Lohanul nr.

29, martie 2014 Page 1

 Sponsori:
Ec. Floriana Enache – SC Enache Morărit SRL, Dr. Nelu Tătaru – Crataegus Pharm SRL, Adrian Dominte – SC Anta 95 SRL,
Ec. Neculai Baltag – Balnec SRL, Ing. Valentin Asandei – Rominstal Solar SRL, Ing. Victor Bordei, Ing. Ştefan Catargiu, Ing. Teodor Pop
Dr. Romeo Dumitrescu, Ing. Neculai Şelaru – Belrom SRL, Av. Radu Bobârnat, Ing. Claudiu Iacob – Manager reprezentanŃa Skoda Iaşi,
Ing. Ioan Ciomaga – Viacons Rutier SRL, Av. Aurica Năstase, Av. Cătălin łocu, SC Petal SA Huşi, Jr. Cătălin Dogaru – Autobuzul SA,
Ing. Constantin Silimon, Jr. Sergiu Marian, Ing.Marcel Tofan – SC Miluca SRL, Dr. George Silvestrovici.

L
Looh
haan
nuull n
nrr.. 2299 –– M
Maaggaazziin
n ccu
ullttu
ur all – şşttiiiin
ra nŃŃiiffiic
c
ISSN: 1844-
1844-7686 ffoonnddaattăă:: nnooiieem
mbbrriiee 22000077
Redactor: Vicu Merlan; Secretar de redacŃie: Eliza Merlan
Colaboratorii acestui număr:
Prof. dr. Nicolae URSULESCU, Prof. dr. Vicu Merlan, Mihai Batog-BujeniŃă, Daniel ROXIN, Prof. dr. Mihai POPESCU, Claudiu ANGHEL, Prof. Matei DRAGOŞ, Prof. drd. Dragoş
CURELEA , Prof. Daniela CURELEA, Prof. univ. Florin PĂNCESCU, Ion N. OPREA, S o r i n A N D R E I, Prof. Ştefan PLUGARU, Prof. Lina CODREANU,
Prof. Costin CLIT, Prof. Gabriel BRÎNZĂ, Ec. Aurel CORDAŞ, Prof. Marian BOLUM, Ing. Valeriu POPOVICI , Prof. dr. doc. HC Grigore POSEA, Prof. univ. dr.
Ioan DONISĂ, Prof. Vasile D.CÂRCOTĂ, Neculai ROTARU, Dan TĂNĂSESCU, Dr. George SILVESTROVICI, AlexandruIONAŞCU, Andreea PAUL, Acad. Dinu C.
Giurescu, Prof. Tatiana BOłU, Jurn. Constantin MAZILU, Ing. Lucian MILEA, Prof. Liliana ANITOAE, Alex - Cristian DUMITRU, Prof. univ. dr. acad. Constantin
TOMA, Prof. univ. dr. Lăcrămioara IVĂNESCU, Prof. Nina MUNTEANU, Ed. Monica DOBĂ, Înv. Elena SARDARU, Educ. Cecilia PISALTU, Maruca
PIVNICERU, Gheorghe NICULESCU, Florentin SMARANDACHE, Katy ŞERBAN, Prof. Aurel CEHAN, Dumitru RÂPANU, Luca CIPOLLA, Traian COSTEA,
Lavinia Huțișoru DUMITRIU, Prof. Petruş ANDREI, Cristina RUSU, Crina CIOBOTARIU, Ioan (Eugen) DIACONU, Ioan MARCU, Arhim. Veniamin
BOłOROGA, Înv. Maria MORARU, Prof. Corneliu VĂLEANU, Prof. univ. dr. Vlad CARAGANCIU, Radu CRISTESCU, Prof. Elena POPA, Înv. Corneliu LAZĂR,
Bibl. Elena OLARIU, Jurn. Ion N. Oprea, Prof. dr. ing. Avram D. TUDOSIE, Eugenia Faraon, Prof. LuminiŃa SĂNDULACHE, Prof. Lina CODREANU, Prof. univ.
dr. H.C. Gheorghe GLĂMAN, Prof. Petruş ANDREI, Maruca Pivniceru, Prof. Vasile CALESTRU, Prof. Adriana SPĂTARU, Zoltan BARTHA
Astrolog Rodica PURNICHE, Prof. George BIANU, Leonard CHESCA, Oana AXINTE, Liliana POPA, Aurora NICOLAE, Prof. Valeria NECHITA, Monica
COSAC, Alin TOADER, Marin NEACŞU, Ioan BUCUR, Psiholog Adrian OANCEA, Maria NICOLA, Ing. Marvin ATUDOREI, Adina MUTĂR, Alin MACSIM, Alec
Blenche, Dr. Codruțț BLEJAN, Alexandru HARIS, Cristina COSTAS, Angela PETRESCU, Gloriant Dunăre,

ReferenŃii ştiinŃifici:
Prof. univ. dr. acad. Constantin TOMA (biologie), prof. dr. doc. H.C. Grigore POSEA (geomorfologie),
prof. univ. dr. Ioan DONISĂ (geografie), prof. dr. ing. Avram D. TUDOSIE (viticultură), prof. dr. Doina
GRIGORAŞ (psihologie), prof. Lina CODREANU (literatură), prof. dr. ing. Paul ŞUŞNEA (mecanică), dr.
George SILVESTROVICI (medicină generală), ec. Aurel CORDAŞ (economie).

Co la b o ra to r ii a c es tu i num ă r a l rev i st ei su n t d i re ct re sp o n sa b i li a s up ra co nŃ in ut u lu i a rt ico l elo r p ub l ica te.

Contact:
Contact : PuteŃi citi revista on line pe http:// lohanul.slizhusi.ro
Articole noi pot fi trimise la adresa de e-mail: isaiia2002@yahoo.fr sau prin poştă la C. P. 51, Huşi, jud. Vaslui, 735100.
Contact telefon: 076.1997.505; 074.5894379

Lohanul nr. 29, martie 2014 Page 2

 - Maruca Pivniceru în dialog cu STELA
TRADITII
TRADI
CUPRINS: -----------------------------------
-Jurn. Constantin MAZILU, Secretul comorii
ENACHE……………………………………….….172
- Mihai Batog-BUJENIłĂ,
America…America………………………………..174
blestemate din Cetatea de la Moşna…………. 116
IN MEMORIAM
FIZICĂ
FIZIC -----------------------------------
ISTORIE
----------------------------------- - Prof. Vasile CALESTRU, 130 DE ANI DE LA
- Prof. dr. Nicolae URSULESCU, SCEPTRE -Ing. Lucian MILEA, Energie liberă gratuită ce NAȘTERE GHIȚĂ POPP………………………….178
este extrasă din vid! ……………………………...117
PREISTORICE FIGURATIVE RECENT
-Prof. Liliana ANITOAE, CE STIłI SAU CE NU PSIHOLOGIE
PUBLICATE…………………………………………4
- Prof. dr. Vicu Merlan, Săpăturile arheologice din ŞTIłI DESPRE DIAMANT……………………..120 -----------------------------------
punctul Huşi „Lohan – Camping……………………9 - Prof. Adriana SPĂTARU, Violenţa domestică, o
-Mihai Batog-BujeniŃă, FASCINAłIA MECANICĂ
MECANIC realitate a vieţii cotidiene…………………………184
IPOTEZELOR..........................................................10 -Alex - Cristian DUMITRU, EVOLUłIA
- Daniel ROXIN, Celebrul arheolog italian Marco
Merlini afirmă că scrisul s-a născut pe teritoriul
COMBUSTIBILILOR FOLOSIłI ÎN ASTROLOGIE
MOTOARELE CU ARDERE INTERNĂ………121
României, acum peste 7.000 de ani………………..15 -----------------------------------
- Prof. dr. Mihai POPESCU, Dacismul ca reacŃie la Zoltan BARTHA, Analiza astrologică a
excesele latiniste…………………………………….16 BIOLOGIE Echinocțțiului de Primăvară……………………..186
- Claudiu ANGHEL, 23 de războaie şi răscoale -Astrolog Rodica PURNICHE, Aspectele astrologice
-Prof. univ. dr. acad. Constantin TOMA, Prof. univ.
dacice între 106-271 d. Hr……………………...….17 relaŃionale predomină în anul 2014……………..188
dr. Lăcrămioara IVĂNESCU, PLANTELE DE
- Prof. Matei DRAGOŞ, Studiu istoric despre
APĂ ŞI ADAPTĂRILE LOR………………….…122
iluministul grec Alexandru I. Ipsilanti (I).............18
-Prof. drd. Dragoş CURELEA , Prof. Daniela MEDICINA
MEDICINA
CURELEA, Unele consideraŃii succinte privind MUZICA
MUZIC -----------------------------------
activitatea diplomatică a lui Costache Negri……26 -Prof. Nina MUNTEANU, INIłIEREA -Minciunile profitabile ale ştiinŃei: Moartea cerebrală şi
- Prof. univ. Florin PĂNCESCU, Ion N. OPREA, VIOLONISTICĂ…………………………………………..127 fraudă donării de organe…………………………....193
CATASTROFA FEROVIARĂ DE LA CIUREA (31 - Prof. George BIANU, Iubeşte-Ńi trupul aşa cum se
dec. 1916)…………………………………………..31
-SECRETELE BASARABIEI. Interviu cu
PEDAGOGIE cuvine……………………………………………....211
-Leonard CHESCA, Vaccinarea – cea mai mare
dr. Șerban Milcoveanu……………………………32 ----------------------------------- agresiune împotriva fiinŃei umane!..........................212
- S o r i n A N D R E I, Abuzuri şi crime asupra -Ed. Monica DOBĂ, ImportanŃa relaŃiei educatoare
- Oana AXINTE, DIABETUL ZAHARAT……….216
Mişcării Legionare în perioada interbelică….…..36 – copil........................................................................132
- Prof. Ştefan PLUGARU, Căminul cultural ,,Al. I. -Înv. Elena SARDARU, ACTIVITĂłILE
Cuza” din Rânceni, judeŃul Fălciu (1939-1946)…39 EXTRAŞCOLARE………………………………..135 MEDICINA
MEDICINA NATURALA
NATURALA
- Prof. Lina CODREANU, Lagărul… (II)………43 -Educ. Cecilia PISALTU, PORTRET DE - Liliana POPA, Uleiurile volatile natural……….…217
-Larry Watts, Cei dintâi vor fi cei din urmă. DASCĂL………………………………………......136 - Aurora NICOLAE, CELE TREI TIPURI
România şi sfârşitul Războiul Rece………………44 PRINCIPALE DE FRUMUSEłE FEMININĂ ÎN
- Prof. Costin CLIT, AsociaŃia Română pentru
LITERATURA
LITERATURA
AYURVEDA………………………………………223
strângerea Legăturilor cu Uniunea Sovietică din -----------------------------------
raionul Huşi………………………………………...45 -Maruca PIVNICERU, Martie………………...…136 DEZBATERI
- Prof. Gabriel BRÎNZĂ, Statele Unite ale Europei – -Gheorghe NICULESCU, Florentin -----------------------------------
între deziderat și realizare…………………………69 SMARANDACHE, FII VESEL………………….137 - Prof. Valeria NECHITA, ADITIVII
- Katy ŞERBAN, Revino………………………….138 ALIMENTARI….E-uri !.........................................228
-Prof. Aurel CEHAN, Când el veni acasă clei…139 - Monica COSAC, Numărul cazurilor de cancer va
NUMISMATICA
NUMISMATICA - Dumitru RÂPANU, Talentatul…………………139 creşte exploziv……………………………………..229
----------------------------------- - Luca CIPOLLA, La noce.....................................139 - Alin TOADER, Deşi interzisă de lege în unele Ńări ale
- Ec. Aurel CORDAŞ, Încercări de însănătoşire a - Traian COSTEA, Când toŃi corbii se adnă..….140 Americii de Sud, biotehnologia modernă ameninŃă
circulaŃiei băneşti din perioada 1923-1927…………73 - Lavinia Hu i oru DUMITRIU, Moldova sufletului tradiŃia agricolă a continentului sud-american……..235
- Prof. Marian BOLUM, Monede emise în timpul meu…………………………………………………141 - Marin NEACŞU, Nu cred că e o coincidenŃă…….237
domniei regelui Mihai I………………………….…80 - Prof. Petruş ANDREI, Ne duce……………...…141 - Ioan BUCUR, IMPERIUL AMERICAN SI
-Cristina RUSU, Bat clopotele iubirii în inima unui SECOLUL FRICII…………………………………238
ACTUALITATE oraş…………………………………………………142 - Psiholog Adrian OANCEA, Avantaje si dezavantaje
----------------------------------- - Crina CIOBOTARIU, .....declaratie de Facebook…………………………………………242
- Ing. Valeriu POPOVICI , VALOAREA ..neputinta!...............................................................142 - Prof. George BIANU, Dincolo de aparenŃe, este
BOGĂłIILOR łĂRII NOASTRE………………..87 - Ioan (Eugen) DIACONU, Ştim……………... ..143 evident că Uniunea Europeană este deja vârful de lance
- Ioan MARCU, Despre componentele anului…..143 pentru instaurarea sinistrei «Noi ordini mondiale»
- Arhim. Veniamin BOłOROGA, Respect……..144 (II)………………………………………………...244
GEOGRAFIE - Înv. Maria MORARU, Imaginea lui - Maria NICOLA, Dezinformare «made in
----------------------------------- Eminescu…………………………………………..144 Romania»…………………………………………248
- Prof. dr. doc. HC Grigore POSEA, GEOGRAFIA ŞI - Prof. Corneliu VĂLEANU, LĂCUSTELE ŞI - Ing. Marvin ATUDOREI, scurtă incursiune în istoria
DEZVOLTAREA DURABILĂ…………………….94 ŞOBOLANII………………………………………145 mai puŃin cunoscută a omenirii (3)………………249
- Prof. univ. dr. Ioan DONISĂ, Teze de doctorat - Prof. univ. dr. Vlad CARAGANCIU, - Francois BRUNE, Cronovizorul – uluitorul aparat de
elaborate şi susŃinute de cadrele pendinte de Viscolul………………………………………….…145 filmat trecutul……………………………………..252
Universitatea din Iaşi……………………………….96 -Radu CRISTESCU, Clipa………………………146 - Adina MUTĂR, ConstruiŃi-vă un generator Tesla şi
- Prof. Vasile D.CÂRCOTĂ, UN TOPONIM -Prof. Elena POPA, Theodor Codreanu……….147 aveŃi electricitate pe gratis!......................................254
GEOGRAFIC – VALEA HORĂIEłII…………..100 -Prof. Lina Codreanu, Ion Gheorghe Pricop – - Alin MACSIM, WI-FI: moartea invizibilă care
70…………………………………………………...148 distruge noile generaŃii!...........................................256
- Înv. Corneliu LAZĂR, Logodna dintre ape..…149 - Alec Blenche, Cum te poŃi apăra de câmpurile
ECOLOGIE şi ACTUALITATE -Bibl. Elena OLARIU, Simfonia pământului, electromagnetice………………………………….257
- Neculai ROTARU, Marea înşelăciune privind simfonia iubirii……………………………………155 - Dr. Codruț BLEJAN, Al şaselea continent
gazele de şist……………………………………….102 - Jurn. Ion N. Oprea, Istoria interzisă a omenirii şi sinistru…………………………………………….258
- Dan TĂNĂSESCU, Prin fracturare hidraulica se conexiunea extraterestră de Marvin White…….157 - Alexandru HARIS, O privire lucidă asupra propriei
doreste poluarea apei……………………………..108 - Prof. dr. ing. Avram D. TUDOSIE, Petre S. vieŃi………………………………………………..261
-Dr. George SILVESTROVICI, Comunicat de Aurelian (1833-1909). O monografie de Viorel - Prof. George BIANU, 9 semne evidente ce indică
presă al AsociaŃiei pentru dezvoltare şi sănătate Iulian Pe ten……………………………………….158 pentru noi că, fără îndoială……………………………….263
Muriel……………………………………………..109 - Eugenia Faraon, DESPRE CULISELE
-AlexandruIONAŞCU, Vaslui - Coreea de Nord a “PĂPUŞARILOR” ……………………………….160 SPIRITUALITATE
Uniunii Europene!..................................................110 - Prof. LuminiŃa SĂNDULACHE, Oameni fără
- Andreea PAUL, Complot împotriva economiei importanŃă…, de Romeo Pivniceru(II)………….161
României…………………………………………..111 - Prof. Lina CODREANU, Romeo Pivniceru - - Cristina COSTAS, Angela PETRESCU, IERTAREA
- Acad. Dinu C. Giurescu, ÎNCOTRO NE scriitorul care nemureşte Huşii……………….…163 - SECRETUL DEZVĂLUIT AL VINDECARII
ÎNDREPTĂM, DOAMNE ?!..................................113 - Prof. univ. dr. H.C. Gheorghe GLĂMAN, O SPIRITUALE……………………………………....265
- Prof. Tatiana BOłU, Stop poluării, vrem o jumătate de veac în slujba unei podgorii - Gloriant Dunăre, Cum putem dobândi o importantă
planetă curată!.........................................................115 milenare…………………………………………..168 virtute - umilinŃa………………………………..…..274
-Prof. Petruş ANDREI, Lina Codreanu – Poezia - KRISHNA – Marele avatar şi învăŃător divin....…275
prozei……………………………………………...170 -Daniel GAUCAN, Amintiri din altă lume: ”Am vorbit
-MARUCA PIVNICERU în dialog cu VICTORIA cu Dumnezeu” ……………………………………..278
(TOIA) DRAGU DIMITRIU…………………...169

Lohanul nr. 29, martie 2014 Page 3

 Arheologie
verticală, fie, mai curând, orizontală (Govedarica, Kaiser 1996, p.
80-81, fig. 9-10;
10; Dergacev 2007, p. 210-211,
210 fig. 68-69).
SCEPTRE PREISTORICE FIGURATIVE

RECENT PUBLICATE – PROBLEME ŞI IPOTEZE

Prof. dr. Nicolae URSULESCU -

Facultatea de Istorie (Univ.
Univ. „Al. I. Cuza” din Iaşi)

Printre obiectele preistorice care s-au

s bucurat şi se
bucură în permanenŃă de o atenŃie deosebită din partea
arheologilor (şi nu numai a lor) se numără sceptrele, atât cele
abstracte, dar mai ales cele figurative, cu trăsături zoomorfe
stilizate.

E
le s-au răspândit pe vaste te spaŃii din estul şi sud-estul
sud
Europei, în perioada dezvoltată şi finală a chalcolithicului
(a doua jumătate a mileniului al V-lealea şi prima jumătate a
celui următor), fiind considerate, în mod unanim (Berciu 1954;
Dumitrescu 1955; Dodd-OpriŃescu,
OpriŃescu, Mitrea 1983; Govedarica,
Kaiser 1996; Govedarica 2004; HarŃuche 2005; Enea 2008;
Gogâltan, Ignat 2011), semne de prestigiu ale unor personaje
importante pe plan social, militar sau religios. În studiile consacrate
acestei categorii de piese s-au
au prezentat repertoriile
reperto descoperirilor
şi s-au
au tratat amănunŃit diverse aspecte tipologice, funcŃionale şi
simbolice ale acestor sceptre, astfel că nu vom insista aici asupra
acestor probleme.
Ciolăneştii din Deal
În ultimii ani au mai fost publicate câteva sceptre
preistorice 1 , care ridică probleme noi cu privire la tipologia şi 2. Geangoeşti (com. Dragomireşti, jud. DâmboviŃa).
interpretarea acestor piese. Ne vom referi îndeosebi la trei Sceptrul perforat, cu gaură pentru mâner, păstrat în colecŃia
asemenea piese şi la semnificaŃia lor. Muzeului din Târgovişte, provine dintr-o
dintr săpătură efectuată în 1970
într-oo aşezare a culturii GumelniŃa (Ilie 2012). Din piesă s-a
s păstrat
1. Ciolăneştii din Deal (com. Ciolăneşti, jud.
doar partea din faŃă, până în dreptul orificiului (fig. 2). Autoarea
Teleorman). Într-oo aşezare aparŃinând culturii GumelniŃa,
Gumel s-a
studiului considera că pe sceptru a fost reprezentat în mod realist,
descoperit mai demult un sceptru zoomorf stilizat, care a fost însă
în basorelief şi cuu ajutorul unor incizii, un cap de om, cu o
publicat de curând (Frînculeasa, Mirea 2007, p. 37-46).
37 Sceptrul
diademă/coroană pe frunte (Ilie 2012, p. 35, fig. 2). Trăsăturile
(fig. 1), modelat dintr-un
un corn de cerb, aminteşte, prin partea sa
faciale par să susŃină această determinare, fiind vorba, deci, de
superioară, de aspectul sceptrelor zoomorfe de piatră, totuşi piesa
singura reprezentare de acest fel între sceptrele cunoscute până în
se deosebeşte de acestea, mai ales prin două elemente de noutate:
prezent.
a. este făcută dintr-un
un alt material decât piatra;
Nu excludem însă nici posibilitatea ca în acest caz să fie
b. are un alt sistem de fixare în mâner, anume printr-o
printr tijă vorba de o reprezentare antropo--zoomorfă, având în vedere că pe
verticală, aflată la partea inferioară a piesei. Rupturile
Ruptu care se văd piesa de la Geangoeşti sunt unele trăsături asemănătoare cu
pe această tijă au fost făcute probabil tocmai pentru a facilita imaginile modelate pe patru fragmente ceramice din aşezarea de tip
introducerea piesei în mâner. Cucuteni de la Ruginoasa (H. Dumitrescu 1933, p. 73-74,
73 fig. 16/2-
3; 25/1-2;
2; Chirica, Văleanu 2008, p. 123-125,
123 134-135 fig. 66-68).
Piesele de piatră cunoscute până acum aveau o formă Pe unul dintre aceste fragmente (Chirica, Văleanu 2008, fig. 66/1;
aparent ovoidală, fixându-sese în mâner prin partea posterioară 67) masca facială de tip uman se asocia clar cu coarne (fig. 3/2).
3/2
(spinul), cu ajutorul unei proeminenŃe (cepul), fie în poziŃie Merită subliniat în mod deosebit faptul că, dacă nu ar fi apărut
acest nou fragment cu asocierea clară a trăsăturilor umane şi
zoomorfe, vechile fragmente din săpătura efectuată la Rugionoasa
* Prof.
rof. dr. la Facultatea de Istorie a UniversităŃii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi.
1 Avem în vedere numai sceptrele figurative (cu semnificaŃie exclusiv simbolică), nu şi buzduganele în perioada interbelică (fig. 3/1) ar fi continuat să fie considerate
con
cruciforme, care pot fi atât simboluri de putere, cât şi arme (B.P. Niculică 2007, p.179-192).
p.179
p. 4 Lohanul nr. 29, martie 2014
 Arheologie
doar măşti faciale antropomorfe (Vl. Dumitrescu 1974, p. 217, fig.
233; Idem 1979, fig. 172). Pentru noul tip de reprezentare s-a
propus denumirea de „taur celest”, care sugerează unirea zeităŃii cu
simbolul masculin al taurului (Chirica, Văleanu 2008, p. 123-148).
De altfel, această temă a fost sesizată chiar şi pe un vas (fig. 4) din
aşezarea GumelniŃa de la Geangoeşti (Ilie, Dumitru 2008, p. 43,
fig. 1d). În ceea ce priveşte sceptrul de la Geangoeşti (fig. 2),
considerăm că cele două proeminenŃe ovale, situate de o parte şi
alta a frunŃii (Ilie 2012, p. 35, fig. 2) ar putea fi interpretate drept
coarne. În acest caz, doar proeminenŃa rotundă din mijlocul frunŃii
poate fi un ornament al diademei. Linia incizată curbată din partea
de jos a feŃei nu pare a indica gura (Ilie 2012, p. 35)1, având în
vedere lungimea ei prea mare (merge dintr-o parte în alta a feŃei),
ci, mai degrabă, bărbia, de sub care porneşte barba. Cele două
proeminenŃe, situate de o parte şi alta a bărbiei indică probabil
urechile.
Sceptrul de la Geangoeşti se încadrează într-o categorie aparte
a sceptrelor perforate, care nu mai aveau nevoie de elemente
suplimentare (cepuri) pentru fixarea în mâner. În momentul de faŃă
se cunosc cel puŃin 11 asemenea piese din spaŃiul cuprins între
Volga şi Dunărea de Jos (Ilie 2012, p. 38-43, fig. 4-6).
Cu toate că există o mare diversitate în privinŃa detaliilor
de reprezentare (Ilie 2012, p. 39)2, totuşi, la cele mai multe dintre
sceptrele perforate se remarcă asemănarea frapantă a formei arcuite
1 De altfel, gura nu este indicată nici pe reprezentarea facială de pe fragmentul ceramic de la Ruginoasa
(fig. 3/1), care păstrează partea inferioară a feŃei (H. Dumitrescu 1933, p. 70, fig. 16/2; 25/1; Vl.
Dumitrescu 1974, p. 217, fig. 233).
2 La CornăŃel (com. Buzoeşti, jud. Argeş) s-a descoperit un ciocan-sceptru, cu o reprezentare figurativă
aparte (Măndescu, Cioflan, Maschio 2000, p. 19-24), care a provocat deja discuŃii în literatura de
specialitate, în ceea ce priveşte descifrarea simbolului stilizat (Frînculeasa, Mirea 2007, p. 38-39;
Dergacev 2007, p. 156-157).
p. 5
a părŃii lor anterioare cu cea a sceptrelor considerate „realiste”.
Deşi unii cercetători au inclus în categoria sceptrelor de piatră doar
piesele fără gaură pentru mâner (Govedarica, Kaiser 1996, p. 66),
considerăm că această delimitare nu a Ńinut totuşi cont de existenŃa
acestei asemănări. Deci, şi sceptrele perforate trebuie incluse în
categoria pieselor „realiste”, deoarece partea anterioară (sceptrul
propriu-zis) are acelaşi aspect şi doar maniera de prindere în coadă
este diferită.
De asemenea, socotim că este improprie denumirea de
„topoare” (Govedarica, Kaiser 1996, p. 66) sau „topoare-sceptre”
(Dergacev 2007, p. 157, fig. 48) pentru această categorie de
artefacte, deoarece ele nu au tăiş şi, deci, nici rol funcŃional de
tăiere, chiar dacă au perforarea identică cu cea a topoarelor propriu-
zise. Mai apropiată de realitate ni se pare denumirea de „sceptre-
ciocan” (Măndescu, Cioflan, Maschio 2000, p. 19-24) sau cea de
„sceptre perforate”.
3. Popricani (jud. Iaşi). Sceptrul de piatră de la Popricani
(Ursulescu, Cotiugă 2012, p. 16-38) a fost găsit întâmplător, ceea
ce limitează posibilităŃile de datare a piesei doar la comparaŃii
tipologice. Piesa prezintă realist capul unei păsări cu cioc lung şi
gros, probabil o gâscă sau o raŃă (fig. 5/1). A fost lucrată dintr-o
placă de gresie cuarŃoasă, destul de moale, ceea ce a permis
schiŃarea, prin incizare şi scobire, a unor detalii anatomice. Zona
mânerului (gâtul păsării) a fost acoperită cu liniuŃe fin incizate,
dispuse în reŃea (fig. 5/2B), care par a indica penajul. Piesa, prin
aspectul ei general şi prin modul de realizare, este un unicat în
cadrul sceptrelor de piatră.
Sceptrul de piatră de la Popricani
Dacă sceptrul stilizat reprezintă într-adevăr o gâscă,
atunci se ridică interesante probleme în legătură cu motivaŃia
alegerii acestei păsări. Gâsca era apreciată pentru simŃurile sale
foarte ascuŃite (vezi episodul salvării Capitoliului la atacul nocturn
al galilor), deci, în credinŃele mai multor popoare ea a devenit un
simbol al vigilenŃei (Coman 1988, p. 12), putând să aibă şi un rol
de protecŃie (apotropaic) pentru cel care purta un însemn al acestei
păsări (aşa cum era sceptrul), dar şi pentru comunitatea din care
făcea parte acest important personaj. Această valoare apotropaică
se putea accentua şi prin faptul că păsările acvatice erau asociate cu
divinitatea solară, care, printre altele, simboliza nemurirea (NiŃu
1988, p. 82). În general, păsările (îndeosebi cele acvatice) aveau un
rol important în credinŃele diferitelor popoare, considerându-se că
ele asigurau legătura dintre Pământ şi Cer, inclusiv dintre oameni şi
Lohanul nr. 29, martie 2014
 Arheologie
forŃele uraniene (Chevalier, Gheerbrant 1995, vol. 3, p. 23; Comşa bronz, de tipul celor din depozitul de la GuşteriŃa (fig. 7/1), jud.
2002, p. 102). Sibiu (Petrescu-DîmboviŃa 1977, p. 96, pl. 160/1-2), care reprezintă
protome avimorfe (fig. 7/2-8).
Reprezentări avimorfe, realizate din alte materiale şi prin
alte tehnici de lucru, se întâlnesc atât în cultura Cucuteni, cât şi în
epoca bronzului sau în Hallstatt. Spre aceste perioade trimit şi
siturile semnalate în zona descoperirii sceptrului de la Popricani
(Chirica, Tanasachi 1985, p. 320-321).
În cultura Cucuteni, reprezentări de păsări acvatice apar
pe vase, fie pictate în cadrul unor scene cu conŃinut simbolic (NiŃu
1975, p. 45-54; Vl. Dumitrescu 1979, p. 66-68, fig. 54-55;
Markevici 1981, p. 144-145, fig. 7/4, 24/1, 27/2, 57/10; Boghian,
Mihai 1987, p. 313-324), fie sub formă de protome plasate mai ales
pe marginea castroanelor din faza A (NiŃu 1976, p. 49-55), dar
există şi reprezentări de sine stătătoare, ca statuete (Comşa 2002, p.
89-104), ceea ce denotă că păsărilor li se atribuia un anume rol
ritual. Protoma unui vas din aşezarea Cucuteni A de la Mărgineni
(jud. Bacău), redă, în mod realist, capul unei păsări de baltă (NiŃu
1976, p. 49-50, fig. 1; Vl. Dumitrescu 1979, p. 90, fig. 184; Comşa
2002, p. 92-93, fig. 2/6), probabil o gâscă sălbatică.
În epoca bronzului şi în Hallstatt, forma sceptrelor de
piatră se modifică substanŃial: pe lângă măciuci şi buzdugane (cu
forme asemănătoare celor din perioada eneolitică), apar îndeosebi
sceptre cilindrice, uşor tronconice, cu cap în formă de ciupercă,
semănând cu o coloană miniaturală sau cu un frecător (pilug) de Reprezentări avimorfe
mojar (Boroffka, Sava 1998, p. 17-113; Ursu, Mitrea 2001, p. 159- O analogie interesantă pentru pasărea reprezentată pe sceptrul
171; Irimia 2008, p. 79-117; Diaconu, Istina 2011, p. 53-62). de la Popricani provine din mormântul nr. 5 al curganului nr. 3 din
necropola tumulară săpată în anul 2006, lângă satul Rjabičev (raion
Totuşi, imaginile ornitomorfe (mai ales cele ale păsărilor Volgodonsk, reg. Rostov, Rusia) din zona Donului Inferior. E
acvatice) ocupă şi ele un loc important în epoca metalelor, mai ales vorba de un baston-sceptru de lemn (Korenevskij, Žerebilov,
în legătură cu cultul dominant al soarelui, exprimat atât în mod Parusimov 2008, p. 208, fig. 2/3-4), cu capătul în forma unui cap
explicit (cercuri cu raze, vârtejuri spiralice ş.a.), cât şi prin de pasăre cu cioc lung şi cu mânerul învelit într-o bandă de cupru
simboluri. Astfel, imaginile stilizate ale păsărilor acvatice însoŃesc (fig. 8/3-4). Bastonul era depus lângă un schelet de bărbat
numeroase miniaturi de care sau luntri solare. Aceste reprezentări (Korenevskij, Žerebilov, Parusimov 2008, p. 200-203, fig. 1/1-2).
sunt legate de credinŃa că Soarele se ridica dimineaŃa din ape, Personajul înmormântat aici s-a bucurat de respectul comunităŃii,
călătorea pe bolta cerească într-un vehicul tras de păsări acvatice, care a înălŃat special mantaua movilei (peste una anterioară) pentru
întorcându-se seara în acelaşi mediu al apelor (Kernbach 1989, p. mormântul său, înzestrându-l şi cu un inventar de prestigiu
99, 548-549; Vulcănescu 1985, p. 367-384; Evseev 1994, p. 29, 68- (Korenevskij, Žerebilov, Parusimov 2008, p. 200-201). În afară de
69, 88-89, 130, 170-171; Chevalier, Gheerbrant 1994, vol. 1, p. toiagul-sceptru, lângă decedat era depus încă un sceptru de piatră
248-251; vol. 2, p. 98-99, 204-207; vol. 3, 1995, p. 23-27, 237- alungit (41 cm), sub formă de topor cu un capăt rotunjit (fig. 8/1),
243). precum şi un inel (fig. 8/2) de os (Korenevskij, Žerebilov,
Parusimov 2008, p. 200-203, fig. 1/2; 2/1-2; 3/8). Mormântul s-ar
Este, deci, posibil ca reprezentările de păsări acvatice, data la sfârşitul Bronzului vechi sau începutul celui mijlociu şi ar
însoŃitoare ale soarelui, să fi fost utilizate şi ca sceptre, în calitate reprezenta cultul liderilor maturi, iar pasărea de pe sceptru ar putea
de simboluri solare, probabil de către personaje cu atribuŃii fi legată de cultul indo-european al păsării-demiurg, creatoare a
religioase în cadrul comunităŃilor din epoca bronzului şi prima lumii (Korenevskij, Žerebilov, Parusimov 2008, p. 205).
perioadă a epocii fierului. O asemenea interpretare s-ar putea
susŃine prin existenŃa unor piese (fig. 6), oarecum asemănătoare cu Piesa găsită la Popricani reprezintă, deci, un nou tip de
cea de la Popricani, găsite în contexte religioase (temple) din sceptru preistoric de piatră. Necunoaşterea contextului arheologic
Orientul Apropiat (Israel, Iordania, Palestina şi Liban) – toate al descoperirii nu ne permite deocamdată decât să formulăm
datând din secolele XIV-XIII î.Hr. (Müller-Karpe 1980, II, p. 745, ipoteze în legătură cu atribuirea cultural-cronologică a piesei.
748-749, 751, 753, 755; III, pl. 126/B8; 130/A9; 132/13; 117/45, Datele indirecte sugerează fie o datare în eneoliticul dezvoltat sau
nr. 56; 120/A7; 153/10), ceea ce corespunde cu perioada culturii final, fie la sfârşitul epocii bronzului – Hallstatt timpuriu. Doar
Noua din România. apariŃia unor noi sceptre avimorfe similare, cu context clar de
descoperire va putea să ajute şi la datarea piesei de la Popricani.
Din păcate, nici din această perioadă nu se cunosc, pe
teritoriul României (sau în zonele învecinate), alte sceptre de piatră *
cu reprezentări ornitomorfe, care să poată servi ca analogie piesei
de la Popricani. Există, însă, în Europa centrală, unele piese de

