Emil Enache – Enache Morărit SRL; Vasile Marian – Marsemar SRL; Dr. Nelu Tătaru; Dr. Alexandrina
Sponsori: Petrea; Adrian Dominte – Anta 95 SRL; Constantin Silimon – Aldelia SRL; Sofia Dancă – Sofia SRL;
Ing. Cristian Şelaru – Belrom SRL; Neculai Baltag – Balnec SRL; Radu Ticu Macovei – notar public;
Georgeta Hac – Orlando SRL; Ing. Ştefan Catargiu; Ec. Aurel Cordaş; Florin Guzumaş – Misaflor SRL
Colaboratorii acestui număr: Irina Veronica Andoroi, Mugurel Atudorei, Adrian Badea, Andrei Gabriel Barbu, George Bianu,
Gh. Buzatu, Iulian - Marcel Ciubotaru, Costin Clit, Theodor Codreanu, Lina Codreanu, Aurel Cordaş, Lazăr Cristian,
Dragoş Iulian Curelea, Martha Eşanu, Valentin Furtună, Gabriel Gheorghe, Bianca-Isabela Guzumaş, Alex Ionescu, Corneliu
Lazăr, Paul Matei, Valeriu Neştian, Elena Olariu, Neculai Olariu, Ion N. Oprea, Vasile Pandelea, John Perkins, Ştefan Plugaru,
Alexandra Popa, George Preda, Melania Radu, Dumitru Râpanu, Constantin Toma, Avram D. Tudosie, Valeriu Popovici Ursu,
Mihai Vasilescu, Corneliu Văleanu, Oana Velicu.
–2–
Cuprins
–3–
Arheologie
A fi arheolog în
România anilor 2010
P
entru a scoate la zi vestigii arheologice importante,
fără a reuşi să epuizezi într-un an suprafaţa afectată
de lucrările sistematice sau preventive, trebuie ca
arheolog să te înarmezi cu o răbdare de fier, să faci
faţă diverselor remarci răutăcioase ale localnicilor din
apropierea sitului (care îţi pot distruge munca de o zi, imediat ce
ai plecat la cazare), să obţii autorizaţie de la Ministerul Culturii
din capitală, şi nu în ultimul rând să ai bani. Vestigii străvechi
Arheologul este cel care aduce la zi vestigii de mii de ani, Vas cucutenian descoperit in situl La Ulm – Dolheşti
deduce viaţa şi activitatea spirituală a comunităţilor agrariene
preistorice pe baza a ceea ce a descoperit, frământările şi An de an din 1996 până în 2010, a trebuit, chiar şi atunci
incertitudinile, dorinţa şi obsesia de frumos a acestora, nostalgia când eram colaborator, să mă ocup de toată logistica: sponsorizări,
desăvârşirii, regăsirea esenţei ancestrale a neamurilor ce s-au lucrători, cazare, mijloace de transport, unelte de lucru, prelucrarea
perindat prin aceste locuri etc. primară a materialului descoperit, sortarea pe categorii, descrierea
Prin contactul direct cu obiectele descoperite empatizez cu materialului, desene, fotografii, profile, rapoarte de săpătură (după
lumea strămoşilor mei, cu trăirile lor, cu bucuria împlinirii unui ce am devenit coordonator ştiinţific) etc.
ritual tainic ce străbate perdeaua temporală până la noi… Cea mai grea parte a acestui demers ştiinţific este cea
De cele mai multe ori sunt întrebat: ce câştigi din toată legată de finanţare. În cei 15 ani de activitate arheologică din
această muncă a ta? Le răspund: multă experienţă. Nu sunt zona Huşilor, am efectuat 39 de campanii cu minim 2 săptămâni
mulţumiţi cu răspunsul meu, dar chiar le spun un adevăr: de participare efectivă pe sit, iar pentru aceasta au trebuit
experienţa timpului, experienţa valorilor umanitare care s-au mijloace de întreţinere a forţei de muncă alcătuită din lucrători.
succedat de-a lungul mileniilor. E o experienţă a rezonanţelor, a De la statul roman nu am primit nici un leu, totul a fost procurat
universului regăsit …în timp. Suntem ceea ce suntem datorită cu greutate de la firme sau persoane particulare care au
progreselor timpurilor…pierdute, suntem suma unui timp sponsorizat fiecare săpătură în parte, chiar dacă piesele
comprimat în timpul prezent. arheologice descoperite au mers în patrimoniul statului, la
Arheologul se regăseşte pe sine, e ca şi cum te-ai privi în muzeul municipal din Huşi, Complexul Muzeal Moldova Iaşi şi
oglindă. Imaginea din oglindă e trecutul tău, artefactele sunt Universitatea „Al. I. Cuza” Iaşi (Facultatea de Istorie).
produsul morfogenetic al rasei umane care ajuns până la tine. Şi cum lucrurile nu erau prea roz a mai apărut o problemă în
A fi arheolog astăzi e un mare …risc. Da. Pe lângă faptul 1998: ciuperca Merulius Lacrymans. Aceasta a început să distrugă
că eşti considerat de cei mai mulţi nebunul care căută hârburi, încet dar sigur o parte din lemnăria muzeului din Huşi, la care lucram
eşti ironizat chiar şi de autorităţile locului, iar dacă ai colegi ca muzeograf din 1995. Soluţia: reparaţie capitală. Efecte: disponi-
invidioşi te poţi alege, în urma unei reclamaţii anonime cu o bilizarea a trei lucrători din cei şase, printre care şi cel mai proaspăt
percheziţie serioasă în casa ta sau a părinţilor tăi. venit, adică sub-
Spuneam că este foarte greu, mai ales ca arheolog într-un semnatul.
oraş de provincie undeva …la capătul ţării, aşa cum este Huşul. Am ră-
Lohanul nr. 5(15) – decembrie 2010
–4–
Arheologie
sit în parte au fost inventariate şi date spre păstrare şi
conservare muzeelor sus menţionate, având accesul în calitate
de descoperitor, la studiul ştiinţific al acestora, ori de câte ori
este necesară întocmirea unei lucrări ştiinţifice (cel puţin aşa
stipulează protocolul de colaborare dintre cercetător şi instituţia Şantierul arheologic
deţinătoare a materialului arheologic). Bazga - Cetăţuie, judeţul Iaşi.
Când sponsorii nu mai doreau să mă ajute din varii
motive, atunci apelam la primarii comunelor pe teritoriul cărora Campania iunie 2010
efectuam săpăturile arheologice.
Am întâlnit şi primari dornici de a se face săpături pe
locurile natale, din dorinţa de a-şi cunoaşte cât mai bine obârşia,
sau pentru a pune mai mult în valoare comuna, ajutându-ne cu
oameni la decopertat, cazare şi mijloace de transport. În acest Arheolog dr. Vicu Merlan – Huşi
sens voi enumera primarii Georgel Popa din comuna Moşna,
judeţul Iaşi şi Gică Slabu din comuna Buneşti – Avereşti (până
acum…). Domnul Georgel Popa a mobilizat chiar profesorii de Săpăturile de la Bazga, comuna Răducăneni, au fost
la şcoala comunală, punându-le la dispoziţie microbuzul şcolar începute în anul 2003, punctul fiind semnalizat de
pentru a se deplasa cu elevii la situl de la Cetăţuie. L-am învăţătorul N. Tomulescu, fiind cercetat şi menţionat apoi în
cunoscut când am primit invitaţia de a efectua săpături, şi cred 1984 în Repertoriul Arheologic al Judeţului Iaşi de către
că este printre puţini primari care ne a vizitat de câteva ori în cercetătorul ieşean Vasile Chirica.
timpul campaniei.
itul a fost afectat cam 1/2 de către alunecările de
Descriere
Secţiune S 10 a fost săpată pe direcţia NE-SV, paralelă cu
Şantierul arheologic Bazga S1 /2003,având următoarele dimensiuni: L = 15 m, l = 2 m.
Încă de la m1 -m3 s-au descoperit bucăţi de zgură cu fier de
Anul 2010 se pare că a fost unul din cei mai săraci în ceea la un atelier de fierărie getic (La Tene), identificat şi în S1 /2003.
ce priveşte finanţarea siturilor. Din această cauză am renunţat la Alături de acestea s-au mai găsit şi câteva fragmente metalice,
situl de la Rotăria, unde şi solul pseudogleizat ne dădea multă puternic oxidate.
bătaie de cap, fiind tare ca piatra. Totuşi, un rol covârşitor în La m8 /-0,50 m a fost intersectată o groapă getică (G23 ) de
–5–
Arheologie
unul din capete cu o gaură (prinsoare) şi corpul propriu-zis în – fusaiolă tubulară, din lut ars, de culoare cărămiziu-
formă de semiluna, bombat la exterior (zona mediană), cu o cenuşie, de calitate bună spre foarte bună. Gaura de perforaţie
carenă groasă la exterior. Văzut din profil, corpul cercelului se are Ø = 0,6 cm; Ø (max) = 3,5 cm; h = 1,8 cm.
aseamănă cu o barcă arcuită. Starea de conservare este buna – fusaiolă bitronconică de culoare galben-cenuşie şi de
spre mediocră, fiind uşor corodat spre urechiuşa de prindere, iar calitate bună, descoperită la m10 /-0,75 m. Gaura de prindere
pe celelalte parţi componente prezintă un strat subţire de patină (perforaţia) are Ø = 1,3 cm; iar Ø zonei mediane (maxim) = 3 cm.
verde. La prima vedere corpul cercelului pare a fi din cupru, – dăltiţa dreptunghiulară de tip herminetă, confecţionată
fiindu-i aplicată o peliculă de argint la suprafaţă. Deşi din menilit de culoare maronie. Are tăişul convex, cu o latură
descoperită în nivelul getic de sec V-IV î.H., nu excludem să dreaptă şi una uşor bombată, fiind fin şlefuită. Muchia prezintă
aibă o vechime mai mare din Hallstatt sau chiar epoca urme de fasonare, iar tăişul este ascuţit cu câteva ştirbituri
bronzului. laterale. L = 3,5 cm; l = 2,5 cm.
Cercelul are o greutate de circa 1,5 g cu următoarele – gratoar din silex de Prut, preparat pe o aşchie, cu partea
dimensiuni: activă convexă şi cu retuşe pronunţate lateral, fiind de formă
L = 3,5 cm; l = 1,8 cm; Ø(centru) = 3,5 cm; Ø(sârmă) = aproximativ triunghiular. A fost descoperit la m9 /-0,60 m, având
1,5 mm. următoarele dimensiuni: L = 3,5 cm; l = 1,8 cm.
Până la această dată, cercelul descoperit este inedit ca – râşniţă cvasipătrată din gresie silicioasa de duritate
formă în situl de la Bazga, dar în campania din anul medie, descoperită la m11 /-1 m, la circa 1,5 m nord-est de vatra
2008/Ş7 /m86 a mai fost descoperită o piesă dintr-o singură de foc, cu o uşoară albiere în partea centrala. L = 42 cm; l = 38
bucată cu dimensiuni mult mai mici. cm; gr.= 6,5 cm.
– nicovala din gresie slabă descoperită la m6 /-0,80 m, de
Unelte din metal formă cvasipatrată cu laturile 25x2 cm.
fragment de vârf de lance (mg/-0,50 m), rupt din treimea
superioară şi desprins în două. Lateral şi la partea activă (vârf) Caseta A/Ş 3 /2004
este uşor subţiată ("retuşată") pentru a facilita pătrunderea în În partea de NV a secţiunii Ş3 realizată în anul 2004, a fost
corpul străpuns. Are culoare neagră şi este confecţionat dintr-un depistat în secţiunea malului abrupt (primăvara anului 2010), în
metal inoxidant (probabil plumb în aliaj cu alte metale), fiind urma prăbuşirilor gravitaţionale de versant, resturile unui cuptor
greu şi având un luciu metalic. Pe partea dorsală prezintă o de ars ceramică cucutenian. Pentru salvarea acestuia s-a realizat
uşoară carenă, asemănător pieselor din silex. Lateral se prezintă o caseta A cu următoarele dimensiuni: L = 3 m; l = 2,5 m. Prin
cu o lamă perfect ascuţită. decopertarea nivelului superior cucutenian, au fost identificate
Dimensiuni: L = 3,6 cm, l = 1,8 cm. fragmentele bolţii centrale a cuptorului prabuşite, iar sub
– cui cu „floare” lată (plată) din fier, puţin oxidat, desco- acestea, resturi de la placa de separaţie a camerelor de coacere a
perit la m4 /-0,70 m, în nivelul hallstattian. „Floarea” cuiului are ceramicii. Placa avea numeroase perforaţii la nivelul inferior, ce
cam 1/2 din lungimea totală, fiind puternic ruginită în zona aveau ca scop distribuţia controlată a temperaturii de ardere a
mediană a axului vertical. L = 2,8 cm; l (floare) = 1,6 cm. vaselor ceramice. Astfel de cuptoare cucuteniane au fost
– obiect din fier, oxidat, răsucit la partea superioară descoperite şi într-un alt sit eneolitic de la peste 10 km, în
asemănător unui „clenci” de prindere, de tip agrafă (m5 /-0,7 m). punctual Dolheşti – La Ulm.
Este oxidat la suprafaţă, fiind puternic afectat de rugină mai ales În caseta B, materialul arheologic este răzleţ, găsindu-se
în zona de prindere. L = 12,5 cm; l = 0,4-0,6 cm; L(arcuire) = doar o singură concentrare la m2 /-0, 60 m, ce s-a constituit într-
0,8 cm. un mic complex ceramic cucutenian, fără urme de pictură.
– dorn din fier descoperit în nivelul Halstatt la -0,90 Pe ansamblu, Campania din anul 2010 din acest sit, deşi
m/m12 , cu o starea de conservare bună şi urme de oxidare, dar restrânsă din motive financiare, a avut ca surpriză descoperirea
cu partea activă tocită. În secţiune apare de formă celei mai bine conservate vetre de foc cucuteniene, din câte s-au
dreptunghiulară, iar marginile sunt drepte. Dornul se subţiază descoperit până acum, permiţându-ne să putem concluziona
uşor dinspre muchie (cap) spre vârf. numeroase informaţii de ordin tehnologic privind instalaţiile de
L = 6,5 cm; l = 1 cm; L (vârf) = 0,5 cm; l(cap) = 1 cm. foc preistorice.
–6–
Istorie
tot poporul său pe romani (germani n.n.). Dar tot el, ridicându-
se împotriva francilor, a fost prins şi crucificat. (Din cartea lui
G. Popa–Lisseanu „Dacia în autorii clasici”, Editura Vestala,
Bucureşti, 2007, pg. 342, 343).
Adevărul istoric despre unguri Ce trebuie să reţinem din această cronică, o compilaţie
scrisă după două secole de la săvârşirea evenimente-lor,
aproximativ mijlocul secolului al X-lea. Cu toate că în cronică
se vorbeşte de turci şi nu de unguri, cronicarii vremii i-au
Valeriu Popovici Ursu – Paris asemuit după înfăţişare cu grupul uralo-altaic al turcilor care
forţau la acea vreme graniţele Imperiul Bizantin.
Încă de pe atunci începuse campania papalităţii de
Continuare din Lohanul nr. 5(14), octombrie 2010 maghiarizarea numelor (prenumelor de fapt la acea vreme) din
Iuliu în Gylas (Gyula), care căpătând titlu nobiliar la
Românii ar trebui astăzi să se întemeieze în Constantinopol va deveni voievod al Transilvaniei cum veţi
patriotism şi curaj şi să câştige statornicie în caracter. descoperi în cele ce vor urma.
Aceste rezultate, cred că s-ar dobândi când ei ar avea Faptul că însuşi patriarhul Constantinopolului trimite un
o bună istorie naţională şi când aceasta ar fi îndestul episcop în Panonia şi Transilvania însemna că deja existau
răspândită. aşezămite creştine, preoţi ortodocşi în regiune, confirmând cea
Nicolae Bălcescu, 1845 ce şi alte cronici ale vremii atestau acest adevăr.
În cele ce urmează am dori să punem la punct cifrele
năvălitorilor unguri, cifre pe care le afişează istoricii maghiari şi
istoricul I. Bulei în cartea sa „Scurtă istorie a românilor”,
D
upă apariţia articolului „Adevărul istoric despre
unguri” în două editoriale ale revistei săptămânale Editura Meronia, Bucureşti, 1996. În această carte, autorul
„Naţiunea” nr. 457 şi nr. 458 din luna mai 2008, citează pe Fügedi E., istoric maghiar, care apreciază la 400.000
am găsit cu cale să scriem, în continuarea primelor articole – 500.000 numărul invadatorilor! Dacă ar fi fost atâţia, ar fi
apărute, o completare pe care am găsit-o necesară, mai ales în putut la acea vreme cuceri întreaga Europă! I. Bulei acceptă
urma difuzării în librării a două cărţi, pe care vă sfătuiesc să vi numărul lor la 100.000 – 150.000, după cifrele avansate de
le procuraţi: este vorba de cartea regretatului preot Dumitru istoricii L. Musset, M. Reinhart, I. A. Pop. Dacă I. Bulei
Bălaşa „Marele atentat al apusului papal împotriva acceptă această cifră, de ce, în scurta sa istorie, a noastră, a
independenţei daco-românilor”, Bârda, Editura Cuget românilor, nu dă şi numărul autohtonilor români din Panonia şi
Românesc, 2007 şi cartea domnului Radu Theodoru „Urmaşii Transilvania! După părerea noastră, numărul năvălitorilor
lui Attila” în Editura Lucman, Bucureşti, 2008, reeditată după unguri a fost mult mai redus. Sunt semnificative aprecierile
cea apărută în Editura Miracol, 1999. istoricului român Vasile Maniu care în cartea sa „Românii în
Îmi cer iertare domnului Radu Theodoru, pentru titlul literatura străină. Studii istorico-critice şi etimologice”,
cărţii „Urmaşii lui Attila”, care este un titlu simbolic, aceşti Bucureşti, 1883, p. 37, (v. şi A. Deac, „Istoria adevărului
urmaşi ai lui Attila sunt, din păcate, românii panonieni şi apoi istoric”, volumul II, p. 284) scria, demascând nefastele metode
transilvăneni maghiarizaţi, manipulaţi de papalitate şi uneltele de falsificare a documentelor, a cronicilor vremii de către
lor de acţiune, regii unguri, în vederea extinderea catolicismului potentaţii politici bizantini şi unguri: „Cronicarii unguri n-au
spre estul Europei şi acaparării bogăţiilor autohtonilor acestor rămas mai prejos (decât cei bizantini) în falsificarea, (aş adăoga
locuri. În articolul enunţat, în primul aliniat am arătat, după cum în special al numărului componenţei triburilor năvălitoare n.n.),
însuşi duşmanul poporului român Rœsler în a sa „Romänische desfiinţarea numelor gentilice, topice, a urmat şi urmează la
Studien” scrie, despre exterminarea ungurilor în anul 955 la dânşii pe o scară întinsă, cu o energie febrilă, în scop de
Lechfeld de către Otto I împăratul germanilor şi, modul cum s-a maghiarizare, care a devenit pentru Arpadieni un principiu de
creat regatul maghiar, din convertirea autohtonilor români stat”. Semnificativă în această privinţă, este recunoaşterea de
panonieni ortodocşi la catolicism, sub ameninţarea exterminării către notarul regal al Ungariei, Bonfiniu (numai nume
–7–
Istorie
dreptul în naţiunea stăpânitoare”. Să nu vă miraţi dacă, citind săi şi i-a trimis în Ungaria. Aceasta însă pentru aceea a făcut-
cărţile de istorie româneşti, cât şi manualele şcolare, DEX-ul, o, fiindcă, deşi i s-a atras de foarte deseori luarea aminte de
veţi întâlni scris la cele două popoare, cumani şi pecenegi că fericitul rege Ştefan, el totuşi nu s-a întors la legea creştină şi
sunt de etnie turcă, când ele sunt de fapt, de aceeaşi etnie cu n-a încetat de a ataca pe Unguri. Şi întregul lui regat, foarte
românii, al marelui popor daco-getic (aşa cum ne-au numit mare şi foarte bogat, l-a unit cu monarhia Ungariei. Regatul
cronicarii străini) din întregul spaţiu stăpânit de Burebista. acela însă al său se numeşte pe ungureşte Erdeleelw, care este
Reluând estimarea numărului de unguri care au invadat udat de foarte multe râuri, din nisipul cărora se culege aur şi
Panonia trebuie să ţinem seama că, înainte de invazia lor în aurul din această ţară este foarte bun.
Panonia, ungurii s-au luptat cu bulgarii în anul 895 pentru a se Şi în continuare domnul Gheorghe ne dezvăluie:
răzbuna în urma masacrării familiei lor, femei, copii, bătrâni, Gyula = Iuliu (nume de bărbat) şi Gyula Fehérvar = Alba Iulia,
lăsaţi la Atelcuz (bărbaţii fiind plecaţi într-un raid de jaf, p.161 de unde rezultă că, la începutul sec. XI, voievodul Transilvaniei
din cartea lui Rœsler) de către bulgari şi pecenegi. Rœsler, care era un român cu numele Iuliu. Dacă ar fi fost ungur nu ar fi de
ne relatează acest eveniment, afirmă că în această luptă au crezut să-i fi atacat pe unguri. Şi nu este de mirare că era rudă
învins bulgarii, dar că ar fi pierdut în luptă 20.000 de călăreţi. cu Bela = Voicu (v. „Cronica pictată”, p. 146) duce („Cronica
Cum erau din aceeaşi rasă, şi-aveau acelaşi sistem de luptă, pictată”, XXXVI) în Panonia, care trecând la catolicism, şi-a
pierderea de luptători unguri ar fi fost egală. De sigur că cifrele schimbat numele în Ştefan, nu Istvan (!). Până la convertirea
sunt exagerate dar nu-i mai puţin adevărat că numărul ungurilor lui Ştefan cum scrie Petru Maior, dar şi alţii, ştim că s-a
s-ar fi diminuat simţitor şi că cifra estimată de noi, la invazia lor deplasat la Bizanţ unde s-a botezat, după cum scrie Gheorghe
în Panonia ar fi fost între 10.000 şi 15.000. (Menţionăm faptul Cedrenu, istoric bizantin, în Compendiul istoriilor (ap. P.
că P. L. Tonciulescu i-a estimat doar la numai 3 - 5 mii! Maior, Istoria bisericii român-lor, volumul I, p. 91). Mai mult,
Admiţând aceste cifre, în cele 45 de raiduri în occident şi Gyula a adus cu sine în Ardeal pe călugărul Ieroteiu care a
în teritoriile supuse Bizanţului, numărul lor a fost cel puţin di- convertit pe mulţi ardeleni la creştinism, cum arată Cedrenu şi
minuat la jumătate la fiecare raid. Cum credeţi că au putut con- Zonaras.
tinua ungurii raidurile de jaf, dacă De aice, se întreabă P. Maior, ibid,
nu şi-ar fi reîmprospătat rândurile cu p. 93: oare acei de Ierotheiu întorşi
aventurieri români panonieni? Deja la credinţa creştinească fost-au
în anul 913, Rœsler, în cartea sa români au secui, că încă atunci
amintită mai înainte, la p.173, numai aceste neamuri era în Ardeal.
aminteşte că după bătălia de la râul (O precizare se impune, după unii
Inn, n-au mai rămas în viaţă decât cronicari, secuii au fost sciţi, de
30 de luptători unguri! (s.n.) Şi apoi, acelaşi neam cu românii, antrenaţi,
de unde puteau ungurii să-şi din nordul Mării Negre unde
reînnoiască caii pierduţi în lupte, de locuiau, de către tătari în sec. XIII,
unde hrana lor, refacerea probabil ca translatori, când au
armamentului şi toate cele necesare năvălit în centrul Europei, sau după
vieţii dacă românii sedentari, alţi autori, români transilvăneni
agricultori în mare parte, nu le-ar fi hotarnici din Munţii Apuseni n.n.)
asigurat hrana, îmbrăcămintea şi Iar, mai sus: partea cea mai mare a
harnaşamentele pentru caii cu care locuitorilor din Ardeal au fost
invadau occidentul? După contactul români, şi limba cea mai de obşte,
cu românii şi cu germanii este mai precum până astăzi, au fost cea
mult ca sigur că se mai civilizaseră românească (ib).
puţin. Dacă după anul 913 nu mai De ce preferau principii ardeleni să
rămăseseră decât 30 de luptători, se boteze la Bizanţ ne-o spune Petru
iniţiativa următoarelor raiduri în oc- Maior (op. cit., p. 92): …iar lor mai
Lohanul nr. 5(15) – decembrie 2010
1 Elektronikus Könyvtárban (Biblioteca electronică); era una, de la Marea Neagră, până la Rarăul nordic
http://konyv-e.hu/pdf/Chronica_Picta.pdf [G.F.] moldovenesc şi dincolo de Carpaţi, până la Maramureş şi la
2 http://www.dacia.org/codex/original/original.html [G.F.] râul Tisa (s.n.). Fireşte, după cum reiese din textul
–9–
Istorie
documentului, în cadrul acestei Ţări unitare, fiinţau o seamă de conservatorism, la păstrarea adepţilor ce-i avea, Biserica
organizaţii politice locale, subordonate domnitorului, care îşi romană dimpotrivă, Ea dirijează prin vărsări de sânge un
avea reşedinţa în Muntenia, demonstrând prin aceasta că de curent de supremaţie faţă de celelalte culte creştine, în special
aici, din Ţara Românească a Munteniei, domnitorul român împotriva Ortodoxiei. Iau naştere în Apus congregaţii
chemă la luptă, la organizarea rezistenţei faţă de cotropitorii religioase, care cred că rezolvă problema mântuirii prin fapte
Regatului ungar, care din nefericire, după cum se consemnează ucigaşe, prin lupta armată împotriva valurilor de migratori
în discursul amintit, ocupaseră teritoriile strămoşeşti de la Tisa, necreştini şi împotriva schismaticilor, a creştinilor de rit
chiar şi localitatea Arad.” constantinopolitan. Imperiul creştin de răsărit, reprezentat prin
Din cele de mai sus, rezultă clar, că Transilvania n-a fost Constantinopol, nu poate câştiga o victorie împotriva
ataşată regatului ungur cum afirma „Cronica pictată de la islamismului. Departe de popoarele migratoare, care, foarte
Viena” şi că în secolul XIII Transilvania era ocupată numai de rar şi în număr extrem de redus, ajung să bată la porţile Romei,
români ardeleni, conduşi de principi ardeleni, ajutaţi în caz de departe de mahomedanii care ameninţau serios lumea creştină,
izbelişte de fraţii lor munteni. Apusenii încep propaganda şi lupta ecleziastică în scopul
Un alt act, poate cel mai odios dintre toate, comis de aducerii cu forţa armelor a creştinilor de rit răsăritean sub
papalitate, înscris se pare tot în „Cronica de la Viena”, este cel ascultarea papilor. …Propaganda papală degenerează într-o
comandat şi dirijat de Papa Leon IX cel Sfânt în ultimul an al psihoză, care a dat naştere cruciadelor şi la lupta, în primul
vieţii, anul 1054, anul scindării bisericii creştine de apus şi cea rând, împotriva ortdocşilor. La această luptă iau parte toate
de răsărit. categoriile sociale: regi şi slugi, bogaţi şi săraci, bătrâni şi
Informat că încă românii panonieni nu vor să accepte copii, înarmaţi şi neînarmaţi. Toţi, pe parcurs se dedau la jafuri
convertirea la catolicism, papa Leon IX delegă pe nunţiul papal şi devin aventurieri, atacă localurile de cult, case, strâng aur,
de pe lângă regele ungurilor de a convoca o întrunire cu toţi argint, pietre preţioase, haine scumpe, unii ajung la Ierusalim,
principii, în care să negocieze convertirea lor la catolicism. Ce iar alţii se pierd pe lungul şi anevoiosul drum. Participarea
ar fi însemnat aceasta? Cum am văzut mai înainte, la unor regi unguri la această aventură a făcut ca ei să vină în
Constantinopol prinţii primeau pe lângă titlul de nobleţe şi contact cu ordinile monahale ale cavalerilor porniţi în aceste
daruri îmbelşugate. Dar papalitatea nu voia să-i încarce de părţi ale Răsăritului, şi, până la urmă, în această psihoză
daruri, voia doar să le ia averile şi bogăţiile lor acumulate, după războinică, deplasează direcţia de atac spre schismaticii din
cum se va vedea mai departe. Daco-România.”
În acest sens, papa a dat ordinul nunţiului papal să Din cele ce ne relatează în cartea sa D. Bălaşa, (p. 55)
convoace pe principii români panonieni ortodocşi, într-un loc papa Inocenţiu al III-lea, iniţiatorul Inchiziţiei, în anul 1204,
precis şi să negocieze convertirea. Astfel, la ordinul lui Leon într-un document semnat de el, ne oferă situaţia bisericilor din
IX, nunţiul papal a angajat nişte mercenari străini, germani Ungaria, în special a celor catolice, care „se ruinează” din cauza
probabil, bine plătiţi, ca să nu se zică că şi-au mânjit braţele cu lipsei de grijă a episcopilor diocezieni cât şi a existenţei
sânge creştin, pentru a-i extermina pe toţi principii ortodocşi bisericilor ortodoxe (de rit grecesc cum se exprima în
români. Aceşti principi prezentându-se la întâlnirea fixată s-au documente). Care-i concluzia? Nici după trei secole de
trezit dintr-odată înconjuraţi de aceşti mercenari şi ucişi fără prozelitism catolic, chiar în Panonia, cu toate că pe documentele
milă. Nu se ştie dacă a scăpat unul în viaţă, dar probabil că, papale apare regatul Ungariei, populaţia încă nu trecuse la
ducându-se vestea de ce s-a întâmplat, cei care n-au venit la catolicism, şi numai bisericile ortodoxe prosperau. Ce se cerea
întrunire, unii dintre ei s-au convertit mai apoi, alţii s-au unit regelui maghiar, era să intensifice catolicizarea ortodocşilor. Ce
ducând lupta contra intruşilor perfizi în continuare, iar alţii au ne relatează D. Balaşa, la p. 56:
fugit la fraţii lor ardeleni. „În anul 1215 are loc sinodul de la Latran, care face
Averile imobiliare ale prinţilor au fost atribuite noilor anumite concesii ortodocşilor, admiţând că «este destul dacă
convertiţi iar tezaurele şi terenurile şi le-a însuşit regele şi primeşte pe papa ca şef al Bisericii». Daco-românii însă nu
papalitatea. Prin astfel de metode regii unguri şi-au creat averi primiră şi atunci s-au luat „averile unor biserici şi chiar ale
şi s-au apropiat teritorial de Transilvania. unor particulari; s-au golit mânăstiri ortodoxe şi s-au stabilit
Nu suntem la curent dacă Papa Paul al VI-lea i-a retras călugări catolici; s-au chemat popoarele catolice la cruciata
Lohanul nr. 5(15) – decembrie 2010
titlul de sfânt şi lui Leon IX, iar dacă n-a făcut-o, actualul papă contra schismaticilor, fără a vorbi de mijloace de propagandă
mai are timpul s-o facă.
Nu ştim ce s-a întâmplat cu trupurile pricipilor
ucişi, probabil că au fost lăsaţi un timp pe loc, ca
toată lumea să-i privească şi de frică să se
convertească la catolicism, după care, probabil să-i fi
îngropat într-o groapă comună, sau familiile să-i fi
luat pe furiş şi să-i înmormânteze cu cinstea cuvenită,
după tradiţia creştină. Pentru toţi aceştia, Sfântul
Sinod al Bisericii Ortodoxe Române ar trebui – in
corpore – să-i canonizeze, ca martiri ai ortodoxiei
creştine, pe care au apărat-o cu preţul vieţii, iar în
locul unde s-a întâmplat măcelul să li se ridice un
monument comemorativ.
Din cartea regretatului preot Dumitru Balaşa
„Marele atentat al apusului papal împotriva
independenţei daco-românilor”, Editura Bârda, Cuget
Românesc, Craiova, 2007, vom spicui câteva pagini.
După scindarea creştinătăţii în Biserica de Apus
şi cea de la Constantinopol, în anul 1054, lupta pentru
supremaţia bisericească, care deja începuse cu câteva Cucerirea Constantinopolului de cruciaţi în 1204,
secole mai înainte se accentuează în mod sângeros. miniatură turcă1
La p. 52, în capitolul „Psihoza mântuirii prin crimă”
ni se relatează:
„Dacă Biserica răsăriteană, reprezentată prin Imperiul
din Constantinopol, se rezuma la abţinerea de la crimă şi la 1 Turkey Vision;
http://www.turkeyvision.com/turkeyinformation-en/crusade.htm[G.F.]
–10–
Istorie
duşmănoasă şi mai puţin omenoasă şi destul de ruşinoase.” de populaţia ortodoxă românească. Tactica papalităţii era ca
(Dumitru Stănescu, „Din trecutul nostru politic şi bisericesc”, aceste ordine să se stabilească cât mai aproape de Carpaţi, ca de
pg. 24-25). aici să se pornească ofensiva peste munţi, la Ţările româneşti.
