Februarie 2008 Lohanul, nr.

2 1
A
Annuull IIII,, nnrr.. 22,, ffeebbrruuaarriiee 22000088 Reevviissttăă ttrriim
R meessttrriiaallăă

R
Reevviissttăă ccu
ullttu
urraall--şşttiiiin
nţţiiffiiccăă F
Foon
nddaatto
orr V
Viiccu
uMMeerrllaan
n

Din cuprins Biserica mănăstirii „Schimbarea la Faţă“

P a g in a 2
Ioan Spânu
Despre secţiunea de aur
P a g in a 4
Olariu Elena
Poem luminii tainice
P a g in a 5
Elena Chetran
Podgoria Huşilor
P a g in a 9
Ţoncu Georgică
George Stephenson - promotor
al progresului umanităţii
P a g in a 1 2
Aurel Cordas
Banii, originea, evoluţia şi
funcţiile lor
P a g in a 1 3
Emanoil Balbuzan Povestea numărului „i“
Istoria începe când uiţi de viaţa ta
P a g in a 1 6
Prof. MONICA PALADE
Vicu Merlan
Menhirii preistorici din zona Numărul „i” face parte din categoria „numerelor măiestre”,
Huşilor care au fascinat prin proprietăţile lor generaţii după generaţii de
P a g in a 1 8 cercetători începând chiar din antichitate.
Pe la sfârşitul secolului al V-lea î.Hr. Philolaos din Tarent
Melania Radu
spunea: „Numărul, ca şi armonia, nu admite falsitatea.”
Produsele cosmetice uzuale
Numărul „i” este un străvechi tovaraş de gândire al omului şi
conţin substanţe extrem
o mărturie sigură a interesului său de totdeauna pentru cunoaşterea
P a g in a 2 1 precisă a lucrurilor de care se vedea înconjurat.
Cozma Dana-Angelica Multă vreme numărul „i” nu a fost privit astfel decât ca un
S.O.S. – Planeta albastră! simbol, ca un instrument comod de calcul şi de aceea Leohard
P a g in a 2 3 Euler, l-a însemnat în 1777 cu „i” după iniţiala numărului „imagi-
Eugenia Faraon nar” pe care i-l dăduse odinioară Descartes şi pe care Euler îl întări-
Aba-Maria Grigoraş se spunându-i „imaginar şi imposibil”!
Poezie Nimeni înaintea matematicienilor italieni din secolul al XVI-
P a g in a 2 4 lea nu s-a gândit la numărul „i” aşa de strâns legat de soluţia ecuaţi-
ilor algebrice de gradul al doilea.
Ion N.Oprea Abia în anul 1831 se poate spune că i s-a recunoscut lui „i”
Fii ai satului Dolheşti identitatea de număr fiind acceptat ca unitatea a numerelor imagi-
2 Lohanul, nr. 2
nare, aşa după cum +1 şi -1 sunt unităţile corespunzătoare
ale numerelor întregi pozitive şi respectiv negative.
Gauss a reuşit să dovedească în acel an existenţa nu-
merelor complexe, adică de forma (a+b i.i) unde a şi b sunt
numere reale iar ii=√-1.
Astfel pentru reprezentarea numerelor întregi com-
plexe trebuia să se ia un număr nemărginit de şiruri asemă-
nătoare, aşezate într-un plan la distanţe egale între ele ast-
fel ca să avem înaintea noastră, în loc de un şir de puncte,
un şir de puncte care să se poată ordona şi să servească la
împărţirea întregului plan în pătrate egale. Punctul de lângă
zero din primul şir adăugat pe partea şirului care reprezintă
numerele pozitive se referă atunci la numărul „i”aşa cum
punctul de lângă zero din primul şir, adăugat de partea cea-
laltă se referă la „i”.
În domeniul numerelor naturale, toate operaţiile ele-
mentare directe au un rezultat univoc şi de asemenea, ace-
lea inverse când au sens.
În general împărţirea, scăderea, extragerea de rădăci-
nă, logaritmii sunt operaţii imposibile.
Pentru a li se da un sens au fost necesare anumite ex-
tensiuni ale noţiunii de număr şi astfel s-au introdus simbo-
luri noi cu rol de număre sua de noi unităţi numerice:
1. Şirul numerelor întregi absolute s-a obţinut prin
introducerea numărului 0 în şirul numerelor naturale
definindu-l prin relaţiile: 1+0=1 şi n*0=0*n=0 (n=1,2,3...)
De aici urmează că na+0=na=na*1 deci n0=1
(a=1,2,3,...)
2. Pentru ca împărţirea numerelor să fie întotdeauna
posibilă, s-au introdus simboluri de forma 1/n definite prin:
1/n*n=1 (n=1,2,3,...).
Urmează de aici că oricare ar fi numărul natural a,
avem a:n*a*1/n=a/n şi a/n este un număr fracţionar. Se
demonstrează că 1/a+1/b=a+b/a*b şi că 1/a*1/b=1/a*b.
Pentru orice numere a şi n se stabileşte notaţia:
Despre secţiunea de aur
Prof. IOAN SPÂNU
(continuare din nr. 1, noiembrie 2007)
I.Definiţia şi construcţia secţiunii de aur.
Un segment [AB] de lungime a, poate fi împărţit în
a b
două segmente având lungimile b si c astfel încât b =
b+c b
sau ţinănd suma că a=b+c va rezulta b = c .
Valoarea acestor două rapoarte egale este numărul
Φ=1,618033…care se numeşte Numărul de aur şi care este
un număr transcendent.
Determinarea punctului T pe segmentul dat [AB] in-
clus în dreapta AB se face procedând astfelvezi fig. 1 : se
construieşte un cerc C(A,AB) având ca centru capătul A al
segmentului si ca rază segmentul dat;se construieşte
diametrul CC’ perpendicular pe segmental dat; se
determină mijlocul M al segmentului [AA1] ;se
construieste cercul C(M,MC).
Februarie 2008
A1/n=n√a. S-a obţinut astfel mulţimea Q a numerelor
raţionale în care dacă se exclude împărţirea cu 0, orice îm-
părţire este posibila şi univocă.
3. Pentru a se da un sens general scăderii a trebuit
introdusă unitatea negativă (-1), definită prin operaţia 1+(-
1)=0, iar numerele de forma (-1)*n=-n se numesc negative.
Pornind de la relaţia n*n-1=n0=1»n-1 şi n-a=1/na.
4. Numerele iraţionale au fost introduse mai întâi
pentru a da sens extragerilor de rădăcină pătrată şi cubică
din întregii pozitivi care erau pătrate sau cuburi perfecte
precum şi rădăcinile de ordin superior, apoi găsirea rădăci-
nilor ecuaţiilor algebrice de ordinul n despre care se credea
că pot fi exprimate prin combinaţii în număr finit ale altor
rădăcini de ordinul 2,3 sau 4. Prin cercetările lui Galois şi
Abel s-a extins noţiunea de număr iraţional la numerele
algebrice, iar prin acelea ale lui Lisuville şi la numerele
transcendente
5. Adăugarea unităţii imaginare „i” care verifică
ecuaţia i2+1=0 a dat sens tuturor operaţiilor aritmetice sau
algebrice directe şi inverse. Prin această extindere s-a for-
mat mulţimea C a numerelor complexe adică de forma
(a+b*i) unde a şi b sunt numere reale iar i=√-1.
Folosind egalitatea i2=-1toate operaţiile fundamentale
ale aritmeticii aplicate la numerele complexe (a+bi) au ca
rezultat tot numere complexe de forma (a+bi). Cu ajutorul
lor s-a putut demonstra teorema fundamentală a algebrei
stabilindu-se în mod riguros că orice ecuaţie algebrică de
gradul n admite n rădăcini reale sau compleze.
Poate ca după ce vei cunoaşte povestea acestui număr
te va incânta şi pe tine, dragă cititorule!
Bibliografie:
Florica T. Câmpan, Poveşti despre numere măiestre,
i, 1994.
c
Figura 1
Acest cerc va intersecta segmentul [AB] în punctul T
AB AT
care va fi tocmai punctul căutat, deci vom avea AT = TB , şi
AA1 AT
ţinând seama că AA1=AB vom avea AT = TB
.
Observaţie. Acest cerc va intersecta dreapta şi într-un
un punct exterior segmentului care va fi tot un Punct de aur
pentru segmentul dat.
Ţinând seama că într-o dintr-o proporţie se poate ob-
Februarie 2008
ţine un şir de rapoarte egale facând suma numărătorilor pe
suma numitorilor s-au diferenţa numărătorilor pe diferenţa
numitorilor, vom putea construi pe dreaptă un şir de Puncte
de aur A1, A2,A3, A4…spre stânga sau B1, B2, B3,…spre
dreapta segmentului. Deci presupunând că am fixat Punc-
tul de aur interior unui segment [AB] de lungime a = b + c;
construim spre stânga segmentul AA1 = AT + TB = b+c,
apoi segmentul A1A2 = AA1 + AT = a+b = 2b + c apoi seg-
mentul A2A3 = A1A2 + AA1 = (a+b) + a = 2a + b = 2(b+c)
+ b = 3b + 2c, apoi A3A4 = A3A2 + A2A1 = 5b+3c …şi BB1
= AT - TB = b - c, B1B2 = c - (b-c) = 2c-b, B2B3 = BB1-
B1B2 = b - c - (2c - b) = b - c - 2c + b = 2b - 3c, B4B3 =
B3B2 - B2B1 = 2c-b - (2b - 3c) = 2c - b - 2b + 3c = 5c - 3b.
Dacă ne vom fixa atenţia asupra coeficienţilor termenilor b
sau c din expresiile lungimilor segmentelor vom observa
următorul şir,de exemplu coeficienţii lui b sunt …5,-3,2,-1,
0, 1, 1, 2, 3, 5, 8, 13, 21, 34, 55, 89, …care sunt tocmai
termenii şirului Fibonacci sau Legea creşterilor organice,
fiecare termen al şirului fiind egal cu sum celor doi termeni
precedenţi.Tinănd seama de modul de construcţie a şirului
A3 A2
de puncte de aur formăm şirul de rapoarte:… A A = 2 1
A2 A1 TB
A1 A AT
A1 A= AT = TB = BB1
=…Dacă luăm oricare din segmentele
din şir ca unitate de măsură,de exemplu AT=1 şi ţinând
AB
seama că AT =Φ,atunci lungimile segmentelor vor fi ex-
primate ca puteri ale lui Φ şi anume: …A3A2=Φ3,
A2A1=Φ2, A1A=Φ, AT=1, TB=Φ-1=1/φ, BB1=1-
1/φ=1/φ2…Aşezând segmentele determinate în ordinea de
pe dreaptă obţinem …1/φ2, 1/φ, 1, φ, φ2, φ3,..careva fi nu-
mit sirul Numărului de aur în care fiecare termen
este medie geometrică a termenilor vecini numit principiul
proporţiei continue -vezi şirul de rapoarte,fiecare termen
este egal cu suma celor doi precedenţi numit principiul
echirepartiţiei - vezi modul de construcţie al segmentelor.
Observăm că dacă se va modifica lungimea segmentului
etalon AT, atunci toate celelalte lungimi se vor modifica
astfel încât se va păstra permanent proporţia continuă, adi-
că toate rapoartele formate din 2 numere consecutive ale
sirului de aur au aceeaşi valoare si anume Numărul de aur
Φ. Si rapoartele formate din 2 numere consecutive din şirul
Fibonacci au valori care se apropie de Φ cu cât cele 2 nu-
mere sunt mai mari ex. 5/3= 1,666…, iar 89/55=
1,618….Deci şirul Fibonacci numit şi legea creşterilor or-
ganice va păstra principiul proporţiei continue atât în ceea
ce priveşte distanţele cît şi în ceea ce priveşte masa de
creştere în regnul vegetal şi animal, astfel dacă la un capăt
să zicem al unui os se adaugă de exemplu Φ2.AT la capătul
opus se va adăuga 1/Φ2.AT,adică de Φ4 de ori mai puţin
ceea ce face ca aparent creşterea se face numai la un capăt.
Din egalitatea rapoartelor lungimilor rezultă asemănarea
figurilor, deci în mod normal orice corp îşi păstrează o
formă asemănătoare pe toată durata creşterii.
Numărul de aur modelează diverse proporţii din lu-
mea animală şi vegetală. Astfel ombilicul împarte înălţi-
mea corpului omenesc în două părţi care au lungimile în
Lohanul, nr. 2 3
raportul Φ. Proporţiile corpului bărbătesc, dezvoltat armo-
nios şi sănătos variază în jurul valorii 13/8=1,625 fiind mai
apropiată de tăietura de aur decât proporţiile corpului fe-
minin a cărei valoare oscilează în jurul valorii medii de
8/5=1,600. La noul născut, ombilicul împarte corpul în
două părţi egale şi treptat în jurul vârstei de 20 ani valoarea
raportului se apropie de Φ.
II. Construcţii geometrice bazate pe secţiunea de aur.
a. Dreptunghiul de aur se defineşte ca dreptunghiul în
care raportul dintre lungime şi lăţime are valoarea Φ.
Construcţia. 1) Se determină secţiunea de aur pe un
segment şi cele două segmente vor fi lungimea respectiv
lăţimea unui Dreptunghi de aur.
2) O construcţie bazată pe un dreptunghi care are
are lungimea egală cu dublul lăţimii (dublu pătrat).
Să presupunem că se dă un segment care dorim să fie
lăţimea Dreptunghiului de aur (segmentul mic în secţiunea
de aur). Pentru aceasta construim un bipătrat cu lungimea
egală cu segmentul dat care va fi lăţimea Dreptunghiului
de aur.
Apoi prelungim lăţimea bipătratului cu un segment
egal cu diagonala bipătratului, segmentul astfel obţinut va
fi lungimea Dreptunghiului de aur. Justificarea construcţi-
ei:
Figura 2
Vom observa că în construcţia punctului de aur cu
ajutorul unui cerc, cele două raze perpendiculare sunt latu-
rile unui pătrat. Fie ABMN un pătrat cu latura AB=1 şi O
mijlocul laturii BM (fig. 2), deci OM=OB=1/2. Aplicând
5
teorema lui Pitagora în ∆OMN rezultă ON= 2 . Fie{C} =
5 +1
C(O,ON)∩BM. Atunci BC=BO+OC=BO+ON = 2 = Φ,
deci BC/AB = Φ/1 = Φ. O construcţie ce aproximează
foarte bine un dreptunghi de aur este un dreptunghi având
dimensiunile două numere consecutive din şirul Fibonacci,
de exemplu L= 8 cm; l = 5 cm sau L = 13cm, l = 8cm. Intr-
un dreptunghi de aur măsura unghiului format de diagonala
cu lăţimea (vezi figura 3) dreptunghiului o vom face în ∆
ABC (m<B=900) aplicând tangenta tg (BAC) = BC/AB =
Φ = m (<BAC) = arctg Φ = 580 10’.
4 Lohanul, nr. 2 Februarie 2008

Calculul măsurii unghiului ascuţit format de diago-

nalele dreptunghiului. In ∆ADC m(<D)=900
φ
DP =
avem AC = Φ 2 + 1, φ 2 +1 , (1)-DP înălţime în triunghiul
dreptunghic ACD iar, conform teoremei catetei
φ2
2
AD =AP.AC !Φ =AP. 2 φ 2 + 1 !AP= φ 2 + 1 (2).AvemOP
Φ2 Φ2 +1 2Φ 2 − Φ 2 − 1 Φ2 −1 Φ
− = = =
=AP-AO !OP= Φ + 1 2 2
2 Φ +1 2 Φ + 1 2 Φ + 1 (3) –am
2 2 2

ţinut seama că 1+φ=φ2

Din(1)si(3)=>DP=2.OP=>în∆OPD,m(<P)=900
=>tgO= DP /OP !tgO=2 => m(<DOC)=arctg
2!m(<DOC)=630 40’. Aşadar, din rel (1) şi (2) => AP/DP
=φ şi ţinând seama că m(<P)=900 => că [AP] şi [PD] vor fi
laturile unui Dreptunghi de aur. Deci, având în vedere că
DP=2.OP şi OD=OA va rezulta imediat modul de con-
strucţie al unui Dreptunghi de aur enunţat la începutul pa-
ragrafului2) în cazul de faţă APDF va fi tocmai un
dreptunghi de aur. Dreptunghiul de aur stă la baza altor
construcţii geometrice bazate pe Secţiunea de aur : Triun-
ghiul de aur, Elipsa de aur, dodecaedru regulat şi de ase-
menea stă la baza celor mai frumoase construcţii arhitectu-
Figura 3 rale din antichitate şi până în zilele noastre.

rajează îngerul, anunţă legătura dintre ce este viu, prezenţa continuă, pretu-
Dumnezeu şi om, iertarea şi salvarea tindeni, chiar şi în casa celui umil şi
Poem luminii omului de la pieire, prin jertfa doar a
unuia singur: FIUL LUI
neînsemnat care nu are pe nimeni la
vremi de restrişte decât scânteia divi-