p. 6 Lohanul nr. 29, martie 2014

 Arheologie
Ultimele descoperiri de sceptre de pe teritoriul României aduc în
atenŃie noi teme de reflecŃiee cu privire la tipologia, originea şi
semnificaŃia acestei importante categorii de artefacte preistorice.
Până acum, specialiştii au discutat mai mult despre clasificările
tipologice, luându-sese în calcul forma sceptrelor şi tipul de
reprezentări schiŃate pe acestea.
Analogii din Europa Centrală
În ceea ce priveşte tipologia, devine tot mai evident că apar
mai multe criterii de clasificare decât cel tradiŃional, care a împărŃit
sceptrele figurative în realiste şi abstracte. Astfel, dacă luăm în
considerare modul de fixare a sceptrului în mâner, atunci constatăm
existenŃa a trei tipuri:
a. cel „clasic”, cu prinderea prin partea dorsală („spin”);
este tipul cel mai des întâlnit, cu cele două variante de redare a
imaginii (realistă şi abstractă);
b. cu perforare în partea centrală a piesei, unde se
introduce mânerul, ca la Geangoeşti;
c. cu tijă verticală (ca la Ciolăneştii din Deal).
În timp ce primul tip lasă la vedere doar partea din faŃă a
sceptrului, celelalte două lasă liber întreg corpul
ul piesei.
Mai puŃin s-aa subliniat faptul (extrem de important, în
opinia noastră) că nu există, în materialul cunoscut până acum,
două reprezentări absolut identice, ci doar asemănări de ordin
formal. Nu este vorba, deci, de produse de serie, realizate în
anumite centre,
ntre, ci de piese obŃinute în comunităŃi diverse, dar care
se inspiră dintr-unun ceremonial anume al puterii, cu semnificaŃii
sociale şi de cult, răspândit şi acceptat pe spaŃii vaste, începând din
perioada chalcolithică – moment din care există şi dovezi că a
reuşit să se impună un nou tip de organizare socială, acela al
p. 7
„şefiei” (chiefdom).). Acest ceremonial de purtare a sceptrelor
conferea prestigiu şi o autoritate suplimentară persoanelor care
dobândeau acest drept, ca urmare a recunoaşterii statutului lor din
partea comunităŃii căreia îi aparŃineau. Sceptrul, ca simbol al puterii
(spirituale, militare sau judiciare), trebuia să primească astfel
anumite particularităŃi (prin formă sau prin grafică), legate de
specificul respectivei comunităŃi, prin care să se deosebească de
piesele similare (dar nu identice) ale altor grupuri umane. Un
asemenea mod de abordare a problemei sceptrelor ar explica, în
opinia noastră, de ce aceste piese formează o categorie unitară de
artefacte, dar cu deosebiri formale clare, uneori un extrem de
accentuate.
„Sceptru-pasăre
pasăre” - Don
Credem că o paralelă care poate explica bine forma şi
semnificaŃia sceptrelor preistorice se găseşte în coroanele din
perioada istorică. Toate coroanele sunt legate de ideea monarhică,
dar fiecare are particularităŃile sale, deosebind astfel un suveran (ca
reprezentant al unui popor) de un altul.
De aceea, considerăm că este normală realitatea
arheologică a găsirii unor forme diversificate de sceptre. Este mai
puŃin important să se încerce găsirea locului de origine al diferitelor
categorii tipologice de sceptre, pentru că, în multe cazuri, acestea,
prin simbolul pe care îl exprimă, sunt legate probabil de o anume
comunitate şi zonă. Privind lucrurile în acest fel, există motive să
credem că sceptrele au avut acelaşi destin istoric precum ceramica
numită de tip „Cucuteni C”, care – nu întâmplător – a început să
apară în aşezările culturii Cucuteni pe la sfârşitul fazei A, adică în
Lohanul nr. 29, martie 2014
 Arheologie
acelaşi timp în care sunt datate şi primele sceptre de piatră pe
teritoriul României. Chiar dacă acest tip de ceramică îşi are
originea în mediul cultural al populaŃiilor predominant pastorale
din stepele nord-pontice, totuşi, în scurt timp, prin deplasări spre
vest ale unor comunităŃi din lumea stepelor, ca şi prin influenŃă
culturală, ea a devenit, într-un timp istoric relativ scurt, una din
categoriile ceramice autohtone în mediile culturale ale unor
populaŃii agricole, precum cele ale culturilor eneolitice Cucuteni-
Tripolie sau GumelniŃa, diversificându-se, ca aspect, prin pastă,
proces de realizare, forme şi chiar sistem ornamental (Dodd-
OpriŃescu 1980, p. 547-556; 1983, p. 222-234; Cucoş 1985, p. 63-
92; Cotoi 2007, p. 153-160; Starkova 2008, p. 16-25).
Problema cea mai dificilă rămâne încercarea de descifrare a
simbolului pe care fiecare sceptru îl poartă. Din acest punct de
vedere, însă, deocamdată nu se pot emite decât supoziŃii şi ipoteze.
ExplicaŃia cea mai plauzibilă ni se pare a fi aceea a unei
reprezentări totemice, sub care, poate, se ascundea o divinitate
importantă pentru comunitatea respectivă. Fireşte, pot fi avansate şi
alte supoziŃii, dar cert e doar faptul că acest simbol impunea
membrilor comunităŃii respect şi poate teamă – sentimente ce se
transmiteau şi faŃă de persoana îndreptăŃită de a purta sceptrul.
Nu putem exclude nici posibilitatea ca unele sceptre, de o
factură evident străină de mediul cultural în care au fost găsite, să fi
intrat în posesia comunităŃii locale, fie ca dar (primit din partea
unui grup alogen, ajuns în acele locuri), fie ca trofeu de război, în
urma prinderii/omorârii vreunui conducător al unui asemenea grup
străin1.
Problema sceptrelor preistorice rămâne încă un subiect
deschis şi controversat, care va putea fi clarificat (măcar parŃial)
prin noi descoperiri, ca şi prin reevaluarea istorică şi
interdisciplinară a celor deja existente.
Bibliografie
Berciu D-tru 1954: Asupra problemei aşa-numitelor sceptre de piatră din R.P.R., SCIV, V,
3-4, p. 537-548.
Boghian D-tru, Mihai C-tin 1987: Le complexe de culte et le vase à décor ornithomorphe
peint découverts à Buznea (dép. de Iaşi), în: M. Petrescu-DîmboviŃa ş.a. (eds.), La
civilisation de Cucuteni en contexte européen, Iaşi, p. 313-324.
Boroffka Nikolaus, Sava Eugen 1998: Zu den steinernen „Zeptern / Stössel- Zeptern”,
„Miniatursäulen” und „Phalli” der Bronzezeit Eurasiens, Archäologische Mitteilungen aus
Iran und Turan, 30, p. 17-113.
Chevalier Jean, Gheerbrant Alain 1994: DicŃionar de simboluri, t. 1 (A-D) – t. 2 (E-O),
Bucureşti.
Chevalier J., Gheerbrant A. 1995: DicŃionar de simboluri, t. 3 (P-Z), Bucureşti.
Chirica Vasile, Tanasachi Marcel 1985: Repertoriul arheologic al judeŃului Iaşi, 2, Iaşi.
Chirica V., Văleanu Mădălin-Cornel 2008: Umanizarea taurului celest, Iaşi.
Coman Mihai 1988: Mitologie populară românească, t. II, Bucureşti.
Comşa Eugen 2002: Figurinele şi alte piese de lut ars reprezentând păsări din epoca
neolitică descoperite în Moldova, Cercetări Istorice, 18-20 (1999-2001), p. 89-104.
Cotoi Ovidiu 2007: Observatii privitoare la tehnologia si materiile prime utilizate la
prepararea pastei ceramicii Cucuteni C, Annales Universitatis Apulensis, Series Historica
11/I, p. 153-160.
Cucoş Ştefan 1985: Ceramica de tip „C” din aria culturii Cucuteni, Memoria Antiquitatis,
IX-XI (1977-1979), p. 63-92.
Dergacev Valentin A. 2007: O skipetrakh, o lošadiakh, o vojne. Etjudy v zaščitu
migracionnoj koncepcii M. Gimbutas, Sankt-Peterburg.
Diaconu Vasile, Istina Lăcrămioara-Elena 2011: Un sceptru de piatră atribuit epocii
bronzului provenit de la Măgura, judeŃul Bacău, Carpica, XL, p. 53-62.
1 A se vedea numeroasele cazuri menŃionate de etnologie ale unor trofee purtate de vânători/războinici şi
care provin de la animalele răpuse sau duşmanii capturaŃi/ucişi.
p. 8
Dodd-OpriŃescu Ann 1980: ConsideraŃii asupra ceramicii Cucuteni C, SCIVA, 31, 4, p.
547-556.
Dodd-OpriŃescu A. 1983: Vecinii estici şi nord-estici ai triburilor Cucuteni-Tripolie,
SCIVA, 34, 3, p. 222-234.
Dodd-OpriŃescu A., Mitrea Ioan 1983: Sceptrul de piatră de la Mogoşeşti–Siret, judeŃul
Iaşi. Probema originii şi datării, Carpica, XV, p. 71-95.
Dumitrescu Hortensia 1933: La station préhistorique de Ruginoasa, Dacia, III-IV (1927-
1929), p. 56-87.
Dumitrescu Vladimir 1955: Cîteva precizări cu privire la sceptrele în formă de capete de
cal din R.P.R. şi din U.R.S.S., SCIV, VI, 3-4, p. 925-936.
Dumitrescu Vl. 1974: Arta preistorică în România, Bucureşti.
Dumitrescu Vl. 1979: Arta culturii Cucuteni, Bucureşti.
Enea Sergiu C-tin 2008: Symboles énéolitiques du pouvoire et du statut social. Sur les
sceptres en pierre, Codrii Cosminului, s.n., 14 (24), Suceava, p. 3-19.
Evseev Ivan 1994: DicŃionar de simboluri şi arhetipuri culturale, Timişoara.
Frînculeasa Alin, Mirea Pavel 2007: Asupra unei reprezentări zoomorfe descoperită în
tell-ul GumelniŃa de la Ciolăneştii din Deal, jud. Teleorman, în: C. Croitoru (ed.),
Perspective asupra istoriei locale în viziunea tinerilor cercetători, III, GalaŃi, p. 37-46.
Gogâltan Florin, Ignat Ana 2011: Transilvania şi spaŃiul nord-pontic. Primele contacte
(cca 4500-3500 a. Chr.), Tyragetia, s.n., V (XX), 1, p. 7-38.
Govedarica Blagoje 2004: Zepterträger – Herrscher der Steppen. Die frühen Ockergräber
des älteren Neolithikums im Karpaten-Balkanischen Gebiet und im Steppenraum Südost-
und Osteuropas, Mainz.
Govedarica B., Kaiser Elke 1996: Die äneolithischen abstrakten und zoomorphen
Steinzepter Südost- und Osteuropas, Eurasia Antiqua, 2, p. 59-103.
HarŃuche Nicolae 2005: Sceptrele din piatră zoomorfe – interpretare şi cronologie, Pontica,
37-38 (2004-2005), p. 71-97.
Ilie Ana 2012: Un sceptre anthropomorphe de la collection d’archéologie du Complexe
Nationale et Musée « la Cour princière » de Târgovişte, Dacia, N.S., LVI, p. 33-46.
Ilie A., Dumitru Florin 2008: Un vase énéolithique zoomorfe de la collection du Complexe
National Muséal Curtea Domnească Târgovişte, Annales d'Université Valahia Târgoviste,
section d'Archéologie et d'Histoire, X/I, p. 157-163.
Irimia Mihai 2008: Sceptre de piatră inedite din judeŃul ConstanŃa şi unele consideraŃii
privind legăturile zonei vest-pontice cu spaŃiul egeean în bronzul târziu, Pontica, 41, p. 79-
117.
Kernbach Victor 1989: DicŃionar de mitologie generală, Bucureşti.
Korenevskij Sergej N., Žerebilov Sergej E., Parusimov Ivan N. 2008: Nakhodka
kamennogo „žezla” na levoberež’e Nižnego Dona i tipy Evrazijskikh kamennykh
steržnevidnykh skipetrov, Arkheologija Vostočno-Evropejskoj stepi, 6, Saratov, p. 200-
210.
Măndescu Dragoş, Cioflan Teodor, Maschio Romeo 2000: Noi aspecte ale eneoliticului
târziu în zona Argeşului, Argessis. Studii şi comunicări, Istorie, 9, p. 19-24.
Markevici Vsevolod I. 1981: Pozdne tripol’skie plemena severnoj Moldavij, Kišinev.
Müller-Karpe Hermann 1980: Handbuch der Vorgeschichte, Bd. IV – Bronzezeit,
München.
Niculică Bogdan Petru 2009: Sceptres cruciformes en pierre de l’énéolithique découverts
sur le territoire de la Moldavie, în: V. Cotiugă, F.A. Tencariu et G. Bodi (eds.), Itinera in
praehistoria. Studia in honorem magistri Nicolae Ursulescu, Iaşi, p. 179-192.
NiŃu Anton 1975: Reprezentarea păsării în decorul pictat al ceramicii cucuteniene din
Moldova, Cercetări Istorice, VI, p. 45-54.
NiŃu A. 1976: Teme plastice ornitomorfe şi zoomorfe pe ceramica cucuteniană din
Moldova, Cercetări Istorice, VII, p. 49-55.
NiŃu George 1988: Elemente mitologice în creaŃia populară românească, Bucureşti.
Petrescu-DîmboviŃa Mircea 1977: Depozitele de bronzuri din România, Bucureşti.
Starkova Elena G. 2008: Keramika tipa Kukuteni C na tripol’skikh pamjatnikakh perioda
BII-CI, Rossijskaja Arkheologija, 3, p. 16-25.
Ursu C-tin – Emil, Mitrea Ioan 2001: ConsideraŃii asupra sceptrelor tronconice din piatră
descoperite pe teritoriul României, Suceava, 26-28 (1999-2001), p. 159-171.
Ursulescu N., Cotiugă Vasile 2012: Un nou tip de sceptru de piatră în preistoria României,
Cercetări Istorice, s.n., 30-31 (2011-2012), p. 16-38.
Vulcănescu Romulus 1985: Mitologie română, Bucureşti.
LEGENDA ILUSTRAłIILOR
Fig. 1. Ciolăneştii din Deal. Sceptru zoomorf din corn de cerb (apud Frînculeasa, Mirea
2007, 45).
Fig. 2. Geangoeşti. Sceptru perforat (apud Ilie 2012, 34).
Fig. 3. Ruginoasa. Fragmente ceramice cu reprezentări faciale (1: apud Vl. Dumitrescu
1974, 217; 2: apud Chirica, Văleanu 2008, 137-138).
Fig. 4. Geangoeşti. Vas zoomorf: fragmente şi reconstitire (apud Ilie, Dumitru 2008, 160).
Fig. 5. Popricani. Sceptru avimorf de piatră (apud Ursulescu, Cotiugă 2012, 34).
Fig. 6. Capete de păsări din Orientul Apropiat din faza canaanită târzie (Bz târziu III): 1 –
Tell ed-Duweir/Lekiš ; 2 – Amman ; 3 – Betšan ; 4 – Kamid el-Loz ; 5 – Megiddo (apud
Müller-Karpe 1980, III, Taf. 117/45; 120/A7; 126/B8; 153/10; 130/A9; 132/13).
Fig. 7. Reprezentări ornitomorfe ale epocii bronzului din Europa Centrală. 1. GuşteriŃa
(apud Petrescu-DîmboviŃa 1977, pl. 160/1-2); 2. Nagydém; 3. Inn bei Töging; 4. Staudach;
5-6. Hart; 7. Zsujta; 8. Hader (2-8: apud Müller-Karpe 1980, III, Taf. 379/B4; 412/H;
421/K9; 420 /1-2, 24; 378/10; 421/C1).
Fig. 8. Necropola tumulară de la Rjabičev. Inventarul mormântului nr. 5 din tumulul 3: 1 –
sceptru de piatră; 2 – inel de os; 3-4 – baston-sceptru de lemn, cu capătul în formă de cap
de pasăre (apud Korenevskij, Žerebilov, Parusimov 2008, 208).
Lohanul nr. 29, martie 2014
 Arheologie
Săpăturile arheologice din punctul Huşi
„Lohan - Camping”, campania 2013
Prof. dr. Vicu Merlan - Huşi
La 2 km vest de oraşul Huşi, pe partea dreaptă a
pârâului Lohan, la circa 300 m SV de camping şi 50 de m
faŃă de şoseaua E581, se află situl eneolitic „Lohan –
camping”.
D
in punct
unct de vedere geomorfologic, situl este amplasat pe un
promontoriu de pe partea dreaptă a pârâului Lohan (terasele
inferioare) din sectorul mijlociu al pârâului, pârâu ce se află
în partea de est a Podişului Central Moldovenesc. Situl este
apărat natural dinspre est, nord-vest, nord, sud-est
est şi est, cu partea cea
mai abruptă spre şoseaua E 581. Este dispus longitudinal pe un ax
aproximativ E-V,V, cu presupusul val de apărare în partea dinspre vest, la
limita cu pădurea Tătărăni.
Situl a fost descoperit în anul 1977 cu ocazia amplasării fundaŃiei
stâlpilor de mare tensiune. A urmat un sondaj de salvare efectuat de
arheolog Violeta Bazarciuc, rezultate ce au fost publicate într-un
într articol
al revistei „Acta Moldaviae Meridionalis”, nr. 1, din anul 1978.
Materialul
alul arheologic descoperit cu acea ocazie se află în custodia
Muzeului din Huşi.
În anul 2013, a fost trasată o secŃiune Ş1pe
pe axul longitudinal al sitului,
respectiv pe direcŃia E-V,
V, având următoarele dimensiuni: L = 20 m, l =
2 m.
Vestigiile arheologice, respectiv nivelul arheologic Cucuteni A-B,
apare începând cu - 0, 60 m, continuând cu un alt nivel Cucuteni A3
până la peste 1 m, fiind întâlnite, în nivelul inferior, şi câteva
fragmente incizate aparŃinând culturii Precucuteni III.
III
Ceramică pictată cu motive în spirală
Încă de la m1/-0,60
0,60 m a apărut un complex ceramic cucutenian, posibil
un vas reîntregibil, fără pictură, dar cu mici urme de vopsea roşie,
probabil corodată de aciditatea solului.
p. 9
La m10 au apărut chirpici mici poligonali de la o vatră de foc
cucuteniană, având grosimea de peste 5 cm la partea superioară, fiind
surprinsă în S1 doar circa 1/3,
/3, restul continuând în afara secŃiunii spre
sud. Din cele decopertate s-aa putut pune în evidenŃă o vatră de formă
aproximativ pătrată, cu partea centrală uşor bombată şi laturile cu circa
30 de cm mai jos faŃă de centru.
La m11 a apărut un pahar cu picior din lut ars, cu urme de pictură
policromă păstrată mediocru, fiind lizibilă în special cea albă şi roşie.
Plastică
Tot în caroul 11, nu departe
rte de vatra de foc, a apărut un fragment de
statuetă antropomorfă,, posibil feminină, din lut ars de culoare
cărămizie. Atât pe o parte cât şi pe cealaltă prezintă incizii adânci
orizontale. Inciziile sunt dispuse paralel, însă pornesc din lateral,
pentru ca în zona de centru să existe o discontinuitate de 2 mm. În zona
mediană prezintă o proeminenŃă rotundă ce sugerează prezenŃa
ombilicului. Fragmentul de statuetă păstrează doar trunchiul de la bazin
până la umeri, făcând parte dintr-o
dintr statuetă de dimensiuni mari,
păstrându-se
se în această formă cam 1/4. 1/ În secŃiune este uşor
elipsoidală. Dimensiunile păstrate: L = 4,7 cm, l = 2,7 cm, gr. = 0,7
cm;
Corn de taur din lut ars,, descoperit la m15/-0,70
m15 m, păstrat de la
bucraniu spre vârf. Are diametrul, în apropiere
apropie de bucraniu, de 1,7 cm
şi lungimea de 3 cm.
Arme şi unelte
Vârf de săgeată confecŃionată dintr-o
dintr aşchie de silex de Prut de
culoare neagră. Piesa a fost desprinsă prin tehnica percuŃiei, fiind
vizibile urmele de clivare pe partea dorsală şi ventrală. Talonul a fost
distrus, însă păstrează parŃial bulbul de percuŃie. Are retuşe pe laturi
până la talon, iar vârful este retuşat la partea activă în tehnica “în
pojghiŃă”. Retuşele se pot vedea şi pe partea ventrală, dar până la
jumătatea piesei. Pe partea dorsală se poate remarca o desprindere
lamelară plată, remineşcenŃă de la o desprindere
d iniŃială din nucleu.
Are 2,5 cm lungime şi 1,2 cm lăŃime la bază;
Lamă cu urme de uzură, ruptă din vechime, din silex de Prut, de
culoare cenuşie, cu talonul neuniform şi cu bulbul de percuŃie uşor
vizibil. Are câteva pigmentaŃii albicioase în zona central-superioară.
Urmele de uzură sunt lizibile pe ambele laturi, însă pe partea ventrală
poartă amprenta unei carene laterale. În secŃiune apare aproximativ
triunghiulară;
Toporaş din lemn silicifiat,, de formă cvasidreptunghiulară descoperit
la m10/0,75
/0,75 m, cu l = 4,7 cm, l = 3,5 cm, gr. = 2,3 cm. Are laturile
drepte,, muchia fasonată uşor convexă, cu tăişul tocit, fiind preparat,
datorită durităŃii, destul de mediocru;
RâşniŃă din gresie silicioasă,, descoperită nu departe de vatra de foc, la
m12 fiind de formă aproximativ dreptunghiulară, cu o uşoară albiere
centrală. Are următoarele dimensiuni: L = 28 cm, l /= 17 cm, gr. = 5
cm;
Lohanul nr. 29, martie 2014
 Arheologie
Nicovală din gresie cimentată, cu o rezistenŃă bună, descoperită la
m16//0,75 m, având următoarele dimensiuni: l = 30 cm, h = 17 cm,
fiind de formă cvasipătrată.
RâşniŃă de mână preistorică cu frecător
Pe ansamblu, în perimetrul secŃiunii Ş1/2013 s-au
au descoperit o vatră de
foc, numeroase fragmente de vase ceramice de diverse mărimi, unele
de provizii cu pereŃii groşi chiar de peste 1-22 cm, cu angobă ce are
amprentate, înainte de ardere, degetele olarilor preistorici, fragmente
cu pictură policromă (alb cu roşu, ciocolatiu, negru),
negru) fragmente de la
vase de tip boran, vase-amfore,
amfore, vase suport, vase fructieră, ulcele
tronconice sau uşor fusiforme ş.a.
Bibliografie:
- Violeta Veturia Bazarciuc, Aşezarea neolitică de la Lohan „Vadul
Teilor”, Huşi, judeŃul Vaslui, în „Acta Moldaviae
aviae Meridionalis”,
Meridi
1, 1979, p. 49-50.
- Vicu Merlan, Arme şi unelte din silex şi piatră în eneoliticul
Moldovei dintre CarpaŃi şi Prut, Ed. Lumen, Iaşi, 2005.
- Vicu Merlan, ContribuŃii monografice asupra Depresiunii Huşilor,
Ed. Lumen, Iaşi, 2008.
FASCINAłIA IPOTEZELOR
(posibilele adevăruri din legenda lui Grui-Sânger)
Grui
Mihai Batog--BujeniŃă - Iaşi
ImaginaŃia este mai importantă decât cunoaşterea,
cunoaşterea este limitată, imaginaŃia înconjoară lumea.
Albert Einstein
n esenŃă, putem considera ştiinŃele ca fiind o sumă de ipoteze, unele
Î dintre acestea validate, într-oo măsură mai mare, sau mai mică, de
experiment, sau prin fenomene observabile, având un înalt grad de
credibilitate. Desigur, în procesul definitivării unei ipoteze
i şi
celelalte, adiacentele, îşi au factoriilor lor augmentativi însă, la un
moment dat, din varii raŃiuni, sau chiar prin aducerea unor probe
indubitabile, una dintre ipoteze se impune, însă nici celelalte nu dispar.
Uneori, aşa cum în istoria cunoaşterii s-aa mai întâmplat, ipotezele se
schimbă sub presiunea noilor descoperiri şi una uitată, sau temporar
p. 10
abandonată, ia locul celei oficiale, urmând a fi prezentată inclusiv în
procesul didactic drept cea valabilă, cu gradul de cuprindere cel mai
amplu şii cu cele mai bune capacităŃi de a explica fenomenul la care se
referă. Nu de puŃine ori, factorul politic intervine, cel mai adesea
aleatoriu şi, din fericire pentru perioade de timp limitate, impune o
anumită ipoteză, de cele mai multe ori neconformă cu acea admisă
oficial până la data respectivă.
Istoria, o ştiinŃă, prin definiŃie politică dar şi puternic politizată,
manifestă, de-aa lungul timpului, cele mai accentuate abateri de la
adevăr şi nu de puŃine ori acesta nu poate fi aflat niciodată. În studiul
stu
acestei ştiinŃe, numită pe bună dreptate de căpătâi, întâmpinăm mai
multe genuri de obstacole, dificil de ocolit şi uneori chiar de
interpretat, deoarece, după cum ştim, încă de la elaborarea unui
document referitor la un eveniment acesta este lipsit de obiectivitate,
intenŃionat deformat, de regulă în sensul laudativ pentru cel care, sau
despre care, se scrie. Asta în cazul fericit în care avem posibilitatea de
a consulta un document într-oo limbă oarecum cunoscută. Mult mai
nr. dificil este să descifrăm evenimente
venimente de mult petrecute analizând
fragmente de obiecte asupra cărora proiectăm propriul nostru sistem de
gândire, propriile norme morale, sau, de ce nu, propriile noastre limite
în cunoaştere. În celebra sa lucrare: Istoria religiilor, Mircea Eliade
spune că atunci când avem în faŃa ochilor probele materiale ale unui rit
funerar, putem face orice consideraŃiuni şi ne putem imagina orice
despre acel eveniment, însă nu vom şti niciodată ce vorbe a rostit, sau
ce gesturi a făcut sacerdotul care a executat
execut ritualul, în consecinŃă,
adevărul despre acesta ne va rămâne necunoscut, iar cunoştinŃele şi
interpretările noastre ar putea mai mult să ne deruteze decât să ne
apropie adevărul.
În concluzie, uriaşele dificultăŃi de interpretare ale istoriei, cu
atât mai mari şi mai multe cu cât subiectul este mai îndepărtat în timp,
fac din aceasta, nu de puŃine ori, un vehicul perfect pentru manipulări
de orice fel, iar dictaturile sunt, cu precădere, întotdeauna, foarte
dispuse la acest gen de acŃiune. Se poate consideracons însă ca fiind
benefică această nevoie de interpretare a evenimentelor istorice,
întrucât, exact prin subiectivismul conŃinut, prin ceea ce ascunde
evenimentul mai mult decât limpezeşte, prin doza de incertitudine şi
uneori chiar de enigmă, această ştiinŃă
şt devine subiect predilect de
conversaŃie sau dezbatere cu o cuprindere aflată mult peste ariile
academice sau didactice. Există în context şi mult diletantism, sau
exaltări de diferite genuri (a se vedea vechimea diferitelor popoare, ori
primordialitatea
tea unor invenŃii!) dar asta nu ştirbeşte cu nimic farmecul
istoriei, nevoia de a o cunoaşte fără să o confundăm cu un şir nesfârşit
de date plictisitoare pentru memorat, ci cu o derulare incitantă de
Lohanul nr. 29, martie 2014
 Arheologie
evenimente cu adevărat memorabile. Aici desigur, profesorii îşi au
rolul lor în formarea gândirii ucenicului ascultător.
În acest context, ştirea care, în vara anului 2011 a Ńinut capul
de afiş al presei de orice fel, timp de mai multe zile, apare ca o
necesitate culturală firească, după un sezon plin de informaŃii
obsedante despre nunta unui fotbalist, noua maşină a unui rocker, sau
mostrele de înŃelepciune ale unei starlete. Rezumată, ştirea respectivă
sună destul de banal: a fost descoperită, în România, localitatea
Coliboaia din munŃii Apuseni, o peşteră care are picturi parietale.
Vechimea estimată 23.000-35.000 ani. Pentru mai multă credibilitate
însă este bine să citim prezentarea acestui eveniment într-un cotidian:
Peştera şi gravurile au fost descoperite de speologii de la
Clubul Speodava Stei şi din cadrul Picturile AsociaŃiei Speowest Arad,
a declarat Viorel Lascu, preşedintele FederaŃiei Romane de Speologie.
“Peştera Coliboaia este străbătută de un râu subteran, care formează
mai multe sifoane, făcând astfel excepŃională, dar şi dificilă
parcurgerea ei. Până acum, nu i s-a acordat importanŃă acestei peşteri.
Nu a fost inclusă nici măcar pe lista peşterilor protejate, deşi se afla pe
raza Parcului Natural Apuseni. Au fost mai multe expediŃii aici, însă
cei cinci speologi au intrat în interior şi au străbătut trei zone complet
inundate, după care au dat peste o galerie înaltă, pe pereŃii căreia au
găsit picturile, ceea ce lor li s-a părut a fi arta rupestră”, a explicat
Lascu. Potrivit sursei citate, picturile sunt negre şi reprezintă animale,
printre care un bizon, un cal, posibil o felină, unul sau două capete de
urs şi doi rinoceri. S-a găsit, de asemenea, o gravură reprezentând un
tors de femeie, probabil un simbol. “Pe sol, se aflau oase de urs. O
parte a picturilor a fost distrusă de apă, iar o alta de urşii care au stat în
peşteră şi se vede că au zgâriat şi au lustruit pereŃii”, a spus speologul.
(Evenimentul 09.12.2000)
La fel de importantă, vom vedea din ce cauză, pentru abordarea
ulterioară şi dezvoltarea temei propuse, este şi prezenŃa unor specialişti
francezi în cadrul echipei de speologi români: Picturile au fost
verificate de o echipă condusă de Jean Clottes, unul din cei mai
cunoscuŃi specialişti în artă de peşteră din lume, echipă din care a mai
făcut parte Bernard Gély, şi el specialist în arta de peşteră, speologii
Marcel
Pasăre - peştera Chindiei
p. 11
Meyssonnier şi Valérie Plichon, Michel Philippe – paleontolog
specializat pe ursul de peşteră, respectiv Françoise Prudhomme,
specialist în preistorie generală. În urma analizelor, experŃii au
confirmat autenticitatea picturilor şi a gravurii. „După factura acestora,
picturile pot fi încadrate ca aparŃinând unei perioade vechi a artei
parietale, Gravettian sau Aurignacian” (între 23.000 şi 35.000 de ani).
Este pentru prima dată când în Europa Centrală se atestă arta parietală
aşa de veche”, a arătat preşedintele FederaŃiei Romane de Speologie.
“Acest sit arheologic este deosebit de valoros, comparabil cu
Sarmisegetusa sau Cucuteni, de pildă”, a conchis Lascu. (preluat după
site-ul lovendal.net)
Prin urmare, o descoperire speologică, având un potenŃial
uriaş în evaluarea istorică a existenŃei şi a nivelului de dezvoltare a
societăŃii umane pe aceste teritorii. PrezenŃa speologilor francezi,
benefică sub toate aspectele, avându-se în vedere experienŃa lor în
acest domeniu, dar şi acela, devenit şi el istoric, acum poate amuzant
dar atunci nu, al reacŃiei mediului academic faŃă de acest gen de
descoperiri. Dacă ar fi să luăm în consideraŃie numai modul penibil în
care universitarii de atunci au încercat să mistifice adevărul la
momentul descoperii picturilor din peştera Lascaux şi să acopere de
ridicol pe descoperitori, atitudine despre care nu avem nici un indiciu
că s-ar fi schimbat cu trecerea anilor şi tot am fi avut nevoie de
participarea unor specialişti francezi la aceste verificări şi autentificări.
Evenimentul în sine, nu este unul de excepŃie. În România mai sunt
picturi rupestre în peştera Chindiei, peştera Cuciulat, poate şi în altele,
precum acea din munŃii Buzăului, destul de contestată de altfel şi care
nu va intra în această abordare.
Pasărea din peştera Chindiei, considerată de unii analişti şi ca o
reprezentare a unei zeităŃi, este policromă, cu o puternică sugestie şi
bine păstrată. Vechimea este apreciată cam la 12-15.000 de ani, adică
asemănătoare cu mult mai cunoscutele picturi din peştera Altamira
(Spania), iar amprentele palmare, unele semne mai puŃin descifrate, sau
reprezentarea solară, picturi monocrome, de culoare ocru, par a fi
elemente inedite, specifice acestei peşteri.
Amprente palmare (un scris?) şi reprezentare (posibil) solară -
peştera Chindiei
Lohanul nr. 29, martie 2014
 Arheologie
Amintesc desigur şi faptul că există interpretări care plasează
aceste picturi (amprentele şi discul solar) în aceeaşi perioadă cu
celelalte de la Chindia, dar şi unele care afirmă că este vorba de
intervenŃii ceva mai târzii, datând cam de prin evul mediu, fără
specificarea unei perioade mai explicite.
Fără îndoială, această trecere rapidă prin problematică,
intenŃionat lipsită de comentarii, are rolul doar de a arăta că pictura
rupestră este prezentă în munŃii din arealul românesc, mai ales în
munŃii Apuseni, dovedind existenŃa unei societăŃi umane care
manifestă interes şi chiar o anumită preocupare faŃă de cultură,
indiferent de motivaŃie.
Putem deci să ne putem pune întrebarea, destul de firească, prin ce se
deosebeşte pictura recent descoperită din
Felină, peştera Cuciulat
Coliboaia de celelalte, unele dintre acestea prezentate chiar mai sus? În
primul rând prin natura cromatică a desenului. Acesta este executat
numai cu cărbune, vegetal prin urmare, unele desenele sunt executate
în negru, doar pe contur, ceea ce le diferenŃiază ferm de anterioarele,
iar altele respectă „tradiŃia” şi sunt policrome. Dar nu aceasta ar fi
principala deosebire. Analizele cu carbon 14(sau poate prin metoda
bazată pe spectrometria de masă cu ioni acceleraŃi, care este mult mai
sensibilă şi permite o datare mai precisă a picturilor rupestre, dar şi
coroborarea datelor obŃinute cu informaŃiile furnizate de alte vestigii
descoperite în zona de interes: oase, rămăşiŃe lemnoase, etc…) posibil
a fi făcute în bune condiŃii datorită materialului folosit (cărbune
vegetal) au relevat o vechime de aproximativ 32-35.000 de ani,
comparabilă deci cu picturile din Lascaux, sau Altamira (aprox. 25-
30.000 de ani), dar şi cu unele desene rupestre din Tassili şi mult peste
vechimea celor din Yucatan (5-7.000 ani), Siberia(10.000), sau cele din
peştera La Sarga, provincia Alicante (Spania, aprox 8000 de ani).
Dar şi mai interesantă este reprezentarea interpretată ca fiind a unui
rinocer, animal totuşi necunoscut în acest habitat, cel puŃin în istoria
didactică a locurilor.
„Rinocerul”- peştera Coliboaia
Chiar dacă interpretarea poate părea discutabilă (reprezentarea unui
proboscidian ar fi mult mai rezonabilă şi ar fi chiar mult mai credibilă,
p. 12
întrucât existau totuşi mamuŃi!), pentru noi aceia care privim doar
fotografia este cert că un asemenea animal poate fi considerat straniu
pentru un privitor care nu a mai văzut un asemenea specimen, niciodată
în viaŃă.
În rest picturile reprezintă alte animale dar şi unele scene din viaŃa de
zi cu zi a comunităŃii fiind la fel de expresive precum toate celelalte
mai sus menŃionate. Ba chiar, se remarcă aceeaşi tehnică de
„basorelief”, artiştii din străvechime folosind denivelările peretelui
stâncos pentru a da senzaŃia de volum reprezentărilor. Am putea vorbi,
înfruntând toate riscurile, despre o cultură care, deşi răspândită pe un
teritoriu extrem de vast, are un fel de rădăcină comună, dând o ciudată
senzaŃie de unitate conceptuală şi de execuŃie. Mai putem vorbi însă şi
de o altă caracteristică comună tuturor acestor peşteri. Ele au fost
descoperite, termenul corect ar fi: redescoperite, începând cam cu
secolul al XVIII-lea şi au fost tratate multă vreme, mai ales de lumea
academică, dar şi de biserică, în general, dar din motive diferite, ca
fiind simple excrocherii, sau, în cel mai bun caz, nefericite încercări de
fals cu scop autolaudativ.
ActivităŃi domestice (?) - Coliboaia
Însă noi, acum, am putea să ne punem întrebarea dacă aceste picturi,
indiferent unde s-ar afla ele, reprezintă forme primordiale de artă,
indiferent de motivaŃie, sau dacă o civilizaŃie străveche are o nevoie
profundă de a reprezenta scene din viaŃa cotidiană, în condiŃii destul de
greu de realizat, hrănind un timp destul de îndelungat artiştii epocii,
într-o vreme când hrana nu era deloc uşor de procurat.? Sau care era
motivaŃia unor asemenea atitudini?
Studiile istorice ne demonstrează că, întotdeauna, motivaŃiile de tip
religios sunt cele care duc la asemenea mobilizări de forŃe şi au ca final
adevărate opere de artă. Iar aceste reprezentări, specifice unei activităŃi
umane foarte riscante, vânătoarea, dar şi cu un grad înalt de
responsabilitate (este vorba de uciderea unor fiinŃe!), necesită un
anumit gen de iniŃiere sau poate chiar de ispăşire, de purificare, după
săvârşirea unui omor. Să nu uităm că şi în timpurile noastre
sacrificările animalelor au unele ritualuri care ne duc cu gândul la o
rugă- ciune pentru iertarea păcatului uciderii. Prin urmare, întreaga
grafică rupestră are ca fundal o societate umană aflată preponderent în
ciclul de dezvoltare în care vânătoarea era principala sursă de hrană.
O altă întrebare pe care ne-o putem pune este dacă locaŃiile
respectivelor peşteri erau, la fel de greu de accesat şi atunci precum în
Lohanul nr. 29, martie 2014
 Arheologie
vremurile când ele au fost descoperite. Răspunsul ar fi mai degrabă nu,
deoarece, în răstimpul imens care desparte redescoperirea de perioada
de funcŃionalitate a respectivele locuri s-au produs, inevitabil, prin
mişcările scoarŃei, importante modificări ale locului dar şi a topografiei
acestuia. Există chiar unele interpretări, corelate cu lipsa afumării
pereŃilor, inerentă unei activităŃi de pictare într-un spaŃiu mai degrabă
întunecat. Se presupune că, la vremea decorării lor peşterile erau altfel
luminate, ba chiar o anumită dispunere a desenelor pe o traiectorie
circulară relevă un fapt surprinzător. Şi anume, posibilitatea ca, la
anumite intervale de timp, atunci când soarele se afla într-unul din
punctele sale vernale, cel mai probabil, echinocŃiul de primăvară, sau
poate un solstiŃiu, evenimente oricum remarcabile în viaŃa unei
comunităŃii, razele de soare revelau scenele într-o anumită ordine, fără
îndoială cu mare semnificaŃie, ducând la o puternică impresia asupra
celor prezenŃi, aşa cum, mult mai târziu, cinematograful a făcut-o cu
spectatorii lui.
Dar pentru a nu rătăci prea mult printre presupuneri
diletantiste să facem apel la unele clarificări ale perioadelor istorice,
aşa cum sunt prezentate în mediul ştiinŃific, precum şi a etapelor de
dezvoltare a societăŃii umane în aceste perioade. Pentru o mai bună
echidistanŃă, recursul la informaŃiile Wikipedia, enciclopedia liberă,
se impune de la sine.
Paleoliticul românesc este divizat în cinci faze:
Protopaleolitic, Paleoliticul inferior, Paleoliticul de mijloc, Paleoliticul
superior și Epipaleolitic.
Protopaleolitic: Protopaleoliticul românesc (circa 1.000.000 -
700.000) este marcat de apariţia uneltelor rupestre, așa-numitele
"Pebble culture" (Cultura de prund din România). Aceste unelte i-au
fost atribuite lui Homo erectus, tipul hominid.
PALEOLITIC INFERIOR
Paleoliticul românesc inferior (circa 700.000 - 120.000) este
caracterizat prin apariţia a două unelte rupestre distincte: bi-facialul,
toporul din piatră. Aceste unelte au fost atribuite lui Pithecantropus
erectus speciilor hominid. De o importanŃă majoră este descoperirea
unui număr de vetre de foc. Aceasta este prima dovada a abilităŃii
p. 13
hominidului de a stăpânii focul pe teritoriul care astăzi se numeşte
România.
PALEOLITICUL DE MIJLOC
Paleoliticul de mijloc în România (circa 120.000 - 35.000)
este caracterizat prin persistenţa culturii Mousterian. De-a lungul
acestei perioade, uneltele din piatră au început să se diferenţieze în
funcţie de funcţionalitatea acestora, și apare prima unealtă din os.
Aceste produse au fost atribuite Neanderthalilor.
PALEOLITIC SUPERIOR
În 2002, cel mai în vârstă om modern (Homo sapiens
sapiens) rămas în Europa, a fost descoperit în Peștera cu Oase de lângă
Anina. Numit Ion din Anina, rămășiţele sale (maxilarul inferior) sunt
datate cu aproximaţie ca având cca 42.000 de ani.
ECONOMIA
Caracteristica epocii paleolitice este totala dependenţă a
hominizilor de natură. Comunităţile umane se hrăneau cu ceea ce le
oferea natura: plante, muguri, alge marine, fructe, rădăcini, seminţe,
bulbi, ciuperci, melci, insecte, ouă, șopârle, pești și alte animale mici.
Deci, economia avea un caracter „prădalnic“. Sursa principală de
alimentaţie o oferea vânătoarea realizată în colectiv. În pleistocenul
inferior apar primele unelte pentru vânătoare și cules: unelte
rudimentare din așchii și bolovani de râu cu o muchie tăioasă pentru
cioplit, tăiat și răzuit atribuite „culturii de prund” (sud-vestul Europei
până în sud-vestul Asiei și Sudul Africii). Aceste unelte evoluează
către „toporașele de mână” în forma sâmburelui de migdală, lucrate
prin lovituri date pe ambele feţe (Africa de Nord, zona centrală și de
răsărit).Apare folosirea focului, schimbându-se astfel regimul
alimentar, ceea ce va determina modificări și în structura anatomică. În
paleoliticul mijlociu, Neanderthalul folosea arme de silex, răzuitoare
(racloare) pentru curăţarea pieilor de animale și cojitul lemnului,
vârfuri din silex pentru împuns și tăiat, folosite probabil și ca vârfuri de
lance pentru vânătoare, vârfuri bicefale, mai reduse numeric: burine și
gratoare întrebuinţate pentru râcâit și tăiat. În această perioadă se
ajunge la o diviziune naturală a muncii: vânatul - îndeletnicire a
bărbaţilor, iar culesul - practicat de femei. O altă îndeletnicire era
aceea a pescuitului.
În paleoliticul superior, Homo sapiens fosilis produce cuţite,
străpungătoare, răzuitoare și dălţi lucrate prin tehnica așchierii, având
ambele margini ascuţite. Sunt realizate în mare cantitate vârfurile de
silex pentru suliţe de aruncat, sau pentru săgeţile lansate cu
propulsorul. Apare tehnica prelucrării osului, fildeșului și cornului
(pentru suliţe, harpoane, ace de cusut). În paleoliticul superior,
vânătoarea se realiza și cu ajutorul arcului (descoperiri în nordul
Europei).
AȘEZĂRI ȘI LOCUINȚE.
La început, strămoșii oamenilor trăiau în așezările în aer
liber, dar căutau să se adăpostească și în peșteri, pentru ca, în
paleoliticul mijlociu, Neanderthalienii să-și construiască colibe
Lohanul nr. 29, martie 2014
 Arheologie
prevăzute chiar și cu vetre, spaţiu pentru dormit, activităţi domestice,
sau evacuare. Se constată o creștere a densităţii și o oarecare stabilitate
într-un anumit loc. În aceeași vreme, în continuare, erau folosite și
adăposturi sub stânci. Apare, totodată, tendinţa de concentrare a
grupurilor umane și de revenire periodică în același loc.
RELAȚIILE SOCIALE
Pentru paleoliticul inferior, dovezile arheologice care pot
aduce elemente în această problemă sunt sărace. Desigur, o societate
bazată economic pe cules, pescuit și vânătoare cu ajutorul unor arme și
unelte primitive, în strânsă legătură cu o muncă puţin productivă, avea
un caracter egalitar, bazat pe solidaritatea grupurilor sociale. În
paleoliticul superior, femeia obţine în cadrul societăţii o poziţie
deosebită (dovadă: descoperirea unor figurine antropomorfe și a unor
înmormântări cu ocru roșu, precum și a unor morminte cu podoabe ce
au aparţinut unor femei).
VIAȚA SPIRITUALĂ
Din paleoliticul mijlociu există dovezi materiale privind grija
faţă de cei morţi: depuneri rituale, dar concomitent se practicau și
unele sacrificii rituale umane. Alături de cel înmormântat se depuneau
ofrande: unelte din piatră, dinţi de ren sau de cerb, coarne de capră de
munte. Corpul era presărat cu ocru roșu.
ARTA
Apar: capacitatea de a percepe realitatea în culori, repro-
ducerea artistică a activităţii productive, a omului primitiv. Există
reprezentări fantastice despre om și realitatea înconjurătoare (magia,
totemismul ș.a.). Arta plastică se manifestă prin decorarea cu motive
geometrice a obiectelor de uz casnic (arie geografică largă: Anglia,
Rusia, Africa). Sunt specifice numeroasele statuete antropomorfe din
argilă, piatră, os sau fildeș cu o semnificaţie și funcţie magică. În
paleoliticul superior se remarcă pictura și gravura rupestră (sudul
Franţei, nordul, estul și sudul peninsulei Iberice, regiunea Saharei,
munţii Tassili). Sunt redate figuri de animale în mișcare (urs, bizon,
cal, cerb, ţap de munte) combinate cu motive geometrice. Rar apar
figuri umane; mai rar apar păsări, iar plante deloc. Arta paleoliticului
superior avea o funcţie preponderent magică - La Ferrasse, Niaux,
Lascaux (Franţa), Altamira (Spania) ș.a.
Prin urmare, se verifică în timp toate afirmaŃiile anterioare şi,
foarte important, se delimitează temporal activităŃile care duc la
reprezentări rupestre precum şi motivaŃiile profunde ale nevoilor de tip
cultural. Rămâne însă o nelămurire! De la apariŃia lor şi până la ieşirea
din funcŃionalitate picturile rupestre îşi îndeplinesc rolul pentru care au
fost create, apoi, prin nefolosire intră în uitare, iar mişcările telurice le
scot chiar dintr-o eventuală posibilitate de a fi văzute în mod curent.
Spre binele tuturor deoarece numai aşa ele se pot păstra în forma,
oarecum, iniŃială. Există însă alte indicii despre aceste locuri, pentru că,
în mod normal, o asemenea realizare cu impact emoŃional şi cultural
puternic, pe o perioadă destul de îndelungată, mii de ani, ar fi normal
să dea naştere altor forme de cultură prin care să le fie menŃionată
existenŃa sau, de ce nu, funcŃionalitatea…
p. 14
Folclorul spaŃiului carpatic, unul dintre acelea destul de puŃin
afectate de influenŃele religioase sau de alte culturi de contact pare să
aibă răspuns la această întrebare. Există o legendă, cea a lui Grui-
Sânger, care aminteşte despre o asemenea peşteră pictată, dar şi,
metaforic, despre menirea ei în raport cu activitatea umană
preponderentă în paleolitic, vânătoarea.
Această legendă, destul de puŃin cunoscută în original, dar
prelucrată de Vasile Alecsandri şi adaptată cerinŃelor poetice şi
normativelor romantismului târziu, este aparent simplă:
Un vânător, Grui-Sânger, personaj prezentat într-o sumbră
măreŃie, trăieşte într-un codru întunecat ca şi firea sa îngrozindu-i pe
cei din jur, care nu mai sunt vânători, ci păstori sau agricultori, cu firea
sa sângeroasă, cu nestăvilita sa dorinŃă de a ucide. La un moment dat
tatăl său vine în codru pentru a-l dojeni însă confundat fiind de mintea
rătăcită a fiului este ucis. Apoi, plin de remuşcări acesta se retrage într-
o peşteră unde aprinde un foc. La lumina flăcărilor vede pictate pe
pereŃi animalele pe care le ucisese, dar şi altele, considerate de Sânger
ca fiind nemaivăzute. Destul de ciudat pentru un vânător care, putem
presupune că ştia fauna pe care o vâna. Sau poate tigrii de peşteră
(felina de la Cuciulat) sau „rinocerul” de la Coliboaia îi erau
necunoscute? Flăcările şi chinurile sufleteşti ale personajului dau o
ciudată impresie de mişcare a fiinŃelor de pe pereŃii peşterii. În nebunia
sa, Sânger aruncă săgeŃi spre ele, în timp ce, însufleŃite parcă de flăcări,
reprezentările se materializează şi îl sfâşie cu ghearele şi colŃii, iar
altele, cu copitele, îi amestecă trupul în solul pietros al peşterii. Mai
târziu, ca o eternă aducere aminte a acestei osânde divine, dreaptă şi
necruŃătoare, din sângele său creşte un arbore cu frunze roşiatice numit
sânger (Cornus Sanguinea). Acest arbore intră şi el în legende, fără
nici o legătură aparentă cu prima, fiind, la un moment dat, considerat
lemnul din care a fost cioplită crucea Mântuitorului. Este vorba desigur
de interpretări târzii, influenŃate evident de creştinism şi care au o
importanŃă deosebită, precum vom vedea, chiar şi în abordarea de faŃă.
Aşa cum am mai arătat, poetul Vasile Alecsandri pune în versuri
această legendă şi îi modifică sfârşitul, dar problematica de bază
rămâne. Cum ştim însă din definiŃie că o legendă conŃine un sâmbure
de adevăr (Povestire tradițională în proză sau în versuri, transmisă,
de obicei, pe cale orală, în care faptele fantastice sau miraculoase
pot avea un suport istoric real), cred că este foarte important să ne
străduim a ajunge la acest sâmbure.
1. Este cert că legenda certifică existenŃa unor peşteri care au
pe pereŃi reprezentări de animale dar cu referire, s-ar părea destul de
strictă, la activitatea de vânătoare, sugerând însă şi o funcŃie ritualică a
ansamblului, fie ea şi de pedepsire a abuzurilor. Este posibil ca această
funcŃie să fi fost determinată şi de o nevoie asemănătoare celor din
zilele noastre, respectiv, împuŃinarea sau dispariŃia fondului cinegetic,
incluzând toate consecinŃele acesteia, până chiar la înfometarea
comunităŃii umane, deci posibila dispariŃiei a acesteia.
2. Figura vânătorului Grui-Sânger este prezentată cu o
evidentă admiraŃie deşi ea nu exprimă de fel încredere sau simpatie:
„Ivindu-se pe munte o-naltă arătare/Ce stă în dreptul lunei c-o
bardă groasă-n mână… Şi până-n ziuă urlă dulăii de la stână”…
Grui-Sânger, ucigaşul, e regele pădurei! (Vasile Alecsandri; Grui-
Sânger, Poezii alese; ed. Minerva, Buc-1990).
Lohanul nr. 29, martie 2014
 Arheologie
Iar cei impresionaŃi de spectrala apariŃie sunt: „Atunci „ evenimentele care au făcut posibilă răspândirea creştinismului pe
păstorii sarbezi zăresc din depărtare”... Iată deci cum poetul continentul Europa, iar aducerea în discuŃie a blestemului cu care
folosind forŃa metaforei subliniază, folosindu-se se de contextul legendei, arborele numit sânger
ger traversează mileniile, este edificatoare pentru
unul din conflictele apărute în societăŃile umane odată cu noile impactul emoŃional deosebit de puternic al acestei creaŃii culturale.
diviziuni ale muncii. Aşa cum biblicul conflict între Cain şi Abel pune
în discuŃie starea de încordare dintre populaŃiile de păstori şi cele de Privind însă astfel lucrurile, prin prisma unor ipoteze, chiar
agricultori, acum este prezentă fascinaŃia, darr şi groaza, pe care dacă racordate logic, apare o problemă! Istoriografia didactică susŃine
susŃin
vânătorul ancestral o exercită asupra populaŃiilor de păstori. Figura sa existenŃa comunităŃilor umane în urmă cu mai bine de 10.000 de ani,
este, într-un
un fel, tragică, marcată de un fel de blestem sanguinar, cumva numai că acestea ne sunt prezentate ca fiind în stadii incipiente de
nefirească într-un
un timp în care hrana poate fi procurată fără să ucizi dezvoltare, preocupate exclusiv de supravieŃuire, fără nici un fel de
fiarele pădurii sau
au ale câmpiilor, o situaŃie văzută ca fiind aşa cum am preocupări de tip cultural. Deşi, dacă luăm în considerare vechimea de
mai spus şi înfricoşătoare dar şi plină de o sumbră măreŃie. Nu se poate 2,2 milioane de ani a fragmentelor de schelet de Homo Habilis
elimina discuŃia asupra activităŃii omului-vânător
vânător întrucât de-a
de lungul descoperite la Bugiuleşti, dar şi unele reprezentări antropomorfice mai
întregii sale existenŃe societatea umană a fost depozitaradepozit tuturor vechi de 500.000 de ani ( Venus din Berechat Ram, Israel sau Venus
activităŃilor chiar dacă cea de bază era agricultura, păstoritul sau, mult din Tan-Tan, Maroc!) istoria ar mai putea ascunde unele surprize, nu
mai târziu, producŃia industrială. Constatăm că, în timp, a fi vânător tocmai mici, referitoare la nivelul de dezvoltare al societăŃii omeneşti
este un privilegiu, condiŃionat însă de respectarea unor reguli foarte la nivelul continentului.
stricte. Precum ştim, în întregul
tregul Ev Mediu, dar şi mai târziu, dreptul de
a vâna îl aveau, exclusiv nobilii, iar practicarea acestui gen de Aşa cum am spus însă toate aceste sunt doar ipoteze. Oricând
activitate de către Ńărani era pedepsită cu moartea. Chiar şi în discutabile sau interpretabile, dar să nu uităm că, păstrând,
păs cu sfinŃenie,
contemporaneitate vedem că pentru a vâna îŃi trebuie nu numai proporŃiile, tot ipoteze au fost şi acelea ale lui Heinrich Schliemann, un
documente care să-Ńi Ńi ateste acest drept ci şi unelte scumpe, o anumită visător care a avut curajul să creadă că scrierile lui Homer conŃin
uniformă şi, mai presus de orice, un anume comportament bazat pe un informaŃii istorice. Iar de atunci, istoria nu a mai fost la fel!
cod deontologic. Nu lipsesc nici insignele specifice, o gastronomie
rafinată şi laborioasă, literatura dedicată acestei pasiuni (de multe
m ori Celebrul arheolog italian Marco Merlini
cu puternice accente dramatice!), întâlnirile de pregătire, sau afirmă că scrisul s-aa născut pe teritoriul
comuniunile având un foarte bine conturat caracter exclusivist: baluri României, acum peste 7.000 de ani…
cu tematică, întreceri sportive (arc, tir, etc…). Cu alte cuvinte, un
segment social cu specificul său bine delimitat,
mitat, însoŃit şi acum de un
gen de mistică admirativă, chiar dacă, uneori, cu accente satirice
Daniel ROXIN - Bucureşti
(poveştile vânătoreşti!). Putem spune deci, că lucrurile nu s-au s
schimbat fundamental ci doar formal, adaptându-se se nevoilor sociale.
Cred că fiecare dintre românii cu o minimă inteligenŃă
3. Peşterile cu picturi, redescoperite
edescoperite în timpurile noastre au se întreabă de ce autorităŃile ştiinŃifice româneşti par să fie
însă o caracteristică. Par uitate de timp şi de oameni, în aşa măsură, dezinteresate de a aduce în prim-planul
prim opiniei publice
încât acum readuse în lumina cunoaşterii, sunt considerate falsuri, naŃionale şi internaŃionale ceea ce tot mai mulŃi savanŃi
imposturi sau cine ştie ce altceva şi abia după decenii de dezbateri străini afirmă, şi anume că spaŃiul locuit astăzi de români
ştiinŃa le găseşte un loc în cultura umanităŃii, încercând să le stabilească este Vatra Vechii Europe – locul în care s-au născut
şi rolul. Legenda vânătorului Sânger ne spune însă că el ştie despre primele culturi ale continentului, locul unde a apărut limba
peşteră, iar accesul în interior nu-ii ridică nici o problemă. Spre
din care s-au
au format, după aceea, limbile vorbite astăzi în
deosebire de prezent când în peştera Coliboiaia, spre exemplu, nu se
Europa, locul apariŃiei primei scrieri
scrier din lume…
poate ajunge decât prin traversarea unui curs de apă subteran, imposibil
de făcut fără echipamente adecvate. Numai că pereŃii cavernei pictate
poartă urme de gheare ale urşilor de peşteră, o specie dispărută din
fauna arealului cu mii de ani în urmă (aprox 30.000). Prin urmare, se
poate concluziona că, probabil în perioada marilor frământări tectonice
datorate marelui dezgheŃ petrecut cam între 20.000 şi 10.000 de ani în
urmă intrările în peşteri s-auau modificat, de fapt întreaga orografie a
locurilor
ocurilor a suferit transformări severe. Cu toate acestea amintirea lor
rămâne în tradiŃiile culturale străvechi ale umanităŃii şi se verifică acum
prin datările cu mijloace moderne. Coincid deci, atât datările, cât şi
ipotezele istorice ale vremurilor când omenirea trece de la stadiul de
vânător la cel de agricultor (păstor), rămânând a fi de acord că şi
vechimea acestei legende ar fi, logic vorbind, cam aceeaşi.