În anul 1204, Constantinopolul cade pradă celei de IV-a Toate aceste ordine erau dirijate direct de către papalitate, şi nu
cruciade, care, în loc să se îndrepte către locurile sfinte s-a erau subordonate regilor unguri.
transformat într-o expediţie de jaf şi de exterminare a De menţionat încă o dată faptul că Voievodatul
ortodoxiei. Iată cum cronicarul bizantin Nicetas Choniates, Transilvaniei a existat independent faţă de regatul Ungariei şi,
martor ocular, descrie aceste atrocităţi ale creştinilor catolici la doar începând din secolele XIV-XV va fi constrâns la raporturi
jefuirea bisericii Sfânta Sofia: „Nu putem asculta indiferenţi de suzeranitate cu Regalitatea ungară, raporturi care au durat
povestirile despre jefuirea celei mai mari Biserici. S-au scos până în anul 1526 când, după înfrângerea ungurilor la Mohaci
tetrapodele sfinte, ţesute cu pietre preţioase de o frumuseţe de către otomani, Ungaria devine provincie otomană (paşalâc),
uimitoare şi au fost tăiate în bucăţi şi împărţite între ostaşi, iar Voievodatul Transilvaniei devine autonom, tot cum era şi
împreună cu alte lucruri de mare preţ. Atunci când au vrut să înainte, însă sub suzeranitate otomană, plătind un tribut, ca şi
scoată din Biserică vasele sfinte, obiecte neobişnuit de artistic cele două Principate româneşti.
lucrate şi extrem de rare, aurul şi argintul cu care erau După anul 1688 până-n anul 1867, Ardealul se va numi
îmbrăcate stranele, amvoanele şi porţile, ei au adus catâri şi Principatul Transilvaniei, principat autonom, sub dominaţia
cai înşeuaţi… Animalele, speriindu-se de strălucirea podelii, nu Imperiului habsburgic, nedepinzând de Ungaria, care ca şi
au vrut să intre, dar ei, cruciaţii le-au bătut şi …au spurcat cu Transilvania se va afla sub acelaşi regim juridic, ca o provincie
sângele lor podeaua sacră a Bisericii…” Un alt cronicar ne a Imperiului habsburgic. (din cartea „Istoria adevărului istoric”
relatează: „Dimineaţa, la răsăritul soarelui, ei, cruciaţii, au de pr. dr. A. Deac, volumul II, pg. 296-297). Tot din aceeaşi
intrat în Biserica Sfânta Sofia şi au smuls podoabele uşilor, au carte, la pg. 280 şi 281, găsim că în cartea istoricului maghiar
spart amvonul, ferecat în argint, au tăiat cei 12 stâlpi de argint Faczady Elec, „Sfera de jurisdicţie şi activitatea judecătorească
şi cele 4 iconostase şi catapeteasma, cele 12 cruci care erau a voievozilor ardeleni înainte de 1437”, Budapesta, 1912, p. 7
deasupra altarului, au jefuit trapeza, pietrele scumpe şi scria: „Regii Ungariei au fost siliţi să încuviinţeze organizaţia
mărgăritarele minunate le-au dus nu ştiu unde… şi nici nu se deosebită a Transilvaniei, cu voievozi puternici în fruntea ei,
pot număra celelalte biserici jefuite, căci sunt fără număr… Pe sub presiunea stringentă a necesităţii, deoarece sentimentul
călugări şi călugăriţe, pe preoţi i-au jefuit de i-au lăsat goi şi independenţei aici era aşa de adânc înrădăcinat, încât
săraci, iar pe unii i-au şi bătut.” formaţiunea de stat pornită, înfiinţată de demult, cu mult
Bizantinologul Schlumberger califica acest act, ca una din înaintea cotropirii de către unguri, odată nu mai putea fi
dintre cele mai monstruoase şi inutile crime din istoria Europei, oprită.” Iar istoricul şi sociologul ungur Koos Karoly, într-o
şi asta, sub egida papalităţii, şi împotriva creştinătăţii ortodoxe. lucrare apărută în anul 1929, recunoştea şi el că: „în tot cursul
Prin acest jaf au pierit numeroase şi măreţe opere de artă, cărţi Evului Mediu în Transilvania a fost sprijinul permanent,
şi obiecte de cult şi s-a cărat la Roma toată arhiva şi aproape rezerva sigură a tuturor aspiraţiilor, revoltelor,
documentele care n-au putut fi salvate la timp. În acelaşi timp se pretenţiunilor şi rivalităţilor îndreptate către puterii centrale a
proclamă împărat al Imperiului latin, Balduin de Flandra care a regatului ungar”. Tocmai datorită acestor condiţii istorice, după
condus operaţiile militare. La numai un an de la aceste cum remarca un alt istoric ungur, Szilagyi Sandor, „Ţara
evenimente, în timp ce noul împărat ataca Adrianopolul, unde Transilvaniei şi Ţara Ungurească, nefiind niciodată contopite,
se retrăseseră bizantinii, Ioniţă Asan, regele românilor au rămas două ţări deosebite.”
(vlahilor şi nu al bulgarilor cum îşi permit istoricii bulgari să Din cartea regretatului preot Bălaşa, amintită la începutul
scrie în cărţile lor de istoria Bulgariei, bulgarii fiind exterminaţi articolului, la pagina 80, spicuim: „În cadrul aceluiaşi atentat
de împăratul Vasile Bulgaroctonul încă din anul 1018), care împotriva independenţei poporului daco-român, în 1279,
domnea peste o mare parte a Peninsulei Balcanice îl învinge pe sinodul catolic de la Buda hotărăşte ca schismaticilor
Balduin, îl închide la Târnova, unde şi moare după scurt timp, (ortodocşilor români n.n.) – nu le este iertat a ţine cult
în zilele de Sfintele Paşti ale anului 1205. Trupele care au dumnezeiesc, a zidi capele sau alte case sfinte, nici
scăpat cu viaţă, circa 5000, se îmbarcară pe corăbiile veneţiene, credincioşilor nu le este iertat a lua parte la astfel de cult
–11–
Istorie
după 1375. Cu acest domnitor, unifi-
cator al întregilor grupări româneşti
din Moldova şi al Maramureşului se
atestează crearea principatului româ-
nesc cu numele de Moldova, cu toa-
te că fiinţa cu mult mai înainte, dar
în grupări disparate.
În Transilvania, A. Deac, în
cartea sa „Istoria adevărului
istoric”, volumul II, p. 299,
aminteşte de 75 voievozi şi 12 duci
cunoscuţi până în anul 1526, dintre
care doar 14 sunt cu nume
româneşti, până în secolul al XIII-
lea, tocmai când istoriografia
maghiară neagă prezenţa românilor
în Transilvania. În pagina
următoare, autorul ne relevă toate
schimbările de nume româneşti în
nume maghiarizate.
Sub presiunea papalităţii,
regii unguri extind ofensiva
catolicizării, tot prin „puterea
brahială”, ca şi în Panonia, dar de
data asta în Transilvania. Ofensiva
Lupta de la Posada între Bogdan I şi Carol Robert d’Anjou se dezlănţuie asupra marii nobilimi
Gravuri din Chronica Picta [G.F.] române, deţinătorii de mari
întinderi de pământuri, a ocnelor
Posada, în trecătoarea către Muntenia, trufaşul rege al Ungariei, de sare şi a minelor de metale
mâncă o mamă de bătaie de i-a mers vestea în întreaga Europă. nobile. De teama exterminării întregii lor familii, aşa cum au
În urma acestei înfrângeri, regele maghiarilor se plângea papei făcut-o regii maghiari cu sprijinul papalităţii în Panonia, cu cei
că, în permanenţă schismaticii şi tătarii (ca să vedeţi cât de ce n-au vrut să se convertească, o parte din marile familii
şovine sau trucate sunt documentele transcrise ulterior de scribii transilvănene s-au convertit la catolicism şi şi-au maghiarizat
catolici, în care nu vor să pomenească de români, ci numai de numele cu ocazia botezului, iar cu timpul, unii dintre ei s-au
schismatici şi tătari, aceştia din urmă fiind denumirea pe care o maghiarizat complet. O parte dintre ei nu şi-au pierdut
dădeau românilor, n.n.), atacă nu pe unguri (care de fapt nu prea simţământul patriotic, dar au devenit şi ei, ca în tot Evul Mediu
existau n.n.) ci pe credincioşii catolici din regatul său. Şi la p. european, mari latifundiari, transformând ţărănimea autohtonă
124, D. Bălaşa adaugă: „În 1339 papa Benedict al XII-lea, în în iobagi.
urma obişnuitei plângeri ale lui Carol Robert, acorda din nou Printre reprezentanţii de seamă de origine română din
încuviinţarea războiului şi iertarea păcatelor, tuturor celor ce Transilvania, cităm pe Ioan de Hunedoara „cel mai viteaz ins al
vor muri în luptele cu «schismaticii» şi necredincioşii vecini ai Ungariei” (fiind voievod al Transilvaniei din 1401, iar din 1446 şi
regatului ungar”! până în 1453 şi
Planurile guvernator
papalităţii de ex- (regent) al Unga-
tinderea cato- riei. În anul 1456
Lohanul nr. 5(15) – decembrie 2010
1 Gravură de Jan Matejko (1838–1893); 2 După Georgeta Filitti, – „Mileniul românesc. 1000 de
http://ro.wikipedia.org/wiki/Fi%C8%99ier:Ludwik_Wegierski.jpg [G.F.] ani de istorie in imagini'”, Editura Litera, 2006 [G.F.]
–12–
Istorie
[G .F.]
Ioan (Iancu) de Hunedoara2 Matei Corvinul3 Nicolae Olahus
ale cărui scrieri, editate în anul 1763 de către Adam Kollar la Viena, uniri a românilor (am considera-o a treia după Burebista şi
ţineau să remarce faptul că populaţia maghiară, chiar în cuprinsul Decebal, neacceptând teza oficială că noi românii descindem şi
Ungariei, era deosebit de redusă, convins fiind că, datorită răspândirii din amestecul cu romani, n.n.), apărat cu preţul vieţii (atenţie,
masive a românilor în teritoriile vechii Dacii (este vorba cel puţin la Marco Bela şi echipa!) de Ludovic Racoczy, comandantul
vremea lui pedestraşilor unguri” (secui de origine n.n.).
Burebista n.n.), a putut să prevadă că „această parte a Regatul ungar va rămâne sub administraţie turcă până în
Europei, din nou pare a-şi redobândi înfăţişarea anterioară 1686, când otomanii sunt învinşi la Viena de către Habsburgi.
aşezării ungurilor aici”. (Adam Kollar, „Nicolai Olachi, Ungaria va fi înglobată în imperiul austriac şi, prin „diploma
Mitropolitae Strigomensis Hungaria at Attila”, Viena, 1763, p. leopoldiană”, Transilvania va trece şi ea în 1691 sub
91 şi A. Deac, „Istoria adevărului istoric, volumul II, p. 304). suzeranitate austriacă, dar ca principat autonom. (s.n.)
Un alt principe al Transilvaniei, Gabriel Betlen, dezvăluia încă Victoria austriecilor contra otomanilor a marcat finalul
de la începutul secolului al XVI-lea, istoricului oficial al curţii, expansiunii turceşti spre occident şi începutul hegemoniei lor
Boijtinus Gaspar că, singura situaţie
corespunzătoare destinului istoric rezervat
Transilvaniei, este firească şi inevitabilă reunire
cu celelalte două Ţări româneşti sub acelaşi
sceptru: „Legea de neînlăturat a destinului –
sublinia el – nu poate fi schimbată prin nici o
prevedere omenească” (vezi tot A. Deac, ib.,
volumul II, p. 303).
care n-au fost îndeplinite etc. De pildă, au plăsmuit istoria a Meronia, Bucu-
trei sinoade de unire, în 1697 cu 12 protopopi şi în 1698 cu 38 reşti, 1996, p. 47).
de protopopi şi în 1700 cu 54 de protopopi, pretinzând că s-ar După vic-
fi unit de bună voie cu Biserica Romei şi, odată cu ei, întregul toria Habsbur-
popor român al Transilvaniei! Dar actul propriu-zis de unire cu gilor contra
Biserica Romei poate fi considerat numai cel semnat de otomanilor şi în-
Atanasie la Viena, la 7 aprilie 1701, iar actul oficial de stat globarea Tran-
privind înfiinţarea noii Biserici şi Episcopii unite din silvaniei impe-
Transilvania, este diploma împăratului Leopold, din 19 martie riului austriac,
1701.” Principatul Tran-
Deşi actul oficial se încheiase, dreptul românilor de a fi silvaniei rămâne
recunoscuţi în Transilvania ca a patra naţiune, nu a fost obţinut, autonom, având
iar preoţii semnatari a actului de unire n-au obţinut drepturile dietă proprie, atât
celorlalte culte. În punctele principale, uniaţii, aşa cum îi mai sub domnia Ma-
numim pe cei trecuţi la catolicism, au sechestrat o parte din riei Tereza cât şi
bisericile ortodocşilor, ctitorite de ortodocşi. Preoţii şi enoriaşii a lui Iosif al II-
ortodocşi care s-au opus au fost bătuţi, încarceraţi, iar unii lea, se iniţiază un
dintre ei chiar martirizaţi. Opoziţia clerului ortodox şi a enori- proces de moder-
aşilor, care n-au vrut să treacă la catolicism a făcut ca după şase nizare în dome-
decenii, Habsburgii să ia cea mai odioasă măsură, trecerea niul agriculturii,
represivă a trupelor austriece prin Transilvania în mai multe al mineritului
reprize (1731, 1761/62 şi 1785), trupe care au distrus şi dat foc etc., cât şi a
bisericilor şi mănăstirilor ortodoxe, cu tot patrimoniul lor, cel organizării insti-
care n-a putut fi salvat din timp, cărţi de cult, icoane, obiecte şi tuţionale, între HORYA ANFÜHRER
îmbrăcăminte de cult etc. Din 750 de mânăstiri (şi biserici n.n.), care edictul de DER W ALACHISCHEN REBELLEN
150 au fost arse sau bombardate cu tunurile, iar alte 515 au fost toleranţă prin Ursu Nicola - Horea din Albac [G .F.]
–14–
Istorie
România, Bucureşti, 1975, (în continuare DRH), p. 30, nr. 21. pe lângă arătarea limitelor satului amintit, o precizare esenţială
1 DRH, A, vol. I, p. 59-61, nr. 41. referitoare la subiectul care mă interesează: „am dat un sat
2 Ioan Ivan, Stareţi ai mănăstirii Bistriţa şi ierarhi cu mănăstirii Neamţ, unde este egumen popa Siluan”.12 Documentul
metania din această mănăstire, în Mitropolia Moldovei şi în cauză este de o concizie remarcabilă, interesantă fiind lipsa
Sucevei. Revistă oficială a Arhiepiscopiei Iaşilor şi a Episcopiei titulaturii domneşti din cuprinsul acestuia. Această precizare
Romanului şi Huşilor (în continuare MMS), anul LX, nr. 10-12, constituie ultima apariţie documentară a egumenului Siluan, fără
octombrie-decembrie, 1984, pp. 805-819. îndoială identic cu cel din 1422. O altă atestare a acestui personaj
3 Idem, Scarlat Porcescu, Mănăstirea Neamţ, cu un cuvânt datează din 1436, în acest an egumenul Neamţului fiind prezent
într-o însemnare realizată pe ultima filă a unui Tetraevanghel
înainte de Înalt Prea Sfinţitul Teoctist, Mitropolitul Moldovei şi copiat pe pergament. În locul indicat se specifică: „s-au scris
Sucevei, Iaşi, 1981, p. 281-282. acest Tetraevanghel mănăstirii Neamţ cu mâna lui Gavriil
4 Pe parcursul secolului XV sunt întâlniţi la mănăstirea
Neamţ mulţi călugări cu numele Siluan. Acest fapt se explică
prin tradiţie, care consemnează că unul dintre ucenicii lui
6 DRH, A, vol. I, p. 73-75, nr. 50.
Nicodim de la Tismana, purtând acest nume, a venit la Neamţ,
7 Ibidem, p. 98-99, nr. 67.
întemeind mănăstirea. Astfel, preluarea numelui întemeietorului
mănăstirii era un gest de respect faţă de acesta. (Cf. Ioan Ivan, 8 Ibidem, p. 139-141, nr. 93.
Scarlat Porcescu, op. cit., p. 115, nota 106). Cred că o asemenea 9 Ibidem, pp. 148-149, nr. 100.
explicaţie nu poate fi validă, ştiut fiind că originile 10 Vezi actele din 30 noiembrie 1436 (Ibidem, nr. 164), 23
monahismului moldovenesc trebuie căutate în spaţiul care se februarie 1438 (Ibidem, nr. 180), 25 noiembrie 1440 (Ibidem,
afla sub jurisdicţia Mitropoliei de Halici. Pentru diferenţele de nr. 212), 19 februarie 1446 (Ibidem, nr. 262), 11 martie 1446
organizare dintre mănăstirile munteneşti şi cele moldoveneşti, (Ibidem, nr. 266), 20 iulie 1446 (Ibidem, nr. 269), 22 august
vezi Tit Simendrea, Mănăstiri vândute şi dăruite în secolul XV- 1447 (Ibidem, nr. 273), 3 septembrie 1448 (Ibidem, nr. 283).
lea în Moldova, în BOR, anul LXVII, nr. 1-2, ianuarie- 11 Constantin Rezachevici, Cronologia critică a domnilor
februarie, 1949, nota 2, pp. 82-83. din Ţara Românească şi Moldova, vol. I, secolele XIV-XVI,
5 1400-1402 (Cf. Ioan Ivan, Scarlat Porcescu, op. cit., p. Bucureşti, Editura Enciclopedică, 2001, p. 502.
281). 12 DRH, A, vol. I, p. 413, nr. 289.
–16–
Istorie
monahul, fiul lui Uric, sub egumenul Siluan”.1 În sfârşit, mai ridicat nivel de veridicitate, însă nu reprezintă decât o
există o atestare a egumenului Siluan, însă deşi rămâne probabilă, posibilitate, în contextul lipsei documentelor necesare unei
comportă o miză mare de credibilitate. Această atestare este deducţii raţionale.
făcută în Po-
melnicul de la *
Bistriţa, alături de Siluan al
alţi călugări nem- II-lea a condus
ţeni, din aceeaşi obştea nemţeană
generaţie cu Silu- mai bine de un
an: călugărul Ni- sfert de secol, din
candru, devenit iniţiativa lui luând
odată cu primirea naştere o serie de
Marii Schime- realizări culturale
Sava2 , Macarie, care-i vor spori
mentorul celui din prestigiul până în
urmă, Calist, vii- zilele noastre. Cea
torul Mitropolit al mai mare realizare
Romanului şi a sa este lucrarea
bineînţeles alţii. S- la Neamţ a unui
a demonstrat re- epitaf din dispo-
cent că această ziţia acestui egu-
înscriere nu putea men. El a fost
avea loc decât apreciat pe bună
înainte de 1443, dreptate ca fiind
din moment ce una din cele mai
Nicandru nu deve- reuşite broderii
nise sihastrul Sava, realizate vreodată
25 august 1443 în Moldova, ser-
fiind data emiterii Epitaf „Plângerea lui Iisus” (lucrat din porunca egumenului Siluan de la vind drept arhetip
unui document în mănăstirea Neamţ, 1437, broderie cu fir din argint aurit, mătase colorată şi perle următoarelor
favoarea celui din pe mătase, 240 x 156 cm).4 creaţii de acest
urmă.3 gen.9 Despre acest
Cu privire la epitaf (a nu se
anii de egumenie ai lui Siluan al II-lea există mai multe opinii în încadra în aceeaşi categorie cu o altă broderie asemănătoare din
istoriografia noastră. Unii autori cred că ea poate fi datată între cultul ortodox, numită Sfântul Aer10 ) din 1437, s-a scris relativ
1422-1437.5 Constantin Tomescu, exponentul acestei păreri, mult11 , observându-se compoziţia deosebită a scenei precum şi
consideră că acest Siluan poate fi identificat cu întemeietorul „raportul desăvârşit” dintre figurile reprezentate în imagine.
lavrei, opinie despre a cărei veridicitate nici nu se mai pune Epitaful din 1437 a fost lucrat cu fir din argint aurit, mătase
problema. Alţii sunt de părere că Siluan al II-lea a fost la colorată şi perle de mătase, având dimensiunile de 240,
conducerea mănăstiri Neamţ între 1422-14306 , situaţie care respective 156 centimetri12 , cele două cifre reprezentând
iarăşi nu poate fi acceptată, din moment ce există o atestare a lungimea şi lăţimea. Dincolo de măiestria artistică cu care a fost
acestui egumen în 1448, şi aşa cum vom vedea, în 1437. În realizat acest epitaf13 , el este important şi dintr-o altă
sfârşit, autorii cei mai autorizaţi să se pronunţe în această perspectivă care mă interesează, respectiv amintirea egumenului
privinţă, diaconul Ioan Ivan şi preotul Scarlat Porcescu, de la Neamţ. Pe înscrisul de pe acest obiect bisericesc se
bazându-se pe o bună cunoaştere a documentelor, acceptă anii precizează că acesta a fost realizat de către „ieromonahul
1422-1448, deşi nu exclud momente de întrerupere ale acestei Siluan, egumenul de la Neamţ, în zilele binecredinciosului şi de
egumenii în favoarea lui Calist 7 , devenit ulterior întâiul episcop Hristos iubitorului Ioan Ştefan voievod”.14 Acest text datează
al Romanului.8 Opinia celor doi autori, care au realizat cea mai din 1 septembrie 1437. La acesta făceam trimitere mai sus, când
–19–
Istorie
hramul Sfinţii Voevozi) – preot Vasile Muste, preot Grigore sân
preut Post. Muste, dascăl Neculai sân preut Grigore, dascăl sân
preut Vasâle Muste, dascăl Toader sân preut Ioan.
O catagrafie ecleziastică din 1849 12. Stuhuleţi – Sfântul G(h)eorg(h)ie, 41 locuitori, preot
Costandin sân diacon Semion, preot Năstasă sân Vlasă Simioan,
privitoare la ţinutul Fălciu preot Costandin sân Vasâle Sava, dascăl Iordac(h)i sân
G(h)eorg(h)i Bejan, dascăl Ioan sin diacon Oprişan.
13. Muşata i Băltian – Sfinţii Voievozi, 40 locuitori,
preot Vasile sân preut Gavril Fătu, preot Vasili sân preut
Costin Clit – Huşi G(h)eorg(h)i Botez, dascăl Ioniţă sân Dumitru Croitoriu.
14. Davideşti – Sfântul Dumitru, Sfinţii Voievozi, 64
locuitori, preot Gavril sân Ioniţă Pascal, preot Ioan Pascal,
V
isteria Moldovei prin adresa din 17 februarie 1849 diacon Nechita Sălcian, dascăl Sava Popovici, dascăl
se adresa Isprăvniciei ţinutului Fălciu: „Spre a să G(h)eorg(h)i sân Polc(ovnic) Neculai Buzne, dascăl Ioan Grecu,
pute(a) cunoaşte pe la ce anume locuri urmează dascăl Iordac(h)i Grecu.
trebuinţă de preuţi şi a să da învoire” candidaţilor pentru 15. Căpoteşti - Sfântul Neculai, 42 locuitori, dascăl
slujirea în cadrul bisericilor.1 Vidomostia realizată cu acest Scărlat Tocană.
prilej oferă informaţii privitoare la istoria bisericilor, dar şi 16. Ivăneşti – Sfântul Neculai, 70 locuitori, preot Stoica
aspecte demografice, legate de localităţile vechiului ţinut al Caracaş, preot Costac(h)i sân preut Stoica, dascăl Dumitrachi
Fălciului. Sunt oferite cercetătorilor: hramurile bisericilor, sân Simion Luca, dascăl Tănasă sân preut Co(...) Gingiţă.
slujitorii din acestea, numărul locuitorilor ortodocşi din satele 17. Cârligaţi – Sfântul Gheorghe, 64 locuitori, preot
respective şi târgul Huşi. Remarcăm lipsa ocolului Podoleni. Neculai sân Vâlcu, preot Costac(h)i sân preut (...), dascăl Ioan
sân diacon G(h)eorg(h)i, dascăl Costac(h)i sân preut Lupu.
18. Hrusca – Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul,
Listă de numărul bisericilor a preuţilor, diaconi, 35 locuitori, dascăl Marin Craste, dascăl Manolac(h)i sân Ioan
dascăli şi lăcuitorii aflători prin satile din cuprinsul Pârvan.
ocolului Prutul precum în gios să arată 19. Epurenii, Adormirea Maicii Domnului, 120 locuitori,
preot iconom Panainte Costandinov, preot Manolac(h)i
1. Stănileşti – Hramul Sfinţii Voievozi, 240 locuitori, pr. Costandin, preot Ioan Sotnicul, diacon Costandin.
Samson sin preut Ioniţă Lăscărachi, dascăl Vasile sân preut
Ioniţă Lăscărachi, dascăl G(h)eorg(h)i sân diaconul Ioniţă Peiu. Direcţia Judeţeană a Arhivelor Naţionale Iaşi, Tr. 1339,
2. Lunca Banului – Hramul Sfinţii Voievozi, 32 locuitori, Op. 1521, Fond Isprăvnicia Fălciu, dosar 1207 / 1849, f. 9-10v
preot Costac(h)i Bălan, dascăl Costandin sân Iancu Arteni.
3. Simineşti – Sfinţii Voievozi, 120 locuitori, preot
Costandin Vecel, preot Dumitru sân Ioan Beştiu (Begiu), dascăl Ocolul Mijloc
Toader sân diacon Vesăl, dascăl Hrâste sân Melinte.
4. Vetrişoaia – Fără biserică (nu este însemnată), 73 Satul Locuitori Birnici Preoţi Diaconi
locuitori, preot Neculai sân G(h)eorg(h)i Zota. Jăgălia 72 1 1 -
5. Berezăni – Sfântul Neculai, 63 locuitori, preot Vasili
sân preut Alecsandru, preot Mihălac(h)i sân Ştefan, dascăl Şuletea, 128 1 4 1
Costandin sân Ştefan Graur, dascăl sân preut Alecsandru. amândouă
6. Vicoleni – Adormirea Maicii Domnului, 51 locuitori, Răşcani 38 1 1 -
preot Lupu sân preut Miftode, preot Dumitru sân prut Marin, Micleşti 5 1 - -
Lohanul nr. 5(15) – decembrie 2010
–21–
Istorie
Împroprietărirea ţăranilor
în comuna Stănileşti
P
roblema pământului şi a stăpânilor săi a fost –
dintotdeauna – una fundamentală, pentru că din
cultivarea lui au trăit atât ţăranii cât şi boierii de pe
aceste meleaguri. De la Stănilă şi descendenţii săi, răzeşii de la
începuturile satului, s-a ajuns în curgerea timpului ca întreg
pământul să fie deţinut de către boieri, proprietari ai satelor care
au luat fiinţă între timp pe teritoriul din dreapta Prutului, dăruit
odinioară de Alexandru cel Bun lui Oană vornicul şi fiilor lui
pentru „dreapta sa vislujenie”.
Pământul era singurul mijloc de asigurare a hranei, în
cazul ţăranilor, dar era considerat un simbol al importanţei
sociale şi prosperităţii de către boieri. Mărimea unei moşii
boiereşti determina, de obicei, locul pe care stăpânul acesteia îl
ocupa pe scara socială şi măsura în care putea fi calificat drept
boier mai mare (velit) sau mai mic. În condiţiile decăderii
valorii monedei, a năvălirilor străine pe teritoriul Ţării
Moldovei, în special atacurile tătarilor, care jefuiau şi
distrugeau totul în calea lor, boierii au căutat o valoare sigură
care să le asigure existenţa şi prosperitatea. Aceasta a fost
proprietatea funciară, pentru că pământul, conform expresiei
aparţinând istoricului francez George Duby, „a reprezentat totul
pentru oamenii medievali”.
Pământul dat în folosinţa ţăranilor de către proprietari era
insuficient nevoilor ţăranilor, terenul de arătură fiind, la
începutul secolului XIX, de numai 1,5 fălci, iar loturile de
păşune limitate la 5 vite. În aceste condiţii, ţăranii au fost nevo-
iţi să încheie învoieli suplimentare pentru pământ. Aşezământul
din 1851 sporea suprafaţa de păşune a locuitorilor la 20 de
prăjini, desfiinţa lucrul la coşere, dijma, uşura condiţiile de
strămutare.
Conform articolului 127 din Regulamentul Organic
(1832), în cazul în care proprietarul nu putea asigura locuri de
hrană pentru săteni, aceştia puteau cere strămutarea cu condiţia
Lohanul nr. 5(15) – decembrie 2010
să plătească birul pe un an către Vistierie şi preţul lucrului pe un Proces verbal din 29 mai 1865 prin care se fixează
an pentru proprietar. Săteanul era obligat să înştiinţeze atât partea din moşia statului ce se va da foştilor clăcaşi în
Vistieria cât şi pe proprietar de intenţia de a se strămuta, pentru comuna Stănileşti
a fi radiat din catagrafia satului. De asemenea, trebuia să
înştiinţeze cu un an înainte judecătorii săteşti ai celor două sate ţăranilor clăcaşi, care aveau dreptul la 2/3 din suprafaţa
şi isprăvnicia ţinutului pentru a primi o adeverinţă în baza căreia moşiilor. În vederea împroprietăririi ţăranii au fost împărţiţi
era înregistrat în catagrafia satului unde se strămuta. Trebuia, după numărul de vite de muncă pe care le aveau şi după zona
totodată, să plătească satului pe care îl părăsea birul pentru anii geografică în care trăiau în trei categorii: fruntaşi, mijlocaşi şi
rămaşi până la următoarea catagrafie. O dată plecat, nu mai pălmaşi. Cei dintâi au primit suprafeţe mai mari. Pentru
plătea birul în noul sat până la întocmirea altei catagrafii. pământul primit ţăranii trebuiau să le achite proprietarilor, în
Prin legea secularizării averilor mănăstireşti din 17/29 timp de 15 ani, anumite sume de bani, drept răscumpărare a
decembrie 1863, întinsa moşie a Stănileştilor, proprietate a clăcii, a obligaţiilor pe care le aveau către proprietarii de
Episcopiei Huşilor, trecea în proprietatea statului. Măsura luată pământ, pentru a nu le fi contestat dreptul asupra pământului.3
de domnitorul Alexandru Ioan Cuza a fost determinată de faptul În anul 1864 au beneficiat de această lege 467.080 de ţărani.
că o mare suprafaţă din teritoriul ţării – circa 26% – se afla în Alţi 60.651 capi de familie au primit numai locuri de case şi
proprietatea mânăstirilor greceşti de la Muntele Athos. grădini. În total, foştii clăcaşi au primit 1.654.969 hectare din
În anul următor, printr-un decret emis la 14/ 26 august 1 pământurile proprietarilor şi ale statului. Unii ţărani fruntaşi şi
Cuza avea să promulge legea rurală prin care ţăranii erau mijlocaşi au fost trecuţi într-o categorie inferioară pentru a li se
eliberaţi de sarcinile feudale şi împroprietăriţi cu loturi de da mai puţin pământ.4
pământ prin răscumpărare.2 Cuza a decretat Legea agrară care
hotăra desfiinţarea clăcii pentru totdeauna şi împroprietărirea 3 Gheorghe Platon, Problema agrară în societatea
Principatelor Române. De la reformele lui Constantin
1 Conform Statutului dezvoltător al Convenţiei de la Paris, Mavrocordat la eliberarea şi împroprietărirea ţăranilor, în
decretele emise de domn aveau putere de lege. Analele Ştiinţifice al Universităţii „Al. I. Cuza” din Iaşi, tomul
2 *** Istoria României în date, Mica întreprindere XLVI – XLVII, 2000-2001, p. 95.
editorial-poligrafică „Crai Nou”, Chişinău, 1992, p. 210. 4 N. Adăniloaie, D. Berindei, Reforma agrară din 1864,
–22–
Istorie
În 1865 s-a trecut la împroprietărirea foştilor clăcaşi. moşie expropriată, însurăţeilor (numiţi şi spornici) care nu
Astfel, la 232 de ţărani capi de familie s-au dat în total 965 fălci aveau locuri atribuite lor în momentul aplicării legii agrare. Un
şi 10 prăjini, adică circa 1380 ha, din care 36 fălci şi 20 de jurnal al Consiliului de Miniştrii din 7 octombrie 1864, decisese
prăjini în vatra satului Stănileşti. La împroprietărire 59 de că vor fi socotiţi în rândul însurăţeilor acei săteni care la
clăcaşi cu câte 4 boi au primit câte 5 fălci, 40 prăjini, 145 promulgarea legii agrare din 1864 se aflau sub steaguri (în
clăcaşi cu câte 2 boi au primit câte 4 fălci, 24 clăcaşi cu braţele armată). Sătenii care doreau să primească pământ erau invitaţi
câte 2 fălci, 40 prăjini, iar 4 oameni au primit numai loc de casă, să se strămute pe proprietăţile statului.
câte 12 prăjini şi jumătate.1 Restul moşiei a devenit Domeniul Dacă vreme de 12 ani articolele menţionate nu au fost
statului Stănileşti pe care, tot în baza Legii rurale, au fost duse la împlinire, la 7 octombrie 1876, ministrul de Finanţe al
împroprietăriţi treptat „însurăţeii” (tinerii căsătoriţi) din comună României din aceea perioadă, Ion Brătianu, lua iniţiativa ducerii
şi din alte sate, pentru care nu mai era pământ disponibil în la îndeplinire a celor două articole. În fiecare judeţ al ţării,
satele de origine.2 inclusiv în judeţul Fălciu, au fost alcătuite comisii speciale care
Legea agrară promulgată de Al. Ioan Cuza elibera ţăranii erau însărcinate să constate drepturile fiecăruia în baza tablou-
împroprietăriţi, în funcţie de numărul de vite deţinute, din starea rilor A şi B, dresate în anul 1864, şi prin actele stării civile.5
de clăcaşi, transformându-i în mici posesori de loturi agricole. Fiecare sătean care se încadra în categoriile citate mai sus
Unul din articolele legii ce se adresa ţăranilor, stipula că: „Claca avea drept să cumpere pământ pe moşiile statului până la
şi toate celelalte legături silite între voi şi între stăpânii voştri de concurenţa de 5 fălci, cu preţ de 5 galbeni (58 lei şi 75 bani)
moşii sunt desfiinţate, prin plata unei drepte despăgubiri” pentru pogonul, plătibil în 15 ani. Inginerul administraţiei domeniilor
ca domnul să mai adauge că: „De-a pururea şi de astăzi voi statului urma să constate situaţia şi întinderea locurilor de hrană
sunteţi proprietari liberi pe locurile supuse stăpânirii voastre”.3 disponibile pe fiecare moşie, şi împreună cu comisia, să
Această reformă a avut un larg ecou în sufletele ţăranilor stabilească numărul de loturi disponibile pentru vânzare. A treia
de pe aceste locuri, bucuria încercată de ţăranii din Pogăneşti parte din întinderea locurilor de hrană ale moşiei era rezervată
fiind exprimată împreună cu cei din satele Duda, Novaci, arendaşilor prin contractele de arendă.6
Bohotin, Creţeşti, Isaia, Pâhneşti, Răducăneni şi Râşeşti, printr- În 1878 este întocmit un regulament pentru aplicarea artico-
o telegramă trimisă domnitorului Alexandru Ioan Cuza, în lelor 5 şi 6 din legea agrară, care aducea lămuriri suplimentare.
august 1864, în care precizau: „Fapta pe care Măria-Voastră Împroprietărirea din anul 1865, efectuată pe fosta moşie
aţi isprăvit, slo- Stănileşti a Episcopiei Huşilor nu a pus – aşadar – capăt
bozând neamul problemei agrare. Se impunea efectuarea unor noi împroprie-
românesc de bo- tăriri a celor fără pământ. Anunţată în octombrie 1876, „împro-
ieresc, muncă prietărirea însurăţeilor”, a fost înfăptuită abia după Războiul de
silită, ce era mai Independenţă al României (1877-1878).
rea decât robia, În data de 19 noiembrie 1878, prefectul judeţului Fălciu,
este atât de Ioan Mârza, Neculai Bodie, membru al Comitetului permanent,
mare că nu o şi primarul comunei Stănileşti, Georgie Chiriţoiu, membrii ai
poate scrie ni- Comisiei ad-hoc pentru judeţul Fălciu, înfiinţată potrivit
meni. Dumne- Regulamentului de aplicaţiune pentru executarea articolelor 5 şi
zeul părinţilor 6 din legea rurală, publicat în Monitorul Oficial Nr. 135 din 20
noştri păstreze iunie 1878, erau prezenţi la înfiinţarea pe moşia statului
zilele Măriei- Stănileşti, comuna Stănileşti, plasa Prut, a unei comune formată
Tale ferice, ne- din 240 capi de familie care urmau să fie împroprietăriţi fiecare
bântuite, îl ru- cu câte un loc de 3 ½ fălci de hrană în ţarină şi 20 prăjini pentru
găm să ia din zi- casă şi grădină în vatra satului. Pentru înfiinţarea comunei
lele noastre şi a (viitorul sat Budu – Cantemir) erau alocate din moşia statului
copiilor noştri şi Stănileşti partea numită Miclea Larga şi Budu în limitele
Ştampila Primăriei Stănileşti, 1865 să le adauge pe următoare: la răsărit se învecina cu pământul foştilor clăcaşi, la
–23–
Istorie
fălci şi 40 prăjini în câmp şi 3 fălci în sat, fiecare primind câte
20 prăjini loc de casă, adică un total de 48 fălci şi 60 prăjini.