tainice DUMNEZEU! Această legătură taini-

OLARIU ELENA, Răducăneni
Când ţi-ai ales o stea, cu greu
îţi mai poţi lua ochii de la ea”
(Leonardo Da VINCI)
Cine-l întâlneşte pe Iisus
Hristos, nu se mai întoarce pe ace-
eaşi cale, o spun Sfinţii Părinţi în
Marea Carte Sfântă- Biblia, aşa cum
sunt prezentaţi Păstorii care vin şi se
închină Pruncului Hristos, înştiinţaţi
fiind de îngeri, Cel ce prin smerenia
şi jertfa Sa avea să mântuiască lumea,
printr-o lege nouă- a Iubirii şi nu a
Talionului, cel ce prin Răstignirea Sa
avea să răscumpere întregul univers.
Dacă prin îngerul Gabriel, Eli-
sabeta află că, deşi la adânci bătrâneţi
va naşte un prunc căruia îi va pune
numele Ioan, tot prin acest înger, Ga-
briel, Fecioara Maria, la Bunavestire,
primeşte crinul care semnifică purita-
te, dar şi Mireasă a lui Dumnezeu,
căci a fost aleasă să-i fie Mamă lui
Hristos. Fecioara este, aşadar, înştiin-
ţată că Dumnezeu a hotărât ca prin ea
şi din sângele său să se nască Fiul lui
Dumnezeu- Fiul Luminii. Acel „Nu
te teme, Marie”, salut cu care o încu-
că arată neputinţa noastră în faţa
imensităţii Absolutului, şi Iubirea,
dacă vom ajunge până la aceasta,
acea iubire minunată care va schimba
total mersul în continuare a vieţii de
zi cu zi. Nu întâmplător celor ce li se
revelează, printr-o stea minunată cum
li s-a revelat celor trei magi Naşterea
Pruncului Iisus Hristos la Betleem,
aduc slavă şi închinare continuu unui
Dumnezeu nevăzut pentru mulţi din-
tre noi, dar atât de tainic văzut de cei
ce i se închină…
Aceştia se smeresc, indiferent
de funcţia şi privilegiile avute nu cu
multă vreme în urmă, şi se închină
Regelui lumii, ofranda lor umilă fiind
aur, smirnă şi tămâie (Mt. 2,11),
simboluri pământeşti care semnifică
pe Împăratul, Profetul şi Marele Pre-
ot, pe Cel pe care prin blândeţe, sme-
renie şi dragoste, oferă celor cu sufle-
tul înrourat de tristeţe, aurul blândeţii
prin Cuvânt, tămăduirea suferinţei
prin post, rugăciune şi smerenie,
mântuirea şi înălţarea la cer cu sufle-
tul prin jertfa personală în favoarea
celui obidit.
Aşadar, Cel Uns, Mesia şi Mân-
tuitorul, este Unul în trei şi trei în
Unul; El reprezintă Cosmosul dintru
început care este în armonie perfectă
cu natura, IUBIREA însăşi pentru tot
nă a lumii christice. Nu este puţin
lucru să-ţi alegi o asemenea stea,
deoarece cu greu îţi mai poţi lua ochii
de la ea. Este steaua nevăzută care te
susţine moral şi psihic, numele tău
călcat în picioare de alţii (fraţi ai tăi),
să rămână mai curat ca la început…
Steaua răsăritului, steaua amie-
zii, steaua abia zărită la zenit odată cu
apusul soarelui şi steaua de la miezul
nopţii. Steaua luminii şi întunericului,
steaua ce-şi odihneşte în zăpuşeala
vremilor acestea mintea şi trupul,
fiind mai lucide ca oricând. Steaua
care-ţi dă maturitate gândului, punând
din vreme în vreme streaşină gurii,
privind doar şi acceptând, iertând sau
acuzând dar, iertând cu inima.
Mesia Cel Uns este STEAUA
ultimă şi prima cu care adormi şi te
trezeşti; privirea, încotro ai întoarce-o
vede razele acestei lumini tainice,
echilibrante. Atunci, născut din altă,
creşti şi înmulţindu-te, la rândul tău,
dai celui înfometat fărâme de pâine
dospită într-un cuptor de aur- cupto-
rul inimii, astâmpărând pentru o vre-
me foamea celui neîndestulat…
Ce dar poate fi mai frumos de
Sfintele Sărbători?!
Februarie 2008
Podgoria Huşilor
prof. ELENA CHETRAN
AŞEZAREA GEOGRAFICĂ
ŞI LIMITELE
Podgoria Huşi este situată în
partea de sud-est a Podişului Moldo-
vei iar în cadrul judeţului Vaslui în
partea de nord-est, suprapunându-se
în cea mai mare parte peste Depresi-
unea Huşi, subunitate a Podişului
Central Moldovenesc.
Această zonă despesionară are
un relief predominant colinar alcătuit
din coline prelungi orientate spre sud-
est până la Valea Prutului.
Limita de nord o constituie
cuesta Pietrăriei, constituită pe ver-
santul drept al văii Moşna. Spre vest,
limita este dată de culmea Lohanului,
orientată nord-sud, acoperită la partea
superioară de pâlcuri de pădure.
Această culme reprezintă şi o cumpă-
nă de ape care separă bazinul hidro-
grafic al Prutului din est de bazinul
hidrografic al Bârladului din vest.
Culmea Lohanului scade în altitudine
de la nord spre sud, din jurul altitudi-
nii de 300 m, până la 200 m, având
un aspect de culme prelungă, cu unele
înşeuări mici de eroziune, dintre care
cea mai importantă este situată în
extremitatea sudică, la Dobrina, pe
unde trece şoseaua şi calea ferată spre
Huşi.
Spre sud limita este dată de
cuesta Drăslăvăţului, o cuestă înaltă,
cu o diferenţă de altitudine faţă de
zona depresionară de la nord de 200-
220 m, orientată nord-vest-sud-est, pe
versanţii nord-estici ai dealurilor
Dobrina, Cotoi, Ograda, Voloseni şi
coborând treptat spre valea Prutului.
La est limita o constituie râul
Prut, care reprezintă un sector al gra-
niţei estice dintre România şi Repu-
blica Moldova.
Având în vedere aceste limite,
ne putem da seama că Podgoria Huşi
s-a dezvoltat într-o zonă depresiona-
ră, care a oferit condiţii naturale favo-
rabile dezvoltării viţei de vie.
CONDIŢIILE ISTORICO-
GEOGRAFICE DE FORMARE
ALE PODGORIEI HUŞI
1. Originea viţei de vie
Referindu-se la originea viticul-
turii, acad. prof. G. Constantinescu
arată că "trecutul geologic şi geobo-
tanic al globului pământesc păstrează
încă multe secrete în adâncurile lui,
pe care arheologia şi paleontologia le
descoperă pe îndelete. Adevărata ori-
gine a viţei de vie, trebuie căutată în
timpurile preistoriei, anterioare izvoa-
relor scrise... la graniţa dintre epocile
geologice şi cele preistorice..." Arată
că: "cea mai verosimilă ipoteză asu-
pra originei viţei de vie pare a fi ace-
ea că viţa de vie se trage din viţa săl-
batică larg răspândită în flora sponta-
nă, respectiv în mai multe centre na-
turale ecologo-geografice diferite pe
glob".
în ţara noastră viţa sălbatică se
găseşte în peste 300 localităţi. Putem
spune că acest lucru este confirmat şi
pe teritoriul podgoriei Huşi prin pre-
zenţa în valea Prutului a viţei sălbati-
ce (Vitis silvestris).De aici rezultă că
unele soiuri locale ca: Zghihara de
Huşi, Frâncuşa, Busuioaca de
Bohotin, sunt soiuri moldoveneşti
provenite din viţa sălbatică.
a. Cultivarea viţei de vie pe
aceste meleaguri se practică încă din
timpul dacilor. Acest lucru este ates-
tat pe baza descoperirilor arheologice
din alte podgorii din Moldova dar şi a
descoperirilor făcute pe teritoriul
podgoriei Huşi. Astfel, în podgoria
Cotnari s-au descoperit în nişte urne
funerare din morminte dacice, datând
din secolul IV î.e.n., seminţe de stru-
guri. Dar şi în cuprinsul podgoriei
Huşi s-au făcut descoperiri, pe lângă
resturi ale altor culturi materiale
omeneşti din neolitic şi aşezări dacice
(Arsura) unde s-au găsit printre altele
şi vase în care se păstra vinul.
Deoarece se ştie că dacii au fost
cultivatori pricepuţi ai viţei de vie şi
totodată consumatori de vin, este ex-
clus ca în această zonă să nu se fi
dezvoltat încă de atunci podgoria,
care apoi de-a lungul timpului a con-
tinuat să se dezvolte, prezenţa ei fiind
consemnată mai târziu în documente,
cronici, acte de hotărnicie, planuri şi
hărţi. în urma săpăturilor arheologice
de la Pâhneşti, Huşi, Arsura, printre
alte obiecte au fost descoperite şi o
serie de vase care ar fi putut să ser-
vească fie la depozitare şi transport,
fie pentru consumul vinurilor.
În dezvoltarea podgoriei Huşi a
Lohanul, nr. 2 5
contribuit şi poziţia geografică, mai
precis apropierea de Prut care,
vărsându-se în Dunăre, în apropierea
de Marea Neagră, a permis efectuarea
relaţiilor de schimb între locuitorii de
aici cu grecii şi romanii. O dovadă în
acest sens o constituie amforele des-
coperite la Huşi, folosite pentru
transportul şi păstratul vinului. Tot
aici au fost descoperite şi vase mult
mai mari cu o capacitate de 300-350
1. Aceste vase (dalii) probabil au fost
folosite la păstrarea cerealelor, uleiu-
lui dar şi a vinului, făcând legătura cu
faptul că aceste vase au fost descope-
rite în apropiere de locul unde au fost
găsite amforele greceşti folosite în
exclusivitate pentru vin.
Au fost descoperite şi unelte
(cusoare şi altele) care erau necesare
executării lucrărilor în vii Qa Duda),
precum şi linuri primitive din piatră
ce serveau la zdrobitul strugurilor şi
scursul mustului. Toate aceste desco-
periri contribuie la susţinerea ideii că
podgoria Huşi este tot atât de veche
ca şi primele aşezări care au apărut în
această zonă.
b. Primele documente scrise
despre existenţa plantaţiilor viticole
pe teritoriul podgoriei Huşi, datează
din timpuri când denumirea localităţii
Huşi nu era încă menţionată.
Astfel, dintr-un act al lui
Alexandru cel Bun datând din ani
1414-1419 prin care acesta dăruieşte
zugravilor Nichita şi Dobre vie,
rezultă o delimitare a vechii podgorii:
"Le-am dat în ţara noastră în Moldo-
va două sate la Drăslăvăţia anume
Crăiniceşti şi alt sat, anume
Leucaşeştilor... iar hotarul acestor
două sate, începând din deal doi ste-
jari îmbinaţi din pământ şi de acolo
drept în deal prin pârău la stâlp şide
acolo drept la stejar la Dumbrăviţa şi
de acolo drept peste pârâul lui
Dobrotici la stejar la marginea pădurii
şi de acolo drept la stâlp apoi drept pe
deal la stejar la miel, apoi la fântânele
de la pâraiele lui Ivan şi de la fântâni
drept de Dealul Dodului la Movilă,
apoi unde coboară drumul către
Răbian şi de acolo pe dealul
Prutului... pe deal în sus până la pă-
durea Lohanului..." (Melchisedek,
1869)
Din acest document reiese că
"Drăslăvăţia este actualul pârău
Drăslăvăţ care trece prin Huşi, pârâul
lui Ivan a rămas şi până acum sub
această denumire de Valea lui Ivan,
6 Lohanul, nr. 2
situat la nord-est de Huşi la circa 4
km; Dealul Dadului (actualul deal
Duda), este la 12 km de Huşi, pe teri-
toriul comunei Duda iar dealurile
Dumbrăviţa şi Lohan sunt Dobrina şi
Lohanul de astăzi."
Un alt document, datat la 20
august 1436, al lui Ilie şi Ştefan Vo-
ievod precizează următoarele:"... şi la
Prut, lacobeştii şi Bărboşii şi Siliştea
Tirorului şi cu Iezerul şi via lui la
obârşia pârăului Dobroslăveştilor...".
Pârăul Dobroslăveştilor este acelaşi
care în 1415 era menţionat sub nume-
le de Dobrotici, actualul pârău Recea.
Din aceste documente ne putem
da seama că în acea perioadă existau
plantaţii de vii cuprinse între Huşi şi
Epureni, pe dealurile Epurenilor şi ale
Dricului. Cum centrul polarizator al
întregii podgorii a fost oraşul Huşi şi
aceasta a devenit cunoscut cu acelaşi
nume.
Oraşul Huşi a luat fiinţă în tim-
pul domnitorului Aleandru cel Bun
favorizat de poziţia sa la răscrucea
drumurilor comerciale de pe Valea
Prutului, precum şi cu configuraţia
reliefului, adăpostit de dealuri acope-
rite cu păduri.
Primul document scris despre
Huşi îl sesizează acad. prof. Ştefan
Bârsănescu în "Istoricul şcolilor din
Moldova" unde se vorbeşte despre
studentul Ioan Matei de pe Drăslăvăţ,
ce frecventează cursurile Universităţii
din Cracovia între anii 1441-1442.
Despre localitate se menţionează do-
cumentar în anul 1487. Apare ca târg
în secolul al XTV-lea şi se dezvoltă
mai ales în timpul domniei lui Ştefan
cel Mare care construieşte aici curte
domnească şi biserica Sfinţii Petru şi
Pavel (în prezent Episcopia Huşilor).
Numele oraşului provine după
majoritatea opiniilor şi documentelor
de la numele boierului moldovean
Huşi sau Husea care a trăit cu două
generaţii înaintea lui Ştefan cel Mare.
în secolul al XV-lea Huşul a fost în
mai multe rânduri reşedinţă dom-
nească ceea ce a contribuit la dezvol-
tarea sa.
În 1557 târgul Huşi devine capi-
tala ţinutului Huşi-Fălciu, iar în 1592
Eremia Movilă îi "instituieşte stema
bogăţiilor şi impotanţei lor", în care
apar doi butuci de vie cu struguri.
În 1832 obţine titlul de oraş, iar
în 1834 devine capitala ţinutului
Fălciu. Oraşul s-a dezvoltat continuu
încât azi "Huşul să fie cnsiderat ora-
Podgoria Huşilor, 1920
şul cu cea mai frumoasă aşezare din
Europa din punct de vedere geografic
şi viticol." (I.Ţugui -1973;
I.C.Teodorescu -1966; Mihai Ioan -
1969).
Descrieri ale podgoriei întâlnim
şi în notele făcute de călători, misio-
nari şi cărturari străini care au trecut
prin aceste locuri. Astfel, misionarul
papal Marco Bandini scrie în 1646 în
"Cadex Bandinus" că: "Podgoria Hu-
şilor este una din podgoriile cele mai
vechi ale Moldovei... mulţimea viilor
şi calitatea vinurilor excelente prin
suavitatea lor, înşeală pe cei neiniţiaţi
până îi culcă la pământ... în Moldova
cel mai bun vin se face la Cotnari,
după aceea vin Huşii unde vinul se
face din abundenţă de un gust blând,
suav şi sublim, un belşug de vin
bun..."
Referindu-se la oraşul Huşi,
Marco Bandini mai arăta: "providenţa
a ţinut să încununeze aceste coline cu
ghirlandă de viţă de vie de la un capăt
la celălalt, cu păduri, dumbrăvi, livezi
şi vii din abundenţă şi în cele mai
spendide poziţiuni. Huşii sunt aşezaţi
între trei dealuri, de unde a putea fi
numit «Cetatea celor trei culmi sau dealuri»
iar împrejurimile sunt toate plantate
cu vii şi livezi. La apus are vii întinse
pe o culme mai ridicată. Spre miazăzi
sunt iar dealuri cu vii şi păduri, la
Poalele cărora sunt iar vii..."
În „Descrierea Moldovei“
(1715-1716) Dimitrie Cantemir făcea
o reală clasificare a vinurilor din
Moldova după calitatea lor, care este
şi va rămâne valabilă Şi peste tim-
puri: "...şi vinul cel mai bun se face la
Cotnari, un târguşor în ţinutul
Februarie 2008
Hărlăului...îndată după acesta vinul
de la Huşi în părţile Faldului e socotit
cel mai bun..."Tot Dimitrie Cantemir
arăta că vinurile, prin intermediul
neguţătorilor, luau drumul spre
Polonia sau spre Rusia precum şi spre
Ardeal. 2. Etapele evoluţiei podgoriei
Huşi
a. Etapa secolelor XV-XVI
Îîncă din jurul anilor 1400-
1500, plantaţiile de vii începuseră să
se contureze în jurul Huşului, ocu-
pând suprafeţe tot mai mari. De acest
fapt ne dăm seama şi dintr-o carte
scrisă de Mitrofan, Episcop de Huşi,
în 1617 în care se arată că "donează...
una vie la Dric... şi una vie de aseme-
nea la Dric". Din documentele timpu-
lui reiese că între anii 1600-1662 s-au
plantat vii întinse pe plaiurile Saca şi
Oclii. în această perioadă în proprie-
tatea Episcopiei intră mai multe sate:
Plopeni, Broşteni (actuale cartiere ale
oraşului) şi are intenţia de a pune
stăpânire şi pe alte terenuri cu vii din
jur. Pentru a scăpa de proprietatea
Episcopiei, locuitorii târgoveţi din
Huşi s-au mutat cu viile mai spre sud
în afara satului Broşteni dar Episco-
pia cere la domnie dreptul de zeciuia-
lă asupra viilor, ceea ce reuşeşte.
O dovadă a faptului că în aceas-
tă perioadă cresc suprafeţele de vii,
antrenând tot mai mult oamenii în
această îndeletnicire, este şi aceea că
localnicii nu dovedeau să lucreze
aceste terenuri şi era necesar să se
obtfnă numeroase învoieli domneşti
pentru a aduce din alte părţi oamenii
necesari lucrărilor în vii.
Vânzările de vii, daniile făcute
Februarie 2008
de diverşi proprietari către biserici,
foarte frecvente în acele vremuri arată
că plantaţii de vii se găsesc şi în alte
localităţi, în afară de cele menţionate
mai sus la Ghermăneşti, Duda,
Pâhneşti şi Arsura.
b. Etapa secolului al XVIII-lea
Începând din a doua jumătate a
secolului
al XVIII-lea, viticultura începe să
decadă. Lăsarea viilor în paragină nu
s-a produs
întâmplător. La aceasta au contribuit
în special doi factori: urmările războ-
iului ruso-turc din 1711 de lângă
Stănileşti, precum şi extinderea dij-
melor, introducerea pogănăritului şi
vedritului de către Mihai Racoviţă în
1720. Acestea au determinat pe pod-
goreni să-şi lase viile în paragină şi
acestea să dispară cu timpul.
Situaţia grea a viticultorilor se
accentuează în urma pricazului dat de
domnitorul Gheorghe Ghica în 1727
care prevedea "Lucrarea acelor vii
părăginite" de către Episcopie "într-u
veniturile acesteia". în acest fel Epis-
copia a acaparat mari suprafeţe de vii.
în decurs de două sute de ani, majori-
tatea pământurilor aflate lângă satele
primite au intrat în stăpânirea aceste-
ia. Acapararea pământurilor de către
Episcopie a făcut ca în această zonă
să nu se poată constitui moşii boie-
reşti, ca în alte localităţi, având con-
secinţe asupra viticulturii.
În afară de viile Episcopiei mai
erau viile domneşti şi viile răzeşilor.
Viile domneşti erau lucrate de târgo-
veţ şi oamenii străini de domnie. Vii-
le Episcopiei erau lucrate de locuitorii
satelor pe care le stăpânea ca şi de
oamenii străini dăruiţi de domnie. La
această stare grea a viticulturii s-a
adăugat şi reducerea comerţului cu
vin. în acest fel mulţi podgoreni şi-au
lăsat viile în paragină, acestea
degradându-se cu timpul şi dispărând.
c. Etapa secolului al XIX-lea
În secolul al XIX-lea viticultura
podgoriei Huşi cunoaşte o nouă pe-
rioadă de dezvoltare, în special în a
doua jumătate a secolului, ca urmare
a secularizării în parte a proprietăţii
episcopiei şi a răscumpărării pămân-
tului de locuitorii oraşului.
În 1869 printr-o carte de Hotăr-
nicie se face o evidenţă a pământuri-
lor teritoriului podgoriei, găsindu-se
1215 fălcii de vie (adică 1740 ha.)
grupate în 7 ocoale: Dricul, Ograda,
Pleşu, Drăslăvăţ, Ochi, Saca, Sara
care înconjura vatra târgului Huşi.
în anul 1884 în jurul oraşului
Huşi suprafaţa de vie ajunge la 1842
ha, din care se obţineau 90-100.000
vedre de vin.
în 1897 producţia de vin s-a ri-
dicat la 991-960.000 vedre, deci 1278
vagoane de vin, revenind circa 3000 1
la hectar de pe cele 4299 ha. Această
scădere a producţiei de struguri la
hectar a fost însoţită şi de scăderea
calităţii vinului şi preţului acestuia.
Pentru analiza acestei situaţii şi
luarea măsurilor necesare pentru re-
dresarea stării de lucruri, la Huşi a
avut loc la 7 decembrie 1897 Congre-
sul viticol al judeţului
Fălciu cu participarea a peste
9000 proprietari de vie stăpânind în
total 4299 hectare.
Printre măsurile adoptate, reţin
atenţia cele referitoare la lupta împo-
triva filoxerei şi manei, flageli care se
apropiau cu paşi vertiginoşi dinspre
sudul ţării, apoi măsuri de extindere a
plantaţiilor de vii şi obţinerea de vi-
nuri bune, lărgirea căii ferate Crasna-
Huşi pentru o cât mai bună comercia-
lizare a vinului podgorenilor, înfiinţa-
rea Sindicatului Viti-vinicol din regi-
unea viticolă a judeţului Fălciu cu
principalele atribuţiuni: să instruiască
agricultorii în probleme viti-vinicole,
să popularizeze vinurile podgoriei, să
interzică vânzarea vinului de Huşi
sub denumirea altor podgorii, să
scoată o revistă periodică de speciali-
tate, să organizeze anual concursuri şi
expoziţii cu produsele podgoriei.
Mai târziu acest sindicat s-a
transformat în "Societatea Coope-
rativă Viticolă", cu aceleaşi atribute şi
obiective. Dar majoritatea acestor
obiective nu au putut fi realizate. To-
tuşi, în mai puţin de trei ani viticultu-
ra a înregistrat o înviorare substanţia-
lă.
Suprafaţa viilor a crescut, în
anul 1900 ajungând la 6297 ha. Acest
an reprezintă apogeul extinderii vii-
lor, căci, după acest an suprafaţa viti-
colă scade ca urmare a apariţiei filo-
xerei şi în podgoria Huşi. De remar-
cat faptul că podgoria Huşi a fost
ultima din ţară atinsă de filoxeră, deşi
flagelul era prezent încă din anul
1883 în podgoria Dealul Mare.
Rezultă că în timp ce în celelalte
podgorii din ţară filoxera făcea
ravagii încă din 1883, diminuând an
d f
Lohanul, nr. 2 7
prafaţa acestora.
d. Etapa secolului al XX-lea
Primele simptome ale filoxerei
s-au resimţit abia în anul 1900 datori-
tă izolării sale faţă de celelalte podgo-
rii şi al compoziţiei fizice a solului
care conţine peste 50% nisip sub dife-
rite forme de combinare cu celelalte
componente ale solului.
Înainte de atacul filoxerei,
aproape nu era sat sau comună care să
nu deţină suprafeţe importante de vii
indigene. între anii 1904-1912 filoxe-
ra a distrus peste 4500 hectare vie
indigenă, revenind în medie o distru-
gere de peste 500 hectare pe an.
Din 1904 încep să se înfiinţeze
primele plantaţii cu viţe altoite,
plantându-se în zece ani abia 44 hec-
tare, iar în 20 de ani 827 hectare. Da-
torită costului ridicat al viţelor altoite,
viile distruse de filoxeră se înlocuiau
cu viţe hibrizi direct producători, care
se procurau şi se îngrijeau mai uşor şi
mai ieftin. în anul 1909 s-au plantat
primele viţe de hibrizi direct producă-
tori cu un ritm anual de 110-120 hec-
tare, ajungându-se în 1925 la 1500
ha. în majoritatea localităţilor din
podgorie s-au plantat numai hibrizi
direct producători. Suprafaţa de 949
hectare viţă altoită existentă în pod-
gorie se găseau la Huşi, Duda,
Pâhneşti, ele aparţinând podgorenilor
mai înstăriţi. Pentru redresarea acestei
situaţii s-a recurs la una din soluţiile
indicate la Congresul viticol al jude-
ţului Fălciu în 1897, adică înfiinţarea
Şcolii de viticultură.
Şcoala de viticultură din Huşi a
fost înfiinţată la 15 ianuarie 1908,
jucând un rol important în refacerea
şi prosperarea podgoriei Huşi prin
pregătirea cadrelor şi popularizarea
metodelor înaintate de cultură în rân-
dul podgorenilor.
e. Etapa actuală, postfiloxerică
Treptat, suprafeţele de vie altoi-
te încep să crească, iar cele cu hibrizi
direct producători se micşorează. în
anul 1930 numai în jurul oraşului
Huşi erau 1078 hectare vii altoite.
Suprafaţa viilor a crescut vertiginos
până în preajma celui de-al doilea
război mondial, atingând 1157 hecta-
re în podgoriile din jurul oraşului
Huşi, la care se adaugă 404 hectare în
comuna Epureni şi 160 hectare în
comuna Pâhneşti.
Calitatea vinurilor era şi ea în
8 Lohanul, nr. 2
creştere. Viticultura huşeană a fost, în
prima jumătate a secolului, graţie
unor specialişti de la şcoala de profil,
un adevărat model, o "stafie pilot" în
relansarea cercetărilor vini-viticole
din Moldova şi din ţară. Cap de serie
poate fi considerat Ghoerghe
Gheorghiu, primul director (1908-
19016). După modelul şcolii din
Klasterneburg (Austria), unde făcuse
un an de specializare, a dotat învăţă-
mântul huşean viticol cu un laborator
modern, a fondat în 1909 prima vino-
tecă şcolară (cu soiuri din toată Mol-
dova şi din străinătate), a "turnat",
împreună cu firma româno-germană
Matt, prima şampanie din vin de la
Huşi (1913). Continuatorul său,
Constantin Hogaş, care a fost director
aproape 20 de ani, artizan şi temerar
al bazei tehnico-materiale a şcolii, dă
amploare naţională modelului de cer-
cetare şi învăţământ huşean. Cel care
a creat primul program de cercetare
pentru propăşirea podgoriilor din
centrul Moldovei (1925). Legat de
aceasta, a înfiinţat cea dintâi colecţie
de studii ampeleografice (a soiurilor),
din 33 de soiuri, a organizat activita-
tea fermei pe câmpuri experimentale
etc. Ca recunoaştere a meritelor sale,
în domeniul cercetării, în 1936,
Gh.Ionescu-Şişeşti, ministrul agricul-
turii şi profesorul univ.
I.C.Teodorescu au emis "Ordinul
ministerial numărul 88 din 1936",
prin care se aprecia ca deosebită acti-
vitatea Şcolii de viticultură din Huşi.
C.Hogaş a îmbogăţit literatura
viti-vinicolă cu peste 60 lucrări. El
este şi "descoperitorul", "rebote-
zătorul" şi "consolidatorul" celebrelor
soiuri româneşti Zghihară de Huşi şi
Busuioacă de Bohotin - Huşi
(1923,1926). între 1936-1945 a con-
struit crama-pivniţă cu vinotecă, de
30 de vagoane, pentru nevoile şcolii
şi ale cooperativei podgorenilor
huşeni.
Acelaşi Hogaş a iniţiat cercetă-
rile în plan naţional, de aplicare a
îngrăşămintelor chimice în viticultu-
ră, a finalizat primele cercetări de
afinitate la altoirea viţei de vie, a ob-
ţinut primii hibrizi româneşti de so-
iuri noi de viţă, a studiat şi delimitat
podgoria Huşi pe centre viticole după
vocaţia lor naturală.
Gheorghe Bălţatu, succesorul
lui C.Hogaş, a ridicat pe o nouă cul-
me tradiţiile învăţământului şi cerce-
tării viticole la Huşi şi în România.
Teza lui de doctorat "Studiul ciupercii
Mycaderma vini ca adevărată
saccharamicetă" (care produce "floa-
rea vinului') s-a bucurat de o largă
recunoaştere internaţională. Din
1938, este profesor şi, din 1945, di-
rectorul Şcolii de viticultură din Huşi,
până în 1955, afirmându-se ulterior
ca o autoritate ştiinţifică de primă
mână, în centrul universitar Iaşi. A
dat studii fundamentale despre mi-
croflora vinicolă, prognozarea bolilor
şi dăunătorilor viţei de vie, cu ajuto-
rul "cărţii de perforaţii" etc. La Huşi
s-a ocupat de "raionarea,
microraionarea şi zonarea" soiurilor
de viţă din podgoria huşeană. A înfi-
inţat împreună cu C.Hogaş, o colecţie
de soiuri pe rădăcini proprii, a recon-
stituit pentru a treia oară vinotecă
distrusă de război.
După al doilea război mondial
podgoria huşeană se măreşte de la
circa 8000 de hectare, în cinci centre
viticole: Huşi, Avereşti, Vutcani,
Murgeni şi Bohotin.
între 1978-1983, liceul şi-a
reînoit baza materială, replantând şi
cele 10 hectare de vie cu soiuri repre-
zentative ale zonei. Colecţia
Februarie 2008
ampeleografică cuprinde circa 40 de
soiuri de viţă roditoare şi portaltoi.
Liceul a fost dotat cu o bază didactică
şi experimentală dintre cele mai mo-
derne.
Mai reţinem şi o altă "operă"
viti-vinicolă: microvinoteca personală
a lui Avram D.Tudosie, cu butelii
având pe etichete semnăturile a nu-
meroase personalităţi politice, ştiinţi-
fice, literare şi artistice, de la Pablo
Neruda - laureat al Premiului Nobel,
Mihai Sadoveanu, George Călinescu,
Ion Minulescu, Mihai Ralea, Tudor
Vianu, Mihai Codreanu, Victor
Eftimiu, Şerban Cioculescu, Marin
Preda, Constantin Ciopraga, Vasile
Militam, Păstorel Teodoreanu, până
la Ioana Radu, Paul Popescu-
Neveanu, Vasile Voiculescu,
Aleandru Giugaru, I.C.Teodorescu,
T.Martin, D.Bernaz şi Grigore Vieru
şi mai toţi marii specialişti din
viticultură şi vinificaţia României.
Cele mai vechi băuturi aparţin
Domeniilor Coroanei Regale şi au
aproape un secol.
Iată doar câteva argumente care
atestă înscrierea tradiţiilor viti-
vinicole de la Huşi pe cele mai
importante coordonate din ţară şi
chiar din Europa. Realizările
podgoriei Huşi s-au bucurat de
aprecieri elogioase şi din partea unor
mari competenţe în materie, sau de
către personalităţi de prim rang ale
culturii româneşti şi străine ca:
Nicolae Iorga, Vasile Pârvan, Nicolae
Titulescu, George Enescu, Octavian
Goga, Liviu Rebeanu, Lucian Blaga,
Mihail Sadoveanu, George şi alţii.
Februarie 2008
prof. Ţoncu Georgică
„Prin muncă susţinută învingi orice obstacol
(Dicton latin)
Într-o zi, la început de primăvară a anului 1781, luna
martie, ziua 4, vedea lumina zilei, în „coliba de la şosea",
din apropierea satului Wylam din Ţara Galilor, cel ce avea
să revoluţioneze strângerea relaţiilor dintre oameni, prin
descoperirea locomotivei şi a căilor ferate. În adevăr, a
adus o primăvară veşnică pentru omenire.
Era al patrulea copil al familiei bătrânului Bob şi al
frumoasei Bella.
Mama sa era o femeie delicată, gingaşă, foarte harni-
că şi iubitoare, atât faţă de soţ, cât şi faţă de semeni, ca şi
faţă de muncă, cinste şi onoare.
Bătrânul Bob era un om liniştit, blând, calm, uşor
adus de spate, probabil din cauza greutăţilor vremurilor.
Lucra ca fochist la pompa de apă de la o mină de cărbuni
din apropiere de sat. Din cauza posibilităţilor materiale
limitate, primii doi copii i-a încredinţat, spre adopţie, unei
rude din partea soţiei, care era morar în Scoţia.
Micuţul George era foarte vioi încă din faşă. îi um-
blau ochişorii în cap ca nişte mărgele sclipitoare. Mânuţele
George Stephenson - promotor al progresului umanităţii
La un moment dat tatăl s-a îmbolnăvit de o durere de
şale care 1-a imobilizat la pat. în locul său, la lucru, a fost
trimis isteţul George. Munca era peste puterile unui copil,
însă cu imaginaţia sa creatoare a construit o capră pe care a
sprijinit două scânduri pentru a ridica vagonetul cu căr-
buni. Cu alte două scânduri a realizat un jgheab înclinat
spre cuptorul cazanului pompei, prin care se rostogoleau
cărbunii prin cădere liberă. La întoarcere la lucru, tatăl său
s-a minunat de isprava fiului, dar s-a şi întristat crezând că
patronul îl va da afară din cauza îmbunătăţirilor aduse la
pompă. Din contră, directorul minei, ginerele lordului
Halingaw, 1-a menţinut în funcţie, iar pe George 1-a în-
demnat să vină ca să iscodească maşinile şi-1 va înlocui pe
tata în caz de nevoie. Băiatul era foarte încântat şi a con-
struit din deşeuri de lemn, din preajma pompei, o maşină
de aburi cu ţevi, pârghii, manivele, roţi, cazan etc, însă
nefuncţională.
Privind cu atenţie cum se mişca pistonul pompei de
jos în sus, i-a venit ideea că pistonul se poate mişca şi pe
orizontală. Dacă pompa ar fi pusă pe roţi, ar putea fi folosi-
tă la scoaterea vagoneţilor încărcaţi cu cărbuni din mină,
înlocuind munca istovitoare a bătrânilor cai. Dar maşina s-
ar putea deplasa şi între diverse localităţi, transportând
mărfuri şi oameni. Ideea aceasta nu-1 părăsea nici ziua,
nici noaptea, o purta mereu în suflet şi în memorie.
Văzându-1 directorul că este aşa de interesat, 1-a an-
gajat cu 6 penny pe zi (cu doi penny mai mult ca la vaci),
Lohanul, nr. 2 9
erau într-o continuă mişcare, pentru a scăpa spre libertate,
pentru a crea ceva folositor celor din jur. Creştea parcă
prea repede, atât ca vârstă, dar mai ales în domeniul creati-
vităţii. La vârsta de trei ani ducea merinde pentru tatăl său
la mină. Tatăl îl primea cu o voce caldă, dulce, cu multă
dragoste şi admiraţie. Prichindelul prinse curaj, încât la
vârsta de patru anişori făcea târguieli în sat, la Wylam, care
nu era chiar aproape, înlocuind-o pe mama sa. Mama se
ocupa cu alte treburi pentru a suplini veniturile familiei. Ea
şi-a cumpărat, în rate, o maşină de cusut cu care cosea ru-
fărie şi rochiţe pentru fetiţe, la cei înstăriţi. Nu a reuşit să
meargă la şcoală la vârsta de cinci ani, cum obişnuiau copi-
ii de aceeaşi vârstă, ci împletea ciorapi împreună cu mama.
La şase ani a fost angajat să pască cele cinci vaci ale
văduvei Linay, pentru care primea patru penny şi jumătate
de litru de lapte pe zi, în anotimpul de vară. Le hrănea cu
fân din podul grajdului. De la această vârstă era trecut în
registrul primăriei ca cetăţean care aducea venituri. Cu
vacile la păşunat, admira frumuseţile naturii, aerul curat şi
cântecul păsărelelor din luncă. Fiind o fire mereu inventivă
a construit un fluier de soc, cu care imita cântecul păsărele-
lor şi ademenea vitele la păşunat. Până la urmă, vitele s-au
obişnuit cu cântecele sale şi-1 urmau după fluier. Ajunsese
până acolo încât dimineaţa „chema" vitele la „adunare" la
podul de peste râul Cryton, fără a se mai duce până-n sat
după ele.
pentru a alege corpurile străine din cărbuni (pietre, lemne,
metale ş.a.). Avea doar 14 ani şi era încântat de locul de
muncă.
Între timp îl ajuta pe mecanicul Tom la curăţirea şi
întreţinerea în bună stare de funcţionare a pompei. Directo-
rul, având mare încredere în tânărul George, 1-a angajat ca
ajutor al tatălui său. Mecanicul Tom s-a transferat la Lon-
dra, iar în locul său, directorul 1-a numit pe George. Deve-
nise astfel şeful propriului tată. Ajunsese la etatea de 15 ani
şi era pasionat de această meserie.
Instalaţiile de la mină erau verificate periodic de un
profesor universitar de la Londra. Ar fi dorit să-1 întrebe
pe acesta despre maşina cu pistoane orizontale, însă îi era
frică să nu fie dat afară din funcţia de mecanic, deoarece
avea doar 16 ani. în plus era neştiutor de carte, nu urmase
nici o şcoală.
Aşa că, la 18 ani, s-a înscris la o şcoală serală a unui
preot dintr-un sat vecin, situat la 15 km distanţă. Ziua mer-
gea la lucru, iar seara se ducea la şcoală, străbătând 3 ore
dus şi 3 ore întors, fie iarna, fie vara, aşa că ajungea acasă
târziu în noapte. Cu toate acestea, se scula devreme şi era
primul la lucru.
Fiind deosebit de preocupat şi atras spre învăţătură, a
reuşit să scrie şi să citească în mod cursiv la 19 ani. Pentru
atingerea idealului său, avea însă nevoie de profunde cu-
noştinţe de mecanică şi matematică. Cărţile erau foarte
scumpe. Numai pentru o carte cumpărată de preot de la un
10 Lohanul, nr. 2
anticariat din Liverpool a plătit jumătate din leafa pe o
lună. Fiind pasionat de. aprofundarea cunoştinţelor, nu s-a
lăsat de şcoală şi a solicitat directorului şi postul de frânar.
Avea grijă să coboare şi să scoată minerii de la lucru, care
se desfăşura la intervale mari de timp, aşa că avea destulă
vreme şi pentru meseria de mecanic. Acasă se ocupa şi cu
repararea încălţămintei oamenilor din sat.
La şcoală a cunoscut-o pe Betty, îngrijitoarea famili-
ei, în special a soţiei preotului care era suferindă. Betty era
o fată singură, fără părinţi, fraţi sau rude. Era modestă, fără
pretenţii, harnică, fînuţă, blondă, cu ochi albaştri. între cei
doi s-a înfiripat o dragoste profundă, sinceră, finalizată
prin căsătorie S-au mutat împreună, cu chirie, la Wylam,
aproape de mină. Priceputul soţ a confecţionat tot mobilie-
rul necesar în casă. Din resturile de lemn rămase a făcut
calapoade pentru încălţăminte, pe care le vindea tânăra
soţie duminica, în târgurile din jur. Cu banii câştigaţi şi-a
cumpărat cărţi de fizică şi matematică.
Într-o duminică i-a luat casa foc, incendiu stins cu
ajutorul vecinilor. A reparat casa singur, inclusiv ceasul de
perete care se defectase serios. Astfel a început să repare şi
ceasurile oamenilor din regiune.
Un eveniment înălţător a avut loc pe 16 decembrie
1803, când firava soţie i-a dăruit unicul fiu, pe nume Ro-
bert, care va deveni un admirabil inginer englez.
În 1804 George primeşte funcţia de mecanic la mina
din Kilingworth, cu un salariu dublu faţă de Wylam. O
mare nenorocire se abate asupra familiei. Betty s-a îmbol-
năvit după naştere şi curând a decedat.
Îndurerat peste măsură şi căutând să-şi uşureze sufe-
rinţa, se mută în nordul Scoţiei, la minele Montroze,
lăsându-şi copilul la nişte prieteni din Wylam. Nu trece
mult timp şi este chemat în armată. De aceea revine la
Wylam şi plăteşte pe alt tânăr ca să satisfacă stagiul militar
în locul său. Cheltuielile devin şi mai mari, dar firea inven-
tivă descoperă o nouă meserie la modă şi anume croitoria
de damă. În sfârşit, s-a ivit o ocazie favorabilă, neprevăzu-
tă. Un director de mine cumpărase o pompă de apă nouă
de la Glasgow care nu a putut să fie pusă în funcţiune. A
fost chemat George, care a reparat-o rapid. A început să
funcţioneze perfect spre mulţumirea patronului; A primit
ca răsplată 10 pfunzi, o sumă frumuşică pentru nevoile
meseriaşului. Cu aceşti bani 1-a întreţinut la şcoală pe Ro-
bert, care a urmat studiile la Universitatea din Edinburg,
Februarie 2008
devenind inginer, specializat în chimie şi fizică.
Dar idealul vieţii sale era locomotiva, pentru a scoate
cărbuni din mină şi a-i transporta, la distanţe mari, precum
şi alte mărfuri, chiar şi persoane. Pentru aceasta a făcut
calcule minuţioase, desene, planuri, lipseau doar banii.
De aceea, bine documentat, George s-a prezentat la
domnul Howarth, directorul minei de cărbuni de la
Kilingwort. După discuţii prelungite, acesta admite să spri-
jine financiar oferta. Stephenson avea nevoie de meseriaşi
profesionişti, însă aceştia nu au vrut să renunţe la serviciile
lor bine plătite. Atunci a apelat la fierari şi potcovari, care
au fost de acord să lucreze sub supravegherea sa. În 1812 a
început construcţia primei locomotive care a primit nume-
le de „Mylord". La prima încercare a scos cu vagoneţii din
mină 30.000 kg de cărbuni, transportaţi cu viteza unui cal
în alergare, pe distanţa de 8 km. După calcule minuţioase,
patronul nu a fost mulţumit, deoarece a constatat că nu are
profit suficient. Ca atare, după convenţia iniţială, nu a fost
plătit pentru munca sa.
Toţi susţineau la vremea respectivă ca roţile netede
ale locomotivei nu se vor roti pe şine netede, ci vor alune-
ca. Într-adevăr, între Leeds şi Middleton a fost construită o
cale ferată dinţată de către John Blenkinsop. Pentru con-
strucţia acestora ar fi fost nevoie de cheltuieli ridicate şi de
tehnologii complicate.
În sfârşit, a sosit şi momentul favorabil pentru
Stephenson. Proprietarii minelor de cărbuni din Halton vin
cu propunerea ca să folosească locomotivele sale la scoate-
rea cărbunilor din mine. Terenul era foarte accidentat şi cu
multă umezeală. Era anul 1820. Ajutat şi de fiul său, Ro-
bert, care între timp terminase studiile, au aplicat un pro-
cedeu ingenios. A construit 5 locomotive şi cinci perechi
de şine până în mină. Astfel, vagoanele goale care coborau
în mină ajutau la scoaterea vagoanelor încărcate cu căr-
buni, trase spre suprafaţă de două locomotive. În felul
acesta a scos 17 vagoane încărcate cu 64.000 kg de cărbuni
la un singur transport.
Auzind de aceste rezultate deosebite, un bogătaş din
Dariington, Peace, i-a propus lui Stephenson folosirea lo-
comotivelor construite de el pentru transportul lemnelor de
pe întinsele sale suprafeţe de păduri din Scoţia.
Stephenson i-a răspuns că nu s-a gândit la scoaterea lem-
nelor din munţi, lucru ce se poate realiza cu locomotive
mai mici care se pot deplasa mai uşor pe linii înguste, pen-
tru terenuri accidentate şi denivelate.
Atunci Peace, cu mai mulţi prieteni din Darlington,
au înfiinţat prima Societate de căi ferate, care să sprijine
financiar construcţia de locomotive mai puternice, precum
şi căi ferate.
Astfel a fost construită prima locomotivă şi prima ca-
le ferată între Stockton şi Darlington, experimentată pe 27
septembrie 1825.
Trenul era format din locomotivă şi 34 de vagoane
din care: unul încărcat cu personalităţi locale, 21 destinate
călătorilor, 6 vagoane încărcate cu faină şi cu cărbuni, iar 6
încărcate numai cu cărbuni. Distanţa de 15 km dintre cele
Februarie 2008
două localităţi a fost parcursă în timp de 65 de minute.
Cu ajutorul lui mister Peace s-a înfiinţat o fabrică de
locomotive la Newcastle şi s-a iniţiat construcţia căii ferate
dintre Manchester şi Liverpool, peste o regiune mlăştinoa-
să, numită „Lacurile Pisicii". Această iniţiativă a stârnit
discuţii aprinse din partea autorităţilor, parlamentarilor, a
presei etc. În final, s-a propus înfiinţarea unei comisii care
să analizeze amănunţit şi documentat situaţia şi să elabore-
ze un memoriu cu propuneri ştiinţifice. Prin aceasta se
opuneau vehement acestui proiect evocând motive dintre
cele mai hazlii. Redăm mai jos conţinutul acestui memoriu
după cartea „Mari invenţii" de Barbu Apelevianu p. 34:
1. „Ar tulbura liniştea vacilor care pasc şi, deci, vor
da mai puţin lapte. E foarte posibil ca unele vaci, din
această pricină, să ajungă sterpe.
2. Zgomotul locomotivei va speria în asemenea mă-
sură găinile din întreaga regiune, încât nu vor mai putea
oua în pace, ceea ce va pricinui gospodarilor mari pagube.
3. Locomotiva zvârle în văzduh un fum otrăvitor ca-
re va ucide toate păsărelele. Cerul se va înnegri din pricina
funinginii de la cazanul locomotivei, încât soarele nu se va
mai vedea ca înainte.
4. Scânteile de la locomotive ameninţă grânele de pe
câmp, iar la trecerea prin sate şi târguri, vor aprinde casele
oamenilor.
5. Caii vor dispărea cu desăvârşire, nu numai din
pricina concurenţei, dar şi din lipsă de hrană, deoarece iar-
ba şi fânul vor fi arse de focul locomotivei.
6. Călătorii vor fi ameninţaţi de cel mai mare peri-
col, deoarece o explozie a cazanului locomotivei îi va face
pe toţi praf şi pulbere".
Motivele erau puerile, care provoacă râsul pentru noi
în prezent, dar pentru acele vremuri provocau neplăceri
lorzilor, mari proprietari de pământuri, apoi proprietarilor
de cai pentru diligente, celor care deţineau hanuri etc.
Presa a amplificat la maximum această situaţie, încât
parlamentul englez a declanşat „procesul trenului". Pentru
aceasta s-a format o comisie parlamentară care să-1 judece
pe împricinat. în drum spre Londra, în diligenta plină cu
călători de diverse ocupaţii. Stephenson a asistat la acuzaţii
dintre cel mai neplăcute, însă fără a interveni. Unii îl con-
siderau nebun care trebuie dus la balamuc; alţii susţineau
să fie băgat la pârnaie etc. Toată opinia publică a fost ridi-
Lohanul, nr. 2 11
cată împotriva lui Stephenson, dar el şi-a păstrat
verticalitatea, stăpân pe cunoştinţele sale, pe idealurile sale
de a contribui la binele omenirii. Nu s-a gândit niciodată la
făcut avere; averea a venit de la sine.
Comisia parlamentară era formată din persoane cu
orientări tendenţioase pentru a-1 răpune pe autor, însă au
fost şi persoane de bună credinţă care susţineau progresul.
Şedinţa s-a desfăşurat într-o încăpere mică, sufocantă pen-
tru George. A durat câteva ore, perioadă în care i s-au pus
numeroase probleme: ba că ploaia va distruge linia ferată,
ba că va stinge focul din locomotivă şi trenul se va opri şi
va rămâne în câmp, va speria sau va omorî vitele şi altele.
In faţa comisiei, Stephenson a răspuns cu demnitate,
hotărâre şi profesionalism la toate interpelările, fiind spri-
jinit prin unele intervenţii ale preşedintelui. în final, comi-
sia parlamentară i-a dat câştig de cauză. În plus, Parlamen-
tul i-a acordat permisiunea de a construi linia ferată
Birmingham -Liverpool, care a fost inaugurată pe 15 de-
cembrie 1830. In prealabil, pe 6 octombrie 1829 s-a orga-
nizat un concurs unde au participat toate fabricile construc-
toare de locomotive din Anglia. A câştigat locomotiva lui
Stephenson, cu numele de „Racheta" („The Rocket"), care
realiza o viteză de 55 km pe oră, record absolut pentru ace-
le timpuri.
S-a stins o stea de pe cerul luminos, în plină vară,
într-o zi mohorâtă a anului 1848, luna august, ziua 12.
Opera i-a fost continuată cu devotament, profesiona-
lism şi mult succesor de unicul său fiu, Robert Stephenson.
Prin munca îndârjită, prin dăruire, pasiune şi sacrifi-
cii, se pot obţine descoperiri ştiinţifice care să ducă la pro-
gresul societăţii omeneşti în folosul tuturor pământenilor.
Satisfacţia morală a muncii împlinite. Depăşeşte orice limi-
te, ea rămâne veşnică. Aşa că stimate cititor:
„Onorează trecutul,
Celebrează prezentul,
Promovează viitorul”
Pentru binele umanităţii. (Din lucrarea „Mică enci-
clopedie de cultură generală”, partea a III-a, manuscris).
12 Lohanul, nr. 2
AUREL CORDAŞ
Istoria banilor este veche şi bogată în evenimente. P.
Samuelson spune că banii sunt "sângele care iriga sistemul
economic". Se ştie ca punctul de plecare al apariţiei banilor îl
constituie schimbul care la început se efectua sub forma de
troc, adică un bun se schimbă cu altul. Cu timpul din mulţimea
bunurilor s-au desprins unele cu rol intermediar sau etalon.
Acestea au fost primele forme de marfă-bani: animale,blănuri;
bucăţi de metal etc. Dintre toate produsele destinate schim-
bului, vitele erau cele care reprezentau la vremea respectivă,
cea mai mare valoare, ele au început să fie reprezentate ca va-
lori intermediare de schimb. Numele monedei naţionale a
Indiei, rupia vine de la cuvântul sanscrit „rupă" care înseam-
nă turmă. De la latinescul „pecus" care desemnează noţiunea
de animal a derivate cuvântul „pecunia" care reprezenta noţi-
unea de bani. Tot de la cuvântul latinesc „căpiţa" însemnând
turmă s-a format termenul capital.
Termenul de monedă a luat naştere la Roma în sec. al
III-lea Î.Cr. în templul zeiţei Junon Moneta s-a instalat un ateli-
er de fabricare a monedelor. Un dinar de argint avea pe faţă
capul zeiţei cu inscripţia numelui său „Moneta" denumire ce
a rămas pe discurile de metal îndeplinind funcţia de bani.
În zonele nordice ale Americii pielea de castor este unita-
tea de măsură a valorii. Din literatura despre pieile roşii aflăm
Banii, originea, evoluţia şi funcţiile lor
că o vulpe albă costa două piei de castor, o vulpe neagra sau
un urs, patru castori, iar o puşcă costa cinsprezece castori.
Cele mai multe popoare din ţinuturile reci nu prea aveau alt cu-
vânt pentru ban, decât blană. Pielea întreagă fiind prea vo-
luminoasă pentru schimb (comerţ) cu încetul s-a introdus
botul animalelor, sau un petic de piele, ce amprentându-se
de către stat, reprezenta piei întregi şi se schimba în magazine
specializate.
Pe vremea lui Homer toate se apreciau în vite. Banii
de metal ai atenienilor, înainte de Solon, purtau imprimat
un cap de taur. La unele popoare nomade se făceau cumpă-
rături cu cai, iar la nomazii persani cu oi etc. Pe frontiera chi-
nezo-birmaneză sarea era mijlocul de schimb. Astfel un sclav
valora şase-opt ocale de sare.
O altă etapă în dezvoltarea mijloacelor de schimb o con-
stituia aceea a folosirii unor bare (aramă, fier, argint,etc.) brute
cântărite, dar fără efigie sau altă marcă. Tăierea şi cântărirea
lingourilor erau operaţii care necesita mult timp. Aceasta a
impus pe la mijlocul sec. al VH-lea î.Cr. să apară o serie de
monede oficiale. Deci, la început, funcţia esenţială a banilor a
fost aceea de eclw general prin care se măsura valoarea ce-
lorlalte mărfuri, în acelaşi stanţate, confecţionate din bronz,
arama, fier, argint, aur, electrum (aliî + argint), s-a trecut de la
moneda - marfa la moneda adevărată, îndeplinea şi funcţia
de mijloc de circulaţie, uşurând schimbul. S-a trecut treptat,
de la circulaţia banilor bucăţi de metal în diferite forme la bani
Februarie 2008
sub formă de monede.
Cetăţile greceşti şi "bancherii particulari' au avut ideea să
imprime lingourilor, cu dalta sau cu pecetea, un semn de
marcă sau o ştampilă, care să garanteaze greutatea, puritatea
şi valoarea metalului. Când imprimare s-a făcut pe bucăţi
plate, aproximativ rotunde şi pe ambele feţe, simultan au
apărut în mai multe centre comerciale, dar toate în secolul VII
î.Cr., monede propriu-zise, acestea fiind povestite de Herodot,
părintele istorii.
Deoarece bucăţile de metal preţios, folosite ca bani erau de
greutăţi diferite, la fiecare act de schimb trebuiau verificate,
baterea de monedă, de o anumita greutate, formă si puritate.
Pentru a uşura schimbul, greutatea monedelor, de
multe ori, era asimilată cu unitatea de greutate folosită în
perioada respectivă. De a suprapune denumirii monetare cu
denumirea unităţilor de către împăratul Bizanţului Ludovic cel
Sfios, fiul lui Carol cel Mare a decret la anul 825, că se vor bate
240 piese dintr-o livră de argint. Livra era egală cu 490 de
grame în sistemul actual. Aceasta făcea ca dinarul să
cântărescă 2 grame. S-a păstrat obiceiul de a socoti că 240 di-
nari valorau o „livră". Aceasta nu avea nici o legătură cu
livra, ca măsură de greutate. Livra ca valoare de monedă se
născuse. Astfel talantul (cea 36 kg) folosit de mai multe popoare
din Asia Mica şi rămase în istorie, în special, folosit de fenici-
eni, înainte de a fi demn unor unităţi monetare au fost unităţi
de greutate. Unitatea de baza şi măsurarea greutăţilor era state-
rul (= 10,89gr.).
Tot după Herodot primele monede au fost bătute în Lidia,
în Asia Mică. Sistemul lidian a fost preluat şi de alte po-
poare, din antichitate sub aceeaşi denumire a unităţilor de greu-
tate, cu diferenţieri de la o ţară la alta. (Ştefan Dumitrescu).
Moneda de 1 ban, 1867
In mare se ştie că o greutate de aur valorează de 12 ori
greutatea în argint. Acesta este bimetalismul antic. Până în
secolul al XVII-lea au existat sub formă de monezi aurul şi
argintul, dar paralel se foloseau si metalele nepreţioase.
Începând din secolul al-XVII-lea, pe lângă monezi apar
bancnote, biletele de bancă, cu semne băneşti emise de
bănci. Băncile păstrau monedele de aur şi argint sau lingo-
urile de metale preţioase şi emiteau bancnote care circulau
în locul banilor de argint. Cu timpul dreptul de emite ban-
cnote, a revenit unei singure bănci din fiecare ţară, numită
Banca Centrală sau Banca de Emisiune. Bancnotele puteau fi
Februarie 2008 Lohanul, nr. 2 13