Nu ştim desigur cât de bine delimitată în arealul considerat

acum românesc este legenda lui Sânger,
nger, însă racordarea ei la mitologia
creştină, demonstrează că această legendă era cunoscută înainte de

p. 15 Lohanul nr. 29, martie 2014

 Arheologie
C
elebrul profesor şi arheolog italian Marco Merlini, la care voi
face referire în acest articol (Director executiv al institutelor
de cercetare InnovaNet şi EURO INNOVANET, director
general al “Proiectului de cunoştinŃe Preistorice” din Roma,
Italia, coordonator al M.U.S.E.U.M. – ReŃeaua de muzee arheologice,
istorice si preistorice din capitalele europene -,, director de comunicare
al Institutului de Arheomitologie din Roma şi autor al “La scrittura è
nata în Europa” – 2004 04 ), este cel căruia îi datorăm datarea TăbliŃelor
de la Tărtăria, a căror vechime a fost stabilită la aproximativ 7.300 de
ani, cu mult înainte ca sumerienii să existe!!!
Povestea datării lor este de o simplitatea dezarmantă iar faptul că
specialiştilor din Cluj nu “le-aa trecut prin cap” să procedeze în
acest fel este straniu!…
Aflat în anul 2004 în România, Marco Merlini ajunge la Cluj, unde
se găsea inventarul descoperit la Tărtăria odată cu celebrele
tăbliŃe. În acest inventar se aflau şi piese osoase găsite împreună cu
tăbliŃele. Cum tăbliŃele nu mai puteau fi datate deoarece descoperitorul
lor le-a ars ca să nu se deterioreze complet, Marco Merlini le solicită
arheologilor din Cluj fragmente osoase găsite împreună
îm cu tăbliŃele
pentru a le testa cu Carbon 14.
Logica este simplă: atâta vreme cât oasele şi plăcuŃele au fost găsite
împreună, înseamnă că au aceeaşi vârstă. Testând oasele, aflăm şi
vârsta plăcuŃelor, lucru care s-aa şi petrecut în scurt timp, rezultatele
rezult
testelor cu Carbon 14 eliminând orice discuŃii sau speculaŃii despre
vechimea TăbliŃelor de la Tărtăria: peste 7.000 de ani vechime.
Iată ce ne spune arheologul italian despre acest lucru: “Oasele, ca şi
tăbliŃele, sunt foarte vechi. Acum este o certitudine.
titudine. Acum este rândul
nostru să dovedim că scrierea a început în Europa cu două mii de
ani înaintea Sumerului. În România, avem o comoară imensă, dar ea
nu aparŃine numai României, ci întregii Europe.”
În final vă întreb retoric: i-aŃi văzut pe specialiştii
liştii din Cluj, care au în
administrare aceste obiecte, să promoveze public ceea ce specialiştii
străini afirmă de mulŃi ani (a se avea în vedere şi un Harald Haarmann
sau o Marija Gimbutas)? Oare faptul că în Cluj este cel mai
încrâncenat nucleu de istorici rici şi arheologi romanopaŃi să fie cauza
acestei tăceri suspecte?
p. 16
Acestor indivizi bântuiŃi de romanomanie nu pare să le placă nici
cultura dacilor, nici culturile străvechi de pe aceste meleaguri…
Adevărul însă va strivi orice minciună, mai devreme sau mai
m târziu! Eu
zic că foarte curând!…
Dacismul ca reacŃie la excesele latiniste
Prof. dr. Mihai POPESCU
– Biblioteca Militară NaŃională Bucureşti
Istoricii latini şi greci din secolele care au urmat cuceririi
Daciei, solii BizanŃului la curtea regelui Attila, istoricii bizantini
din vremea lui Justinian până aproape de căderea
Constantinopolului, cronicarii cruciadelor, dar şi călătorii străini
veniŃi din Occident sau din Orient prin Ńinuturile
Ńin noastre, scriau
despre valahi (vlahi, blachi etc.), considerându-I
considerându urmaşi ai dacilor,
impresionaŃi mai ales de portul lor, care semăna izbitor cu cel
dacilor de pe Culumna lui Traian din Roma.
R
enaşterea, apariŃia tiparului şi răspândirea gravurii au favorizat
tipărirea, ilustrarea şi repunerea în valoare a textelor antice,
inclusiv a paginilor greceşti şi latine referitoare la strămoşii
noştri geto-daci.
Umanistul Nicolaus Olahus, nepot al domnului domn łării
Româneşti Dan al II-lea lea şi al lui Ioan de Hunedoara, ajuns episcop
primat al Bisericii Catolice şi regent al Ungariei, se mândrea cu
originea sa românească, socotindu-se
socotindu urmaşul romanilor cuceritori ai
Daciei. Unirea łărilor Române sub Mihai Viteazul Vi a reactivat
amintirea Daciei în conştiinŃa europeană. Totuşi cronicarul Miron
Costin, cu studii în Polonia, afirma că “de la Râm ne tragem”, deşi
polonezul Martin Cromer recunoştea că suntem urmaşi ai dacilor. În
Ardeal, secuii şi saşii se prezentauu ei ca urmaşi de drept ai dacilor.
Stolnicul Constantin Cantacuzino, după ce studiase în Italia, se îndoia
de afirmaŃiile unor istorici antici şi îşi exprima scepticismul faŃă de
primele manifestări ale “teoriei romanizării”.
Unirea cu biserica Romei a provocat
pr revolta preoŃilor şi
credincioşilor, condusă de Sofronie de la Chioara, şi apoi RevoluŃiunea
lui Horia, cel numit de adversari “Horea Rex Daciae”. Derivei latiniste
a Şcolii Ardelene îi răspund preoŃii şi cărturarii din Moldova şi łara
Românească, încurajaŃi
ncurajaŃi şi de domnitorii fanarioŃi, care nu ezitau să se
laude că sunt “domni ai Daciei”.
La curŃile FranŃei, Austriei, Prusiei, Poloniei, Rusiei,
Ungariei, ba chiar şi la Înalta Poartă, se conturau scenarii geopolitice
pentru refacerea Daciei, bineînŃeles
bineînŃe sub conducerea unui vlăstar
dinastic propriu. Contele de Hauterive, secretarul francez al
domnitorului Alexandru Mavrocordat, şi Dionisie Fotino, secretarul
grec al domnitorului Ion Caragea, scriau deja despre istoria Daciei, la
începutul secolului al XIX-lea.
GeneraŃia de la 1848, prin publicarea Daciei literare şi a
Magazinului istoric pentru Dacia,, pregătea unirea tuturor românilor
sub numele străvechi de Dacia. DelegaŃia românilor ardeleni venită la
domnitorul Alexandru Ioan Cuza propunea “continuarea unirii” până la
realizarea “Regatului Daciei”.
Când “partida latinistă” a impus numele de România şi cultul
cuceritorului Traian, Alecu Russo, Cezar Bolliac, Bogdan Petriceicu
Hasdeu şi chiar Alexandru Odobescu au simŃit nevoia să-şi să pună în
Lohanul nr. 29, martie 2014
 Istorie
lumină
umină rădăcinile dacice. Eminescu însuşi va contribui la acest curent
dacii să nu poată trece în Moesia.
prin creaŃia literară şi publicistica sa politică, spunând că în România
“totul trebuie dacizat”. • 138, 140, 143 - Împăratul
Împ Antoninus Pius(138-161)
Pentru că Academia Română şi facultăŃile de istorie de la întăreşte
reşte din nou legiunile romane din Dacia, la fel ca
universităŃile dinin Bucureşti şi iaşi promovau latinismul, Teohari
predecesorul săuu Hadrian, datorită
datorit răscoalelor ce au avut loc în
Antonescu şi Nicolae Densuşianu au continuat să înalŃe edificiul
dacologiei, beneficiind de simpatia tacită a Regelui Carol I. acei ani.
După realizarea României Mari, atât mişcările politice şi • 156-157 - Dacii liberi atacă
atac hotarele de nord ale provinciei,
culturale de dreapta, cât şi anvangarda literară şi artistică au exprimat
iar legatul Daciei Superior, Marcus Statius Priscus(132-162)
simpatii daciste, având exponenŃi în Armata Română (generalul
Nicolae Portocală) şi în Academia Română (Ioan Alexandru Brătescu- Brătescu reuşeşte să îi înfrângă.. Sunt luate noi măsuri
m de întărire a graniŃei
Voineşti). prin construirea unui val de pământ
p şi piatră, pe linia râurilor
OcupaŃia sovietică şi “glaciaŃiunea comunistă” au înăbuşit Someş şi Criş.
oricee sămânŃă naŃionalistă, însă “dezgheŃul “ din vremea lui Ceauşescu
a dus la repunerea în circulaŃie a ideilor lui Nicolae Densuşianu şi • 157-158 - Izbucneşte o nouă
nou răscoală, în Dacia Porolissensis,
promovarea lor de către conducerea de partid şi de stat. la care se alătură dacii liberi, carpii şi costobocii. Împăratul
După căderea comunismului, dacismul a fost blamat şi Antoninus Pius aduce din nou trupe auxiliare pentru a înfrânge
acuzat de “nostalgii comuniste”, dar înlăturarea cenzurii a permis
răspândirea fără precedent a dorinŃei de a ne cunoaşte mai bine această răscoală. În urma victoriei, împăratul
împ ia titlul de
adevăraŃii strămoşi, de a studia multidisciplinar şi transdisciplinar Dacicus Maximus.
istoria noastră străveche, dincolo de comoditatea unor cercuri • 166 - În acest an reincep răscoalele
r împotriva romanilor.
academice şi de inerŃia unei “tradiŃii latiniste”.
În cursul ultimelor patru secole, afirmarea virtuŃilor dacice a Dacii atacă garnizoanele şi castrele din provincie, punând în
fost o reacŃie firească la exagerările latiniste. Venit în vizită la Densuş, pericol chiar şi capitala Ulpia Traiana Sarmisegetusa. Romanii
Nicolae Iorga observa “daci noi, de două mii de ani”, care trăiau trăia încă aduc noi trupe: legiunea a V-a
V Macedonica şi detaşamente din
în “raiul pământesc al păstorimii lui Decebal”, după spulberarea
legiunile a X-a Fretensis, a XI--a Claudia şi a I-a Italica.
vremelnicei stăpâniri romane.
Actuala “clasă politică” românescă a sărbătorit cucerirea • 167 - Costobocii şi carpii, aliaŃi cu quazii, iazigii şi roxolanii
romană ca “intrare în Europa”. Să ne amintim ce le spunea Eminescu atacă simultan Dacia Traiana, Raetia, Noricum şi Pannonia.
unora dintre contemporanii săi: i: “FiŃi voi romunculi, simt în mine dacul
Această "FederaŃie barbarăă" va devasta apoi coastele Mării
!”
Negre, până în Macedonia, Moesia şi Tracia. Mai apoi, carpii,
23 de războaie şi răscoale dacice între pân în Tesalonic şi Atena unde
costobocii şi roxolanii ajung până

106-271 d. Hr distrug aşezările

rile romane şi greceşti, ajutaŃi şi de populaŃii
băştinaşe.
ştinaşe. Pentru restabilirea situaŃiei, împ
împăratul Marcus
Claudiu ANGHEL - Bucureşti Aurelius(161-180),, stabileşte un comandament militar unic
pentru Dacia şi Moesia, condus de Marcus Claudius Fronto.
În acest articol vom prezenta o listăă cu războaiele şi • 170 - Marcus Aurelius Fronto este ucis pe câmpul de luptă
lupt
răscoalele documentate, în special din surse romane, ce au împotriva "federatilor barbari".
avut loc în provincia Dacia Romană în perioada ocupaŃiei • 170-171 - Noul comandant Iulius Piso Berenicionus reuşeşte
de 165 de ani. însă să îi înfrângă pe răsculaŃi,
sculaŃi, dar fără
f o situaŃie clară, decisivă
pentru vreuna din cele două păărŃi.

S
unt menŃionate de asemenea şi atacurile dacilor liberi alături
al • 174 - Împăratul
ratul Marcus Aurelius(161-180)
Aurelius(161 intervine
de aliaŃii lor. Este o listă deschisă,, ce va fi completată
completat pe personal în Dacia şi reuşeşte cu greu să
s îi înfrângă pe băştinaşi cu
măsură ce vor apărea
rea noi dovezi documentare istorice. ajutorul trupelor de elită.. ComandanŃii legiunilor a V-a
V
Macedonica şi a XII-aa Gemina devin adevăraŃii
adev conducători ai
• 117 - Anul morŃii lui Traian aduce cu sine şi prima răscoală
r a provinciei în locul procurorilor civili. În urma acestui război
r este
dacilor din provincie, sincronizaŃi cu dacii liberi care atacă
atac şi ei la luată prizonieră familia regelui costoboc Pieroporus,
Pieroporus despre care
rândul lor aliaŃi cu iazigii şi roxolanii. Guvernatorul provinciei, aflăm detalii dintr-oo inscripŃie funerară
funerar găsită la Roma.
Gaius Iulius Quandratus Bassus (70 - 117) este ucis în urma • 180-184 - Fiindcă noul împărat, Commodus
acestor lupte, iar Hadrian(117-138),
138), noul împărat,
împ arde Antoninus(180-192) nu şi-aa respectat angajamentele
anga financiare
Drobeta pentru ca
suprastructura de lemn a podului de la Drobeta,
p. 17 Lohanul nr. 29, martie 2014
 Istorie
faŃă de dacii liberi, aceştia au supus provinciile romane la atacuri mare, goŃii ajungând până la Bosfor şi pe coastele Asiei Mici.
permanente. Cei care au încheiat aceste războaie
zboaie au fost generalii • 263-267 - AlianŃa carpo-got
gotă atacă din nou sudul Dunării atât
romani Clodius Albinus şi Pescennius Niger. pe uscat cât şi pe mare, invadând Moesia Inferior şi Superior.
• 213-214 - Revolte în provincie din cauza Edictului (http://istorieveche.ro/2014/01/11/23
http://istorieveche.ro/2014/01/11/23-de-razboaie-si-rascoale-
ConstituŃia Antoniniana, dat în 211 de Caracalla(211-217)
Caracalla(211 . În dacice-intre-106-271-d-hr/)
214, costobocii şi carpii aliaŃi cu bastarnii, vandalii şi roxolanii,
Surse:
pătrund
trund în mai multe provincii ale imperiului. Acest război
r se Cornel Bîrsan - Istorie furată - Cronică românească
româneasc de istorie veche, editura
Karuna, BistriŃa, 2013
prelungeşte până în 217, când Caracalla este asasinat. Dio Cassius - Istoria romană,, 11.01.2014
• 217-218 - Noul împărat Marcus Opellius Macrinus(217-
Macrinus(217 Historia Augusta, 11.01.2014

218) nu reuşeşte să înăbuşe

buşe rezistenŃa dacilor liberi şi prin urmare
duce tratative cu ei. Dacii liberi părăsesc
sesc provincia Dacia, iar
Studiu istoric despre iluministul grec
romanii, în schimb, plătesc
tesc tribut şi eliberează
elibereaz ostaticii luaŃi
Alexandru I. Ipsilanti (I)
de Caracalla.
• 236-237 - Împăratul Gaius Iulius Verus Maximinus(235-
Maximinus(235
Prof. Matei DRAGOŞ – Roman
238), zis şi Maximin Tracul, ia măsuri
suri pentru a opri atacurile
dacilor liberi aliaŃi cu sarmaŃii iazigi. Îi învinge pe aceştia şi Motto:,, Dacia este raiul din Europa’’
primeşte titlurile de Dacicus Maximus şi Sarmaticus Maximus.
Maximus (Alexandru Ioan Ypsilanti)
• 248 - Carpii pătrund
trund în Câmpia Română,
Român de unde lansează
Pe data de 25 martie 2014 s-a
s aniversat 278 de ani de
atacuri spre Transilvania. O altă armată aliatăă cu goŃii pătrunde în la naşterea lui Alexandru Ipsilanti, iar cronicarul romaşcan
Dobrogea şi apoi Moesia. Acest război
zboi se termină
termin după ce au Melchisedec Ştefănescu scria în 1866 că Imperiul Otoman
dădu domn în Valahia şi Modova un om înŃelept şi bun
primit promisiuni de subsidii băneşti.
ot în tote ramurile serviciilor publice’’1.
administrator,patriot
• 242 - Carpii aliaŃi cu goŃii pătrund
trund din nou în Imperiul

I
Roman, până în Moesia şi Tracia. mpresionante cuvinte despre mai putin cunoscutul Alexandru
Ypsilanti.
• 245-247 - Invazie a carpilor şi goŃilor care nu este oprită
oprit de
romani. În 247, Filip Arabul(244-249),, intervine personal cu Printre aceşti mari reformatori fanarioti, un loc de seamã rãmâne
Alexandru Ypsilanti, uitat pe nedrept în cărŃi
că şi manualele de istorie.
armatele imperiale, însă tot nu reuşeşte să îi înfrângă,
înfrâng retrăgându- Dar ce spun unele manuale de istorie din actualul sistem educaŃional ?
se apoi la sud de Dunăre. Am avut posibilitatea sã predau istoria,atât la gimnaziu, dar şi liceu,
fiind dezamãgit de informaŃiileŃiile subŃiri privind viaŃa şi activitatea lui
• 248 - GoŃii conduşi de regii Argaithus şi Gunthericus, aliaŃi Alexandru Ypsilanti.
cu carpii şi taifalii pătrund
trund în Dobrogea unde vor fi învinşi de Cu permisiuneaa dumneavoastrã am s-a s dau cititre minusculelor
informaŃii oferite de manualele de clasele a VI-a,VI a VIII-a, a X-a şi a
către viitorul împărat, generalul Caius Messius Quintus XII-a:
Clasa a VI-a:
Decius(249-251). Este distrusă de asemenea şi cetatea Histria.
a. Editura All spune doar cã ,, literatura juridicã a secolului trecut a fost
• 249 - AlianŃă a carpilor şi goŃilor cu vandalii, bastarnii şi completatã cu noi coduri de legi, precum Pravilniceasca condicã
(1780), datoritã celuilalt mare domn fanariot al timpului, Alexandru
taifalii ce va ataca simultan provinciile Dacia şi Moesia. O parte
Ypsilanti’’2;
din această armată pătrunde
trunde în Dacia Romană
Roman şi supune capitala b. Editura All, autori Valentin BãluŃoiu
Bãlu şi Constantin Vlad, nu
Ulpia Traiana Sarmisegetusa, după care atacă
atac legiunile din precizeazã nimic despre AlexandruYpsilanti! La fel si manualul de
istorie clasa a VI-a,, al editurii Corint, autori Andrei Pippididi, Monica
Pannonia. O altă parte a acestei armate trece Dunărea
Dun şi invadează Dvorski şi Ioan Grosu.
Moesia Superior şi Macedonia. Împăratul
ratul Decius a fost ucis, 2. Clasa a VIII-a:
a. Editura Humanitas,confundã Alexandru Ypsilanti cu Alexandru
alături de fiul său, în lupta care s-aa dat în timpul retragerii acestei Moruzzi!
b. editura Sigma, descrie doar cã un rol important importan ĩn domeniul
a doua armate spre Dunăre.
ĩnvãŃãmântului,,l-au
au avut domnii Grigore Al.Ghica şi
• 253 - Atacul carpilor şi goŃilor în Moesia din cauza opririi
subvenŃiilor anuale negociate cu noul împărat
împ Trebonianus
Gallus(251-253).
1 .Episcopul Melchisedc, SchiŃebiograficedinviaŃaMitropolituluiUngro-Vlahiei,
SchiŃebiograficedinviaŃaMitropolituluiUngro FilaretalII-lea,
• 257-258 - GoŃii şi carpii atacă sudul Dunării
Dun pe uscat şi pe Bucureşti, 1866, p. 3
2.Manual de istorie, autori, Liviu Burlec, Liviu Lazãr, Bogdan Teodorescu, p.156;

p. 18 Lohanul nr. 29, martie 2014

 Istorie
Al.Ipsilanti’’ 1 sau, politici reformatoare au ĩntreprins...şi
,,Al.Ipsilanti’’2
3. Clasa aX-a: nimic concrect.....doar reformele fanarioŃilor....
4. Clasa a XII: Editura Humanitas oferã elevilor o imagine cu
Alexandru Ypsilanti şi scurte informaŃii despre acesta spunând ca a fost
domn al ,, łãrii Româneşti ....., om ĩnvãŃat,...preocupat de
ĩnvãŃãmânt...stare edilitarã..’’3
Tocami din aceastã cauzã am considerat ca era de datoria mea de aduce
publicului larg adevãrul despre viaŃa şi activitatea lui Alexandru
Ipsilanti iar pe viitor săfie un model de luat în seamă de fii neamului
românesc. Totodată prin acestă lucrare aduc un pios omagiu lui
Alexandru Ypsilanti, care prin măsurile luate în toate domeniile a
,,iluminat’’ poporul român, atât din spaŃiul intracarpatic ci şi
extracarpatic.
Acesta lucru m-a ambiŃionat să pot scrie o micã lucrare despre
Alexandru Ipsilanti, pe care o redau dumneavoastră, publicului iubitor
de istorie.
Până acum nu s-a scris o lucrare amplă despre viaŃa şi activitatea
marelui iluminist şi reformator fanariot Alexandru Ipsilanti, decât
răzleŃ şi fragmentar de către Nicolae Iorga, Nicolae Bălcescu,
Constantin Giurescu, Epamionda I. Stamadiate, Mihai łipău, D. Fotino
şi A.D Xenopol. Nu a fost uşor să aleg această lucrarea.
Din douã motive:
a. perioada destul de puŃin cunoscută;
b. raritatea documentele cercetate în România.
Să nu mai spun, că majoritatea documentelor despre Alexandru
Ypsilanti se găsesc în afara spaŃiului românesc, în special
Grecia,Turcia, Bulgaria, Ungaria, Ucraina, Slovacia, Italia, Austria.
Eram conştient, că manuscrisele din străinatate, va fi greu să le
împrumut s-au să cumpăr, de aceea m-am hotărât să mă pot baza pe
documentele din România şi partial din afara graniŃelor.
IniŃial, am adunat materialele necesare pentru lucrare, apoi metodic le-
am făcut pe capitole.
Sper prin acestã lucrare ştiinŃifică să aducă un sprijin autentic pentru
cadrele didactice şi un izvor nesecat de informaŃii pentru istorici, dar şi
un impuls pentru noi, români, să ne cunoaştem conducătorii neamului
din cele mai vechi timpuri până în prezent.
Pentru a vedea cine a fost cu adevărat Alexandru Ypsilanti, am
considerat cã este firesc să caut rãdãcinile familiei sale, având drept
ghid documentele istorice turceşti şi tradiŃiile populare din Asia Micã.
Potrivit unei tradiŃii populare greceşti, numele familiei Ipsilanti vine de
la toponimul Ipsala4, localitate la 10 km, pe lângă oraşul Trapezunt5.
MenŃionaŃi prima datã,cu ocazia recensãmântului bizantin din 1176,
membrii familiei Ypsilanti se ocupau cu agricultura, cultivând grâu,
orz, ovãz dar creşteau şi animale, în special capre, mãgari şi oi. Aceste
activitãŃi primare aduceau un mare profit familiei Ipsilanti, dar şi
Imperiului Bizantin, care îi acorda protecŃie economicã.Cerealele, de
exemplu erau exportate în Persia iar carnea de oi era vândutã cu
succes către Califatul Arab şi statele turceşti din Asia. Treptat, membrii
familiei Ypsilanti s-au imbogatit şi au deschis filiale comerciale în
Trapezunt, Constantinopole, Atena şi Damasc.
La începutul secolului al XII-lea,o parte din membrii familiei, condusã
de Theodosie Ipsilanti s-au mutat la Constantinopole6, în cartierul
1 Manual de istorie clasa a VIII-a , autori Alexandru Vulpe. Radu G.Pãunn, Radu Bãjenaru, Ioan
Grosu, Bucureşti, 1999, p.80;
2Idem,p.80
3.Manual de istorie clasa a XII, autori Nicoleta Dumitrecu, Mihai Manea, Cristian NiŃã, Adrian
Pascu, Aurel Trandafir, Mãdãlina., p.55;
4 .Localitate la 10 km de oraşul Trapezunt.Hurmuzaki ,Eudoxiu de,Documentele privitoare la
istoriaromânilor adunate şi publicate de Nicolae Iorga,vol.X,Rapoarte consulare prusiene din Iaşi
şiBucureşti (1763-1844), Bucuresti, 1897, p. 152.
5.Azi oraşul Trabzon din Turcia. Vezi Documentele Hurmuzaki, vol. X, p. 152
6.Azi oraşul Istanbul.În limba latină se numea Constantinopolis,iar în greacă avea denumirea de
p. 19
Fanar, ocupându-se cu negoŃul iar ĩn Trapezunt, au ramas ceilalŃi
membrii ai familiei, care se ocupau cu agricultura şi creşterea
animalelor, aprovizionand capitala bizantina cu bucate.
Numai cã izbucnirea rãzboaielor a facut posibil ca acei membrii ai
familiei Ipsilanti, stabiliŃi în capitala biantină sã nu stea prea
mult,deoarece la începutul secolului al XIII a început dezintegrarea
Imperiului Bizantin, ducând la o scãdere dramaticã a afacerilor
familiei, obligând pe aceştea să reveninã la Trapezunt, unde exista o
siguranŃã politica şi protecŃie economicã.
De fapt sã urmărim acele evenimente politice care au determinat
plecarea familiei Ipsilanti la Trapezunt, dar şi viceversa!
Mai exact, în primăvara anului 1200, princepele Ivancu se aliază cu
IoniŃã cel Frumos ĩmpotriva Imperiului Bizantin,iar factorii economici
ai familiei Ipsilanti,de pe teritoriu Bulgariei au fost arse sau confiscate.
Ĭncepea o decãdere a companiei Ipsilanti, dar incepea prima etapa a
dezintegrãrii statului bizantin.
Maimult prinŃul rebel Ivancu a stabilit capitala la Phillippolos,trimiŃând
ambasade ĩn apusul Europei pentru recunoaşterea sa ca suveran
independent.Dupã trimiterea acestor solii ĩn strãinatate,prinŃul Ivancio
a organizat armata,iar pentru ĩnzestrarea ei a folosit bunurile
negustorilor bizantini,confiscate,printr-un ordin la 10 martie 1200, iar
familia Ypsilanti a trebuit doar sã vadã neputincioasã cum pierde
bunuri materiale din Bulgaria şi Dobrogea!
Înzenstrând armata,prinŃul rebel a atacat Imperiul Bizantin.IniŃial,
prinŃul rebel a fost ĩnfrânt pe 22 iunie 1200 la Varna de cãtre armata
bizantinã condusã de Manuel Kamytzes.7
Imperiul Bizantin a ĩnceput contraatacul militar, iar familia Ypsilanti a
trebuit sã plãteasca sume mari de bani pentru ĩnzestrarea armatei
bizantine.Era pentru membrii familiei un dublu eşec: pe de o parte
pierderea factorilor economici din Europa iar pe de altãparte erau
obligaŃi sã dea dãri statului bizantin mai mari pentru plata soldelor
militarilor bizantini!
Ei sperau în recuperarea bunurilor din Europa iar acest lucru a facut sã
dea bani grei funcŃionarilor bizantini,pentru ca bunurile lorsãle fie
returnate.
Dar sau înşelat deoarece au uitat cã politica cam greu se ĩntelege cu
economia!
A doua expediŃie bizantinã, condusã de ĩnsuşi ĩmpãratul bizantin
Alexios III 8 a fost un succes, iar rebelul Ivanco bate ĩn retragere.
Mai mult, prin trădarea gãrzii personale, Ivanco a fost predat
bizantinilor şi decapitat iar teritoriul pretendentului a fost reîncorporat
Imperiului Bizantin.
Numai cã familia Ypsilanti nu a mai primit factorii comerciali,
deoarece, între timp le-au fost confiscate de cãtre statul bizantin!
Konstantinoupolis.Numele său original era de BizanŃ.Constantinopol,de laWikipedia,Enciclopedia liberă.
7 Nãscut în data de 11 martie 1250, a fost fiul generalului ,bizantin Constantin Kamyzes şi
nobilei genoveze Elena Bancibini din Bari, a urmat o stralucitã carierã militarã, ajunagând sa pana la
gradul de general.Luat prizonier de bulgari ,el nu a fost rãscumpãrat de împãratul bizantin, inviodios de
popularitatea acestuia şi averea familiei sale
Cãsãtorit cu o Ecaterina din Rodos, nobilã italianã, au avut doi copii;
1. Ioannes .
2. Ioana Kamytzes.
Manuel Kamytzesa murit eroic în timpul unui raid împotriva Bulgariei , la 25 martie 1202, sau
chiar ucis de un soldat propriu potrivit unor noi descoperir istorice!.Vezi:O City a BizanŃului: Analele de
Nichita Choniates tr. Harry J. Magoulias ,Detroit: Wayne State University Press, 1984, pp. 221-224, 282-
283, 293-294.
8.Nãscut în jurul anului 1153, a fost fiul lui Alexios I şi Irinei Doukaina, urmând o carierã
militarã, ajund între 1195-1203 împãrat al Imperiului Bizantin.
Detronat, în 1203, se refugiazã in Tesalia si Niceea, , unde se stinge din viaŃã în vara anului
1211.Cãsãtorit cu prinŃesa bizantina Eufrosina Kamatera, au avut 3 fete:
1.Angelina.
2.Ana.
3.Evdochia.
Vezi: C.M. Brand, Byzantium Confronts the West ,Cambridge, MA, 1968, p.125
Lohanul nr. 29, martie 2014
 Istorie
Era un succes derizoriu pentru Imperiu Bizantin, deoarece ĩn Bulgaria De nemulŃumirea generală a profitat însã Alexei Duca poreclit
mocnea nemulŃumiri şi era din ce ĩn ce mai rebelã,ĩncercând Murtzuphlos5, prieten cu Alexei IV,care ocupala acea vreme funcŃia
desprinderea de Imperiu Bizantin. de protovestiariu6.
Totodatã mai mult cruciaŃii din vestul Europei au atacat Imperiul Prin oferirea de bani,Alexei a atras de partea sa garda imperială de
Bizantin iar arabii provocau atacuri rãzleŃe la graniŃe pentru a provoca mercenari şi a săvîrşit o lovitură de palat.
rãzboiul sfant pentru eliberarea ,,Locurilor Sfinte,,. Foştii împăraŃi au fost aruncaŃi în temniŃă şi sugrumaŃi.
Mai grav este cã la conducerea statului bizantin situaŃia era confuzã.De Uzurpatorul s-a proclamat basileu sub numele de Alexei V Duca.
aceastã instabilitate politicã au profitat statele vecine,adâncind mai Cu mare fast, Alexie Ducas a fost ĩncoronat ĩmpãrat al Imperiului
mult criza politicã a Imperiului Bizantin. Bizantin,ĩncepând o prigoanã împotriva cruciaŃilor şi nobilimii pro-
În acest sens,Bulgaria a devenit independentã ,trimiŃând trupe pentru latine.
acuceri oraşele Constanteia1 şi Varna În curînd, însă, el a pierdut tronul, nefiind în stare să-i alunge pe
Dupã cucerirea acestor oraşe, Imperiul Bizantin era nepunticios în a cruciaŃi de sub zidurile Constantinopolului. Cînd aceştia au luat cu
recupera aceste teritorii,acceptând aceste modificãri teritoriale. asalt capitala, el a fugit, luîndu-şi amanta şi ultimele rămăşiŃe din
Alexios Angelos a complicat aceastã crizã,cerând ajutorul cruciaŃilor vistieria imperială. Murzufl s-a refugiat la moşia tatălui amantei sale
veniŃi din VeneŃia sã restaureze pe tronul imperiului ĩn vara anului situată lîngă Larissa (oraş în nordul Greciei). Acesta, însă, l-a orbit şi
1204 pe tatãl sãu Isaac II, promiŃând suma de 200.000 de mãrci lipsit de bunurile furate. Mai tîrziu, Murzufl este prins de cruciaŃi, dus
bizantine, unificarea bisericii ortodoxe cu cea catolicã,participarea cu la Constantinopol şi judecat pentru că şi-a omorît suzeranul.
10.000 de ostaşi la cruciada antirabã şi plata a 500 militari ĩn Palestina. Uzurpatorul a fost condamnat la moarte şi aruncat de pe coloana
În acest sens la 20 mai 1203 s-a definitivat acest tratat ĩn localitatea Tauros.
Kerkyra de pe insula Corfu.
Dupã semnarea acestui tratat,trupele cruciaŃilor şi bizantine pro-Isaac II
au atacat Constantinopole,ĩntre 24 iunie-17 iulie, care au dus la
ĩnlãturarea ĩmpãratului Alexios III şi instalarea ĩmpãraŃilor Isaac II2 şi
Alexios IV3
Dupã alungarea lui Alexios III şi restabilirea la tron a lui Isaac II ,
asociat cu fiul sãu Alexios IV, au ĩnceput neĩeĩnŃelegeri cu tabãra
cruciaŃilor care aşteptau acum recompensele materiale.
SituaŃia politicã a luat o ĩntorsãturã neaşteptatã. Poporul a refuzat să
recunoască supremaŃia ererticilor latini catolici şi să plătească noi
impozite.
La 26 ianuarie 1204, a izbucnit o rãscoalã a nobilimii anti-latine care
au dus la detronarea ĩmpãratului Isaac II şi co-ĩmpãratului Alexie IV şi
numirea ca basileu alui Nicolae Kanabos4.
Regina Thamar

Din acestã cauzã, membrii familiei Ypsilanti, au acceptat propunerea

prinŃilor David şi Alexie Comnen de a pleca ĩn Gruzia,la curtea reginei
1.ConstanŃa. n.a (Nota autorului).
Thamar cea Mare.
2.Nãscut la 23 aprilie 1156, a fost fiul lui Andronic Ducas Angelos (n.1122-d.1185) şi Eufrosinei Aici, la curtea reginei, au fost primiŃi cu mare fast, iar nepoŃii acestei
Kastamonitsa (n.1125-d.1195), urmând sã intre în armata bizantinã, urcând gradele militare,ajungand chiar reginei au fost ajutaŃi sã aiba propriul stat:Imperiul Bizantin de
general. Trapezunt!
Ĭntre 17 iulie 1203-24 ianuarie 1204 a fost co-împarat al Imperiului Bizantin, fiind ucis la 26 Din cauza detronãrii lui Isaac II şi nerespectãrii tratatului bizantino-
ianuarie 1204,din iniŃiativa noului împãrat Alexios V Ducas. latin, cruciatii au decis sã cucereascã din nou Constantinopole7 şi aleg
Cãsãtorit cu Irina Paleologul, au avut 5 copii: un ĩmpãrat în persoana prinŃului belgian Balduin de Flandra, ĩncoronat
1.Irina. cu mare fast bizantin, ĩn interiorul bisericii Sf Sofia.
2.Alexios IV. Potrivit înŃelegerilor dintre cruciaŃii, Balduin de Flandra primea 25%
3. Ioan. din Imperiul Bizantin, 25% revenea VeneŃiei iar 50% revenea
4. Manuel cavalerilor cruciaŃi.
5.Gheorghe Data de 16 mai 1204 a dus la dispariŃia Imperiului Bizantin şi formarea
Vezi:J. Norwich, A History of Venice,Londra,1999,p. 121 de noi state pe teritoriul acestuia, cum ar fi
3.Nãscut la 1 martie 1182 , a fost fiul lui Isaac II şi nepotul lui Alexios III, fiind împãrat între 17 1.Principatul de Ahaia.
iulie 1203-24 ianuarie 1204, fiind ucis prin strangulare la 8 februarie 1204.Vezi Harris, Jonathan, BizanŃ şi 2. Ducatul de Rodos.
cruciade ,Londra şi New York, 2003; Ljubomir Maksimović: Alexios IV. Angelos. In: Lexikon des 3.Imperiul latin de Constantinopole.
Mittelalters ,LexMA, Band 1, Artemis & Winkler, München/Zürich 1980,p. 386–381 4.Regatul de Thessalonic.
5. Despotatul de Epir.
6.Ducatul Atenei.
4 Nobil bizantin, nãscut ĩn anul 1168, a fost fiul lui Ghoerghe Kanabos, ales împărat bizantin pe 27
7. Regatul Ciprului.
ianuarie 1204 de o adunare a Senatului Bizantin, preoți ți mulțimile din Constantinopol contra co-
8. Imperiul bizantin de la Niceea.
împăraților Isaac II si Alexios IV. Deți el a fost ales de popor, el nu ți-a exercitat cu adevărat funcția
9. Imperiul bizantin de Trapezunt.
de împărat, refuzând să părăsească Biserica Sf Sofia din Constantinopole . Ducas Murtzuphos viitorul
împãrat Alexios V,care îi ținea închiți pe Isaac al II-lea ți Alexios al IV-lea s-a oferit pentru a servi în
administrație, dar Nicolas a refuzat să accepte condițiile sale. Pe 5 februarie, Alexios al V-lea Ducas
Murtzuphlos l-a închis ți l-a strangulat în aceiați zi cu Alexios al IV-leaVezi Phillips, Jonathan. The 5 Tradus ,, Sprâncenatul’.n.a
Fourth Crusade and the Siege of Constantinople, Londra,2004. pp. 222–226.
6.Vistiernicul personal al basileului care avea dreptul şi să comande oştirile.n.a
7.Asediul capitalei bizantine a fost între 9-13 aprilie 1204.n.a

p. 20 Lohanul nr. 29, martie 2014

 Istorie
La 16 martie 1204 ,aşa cum am scris mai sus, Alexios şi David Megas funcŃiile imperiale de Mare Domesticos 4 (1391-1402) şi
Comnen , nepoŃii lui Andronic Comnenul1,au fugit iniŃial la mãtuşa lor 5
Sevastocrates (1402-1417).
Thamar, iar de aici cu ajutor militar au ocupat regiunile din jurul Urmeaza din nou o perioada ,,întunecata’’privind viaŃa şi activitatea
oraşului Trapezunt,punând bazele unui nou stat bizantin pe coasta familiei Ypsilanti. Se presupune că dupa moartea împăratului Manuel
ponticã a Asiei Mici, cunoscut sub numele de Imperiul de Trapezunt. III, familia Ypsilanti a renunŃat la politică şi s-au ocupat exclusiv cu
agricultura şi comerŃul. După cucerirea Imperiuliui Bizantin de
Trapezunt de către turci 6 pământurile familiei Ypsilanti nu au fost
confiscate, dar era obligat să plătească lunar către cămara imperială, fie
în bani, fie în produse.
Redau mai jos doar numele urmaşilor direcŃi al viitorului domn
Alexandru Ioan Ipsilanti:
Manolache= Ana Venelstinliz (n.1290-1350)
↓
1.Smaranda (1312-1320).
2.Konstantin (1310-1400)=Raula
Komninos (1315-1380)
↓
1.Gheorghe (1335-1389)

2.Anna (1340-1420)

Statele succesore Imperiului Bizantin. 3.Chiriacos (1337-1410)=Smaranda Panagiotis (1347-1421)

Din pãcate,o ĩndelungatã perioadã,mai exact ĩntre 1204-1665 am gãsit ↓
câteva informaŃii noi, dar numai despre membrii familiei sãi, fãrã a 1.Nicolae (1360-1413)
identifica ,cum ar fi studiile sau cariera politicã,cu o anumitã 2.Teodora (1362-1400)
excepŃie,ci doar prenumel. 3.Mihail (1370-1470)=Eufrosina Botzaris (1380-1440)
Sper pe viitor în cercetarie mele din strãinãtate sa clarific aceste ↓
problemã. 1.Ioan (1393-1441)
Potrivit legendelor locale, familia Ypsilanti s-a scindat ĩn douã: 2.Nicolae (1395-1490)=Maria Rizos ( 1400-1480)
-o parte din membrii ei au ocupat funcŃii politice. ↓
-cealaltã partea a membrilor ei,au continuat sã se ĩndeletineascã cu 1.Nicolae (1432-1510)
agricultura şi comerŃul. 2.Ioan (1435-1510)=Roxana Iakovos (1440-1510)
Mai jos redau genealogia familie Ipsilanti între în secoele XII-XIV: ↓
Alexandru Ipsilanti (n.1175-d.1240),cãsãtorit =.Elena Cantacuzino 1.Grigorie (1458-1490)
(n. 1180 - d.1255). 2.Mihail (1460-1540)=Smaranda Dymaras
↓ ↓
1.Ana (.n.1202-d.1240)f.c (fãrã copii). Chiriac din Trapezond (1485-1570)= Ana Litzicea (1500-1571)
2.Alexei (n.1200- d.1281)=Ana Vandis (n.1206-d.1257) 1.Chiriac (1524-1550)
↓ 2.Ioan (1530-1600)=Ana Cantacuzino
1.Afrodhite (n.1222-d.1230) f.c (1535-1589)
2.Constantin (n.1224-d.1310) ↓
3.Elena (n.1227-1245) Chiariac din Trapezund (1560-1650)= Elena Zervanis ( 1565-1641)
4.Manole (n.1230-d.1300)= Vasilica Comneana 1.Zerafim (1587-1614)
↓ 2.Constantin (1590-1661)
1.Roxana (n.1262-d.1300) 3.Triandafil (1592-1671)= Sultana Moruzzi(1600-1…..
2.Constantin (n.1260-d.1319)=Evdochia Xenakis (n.1270-d.1340) = Evdochia (1635-1690)
↓ Abia în 1665, dupã 248 de ani , a fost din nou menŃionatã mai detaliat
1.Mihail (n.1290-d.1340) activitatea familiei Ipsilanti în documentele turceşti.
2.Manolache (n.1282-d.1380) Potrivit mãrturiilor istoricului grec Athanasios Ipsilantis-Komninos,
mentioneaza în lucrarea sa ,, Evenimentele ecleziastice si politice in
Abia secolele al XIII-XIV un membru al famliei Ypsilanti, 12 carti’’ despre Triandafil şi pãŃania cu un paşã turc îndrãgostit şi
Constantin ,, Xipphilinos’’ 2 ,am gãsit informaŃii mai multe despre aventurile familiei si prietenilor ameninŃaŃi de acel demnitar, dar şi
acest personaj, fiind printre altele, chiar şi prim-sfetnic al ĩmparatului fuga cãtre Constantinopole.
Manuel III3. Triandafil Ypsilanti ,era un bogat negustor grec din Trapezunt iar
Născut ĩn 1260, era fiul lui Manole Ypsilanti şi Vasilica Comneana, acesta mai avea doi fraŃi, unul Zerafim , celãlalt, Constantin.
fiica lui Manuel III al Imperiului Bizantin de Trapezunt, făcând studii Triandafil, nascut in jurul anului 1603, a fost casatorit de douã
strălucite la Trapezunt, Constantinopole şi Padova. Totodată a deŃinut ori.Priam data cu Sultana Moruzzi, apoi cu Evdochia.
Din prima cãsãtorie au avut 5 copii:

1.Nãscut la 22 august 1118 ,a fost fiul lui Manuel I, fiind împãrat bizantin între 24 sepembrie
1183-12 septembrie 1185. A fost ucis prin trãdare de garda imperialã şi trupul aruncat în mare.Cãsãtorit cu
Andronic Teodora ,au avut 5 copii:1.Manuel.2.Ioan.3.Maria.4.Alexios.5.Irina. Vezi K. Varzos, Ē
genealogia tōn Komnēnōn ,Thessalonica, 1984, vol. 1 p. 493–638.
2.Tradus ,, Ĭnteleptul’’.n.a
3 .Nãscut în 1364, decedat în 1412,fiind împãrat de Trapezunt (1390-1412), Vezi Marcel Popa,
Horia Matei,Mica enciclopedie de istorie universalã, Editura ştiinŃificã şi enciclopedicã,Bucureşti, 1983,p.
p. 21
4 Premier.n.a
5Ministul domeniilor imperiale.n.a
6.Ĭn vara anului 1461 , sultanul Mahomed II a pornit atacul împotriva Imperiului Bizantin de
Trapezunt , atât pe uscat şi e mare iar la 12 septembrie 1462, cetatea Trapezunt s-a predat .Ĭmpãratul
David s-a predat sultanului turc, primind o feudã pe fluviul Stryma, lângã Serre, azi localitatea Serrai din
Grecia.Numai cã între timp, s-a descoperit o corespondenŃã secretã intre David şi Uzun Paşa, iar primul a
fost decapitat la 1 noiembrie 1463 în piaŃa publicã din Constantinopole.Capul a fost arunca la rechini iar
trupul depus de Nicolae din Trapezunt în localitatea Ipsala.Vezi Marcel D.Popa, Horia C.Matei, Micã
enciclopedie de istorie universalã, p.704, Dragoş Matei, Generali vestiŃi, manuscris, p.123-128.
Lohanul nr. 29, martie 2014
 Istorie
1.Chiriazi;
2.Basa-Ilia;
3.Basa-Stavrilo;
4.Roxandra;
5.Alexandru.
Traindafil s-a stins din viaŃãta, la 13 iulie 1671, iar averea a revenit
nepotului sãu Ioan Ypsilanti.
Constantin Ypsilanti,fratele lui Triandafil, nãscut in jurul anului 1590,
a fost mãna dreaptã a fratelui sãu Triandafil, învãŃând meserie şi pe fiul
ãau Ioan.
Cãsãtorit cu Elena Monza,fata unui negustor italian, au avut doi copii:
1.Casandra (162o-1669);
2.Ioan (1635-1700), adicã strãbunicul lui Alexandru Ypsilanti!
Ioan Ipsilanti,născut, în anul 1635,a continuat să facă
negot,cumpărând, o casã la Constantinopole şi 3 case în Therapia,fiind
nepotul favorit a lui Trandafil,care a rămas să se ocupe cu activităŃile
comerciale.Prin abilitãŃiel sale negustoreşti, Ioan a reuşit sã facă o
avere frumoasă,având case de vară în localitatea Terapia şi cele de
iarnă la Neohori.A ajuns chiar Starostele1 corporaŃiei blănarilor greci
din Istanbul.
A fost un filantrop deosebit şi un om cu frică de Dumnezeu.Pentru a
mulŃumi Domnului IIsus Hristos pentru aceste bunătăŃi,el a plecat la
Ierusalim şi a închinat Sfantului Mormânt bani, cereale şi
haine,schimbându-şi numele de Hagi-Ioan.
Căsatorit de doua ori, prima dată cu Elena, apoi a doua cu Casandra,au
avut şapte copii.Din prima căsătorie,au avut doi copii, Finaret şi
Paleolog,morŃi de tineri.Din a doua căsătorie,a avut cinci copii:
1.Tarsia.
2.Elena.
3.Antonie.
4.Manolache.
5.Constantin.
Ioan Ipsilanti, s-a stins din viaŃă în anul 1703, fiind înmormântat într-
un cimitir creştin din localitatea Therapia.
Finaret, născut la 1655, s-a stins din viata rapus de de rujeola, la nici 4
ani.
Paleolog, născut in 1656, a avut aceeasi soartã, decedând la 6 ani, dar
rãpus de scarlatinã!
Tarsia, născută în 1660,a primit o educaŃie aleasa, fiind măritată cu
vestitul blănar Alexandru Romanos, primind ca zestre 100 de pungi de
galbeni şi o casă de vară din Therapia. Banii primiŃi drept, au dus la
fondarea companiei, Romanos’’ din Constantinopole.
Au avut împreunã 6 copii:
Manuel;
Ioan;
Trandafil;
Luca;
Elena.
Manuel, nãscut la 1669, la Therapia, urmat cursuri particulare cu mari
învãŃaŃi greci şi arabi, urmând apoi cursurile de la Şcoala Neamului din
Constantinopole, fiind vorbitor fluent a numai puŃin de 8 limbi2, numai
cã dând în patima bãuturii, afacerile au fost preluate de cãtre
Constantin, fratele sãu şi bunicul lui Alexandru Ypsilanti.
Totusi, când era lucid se ocupa de afaceri şi politicã, deŃinând funcŃiile
de Secretar III pe lângă Marele Vizir (1705-17160 şi Capuchehaie a lui
Mihai RacoviŃã (1716-1730). Nu e de mirare, că influenŃa sa era destul
de mare şi din acesta cauz au apărut şi duşmănii. Şi nu orice duşmani.
Ĭnsuşi Ghenegen, Caimacamul Constantinopolului!
Nici Nicolae Mavrocordat,nici el nu il agreea, poreclindu-l
,,Palamargiu’’3.
Manuel nu a fost căsătorit, declarând ca mireasa lui este...Elada.
1 . Conducãtorul unei bresle din trecut.Vocabular. ro.
2.Acestea erau: araba, greaca, turca,rusa, italiana, kurda, franceza, germana. n.a
3.Strângãtorul de averi.n.a
p. 22
Revenit la duşmani, aceştia doreau averea lui, dar fiind protejatul
marilor viziri, nu puteau ataca persoana acestuia direct. Tocmai de
aceea Ghenghen Mehmed Paşa, Caimacamul de Constantinopole, a
propus autorităŃilor locale din capitala otomană, un control fiscal,
pentru plata impozitelor. Până aici nu era nimic în neregulă. Numai cã
Manuel, în timpul unei beŃii, oferise unor dregători, trei blãnuri din
Persia, fãrã ca acestea sã fie plãtite cu banici prin troc, primind în
schimbul unul galion.
Neavând document de vânzare, duşmanii au fãcut o plângere
autoritãŃile de la Constantinopole, iar acestea printr-un zel de muncã la
ordinul expre al caimacamului oraşului-capitalã, au considerat
,,evaziune fiscalã’’ aceastã tranzacŃie.
Totuşi, Manual a cerut acelor negustori, banii pentru acele blãnuri,
pentru a nu atrage alte duşmãnii. Cum însã aceştia au plecat în
Palestina, nu au mai apucat sã se prezinte autorităŃilor otomane locale
din Constantinolpole pentru rezolvarea acestei neînŃelegeri iar
Caimacamul a dat ordin ca Manuel Ipsilanti sã fie ridicat şi închis la
Edicule.
BinenŃeles cã acolo la edicule a fost schingiuit sã declare averea
familiei şi bani ascunşi în bãncile din strãinãtate. Nesuportând
loviturile şi oferindu-i băutarã, Manuel a dat o declaraŃie prin care
recunoaştea că datora statului otoman suma de 120 de pungi de
galbeni, plus penalizãri de galbeni.
Aceastã declaraŃie a fost fatalã! Imediat, Caimacamul la declarat
.,,trãdãtor’’şi condamnat la moarte prin decapitare.
Ĭntre timp, familia şi prietenii au aflat unde este inchis Manuel şi au
mers în audienŃã la sultan, obtinând graŃirea acestuia, dupã ce au
aruncat la picioarele dregãtorilor turci sumele de 300 de pungi de
galbeni.
Totuşi Manuel nu a mai scãpat deaorece decapitarea a avut loc pe 12
august, ora 15, iar ordinul de graŃiere a fost semnat la 15,10!
Prea târziu a ajuns Ciohodarul cu ordinul de graŃiere, deoarece, între
timp , Manuel a fost decapitat şi corpul sãu a fost pus într-un par.
Pentru ridicarea trupului se cerea alŃi bani, oferind 50 de pungi de
galbeni. Totuşi trupul lui Manuel a stat 3 zile în soare, fiind ridicat de
familie, abia dupa intervenŃia lui Cazlar Aga, şeful ienicerilor, scârbit,
de lãcomia Caimacamului Constantinopolului. Ĭntre timp, chiar
Caimacamul Constantonopului fost decapitat la 18 august 1730
pentru ,,declaraŃii false şi mincinoase cãtre autoritãŃi 4‘’’.
A urmat un îndelung proces cu autoritãŃtle otomane pentru recuperarea
banilor pierduŃi şi bunurilor confiscate de Caimcamul
Constantinopolului, având reuşitã abia în 1734, dupã plata unei taxe de
timbru: 200 de galbeni.
Elena Ipsilanti, s-a nãscut la 11 iulie 1678, a fost s-a mãritatã cu
Gianet Moruzzi, fiul bancherului grec Ioan Moruzzi, care a fugit din
Trapezunt alãturi de Triandafil Ipsilanti.
Au avut împreunã 3 copii: Ioana, Elena, Manuel.
Elena s-a stins din viaŃã, fiind rãpusã de ciumã în 1729, fiind
înmormântată în interiorul bisericii Sf Dimitrie din Adrianopole5.
Antonie Ipsilanti, nãscut 15 aprilie 1680, studiind la Şcoala Neamului
din Constantinopole, dar, având prieteni cu harul bãuturilor a cheltuit
pe băutarã şi femei averea primitã din partea pãrinŃilor iar apoi s-a
sinucis la 24 ianuarie 1704, în Trapezunt, fiind înmormântat într-un
cimitir din localitate.
Nu a fost cãsãtorit, dar a avut un băiat pe nume Vasile (n.1700-d.1778),
cu o fatã de negustor veneŃian, pe nume Elena Venturiani. Cum averea
fusese risipitã, înmormântarea a fost făcutã de cãtre Constantin
Ypsilanti, care l-a înfiat pe Vasile, nepotul sãu.
Constantin Ipsilanti, nãscut la 13 martie 1682, în localitatea Therapia,
a fãcut studiile la Therapia şi Şcoala Neamului din Istanbul. Dupã
terminarea studiilor, tânãrul Constantin ar fi vrut sã urmeze medicina,
dar cum compania familie nu avea cine sã o coordoneze, a renunŃat la
acest vis, ocupându-se de afaceri. Dupã aşezarea lucrurilor în
4. Memoriile lui Alexandru Ypsilanti, p.34
5Azi Edirne,n.a
Lohanul nr. 29, martie 2014
 Istorie
companie, Constantin Ipsilanti, a acceptat la solicitarea unor
domnitori fanarioŃi, sã deŃinã funcŃii publice în Principatele Române:
Postelnic1, locŃiitor de Capuchehaie, Hatman2, Mare Spatar, secretar
particular al domnitorului Mihai RacoviŃã, ispravnic de Roman, în
Moldova, aducând cu el şi pe fiul sãu Ioan. Constantin Ipsilanti revine,
temporar, la Constantinopol, să organizeze nunta fiului său Ioan, dar şi
pentru a recupera averea fratelui său Manuel 3 .După recuperarea
averii fratelui său Manuel, Constantin Ipsilanti,acceptã sa revina din
nou la Iaşi, fiind numit de cãtre Grigore II Ghica4 în funcŃia de Vel-
Spătar 5 .Nu a stat mult,deoarece revine din nou la
Constantinopole,pentru a semna câteva contracte.Constantin revine din
nou la Iaşi în 1736, fiind numit de către Constantin Mavrocordat în
funcŃia de Vel-Spătar6.
Sătul de strãinãtate,Constantin Ipsilanti,s-a retras în vara anului 1743,
în capitala Imperiului Otoman,ocupându-se mai de aproape de educaŃia
nepotului său Alexandru Ipsilanti,căruia prin testament îi cedează
întreaga avere.
Constantin Ipsilanti se stinge din viaŃă la 14 aprilie 1744, fiind
înmormântat în cimitirul din cadrul Patriarhiei Ortodoxe de la
Constantinopol.
Căsătorit cu Elena Stavrachis, au avut cinci copii:
-Manuel.
- Casandra.
-Teodora.
- Smaranda.
- Ioan.
1.Manuel, născut in anul 1701, a urmat pe tatăl său în Moldova si
Valahia, fără a deŃine funcŃii politice înalte,decât târziu,doar în
Valahia,fiind Căpitan de slujitori7 şi Mare Logofat8.
S-a stins din viaŃă în 1789,fiind înmormântat în interiorul bisericii
Sfantul Ioan cel Mare din Bucureşti,azi dispărută,localizată în actuala
cladire a C.EC-lui.
Căsătorit cu Maria Cernovodeanu-Damari,nu au avut copii,iar averea a
revenit fratelui său Ioan Ipsilanti.
2.Casandra,nãscutã în 1702, a fost căsatorită cu Marele Postenic
Diamandi Razu,având împreunã cinci copii:
-Ioan;
- Alexandru;
-Ioan;
- Matei;
-Alexei.
Casandra s-a stins din viaŃã la 12 august 1770, fiind înmormântatã în
Iasi.
3. Teodora,nascutã in 1704, a fost căsătorită cu Ştefan RacoviŃa,domn
al łării Româneşti9,având împreună trei copii:
- Mihail;
- Constantin;
- Ana.
1 Ĭntre anii 1716-1730 iar aceastã dregatorie ,supraveghea camera de culcare a domnului şi era
sfătuiorul lui de taină.În documentele vremii mai era numit stratonic.Georgeta Smeu,Mic dictionar de
istoria romanilor, Bucuresti,1994, p.102
2 Comandantul trupelor de sluijitori , funcŃie deŃinută între 1726-1730.DocumenteleHurmuzaki,
vol. X, p. 153.
3.Ĭntre 1730-1733.n.a
4 .Născut în anul 1690, era fiul lui Matei Ghica şi Roxandra Mavrocordat.A urmat studiile la
Istanbul, Viena şi Pisa, deŃinând între 1716-1726 funcŃia de Mare Dragoman.A fost domn al Valahiei între
1733-1735,1748-1752 şi domn al Moldovei între 1726-1733, 1735-1739, 1739-1741,1747-1748.S-a stins
din viaŃă la 23 august 1752, fiind înmormântat în interiorul bisericii mănăstirii Sfantul Pantelimon din
Bucureşti.Căsătorit cu Zoita Manu, au avut împreună şapte copi: Ruxandra, Smaranda, Scarlat, Matei,
Gheorghe, Grigore, Alexandru.A fost naşul de botez al viitorului domn Alexandru Ipsilanti.Op. cit,
Bucuresti, 2004, p.66-70.
5 .Demnitar ce Ńinea spada domnitoruluiiar din sec. al XVIII-lea era şeful armatei
muntene.DicŃionaruluniversalallimbeiromâne, p. 607.
6 Între 1742-1743. DocumenteleHurmuzaki, vol. X, p. 154.
7 Intre 1742-1769.Idem, p. 154.
8. Întâiul boier, prezident al Divanului, întocmea documentele şi era mai mare peste ispravnici. A
deŃinut această funcŃie între 23 martie-15 august. Dictionaruluniversalallimbiiromâne, p. 369.
9.Născut în anul 1707, în localitatea Iaşi, a fost fiul lui Mihai RacoviŃă şi Ana Dediu Codreanu,
urmând studiile la Istanbul şi Paris, lucrând apoi în administraŃia otomană.Între 1764-1765 a fost domn al
łării Româneşti.S-a stins din viaŃă în 1782 la Constantinopol.Documentele Hurmuzaki, vol. X, p. 153.
p. 23
Teodoara s-a stins din viaŃã in 12 aprilie 1766, fiind înmormântatã într-
un cimitir din Bucureşti.
4. Smaranda,nãscuta în 1706 a fost căsatorită cu Marele Ban
Gheorghe Moruzzi,având doi copii:
-Ştefan;
- Ana.
Smaranda s-a stins din viaŃã la 12 august 1766, fiind înmormântatã
într-un cimitir ortodox din Napoli.
5. Ioan,mezinul familiei Ipsilanti,s-a născut în anul la 11 octombrie
1707,la Constantinopole,primind o educaŃie aleasã, având o carierã
excepŃionalã.
Incã demic, Ioan, era pasionat de studierea limbii franceze şi filozofiei
latine.Dupã cursuri particulare cu dascãli,tânãrul Ioan a fost înscris la
Şcoala Neamului din capitala otomană 10 , având rezultate desebite,
fiind şef de promotie al grupei sale de ucenici 11.
Dupã terminarea şcolii ,,liceale’’ Ioan Ipsilanti s-a înscris la
Universitatea din Padova, studiind istoria, geografia, filozofia, logica,
matematica şi literatura italiana.Dupã rezultate straãlucite la
Universitatea din Padova12, prezintã comisiei de licenŃiere lucrarea,,
Plato-adevãr şi legendã’’uimind prin acurateŃea şi simlitatea lucrãrii,
ptmind nota ,, excelent,,.Din pãvate, aceasta lucrare s-a pierdut, nefiind
gãsitã la Universitatea din Padova.
Ioan revine la Constantinopole,fiind numit ajutor de Dragoman, pe
lânga curtea imperială otomană13.
Ĭntre timp, Grigore II,îl cheamã în Moldova,pentru a fi instalat în
funcŃia de Aga14.Dupã mazilirae lui Grigore II Ghica, ele revine la
Constantinopol,fiind propus de către sultanul Mahmud I ca domn al
Olteniei15
Numai cã aceasta numire a rămas proiect,deoarece instalrea pe tronul
oltean a lui Ioan Ipsilanti pe tronul Olteniei ar fi stârnit un nou razboi
austro-ruso-turc.Mai mult,nici Constantin Mavrocordat, prin pungile
oferite sultanului,nu a acceptat formarea statului oltean, plãtind 400
depungi de galbeni pentru retrocedarea acestui teritoriu cãtre Muntenia.
Pentru Ioan Ypsilanti era un eşec!
Azi supărat, mâine supărat,Ioan a făcut o criză de inimă, care i-a fost
fatalã,stigandu-se din viaŃã în ziua de 14 octombrie 1744,fiind
înmormântat în cimitirul creştin din cadrul Patriarhiei Ortodoxe de la
Constantinopol.
Ioan Ipsilanti a fost mare personalitate greacã, fiind între 1730-1739,
deŃinãtorul funcŃiei de Mare Orator al Marii Biserici a lui
Hristos.Căsătorit cu Smaranda Mamona,fiica lui Gheorghe
Mamonas,familie originară din Monemvasia,din sud-estul
Peloponesului,au avut un singur copil: Alexandru
Smaranda,femeie isteaŃa,s-a descurcat în lipsa soŃului său,trăind toată
viaŃă la Constantinopol,refuzând să plece în alte localitaŃi.A vazut
urcarea si decadenta fiului sau stingandu-se din viaŃă în anul 1808,la
vârsta de 101 ani,văzând cu durere decapitarea fiului său în iarna lui
1807,care i-au cauzat decesul,altfel ar mai fi trăit.A fost înmormântatã
cu mare fast într-un cimitit creştin din Edirne.
Alexandru Ipsilanti,născut în cartierul Fanar din localitatea
Constantinopole 16 ,la 25 martie 1736,era fiul lui Ioan Ipsilanti şi
Smaranda Mamona,din vechea familie Mamonas,originară din
Monemvasia,în sud-estul Peloponesului.
A avut ca naşi debotez pe Grigore II Ghica şi Doamna ZoiŃa Manu,
fiind botezat cu alai mare în interiorul Patriarhiei Ortodoxe din capitala
10 .Intre 1712-1719. Idem, 153.
11.Asa se numeseu elevii.n.a
12 Intre 1719-1722. Idem, 154.
13 1722-1726.Idem, 154.
14 1726-1731. Idem, 154.
15.1739.n.a
16.Azi Istanbul.Cuvâtul Istanbul este topononim ales de turci în 1453, folosind cuvinte de origine
greacă,, Is tin polin’’, care tradus înseamnă ,, Turcul este în oraş’’.Denumire populara din spaŃiul
românesc era de łarigrad, tradus ,, Oraşul Cezarului’.Abia în data de 28 martie 1930, preşedintele turc
Mustafa Kemal Ataturk schimbă oficial numele în Istanbul. Ioan Oprea, Carmen –Gabriela Pamfil, Rodica
Radu, Victoria Zăstrioiu, NoulDictionarUniversalalLimbiiRomane, Editia a II-a, Bucuresti-Chisinau, 2007,
p. 233.
Lohanul nr. 29, martie 2014
 Istorie
otomanã.I s-a dat numele de Alexandru în cinstea marelui rege
macedonean, cel care a fost un mare comandant de oşti şi un neînfrant
în luptele cu duşmanii.
PãrinŃii sperau cã fiul lor sã fie cândva conducatorul vechii Grecii
antice, sã rãmânã în istorie ca un barbat demn pentru naŃiunea greacã.
PãrinŃii sãi i-au asigurat tãnãrului Alexandru o educaŃie deosebitã,deşi
nu trebuie uitat cã a rãmas orfan de tatã la vîrsta de 8 ani!
Tatăl său era un om de ştiinŃăde carte, mama lui era o femeie energicã
şi primitoare.Amândoi s-au priceput să ofere fiului lor o creştere
deosebit de aleasă,având încă de mic,dascăli pentru limbile italiană şi
franceza.Asta nu înseamnã cã nu a avut o copilãrie frumoasã, având
prieteni la Therapia şi Edicule.Studiile primare le-a fãcut la Edicule,
unde a învăŃat civilizaŃia şi cultura greacã cu vestitul dascăl
Doroteiu,1, religia cu Anastase iar limba greacã cu Papadopoulus de
Cipru.
La vârsta de 12 ani, Alexandru Ipsilanti, s-a înscris la Şcoala Neamului
a Patriarhiei 2 din Constantinopol,unde a învatat în 10 ani literatura
greacă,geografia,istoria şi filozofia
grecilor,metafizica,logica,morala,geografia,matematica,astronomia.Chi
ar dacă în 1744,Alexandru a rămas orfan de tată,el este îngrijit de
mama sa,care i-a oferit toate posibilităŃile pentru a avea un viitor
strălucit.
La şcoală tânărul era pasionat de istorie, limbile orientale -
arabă,persana,turceascã ,încât mulŃi îl asemănau cu un mustalih3.Cu un
atare bagaj de cunoştinte, cititor pasionat a lui Tucidite4şi a lui Plutarh
din Chaeronea5,nu este de mirare ca Alexandru Ipsilanti să fi trecut în
ochii contemporanilor săi, drept un om foarte învăŃat.
Cu ajutorul moral al naşului său de botez,Grigore II Ghica6,tânarul
Alexandru Ipsilanti,se înscrie în 1756 la Universitatea din Padova7, Ĭn
timpul liber, din banii rãmaşi, Alexandru Ipsilanti,achiziŃiona cărŃi ale
vechilor istorici greci şi romani,care au format biblioteca personală de
la reşedinŃa particulară din Therapia.
În Italia,tânărul Alexandru Ipsilanti a călătorit mult,studiind
bibliotecile din Roma,FlorenŃa, Milano şi Padova,dar şi operele antice
din Grecia şi Roma antică, în special Tucidite, Plutarh şi Titus Livius.
Tânãrul Alexandru Ypsilanti a studiat cu plãcere Logica lui Logicalui
Teofil Corydaleu,Fizicalui Aristotel,astronomie, dar şi geografia,
istoria, literatura latinã, astrologie,literatura greacã, ultimele 4 fiind
opŃionale la universitate.Totuşi rezultaletele au fost de excepŃie
primind note de Foarte bine.
La terminarea cursurilor universitare, Alexandru Ipsilanti a ales ca
lucrare de licenŃã,, ,,Soarele-cauzã generatoare a lumii
sublunare’’dezvoltand ,,Teoria lui Corydaleu’’ aratând din ce cauză
Soarele şi nu Lunasau un alt astru mai apropiat de noi este generatoare
a lucrurilor sublunare.Ĭn faŃa comisiei , Alexandru a explicat cã ,,
mişcarea astrelor este rapidă, cu toate că este mai îndepărtată denoi,în
timp ce aceea a Lunii, cu toate că este mai apropiată, este
foartelentă.Dar mişcarea Soarelui reuneşte cele două calităŃi: este
suficient derapidă şi de apropiată. În felul în care Soarele, între toate
1. Născut în insula Lesbos, în 1700,a urmat cursurile la Constantinopol şi a fost dascăl particular
pentru negustorii greci.S-a stins din viaŃă în 1756,rămânând un model pentru Alexandru
Ipsilanti.DocumenteleHurmuzaki, vol. X, p. 155.
2 .Fondată în jurul anului 1700 de către Alexandru Mavrocordat special pentru copii greci.
Alexansru Ipsilanti a urmat această scoala între 1744-1756.A.D Xenopol, Istoria Românilor, vol. VII,p.
154.
3 ÎnvăŃător musulman. Idem, p. 144
4.Cel mai strălucit istoric al Greciei antice,a trăit între 460-396şi a scris celebra sa lucrare,,Istoria
războiului peloponesiac’’.HoriaC. Matei, Enciclopedia antichităŃii, Bucureşti, 1995, p. 330;
5.A trăit între 46-127 fiind autorul lucrării ,,Vietilor celor 46 de sfinŃi’’,alături de alte 23 de
cărŃi.Idem, p. 257.
6 .Născut la Constantinopol,în anul 1690,era fiul Marelui Ban Matei Ghica şi Ruxandra
Mavrocordat. A primit o educaŃie aleasă, urmând cursurile Şcolii Neamului din Constantinopol şi
Universitatea din Verona.Lucreaza ca Mare Dragoman între 1716-1726 şi a fost domn al Moldovei (1726-
1733,1735-1739,1739-1741,1747-1748) şi al łării Româneşti (1733-1735,1748-1752). Se stinge dinviaŃă
la 23 august 1752,fiind înmormântat în interiorul ctitoriei sale,biserica mănăstirii Sfântul Pantelimon din
Bucureşti.Căsătorit cu ZoiŃa Manu,au avut împreună şapte copii:Scarlat,Matei,Ruxandra,Smaranda,
Gheorghe,Grigore, Alexandru. Mahai łipău, Op.cit., p.66-70.
7.Fondata in anul 1222 de Angelo Da Carrara.N.A
p. 24
astrele,precum inima în corpul omenesc, aduce contribuŃia cea mai
importantă ladevenirea lumii sublunare’’8
Comisia , formata din trei profesori universitari, unul italian, altul
francez şi al treilea era german, au acordat nota finalã:Excelent!
În 1759,cu diploma de licenŃiat în stiinte, Alexandru pleca voios din
Padova, fãcând un scurt voiaj în sudul Greciei şi cu un bagaj de
cunoştinte,revine acasă la Constantinopole.
Aici,în capitala otomană,o cunoaşte pe Ecaterina Moruzzi, iar în anul
următor, se căsătoresc,având ca naşi, pe domnitorii Scarlat Ghica din
łara Românească şi Ioan Teodor Callimachi,din Moldova.SoŃia
sa,Ecaterina era sora lui Constantin Moruzzi9.
Naşi de cununie: Ioan Callimachi şi Scarlat Ghica.
Frumoasă nu ne spune nimeni că era, dar singurul document lăsat în
spaŃiul românesc de la mănăstirea MărcuŃa, evidentiază o femeie
elegantă cu 4 copii frumoşi şi un soŃ fericit alături de ei. Se spune
despre Ecaterina ca era o femeie romantică, dar care uneori se simŃea
inferioară soŃului, deoarece nu avea pregatirea lui şi vorbea doar o
singură limbă: greaca.A nu se intelege cã nu o iubea.Numai cã
administrarea moşiilor apoi conducerea celor douã Ńãri româneşti, au
făcut sã fie departe uneori unul de celalalt. Dar acest nu i-a impiedicat
sã fie împreuna 48 de ani!
Dupã o frumoasã lunã de miere în Spania, tinerii însuraŃei şi-au stabilit
sediul lor la Therapia.Cãsãtoria cu Ecaterina a ridicat şi şansa de a
ocupa funcŃii publice în cadrul Imperiului Otoman, făcând, iniŃial,
stagiatura în Valahia şi Moldova.
La solicitarea lui Ioan Callimachi,domnul Moldovei,Alexandru
Ypsilanti s-a deplasat în Moldova, primind funcŃia de Vel Postelnic.
Nu era uşor pentru Alexandru Ypsilanti, deoarece familia trebuia sã
rãmânã la Constantinopole, soŃia era însãrcinatã, iar ceilalti refuzau sã
plece într-o zonã necunoscutã.
Ĭn acest sens, Alexandru Ipsilanti a plecat din capitala otomanã- 13
octombrie 1759- cu un galion veneŃian, însoŃit doar de 3 trimişi ai
domnitorului Moldovei, pentru a nu atrage atenŃia dregãtorilor turci.La
20 octombrie 1759,Alexandru Ipsilanti ajungea la GalaŃi, după ce
făcuse 3 zile escală la ConstanŃa.La GalaŃi a fost primit,de însuşi
Grigore Callimachi, iar de aici au plecat cu o caleaşcă, spre Iaşi.
Trecerea lui Alexandru Ipsilanti, prim Mpldova, nu a trecut
neobservată de către boierii, care l-au primit cu ospilitate prin
localităŃile pe unde a trecut.
La Focşani,suita domnească,împreună cu Alexandru Ipsilanti au ajuns
în seara zilei de 21 octombrie 1759 , fiind primit de oficialităŃi locale
cu pâine şi sare,oferind un banchet în cinstea oaspetului grec.
8.Alexandru Ypsilanti, Memorii, manuscris, Matei Dragos, 2004, Roman, pag. 124
9 .Născut în anul 1735î,n localitatea Constantinopol, era fiul lui Dimitrie Moruzzi şi Sultanei
Mavrocordat;deŃine funcŃiile de Mare Postelnic (1761-1765), dragoman al flotei otomane (1765-1766) şi
capuchehaie a łării Româneşti a lui Scarlat Ghica (1766-1767),dragoman (1767-1774), Mare Dragoman
(1774-1777),domn al Moldovei (1777-1782).În 1782 se retrage la Constantinopol .Idem, p. 133-134.
Lohanul nr. 29, martie 2014
 Istorie
Seara a Alexandru Ipsilanti dormit într-un han din Focşani, apoi
dimineata a plecat cu suita domnească spre reşedinŃa domnească de la
Iaşi, cu o ascală o esclala la Roman.
La Roman, Alexandru Ipsilanti,fiind primit cu pâine şi sare, în seara
zilei de 22 octombrie 1759, în faŃa Episcopiei Romanului,de însuşi
Episcopul, înalte feŃe bisericeşti, orăşeni,Ńărani,boieri.În urbea
romaşcană,Alexandru cu suita au stat la Hanul Turcului, fiind
impresionat de ,, mesele bogate ale moldoveniloe...... sinceritatea lor de
a oferi bucate pentru oaspeŃi......căldura sufleatească’’1.In acest sens, s-
a facut o slujbă religioasă, de sănătate şi la mulŃi ani pentru Alexandru
Ypsilanti şi familie.Aici, suita domnească şi oaspeŃii au stat trei zile,
plecând în dimineaŃa zilei de 25 octombrie, spre Iasi.
La,Iaşi Alexandru Ipilanti, a fost învestit într-un cadru festiv al
Sfatului Domnesc, în funcŃia de Vel Postelnic.
FuncŃa necesita multă muncă, dar Alexandru Ipsilanti, s-a achitat
foarte bine, find numit,, Consilier de tăina’’2, iar unii boierii chiar il
considerau ,, vicedomn’’3, deoarece orice hotarare legislativă, trecea
prin mâinile lui Alexandri Ipsilanti.Cum bătrânul Ioan Callimachi, era
preocupat de vânătoare, baluri şi astrologie, Alexandru Ipsilanti a
primit noi indatorir, printer care realizarea bugetului Moldovei,
primirea oaspeŃilor turci sau controlul bucatelor pentru armata
otomană.
În funcŃia de Vel-Postelnic,Alexandru Ipsilanti, a rămas până în 25
martie 1761. De ce oare a plecat? Îi era dor de locurile natale, de
părinŃi, verişori, socri, neamuri, care îi dădeau siguranŃă emoŃionlă şi
profesională, dar şi posibilitatea de ajunge pe tronul Moldovei, chiar
dacă între timp soŃia şi Constantin venise la Iaşi.Totuşi, împreunăcu
soŃia au ajuns la concluzia că este mai bine să se revină acasa, pentru
aşezarea companiei familie, iar pe viitor îşi proiectau poate o revenire,
dar intr-o funcŃie mai mare, chiar şi domn, fie la Iaş, fie Bucureşti.
Revenind acasă, s-a odihnit în palatul din Terapia.Între timp au crescu
numărul membrilor familiei:Rallu4şi Dimitrie5.
O perioadă, Alexandri Ipsilanti a avut grijă de afacerile familie, dar
apoi a revenit in ,,randul dulceag al politici ....pentru realizarea
visului.....domn al unei provincii....româneşti,,6/Intre 1 martie 1765-2
decembrie 1769 a fost Capuchehaie7a lui Scarlat Ghica,şi Alexandru
Ghica,domni ai Valahiei.
Acum începea opera politică a lui Alexandru Ipsilanti prin sprijinrea
fraŃilor greci de popularizare a noii Elade,reducerea dărilor cu facilitate
la plata taxelor,construierea de lăcaşuri de cult şi şcoli în limba greacă
în insulele Samos, Rodos,Creta, Cipru.
Mai mult,Alexandru Ipsilanti îşi face ,,prieteni în rândul dregătorilor
turci,, 8 pentru o eventuală sprijinire politică din partea acestora pe
tronul łării Româneştisau Moldovei.A vaăzut personal,că fără sprijin
din partea dregătorilor turci şi cu pungi aruncate în stanga şi dreapta la
palatul imperial,nu era uşor să ajungă pe tronul de la Bucureşti sau
Iaşi.
După ce Scarlat Ghica9,s-a stins din viaŃă,în 1767,Alexandru Ipsilanti
rămânea în continuare Capuchehaie dar a lui Alexandru Ghica,funcŃie
deŃinută până în 1769, când a demisionat.
1 .Memoriile lui Alexandru Ipsilanti, manuscris, 2005,Matei Dragoş,p.45
2 Idem.p.47
3 Ibidem,p.48
4 .12 decembrie 1761 n.a
5 .17 februarie 1762 n.a
6 Memoriile lui Alexandru Ipsilanti, p.65
7.Termen folosit între secolele XVI-XIX pentru a desemna reprezentantul łării Româneşti şi
Moldovei la Constantinopol .DicŃionaruluniversalallimbiiromâne, p.103.
8 .Memoriile lui Alexandru Ipsilnti,p.89
9 .Născut în 1710,la Constantinopol,era fiul lui Grigore II Ghica şi Zoita Manu.A primit o
educaŃie aleasă,urmând cursurile Şcolii Neamului din Constantinopol şi Univesitatea din Pisa.Revine la
Constantinopol şi administrează domneniile tatălui sau din Imperiul Otoman. A fost domn al Moldovei
(1757-1758) şi al łării Româneşti (1758-1761,1765-1766).Se stinge din viaŃă la 2 decembrie 1766, fiind
înmormatat în interiorul bisericii Sfântului Spiridon Nou din Bucureşti. Scarlat Ghica a fost căsatorit de
trei ori, având nouă copii..Cu prima sotie nu a avut copii.Cu a doua au avut 4 copii (Elena, Zoita, Mihail,
Nicolae) şi cu a treia soŃie alŃi 5 copii ( Alexandru, Smaranda, Ioan, Grigore, Gheorghe). Mihai łipău, op.
p. 25
Dupa destituirea lui Alexandru Ghica 10 ,tânărul Alexandru
Ipsilanti, s-a angajat,prin concurs,ca loctiitor de dragoman (1769-
1773),văzând cu ochii săi devastarea Ńărilor româneşti de către trupele
ruseşti şi turceşti.
Totodată, Alexandru Ipsilanti a participat efectiv la armistiŃiile de pace
şi tratatele între statele beligerante.
Ca secretar al curŃii imperiale otomane,participă la Congresul de la
Focşani şi Bucureşti 11 ,cunoscând doleanŃele boierilor munteni şi
moldoveni, spijinind în secret acŃiunile lor legale 12 ,încurajând
trimiterea de memorii ale boierilor către statele europene pentru
respectarea autonomiei.Prin această atitudine conciliatoare faŃă de
boieri era firească, deoarece Alexandru Ipsilanti visa ,ca după
terminarea războiului,să ajungă domn al łării Româneşti.
Vedea cu ochii lui că Muntenia şi Moldova erau jefuite sistematic şi se
gândea cu durere la fraŃii săi greci,care sufereau la fel!Aflându-se în
taberele militare,Alexandru Ipsilanti şi-a dat seama că Imperiul
Otoman era în declin şi încearca să profite de acest lucru pentru a-şi
îndeplini visul său: domnia al łării Romaneşti!
După semnarea armistiŃiilor de la Focşani şi Bucuresti,Alexandru
Ipsilanti,s-a retras la palatul său din Neohari, pentru a avea grijă de
sănătatea sa, Ńinând, totuşi în secret, legătura cu dregătorii turci, pentru
o eventuală numire a sa pe tronul de la Bucureşti,după terminarea
războiului.
Aici,la Neohari,Alexandru Ipsilanti,a stat 5 luni, iar la solicitarea
sultanului Mustafa III,a fost numit secretar pe lânga Marele Vizir
Sillâhdar Mehmed-Paşa,începându-şi activitatea la 1 septembrie
1773,participând activ la întâlnirile ruso-otomane.
La 15 iulie 1774, revine ca locŃiitor al Marelui Dragoman Scarlat
Caragea,participând,în această calitate la semnarea tratatului de la
Kuciuk-Kainargi.
Tratatul de la Kaciuk-Kainargi 13 a fost semnat la 21 iulie
1774, de către Marele Vizir Muhsin-zade Mehmed-Paşa din partea
Imperiului Otoman şi feldmaresalul Piotr Rumintev, din partea Rusiei,
dar tradus chiar de către Alexandru Ipsilanti în limbile rusă şi turcă,
Acest tratat era extrem de umilitor pentru Imperiul Otoman.Armata
otomana era epuizată şi continuarea razboiului ar fi fost un dezastru
pentru statul otoman.
Potrivit tratatului,otomanii au cedat teritoriul regiunii Yedisan,dintre
raurile Nipru şi Bugul de Sud.Acest teritoriu includea portul
Cherson 14 oferind Rusiei,pentru prima dată ieşirea la Marea
Neagră.Prin acest tratat,Imperiul Otoman mai ceda Rusiei, porturile
Kerci 15 ,Enikale din peninsula Crimeea,regiunea Kabarda din
Caucaz.Turcii au pierdut şi Hanatul Crimeii,care devinea
independent,dar de fapt era sub tutela Rusiei.Tratatul a acordat şi alte
beneficii Rusieii.S-a eliminat restricŃiile privind accesul flotei ruse în
Marea Neagră.Supusii ruşi din Imperiul Otoman puteau folosi
pavilionul rus pe navele comerciale iar Rusia avea dreptul de a construi
o biserică creştină la Constantinopole,care din pacate a rămas la stadiu
de proiect.
Singurul câstig pentru Imperiului Otoman,a fost faptul că avea dreptul
de a proteja supuşii săi din Rusia,în special zonele locuite de tatari.
cit., p. 64-65.
10 .Născut în anul 1727, în localitatea Constantinopol,era fiul lui Scarlat Ghica şi Ruxandra
Moruzzi. Studiile le-a făcut la Cosntantinopol şi Viena.Este ales domn al łării Romaneşti la iniŃaiva
boierilor munteni şi cu concursul capuchehaiei sale,Alexandru Ipsilanti. A fost domn al łării Romaneşti
între 1766-1768,fiind mazilit de sultan la recomandarea Marelui Han tătar Maksud Ghirai ibn Selamet
,care primise de la pretendentul Grigore III Ghica,suma de 300 de pungi.Se stinge din viaŃă în anul 1775 la
Constantinopol.Căsătorit prima dată cu Maria Rangavis,au avut doi copii (Grigore, Ruxandra)şi a doua
oară cu Smaranda Moruzzi, fără a avea copii. Mihai łipau,Op. cit., p. 64-65.
11. Între 24 iulie 1772-22 martie 1773.DocumenteleHurmuzaki, vol. X, p. 153.
12 . Aici Ńine legatura cu IenachităVacărescu, care propune delegatŃilor ruso-otomane respectarea
vechilor tratate,revenirea la domniile pământene,înlaturarea abuzurilor şi respectarea autonomiei.Idem,
153.
13.Sat din sudul Dobrogei. Azi se numeşte Kainardja, in Bulgaria de azi, la sud-est de
Silistra.DicŃionaruniversalallimbiiromâne, p. 793.
14.Azi se numeşte Herson, localitate din Ucraina.Idem, 783.
15.Azi localitate din Ucraina. Idem, p. 793.
Lohanul nr. 29, martie 2014
 Istorie
Pentru spaŃiul românesc tratatul de la Kuciuk-Kaunargi,prin
Kaunargi,prin articolul Patriarhiei ortodoxe de la Constantinopole si construieste o scoala in
XVI, prevedea urmatoarele: limba greaca din insula Samos.
,,1. Să respecte fată de toŃi locuitorii acestor pricipate,de
pricipate, orice Dar visul era sa ajunga domn!
demnitate,rang,stare, înclinaŃie sau provenienŃa ar fi ei,fără cea mai Şi a ajuns.
mică excepŃie,amnistia absolută şi vesnica uitare,stipulate în primul La 15 septembrie 1774, Alexandru Ipsilanti ajunge domn al łării
articol al tratatului,în favoarea tuturor acelora care, afectiv,ar fi comis Româneşti 3 ,într-oo Ńară pustiita de războiul ruso-otoman(1768-
ruso
vreo crimă sau ar fi fost banuiŃi iŃi de ar fi avut intenŃia să dăuneze 1774).Ultimul domn numit de către otomani, Manuel Giani
intereselor Sublimei PorŃi,repunându-ll în demnităŃile,rangurile şi Ruset4,fusese nevoit să părăsească Ńara în octombrie 1771.
posesiunile lor iniŃiale şi redându-le le bunurile de care s-aus bucurat Domnia lui Alexandru Ipsilanti,a fost una dintre cele mai lungi din
înaintea războiului actual. łara Româneascăă din secolul al XVIII-lea,este
XVIII marcată de o serie de
2. Să nu impiedice câtuşi de puŃin exercitarea liberă a religiei creştine reforme fiscale, administrative,juridice şi în învăŃământ, dar acest lucru
şi să nu pună nici un obstacol în construirea de noi biserici şi în o să va prezint în ediŃia viitoare.
repararea celor vechi,dupa cum sa stabilit mai înainte.
3.Să restituie mănăstirilor şi altor particulari pământurile şi posesiunile
mai sus menŃionate care le-au aparŃinut şi care le--au fost luate în afara
oricarei dreptăŃi,situate în împrejurimile Brăilei, Hotinului, Benderului, Unele consideraŃii succinte privind activitatea
numite azi raia.
4.Să aibă faŃă de clerici stima deosebită pe care situaŃia lor o impune. diplomatică a lui Costache Negri în perioada
5.Să acorde familiilor care ar dori să-şi şi părăsească patria pentru a se 1859-1866.
1866. Un unionist de seamă în slujba unirii
stabili în aiurea, un permis de liberă trecere cu toate bunurile lor;şi
pentru ca aceste familii să-şi şi poată aranja convenabil treburile,să le depline şi a princepelui Alexandru Ioan Cuza
fixeze un termen de un an pentru această emigraŃie liberă din patria
lor,începând din ziua în care instrumentele de ratificare ale prezentului
tratat vor fi schimbate. Prof. drd. Dragoş CURELEA - Sibiu
6.Să nu se ceară şi să nu se impună nici o plată a vechilor socoteli,de Prof. Daniela CURELEA - Sibiu
orice natura ar fi ele.
7.Să nu impună acestor popoare nici o contribuŃie sau plată pentru toată
Motto:
durata războiului;şi chiar din cauza devastărilorla care au fost ViaŃa lui Costache Negri, asemenea a celei a lui Nicolae Bălcescu, a fost
,,ViaŃa
expuse,să le socotească achitate de orice impozite pentru doi limpede ca apa izvorului. N-au
au tulburat-o
tulburat nici dorinŃa de slavă, nici dorinŃa de
ani,începând din ziua schimbării instrumentelor de ratificare ale Constantin C. Giurescu
avere, nici invidia, nici ura”
prezentului tratat. Personalitate de marcă a elitei unioniştilor români în
8. La expirarea termenului stabilit,Poarta promite să uzeze de aceasta
cu toată omenia şi sa le primească prin intermediul trimişilor care vor
secolul al XIX-lea
lea şi demn om de încredere al principelui
veni din doi in doi ani;la sfârşitul plăŃii acestor impozite,nici Cuza, atât în ceea ce priveşte treburile din lăuntru dar şi a
paşalele,nici guvernatorii,nici vreo altă persoană nu va trebuii să le celor din afară.