Solicitări de împroprietărire vin şi din partea unor ţărani
din satele Duda şi Novaci care au fost nevoiţi să primească
pământ la Stănileşti. Aşa s-a întâmplat la 16 martie 1880, când
14 dintre aceştia au semnat actul de împroprietărire: Preotul Gh.
Ionescu, Iordachi, Năstase Gărdia, Bedreag Paladi, Ştefan
Darie, Neculai Negru, Iordachi Miticanu, Ion Andrieşu, Tofana
văduva, Gh. Negru, Catrina Dănilă, Dumitru Topală, I. Istrate,
Dumitru Carp.1
Redăm cererea de împroprietărire a preotului Petru
Dimitrescu, originar din satul Duda, judeţul Fălciu:
Domnule Prefectu!
De şi săntu înscrisu cu dreptulu la în pământenire între în
surăţăii din comuna Epureni, daru astădi avându domiciliu
stabilu în comuna Stălineşti; vă rogu Domnule Prefectu bine
voiţi a despune ca se fiu aşadatu între în surăţăii din Stalineşti
cu în pământenirea ce mi se cuvine.
Primiţi vă rog respectul meu.
1878. O-bre 20
Preut Petre Dimitrescu
2 Lecturaţie incertă.
1 Direcţia Judeţeană a Arhivelor naţionale vaslui 3 La fel.
(D.J.A.N.V.), Fond Prefectura judeţului Fălciu, 1/1879, f. 335. 4 Corneliu Istrati, op. cit. p. 318.
–24–
Istorie
pământul rămas a se da altor săteni în drept, asemenia şi… la pentru cauză de utilitate naţională proprietăţile rurale în scopul
apusu cu imaşul târgului Hussy”. Pe moşie mai rămâneau de a spori întinderea proprietăţii rurale ţărăneşti, de a înfiinţa
disponibile un număr de 183 de loturi. păşuni comunale, precum şi pentru scopuri de interes general,
Conform numelor trecute în registrele de împroprietărire, economic şi cultural. Pământul expropriat şi accesoriile, pe baza
pogăneştenii care au primit câte 3 fălci şi 40 prăjini de pământ decretului nr. 3.697/1918 era definitiv expropriat, iar statul este
erau: Ghiorghi Dămianu, Ioan Mălăncuşu, Levinte Ciobotariu, considerat proprietar al pământului expropriat de la 15
Ioniţă Ciobanu, Simion Mihaiu, Nastasia Caşleriţa, Pavăl decembrie 1918. Plata preţului cuvenit proprietarului expropriat
Mitropolitu, Ioan sin Pascal, Maranda Dăscăliţa, Neculai se putea face în numerar sau în titluri de rentă amortizabilă în
Diaconescu, Ioan a Babei Frăsinei, Dumitru. Balanu, Alecu 50 de ani şi purtătoare de dobândă de 5 la sută pe an.
Scafariu, Timofti Dascălu, Neculai fiul lui Vasile Ignat, Vasile Valoarea nominală era socotită la plată drept valoare reală.
Ioniţă, Miron Ifteni, Varvara Arăpoei, Ghiorghi Ganga, Erimia Plata exproprierii pentru toate persoanele morale se făcea în
Luca Preut, Varlan Dumitrachi Preut, Mihai Proca Dascălu, rentă perpetuă purtătoare de dobândă de 5 la sută pe an.
Ghiorghi Vârlănescu, Ioan Cărnici, Ghiorghi Miron Ifteni, Pământul expropriat a fost vândut celor îndreptăţiţi în
Ghiorghi Macariu, Antohi Hatmanu, Neculai Donica, Vărlan următoarea ordine de precădere: mobilizaţilor în războiul 1916-
Dobă, Elena Frunză, Vasile sin Pavelu, Dumitru Rudolfu. 1919; mobilizaţilor în campania din 1913; văduvelor de război
pentru copii; agricultorilor mici, lipsiţi de pământ; agricultorilor
cu proprietăţi mai mici de 5 ha; orfanilor de război.
După La condiţii egale de îndreptăţire se preferau în aceeaşi
primul război categorie: invalizii; cei care în trecut au muncit pe moşie; cei
mondial care au inventar şi gospodărie întemeiată; cei mai în vârstă.
Împropriet Erau consideraţi ca îndreptăţiţi: preoţii, învăţătorii, precum şi
ărirea ţăranilor toţi ceilalţi funcţionari publici având reşedinţa în comunele
din anul 1921 a rurale, absolvenţii şcolilor de agricultură de toate gradele, cu
fost realizată în condiţia să locuiască la ţară şi să se oblige să lucreze pământul.
timpul guver- Meseriaşii (lemnarii, fierarii, croitorii, lăutarii etc.), care
nării generalului în trecut nu s-au ocupat cu agricultura, cârciumarii şi diferiţi
Alexandru Ave- comercianţi, precum şi acei care îşi înstrăinaseră prin vânzare
rescu, erou al pământul nu erau îndreptăţiţi.
primului război Pe moşia statului Hudiceni-Voinescu, aflată pe teritoriul
mondial şi şeful comunei Stănileşti, au fost împroprietăriţi locuitori din oraşul
partidului Popo- Huşi, în special invalizi de război, cu suprafeţe de 2 ha, la preţul
rului. Prin de 2.240 lei ha şi 220 lei speze de măsurătoare. De asemenea, în
această reformă anul 1936, pe lângă huşeni aici au primit pământ şi locuitori din
– cea mai mare satul Epureni, respectiv 14 hectare, ca o completare a pămân-
din câte s-au turilor primite în 1919 în satul de baştină.1
făcut după pri-
mul război
mondial în ţările
din centru şi
estul Europei –
au fost expro-
priate 6.008.098
hectare, dintr-un
total de
9.242.930, cât
–25–
Istorie
In anul 1929 a fost expropriată în întregime moşia Pe moşia Hudiceni - Voinescu, expropriată în anul 1919,
Pogăneşti, cu o suprafaţă de 2.300 ha, fostă proprietate a Băncii se mai aflau 20 ha de pădure („Lunca Strechioaia - Voinescu”),
Generale Române.1 Moşia era alcătuită din două părţi, prima proprietatea comunei urbane Huşi, care nu a fost supusă
parte cuprinzând şesul Prutului, între râu şi dealul Pogăneşti, exproprierii. Moşia era arendată de obştea Stănileşti, cu o
unde erau situate imaşurile, fâneţele şi bălţile. Partea a doua, arendă anuală de 23.100 lei. Se afla la o distanţă de 4 km de
cuprindea platoul Pogăneştilor, fiind situată între dealul satul Stănileşti şi 14 km de oraşul Huşi şi se megieşea la răsărit
Pogăneşti, satul cu acelaşi nume şi moşia Huşi, adică un total de cu râul Prut, la miazăzi cu pământurile locuitorilor din satul
1.251 ha teren arabil, 807 ha imaş, 131 ha fânaţ, balta - 100 ha, Săratu, la miazănoapte cu pământurile locuitorilor din cătunul
curte cu îngrădire – 6 ha şi 6 ha de drumuri. Moşia fusese Corni (Ungureni), iar la apus cu moşiile Stănileşti şi Voloseni.
arendată de către evrei (Marcu Perlinan şi un anume Obotici, În perioada interbelică, mulţi dintre ţăranii proprietari de
după anul 1910) pentru ca la momentul efectuării exproprierii
să se afle dată în arendă către obştile de arendare „Viitorul” din pământ au posedat o suprafaţă insuficientă pentru împlinirea
Pogăneşti şi „Viitorul” Stănileşti (preşedinte - învăţător Vasile nevoilor existenţei lor, sub 3 hectare.4
Aramă)2 , cu o arendă anuală de 7000 lei, plus dările către stat, Diminuarea proprietăţii ţărăneşti s-a făcut în perioada
care se ridicau la momentul respectiv la suma 5.468,48 lei, interbelică prin înzestrări şi vânzări, iar sporirea prin moşteniri
socotit a 3 lei şi 34 bani de ha. şi cumpărări.5 Procentul pământului vândut de familiile împro-
Exproprierea era îndeplinită în baza articolului 5 din prietărite (ruinate) este mai mare decât al împroprietăririlor,
decretul lege relativ la expropriere pentru cauză de utilitate datorat faptului că la şes, unde agricultura era singura ocupaţie a
naţională. locuitorilor, gospodăriile împroprietărite, aduse prin reforma
Pe teritoriul comunei Pogăneşti au cumpărat pământ agrară la nivelul celor neîmproprietărite, nu au putut rezista, din
bulgarii - grădinari din oraşul Huşi, după cum ne arată un act de cauza lipsei de inventar şi animalelor necesare exploatării
proprietate3 datând din anul 1936: pământului agricol.6
Suprafaţa de pământ stăpânită de o familie ţărănească era
OBŞTEA DE CUMPĂRARE mică la întemeiere, creştea odată cu apariţia copiilor, scădea la
SF. „ARHANGHELI MIHAIL ŞI GAVRIL” înzestrarea succesivă a acestora, devenea minimă în momentul
DIN COMUNA HUŞI JUD. FĂLCIU dispariţiei capului de familie şi îşi reîncepea evoluţia cu
Titlu de proprietate no. 8
–26–
Istorie
calităţi pentru a nu fi expuşi riscurilor naturale care afectau proprietate, pentru alegerea comitetului local de împroprietărire,
pământul şi culturile.1 compus din 7-15 membri. Rezultatul alegerii urma să fie înscris
Deşi erau dornici să achiziţioneze suprafeţe de pământ, într-un proces-verbal semnat de toţi cei prezenţi.
ţăranii nu dispuneau de sumele necesare acestui lucru. Băncile În scopul colaborării cu organele de Stat, pentru
populare existente în comună în perioada interbelică au acordat înfăptuirea reformei agrare, se creau comisii de plasă pentru a
ţăranilor credite pe termen scurt, de până la cel mult un an, şi coordona lucrările reformei agrare şi a hotărî asupra diferen-
numai în cazuri excepţionale, împrumuturi pe termen mijlociu, delor între sate şi comune, precum şi între proprietari şi cei
de 4-5 ani. Limita maximă a creditului de care se putea bucura îndreptăţiţi la împroprietărire, diferende născute din aplicarea
un sătean, se fixa, de regulă, în adunările generale de discutare reformei agrare. Comisiile de plasă erau alcătuite din membrii
şi aprobare a bilanţului anual, în funcţie de categoria creditului, delegaţi de comitetele locale, fiecare Comitet trimiţând câte doi
de capitalul deţinut e solicitant şi de averea acestuia. Se stabilea delegaţi. Comitetele de plasă puteau admite îndreptăţiţi la
o limită maximă a creditului pentru un ha şi o limită maximă a împroprietărire şi din altă plasă. Preşedintele comisiei de plasă
împrumutului global, care în primul deceniu postbelic, nu pentru reforma agrară urma să fie delegat de Ministerul Agricul-
depăşea, teoretic, plafonul de 10.000 lei pe o persoană .2 turii şi Domeniilor, fiind magistrat sau jurist. Comitetele locale
În general, împrumuturile erau acordate cu multă greutate pe comune alcătuiau tabelele bunurilor agricole care urmau a fi
de către băncile populare şi aproape întotdeauna sub valorile trecute asupra Statului, tabelele celor îndreptăţiţi la împroprie-
solicitate de locuitori, din cauză că unităţile cooperatiste nu tărire şi la repartizarea de inventar agricol trecut asupra Statului,
beneficiau de fonduri proprii suficiente şi pentru că, în mod precum şi tabelele comunelor lipsite de păşune.
constant, federalele şi centralele au putut acoperi doar o parte La împroprietărire urmau să aibă întâietate ostaşii care
din sumele necesare băncilor populare pentru sprijinirea erau concentraţi sau mobilizaţi şi toţi cei care au luptat
dezvoltării gospodăriilor ţărăneşti.3 împotriva Germaniei hitleriste.
O parte din ţărani nu au avut niciodată acces la creditele Mărimea loturilor acordate nu putea trece de 5 ha. Preţul
băncilor populare, aceştia fiind puşi în situaţia de a apela la pământului pentru împroprietărire era egal cu al unei recolte
împrumuturi de la băncile comerciale sau de la cămătarii mijlocii anuale la hectar, socotită în grâu la 1.000 kg iar în
satelor, pe care le-au obţinut cu dobânzi excesiv de mari.4 porumb la 1.200 kg. Noii împroprietăriţi plăteau în bani sau în
natură 10% din preţul de cumpărare, restul preţului de
cumpărare fiind plătit în rate, după cum urma: pentru cei cu
După cel de al doilea război mondial pământ puţin, în 10 ani, pentru cei fără pământ, în 20 ani. În caz
Legea nr. 187 din 23 martie 1945, publicată în M. Of. nr. de plată în bani, preţul era cel al grâului pe piaţa liberă la data
68/23 martie 1945 preciza în articolul 1 că reforma agrară era de 1 Martie 1945.5
pentru ţara noastră o necesitate naţională, economică şi socială Cei fără pământ puteau căpăta de la prefectură, după
iar pe viitor (sic!) agricultura României se va sprijini pe rezoluţia comisiei de plasă pentru reforma agrară, o amânare a
gospodării puternice, sănătoase şi productive, pe gospodării plăţii primei rate pe un termen până la 3 ani.
care sunt proprietatea particulară a celor care le stăpânesc. Semănăturile efectuate din toamna anului 1944 urmau să
Scopul reformei agrare era mărirea suprafeţelor arabile ale fie recoltate de cei care le-au semănat.
gospodăriilor ţărăneşti existente, care aveau mai puţin de 5 ha şi Gospodăriile create în baza decretului-lege nu puteau fi
crearea de noi gospodării ţărăneşti individuale pentru muncitorii împărţite, vândute, date în arendă, sau ipotecate, nici în
agricoli fără pământ. totalitatea lor şi nici în parte. În cazuri excepţionale,
În scopul înfăptuirii reformei agrare, treceau asupra gospodăriile nou create puteau fi vândute, arendate, împărţite
Statului pentru a fi împărţite plugarilor îndreptăţiţi la sau ipotecate numai cu avizul Ministerului Agriculturii.
împroprietărire şi pentru a constitui rezervele următoarele Împroprietăritul primea pământul liber de orice datorii şi
bunuri agricole cu inventarul viu şi mort afectat lor: pământurile obligaţii. Datoriile ipotecare şi tot ceea ce greva proprietatea
şi proprietăţile agrare de orice fel ale criminalilor de război şi expropriată urmau să fie regulate printr-un decret-lege special.
ale celor vinovaţi de dezastrul ţării; terenurile şi toate bunurile Împroprietărirea din anul 1946 s-a făcut respectându-se
agricole ale absenteiştilor; terenurile celor care în ultimii şapte anumite criterii. De exemplu, fostul soldat Croitoru Ion, fiul lui
ani consecutivi nu îşi cultivaseră pământurile în regie proprie, Lazăr şi Catinca, contingentul 1931, fusese exclus deoarece
cu excepţia loturilor până la 10 ha; bunurile agricole de orice fel dezertase la 7 V 1945, în timpul marşului spre front de la
ale cetăţenilor români care s-au înscris voluntari pentru a lupta datorie în războiul contra germanilor şi ungurilor, apreciindu-se
1 Indescifrabil. 2 Indescifrabil.
–28–
Istorie
Noii împroprietăriţi nu aveau să se bucure prea mult timp vindeau gazul lampant decât la schimb: un litru de gaz contra a
de pământul primit. Instalarea regimului comunist la cârma ţării patru ouă sau un kg. de porumb. Litrul de gaz se vindea- oficial-
a dus la înfiinţarea gospodăriilor agricole colective (G.A.C.), cu 1200 lei, pe piaţa neagră ajunsese la 15 - 17.000 lei.5
transformate ulterior în C.A.P.-uri. Pentru a nu muri de foame, oamenii şi-au golit casele de
Prin decretul nr. 133 din 1949 s-a decis colectivizarea obiectele de valoare (ţesături, haine, harnaşamentele cailor,
agriculturii, moment în care noul regim a hotărât că exploatările încălţămintea etc.), plecând în grupuri, cu trenul, în căutare de
agricole mai mici de 5 ha erau nerentabile, fărâmiţarea loturilor hrană către alte zone ale ţării, neafectate de secetă. „Trenurile
ţărăneşti nepermiţând practicarea unei agriculturi rentabile, ea foamei”, garnituri speciale alcătuite din zeci de vagoane, plecau
având - în viziunea comuniştilor - un caracter de subzistenţă a din Moldova către Muntenia, Oltenia, Banat, locuri unde
gospodăriei ţărăneşti. Terorizaţi zi şi noapte de către echipele de oamenii disperaţi căutau să schimbe agoniseala cărată în traiste
agitaţie, ameninţaţi, tracasaţi, sărăciţi de nenumăratele cote şi geamantane pe alimente şi produse agricole, pentru a se
impuse pe animale şi produsele agricole, „chiaburii” satelor au întoarce la familiile înfometate. Vagoanele erau
renunţat „de bunăvoie” la pământul stăpânit, înscriindu-de în supraaglomerate, oamenii călătorind pe acoperişuri şi
„colectivă”. Spre exemplificare, Gospodăria Agricolă Colectivă tampoane.. Cei rămaşi acasă se hrăneau cu buruienile răsărite
(G.A.C.) din Pogăneşti a fost înfiinţată în anul 1959.1 odată cu venirea primăverii (ştir, lobodă, ştevie, papură). Unii
Rezultatele muncii colectiviştilor din comună au fost dintre copiii înfometaţi îşi amăgeau foamea mâncând lut galben
mediatizate la vremea respectivă în presă şi într-o serie de amestecat cu sare, motiv din care burţile li s-au umflat, mulţi
lucrări cu caracter propagandistic. Astfel, colectiviştii de la decedând din cauza subnutriţiei.6 În atare condiţii statul s-a
G.A.C. Gura Văii, unificată apoi cu G.A.C. Stănileşti, implicat în salvarea de la pieire a localnicilor. Copii din satele
obţinuseră 3.400 kg. boabe la hectar, iar de pe lot special afectate de foamete au fost trimişi în diferite localităţi din
experimental, de 25 hectare, o producţie de 7.200 kg. boabe ha. Oltenia, Banat şi Transilvania de unde s-au întors în toamna
Erau daţi ca exemple de urmat colectivişti ca Maleş Gh. Tănase, anului 1947, după strângerea recoltei izbăvitoare.7
Petru Maftei, Gheorghe Maleş, tractorişti ca Ştefan Stănilescu, În urma revoluţiei din 1989, parlamentul României a
Gheorghe Gh. Maleş din Gura Văii2 , iar în Stănileşti colectivişti adoptat în anul 1991 Legea nr. 18, Legea fondului funciar, prin
ca Gheucă Ion, Chiriţoiu I. Maria, În 1962, G.A.C. Stănileşti se care se reconstituia dreptul de proprietate privată asupra
remarca prin veniturile băneşti însemnate obţinute în urma terenurilor, cât şi constituirea acestui drept. Astfel, în capitolul
contractelor încheiate, fapt ce făcuse ca valoarea zilei muncă să II, articolul 8, se preciza:
sporească pentru cooperatori. Gospodăria agricolă din Stănileşti „De prevederile legii beneficiază membrii cooperatori
poseda 886 taurine, 337 porci, 4.432 oi.3 Complexul de porci care au adus pământ în colectivă sau cărora li s-a preluat în
înfiinţat în satul Stănileşti, extrem de rentabil până la revoluţia orice mod teren de către acestea, precum şi în condiţiile legii
din 1989, şi-a încetat activitatea în condiţiile trecerii la civile, moştenitorii acestora, membrii cooperatori care nu au
economia de piaţă. adus pământ în cooperativă şi alte persoane stabilite.
Foştii proprietari, oamenii cei mai gospodari ai satelor Stabilirea dreptului de proprietate se face la cerere, prin
noastre, au devenit muncitori rurali, fiind plătiţi la normă pentru eliberarea unui titlu de proprietate în limitele unei suprafeţe
munca depusă în cadrul gospodăriilor agricole. Dizolvarea minime de 0,5 ha pentru fiecare persoană îndreptăţită, potrivit
proprietăţii ţărăneşti a produs şi o gravă mutaţie în mentalitatea prezentei legi, şi de maxim 10 ha de familie, în echivalent
ţăranilor. Mulţi dintre ei au preferat să îşi găsească locuri de arabil”.
muncă în oraşul Huşi, făcând zilnic sau săptămânal naveta, fiind În baza prevederilor legii se constituia o comisie de
dezinteresaţi de munca pământului, fapt vizibil astăzi când, stabilire a drepturilor de proprietate şi o comisie de lichidare a
după retrocedările de terenuri agricole din anii 90, zeci de patrimoniului fostului CAP.
hectare de pământ de pe teritoriul comunei zac în paragină. Asupra modului în care s-a făcut lichidarea ne abţinem să
Nu trebuie omisă foametea care a bântuit Moldova între comentăm. Trebuie să remarcăm însă că înainte de
anii 1946-1947. Pierderile materiale provocate de trecerea cooperativizare şi chiar pe timpul ei, unii săteni au făcut
frontului prin zona noastră, jafurile şi rechiziţiile trupelor schimburi de pământ între ei, fără a se întocmi vre-un act,
germane în retragere, apoi cele sistematice ale trupelor sovietice numai prin buna credinţă a părţilor, alţii au declarat la intrarea
de ocupaţie, efortul militar de război al armatei române la care forţată în colectiv mai puţin pământ decât aveau. La
învăţător la institutul de model din satul Dolheşti.”2 nr. 40 din 18 iunie 1868 – n.a) de următoarele: 1 dulap pentru
Autoarea monografiei amintite are dreptate. Autorităţile arhivă, 2 scaune, 2 sobe, iar sumele prevăzute în bugetul
comunale din Dolheşti adeveresc la 2 iulie 1867 funcţionarea comunei pentru cheltuielile şcoalei sunt următoarele: 250 lei
învăţătorului Arsenie Simion(escu) din 5 noiembrie 1866, care vechi servitorului, 150 lei vechi lemne, 60 lei vechi cheltuieli
primea un salariu lunar de 83 de lei, plătiţi de comună, fiind mărunte, care cheltuieli nu sunt de ajuns pentru şcoală din care
recomandat pentru aprobarea unui salariu de la Minister.3 sumă de 200 lei vechi s-au cheltuit, iar 60 lei vechi are a se
Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii Publice este informat la cheltui.”19 În 1946 sunt înregistrate: 15 bănci, trei table, o
4 septembrie 1867 de inspectorul şcolar Melidon despre catedră cu postament, două scaune, o masă, o sobă de fier, două
recunoaşterea ca învăţător comunal a lui Arsene „Simionovici”
de la 1 octombrie 1867 cu o retribuţie lunară de 100 de lei.4 La 7 Costin Clit, op. cit., în „Elanul”, nr. 62, p. 6, documentul
25 martie 1867 în comuna Dolheşti sunt atestaţi 31 de elevi.5 În nr. XII
1868 sunt atestaţi 50 de elevi (46 băieţi şi patru fete).6 8 Ibidem, p. 7, documentul nr. XV
Procesul verbal din 15 decembrie 1867 confirmă decizia 9 Ibidem în „Elanul”, nr. 63, mai 2007, p. 10, documentul
nr. XVII
1 Direcţia Arhivelor Naţionale Istorice Centrale (D. A. N. 10Ibidem, p. 10, documentul nr. XVIII
I. C.), Fond Ministerul Educaţiei Naţionale, dosar 480 / 1946, f. 11Ibidem, p. 10, documentul nr. XIX
77 12Ibidem, p. 10, documentul nr. XIX
2 Ibidem, f.78 -79 13Ibidem, p. 10-11, documentul nr. XX
3 Costin Clit, Documente inedite privind şcolile din fostul 14Ibidem, p. 12, documentul nr. XXX
judeţ Fălciu (1867-1870), în „Elanul”, nr. 62, aprilie 2007, p. 5, 15D. A. N. I. C., Fond Ministerul Educaţiei Naţionale,
documentul nr. III dosar 480 / 1946, f. 80
4 Ibidem, p. 5, documentul nr. V 16 Ibidem, f. 80
5 Ibidem, p. 5, documentul nr. I 17 Ibidem, f. 82v
6 D. A. N. I. C., Fond Ministerul Educaţiei Naţionale, 18 Ibidem, f. 83
dosar 480 / 1946, f. 80, 19 Ibidem, f. 80v
–30–
Istorie
icoane cu postament, o candelă, două dulapuri, un dulap al elevilor. În grădina şcolii erau plantaţi pomi fructiferi altoiţi.
Căminului Cultural, un clopot şi două hărţi.1 Exista şi spaţiu pentru grădina de zarzavat şi legume şi grădiniţa
În şcolar 1867-1868 cursurile şcolare s-au desfăşurat în de flori.10
casa pusă la dispoziţie de boierul Petru Vrabie, amplasată în Vechiul local de şcoală, cedat Serviciului sanitar al
apropierea bisericii vechi a satului Dolheşti, boier care donează judeţului Fălciu, adăposteşte până la 1920 infirmeria înfiinţată,
suprafaţa de 1170 m² în faţa localului actual de şcoală, unde a sala de clasă servea ca sală de consultaţie pentru bolnavi în
fost construit un local de şcoală din fondurile primăriei, „cu zilele de vizită programate pentru medicul de circumscripţie, iar
furci şi vălătuci, acoperită cu şindrilă şi mai târziu a fost locuinţa a revenit agenţilor sanitari sau moaşelor comunale.
acoperită cu tablă, cu o singură sală de clasă, 1 antret, 1 Nefolosit de Serviciul sanitar din 1920, localul ruinat a fost
cameră de locuit şi o bucătărie, folosite de învăţătorul şcoalei demolat de primărie în 1934, materialul lemnos fiind folosit
ca locuinţă”.2 pentru încălzirea localului de primărie.11
Localul şcolii era amplasat în mijlocul satului, locuitorii
angajându-se în ianuarie 1868 ca „până la vara viitoare să
facem ca localul şcolii să fie încăpătoriu cu mai multe odăi,
înzestrat cu toate cele trebuitoare… şi e aproape de biserică”.3
La sugestia prefectului judeţului Fălciu, proprietarul
Neculai Ioan donează suprafaţa de 1760 m² şi suma de 10000
lei Casei Şcoalelor, sub ale cărei directive va fi construit un nou
local de şcoală. Neculai Ioan se remarcă şi prin donaţia
terenului şi fondurilor necesare construirii noii biserici în 1915.
Locuitorii satului Dolheşti îşi aduc contribuţia prin munca
prestată cu braţele şi la transportul materialului de construcţie
cu mijloacele de transport proprii. Localul de şcoală construit în
1908 funcţiona şi la 1946.4 Localul este zidit din cărămidă,
realizată de specialişti în preajma imobilului aflat în construcţie,
ferestrele, uşile şi întreaga lemnărie de bună calitate, realizate
după modelul tip impus de Casa Şcoalelor, fiind aduse din
oraşul Huşi, este învelit cu tablă de bună calitate.5 Noul local de
şcoală avea: o sală mare de clasă, un antret, o cancelarie, două
camere de locuit şi o bucătărie. Din 1918 cancelaria este folosită
ca spaţiu pentru a doua sală de clasă, înfiinţându-se totodată şi
al doilea post de învăţător. Stăruinţele învăţătorului Constantin
Horez, directorul şcolii, sunt concretizate prin subvenţia
obţinută de la prefectura judeţului Fălciu în vederea amenajării
celei de-a doua clase, prin despărţirea antretului mare printr-un
perete cu uşă de intrare şi două ferestre mici (spaţiul obţinut
serveşte pentru cancelarie) şi demolarea peretelui dintre
cancelarie şi prima cameră de locuit, obţinându-se astfel a doua
sală de clasă.6
A doua cameră de locuit va fi destinată ca spaţiu pentru
desfăşurarea activităţilor Căminului Cultural din comuna
Dolheşti. Cutremurul din 9/10 noiembrie 1940 aduce grave
avarii şcolii, peretele din faţă se deplasează.7 Clădirea şcolii
este reparată în vara anului 1941 de către antreprenorul Lorenzo
Collavini din Huşi (este înmormântat în cimitirul catolic).
fice războiului au ră- al doilea război mondial. Deţinea gradul de plutonier major la
mas 200 de volume. plecarea pe front. A oferit bani pentru achiziţionarea cărţilor
Căminul Cultural oferite ca premii elevilor. A dăruit bisericii din sat un tablou cu
primea o serie de pu- eroii din războaiele naţionale.
blicaţii, precum: Filon Atanasie, directorul şcolii din satul Ciorteşti,
„Albina”, „Satul”, judeţul Vaslui, la 1946.