transformate la cerere în aur. După Primul Război Mondial
această convertibilitate în aur si argint a încetat treptat în toate
ţările, bancnotele devenind un simbol recunoscut si
unanim acceptat. Deci banii şi-au pierdut substanţa proprie,
aurul. Astfel şi în prezent noţiunea generică de bani sau mo-
nedă desemnează bancnotele, moneda metalică precum şi
alte instrumente recunoscute ca bani, având forme şi denu-
miri diferite de la o ţară la alta.
Bancnota de 50 de bani, 1917
322 î.Cr.) în opera sa "Politica", pentru prima dată. Aristotel
subliniază legătura dintre comerţ şi bani, considerând banii
drept rezultat al extinderii schimbului şi care pune capăt trocului.
Banii au un rol important în economie fapt ce rezultă din fun-
cţiile ce, le îndeplinesc. Banii măsoară activitatea economică
(măsura valorii).
Expresia acestei măsurători prin intermediul banilor este
preţul, adică suma de bani cu care se apreciază pe piaţă un
bun, serviciu sau activitate economică. Moneda este forma
generală a valorii şi expresia socială a mărfii. Moneda este pute-
re, căci acela care o posedă îşi va procura bunuri de producţie,
el are în buzunarul său putere asupra altor oameni. Moneda
este forma particulară a capitalului. O altă funcţie este ace-
ea de mijloc de schimb, adică vânzarea, cedarea unor bunuri sau
servicii, respectiv cumpărarea altor bunuri (servicii) în schimbul
banilor. Tot o funcţie a banilor este şi aceea de mijloc de plată,
adică plata unor salarii, datorii sau obligaţii economice. Banii
sunt un mijloc de tezaurizare, ei fiind simbol al avuţiei. Pen-
tru a-şi îndeplini funcţiile, banii trebuie să existe în societa-
te, adică să fie creaţi şi puşi în circulaţie într-o anumită canti-
tate. Definiţia monedei dată de "La Grande Encyclopedie" este
următoarea "moneda este o marfa de o anumită valoare
proprie, într-un volum mic relativ omogenă, cu posibilitatea
de a fi uşor divizată fără a pierde valoare, uşor de a fi identifi-
cată şi destinată pentru a servi schimbul, în opoziţie cu toate
celelalte mărfuri şi, prin urmare, pentru a servi ca etalon şi
unitate pentru a exprima cifric valoarea acestor mărfuri".