inglodeze în datorii,nici să le impună alte plăŃi sau impozite, indiferent
sub ce pretext sau denumire;dimpotrivă,ele vor trebuii să se bucure de
absolut toate avantajele de care s-au au bucurat în timpul domniei
răposatului sultan.
9. Poarta îngăduie domnitorilor acestor două state să s aibă pe langa ea
un însărcinat cu afaceri,ales dintre creştinii comunităŃii greceşti,care
vor veghea asupra treburilor privind numitele principate şi vor fi trataŃi
cu bunătate de catre Poartă,şi în ciuda neînsemnatei lor importante,vor
fi consideraŃi ca persoane care se bucură de dreptul internaŃional,adică
vor fi la adapost de orice violenŃă.
10.Poarta hotaraste de asemenea,ca după cum o vor cere împrejurarile
în aceste principate,miniştrii curŃii imperiale ale Rusiei care îşi au
reşedinŃa pe langă ea săă poata vorbi în favoarea lor şi făgăduieşte a-i a
asculta cu toată consideraŃia ce se cuvine unor puteri prietene şi
respectate’’1
Potrivit, tratatului de la Kuciuk-Kanargi,Rusia
Kanargi,Rusia putea interveni la Poartă
în favoarea Principatelor,iar sultanul trebuia să ŃinăŃi seama de acest
lucru!Această dispoziŃie e de o mare însemnatate deoarece va deschide
drumul spre amestecul rusesc în treburile łărilor Române,culminând
cu anexarea de teritorii româneşti.
Drept rasplată pentru munca depusă,Alexandru Ipsilanti a fost numit num de
către Marele Vizir Izzet Mehmed Paşa 2 ,în funcŃia de Mare
Dragoman,la 9 august 1774.
Ca Mare Dragoman, lui Alexandru Ipsilanti i se atribuie obŃinerea
anulării persecuŃiilor antigreceşti hotărâte de sultanul Abdul-Hamid
Abdul I în
urma revoltei antiotomane provocate de fraŃii Orlov,reface clădirea
1 . Ştefan Pascu, Liviu Maior- CulegeredetextepentruistoriaRomâniei,
CulegeredetextepentruistoriaRomâniei vol. I, Bucureşti,pag.126-
126.
2.Mare Vizir intre 10 august 1774-7 iulie 1775, 20 februarie 1781--25 august 1782.Marcel D.
Popa, op.cit,p. 374.
p. 26
S
e afirmă în perioada revoluŃiei paşoptiste, evenimentele
cuprinzându-ll ca participant activ atât la Paris în capitala
FranŃei, cât şi în Ńară, fiind unul dintre semnatarii PetiŃiei-
PetiŃiei
ProclamaŃie redactată de Vasile Alecsandri – alt principal
colaborator de mai târziu al principelui Cuza. De asemenea semnatura
sa, se regăseşte şi pe programul: ,,PrinŃipiile noastre pentru reformarea
patriei” – fără îndoială un document politic cu mult mai îndrăzneŃ care
viza introducerea unei serii de importante reforme pentru Ńară. Am
considerat necesară pentru acest articol introducerea
introd de faŃă, întrucât a
vorbi de marile reforme din vremea domniei lui Alexandru Ioan Cuza,
fără a face unele trimiteri la evenimentele paşoptiste şi la celebrul
deceniu al emigraŃiei şi restructurării naŃionale care a precedat efectiv
te uşor deplasat, chiar impropiu.5
opera cuzistă, este
Aceasta este epoca în care viitorul diplomat al unirii pe lângă
Sublima Poartă se va afirma, atât la CernăuŃi, unde a condus comitetul
revoluŃionar roman, cât şi la Paris, unde în decembrie 1848, Costache
Negriri era unul din purtătorii de cuvânt ai emigraŃiei româneşti. Afirma
- ,, … suntem milioane de români – unirea, numai unirea, atunci
soarele luminei va pătrunde şi va împrăştia adâncul întuneric în care
3.După ce s-aa înteles cu Romantev,căruia Alexandru a oferit 100 de pungi, influentând pe boieri
să îl aleagă domn pe Alexandru Ipsilanti,înn locul lui Ştefan Pârşcoveanu.Documentele
Pârşcoveanu. Hurmuzaki, vol.
VIII, p. 153.
4 .Născut în anul 1715,era fiul lui Nicolae Ruset,ocupând rangul de serdar al Chişinăului,vel
serdar, spătar,mare postelnic,capuchehaie al domnitorului Scarlat Ghica, Mare ban al Craiovei şi domn al
łării Româneşti (1770-1771).Revine
1771).Revine în Imperiul Otoman fiind exilat în insula Naxos(1774-1781.Este
domn al Moldovei ( 1788-1789),fără
1789),fără a rezista mult,retrăgându-se
mult,retrăgându în Rusia unde moare (8 martei 1794).
Căsătorit cu Rallu Ghica, sora lui Grigore III Ghica,a avut un copil. (Smaranda).łipău Mihai, op.cit,. p.81-
82.
5 Gheorghe Munteanu-Bârlad, Eroii Unirii. Jertfa lui Costache Negri, Negri Editura Lumina,
Bucureşti, 1912, p. 11; Dumitru Vitcu, DiplomaŃii unirii,
unirii Editura ŞtiinŃifică, Bucureşti, 1979, p. 89.
Lohanul nr. 29, martie 2014
 Istorie
zacem; atunci numai vom fi ceea ce trebuie să fim, adecă fii unei
singure şi puternice moşii 1 ”. Rezultă din scrierile sale crezul său
politic – unirea, numai unirea – ceea ce, deşi a ocupat funcŃii
importante (pârcălab de GalaŃi şi mai apoi ministru al lucrărilor
publice) în domnia lui Grigore Alexandru Ghica, nu a precedat să fie
alături de unionişti. În 1855 era desemnat în fruntea delegaŃiei din
Moldova la ConferinŃa de la Viena, unde se aducea în discuŃie
problema unirii Principatelor Dunărene – Valahia şi Moldova. Trimis
al domnitorului la Constantinopol privind problema mănăstirilor
închinate, s-a dovedit abil, atent, dând dovadă de calutăŃi eminamente
necesare care-l vor recomanda pentru acestă funcŃie şi mai târziu, sub
domnia lui Cuza-fiind unul dintre diplomaŃii reprezentativi ai istoriei
noastre modern.2
În urma Congresului de Pace de la Paris, Costache Negri s-a
alăturat acelora care activau în favoarea cauzei unirii, numărându-se
chiar printre cei 19 membrii fondatori ai SocietăŃii Unirea constituită la
Iaşi pe 25 mai 1856 cu misiunea de a dirija activitatea pro-unionistă şi
de a declanşa campania electoral în vederea formării Adunării Ad-hoc.
A fost totodată, alături de Vasile Alecsandri şi Mihail Kogălniceanu, în
Comitetul Central al Unirii din Iaşi. Angajarea sa este totală în sensul
realizării unirii în decursul anului 1857. Încă din luna februarie a
respectivului an a fost cooptat în Comitetul electoral al Unirii, calitate
în care a semnat, petiŃia care a fost adresată reprezentanŃilor puterilor
garnate, prezenŃi în Bucureşti, în care condamna abuzurile căimăcămiei
Balş. În urma alegerilor, Costache Negri a fost ales în Adunarea ad-hoc
a Moldovei, ca deputat din partea oraşului GalaŃi iar la 4 octombrie
1857 este ales ca vicepreşedinte al Adunării. În această calitate a
condus numeroase şedinŃe, dând dovadă de tact, moderaŃie, abilitate. S-
a detaşat de colegii săi cu prilejul discutării problemei împroprietăririi
Ńăranilor şi a desfinŃării clăcăşiei prin care s-a pronunŃat pentru
împroprietărirea Ńăranilor imediat dintr-un fond care ar rezulta din
trecerea averilor mănăstireşti în slujba statului, ceea ce i-a atras
popularitatea în rândul Ńăranilor, dar şi rezerva unor foşti susŃinători.
Într-un anume fel, propunerea sa, trecută cu vederea atunci, va fi pusă
în aplicare câŃiva ani mai târziu de guvernarea Cuza-Kogălniceanu prin
legea de secularizare a averilor mânăstireşti şi a împroprităririi
Ńăranilor, funcŃie de puterea lor economic, exprimată în numărul de vite
de povară.3
Deşi propus de Vasile Alecsandri să candideze pentru tronul
Moldovei, Negri declină această mare cinste ,,socotind domnia Ńării
prea grea pentru puterile sale şi mai potrivită altora4”.
Domnul ales al Moldovei, Alexandru Ioan Cuza, pe 5
ianuarie 1859, mai vechi colaborator al său, îl va desemna pe Costache
Negri în fruntea delegaŃiei care se va deplasa la Constantinopol, pentru
a anunŃa sultanului alegerea noului domnitor. Trei săptămâni mai
târziu, delegaŃiei Moldovei i se va alătura cea a łării Româneşti
condusă de Ioan I. Filipescu. Era începutul unei grele şi îndelungate
misii, îndeplinită de agentul Principatelor Române Unite în capitala
Imperiului Otoman. Reprezentantul comun al ambeleor principate şi
însărcinatul special pe lângă Sublima Poartă se angaja acum în
demersurile atât de complexe şi subtile ale lumii diplomatice în
vederea rezolvării problemelor statului român modern. InteligenŃa
1 Costache Negri, Scrieri, text ales, stability, note şi studiu introductiv de Emil Boldan, vol. I – II,
Editura Politică, Bucureşti, 1968, vol. II, p. 126.
2 Pericle Martinescu, Costache Negri, Editura Tineretului, Bucureşti, 1966, p. 295.
3 Dan Berindei, Epoca Unirii, Editura ŞtiinŃifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1979, p. 96.
4 Costache Negri, Scrieri social-politice, studiu introductiv, antologie, note şi comentarii de Emil
Boldan, Editura Pentru Literatură, Bucureşti, 1978, p. 18.
p. 27
remarcabilă, tenacitatea şi sufletul său mare şi statornic, gata oricând la
oricefel de jertfe personale, la care se adăugau, o abnegaŃie şi un larg
devotament închinat exclusive patriei i-au fost în această perioadă
(1859 – 1861) sfătuitorii cei mai de încredere.5
Ceea ce principele Cuza şi elita politică românească
realizaseră printr-un act îndrăzneŃ, printr-o mişcare abil-gândită trebuia
însă apărat în perspectivă. Deasemenea construcŃia unităŃii româneşti
trebuia consolidată prin jocul abil al diplomaŃiei româneşti. Iar aici un
rol de seamă revine fără dubii lui Costache Negri. „A forma o naŃie, a
regula o administraŃie -scria Vasile Alecsandri într-un memoriu din
1859- nu este ca numirea unui şef, lucru de câteva săptămâni, ci
rezultatul greu şi laborios al mai multor ani şi în aceşti ani deosebitele
interese contrarii au negreşit să nască lupte violente, intrigi şi poate
chiar atacuri atât din partea duşmanului dinlăuntru, cât şi din partea
celor dinafară”.6
Tânărul stat naŃional, s-a aflat, încă de la formarea sa, în faŃa
unor probleme de politică externă de a căror rezolvare depindea buna
desfăşurare a procesului de organizare. Acceptarea de către Europa a
unirii administrative şi politice a Principatelor, afirmarea şi apărarea
autonomiei Principatelor faŃă de Imperiul Otoman care era puterea
suzerană, cât şi faŃă de imixtiunile consulilor străini, au constituit în
prima parte a domniei lui Alexandru Ioan Cuza principalele obiective
ale politicii externe a Principatelor Unite. În condiŃiile nerecunoaşterii
dublei alegeri, a inexistenŃei agenŃiilor diplomatice române şi a
necesităŃilor urgente pe care le avea tânărul stat român, chiar din
primele luni ale anului 1859 s-a iniŃiat o intensă activitate diplomatică
externă în vederea recunoaşterii acestui act politic. În acest scop au
avut loc mai multe misiuni diplomatice, fiind trimişi oameni de
încredere ai domnitorului în capitalele marilor puteri europene. Aceşti
diplomaŃi, departe de Ńară, loviŃi de ignoranŃa şi opacitatea
oficialităŃilor străine, cu precădere celor austriece şi otomane, aveau să
obŃină un real succes pe tărâm diplomatic. Şi aşa a fost şi omul
Costache Negri, unul dintre făuritorii Unirii Principatelor Române şi
totodată unul dintre cei mai străluciŃi diplomaŃi ai noştri. De asemenea,
a refuzat o serie de alte demnităŃi importante care i s-au oferit ca o
expresie a marii stime şi dragoste de care s-a bucurat în ochii
contemporanilor săi. Dumitru Teleor scria despre acest mare om
diplomatic că: „citind cineva viaŃa lui Costache Negri, ar putea jura că
citeşte viaŃa unui cetăŃean din timpul republicii romane. De multe ori
nu-Ńi vine să crezi că în vremurile noastre în cari găseşti aşa de rar o
virtute, un caracter mare, a mai putut exista un om sfânt din toate
punctele de vedere 7 ”. Ceea ce Mihail Kogălniceanu a fost pentru
pentru domnitorul Alexandru Ioan Cuza în politica internă, ca
promotor al marelor reforme sociale şi politice, aceeaşi importanŃă a
avut-o Costache Negri pentru domnitor în ceea ce priveşte politica
externă. Drept urmare a fost numit „adevăratul ministru de externe al
lui Alexandru Ioan I 8 ”. Şi pe bună dreptate căci „greul” politicii
externe l-a dus Negri prin dificilele sale misiuni diplomatice la
Constantinopol.
Odată ajunse la Poartă, cele două delegaŃii române s-au lovit
de o atmosferă neprielnică. Chiar dacă delegaŃia moldoveană raporta la
7/19 februarie faptul că marele vizir l-a primit într-o manieră
5 Studii şi Articole de Istorie, Bucureşti, anul V, 1963, p. 275-290, George G. Florescu, Rolul şi
activitatea AgenŃiei Principatelor Unite la Constantinopol (1859-1866).
6 Marta Anineanu, Catalogul corespondenŃei lui Vasile Alecsandri. CorespondenŃa inedită,
Editura de Stat, Bucureşti, 1957, p. 34-35.
7 Dumitru Teleor, Figuri mari, Editura Minerva, Bucureşti, 1915, p. 33
8 Alexandru Lăpedatu, Între Cuza- Vodă şi Costache Negri, Bucureşti, Editura Imprimeria
NaŃională, 1941, p. 3
Lohanul nr. 29, martie 2014
 Istorie
politicoasă pe Costache Negri şi pe N. Catargiu, pe fiecare separat, nu
împreună, totuşi nu se punea problema ca în termen de o lună să se
obŃină învestitura, aşa cum era stipulat în ConvenŃie. Înainte de a da un
răspuns, Poarta aştepta mai întâi rezultatul ConferinŃei de la Paris care
fusese convocată în vederea examinării chestiunii dublei alegeri1.
În ciuda prezenŃei celor două delegaŃii române, Poarta
continua să tergiverseze. La 14/26 aprilie, Costache Negri scria din
Constantinopol lui Cuza că, după trei şedinŃe ale Consiliului de
Miniştri al PorŃii, nu s-a luat încă nicio decizie în ceea ce priveşte
învestitura. El mai adăuga faptul că la Şumla au loc concentrări de
trupe menite să ia direcŃia spre Dunăre. FaŃă de eventualitatea unei
intervenŃii militare turceşti, Cuza a acŃionat cu fermitate şi a decis
concentrarea armatei moldovene şi muntene într-o tabără la Floreşti,
semn că domnitorul era hotărât să se opună otomanilor pe calea
armelor în caz că aceştia intervin la Nord de Dunăre. Efectul mişcării
lui Cuza a fost cel scontat la Constantinopol. Potrivit scrisorii din 23
mai, adresate de şeful delegaŃiei muntene, I. I. Filipescu, lui Cuza,
concentrarea trupelor române la Floreşti a mai calmat spiritele în tabăra
otomană2. Acest aspect arată faptul că Imperiul Otoman se opunea cu
înverşunare Unirii Principatelor de peste Dunăre intenŃionând să
restabilească ordinea pe calea armelor, iar Principatele Române erau
decise să apere cu orice preŃ marea realizare de la 24 ianuarie 1859.
Fără să piardă timpul, Negri a început o veritabilă campanie de
informare a diplomaŃilor acreditaŃi în capitala Imperiului Otoman. El s-
a dus la toate ambasadele Puterilor garante, în afară de cea austriacă, a
discutat cu reprezentanŃii acestora, a prezentat memorii, căutând să-i
convingă de justeŃea cauzei româneşti. El a încercat să demonstreze
diplomaŃilor că chiar dacă s-ar anula alegerea din łara Românească şi
ar avea loc noi alegeri, românii ar alege tot pe actualul domn. În ciuda
faptului că unii diplomaŃi străini vedeau dubla alegere ca o încălcare a
ConvenŃiei, Negri declara că în primul rând trebuie să fie luate în
considerare doleanŃele românilor şi hotărârea acestora de a se uni, în
detrimentul unor articole din ConvenŃie care au fost făcute pentru
români dar fără participarea românilor.3 La Constantinopol atmosfera
era foarte încărcată. Inaccesibilitatea oficialităŃilor turceşti şi opacitatea
acestora faŃă de cauza românească îngreuna misiunea ce le-a fost
însărcinată emisarilor lui Cuza. Totuşi, în mijlocul acestei lumi ostile,
Costache Negri a întâlnit un susŃinător al cauzei româneşti, viitorul
secretar al lui Cuza, Arthur Baligot de Beyne, care la 27 februarie şi-a
reeditat ziarul „La Presse d’Orient”, încercând prin interemdiul acesta
să înduplece cerbicia PorŃii4
Cabinetul turcesc s-a hotărât, în principiu, să acorde
învestitura dar în asemenea condiŃii încât ele nu puteau fi primite.
CondiŃiile impuse de cabinetul turcesc prevedeau faptul că vor fi două
firmane de învestitură, unul pentru łara Românească, altul pentru
Moldova. Ca urmare a prmirii firmanelor de învestitură, Cuza trebuia
să vină la Constantinopol să le primească personal, iar în lipsa acestuia
trebuia să desemneze câte un caimacam la Bucureşti şi la Iaşi care să-l
reprezinte cât timp va fi absent. O altă condiŃie impusă de turci era că
după domnia lui Cuza vor fi aleşi doi domni ca şi în trecut. În caz de
nerespectare a ConvenŃiei de la Paris, Poarta urma să aibă dreptul să
trimită în Principate mai întâi un comisar însoŃit de reprezentanŃii
1 Constantin C. Giurescu, ViaŃa şi opera lui Cuza- Vodă, Editura ŞtiinŃifică, Bucureşti, 1966, p.
78- 79.
2 Ibidem, op. cit., p. 83.
3 Constantin C. Giurescu, ViaŃa şi opera lui Cuza- Vodă, Editura ŞtiinŃifică, Bucureşti, 1966, p.
39.
4 Percle Martinescu, Costache Negri, Editura Tineretului, Bucureşti, 1966, p. 191.
p. 28
puterilor garante, apoi, în cazul în care încălcarea ConvenŃiei ar
persista, otomanii îşi revendicau dreptul de a trimite trupe „pentru a
restabili ordinea legală tulburată”. Aceste condiŃii comunicate de Negri
lui Cuza la 25 mai/6 iunie 1859, a provocat indignare în Principatele
Române. Drept urmare, domnul a hotărât rechemarea imediată a
delegaŃilor, care aşteptau de luni întregi, departe de Ńară, ca domnitorul
să primească învestitura. Văzând măsurile drastice luate de Cuza, la
care s-au adăugat şi intervenŃiile repetate ale ambasadorilor celor cinci
puteri garante care ne erau favorabile, turcii au cedat în cele din urmă
şi în noile condiŃii comunicate de Costache Negri domnitorului, la
10/22 iunie, otomanii au renunŃat la venirea imediată a lui Cuza la
Poartă, la clauza caimacamilor şi la aceea privind trimiterea de trupe în
caz de încălcare a ConvenŃiei. La rândul său Cuza a revocat ordinul de
rechemare a delegaŃilor. În ciuda acestui fapt lucrurile au tergiversat
din cauza izbucnirii războiului franco- italo- austriac. Nici în Ńară
situaŃia nu era prea liniştită din cauza frământărilor interne. Datorită
faptului că situaŃia era tensionată pe plan intern, Cuza l-a rugat pe
Cosstache Negri să se întoarcă în Ńară spre a-i încredinŃa formarea unui
guvern la Bucureşti care să calmeze spiritele şi să pună capăt
rivalităŃilor partizane. Negri a respins oferta domnitorului explicându-i
că vrea să-şi ducă la bun sfârşit misiunea care i-a fost încredinŃată
afirmând că „ar fi o nebunie să lipsesc de la datoriile mele şi să plec
abia ce bine am venit”. Aşadar, a rămas în continuare la
Constantinopol cu speranŃa că într-un final va obŃine firmanul de
învestitură în ciuda faptului că oficialităŃile PorŃii continuau să
tergiverseze. Chiar dacă în cadrul ConferinŃei de la Paris din 13/25
aprilie 1859 s-a recunoscut alegerea lui Cuza „în chip excepŃional” şi
„pe cât timp va trăi”, Poarta, care ar fi trebuit să dea firmanul în decurs
de o lună după pronunŃarea deciziei forului european, avea să întârzie
nu mai puŃin de şapte luni mult dorită confirmare. În tot acest timp
Negri a continuat să lupte şi să spere, şi abia pe la jumătatea lunii
august se credea îndreptăŃit a comunica acordarea învestiturii şi a
întoarcerii sale în Ńară unde: „vă voi povesti despre toate necazurile
mele de aici şi despre îngereasca răbdare ce mi-a trebuit în aceste şapte
luni din urmă, în acest îngrozitor Stambul, pe care poeŃii de prin partea
locului îl numesc perla universului”. Într-adevăr, datorită insistenŃei
delegaŃiei române reprezentată de Costache Negri, la care s-a adăugat
presiunile insistente ale FranŃei, ambasadorii marilor puteri au semnat
la şapte septembrie protocolul de la Paris prin care oficializau dubla
alegere a lui Alexandru Ioan Cuza în Principatele Române. După o
săptămână, marele vizir încuviinŃa primirea în audienŃă a delegaŃiei
moldovene şi apoi a celei muntene, iar la 20, respectiv 24 septembrie,
mult aşteptatul act de recunoaştere a fost semnat de către puterea
suzerană. Semnarea nesimultană şi trimiterea în Ńară a acestuia,
separate, prin intermediul unui ofiŃer turc, ci nu prin şefii celor două
delegaŃii, semnificau palide încercări de salvare a orgoliului deja ştirbit
al PorŃii5.
Acesta a reprezentat un prim mare succes al lui Negri în
cadrul strălucitei sale cariere diplomatice. Însă şirul succeselor
diplomatice nu urmau să se oprească aici, de asemenea nici contactul
său cu „perla universului”. După cum am arătat, idealul românilor era
recunoaşterea Unirii pe plan internaŃional, această recunoaştere a
dublei alegeri reprezentând doar un pas spre realizarea dorinŃei
supreme a întregii suflări româneşti.
Revenit la Constantinopol în continuarea misiunii sale, Negri
a desfăşurat în această perioadă o intensă activitate diplomatică pe care
5 Dumitru Vitcu, DiplomaŃii Unirii, Editura Academiei, Bucureşti, 1979, p. 106-107.
Lohanul nr. 29, martie 2014
 Istorie
i-au apreciat-o în mod elogioss nu numai cei din Ńară, ci şi cercurile Lumina, Bucureşti, 1912, p. 11; Dumitru Vitcu, DiplomaŃii unirii, Editura ŞtiinŃifică,
Bucureşti, 1979, p. 89.
diplomatice din capitala Imperiului Otoman. Lupta pentru desăvârşirea Costache Negri, Scrieri, text ales, stability, note şi studiu introductiv de Emil
Boldan, vol. I – II, Editura Politică, Bucureşti, 1968, vol. II, p. 126.
Unirii se arăta încă deosebit de grea. Timp de mai bine de un an, Pericle Martinescu, Costache Negri,, Editura Tineretului, Bucureşti, 1966, p. 295.
începând din vara anului 1860, Negri a înfruntat multe greutăŃi şi Dan Berindei, Epoca Unirii,, Editura ŞtiinŃifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1979,
p. 96.
ignoranŃă dinn partea oficialităŃilor turceşti. Costache Negri scria politice, studiu introductiv, antologie, note şi
Costache Negri, Scrieri social-politice
comentarii de Emil Boldan, Editura Pentru Literatură, Bucureşti, 1978, p. 18.
Ministerului de Externe al Moldovei că „diplomaŃiadiplomaŃia aproape în Studii şi Articole de Istorie,, Bucureşti, anul V, 1963, p. 275-290,
275 George G.
întregime s-a înŃeles [...] să menŃină statu-quo
quo în Orient şi de a nu lăsa Florescu, Rolul şi activitatea AgenŃiei Principatelor Unite la Constantinopol
Co (1859-1866).
Marta Anineanu, Catalogul corespondenŃei lui Vasile Alecsandri. CorespondenŃa
să se producă mari complicaŃii care s-au Europa acest lucru
au ivit în Europa”, inedită, Editura de Stat, Bucureşti, 1957, p. 34-35.
34
Dumitru Teleor, Figuri mari, Editura Minerva, Bucureşti, 1915, p. 33
îngreunând foarte mult misiunea diplomatică a trimisului român. Alexandru Lăpedatu, Între Cuza- Vodă şi Costache Negri, Bucureşti, Editura
Paralel cu acŃiunile duse pe plan intern pentru desăvârşirea Imprimeria NaŃională, 1941, p. 3
Constantin C. Giurescu, ViaŃa şi opera lui Cuza- Cuza Vodă, Editura ŞtiinŃifică,
Unirii, diplomaŃia tânărului stat a acŃionat pentru recunoaşterea de către Bucureşti, 1966, p. 78- 79.
puterile garante şi a puterii suzerane a unificării
unificăr administrative a Ibidem, op. cit., p. 83.
Constantin C. Giurescu, ViaŃa şi opera lui Cuza- Cuza Vodă, Editura ŞtiinŃifică,
Principatelor Unite. La Constantinopol, Negri a dus o muncă asiduă în Bucureşti, 1966, p. 39.
Percle Martinescu, Costache Negri,, Editura Tineretului, Bucureşti, 1966, p. 191.
vederea împlinirii acestui fapt şi după lungi tergiversări, Poarta a fost Dumitru Vitcu, DiplomaŃii Unirii,, Editura Academiei, Bucureşti, 1979, p. 106-107.
106
nevoită să renunŃe la pretenŃiile ei şi să prezinte proiectul de firman Studii şi Articole de Istorie,, Bucureşti, anul V, 1963, p. 275-290,
275 George G.
Florescu, Rolul şi activitatea AgenŃiei Principatelor Unite la Constantinopol (1859-1866).
(1859
prin care era acordată tă Unirea administrativă. Prin urmare la 24 Costache Negri, Scrieri, editor Emil Boldan, vol. II, Editura pentru literatură, Bucureşti,
noiembrie/6 decembrie, Negri comunica la Bucureşti trimiterea 1966, p. 228-229; Gheorghe I. Brătianu, Politica externă a lui Cuza- Cuza Vodă şi desvoltarea
ideii de unitate naŃională în Revista Istorică Română,II-
Română, III(1932), Editura Cartea
firmanului referitor la recunoaşterea Unirii politico-administrative
politico a Românească, Bucureşti, 1932, p. 121.
celor două Ńări. În perioada petrecută la Constantinopol, Negri a căpătat
un respect
spect deosebit din partea înalŃilor demnitari turci, din partea
ambasadorilor dar în primul rând, o atenŃie deosebită faŃă de
diplomatul nostru a avut-o sultanul care l-aa decorat cu ordinal de mare
Mihai Eminescu despre vânzarea
cavaler, clasa a II-a.1 pământurilor Ńării şi îndatorarea
î
În ciuda faptului că a îndurat multe necazuri în cadrul
misiunii sale diplomatice, Costache Negri are meritul incontestabil de a
României
i se atribui succesul diplomatic pe tărâm otoman. El a reuşit să
convingă oficialităŃile otomane că unirea deplină a principatelor
dunărene este dorinŃa unanimă mă a întregului popor român şi în acelaşi
timp a avut un aport important în schimbarea caracterului relaŃiilor
dintre Principate şi Poartă. Îndurând „tot felul de grosolănii”, Negri a
izbutit să contribuie decisiv la rezolvarea chestiunii româneşti care
persista
rsista de mult timp, ajutat fiind şi de ceilalŃi agenŃi diplomatici
acreditaŃi la Constantinopol.
Încheiem acest articol prin a prezenta faptul că dintre
multiplele probleme de mai mică importanŃă, însă deloc lipsite de
semnificaŃie, pentru care a militat diplomatul Costache Negri, în
vederea recunoaşterii şi a impunerii acestora, ca subiect în dreptulşi
reglemetărileinternaŃionale ale epocii, merită sumar aici, amintite:
- Recunoaşterea pavilionului românesc tricolor;
- Recunoaşterea paşapoartelor emise de Principatele
ncipatele Române Unite
„Dar creditul statului e sus, ni se zice. Să nu se uite cumca încă aveŃi
sub această titulatură;
ce vinde.. Mai sunt de vândut trupurile de moşii ale statului, mai e de
- Încercările de instituire a unui înalt ordin distinctiv românesc;
vândut dreptul de-aa le cumpăra; mai sunt de vândut încă multe din
- Clarificarea problemei liniei telegrafice Odessa-Constantinopol;
Odessa
România din câte strămoşii au păstrat.
După abdicarea principelui Cuza, agentul diplomatic al unirii,
Costache Negri s-aa retras definitiv din viaŃa politică a României, Şi, dacă ne veŃi întreba care e împrejurarea ce inspiră străinătăŃii
rezistând oricăror încercări şi tentaŃii de a fi rechemat. Retras la Târgu-
Târgu încredere în solvabilitatea statului român, vă vom spune asemenea care
Ocna se va bucura din când în când de vizita vechilor săi prieteni şi e.Din ce în ce elementele naŃionale sunt substituite prin cele străine;
colaboratori: Vasile Alecsandri, Ioan Ghica, Mihail Kogălniceanu şi a siguranŃa că România devine un simplu nume pentru a însemna colonii
Doamnei Elena Cuza. din centrul Europei lângă Dunăre, siguranŃă că poporul nostru nu mai e
Omul Costache Negri, a trecut la o altă viaŃă la 28 în stare de a-şi
şi recâştiga vreodată pământul patriei sale din mâini
septembrie 1876, fiind în accepŃiunea noastră, unul dintre fondatorii străine, pe această siguranŃă că viitorul e al lor în această
aceas Ńară, ei
României moderne. creditează guvernului”. (Mihai Eminescu În numărul său din urmă…,
Mihai Eminescu,
Bibliografie selectivă Timpul, 1 decembrie 1882, în Opere, vol. XIII, EdiŃie critică întemeiată
Gheorghe Munteanu-Bârlad, Eroii Unirii. Jertfa lui Costache
C Negri, Editura
de Perpessicius, Editura Academiei Romane, Bucureşti, 1985, pag.
232)
1 Studii şi Articole de Istorie, Bucureşti, anul V, 1963, p. 275-290,
290, George G. Florescu, Rolul şi
activitatea AgenŃiei Principatelor Unite la Constantinopol (1859-1866). Costache Negri, Scrieri, editor
Emil Boldan, vol. II, Editura pentru literatură, Bucureşti, 1966, p. 228-229;
229; Gheorghe I. Brătianu, Politica
externă a lui Cuza- Vodă şi desvoltarea ideii de unitate naŃională în Revista Istorică Română,II-
Română, III(1932),
Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1932, p. 121.
p. 29 Lohanul nr. 29, martie 2014
 Istorie
„Matei Basarab răscumpăra cu bani din visterie pământuri încăpute pe
mâini străine; astăzi trei din patru părŃi ale acestor pământuri sunt în
asemenea mâini. Se înŃelege că cu pământul trec drepturile publice, cu
acestea Parlamentul, cu Parlamentul puterea”. (Mihai Eminescu, De
îmbunătăŃiri rele…, Timpul, 3 decembrie 1882, în Opere, vol. XIII,
pag. 234)
„Posibilitatea dată unor nulităŃi şi unor parveniŃi de-a trăi din buget, din
întreprinderi, din arenzi, din păsuieli; posibilitatea constituŃională dată
unor oameni de provenienŃă incertă de-a exploata munca poporului fără
nici o compensaŃie, iată raul, incurabil poate, al organizaŃiei noastre”.
(Mihai Eminescu, Răul de căpetenie…, Timpul, 22 august 1881, în
Opere, vol. XII, Ed. cât., Bucureşti, 1985, pag. 303)
„Azi Ńăranul scade pe zi ce merge, proprietarul, ale cărui interese sunt
identice cu ale taranului, asemenea, bresle nu mai avem, negoŃul încape
pe mâini străine încât, mâine să vrem să vindem ce avem, găsim
cumpărători străini chiar în Ńară şi am putea să ne luăm lucrurile în
spinare şi să emigrăm la America. Chiar ar fi bine să ne luăm de pe
acuma o bucată de loc în Mexico, în care să pornim cu toate ale
noastre, când nu vom mai avea nimic în România. Să nu ne facem
iluzii. Prin atârnarea noastră economică am ajuns ca toate guvernele,
spună ele ce-or pofti, să atârne mai mult sau mai puŃin de înrâuriri
străine”.(Mihai Eminescu, Fraza şi adevăr, Timpul, 23 decembrie
1877, în Opere, vol. X, Ed. cât., Bucureşti, 1989, pag. 31)
„Pentru încurcarea judecăŃii profanilor se clădeşte un labirint de cifre şi
fraze pseudoştiinŃifice, fără cap şi fără coada,în care nu se vede
esprimată clar nici o idee cumsecade, dar din al căror întreg reiese
intenŃia guvernului vătămătoare intereselor Statului”.(Mihai Eminescu,
Mai toate ziarele oficioase…, Timpul, 16 noiembrie 1879, în Opere,
vol. X, pag. 354)
„Marii oameni ce se pretind reprezentanŃi ai poporului românesc întreg,
cei ce pretind a personifica idealurile noastre naŃionale, lupta de
emancipare ce ne absoarbe(;), aceştia nu au în vedere decât utopii
cosmopolite, proprii a ne dezorganiza şi mai mult, a slăbi în noi simŃul
de conservaŃiune naŃională şi, dacă se servesc din când în când de
ideile comune poporului românesc, o fac numai debitându-le că pe o
marfă, pentru a-şi câştiga popularitate”. (Mihai Eminescu, E greu a
afla…, Timpul, 27 noiembrie 1882, în Opere, vol. XIII, pag. 229)
„Natura poporului, instinctele şi inclinările lui moştenite, geniul lui,
care, adesea, neştiut, urmăreşte o idee pe când Ńese la războiul vremii,
acestea să fie determinante în viaŃa unui stat, nu maimuŃărea legilor şi
obiceielor străine. Deci, din acest punct de vedere, arta de-a guverna e
ştiinŃă de-a ne adapta naturii poporului, a surprinde oarecum stadiul de
dezvoltare în care se afla şi a-l face să meargă liniştit şi cu mai mare
siguranŃă pe calea pe care-a apucat. Ideile conservatoare sunt
fiziocratice, am putea zice, nu în sensul unilateral dat de d-nul
Quesnay, ci în toate direcŃiile vieŃii publice. Demagogia e, din contră,
ideologica şi urmăreşte aproape totdeauna realizarea unor paradoxe
scornite din mintea omenească. Legile demagogiei sunt factice, traduse
de pe texte străine, supte din deget, pe când ele ar trebui să fie, dacă nu
codificarea datinei juridice, cel puŃin dictate şi născute din necesităŃi
reale, imperios cerute de spiritul de echitate al poporului; nu reforme
introduse în mod clandestin, necerute de nimenea sau vulgarizate că o
marfă nouă sau ca un nou spectacol, că eligibilitatea magistraturii, pe
care nimeni n-o cere. Măsurile economice ale demagogiei sunt o
p. 30
maimuŃărie. Îi vezi creând drumuri nouă de fier, tot atâtea canaluri
pentru scurgerea industriei şi prisosului de populaŃie din străinătate, pe
când adevărate măsuri ar fi acelea menite a dezvolta aptitudinile cari
sunt în germene în chiar poporul românesc.”. (Mihai Eminescu, Ceea
ce dă guvernului…, Timpul, 1 aprilie 1882, în Opere, vol. XIII, pag.
87)
„Capitalul, cel puŃin cel imobiliar, avea înainte un caracter istoric,
tradiŃional şi personal. Legăturile între boieri şi Ńărani erau istorice,
tradiŃionale, personale. E nenatural a admite că oameni de aceeaşi rasă,
care neam de neamul lor trăiseră şi lucraseră împreună, să nu aibă un
sentiment de cruŃare şi omenie între ei. Boierul cel mai avar, cel mai
lacom de avere, n-ar fi îngăduit să i se exploateze Ńăranii de către
slugile lui. Astăzi capitalul e impersonal. O moşie străveche (în sens
larg un activ, indiferent de natura lui: productivă, comercială etc. n.n.)
încape pe mâna unui străin de origine, care caută să scoată lapte din
piatră. PuŃin îi pasă de soarta lucrătorului, de biserica ori de şcoală.
Omul e pentru el un instrument de muncă, o vită trebuitoare pentru un
timp mărginit, până ce vinde sau arenda altuia moşia. Lipsa de
sentiment de rasă, lipsa de solidaritate între popor şi clasele dirigente,
recrutate dintre Cariadgii şi Basmangii (alcătuite din elemente
neromâneşti n.n.) lipsa de simŃ istoric şi naŃional, ne-au adus unde
suntem şi au prefăcut o Ńară veche, cu trecutul ei cinstit, cu datinele ei
oneste, într-un han de oaspeŃi străini, în care toată organizaŃia
(organizarea socială n.n.) s-a făcut (a fost făcută n.n.) în favorul
străinilor, pentru a le face traiul cât mai neted şi mai moale în Ńara
nimănui, căci numai firmă (denumirea-i n.n.) mai e a noastră. Noi nu
suntem contra îmbogăŃirii celor ce vin şi se aşează în Ńară. Cu timpul
vor deveni, poate, buni cetăŃeni ai acestui stat. Dar, că de dragul lor, să
ucidem oamenii noştri proprii, că de dragul luxului, desfătărilor,
înlesnirilor de trai (care sunt – cu toatele, indubitabil şi aproape în
exclusivitate – apanajul elementelor de origine străină n.n.) să
compromitem existenta fizică şi morală a rasei române, iată ceea ce e
de neauzit şi de neînŃeles. Poporul nostru e pe calea de a ajunge ca
fellah din Egipt. Totul e străin acolo, afară de mizerie. Numai ea e
naŃională, egipteană”. (Mihai Eminescu, Economiştii observă…,
Timpul, 10 iulie 1881, în Opere, vol. XII, pag. 238, 239)
„La noi, în Ńara absolutei libertăŃi, este(;) cu putinŃă, că lucrătorul să nu
se bucure nici de dumineca, nici de sărbătoare, să nu se bucure nici de
răgazul pe care Scriptura îl asigură până şi animalelor. Mânia de a trata
pe om ca simplă maşină, ca unealtă pentru producere, este, întâi, tot ce
poate fi mai neomenos; al doilea, dezastruoasă prin urmările ei. Căci,
viŃa de muncă se cruŃă la boală, i se măsura puterile, nu se încarcă peste
măsură, pierderea ei e egală cu cumpărarea unei alteia, încât interesul
bine înŃeles al proprietarului este cruŃarea. La om lucrul se schimbă.
Poate să se stingă în bună voie, se va găsi, totdeauna, altul la loc, căci,
nevoia e o dăscăliŃă amară, care primeşte orice condiŃii”. (Mihai
Eminescu, Robie modernă, Curierul de Iaşi, 12 decembrie 1876, în
Opere, vol. IX, pag. 286)
„Un popor, oricare ar fi el, are dreptul a-şi legiui trebuinŃele şi
tranzacŃiunile ce rezultă neapărat din acele trebuinŃe, reciprocitatea
relaŃiunilor sale; într-un cuvânt: legile unui popor, drepturile sale, nu
pot purcede decât din el însuşi”. (Mihai Eminescu, Echilibrul,
FederaŃiunea, 22 aprilie, 4 mai 1870, în Opere, vol. IX, pag. 93)
Lohanul nr. 29, martie 2014
 Istorie
“Avem la datorii: o jumătate de miliard de franci datorie publică, o
scădere regulată atât a muncitorilor agricoli cât şi a breslaşilor, o
despoiate mai neîndurata a Ńăranului,
ranului, ba sărăcirea claselor de sus,
produsă prin sărăcirea generală,
rală, iar negoŃ şi meserii în mâini
m străine.
Am admis legiuiri străine? Ei bine nu le-amam admis pentru român,
rom cu
trebuinŃele căruia nu se potriveau, ci pentru elemente economice cu
care se potriveau şi care ştiu a se folosi de danselie. Am creat o
atmosferă publică pentru plante exotice,
xotice, de care planta autohtonă
autohton
moare. [...]
locul căreia cei laşi se răzbună
Statul e azi maşina, prin mijlocul răzbun asupra
potrivnicilor lor politici. Iată la ce hal am ajuns cu suveranitatea
poporului, liberatea, egalitatea
tatea şi fraternitatea. Apoi bune sunt? – Bune,
numai au un cusur: Nu se potrivesc.” (Mihai Eminescu, Scrieri
politice)/ frontpress.ro.
CATASTROFA FEROVIARĂ
DE LA CIUREA (31
31 dec. 1916)
1916
Prof. univ. Florin PĂNCESCU, Ion N. OPREA
CărŃile nasc amintiri
R
eciteam unul dintre eseurile atât de omeneşte scrisă – “De la
acarul Păun la oamenii şi trenul de astăzi” din „Oameni şi
opera”, de Ion N. Oprea, Editura PIM , Iaşi,
Iaşi 2013 – despre
accidentul de la Vintileanca, petrecut în 1923, la data de 4
iulie.
Amărâtul de acar Păun, rămas de atunci celebrul Ńap ispăşitor, e clar că
a fost o scuză a guvernanŃilor pentru neglijenŃele şi indisciplina ce erau
la ordinea zilei în transporturile feroviare.
Nu vreau să argumentez în plus faŃă de ceea ce aŃi scris. Nici Nic azi
lucrurile nu stau mai bine, cu toate perfecŃionările tehnologice aduse
domeniului transporturilor, de cunoaştere, în general, de ştiinŃă şi
cercetarea sectorială.
Ceva anume m-aa determinat să vă scriu tocmai despre acest eseu. O
amintire, venită înn memorie, prin povestirea ei de către părinŃii mei cu
mulŃi ani în urmă, 30-31 31 decembrie 1916, accidentul feroviar din gara
Ciurea, o catastrofă soldată cu aproape 1000 de morŃi.
Iată cum au fost implicaŃi părinŃii mei în această nenorocire. Ofensiva
germană
ermană din septembrie 1916 declanşase un veritabil exod al populaŃiei
spre Moldova, chiar membrii Casei Regale şi Guvernul erau la Iaşi.
Tatăl meu avea 14 ani şi locuia temporar la Brăila la bunicii lui
materni. În ziua aceea de 30 decembrie bunicii l-au l dus la GalaŃi
pentru trenul ce urma să plece spre Iaşi unde era mama lui. Trenul era
supraaglomerat, pe acoperişul va goanelor era plin de soldaŃi, la fel pe
scări şi tampoane. Cu mare greutate şi bunăvoinŃa oamenilor a reuşit să
ocupe un loc pe treapta superioară a scării unui vagon.
În fiecare gară nu cobora nimeni, dar tot mai mulŃi voiau să se urce.
Într-oo gară trenul a staŃionat mai bine de o oră, oamenii au început să
se îngrijoreze, vorbele se perindau din gură în gură, cum că trenul nu
mai pleacă,
că, nu merge mai departe. Totuşi, nimeni nu-şi
nu părăsea locul
de frică să nu-l mai apuce.
Tata, copil, îmboldit de cerinŃe fireşti, se dă jos având asigurarea
vecinilor de pe scara vagonului, că îl vor ajuta la întoarcere. Dar
întoarcerea s-a dovedit anevoioasă.
ioasă. CâŃiva ofiŃeri tineri încercau să
facă ordine în puhoiul de mulŃime, fără multe rezultate. Tatăl meu
ajunsese în dreptul scării când un locotenent l-aa oprit să se mai urce
p. 31
spunându-ii că pe linia a doua se formează o altă garnitură de tren cu
direcŃia Iaşi. Şi a insistat să-ll ducă acolo într-un
într vagon.
Spre miezul nopŃii, cel de-al al doilea tren a ajuns aproape de gara Ciurea.
Oamenilor li s-aa spus să coboare, deoarece vor trece prin spatele gării
pe jos, iar în partea cealaltă îi va aştepta un altal tren care merge la Iaşi.
Nimeni nu a ştiut de ce se face această transbordare. Abia când au
ajuns pe peronul gării imaginile de coşmar, cu vagoane răsturnate,
morŃi înşiraŃi pe peron unul lângă altul, mâini, picioare printre liniile
ferate, bagaje împrăştiate,
mprăştiate, toate spuneau mai mult decât orice despre
tragedia petrecută.
Aşa a ajuns tatăl meu la Iaşi, unde se aflase de tragedia de la Ciurea, iar
gara era plină de oameni care aşteptau de ore bune să apară o rudă, un
cunoscut, un copil.
Imaginile văzute în gara Ciurea l-au au urmărit toată viaŃa pe tatăl meu,
spunea adeseori doar atât – am avut noroc! Mama mea, deşi avea doar
8 ani, a fost atinsă de tragedia de la Ciurea, prin durerea familiei sale,
în accident au murit mătuşa ei. Şi copila Ileana de doar 4 ani, verişoara
mamei mele.
În tren era mătuşa mamei cu cei trei copii – Ileana, Nicu (10 ani), şi
Anastasie (8 ani) Cei doi băieŃi au scăpat fără nici o vătămare, au
vegheat două zile trupurile mamei lor şi al surioarei, pe peronul gării
Ciurea, până a ajuns la ei tatăl lor.
Desigur, în accidentele feroviare multe familii au de suferit. Am vrut
doar să vă povestesc amintirile din familia mea, amintiri stârnite de
eseul dvs. Aducerea aminte are şi aceasta un rol pe care-l care poate juca
literatura dacă e legată
egată de viaŃă. Nu cred că mai pot face un alt
comentariu la eseul acesta.
Ce a consemnat presa
Catastrofa feroviară de la Ciurea este numele sub care a intrat în istorie
cel mai grav accident feroviar din România, al treilea ca mărime la
nivelul globului. Accidentul a avut loc în data de 31 decembrie (stil
vechi) 1916, 13 ianuarie 1917, în plină desfăşurare a primului război
mondial. BilanŃul a fost de peste 1000 morŃi, absenŃa unei anchete
oficiale nu a permis elucidarea cauzelor accidentului.
Ceea
eea ce se ştie despre desfăşurarea evenimentului: Trenul, un convoi
militar, constituit din 26 vagoane părăsise oraşul GalaŃi, după ce Brăila
fusese ocupată de trupele germane. Se deplasa spre Iaşi. Vagoanele
încărcate cu militari, români şi ruşi, cu civili
civil refugiaŃi din teritoriul
ocupat de germanii lui von Mackensen, circa 1000 de persoane, persoane
deveniseră neîncăpătoare. Dezastrul s-a s întâmplat în condiŃiile când
numărul celor evacuaŃi în Moldova se ridica la aproximativ un milion
şi jumătate de oameni în contextul
textul în care populaŃia vechiului Regat
era de circa 8 milioane. De-aa lungul traseului Bârlad-Iaşi
Bârlad trenul s-a
oprit de câteva ori pentru a se reaproviziona cu lemne pentru că
lipseau cărbunii. Oprit la Bârnova, după ce i s-aus verificat frânele cu
aer şi nu s-au
au semnalat probleme de funcŃionare, cum se constatase şi
la verificarea din gara Bălteni, trenul, tractat de două locomotive, a
plecat către Iaşi la orele 1 a.m. 30-31
31 decembrie 1916.
În timpul coborârii pantei Bârnova-Ciurea
Bârnova mecanicul primei
locomotive
otive a încercat să frâneze pentru a reduce viteza, însă frânele
de contra-presiune
presiune ale vagoanelor nu au răspuns comenzilor. S-au S
lansat semnale acustice către controlorii din vagoane pentru a le
acŃiona ei de mână însă, din cauza aglomerării, controlorii
controlor nu au putut
ajunge la ele.
RecepŃionând semnalele lansate de mecanicii de locomotive, angajaŃii
CFR din staŃia Ciurea au acŃionat un macaz ca trenul să intre pe linia 2
şi să evite coliziunea cu vagoanele cu păcură care staŃionau pe linia 1.
Din cauza vitezei mari şi a unghiului mare de cotire doar
locomotivele şi încă un vagon au reuşit să treacă pe linia 2, dintre
celelalte, cu excepŃia a 2 vagoane care au rămas pe linie, restul au
deraiat.
Se pare că unul din vagoane s-aa ciocnit de cisternele
cis cu combustibil şi
a declanşat explozia şi un incendiu enorm. Şi-au Şi pierdut viaŃa
aproximativ 1000 de persoane. Dintre cei identificaŃi, a pierit Vasile
Lohanul nr. 29, martie 2014
Cantacuzino, locotenent în armata română, fiul lui Matei B.
Cantacuzino, şi a fost rănit istoricul
ricul Vasile Pârvan.
Trupurile tuturor victimelor au fost îngropate într-o într groapă comună
situată la circa 500 de metri de gară, mormântul existând şi în ziua de
astăzi.
Opinia de la Iaşi, ziar politic cotidian, nota la 14 ianuarie 1917: „În
urma regretatului
lui accident de la Ciurea, se vor lua credem cele mai
aspre măsuri contra acelora care, în aceste dureroase vremuri nu văd
decât un favorit prilej de a colinda forfota şi pe gratis Ńara de la un
capăt la altul.
Dacă de la începutul acŃiunii noastre s-ar fi impus un control din cele
mai severe, atât pentru civili cât şi pentru militari, care circulau fără
nici un rost prin trenuri, în detrimentul siguranŃei statului şi
necesităŃilor de transport militar, s-ar
ar fi evitat poate multe nenorociri şi
viaŃa atâtor oameni chemaŃi să ne apere n-ar ar fi fost atât de expusă ca în
dezastrul de la Ciurea.
Fiecare trebuie să înŃeleagă că nu acum e timpul satisfacerii gusturilor
de voiaj: a incomoda pe militari şi a stânjeni acŃiunile armatei prin
busna ce dăm la trenuri, mulŃi fără absolută necesitate, e un fapt
nepatriotic şi o crimă când e tolerat. Nenorocirea din ajunul Anului
Nou să ne servească tuturor ca o dureroasă pildă”.
Ziarul avea dreptate. Se ştie, în condiŃiile încercării de atentat
împotriva regelui, în ziua de 18 aprilie-11 mai 1917, la Iaşi, pe câmpul
Socola, aveau să se adune aproximativ 5000 de oameni, majoritatea
militari ruşi, cu steaguri şi pancarde pe care scria: „Trăiască libera şi
republicana Rusia”, „Trăiască libertatea popoarelor”, preamărind
revoluŃia
luŃia din Rusia şi prin aceasta îndemnând nu doar la înlăturarea
monarhiei în România, ci la susŃinerea haosului economic, militar şi
politic din spatele frontului.
Acelaşi ziar din 17 ianuarie publica o înştiinŃare a Parchetului militar
sub semnătura Locotenenttenent Eug. Herovanu prin care cerea de la
populaŃie date de identificare a persoanelor „care şi-auşi găsit moartea în
accidentul de tren din gara Ciurea în noaptea de 30 spre 31 decembrie
1916”.
În Opinia din 5 februarie se publica raportul ministrului lucrărilor lucr
publice către M.S. Regele privitor la revocarea din funcŃie a d-lui d nordul Moldovei, iar Moldova este provincia cu înalt prestigiu
Alexandru Cottescu, director general al căilor ferate române „pentru că
starea căilor noastre ferate este administrată atât de defectuos încât nu
numai interesele mari ale statului sunt primejduite ci şi fiinŃa statului,
stare de lucruri care se datoreşte în mare parte lipsei totale de
prevedere şi de energie a lui”.
Se găsise acarul Păun, vinovatul.
„Curierul de Iaşi” din 4 ianuarie 2012, sub semnătura lui Ion Mitican
relata despre
pre „În ajun de An Nou un bolid cobora din Bârnova spre
Iaşi”.
„Jurnalul de Vrancea” din 10 septembrie 2010, sub semnătura lui
LaurenŃiu Dologa, scrie şi el despre „Istoria celui mai mare accident
feroviar din România cu peste 1000 de morŃi”.
Ziarul de Iaşii din 30 octombrie 2013 nota şi el: „CâŃi din noi mai ştiu
povestea Catastrofei de la Ciurea, cel mai grav accident feroviar din
România?”
Constantin Botez, z, „Epopeea feroviară românească”, Editura Sport- Sport
Turism, Iaşi, 1977, relatează despre acesta.
p. 32
SECRETELE BASARABIEI
Interviu cu dr. Șerban
erban Milcoveanu
le doctor, în legătură cu istoria Basarabiei totuși se cunosc prea
- D-le
puține amănunte, și considerăm că este important să ne relatați ce
cunoașteți în legătură cu aceasta. Dvs. ați fost în relație directă și
îndelungată cu Basarabia: v-ați efectuat stagiul militar acolo, ați
sovietic de la început și până la sfârșit, ați
participat la războiul anti-sovietic
cunoscut numeroase personalități ale epocii. În plus, fiind un
naționalist, părerea dvs. este deosebit de importantă pentru noi.
- Am făcut războiul antisovietic din prima zi până în ultima zi: întâi ca
medic de regiment la un divizion de artilerie, pe urmă ca medic de
batalion de infanterie la vânătorii de munte. Când ești la divizion de
artilerie sau la batalion de infanterie nu are de ce să-ți
să mai fie frică (de
nimic!), pentru că nu există alt loc mai periculos unde să fii trimis
(“mai rău nu se poate”): limbile se dezlegau, toată lumea vorbea - și se
vorbea adevărul. Adevărul despre războiul antisovietic
ant nu era cel care
se spunea de la comandament (adică istoria oficială), ci ceea ce se
discuta la popota ofițerilor.
erilor. Am luat contact și cu populația locală și
sigur că, pe parcurs de 4 ani, la popota ofițerilor,
ofi m-am gândit, am
discutat și analizat toate problemele politice în legătură cu Basarabia.
Ceea ce înregistrați dvs. acum este o contribuție originală la
Mai întâi, o mică introducere pentru tinerii cititori:
istoriografie.Mai
Teritoriul dintre Prut șii Nistru nu este altceva decât jumătatea de est a
Moldovei, cu capitala la Iași, așșa cum teritoriul dintre Suceava și
Ceremuș,, cunoscut sub numele de Bucovina, nu este altceva decât
istoric și,
i, poate, cu cel mai ridicat procent de inteligență
inteligen nativă a
României.
Numele de Basarabia desemna, de fapt, numai sudul Basarabiei în
1812. Când rușii ii au instituit ocupația
ocupa rusă a teritoriului dintre Prut și
Nistru, au interzis numele de moldovean; chiar l-aul prigonit. De unde
provine numele de Basarabia:: sudul acestui teritoriu, Bugeacul, o
câmpie, a fost întotdeauna posesia Țării Românești. Se numea
Basarabia după numele dinastiei Basarabilor care a întemeiat Țara
Românească. Aici, în Bugeac, Țara ara Românească se apăra de invaziile
din est, în special de invaziile tătarilor. În 1924 Stalin a fondat la
Tiraspol așa-zisa
zisa Republică Socialistă Sovietică Moldovenească cu
scopul de a lua Basarabia șii apoi Moldova, și de atunci nu se mai
întrebuințează de rușii cuvântul “Basarabia”, ci cuvântul “Moldova”.
Dar noi din București ti îi spunem “Basarabia” și ne gândim că este
jumătatea de est a Moldovei. Privitor la Basarabia sunt două lucruri
distincte:
- întâi ceea ce istoriografia tace – deci ascunde niște
ni secrete pe care am
să-mi permit să le spun,
- și apoi secretul care mi s-aa spus mie de Alexandrina Russo.
Repet că ambele sunt o contribuție
ie originală la istoriografie.
Lohanul nr. 29, martie 2014
 Istorie
- Ce ascunde istoriografia (si ascunde în mod intenționat)
Ascunde faptul că în iunie 1916 s-a schimbat guvernul la Petrograd și
în locul unui guvern filo-antantist a venit un nou guvern Boris von
Sturmer cu program de a încheia pacea separată cu Germania și de a
scoate Rusia din război. (După doi ani de război, conducătorii
Rusiei țariste simțeau că nu mai pot rezista și pentru a preveni
revoluția s-au gândit la pacea separată.) Și au început tratative secrete
între Germania și Rusia la o stațiune balneară din Suedia.
Dacă în secolul al XVIII pacea dintre ruși și nemți s-a făcut cu
împărțirea teritoriului Poloniei, acum, în secolul XX, pacea dintre
ruși și germani urma să se facă cu împărțirea teritoriului României:
rușii să ia Moldova până la Carpați; Galiția (de la Austria) urma să
treacă la Germania, iar în locul Galiției Austria să primească Valahia
(Muntenia) și Oltenia. Astfel urma să fie împărțită România. Asta era
situația în iunie 1916. Ca să poată împărți România care era în stare de
neutralitate, trebuia adusă pe poziție de beligeranță; ni s-a dat
ultimatum de ruși să intrăm în război. Ca să ne atragă, rușii ne-au
momit că armata gen. Brusilov din Galiția va porni în ofensivă și va
veni în întâmpinarea armatei române pe valea Tisei, deci că noi aveam
misiune numai până în Transilvania pentru că urma a se face front
comun cu rușii. Am intrat în război. După ce ne-au văzut intrați în
război și trecuți pe poziții de beligeranță, rușii n-au făcut nimic și
armata Brusilov a rămas a acolo unde era: ne-a lăsat în Transilvania
singuri, așa că am fost imediat învinși și a trebuit să ne întoarcem
înapoi peste Carpați, în retragerea aceea îngrozitoare pentru
stabilizarea frontului, pe aliniamentul Focșani – Nămoloasa – Galați,
unde am rezistat cât am putut. Francezii, care erau “cu cuțitul ajuns la
os” din bătălia de la Verdun (cea mai mare bătălie, în care au murit
1.300 000 de ostași germani și 1.000 000 de ostași francezi, câștigată
de mareșalul Petain), au trădat România și au încheiat atunci, în vara
lui 1916, după intrarea noastră în război, un tratat secret cu
Rusia (încă țaristă, condusă de acest Boris von Sturmer), un tratat
secret ca să prevină ceea ce bănuiau și francezii: tratativele secrete cu
nemții de scoatere a Rusiei din război. Ei aveau interes ca armata
germană să fie blocată pe frontul de est și să nu vină pe frontul de vest
peste ei, la Paris.
Și în acest tratat secret era dată întreaga Moldovă până la Carpați