„Ogorul românesc”, Filon Gheorghe, directorulşcoliiprimare din Dolheştila 1946.
„Drumul nou”, Filon Ştefan, institutor în Huşi, decedat la 1935.
„Căminul cultural”, Filon Victoria, învăţătoare în satul Corodeşti, judeţul
„România satelor”. Vaslui, la 1946.
În anul şcolar Florea Ştefan, brigader silvic la Dorohoi.
1945-1946 din Ghetu Iosif, pensionar la 1946, fost notar alcomuneiDolheşti.
Butnaru Constantin comuna Dolheşti ur- Horez Constantin, învăţător la Dolheşti, pensionar la 1946.
mau cursuri secun- Horez Costică, învăţător la şcoala din satul Petriş judeţul
dare următorii elevi: Fălciu, la 1946.
Baciu Petru, clasa a Horez C. Ioan, avocat în Contenciosul C.F.R.
VIII-a, Filon Dragoş, clasa a IV-a, Istrate Constantin, clasa a II- Horez C. Vasile, controlor la C.F.R. Brăila.
Hristodor Victor, absolvent de şcoală
a, Băsăscu Ioan, Ştefănescu Ioan, clasa I (Liceul „Cuza Vodă” Ionescu Emilian, fiul căpitanului Vasile Ionescu, general,
din Huşi), Ştefănescu Olga, clasa a VI-a, Radu Elena, clasa a aghiotant regal.
IV-a, Vartolomei Valentina, Ştefănescu Elena, Gaşpar Ionescu …, al doilea fiu al căpitanului Vasile Ionescu,
Valentina, clasa I, (Liceul „Elena Doamna din Huşi”).3 colonel, comandantul Şcolii Militare de Infanterie din
Bucureşti.
1 D. A. N. I. C., Fond Ministerul Educaţiei Naţionale,
Ionescu Neculai, preot, decedat la 1907, în satul
Prisecani, judeţul Iaşi.
dosar 480 /1946, f. 85-86
2 Ibidem, f. 86
3 Ibidem, f. 94 4 Ibidem, f. 97 - 100
–32–
Istorie
Ionescu Vasile, căpitan, fiul preotului Ioan Ştefănescu
(decedat în 1890), slujitor al bisericii vechi din Dolheşti. A
sprijinit împreună cu fiii săi pe săteni. A donat un rând de Lista diriginţilor şi directorilor şcolii
veşminte preoţeşti bisericii din sat. A contribuit cu o sumă mare de la înfiinţare până la 1946 1
de bani, destinată Căminului Cultural.
Istrate Ioan, sublocotenent de Infanterie.
Moga Dumitru, locotenent colonel, ofiţer superior în Marele Nr Anii Numele şi prenumele Calitatea
Stat Major din Bucureşti, decorat cu ordinul„MihaiViteazul”. deţinută
Muşat Emanoil, funcţionar Finanţe Bucureşti 1867- Arsenie Simionescu Diriginte
Ochiu Vasile, învăţător din Ardeal. 1
1888
Panainte Ioan, cântăreţ bisericesc la biserica din 1888- Dumitru Dauja Diriginte
Dolheşti, mort pe câmpul de luptă „în războiul trecut”. 2
Pădure Dumitru, cântăreţ bisericesc, în 1946 îşi 1898
satisfăcea serviciul militar. 3 1898- Ioan Chiriac Diriginte
Pârâu Ioan, 1905
administrator al 1905- Ioan Polcovnicu Diriginte
Şcolii de Viticultură 4
1914
din Huşi.
Petraru Va- 5 1914- Neculai Murgulescu Diriginte
sile, probabil direc- 1916
torul şcolii din satul 6 1916- Remus Lupescu Diriginte
Cozia, judeţul Fălciu. 1918
Prisecaru 1918- Atanasie Filon Diriginte
Constantin, direc- 7
1920
torul şcolii din satul
Boţeşti, judeţul Făl- 8 1920- Constantin Horez Director
ciu, la 1946. 1921
Radu Ioan, 1921- Atanasie Filon Director
învăţător în satul 9
1922
Şerbeşti, judeţul Vas-
lui. Decedat la 1940. 10 1922- Constantin Horez Director
Radu Petru, 1926
directorul şcolii din 1926- Constantin Diaconu Director
satul petriş, judeţul 11
1927
Fălciu, la 1946. 1927- Constantin Horez Director
Sava Matei, 12
colonel doctor în 1940
Iaşi, decedat în 1915. 13 1940- Gheorghe Filon (era şi Director
Familia învăţătorului Hristodor Oferea consultaţii 1946 în 1946)
gratuite cu prilejul
vizitelor sale, mai
ales în timpul verii.
A decedat în 1915. Lista învăţătorilor care au ocupat postul II din şcoală2
Stan Magda-
lena, moaşă la Galaţi.
Ştefănescu Nr. Anii Numele şi prenumele
Ernest, contabil la crit. învăţătorului
C.A.M. din Huşi la 1 1918-1919 Neculai Pivniceru
–33–
Istorie
Anul şcolar 1923-1924 84 76 64 - 8 - -
Absolvenţi
Absolvenţi
Absolvenţi
Absolvenţi
Promovaţi
cu 3 clase
cu 4 clase
cu 5 clase
cu 7 clase
Frecvenţi
1924-1925 92 89 88 - - - -
Înscrişi
1925-1926 82 72 63 - - - -
1926-1927 70 60 55 - - - -
1927-1928 59 55 47 - - - -
1867-1868 50 50 20 - - - - 1928-1929 62 61 59 - - - -
1868-1869 50 35 26 - - - - 1929-1930 62 52 31 - - - -
1869-1870 57 40 30 - - - - 1930-1931 74 70 66 - - - -
1870-1871 42 32 26 1 3 - - 1931-1932 72 71 40 - - - -
1871-1872 58 30 25 - 3 - - 1932-1933 74 69 59 - - - -
1872-1873 32 28 16 - - - - 1933-1934 80 73 50 - - - -
1873-1874 36 30 24 - 3 - - 1934-1935 96 80 62 - - - -
1874-1875 31 25 20 - - - - 1935-1936 102 85 67 - - - -
1875-1876 48 33 25 - 4 - - 1936-1937 100 91 75 - - - -
1876-1877 35 28 22 - 3 - - 1937-1938 94 81 68 - - - 4
1877-1878 22 15 10 3 - - - 1938-1939 98 80 61 - - - 3
1878-1879 34 27 16 - - - - 1939-1940 108 77 76 - - - 4
1879-1880 31 25 20 - - - - 1940-1941 120 90 65 - - - 5
1880-1881 39 30 22 - - - - 1941-1942 129 70 52 - - - 4
1881-1882 36 29 21 - - - - 1942-1943 110 75 43 - - - 2
1882-1883 31 28 25 - - - - 1943-1944 123 80 69 - - - -
1883-1884 27 25 21 - 1 - - 1944-1945 123 61 31 - - - -
1884-1885 23 21 18 - 1 - -
1885-1886 32 32 32 - 1 - -
1886-1887 36 30 28 - 3 - -
18871-888 25 24 20 - 1 - -
Anexă
1888-1889 32 30 24 1 - - - Proces verbal
1889-1890 31 23 18 - 2 - - Anul 1868 luna Iunie 18
1890-1891 29 22 22 - 1 1 -
1891-1892 33 30 28 - - - - Subsemnaţii membri ce compun un comitet şcolar al
şco(a)lei de model din comuna rurală Dolheşti cu Petrişu, plasa
1892-1893 36 31 25 - - - - Crasna, judeţu(l) Fălciu, având în vedere invitare(a) ce ne-au
1893-1894 34 30 22 - - - - făcut D(omnul) învăţătoriu, ca astăzi să ne adunăm spre a
1894-1895 36 22 27 - 2 - - proceda la esaminarea elevilor din ace(a)stă sco(a)lă ce este
1895-1896 39 35 20 - 2 - - confiată pe Semestrul al II-lea anului 1868.
Subsemnaţii deci adunându-ne am procedat la esaminarea
1896-1897 39 35 15 - 4 - - unor asemenea elevi, puind notele constatate după meritul
1897-1898 40 32 22 - - - - fiecăruia pentru care finit s-au încheiat procesul verbal în doue
1898-1899 45 30 20 - - - - esemplare, din care unul se va păstra în arhiva şcolii şi unul se
1899-1900 59 50 44 - - 4 - va înainta de D(omnul) învăţătoriu Domnului Inspector şcolar
dinpreună cu catalo(a)gele semestriale, matricole şi conspectul
1900-1901 65 52 45 - - 2 -
Lohanul nr. 5(15) – decembrie 2010
–34–
Istorie
România Conspect
Institutul comunei Dolheşti De materia predată în sco(a) la primarie din comuna rurală
N° 51 Dolheşti cu Petrişu, plasa Crasna, judeţu(l) Fălciu pe semestrul
1867-68Sept(embrie) 24 Iiu şi al IIle, anul 1867 / 8 după cum mai giosu se arată.
Major General,
privitor la eşua-
rea Manevrei de
Unele consideraţii privind activitatea la Flămânda.3
generalului Alexandru Averescu în De asemenea
existau vii po-
perioada decembrie 1916 iulie 1917 lemici între
Averescu şi ge-
neralul Bert-
helot, şeful
Prof. Dragoş Iulian Curelea – Sibiu misiunii mili-
tare franceze,
privind proce-
nul 1916 se încheia în ceea ce priveşte statul român durile de refa-
Pe 1 ianu-
arie 1917 prin
estimat la 280 mii de puşti şi peste 450 de baterii artilerie
pierdute.1 La toate acestea trebuie amintit amplul exod al Înalt Ordin re-
autorităţilor politice şi militare pe teritoriul Moldovei – dealtfel, gal, Ferdinand I
–35–
Istorie
să fie cât mai română era sumbru, datorită în principal retragerii, a pierderii
reduse, trupele unei bune părţi a teritoriului statal, a unui număr enorm de vieţi
acestei armate, jertfite pe front, a unei mari aglomerări de populaţie
deplasându-se nemaiîntâlnit pe teritoriul Moldovei. Exodul refugiaţilor din
prin luptă şi în calea armatelor centralilor a generat dimensiuni de tragism şi
permanent con- durere la începutul lui 1917.
tact cu avangăr- La toate acestea se adăugau conflictele politice interne
zile inamice, dintre conservatori şi liberali, respectiv animozităţile, nu puţine
fără a suferi şi intens cultivate, între marii comandanţi ai armatei române,
pierderi consi- notorii în epocă fiind inamiciţia dintre Averescu şi Prezan, pe
derabile. Aspec- deoparte, respectiv dintre comandantul Armatei a II-a române şi
tul acesta evi- Şeful Misiunii Militare franceze în România, pe de alta.4
denţia încă oda- Reorganizarea armatei române, a fost un nou subiect care i-a
tă, capacitatea permis generalului Alexandru Averescu să critice acţiunea
generalului de a Marelui Cartier General de refacere a Armatei a I sub atenta
coordona efi- supraveghere a ofiţerilor francezi. Comparativ, la Armata a II-a,
cient armate şi procesul de refacere se făcea sub control românesc în total
corpuri de ar- dezacord cu viziunea generalului Henri Mathias Berthelot.
mate. Aspect care, desigur l-a contrariat pe înaltul oaspete aliat. Fără
Prin pilda dubii demersul început de generalul român a permis refacerea
propriului exem- unităţilor pe care acesta le comanda. Este important de
plu, generalul subliniat, acestea se aflau în linia întâi, dispunând de condiţii de
Averescu a ştiut trai şi acţiune mult mai bune, comparativ cu forţele militare din
să insufle între- interior, după un sistem original şi pus în aplicare de general.5
gii Armate a II- Situaţia era tot mai complexă în primele luni ale anului
Ferdinand I[b]
a încrederea în 1917, odată cu izbucnirea Revoluţiei din Rusia, odată cu
forţele proprii. acţiunea agitatorilor inclusiv în cadrul unităţilor militare ruseşti
Retragerea fiind făcută exemplar, armata a II-a fiind practic axul de pe frontul din sudul Moldovei. Apare acum un moment
care a permis translaţia celorlalte trupe române, către noile general de descumpănire şi descurajare în cadrul Armatei a II-a
aliniamente desfăşurate pe axa nord-sud, respectiv, nord-est. de teama unei eventuale părăsiri a Moldovei de către armatele
Făcând referinţă la modul cum a fost organizată şi desfăşurată ruseşti şi a unei eventuale semnării a unui acord separat de pace
această retragere, Nicolae Iorga, obiectiv în aprecieri, deşi e între Rusia şi
cunoscută animozitatea dintre cei doi, sublinia: […] numai simţul Puterile Cen-
de ordine, puterii de a impune disciplina, a generalului Averescu, trale. Ferm, bun
căruia de la sine îi revenise acum conducerea supremă, i se organizator,
datoreşte că descinderea de pe înălţimi a micilor pachete de mereu printre
oaste, nu s-a făcut în dezordinea, la capătul căreia e, fireşte, oameni, gene-
depunerea armelor; ci că din aceste pârâie răzleţe s-a putut face ralul şi-a pregă-
din nou o armată, capabilă, nu numai de retragere rânduită către tit armata, mo-
Moldova dar şi de a da o mare bătălie în câmp deschis, - singura ral, tactic, dar şi
de fapt, de la începutul războiului.1 Însuşi generalul Averescu ca dotare, în
nota: Numai retragere şi iar retragere şi toate în timpul nopţii. vederea declan-
Sunt acum trei nopţi de când trupele mele nu au dormit! Am fost şării marilor
astăzi de m-am fotografiat ca amintire de pe hotarul dintre confruntări care
Muntenia şi Moldova. Oare când îl voi trece înapoi? 2 aveau să schim-
Lohanul nr. 5(15) – decembrie 2010
1 Almanahul Oştirii, / 1989, p. 61, Ioan Vlad, România stă 6 Ion Cupşa, op. cit., p. 29.
veşnic în picioare; Ion Cupşa, op.cit. p. 30; Petre Otu, op.cit., p. 7 Eugen Stănescu, Iulia Stănescu, Gavriil Preda, Cavalerii
111. Ordinului „Mihai Viteazul”, Editura Universul Cărţii, Ploieşti,
2 Ion Cupşa, op.cit., p. 26; Alexandru Baboş, Ioan Vlad, 1996, p. 30 - 32; *** Istoria militară a poporului roman, vol.,
Istoria artei militare (culegere de lecţii), Editura Academiei V, Editura Militară, Bucureşti, 1988, p. 565-566.
Forţelor Terestre Nicolae Bălcescu, Sibiu, 2001, p. 134. 8 Alexandru Baboş, Ioan Vlad, Istoria artei militare
3 Gheorghe Romanescu, Gheorghe Tudor, Mihai Cucu, (culegere de lecţii), Editura Academiei Forţelor Terestre
Ioan Popescu, Istoria infanteriei române, vol. II, Editura Nicolae Bălcescu, Sibiu, 2001, p. 134; Florian Tucă, Triunghiul
Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1985, p. 119. eroic Mărăşti-Mărăşeşti-Oituz, Editura Junimea, Iaşi, 1977, p.
4 *** Istoria militară a poporului român, op. cit., p. 558 şi 565. 100; Ion Cupşa, op.cit., p. 30.
5 Ibidem, p. 120. 9 Alexandru Baboş, Ioan Vlad, op.cit., p. 134.
–39–
Istorie
forţele sale pătrunse adânc în frontul duşman, spart pe o est de Carpaţi. În memoriile sale referindu-se la acest ordin,
întindere de 40 km şi cu un inamic în completă debandadă în generalul Averescu îşi exprimă nemulţumirea faţă de gândirea
faţa sa se opreşte din avântul ei, pe baza unui ordin, se va îngustă a Marelui cartier General de a stopa ofensiva româno-
vedea de unde, pentru cuvântul că, într-un punct oarecare al rusă pe motivul pueril că undeva în nord armatele ruse ar
frontului rusesc, unele trupe au părăsit poziţiile, fără ca efectua o defecţiune, unele trupe părăsind poziţiile deţinute, fără
duşmanul să le fi atacat şi deci fără să fi fost urmărite.”1 a fi silite la aceasta de inamic.7 În notele sale de campanile.
Mulţumit de situaţia operativă, generalul Averescu, Generalul scria: „[ …] primesc ordine să opresc ofensiva din
consemna în Ordinul de Zi „sunt mândru şi fericit să mă găsesc cauză că unele trupe ruseşti au făcut defecţiune undeva la nord
în capul unor trupe, care au ştiut să se distingă într-un mod atât … am fost 8chemat la ordine foarte sever şi acuzat de
de strălucit … Puteţi să vă mândriţi de această izbândă şi să neascultare”. În concluzie merită evidenţiat un succint bilanţ al
aşteptaţi cu toată încrederea reluarea marşului înainte”.2 Pe 25 Bătăliei de la Mărăşti, acţiune tactic-ofensivă a armatei române
iulie se reia ofensiva, unităţile militare române confruntându-se care-l aşează pe generalul Alexandru Averescu 9
în galeria
cu greutăţile terenului piemontez şi cu o îndârjită rezistenţă a marilor comandanţi militari ai secolului al XX-lea.
inamicului bine fortificat, la finele zilei Divizia 6 Infanterie Deşi pierderile armatei a II-a au fost considerabile,
reuşeşte să cucerească Poiana Încărcătoarea, Muntele Sboina rezultatul final al încleştării de aici a dat câştig de cauză armatei
Neagră şi dealurile din împrejurimi. Pe 26 iulie, conlucrarea române. Fără dubii, obţinerea victoriei datorându-se calităţilor
operativă a Diviziilor 6 şi 8 Infanterie sileşte adversarul să de bun comandant şi tactician ale generalului. Prin acţiunea sa
părăsească dealul Teheraele. Acţiunea Diviziei 1 Infanterie are Armata a II-a a eliberat un teritoriu de 20 km în adâncime 2
şi
ca rezultat ocuparea dealului Răchitaşul Mare pe cota 927, iar aproximativ 40 km în lărgime, având în jur de 500 km . Peste
Divizia 3 reuşeşte să ocupe dealul Teiş. 30 de aşezări au fost recucerite, au fost luaţi în prizonierat 4500
Subliniez, această breşă în frontul de soldaţi şi ofiţeri inamici şi au fost
advers, permite armatei a II-a române capturate 50 tunuri de câmp, 80
să reocupe Soveja, punând în imposibi- mitraliere, 84 vagoane muniţie.10
litate operativă întreaga Divizie 1 de Pierderile Armatei a II-a fiind de 1469
Cavalerie austro-ungară. Pe acest fond de morţi soldaţi şi ofiţeri şi 3052 de
ofensiv fiind eliberate aproximativ 30 răniţi.11
3
localităţi. În cursul zilelor de 26 şi 27 Fără nici un dubiu la această
iulie Divizia 8 Infanterie reuşeşte să victorie un aport deloc neînsemnat l-a
ocupe vârful Arşiţa Mocanului împin- avut şi populaţia română din zonă care a
gând înapoi şi dezorganizând întreg călăuzit paşii soldaţilor români, oferind şi
frontul Diviziei 1 Cavalerie austro- date despre numărul soldaţilor inamici,
ungare, urmând apoi preluarea după respectiv despre dispunerea acestora în
mai multe asalturi şi lupte corp-la-corp adâncime. În fond Mărăştiul este momen-
în 27 iulie a piscului Cocoşilă, sunt tul de glorie al generalului Alexandru
ocupate deasemeni vârful Roşchilă şi Averescu, încleştarea aceasta finalizându-
satele Topeşti şi Valea Sării. Ofensiva se cu o victorie tactică, fundamentată pe o
românească a Armatei a II-a a silit acţiune ofensivă care s-a desfăşurat între
înaltul comandament al centralilor să 22 iulie şi 1 august 1917, Puterile
dispună măsuri operative urgente Centrale fiind silite să renunţe la planul
privind întărirea frontului de la Mărăşti, lor iniţial de operaţiuni, respectiv să-şi
deplasând aici numeroase forţe astfel: menţină poziţiile prin dislocarea în zonă a
Diviziile 37 şi 117 Infanterie, respec- unor considerabile forţe militare. Mai
tive 7 şi 8 Cavalerie austro-ungare iar adaug doar că nu mai puţin de 32 Ordine
Armata a IX-a germană şi-a consolidate Militare Mihai Viteazul, clasa a III-a au
flancul stâng cu trei divizii de fost conferite de rege unor ofiţeri români
infanterie.4 distinşi în această bătălie, deopotrivă,
Mihail Sadoveanu sublinia: „mult steagurile de luptă a 4 regimente româ-
neşti au fost decorate cu aceeaşi distin-
Lohanul nr. 5(15) – decembrie 2010
I
storiografia moldovenist-comunistă de la Chişinău a însuşit-o. A ne învinovăţi astăzi ar însemna să ne victimizăm
tot acuzat – şi acuză!!! – autorităţile române din inutil, mai ales că aceste fapte sunt de domeniul trecutului, dar
perioada interbelică, în special jandarmeria, de ele reprezintă repere şi învăţăminte pentru viitor. A se vedea
comiterea unor abuzuri asupra populaţiei civile din Basarabia, cazul Germaniei de după cel de al doilea război mondial, prea
timp în care această provincie românească aflată între Prut şi mult culpabilizată pentru crimele de război săvârşite împotriva
Nistru (Basarabia) a fost parte componentă din statul naţional evreilor de o masă redusă de oameni, dar deveniţi „executanţi”
unitar român, unde, de altfel, îi era şi locul. Oprobiul s-a după ce au fost îndoctrinaţi cu o ideologie totalitară,
răsfrânt, în special, asupra jandar- asemănătoare cu cea pe care şi
milor olteni, acuzaţi – in corpore – de românii au acceptat-o sub presiunea
comportament abuziv asupra locuito- tancurilor Armatei Roşii, ajungând
rilor satelor basarabene, unde aceştia apoi să o idolatrizeze şi aplaude
acţionau, conform opiniilor unor vreme de decenii.
istorici, gen Vasile Stati şi Victor Hotărârea de a da publicităţii
Stepaniuc, după bunul plac, dedându- materialele a fost luată şi în urma
se la maltratarea şi umilirea localni- unor reproşuri primite din partea unor
cilor, îmbogăţindu-se din exploatarea locuitori ai Republicii Moldova,
acestora, neavând nici un respect faţă membrii sau cu simpatii declarat
de lege în acest spaţiu, considerat a fi comuniste, care ne-au acuzat pe noi,
în aceea perioadă „Siberia Româ- românii, că tăinuim cu bună ştiinţă
niei”, teritoriu unde se olopşeau cele fapte petrecute în trecutul comun
mai „declasate elemente ale admini- interbelic, pentru a ne prezenta în faţa
straţiei româneşti” (sic!), conform lor ca nişte „arhangheli veniţi pe cai
unui citat din „operele” celor mai sus albi”, chemaţi în ianuarie 1918 de
menţionaţi, dar întâlnit şi în manua- Sfatul Ţării din Republica Demo-
lele de istorie integrată realizate în cratică Moldovenească să salvăm de
vremea regimului comunist condus sub cizma rusească bolşevizată Mol-
de Vladimir Voronin, toate aceste dova dintre Prut şi Nistru.
fapte petrecându-se la adăpostul Mult blamatele abuzuri pe care
complice al autorităţilor superioare le-am aflat sunt izolate, insignifiante
româneşti în raport cu demonicele planuri de
În calupul de documente cu care lichidare a românilor de peste Prut,
ne-am întors din cercetarea făcută în iniţiate la Moscova şi transpuse în
vara acestui an în Arhiva Naţională a
Lohanul nr. 5(15) – decembrie 2010
–43–
Istorie
Dosarul cercetat nu ne mai oferă şi alte informaţii despre că arestarea de către jandarm a Primarului Comunei Nisporeni
modul în care a fost finalizată ancheta. În mod cert, jandarmii chiar în comuna de reşedinţă a Subprefecturii a făcut o penibilă
au fost suspendaţi din funcţie, fiind sancţionaţi şi mutaţi impresie asupra locuitorilor care au intervenit atât la noi cât şi la
disciplinar la alte unităţi, eventual degradaţi, după cum ne Comandantul de garnizoană din localitate fără a li se putea
indică un alt caz, în care jandarmul satului Ciorăşti, utilizând satisface dorinţa de oare ce ordinul D-lui Comandant al
bătaia şi ameninţările cu arestul l-a forţat pe un negustor evreu, Companiei jand. Voia cere de a fi menţinut în stare de arest”,
venit fără autorizaţie să facă un „gheşeft” cu prunele ţăranilor
din localitate, să îi plătească o sumă importantă de bani: În anchetă s-a implicat direct prefectul, după cum reiese
din rezoluţia pusă pe dosarul de cercetare, cu toate că ordinul de
„No. 23 arestare fusese emis în urma cererii acestuia, în urma
Ciorăşti numeroaselor reclamaţii la adresa primarului local, acuzat de cei
4. 920 care îl aleseseră în fruntea comunităţii de numeroase abuzuri în
Locotenentul Gârneaţă Pascal (Ciorăşti) către conducerea primăriei Nisporeni. În vederea cercetării faptelor şi
Administraţia Plăşii Nisporeni, jud. Chişinău a circumstanţelor arestării, Compania de jandarmi Chişinău,
Am onoare a vă înainta aci alăturat plângerea – declaraţie prin comandantul său, M. Voia, înainta, la 9 aprilie 1920, un
a negustorului Meier Chitiş din Călăraşi care în ziua de 7 raport către Prefectura Chişinău:
Aprilie 1920 a fost găsit în satul Ciorăşti de către jandarmul
postului Ciorăşti Cârstea; chemat la Post, bătutu pentru motivul „Am onoare a vă comunica că am luat cunoştiinţă de
că acest negustor n’a avut nici o autorizaţie de a ridica prune din adresa Dv. 2325 aci alăturată.
satul Ciorăşti, motiv (pentru) care a căzut imediat în faţa jan- Plutonul, secţia şi postul Nisporeni nu mi-a adus la
darmului, când acesta cunoştiinţă că ares-
la ordinul Cârstea de tarea primarului local
a-i da imediat suma ar fi produs oare care
de 500 ruble, negus- tulburări, ci din contră
torul pe loc spre a nu populaţia se manifestă
mai fi aruncat în foarte mulţumită că a
pivniţă, i-a şi predat-o. scăpat de un om
Din alăturata necinstit şi necorect.”
declaraţie reiese că
Jandarmul a fost aju- După cum reiese
tat la această opera- din cazurile prezen-
ţiune de ajutorul său tate, abuzurile au fost
care făcea serviciul de săvârşite la nivel local
pază la uşă şi fereas- de funcţionari infe-
tră spre a nu se riori, cu o brumă de
semnala nimic. carte şi funcţie, dar
Cu onoare, vin a care, prin raportare la
vă ruga să binevoiţi a localnicii analfabeţi în
lua de urgenţă măsuri drastice contra acestora. mijlocul cărora fuseseră trimişi să îşi îndeplinească sarcinile de
Când subsemnatul găsind pe locuitorul Trochin cu un cal serviciu, se credeau „Dumnezei”. Reacţia promtă a autorităţilor
susupect venind Ciorăşti fără nici un bilet de voe sau bilet a superioare, care au pedepsit cu asprime aceste fapte,
calului a preluat acest cal pentru jandarm spre a dispune ce se incompatibile cu calitatea pe care o deţineau cei care le-au
crede necesar să-i dea calul locuitorului până ce acesta va aduce săvârşit, arată că Basarabia nu a fost „far-west-ul” interbelic al
actele necesare. României Mari, că autorităţile române şi-au făcut, cu prisosinţă,
Din cele auzite din gura locuitorilor ni s’a adus la datoria, atât în a guverna şi moderniza această parte a României
Lohanul nr. 5(15) – decembrie 2010
cunoştinţe că acest cal s’a dat numitului locuitor chiar în aceeaşi Mari, dar şi în a corija cu asprime încălcarea legii de cei care
zi în urma remiterii sumei de 500 ruble. trebuiau să vegheze la aplicarea ei.
Ambele cazuri fiind similare, atingând îndeajuns prestigiul
de autoritate militară şi comunală, cu onoare vin a vă ruga şi a Pentru realizarea acestui material am utilizat documente
dispune de urgenţă anchete la faţa locului, spre a se confrunta din Arhiva Naţională a Republicii Moldova, fond 339, inventar
aceştia, spre a se afla adevărul, dresându-se şi actele de dare în 2, dosarele 1, tom I, 5 şi 7.
judecată.
Comand. detaşamentului Ciorăşti, Locotenent, Gârneaţă
Pascal.”
–44–
Istorie
Carol al II-lea cât şi în cea comunistă; Emanuel Balbuzan cel
care a acţionat într-un grup ce primea ordinul direct de la
colonelul Arsănescu (ce acţiona în munţii Făgăraş), alături de
Portrete de eroi ai luptei 10 militari şi un locotenent - colonel în cadrul organizaţiei
anticomuniste – Ion Ilioi din Făgăraş „Inimi Albastre”. Ulterior se încadrează grupului „Gărzile
Albe” conduse de Ion Chirilă, acţionând pe linia Iaşi – Huşi;
Lucian Petrescu, fost ofiţer, arestat de generalul Bodnăraş
pentru că a ajutat un coleg cu bani, pentru a mitui un judecător
spre a nu condamna la moarte un „bandit”, prizonier ce se
Prof. dr. Vicu Merlan – Huşi luptase cu securitatea în Carpaţi. Alţii au găsit alte forme de
protest.
Vom expune „povestea” fiecăruia, în măsura faptelor lor.
eamul românesc a fost pus la grea încercare prin Impresionat de memoriile lui Ion Gavrilă Ogoranu din
Partizanul Ion Ilioi, soţia sa şi Vicu Merlan Frăţia de Cruce Negoiul, Liceul Negru Vodă1
persoane ce au finanţat fascismul, comunismul şi majoritatea l-am vizitat la începutul lunii mai 2010. Spunându-i cine sunt şi
–45–
Istorie
ales că majoritatea erau supravegheate atent.
Iarna lui 1951 a fost cea mai grea. Securitatea descope-
riseră o groapă de provizii cu brânză şi cartofi; într-o cavern,
unde erau adăpostite de vara provizii, ursul dăduse peste făina
de porumb, brânză şi cartofi, şi chiar dacă nu le mâncase în
întregime şoarecii şi păsările terminaseră integral treaba. Ca
urmare s-a luat hotărârea de a se împărţi pe doua grupe şi a se
pleca la picior prin satele de la poalele munţilor în căutare de
hrană şi chiar adăpost (nămeţii depăşeau pe alocuri un metru).
Momentele grele au fost depăşite prin rugăciune: „Tu Doam-
ne care, ca şi noi, n-aveai unde-ţi pleca trupul obosit, îndreptă-ne
Tu paşii acolo unde să ne putem odihni”. Se îmbrăţişau bărbăteşte,
ca şi cum ar fi ultima lor apropiere în această viaţă, după care se
despărţeau în noapte, prin păduri sau crânguri.
Cazarea nu era greu de găsit pe timpul iernii. Dădeau la o
parte zăpada cu piciorul, întindeau foaia de cort, îşi luau
cojoacele pe umeri, bocancii şi-i punea sub cap pe post de
pernă, picioarele şi le băgau în raniţă, după care aşezau două
foii de cort deasupra şi gata la somn. După ce se aşternea
Grupul Ogoranu salutând Crucea Legionară1 zăpada pe foile de cort nu mai era frig. Cu toate acestea lupii îi
simţeau şi le dădeau târcoale urlând. Mâncarea (pâinea şi
Vara, deplasările prin munţi, de la o stână la alta, se slănina) erau îngheţate, iar pentru a le dezgheţa le ţineau la
făceau în grup sau pe echipe, datorită urmăririlor permanente de piept. Apa şi-o procurau astfel: puneau zăpada în bidoane, după
către batalioanele de securişti ce căutau să-i captureze. Pentru a care le aşezau la piept până se topeau. Singurii „duşmani” ai
nu lăsa urme în timpul odihnei, alegeau un teren cât mai neted, acestor adăposturi de iarnă improvizate erau şoarecii, care le
dar ridicat să nu se adune apa în cazul că ploua, după care intrau intrau în raniţă la mâncare.