Funcţiile monedei au fost enunţate de Aristotel (384-

am fost luaţi la Siguranţă, era pe cept sovietizarea ţării mele. În copilă-

Istoria începe când
uiţi de viaţa ta
Emanoil Balbuzan
În mine s-a aprins pentru prima
dată mânia atunci când i-am văzut pe
ţărani defilând în Huşi. Era în ziua de
6 martie 1945. Îi aduseseră noii „tri-
buni“ ai lui Petru Groza la un Te
Deum, slujbă pentru aşa-zisa împro-
prietărire a ţăranilor. Eram şcolar pe
vremea aceea, la gimnaziul comerci-
al. Ţăranii erau mânaţi de trepăduşi,
ţineau nişte lozinci din cârpă roşie pe
care scria cu cretă: „Vrem pământ!“
şi „Jos boierii!". Aveau paie la picioa-
re, în loc de obiele, într-atâta erau de
săraci şi de ai nimănui, în urma răz-
boiului. Veniserăm şi noi, de la gim-
naziu şi de la liceu. Am început să-i
huiduim pe activişti şi să le strigăm
ţăranilor: „Cereţi încălţăminte, mai
întâi, cereţi de mâncare, că ăştia vă
mint, n-or să vă dea nimic!" Atunci
vremea aceea şef unul Bucur, şi ne-au
bătut, de n-am mai ştiut ce-i cu noi.
Apoi, în timpul stagiului militar,
când reuşiserăm, câţiva din unitate, să
luăm legătura cu grupul Arsenescu,
din munţi, grup al rezistenţei antico-
muniste şi antisovietice, am fost bă-
gat în lagărul de la Reşiţa, unde am
rămas şase luni. Acolo am avut oca-
zia să văd cum sunt anticomuniştii
sârbi. M-au mai impresionat şi alte
naţii, prin generozitate, solidaritate,
suflet mare. Din lagăr, pentru că mă
îmbolnăvisem, m-au trimis la Spitalul
Militar Timişoara, iar de acolo, oare-
cum vindecat, m au lăsat la vatră. Au
început persecuţiile locale, care m-au
determinat, în cele din urmă, să iau
legătura cu „Gărzile Albe“ din laşi.
Am format, în calitate de şef de lot,
grupul de rezistenţă anticomunistă
„Gărzile Albe" din Huşi. Văzusem
multe cu ochii mei de copil şi de ado-
lescent.
Văzusem istorie. Mă dureau ne-
dreptăţile. Simţeam că nu pot să stau
cu mâinile în sân. Nu puteam să ac-
rie, asistasem la ororile războiului.
Nu aveam cum să uit. Am avut, la noi
acasă, nemţi şi ruşi. Când ai mei au
plecat în refugiu, lăsându-i pe nemţi
în bătătură, lăsaseră şi două gâşte. Le-
au găsit, la întoarcere, aşa cum au
găsit toate lucruşoarele din casă. N-au
luat un ac, au păstrat totul curat. Cum
s-a întâmplat când au venit ruşii? A
fost prăpăd. Mai rău ca hoardele de
barbari. Am îngropat cu mâna mea
nemţi seceraţi de gloanţe în curtea
casei părinteşti, aşa cum am îngropat
şi ruşi. Să revin la „Gărzile Albe“.
Ne-am organizat în aşa fel încât să nu
ne cunoaştem între noi prea tare. Eu,
de exemplu, nu-mi cunoşteam decât
şefii de grupă. Să nu pot trăda, la o
adică. O vreme, pe la început, am
avut şi un salut, „Dumnezeu cu noi!",
şi un semn distinctiv: trei ace cu gă-
mălii tricolore, la rever. Am depus
jurământul de credinţă la Mitropolie,
la laşi, la sicriul Sfintei Paraschiva. Şi
jurământ a fost! Aş fi putut trăda trei-
zeci, patruzeci de inşi, dar n-am fă-
cut-o. Şi Dumnezeu mi-e martor că
14 Lohanul, nr. 2
am suferit mult pentru păstrarea aces-
tei tăceri.
O să mă întrebaţi care era obiec-
tivul imediat al organizaţiei. De fapt,
sper din inimă să mă întrebaţi, ca
tineri patrioţi români. Obiectivul
imediat era să luptăm împotriva sol-
daţilor sovietici, dacă ar fi început
acel război ruso-american pe care-l
aşteptam. Până atunci dădeam mici
semnale că existam. Astfel, odată am
aruncat cu o grenadă defensivă, foarte
puternică, pe geamul biroului şefului
Securităţii de atunci, din 1948. Res-
pectivul, s-a speriat foarte tare; într-o
săptămână a plecat din Huşi. Am mai
tras câteva încărcătoare în urma se-
cretarului U.T.M. N-am vrut să-l
omor, doar să-l sperii. Şi cea mai glo-
rioasă faptă pe care am condus-o în
cadrul „Gărzilor Albe“ a fost incendi-
erea unui tren. De fapt, ne interesa să
ia foc doar două vagoane, despre care
ştiam că transportă armament pentru
ruşi. Tren care venea din Germania.
Am ieşit în valea Dobrinei şi i-am dat
foc! În 1950 începuserăm să fim su-
pravegheaţi insistent, aşa că am decis
desfiinţarea organizaţiei din Huşi.
„Fiecare dispare pe cont propriu. Fie
ne pierdem urma în sudul ţării, fie
trecem graniţa în Iugoslavia.“ Aveam
atunci 22 de ani şi am fugit în Con-
stanţa. Mi-am făcut acte false, cu
ajutorul unui individ. Pe buletinul
meu scria BALBU IANI, contraface-
re a numelui meu de familie,
Balbuzan. Mă dădeam drept grec. M-
am aciuat într-o gospodărie de stat,
„Dorobanţul", în comuna M. Kogăl-
niceanu, al cărei director m-a mirosit
a fi fugar. De acolo m-au „ridicat“ la
10 noiembrie 1950. A început calva-
rul existenţei mele...
Am fost dus la Ministerul de In-
terne, apoi pasat Securităţii din laşi.
Bătăi fără număr, interogatorii cum-
plite, tortură, Securitatea Huşi, apoi
Bârlad, apoi Penitenciarul Galaţi, în
total 12 luni de anchetă, pentru alcă-
tuirea dosarului de condamnare. Am
fost condamnat la Galaţi. Delictul:
crimă de uneltire împotriva statului şi
a ordinii sociale. Am fost dus şi la
Jilava, dar „casa" chinurilor mele
pentru următorii trei ani şi jumătate a
fost Penitenciarul de la Gherla... Câte
aş avea de povestit! Câte mi-aş dori
să răzbun, dacă n-aş fi de fapt un
creştin! Oricum, sunt deja la vârsta
când valorile s-au cernut în mintea şi
sufletul meu. Doar că visele îmi sunt
încă bântuite de cele ce mi-au fost dat
să trăiesc.
Cetatea Gherlei, construită la
1543, avea trei biserici: una romano-
catolică (în cetatea veche), una greco-
catolică (în aripa construită în timpul
Mariei Tereza) şi una ortodoxă. Pe
când eram în penitenciar izbutiseră să
se caţere unii, la ordinele oamenilor
zilei, şi să dea jos crucile de pe bise-
rici. Oricum, nu mai erau biserici
acelea, se transformaseră una în uscă-
torie de cherestea, alta în bucătărie,
alta nu mai ştiu acum în ce. Mai ră-
măsese o singură cruce. Dă ordin
directorul închisorii
— Să se urce careva să dea jos
crucea!
Cine să se urce? Era foarte greu
de ajuns în acea clopotniţă, trebuia
găsit cineva cu adevărat curajos, care
să nu aibă rău de înălţime, un tinichi-
giu, ceva.
— Cum? Nu vrea nimeni? Hai,
că dăm mâncare în plus!
Atunci a apărut un evreu pe ca-
re-l ştiam, unul, Nathan, condamnat
la vreo zece-doisprezece ani închisoa-
re.
— Eu, să trăiţi, am să mă urc,
zice el. Dacă dai mata două gamele
de arpacaş, dau eu jos crucioiul de
acolo!
Cetate înaltă, cu clopotniţa şi
mai înaltă, i-au adus scări pompie-
reşti, care l-au lăsat pe evreu sub clo-
potniţă. De acolo, i-au aruncat funii,
să se caţere cu ele. Se prinsese direct
de cruce cu funiile şi noi îl priveam
ca la spectacol. De sus se vedea clar
tot oraşul Gherla, orăşenii, viaţa, li-
bertatea. Aşa-i, Nathan, că tu le-ai
văzut atunci pe toate astea? De bună
seamă, căci, văzându-se ajuns în vâr-
ful clopotniţei, Nathan a prins a striga
din toţi rărunchii:
— Hei, oameni, buni, cetăţeni!
Ascultaţi la mine! Eu sunt Nathan şi
m-am tocmit la directorul închisorii
să dau pe lisus Hristos jos de la locul
lui, în schimbul a două gamele de
arpacaş!
În timp ce vorbea, continua să
se lege cu funia de crucea pe care ar
fi trebuit s-o desprindă de soclu.
— Dar Nathan, de astăzi înain-
te, nu mai este evreu. Nathan este
creştin, pentru că se va spânzura aici,
pe cruce!, a urlat Nathan, încreţind
carnea pe noi
A răsturnat scările şi a rămas
legat de cruce până când au venit alte
scări, mult mai lungi, aduse tocmai de
la Cluj. Nu s a spânzurat, fireşte, şi
Februarie 2008
l-au da jos. Dar a obţinut, bietul
Nathan, ce a vrut: huiduielile cetăţe-
nilor! S-au adunat la poarta închisorii
şi au început să-l facă cu ou şi cu oţet
pe director. După asta, Nathan a plătit
cu chin. Ajunsese să se scrântească de
atâta bătaie primită.
.……………………………
Când erai eliberat, trebuia să
treci testul: te reeducaseşi au ba?
Detenţia mea a durat 4 ani, 11
luni şi 6 zile. De ce nu mi s-a dat mai
mult? Pentru că l-am luat pe NU în
braţe, îmi era groaznic de frică să nu
fiu condamnat la moarte. De aceea n-
au scos nimic de la mine - nici un
nume, nici o informaţie - deşi probele
concrete mă acuzau de departe.
Iar o amintire cutremurătoare.
Eram în penitenciar la Galaţi. După
ce te judecau, nu te mai aduceau în
celular, ci te trimiteau la cameră. Aş-
teptam să primesc condamnarea. Mă
rugam Domnului să nu fiu condamnat
la moarte. Stăteam în pat cu un băiat
care a fost judecat în aceeaşi zi cu
mine. Se strigă:
— Brânzaru Neculai!
— Prezent!, răspunde colegul
meu, ţăran tânăr din Bârsesti.
— Treci la uşă. Eşti condamnat
la...
— Douăzeci şi cinci de ani, am
încercat noi, ceilalţi arestaţi, să influ-
enţăm destinul în mai bine.
—.. .Douăzeci şi cinci de ani!,
veni verdictul.
Neculai avea vârsta mea, 22 de
ani. Strigarea continuă:
— Brânzaru Ion!
— Prezent!, răspunde tatăl lui
Neculai.
— Condamnat la moarte! Treci
la uşă! Brânzaru Vasile!
Era rândul fratelui cel mai mic,
care avea vreo 19 ani.
— Tu eşti condamnat la...
— Douăzeci şi cinci de ani, am
implorat noi
—.. .Condamnat la moarte!, au-
zim răspunsul.
— Trâmbei Victor. Condamnat
la moarte. Ieşi în faţă.
În ziua aceea, în care eu aştep-
tam sentinţa, am aflat de condamna-
rea la moarte a şase flăcăi, colegi de
celular. Mi-i aduc aminte, ca şi cum
s-ar fi întâmplat ieri. Încercaţi să fiţi
câteva clipe în locul meu, să staţi şi să
vă uitaţi cum m-am uitat eu atunci. Să
vedeţi cum se succed culorile pe chi-
pul unui om care află că a fost con-
damnat la moarte: de la un roşu
Februarie 2008
aprins la pământiu, sfârşind într-un
fel de paletă a curcubeului. Să vedeţi
privirea unui condamnat la moarte,
să-l vedeţi păşind spre uşa care se
deschide pentru el pentru ultima dată.
Condamnatul la moarte nu vrea să-şi
mai ia nimic din sarsanaua cu care a
venit. În ziua aceea, familia Brânzaru,
adică bătrânul şi cei doi fii ai lui, şi-a
aflat „viitorul“. Fuseseră arestaţi ca
participanţi la Republica de la
Bârseşti. Aşa-i că nu aţi auzit? A fost
cea mai sângeroasă răscoală din tim-
pul comunismului. În 1949 se făcuse
naţionalizarea tuturor munţilor daţi de
Ştefan ce Mare fiilor babei
Vrâncioaia. Ţăranii din acele comune
s-au organizat şi s-au răsculat. Totul a
sfârşit într-o baltă de sânge – mulţi
morţi şi mulţi ţărani închişi sau con-
damnaţi la moarte, ca în cazul acestor
Brânzaru.
Oricum, în ultima clipă tribuna-
lul a comutat pedeapsa tatălui:
— Măi, Brânzaru Ion, ai scăpat
cu viaţă. Ţi-au dat douăzeci de ani.
— Dar băieţii mei, Vasile şi
Neculai?, s-a interesat ţăranul.
—Au fost condamnaţi la moarte
amândoi!
— Atunci, zii lui Vasile să-mi
dea mie bocancii lui, că-s mai buni
decât opincile mele.
În rest, închisoarea a fost o lu-
me cu legile ei, cu măsurile ei, cu
sunetele ei, care uneori şi acum îmi
mai răsună în urechi. Ora închiderii.
Gherla. Lacăte puse, uşi închise. Ce-
lularul mare încuiat. Atunci, parcă
animaţi de un dirijor nevăzut, noi, o
mie cinci sute de glasuri, începeam să
cântăm: „Cu noi e Dumnezeu!“. Par-
că era un semnal, pe care nici nu mai
ştiam cine ne îndeamnă să-l dăm şi
către cine. Mai ţin minte zgomotul
paşilor „vieţaşilor politici“, al deţinu-
ţilor politic condamnaţi la închisoare
pe viaţă: era ca un zgomot de clopot
spart, care-ţi intra în creier. Coborau
de la etajul patru în curte.
Îmi aduc aminte că noi, deţinuţii
politic, am aflat înaintea gardienilor
când a murit Stalin. Atunci am lepă-
dat cu toţii hainele de puşcărie şi ne-
am îmbrăcat cu ce aveam mai bun,
civil – o bluză, o cămaşă, ceva. Gar-
dienii s-au mirat:
— Ce-i cu voi? Ce v-aţi îmbră-
cat aşa? Vreţi să evadaţi în masă?
Eu, care îmi făceam rost aproa-
pe zilnic măcar de-o cizmă sau de un
pumn, din partea gardienilor, am răs-
puns cu voce tare:
— Ce să fie, domnu' şef, a murit
tătuca Stalin!
Ce ne-au mai pedepsit atunci!
Ce ne-au mai luat la întrebări: cum
de-am aflat? Păi aveam noi alfabetele,
codurile noastre. Eu, de exemplu,
eram „şef de centrală“.
………………………………
Aici simt că mă doare inima.
Am şaptezeci şi unu de ani, la data
când aştern pe hârtie povestea... vieţii
mele. Şi n-o fac decât dintr-un singur
motiv: pentru că îmi pasă. Cred că
trebuie să ne pese tuturor. Iar dacă
tinerele generaţii n-au învăţat încă, să
le învăţăm noi să le pese. Un nume
obscur, Gheorghe al lui Ţuţoi al lui
Toader întâmplător, un nume de erou.
Numele unui om căruia i-a păsat ce
se întâmplă cu ţara lui.
În închisoare am avut şi puterea
să râd. Născoceam. Mă agăţăm cu ce
puteam de fiecare clipă, pentru a o
trăi pe următoarea. Era un „ţigan",
Gheorghe Gheorghe, din Ploieşti.
Simpatic şi solidar. A făcut un mic
spectacol o dată, când eram sortaţi să
prestăm munci. Sigur că doream cu
toţii să fim aleşi pentru muncă; asta
însemna automat îmbunătăţirea mân-
cării şi triplarea raţiei. Vine directorul
închisorii cu nişte gardieni, să ne
aleagă. „Ţiganul“ nostru, nu ştiu din
ce pricină, se dădea în lături: când iar
fi venit rândul să fie luat la muncă, se
băga printre cei din spate. De ce să fi
preferat bătaia, de exemplu, muncii?
în faţa lui, cei bătrâni şi mai solizi
erau luaţi la „neagra“, celulă de pe-
deapsă, cei mai tineri erau aleşi să
meargă la ucenicie. Îl observă direc-
torul pe tuciuriu:
— Da' tu ce ai, de nu vrei să
munceşti, mă? înţeleg, alţii sunt bă-
trâni, sunt bolnavi, nu văd, dar pe tine
te văd băiat tânăr şi bun de muncă.
L-a ridicat aşa, sus, l-a luat de
ceafă, ca pe un pui de cioară. Ţiganul
a început să tremure, îi clănţănea dan-
tura albă, bună.
— Câţi ani ai tu?
— Patru, răspunse cu voce
subţiratică ţiganul.
— I-auziţi, oameni buni, parti-
dul nostru drag bagă copii de patru
ani la puşcărie!, răcni directorul şi-i
arse una ţiganului.
— Dar pentru ce faci tu puşcă-
rie, măi?
— Pentru că am fost fruntaş în
producţie, răspunse vinovatul.
— I-auziţi, oameni buni, parti-
dul nostru scump şi drag bagă frunta-
Lohanul, nr. 2 15
şii în producţie la puşcărie! Păi ce fel
de fruntaş eşti tu, ţigane?
— Am dat păr la mână.
— Cum? îţi baţi joc de mine?,
urlă directorul.
— Nu, am lucrat la fabrica de
perii. Eu dădeam smocurile de păr la
maşină, să fie înfipte în mânere.
— Unde asta?
— Aici, la Gherla...
— Hai, atunci, la „Neagra“ cu
tine. Raţie sfert, turnaţi-i vreo două
hârdaie de apă şi peste trei zile îl
scoateţi!
Ţiganul a mâncat multă bătaie
cu ocazia acestui dialog, iar noi, chi-
purile, ne-am distrat puţin. De fapt, el
fusese închis din cauze nobile, în cali-
tate de şef de fanfară în Ploieşti, oda-
tă, când se întorcea cu trupa de la o
nuntă, a fost oprit de nişte cetăţeni.
— Cât aţi câştigat voi la nunta
asta?, i-ar fi întrebat pe lăutari.
— Păi, atât, le-a răspuns el.
— Bine, uite, tot atât vă dăm şi
noi, dacă ne cântaţi un anume cântec.
— Ce cântec?
— „Deşteaptă-te, române!“
Ţiganul s-a uitat la
instrumentiştii lui, împreună cu ei s-a
mai uitat o dată la teancul de bani şi a
dat tonul. Au cântat muzicanţii cu
atâta foc, de parcă ar fi repetat numai
această piesă în ultimele săptămâni.
Urmarea a fost arestarea şi condam-
narea şefului de fanfară la vreo zece
ani de închisoare.
Cea mai frumoasă amintire a
mea este ziua eliberării din închisoa-
re, după aproape cinci ani de detenţie.
Intrasem în închisoare cu optzeci de
kilograme greutate, la un metru op-
tzeci înălţime, şi ieşeam cu 39. Când
am ieşit pe poarta puşcăriei, mi-am
pierdut cunoştinţa, din cauza efortului
de a merge. M-am trezit într-o cofetă-
rie, mă duseseră acolo nişte civili,
foarte impresionaţi de felul în care
arătam - ca un schelet. Mai ştiu că,
ajuns în gara oraşului natal, Huşi, am
străbătut drumul până la casa părin-
tească în sase ore – drum pe care în
mod normal îl faci în mai puţin de
cinci minute. Ajuns în poarta casei,
iar am leşinat. M-a găsit fratele meu,
Puiu, căzut în tufa de liliac. M-a în-
trebat:
— Dar cine sunteţi, domnule?
Cea mai tulburătoare amintire a
mea este mama, în momentul în care
m-a văzut, când m-am întors din puş-
cărie. Cădea şi iar se ridica, şi iar
16 Lohanul, nr. 2 Februarie 2008