rușilor și dreptul Rusiei de a lua un culoar de-a lungul Mării Negre
până la Constantinopol, la Marea Egee (care era visul rușilor și
testamentul lui Petru cel Mare și al Ecaterinei a doua).
Al doilea lucru pe care istoriografia îl ascunde este ce s-a întâmplat la
conferința de pace de la Paris 1919-1920 în legătură cu
România. Ceea ce s-a făcut cu restul Europei știe toată lumea, dar ce s-
a făcut cu România se ascunde. Delegația noastră era condusă de Ionel
I. C. Brătianu, mare patriot român; Clemenceau l-a luat deoparte și i-a
spus: “Domnule, Dvs., România, să faceți abstracție de tratatele secrete
semnate cu Franța, cu Anglia și cu Rusia, dinainte de
război.” (România avea niște tratate secrete prin care ni se recunoștea
Transilvania până la Tisa și Banatul în întregime.) Brătianu a spus
“Nu”, supărându-i astfel și pe englezi, și pe francezi.
p. 33
- Vă referiți la tratatele pe care România le-a făcut în 1916, la
intrarea în război?
- Înainte de intrarea în război. Deci cu se s-a condiționat intrarea
noastră în război. Tratate secrete negociate de Ionel Brătianu cu multă
dificultate: doi ani s-a muncit la ele, cu păstrarea aparentă a
neutralității. Începe conferința de pace de la Paris și vine “bomba cea
mare” pe care nu o cunoștea nimeni - și asta nu se spune: Woodrow
Wilson, președintele Americii, a venit ca un fel de Dumnezeu
atotstăpânitor și a dictat planul de fondare a Israelului european cu
capitala la Lemberg (care acum se numește Lvov) și cu anexarea
tuturor teritoriilor din jur: lua toată Galiția, Slovacia, Maramureșul,
Bucovina, Moldova, Basarabia și o parte din Ucraina și făcea un stat,
Israelul european, cu capitala la Lvov. Acesta a fost planul cu care a
venit Wilson. Planul acesta – care a venit pe neașteptate – nu prea a
fost agreat de englezi și de francezi, pe motiv nu național, ci financiar,
pentru că tot acest teritoriu avea numai o treime populație evreiască și,
ca să poată să fie Israelul european, trebuia ca acea treime evreiască să
dispună de un aparat represiv de mare putere ca să poată să țină în
intimidare și în paralizare cele două treimi de populație neevreiască. În
plus, acest teritoriu este agricol, fără industrie, și deci banii nu se
puteau lua de la autohtoni și trebuia să îi dea Anglia, Franța,
America și Italia. Italia n-avea nici un ban. Anglia (Lloyd George
David) și Franța (Clemenceau) au refuzat pe motiv că țările lor nu pot
plăti. Când a auzit Senatul american că trebuie să plătească tot, s-a
supărat și l-a rechemat pe Wilson.
Dar acest plan a rămas ca o inițiativă, ca proiect de viitor. Dacă nu se
poate fonda acest Israel european cu capitala la Lemberg, să se fondeze
cel puțin altul, chiar dacă mai mic - și ochii au căzut pe Basarabia care
nu era în nici un tratat secret, nu era trecută pe nicăieri. Și a rămas să se
facă Israelul european în Basarabia. Asta este explicația pentru care
unirea de la Alba Iulia a fost recunoscută de parlamentele englez,
francez, american și italian, dar unirea de la 27 martie 1918 a
Basarabiei cu România a fost recunoscută numai de guverne, nu și de
parlamente.
De ce au recunoscut guvernele: Guvernele au recunoscut pentru a
obliga Bucureștiul să plătească o cotă parte pentru că Rusia țaristă, cu
capital englez și francez, își crease industria de armament de la
Putilov și toată marea industrie din Ural. Băncile occidentale erau
creditoare ale Rusiei țariste, dar veniseră bolșevicii și Lenin anulase
toate aceste datorii ale Rusiei țariste. Brătianu și România au fost
obligați (de guvernul englez, francez şi american) să despăgubească
băncile din Occident cu cota-parte care revenea teritoriului Basarabiei
din toate datoriile acestea făcute de Rusia Ńaristă. Ionel Brătianu a
protestat şi a spus că banii aceia nu s-au investit pe teritoriul
Basarabiei, nu s-au adus în Basarabia, ci s-au dus la Putilov şi la
industria din MunŃii Urali, şi că din banii aceia s-a plătit aparatul
represiv care terorizase populaŃia Basarabiei. Totuşi a trebui să le
plătească, şi România, în perioada aceea a guvernului lui Brătianu,
1922 – 1926, a plătit aceste datorii, cu foarte multă greutate: era multă
sărăcie, armata noastră mânca mămăligă la cazarmă şi soldaŃii noştri
erau în opinci, pentru că nu avea bani statul pentru bocanci. Am plătit
această cotă-parte din datoriile Rusiei Ńariste către bănci din Occident,
cotă-parte pe teritoriul Basarabiei, aşteptând ca apoi să se facă
întrunirea parlamentelor englez, francez şi american, care să
Lohanul nr. 29, martie 2014
 Istorie
recunoască unirea Basarabiei cu România. Ei bine, această întrunire nu
s-a făcut niciodată. Numai italienii lui Mussolini (târziu, în 1927) au
recunoscut şi la nivel de parlament; parlamentele de la Londra, de la
Paris şi de la New York nu au recunoscut niciodată unirea Basarabiei
cu România. Nici un istoric nu spune nici de ce au recunoscut
guvernele, nici de ce nu au recunoscut parlamentele.
Acesta este secretul Basarabiei: Basarabia era destinată să devină
Israelul european, cu capitala la Chișinău, stat binațional, cu evreii
clasă conducătoare și exploatatoare, și cu bieții basarabeni clasă
subordonată și exploatată.
De aceea nu s-a recunoscut unirea Basarabiei cu România de către
parlamentele englez, francez şi american.
- Acum v-am ruga să prezentați secretul Basarabiei destăinuit dvs. de
d-na Alexandrina Russo. Aveți cuvântul!
- Mi-am făcut serviciul militar în Basarabia în martie-apr. 1938 şi am
avut privilegiul să cunosc adevărata Basarabie, nucleul pur şi dur al
Basarabiei. Nucleul Basarabiei nu era administraŃia de stat, nu erau
partidele PNł, PNL sau PSD, ci nişte naționalisti care se întruneau o
dată pe săptămână în locuinta istorică a lui Alecu Russo, unde fiica lui,
d-na Alexandrina Russo, era gazda. Acolo l-am întâlnit si pe unul
dintre conducătorii partidului nationalist din Basarabia, Stefan
Ciobanu. Eu, în calitate de preşedinte al studenŃimii române
naŃionaliste şi creştine, am ajuns la ei recomandat de către juristul
Sergiu Florescu şi lt.-col. Vasile Diaconescu. Am fost acolo de câteva
ori, însotit de ing. agron. Atanasiu (care era presedintele studentilor în
Agronomie din Basarabia). Fac o paranteză: Sergiu Florescu si V.
Diaconescu au fost asasinati din ordinul lui Carol II la 22 sept. 1939,
iar trupurile lor neînsufletite au fost expuse pe stradă. D-na
Alexandrina Russo şi-a lăsat copiii să fugă în Regat, dar ea a rămas la
Chişinău, asa cum rămâne rădăcina de stejar în pământul strămoşesc.
Rusii au arestat-o în 1940 si au deportat-o în Kazahstan pentru muncă
forŃată, unde a murit (nu se stie cum). Aici, la acest nucleu, se discutau
probleme culturale si sociale, dar si probleme politice. Pot să spun că
aveau o oarecare – nu ostilitate – ci aprehensiune fată de Bucuresti si
fată de România.
Reprosau trei lucruri:
- în primul rând că Basarabia era lipsită de industrie (România
interbelică nu a făcut investitii industriale pe teritoriul Basarabiei,
lăsând-o numai agricolă, viticolă si zootehnică);
- în al doilea rând că Basarabia era socotită ca un fel de ladă de gunoi:
pedepsitii pentru coruptie care nu puteau fi deferiti justitiei erau
trimisi disciplinar în Basarabia,
- iar în al treilea rând că administratia de la Bucuresti îi favoriza pe
evreii locali (care se bucurau de foarte multe avantaje, ca si cum ar fi
fost clasa conducătoare a Basarabiei). Evreii din Basarabia aveau
privilegii din partea administratiei de stat, a poliŃiei şi a armatei, în
defavoarea Ńăranilor români şi a românilor autentici (Basarabia era
socotită un fel de Israel). Aceste reproşuri mi le-au făcut mie, care
veneam din Bucuresti; dar nu cu ton de acuzaŃie, ci cu amărăciune.
p. 34
Autodeterminarea popoarelor din Imperiul Rus
Rusia Ńaristă era un imperiu în care rusii Ńineau în subordine 55 de
popoare. Guvernul mensevic, avându-l în frunte pe prinŃul Lvov (şi ca
ministru de externe pe Kerenski), guvern instalat de revoluŃia
mensevică din febr. 1917 de la Petrograd (revoluŃie făcută de partidul
social democrat constituŃional), a decretat autodeterminarea
popoarelor: să decidă ele dacă rămân în componenta Rusiei sau se
separă de aceasta. Când au venit bolsevicii la conducere, prin lovitură
de stat (insurecŃia armată din oct. 1917, făcută – nu de Stalin, nu de
Lenin – ci de TroŃki), au preluat acest program de autodeterminare,
dar nu cu scopul ca popoarele să decidă, ci cu scop de anarhie la
periferia imperiului rus. Să explic: atunci când s-au instalat bolsevicii
la Moscova, patru armate Ńariste au părăsit frontul si au pornit spre
Moscova ca să suprime regimul lui Trotki, Stalin şi Lenin. Erau 4
armate, coordonate de generalul Cornilov: armata gen. Iudenici care
venea de la Marea Baltică, armata gen. Denikin care venea din Caucaz
si Marea Azov, armata gen. Vranghel care venea din Crimeea si armata
gen. Colceac care din venea din Siberia. Ei bine, asaltat de aceste 4
armate şariste, Lenin a reluat decretul de autodeterminare a
popoarelor, pentru ca, în spatele acestor armate, ucrainienii,
caucazienii, estonienii, letonienii si lituanienii să se despartă,
polonezii si basarabenii să facă scandal – deci pentru ca aceste
armate tariste să fie prinse între două focuri: din faŃă bolsevicii de la
Moscova si din spate aceste mişcări de eliberare. Pentru acest motiv a
hotărât Lenin autodeterminarea popoarelor, iar nu cu scopul ca
popoarele să decidă.
Au plecat din Moscova 3 armate bolsevice care să neutralizeze aceste
patru armate Ńariste: una s-a dus spre armata gen. Colceac, alta spre
armata gen. Iudenici, iar cea mai mare, cu 22 de divizii bolşevice, a
plecat împotriva lui Denikin si Vranghel. Această armată bolşevică era
condusă de Cristian Rakovski, cetătean român de origine bulgară, un
mare duşman al poporului român (biografia lui o să v-o spun altădată).
Acest Cristian Rakovski a schimbat direcŃia şi, în loc să meargă
împotriva lui Denikin si Vranghel, a pornit spre Chişinău şi Iaşi, cu
scopul de a detrona pe regele Ferdinand, de a împuşca guvernul
Brătianu şi de a institui Republica Socialistă Sovietică Română sub
conducerea lui.
Anglia a aflat despre aceasta şi, cum la epoca aceea eram încă în
alianŃă cu francezii si englezii, Anglia ne-a luat sub protecŃie, iar
Serviciul de informaŃii si-a pus problema să oprească pe aceşti
bolşevici: i-au luat lui Brătianu prin radio asentimentul să se încheie un
fel de convenŃie în care România să recunoască guvernul Lenin, Trotki
şi Stalin, iar guvernul bolşevic să recunoască independenŃa şi
suveranitatea teritoriului românesc. Anglia a trimis o delegaŃie formată
din doi ofiteri de la Intelligence Service (col. Hall si cpt. George Hill)
la Moscova, în audientă la Trotki (care era ministru de război şi şef al
Armatei). Trotki le-a spus: “Ce să fac, eu i-am trimis spre Denikin si
spre Vranghel, dar au schimbat directia fără să-mi spună nimic. Ce pot
eu să fac este să repet ordinul şi să vă dau o drezină ca să vă duceŃi să îl
convingeti pe Cristian Rakovski”. Aşa au făcut, şi l-au ajuns cu drezina
pe Cristian Rakovski între Nicolaev şi Tiraspol (deci Rakovski mai
avea de făcut doar un salt şi intra în Basarabia, iar al doilea salt ar fi
fost în Moldova). L-au oprit ca să discute: au făcut o şedinŃă care a
început la 7 seara şi s-a terminat la 5 dimineaŃa, Hall si cu Hill
argumentând că tactica are prioritate asupra strategiei şi deci războiul
contra lui Denikin si Vranghel era mai important fată de ocuparea si
bolşevizarea României. La vot, cei 22 de aşa-zisi generali ai celor 22
Lohanul nr. 29, martie 2014
 Istorie
de divizii bolşevice au fost toŃi de acord să lase România şi să se ducă
spre Denikin şi spre Vranghel. Numai Rakovski se împotrivea şi au
fost necesare încă două ore pe capul lui până a semnat şi el schimbarea
de direcŃie şi renunŃarea la atacarea României.
Hall şi cu Hill au plecat cu drezina mai departe, au ajuns la Iaşi şi i-au
dat convenŃia lui Brătianu. (Brătianu fixase o dată limită când îşi
dăduse asentimentul pentru semnarea convenŃiei: 30 dec. 1917. Dacă
nu se realiza această convenŃie de recunoaştere reciprocă, el urma să ia
măsuri de apărare, pentru că România nu se poate apăra pe Prut, ci
doar pe Nistru care este o graniŃă fortificată de natură în favoarea
României.) Era 31 dec. 1917 şi Brătianu trimisese Divizia 11 din
Slatina. Aceasta e gloria Diviziei 11 din Slatina, comandată de gen.
Traian Brosteanu: a luat poziŃie pe malul drept al Nistrului.
Autonomia Basarabiei
Conform decretului de autodeterminare a popoarelor, în Basarabia s-au
făcut alegeri şi s-a ales Sfatul Tării. Sfatul Tării s-a întrunit la 27 nov.
1917 şi a hotărât autonomia Basarabiei. Ionel Brătianu a insistat: “Ce
autonomie?! VotaŃi unirea, ca eu să vă pot apăra pe Nistru, iar nu pe
Prut, care e mic.” Basarabenii nu au răspuns nimic, şi toŃi emisarii
trimişi de Brătianu au venit înapoi comunicând că domnii basarabeni
păstrează tăcerea şi nu se angajează. Regele Ferdinand l-a chemat la
Iaşi pe Pantelimon Halipă, primul sau al doilea conducător al partidului
naŃionalist din Basarabia şi i-a cerut să facă unirea cu România. N-a
avut însă succes! Nu se ştie dacă Pantelimon Halipă i-a spus secretul
Basarabiei. Cert este că s-a rămas doar la prima etapă: autonomia
Basarabiei. Spre sfârşitul lui ian. 1918 basarabenii au votat etapa a
doua: independenŃa Basarabiei. Basarabia era stat independent (iar nu
alipit la patria-mamă, România).
Diversele demersuri pentru unire
La 21 ian. 1918 a venit mareşalul Averescu ca prim-ministru, cu
program de a încheia pacea separată cu nemŃii, pentru că mareşalul
Averescu avea mai mare prestigiu decât Ionel Brătianu; în plus, era
şeful Armatei şi făcuse specializarea la Berlin, în aceeaşi clasă cu
mareşalul german Mackenzen. Mareşalul Averescu, ca prim-ministru, a
cerut şi el basarabenilor unirea cu România, dar basarabenii iarăsi n-au
răspuns nimic, n-au dat nici un semn. Atunci Averescu a trimis la
Chişinău pe ministrul de război Ianculescu, un mare general. A venit
el, a vorbit, a dres.
Nimic! Domnii basarabeni ascultau cu respect, cu atenŃie, dar nu se
angajau. Atunci Ianculescu a adus cele două regimente de artilerie din
divizia a 11-a Slatina, le-a pus în jurul Chişinăului şi le-a ordonat să
tragă în aer ca să impresioneze pe basarabeni şi să-i determine să
voteze mai repede unirea cu România. Domnii basarabeni n-au votat!
Ascultau bubuiturile de tun, ştiau că sunt româneşti, dar nu au votat.
La 5 martie s-a încheiat armistiŃiul de la Buftea şi a venit guvernul
Alexandru Marghiloman cu suveranitate şi asupra Moldovei. Guvernul
Marghiloman avea şi el misiunea să convingă basarabenii să se unească
cu România şi a trimis şi el emisari. Tot aşa, basarabenii ascultau şi nu
spuneau nimic. Marghiloman l-a trimis pe Const. Stere (care era o
personalitate, om de cultură, rectorul universităŃii Iaşi), să-i convingă
pe basarabeni. Constantin Stere a intrat în şedinŃa Sfatului Tării de la
Chişinău şi a pledat unirea Basarabiei cu România. Domnii basarabeni
au ascultat cu respect, cu atenŃie, au bătut din palme, dar nu s-au mişcat
din bănci ca să voteze. Atunci Stere, furios, a ieşit în stradă, să instige
populaŃia să intre cu forŃa peste Sfatul Tării şi să-i convingă pe deputaŃi
p. 35
să voteze. Dar şi basarabenii de pe stradă au ascultat, au aplaudat, dar
n-au făcut nimic. Stere s-a întors la Bucureşti crezând că basarabenii
erau nişte mafioŃi, nişte bandiŃi, şi că vroiau bani. A strâns monede de
aur şi a cerut să se împartă monede de aur deputaŃilor basarabeni ca să
voteze unirea cu România. Basarabenii nu au primit banii (deci nu erau
corupŃi)! Dar tot nu au votat unirea cu România!
Secretul Basarabiei
O dată, brusc la 27 martie 1918, fără să ştie Bucureştiul şi Iaşul, s-a
întrunit Sfatul Tării şi, din proprie iniŃiativă, a pus la vot unirea
Basarabiei cu România. Rezultatul: 86 pentru unire, 3 contra.
Consider interesant să menŃionez ale cui au fost singurele 3 voturi
împotrivă: ale evreilor (pentru că ei vroiau ca Basarabia să fie
republica Israelului). Au fost şi 32 de abŃineri (ruşii şi ucrainienii).
Ce i-a determinat pe domnii basarabeni să nu voteze unirea atâta timp
şi să voteze acum, nesolicitat: În armata rusă Ńarista (devenită armata
rusă sovietică) se găseau 100 000 de recruŃi din Basarabia, răspândiŃi
de la Marea Baltică până la Oceanul Pacific. Dacă Basarabia vota
unirea cu România, aceştia toŃi erau făcuŃi prizonieri, iar în Rusia nu se
ştie niciodată soarta prizonierilor, putând fi egală cu moartea; de aceea
Sfatul Tării a conceput în secret să-i aducă întâi pe aceşti 100 000 de
tineri la Chişinău şi abia pe urmă să voteze. Pentru aceasta s-a format
o delegaŃie secretă din trei oameni, condusă de deputatul Păscălută,
care a plecat la Moscova să-i ceară lui Lenin să aducă toŃi copiii
Basarabiei sub pretextul de a forma corpul de armată al Basarabiei, ca
să o apere. Directorul de cabinet al lui Lenin, când a auzit că sunt din
Basarabia, i-a dat afară, motivând că Lenin avea treburi mai importante
de rezolvat. Stăteau pe sală, necăjiŃi, fără soluŃie, gândindu-se, când au
văzut un ofiŃer sovietic intrând într-o cameră, după care au auzit
strigătul: “Să trăieşti frate!” (pe româneşte). Şi-au închipuit că în dosul
acelei uşi se afla un român şi, după ce a plecat acel ofiŃer, au bătut la
uşă şi au intrat. Camera aceea cuprindea toate aparatele de transmisie
ale guvernului Lenin şi ale Ministerului de război TroŃki. Un locotenet-
inginer servea toate aceste aparate. S-au recomandat şi au aflat că şi
locotenentul sovietic era basarabean. Apoi locotenentul i-a întrebat ce
vor, iar ei i-au spus că solicitaseră audientă lui Lenin ca să facă un corp
de armată al Basarabiei şi că fuseseră daŃi afară.
Locotenentul acesta le-a răspuns cam aşa: “- O dată cu revoluŃia se
deşteaptă toată lumea, afară de voi, cei de la Chişinău! Cum vă puteŃi
închipui că vă aprobă Lenin această cerere? Dacă voi ajungeaŃi la el
şi-i spuneaŃi ce mi-aŃi spus mie, acum mă uitam pe fereastră la
voi,împuşcaŃi la zidul acela.” “- Deci nu se poate?” “- N-am spus că
nu se poate, dar ce aŃi făcut voi e prost. O să facem noi împreună un
ordin al lui Lenin şi îl trimit eu.” La începutul lui dec. 1917 acest ofiŃer
a transmis la toată armata rusă ordinul ca toŃi soldaŃii, ofiŃerii şi
subofiŃerii născuŃi pe teritoriul Basarabiei să primească o foaie de
drum cu destinaŃia Chişinău, unde să formeze corpul de armată pentru
apărarea Basarabiei împotriva duşmanului din vest (a României).
Lenin n-a aflat, dar a simŃit că se face ceva şi a trimis ca politruc la
Chişinău pe Vlad Inculet (student la Universitate, la Fizico-Chimice,
care aderase la partidul roşu). Persoane de la acest nucleu naŃionalist de
la d-na Alexandrina Russo mi-au spus că l-au văzut cu ochii lor pe
Vlad Inculet în gara Chişinău când a coborât din trenul de la Moscova:
era îmbrăcat ca un muncitor salahor, avea şapcă de rus, cizme, şi o
Lohanul nr. 29, martie 2014
 Istorie
salopetă de metalurgist. A coborât pe peronul gării care era plin de
lume, s-aa aşezat cu faŃa spre vest şi a început să strige: “- Acolo, la Iaşi
şi Bucureşti, se află duşmanul ereditar al Basarabiei, duşmanul de
moarte al nostru de care trebuie să ne apărăm!” Pe urmă s-a s întors cu
faŃa spre est şi a arătat spre Moscova: “- Acolo este mama noastră
protectoare, Moscova, buna noastră mamă!” A venit apoi la Sfatul
Tării. Ce s-aa întâmplat nu se ştie, dar a devenit preşedintele Sfatului
Tării şi, împreună cu Mitropolitul Iurie, la 27 martie 1918, spontan, s-a s
votat unirea necondiŃionată a Basarabiei cu patria mumă, România.
De fapt, nu a fost unire, ci reunire, pentru că Basarabia făcea parte
integrantă din Moldova. Apoi Vlad Inculet a venit la Bucureşti ca
ministru al Basarabiei în guvernul Brătianu şi în guvernul Averescu; a
fost apoi ministru de Interne, a fost ales şi membru al Academiei
(prelegerea
prelegerea lui la Academie era despre timp şi spaŃiu). Nu s-as spus cine
era locotenentul acela care l-aa semnat pe Lenin pentru că se presupunea
că locotenentul acela era încă în viaŃă şi, dacă ar fi aflat bolşevicii, l-ar
l
fi suprimat.
- Vă mulŃumim, d-le doctor. Vă adresez o singură întrebare: acum ne
puteŃi spune cine era?
Abuzuri şi crime asupra Mişcării
Legionare în perioada interbelică
S o r i n A N D R E I - Bucureşti
- 10 Aprilie 1930, au loc în Bucureşti ciocniri sângeroase între invalizii
de război şi jandarmerie sub guvernul Ńărănist. StudenŃimea participă la
manifestaŃie alături de invalizi. Cu acest prilej a fost arestat un grup de
studenŃi în frunte cu dr. Gheorghe Sârbulescu. Corneliu Codreanu
Codre se
înscrie ca prim apărător în procesul intentat studenŃilor arestaŃi.
- 11 Ianuarie 1931, Ion Mihalache dizolvă Garda de Fier (expresia
politică a Legiunii). În Ianuarie 1931 Corneliu Codreanu este arestat.
- 26 Martie 1931, se judecă la Curtea de Apell procesul lui Corneliu
Codreanu şi al dizolvării Gărzii de Fier.
- Mai 1932, Garda de Fier este dizolvată pentru a doua oară de
guvernul Iorga-Argetoianu.
Argetoianu. Se fac arestări, sediile sunt sigilate,
Corneliu Codreanu este împiedicat să vorbească şi să se apere
aper în
Parlament.
- 10 Iulie 1933, peste 200 de legionari se adună la Vişani pentru a
construi un dig care să oprească revărsările de ape ale râului Buzău.
Jandarmii, din ordinul lui Armand Călinescu, opresc această măreaŃă
iniŃiativă, maltratând şi arestând pe legionari.
- 23 Noiembrie 1933, studentul legionar Virgil Teodorescu este
asasinat, la ConstanŃa, de jandarmi, pe când lipea afişe.
- 28 Noiembrie 1933, legionarul NiŃă Constantin este asasinat.
- 10 Decembrie 1933, I.G. Duca dizolvă Garda de Fier şi agenŃiia
poliŃiei devastează sediile Mişcării Legionare. Se fac cca 10000 de
arestări dintre legionari. Garda de Fier depusese candidaturi în toate
p. 36
judeŃele, dar prin această dizolvare era împiedicată de a se prezenta la
alegerile generale fixate pentru 20 Decembrie
D 1933.
- Decembrie 1933, legionarul Nicolae Bălănoiu este asasinat de poliŃie,
din ordinul liberalilor. Numeroşi legionari sunt arestaŃi şi încarceraŃi la
închisoarea Jilava. Arestări numeroase se fac în toată Ńara şi ele vor
continua şi în primele luni ale anului următor.
- 29 Decembrie 1933, a fost asasinat de poliŃia din Bucureşti legionarul
Sterie Ciumetti, din ordinul liberalului Victor Iamandi.
- 12 Ianuarie 1934, legionarul Gheorghe Negrea este asasinat.
- 2 Ianuarie 1934, profesorul Nae Ionescu
Ione este arestat la Sinaia, dat în
judecată şi Ńinut arestat până la 7 Februarie 1934 când este pus în
libertate, dar în seara aceleiaşi zile este rearestat şi menŃinut la
Consiliul de Război până la 15 Martie 1934.
- 1 Ianuarie 1935, Corneliu Codreanu semnează sem circulara către
legionarii din întreaga Ńară, făcând bilanŃul anului precedent: 18.000 de
arestări, cu 18.000 de case călcate de barbari şi umplute de sânge
nevinovat; 300 de bolnavi în închisori, 16 morŃi şi 3 înmormântaŃi de
vii sub pământ.
- În tabăra
băra de muncă de la Drăgăşani, legionarii au lucrat de la 13 Iunie
până la 14 August 1935, fabricând 100.000 de cărămizi destinate zidirii
catedralei din acel oraş.
- De la 30 Iunie până la 15 Septembrie 1935, legionarii au lucrat
cărămizi şi au clădit Mânăstirea
ăstirea Izbuc (jud. Bihor).
- De la 1 Iulie până la 16 Septembrie 1935, legionarii au lucrat la Buga
(jud. Lăpuşna) la temelia unei mânăstiri.
- La Aciliu (jud. Sibiu), de la 1 Iulie până la 10 Octombrie 1935,
legionarii au clădit o biserică.
- Tabăra de laa Carmen Sylva a fost cea mai mare tabără de muncă a
anului 1935. Acolo au lucrat, de la 5 Iulie până la 10 Septembrie, 800
de legionari în prezenŃa lui Corneliu Codreanu, construind 7 cabane, 1
kilometru de şosea, terase, drum de automobile, 3 fântâni, au
consolidat malurile, au făcut canale pentru scurgerea apelor, ziduri,
turnuri etc.
- De la 8 Iulie până la 15 Septembrie 1935, legionarii construiesc un
drum prin stâncă la Mânăstirea Arnota, locul de odihnă al voievodului
Matei Basarab. În acest timp au lucrat 242 de legionari.
- În comuna Lat Laz (jud. Alba), de la 15 Iulie la 19 Octombrie 1935,
legionarii au construit o minunată casă culturală.
- De la 8 Iulie până la 6 Octombrie 1935, legionarii au lucrat 100.000
de cărămizi pentru a zidi o biserică în comuna Marca (jud. Sălaj).
- În comuna Ineu (jud. Arad), de la 18 Iulie până la 14 Septembrie
1935, legionarii au lucrat 100.000 de cărămizi destinate construirii unei
şcoli.
Lohanul nr. 29, martie 2014
 Istorie
- De la 16 Septembrie până la 4 Octombrie 1935, legionarii au
construit şase diguri ca să împiedice revărsarea apelor Oltului asupra
avutului Mânăstirii Mamu (jud. Vâlcea).
- La 4 Octombrie 1935, în urma propunerii liberalului Victor Iamandi,
ministru al cultelor în vremea aceea, Sfântul Sinod(!), cu îndemnul
patriarhului Miron Cristea(!), trimite o adresă către toate eparhiile din
Ńară prin care interzice munca legionarilor pentru biserici.
- La 1 Mai 1936, se deschide Tabăra legionară profesor Traian
Brăileanu de la RădăuŃi, care construieşte biserica Arhanghelul Mihail.
- Legionarul Gheorghe Grigor este asasinat de comunişti la CernăuŃi în
luna August 1936.
- La 24 Noiembrie 1936, Ion I. MoŃa, Vasile Marin, generalul Gh.
Cantacuzino, Gh. Clime, preot Dumitrescu Borşa, Neculai Totu,
Banică Dobre şi Alexandru Cantacuzino pleacă în Spania ca luptători
legionari pe frontul generalului Franco.
- La 13 Ianuarie 1937, marea jertfă legionară se înscrie în istorie prin
moartea eroică a lui Ion I. MoŃa şi Vasile Marin pe frontul naŃionalist
din Spania, la Majadahonda.
- La 26 Februarie 1937, Consiliul de Miniştri desfiinŃează cantinele şi
căminele studenŃeşti din toate centrele universitare. Această infamie a
fost săvârşită în urma cererii lui Ştefănescu-Goanga şi Gabriel
Marinescu şi se îndrepta, cu deosebire, împotriva legionarilor.
- La 2 Martie 1937, guvernul liberalului Gh. Tătărăscu hotărăşte
închiderea tuturor UniversităŃilor din Ńară. Măsura era luată împotriva
studenŃimii legionare.
- La 17 Mai 1937, se dă sentinŃa în procesul intentat legionarilor care
au condus Congresul StudenŃesc de la Târgu Mureş. Alexandru
Cantacuzino, dr. Paul Craja, Ştefan Georgescu, Gheorghe Furdui, Ioraş
Teodor, Crudu şi Parvulescu sunt condamnaŃi: primii doi la 1 an de
închisoare, ceilalŃi la 1 an şi 6 luni.
- La 6 Iulie 1937, se înfiinŃează Tabăra legionară de la Câmpina, care
se desfiinŃează, la 11 Iulie în urma terorii autorităŃilor.
- La 27 Iulie 1937, Prefectura judeŃului Prahova trimite un ordin
confidenŃial fabricilor de postav, bere, sticlărie şi ciment din Azuga, în
care cere îndepărtarea din serviciu a 36 de muncitori legionari.
- La 14 Decembrie 1937, este asasinat, în luptă electorală, legionarul
Mihai łurcanu.
- La 6 Februarie 1938, bandele electorale cuziste împuşcă pe legionarii
Mija Dumitru şi Florian St. Popescu în satul Mâineasa (jud. Ilfov).
- La 9 Februarie 1938, Corneliu Codreanu, văzând pornirile ucigaşe ale
guvernării A.C. Cuza-Octavian Goga, hotărăşte retragerea Mișcării
Legionare din propaganda electorală.
- La 30 martie 1938, Nicolae Iorga, primind o scrisoare de la Corneliu
Codreanu, se adresează Parchetului pentru a deschide acŃiune publică
de ultragiu. Codreanu, în această scrisoare, îl învinovăŃeşte pe Iorga de
p. 37
necinste sufletească şi de jignire a tineretului. Scrisoarea avea un
caracter particular. Aici îşi află obârşia procesul Căpitanului.
- În prima jumătate a lunii Aprilie 1938, bandele lui Armand Călinescu
fac descinderi la toate sediile Mişcării Legionare din Capitală şi
provincie. Se confiscă arhivele. Se falsifică anumite acte şi se dau
publicităŃii. SocietăŃile de stat şi particulare sunt obligate să concedieze
pe funcŃionarii şi lucrătorii legionari. Într-o singură zi, S.T.B.
concediază 13 funcŃionari legionari. Ziarul “Curentul” face o intensă
publicitate prigoanei, după ce, la 21 şi 23 Martie, publicase două
reportaje cu fotografii în care recomanda Insula Şerpilor ca lagăr şi loc
de tortură pentru legionari.
- La 13 Aprilie 1938, ziarele “Cuvântul” şi “Buna Vestire” au fost
suprimate de guvern.
- La 17 Aprilie 1938, Codreanu este arestat în Bucureşti.
- La 19 Aprilie 1938, Codreanu este condamnat la 6 luni închisoare,
maximum de pedeapsă, în procesul intentat de N. Iorga.
- În zilele următoare, guvernul lui Armand Călinescu publică
numeroase legi şi regulamente pentru prigonirea Mişcării Legionare.
- În a doua jumătate a lunii Aprilie 1938, se fac sute şi mii de arestări
printre legionari. Ziarele de la 29 Aprilie anunŃă: ” Peste 300 de arestaŃi
vor fi judecaŃi în timp de trei zile”. O grindină de calomnii şi insulte
cădea asupra Mişcării Legionare. Documente false, acte măsluite, tind
să justifice aceste calomnii.
- La 13 Mai 1938, se judecă la Craiova procesul celor 49 studenŃi
acuzaţi de “dezordine” de la 14 August 1934. Numeroşi legionari sunt
internaŃi în lagăre.
- În prima jumătate a lunii Mai 1938, toate tribunalele militare din Ńară
judecă procesele legionarilor. Sunt zeci şi sute de condamnări, chiar şi
elevi de şcoală sunt băgaŃi în închisoare. PărinŃii sunt ameninŃaŃi cu
moartea, rudele de asemenea.
- La 23 Mai 1938, începe, la Consiliul de Război al Corpului II Armată
din Bucureşti, Judecarea celui mai mare proces politic din istoria
românilor – procesul Căpitanului.
- La 27 Mai 1938, Căpitanul este condamnat la 10 ani muncă silnică, 6
luni degradare civilă, 5000 lei amendă, 2000 lei cheltuieli de judecată.
- La 8 Mai 1938, profesorul Nae Ionescu, director al ziarului
“Cuvântul”, este arestat la locuinŃa lui din Bucureşti şi dus chiar atunci
în lagărul de la Miercurea Ciucului.
- La 25 Iunie 1938, începe la Tribunalul Militar al Corpului II Armată
din Bucureşti judecarea fruntaşilor Mişcării Legionare. În dimineaŃa de
1 Iulie 1938 se dă sentinŃa: Alexandru Cantacuzino şi profesorul Vasile
Cristescu, câte 9 ani de închisoare; Gh. Clime, Alexandru Cristian Tell,
Gheorghe Istrate, Mihail Polihroniade, dr. Paul Craja, Traian Cotigă,
Sima Simulescu, Virgil Ionescu, Bănică Dobre, Gheorghe Furdui, dr.
Şerban Milcoveanu, Nicolae Totu şi Radu Budişteanu câte 7 ani
închisoare; Gheorghe Apostolescu, Eugen Ionică şi Serafim Aurel câte
5 ani închisoare; preotul N. Georgescu-Edineti 1 an închisoare.
Lohanul nr. 29, martie 2014
 Istorie
- Noiembrie 1938, Generalul de jandarmerie Bengliu, dă un ordin prin
care hotărăşte ca legionarii să fie împuşcaŃi fără somaŃie. Şi într-adevăr,
într
legionarii Nicolae Făgădaru, Bică Anania şi Petre Andrei sunt
împuşcaŃi de jandarmi (8 Decembrie 1938).
- La 30 Noiembrie 1938, bandele lui Armand Călinescu şi Gavrilă
Marinescu îl asasinează mişeleşte pe Corneliu Codreanu, dimpreună cu
Ion Caranica, Nicolae Constantinescu, Doru Belimace, Ion Trandafir,
Iosif Bozântan,
n, Ion Atanasiu, Ştefan Georgescu, Radu Vlad, Ion State,
Gavrilă Bogdan, Ion Caratănase, Ion Pele şi Ştefan Curcă. Apoi îi
îngroapă la închisoarea Jilava, turnând peste ei acid sulfuric şi punând
deasupra o placă imensă de beton.
- La 3 Decembrie 1938, poliŃia, iŃia, fiind informată printr-un
printr denunŃ
anonim că Comandamentul Mişcării Legionare s-ar s afla la locuinŃa
bătrânului Dincă Cristescu, face o descindere unde nu găseşte nimic.
Cercetând la alte proprietăŃi ale bătrânului, găseşte, din întâmplare, în
comuna Colentina,
lentina, tipografia Mişcării Legionare. Această tipografie
fusese organizată de Titi Cristescu, şi acolo, în timpul prigoanei, s-au
s
tipărit de către profesorul N. Pătraşcu şi V. Suciu manifestele Mişcării
Legionare, “Curierul Legionar”, broşura profesorului
profesorulu Vasile Cristescu
şi alte publicaŃii. Cu prilejul descinderii poliŃiei la tipografie au fost
arestaŃi fraŃii Gheorghe şi Vasile Cristescu.
- La 4 Ianuarie 1939, în str. Aureliu 14 din Bucureşti, au fost surprinşi
de poliŃie şi arestaŃi, legionarii: Gh. Clement,
ement, Dorca Filon, Virgil
Noaghea, lt. Borzea şi alte elemente, care conduceau acŃiunea Mişcării
Legionare şi îndrumau legăturile cu provincia.
- După ce fusese pus în libertate, la 19 Decembrie 1939, profesorul Nae
Ionescu este iarăşi arestat şi închis în lagărul de la Miercurea Ciucului.
- La 14 ianuarie 1939, se judeca la Cluj procesul legionarului dr. Emil
Popa şi încă a 9 legionari care sunt condamnaŃi la închisoare.
- La 26 Ianuarie 1939, profesorul Vasile Cristescu, care conducea
Mişcarea Legionară împreună cu Horia Sima, a fost asasinat de poliŃie
la locuinŃa lui din strada Aviator Iliescu nr.15. Vasile Cristescu a fost
împuşcat în frunte de iudeul Otto Reiner.
- La 1 Februarie 1939, intră în vigoare legea privitoare la pierderea
naŃionalităŃii române,
âne, alcătuită de Armand Călinescu. Legea aceasta era
vădit îndreptată împotriva legionarilor refugiaŃi în străinătate.
- La 8 februarie 1939, se petrece la Bucureşti arestarea grupului
legionar Nadoleanu. Legionarii sunt omorâŃi şi arşi la Crematoriu,
chiar în prezenŃa lui Armand Călinescu.
- La 9 Februarie 1939, se termină la Cluj judecarea procesului
asasinării rectorului Ştefănescu-Goangă.
Goangă. Pe banca acuzării se aflau 72
de legionari. StudenŃii Pop Ion şi Lăscăianu Aurel sunt condamnaŃi la
moarte. Legionarul
rul Atofanei Gheorghe la muncă silnică pe viaŃă; 38 de
legionari sunt condamnaŃi între 12 ani şi 3 luni închisoare şi amendă.
- La 11 Februarie 1939, comandantul legionar Victor Dragomirescu, pe
când încerca un zbor cu avionul în Bulgaria, în tovărăşia pilotului
pil
Andrei Costin, are un accident de motor şi este rănit. Este arestat şi dus
la Spitalul Militar. Acolo a fost vizitat de legionara Natalia
Nicolicescu, condamnată la 1 an închisoare, dar evadată şi urmărită de
p. 38
poliŃie. Legionara Nicolicescu este ares
arestată, iar Victor
Dragomirescu, rănit încă, este dus la închisoarea Văcăreşti. De la
închisoare este luat de comisarul Al. Davidescu şi ştrangulat. Apoi, tot
de acesta, este dus la crematoriu,
matoriu, şi fiind încă în viaŃă, este aruncat în
cuptorul crematoriului.
- La 22 şi 23 Februarie 1939, se judecă la Tribunalul Militar din
Bucureşti procesul legionarilor care organizaseră laboratorul din str.
Căpitan Oarcă. Virgil Mihăilescu este condamnat
condamna la 8 ani închisoare,
iar studenŃii Achim Mircea şi Stroescu Alexandru la câte 6 ani. ToŃi în
lipsă. În prezenŃă: Bereche Ion la câte 3 ani închisoare; dr. Constantin
Zisu şi Contes Constantin la câte 4 ani închisoare; dr. Gh. Butu,
Demetrescu Nicolae, Chirilă
irilă Nicolae şi Custură Ion la câte 1 an
închisoare.
- La 9 Martie 1939, profesorul Nae Ionescu este rearestat şi dus la
spitalul din Braşov, de unde este eliberat la 24 Iunie 1939, dar cu
domiciliul forŃat în Bucureşti.
- La 10 Iulie 1939, comandanta legionară
leg Nicoleta Nicolescu a fost
asasinatăă în Bucureşti de poliŃia lui Armand Călinescu.
- În noaptea de 21 Septembrie 1939 au fost asasinaŃi 252 de fruntaşi ai
Mişcării Legionare. Acest măcel,, în care îşi pierd viaŃa cei mai vrednici
conducători ai Mişcării Legionare, s-a
s săvârşit sub domnia lui Carol al
II-lea, prim-ministru
ministru fiind generalul Argeşanu şi ministru de interne
generalul Gabriel Marinescu.
VedeŃi, dragi cititori, ce bine „şi-au
au făcut
făc de cap legionarii”?! Or fi fost
alŃii care să se fi bucurat de-oo mai mare „libertate” decât ei?!
Da, recunoaştem, în anii ’30, câŃiva dintre ei au greşit cum un creştin n-
n
are voie s-o facă – au ucis 3 oameni! Doamne fereşte de a se mai
întâmpla vreodată aşa ceva, dar poate cineva să numere câŃi legionari
au fost ucişi, arestaŃi, condamnaŃi, maltrataŃi, pângăriŃi în aceeaşi
perioadă? Păi, în această situaŃie, care sunt cei care şi-au
şi făcut de cap?!
Poporul însă, trebuie să ştie adevărul adevărat. Legionarismul
Legionar
înseamnă credinŃă nelimitată în Dumnezeu, jertfă pentru binele şi
mântuirea neamului, dragoste necondiŃionată de Ńară şi popor. A trăi
astfel înseamnă aŃi face de cap sau a fi cumva extremist?!
Cum a fost asasinat Corneliu Zelea Codreanu
(declaraŃia plutonierului Sârbu)
“Buna Vestire”, 09.11. 1940
"Dupã moartea lui, ne-am simŃit it fiecare mai singur. Cu excepŃia
lui Iisus,
sus, nici un mort n'a fost mai prezent între cei vii"
(Constantin Noica)
"...În zorii zilei (n.n. 29/30 Nov. 1938) am pornit spre Râmnicul Sărat.
Ajunşi la închisoare, am fost băgaŃi toŃi jandarmii într-o
într celulă, unde
maiorii Dinulescu şi Macoveanu ne-au ne dat instrucŃii asupra modului
cum avem să executăm pe legionari. Punând în genunchi pe şoferul
maşinii, i-aa aruncat un ştreang după gât pe la spate, arătând cât de uşor
se poate executa astfel. Totul a fost gata în câteva minute. Jandarmii au
ieşit apoi unul câte unul afară, în curtea închisorii şi fiecăruia i s-a
s dat
Lohanul nr. 29, martie 2014
 Istorie
în seama un legionar. Mie mi-aa dat unul mai voinic, mai înalt. Am aflat
mai târziu ca acesta era Căpitanul, Corneliu Codreanu. I-am I dus apoi în
maşini. Aici, legionarul era legat cu mâinile de bancă la spate, iar
picioarele pe partea de jos a băncii din faŃă, în aşa fel ca să nu se poată
mişca nici într-oo parte, nici în alta. Aşa au fost legaŃi 10 legionari într-o
într
maşină şi 4 în alta. Eu am fost în prima maşină, în cea cu 10 legionari,
în spatele Căpitanului şi fiecare jandarm era aşezat în spatele
legionarului ce-i fusese încredinŃat. În mâini aveam ştreangurile. Am
pornit. În maşina mea mai era maiorul Dinulescu, iar în cealaltă
maiorul Macoveanu. Era o tăcere de mormânt căci n-aveam n voie să
vorbim între noi şi nici legionarii între ei. Ajunşi în dreptul pădurii
Tâncabesti,
cabesti, maiorul Dinulescu, care stabilise cu noi, printr-un
printr cod de
semnale, momentul execuŃiei, a aprins la un moment dat lanterna,
stingând-o şi aprinzând-oo de trei ori. Era momentul execuŃiei, dar nu
ştiu de ce nu am executat nici unul. Atunci maiorul Dinulescu
D a oprit
maşina, s-a dat jos şi s-aa dus la maşina din spate. Aici, maiorul
Macoveanu fusese mai autoritar. Legionarii erau executaŃi. Căpitanul
şi-a întors puŃin capul către mine şi mi-a şoptit:
- "Camarade, dă-mi voie să le vorbesc camarazilor
arazilor mei!"
Dar în aceiaşi clipă, mai înainte ca el să fi terminat rugămintea,
maiorul Dinulescu a pus piciorul pe scara maşinii şi păşind înăuntru cu
revolverul în mâna a rostit printre dinŃi: "Executarea!" La aceasta,
jandarmii au aruncat ştreangurile... e... A fost un muget şi un horcăit,
întrerupt din adâncul fiinŃei lor, apoi o linişte de mormânt. Cu perdelele
trase, maşinile şi-au
au continuat drumul până la Jilavă... Când am ajuns,
erau orele 7 dimineaŃa. Aici ne aşteptau: colonelul Zeciu, Dan Pascu,
comandantul
andantul închisorii, colonelul Gherovici, medicul legist Lt. Col.
Ionescu şi alŃii. Groapa era făcută. Traşi din maşină, legionarii au fost
aşezaŃi cu faŃa în jos şi împuşcaŃi în spate, pentru a se simula astfel
împuşcarea pe la spate în timpul evadării de sub escortă. Apoi au fost
aruncaŃi în groapă comună..."
Căminul cultural ,,Al. I. Cuza” din
Rânceni, judeŃul Fălciu (1939-1946)
(1939
Prof. Ştefan PLUGARU - Huşi
Deşi cuprins astăzi în comuna Berezeni, satul Rânceni
s-aa constituit în perioada dintre cele două războaie
mondiale într-o unitate administrativ – teritorială proprie,
comuna din aceea vreme înglobând satele Rânceni, StuhuleŃ
şi Muşata. În anul 1939
939 lua naştere un cămin cultural.
C
onstituirea acestuia s-aa făcut în urma unei adunări a sătenilor,
desfăşurată în ziua de 17 septembrie 1939 în localul primăriei,
în prezenŃa pretorului Traian Dorneanu, reprezentant al
Căminului judeŃean Fălciu. După expunerea motivelor privind
necesitatea întemeierii căminului şi explicaŃiile date la întrebările
sătenilor, s-aa hotărât ca instituŃia culturală să poarte numele
domnitorului Alexandru Ioan Cuza,pentru ,,marea operă care a făcut-o
făcut
prin meleagurile noastre, împroprietărind Ńăranii care nu erau decât
clăcaşi până în acele vremuri” (se face referire la reforma agrară
înfăptuită de Al. I. Cuza în anul 1864 – n.n.). Căminul cultural urma
să funcŃioneze în încinta şcolii primare mixte din satul Rânceni,
deoarece nu exista o altă clădire publică sau particulară care să
corespundă scopului pe care îl avea căminul. CotizaŃia anuală de
fiecare membru era stabilită la suma de 60 de lei, plătibilă în rate
lunare de 5 lei1. Sfatul cămin1uluiului cultural îi cuprindea pe următorii:
urm
GrigoriŃă Alexandru, Năstase Şerban, Andoni Ioan, Constantin
Ciochină, Adam N. Vasile, Pârvu N. Ioan, Năstase GhiŃă, Tălmaciu
1Ibidem.
p. 39
Dumitru, Adam Grigore, Bagdasaru Petru, Hotnog Ioan, Babolea
Ştefan, agricultori; NiŃă Ioan, Chebac Şerban, MusteaŃă Neculai, Necul
învăŃători; Nistor M. Constantin, primar; Bălănescu Mihai, notar; Lifu
Marin, casier comunal; Ambrino Marcu, secretar comunal; Pascal
Toader, agent fiscal; Andoni Gheorghe, factor1. Cenzori au f2ost aleşi
Lifu Marin, Pascal Toader şi Bălănescu Mihai. Director D al căminului
era propus şi ales învăŃătorul Chebac Şerban, deoarece ,,a urmat şcoala
de străjeri în vara anului 1939, la fel şcoala premilitară, este destul de
activ, dând dovezi suficiente”2. Bugetul cămi 3 nului pentru anul
1939/1940 era stabilit laa suma de 14.500 lei. ,,Cronica satului”,
respectiv consemnarea în scris a tuturor faptelor şi evenimentelor
petrecute în sat, care să rămână pentru urmaşi ca o icoană credincioasă
a vieŃii satului şi străduinŃelor depuse de săteni pentru înălŃarea lui, eraer
încredinŃată spre completare învăŃătorului Chebac.
Căminul cultural cuprindea următoarele secŃii şi subsecŃii:
secŃia pentru cultura sănătăŃii (responsabil Vasile RacoviŃă, agent
sanitar), cu subsecŃiile sanitară (Mihai Bălănescu) şi educaŃie fizică
(Şerban
rban Chebac). SecŃia pentru cultura muncii (şef Andon Ioan) avea
în componenŃă subsecŃia bunilor gospodari şi crescătorilor de vite
(Constantin Anghel). Ultima secŃie, pentru cultura minŃii şi sufletului,
cuprindea subsecŃia cursurilor Ńărăneşti, subsecŃia bunilor cititori şi
ascultători la radio (Şerban Chebac) şi subsecŃia muzicală (înv. Valeria
Chebac).Căminul avea la scurt timp după constituire 158 de membrii
din satele Rânceni şi StuhuleŃ.
Planul de lucru pentru următorii 5 ani urmărea construcŃia
unui
ui local pentru cominul cultural, sediu pentru primărie şi dispensarul
medical uman, achiziŃionarea de medicamente pentru combaterea
diverselor epidemii care făceau ravagii în rândul Ńăranilor, construirea
unei săli de gimnastică şi diferite sporturi (educaŃie
(educ fizică), procurarea
de unelte agricole, înfiinŃarea unor cooperative agricole şi de consum, a
unei biblioteci populare, organizarea de şezători şi jocuri naŃionale,
cumpărarea unor aparate de radio şi cinematograf, organizarea unui cor
al căminului carere să cânte la biserică şi diferite ocazii3.
În dosar, l4egat
egat de sat, se consemnează că acesta este aflat
într-oo zonă de dealuri, cu pământ de trei categorii, care trebuia lucrat cu
maşini agricole,vite de muncă şi îngrăşămintepentru producŃii mai
mari. Întinderea
ntinderea satului era la aceea vreme de 1 km lungime şi o
jumătate de km lăŃime, cu case adunate. În partea de N-E N se aflau
primăria, şcoala, biserica şi postul de jandarmi4. În sat funcŃ5iona o
şcoală cu trei posturi de învăŃător, o cantină şcolară şi un careu
străjeresc.
PopulaŃia comunei
era de 2.125 locuitori, adică
1.042 bărbaŃi şi 1.083 femei.
Bolile prezente; malaria,
sifilisul şi dizenteria. Ştiutori
de carte erau 1.500 de săteni,
din care 700 bărbaŃi şi 800
femei; analfabetismul afecta
cam 10% din populaŃie. În sat
trăiau 307 familii, cu
gospodării potrivite.
AdministraŃia comunei era
alcătuită din: Nistor M.
Constantin- primar, notar –
Bălănescu Mihai, perceptor –
Pascal Toader, casier - Lifu Toader, jandarm – Boz Pavel.
Satele Rânceni şi StuhuleŃ, după cum este notat în actele
aflate în dosar, aveau o vechime deosebită, ele datând ,,din timpul
domnitorului Ştefan cel Mare”. Deşi sate atât de vechi, locuitorii
2 Ibidem, fila 4.
3Ibidem, fila 10.
4Ibidem, fila 10 verso.
5Ibidem, fila 12.
Lohanul nr. 29, martie 2014
 Istorie
pierduseră portul popular, folclorul şi diversele obiceiuri
o de peste an, izarea corului căminului. Cor bisericesc2.
SubsecŃia muzicală: organizarea
despre care cronicarul căminului cultural nu spune nimic. OcupaŃia Cât şi cum s-aa realizat din acest program se vede din darea de
principală era agricultura, în sat îşi desfăşurau activitatea şi 5 seamă, pe secŃii, pentru anul 1943 care cuprinde următoarele:
meşteşugari. Erau deschise 4 prăvălii, dar locuitorii îşi cumpărau SecŃia agricultorilor (bunilor gospodari): s-au
s curăŃat de spini
lucrurile mai importante din târgul ul Fălciului, unde mergeau şi la şi buruieni 125 ha în satul Rânceni, peste 800 m şanŃuri şi 8 locuri
judecătorie pentru a tranşa virane de bălării. S-auau curăŃat 17 fântâni, două amenajate model. S-a S
multele neînŃelegeri dintre făcut propagandă pentru predarea lânii şi pieilor la centrul de colectare.
ei. S-au
au colectat pentru ,,Darul Ostaşului” mănuşi, ciorapi, mânicuŃe şi
Intelectuali ai lână, cât şi suma de 500 lei care s-au au predat comunei pentru expediere.
comunei erau învăŃătorii S-au
au transportat 26 steri de lemne pentru instituŃiile din comună.
Ioan NiŃă, Şerban Chebac, SecŃia religioasă (cultura ra minŃii şi sufletului): s-au
s executat
N. MusteaŃă, Vasilica lucrări de reparaŃie la biserica din satul StuhuleŃ; s-a s predicat în
Chebac, Ecaterina NiŃă, biserică cu ocazia sfintelor slujbe; s-au s făcut 2 serbări, s-au Ńinut 4
Gheorghe Năstase, notarul conferinŃe sătenilor.
Mihai Bălănescu, Toader SecŃia bunelor gospodine: s-au s Ńinut cursuri teoretice şi
Pascal, Gheorghe Andone, prectice de educaŃie gospodărească cu sătencele.
M. Lifu, Vasile RacoviŃă, SecŃia sanitară: s-auau inspectat 180 de gospodării, s-au
s văruit
agent sanitar1.Din Rânceni şi curăŃat casele şi curŃile; s-au
au strâns 4 ½ kg plante medicinale.
e1rau originari învăŃătorii Căminul e abonat la publicaŃiile ,,Căminul cultural”,
Ioan Ciochină, Serban ,,Albina” şi ,,Buletinul
uletinul Institutului NaŃional Zootehnic”.
Andone, Gh. GrigoriŃă, Din anul 1944 avem o informaŃie care ne indică faptul că şi
absolvenŃi de Şcoală în satul component, StuhuleŃ, se înfiinŃase un cămin cultural cu numele
Normală, despre care nu se de ,,Lumina satului”, al cărui director a fost numit învăŃătorul Neculai
spune unde profesau. MusteaŃăă prin decizia nr. 3.906 din 21 februarie 1944 a FundaŃiei
Date despre Culturale Regale ,,Regele Mihai I” din Bucureşti3. Nu avem date2
activitatea căminului cultural
ultural datează abia din anul 1943, în vreme de despre activitatea acestui cămin, cum şi alte date şi documente despre
război, într-un
un proces verbal din data de 16 ianuarie care contoriza activitatea căminului ,,Al. I Cuza” Rânceni, într-o
într perioadă marcată de
activitatea din anul precedent, 1942 1 . Preşedinte de cămin era trecerea frontului pe aceste locuri, jafuri din partea armatei sovietice,
învăŃătorul NiŃă, iar director, în absenŃa invăŃătorului Chebac, mobilizat care aveau să culmineze cu instaurarea la conducerea României a unui
pee front, preotul Gh. Popescu. La această adunare s-a s păstrat un regim comunist ce a marcat şi schimbat destinul oamenilor din aceste
moment de reculegere în amintirea celor morŃi în război în anul 1942, locuri şi a dus la înlocuirea culturii
turii în cadrul căminului cu propaganda
căzuŃi pe frontul din Răsărit (Uniunea Sovietică). S-au S prezentat dări comunistă.
de seamă, activitatea Sfatului şi a membrilor, rapoartele
rapo cenzorilor
privind conturile de gestiune, unde se arată că s--au cheltuit 1.111 lei
pentru procurarea celor trebuincioase refugiaŃilor din Basarabia.
CotizaŃia era stabilită la 10 lei lunar. Pentru că membrii Sfatului Căminul cultural ,,Leonida Constantin” din
căminului proveneau din toate cele le trei sate componente ale comunei,
iar unii nu puteau fi prezenŃi la activităŃi, s-aa decis înlocuirea lui N.
comuna Târzii, jud Fălciu (1939 – 1949)
MusteaŃă, C. N. Nistor, Marcu Andone şi Iorgu Popescu cu T. Anghel,
Constantin Ciochină, Dumitru Cristea şi Matei Neculai, ultimul - şef de Prof. Ştefan PLUGARU - Huşi
post în comuna Rânceni.
Programul pe anul 1943 avea în vedere: A luat fiinŃă în data de 29 iunie 1939, într-o zi de joi, când
SecŃia cultura sănătăŃii: se vor vizita toate gospodăriile, se locuitorii satului s-au reunit într-oo adunare generală în localul bisericii.
vor da sfaturi pentru gospodărirea igienică a locuinŃelor cu concursul La actul de constituire a fost prezent şi inspectorul Constantin Lascăr,
tuturor membrilor. CurăŃarea tuturor fântânilor. Construirea fântânilor
fâ delegatul căminului cultural judeŃean Fălciu. S-a S hotărât ca noua
model. instituŃie să poarte numele de ,,Leonida Constantin” ,,având în vedere
SubsecŃia educaŃie fizică: se vor organiza jocuri Ńărăneşti. că familia proprietarului Costantin este de 80 ani în comuna noastră,
Cultura muncii: se vor face demonstraŃii pe teren, împreună mai multe înlesniri ce le-aa făcut satului, ajutorul dat instituŃiilor din sat
cu agentul agricol, cu privire la arătură, însămânŃarea raŃională. Cursuri precum şi gestul generos al fiului său, Anton Constantin,
Co care a donat
teoretice cu demonstraŃii practice, arătând importanŃa lucrărilor locul căminului” S-aa decis ca sediul căminului să fie, până la
agricole cu maşina. construcŃia unui local propriu, ,,primăria, fiind un local mare, cu
SubsecŃia crescătorilor de vite: se vor Ńine cursuri teoretice camere suficiente”3. CotizaŃia anuală era fixată la suma de 24 lei,
despre cum se pot întreŃine raŃional vitele cornute şi caii, mai ales achitată integral sau în rate de 2 lei lunar.
furajarea acestora. Construirea grajdurilor model. Bolile vitelor şi În sfatul căminului au fost aleşi Mihai Secobeanu, Gh. I.
măsurile preventive. Cimitir de animale. Iftene, Gh. Gh. Grosu, Simion ToderiŃă, Iorgu Iancu (agricultori),
SubsecŃia bunelor gospodine: cursuri teoretice de bucătărie. Anton Constantin (proprietar), D. Pârâu (agronom), Ion Ursu
DemonstraŃii prectice în diverse gospodării. Sfaturi pentru creşterea (ceferist), P. Cazacu (învățător),
ător), Gh. Parfene (primar),
(primar Iftene Petre
păsărilor în curte. Albinăritul. Stupul sistematic, înmulŃirea albinelor, (notar), IoniŃă Iftodi (şef de post), Gh. Chiriceanu. Cenzori: Ion Istrate
potrivit cu apariŃia florilor melifere. Cânepa şi inul, sfaturi pentru (agricultor), I.C. Mihalache (casier) şi unul dintre învăŃători,
Ńesutul lor în gospodărie. nenominalizat. Director era propus şi ales preotul comunei, deoarece
SubsecŃia edilitară: construirea unui pod la punctul ,,Vasile ,,părintele I. Hanganu este parohul
ohul nostru de 11 ani, cunoaştem destul
Andone”. CurăŃarea şanŃurilor şoselei din interiorul satului. CurăŃarea de bine dragostea de sat a SfinŃiei Sale, dragostea de muncă pentru
islazului de spini. ridicarea comunei. Părintele este iniŃiatorul căminului cultural; nimeni