în cojoace cu foaie de cort pusă deasupra. La deşteptare împa- Dormitul iarna în grajdul unui prieten, era o adevărată
chetau totul în raniţă, măturau locul cu un mănunchi de crengi binecuvântare. Căldura binefăcătoare, după nopţile friguroase
de brad şi plecau fără a lăsa semne vizibile ale trecerii lor. petrecute în natură, le moleşeau trupurile, dormind în sfârşit o
Ciobanii de la stânile întâlnite îi aprovizionau cu cele noapte întreagă. Gazda le aducea de mâncare, uneori chiar
necesare şi cu informaţii despre mişcările de trupe din zonă. În mămăliguţă aburind cu brânză sau sarmale. Astfel de momente
nenumărate cazuri, aceştia erau bătuţi de securişti şi puşi chiar rare le simţeau ca pe nişte vacanţe pe care multă vreme le
să le întindă capcane militanţilor. Fapta nu rămânea fără urmări purtau în suflet. S-a întâmplat ca o data să i prindă, într-o astfel
deoarece le stârnea furia şi indignarea ciobanilor, fiind şi mai de ipostază, chiar noapte de Crăciun.
fideli „bandiţilor”. Ion Ilioi se afla mai mereu în tovărăşia lui Când clopotele bisericilor din satele dimprejur băteau,
Gavrilă Ogoranu alături de Remus Sofronea, fiind mezinul chemând credincioşii la rugăciune, partizanii se opreau un
trupei. Pentru a supravieţui în munte vânau urşi, mistreţi, moment într-o rugăciune mută, gândindu-se la cei dragi de
căprioare, iepuri, dar culegeau şi fructe de pădure şi ciuperci. acasă, ce n-aveau Crăciun cu bucurii, la cei din închisori, care în
Când situaţia s-a înăsprit în sate, partizanii s-au văzut nevoiţi să celule după gratii, erau mai oropsiţi decât ei.
rămână în munţi, în bordeie. Pentru a li se pierde urmele făceau „cârlige”, întorcându-
În 1952, trupele de securitate conduse de către generalul se paralel cu urmele făcute.
Nicolae Ceauşescu, vor ateriza cu elicopterele pe un platou de Nu de puţine ori au fost cazuri când, puşi faţă în faţă cu
deasupra lacului Urlea din Făgăraş, căutându-i pe „bandiţi” militarii securişti, s-a căzut la pace. Militarii se întorceau sau
timp de două săptămâni. porneau pe alta potecă ca şi când n-ar fi observat nimic (erau
Cunoscând foarte bine munţii, grupul Ogoranu s-a făcut militari în termen care proveneau din rândul ţăranilor ce trăiseră
nevăzut în faţa trupelor de asalt. De multe ori securitatea apela pe viu drama înlănţuiri hidrei comuniste). Alteori, deşi erau în
şi la terţe persoane, otrăvind brânza sau mierea pentru a le-o da bătaia puştii nu au tras. Cazuri rare dar au fost.
drept hrană celor urmăriţi. Întotdeauna aceste cazuri au fost În 1952 partizanii lui Ogoranu au surprins o companie de
Lohanul nr. 5(15) – decembrie 2010
denunţate, fiind informaţi la timp, chiar de cei ce se constituiau soldaţi tineri securişti, care glumeau şi râdeau nepăsător.
intermediari.
Tactica securităţii nu a dat roade. Au mers până la chiar a
aduce fete la marginea muntelui, chipurile la cules de zmeură
(ştiind că mulţi dintre ei erau foarte tineri) pentru a fi ademeniţi,
căzând astfel în cursa întinsă.
Partizanii nu aveau vreme de aventuri şi, în plus,
conştienţi de misiunea lor ca ultima formă de rezistenţă
anticomunistă efectivă, de care se agăţau toţi cei care mai
sperau într-o fărâmă de libertate, riscul era prea mare. De
asemenea, tinerii intelectuali de la acea vreme, din lumea
satelor, aveau o ţinută morală, pe care, dacă o depăşeau, toată
apa râurilor de munte n-ar fi fost destulă pentru a-i spăla…
La un moment dat, se ajunseseră ca toate stânile să fie
supravegheate de securitate, dar ciobaniiîntotdeauna găseau o portiţă
de comunicare cu partizanii, punându-i în gardă şi hrănindu-i.
Animalele sălbatice ale munţilor nu constituiau o
ameninţare reală pentru partizanii, cel mai mare pericol erau
trupele de securitate.
Bătăile la care era supusă populaţia, arestările inopinate
din motive uneori hilare, a determinat ca un segment al
populaţiei să le fie frică, refuzând ai ajuta în unele momente
grele pe partizani. De asemenea unii ierarhii ai bisericilor
vânduţi comuniştilor au dat ordine clare subalternilor, de a nu-i
adăposti sau hrăni pe acesteia pe la mănăstiri sau schituri, mai
Mănăstirea Sâmbăta de Sus
Monument dedicat partizanilor anticomunişti
1 Ibidem.
–46–
Istorie
Ofiţerul uitase să pună şi santinelă. Securitate la Cluj.
Tentaţia era să se tragă în aer să-i Chinuit, Ilioi îi cere torţionarului
sperie. Nu au făcut-o însă le-au lăsat pe să îl omoare: „Dacă ai o fărâmă de
o hârtie următorul mesaj: „Puteam să omenie în tine, oricine-ai fi, recunoaşte
tragem în voi. Aduceţi-vă aminte că şi că, dacă am greşit în faţa legilor
voi sunteţi români şi nu-i ascultaţi pe voastre, n-am greşit cu nimic în faţa lui
comunişti! Nu trageţi în fraţii voştri!” Dumnezeu şi a neamului meu, că din
Se pare că a avut efect, deoarece, într- dragoste pentru el am făcut ce-am
una din expediţiile lor pe crestele făcut. Am vrut numai binele pentru toţi
Făgăraşului, au găsit un bilet prin care oamenii, oricine ar fi ei”.
erau informaţi despre mişcările de trupe Patru ani l-au ţinut într-o izolare
ale soldaţilor pe una din văile din jur. completă, într-o celulă umedă şi întune-
Din 1948 până în 1954 Ion Ilioi coasă. Scos la ancheta i s-au proiectat
plecat ca elev în ultimul an, având 18 permanent în ochi lămpile orbitoare,
ani, se maturizează în forţă devenind un distrugându-i aproape total vederea.
militar desăvârşit. În tot acest răstimp a Şi astăzi, după 53 de ani de la
participat la confruntări directe cu acea tortură, vederea este la fel de
trupele de securitate, a văzut camarazi afectată, distingându-ne ca pe o nişte
căzând, însă bunul Dumnezeu i-a ghidat umbre, dar simţind în noi adevăraţi
paşii fiind astăzi fiind singurul prieteni.
supravieţuitor al grupului Ogoranu. În 1958 a avut loc un proces
În urma unei ambuscade din 20 secret, fiind condamnat la muncă
august 1954, Ion Ilioi este rănit la silnică pe viaţă.
izvoarele Topologului. Şi astăzi îşi Faptul că nu a fost condamnat la
aduce aminte cum în acea zi, fuseseră moarte ca ceilalţi camarazi, i se datorează
încercuiţi la Avrig. Nu era o noutate. A Monument Sâmbăta de Sus lui Ogoranu, deoarece sperau că-i vor
scapăt din astfel de situaţii de mai putea ajuta cu prinderea acestuia. La
multe ori, însă ziua de 20 august i-a fost închisoare îl întâlneşte pe un văr de-alsău
fatală. Ceilalţi camarazi grupaţi în alte mai în vârstă, profesorul Patraşcu, care
zone, au reuşit să scape având ca punct fuseseră secretar general al legionarilor.
de refacere a grupului la Drăguş în A fost închis în zarca Aiudului,
„Pădurice”. Sofronea zis Brâncoveanu, total izolare, fiind totuşi eliberat după
colegul şi bunul prieten de grupă, 10 ani de detenţie chinuitoare la
ajunse la întâlnire fără Ilioi. Acesta intervenţia ambasadelor străine.
povestea că prinşi între stânci de către După eliberare a venit pe jos de la
securişti, Ilioi a tras, dar cartuşul a Voila la Sâmbăta, nefiind recunoscut de
rămas pe ţeavă. A încărcat din nou mama sa, ci doar de o vecină care a
arma, dar rafalele securiştilor începuse. început să plângă când la văzut.
Au încercat o retragere în spatele Trecuseră 16 ani de când nimeni din sat
stâncilor, moment în care a fost rănit nu-l mai văzuseră (6 ani partizan în
grav, căzând în neştiinţă. Sofrone ia munţi şi 10 ani de închisoare). Îşi
luat pulsul şi văzând că nu mai mişcă îl pierduseră tinereţea şi se întreba dacă
abandonează trăgând disperat în într-adevăr merita efortul. Lăsase
securişti pentru a scăpa din încercuire. oameni de omenie şi întâlnea mai multe
Reuşeşte cu greu să scape, trecând cozi de topor decât topoare.
Oltul. Nu exista altă soluţie pe moment. S-a refăcut fizic şi moral din greu,
Ilioi este prins şi deşi grav rănit a fiind ajutat de mama sa. A depus apoi
fost luat la pumni de un ofiţer, fiind cerere la Ceauşescu pentru a-şi putea
–47–
Istorie
nr. 1158 al publica-
ţiei israelite „Revista
mea” apărea articolul
„Istoricul antisemit
Iorga şi-a meritat
Dilemele unei morţi năprasnice soarta” semnat de
Waisman Ancel!
În România
postbelică, pe baza
Prof. Valeriu Neştian – Iaşi Decretului Lege nr.
364, din 2 mai 1945,
iscălit de regele Mihai
P
rivitor la asasinarea în urmă cu 70 le ani a savantului I, în temeiul articolului
Nicolae Iorga, cel ce a avut un aport deosebit la 16 din Convenţia de
stabilirea originii şi dezvoltării Huşului, despre care Armistiţiu, şi contra-
aprecia „oraşul şi podgoria sunt frumoase şi glorioase, dar şi semnat de ministrul
unice şi miraculoase”, prima bibliotecă a urbei purtându-i Propagandei, Petre
numele (1932), s-au scris sute de pagini în numeroase volume. Constantinescu-Iaşi şi
Cum istoria nu este o ştiinţa exactă, ca aritmetica de pildă, de ministrul Afacerilor
actualmente e de aşteptat să se pătrundă la adevărul obiectiv al Interne, Teohari A. C. Cuza
acestei tragedii încă neieşit din anumite dileme. Fără patima Georgescu, aproape
politică oarbă, interese personale sau pentru simbria 200 de scrieri ale lui
justificărilor ori a „blăstămelor”. Nicolae Iorga au fost
interzise (scoase din
circulaţie publică),
după cum consem-
nează volumul „Gân-
direa interzisă”, coor-
donat de Paul Caravia
în anul 2000. „Re-
abilitarea” parţială, ofi-
cială a savantului, mai
târziu, s-a datorat mai
ales poziţiei sale
antihitleriste şi adver-
sităţii faţă de Garda de
Fier.
O paranteză azi
necesară. Dacă o
anume realitate nu-i
numită expres nu
înseamnă ca ea nu
există. Tăcerea, pro- Petre Constantinescu-Iaşi1
Nicolae Iorga[G.F.] voacă uitarea – deci
inexistenţa? Trunchi-
Lohanul nr. 5(15) – decembrie 2010
De-a lungul timpului, s-au făcut auzite/citite o sumedenie erea vieţii şi operei,
de speculaţii, de „legende” legate de „cazul Iorga”. Unele se prin omiterea contro-
referă la ipotetica implicare a Intelligence-Service-ului britanic, lată a unor texte care
preocupat în provocarea dezordinii în spatele flancului de sud- contravin ideologiei-
est al frontului german. N-au lipsit deducţii din acelea că, din politicii la modă, ori
umbră, Gestapo-ul a fost amestecat în săvârşirea crimei, fie din nu convin nu ştim(!)
cauza atitudinii iorghiste fervent antinaziste (până prin 1938- căror persoane impor-
1939), fie ţintind compromiterea Mişcării Legionare în tante sau instituţii
iminentul conflict al acesteia cu generalul Ion Antonescu. De influente în interior,
asemenea, în ecuaţia asta fu introdusă „mâna” N.K.V.D.-ului, în exterior, e o treaba
cu miza lichidării statului naţional român, avându-se în vedere necinstită. Bunăoară,
adversitatea marelui istoric faţă de politica sovietică vizavi de este cunoscută sim-
ţara noastră. De altfel, critici virulente la adresa lui Iorga au patia lui Iorga pentru
apărut frecvent, îndeosebi în anii 1939-1940, la posturile de Italia lui Mussolini.
radio Tiraspol şi Odessa, în presa de dincolo de Nistru Titlurile (rămase la
(„Moldova sovietică”, „Naşa reci”), în lucrări „ştiinţifice” ale index neutilizate din
istoricilor bolşevici românofobi. teamă de istorici
Pe de alta parte, cercuri oculte interne şi externe îl catalo- „onorabili”): „Pentru
ghează până în ziua de astăzi drept „cărturar/istoric naţionalist”, Italia şi ce ne leagă de
„apologet” al ideii latinităţii, continuităţii şi unităţii neamului Italia”, „Poporul itali-
nostru, chiar de „orientare şovină”! (v. „Religie şi naţionalism”, an în trecut şi în Teohari Georgescu1
de Olivier Gillet, Editura „Compania”, 2001, passim.).
I se pun în cârcă, printre altele, că în 1910, împreună cu
prof. univ. A. C. Cuza, a întemeiat Partidul Naţionalist 1 Comunismul în România
Democrat, studiile cu privire la istoria evreilor din România, http://www.comunismulinromania.ro/Arhiva-
broşura „Iuadaica” (1931) etc. Altminteri, acum câţiva ani, în foto/Nomenclatura/Nomenclatura-II-Nicolae-Ceausescu-Elena-
Ceausescu-Nicu-Ceausescu.html
–48–
Istorie
prezent”, „Două Însă, Boeru a fugit
dovezi de iubire atunci când trebuia să
pentru Italia”, suporte direct asumarea
„Scrisori către răspunderii abominabilei
Ducele Benito fapte şi să primească
Mussolini” ş.a., dreapta pedeapsă. Gene-
conferinţele la rându-se astfel contro-
radio (cf. tomul verse…
„Drepturi pe Centrul de greutate
întuneric”, 1936) al iresponsabilei acţiuni a
aparţin, zice-se, fost în biroul lui Boeru de
laturii contro- la I.N.C., al cărui preşe-
versate, comple- dinte era Ilie Olteanu.
xităţii operei Echipa participantă în
sale. noaptea de 27/28 noiem-
De aseme- brie 1940 la sinistra ope-
nea, în „Neamul raţiune aparţinea acestui
românesc” din birou (inclusiv maşina
19 ianuarie instituţiei): Traian Boeru,
1937, strălucitul Ştefan Cojocaru, Ion
istoric publica Tucan, Traian Iorga, Otto
textul „Doi Sckwenninger, Tudor
băieţi viteji, Dacu, Ştefan Iacobuţă,
Moţa şi Marin”, şoferul Ion Atanasiu.
Scrisori către Ducele Benito Mussolini „care au căzut Cu această maşină,
înaintea Madri- în după-amiaza datei de
dului”, luptând 27 noiembrie a fost
„pentru ce este ridicat Nicolae Iorga de la
etern, scump şi vila lui, situată la
curat în latini- intersecţia Calei Codrului
tatea nebolşe- cu strada Gh. Doja din
vizată”. Iar când Sinaia. A doua zi dimi-
C. Rădulescu- neaţa, trupul ciuruit de
Motru, preşe- şase gloanţe a fost găsit Groza Dumitru, comandantului
dintele Acade- neînsufleţit pe miriştea Corpului Muncitoresc Legionar1
miei Române, a din dreptul comunei
citit în forul Strejnicul, judeţul Prahova, circa 3 km sud-vest de Ploieşti. Aşa
înaltei instituţii, anunţă Preşedinţia Consiliului de Miniştri şeful postului de jan-
comunicatul gu- darmi al localităţii respective.
vernului carlist Nu se cunosc cu certitudine ultimele momente din viaţa
prezidat de savantului, cele din urmă cuvinte ale lui. Dar se vehiculează
patriarhul Miron diverse legende…
Cristea referitor În noaptea precedentă, imediat după dezgroparea în curtea
la uciderea lui Jilavei a rămăşiţelor pământeşti ale lui Codreann şi ale celor 13
Corneliu Co- camarazi ai săi, se produsese în incinta închisorii militare
Comisia de anchetă şi-a suspendat lucrările. Au încetat Familia lui Boeru nu a avut de suferit, nici sub Antonescu,
arestările printre cei implicaţi în execuţii de legionari. Persoane nici sub comunişti. Cum dă în vileag Mircea Dumitriu (în
învinuite de săvârşirea de infracţiuni, de crime politice, au fost publicaţia timişoreană „Gazeta de Vest”, nr. 152, decembrie.
eliberate din detenţie. Fruntaşul comunist Lucreţiu Pătrăşcanu a 1999), care-a fost secretar general al „Grupului de comandă”
beneficiat şi el de amnistia ad-hoc. Totuşi, în discursul din exilul legionar după decesul lui Horia Sima, Boeru şi-a adus
pronunţat la 10 decembrie în faţa studenţimii bucureştene, familia din ţara în Occident, cu viză de ieşire în regula, data de
Horia Sima căută să demonstreze „justeţea” actelor violente, autorităţile comuniste de la Bucureşti” (p. 52.).
extremiste, de la finele lunii precedente… În „Opisul emigraţiei politice”, de Mihai Pelin (Ed.
Conducerea statului, din acea vreme, niciodată n-a extins Compania, 2002), se menţionează la pg. 41-42 că în arhivele
răspunderea asasinării lui Iorga şi Madgearu asupra Mişcării Securităţii se află o semnalare „ciudată”, conform căreia, la
Legionare în totalitate, asupra comandamentului ei în bloc sau începutul anilor ‘70, Boeru ar fi fost dispus să se repatrieze în
asupra legionarilor in corpore. Cartea răscitată „Pe marginea R.S.R., oferind organelor statului socialist o sumă considerabilă
prăpastiei” (2 volume), editată în 1942 de Preşedinţia de dolari, în schimbul impunităţii. La tratative, au participat doi
Consiliului de Miniştri – ale cărei aserţiuni vădit părtinitoare au ofiţeri din D.I.E, însă nu s-a căzut la înţelegere. În 1978, un
fost parţial preluate şi amplificate în negru de propaganda şi general de Securitate (al cărui nume nu este deconspirat)
istoriografia comunista şi postcomunistă - nu reprezintă o considera că o colaborare cu Traian Boeru „ar fi fost benefică”.
excepţie. Nu comentăm, dar întrebăm, neretoric: există ieşire din
De ce? Pentru că nu existau dovezi irefragabile de părtăşia dileme?
acestora la pregătirea, organizarea, transpunerea în fapt a
omorurilor.
În iulie 1941, Secţia a III-a a Curţii Marţiale din Bucureşti
îl judecă pe Traian Boeru şi-l condamnă, în contumacie, la
moarte. Complicii primesc pedepse mai mici. După
„rebeliunea” din 21-23 ianuarie 1941, Boeru s-a refugiat în
Germania şi a fost internat la Rostock, la Buchenwald. E
repudiat de foştii comilitoni aflători în lagăre naziste.
–50–
Enciclopedica
(1940); Dicţionar Enciclopedic Român (4 volume, 1962-1966) spus Enciclopedia liberă şi multilingvă on-line – este
coordonat de Athanasie Joja şi D. Macrea; Mic Dicţionar administrată de Wikimedia Foundation, fiind lansată la 15
Enciclopedic (diverse ediţii, 1972-1986); Ştefan Ştefănescu, ed., ianuarie 2001 de către Jimmy Wales şi Larry Sanger. În acest
Enciclopedia istoriografiei româneşti (1978) şi cel mai complet moment, programul funcţionează în peste 270 de limbi, iar cel în
Dicţionar Enciclopedic (7 volume, 1993-2009) coordonat de română a fost inaugurat la 15 iulie 2003. La 1 noiembrie 2010,
minunatul editor şi coleg Marcel D. Popa, după care s-a Wikipedia (al cărei semn distinctiv poate fi aflat mai jos) includea
întocmit un nou Mic Dicţionar Enciclopedic (diverse ediţii, peste 16 milioane de articole (cuprinzând în total peste 1,74 bili-
2005-2008); Academia Română – Eugen Simion, Dicţionarul oane de cuvinte) şi peste 1, 5 milioane imagini4 , toate liber accesi-
General al Literaturii Române1 (7 volume, 2004-2009); C. Toni bile, neîntârziat şi din orice punct al planetei. Există un clasament
Dartu, Marea Enciclopedie a Spiritualităţii Româneşti – (verificat zilnic) al articolelor înregistrate în funcţie de limbile de
Personalităţi române şi faptele lor, 1950-2010 (44 volume); redactare: engleză – 3, 4 milioane articole; germană – 1, 1
Enciclopedia Ortodoxiei Româneşti (2010); Dicţionar milioane articole; franceză – peste un milion de articole; italiană -
Enciclopedic Ilustrat (şase ediţii, Bucureşti, Editura Cartier, peste 737 000 articole; polonă – peste 737 000 articole; chineză –
1999-2008); C. Pârvu, Enciclopedia plantelor (4 volume); Ilie peste 710 000 articole; rusă – peste 604 000 articole şi, desigur,
Bădescu, Mihai Ungheanu, eds., Enciclopedia valorilor română – peste 151 000 etc. etc. Având în vedere cele precizate,
reprimate. Războiul împotriva culturii române (1944-1999) (2 se înţelege că şi numărul şi frecvenţa apelurilor sporeşte
volume, 2000). necontenit, la nivelul a zeci de milioane în ianuarie 2010!
Pentru motive asupra cărora vom reveni cu obligativitate, Aşa cum este lesne de presupus şi, deci, de aşteptat, în
din bilanţul expus lipseşte, după cum netăgăduit cititorul deja a Wikipedia domeniul istoriei este excelent reprezentat/acoperit,
constatat, excelenta Enciclopedie a României (4 volume, 1938- precum în orice enciclopedie, mai cu seamă într-una de
1943)2 . asemenea proporţii. Solicitatorul poate avea în vedere:
Nu era dificil de admis că, la confluenţa mileniilor II şi III, personalităţi, ţări, evenimente, probleme, documente etc.,
o dată cu afirmarea spectaculoasă a internetului pe planul preocupându-se, pentru aflarea unor „rezultate” scontate şi fără
României, I, p. IX).
1 A fost temeiul în baza căruia Barbu Theodorescu a
apreciat că Enciclopedia în discuţie făcea „tranziţia de la o
enciclopedie alfabetică la una funcţională” (cf. Barbu
Theodorescu, op. cit., p. 197).
2 Enciclopedia României, IV, Bucureşti, 1943, p. 5.
3 Cf. Ştiinţa Naţiunii, în Enciclopedia României, I, pp. 17-32.
4 Ibidem, pp. 33-41.
5 Ibidem, p. 41. Decebal – Muzeul Vatican, sala Braccio Nuovo
–55–
Evenimente
De asemenea, a adus în atenţia specialiştilor controversata
dată a naşterii, mergând pe cea a anului 1674.
Dr. Lucian Lefter a prezentat tema: „Între Moldova şi
Rusia. Înrudirile lui Dimitrie Cantemir”. Aflăm astfel că mama
Simpozionul cultural: domnitorului provenea din familia Bantaş.
„Dimitrie Cantemir, 300 de ani După lupta de la Stănileşti, D. Cantemir obligat să ia
drumul exilului aduce cu sine la curtea ţarului Petru cel Mare,
de la urcarea pe tron” câteva mii de curteni şi ostaşi, printre care şi familia Bantaş, de
teama unor represalii asupra acestora din partea turcilor.
Împământeniţi în Rusia şi Polonia, cei din familia Bantaş, rude
cu Cantemir, folosesc în blazonul familiei elemente heraldice
Prof. dr. Vicu Merlan – Huşi moldoveneşti precum capul de bour.
Un alt invitat de seama al simpozionului huşean fost prof.
univ. dr. Maria Magdalena Szekely de la Universitatea
redem că nu a fost mai bine nimerit ca organizarea „Alexandru Ioan Cuza” Iaşi cu tema: „Moldova lui Dimitrie
C unui simpozion cultural, dedicat marelui domnitor, Cantemir”. Lucrarea domniei sale a fost prezentată de Bogdan
să aibă loc la Huşi. Personalitatea marelui cărturar Creţu, neputând ajunge la Huşi pentru data de 6 decembrie.
moldav este adânc înrădăcinată pe aceste meleaguri, prin faptul Din lucrarea doamnei Szekely am aflat detalii privind
că s-a născut în apropierea Huşilor, a copilărit, s-a căsătorit, a întocmirea capodoperei cantemiriene „Descriptio Moldaviae”.
descris…şi chiar s-a luptat cu turcii, în locurile care le cunoştea Deşi a fost scrisă în timpul exilului său din Rusia, Cantemir
cel mai bine, la Stănileşti lângă Huşi. adunase material în mai multe etape: copilărie (1674-1688), în
În data de 6 decembrie 2010 la timpul căsătoriei cu domniţa
Huşi a fost organizat un simpozion Casandra la Iaşi (1699-1700), în
cultural-istoric având ca temă: timpul domniei (1710-1711), dar şi
„Dimitrie Cantemir, 300 de ani de la de la tatăl său Constantin Cantemir.
urcarea pe tron”. Organizator şi A urmat o intervenţie din rândul
moderator a fost prof. Costin Clit, de publicului huşean prin bibliotecarul
la Colegiul Naţional „Cuza Vodă”. Constantin Donose, care a prezentat
Simpozionul s-a desfăşurat în prima ediţie în limba română a
aula Colegiului, ocazie cu care şi-au lucrării „Descrierea Moldovei”, scrisă
prezentat lucrările referitoare la viaţa în chirilică, pe care o deţine în
şi activitatea literară şi politică o serie custodia Bibliotecii municipal
de personalităţi din mediul universitar datorită unei donaţii.
ieşeau, profesori şi cercetători din alte A urmat prelegerea drd. Bogdan
zone ale ţării. Printre personalităţile Atanasiu cu tema: „Un dregător din
prezente s-a numărat academicianul umbra tronului Cantemireştilor –
Constantin Toma, originar din Antiohie Jora, care ne aduce la
Gugeşti de lângă Huşi, care aniversa cunoştinţă despre legăturile de
în acea zi 75 de ani de viaţă, fapt care rudenie dintre cele două familii şi
i-a determinat pe doi interlocutori faptul că cei din familia Jora vor fi
(prof. dr. Theodor Codreanu şi prof. apropiaţi fideli domnitorului, cu
Gh. Moraru) să-i aducă un cald funcţii de hatman sau sfetnici în
omagiu de cinstire şi preţuire, mai divanul obştesc.
ales că acesta fuseseră cândva Profesorul univ. dr. Ioan Petru
absolventul Liceului „Cuza Vodă” prin lucrarea: „Menţiuni despre Huşi
Lohanul nr. 5(15) – decembrie 2010
–56–
Evenimente
Alexandru Ioan Cuza, în „necropola domnitorilor fără contribuţia marelui cărturar la formarea generaţiilor viitoare de
morminte”, denumire acceptată pentru cei trei domnitori ce au intelectuali şi oameni de ştiinţă.
murit departe de ţară. Şi pentru că Dimitrie Cantemir pomeneşte de vinurile
Bogdan Creţu ne-a descifrat simbolistica faunistică a celebre de Cotnari, Huşi şi Pâhneşti, organizatorii i-au invitat pe
lucrării cantemirene „Istoria hieroglifică”. Criptic şi înţelept, toţi participanţii la vinoteca Huşilor de la Colegiul Agricol la o
Cantemir reproduce societatea sa din prisma unui simbolism degustare cu „Busuioacă de Bohotin” şi alte vinuri alese.
hermetic, satirizând evenimente şi oameni, mascându-le prin La final a urmat o vizită la Mănăstirea Grumezoaia din
diversitatea faunistică a vremii. In simbolismul folosit nimic nu comuna Dimitrie Cantemir, pe locurile unde s-a născut marele
este întâmplător: fiecare animal reproduce întocmai caracterul şi cărturar.
fapta celui implicat, obiceiurile şi „îndemânările” acestora, Prin susţinerea acestui eveniment aniversar, toţi
morala şi conduita specifică. participanţii au plecat de la Huşi, mai „bogaţi” spiritual,
Profesorul Theodor Codreanu a demonstrat un paralelism sădindu-se adânc în sufletul lor fărâma de patriotism naţional ce
între mitul mioritic şi istoria ieroglifică, scoţând în evidenţă este la mare căutare, acum când „vlădicile” neamului au uitat cu
elementele morfogenetice ce s-au succedat de-a lungul timpului desăvârşire de cei mici şi mijlocii, de intelectualii şi oamenii de
şi au întărit substratului conştiinţei mitice româneşti. ştiinţă ai acestui neamului românesc, oropsit şi atunci, oropsit şi
Prof. univ. dr. Valeriu Cotea, membru al Academiei astăzi de neroziile vremii...
Române, rezumă importanţa evenimentului cultural huşean,
operele fundamentale
ale celui omagiat în
ediţie anastatică (Prin-
cipele Dimitrie Cante-
mir, Opera Omnia, vol.
Români iluştri: Dimitrie Cantemir I-VIII, Iaşi, Tipo
Moldova, 2010) după
modelul celei îngrijite
de Academia Română
Prof. univ. dr. Gheorghe Buzatu – Iaşi la intersecţia secolelor
XIX-XX.
Dimitrie Cantemir
(n. 26 octombrie 1673,
D
in Calendarul marilor evenimente ale trecutului
neamului reţinem, pentru sfârşitul acestui an, Silişteni, azi comuna
împlinirea a 3 secole de la accederea pe Tronul Dimitrie Cantemir,
Moldovei a lui Dimitrie Cantemir. Jubileul a fost marcat, între judeţul Vaslui – m. 21
altele, de sărbătorirea strălucitului cărturar chiar la sediul august 1723, în Rusia).
Fiu al lui Constantin
Cantemir, domn al
Moldovei (1685-1693).
Studii la Iaşi cu
învăţatul grec Ieremia
1 Rijksmuseum, Amsterdam
www.rijksmuseum.nl/aria/aria_encyclopedia/00047546?lang=en [G.F.]
–59–
Evenimente
din urmă autor e dat şi de primele strofe dintr-o ars poetica
intitulată Scurtă prezentare:
„Nu pretind a şti chiar totul / Aşa precum un erudit/ Dar
când observ unde am locul/ (Ca un bust fixat pe soclu)/ Îmi văd
Umor la Huşi visul împlinit.// În viaţă am făcut de toate/ Slujbaş, în ultimă
instanţă;/ Am învăţat şi ceva carte/ Cu un liceu şi facultate,/
(Ambele, de la distanţă).” Desigur.
Un umorist autentic, croitor de bune epigrame, este
Prof. Theodor Codreanu – Huşi Constantin Donose, aflat însă la antipodul lui Ioan Marcu în
ceea ce priveşte atenţia pe care o acordă propriilor improvizaţii,
nefiind nicicum ispitit a şi le aduna în volum. O face, în schimb,
n toamna ploioasă şi friguroasă din anul de graţie 2010, Aurel Cehan, care a evoluat binişor de la placheta de debut,
Ca la nimeni
Toţi îl ştiu un indecent,
Nimeni nu îl agreează,
Deşi-n toate-i repetent
Peste tot el promovează.
De ochii lumii
Purta dolari în portofel,
Dar cum să-ţi povestesc matale,
Mă chinuii în chip şi fel:
El nu făcea… două parale!
–60–
Personalităţi
superioară de îndeplinit şi că Rusia era sortită unei meniri
monumentale.
Astfel, ideea de mesianism a străbătut întreaga istorie a
Rusiei, iar conştiinţa eşecului a dat naştere la tragism, angoasă
Proza scurtă la Gogol. Tipologii şi apocalipsă.
Intelighenţa, ca grup distinct în cadrul societăţii ruseşti, s-a
afirmat în a doua jumătate a secolului XIX. Ea nu reprezintă numai
un grup de intelectuali. Ea apare mai degrabă ca un ordin monastic
Prof. Lazăr Cristian – Huşi – după expresia lui N. Berdiaev, adică o sectă cu propria ei morală,
cu o anumită concepţie despre lume, cu depinderi şi reguli cu totul
aparte. Intelighenţia îşi recruta oamenii din toate clasele sociale, nu
I. Elemente specifice ale realismului rus numai din rândurile intelectualităţii ruse, ci şi din rândurile
nobilimii cultivate, a clerului de jos, a micilor funcţionari şi
De ce se rusul răzvrăteşte împotriva culturii, demolează negustori si chiar dintre ţărani. Aceste idei veneau ca o contra-
toate valorile? – se întreba filosoful creştin Nikolai Berdiaev.1 pondere faţă de autocraţia ţaristă.
Întrebarea se referă chiar la esenţa spiritului rus şi pune Încă de la început, intelighenţia, prin concepţiile
problema unui sens istoric în cultura rusă. promovate, va fiinţa in opoziţie cu statul rus şi va constitui o
Popoarele ce au influenţat istoria nu pot exista în afara reacţie faţă de societatea rusă din timpul ţarului Nicolaie I, a
culturii. Dar totuşi, slavii de la răsărit, ce erau conştienţi de cărui domnie va determina o asuprire cruntă faţă de ţărani şi
propria istorie, au făcut cultură doar în măsura în care aceasta se intelectuali. Intelectualitatea a resimţit profund această criza,
putea raporta pozitiv la ideea lor naţională. Cu toate acestea, în fiind ignorată de structurile politice aflate la putere, constitu-
Rusia nu a exista un sentiment al naţiunii ruse. Cei învăţaţi indu-se astfel într-o grupare schismatică ce se opunea statului
preferau să folosească noţiunea de popor, în loc de naţiune, iar autocrat rus. Ca
când aceştia au avut în vedere cultura universală, adeseori s-au urmare a acestei
raportat faţă de ea în mod negativ, cu accente profetice şi opoziţii, mulţi din-
apocaliptice. tre membrii ei îşi
Ca o consecinţă că tradiţia bizantină nu le-a permis ruşilor vor publica operele
o deschidere către universalitate, cultura rusă nu a cunoscut în exil, datorită
forme noi, creatoare. Dorind să impună culturii ruse un caracter cenzurii, a statului
universal, occidentaliştii s-au îndreptat către nihilism sau poliţienesc, a stru-
revoluţionalism şi astfel orice încercare a lor a eşuat. Cei care s- cturilor în descom-
au abătut de pe calea cea dreaptă a bizantinismului a fost punere ale Impe-
izolaţi de poporul rămas fidel tradiţiei. Reformele lui Petru cel riului ultimilor ţari
Mare, menite să occidentalizeze Rusia, au avut urmări grave pe care înţelegeau să
plan spiritual, ţarul fiind considerat de către popor a fi conducă autoritar
întruparea Antihristului pe pământul sfânt al Rusiei. şi samavolnic.