cădea, nevenindu-i să-şi creadă ochi-
lor că mă are din nou în faţă, în carne
şi oase. Oricum, nu m-a recunoscut
din prima clipă. M-a recunoscut după
o aluniţă de la mână.
Cred că toate în viaţa unui om
au un rost. Am trecut pragul a 70 de
ani, sunt în urbea natală, locuiesc în
casa părinţilor mei. Mi-a murit soţia
şi vorbesc din când în când, la te-
lefon, cu fiicele mele, plecate în lu-
mea largă, pentru a-şi urma carierele.
Citesc mult. îmi amintesc multe. Re-
cent, am fost la un simpozion pe teme
istorice, la liceul „Cuza Vodă", şi am
avut ocazia să schimb idei cu tinerii
liceeni respectuoşi faţă de trecut. Bibliografie:
Mulţi dintre ei se cunoştea că citiseră, Balbuzan Emanoil – Istoria în-
se documentaseră cu sârg... Dar le cepe când uiţi de viaţa ta, în rev. Po-
lipsea direcţia, acel dascăl din umbră, veşti adevărate, nr. 4, 1999, p. 14-15.
care ştie să indice ce şi cât trebuie
citit, ce şi de ce trebuie cercetat. Ori-
cum, părerea mea este că istoria este
încă destul de strâmb scrisă. De aceea
suntem un popor încă nedumerit, bu-
imac în prezentul derizoriu. Şi totuşi,
continuu să cred din toată inima în
binele neamului românesc. Lecţia pe
care am învăţat-o trecând prin chinuri
este speranţa.

Menhirii preistorici
zonă. Prima locaţie - Chersăcosu, se află pe terasa înaltă din
sectorul mijlociu al Prutului, iar Menhirii de la Bazga sunt
amplasaţi pe platoul înalt al bordurii estice a Podişului Central

din zona Huşilor Moldovenesc, la circa 10 de km de râul Prut şi în preajma

cetăţii defensive dacice de la Moşna.

Vicu Merlan
Pe teritoriul Moldovei au fost descoperiţi menhiri lu-
craţi din piatra locală, care aveau în preistorie un rol im-
portant în oficierea ritualică solară. Până acum astfel de
menhiri au fost identificaţi la Chersăcosu în judeţul Vaslui,
Bazga, judeţul Iaşi şi în jurul movilei Răbâia, în imediata
vecinătate, din N localităţii Râşeşti.

SCURT ISTORIC
Menhirul de la Chersăcosu a fost descoperit în
1994 de Vicu Merlan cu ocazia unei săpături de salvare
într-un mormânt tumular. Menhirul a fost fragmentat din
vechime fiind refolosit în aceasta formă ca stelă funerară
deasupra unei camere mortuare cu o vechime de circa
5000 de ani. (MERLAN, BURTĂNESCU, COMŞA
ALEXANDRA 1999, 209-214).
Menhirii de la Râşeşti au fost descoperiţi cu ocazia
unui sondaj de verificare efectuat de arheologii Institutului
A. D. Xenopol din Iaşi (în 1975) fiind dispuşi circular în
jurul movilei Răbâia. Menhirii sunt de formă aproximativ
paralelipedică, având o distanta de circa 2,5 m între ei.
(BAUMAN 1979, 51-56). Deoarece circumferinţa movilei
este de aproximativ 500 m, se estimează a exista peste 200
de astfel de pietre funerare sau de rit solar.
Menhirii de la Bazga au fost semnalaţi de un pasionat
al arheologiei locale, Petru Condurache, fiind cercetaţi de
Vicu Merlan şi publicaţi în monografia Văii Bohotinului.
(MERLAN 2006). Localnicii susţin că numărul acestora a
fost mare (până acum fiind descoperiţi 3 menhiri) dar au fost
folosiţi ca piatră de construcţie la fundaţia unor locuinţe din
Menhirul de la Cheersăcosu
SIMBOLISMUL ESOTERIC AL MENHIRULUI DE LA
CHERSĂCOSU
Fiind descoperit ca piatră funerară care acoperea
concavitatea mortuară, formând împreună cu celelalte
elemente un minicomplex mortuar, menhirul refolosit era
considerat un obiect tabu dându-i se o utilitate pe măsură.
Prin forma sa cvasidreptunghiulară făcea posibilă din
punct de vedere esoteric intrarea în rezonanţa cu elementul
primordial al pământului, animat de energia manifestatoa-
re a Marii Zeiţe Mama – Geia, ca zeiţa a fertilităţii şi a
fecundităţii. Pământul ca element primordial este animat
de Geia şi astfel defunctul era preluat în pântecul sau pla-
centa telurică dându-i se o nouă viaţă.
DESCRIERE
Menhirul de la Chersăcosu
Înainte de a fi fost refolosit ca lespede funerară în
mormântul tumular, menhirul preistoric a fost utilizat ca
piatra de cult, fiind amplasat pe creasta înalta a terasei
Februarie 2008
superioare a Prutului, marcând probabil
un traseu geomagnetic sau un perime-
tru sacru de iniţiere şi branşare a şama-
nului local în lumea subtila
transcedentală.
Menbirii de la Bazga
Forma pe care o păstrează astăzi
este aproximativ dreptunghiulară. Păs-
trează urme de fasonare a rocii (calcar
oolitic sarmaţian) fiind rotunjit la col-
ţuri şi prelucrat atent pe ambele feţe.
Prelucrarea atentă, dar grosolană, de-
monstrează că aceasta s-a făcut cu
unelte din piatră mai dure decât roca
din care a fost confecţionat. Dimensi-
unile menhirului păstrat sunt: lungime
0,48-0,84 m; lăţime 0,86 m; grosime
0,16-0,20 m.
MENHIRII DE LA BAZGA
Situaţia menhirilor descoperiţi la
Bazga diferă faţă de cel descoperit la
Chersăcosu. În cazul celui dintâi pozi-
ţia actuală îl plasa într-o ipostază se-
cundară de refolosire, fapt care demon-
strează o atenţie clara şi definită a aces-
tor pietre încărcate de istorie şi sacrali-
tate. Menhirii de la Bazga au fost des-
Lohanul, nr. 2 17
coperiţi la o distanţa de aproximativ 300 m unul de altul pe un aliniament
longitudinal din perimetrul Platoului de Aramă. Alunecările de teren şi pădu-
rea deasă au îngreunat mult descoperirea acestora, dar în acelaşi timp le-au
ferit de căutătorii de pietre de construcţii. Chiar şi aşa numărul este mic fiind
distruşi atât de om cât şi de natură. Din cei trei menhiri descoperiţi, doi sunt
perforaţi, iar cel de al treilea păstrează urme clare de încercare de străpungere,
pe ambele feţe, fără însă să se fi reuşit acest lucru. Forma lor triunghiulară,
cercul din mijloc realizat prin perforarea concentrică şi consecventă, pe am-
bele laturi, demonstrează o cunoaştere iniţiatică a naturii rezonatorii a formei,
implicit a geometriei sacre, a microcosmosului înconjurător. Triunghiul şi
cercul îmbina perfect plan iniţiatic al evoluţiei spirituale într-un cadrul natural
echilibrat şi manifestat armonios. Pentru cel de al treilea menhir, prelucrat
grosolan, dar cu intenţia clara de a se respecta rigorile procentuale ale desti-
naţiei pentru care a fost şlefuit, finalizarea acestuia nu a fost posibilă (mai
ales perforarea) probabil datorită slabei rezistibilităţi a rocii din care este con-
fecţionat. (MERLAN 2005).
Prin fasonarea, şlefuirea şi perforarea stângace descoperite pe corpul
menhirilor (inclusiv cel de la Chersăcosu), traseologia demonstrează o prelu-
crare rudimentară întâlnită în Epoca Pietrei, la hotarul dintre Paleolitic şi
Neolitic.
Poziţionarea lor pe terasele râului Prut, pe un aliniament altitudinal cu-
prins între 50 m şi 400 m, poate fi pusă pe seama unui cult al Soarelui în core-
laţie cu influenţa benefică a câmpului teluric geomagnetic, dat de Falia Pru-
tului din imediata apropiere. Studiul cazuistic asupra zonei Platoului de
Aramă, cuprins între Bazga şi Moşna, perimetrul cetăţii geto-dace şi a tumu-
lului de aici au scos în evidenţă o serie de anomalii geomagnetice care au o
influentă puternică asupra psihismului uman. S-au înregistrat în aceasta zonă
sute de cazuri de pierdere a controlului telechinestezic, fapt care a dus la rătă-
cirea persoanelor care au traversat-o sau chiar la teleportări la zeci de km în
câteva minute. Oamenii locului vorbesc de tainiţe subterane ocrotite de anu-
mite entităţi, motiv pentru care mulţi ocolesc aceste locuri de teama de nu li
se lua minţile. Cele mai vechi urme de civilizaţie din zona sunt din Paleolitic,
dar s-au descoperit şi din Epoca Bronzului şi din timpul geto-dacilor.
(MERLAN 2006).
În concluzie, menhirii preistorici descoperiţi în Moldova au fost ciopliţi
în Antichitate, fiind nişte reprezentări simbolice ale unor arhetipuri ancestrale
legate de cultul Soarelui. Menhirii din jurul movilei Răbâia fac parte integran-
tă dintr-un sistem calendaristic solar cu implicaţii ritualice, funcţionalitate
care va fi mai uşor dedusă prin viitoarele săpături arheologice din incinta
acest sit.
Bibliografie selectiva
-Bauman Ionel, Unele probleme privind movila Răbâia, în Acta
Moldaviae Meridionalis, I, 1979, 51-56.
-Merlan Vicu, Noi descoperiri paleolitice la Huşi « La Ursoaia », în
Acta Moldaviae Meridionalis, XXVIII-XXIX (1998-1999), p.41.
- Merlan Vicu, Sanctuarul sacru de la Isaiia-Zeiţele Protectoare, în
Revista Misterelor, nr. 28, 2000, p. 23.
- Merlan Vicu, Situl paleolitic de la Roşu» Frantz Dasca, în revista
Prutul, nr. 25, 2003, p7.
- Merlan Vicu, Isaiia, Com. Răducăneni, Jud. Iasi, revista Prutul, nr.
25, 2003, p.1-2
- Merlan Vicu, Creţeşti »La Intersecţie », revista Prutul, nr. 28, 2004,
p.2-3.
- Merlan Vicu, Situl paleolitic de la Răducăneni-Mat, în revista
Prutul nr. 31, 2004, p.12..
- Merlan Vicu, Bazga-Cetăţuie, în revista Prutul, nr. 37, 2004, p.9,.
-Merlan Vicu, Burtănescu Florentin, Comşa Alexandra,Un mormânt
Iamnaia cu lespede de piatră la Chersăcosu (com. Duda-Epureni, jud.
Vaslui), în Arheologia Moldovei, XXV, 1999, 209-214;
-Merlan Vicu -Unelte si arme de silex si piatra din eneoliticul Mol-
dovei dintre Carpati si Prut, 2005.
-Contributii monografice asupra Văii Bohotinului şi Văii Moşnei,
2006.
-Contribuţii monografice asupra depresiunii Huşilor, 2008.
18 Lohanul, nr. 2 Februarie 2008

Lista e-urilor cancerigene

• E-uri cancerigene : E131, E142, E211, E239, E330, E213, E214, E215, E216, E217, E218
• Aditivi alimentari care cresc colesterolul : E320, E321
• E-uri care afectează circulaţia : E250, E251, E252
• E-uri care afectează pielea : E230, E231, E232, E233
• E-uri care afectează digestia : E338, E339, E340, E341, E463, E464, E465, E466

(După: http://assasiniisanatatii.wordpress.com/2007/11/19/lista-e-urilor-cancerigene/)

