oraşul Tallin. Teritoriul Estoniei con-
stituie 45.227 km², iar populaţia ei numără
circa 1.294.455 locuitori (2011).
Unul dintre muzeele cinegetice din
Estonia se află în localitatea Mäetaguse, în
nord-estul ţării şi este amplasat în conacul
Mäetaguse, care a fost construit în anul
1796. Muzeul de vânătoare de aici ocupă
camerele care înainte vreme au servit pe
post de hambar şi pivniţă.
Expoziţia permanentă de aici prezintă
viaţa urşilor. Prima piesă a muzeului a fost
masculul Jaak. Există, de asemenea, o sală
de vânătoare în care pereţii sunt decoraţi
cu diferite trofee şi în care sunt găzduite
expoziţiile temporare ale muzeului.
Muzeul Pădurilor din localitatea Sa-
gadi, situată în nordul ţării, are colecţii ce
reflectă vânătoarea şi pescuitul pe terito-
riul estonian. Asemeni muzeului din Mäe-
taguse, este găzduit de o veche reşedinţă
nobiliară. Conacul care adăposteşte muze-
ul datează cu secolul XVIII. Clădirea este
o perlă a arhitecturii locale cu decoraţiuni
exterioare şi interioare în stil baroc şi ne-
oclasic.
Acest templu al culturii este deschis
pentru toţi cei care sunt interesaţi şi le pasă
de marea comoară din Estonia — pădurile
sale. Expoziţiile cuprind darurile pădurii, iar o altă cameră este pe post de magazin
oferite înaintaşilor şi urmaşilor lor. Co- pentru vânzarea cărţilor de specialitate,
lecţiile muzeului numără peste 16.000 de precum şi a suvenirelor.
piese, dintre care circa 1000 sunt expuse Fostul depozit de haine (situat în par-
în mod continuu. Numărul acestora (cu tea de vest a conacului) a fost mobilat în
tematică silvică, precum şi cele ce repre- toamna anului 2005 şi echipat cu scule
zintă stilul de viaţă al nobililor locali) sunt de meşteşugărit din vremuri demult apu-
în continuă creştere. se, şi alte piese istorice, folosite, de obicei,
Scopul muzeului este de a familiariza în activităţile care se desfăşurau în acele
vizitatorii cu diverse activităţi în domeniul timpuri. Aceste exponate au fost donate,
silviculturii şi cinegeticii. În muzeu, trecu- cu generozitate, de satele şi fermele din
tul şi prezentul se intercalează armonios apropiere. Multe dintre piesele adunate se
prin expunerea felului de utilizare a daru- păstrează în clădirile-anexe ale conacului,
rilor pădurilor de-a lungul secolelor. Aici constituind patrimoniul muzeului din Sa-
poţi vedea instrumente ce au fost şi sunt gadi.
utilizate în silvicultură, trofee de vânătoa- Ambele muzee — atât cel din Mäeta-
re, colecţii de ciuperci, insecte etc. Vizita- guse, cât şi cel din Sagadi îşi aşteaptă cu
torul se alege
cu o imagine
de ansamblu
a relaţiilor
dintre om,
floră şi faună
în acest colţ
de lume. Să-
lile destinate
muzeului
cuprind fosta
casă de depo-
zitare. Muze-
ul activează
din 2006 în
această casă,
care a apar-
ţinut cândva
celui care a
administrat averea proprietarului acestor bunăvoinţă vizitatorii. Aici poţi descoperi
locuri. Ea a fost renovată în funcţie de multe din tainele naturii, ale pădurii, vână-
necesităţile muzeului, în anul 2005. Ex- torii, poţi afla mai multe despre admirabila
poziţia permanentă şi principală (Pădurea convieţuire: om—mediu înconjurător.
hrăneşte) poate fi admirată la etajul întâi
al clădirii. Cele două săli adiacente holului Selecţie: Cristina Ciobanu,
sunt rezervate pentru expoziţii temporare, Institutul de Geografie şi Ecologie al AŞM
 Adresele magazinelor SVPM:
Magazinele mun. Chișinău, str. Șipotelor 2; tel.: (022) 24 32 04
or. Cahul, str. M. Eminescu 43/2; tel.: (0299) 22 132
de arme
ale SVPM Atelier de reparaţie şi testare a armelor
Tel. de contact:
022 24 20 53; 079054705

Stimate vânător!
Procurând arme
şi muniţii în magazi-
nele SVPM, banii dum-
neavoastră rămân în
societate, contribuind
astfel la dezvoltarea
vânatului în Moldova.