Cei ce analizează cultura şi spiritualitatea poporului rus Membrii in-
sunt de părere că această împotrivire faţă de ideea de nou în telighenţiei, rupţi
cultura rusă priveşte caracterul mesianic şi profetic al culturii. de poporul simplu,
Rusia a fost dintotdeauna o ţară a paradoxului, predispusă necultivat, în
mesianismului şi proorocirii, iar experienţele imperialismului opoziţie cu statul,
ţarist, nihilismul anarhist şi spiritul revoluţionar vin dintr-un se vor refugia în
fond sufletesc al ruşilor. Conştiinţa mesianică i-au făcut pe ruşi domeniul ideilor,
să fie stihiali, iar stihialul nu acceptă nici o formă de condamnaţi fiind
convenţionalism. Emil Cioran a afirmat că Rusia nu poate fi la singurătate şi
–61–
Personalităţi
hegelianismul, materialismul, marxismul, au fost asimilate ca Sfânta Rusie se opune Rusiei eretice, cea care a condus în
dogmă de intelighenţie”.1 istorie; istoria nu poate mântui poporul, ci poporul mântuieşte
Nu trebuie uitat că epoca în care a apărut şi s-a dezvoltat istoria. Din acest motiv cultura a fost principalul motiv de
intelighenţia rusă este cea a romantismului german, dar şi epoca despărţire a intelectualilor eretici de poporul fidel a lui Hristos.
desăvârşirii unităţii naţionale a unor popoare europene. În Exemple de intelectuali ce au crezut în Sfânta Rusie sunt
această perioadă intelectualii ruşi îl descoperă pe Hegel, iar prin Dostoievski, Soloviov.
el pătrunde şi idealismul ferman, repede asimilat. Descoperirea Rusia sfântă este un obiect de credinţă, sfinţenia şi patosul
culturii europene a dat semnalul „revoltei împotriva întregii caracterizând acest teritoriu spiritual. Semnul sfinţeniei se
Rusii ţariste. Cultura va avea drept urmare surparea străvechii regăseşte la majoritatea scriitorilor ruşi. Gogol şi Leontiev au
credinţe în atotputernicia ortodoxiei; pentru a-şi duce la bun sfârşit într-o mănăstire, Burgakov şi Florenski au îmbrăcat
sfârşit misiune, Rusia se va afirma într-o cu totul altă direcţie, haina preoţiei, slujindu-l pe Dumnezeu. Morala creştină i-au
încercând să caute în altă parte acel regat sau pământ al preocupat şi pe Tolstoi, Berdiaev şi Soloviov primind titlul de
făgăduinţei”.2 scriitori religioşi ortodocşi. În plus, romanele lui Dostoievski
Astfel, Rusia nu mai putea fi un model creştin exemplar, cuprind numeroase imagini ale sfinţilor, sunt pline de taină
iar idealul autocrat impus de statul rus, aproape totalitar, nu duhovnicească şi adevărate urcuşuri spirituale.
reprezenta imaginea celei de a Treia Rome. Membrii Rusia sfântă este obiectul experienţelor spirituale
intelighenţiei, mai ales ai celei occidentale, considerau că era profunde, o Rusie a credinţei puternice, pe lângă care Rusia
necesară o formă statală şi un model de societate importat din poliţienească a ateismului, a cenzurii şi a sovietelor reprezintă
Occident: liberalismul democratic ori socialismul francez. Prin doar o imagine de suprafaţă, ce nu se înscrie în esenţa acestui
aceasta, intelighenţia se va separa şi mai mult de statul puţin popor îndreptat cu faţa spre Dumnezeu.
receptiv la ideile generoase ale democraţiei liberale. Ea va Tolstoi şi Dostoievski sunt exemplele grăitoare ale acestor
continua să reprezinte o sectă în interiorul Rusiei cu un anumit transformări în secolul al XIX-lea. Ei sunt artişti geniali care
mod de viaţă şi o anumită concepţie despre lume. În curând, devin şi gânditori, filosofi sau profeţi. Discuţiile lor se
două grupări se vor învârt « numai şi numai în jurul problemelor de importanţă
desprinde din universală » (Fraţii Karamazov, Dostoievski). Acest tip de
rândul intelighen- universalitate problematică a contribuit la inegalabila lor faimă
ţiei şi se vor ulterioară.
raporta diferit la În secolul al XIX-lea literatura rusă cunoaşte o deosebită
aceleaşi realităţi. înflorire. Principalele curente literare care se manifestă în
Occidentaliştii această perioadă sunt romantismul şi realismul.
modernişti şi sla- V. Gogol (1809-1852) se îndepărtează de romantism şi îşi
vofilii tradiţiona- creează un stil propriu în opera sa în care se relevă un accentuat
lişti se vor impune caracter de critică socială : nuvela Mantaua (1842), comedia
treptat în peisajul Revizorul (1836), romanul Suflete moarte (1842).
social politic al A doua jumătate a secolului al XIX-lea se caracterizează
Rusiei secolului al prin dezvoltarea romanului realist. În acest gen excelează Ivan
XIX-lea. Turgheniev, Lev Tolstoi, F. M. Dostoievski.
Literatura N. Gogol este considerat primul mare realist rus. El s-a
rusă din secolul al născut în Ucraina, la Bolşie Sorocinţî. În prima sa lucrare :
XIX-lea este de un Nopţile în sat la Dikanka, autorul prezintă poporul ucrainean
inegalabil farmec într-o lumină atrăgătoare şi pitorească. Nuvela Tasos Bulba face
estetic. Se observă referiri la trecutul istoric. Drama micului funcţionar aflat în
o crescută pondere mizerie apare pentru prima dată în literatura rusă în nuvela
a componentelor Mantaua. Corupţia administrativă este satirizată în comedia
extraestetice. Scri- Revizorul.
Lohanul nr. 5(15) – decembrie 2010
itorii se orientează Lev Tolstoi provine dintr-o familie nobiliară. Opera lui
spre problematica Tolstoi este imensă însă putem distinge trei mari romane :
socială, filosofică, Război şi Pace, Anna Karenina şi Învierea. În dramele :
Gogol – Suflete moarte Puterea întunericului şi Cadavrul viu descoperim problemele
etică, religioasă a
epocii lor. Scrie- psihologice şi sociale din timpul său. După marea capodoperă
itorii devin sociografi, moralişti sau filosofi. Război şi Pace urmează romanul Anna Karenina. În acest
Rusia nu poate fi despărţită de sfinţii săi şi de poporul său roman Tolstoi se dovedeşte a fi un mare psihanalist, pătrunzând
– idee ce creează o unitate organică între neam şi Dumnezeu. în adâncurile sufletului uman. Feodor M. Dostoievski s-a născut
Intelectualii ruşi erau credeau că ţara lor a primit botezul cu foc la Moscova, fiind fiul unui medic. În prima parte a operei sale,
şi cu Duhul sfânt, odată cu acest botez primind un nou nume. Dostoievski dezvoltă tendinţa lui Gogol din Mantaua de a privi
„Acest nume recheamă făgăduinţele exprimate: Câţi în Hristos cu simpatie şi compătimire oameni umili, aşa cum apare în
v-aţi îmbrăcat (Gal 3, 27); voi sunteţi seminţie aleasă, preoţie romanul Umiliţi şi obidiţi. În romanul Amintiri din Casa
împărătească, neam sfânt, popor (I, Petru 2, 9). Ne aflăm deci, Morţilor, autorul rememorează un anumit moment din trecutul
în faţa unei credinţe speciale: convingerea unui popor, sau, cel său. Eroul dostoievskian din marile romane: Fraţii Karamazov,
puţin, a unora dintre reprezentanţii săi, într-o vocaţie religioasă Idiotul, Demonii, Crimă şi pedeapsă este supus unui veşnic
specială.3 Prin această vocaţie specială chipul pierdut al lui conflict de conştiinţă.
Hristos se păstrează în Ortodoxie cu o deplină splendoare, Pe la mijlocul secolului al XIX-lea, în literatura rusă din
Rusia devenind pentru locuitorii ei asemeni preotului menit unei această perioadă „se afirmau din ce în ce mai multe şcoli
sfinte slujiri. naturale gogoliene, teoretic postulate de către Bielinski”.4 În
acea perioadă în critica literară exista o luptă aprigă de opinii.
Bielinski şi Herzen erau adepţii curentului socialist. În acest
1 Alain Besançon, Originile intelectuale ale leninismului,
climat literar debutează Dostoievski. Prima etapă a creaţiei este
Editura Humanitas 1996, p. 89 (despre Bakunin, Herzen, cuprinsă între anii : 1846-1848. Dostoievski aduce o viziune
Belinski).
2 Ibidem, p.80.
3 Kartaşev, în Marii mistici ruşi, Editura Episcopiei 4 Dostoievski, Opere, vol.I, Editura pt. Lit. Univ.,
Dunării de Jos, 1997, p. 14. Bucuresti, 1966, p.543.
–62–
Personalităţi
rară de investigare în planul analizei psihologice. Modul citadin
este decorul adecvat al operelor de început ale autorului. II. Naşterea realismului: Gogol
„Dar starea de lucruri din Rusia celui de-al treilea deceniu
al secolului al XIX-lea, evenimentele grave petrecute în acest Ne naştem din Mantaua lui Gogol…
timp au dat anumite caractere noi fizionomiei literaturii epocii.
Entuziasmul patriotic din perioada invaziei napoleoniene şi a Alături de Puşkin, Gogol este întemeietorul realismului în
victoriei din 1812 a impulsionat în continuare redeşteptarea literatura rusă. Nakrasov a imortalizat chipul acestui mare
conştiinţei politice libertare şi a celei social-democratice. scriitor în poezia Ferice-i poetul:
Împotriva despoticei autocraţii ţariste şi totodată în scopul “Dar soarta cruţare nicicând nu cunoaşte,
abolirii iobăgiei, se creează o întinsă reţea de societăţi politice De-i vorba de-un geniu a cărei sclipire
secrete. Conspiraţia culminează cu răscoala decembriştilor Încearcă întregii mulţimi să-i demaşte
(1852), înăbuşită cu ferocitate de ţarul Nicolae I. Urmează Ce patimi o poartă şi ce rătăcire.
numeroase răscoale ţărăneşti, dar şi o crudă perioadă de Din ură hrănind simţămintele sale,
represiune, cu repercusiuni, bineînţeles, şi asupra vieţii literare. Şi buza-narmându-şi cu aspră satiră,
«Greu şi-ar putea cineva închipui astăzi la ce robie era supus în Doar spini pasul lui întâlni-va în cale
orice clipă şi pretutindeni scrisul. Orice literat avea mereu Cât timp va suna mustrătoarea sa liră !”4
Bazele creaţiei lui Gogol sunt fidelitatea pentru realitate şi
impresia că este tratat ca un contrabandist”. Astfel vorbeşte veridicitatea în artă. În Spovedania mea de scriitor, Gogol scria
Turgheniev despre această epocă”.1 că : „Am reuşit numai acolo unde m-am inspirat din realitate…
Literatura realistă rusă se afirmă după momentul înăbuşirii fantezia nu mi-a dezvăluit până astăzi nici un caracter
revoltei „decembriştilor”. Intelectualii parveniţi din mica remarcabil, nimic din ceea ce ochii mei să nu fi observat mai
burghezie preiau rolul de avangardă. Ei se vor întruni în întâi în natură”.5 Gogol
societăţi secrete şi vor dez- satirizează societatea,
bate problemele importante demascând contradicţiile şi
care sunt la ordinea zilei din nedreptăţile sociale. Acesta
perioada 1848. În 1961 vor ne concentrează pe tema
exista reforme social-politi- prezentării omului simplu în
ce, iar literatura a avut un rol Mantaua, Însemnările unui
important în declanşarea lor. nebun. Unii contemporani
Aceste reforme vor fi doar nu îi privesc opera cu simpa-
formale şi insuficiente. tie, considerând că e jenant
Scrieitorii îşi vor exprima să zugrăveşti fidel tarele
nemulţumirea în operele lor. unei societăţi.
Realismul rus este-în În articolul Despre
mai mare măsură decât cel nuvela rusă şi nuvelele
domnului Gogol, publicat în
occidental – o literatură 1835, Bielinski îi ia apărarea
angajată în această luptă lui Gogol împotriva atacu-
socială, care va rămâne, în rilor criticii şi îl proclamă pe
fond, tema ei centrală. Când, acesta „poet al vieţii reale”.6
în 1847, Belinski dă noii N.V. Gogol foloseşte
literaturi denumirea de în mod abil satira pentru a
şcoală naturală, îi demasca realităţile sociale.
precizează şi programul, Coliţă aniversară – 200 de ani de la naşterea lui Gogol [G.F.] Opera sa a exercitat mare
care s-ar putea rezuma în influenţă asupra literaturii
recomandarea de a lega arta de realitatea contemporană, ruse şi consolidează curentul realismului critic. Gogol se naşte
scriitorul urmând să reprezinte cu preponderenţă oameni în 1809, pe 20 martie în Ucraina. Prima sa operă este poemul
–64–
Personalităţi
Rusii ţariste. Cultura va avea drept urmare surparea străvechii
credinţe în atotputernicia ortodoxiei; pentru a-şi duce la bun
sfârşit misiune, Rusia se va afirma într-o cu totul altă direcţie,
încercând să caute în altă parte acel regat sau pământ al
făgăduinţei”.1 Doi vasluieni, scrieri de la 1840...
Astfel, Rusia nu mai putea fi un model creştin exemplar,
iar idealul autocrat impus de statul rus, aproape totalitar, nu
reprezenta imaginea celei de-a Treia Rome. Membrii
intelighenţiei, mai ales ai celei occidentale, considerau că era Ion N. Oprea – Iaşi
necesară o formă statală şi un model de societate importat din
Occident: liberalismul democratic ori socialismul francez. Prin
aceasta, intelighenţia se va separa şi mai mult de statul puţin ârnav Teodor, născut la 1 ianuarie 1801 la Floreşti
receptiv la ideile generoase ale democraţiei liberale. Ea va
continua să reprezinte o sectă în interiorul Rusiei cu un anumit
mod de viaţă şi o anumită concepţie despre lume. În curând,
două grupări se vor desprinde din rândul intelighenţiei şi se vor
V – din ţinutul Tutovei, nu al Tecuciului, cum s-a
grăbit să afirme Ioan Holban (în „Literatura
română subiectivă de la origini până la 1900”, Editura
raporta diferit la aceleaşi realităţi. Occidentaliştii modernişti şi TipoMoldova Iaşi, 2007, p. 196) şi a murit la 1860.
slavofilii tradiţionalişti se vor impune treptat în peisajul social Stănuţa Creţu în „Dicţionarul Literaturii Române de la
politic al Rusiei secolului al XIX-lea. origini până la 1900”, Editura Academiei RSR, 1979, pg. 907-
La 4 martie 1852, Gogol a încetat din viaţă. El a murit în 908 şi Ion Baban, în „Dicţionar literar”, Editura PIM Iaşi, 2008,
neagră mizerie. După moarte s-a constatat că toată averea lui p. 431, îl notează ca memorialist, identificându-ni-l: mama
Gogol consta în câteva haine. Înmormântarea scriitorului a Mărioara, era fiica boierului Dumitrache Chiruş din Soroca, iar
constituit o adevărată manifestaţie. Sicriul cu capul neînsufleţit tatăl, Costache, era fiul jitnicerului Sandu Vârnav.
al lui Gogol a fost purtat pe umeri de studenţi, în mijlocul unei A învăţat carte în limba română cu preotul satului Floreşti,
mulţimi uriaşe de oameni. Unul dintre cei care au luat parte la apoi cu dascălul Iftimie în satul Hreaţca. Pentru că familia
înmormântare povesteşte ca la întrebarea unor trecători : „A cui scăpătase, Vârnav a fost crescut de rudele mamei la Lămoteşti şi
e înmormântarea ?” un student a răspuns : „A lui Gogol. Iar noi apoi la Bucureşti de către un negustor bogat Costache Lada, care
toţi îi suntem rude de sânge şi cu noi e toată Rusia.” 2 l-a dat în grija unui dascăl grec. După moartea lui Lada, tânărul
Gogol simţea cu o profunzime inepuizabila bogăţie a fără căpătâi intră slujbaş la un negustor de pe Lipscani şi mai
limbii ruse, în care se oglindise cu plenitudine trăsăturile morale târziu pleacă în ţinutul Hotinului. Capătă o slujbă de funcţionar la
şi spirituale ale poporului. El vorbea cu entuziasm despre limba judecătoria din Hotin. După trei ani demisionează. Îşi cumpără
rusă. Gogol laudă „spiritul rus viu, îndrăzneţ, care pentru a găsi moşii în ţinuturile Hotin şi Iaşi şi se stabileşte la Pociumbeni,
cuvântul potrivit nu trebuie nu trebuie să se chinuiască ceasuri
de-a rândul, nu-l cloceşte ci-l aplică dintr-o dată ca o pecete de unde s-a ocupat cu agricultura până la sfârşitul vieţii.
neşters; după aceea, nu mai trebuie să mai spună nimic nici Teodor Vârnav a scris pe la 1845 o autobiografie rămasă
despre nas şi nici despre buze, pentru că dintr-o singură în manuscris, intitulată „Istoria vieţii mele” şi un volum de
trăsătură a zugrăvit un an, din cap până-n picioare.”3 satire şi poezii lirice, de asemenea, în manuscris care s-a
pierdut. Descoperit de Alecsandru Rod-Di-Deal din Fălticeni,
ginerele lui Artur Gorovei, manuscrisul „Istoria vieţii mele”
Bibliografie : este publicat de Gorovei în 1893, iar în volum în 1908. Lucrarea
prezintă interes prin datele autobiografice, iar ca material
I. Opere:
N.V. Gogol, Opere, vol I., Ed. Cartea Rusa, 1954. documentar schiţează mediul social al vremii – cu micii boieri
N.V. Gogol, Mantaua.Povestiri.Nuvele, Ed. Polirom, 2007. din Moldova şi Basarabia, viaţa negustorilor bucureşteni, lumea
N.V. Gogol, Însemnǎrile unui nebun. Nasul. Mantaua, Ed. Art, sfârşitului perioadei feudalismului la români, când se mai
2007. arunca cu punga de bani chiar de însuşi autorul „Istoriei”, ispitit
N.V. Gogol, Taras Bulba, Ed. Gramar, 2003. şi de lumea femeilor....
N.V.Gogol, Petrecerea serilor în catunul de lângă Dikanka, Ed. Realizată într-o limbă uşor arhaică, fără pretenţii literare,
Univers, Buc., 1972. lucrarea este caracterizată de specialişti ca distingându-se
asupra vieţii sale. Susţinerile îi sunt ajutate de însăşi structura punându-i noi, alături.
cărţii realizate, cu „capitole numerotate” şi cu „rezumate” după Dacă T. Vârnav face reuşite trimiteri la viaţa
modelul romanului picaresc – de stilul oarecum „căutat,” de bucureştenilor, cu unul dintre ei mâncând o bucată de pâine, pe
prezenţa „amintirilor – ecran”, de „darul de a povesti” şi chiar când era în casă la omul bogat Constantin Lada sau în dugheana
de „abilitatea de a construi”, specifică epocii. negustorului Constantin Nazlom, M. Kogălniceanu se ocupă de
Că zice mai departe Ioan Holban despre cartea cu ieşeni, de plimbările de la Copou, dar şi de atmosfera şi
„anecdoturile romaniceşti”: ele trebuie să fie însăşi „povestirile personalitatea oraşului şi a oamenilor lui.
romantice” şi romanele picareşti cu al căror erou seamănă bine „În vremea aceea, se referă Vârnav la Constantin Lada,
(cine?) personajul-narator, adică povestitorul. Istoria vieţii era în vârstă de peste 30 de ani, holtei, frumos la faţă, cu ochi
mele, se subînţelege, este „descrierea unor diverse medii albaştri, cu părul negru, la stat de mijloc, cu căutătura veselă şi
sociale, a moravurilor, amănuntelor pitoreşti, de pe o întinsă priincioasă, iubea să aibă masă curată şi 7 sau 8 feluri de bucate,
arie geografică” care are în ea nu doar satul Floreşti, locul său vin bun şi desert şi avea mare plăcere asupra gastronomiei. În
de naştere şi de prime învăţături, ci şi Lămăşenii Sucevei – unde posturi, miercurile şi vinerile postea, însă cu bucate de peşte
şi-a continuat creşterea –, dar şi Iaşi, Bucureşti, Sibiu, Cernăuţi, proaspăt adus în pivniţa lui viu din apa Dâmboviţei ce curgea
Hotinul, sfârşind cu locul proprietăţilor sale, satul Pociumbeni – prin mijlocul Bucureştilor. Afară de naţionalnicele limbii
cu întreg „spectacolul” vieţii sale. greceşte şi româneşti, vorovea slobod nemţeşte, franţuzeşte şi
Este o carte a existenţei autorului, ne explică Ioan Holban, italieneşte. Purta straie turceşti, anteriu de suvaea şi de cutnie,
cu scene „abil regizate”, după formule atunci aflate în circulaţie. se încingea cu şal turcesc, giubea de samur, biniş de postav
Tocmai această „regie” a întâmplărilor, cu anecdoticul lor, englezesc floare străină şi în cap adeseori purta un işlic ca
povestite cu şarm, într-o limbă care păstrează „culoarea locală” fanarioţii de la Ţarigrad, din pelicele de krâm brumării şi foarte
şi care vizează alte şi alte bogate resurse artistice de exprimare, subţiri la păr şi făcut în chipul şi în mărimea coşurilor cu care se
exploatate şi de contemporani, evidenţiază ceea ce făcuseră în prinde la noi peşte caras de prin râuri.
„fiziologia” lor şi alţi autori în epocă. Dimineaţa, după ce se îmbrăca, şi bea cafea nemţească sau
„Această autobiografie, fără pretenţii literare – spune şi ciocolată, se ducea în piaţa Lipscanilor şi acolo petrecea până la
Stănuţa Creţu, se distinge prin stilul simplu, nelucrat, fără 12 ceasuri; atuncea venea la masă cu câte doi sau trei prieteni,
modele, printr-o sfătoşenie caracteristică, moldovenească şi mânca bine şi se odihnea. După masă, în diseară, se suia în
caleaşca cu doi cai buni, în coadă lua lachei şi se plimba pe Podul
–66–
Personalităţi
Mogoşoaiei (cea mai frumoasă uliţă a Bucureştilor) dimpreună cu plimbării Copoului „este lipsită” de ea, dar tocmai asta face din
câte unul din prieteni, dar mai adeseaori cu conţulatul nemţesc. Copou o plimbare „singură şi unică în felul său”...
Seara juca cărţile pe la cunoscuţi dar mai de multe ori la gheneral La „Confetăria lui Felix Barla”, „piemontez”, om care are
conţulatul rosienesc de atunci Kiricov, unde se număra şi unuldin „meritul să fie cel mai vechi cofetar din Iaşi”, om care în urma
închinătorii gherălesii lui cei tinere. Avea intrare pe la casele ultimului incendiu care „a prefăcut în cenuşă a patra parte din
boierilor, însă mai multă pe la a conţulatelor europeneştilor puteri Iaşi’’ catastrofă de care „domnul Felix a renăscut ca o adevărată
ce locuia pe acea vreme în Bucureşti. Era însemnat la ocârmuire pasăre Fonix, construindu-şi o „casă cu două rânduri, cu
şi la toate pricinile ce urmau între cei mai cu stare neguţători, acoperământ de fier şi cu magazin cu boltă”, aici, în serile de
totdeauna se orânduia mediator. Ţinea magazia la hanul lui toamnă a anului 1844, „împrejurul unei mese” se aduna cea mai
Şerban Vodă, cu mărfuri de Austria şi Saxonia, pe care le vindea eterogenă lume a Iaşilor. Nu neapărat ranguri aristocratice.
nu cu cotul, ci cu rădicata. Mai ţinea în tovărăşie cu o cumpanie Mihail Kogălniceanu (n. 6 septembrie 1817, Iaşi; d. 20
otcupuri, precum ocne, vămi şi poşte, pentru care avea doi osăbiţi iunie 1891, Paris) a fost un om politic de primă mărime din
pricacici şi un grametic (pismovodiţel) care în acea vreme era România.
pomenitul mai sus Ionachi...” Iată-l pe unul, ca şi în cazul Vârnav, înfăţişat de
Dincolo, în „Tainile inimii”, la Kogălniceanu, cadrele Kogălniceanu în „detalii de fineţe”: „...faţa sa, însă, deşi de un
epocii sunt asemănătoare, atmosfera generală fidel zugrăvită, tip nobil şi frumos, era palidă şi veştejită de excesuri timpurii.
mediile şi tipologiile aşişderea, cu accent pe intrigile de ordin Favoriţii săi şi mustăţile sale, răsucite, erau toate drese cu o
moral. Iaşul, Capitala Ţării la 1840, rămâne „vestit prin feredeul afectaţie de a-i da un aer de oştean bătrân. Purta o sabie
turcesc, prin cârnaţii lui Carigniani, prin apa de la Păcurari, prin turcească, fecioară de orice vărsare de sânge. Postura sa
vorba nemţească a lui Regensburg (patronul hotelului Central), pretenţioasă şi studiată arăta în el dorinţa de a se deosebi de
şi prin plăcintele răposatii madamii dumisale, prin ruinele lui alţii. El se ţinea departe de masă, sprijinindu-se cu o mână de
Ipsilanti, prin minunatele păpuşe ce mănunchiul săbiei şi cu cealaltă din
tot anul se vând ziua, iar de la când în când purta la gură o linguriţă
Crăciun şi până la lăsatul secului şi de îngheţată de portocale. O manta
noaptea, prin o berărie nemţească, frumoasă, cenuşie-deschis, era arun-
prin lărgimea şi frumuseţea uliţelor, cată cu neglijenţă pe dosul scaunului.
prin o fabrică de chipuri de ipsos, Spre a completa această descripţie,
prin arhitectura bordeielor şi barace- vom zice că purta epoleţi de ştab-
lor sale, Iaşii, centrul civilizaţiei, a ofiţer şi un nişam turcesc la gât; dar
literaturii şi a gunoiului Moldovei, atât titlul cât şi decoraţia de le câş-
are uliţi, dar mai nici una cu nume, tigase mai puţin prin activitatea şi
are optzeci de mii de trupuri, dar nici meritul său, decât prin protecţia unor
măcar zece suflete, are poduri prea doamne de vârstă, deşi nu şi de
frumoase şi n-are măcar un pârâu; purtare respectabilă.”
căci cu toată bunăvoinţa ce am de a Discuţia de la masa lor? Una
lăuda tot ce-i patrie şi a patriei, totuşi tăioasă, înfăţişând o stare de fapte
nepărtinirea mă opreşte să numesc economice şi sociale, morale numai
Bahluiul altfel decât o mare sau o puţin, pe care numai Mihail
mlaştină, una şi alta după timp sau Kogălniceanu o putea denunţa:
vreme, după secetă sau umezeală. „– Adevărata civilizaţie este
Iaşii, care îi oraşul cel mai frumos din aceea (pe) care o tragem din sânul
lume când îl vezi de departe sau îi nostru, reformând şi îmbunătăţind
întorci dosul, este locuit între alte instituţiile trecutului cu ideile şi
naţii de armeni, cai, jidani, câni, propăşirile timpului de faţă. Aceasta
ţigani, boi, din care, după etimologia o simţesc şi o practică chiar naţiile
învăţatului Dionisiachi Fotino, se trag care se află în capul luminilor. Franţa,
şi boierii, mai ales este locuit şi de o Anglia, Germania simţesc neapărat
–67–
Grafică
Grafică de Cristian Marcu – Bucureşti
–68–
Grafică
Grafică de Cristian Marcu – Bucureşti
–69–
Grafică
Grafică de Cristian Marcu – Bucureşti
–71–
Bibliofil
obiect din preistorie până în epoca postdecembristă, la zi adică.
Proiect de anvergură, ambiţios, efort de documentare şi
capacitate de sinteză, toate dau contur personalităţii spirituale
autorului acestei cărţi. Impresionează aparatul bibliografic, care
De la fereastra bibliofilului urmărit atent, elucidează unele chestiuni controversate, ori
deschide altele. Aş adăuga mireasma scriitoricească ce se
strecoară printre documente, schiţe şi tabele, fotografii ori hărţi,
ceea ce adaugă un farmec atractiv unei istorii aride.
Prof. Lina Codreanu – Huşi
Petru Brumă, Versus. Apeluri antinomice la o beţie de
distihuri, Ed. Dobrogea, Constanţa, 2010, 64 de pagini. E a
Note de lector asupra apariţiilor editoriale noua carte de poezie a huşeanului Petru Brumă, cuibărit pe
ale huşenilor, în anul 2010 malul mării, dar purtând în suflet imaginea Huşilor, de care e
legat prin nenumărate rădăcini vitale: mormintele rudelor,
prieteni foarte dragi, copilăria, şcoala, formarea adolescentină,
tinereţea – adevărate fire ontologice ale personalităţii sale. Peste
Vasile
acestea s-au aşezat multe alte valuri, dar dorul de Ithaca natală,
Calestru, Huşii de
ieri şi de azi, Casa îi răsuceşte adesea planurile şi-l întoarce, în drumurile domniei
sale, prin „via” Huşilor. Cum altfel am putea interpreta ciclul
Editorială „Demi-
„Esticelor”? În creaţiile lui, Petru Brumă explorează mijloace
urg”, Iaşi, 2010, 420
de pagini. Pasiunea prozodice diverse, de astă dată – distihul. „Apelurile” lui
presupun un cititor avizat, care ştie să discearnă între
în cercetarea istorică
calamburul jovial, satira usturătoare şi învăţătură. Toate
a profesorului Vasile
Calestru e dintot- imperativele-titluri (Bateţi, Fiţi, Aveţi, Trăiţi, Iubiţi, Daţi, Luaţi,
Jucaţi etc.) se concentrează în jurul intenţiei auctoriale de a-şi
deauna, aşa că nu ne
proteja semenul prin avertismente. După ce epuizează toate
miră apariţia celei
de-a doua cărţi, nuanţele celor 22 de afirmaţii, morala focalizează un proverb, o
zicală, o vorbă de duh ori, pur şi simplu, o atenţionare paternală,
prima fiind editată în
bazată pe formulare „antinomică”, aşa cum bine zice poetul. Şi
aceleaşi excelente
condiţii grafice, pentru ca novicele să ia bine seama, în final, sunt „recapitulate”
grupat în forma sentenţioasă: nu bateţi apa-n piuă, nu daţi cu
Martiraj în Bărăgan.
bâta-n baltă, nu vă jucaţi cu focul, nu faceţi pe deştepţii etc.