le acceptăm, pur şi simplu, pentru că

Produsele cosmetice uzuale conţin
substanţe extrem de toxice
MELANIA RADU
Toxinele absorbite prin piele ne
afectează grav sănătatea
Mulţi oameni urmează diete ex-
treme şi realizează zilnic diferite me-
tode de detoxifiere, şi apoi, după toate
acestea, folosesc produse cosmetice
toxice. Amintiţi-vă că pielea dumnea-
voastră este ca un burete, aşa că fiţi
atenţi ce puneţi pe ea
(Nexus Magazin)
Toţi aceia care sunt preocupaţi
de sănătatea lor ar trebui să ştie că
substanţele din cosmeticele pe care le
folosim sunt absorbite de organism,
prin piele. De multe ori, ingredientele
chimice ale cosmeticelor şi ale produ-
selor de îngrijire corporală sunt toxice
şi au efecte dezastruoase asupra sănă-
tăţii noastre. Tot mai mulţi oameni se
interesează de alimentaţia sănătoasă,
naturală. Un regim lacto-vegetarian
care să evite alimentele artificiale şi
aditivii alimentari reduce considerabil
riscul de expunere la toxine. În ace-
eaşi măsură ca şi hrana pe care o con-
sumăm, substanţele cosmetice pe care
le folosim ne influenţează pe multiple
căi. Ayurveda afirmă chiar că nu ar
trebui niciodată să punem pe piele
substanţe pe care nu le-am înghiţi.
Absorbirea prin piele a toxine-
lor este mult mai periculoasă decât
înghiţirea lor
Pielea este cel mai mare organ
al corpului nostru. Este un înveliş viu,
care respiră şi are o mare capacitate
de absorbţie. Pielea practic absoarbe
produsele aplicate pe suprafaţa ei.
Dacă acestea conţin ingrediente bene-
fice, efectele folosirii lor vor fi bene-
fice. Dar dacă aceste produse conţin
substanţe chimice toxice, acestea au
efecte adverse atât asupra pielii, cât şi
asupra organelor interne ale corpului
nostru. În special efectele cumulative,
care apar după mulţi ani de folosire a
unui produs, transformă elementarele
noastre obiceiuri de igienă într-un stil
de viaţă sinucigaş care ne apropie de
boală şi de moarte.
Solvenţii din unele săpunuri,
şampoane, geluri de duş distrug bari-
era protectoare a pielii, degresează
puternic pielea şi favorizează pătrun-
derea substanţelor toxice. Odată pă-
trunse în piele, acestea ajung în
microcapilarele sanguine, în vasele
limfatice şi apoi în fluxul sanguin,
care le răspândeşte peste tot: în creier,
ficat, rinichi, muşchi. „Dacă rujul
ajunge în gură, enzimele din salivă şi
stomac reuşesc să-l descompună. Însă
dacă substanţele ajung în fluxul san-
guin, acolo nu există nici un fel de
protecţie”, a precizat Richard Bence,
un biochimist care a studiat timp de
trei ani substanţele prezente în cos-
metice. „Încă nu se ştie ce efect au
toate aceste substanţe chimice atunci
când sunt amestecate. Efectul ar pu-
tea fi mai puternic decât suma efecte-
lor substanţelor luate separat,” a indi-
cat specialistul. El a concluzionat:
„Trebuie să începem să ne punem
întrebări asupra compoziţiei şi să nu
ni se spune că sunt sigure”.
Ignoranţa şi nevoia de „a arăta
bine” duc la creşterea continuă a con-
sumului de produse de igienă şi cos-
metice
Produsele pentru igienă şi fru-
museţe nu sunt încă percepute ca
având legătură directă cu starea noas-
tră de sănătate. Acestea sunt conside-
rate drept produse pe care le folosim
doar extern. Nu realizăm că pielea
este un organ la fel de expus la efec-
tele negative ale toxinelor ca şi siste-
mul digestiv. Incapacitatea noastră de
a înţelege adevărul şi de a reacţiona
impulsionează creşterea industriei de
cosmetice. De aceea nu s-a cerut încă
legiferarea unor avertismente care să
însoţească produsele cosmetice şi de
îngrijire personală, aşa cum, de
exemplu, pachetele de ţigări se vând
cu avertismentul „Tutunul dăunează
grav sănătăţii”. Rezultatul este creşte-
rea continuă şi neîntreruptă a profitu-
rilor corporaţiilor care fabrică produ-
se cosmetice şi de îngrijire personală.
Companiile producătoare de
cosmetice ne fac să credem că au
mare grijă de pielea noastră şi reali-
zează teste riguroase înainte de a lan-
sa produsul pe piaţă. În realitate, aşa
cum subliniază cercetătorii din Consi-
liul Naţional de Cercetare al SUA:
„din zecile de mii de substanţe chimi-
ce importante pe plan comercial, doar
câteva au fost supuse unor teste amă-
nunţite de toxicitate, iar multe nu au
fost testate deloc”. Grupul de Activi-
tăţi pentru Mediu (o organizaţie de
control) estimează că doar 11% din
cei aproximativ 10.500 de ingredienţi
obişnuiţi ai produselor de îngrijire
personală au fost supuşi unui număr
suficient de teste pentru a oferi sigu-
ranţă. Iar FDA (Agenţia pentru Con-
trolul Alimentelor şi Medicamentelor
din SUA) precizează că „un producă-
tor de cosmetice poate folosi aproape
Februarie 2008
orice fel de materie primă ca ingredi-
ent şi poate lansa produsul pe piaţă
fără acordul FDA”.
Femeile absorb anual 2-3 kilo-
grame de substanţe toxice prin in-
termediul produselor cosmetice uzuale
Rutina zilnică a femeilor impli-
că folosirea demachiantului, a cremei
de faţă, a produselor de machiaj şi a
altor produse pentru igienă, multe
dintre acestea conţinând componente
toxice. Afectate nu sunt numai femei-
le, ci şi bărbaţii, pentru că şi produse-
le destinate lor (cremă sau spumă de
ras, after-shave, şampon) au aceleaşi
ingrediente periculoase. Dar cel mai
grav este că astfel de substanţe se
regăsesc inclusiv în produsele desti-
nate îngrijirii copiilor. Faptul că pro-
dusele cosmetice sunt făcute să stea
mult pe raft, spre deosebire de produ-
sele alimentare, contribuie la toxicita-
tea lor şi la potenţialul cancerigen
ridicat.
Produsele cosmetice sunt ade-
sea nişte „cocktailuri” de chimicale
cu acţiune cancerigenă, iritanţi ai
pielii, toxine de creştere (care afec-
tează dezvoltarea fizică şi mentală la
copii), perturbatori endocrini
(substanţe care opresc sau blochează
transmiterea de hormoni în corp şi se
interpun astfel în dezvoltare), agenţi
mutageni (cauzează mutaţii ale ADN-
ului care duc fie la cancer fie la afec-
ţiuni congenitale), neurotoxine
(substanţe chimice care afectează
sistemul nervos), toxine de reprodu-
cere (care afectează sistemul repro-
ductiv) şi sensibilizatori (substanţe
chimice care provoacă reacţii alergice
în ţesuturile normale în urma expune-
rii repetate la acestea).
Pe lista celor mai periculoase produse
conduc detaşat parabenii, conservanţi
utilizaţi în aproape toate produsele
pentru piele şi păr, inclusiv săpun,
şampon, deodorant şi chiar loţiuni
pentru bebeluşi. Parabenii sunt ex-
trem de utili în stoparea dezvoltării
bacteriilor, dar specialiştii au desco-
perit şi că mimează efectele estroge-
nului, hormonul sexual feminin, care,
printre alte acţiuni ale sale, poate con-
tribui şi la dezvoltarea tumorilor can-
ceroase maligne.
Un efect similar, de favorizare a
apariţiei tumorilor, are şi aluminiul
care intră în compoziţia deodorante-
lor şi antiperspirantelor. Sărurile de
aluminiu şi zirconiu din compoziţia
deodorantelor blochează glandele
sudoripare şi reduc pentru câteva ore
cantitatea de transpiraţie de la nivelul
pielii. Totuşi, din cauza aluminiului
care se absoarbe prin piele, deodoran-
tele şi antiperspirantele care conţin
acest element pot contribui la apariţia
tumorilor mamare.
Lauril sulfatul de sodiu (SLS),
utilizat, datorită capacităţii sale de a
produce spumă, la fabricarea săpunu-
lui, şamponului, spumei de ras, pastei
de dinţi, a spumei de baie şi în aproa-
pe orice soluţie personală de curăţare,
este considerat responsabil pentru
iritaţiile pielii. Această substanţă este
un detergent puternic, agresiv, folosit
la scară largă ca degresant pentru
motoare! Săpunul, pasta de ras cu
lauril sulfat de sodiu pot irita pielea,
pot produce urticarie, şamponul poate
determina căderea părului, alte pro-
duse pot provoca ulceraţii ale gurii,
pot provoca iritaţii ale ochilor, pot
afecta chiar definitiv ochii, mai ales
la copii. Pătrunde foarte uşor prin
piele şi poate ajunge la inimă, plă-
mâni, ficat sau creier. Uneori, pe eti-
chete, lauril sulfatul de sodiu este
ascuns sub denumirea de substanţă
pseudo-naturală, prin formula “provi-
ne din nucă de cocos”. Interacţionând
cu nitriţii din apa de la robinet, lauril
sulfatul de sodiu poate produce
nitrozamine cancerigene.
În lacurile de unghii, în fixativul
şi spuma pentru păr, în unele parfu-
muri se găsesc ftalaţii. Aceştia afec-
tează plămânii şi pot produce mal-
formaţii congenitale dacă în timpul
sarcinii sunt utilizate cosmeticele cu
ftalaţi. Aceştia afectează celulele
spermatice şi pot provoca feminizarea
bărbaţilor. Sistemul hormonal al am-
belor sexe este tulburat şi de moscul
sintetic, o substanţă care se regăseşte
în compoziţia parfumurilor, a săpunu-
rilor sau cremelor.
O cercetare semnificativă asu-
pra impactului ftalaţilor a fost realiza-
tă de dr. Shanna Swan, profesor de
obstetrică şi ginecologie la Universi-
tatea din Rochester, care a găsit o
legătură între această substanţă chi-
mică şi feminizarea băieţilor. Cerce-
tarea a identificat o legătură clară
între expunerea prenatală la ftalaţi şi
o distanţă anogenitală (ADG) redusă
la bebeluşii masculi, o descoperire ce
implică faptul că aceşti bebeluşi sunt
susceptibili de a suferi o coborâre
incompletă a testiculelor şi o subdez-
voltare a penisului. Este interesant de
Lohanul, nr. 2 19
remarcat că aceste modificări au apă-
rut la niveluri de expunere la ftalaţi ce
au fost înregistrate la un sfert dintre
femeile din Statele Unite.
Etanolaminele (derivaţi ai amo-
niacului)sunt substanţe care pot afec-
ta grav sănătatea noastră şi a celor
dragi. Săpunurile, şampoanele,
gelurile de duş, spumantele de baie,
chiar şi produsele pentru copii conţin
acest amestec fatal de substanţe
(dietanolamină-DEA, trietanolamină-
TEA şi monoetanolamină-MEA) care
în contact cu nitriţii care se găsesc în
apă, produc nitrozamine precum
NDEA (N-nitrozodietanolamină), o
substanţă foarte cancerigenă, care
afectează în special rinichii şi care
este absorbită foarte uşor de piele,
mai ales de pielea fragedă a copiilor.
Aceste substanţe sunt iritante pentru
ochi, afectează foliculul pilos şi cau-
zează uscarea şi căderea părului.
Încă un exemplu care pune şi
mai multe semne de întrebare în legă-
tură cu siguranţa produselor de îngri-
jire personală este formaldehida: o
substanţă iritantă, cancerigenă, folosi-
tă în industria mobilei. La un moment
dat, formaldehida a fost eliminată din
producţia mobilei, însă se foloseşte la
scară largă sub formă de conservant
şi dezinfectant în şampoane, lac de
unghii, întăritori pentru unghii şi pro-
duse pentru creşterea părului. Pro-
voacă alergii, ameţeală, dureri de cap
şi dureri cumulate. Este considerată
halucinogenă de către IARC
(International Agency for Research
on Cancer) şi „probabil cancerigenă”
de către EPA (Environmental
Protection Agency). Prezenţa ei este
adeseori mascată, datorită faptului că
intră în componenţa altor ingrediente,
precum hidantoină, ori surfactanţi,
cum ar fi lauril sulfatul de sodiu. Este
de asemenea bine de ştiut că produsul
mai apare şi sub numele de formalină
sau MDM.
Unele creme hidratante pot con-
ţine sub numele de vaselină sau para-
fină, un amestec de hidrocarburi aro-
matice din petrol sau alte produse
derivate din petrol, ale căror denumiri
de pe etichete conţin prefixele
„propyl” sau „methyl”. Acestea nu
lasă pielea să respire, blocând astfel
eliminarea toxinelor din corp. Pot
provoca sensibilitate la lumină şi pot
sărăci pielea de propriile uleiuri natu-
rale, efectul fiind uscarea şi crăparea
acesteia, îmbătrânirea prematură,
20 Lohanul, nr. 2
acneea şi diverse alte afecţiuni ale
pielii. O substanţă suspectă este şi
cocamid MEA, care „leagă” ingredi-
entele utilizate în multe tipuri de
creme de faţă.
Padimate-O cunoscut şi ca octil-
dimetil sau PABA este un ingredient
comun în cremele solare. La fel ca şi
DEA este un agent de formare a
nitrozaminelor, favorizând formarea
acestora sub influenţa ultravioletelor
şi crescând astfel riscul de cancer de
piele, situaţie ironică în condiţiile în
care este utilizat tocmai ca ecran de
protecţie.
Altă substanţă potenţial iritantă
este benzil-alcoolul sau izopropilul,
un solvent şi o substanţă alterantă,
adică o substanţă care poate modifica
structura altor substanţe chimice. Fo-
losit la parfumarea produselor cosme-
tice sau a vopselelor de păr, în produ-
se de curăţare a vopselei de păr, pro-
duse de exfoliere corporală, loţiuni de
mâini, after-shave-uri şi parfumuri,
acesta are ca efect îmbătrânirea pre-
matură. Poate provoca greaţă, dureri
de cap, înroşiri ale pielii şi depresii.
De asemenea, usucă pielea şi provoa-
că crăpături ale acesteia care pot în-
lesni dezvoltarea bacteriilor.
Plumbul este conţinut în mai
mult de jumătate din rujuri, conform
unui studiu realizat de Coaliţia pentru
Cosmetice Sigure din SUA. O treime
din rujurile testate conţin o concentra-
ţie de plumb care depăşeşte limita
permisă de Administraţia Americană
de Alimentaţie şi Medicamente
(FDA). 39% din rujurile testate nu au
prezentat urme de plumb. Coaliţia a
confirmat faptul că produsele unor
firme mai puţin scumpe, ca Revlon,
nu prezintă urme de plumb în timp ce
mărci scumpe ca L’Oreal, Cover Girl,
şi Christian Dior au printre cele mai
ridicate nivele. „Plumbul se depozi-
tează în corp de-a lungul timpului, iar
rujurile care conţin plumb, aplicate de
câteva ori pe zi, în fiecare zi, pot duce
la nivele periculoase de expunere.
Cele mai recente studii arată că nu
există un prag sigur al expunerii”, a
declarat doctorul Mark Mitchell, pre-
şedintele Coaliţiei pentru un Mediu
Echitabil din Connecticut.
Plumbul este un cancerigen bine
cunoscut care afectează sistemul
hormonal. Este uşor absorbit prin
piele şi se depozitează în oase. Mai
poate provoca probleme comporta-
mentale, de memorie şi de limbaj, dar
poate conduce şi la o creştere a agre-
sivităţii. Cei mai vulnerabili sunt co-
piii şi femeile însărcinate.
Unele vopsele de păr cu efect
lent conţin, de asemenea, plumb.
Universitatea Xavier din Louisiana a
făcut cercetări pe această temă şi a
descoperit că unele mărci de vopsea
de păr conţin de 10 ori mai mult
plumb decât cantitatea admisă în vop-
seaua pentru locuinţe! Oricine lucrea-
ză cu vopsea de locuinţe sau locuieşte
într-o încăpere proaspăt vopsită ştie
ce reacţii poate să declanşeze aceasta:
dureri de cap, strănut şi greaţă, pentru
a numi doar câteva dintre ele.
Studiile ştiinţifice cu privire la
legătura dintre folosirea vopselelor de
păr permanente şi semi-permanente şi
cancer au arătat faptul că prin pielea
capului corpul absoarbe rapid
substanţele chimice conţinute în aces-
te produse pe durata în care vopseaua
trebuie să rămână pe pielea capului.
De-a lungul anilor de folosire repetată
se pot absorbi destule substanţe can-
cerigene pentru a declanşa cancerul,
la vârste înaintate.
Gudronul de cărbune, folosit ca
bază pentru vopseaua de păr şi pentru
şampoanele contra mătreţii, se ştie că
provoacă boli fatale precum cancerul
şi o serie întreagă de afecţiuni comu-
ne precum astm şi dureri de cap. Pe
eticheta produselor este menţionat ca
FD&C sau D&C.
Parfumurile folosite în multe
produse de îngrijire personală sunt de
obicei pe bază de petroleum. Ele pot
cauza dureri de cap, ameţeală, alergii,
probleme respiratorii, iritarea pielii şi
sensibilitate chimică. Din păcate FDA
(Food and Drug Administration) nu
cere nici în prezent fabricanţilor de
parfum să îi prevină pe consumatori
asupra substanţelor chimice toxice
care se găsesc în produsele lor.
Talcul, un ingredient întâlnit în
produse pentru faţă şi corp, precum şi
presărat în cantităţi mici pe produsele
contraceptive cum ar fi prezervative-
le, este un cancerigen cunoscut. Stu-
dii ştiinţifice l-au identificat ca fiind
una dintre cauzele cancerului ovarian
când se foloseşte în zona genitală, în
primul rând pentru că talcul, un com-
pus anorganic de silicat de magneziu,
poate irita celulele care acoperă ova-
rele (Frederick R. Jelovsek, „Pudra
perineală şi tampoanele pot provoca
afecţiuni”). În plus, talcul se poate
fixa în plămâni, provocând probleme
Februarie 2008
de respiraţie şi posibil cancer pulmo-
nar.
Talcul este un produs mineral
obţinut prin extragerea minieră a roci-
lor de talc, care apoi sunt procesate
prin sfărâmare, uscare şi măcinare
pentru eliminarea altor reziduuri de
minerale. Cu toate acestea, acest pro-
ces nu separă unele fibre minuscule
care sunt foarte asemănătoare cu cele
de azbest. Din această cauză talcul
este asociat cu azbestul ca potenţial
cancerigen. Oamenii de ştiinţă au
analizat atent particulele de talc şi au
găsit multe asemănări cu azbestul.
Atât de multe încât în 1973 FDA
(Food and Drug Administration) a
elaborat o reglementare care să limi-
teze cantitatea de fibre asemănătoare
cu azbestul din talcul cosmetic. Cu
toate acestea nu s-a emis nici o hotă-
râre, în prezent talcul cosmetic
nefiind reglementat în nici un fel.
Copiii sunt expuşi la reacţii to-
xice sau iritativ-alergice datorate pro-
duselor de îngrijire corporală
Pielea copilului, în special a
nou-născutului şi sugarului, este mai
subţire şi mai fragilă decât cea a
adultului. Stratul superficial al
epidermei, cel mai important în rolul
de barieră protectoare, este mult mai
fin la copil decât la adult. Aşa se
explică de ce la cea mai mică
agresiune apar urme pe pielea
copilului. Şi tot fragilitatea pielii este
motivul pentru care substanţele din
compoziţia produselor de îngrijire
pătrund mai uşor prin epiderma
copiilor.
Cele mai periculoase substanţe
chimice din produsele de îngrijire
pentru copii (pe lângă cele enumerate
până acum, dintre care unele se regă-
sesc şi în produsele pentru copii) sunt
următoarele: acidul salicilic (este
toxic dacă e folosit în cantităţi mari
sau la persoane cu sensibilitate la
salicilaţi, cărora le face rău chiar şi
folosit în cantităţi mici), ureea (folo-
sită în cantităţi mari sau în mod repe-
tat este iritantă pentru piele şi ochi),
coloranţii, conservanţii în cantitate
mare, acidul boric (conţinut în pudre-
le de talc, folosit pentru calităţile sale
antiseptice, devine toxic dacă este
ingerat ori inhalat), camforul (în can-
tităţi mari poate provoca stări de con-
fuzie, iritabilitate, hiperactivitate neu-
romusculară; United States Food and
Drug Administration a stabilit la 11%
cantitatea de camfor permisă în pro-
Februarie 2008 Lohanul, nr. 2 21

duse de consum), fenolul, violetul de
genţiană (în cantităţi mari sau folosit
în mod repetat).
În funcţie de durata utilizării şi
suprafaţa de piele pe care se aplică,
aceste substanţe pot provoca reacţii
toxice sau reacţii iritativ-alergice.
Reacţiile alergice apar la 24 - 48 de
ore de la aplicarea produsului pe
piele. În apariţia acestora este
implicat sistemul imunitar al
copilului. Organismul acestuia
produce anticorpi la prima aplicare a
produsului alergic, iar la
readministrare apar reacţii din ce în
ce mai rapide. Iritaţiile apar sub
forma unor mici arsuri, ca reacţii
locale imediate. Reacţiile toxice
(intoxicaţiile) sunt provocate de
substanţele toxice absorbite în
organism.
Care sunt alternativele?
Ignoranţa noastră a permis fa-
bricanţilor de produse cosmetice şi de
îngrijire personală să folosească orice
substanţe fără a fi traşi la răspundere.
Este necesar să fim conştienţi şi să-i
facem şi pe alţii conştienţi cu privire
la aceste aspecte până când societatea
va cere socoteală celor care folosesc
aceste substanţe şi va propune soluţii
de rezolvare a problemei.
Una dintre alternativele pe care
le avem pentru moment este citirea
atentă a ceea ce scrie pe eticheta pro-
dusului. Multe companii de cosmetice
au început să lanseze aşa-numitele
produse „naturale”, dar pentru că nu
există standarde asupra a ceea ce în-
seamnă „natural”, multe dintre aces-
tea conţin şi substanţe chimice. Tot ce
putem face este să ne pregătim o listă
cu ingredientele periculoase şi să ve-
rificăm cu atenţie produsele înainte
de a le cumpăra. Putem folosi pentru
aceasta şi bazele de date care există
pe Internet şi care conţin topuri cu
privire la nocivitatea şi siguranţa pro-
duselor (de exemplu Skin Deep este
un serviciu creat de către Grupul de
Activităţi Ecologice, atât pentru con-
sumatori cât şi pentru fabricanţi, în-
curajând ambele părţi să treacă la
folosirea unor produse mai sănătoa-
se).
Alternativa cea mai sigură este
să avem încredere în propriul corp,
care e în stare şi singur să facă mi-
nuni (dacă nu-l împiedicăm), mai
eficient, fără să aibă nevoie de prea
mult ajutor, aşa cum nu are nevoie de
ajutor nici pentru a merge, a respira
ori a surâde. Putem folosi produse
naturale pe care avem posibilitatea de
a le recunoaşte, putem căuta reţete şi
ne putem prepara singuri propriile
şampoane, creme, loţiuni, etc. După
cum se ştie, supraeforturile sunt în-
totdeauna răsplătite.

S.O.S. – PLANETA ALBASTRĂ!

IUBIND NATURA, TE IUBEŞTI PE TINE

substanţe poluante, mai ales bioxid de carbon. Se aprecia-

înv. Cozma Dana- Angelica
În numărul trecut al revistei am vorbit despre ce stu-
diază educaţia ecologică, despre scopul şi obiectivele ei.
În acest număr voi vorbi despre poluare şi anume
poluarea mediului.
Poluarea este o stare negativă dintre mediul creat de
om şi mediul natural, ca urmare a acţiunii unor factori po-
luanţi. Dintre aceştia se remarcă poluanţii generaţi de con-
sumul crescând de energie al omenirii şi care provoacă o
poluare complexă – chimică, termică şi radioactivă. Există
şi factori poluanţi naturali, precum erupţiile vulcanilor,
însă în marea lor majoritate factorii poluanţi sunt generaţi
de către activităţile umane.
Poluarea este de mai multe tipuri:
- poluarea aerului;
- poluarea apei;
- poluarea solului;
Dezvoltarea şi civilizaţia antrenează un consum tot
mai mare de energie pe locuitor. Pentru aceasta, producţia
de energie trebuie să crească continuu. În prezent, aproxi-
mativ 97% din producţia de energie industrială a lumii
provine din combustibili fosili (cărbune, petrol şi gaze
naturale) care, prin ardere, degajă în atmosferă o serie de
ză că sunt emise anual în mediul înconjurător aproximativ
20 miliarde de tone de bioxid de carbon, din care jumătate
ajung în atmosferă şi jumătate sunt absorbite de apele de
suprafaţă ale râurilor şi oceanelor. Se produce o încălzire a
atmosferei datorită gazelor acumulate în straturile inferioa-
re ale acesteia, care permit trecerea razelor solare calde,
dar nu permit disiparea în sens invers a excesului de căldu-
ră, închizând acest surplus asemenea unei sere gigantice.
Potrivit unei estimări, în viitor, aceste gaze vor putea ridi-
ca temperatura medie a planetei cu 1,5 – 4,5 º. Consecinţe-
le ar putea fi valuri de secetă în regiuni extrem de fertile
azi şi ploi torenţiale în zone deşertice, înteţirea topirii ghe-
ţarilor, ridicarea până la circa 2 m a nivelului mărilor,
inundarea zonelor joase de litoral, etc.
Trecerea la folosirea energiei nucleare, deşi evită
efectele de mai sus, implică alte riscuri: produce radiaţii
care apar începând de la extragerea uraniului şi continuă
cu procesul folosirii lui, a reziduurilor radioactive, precum
şi pericolele incalculabile pe care le pot provoca un even-
tual accident şi un conflict militar.
O formă gravă de poluare apare în stratul superior al
atmosferei, în stratosferă, unde ozonul formează un înveliş
ce constituie pentru om un sistem natural de protecţie îm-
potriva razelor solare ultraviolete.
În afară de bioxidul de carbon şi alte gaze, energia
termică şi deşeurile radioactive, în categoria poluanţilor
22 Lohanul, nr. 2
intră şi metalele toxice (plumbul şi mercurul), care sunt
evacuate în cursurile de apă şi în atmosferă, de automobi-
le, crematorii, procese industriale şi de pesticidele agrico-
le.
Gravitatea acestor fenomene este legată şi de faptul
că nu se cunosc limitele superioare ale poluării, acele mo-
mente până unde se poate dezechilibra balanţa ecologică
naturală a pământului fără consecinţe severe, adică înainte
ca procesele vitale ale ciclurilor biogeochimice să sufere
deteriorări ireversibile.
Organismele create în diferitele ţări ale lumii, ca şi
legislaţia naţională şi internaţională, mişcările ecologiste
din întreaga lume au drept scop să prevină poluarea şi să
înlăture cât mai rapid efectele negative ale acesteia. De
aceea, concentrarea atenţiei asupra prevenirii poluării pre-
supune creşterea rolului ştiinţei şi al cercetării în elabora-
rea noilor tehnologii nepoluante, în asigurarea progresului
şi din punct de vedere ecologic, concomitent cu oprirea
cursei înarmărilor şi realizarea dezarmării. Pentru toate
problemele grave cu care se confruntă omenirea, pe lângă
voinţa statelor de a colabora şi conştiinţa responsabilităţii
faţă de viitorul vieţii pe pământ, este necesar, mai mult ca
oricând, să se asigure triumful ştiinţei, al înţelepciunii şi
raţiunii, astfel încât generaţiile viitoare să beneficieze de
condiţii tot mai bune de viaţă.
5 MARTIE – ZIUA EFICIENŢEI ENERGIEI
Lumea vie a plantelor şi animalelor se întinde din
adâncurile oceanelor până pe crestele celor mai înalţi
munţi. Fiecare plantă sau animal are nevoie de energie
pentru a se menţine în viaţă. Energia provine din hrană. Şi
toată această hrană depinde de energia solară.
Mic dicţionar ecologic
Alfabetul mediului
Bacterie = microorganism unicelular, microscopic,
cu dimensiuni foarte mici, prezent în toate mediile de
viaţă;
Batimetru = aparat cu ajutorul căruia se iau probe
de apă de la diferite adâncimi, din mări şi oceane;
Biocenoză= componentă vie a unui ecosistem re-
prezentând o comunitate unitară şi complexă de plante şi
animale;
Biodegradare = proces de descompunere a unor
elemente, substanţe, obiecte sau corpuri organice din
natură sub acţiunea organismelor vii;
Bioritm = activitate cu caracter periodic care are
loc în lumea vie;
Biosferă = totalitatea ecosistemelor şi a vieţuitoare-
lor din geosfere care conţin viaţă: hidrosfera, litosfera,
atmosfera;
Boală = stare alterată a organismului animal sau
vegetal datorată acţiunii unui agent fizic, chimic sau bio-
logic din mediul înconjurător sau unor dereglări funcţio-
nale interne.
B Monografía Dolheşti care detaliază istoricul locuri-
BBiiibbbllliiiooogggrrraaafffiiieee:::
www.didactic.ro
Ecologie- suport didactic clasele III-IV- Alexandra
Vidu, Lucia- Maria Predeţeanu Ed. Eve Press Educativ
Terra Magazin
Februarie 2008
Soarele este doar una dintre miliardele de stele
sursă de energie pentru toate fiinţele vii de pe întregul Pă-
mânt. Energia solară care ajunge pe Pământ în 40 de minu-
te ar fi de ajuns pentru a acoperi nevoia de energie a între-
gii omeniri pentru un an.
Plantele verzi sunt singurele capabile să
transforme energia soarelui în energia pe care o utilizăm ca
hrană. Unele animale se hrănesc cu plante verzi şi, la rân-
dul lor, sunt mâncate de alte animale. În acest fel, energia
solară trece de la o vietate la alta. Acest fenomen poartă
numele de lanţ trofic.
22 MARTIE – ZIUA MONDIALĂ A PROTECŢIEI
APELOR
Apa a influenţat şi continuă să influenţeze activitatea
omului.
Apa este purtătorul vieţii; de aceea poluarea ei ame-
ninţă toate formele de viaţă. Omul este răspunzător pentru
creşterea poluării apelor. În oraşe, canalele de scurgere
deversează în râuri apele provenind din bucătării, băi, spă-
lătorii, etc.
Apele mărilor şi oceanelor sunt afectate de poluare.
Transporturile maritime poluează prin evacuarea reziduuri-
lor de la motoare şi prin spălarea petrolierelor. În ultima
vreme au fost frecvente,,mareele negre’’ care au distrus
flora şi fauna din zonele respective.
Mările şi oceanele sunt poluate şi de deşeuri metalice
şi radioactive.
Chimizarea şi irigarea agriculturii afectează calitatea
apelor de pe continente: cantităţi mari de substanţe chimi-
ce fiind spălate de pe terenuri se scurg în apele râurilor.
Fii ai satului Dolheşti
ION N.OPREA
Monografía comunei Dolheşti (Editura Lumen) rea-
lizată cu prilejul âmplinirii a 600 de ani de atestare do-
cumentară a localităţii poate să-i nemulţumească pe unii.
Pe acei care, în numele modernismului, dar şi a unor im-
perative conjuncturale a europenismului şi globalismului,
pe care nu-1 înţeleg în esenţă cer ca în astfel de lucrări să
se renunţe a se mai vorbi despre tradiţii şi obiceiuri, des-
pre ce au fost şi sunt oamenii locurilor. Asemenea scrieri
sunt socotite neesenţiale şi nereprezentative, cotate ca
neştiinţifice şi deloc semnificative momentului şi viitoru-
lui.
lor, cadrul natural- cu referiri geografice, geologice şi de
relief, caracteristici climatice, hidrologice, vegetaţia şi
fauna, cu bogate studii pedologice, are importante referiri
şi la oameni şi istoricul aşezărilor, cu relevări care ne
aduc în vizor habitatul satelor, viaţa economică şi socială,
Februarie 2008 Lohanul, nr. 2 23