2 Arhivele NaŃionale Istorice Centrale (în continuare vom cita ANIC), fond FundaŃiile Culturale Regale
1Ibidem, fila 21. (F. C. R.), dosar 1573/1939, fila 4.
p. 40 Lohanul nr. 29, martie 2014
 Istorie
altul mai bine nu va putea conduce şi el va putea să meargă să urmeze
şcoala de conducători de cămine, având mijloacele necesare şi cultura
cerută unui conducător de cămin” 1 . AutorizaŃia 1de funcŃionare era
primită din partea FundaŃiei Culturale Regale ,,Principele Carol” cu nr.
R.C. 37772 (R.D.) 7474 în data de 5 august 19391. Bugetul pe a2nul
1939 era de 5.000 lei.
În cadrul căminului s-au înfinŃat SecŃia pentru cultura
sănătăŃii cu subsecŃiile sanitară şi educaŃie fizică; SecŃia pentru cultura
muncii – subsecŃia bunilor gospodari, bunelor gospodine şi secŃia
edilitară; secŃia pentru cultura minŃii şi sufletului – subsecŃia cursurilor
Ńărăneşti, muzicală, şezătorilor. Sfatul de împăcăciune era compus din
preotul I. Hanganu, Anton Constantin, Gh. Parfene, I. Parfene şi N.
Alistar2. Căminul avea 75 de membrii.
Planul de lucru pentru următorii 5 ani viza construcŃia ,,casei
căminului”, un monument al eroilor, baie populată, dispensar medical,
bibliotecă, organizarea de şezători şi sfaturi.
Darea de seamă monografică indică că satul era lung în aceea
vreme de 2 ½ km şi lat de 1 km, aflat într-o regiune de dealuri, cu
pământ agricol de mai multe calităŃi. Centrul localităŃii era situat (ca şi
astăzi - n.n.) spre nord, unde se aflau toate instituŃiile comunale
(biserica, şcoala, primăria). Existau două şcoli cu trei săli de clasă.
PopulaŃia era de 1.500 locuitori (800 bărbaŃi şi 700 femei), de credinŃă
creştin - ortodoxă. Bolile cele mai obişnuite erau sifilisul şi pelagra,
boală a sărăciei, deşi se menŃionează că populaŃia ,,se hrăneşte
potrivit”, în contextul în care de 5 ani seceta bântuia pe aceste locuri.
În privinŃa vechimii, se indică că satul data de la 1864, având
origine etnică românească, iar pe vremuri, adică anterior reformei
agrare din vremea domniei lui Al. I. Cuza, fusese iobăgesc (clăcăşesc
am corecta noi). Oamenii erau prezentaŃi ca paşnici, ascultători şi
săraci. Statistica ştiutorilor de carte, pe grupe de vârstă era următoarea:
7-14 ani – 200 persoane (80 bărbaŃi, 12 femei); 15 – 21ani – 500 (200
de sex bărbătesc, 300 femei); 22 – 30 ani– 400 (în coeficient egal); 31-
40 ani – 200 (idem); peste 40 ani – 70 (50 bărbaŃi, 20 femei).
Tabloul intelectualilor din localitate era alcătuit din preotul I.
Hanganu, licenŃiat în Teologie; Anton Constantin, bacalaurat,
proprietar; C. Z. Constantin, idem; învăŃătorii P. Cojan, Gh. Goian,
Vera Grămăticu, absolvenŃi de Şcoală Normală, D. Pârâu, agronom,
cu toŃii membrii ai căminului1. Fii ai satul3ui aflaŃi departe de locul
natal erau: V. Luca, N. Luca, învăŃători la Albeşti – Fălciu, Elena V.
Popata şi N. NegoiŃă, învăŃători în Deleni – Vaslui; Eleonora NegoiŃă,
inginer; Petru NegoiŃă – învăŃător; C. Spătaru – învăŃător; Anica Strună
– învăŃător; Anica Chicireanu, soră de ocrotire la Sf. Spiridon Iaşi; Ivan
Maxim, absolvent de şcoală militară, sublocotenent la regimentul din
Bârlad1. În comună fu4ncŃionau ,,Banca populară”, înfiinŃată în anul
1909; Cooperativa agricolă (1938); AsociaŃia ,,Bunii gospodari”
(înfiinŃată în anul 1937), conduse fiecare în parte de câte un consiliu1.
În privinŃa 5 etnografiei şi folclorului se mai păstrau doar câteva
obiceiuri şi tradiŃii. Sătenii se ocupau cu agricultura, creşterea vitelor,
viticultura; în comună se aflau doi tâmplari, 2 fierari, cinci cizmari, 2
croitori, 3 croitorese, 1 brutar. FuncŃionau 2 băcănii. AutorităŃile locale
erau reprezentate de G. Parfene, primar; Şt. Petev, notar; I. Lovin,
perceptor; IoniŃă Iftodi, jandarm4.
Mărturii scrise despre activitatea căminului apar abia în anul
1943, după cum reiese din următoarea adresă a noului preot paroh şi
preşedinte de cămin cultural:
,,Domnule Director,
Subsemnatul, preot Const. Ciolacu, fiind numit preot în
comuna Târzii, jud. Fălciu, de la 1 aprilie 1943 în locul pr. I. Hanganu,
am luat şi conducerea Căminului Cultural <<Leonida Constantin>> pe
1 Ibidem, fila 1.
2 Ibidem, fila 7.
3 Ibidem, fila 13 verso.
4 Ibidem, fila 14.
5 Ibidem, fila 15 verso.
p. 41
care l-am găsit complect dezorganizat. Imediat am trecut la organizarea
acestui cămin, am ridicat una TroiŃă în amintirea eroilor căzuŃi în
războaie, am dat serbări culturale şi artistice. SfinŃirea TroiŃei a fost în
ziua de 15 august 1943 de către un sobor de preoŃi, urmată o frumoasă
serbare. Pe lângă ridicarea TroiŃei am realizat şi un venit net de 34.000
lei şi cu ajutorul lui Dumnezeu sperăm că peste un an vom avea şi un
local propriu al Căminului. Mai jos dăm numele şi prenumele
intelectualilor şi locuitorilor ce au dat concurs: preot Const. Ciolacu;
Dumitru Popa – învăŃător; Gr. Grămăticu – învăŃător; Gh. Grosu –
tâmplar; Victoria Ciolacu – casnică; Vera Grămăticu – învăŃătoare;
Anton Constantin – proprietar; Iulia Constantin- proprietar; Ion Ursan-
funcŃionar C.F.R.; Elena Popa – casnică; Alex. Năstasă – notar; Mih.
Secobeanu – primar; Ion Savai – agronom; Gh. Iftenie – agricultor; Ion
Tărăgan – agricultor; Ion Luca – agricultor; Gh. NegoiŃă – agricultor.
Certificăm exactitatea.
Preşedinte şi director,
(ss) Pr. Const. Gh. Ciolacu6.
FundaŃia Cu6lturală Regală expedia în data de 17 noiembrie
acelaşi an următoarea adresă:
,,Cucernice Părinte,
Din adresa nr.8/943 a Căminului Cultural <<Leonida
Constantin>> din com. Târzii, jud. Fălciu, am luat cunoştinŃă cu
deosebită mulŃiumire de sprijinul ce l-aŃi acordat căminului pentru
ridicarea TroiŃei în amintirea eroilor satului dvs. căzuŃi pe câmpul de
onoare, pentru care se cuvine să îngenunchie în creştinească şi caldă
rugăciune neamul întreg, pentru slava şi odihna sufletelor lor.
Pentru pilduitoarea dvs. faptă, FundaŃia vă exprimă
sentimentele ei de deosebită preŃuire şi vă roagă ca şi pe viitor să fiŃi cu
sufletul alături de Căminul cultural la toate actele sale de ridicare a
obştei.
Cu bune urări de sănătate şi spor la lucru.
Director general, (ss) indescifrabil”7
În data de 7februarie 1944 se proceda la alegerea unui nou
sfat al Căminului cultural, alcătuit din 17 membrii, respectiv:
preşedinte - Anton Constantin; vicepreşedinte – înv. Dumitru Popa;
director – Pr. Const Ciolacu; supleant – înv. Gr. Grămăticu; contabil -
Alex. Năstase, notar; casier – Gh. Grosu; bibliotecar – Ioan Sonea,
Ioan Luca, Ioan Ursan, Gh. Parfenie, Gh. Chicineanu, Simion TodiriŃă,
Irimia Lefter, Neculai Zota, Vasile Zamosteanu, Vasile Sonea şi Gh. C.
NegoiŃă 1 ”. Se mai preciza în procesul verbal că acest sfat va Ńine
şedinŃe în localul şcolii în fiecare lună, cel puŃin o dată, pentru bunul
mers al instituŃiei de cultură.
Câteva zile mai târziu (15 februarie) era înaintată către
FundaŃia Culturală Regal ,,Mihai I” următoarea adresă:
,,Domnule Director,
Avem onoare a vă face cunoscut următoarele: Căminul
cultural din com. Târzii poartă numele de <<Leonida Constantin>>. Iar
acum, după ce am obŃinut clădirea donată căminului cultural de la d-na
Iulia Gh. Constantin şi dl. Costică Leonida Constantin, dorința d-nei
Iulia Gh. Constantin este ca căminul să poarte şi numele defunctului ei
soŃ, Gheorghe Constantin, adică numele căminului cultural să fie
<<Leonida şi Gheorghe Constantin>>” 1 . Solicitarea 8 era motivată
astfel: ,,Dl. Costică Leonida Constantin şi d-na Iulia Gh. Constantin,
proprietari în com. Târzii, jud. Fălciu, au donat ambii una clădire
Căminului cultural, compusă din una sală mare, două mai mici şi un
beci din piatră, având şi grădină, cu suprafaŃa de circa 1.000 – 1.200
mp, unde vom face <<parcul Eroilor>>. Această clădire se află chiar în
hotar cu toate instituŃiile comunei Târzii, valorificată la circa 600.000
lei. Clădirea este construită din zid, acoperită cu tablă, însă necesită o
reparaŃie generală, reparaŃie care trebuie făcută de către cămin. Voind a
face un cămin model, vă rugăm domnule Director a ne face cunoscut
6 Ibidem, fila 24.
7Ibidem, fila 25.
8 Ibidem, fila 31.
Lohanul nr. 29, martie 2014
 Istorie
dacă Onor FundaŃia Culturală Regală poate să ne dea un ajutor bănesc
pentru reparaŃie deoarece noi avem fonduri mici. Totodată Vă rugăm a
aduce mulŃumiri acestor donatori”.
În aceeaşi zi, preşedintele căminului înainta FundaŃiei şi un
raport al activităŃii proprii:
,,Subsemnatul pr. Const. Ciolacu, cu respect vă rog să
binevoiŃi a-mimi permite de a vă face cunoscut activitatea mea în cadrul
Căminului cultural <<Leonida
<Leonida Constantin>> din com. Târzii, jud.
Fălciu în cursul anului 1943, în calitate de director al acestui cămin:
Am luat conducerea căminului cultural de la 16 iunie 1943
(căci în aprilie 1943 am fost trimis ca preot în această comună) din
ordinul Căminuluiului cultural al jud. Fălciu, care cămin l-am l găsit
dezorganizat, aproape în nefiinŃă. Imediat l-am am reînfiinŃat, dându-i
dându o
înfăŃişare nouă.
În cadrul Căminului cultural am ridicat o TroiŃă în amintirea
eroilor căzuŃi din comuna noastră în Războiul Sfânt, sfinŃită s de un
sobor de preoŃi în ziua de 15 august 1943.
Din veniturile de la şezători şi manifestări culturale şi
artistice avem în casa Căminului un sold numerar de 45.000 lei, sumă
realizată numai în 1943.
Am obŃinut de la d-na na Iulia Constantin şi dl. Costică
C funcŃia de director
Constantin, proprietari, o clădire donată Căminului cultural, aşa după
cum se vede în raportul înaintat.
Deoarece comuna Târzii se află lângă calea ferată, fiind şi
haltă cu acelaşi nume, având şi un centru agricol model, cunoscut în
întreaga Ńară, obşte agricolă, cooperativă agricolă etc., este necesar şi
chiar dorinŃa noastră de a avea şi un Cămin cultural modern pe judeŃ.
De aceea vă rugăm a ne da tot sprijinul cuvenit din partea Onor
FundaŃiei Culturale Regale <<Regele
Regele Mihai I>>, pentru a putea face f
din clădirea donată un cămin cultural modern.
Cu respect,
Director, (ss) Preot Constantin Ciolacu”1.
Noi date des1prepre activitatea căminului avem din anul 1946.
Prin decizia nr. 9.038 din 6 iunie 1946, director al căminului este numit
noul preot al satului şi comunei, I. Bujoreanu1. În ziua de 229 2 iunie s-a
organizat o serbare urmată de horă Ńărănească. La reuşita acestei
activităŃi îşi aduseseră contribuŃia, solicitându-se
solicitându transmiterea de
mulŃumiri din partea FundaŃiei Culturale Regale, următorii: preot p I.
Bujoreanu, Dumitru V. Popa (învăŃător), Neculai NegoiŃă (învăŃător),
Gheorghe Parfeni, Gheorghe I. Lefter, Gheorghe C. NegoiŃă, V. C.
Năstase, Simion Mihoci, Petru D. Mihoci, Constantin Buhuşi, Victor
Panainte, Gheorghe V. Năstase, Alex. V. Năstase, Năstase Ion V. Năstase,
Ecaterina V. Năstase, Safta Şt. Romaşcu, Petru Şt. Romaşcu,
Constantin Mogâldea, Gh. A. Mogâldea, Mihai I. Mogâldea, Vasile P.
BoroneŃ (plugari), Al. D. Năstase (pensionar), Dumitru V. Chirica (elev
şcoala secundară), Elena D. Popa, Auricaa Chirica, Despina
Ciuhureanu, Elena Măgureanu (casnice), Maria Chişcă (elevă de liceu),
D. Chişcă (ucenic), Cornelia D. Popa (elevă în cl. a IV-aIV de liceu)1. O
altă serba3rere a avut loc în data de 6 august în satul Târzii, fondurile
colectare de la aceste acŃiuni fiind distribuite astfel: şcoala Pâhna a
primit petnru reparaŃii suma de 177.280 lei iar biserica din Târzii suma
de 150.000 lei. DonaŃii de bani căminul primise de la Ion Luca (500
lei), Natalia Cosma (100 lei), Lucia V. Constantin (2.000 lei), Dumitru
Du
Baştea (1000 lei), bani proveniŃi din vânzarea unor arbori donaŃi.
În data de 12 ianuarie 1947 s-aa Ńinut adunarea generală
ordinară. Planul de activitate pe anul respectiv prevedea:
1. Cultura sănătăŃii, secŃie condusă de Matei
Parfene 1 , urmărea comb 4 aterea epidemiilor, sfaturi pentru buna
creştere a copiilor, curăŃarea şi asanarea fântânilor, colectarea de plante
medicinale, ajutorarea suferinzilor săraci, înfiinŃarea unei farmacii,
vizitarea familiilor.
1 Ibidem, fila 42.
2 Ibidem, fila 47.
3 Ibidem, fila 53.
4 Ibidem, fila 53 verso.
p. 42
2. Cultura muncii cuprindea două subsecŃii. SubsecŃia
Subsec
agricolă, condusă de agronomul C. Vasiliu, avea următorul program:
conferinŃe cu caracter agricol, propagandă pentru intensificarea
cultivării de plante textile şi zarzavaturi. SubsecŃia muncă de folos
obştesc urma să fie condusă de Gh. Grosu şi N. Zota, Zot având în plan
reparerea locuinŃelor celor nevoiaşi, repararea podului din sat,
începerea construirii sediului propriu, ajutorarea şcolii şi a bisericii.
3. SecŃia ,,Cultura minŃii şi a sufletului”, condusă de
învăŃătorul N. NegoiŃă, cu concursul tuturor învăŃătorilor,
în urmărea
organizarea de cursuri Ńărăneşti şi a unor şezători (periodic), conferinŃe
cu caracter cultural, organizarea bibliotecii, înfiinŃarea unui cor
bisericesc şi profan, a unei filiale de Cruce Roşie.
4. SecŃia economică, condusă de I. Niculăeş,
Niculăe avea în
plan obŃinerea de fonduri de la Institutul NaŃional Zootehnic pentru ca
sătenii membrii ai căminului să îşi salveze vitele, intervenŃii la
organismele competente pentru a se aproviziona cu cereale, pe bani şi
pe credit, satul înfometat. De asemenea,
aseme urma să se ceară Domeniilor
Coroanei primirea copiilor înfometaŃi din comună în colonii, pentru a fi
salvaŃi de la moarte. În sfat erau aleşi spre completare I. Niculăeş şi
T.T. Moga. Preotul I. Bujoreanu era ales preşedinte, în vreme ce
rector era preluată de învăŃătorul N. Opărică.
VicepreşedinŃi: înv. N. NegoiŃă (Târzii) şi înv. D. Popa (Pâhna). Sediul
era stabilit în localul primăriei şi se solicita schimbarea denumirii
căminului din ,,Leonida Constantin” în ,,Ion Creangă”, gest motivat
motiva de
faptul că ,,boierul” Constantin şi-a şi retras donaŃia făcută, vânzând
terenul către săteanul Gh. Chicireanu1. Bugetul era 5stabilit la suma de
3.378.905 lei, în vreme ce cotizaŃia lunară era de 2.000 lei.
Odată cu instalarea regimului comunist la putere, căminul a
fost reorganizat pe baze ideologice. Numele a fost schimbat în ,,Ana
Ipătescu”, cu sediul în localul şcolii elementare. În sfat erau aleşi în
şedinŃa din 13 martie 1949, prin ridicare de mâini şi aclamaŃii,
următorii: Ion Siminică, Gh. Fătu, Fă Vasile Mocanu, Const.
Calapodeanu, secretar; Irimia Mihalache, Ion Bârleanu, agricultori cu
studii ce variau de la 4 clase primare la 3 clase secundare, Tasia Luca,
casnică, Neculai Luca, învăŃător, responsabil cu munca culturală;
Neculai NegoiŃă, învăŃător,
Ńător, însărcinat cu munca de organizare; Sterian
Grosu, agricultor, membru al sfatului cu munca financiară; Mircea
Ursan, telefonist, bibliotecar. Membrii de drept erau: Gh. Marcu, 39
ani, 4 clase, agricultor, primar; Sev. Jacotă. 19 ani, moaşă, agent
sanitar,
nitar, Vasile Paraschiv, 35 ani, 4 clase, agr., Cod. Ocol Agricol, I.
Niculăeş, 27 ani, 5 clase, preşedintele Cooperativei, Dumitru Pârvan,
30 ani, Şeful ocolului Silvic, Gh. Brânză, 27 ani, plutonier, Şef Post
Jandarmi, N. NegoiŃă, învăŃător, directorul şcolii
ş primare. Cenzori:
Toma Prună, Constantin Crăciun, Vasile Niculăeş. Director de cămin
rămânea același învățător
ător Opărică, în vreme ce preşedinte al căminului
era ales Ştefan Grosu, secretar al Partidului Muncitoresc Român
(P.M.R.). Se mai stabilea că ,,pentru , bunul mers al activităŃii
Căminului Cultural vom Ńine şedinŃă de consfătuire în fiecare
săptămână”.
5 Piftele – chiftele, pârjoale.
Lohanul nr. 29, martie 2014
 Istorie
Lagărul… (II)
Prof. Lina CODREANU - Huşi
Fragment din cartea document ViaŃa ca o poveste, lagărul – un
coşmar. Cap. Docoment orighinal)
(Memorii despre prizonierat, notate de Panaite T. Ionică –
manuscris)
Eram în anul 1944, luna decembrie în Lagărul Nr. 1 din
Stalingrad, unde munceam toată ziua, de la ora 7 dimineaŃa şi până la
ora 5 seara, când eram încolonaŃi pe brigăzi şi aduşi cu santinele la
lagăr. Acolo eram număraŃi [ca] să [nu] dispară unul, căci era mare
bocluc. Apoi ne dădea în primire la lagăr şi intram în buncăre făcute în
pământ, căci acolo dormeam, acolo serveam masa şi a doua zi de acolo
iar plecam la lucru în fabrică. Era timpul cu iarna grea geroasă şi noi
trebuia să fim la lucru scoşi obligatoriu în fabrică. Lucram la săpături
la dărmat ziduri de la clădirile stricate de război. Eram într-o mare
mizerie şi foame, nespălaŃi şi plini de păduchi şi de mizerie complet,
aproape morŃi de foame – mâncarea era foarte proastă, [ne] dădeau
numai supă fiartă cu cartofi necurăŃaŃi, varză, castraveŃi şi pătlăgele
tocate, la un loc fierte şi amestecate cu făină de soia şi ceva ulei, doar
[de] se vedea pe deasupra unde şi unde câte ceva stele de ulei.
Această muncă grea şi [vreme] geroasă a durat până pe la
sfârşitul lunii februarie 1945, cu mizeria, foamea şi păduchii tare mulŃi.
La o vizită medicală s-au descoperit bolnavi de tifos. Atunci au închis
lagărul şi nu ne mai scoteau la lucru, erau în întreg lagărul bolnavi
prizonierii de tifos. Într-una din zile m-am pomenit şi eu bolnav.
Aveam temperatură şi nu mai aveam poftă de mâncare. Îmi era cum
scade temperatura de 40 de gr. şi s-a mai urcat aproape de 41 gr. De
multă mizerie ce avusesem înainte, slăbisem. Nu mâncam. Aş fi băut
multă apă rece, dar nu ne dădea voie. Primeam câte un pahar de ceai
dimineaŃa şi o lingură de zahăr şi 3 linguriŃe de griş, dar nu puteam să
le mănânc nici pe acelea. Eram gata de moarte, temperatura era 41 gr.
Îmi amintesc că eram aproape pierdut.
Dar nu a fost aşa de uşor să fii bolnav de tifos, să scapi cu viaŃă,
căci tratament nu primeam deloc, doar eram izolaŃi şi nu ne dădea voie
să bem apă rece sau să te scoli din pat. Ceva mâncare care era o
aduceau la pat. Foarte mulŃi au murit şi repede. Cum îi dădea în diaree
– diaree cu sânge, era gata şi îl găseai mort. Înspre sfârşitul lunii
februarie, într-una din nopŃi, mi s-a făcut şi mie rău-rău de tot.
Temperatura era 41 gr. A venit doctorul noaptea şi m-a văzut că eram
cam pierdut. Îmi amintesc ca prin vis că mi-au făcut 2 injecŃii, una la
mâna dreaptă şi una la mâna stângă, după care timp, a doua zi a început
să-mi scadă temperatura şi să mă simt mai binişor faŃă de cele petrecute
în trecut, după 40 de zile de imobilizare în pat. Începuse să-mi fie mai
binişor, dar slăbisem foarte mult, nu mai aveam nici un fel de puteri să
mă scol şi să merg. Dar trăiam totuşi cu speranŃa că voi scăpa şi mă voi
face bine, în special faŃă de ceilalŃi prizonieri care erau morŃi lângă
mine. Toată ziua cărau cu targa morŃii şi-i transportau la groapă. Aici
era moartea uşor de văzut, eram f. [în]grozit de cele ce vedeam acolo în
spital. Unde, nu după mult timp, pe la începutul lunii martie mi-a
scăzut temperatura, mă făcusem mai binişor, dar slăbisem tare, nu mă
Ńineau picioarele şi nu puteam merge de slăbit. Ne-au scos pe cei care
eram mai tărişori afară din spital şi ne Ńineau la soare pe la jumătatea
p. 43
lunii aprilie 1945, unde nu făceam nimic, căci eram de speriat […]
distruşi de boală. Aşa a durat până prin luna mai 1945, când am început
să lucrăm la lucru mai uşor pe la bucătărie, mai făceam câte o treabă şi
primeam un polonic de supă mai mult, căci era greu de mâncare.
A fost o perioadă de timp [pe] care am petrecut-o în iarna
anului 1944-1945. Erau zile în iarnă, când nu aveam nici cu ce face
focul la sobe şi la bucătărie ca [să] ne putem încălzi şi să ne facă ceva
de mâncare. Era cel mai puternic ger pe care l-am întâlnit eu până
acum în viaŃă. Eram şi într-o climă siberiană aproape de poalele
munŃilor Urali, care erau cele mai puternice geruri din Rusia.
Ajunsesem timpul [în] care mâncam coji de cartofi şi iarbă fiartă cu
ceva sare şi făceam supă şi mâncam de foame. Primeam de la lagăr
numai 500 gr. pâine pe zi porŃia şi aceea o primeam numai dimineaŃa
toată, [pe] care o mâncam şi apoi aşteptam pe ceea de a doua zi. Tare
trece timpul greu când aştepŃi flămând!
Aşa au mers greutăŃile şi mizeria până s-a făcut mai cald de am
ieşit iarăşi la lucru, după ce m-am făcut mai bine, căci fusesem zăcut
de tifos exantematic.
Scoşi din nou, lucram câte 4 ore pe zi, căci eram socotiŃi ca
slabi, categoria a III-a, lucram la lucru mai uşor, căci eram neputincioşi
şi slăbiŃi. Aşa am mers la lucru şi munceam în fiecare zi scoşi la lucru.
După nu mult timp, am fost daŃi iarăşi la categoria a II-a, lucram 8 ore
pe zi la o muncă mai grea. Dar nu era munca aşa de grea, cât era
mâncarea slabă. Dădeau numai un peşte fiert cu făină de soia şi pâine
puŃină şi de proastă calitate. De multe ori chiar şi în fiecare zi mâncam
câte o porŃie de iarbă fiartă în gamele, mai mult opărită, căci era puŃină
mâncare şi nu puteai să mergi de slăbit, aşa că au fost timpuri grele de
petrecut.
[Tot în primăvara lui ’45, după ce-am zăcut de tifos, lucram la
peşte. Se făceau porŃii de piftele 1 de peşte. Au 1făcut cântare şi ne
cântărea 6 kg de pâine la 10 oameni. La bucătărie, mâncam cât puteam,
dar nu puteam scoate din lagăr. Un Ńigan avea nişte ciubote largi şi a
pus în ele 20 de gogoşi. L-a prins şi l-a dat exemplu în lagăr şi nu ne-a
mai primit la bucătărie.
Lucram la fabrica de peşte. Mâncam cât mâncam, dar nu
puteam scoate afară. Unul din noi a luat o aŃă, a legat peştele de gât şi
l-a dat în spate. La poartă, ridica mâinile-n sus, îl controla prin
buzunare, dar în spate nu bănuia că stă peştele agăŃat.
La brutărie lucrau numai nemŃii şi nu ne primeau pe noi. Ungurii furau
grâu, şi-au făcut râşniŃe în dormitor şi făceau făină, din făină făceau
turte. Când a fost un control, la „zilele roşii” (control de armament)…]
[1945, primăvara.
Lucram la fabrica de ulei. Era lipsă de mâncare. În lagăr era un
agud care nu mai avea nici o frunză pe el. Rămăsesem în viaŃă numai
cei mai tineri, mai rezistenŃi. Lucram la fabrica de conserve. Acolo
mâncam cât puteam (ficat). Nu puteam scoate însă nici o cutie afară
din lagăr, unde le puteam vinde pe mahorcă etc. Cum să le scoatem?
Eram 10 români.
1 Traşi – cu sensul de găzduiŃi, cazaŃi.
Lohanul nr. 29, martie 2014
 Istorie
Am făcut un buzunar la manta, pe dedesubt. Ridicam mâinile,
ne controla santinela şi scăpam cu câte o cutie. Numai că, într-o
într zi, a
venit etuva şi a început să se întrebe de ce toate mantalele românilor
aveau în plus la spate câte un buzunar. Ne-aa batjocorit pe toŃi şi ne-a
ne
luat mantalele, apoi ne-a mutat la fabrica dee ulei. Acolo beiam ulei cât
puteam şi mâncam turtă de floarea soarelui. Dar nu puteam scoate
„macuci” în lagăr ca să-ll vindem. Noi purtam papuci de lemn. Atunci
ce-am
am făcut? Tăiam o turtă în două şi le puneam sub cele de lemn;
târâiam încet papucii până treceam
receam de santinelă. Am luat şi eu o turtă,
am tăiat-o şi am pus-oo sub papuci. La un moment dat, cum m-am m foit
eu pe-acolo, a rămas o turtă în urma mea. M-aa văzut santinela şi nu vă
mai spun ce-am păŃit. Nu mi-o mai trebuit].
Mi-amintesc foarte bine căci ziceam
iceam că se apropie sărbătorile
Paştelui, dar noi nu aveam de unde să ştim când va fi, căci nu dădea
voie să scriem acasă. Războiul nu era terminat, pacea nu era încheiată.
De acasă nu ştiam nimic şi nici cei dragi, lăsaŃi acasă, nu ştiau dacă eu
mai sunt în viaŃă sau nu. Aşa am muncit toată vara anului 1945 până în
luna august. Atunci am fost scos cu toată brigada la munca câmpului,
la grădina lagărului, la scos de morcov, cartof şi sfeclă roşie. Acolo
dormeam, în câmp, noaptea şi păziŃi de santinele ruseşti,
ruseş iar ziua scoşi
la lucru de categoria I, căci mă făcusem mai binişor. Mai găseam de ale
mâncării la grădină, morcov, cartofi, sfeclă şi mai omoram foamea cu
ceva. Când s-auau terminat toate de strâns şi depozitat, ne-au
ne luat în
1
convoi cu santinele şi ne-au dus, traşi la Lagărul nr1.nr 6 din centrul
Stalingradului, la muncă grea, la cărat saci cu ciment din vapor, căci
lucram cu norma iar sacii îi scoteam cu spatele din vapor. Aşa am
muncit mai bine de 2 luni.
[Prin vara lui ’45-’46.
Era stabilită - 25 de saci - norma unui prizonier. Şi-l
Şi scoteam
[sacul] la malul Volgăi până la o bandă care-ll ducea sus în fabrică.
Scoteam câte un sac şi o babă cu fuse roşii ne dădea la un capăt al
punŃii un fus şi-ll dădeam dincolo, ca să ne socotească norma. Dar noi
eram slabi,
bi, ne ustura pielea, se rupseseră maiourile… Dacă aveam 101
procente, luam 1 kg de pâine. Dacă nu, doar 600 gr de pâine. La un
moment dat, luam sacul, ajungeam la mijlocul punŃii şi-l
şi zvârleam în
Volga, dădeam doar fusul celeilalte babe şi ne--ntorceam înapoi. Şi
când, la un moment dat, ieşeau fusele, dar nu ieşeau sacii. Ne-a Ne
batjocorit ca pe noi].
1ARLUS din Raionul Huşi.
p. 44
[Era de-acu’
acu’ iarna lui ’45 şi noi, prizonierii, tot căram saci cu
ciment şi var, pe care, din când în când, tot îi mai aruncam în Volga.
Numai că, o dată cu sacul,
ul, am căzut şi eu peste punte. Nu prea ştiam să
înot şi numai strigătele unui camarad au atenŃionat santinelele care
aproape să mă scape sub gheaŃa fluviului. După asta, am mâncat bătaie,
dar m-am
am bucurat că am scăpat cu viaŃă şi din această primejdie].
[Tot
Tot cam prin toamna lui ’45-’46.
’45
łăranilor ruşi, şi mai ales rusoaicelor le era, cred eu, milă de
noi, văzând cum eram de slabi şi munciŃi. Toamna luau bostani şi, de
pe vârful unui deluşor le dădeau brânci la vale în gardul de sârmă
ghimpată, unde se spărgeau,
geau, dar ajungeau la noi bucăŃi. Santinelele nu
aveau ce să le facă. Ce îngrămădeală era pentru o coajă…Dacă
apucai…]
(Va urma)
Cei dintâi vor fi cei din urmă. România
şi sfârşitul
itul Războiul
Ră Rece
Larry Watts
Larry L. Watts încearcă să restabilească adevărul
istoric si să corecteze percepŃiile comunităŃii occidentale în
privinŃa rolului jucat de România în plan internaŃional în
perioada Războiului Rece.
n primul volum al autorului, Fereşte-mă, Doamne, de prieteni.
Î
Războiul clandestin al Blocului Sovietic cu România au fost
examinate atent interesele strategice aflate în spatele relaŃiilor
antagoniste ale României cu „aliaŃii“ din Răsărit, motivaŃiile
incredibilei sfidări a Ńării noastre la adresa Moscovei, metodele de
„eliberare“ militară şi de securitate de sub jugul sovietic, scopurile
opoziŃiei faŃă de politicile de la Kremlin şi, mai ales, reacŃia sovieticilor
şi a loialiştilor din rândul membrilor Pactului de la Varşovia în cele
mai înalte
lte consilii ale acestora, aşa cum au fost acestea consemnate de
lideri ai Partidului Comunist, de comandanŃi militari şi de organe ale
securităŃii statului.
Volumul al doilea ajunge până în prima săptămână din decembrie
1989, oprindu-se se chiar înainte de revoluŃie. Într-un
Într studiu bazat pe
analiza celor întâmplate între anii 1950 şi 1978, primul capitol
încearcă să răspundă la întrebările: cum şi de ce SUA nu au înŃeles
România.
În primul rând, avem de a face cu prejudecata colectivă privind faptul
că România a fost statul cel mai puŃin capabil să sfideze URSS, o
prejudecată apărută în anii 1940, foarte greu de îndepărtat, chiar şi în
perioada anilor 1962–1963, când opoziŃia României a fost foarte
puternică, această prejudecată dispărând totuşi pentru un timp, din
1964 până în 1968. Dar, după aceea, a revenit. Una dintre cele mai
puternice lovituri date României prin dezinformarea sovietică şi
ungară a avut loc în 1989.
LARRY WATTS, revista Clipa, 2013 – Larry Watts ante portas:
Admir Romania pentru ca s-aa luptat ca David cu Goliath
Bazându-se se pe documentele descoperite după 1989 în arhivele fostelor
Ńări socialiste, volumul tratează modul eronat în care au fost percepute
în Occident România şi atitudinea ei faŃă de URSS şi de ceilalŃi
membri ai Pactului de la Varşovia, precum şi cauzele acestor percepŃii
eronate: tendinŃe cognitive care se manifestă în mod obişnuit în
comunităŃile analitice, dar şi campanii de dezinformare concepute şi
puse în practică de „aliaŃii“ României din Blocul sovietic. Astfel, deşi
prima – şi de multe ori singura – care s-a opus intervenŃiilor militare
Lohanul nr. 29, martie 2014
 Istorie
străine pe teritoriile altor state (vezi Ungaria, Cehoslovacia,
Afganistan), desfăşurării
şurării de trupe şi armamente şi cursei înarmărilor în
general, şi care a insistat pentru deschiderea lumii socialiste către
Occident, România a fost portretizată exact invers, ca aderând
necondiŃionat la politicile Uniunii Sovietice în domeniu, susŃinându-le
susŃinându
şi militând activ pentru aplicarea lor în practică.
Descoperirile din arhivele Pactului de la Varşovia după 1989 şi
investigaŃiile conduse de organisme de monitorizare americane şi
internaŃionale (…) au relevat faptul că Bucureştiul a continuat să
sfideze Moscova pe „aproape toate punctele de pe agendă“, în
interiorul Pactului de la Varşovia.
În vreme ce toate aspectele politicii externe şi de securitate a României
erau sistematic reatribuite regimurilor loiale sovieticilor, cu ajutorul
aparatului de măsuri active al URSS şi al Pactului de la Varşovia, Ńara
şi conducerea ei erau cu minuŃiozitate înfăŃişate ca susŃinând exact
opusul măsurilor promovate în ultimul sfert de secol. De la statutul de
unic membru al Pactului care refuzase să blameze lameze şi să condamne
SUA, RFG şi NATO, România devenise Ńara care detesta cel mai
profund autorităŃile de la Washington, Bonn şi Bruxelles. De la Ńara cu
activitate de pionierat în domeniul relaŃiilor cu Europa de Vest şi mai
ales cu CEE, devenise cea mai antieuropeană dintre toate. De la
singurul membru al alianŃei care condamnase invaziile militare
conduse de sovietici şi respinsese doctrina Brejnev, devenise
susŃinătoare a invaziilor militare în Europa şi împotriva propriilor
aliaŃi. Desigur însă, România ia nu devenise în realitate aşa, dar acestea
erau imaginile proiectate în Occident de aparatul sovietic de
dezinformare, cu un remarcabil succes.
Ioan Talpeș consideră că volumul Cei dintâi vor fi cei din urmă.
România și sfârșitul Războiului Rece „se constituie tituie într-un
într demers
strategic absolut necesar pentru a ne apropia de înțelegerea în
dependențelor evoluției iei istorice foarte recente a poporului român. AșA
spune chiar un parcurs obligatoriu pentru toții acei care vor cu adevărat
să depășească condiția perceperilor rilor de circumstanță
circumstan vehiculate în
proporție de masă de foști ideologi aflați într--o continuă și acută
nevoie de a-și proclama reconvertirile.“
Consultant al CorporaŃiei RAND la momentul revoluŃiei, Larry Watts
a călătorit deseori în Europa de Est şi în URSS înainte de 1989.
Ulterior a asistat oficiali din România la înfiinŃarea Colegiului NaŃional
de Apărare şi a conlucrat cu mai mulŃi miniştri români ai Apărării şi
şefi de stat-major privind reforma în domeniull armatei, cooperarea cu
Parteneriatul pentru Pace şi integrarea în NATO. În 1990 şi 1991 a fost
şeful Biroului IREX din Bucureşti, iar până în 1997 a fost senior
consultant al Project on Ethnic Relation (PER) şi director al Biroului
PER din România. Între 2001–2004 2004 a activat drept consultant pentru
reforma sectorului de securitate pe lângă consilierul prezidenŃial pentru
securitate naŃională din România.
Chestiunea arzătoare este aceasta: cum şi de ce au înŃeles atât de
greşit analiştii americani evoluŃia situaŃiei din România şi dinamica
relaŃiilor din interiorul Pactului?
p. 45
AsociaŃia Română pentru strângerea
Legăturilor cu Uniunea Sovietică din
raionul Huşi1
Prof. Costin CLIT - Huşi
Monografiile locale postdecembriste oferă de cele mai multe
ori informaŃii lacunare despre evoluŃia localităŃilor în perioada
comunistă, mulŃi autori bazându-se
bazându pe amintirile cetăŃenilor,
fără a oferi date exacte despre activitatea propagandei
bolşevice,
ice, subordonarea instituŃiilor statului, înfiinŃarea şi
evoluŃia întovărăşirilor agricole, GAC-urilor,
GAC GAS-urilor şi a
personalului uman pus în slujba cotropitorilor sovietici, pentru
care au fost răsplătiŃi financiar şi material, odraslele lor
beneficiindd de avantaje în ocuparea posturilor sau a
frecventării cursurilor universitare, în timp ce „chiaburii”,
„duşmanii de clasă”, într-un un cuvânt opozanŃii regimului,
chinuiau în temniŃele comuniste, săpau canalul Dunăre-Marea
Dunăre
Neagră sau tăiau stuf în deltă, mulŃii
mu dintre ei murind. Studiul
de faŃă se doreşte o contribuŃie la cunoaşterea activităŃii
ARLUS din raionul Huşi, consideratădrept absurdă de Vasile
Folescu, un „culturnic” implicat în fenomen1.
F
enomenul ARLUS nu a fost dominat de evrei, aşa cum s-ar s
crede la o primă vedere, ci de români, fără excluderea celor
dintâi menŃionaŃi. Pe frontul ARLUS şi-auşi început activitatea
o serie de intelectuali şi formatori culturali locali care s-au
s impus în
timp prin faptele lor: Emil Pascal (1931-2012),
(1931 Boris Gorceac
(1921-2005),
2005), Ion Alexandru Angheluş (1937-1986),
(1937 Aurel Ciulei,
Vasile Folescu 2 . Unii dintre ei au fost „răsplătiŃi” cu posturi de
directori: Mihai Hogaş, Constantin Neştian (fiul său a fost arestat
pentru anticomunism), Constantin Enache şi alŃii. O cercetarecerc a
arhivelor SecurităŃii ar fi necesară. Despre cei mai mulŃi nu se ştie