Lăteşti (2006). Cer-
cetarea beneficiază
de prefaţă semnată
Costin Clit,
de celebrul istoric,
cea mai mare autori- Cons tantin
Vasluianu, In
tate în materie în momentul de faţă, Gheorghe Buzatu, care
memoriam – Ion
opinează că volumul „este destinat, fără exagerări de ocazie,
unei cariere ştiinţifice aparte şi de lungă durată”. Despre istoria Gugiuman. 100 de
ani de la naştere,
Huşilor, Vasile Calestru are investigaţii mai vechi, concretizate
Editura PIM, 2010,
Lohanul nr. 5(15) – decembrie 2010
–72–
Bibliofil
Numai spicuind cuvintele-pivot din titluri se poate întregi Ioan Marcu,
imaginea complexă a personalităţii lui Ion Gugiuman: „model La obiect – versuri –
cultural românesc”, „geograf umanist”, „ilustru geograf , Ed. „Sfera”, Bârlad,
huşean”, mentor, profesor, absolvent al Liceului „Cuza Vodă” 2010, 250 de pagini.
din Huşi (promoţia 1929, adăugăm noi, chiar profesor al Când sâmburele
liceului) şi, simultan, mare om, părinte a doi copii, prieten cu muzei poetice încol-
diverse şi serioase alte preocupări „parageografice”. Cercetările ţeşte-n sufletul cuiva
reputatului om de ştiinţă au fost concretizate în numeroase nicio stavilă nu-i
lucrări de specialitate, din care, de departe, un loc special în poate frânge vreo
inimă îl ocupă teza de doctorat (1959), editată sub titlul coardă a lirei. Din-
Depresiunea Huşi. Contribuţii de geografie fizică şi economică potrivă, pe dl Marcu
(1943). De aceea, coordonatorii acestui volum omagial au Ioan muza inspira-
selectat din opera geografului studii reprezentative de mare ţiei pare să-l con-
utilitate cititorului interesat din ziua de astăzi. Huşii. Aşezarea, strângă, să-l neliniş-
originea şi evoluţia lor, Lunca Prutului în regiunea Huşilor, tească zi şi noapte,
Valea Lohanului, Zonele de influenţă economică ale oraşului încât să puncteze în
Huşi, Migraţiunea sezonală a bulgarilor huşeni, O colonie de versuri totul din ceea
bucovineni în Ţinutul Fălciului sunt şase titluri de rezonanţă, ce-l nelinişteşte:
care se confirmă ca puncte de reper în studiul geografic, istoric, ipostaze, frânturi de
demografic, socio-economic ori de altă natură monografică a imagini, întâmplări,
ţinutului Fălciului. Reeditarea acestora devine un alt punct de vârtejuri sentimentale. Este optimist, tonic, sfătos, după cum
plecare pentru împătimitul documentarist Costin Clit în a reiese din autoportretul liric (Autoprezentare), motivându-şi
cerceta şi, iată, de a adăuga în finalul cărţii rezultatul a două atitudinea, într-o unduire psalmodică, mulţumit că şi-a împlinit
cercetări arhivistice recente. idealurile. Desigur, muza (o, muza!) nu-i dă liniştea dorită, căci
Consider motivat interesul pentru această lucrare şi prin noua „meserie”, cum o numeşte, e „Molipsit de recitate,/
necesar pentru orice întreprindere de cercetare ştiinţifică asupra Scriu versuri şi poezie.” Cartea are două „cuvinte” introductive
urbei Huşilor. şi este structurată în mai multe secţiuni tematice. Ioan Marcu e
de situat, fără teama de a greşi, în categoria „poeţilor-ţărani” de
Aurel Cehan, altădată, care pot uneori rătăci metafore prin carul cu versuri.
Elixir de sănătate, - Trebuie să recunoaştem, onest, că drumul e din cale-afară de
satiră şi umor -, Ed. anevoios până-n împărăţia poeziei.
Contrafort, Craiova,
2010, 142 de pagini.
Autor al unei plache-
te satirice (Terapie în Notă de bibliofil. Cartea în librării? Găsim câteva cărţi,
cuvinte, 2002), cola- pe-un raft-două, foarte rar solicitate de cumpărători, încât
borator în antologii librarii sunt nemulţumiţi, desigur. E-hei! Unde sunt apariţiile de
umoristice, Aurel zeci de mii de exemplare, când se stătea la rând de cu noapte, ca
Cehan propune la cozile pentru butelii ori pentru lapte? Au dispărut. Au apărut
acum, după cum altele la fel de întristătoare, căci tot bătrânii se-nghesuie zdrobiţi
mărturiseşte în de oboseală şi de puteri „la coadă”. Nu dăm de capăt acestei
–73–
Bibliofil
vestimentare şi cu obiecte artizanale specifice.”
Strada Strâmba, leagănul copilăriei autorului, stradă ce s-a
numit după război I. C. Frimu, a fost dărâmată după cutremurul
Strâmba – uliţa evreiască din Bârlad, din 1977. Ea a fost „în anii ’30 - ’40 din secolul trecut inima
comercială a oraşului, un loc pitoresc, agitat de du-te vino a
cunoscutul „şteitl“ de odinioară… miilor de ţărani cu carele trase de boi şi a localnicilor care îşi
găseau în prăvăliile şi dughenile înşirate de-a lungul străzii, pe
ambele părţi ale acesteia, cele necesare traiului de fiecare zi.”
Martha Eşanu – Iaşi Astăzi Strâmba mai trăieşte numai în amintiri şi doar din
ele. Ea „a fost înlocuită de actuala stradă Fagului, o stradă
deplasată mai spre sud şi care nu aminteşte de cea veche, decât
prin faptul că la capătul ei este piaţa Sfântul Ilie, o stradă
Astăzi oraşul e modern, ieri avea farmec…
dreaptă, asfaltată, cu trotuare, câteva blocuri cu prăvălii la parter
n vara acestui an a apărut, la Editura PIM din Iaşi,
de o parte şi alta a străzii, care se termină cu hala pieţii… ”
Î romanul „Strâmba” scris de inginerul Sergiu Brandea,
cetăţean israelian născut pe meleaguri bârlădene unde
şi-a trăit peste jumătate din viaţă. De treizeci şi şase de ani
Pe unde iese vorba, iese şi sufletul…
În capitolul „Crâmpeie autobiografice“ Sergiu Brandea ne
autorul locuieşte în Ţara Sfântă, în oraşul Hertzlia, dar, în tot
vorbeşte despre părinţii săi, Malca-Ester Cuperman şi Paul
acest timp, nu şi-a uitat nici un moment ţara natală pe ale cărei
Hellembrand, despre bunicii materni Hessa şi Mendel
plaiuri revine anual.
Cuperman, despre multe alte rude mai apropiate sau mai
Pitoreasca stradă Strâmba a fost, pentru copilul Şmil
îndepărtate. Ca în majoritatea familiilor evreieşti învăţătura a
Hellembrand, centrul lumii şi aşa a rămas până astăzi când
jucat un rol foarte important în pregătirea băieţilor pentru viaţă
copilul de atunci e un bunic ajuns la vârsta plină de înţelepciune
iar educaţia în spiritul cinstei, omeniei şi respectului faţă de
a patriarhilor. Strâmba a
semeni a constituit
fost pentru el „a idiş welt“,
fundamentul „celor şapte
„a welt mit weltolăh” care
ani de acasă”
compuneau „idişlandul“
Citind rândurile
numit Bârlad, văzut atunci,
despre bunici mi-au venit
în anii copilăriei şi ai
în minte versurile lui
adolescenţei, ca o mare
Minulescu: „În oraşul în
metropolă…
care plouă de trei ori pe
Romanul este o
săptămână / Merg ţinându-
veritabilă evocare memo-
se de mână un bătrân şi o
rialistică în care autorul îşi
bătrână…”
descrie viaţa, casa şi
Despre bătrânul său
strada; familia, vecinii şi
bunic autorul povesteşte cu
prietenii; şcoala, colegii şi
multă dragoste: „Dacă mi-
profesorii, toate împreună
am dorit ca natura să mă
formând lumea lui, „lumea
asemene cu cineva, acela a
lui Şmilică“. Metaforic
fost bunicul meu, Mendel
toate acestea vorbesc des-
[G.F] Cuperman. L-am respectat,
Lohanul nr. 5(15) – decembrie 2010
–74–
Bibliofil
comport corect, corectitudinea în toate privinţele era mai presus cartea constituindu-se astfel într-o valoroasă contribuţie la
de orice… Pe mine m-a răsfăţat, mi-a dat dragostea ei fără istoria evreimii din această regiune a României.
măsură, a căutat, în felul ei simplu de-a fi, să mă înveţe ce este O deosebită de frumoasă prietenie, păstrată de-a lungul
omenia şi ce înseamnă respectul pentru aceia care te respectă. vieţii, l-a legat pe Sergiu Brandea de scriitorii Lucian Raicu şi
Fără îndoială, bunica a fost un înger dumnezeiesc la al cărui Virgil Duda (fraţii Bernard şi Izi Leibovici), I.Schechter, Eran
mormânt mă duc să mă rog de fiecare dată când vin la Bârlad.” Sela cu care şi-a petrecut împreună copilăria şi adolescenţa în
uliţa evreiască bârlădeană.
Anii de liceu, anii unei frumoase tinereţi În romanul „Oglinda salvată” scriitorul Virgil Duda l-a
La împlinirea a 55 de ani de la terminarea liceului, ani ce imortalizat pe bunicul M. Cuperman în personajul „Moş
nu au trecut „atât de repede şi nici atât de uşor, nici măcar când Mendel” care „nu scotea o vorbă şi muncea neobosit din zori şi
mintea îţi rulează filmul vieţii” autorul îşi aminteşte cu mult până-n noapte”.
respect despre mulţi profesori dar dintre toţi se detaşează Înzestrat cu talent nativ şi cu har de povestitor inginerul
profesorul Gheorghe Gâlcă, profesorul de chimie şi, într-o Sergiu Brandea a transpus strada Strâmba într-un personaj
vreme, directorul liceului, despre care scrie: „În decursul anilor principal de roman şi astfel a pus-o alături de celebra Calea
aveam să-l cunosc bine pe profesorul meu de chimie, care s-a Văcăreşti din cunoscutul roman omonim al scriitorului I. Peltz.
dovedit a fi nu numai un director gospodar desăvârşit, reuşind Acum când strada Strâmba mai există doar în memoria
în scurt timp să schimbe aspectul şcolii, dar să introducă în afectivă a locuitorilor vechiului târg, profesorul Gruia Novac
şcoală acea disciplină propice unei ţinute academice, în care are cuvinte deosebite de laudă şi apreciere pentru demersul
învăţătura şi preocupările legate de aceasta să facă din liceul scriitoricesc al lui Sergiu Brandea, demers început prin diverse
«Codreanu» instituţia de care să ne mândrim fiecare. Profesorul articole publicate în ziare şi reviste israeliene şi în „Baaadul
Gh. Gâlcă a fost şi un literar“ ce apare la Bârlad
mare pedagog, orele sale şi finalizat cu romanul de
de chimie şi de fizică, faţă. Referitor la acesta el
experienţele de laborator, spune în prefaţă: „Este o
transformau ora de clasă carte scrisă cu suflet, cu
într-un loc în care fiecare gândul de a nu rămâne în
elev se visa chimist sau uitare existenţa unei etnii
fizician.” alogene care şi-a durat şi
Pagini deosebite sunt trăit destinul, în
dedicate colegilor de liceu, majoritatea momentelor,
„promoţiei de excepţie” alături de românii cu ale
din care a făcut parte, căror idealuri aproape s-au
promoţie din care doar doi contopit.”
absolvenţi, nu au obţinut, Alături de scrierile
din motive obiective, lui Victor Rusu şi Şlomo
titluri academice. Din Leibovici-Laiş despre
această promoţie s-au evreimea botoşăneană, de
remarcat mai târziu poeţi, cele ale lui Marius Mircu
ziarişti, critici literari, Bârlad – Liceul „Gh. Roşca Codreanu”, 1935 [G.F.] despre uliţa evreiască
medici, profesori, ingineri, băcăuană, de „Noi, copiii
ofiţeri superiori, profesori universitari, doctori în ştiinţe, sportivi străzii Leca” a dr. Iulius Iancu, de „În umbra târguşorului” a lui
Arie Leibisch-Laysch, de „De la Iaşi la Ierusalim şi înapoi“ a lui
a prozei contemporane, aici despre romanul Vladia, de Eugen lingvistice, critică literară, evocări. Însuşi Gruia Novac susţine
Uricaru. Constantin Călin continuă să deruteze cititorul printre rubrica de „Cronici literare” prin prezentarea unor marginalii
Zigzaguri, surprinzând cu un ochi exigent faţete din viaţa critice despre operele a patru scriitori: Cezar Ivănescu (Doina,
contemporană. Un amplu medalion pentru poetul, criticul şi 1983, despre metaforă), Coriolan Păunescu (Răstimpul iubirii,
omul Ion Pop este schiţat de Radu Mareş. Pe baza documentelor 2010, poezie), Teodor Pracsiu (alias Daniela Ouatu, Un senior
(din volumul Prigoana, coordonat de M. Giugariu), Constantin al spiritului, 2010, istorie şi critică literară) şi Nicolae Viziteu
Cubleşan aduce noi contribuţii de interpretare la desluşirea (Râsu’… Plânsu, 2010, grafică satirică). De altfel, rubrica
nedreptului proces al intelectualilor, aici, Procesul Noica-Pillat „Vernisaj” cuprinde generos grafică satirică sub semnătura
et. Co. La temă se adaugă incandescenţa din Rugul aprins al aceluiaşi N. Viziteu. Din paginile de poezie reţinem autorii
martirilor al Magdei Ursache iar pe-aproape ţine şi Viorel Elisabeta Isanos, George Irava, Coriolan Păunescu, Petruş
Rogoz vorbind despre Securiştii şi neamurile lor, astăzi Andrei, Mihai Apostu, Tomiţă Ursărescu. Proză de substanţă
prospere. O privire panculturală („radar”) aruncă Adrian Dinu (fragment de roman) semnată de gălăţeanul Apostol Gurău. La
Rachieru asupra paradigmelor „pentru a descifra tâlcurile împlinirea a 75 de ani – multă sănătate, domnule Gruia Novac,
proiectului transdisciplinar”, şi punctează elementele stabile, de şi „La mulţi ani!”, vă urează Codrenii huşeni.
echilibru, ale transmodernismului. Aşadar, „Acolada” este una
din reviste culturale de ţinută, aflate acum pe plaja periodicelor „Dunărea de Jos”, revistă lunară a Centrului Cultural
româneşti, cu atât mai mult cu cât în paginile ei publică scriitori „Dunărea de Jos”, Galaţi, anul IX, nr. 105, noiembrie 2010.
români din tot arealul românesc. Revista debutează cu familiarul album foto – ceea ce denotă
bogate activităţi culturale în oraşul de pe malul Dunării şi
„Axa”, bilunar de oceanografie ortodoxă, Bucureşti, anul constituie un preambul pentru evenimentele culturale
III, nr. 47, 16-30 septembrie 2010 şi nr. 48, 1-15 octombrie consemnate pe larg în paginile următoare. Interesant e că revista
2010. Interesată spre a aduce în lumină valorile fundamental îşi proiectează numerele în mod tematic, ceea ce-i dă unitate de
creştine ale neamului românesc, revista „Axa” se detaşează prin conţinut. De astă dată: despre cărţi poştale ilustrate ce surprind
sobrietatea şi adâncimea conţinuturilor din articole. imagini ale Galaţilor de altădată. Comentează pe această temă:
Documentaristica este ea însăşi o probă ce nu suportă George Lateş, Mihai-Daniel Gheorghe, Valentina Oneţ.
contrafacere, ci doar direcţii de interpretare. Este „o înlesnire a Articolele de interpretare critică (Gabriela Eftimiu Iaurum,
–76–
Bibliofil
Isabel Vintilă), interviul luat de Tănase Dănăilă septuagenarului pagina „Fulguraţii”,
Vasile Ghica (care punctează sentenţios: „În iubire, nu vârsta dă iar Victor Sterom
ora exactă”), precum şi cronicile de carte semnate de Coriolan alte două apariţii
Păunescu, Dionisie Duma, Paul Sân Petru şi a.g.secară, toate editoriale. Leo But-
susţin apetitul de lecturare. Închei cu o notă de tristeţe: s-a stins naru, poet şi publicist
din viaţă, la vârsta de 94 de ani, profesorul meu de folclor, Ioan chişinăuean, se arată
Brezeanu, decan, pe-atunci, la Universitatea „Dunărea de Jos”. neobosit prin omni-
Fie-i ţărâna uşoară! prezenţa în paginile a
numeroase reviste
literare din ţară. Aici,
„Ecouri cu un serial
literare”, revistă de jurnalistic, Jurnal
cultură editată de diez. Poate, din acest
Asociaţia Culturală punct de vedere, e
„Poesis Moldaviae” chiar în top!
Vaslui, nr. 6., 2010. Interesant este stu-
Tânără, cu o ţinută diul comparatistic
aleasă, având o „Mioriţa” din
grafică de calitate, perspectiva istoriei
spaţioasă, într-o ţinu- ideilor (Mircea
tă elegantă alb- Eliade, Dan Botta,
negru, aerisită, Horia Stamatu),
revista pare a avea semnat de Isabela
aerul unui salon Vasiliu Scraba, acerbă cercetătoare a culturii interbelice. Poeta
boieresc decorat în Angela Baciu nu ne mai surprinde când continuă seria
stil baroc, unde se interviurilor (Interviu cu Ion Rotaru), în care s-a specializat, se
intră numai dacă pare. Sunt nume, nume, nume şi titluri, titluri…
persoana are ţinută
corespunzătoare, adi- „Salonul literar”, revistă de atitudine şi literatură a
că e om cu ştaif, Fundaţiei Social-Culturale „Mioriţa”, Odobeşti (Vrancea), anul
spilcuit. Să zicem. XII, nr. 71, 2010. Din interviul consemnat de redactorul-şef
Asta dacă o pipăi pe suport de hârtie… Oricum, redactorul-şef Culiţă Ioan Uşurelu se deruleaază, încet-încet, pagini din viaţa
îndeamnă voiniceşte la lectura… ediţiilor electronice, care, să septuagenarului Gheorghe Istrate, deşi, mărturiseşte scriitorul
recunoaştem, e la îndemâna multora şi e de viitor. Ehe, o să ne „Eu m-am ascuns mereu în mine însumi”. Proza lui Ioan Ţicalo
fie dor de-o lectură a publicaţiilor celulozice! Acum nu se mai sporeşte calitatea revistei odobeştene. Elena Jalbă, printr-un
stă „cu nasu-n carte”, ci cu ochii pe ecran, nu se mai citesc studiu critic, aduce un omagiu prozatorului francez Albert
jurnale rare, căci se scriu bloguri, nu se mai adună prietenii la Camus, la jumătate de secol de la dispariţie. Alte nume de
agape, ci flecăresc pe messenger, nu mai aşteaptă nimeni ca scriitori consacraţi, care nu pot fi trecuţi cu vederea: Ionel
interpretarea ştirilor s-o facă Nae Ipingescu (O noapte Necula (La mulţi ani, maestre!), Viorel Dinescu, Florentin
furtunoasă, de I.L. Caragiale), ci oricine pofteşte îşi spune liber Popescu.
şi spontan părerea pe forum, nu te mai invită cineva la un five
cloock, ci pe Facebook, nu se mai vizitează acasă prietenii, ci pe
site-uri… Dar să revenim, una peste alta, revista are Notă: În urbea Huşilor, chioşcurile (că bine le zice!) nu
colaboratori de renume în zona culturală vasluiană şi articole pe mai aduc de mult timp publicaţii ori periodice de interes
măsură: câţiva prozatori, mulţi visători-creatori de poezie cultural. Ceva-ceva din zonă, mai ales sociale, dar şi această
–77–
Bibliofil
„Academia Rurală Elanul” şi Şcoala „Mihai Ioan Botez”,
Nota notei: Anexez o listă a periodicelor şi publicaţiilor Giurcani-Găgeşti, Vaslui.
pe care le-am foiletat şi care ar putea lărgi câmpul interesului de „Feed Back”, revistă de experiment literar, Iaşi.
cititor de a publica ori de a citi reviste de profil cultural: „Gheorghe Ghibănescu”, revista Catedrei de Ştiinţe Socio-
„Academia Bârlădeană”, revistă editată de Societatea Umane, Colegiul Naţional „Cuza Vodă”, Huşi (Vaslui).
literar-culturală „Academia Bârlădeană”, Bârlad. „Limba Română”, Chişinău.
„Acolada”, revistă lunară de literatură şi artă, Satu Mare. „Literatura şi Arta”, Chişinău.
„Argeş”, revistă de cultură, Piteşti. „Maluri de Prut”, periodic al Asociaţiei Culturale „Pro
„Astra”, revistă de cultură, Braşov. Basarabia şi Bucovina”, Huşi. (Vaslui).
„Axa”, bilunar de oceanografie ortodoxă, Bucureşti. „Oglinda literară”, revistă de cultură, civilizaţie şi
„Baaadul literar”, revistă trimestrială de cultură, atitudine, Focşani.
Bârlad(Vaslui). „Pro Saeculum”, revistă de cultură, literatură şi artă,
„Bucovina literară”, Suceava. Focşani.
„Cenaclu”, publicaţie lunară editată de Cenaclul literar „Realitatea în diaspora”, anul V, nr. 41-42, august-
„Eminescu”, Huşi. septembrie 2010, Galaţi.
„Convorbiri literare”, Iaşi. „Salonul literar”, revistă de atitudine şi literatură a
„Dacia literară”, Iaşi. Fundaţiei Social-Culturale „Mioriţa”, Odobeşti (Vrancea).
„Dunărea de Jos”, revistă lunară a Centrului Cultural „Zorile”, revistă literar-ştiinţifică a Colegiului Naţional
„Dunărea de Jos”, Galaţi. „Cuza Vodă” din Huşi (Vaslui).
„Ecouri literare”, revistă de cultură editată de Asociaţia
Culturală „Poesis Moldaviae” Vaslui.
„Elanul”, revistă de cultură editată de Asociaţia Culturală
otrăvitoare decât altele, unele mai vigilente decât Fără comentarii! După un an de tăcere, lucrările de
altele. Dar, toate, având un scop precis: atacarea celui din faţă. construcţie, sunt reluate, cu fondurile alocate de Primăria
Şi uciderea lui... Poate anihilarea sa fizică. Răducăneni dar şi din banii adunaţi de la nevoiaşii din sat – cei
Poate dintr-un anume complex de inferioritate, poate din bogaţi nu au, care sunt mai conştienţi ca oricând: Biserica este
dorinţa de a nu fi atacat făţiş sau pe la spate de celălalt, poate locul prin care se opresc înainte de a trece dincolo...De unde nu
din dorinţa de a-i supune, vipera, mică la trup şi la suflet, ai cale de întoarcere...
negricioasă pe dinafară şi pe dinăuntru, foarte vigilentă în Bani trebuie însă la toţi: e criză. Cu toţii o simţim, chiar şi
schimb, te priveşte fix în ochi, te intimidează cu privirea-i omul-viperă. Totuşi aleargă. învăţat să muşte continuu – veninul
insistentă după care trece la atac. Şi muşcătura devine mortală nu-i piere, trebuie să-şi ridice propriul piedestal. Unii muncesc
dacă nu găseşti degrabă antidotul – tot otravă, dar în cantitate cu sufletul, aşternând pe hârtie – mormane, gânduri, visuri,
mai mică... simţăminte; alţii, lasă amintiri din piatră, dură, şlefuită, prin
Vipera-om este mai periculoasă: injectată, privirea, care să demonstreze că nu a trăit degeaba pe pământ. „Omul
adulmecă precum lupul hărţuit şi alungat din haită, acum sfinţeşte locul” spune un proverb. De ce nu poate lăsa amintiri,
neavând un loc anume de vânat, caută, caută bezmetic o ciută constructive pentru ceilalţi, vipera-om?! Cine nu poate învăţa că
sau mioară necoaptă foamea neavând a alege...Vipera-om, cu „tot răul are un sfârşit”; mai ales că „sfârşitul este funcţie de
dinţi strălucitori, canini ascuţiţi şi proeminenţi, rânjeşte; de-i cum îţi sapi groapa”...
cazi în plasă, nu mai găseşti scăpare: firele, precum tentaculele Să te fereşti de muşcătura viperei este bine să eviţi a sta la
scorpionului, mai adânc se prind în carne, mai, mai să te umbra nucului; pe cât de falnic şi răcoritor pe timp de arşiţă, pe
sugrume... atât de periculos pentru sănătate: „la umbra nucului bătrân, nu
Prada – trofeu, devine docilă, slugarnică, umilă şi poate creşte nimic!” ...Nimic, nimic. îşi găsesc sălaş doar
neînsemnată, gata de sacrificiu. De parcă i s-ar fi inoculat viperele: se lipesc cu pântecele de crengile groase şi răcoroase
microcipuri prin care să execute ordinile primite... Dinafară. ale acestuia şi urmăresc prada. Continuu. Dacă apuci a adormi
Cu blândeţea cuvântului şi căldura privirii vei reuşi să la umbra liniştitoare a acestuia, fermecat de foşnetul blând al
treci printre vipere...Şi ele, şi noi, voim să supravieţuim; şi ele, frunzelor, nu mai apuci a te trezi. Sau, muşcătura, fatală, nu-ţi
şi noi, voim să nu fim atacaţi; şi ele şi noi, mai mult ca oricând mai ajută la nimic...
vrem să dominăm: unii, politic – grosul e mare; alţii se hrănesc Mai bine, treci, privindu-1 cu condescendenţă pe celălalt;
cu ce rămâne – de mai rămâne iar ultimii, precum câinele nu-ţi cunoaşte gândurile şi nu te poate muşca. Deocamdată.
–78–
Proză scurtă Poezie
Bunul simţ, onestitatea, moralitatea, cultura,
–79–
Poezie
Rondel Cuvântu-l dăltuiesc în stih spre a-l
(pe-o pagină de internet, înveşnici,
Dumitru Râpanu – Huşi un tip pare mai deştept) Demiurgul l-a-mbrăcat în aurii veştminte
Şi îngerii mi-l cântă pe lirile lor sfinte,
Parcă-nvaţă alfabetul
Rondeluri Stând scorţos, cam într-o rână
Îndrăgostiţii-l spun în taină spre-aducere
aminte.
Cu ceva de scris în mână,
Cuvântu-l dădltuiesc în stih spre a-l
Aproape biblică Să se vadă intelectul;
înveşnici.
El, a fost cioban la stână,
Nunta ţine de un an, Nu ştia ce-i internetul;
Am băut şi încă bem, Parcă-nvaţă alfabetul,
Miri, nepotul lui Traian
Stând scorţos, cam într-o rână;
Mintea o are de lână,
Fantezie
Şi mama lui Matusalem. Însă, a făcut şi Dreptul
Că i-a şoptit subiectul Prin hăţişuri de gânduri te pierd,
Undeva, cândva o zână; Urma îţi caut sub un cer coborând,
Amiral fără Flotă Parcă-nvaţă alfabetul... Cu glasul stins încerc să dezmierd
Trupul tău mic şi plăpând,
Fetelor să facă dotă,
Braţele-mi prind, nici nu ştiu ce,
Că doar iarna nu-i ca vara,
Ochii încinşi mă privesc translucid,
A vândut întreaga flotă
Un glas de departe mă-ntreabă: „De ce ?”
Şi-a pus pe butuci ţara.
Şi ecoul se spage de zid.
–80–
Poezie
Şi îţi doresc fiinţă dragă Dar ea ca să-mi ţină parte,
(soră dragă / colegă / prieten(ă)) Numără pe mai departe
Extincţie Să cadă şi la tine-n palmă
(Scenariu posibil) Acea lacrimă fermecată – Zău c-aş mai pune o „foaie”
Din ochişorul lui Isus picurată. (Adaug eu în odaie)
Apocaliptic cerul s-a întunecat, – Şi-ncă una de la mine
În văzduh fâlfâie aripi de moarte, Cu cât mai multe, mai bine!
Bat clopotele a nelinişte,
Tot ce e viu priveşte spre cer Întâlnire
Să vadă cum vine pedeapsa lui
Dumnezeu, Iar voi fi numai a ta, Încercarea moarte n-are
Din adâncuri respiră cu foc Şi te voi îmbrăţişa,
Plămânii Pământului În adâncul întuneric – Dacă tot se ia „cu japca
Aruncând şuvoaie arzânde spre înalt, Noi doi iarăşi vom visa. Zvârl căciula şi-mi iau şapca…!
Din depărtări celeste (Zice un ţăran sadea
Stele rătăcite vin spre noi Curând iar vom fi-mpreună, Într-o iarnă foarte grea.)
Ca nişte războinici care nu au Căci de mult nu ne-am văzut;
comandanţi, Îşi voi asculta cuvântul, Şi-apoi pleacă la pădure
Apele fierb în oceane şi mări, Ce îmi este cunoscut. Lemne de foc să-şi procure.
În fluvii, râuri, izvoare,
Florile au petalele incinerate Ador această seară, Intervine, plănuieşte,
Şi albinele nu mai au de unde culege Când suntem numai în doi, Socoteşte şi chiteşte.
polen, Nu mai e nimeni pe stradă, Îi îngheaţă şi-o ureche
Cocorii şi-au frânt aripile-n zbor. Decât stelele şi noi. (Prost ca el n-are pereche!)
Scenariul e apocaliptic
Şi se poate-ntâmpla azi, mâine, Frigul iernii îl împunge,
Peste un an, peste zece, peste secole Trage şapca, nu-i ajunge!
Sau peste-un mileniu sau peste mii de – De ce n-am pe cap căciulă?
milenii. (Lumea o să-mi scoată „hulă”!)
Oricum, cei ce suntem azi trăitori
Putem fi pulbere cosmică -Şapca nu e pentru noi!
Sau material de studiu Ia căciula înapoi…
Pentru arheologii viitorului – (Îl îndeamnă un vecin
Dacă vor exista. Încolţit de-acelaşi chin.)
Deznădejde şi speranţă
O…, stea căzătoare! Elena Olariu – Răducăneni,
O…, stea blestemată! judeţul Iaşi
De ce-ai pus stăpânire
Pe viaţa-mi curată?
–81–
Poezie
Fii mai atent la mine şi la alţii,
Prof. Constantin Partene – Deprinde-te cu ţopăiala noastră nouă Oana Velicu – Huşi
Şi lasă cărţile la naiba, că şi fraţii
Ghermăneşti, judeţul Vaslui Şi le păstrează de-astă vară-n sobă!
Elan
Sfârşit de toamnă Sau poate mâine vrei să fii vreun popă,
Sau vreun savant, ori medic, vreun poet Agnostice pături mă ţin de saltea
Ca să ne critici moda asta nouă Şi-alarmele-mi sună a bine…
Ruginită-i frunza-n vie,
Galbenă-i şi cea din pom, Ce-1 aranjează de minune pe băiet!? Mă împiedic de propriul elan,
Frumoasă-i toamna târzie, Ţesând mai departe cortine.
Nu-i rostul să te scot dintr-ale tale; În mine se-nchid porţi
În seri reci, rar vezi un om. Rămâi îngândurat aşa cum eşti. În semn de toleranţă,
Eu, mi-am luat bambina şi din cale, Şi mă apasă greu
Păsările călătoare au trecut, Te-am salutat, măi frate, să trăieşti!
Pe baltă avem doar o egretă, Confuzia pe clanţă.
Nu demult le-au petrecut Harponul răsucit în miez
Copiii care le regretă. Aduce fericire,
Eliberând un gol
Cin’ mă crede când le spui De falsă adâncire.
Că vinu-n beci s-a limpezit,
Se pun acum la geam gutui,
Iar nunţile nu s-au sfârşit? Efectul de seră
Haine aurii au dezbrăcat Mi-au înverzit oglinzile în casă
Mai toţi copacii din grădină, şi sufletul
Frunzele în strat s-au aşezat mi-e plin de crengi uscate.
Toamnă târzie, cine-i de vină? Mă mătur de dorinţe,
udate ani la rând
Noaptea cade brumă deasă cu apă stearpă.
Când e senin şi gerul tare, Mi-au înverzit oglinzile în casă
Mama face foc în casă, şi ochii mei se ofilesc.
Ziua-i scurtă, noaptea-i mare. Prea mult
se prefac că zâmbesc,
Se pregăteşte lumea de iernat, sparge, te rog,
Căci mult a fost, puţin mai este toate oglinzile astea
Pân’ s-aşterne neaua-n sat de seră.
Aşa într-o noapte, fără veste.
Un hâtru de contemporan
Avertizează, chipurile, ţara In vitro
Să ştie poporul lui profan
„Că iarna nu-i ca vara!” Valentin Furtună – Huşi Declinul s-a-mprăştiat în tot norocul
Şi mi-a blocat speranţa-n ascensor.
Copiii aşteaptă omăt mare.
Bătrâni cu boli la purtător,
Discurs Ascult dintr-un cuvânt în altul focul
Cum leagă cu detalii istoria decor.
Cu mâini frânte şi picioare Alteţă,
Lohanul nr. 5(15) – decembrie 2010
Păţiţi fiind, lor nu li-i dor. am răscolit prin vânturi Tu, iartă-mă pe unde am făcut risipă
despletirile de nea, De gânduri matinale, fără zbor.
pe mări, la catarg Îngăduie-ţi şi mută-mă în altă clipă
flutura cămaşa mea. Din care să păşesc fără să mor.
Neculai Olariu – Răducăneni, Ca soarele de-toamnă
ţi-am poleit coroana. Oricum nu reuşesc să fac alegeri bune
judeţul Iaşi Şi pietre-mi pun în ceruri când privesc,
Dar pentru toate astea
m-ai aplecat Ca omul care vrea pragmatică minune
Sfaturi cu fruntea la podea Da’-n eprubeta lumii nu orice vise cresc.
*
Zăpada ne înconjoară
Alt dar
Andrei - Gabriel Barbu – Huşi Şi soarele cu razele lui
Ne înfăşoară. Aduc cu mine doar tăcerea
Luminaţi melancolia
Anotimpul Hristos De soare şi de alb… şi lacrima de gheaţă a lucidităţii
părtaşi la întuneric
Albul sufletului
Un anotimp e veşnic Îl căutăm… încremeniţi în gestul gol
plutiţi pe smoala secundelor
În sufletele noastre,
Un anotimp ce trece de har străine
Dincolo de spaţiu şi de timp… închipuiţi minciuna şi păcatul
Un anotimp ce nu se pierde niciodată. aduc cu mine doar tăcerea
Carmen Angheluş – Huşi şi-amară renunţare
* peste toate cortina
Hristos ne mângâie Dar de mătase şi iubire
Cu a Lui blândeţe aduc cu mine liniştea
Pe sufletul ce simte Sunt o făptură fără suflet de altă dată...