structu-a adrnirustrarivă, a şcolilor, bisericilor, aspecte etnografice, dar mai

Poezie
EUGENIA FARAON
DESCHIDERE
Aburii coroanelor suprapuse
peste contururile albe
de chiciură
îndepărtează privirea,
totul devenind văzduh
prelins printre arbori.
O cunună… de ciori,
cârâind de pe vârfurile
crengilor.
în rotocoale de fum
taie puritatea albului
întors pe pământ.
Norii îşi continuă
rostogolirea
printre fâşii mov.
CURCUBEU TAINIC
Bubele sufletului
Te ard, Doamne,
Îţi rănesc lumina,
lacrimile harului
curg peste rănile păcatului:
mir şi balsam,
zefir de Duh
şi roză tainică…
Icoană pe sticlă,
adâncul meu spălat îţi redă iar zâmbe-
tul.
STIGMATELE LĂUNTRICE
Cerşesc să dau, cerşesc să dăruiesc
ceva din sensibilitatea mea, ceva din
trăirile,
din tumultul gândurilor mele,
să vă învălui în aburii inimii.
Cerşesc să primiţi apa acestui izvor
ce sapă dureros prin sufletul meu,
picurând în ritmul pulsului Numele
preasfânt
să-şi facă loc înlăuntru pentru a ţâşni
spre voi,
dar nu vă deschideţi palmele inimii…
Trăiesc oare rănile interioare,
piroanele tale străbat lăuntrul meu?
Îmi unesc lacrimile cu cele de sânge
ale Maicii tale,
căci vă revărsaţi cu cerul iubirea
şi nu se găseşte-un căuş de suflet
care să vă primească.
Te strâng strâns în braţe, Isuse,
lipită de rănile tale îţi cer:
“spală-mi cu lacrimi şi sânge
ales evidenţierea celui mai preţios material (era să zic capital!) - oamenii,
într-un capitol cuprinzător, intitulat „Fii ai satului".
Abătându-se de la recomandarea pe care şi noi o găsim că nu ne face
servicii, nici statului şi naţiunii, nici istoriei şi oamenilor locurilor, nici pre-
zentului, dar mai ales viitorului, cei doi autori Vicu Merlan, profesor şi spe-
cialist cu atestate în istorie şi cercetări arheologice şi Grigorina Hapaleţ,
mulţi ani primar al comunei, iar tot aţâţi ani bibliotecar, ei însăşi fii şi pro-
duşi ai satului Dolheşti, dăruiesc acestui capitol - Fii ai satului - circa 70 de
pagini din cele 350 pe care le are cartea.
Şi nu greşesc. In felul acesta ei fac dovada că, totuşi, şi în condiţiile
modernismului, cerute de europenism şi globalizare, a vorbi despre oamenii
locali care au acţionat, ori o fac astăzi în împrejurări diverse, nu faci decât
servicii Europei, statului şi naţiunii, consolidându-le şi dezvoltându-le trăi-
nicia şi viitorimea. A vorbi despre instituţiile şi întreprinderile din localitate,
despre starea şi succesele şcolii şi a bisericii, despre oameni şi starea lor
socială, economică şi culturală, chiar şi despre creaţie folclorică, nu faci
decât istorie, relevând tradiţiile dar şi îndemnând la modernitate văzându-i
valenţele, cunoscându-i proiectele şi venind pregătit în întâmpinarea acesto-
ra. De altfel, aceasta este şi europenizarea, faci şi realizez proiecte, constru-
ieşti bunăstarea, cultura, ziua de mâine.
Este important şi necesar să aminteşti despre înaintaşii locului? şi-or fi
pus întrebarea scriitorii în cazul de faţă, înainte de a se referi în extensie la
fiii comunei. Neîndoios! Cum să nu scrii, de exemplu, despre un Cantemir
Vodă, să nu-i înscrii numele în denumirea unei comune sau a unor străzi ori
instituţii, când publicându-i-se la Londra, în limba engleză, excepţionalul
studiu despre Imperiul otoman, i s-a probat şi dovedit tocmai europenismul
convingerilor? în secolul al XVI-lea când îşi completa experienţa multilate-
rală la Academia Europeană de la Berlin, devenind membru al ei, el realiza
un studiu care a însemnat o paralelă a vieţii din Principatele Române în con-
textul vieţii europene, dovedindu-şi viziunea largă pe care o avea asupra
momentului vremii la care făcea trimitere. Sau cum să nu rosteşti despre
Ştefan cel Mare, care visa la eliberarea de sub jugul păgân, chema creştină-
tatea la unire şi la lupta comună? Scriindu-le faptele ori gândurile, ne
rearnintim alte nume celebre care citite aproape din aproape, tot europenism
înseamnă: Alexandru Ioan Cuza, Mihail Kogălniceanu, Carol I, Carmen
Sylva, Mihai Emincscu, George Enescu, Ciprian Porumbescu...
..."înger păzitor" la poarta Europei, când multe dintre ţările zonei nici
nu se prea ştiau europene, Carol I era primul şef de stat european al Româ-
niei, justificându-şi locul mai ales în luptele de la 1877-1878, când au căzut
pe redute şi câţiva oameni din Dolheşti, dovedindu-se a fi europeni când ei
nici nu prea ştiau prea multe despre aceasta, dar cunoşteau atâtea despre
pământul din bătătura comunei lor şi a celor vecine.
Eroii căzuţi în războiul din 1916-1918, ca şi cei din 1940-1945, muţi
mai numeroşi, nu s-au jertfit doar pentru cauza României şi a satului din
care plecaseră la luptă, ci şi pentru Europa, iar tratatele, monumentele, obe-
liscul, le păstrează în veci vrednicia şi amintirea...
Am răsfoit cu pietate capitolul „Fii ai satului". Numai profesori uni-
versitari născuţi, crescuţi, şcoliţi mai întâi în satele comunei Dolheşti sunt
vreo şase: Baciu C. Constantin, medic de regiment în 1941-1945, medic la
Preşedinţia Consiliului de Miniştri şi la Marea Adunare Naţională după răz-
boi, distins cu „Ordinul Coroana României în grad de Cavaler" de Regele
Mihai I, dar şi de Consiliul de Stat decorat cu"Ordinul Steaua Republicii";
cadre universitare sunt şi Busuioc C. Gheorghe, Ciubotaru N. Elena,
Adriana Cireaşă (Istrate) S. Elena, Diaconu M. Laurenţiu, Filon Gh. Eugen-
Valentin; ofiţeri şi subofiţeri - o mulţime, printre care reţin pe Butnaru
Constantin, voluntar pe frontul românesc, ca adjutant al Mareşalului
Constantin Prezan şi în calitate de comandant de regiment mai apoi - el în-
suşi; Ionescu (Ştefănescu) V. Emilian comandant de regiment în cel de al
doilea război mondial, adjutant al regelui Mihai I în 1944-1947, scriitor şi
publicist după aceea.
Zeci de alte nume sonore născute în satele comunei Dolheşti, cum nu
24 Lohanul, nr. 2 Februarie 2008

orice orgoliu, voinţă şi amor propriu,
o singură cruce să fim… Amin.
RETRAGEREA ÎN SINE
M-am retras din falsa slujire,
Pentru-a mă adânci în Tine…
Dar s-a surpat peste mine un zid,
m-au acoperit păcate neştiute,
sufletul strigă de sub moloz:
“Maică, spală-mă – cum spălai Tru-
puşorul lui Isus,
curăţă-mă de orice tină, de falsă iubi-
re;
Învaţă-mă să-L slujesc pe Domnul în
ceilalţi
de jos în sus,
sub privirea Sa dinlăuntru
să fiu şi daltă şi marmură. Amin
Poezie
Ana-Maria Grigoraş
clasa a IV-a, Creţeştii de Sus - Vaslui
AŞ VREA…
Aş vrea să fiu un soare dulce
Să strălucesc de bucurie,
Iar vântul să adie,
Cu miros de iasomie.
Dar apă eu, de-aş fi!
Aş face valuri foarte mari.
Nu aş lăsa nici un copil,
S- arunce-n ea ce-i murdar.
mi-aş fi putut închipui, motive de mândrie pentru orice român, medici şi alţi
specialişti în medicină, educatoare, învăţători şi profesori, slujitori ai artei şi
ai bisericii, ai chiliilor călugăreşti, ingineri, tehnicieni, maiştri în industrie,
construcţii şi agricultură, jurişti, economişti şi contabili, mecanizatori şi
silvicultori, lucrători în transporturi, poştă şi telecomunicaţii.
În numele Europei, a unei Europe care multă vreme nu s-a putut ex-
prima, Dolheştii, ca şi alte localităţi din România, au avut propriile sacrifi-
cii. Mii de personalităţi, floarea intelectualităţii şi al întreprinzătorilor ro-
mâni s-au sacrificat în închisorile comuniste. De la Dolheşti, în închisoare,
chiar imediat după 1949, a stat şi primul lor gospodar al comunei -Michiu.
Europa a început să întoarcă ceea ce se cuvenea României, abia după
1990. Şi nu Europa, deocamdată, cât mai ales individualităţile, cei care ple-
caseră din România. Revenit la matcă după 1990, dr. Constantin Baciu a pus
bazele unei fundaţii de întrajutorare care îi poartă numele şi oferă îngrijiri şi
asistenţă socială persoanelor care se cer protejate, se dedică acţiunilor edili-
tar-gospodăreşti de natură să ducă la urbanizarea satului Dolheşti, în primul
rând: modernizarea reţelei stradale prin asfaltări de drumuri, construcţii de
poduri şi podeţe din materiale durabile, acostamente şi şanţuri betonate; în
acelaşi sens acţionează şi o altă fundaţie în colaborare cu parteneri din
Franţa.
Faţă de anul 1989, satele comunei Dolheşti, în ciuda faptului că presa,
radioul şi televiziunea evită să vorbească şi din inconştienţa slujitorilor lor,
devin de nerecunoscut: sediul primăriei e nou, şcoli moderne cu săli de gim-
nastică pe măsura performanţelor timpului, calculatoarele, telefoanele, te-
levizorul şi aparatul de radio, ca şi cele electro-casnice de uz gospodăresc se
află prezente mai în fiecare locuinţă, biserici refăcute, împrospătate, cămin
cultural şi sediu de bibliotecă, sedii de unităţi medicale şi de poliţie de
nerecunoscut; o mulţime de proiecte în derulare, generatoare electrice eolie-
ne, captarea şi îmbutelierea apei minerale medicinale din resurse locale,
asfaltarea şoselei publice Ciorteşti-Dolheşti-Buneşti, lucrări de îmbunătăţiri
funciare şi colectarea apelor drenate, noi măsuri de modernizare a activităţii
la fermele zootehnice, la asociaţiile agricole locale şi cu menţiunea, ca per-
spectivă, că satul Petriş stă pe un „munte" de sare.
Continuare în pagina 28

FICATUL - marele gardian

şi totodată salvator al sănătăţii noastre
Dr. Ioan Chiparcă
Puţin mai mare decât o carte obişnuită, ficatul
nostru minunat ştie totuşi să realizeze simultan mai multe
operaţii şi reacţii chimice decât ar fi capabile cele mai mo-
derne şi mai mari laboratoare, calculatoare sau uzine chi-
mice. Acţiunile biologice ale ficatului, ca şi participarea sa
la manifestările noastre vitale sunt ceva mai importante
chiar decât cele ale inimii. În numai o zecime de secundă,
el este capabil să efectueze fără greşeală câteva sute de
transformări chimice simultan. De el depind în mod direct
digestia noastră, calitatea sângelui, bogăţia memoriei şi
forţa musculară. Ficatul are deci un rol foarte important în
viaţa intimă- şi total necunoscută de fiinţa umană obişnui-
tă - a corpului nostru fizic care este un microcosmos în
miniatură. De acţiunile sale complexe depind fără îndoială
atât sănătatea cât şi viaţa noastră.
Cele 9 proprietăţi ale ficatului:
1. Ficatul secretă zilnic între 0,5 şi 1 l de bilă. Acest
lichid amar, de culoare galbenă, ne permite în primul rând
să digerăm grăsimile ; pe de altă parte, el ne dezinfectează
intestinele şi ne protejează împotriva diareei şi constipaţi-
ei.
Un ficat obosit nu secretă în cantitate suficientă acest
lichid miracol. Consecinţe: digestia materiilor grase devine
mai dificilă, insuficient evacuate, substanţele nocive stag-
nează în intestine, expunând organismul la pericolele re-
zultând din diaree şi constipaţie.
2. Ficatul transformă şi „umanizează” toate substan-
ţele care intră în corp (el este acela care le face perfect
compatibile cu structura noastră, modificându-le prin
trasmutaţie şi sublimare frecvenţa de vibraţie pentru ca
aceasta să fie la unison cu aceea a aurei noastre, numai
astfel aceste substanţe devenind parte integrantă din corpul
nostru şi, într-o anumită măsură , din noi înşine), pentru ca
ele să ne poată hrăni celulele fără a le agresa.
Un ficat slab sau obosit lasă să treacă în întregul or-
ganism substanţe străine netransformate (prin transmutaţie
Februarie 2008
şi sublimare) sau insuficient asimilate, care ne vor îmbâcsi
în cel mai scurt timp cu toxine.
3. Ficatul primeşte totalitatea materiilor digerate şi le
controlează riguros el elimină excedentele şi reziduurile
alimentare, tot el interceptează, neutralizează şi expulzează
către intestin toate substanţele toxice, distruge bacteriile,
aşteaptă ca elementele nutritive să fie transformate prin
acţiunea fermenţilor şi enzimelor, pentru a le permite nu-
mai atunci să treacă în sânge.
Un ficat obosit ne asigură imperfect apărarea şi imu-
nitatea corpului. El lasă să treacă în sânge substanţe
neverificate, încărcate încă de toxine şi bacterii nocive. Ca
urmare a acestui fapt, apar în timp diverse maladii şi chiar
otrăvirea corpului.
4. Ficatul neutralizează la fel de eficient otrăvurile
datorate activităţii celulare cât şi pe cele provenind din
exterior: alcool, tutun, medicamente, carne etc.
Un ficat slab sau obosit se află în incapacitate de a
face eforturi suplimentare, tocmai de aceea atunci el va
elimina insuficient aceste otrăvuri care ne intoxică. Pe de
altă parte, un mare număr de celule hepatice sunt distruse
în contact cu alcoolul, tutunul, cu anumite medicamente
sau cu unele substanţe chimice. Dacă această distrugere
este cotidiană, ficatul nostru se va micşora şi se va rigidi-
za gradat, riscând să fie atins de ciroză.
5. Ficatul normalizează circulaţia sanguină în acelaşi
mod în care un baraj dirijează cursul unui fluviu. Aseme-
nea unui burete, el reduce congestiile sanguine care ar pu-
tea stânjeni funcţionarea inimii, putând absorbi până la 1,5
l de sânge pentru a restabili o circulaţie normală. Atunci
când congestia a fost eliminată, el restituie din nou acest
sânge organismului.
Unui ficat slab sau obosit îi lipseşte supleţea necesa-
ră „înghiţirii” temporare a unei asemenea cantităţi de sân-
ge. Din această cauză, atunci organismul pierde un preţios
normalizator al circulaţiei lui sanguine.
6. Ficatul dozează totodată armonios cantitatea de
hormoni din sânge, metabolizează grăsimile şi proteinele,
stochează vitaminele şi zahărul în aşa fel încât acestea să
fie oricând gata să fie folosite. Printre altele, el fixează
materialele de construcţie necesare reclădirii şi consolidă-
rii acelor părţi ale corpului care au fost victimele unor le-
ziuni sau ale uzurii. De asemenea, tot el este acela care
elimină excesul de colesterol.
Un ficat slab sau obosit ne va lăsa corpul să îmbă-
trânească repede fără a-i aduce hormonii care îi sunt indis-
pensabili. El nu mai digeră atunci grăsimile şi proteinele
de care avem nevoie. Vitaminele şi zahărul nu mai ajung
să fie stocate, părţile afectate sau uzate ale corpului nostru
nici nu se mai consolidează şi nici nu se mai reconstru-
iesc; iar colesterolul ne invadează vasele sanguine.
7. Ficatul ne asigură permanenţa sau constanţa tem-
peraturii interne.
Un ficat slab sau obosit nu-şi mai poate îndeplini
funcţia termică, făcându-ne astfel să suferim de frig sau de
căldură.
8. Ficatul produce un anumit număr de substanţe
esenţiale pentru sânge printre care amintim: protrombina şi
fibrina, care îi permit sângelui să se coaguleze; heparina
care îl face fluid şi globulina, substanţă care îl protejează
sau îl imunizează faţă de diverse infecţii.
Un ficat slab sau obosit se privează de substanţele
necesare coagulării sângelui, ne expune pericolului de he-
moragie şi lasă ca sângele să se îngroaşe (să devină dens,
vâscos), în dauna vaselor sanguine şi a inimii. El ne aban-
donează astfel, fără apărare, în faţa bolilor.
9. Ficatul este de asemenea direct răspunzător de
echilibrul sanguin, el normalizează procentul de fier conţi-
nut de globulele roşii.
Un ficat slab sau obosit nu mai poate interveni pentru
alinarea suferinţelor celulelor noastre, care vor fi înfometa-
te din cauza unui sânge dezechilibrat şi anemiat.
Din fericire însă, natura ne furnizează întotdeauna un
anumit număr de indicii sau semnale care ne avertizează că
sănătatea ficatului nostru este în pericol şi am intrat deja
Lohanul, nr. 2 25
pe panta periculoasă. Graţie acestor semne, putem fi întot-
deauna capabili să ne decelăm o eventuală oboseală hepa-
tică. Aceste semne (care ar trebui să fie nişte semnale de
alarmă) sunt următoarele:
- limba mai mereu foarte încărcată şi miros urât al
respiraţiei;
- ameţeli dese sau chiar senzaţii de sfârşeală;
- balonări şi gaze de fermentaţie în exces;
- migrene şi dureri de cap;
- insomnii, somn agitat;
- urină încărcată sau prea limpede;
- culoare galbenă a pielii şi o privire obosită;
- nas roşu şi pete de culoare închisă pe faţă.
Pentru a evita ca aceste semne de rău augur să se in-
staleze în organism şi pentru a nu ne lăsa copleşiţi de aces-
te infecţii, trebuie să acţionăm din timp, mai înainte ca
ficatul, organ vital pentru noi să se degradeze. Ştiind toate
acestea, noi trebuie, cu alte cuvinte, să-i cunoaştem „prie-
tenii” şi „duşmanii”, în special printre alimentele pe care
noi le consumăm zilnic. Astfel, într-o alegere conştientă şi
pe deplin responsabilă, care deja considerăm că avem o
mai mare voinţă, ar trebui să spunem cu hotărâre:
NU: zahărului alb rafinat, produs chimic „pur”, care
ne agresează ficatul şi pancreasul prin simpla sa concentra-
ţie. Neconţinând nici unul dintre fermenţii necesari bunei
sale asimilări; el (zahărul) constrânge ficatul să acopere
această carenţă cu preţul unui efort suplimentar care îl face
să furnizeze el însuşi substanţele deficitare. Acest zahăr
alb ar trebui deci să fie permanent alungat de pe masa
noastră, în locul lui putând fi utilizat (doar la mare nevo-
ie), mai curând ca un condiment decât ca un aliment, zahă-
rul roşu de trestie.
DA: mierii naturale, fructelor proaspete (în special
lămâile) şi fructele uscate dulci, care vor putea înlocui
foarte avantajos zahărul alb. Ele alină totodată tulburările
hepatice şi favorizează funcţionarea armonioasă a ficatului
(în special lămâile, care îl drenează şi îl stimulează în mod
deosebit);
NU: sării recristalizate şi rafinate, care este un alt
produs chimic pur (clorura de sodiu). Întocmai ca şi în
cazul zahărului şi făinii albe, rafinarea artificială îl privea-
ză de orice element viu. Din nefericire, acest tip de sare
este folosit în exces în alimentaţia noastră.
DA: sării marine nerafinate, purtătoare de viaţă şi
vehiculatoare a unor subtile fluide benefice;
NU: uleiurilor rafinate, margarinei şi grăsimilor ani-
male, nefaste pentru sănătatea noastră. Primele, după cum
se ştie, sunt fabricate prin intermediul unor procedee care
distrug complet enzimele şi vitaminele, lăsând probabil
diverse urme de catalizatori şi compuşi chimici utilizaţi
deja, foarte periculoşi pentru ficat. În ceea ce priveşte gră-
simile animale, ele sunt acelea care accelerează necroza
celulelor hepatice.
DA: uleiurilor obţinute prin presare la rece, fără sol-
venţi chimici, care luptă eficient împotriva colesterolului;
îndeosebi uleiul de măsline care este întotdeauna extraor-
dinar pentru ficat şi care, fiind emulsionat cu lămâie, ex-
pulzează în timp record calculii biliari.
NU: conservelor. Pentru a se păstra fără să se altere-
ze, alimentele trebuie să fie fierte de mai multe ori,
adăugându-li-se şi anumite substanţe chimice de sinteză
(conservanţi). În urma acestui tratament, ele nu mai au nici
o valoare alimentară biologică şi ne iau totodată posibilita-
tea de a utiliza vitaminele conţinute în alimentele crude.
DA: legumelor şi plantelor crude sau fierte numai
atât cât trebuie: morcovii, sfecla, varza, anghinarea, ţelina,
păpădia, prazul sau usturoiul care fluidifică secreţiile bilei,
vindecă hepatita şi restabilesc pe cale naturală funcţiile
hepatice.
NU: pâinii albe, pastelor făinoase şi produselor de
patiserie. Diversele lor forme şi preparări, adeseori foarte
apetisante, ascund în realitate absenţa substanţelor vii şi a
vitaminelor, aceasta datorându-se lipsei grâului integral şi
a tărâţei atât de pregnant revitalizante. În schimb, aceste
produse sunt bogate în coloranţi, arome chimice şi diverşi
26 Lohanul, nr. 2
alcooli. Prezenţa atâtor elemente nefaste, combinată cu
carenţa în vitamine, enzime şi săruri minerale obosesc
rapid ficatul, care nu mai poate asigura digestia şi neutrali-
tatea lor.
DA: pastelor alimentare şi pâinii integrale, care ar
trebui să constituie baza alimentaţiei noastre. Într-adevăr,
toate vitaminele şi aminoacizii pe care îi putem găsi în
făina necernută protejează în mod natural celula hepatică
împotriva agresiunii toxinelor.
NU: cărnurilor şi mezelurilor. Să ne reamintim că ele
sunt pline de proteine de proastă calitate, „de mâna a do-
ua”, cum s-ar spune, fiind deja folosite de animalele din
care provin. Aceste proteine sunt însoţite de toxine şi de-
şeuri a căror asimilare ne epuizează foarte mult organele
digestive. În special mezelurile (dar şi carnea, aproape la
fel de mult) conţin diverse substanţe chimice care ne obo-
sesc şi ne mortifică ficatul. Să nu uităm de asemenea, că
tocmai ca şi bazele azotate, carnea acidifică sângele şi că
un organism acidifiat devine un teren propice dezvoltării
unor maladii grave, cum ar fi chiar cancerul.
DA: cerealelor complete (cum ar fi soia), ciupercilor,
legumelor uscate, brânzeturilor naturale şi ouălelor, care în
viitor vor înlocui cu succes cărnurile şi mezelurile, protei-
nele lor pure sunt de primă calitate, ele îi permit ficatului
să se refacă fără să-l polueze cu toxine.
NU: alimentelor sintetizate chimic, medicamentelor
alopate (numai atunci când le putem înlocui cu remedii
naturiste, total nenocive), tutunului şi alcoolului. În contact
cu aceste veritabile otrăvuri, un mare număr de celule he-
patice mor, iar vasele sanguine se rigidizează, devenind
mai fragile şi pierzând şi o parte din capacitatea lor circu-
latorie. Insuficient energizat, oxigenat şi hrănit, ficatul
suferă şi se sclerozează. El nu mai are suficientă forţă vita-
lă pentru a reface celulele deteriorate, pentru a elimina
colesterolul în exces, pentru a elabora anumite vitamine şi
a filtra substanţele nocive. Încetul cu încetul, se instalează
astfel o intoxicaţie generală.
DA: alimentelor naturale care ne ajută să ne dezinto-
xicăm. Dacă vom înlocui otrăvurile alimentare cu elemen-
tele de construcţie conţinute în alimentaţia biologică, fica-
tul se va reconstitui şi va funcţiona din nou la parametrii
săi normali.
NU: surmenajului şi sedentarismului, suprasolicitării
fizice şi intelectuale, angoasei şi fricii, care constituie tot
atâtea otrăvuri ce ne intoxică celulele corpului. Lipsa miş-
Un mormânt cu lespede de piatră de 5000 de ani la
Chersăcosu (comuna Stănileşti, judeţul Vaslui)
Vicu Merlan
Pe partea dreaptă a drumului Iaşi - Albiţa - Huşi
(DN 28) venind dinspre Albiţa, în dreptul staţiei de auto-
buz din apropierea satului Chersăcosu (comuna Stănileşti,
judeţul Vaslui) se află resturile unui tumul distrus în propor-
ţie de 80 %. Movila făcea parte dintr-un aliniament tumular
întins pe direcţia NV-SE, amplasat pe culmea Dealului
Galben, în zona satelor Chersăcosu şi Pogănesti, alinia-
ment care continuă spre N şi NV, pe terasa superioară a
Prutului.
În anii ’60, cu ocazia lucrărilor de amenajare a şose-
lei Iaşi - Huşi, partea centrală şi sud-estică a tumulului din
dreptul staţiei de autobuz Chersăcosu a fost complet înlă-
turată, restul movilei rămânând expusa factorilor de erozi-
Februarie 2008
cării sau exerciţiului fizic este parţial răspunzătoare de
apariţia constipaţiei, ca şi de insuficienţele respiratorii. În
aceste condiţii, ficatul nu mai ajunge să elimine din orga-
nism o cantitate suficient de mare de deşeuri. Acumularea
lor ne poate afecta măduva spinării, durificând-o, aceasta
conducând la paralizie.
DA: relaxării profunde şi exerciţiilor fizice în aer li-
ber (cel mai bine ar fi la mare sau la munte), care ne vor
salva din acest pericol. Atunci când ficatul dispune de tim-
pul necesar eliminării substanţelor nefaste, organismul se
dezintoxică mult mai uşor. Aceste tehnici corporale ne
aprofundează şi capacitatea respiratorie, prin intermediul
căreia ne putem debarasa de aerul viciat, rezidual din plă-
mâni. Ele sunt deci foarte necesare purificării corpului şi
ficatului.
Unele dintre aceste reguli sau principii de bază ne
pot părea prea severe şi limitative. Trebuie însă să reali-
zăm că ele constituie baza unei cunoaşteri care ne este
vitală. Este o prostie crasă să neglijăm aceste reguli pline
de bun simţ sub pretextul că suntem interesaţi în primul
rând de spirit şi mai puţin de trup, pentru că un trup bolnav
se va aşeza implacabil de-a curmezişul spiritualizării noas-
tre forţate. Să nu uităm acel înţelept dicton latin „MENS
SANA IN CORPORE SANO” (Minte sănătoasă în corp
sănătos”); bolile ne handicapează, frânându-ne dezvoltarea
sau ascensiunea spirituală şi concentrându-ne uneori foarte
eficient realizarea aspiraţiilor şi idealurilor noastre înalte.
De fapt, orice boală trădează un anumit dezechilibru în
fiinţă. Cunoaşterea mecanismelor prin care sănătatea noas-
tră se poate deregla ne permite să învăţăm şi să folosim
nenumărate metode pentru a o restabili. La fel cum un bun
meşteşugar lucrează cu instrumente foarte bune, şi noi
trebuie să ne ameliorăm starea principalului nostru instru-
ment: corpul. Redobândindu-ne sau păstrându-ne
nealterată starea de sănătate, eliberăm forţele binefăcătoare
care erau ascunse în noi înşine, putând de acum înainte să
folosim inteligent aceste forţe pentru realizarea ideilor
noastre creatoare.
une. Primele urme ale prezenţei unor complexe funerare în
partea nedistrusă a tumulului au apărut în 1993, pentru că,
în 1994, un sondaj de salvare efectuat aici să ducă la des-
coperirea unui mormânt de înhumaţie (M1), păstrat parţial,
înzestrat cu inventar ceramic datat din epoca fierului. Son-
dajul a fost efectuat de Vicu Merlan. Materialul osteologic
a fost recuperat şi predat pentru analiză Alexandrei Comşa
de la Institutul Român de Tracologie, Bucureşti. În august
acelaşi an, partea de tumul rămasă a fost supusă unei noi
intervenţii distructive, prin excavare, ocazie cu care, în-
tâmplător, a fost găsit şi mormântul cu lespede de piatră
(notat M2) (PI 1/2).
Înainte de a doua decapare, tumulul se mai păstra pe o
lungime de 21,5 m şi lăţime de 8 m (măsurată NE-SV), având
înălţimea de 3,5 m de la nivelul lutului galben. Mantaua era
alcătuită din sol cernoziomic de culoare neagră.
Mormântul M2 a apărut la 3,30 m NV de centrul pre-
Februarie 2008 Lohanul, nr. 2 27

supus al movilei şi la 0,80 m SV de M l, la adâncimea de 3

m de la suprafaţa movilei. Fundul gropii mormântului era
uşor adâncit în lutul viu. Camera funerară (Pl. I/3) avea
formă dreptunghiulară cu colţurile rotunjite (dimensiuni
reconstituite: 1,10 x 0,65 m) şi spre fund se îngusta uşor
(dimensiuni reconstituite: l x 0,55 m). Adâncimea gropii
era de 0,60 m. Deasupra camerei funerare, pe axul lung al
gropii, a fost aşezată o lespede masivă de calcar cu urme
vizibile de prelucrare, distrusă parţial de excavator în tim-
pul celei de a doua decapări din vara lui 1994. Partea din
lespede care lipseşte - cea aflată deasupra jumătăţii infe-
rioare a scheletului - nu a mai putut fi recuperată.
(MERLAN, BURTĂNESCU, COMŞA ALEXANDRA
1999, p. 209-214).
Lespedea (Pl. 1/4), care a avut iniţial probabil o for-
mă dreptunghiulară, are suprafeţele atent prelucrate, iar
colţurile părţii superioare minuţios rotunjite. Dimensiunile
piesei păstrate: lungime 0,48-0,84 m; lăţime 0,86 m; gro-
sime 0,16-0,20 m.
Pe fundul camerei funerare se află un schelet de copil
(3-4 ani), în poziţie chircită pe spate, capul cu privirea în
sus, braţele pe lângă corp, picioarele, iniţial cu genunchii
în sus, căzute spre dreapta. Capul era orientat pe direcţia
V, N-V. Oasele scheletului erau friabile. Nu s-au semnalat
urme de aşternut şi nici ocru sub formă de pulbere sau
bulgări. Pe oasele craniului s-au observat totuşi urme de
culoare roşie. Cu excepţia unui os provenind probabil de la
un cubitus de pasăre, mormântul nu a avut inventar.
În mantaua tumulului, în apropierea lui M 2, dar la Chersăcosu - vedere generală, tumulul
0,50 m deasupra lui, s-au aflat resturile unei vetre (sau şi inventarul acestuia
rug), destul de bine păstrate, care în profil au apărut sub
forma unor lentile constituite din cenuşă, pământ ars şi Menhirul de la Chersăcosu - analogii europene
Pentru desemnarea pieselor de tipul celei de la
cărbuni, având o grosime de 0,20 m. Nu se exclude ca Chersăcosu se utilizează denumiri diferite. Intr-o recentă
acest complex să fi avut legătură cu M 2. sinteză asupra artei comunităţilor timpurii de agricultori şi
Dată fiind starea actuală a movilei, o reconstituire a păstori din nord-vestul Mării Negre, în categoria sculpturi-
modului de ridicare a ei nu mai este posibilă. Pentru M 2 lor din piatră au fost incluse lespezile prelucrate de forme
geometrice (tip căruia i-ar aparţine în această clasificare şi
ni se pare totuşi mai verosimilă atribuirea sa categoriei piesa noastră): stelele, sculpturile antropo şi zoomorfe,
mormintelor tumulare secundare (pentru care nu s-a con- reliefurile. E. V. Jarovoj, ca şi alţi cercetători, preferă însă
struit o manta proprie). Nici alte variante nu sunt excluse, pentru categoria de descoperiri din care face parte şi lespe-
dea de la Chersăcosu termenul de stele antropomorfe pri-
având în vedere că nivelul de săpare al gropii pare a fi fost mitive. (JAROVOJ 1989, 53-54).
nivelul vechi de călcare, în ceea ce priveşte raportul crono- Deşi din lespedea de la Chersăcosu lipseşte o bună
logic dintre M l şi M 2, o serie de indicii (adâncimile de parte (foarte probabil cea inferioară), tipologic ea nu poate
descoperire a mormintelor, eventual, relaţia lor stratigrafi- aparţine, conform clasificării lui E. Ju. Novickij, decât
tipului I (lespezi de formă dreptunghiulară), fiind de atri-
că - indirect afirmată de faptul că M l aparţine foarte pro- buit uneia din grupele IA sau IB. În categoria celor mai
babil categoriei mormintelor săpate în manta - inventarul) timpurii sculpturi din piatră, de sorginte eneolitică,
pledează pentru o vechime mai mare a celui de al doilea. usatoviană sau Jamnaja, au fost incluse, alături de altele, şi
Prin elementele de rit şi ritual, precum şi prin modul grupele IA - IB, iar în urma analizei complexelor Jamnaja
în care apar, s-a afirmat că mormintele principale cu les-
de construire şi acoperire a camerei funerare, M 2 se atri- pezi de tip IB sunt de atribuit „primei grupe de înmormân-
buie fie celui mai timpuriu orizont Jamnaja din partea de tări Jamnaja din nord-vestul Mării Negre“. (NOVICJ
vest a arealului ei de răspândire, fie perioadei sale clasice 1990, 8, 20-21).
din aceeaşi zonă. Dacă apariţia unui mormânt Jamnaja la În nord- vestul Mării Negre (provenind cu deosebire
din stepa Bugeacului şi din regiunea Nistrului Inferior) se
vest de Prut nu este o surpriză, în schimb, prezenţa aici a cunosc azi mai mult de 120 de sculpturi din piatră, din care
unei înmormântări atribuită acestor comunităţi, la acoperi- peste 80 descoperite în complexe Jamnaja. Din Dobrogea
rea, căreia s-a utilizat piatra sub forma unei lespezi prelu- cunoaştem o descoperire, „statuia -menhir“ de la
crate reprezintă o noutate. (MERLAN, BURTĂNESCU, Hamangia iar din nord-estul Bulgariei, circa 10 stele an-
tropomorfe. Cu excepţia exemplarelor de la Ezerovo şi a
COMŞA ALEXANDRA 1999, p. 209-214). celor din Transilvania, toate celelalte stele din România şi
Bulgaria au fost descoperite în mantalele tumulilor, însă,
deocamdată, numai piesa de la Chersăcosu a fost găsită
28 Lohanul, nr. 2
nemijlocit într-un context funerar clar, ea servind drept
acoperiş unui mormânt Jamnaja. Descoperirile recente
(Grigoriopol, Olăneşti) par a confirma ipoteza mai veche a
lui D. Ja. Telegin şi Al. Häusler, după care cele mai vechi
sculpturi antropomorfe s-au putut afla în sanctuare
eneolitice amplasate în apropierea sau în vârful tumulilor
timpurii. (JAROVOJ 1989). Deci originea ante - Jamnaja a
stelelor din piatră nu mai poate fi pusă la îndoială. Prezen-
ţa lor în mormintele Jamnaja (îndeosebi a celor timpurii) a
fost explicată prin folosirea secundară a stelelor în calitate
de material de construcţie pentru acoperirea gropilor fune-
rare, după distrugerea vechilor sanctuare.
Există argumente care pledează şi în favoarea unui
oarecare interes cultic manifestat de triburile din această
zonă faţă de acest gen de reprezentări în piatră, de exemplu
apariţia acoperişurilor din lespezi de aspect antropomorf.
Acestea reflectă, aşa cum s-a arătat, „un scop clar în
legătură cu ritualul funerar“.
Revenind la lespedea-stelă de la Chersăcosu, din cele
discutate mai sus, reiese limpede că importanţa ei rezidă
nu numai în faptul că este prima descoperire de acest tip
din Moldova, dar, spre deosebire de toate sculpturile din
piatră descoperite până acum la vest de Bugeac, ea este
prima găsită într-un context arheologic clar. În fine, dacă
încadrarea tipologică propusă pentru această piesă este
corectă, atunci ea aparţine celor mai timpurii grupe de
sculpturi din piatră identificate pentru nord-vestul Mării
Negre, ceea ce înseamnă că este mai veche decât celelalte
stele descoperite în România şi Bulgaria. (MERLAN,
BURTĂNESCU, COMŞA ALEXANDRA 1999, p. 209-
214).
Cinci pietre-menhir au fost descoperite la Bazga -
Răducăneni. Sunt situate în apropierea siturilor
arheologice aparţinând Paleoliticului superior (Bazga -
„Dealul Gorgului“) sau enoliticului (Bazga „Cetăţuie“) şi
în apropiere de cetatea de la Moşna cu locuire paleolitică,
epoca bronzului şi geto-dacică. Pietrele funerare de tip
menhir marcau zonele geomagnetice importante ale
teritoriului, limitau zonele sacre de tip „tabu“ („Platoul de
Aramă“, „Lacul de Aramă“), sau erau vestigii sculpturale
ritualice. (MERLAN 2006).
Date antropologice referitoare la scheletul din
mormântul jamnaja
Scheletul a fost prevalat pentru studiu într-o stare
excesiv de fragmentară. Aspectul său general era gracil.
Din craniu existau fragmente mici, de până la 3 cm
lungime, provenind din regiunea frontală, temporală,
parietală, occipitală, toate fără suturi.
Masivul facial era reprezentat doar de molarul stâng.
Dinţii recuperaţi erau următorii: 2 molari l inferiori
definitivi, în stadiu de mugure, 2 incisivi centrali superiori
definitivi, aflaţi în acelaşi stadiu ca şi precedenţii, 2 canini
superiori de lapte cu apexul deschis, 2 molari l de lapte
superiori, parţial sparţi.
Din oasele lungi s-au păstrat porţiuni diafizare
provenind din humerus, cubitus, radius, femur.
Unul din metatarsienele I era întreg, având urme ale
cartilajelor de creştere. S-au găsit, de asemenea, resturi de
corpuri vertebrale şi coaste.
Prezenţa parţială a danturii a permis stabilirea cu mai
Fondator: Vicu Merlan
Colectivul de redacţie:
Redactor: Vicu Merlan
Colaboratorii acestui număr: Elena Chetran, Ioan Spânu, Dana-Angelica Cozma, Ana-Maria Grigoraş, Georgică
Ţoncu, Aurel Cordaş, Emanoil Balbuzan, Elena Olariu, Eugenia Faraon, Melania Radu, Monica Palade, Ion N. Oprea,
Aurel Cioarec.
Articole noi pot fi trimise la adresa de e-mail: isaiia2002@yahoo.fr sau C.P. 51, Huşi.
Colaboratorii acestei reviste sunt direct responsabili de conţinutul articolelor trimise.
Februarie 2008
multă precizie a vârstei individului. După aspectul oase-
lor, s-a putut constata chiar de la începutul analizei că ele
au aparţinut unui infans I. Diferitele stadii în care se aflau
dinţii definitivi, pe baza schemei lui Ubelaker, au dus la
concluzia că vârsta scheletului era de 3-4 ani.
Nu au existat suficiente elemente pentru
determinarea sexului.
Un aspect interesant referitor la ritualul funerar
practicat este prezenţa ocrului care acoperea calota
craniană. Nu s-a observat prezenţa lui pe molar sau pe
celelalte oase ale scheletului.
Împreună cu oasele copilului decedat, s-a găsit un
element de paleofaună, respectiv un fragment dintr-un os
din aripă de pasăre, provenind probabil de la un cubitus.
(MERLAN, BURTĂNESCU, COMŞA ALEXANDRA
1999, p. 213).
Bibliografie:
Merlan Vicu, Burtănescu Florentin, Comşa
Alexandra,Un mormânt Iamnaia cu lespede de piatră la
Chersăcosu (com. Duda-Epureni, jud. Vaslui), în
Arheologia Moldovei, XXV, 1999, 209-214;
Jarovoj E. V., Drevnejsie monumental’nye
izobrazenija Dnestrovsko-Prutskogo mezdurec’ja,
Kisinev, 1989, p. 53-54;
Novickij E. Ju. Monumental’naja skulptura
drevncejsich zamledel’cev I skotovodov Severo-
Zapardnogo Pricernomor’ja, Odessa, 1990, p. 8, 20-21.
Vicu Merlan, Contribuţii monografice asupra Văii
Bohotinului şi Văii Moşnei, 2006.
Vicu Merlan, Misterul Zeiţelor de la Isaiia, 2006.
Continuare din pagina 24
Ca toţi românii, cei din Dolheşti ştiu că în ce
priveşte Uniunea Europeană, România, ca stat suveran şi
independent, este aici de multă vreme. De aceea, ei cred
că stabilitatea în tradiţii şi obiceiuri înseamnă esenţa
independenţii, care e însuşi modul de viaţă al omului la
care nu poţi renunţa.
Pentru cartea oferită nouă, cititorilor, ce doi autori
merită felicitări. Ne-am fi aşteptat, e drept, ca ei să fi
stăruit mai deplin asupra instituţiei care se cheamă
primărie, evoluţia ei şi a funcţionarilor, mai ales că fiind
vorba despre sate care au trecut din administraţie
domnească în cea bisericească, boierească, şi răzăşească
existau multe de spus. Însăşi detalierea structurii
administrativ-teritoriale de-a lungul timpurilor, mişcarea
brauniană care a caracterizat-o cu stagnări şi reveniri, dar
de fiecare dată în involuţii care pentru noi românii a
însemnat s-o luăm mereu de la capăt, fără a evalua şi
păstra opera bună a înaintaşilor, a fost, este şi va rămâne o
mare pierdere.
Pierdere şi pentru autori şi pentru cititori care au
scăpat prilejul ca printr-o aprofundare să cunoască
principala faţetă a faptului că deşi aflaţi de mult în
Europa, iată, ne-au luat-o mulţi înainte, fie şi dintre acei
care, spuneam, într-o vreme, n-au ştiut de Europa.