A Lui căldură, sunt fără aşteptări şi fără vise a fecioarelor sacrificate
La fel cum ochii sunt dulce-amară goală de-ntrebări
Se topesc de de lacrimile ce curg… sunt ceea ce ai fost tu ieri
Şi sufletul cel mângâiat de El de marea sunt umedul sărut al morţii
Lui iubire se topeşte… sunt o statuie făr de chip
sunt clipa de răsfăţ a unui naufragiu
*
Zbor
Prof. Valeriu Neştian – Iaşi În 1948, aveam 16 primăveri, am ajuns în contact cu
„Frăţiile de Cruce”. Dar, vag, ştiam deja despre Mişcarea
Legionară, deoarece nişte rude erau încadrate în aceasta; iar
Argument bunicul, avocatul Neculai Berghiu din Vutcani, judeţul Fălciu,
ândurile de faţă sunt o confesiune. Dacă pe
fizice şi spirituale, glumele, veselia eram nelipsite, Cântam în naivitatea mea de minor am crezut că nu voi fi bănuit de acţiuni
surdină şi citeam texte strict interzise. Primeam câte o misiune, subversive! Mai ales că mă făcusem şi membru U.T.M. Am fost
de exemplu să executăm un marş de câţiva km noaptea, să trădaţi de doi colegi infiltraţi de Securitate în grupul nostru.
ajutăm o persoană nevolnică, să facem curierat. Şi asta ne
stimula în sensul ieşirii din rândul tinerilor mediocri, comuni. Urcuşuri, coborâşuri
Lucruri ce ni se păreau frumoase şi de folos, cu atât mai mult cu În noaptea de 6/7 mai 1950, am fost arestaţi aproape toţi
cât erau dezinteresate şi presupuneau risc. Accentul se punea pe (lotul 1, lotul 2 în anul următor). În drumul pe jos escortat spre
educaţie şi autoeducaţie, fără implicaţii politice majore, în sediul poliţiei politice, mi-am pironit ochii în stelele de aur care
direcţia unui românism de factură creştină, se subînţelege pre- scânteiau pe bolta senină a urbei natale, unde deprinsesem
ponderent antistângist. Ca organizaţie elitistă, nu era admis patima dragostei de carte, unde fusesem pentru întâia oară
oricine, ci acela care credea nelimitat în mesajul naţionalist… ademenit de forţele gândirii, ale iubirii culturii, unde nutrisem
Motiv de fală pentru „încăpăţânaţii”, „rătăciţii”, „fasciştii” atâtea visuri, cu sufletul pentru un crez naţional, creştinesc pe
de noi… care să-l urmez, discret, cu modestie, în viaţă. Când am pus
Ne întâlneam cam o dată pe săptămâna (de obicei sâmbătă piciorul pe scara clădirii Securităţii de pe strada M.
după-amiază) pentru şedinţă. Acolo fiecare pregătea un material Kogălniceanu, nr. 1, împins din spate de doi caralii, am simţit o
de actualitate pe teme educative, culturale, religioase. Îl lacrimă caldă ca un fir de plumb cum mi se rostogolea pe obraji.
prezenta şi-apoi se discuta pe marginea lui, nu neapărat în După o ancheta dură, din fericire n-am fost trimis la
contradictoriu. Chestiunile politice le făcea cunoscute şeful centrele de „reeducare” prin tortură continuă de la Piteşti,
F.D.C. La întâlnirile acestea, în cursul „minutei marii prietenii” Gherla, brigăzile 13 şi 14 ale lagărului „Peninsula” de la Cana-
ne „spovedeam”, ca să zic aşa, despre ce-am făcut bun şi rău în lul morţii. Dar nici la închisoarea pentru elevi de la Târgşor,
perioada anterioară, fără tentă criticistă. Se miza pe înfrânarea nici n-avui parte de „reeducarea” non-violentă din Aiud. În
instinctelor, pe repudierea trădării, cultivarea voinţei, pe ini- primăvara anului 1951, expediat la Galaţi pentru derularea
ţierea pentru o viaţă trăită în stil legionar. procesului la Tribunalul militar, am fost depus în penitenciarul
Nici pomeneală de acţiuni „periculoase din punct de de acolo. Aşa că am avut ocazia să întâlnesc în celule, să stau de
vedere social”, de „complot pentru răsturnarea ordinii sociale şi vorbă îndelung cu tineri de ispravă din lotul legionarilor vrân-
acapararea puterii” de antisemitism. extremism. Inevitabil, scă- ceni condus de legendarul Ion Paragină, care coordonase
paţi de sub control, unii au sărit calul. Dar exagerările, exaltările răscoala satelor din zonă împotriva colectivizării forţate.
–84–
Autobiografie
de mâncare dacă era cazul. Deci, nu existau fricţiuni între
legionari, ţărănişti, liberali ş.cl., ci mai degrabă o colaborare
mută, o toleranţă binevoitoare între persoane cu orientări
anticomuniste diverse. Rareori aveau loc controverse între
legionari „simişti” şi „antisimişti” („mexicani”).
Eu m-am integrat acestei structuri insolite, membrii
luându-mă copil de-al lor…
La brigada de cioplitori în piatră în care lucram pe
şantierul „Fustaţa”, asistam deseori la întruniri sui generis ale
feluriţilor oameni de cultură lăgărişti, ce prezentau o
constelaţie extrem de diversă: poetul Horia Niţulescu, scriitorul
Teohari Mihadaş, filosoful Ştefan Ionescu, omul politic ţărănist
Gabriel Ţepelea, savantul dr. V. V. Trifu, dr. Ion Cârje, preotul
Roman Braga, prof. Cicerone Ioaniţiu, astronomul Ştefan
Vodă, profesorii universitari Victor Jinga şi Alex. Herlea, prof.
dr. D. Gerota, poetul Radu Brateş, avocatul Vasile Ionescu (ex-
directorul general al Radiodifuziunii Române), scriitorul
Sergiu Dan ş.a.m.d.
În 18 iulie 1953 lucrările de la Canal fură sistate. Parte
din deţinuţii politici robi la „proletari” a fost transferată la Aiud
şi Gherla. Eu nu fusesem arestat, condamnat pentru „activitate
legionară”, dar am stăruit pe lângă administraţia lagărului să
fiu dus laolaltă cu legionarii „oficiali”. Astfel am ajuns la
sinistra temniţă Aiud.
Sentimentul de teamă pe care-o inspira oricui numele de
Aiud, simbol al terorii la care erau supuşi milioane de români,
se împărţea cu sentimentul de mândrie, cu norocul de a sta în
puşcăria în care fuseseră aruncaţi atâţia oameni de valoare, ce
căpătaseră în ochii mei aureole de eroi sau de sfinţi martiri.
Păstrând şi transmiţând mai departe, de-a lungul deceniilor un
mesaj de demnitate, de nesupunere. Suflul lui Radu Gyr,
Dumitru Stăniloae, Nichifor Crainic, Ioan Petrovici, Vasile
Voiculescu, Nicolae Petraşcu, Nistor Chioreanu, Traian Bră-
ileanu, Gheorghe Manu, Radu Mironovici, Costache Oprişan,
Închisoarea Galaţi1 scriitorul Constantin Gane, generalul Constantin Pantazi,
amiralul Horia Măcelaru, Petre Ţuţea, îmi crease impresia că
În acel răstimp, într-o aripă izolată a închisorii erau Academia Română se mutase în penitenciar. Mă întrebam în
întemniţaţi „invizibilii”, liderii naţional-ţărănişti, în frunte cu sine mea care dintre capetele luminate ale Neamului nostru au
Iuliu Maniu. Tot cu desăvârşire separat într-o celulă sta prinţul rămas nepersecutate? Şi mi se părea o ruşine pentru dânşii să nu
Alexandru Ghica, un veteran al „Gărzii de Fier”. fi fost în detenţie politică sau de conştiinţă, în vremea când în
De sub înrâurirea benefică a anturajului gălăţean am ţară „poporul muncitor construia victorios, sub steagul lui
trecut, la Canal, sub influenţa binecuvântătoare a mediului Lenin, Stalin, Gheorghiu-Dej socialismul veşnic trăitor”!…
legionar din lagărul „Peninsula”. Sufletul meu, din nefericire, nu s-a putut bucura de
În acest areal, în vara lui 1952, am fost „botezat” tainic ca ospeţiile spirituale ale unora dintre aceşti oameni mari decât 40
legionar de fapt şi de drept, de către învăţătorul Ion Maxim din de zile, deoarece am fost dus în lagărul Cavnic, de la o mină de
Dorohoi. Trebuie să menţionez că în locurile de detenţie, elev plumb maramureşeană. Aici, ghinionul dracului, preţ de doi ani,
fiind, cu o fire rezervată, tăcută, iubind singurătatea, meditaţia, m-am ataşat cu rapiditate (căpătasem experienţă!) cercului de
comilitoni, grupaţi pe criterii moral-spirituale Enumăr pe câţiva:
–85–
Autobiografie
Am beneficiat întru aceasta de oarecare vocaţie şi un strop
de „nebunie”. Nu m-am mulţumit să transmit elevilor doar
cunoştinţele şcolare ci am încercat să le modelez armonios şi
sufletele. De pildă, organizam excursii la monumente, localităţi
istorice, mănăstiri, obiective turistice. Dezvoltând pasiunea
pentru călătorii prin duhul României, căutam să cultiv
sentimente naţional-patriotice, deghizat creştine. Din 1965 am
desfăşurat o bogată activitate publicistică de profil.
În perioada postdecembristă nu m-am raliat niciunei
formaţiuni sau grupări legionare, din motive personale şi „inde-
pendentiste”. M-am înscris formal în P.N.Ţ.C.D. cum a fost
recomandarea Comandamentului Mişcării Legionare din exterior.
Am participat la reuniunea „la vârf” de la Hamilton - Canada în
vara anului 1992. Am colaborat permanent la revista timişoreană
„Gazeta de Vest” şi la editura „Gordian”, la alte publicaţii, cu texte
ca tendinţă gardistă. Am ţinut conferinţe şi am făcut deplasări
pentru documentare, nu de natură propagandistică.
Educat din „Frăţiile de Cruce” în şcoala credinţei şi a
caracterului, m-am străduit după har şi puteri, mereu şi mereu,
să mă modelez pe mine spre a deveni un om în care să vieze
virtuţi ale sufletului omenesc şi calităţi sădite de Dumnezeu în
sângele Neamului românesc. De vom fi lipsiţi de caracter,
degeaba suntem profesori, doctori, ingineri, preoţi savanţi sau
oameni politici! Idee ce îmi pare de o importanţă capitală pentru
vremurile noastre deoarece - opinez - actuala criză prin care tre-
ce societatea „post-modernă” nu-i atât materială, economică,
financiară, socială, ci una „moral-spirituală, mai exact de
educaţie. Educaţia atât cu sine, cât şi cu cei din jur, cu rol
transformator, prin exemplul personal, se înfăţişează a fi cea
mai oportună soluţie de a ieşi din criză şi a preîntâmpina
procesul de satanizare a românului creştin.
Destin patetic, dezlănţuit de vârtejul unui ideal!…
Închisoarea Aiud1
1 Ibiden, 2 http://86.125.17.36/Fise%20matricole%20penale%20-
http://www.procesulcomunismului.com/marturii/fonduri/afdpr/a %20detinuti%20politici/N/N%2002.%20Nebert%20-
lbum_eroi/doc/p8-18_afdpr.pdf {G.F.]. %20Nezelschi/Nestian%20Valeriu/index.php
–86–
Pedagogie
şi inter-relaţionări, care permit profesorului, devenit moderator
al clasei şi al lecţiei să formeze la elevii săi atitudini şi valori,
să-i ajute în formarea şi deprinderea competenţelor necesare
acestora în vederea învăţării active şi a unei optime inserţii în
viaţa social, social profesională, culturală. Caracteristica de
Jocul de roluri, provocare bază a acestei metode, constă în primirea status-urilor şi trasarea
psiho-pedagogică între prin stabilire şi comun acord cu elevii a rolurilor ce trebuiesc
jucate din perspectiva strict calitativă a metodei şi în vederea
dimensiunea novatoare şi tradiţie atingerii eficienţei ca metodă dar şi ca demers didactic novator.
în educaţia elevilor de liceu1 Din perspectiva Analizei S.W.O.T., metoda aduce în
discuţie, atât punctele tari, dar pot fi subliniate totodată şi cele
slabe, oportunităţile şi ameninţările care implică dar şi afectează
demersul didactic în utilizarea acestei metode
Prof. Curelea Dragoş Lucian – Sibiu Eficienţa metodei Jocului de rol / roluri
din perspectiva Analizei S.W.O.T.
n general vorbind, toate acele demersuri didactice Puncte tari (forţe) Puncte slabe (slă-
–89–
Pedagogie
dinamica scenariilor, pornind de la înţelegere şi Cristea, Sorin; Constantinescu, Cornel – Sociologia educaţiei,
desfăşurarea etapelor jocului, în vederea formării competenţelor Editura Hardiscom, Piteşti, 1998.
necesare elevilor; Dasen, Pierre; Peregaux, Christiane; Rey, Micheline – Educaţia
interculturală. Experienţe-politici-strategii, Editura Polirom, Iaşi, 1999.
disponibilitate din partea elevilor dar şi a profesorului, Dulamă, Maria Eliza – Modele, strategii şi tehnici didactice
respect reciproc şi multă răbdare şi nu în ultimul rând un activizante, Editura Clusium, Cluj Napoca, 2004.
manager cu viziuni novatoare în ceea ce priveşte sfera Dulamă, Maria Eliza – Strategii didactice, Editura Clusium,
demersurilor educaţionale, derulate între demersul didactic Cluj Napoca, 2000.
tradiţional şi cel post-modern; Golu, Pantelimon – Psihologia învăţării şi dezvoltării, Editura
Fundaţiei Humanitas, Bucureşti, 2001.
Bibliografie selectivă ordonată alfabetic Holban, Ion – Cunoaşterea elevului. O sinteză a metodelor,
Amabile, M. Teresa – Creativitatea ca mod de viaţă, Editura Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1978 (ediţia I) şi Ibidem,
Ştiinţă şi Tehnică, Bucureşti, 1997. Bucureşti, 1991.
Antonesei, Liviu – O introducere în pedagogie. Dimensiunile Jinga, Ioan; Negreţ, Ioan – Eficienţa învăţării, Editis, Bucureşti,
axiologice şi transdisciplinare ale educaţiei, Editura Polirom, Iaşi, 2002. 1994.
Bârzea, Cezar – Arta şi ştiinţa educaţiei, Editura Didactică şi Joiţa, Elena – Ştiinţa integrativă a educaţiei, Editura Polirom,
Pedagogică, Bucureşti, 1995. Iaşi, 1999.
Cergit, Ioan – Metodele de învăţământ, Editura Didactică şi Păun, Emil – Şcoala – abordare sociopedagogică, Editura
Pedagogică, Bucureşti, 1997. Polirom, Iaşi, 1999.
Chelciu, S eptimiu – Metodologia cercetării sociologice. Pânişoară, Ion-Ovidiu – Profesorul de succes. 59 de principii
Metode cantitative şi calitative, Editura Economică, Bucureşti, 2001. de pedagogie practică, Editura Polirom, Iaşi, 2009.
Creţu, Daniela – Nicu Adriana, Psihopedagogie, Editura Şchiopu, Ursula; Verza, Emil – Psihologia vârstelor. Ciclurile
Universităţii Lucian Blaga, Sibiu, 2009 vieţii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1995.
Cristea, Sorin – Fundamentele pedagogiei, Editura Polirom, Iaşi, 2010.
P
rin definiţie, elevul este cel care învaţă mereu, comună cu cea a timpului liber, este opera vieţii fiecăruia şi a
aspirând să-şi însuşească noi şi noi cunoştinţe şi tuturor elevilor şi dascălilor.
experienţe de viaţă. Dorinţa lui este să cunoască Managementul acestei opere este unul de tip special,
adevărul, să aprecieze frumosul, să cultive binele. nedogmatic, neschematizat, neautoritar, poate poetic, sigur
Dar şcoala reuşeşte, oare, în totalitate, să desăvârşească democratic. Este managementul direcţionat spre dialog şi
acest proces (de cunoaştere, în fond)? înţelegere, un management alternativ la cel strict al şcolii.
Nu! Pentru că despre artă şi cultură, despre ştiinţă, ca şi A învăţa să înţelegi elevul, cu libertăţile lui, a învăţa să
despre prietenie şi iubire, ca şi despre visare, ca şi despre inimă înlături stresul şcolii (bacoviene!), să înveţi să-l relaxezi creator
şi pasiune, ca şi despre interese şi dorinţe nu se poate învăţa pe elev, să stabileşti ordinea priorităţilor sale, să corelezi resursa
numai la şcoală. Timpul şcolii este limitat, este un timp numită timp cu informaţia, să identifici şi să eviţi factorii
organizat după tipare precise, verificate psihologic şi pedagogic. cronofagi, distructivi, acestea sunt elementele menirii unui
Este un timp al orarului şi al normelor didactice, al planurilor şi manager atunci când gestionează Timpul elevului, ca o valoare
programelor de învăţământ. De aceea, timpul şcolii deschise şi o resursă a activităţii sale manageriale. Expansiunea timpului
este mereu complementar cu timpul timpului liber. Dimensiunea liber al elevului este, în acest fel, benefică şi creatoare. Ea se
şcolii este, în fond, cea a cunoaşterii, a trăirii, a îmbogăţirii şi a poate deplasa de la lucrări mărunte, la lucrări importante, de la
desăvârşirii ca om. lucrări neinteresante, la lucrări interesante, formative, coşul
În acest sens, paradisul temporar al şcolii se prelungeşte zilnic al elevului îmbogăţindu-se, astfel, substanţial cu elemente
în febra căutărilor şi neliniştilor personale, pe care veşnicul elev pozitive – pe măsura unui management corect, atent,
şi le întreţine în orele lui libere, când alege între poezie şi profesionalizat.
ştiinţă, între însuşirea unei deprinderi, a unei meserii şi/sau pur Ca dascăl, a reuşi acestea şi multe altele este o împlinire în
şi simplu a unei plăceri. direcţia unui management eficient al timpului liber.
Gestiunea timpului său liber este o chestiune personală,
prin motivaţie, dar şi una generală, prin educaţie. Este personală
pentru că timpul liber este numai şi numai al elevului, care
trebuie să respire, să doarmă, să gândească, să se mişte aşa cum
vrea el. Este o problemă de educaţie, pentru că cel care se
–90–
Economie
Antichitatea
De fapt ştiinţa economiei, economia politică şi întrebările
la care această ştiinţă încearcă să răspundă au apărut odată cu
producţia de mărfuri. Ca întotdeauna invităm cititorul spre a
Evoluţia gândirii economice călători împreună, în lumea istoriei gândirii economice,
poposind, pentru început, în vechea Eladă, care cunoaşte
începând cu secolul VI î.Hr. o mare dezvoltare a economiei de
piaţă. Grecii aflaţi în zona continentală şi insulară de la V. de
Ec. Aurel Cordaş – Huşi Marea Egee, asigurau legături comerciale permanente între
concetăţenii lor situaţi pe coasta de est a Asiei Mici şi implicit
se asigură legătura între Europa şi Orient. Mărirea schimbului
oţiunea de economie şi apoi de ştiinţe economice a de mărfuri se datora faptului că în lumea greacă circulau
N fost generalizată în lucrările de specialitate, în monede diverse, iar operaţiile comerciale erau facilitate de
secolul XVIII, plecând de la originea grecească a agenţi de schimb („trapezita”). Aceste realităţi au făcut
termenului oikos = casă, nomos = lege, polis = cetate, oraş, inevitabile trecerea de la o economie naturală ( economia în
societate, politeia însemnând şi organizare socială. Cu această care necesarul de consum este satisfăcut în interiorul micilor
bază de plecare, teoria economică este ştiinţa care se ocupă de colectivităţi, clanuri, triburi etc, fără intervenţia banilor), la o
legile şi acţiunile pentru gospodărirea casei, cetăţii, societăţii. economie monetară (acea formă de economie în care mijlocul
Deci teoria economică studiază corelarea, raportul dintre resurse de schimb sunt banii). În timp schimburile comerciale se
şi trebuinţele umane pentru a crea bunuri şi servicii necesare intensifică, devenind internaţionale. Navele ateniene
consumului individual şi productiv. După dicţionare, economia controlează comerţul de-a lungul şi de-a latul Mediteranei.
este ştiinţa ce studiază legile care guvernează producţia, Această evoluţie economică generată de dezvoltarea
distribuţia (repartiţia), schimbul, consumul de bunuri şi servicii producţiei şi a comerţului este însoţită de o evoluţie socială,
şi relaţiile economice dintre oameni. materializată prin mărirea noilor pături sociale care s-au
Evoluţia gândirii economice arată funcţionarea economiei înavuţit, negustorii şi cămătarii. Deci se poate vorbi acum şi de
de la static la dinamic, de la economia naturală (troc) la inegalităţi sociale care devin profunde, cu implicaţii în viaţa
economia concurenţială (economie monetară şi economie de cetăţii. Astfel trecerea la secolul IV î.Hr. se face pe fondul unei
piaţă, capitalism), de la echilibru la fluctuaţii. Studiind relaţiile crize sociale dar şi politice, realităţi care generează o serie de
de producţie (relaţiile dintre oameni ce iau naştere în legătură cu dezbateri de natură economică, politică, socială, avându-se în
producţia materială nemijlocită şi cu schimbul de activităţi, cu vedere elementele economiei de piaţă (stat democratic,
repartiţia şi consumul produsului social) în apariţia, dezvoltarea, proprietate privată, concurenţă, formarea liberă a preţurilor prin
dispariţia şi înlocuirea acestor relaţii cu altele superioare, raportul dintre cerere şi ofertă).
economia politică este o ştiinţă cu caracter istoric. În această dezbatere se remarcă doi mari filozofi ai lumii
Gândirea economică a fost fundamentată de mari antice Platon (428-348 î.Hr.) şi Aristotel (384-322 î.Hr.). În
economişti. Adam Smith defineşte izvorul bogăţiei ca fiind lucrarea „Cetatea ideală” Platon este adeptul proprietăţii
munca acumulată; David Ricardo teoretizează rolul repartiţiei comune şi interzicerea schimbului de mărfuri prin folosirea
(distribuţiei) veniturilor, renta adusă de natură; în gândire eco- banilor ca echivalent general (marfă care serveşte la exprimarea
nomică a lui J. M. Keynes accentul cade pe rolul economisirii în valorii tuturor celorlalte mărfuri). Aristotel nu este de acord cu
creşterea bogăţiei şi în echilibrul dinamic dintre consum şi proprietatea comună a bunurilor, care ar fi greu de realizat şi ar
investiţii. naşte conflicte între membrii cetăţii, a societăţii, oamenii fiind
lipsiţi de un scop, de o motivaţie pentru
muncă. El afirmă că eficienţa poate fi
obţinută numai în condiţiile proprietăţii
private. Aristotel tratează problemele de
economie în două lucrări „Politica” şi
Thomas Mun(?)1 Jean Bodin Creşterea şi descreşterea Jean Charles Léonard de Simonde3
banilor… (1578)2
sec. XV-XIX stimulată de creşterea industrială a forţelor şi Mercantilismul englez a fost teoretizat de Thomas Mun
relaţiilor de producţie din timpul Revoluţiei industriale în spe- (1571 - 1671). El a formulat ideea că banii sunt instrumente de
cial de dezvoltarea industriei textile engleze) şi stadiul capitalis- îmbogăţire şi nu bogăţie.
mului monopolist de stat. În cadrul acestor stadii de producţie La mercantilişti găsim în primă formulare o serie de teorii
este predominantă proprietatea privată, piaţa internă se economice din care explicităm teoria cantitativă asupra banilor
consolidează temeinic, legile economice ale economiei de piaţă în care se susţine existenţa unui raport direct proporţional între
acţionează cu putere, iar libera concurenţă devine dominantă. cantitatea de monedă aflată în circulaţie şi nivelul preţurilor.
Astfel în măsura în care creşte sau scade masa banilor în
Mercantilismul circulaţie cresc sau descresc preţurile. Altfel spus puterea de
În primele secole de existenţă a capitalismului (sec. XV – cumpărare a monedei este invers proporţională cu cantitatea ei.
XVIII), apare un curent de gândire economică şi formă de Ideea de bază a teoriei cantitative asupra monedei a fost
politică economică care exprimă interesele burgheziei indus- formulată pentru prima dată în anul 1568 de către Jean Bodin
triale împotriva modului de producţie de tip feudal, depăşit, în (1530 - 1596), care a stabilit în premieră legătura între abun-
condiţiile în care capitalul industrial nu se separase de capitalul denţa de monedă şi urcarea preţurilor, susţinând că puterea de
comercial (capitalul pentru comerţul cu mărfuri) şi acest curent cumpărare a monedei depinde, într-o perioadă de cantitatea de
se numeşte mercantilism (mercator-mercatoris, ceea ce însemnă monedă care circulă pe piaţă. Mai concret, francezul Jean Bodin
în latină negustor). a afirmat că una dintre cauzele creşterii preţurilor în ţările
secol marcat de o mişcare filozofică şi culturală numită titori cu mare potenţial economic care îşi impun preţurile pe
Iluminism. Îndemnul iluminismului era „judecă şi acţionează piaţă.
conform raţiunii”, jucând în acea perioadă un rol progresist în Nenumăratele crize economico-financiare culminând cu
contra sistemelor de idei ale feudalismului şi regalităţii Marea Criză Economică din anul 1929 - 1933 au accelerat
absolute. Această perioadă de mare avânt cultural a avut loc pe trecerea de la un sistem economic al funcţionării spontane, de la
fondul acumulărilor de capital comercial (valoare care aduce sine, la un sistem economic în cadrul căruia a sporit conside-
plusvaloare în comerţul cu mărfuri) şi capital financiar (capital rabil rolul statului, al conducerii ştiinţifice. Era evident că
bancar + capital industrial). Cantitatea mare de capital dezechilibrele din activitatea economică nu se mai puteau
disponibil trebuie să aducă profit şi este investit masiv în rezolva de la sine prin intermediul crizelor, pierderile econo-
modernizarea industriei. Au loc mari transformări sociale, mico-financiare, materiale şi problemele sociale fiind enorme.
fenomenul urbanizării se amplifică, muncitorii agricoli se Statul a fost obligat, în urma contextului socio-economic
transformă în muncitori industriali. Astfel marea burghezie negativ creat de Marea Depresiune Economică, să intervină în
industrială care dispune de un capital imens, a devenit economie pentru a face faţă marilor probleme sociale, financiare
deţinătoarea puterii economice. apărute, cum ar fi lipsa protecţiei sociale, creşterea uriaşă a
O concepţie liberală a fost susţinută de diverşi economişti: şomajului, nevoi de finanţare pentru întreprinderile publice,
Adam Smith, David Ricardo, J. Mill şi J. Benthan. Această măsuri de încadrare în muncă a şomerilor prin investiţii publice
teorie economică constă în faptul că activitatea economică poate masive, având în vedere potenţialul economic de care dispune
căpăta în mod natural, un caracter optim în urma cererilor şi acest stat.
ofertelor, acţiunii legii valorii, celor prezenţi în piaţă, călăuziţi În concluzie, economia liberalizată a secolului al XIX-lea
de interese materiale personale. a creat o mare bogăţie, dar au apărut şi grave probleme din
Adam Smith credea că activitatea economică de punct de vedere social. Marii întreprinzători economici realizau
satisfacere a trebuinţelor şi goana egoistă după câştig contribuie profituri uriaşe de pe urma celor ce munceau pentru ei. Ca
reacţie la mişcările de stradă ale sindicatelor muncitoreşti care
s-au format pentru a restricţiona pofta de bani a proprietarilor
1 http://www.geograph.org.uk/photo/4534 [G.F.]. mijloacelor de producţie şi implicit de a-şi câştiga o serie de
2 Biblioteca Congrsului SUA, drepturi salariale, materializate în bunăstare socială, în secolul
http://loc.gov/pictures/resource/cph.3c01759/ [G.F.].
–94–
Economie
al XX-lea, au apărut curente
sociale liberale, care pledau
pentru intervenţia statului în
economie.
Astfel, fondatorul
analizei macroeconomice
J. M. Keynes (1889 - 1946)
în lucrarea sa de bază
„Teoria generală a folosirii
mâinii de lucru, a dobânzii
şi a banilor” (1936) are ca
obiectiv prevenirea sau
măcar atenuarea crizelor
economice, combaterea şo-
majului, realizarea creşterii
economice. Lucrările lui
J. M. Keynes fundamen-
tează doctrina economică a
dirijismului, doctrină care a
determinat tendinţa implică-
rii din plin a statului în
economie prin subvenţii,
investiţii şi comenzi de stat.
Dar întotdeauna măsurile
vor oscila între liberalism şi
dirijism. John Maynard Keynes François Quesnay2
Numele lui Keynes este Revista Time, 21 decembrie 1965 1
legat şi de conceptul ciclului
de afaceri. Un ciclu de faceri în S.U.A., în perioada 1933 - 1936 pentru înlăturarea efectelor
complet reprezintă o perioadă de activitate economică intensă, care crizei economice şi mai ales pentru lichidarea şomajului în
urmează unei perioade de stagnare economică. Fazele principale masă. Administraţia federală a început această politică, cu un
ale ciclului economic ar coincide cu cele patru anotimpuri program de refacere a industriei prin lansarea unor comenzi
primăvară, vară, toamnă, şi iarnă care au drept corespondent în publice şi ofertă de credite ieftine, dolarul a fost devalorizat cu
economie relansarea creşterii economice, expansiunea, criza 40%, în vederea ieftinirii şi relansării exporturilor, o nouă
economică, depresiunea. legislaţie, privind stimularea construcţiei de locuinţe prin
Starea de boom (relansarea + expansiunea economică) subvenţii şi garanţii publice, largă asistenţă pentru fermieri şi un
asigură progresul economic, iar starea de recesiune (criză + program special de securitate socială (F. T. op. cit.).
depresiune economice) are rolul de a restabili echilibrul În perioada actuală există încercări de revitalizare a teoriei
economic şi înnoirea factorilor de producţie şi dezvoltarea liberalismului economic clasic, încercări cunoscute sub numele
viitoare a economiei. de neoliberalism.
Alţi autori au împărţit cele patru faze ale ciclului
Fiziocraţii
economic în perioade de expansiune şi de contracţie. Faza de În secolul XVIII în Franţa ia naştere o şcoală de economie
expansiune se încheie cu atingerea unui nivel superior, vârf, iar care susţinea că guvernul nu ar trebui să intervină în evoluţia
faza de contracţie se încheie cu o cădere, gol (criză). legilor economice naturale. Şcoala fiziocrată (în greacă =
Adept al intervenţionismului în economie, Keynes guvernarea naturii) a fost înfiinţată de Francois Quesney care
favoarea sa, arătându-le că este în avantajul lor să facă pentru naşterilor, implicit creşterea populaţiei, la rândul ei creşterea
el ceea ce le cere. populaţiei ar duce la diminuarea salariilor şi, drept rezultat, la
Egoismul este o trăsătură a omului economic. Autorul reducerea naşterilor.
spunea Oricine oferă cuiva un târg, îşi propune să procedeze Cercetând evoluţia gândirii economice, toate şcolile mari
astfel: Dă-mi ceea ce doresc eu, şi vei căpăta ceea ce doreşti tu. ale gândirii economice: clasică, neoclasică, monetaristă,
Acesta este înţelesul oricărei asemenea oferte; şi, în felul acesta marginalistă ş.a. putem ajunge la concluzia că oriunde şi
obţinem unul de la altul cea mai mare parte din serviciile de oricând ţelul general al acţiunii economice este urmărirea în
care avem nevoie. Nu de la bunăvoinţa măcelarului, berarului moduri diferite, a bunăstării şi împlinirii pe care le obţin
sau brutarului aşteptăm, noi să ne fie servită masa, ci de la oamenii din activităţi economice.
grija lor cu care acestea îşi privesc interesele lor. Ne adresăm
nu omeniei, ci egoismului lor, şi niciodată nu le vorbim de Bibliografie selectivă
nevoile noastre, ci de avantajele lor proprii. Numai un cerşetor Alexandru Albu şi colab. – Dicţionar de economie politică,
preferă să depindă în special de bunăvoinţa concetăţenilor săi. Editura Politică, Bucureşti, 1974.
John R. Barber – Istoria Europei moderne, Editura Lider,
Principalii săi succesorii imediaţi sunt David Ricardo, Bucureşti, 1994;
Thomas Robert Maltus, Jean-Baptiste Say. Emilian Dobrescu şi colab. – Dicţionar de istorie economică şi
David Ricardo (1772-1823), în lucrarea sa „Principiile istoria gândi