nimic, au rămas nişte anonimi plătiŃi din banii statului pentru a sluji
interese străine neamului românesc, pentru al distruge şi al aşeza la
marginea istoriei, sub motivul internaŃionalismului
inter de sorginte
bolşevică. Ce fac astăzi cei implicaŃi în fenomenul cultural susŃinut
din bugetul statului? Servesc un alt tip de internaŃionalism! În cele
1Prof. Vasile Folescu, CreŃeşti Istorie şi actualitate,
actualitate Iaşi, Casa Editorială Demiurg, 2003, p.205.
2Căminul cultural din comuna CreŃeşti îi poartă numele. Despre activitatea sa de „culturnic”
ARLUS nu ne spune nimic în monografia editată.
Lohanul nr. 29, martie 2014
mai multe instituŃii culturale locale s-a instalat o stare de
somnolenŃă sau chiar letargie. „Culturnicii” de ieri au fost înlocuiŃi
cu „europeniştii” de azi, implicaŃi în sejururi europene sau asiatice
(a se vedea programele educaŃionale din Turcia; Ştefan cel Mare se
miră din mormântul său de la Putna), fără de nici un folos
sistemului educativ şi cultural românesc.
În acŃiunile culturale din căminele culturale, casa de cultură, casa
armatei, radio şi din alte instituŃii lipsesc în perioada ARLUS, cu
desăvârşire, evocările personalităŃilor româneşti: Mihai Eminescu,
Dimitrie Cantemir, Liviu Rebreanu, Constantin Noica ş.a.m.d. Nu
ne propunem condamnarea cuiva, ci doar cunoaşterea trecutului aşa
cum a fost, un îndemn şi pentru actualii politicieni şi directori de
instituŃii, care se cred anonimi, fiind interesaŃi doar de măria sa
„banul”. Oare când „mai marii” noştri vor învăŃa ceva din istorie?
ÎnfiinŃarea ARLUS
La 28 iulie 1934 a fost înfiinŃată asociaŃia „Amicii U.R.S.S.”, „de
un grup de patrioŃi clarvăzători şi inspiraŃi din adevăratele
interese ale poporului român”, „al cărei scop era cunoaşterea şi
cercetarea stărilor adevărate din U.R.S.S., pe care o propagandă
înşelătoare şi interesată le prezentau sub culorile cele mai
negre”.ARLUS-ul îşi are originea în asociaŃia înfiinŃată la 1934. În
decembrie 1944 conducerea ARLUS era asigurată de prof. dr.
Constantin Parhon „înconjurat de elemente de o necontestată
valoare din toate straturile noastre sociale, economice, ştiinŃifice,
culturale şi artistice”. AsociaŃia era formatăîn decembrie 1944 din
14 secŃiuni. Preşedintele secŃiunii militare era generalul Vasiliu
Râşcanu1.În publicaŃiile asociaŃiei se face referire la toamna anului
1944 ca moment al întemeierii ARLUS, care „a continuat tradiŃiile
organizaŃiei „Amicii U.R.S.S.”, învingând o serie de greutăŃi, s-a
încadrat de la început în lupta hotărâtă condusă de partidul clasei
muncitoare”. În 1949 ARLUS ar fi numărat 8000000 de membri,
integraŃi în 17000 de cercuri2.Continuatoare a tradiŃiilor AsociaŃiei
„Amicii U.R.S.S.”şi ale „SocietăŃii pentru întărirea raporturilor
culturale cu U.R.S.S.”, întemeiată în 1935, ARLUS a fost înfiinŃată
la 12 noiembrie 1944, ca o asociaŃie cu caracter obştesc, sub
conducerea şi îndrumarea P.C.R., cu scopul de a contribui la
„cunoaşterea reciprocă între România şi U.R.S.S. şi strângerea
legăturilor dintre cele două Ńări”. Prin legea cu nr. 36 votată de
Adunarea DeputaŃilor la 18 februarie 1948, ARLUS este
recunoscută ca „persoană juridică de utilitate publică”. AsociaŃia,
potrivit legii amintite, era scutită de „orice impozite, contribuŃiuni,
taxe sau timbre, sub orice formă sau denumire ar exista sau s-ar
institui de către stat, judeŃ, comună sau orice alte instituŃiuni,
precum şi pentru cele datorate până la publicarea prezentei legi
pentru toate bunurile, veniturile şi încasările rezultând din
activitea sa de orice natură, ca expoziŃii, proiecŃiuni, audiŃii,
cursuri, conferinŃe, manifestări sportive, concerte, spectacole
teatrale şi cinematografice, tipărirea, editarea, desfacerea şi
difuzarea publicaŃiilor sale şi a celor sovietice: cărŃi, reviste,
broşuri, afişe, note şi discuri muzicale, filme, fotografii, albume,
materiale cu caracter grafic, plastic, filatelic, de artă decorativă şi
populară şi altele asemănătoare”. Şi-a încetat activitatea în
decembrie 19893.
1Col. N. Pârvulescu Delaturnu, Armata şi AsociaŃia Română pentru strângerea legăturilor cu
U.R.S.S. (A.R.L.U.S.), în „Scânteia”, Organ al Comitetului Central al P.C.R., Anul I, nr. 81, din 11
decembrie 1944, p. 1.
2„Buletinul ARLUS”, nr. 3-5, martie-aprilie-mai, 1949, Bucureşti, Editura ARLUS-Cartea Rusă,
p. 3.
3Dan Cătănuş (coordonator), România 1945-1989. Enciclopedia regimului comunist. InstituŃii de
partid, de stat, obşteşti şi cooperatiste, Bucureşti, Institutul NaŃional pentru Studiul Totalitarismului, 2012,
p.63-75.
p. 46
ARLUS Huşi s-a înfiinŃat probabil în cursul anului 1944, în 1954
fiind sărbătoriŃi zece ani de activitate „a AsociaŃiei noastre”4.La 12
aprilie 1945 filiala ARLUS din Huşi, invită la frcventarea
cursurilor de limba rusă desfăşurate în cadrul Liceului „Cuza
Vodă” din Huşi5.
Sediul ARLUS din Huşi a fost stabilit în clădirea Ateneului
Popular din localitate, renovată în cursul anului 19496.
În toamna anului 1959 au fost marcaŃi cu festivism cei 25 de ani
de la înfiinŃarea AsociaŃiei „Amicii U.R.S.S.” şi 15 ani de la
înfiinŃarea ARLUS, beneficiind de emisiuni speciale la staŃia de
radioamplificare (radioficare) din Huşi şi de afirmaŃii ca: „Poporul
Român consideră că una din cele mai sfinte îndatoriri ale sale este
să păstreze ca lumina ochilor prietenia cu Uniunea Sovietică şi cu
celelalte Ńări frăŃeşti”7.
Conducerea ARLUS din Raionul Huşi
Ioan Tănase, secretar al filialei ARLUS Fălciu-Huşi8.
Gheorghe Lăzescu, preşedinte, 19509.
„Tovarăşul” Pecheanu, atestat preşedinte la 26 septembrie 195110.
Vasile Pecheanu, preşedinte ARLUS Huşi, Ilie Ştefan, Aurica
David, membri, 195211.
Gheorghe Lăzescu, preşedinte, Ilie Ştefan, membru în birou,
195212.
Ştefan Gorovei, secretar ARLUS, Gheorghe Rudolf şi Dumitru
Dulgheruş, membri13. La 4 mai 1954 Ştefan Gorovei, secretarul
raional ARLUS primeşte gestiunea financiară de la Dumitru
Dulghereş14.
La şedinŃa ARLUS din 29 iulie 1949 sunt prezenŃi Şerban
Ionache, Matei Ciobanu, Dumitru Nistor, Atena Tofan, Petru
Iliescu şi Elena Luca, moment în care sunt organizate şase grupe:
grupa a I-a (Marieta Bodu, îndrumătoare, compusă din 18 membri
din biroul Comitetului Provizoriu, secŃia Secretariat şi secŃia
AdministraŃie); grupa a II-a (Adela Cârjă, îndrumătoare, compusă
din 14 membri din secŃia Gospodăriei Locale); grupa a III-a
(Gheorghe Mocanu, îndrumător, compusă din 14 membri din
secŃiile ÎnvăŃământ şi Cultură, Muncă şi Prevederi Sociale,
Comercială şi o parte din secŃia Financiară); grupa a IV-a
(Georgeta Puiu, îndrumătoare, compusă dintr-o parte a secŃiei
Financiare); secŃia a V-a (Dumitru Iacob, îndrumător, compusă
dintr-o parte a secŃiei Financiare); grupa a VI-a (Aurica Barbău,
îndrumătoare, compusă din secŃia Sanitară, circumscripŃiile I şi II);
grupa a VII-a (Vasile Nestor, compusă din Dispensarul TBC).
Grupele I-VI cuprind între 16 şi 20 de membri, iar grupa a VII-a
numai 4 membri. Se pun bazele la trei resorturi: organizatoric, în
cadrul căruia sunt desemnaŃi conducătorii de grupe; cultural, din
care fac parte Petru Iliescu, Elena Luca, Teodora Istrate, Gheorghe
Jacotă, Georgeta Puiu, Georgeta Drăguşanu, Aron Ghiltman, C.
Gaitulescu şi Dumitru Bedreag; financiar, din care fac parte
4DirecŃiaJudeŃeană a ArhivelorNaŃionaleVaslui(D.J.A.N.V.), Fond Consiliul Raional A.R.L.U.S.-
Huşi, dosar 10 / 1954, f. 58.
5Costin Clit, Un secol de istorie Colegiul Agricol „Dimitrie Cantemir” din Huşi: 1908 – 2008,
Iaşi, Editura „Ştefan Lupaşcu”, 2008, p. 88; Despre cercul ARLUS de la Liceul „Cuza Vodă” a se vedea
Idem, Liceul Teoretic „Cuza Vodă” din Huşi – Studiu monografic -, EdiŃia I, Vaslui, Editura Thalia, 2003,
p. 179-180.
6D.J.A.N.V., Fond Primăria Oraşului Huşi, dosar 16 / 1949, f. 68.
7D.J.A.N.V., Fond Consiliul Raional A.R.L.U.S.-Huşi, dosar 15 / 1959, f. 11 şi 24.
8D.J.A.N.V., Fond Primăria Oraşului Huşi, dosar 3 / 1949, f. 5.
9D.J.A.N.V., Fond Consiliul Raional A.R.L.U.S.-Huşi, dosar 1 / 1950, f. 2.
10D.J.A.N.V., Fond Consiliul Raional A.R.L.U.S.-Huşi, dosar 2 / 1951, f. 3.
11D.J.A.N.V., Fond Consiliul Raional A.R.L.U.S.-Huşi, dosar 3 / 1952, f. 18.
12Ibidem, f. 4.
13D.J.A.N.V., Fond Consiliul Raional A.R.L.U.S.-Huşi, dosar 10 / 1954, f. 5.
14D.J.A.N.V., Fond Consiliul Raional A.R.L.U.S.-Huşi, dosar 9 / 1954, f. 48.
Lohanul nr. 29, martie 2014
Gheorghe Balan, Constantin Agavriloai şi Sandolovici. În
prezentarea tezei cu nr. 14, Cine vrea război şi cine luptă pentru
pace, referentul (Teodora Istrate) s-a confruntat cu lipsa
materialului necesar „pregătirii bibriografice”(Sic!), amânându-se
în cest caz1.
În 1950 sunt propuşi pentru noul Comitet Raional: dr. Aron
Ghiltman (directorul spitalului, membru în comitetul raional,
preşedinte); Constantin Andriescu (vechi membru ARLUS, activist
al comitetului orăşenesc Iaşi); Teodor Râpanu (membru şi activist
de partid, cunoscător al muncii cultural politice); Grigore Moraru
(membru şi activist de partid, fiu de Ńărani din comuna Buneşti,
membru al comitetului orăşănesc ARLUS); Lucia Moscovici
(medic de spital, fiică de funcŃionari, din părinŃi săraci, aleasă ca
delegat pentru conferinŃa raională); Petru Roman (membru de
partid, secretar al Sfatului Popular Raional, cu experienŃă); Mihoci
Alexandru (tâmplar, constructor), Mohein Mircea (membru de
partid), Vasile Ioan, Vasile Panfil, Gheorghe Cozmei („dă dovadă
de pricepere şi dragoste faŃă de AsociaŃia noastră”); Ştefan
Bujoreanu (şeful secŃiei ÎnvăŃământ, cu un nivel politic şi ideologic
ridicat, bun organizator, se bucură de prestigiu, cu prestanŃă în
rândul „maselor”), Emilia Negraru (responsabila comisiei de
femei), dr. Tudor Diaconescu (şeful SecŃiei Sanitare Raionale),
Gheorghe Rudolf („tovarăş tânăr”, fost activist al Comitetului
Raional ARLUS), Valeriu Pop (locotenent major), Elisabeta Dudu
(inginer agronom), Marin Florea („tovarăş tânăr”, se bucură de
simpatie în rândul maselor, a antrenat mecanizatorii la îndeplinirea
planului de reparare a tractoarelor înainte de termen), Ioan Alistar
(membru UTM), Paul Sebastian (membru de partid şi fost activist),
Vasile Cehan (inginer şef la cultura tutunului, cu origine socială
sănătoasă), Constantin Jelescu (profesor de limba rusă la Şcoala
Pedagogică), Gheorghe Sârghi (muncitor), Juju Safer, Elisabeta
Ionaşcu (funcŃionară), Huică Neculai, Niculina Rădoi (învăŃătoare
tânără), Hristache CreŃu (membru al GAC Epureni), Pintilie
Ciochină (membru al GAC Muşata pentru a cărei înfiinŃare a
activat, a urmat cursuri de partid), Georgeta Cazangiu
(muncitoare), SteluŃa Broască, Ghe. Iutevin (lucra în Pojorăni),
Vasile Ciabic, Anastasia Ionescu (profesoară de limba rusă din
comuna CreŃeşti) şi Petru Covrig2.
Comitetul şi Biroul Raional Huşi au fost convocate la 18 ianuarie
1955 iar pe 22 ianuarie 1955 a fost prelucrată hotărârea C.C. al
ARLUS şi instrucŃiunile cu privire la alegerea organelor de
conducere ale organizaŃiilor ARLUS. PreşedinŃii cercurilor ARLUS
sunt convocaŃi în plenară la 23 ianuarie 1955. La Huşi participă
reprezentanŃii a opt comune din apropiere. Participă cei 7 tovarăşi
instruiŃi de dr. Aron Ghiltman. Constantin Jelescu se deplasează la
Ghermăneşti (nu s-au prezentat reprezentanŃii comunelor Cozmeşti,
Gorban şi Arsura), Andriescu, preşedintele Sfatului Orăşănesc la
Stănileşti, iar Dumitraşcu la Vetrişoaia (nu s-au prezentat cei din
Rânceni). Preşedintele Cercului Vetrişoaia, Ianoş, este delegat
pentru deplasarea în satul Rânceni. Totodată nu s-au deplasat în
misiune; Grigoraş la Bobeşti, MusteaŃă (SecŃia de ÎnvăŃământ) la
Deleni şi Croitoru la Şchiopeni. În satul Stroeşti s-au desfăşurat 5
adunări. Dintre cei implicaŃi mai amintim pe: Gheorghe Sârghe
(preşedintele Cercului ARLUS Cooperativa „1 Mai” Lemn), Alex.
Mihoci, de la acelaşi Cerc, ing. Vasile Cehan, de la Cultura
Tutunului şi Ghe. Cozmei3.
AcŃiuni de alegere a organelor de conducere ARLUS sunt
declanşate la 30 ianuarie 1955, până la 20 martie realizându-se
alegeri la 110 cercuri, din cele 116 existente. În raionul Huşi au
1D.J.A.N.V., Fond Primăria Oraşului Huşi, dosar 3 / 1949, f.3-4v.
2D.J.A.N.V., Fond Consiliul Raional A.R.L.U.S.-Huşi, dosar 1 / 1950, f. 12-17.
3D.J.A.N.V., Fond Consiliul Raional A.R.L.U.S.-Huşi, dosar 11 / 1955, f. 2 şi 4.
p. 47
fost contabilizaŃi 12500 membri ARLUS. În timpul alegerilor s-au
remarcat: Neculai Ciomaga (organizator şi asistent al alegerilor din
cecurile Stănileşti şi GAC Vutcani), Constantin CăruŃaşu (cercurile
Buneşti şi Deleni), Neculai Croitoru (Şchiopeni şi CârligaŃi),
Constantin Jelescu (Ghermăneşti, Drânceni, OCL Alimentara Huşi
şi Sfatul Raional Huşi), Dumitru Mihalache (a sprijinit opt cercuri
pentru desfăşurarea alegerilor). Unii membri ai comitetului
ARLUS nu au desfăşurat niciun fel de activităŃi: Toader Avesalon,
Neculai Ionescu, Petre Constantin şi Ştefan Păduraru, la care li se
adaugă preşedintele comitetului. Alegerile s-au desfăşurat cu
sprijinul Comitetului Raional de Partid şi a celor 63 de activişti
obşteşti. Alegeri calitative au fost realizate de: Vasile Cehan
(Cultura tutunului), Gheorghe Ianoş (GAC Vetrişoaia), Gheorghe
Sârghie (Cooperativa „1 Mai”), Alexandru Mihoci (Cooperativa
Lemn Mobilă Huşi), Ioan Alistar (Casa Pionerilor), Andrei Moşu
(com. Stroeşti), Anastasia Iordache (CreŃeşti), Dumitru Cozmei
(URCAD), Petru Covrig (Ghermăneşti), Martin Ursu (ORACA),
Bogdan (Banca RPR)4. ImportanŃa misiunii nu a fost înŃeleasă de
Alexandru Butnaru, „care nu a participat în acŃiunea de
desfăşurare a alegerilor, dar nu şi-a adus la îndeplinire nici
ultimul angajament luat în faŃa Comitetului Raional ARLUS”.
Vasile Grigoraş de la PTTR nu s-a implicat în niciun fel,
Constantin Andriescu nu a făcut altceva decât să se deplaseze în
Lunca Banului şi Stănileşti, dr. Aron Ghiltman, preşedintele
Comitetului Raional ARLUS, a fost străin de problema cursurilor
populare de limba rusă, Al. Dumitraşcu, secretarul Comitetului
ARLUS, nu a ştiut să dea sarcini concrete membrilor biroului în
vederea conferinŃei raionale, Ioan Vasile, membru al Biroului
Raional şi responsabil al cărŃii şi presei sovietice, nu şi-a îndeplinit
obligaŃiile, Neculai Ciomaga nu a depus eforturi în munca cultural-
politică de masă5.
Consiliul Raional ARLUS este completat la 3 aprilie 1956 cu: ing.
agr. Octavian Broască, Simion (din partea Sfatului), Victor
Glinschi, Cheşchebec, Gh. Hondru, Constantin Velichi (SecŃia
ÎnvăŃământ), Nicolae Croitoru (Sindicate), căpitanul Ghe. Breazu
(Unitatea Militară) şi Eugen NiculiŃă (UTM)6.
Petru Popescu, delegatul Biroului Regional al ARLUS, propune
spre aprobare la 24 aprilie 1955 componenŃa biroului raional: dr.
Aron Ghiltman (preşedinte), Teodor Râpanu 7 (secretar pentru
îmbunătăŃirea muncii), Vasile Pamfil (sectorul Muncă-Cultural),
Vasile Ioan (Presă şi Cartea rusă), Elisabeta Dudu (responsabil
metode sovietice), Constantin Jelescu (responsabil limba rusă) şi
Paul Sebastian (sectorul financiar)8.
Nota informativă din aprilie 1956 descrie activitatea Biroului
raional ARLUS Huşi, la 3 aprilie Toader Râpanu, secretarul
Consiliului Raional ARLUS Huşi, prezintă în cadrul şedinŃei o dare
de seamă, iar pe 7 aprilie preşedinŃii de comisii din mediul rural
sunt chemaŃi pentru instruire, până la 20 aprilie fiind prelucrate 74
de comisii din cele 133 existente. În procesul instruirii s-au
remarcat: Neculai Croitoru, Victor Glinski (membri ai Consiliului
Raional), Alexandru Trofin, Vasile Munteanu, Neculai Strechie şi
Iacob Pruneanu9.
În trimestrul al II-lea din 1956 s-au evidenŃiat: Neculai Croitoru,
Victor Glinski, Constantin Velichi (Consiliul Raional ARLUS),
Alexandru ChiriŃoi, Neculai Strechie şi Luca Staşcu (Activul
4D.J.A.N.V., Fond Consiliul Raional A.R.L.U.S.-Huşi, dosar 10 / 1954, f. 68-69.
5Ibidem, f. 69-71.
6D.J.A.N.V., Fond Consiliul Raional A.R.L.U.S.-Huşi, dosar 12 / 1956, f. 36.
7În documente numale său este menŃionat sub formele Toader, Theodor sau Teodor.
8D.J.A.N.V., Fond Consiliul Raional A.R.L.U.S.-Huşi, dosar 11 / 1955, f. 34.
9D.J.A.N.V., Fond Consiliul Raional A.R.L.U.S.-Huşi, dosar 12 / 1956, f. 60.
Lohanul nr. 29, martie 2014
Obştesc)1. În iulie 1956 au fost evidenŃiaŃi: Neculai Strechie, Iacob
Pruneanu, Alexandru Trofin şi Luca Staşcu (Activul Obştesc),
Victor Glinski, Constantin Andriescu şi Emilia Negrariu (Consiliul
Raional ARLUS) şi Gheorghe Sârghi (Consiliul Orăşenesc)2.
Procesul verbal de la 5 aprilie 1957 ne oferă câteva informaŃii
despre conducere şi cei implicaŃi în activităŃile ARLUS: dr. Aron
Ghiltman (preşedintele Consiliului Raional), Theodor Râpanu
(secretarul Consiliului Raional), Constantin Moruzi (SecŃia
Cultură), Neculai Strechie (secretarul Comitetului Orăşenesc al
U.T.M.) şi George Sburlan (directorul Casei Raionale de Cultură)3.
În mai 1957 întâlnim ca membri ai Consiliului ARLUS pe Neculai
Strechie, Ioan Bârcă, Octavian Broască, Gheorghe Cozmei,
Constantin Ciocan, Emilia Negrariu (menŃionată în documente şi
cu numele Negraru) iar în Activul obştesc al Consiliului Raional al
ARLUS pe Iacob Pruneanu, Aurel Ciulei, Luca Staşcu, Emil Pascal
şi Mihai Hogaş4.
În procesul de reorganizare a 75 de comisii ARLUS din 1958, s-
au impus Octavian Broască, Aron Ciubotaru, Constantin Neştian
(membri ai Consiliului Raional ARLUS), Dumitru Trifan, Luca
Staşcu, Grigore Negraru şi Ştefan Balan (Activul Obştesc)5.
La şedinŃa extraordinară din februarie 1958 a fost prezent
profesorul Andrei Stratulat, membru în Consiliul Regional ARLUS
din Iaşi, alături de 14 din cei 23 de membri de la Huşi. Pe ordinea
de zi figura schimbarea firmei organizatorice a AsociaŃiei ARLUS,
scop prezentat de profesorul de istorie Constantin Neştian,
preşedintele Consiliului Raional ARLUS din Huşi. ARLUS
primeşte un caracter obştesc, desfiinŃându-se postul de secretar
salariat. La discuŃii au participat dr. Gheorghe Baciu şi Mihai
Bernacek, secretarul Comitetului Raional de Partid. Sunt făcute şi
propuneri pentru completarea Consiliului Raional: Ştefan
Mărăcineanu, Gh. Stratulat şi Vasile Zărnescu6.
Procesul verbal din 6 decembrie 1959 reflectă analiza activităŃii
ARLUS în prezenŃa lui Condurache, din partea Consiliului
Regional ARLUS Iaşi, şedinŃa fiind condusă de Eugen NiculiŃă, de
la Comitetul Orăşănesc al PMR. Au luat cuvântul Vasile Bârcă,
secretarul ARLUS al Raionului Huşi, Constantin Neştian,
preşedintele ARLUS din Huşi, Aurel Drăgan, de la Banca de Stat şi
alŃii. Se conferă pentru activitatea lor insigne de aur lui Constantin
Neştian şi Vasile Bârcă, iar de bronz la 22 de membri: Ştefan
Arvat, Teodor Blănariu, Ioan Mărăcineanu, Eugen NiculiŃă, Vasile
Bârcă, Constantin CăruŃaşu, Mihalache Macovei, C. Ilie, Teodor
Dumitrescu, Aurel Drăgan, Grigore Bârcă, Vasile Nedelcu,
Casandra Velcu, Gheorghe Baciu, Areta Popenco, Aurel Ciulei, P.
Iacob, P. Vintilă, Vasile Grigoraş, Vasile Frunză şi C-tin Ciocan7.
Conducerea ARLUS din raionul Huşi era asumată în 1961 de
profesorul Constantin Neştian (preşedinte) şi Vasile Bârcă
(secretar). Conform informării din perioada 24 şi 25 iunie 1961, I.
Şeleanu se deplasează din Iaşi la Huşi în vederea verificării şi
îndrumării activităŃii Consiliului Raional ARLUS, purtând discuŃii
cu Manolache, secretarul cu propaganda din raionul Huşi (25 iunie)
şi Vasile Bârcă, din care „a reieşit slaba activitate în comisiile
ARLUS şi în special în cele săteşti”. Se organizează la 25 iunie
1961 o consfătuire în prezenŃa „tovarăşului secretar” al Comitetului
Regional PMR Simion Timofte. În urma dezbaterilor se constată
prezenŃa slabă a Consiliului ARLUS în raion, iar informarea
1Ibidem, f. 70.
2Ibidem, f. 80.
3Ibidem, f. 51.
4D.J.A.N.V., Fond Consiliul Raional A.R.L.U.S.-Huşi, dosar 13 / 1957, f. 61-62.
5D.J.A.N.V., Fond Consiliul Raional A.R.L.U.S.-Huşi, dosar 14 / 1958, f. 23.
6Ibidem, f. 24-25.
7D.J.A.N.V., Fond Consiliul Raional A.R.L.U.S.-Huşi, dosar 15 / 1959, f. 24-25.
p. 48
Raionului PMR se realizează insuficient. Se adaugă deficienŃa
propagandei vizuale şi nemobilizarea intelectualilor de pe cuprinsul
raionului în munca ARLUS8.
Oraşul Huşi – punte de legătură cu Basarabia în anii 1956-
1957
Târgul medieval, apoi oraşul modern Huşi, a fost legat economic şi
spiritual de teritoriile din stânga Prutului. Raptul teritorial din 1812
loveşte nemilos târgul dintre vii. Negustorii huşeni se plângeau
imediat după 1812 de afectarea intereselor lor comerciale şi
economice din stânga Prutului. Episcopia Huşilor pierdea cea mai
mare parte a teritoriilor sale de jurisdicŃie, dar şi a proprietăŃilor de
aici. Marea Unire din 1918 redeştepta speranŃele huşenilor.
Geograful Ion Gugiuman identifica într-un studiu al său trei zone
de influenŃă economică ale oraşului Huşi, una dintre ele fiind cea a
târgurilor săptămânale care spre Est „nu se opreşte la Prut, ci trece
apa acestuia înaintând până în dreptul Cărpinenilor din
Basarabia. Toate satele din stânga Prutului, dintre gura pârâului
Sârma şi NemŃeni (Lăpuşna), îşi au viaŃa strâns legată de Huşi....”.
România Mare, lăsând de o parte cele întâmplate în anul 1940, a
dispărut în fatidicul an 1944, ca urmare a lăcomiei proverbiale a
vecinului de la Răsărit. Care au fost relaŃiile dintre românii din
stânga şi dreapta Prutului după 1944? S-a scris despre vânarea
românilor basarabeni din România şi trimiterea lor în U.R.S.S.
Mărturiile scriitorului Paul Goma sunt cutremurătoare. Ce stat şi-a
mai vânat şi vândut fiii duşmanului?
Moartealui Stalin a fosturmată de raportul secret al luiImre
Nagy(iunie 1953), Ńinut secret pânăîn 1958, darmai ales de cel al
luiHruşciov (februarie 1956), prin care
suntdenunŃateerorileşicrimelestaliniste.CriticaluiHruşciovprovoacă
unşocputernicîn URSS şiîn „ŃărilefrăŃeşti”. Anul 1956 debutează
cu revoltele de la Poznan în 28 iunie, ce au sfârşitprinvictorialui
Gomulka la 21 octombrie,urmate de furtuna din Ungaria (23-28
octombrieşi3-9 noiembrie 1956).Înacest contextinternaŃional se
desfăşoarăprimeleîntâlniri din Huşi cu politicieniişiartiştii din
Basarabia.Întâlnirile respective, desfăşurate
subpeceteaideologiculuişipoliticului, s-au organizat de
cătreAsociaŃiaRomânăpentrustrângerealegăturilor cu URSS,
instrumentulsovietizăriiRomânieidupă 1945.
La 16 mai 1956 înoraşulHuşişi 47 cercuri ARLUS s-a
conferenŃiattemaÎnfloritoarea R.S.S. Moldovenească. „La centru de
raion s-aorganizat o expoziŃie de cărŃi de
autorisovieticişimoldoveni, însalabibliotecii central care a
fostdeschisăîncadrufestiv”, vizitată de circa 800 de personae. O
nouăconferinŃă cu titlulÎnfloritoarea RSS
Moldoveneascăesteorganizată la 24 mai 1956, fiindurmată de un
program artistic la care au participat 100 persoane.
RemarcămşiimplicareastaŃiei de radioficaredin Huşi care a
prezentatconferinŃaÎnfloritoarea R.S.S.
MoldoveneascăşiromanulDimineaŃapeNistru.
Sunttrimiseîncercurile ARLUS locale 160 „fotogare cu aspect din
RSS Moldovenească”, zecedintreelefiindexpuseîn vitrine de stradă
cu sticlăînlocurilecelemaifrecventate. ConferinŃaamintităva fi
expusăîn 24 mai 1956 în 88 cercuri ARLUS săteşti, 9 GAC-
urişidouă GAS-uri (99 de cercuri la care ar fi participat 3800 de
persoane).Decada RSS
Moldoveneascăafăcutobiectulunuiarticoltrimis la ziarul
„FlacăraIaşilor”9.
8D.J.A.N.V., Fond Consiliul Raional A.R.L.U.S.-Huşi, dosar 17 / 1961, f. 32-33.
9D.J.A.N.V., Fond Consiliul Raional A.R.L.U.S.-Huşi, dosar 5 / 1953, f. 26-26v.
Lohanul nr. 29, martie 2014
Potrivit documentelor întocmite de „culturnicii” timpului, cu
prilejul serbării „Marii Prietenii”, organizată la Huşi în 21
octombrie 1956, a luat parte „o delegaŃie de conducători de partid
şi de stat şi colhoznici din R.S.S. Moldovenească”. DelegaŃia
„sovietică”a fost primită la punctul de frontieră „AlbiŃa”de cadrele
de conducere din comitetul regional şi raional de partid, iar în
timpul deplasării către oraşul Huşi „sute de cetăŃeni din satele
Drânceni, Râşeşti, Valea Grecului au salutat cu bucurie pe oaspeŃi,
oferindu-le buchete de flori”. Cuvântul de bun venit a fost rostit de
Ioan HărăguŃă, preşedintele Sfatului Popular Raional Huşi. Traseul
dintre AlbiŃa şi Huşi a fost împodobit cu diverse panouri, iar la
Huşi au fost pavoazate tribuna „1 Mai” din piaŃă şi scena de la
cinematograful local, activităŃi în care s-au remarcat Gheorghe
Hondru, Ioan David şi Th. Râpanu, membri ai Consiliului Raional
A.R.L.U.S. Huşi.
În cadrul marelui miting organizat de gazde, la care ar fi participat
peste 3000 de persoane, vorbesc Ion Niculi, preşedintele
Consiliului Regional A. R. L. U. S.Iaşi şi Alexandr Sergheevici
Fedco, conducătorul „delegaŃiei din R.S.S. Moldovenească”. „Ei au
subliniat importanŃa întăririi colaborării frăŃeşti dintre popoarele
Uniunii Sovietice şi poporul român pe linia întăririi lagărului
socialismului”. Orchestra Filarmonicii de Stat din Iaşi execută cu
acest prilej un program de muzică populară „sovietică şi
românească”. OaspeŃii „sovietici”(Sic!) vizitează G.A.S. Pojoreni
şi G.A.C. „Flamura Roşie” din satul Târzii, pe timpul deplasării
fiind întâmpinaŃi de sute de cetăŃeni.
În seara zilei de 21 octombrie 1956 este organizat un festival
artistic şi muzical în sala cinematografului „Rodina” din Huşi, unde
se remarcă ansamblul artisitic al fabricii „Steaua Roşie” din
Chişinău şi corul de stat „Gavril Musicescu” din Iaşi.1
Între 7 octombrie şi 7 noiembrie 1957 s-a organizat în Huşi„Luna
prieteniei ruso-române”. La festivalul de deschidere participă şi „o
delegaŃie de oameni ai muncii-conducători de partid şi de stat- din
R.S.S. Moldovenească, cu care prilej tov. Afteniuk Gherman
Trofimovici, secretar al comitetului raional de partid Cărpineni a
făcut o expunere despre realizările dobândite de oamenii muncii
din R.S.S.M., şi respectiv din raionul Cărpineni în anii puterii
sovietice”. Casa Raională de Cultură din Huşi (director Gheorghe
Sburlan) organizează un festival artistic. S-au impus orchestra
Casei de Cultură, formaŃia de dansuri a Şcolii Medii din Huşi „şi
ansamblul artistic al Întreprinderii „14 ConstrucŃii” din Iaşi”. În
sala de festivităŃi a Şcolii Medii nr 1 de BăieŃi din Huşi (Colegiul
NaŃional „Cuza Vodă” de astăzi) profesorul Dumitru Coşescu
susŃine conferinŃa intitulată „Chişinăul – capitala R.S.S.M.”,
expusă şi la Căminul Cultural din cartierul Corni de Ghe.
Petrăchescu, directorul instituŃiei amintite, sau la StaŃia de
Radioficare din Huşi de Theodor Râpanu.2 OaspeŃii au vizitat la 7
octombrie 1957 G.A.C. „Flamura Roşie” din Târzii „unde au
împărtăşit colectiviştilor din experienŃa colhozurilor sovietice din
R.S.S.M.; şi colectiviştii au arătat despre rezultatele obŃinute de ei
în G.A.C.” La conferinŃa susŃinută la cinematograful Rodina de
Mihai Bernacek, secretarul Comitetului Raional de Partid, la 6
octombrie 1957, participă şi o delegaŃie compusă din „oameni ai
muncii, conducători de partid şi de stat din R.S.S. Moldovenească”.
Dumitru Coşescu expune tema Chişinăul – capitala R.S.S.
Moldoveneşti (sala de festivităŃi a Şcolii Medii nr. 1 din Huşi, în
faŃa a 300 de elevi şi profesori) iar Gheorghe Petrăchescu la
căminul cultural din Corni, popularizată şi de staŃia de radioficare3.
1Vezi Costin Clit, Oraşul Huşi – punte de legătură cu Basarabia în anii 1956 – 1957, în
„Monitorul de Vaslui”, din 8 ianuarie 2013.
2 Costin Clit, Oraşul Huşi – punte de legătură cu Basarabia în anii 1956 – 1957; Vezi şi
D.J.A.N.V., Fond Consiliul Raional A.R.L.U.S.-Huşi, dosar 13 / 1957, f. 102.
3D.J.A.N.V., Fond Consiliul Raional A.R.L.U.S.-Huşi, dosar 13 / 1957, f.102.
p. 49
La 19 octombrie 1957 soseşte în Huşi delegaŃia „sovietică” a
Teatrului Dramatic din Chişinău. „OaspeŃii au fost primiŃi de o
delegaŃie oficială compusă din conducători de partid şi de stat ai
raionului Huşi, unde au asistat şi numeroşi cetăŃeni”. Vorbesc Ioan
HărăguŃă, preşedintele Sfatului Popular Raional din Huşi şi
Vladimir Rusu, conducătorul delegaŃiei din Moldova de peste Prut.
FormaŃia artistică sosită execută în sala cinematografului Rodina
piesa „Sărăcia nu-i cusur”, artiştii fiind „aplaudaŃi fără întrerupere
de cei peste 700 de spectatori”.4
Luna Prieteniei Româno-Sovietice
La 9 octombrie 1950 se deschide luna prieteniei româno-sovietice
printr-o adunare festivă în sala cinematografului „Rodina” din
Huşi5. Din prezidiul format fac parte „13 tovarăşi”. łin discursuri
în acest cadru festiv: dr. Aron Ghiltman, preşedintele Comitetului
Raional ARLUS Huşi (Prietenia Româno-Sovietică, temeiul
dezvoltării libere şi al progresului contiunuu al Patriei noastre) şi
Marcel Paiu. FormaŃia de amatori a Casei Raionale de Cultură
oferă un concert spectacol ce „a cuprins muzică populară sovietică
şi românească”. La deschiderea lunii româno-sovietice au
participat 300 de cetăŃeni. Comitetul Raional de Partid pune la
dispoziŃie activiştii necesari. Luna prieteniei s-a deschis în 80 de
cercuri ARLUS din raionul Huşi (participă 3500 de cetăŃeni), cu
largul concurs al directorilor de şcoli şi ai căminelor culturale.
Pentru activitatea lor au fost evidenŃiate cercurile ARLUS din
comunele CreŃeşti, Târzii, Ghermăneşti, Drânceni, Lunca Banului,
OŃetoaia, Avereşti, GAS Pojorăni, Vetrişoaia, participanŃii şi
organizatorii „manifestându-şi în felul acesta dragostea şi
recunoştinŃa faŃă de poporul sovietic constructor al
comunismului”. Programele artistice au conŃinut românesc (50 %)
şi sovietic (50 %). AcŃiuni slabe în ochii culturnicilor a fost la
Cooperativa „23 August”, Cooperativa Lemn-Mobilă din Huşi,
Buneşti, Podul Oprii şi Bobeşti6.
Planul de muncă legat de Luna prieteniei româno-sovietice din
perioada 7 octombrie şi 7 noiembrie 1953 a fost întocmit de
comitetul de sărbătorire din care făceau parte: Popa Paraschiv
(secretar prim al Raionului de Partid), Traian IoniŃă (secretarul
Sfatului Raional) şi Gheorghe Negru (preşedintele GAC Epureni),
comitetul fiind instalat la 30 septembrie, data prelucrării planului
amintit. La şedinŃa respectivă au participat 23 din cei 30 de
membri. La 13 septembrie 1953 se Ńinuse şedinŃa cu preşedinŃii
ARLUS din raion la care a participat un număr de 25, dar şi şedinŃe
cu preşedinŃii cercurilor din oraşul Huşi. Planul de muncă a fost
prelucrat la 135 de cercuri ARLUS, rămânând de prelucrat la încă
16 cercuri 7 . S-a desfăşurat o şedinŃă cu activul salariat fiind
repartizaŃi nouă „tovarăşi” la centrele de comună, dintre care
Nicolaie Moraru (Şcoala Pedagogică de Fete din Huşi), trimis la
Buneşti, Vasile Coşescu la Cozmeşti. S-au format 130 de comisii
din care făceau parte: preşedinŃii de cercuri ARLUS, directorii
căminelor culturale, directorii de şcoli şi reprezentanŃii UTM.
Comisia cercului ARLUS Târzii era formată din Gheorghe Grosu
(preşedintele cercului ARLUS), Ioan Moraru (directorul căminului
cultural), iar cea de la Epureni din Spiridon Moraru, Alexandru
Moraru, Vasile Vasilache şi Constantin Olaru. Deschiderea festivă
a lunii prieteniei româno-sovietice se realizează la 6 octombrie
1953 în sala cinematografului „Rodina” din Huşi prin conferinŃa
4Costin Clit, Oraşul Huşi – punte de legătură cu Basarabia în anii 1956 – 1957;D.J.A.N.V., Fond
Consiliul Raional A.R.L.U.S.-Huşi, dosar 13 / 1957, f. 105.
5D.J.A.N.V., Fond Consiliul Raional A.R.L.U.S.-Huşi, dosar 1 / 1950, f. 18.
6Ibidem , f. 20.
7D.J.A.N.V., Fond Consiliul Raional A.R.L.U.S.-Huşi, dosar 5 / 1953, f. 40.
Lohanul nr. 29, martie 2014
Prietenia cu Uniunea Sovietică înseamnă libertate şi progresul
poporului nostru, urmată de un program artistic, realizat prin
concursul echipei artistice a Sindicatului ÎnvăŃământ. Totodată are
loc şi deschiderea festivă la cercurile ARLUS din oraş, cum ar fi la
Spital (dr. Aron Ghiltman), Sfatul Raional, Banca de Stat, OCL
Produse Industriale şi Tribunal (Georgeta Puiu). În cadrul GAC-
urilor, GAS-urilor şi SMT-ului deschiderea se desfăşoară în 4
octombrie 1953 prin conferinŃa Prietenia cu Uniunea Sovietică,
înseamnă libertate şi progresul poporului român. Evenimentul a
fost marcat în 89 cercuri din raionul Huşi, unde ar fi participat
10535 persoane. Sunt susŃinute 33 de conferinŃe. La cinematograful
„Rodina”s-a organizat o amplă manifestaŃie în cadrul căreia au
conferenŃiat Ştefan Bujoreanu, directorul Şcolii Medii de 10 ani de
BăieŃi, Colegiul NaŃional „Cuza Vodă de astăzi” (tema Unitatea de
nesdruncinat din PCUS. Guvernul şi poporul sovietic-temelia
construirii comunismului), IoniŃă Traian, secretarul Sfatului
Raional (tema Rezolvarea paşnică a problemei Germaniei-element
hotărâtor în făurirea păcii trainice în lumea întreagă). În total sunt
Ńinute 365 conferinŃe, la Vetrişoaia fiind expusă tema Cuvântul
PCUS mesaj luminos în construirea comunismului1.
Luna prieteniei româno-sovietice este organizată cu scrupulozitate
şi în toamna anului 1954. Se formează ca în fiecare an, la 20
septembrie 1954, comitetul de sărbătorire alcătuit din 30 de
„tovarăşi”, „vârfuri ale vieŃii politice, culturale şi economice din
oraşul şi raionul Huşi”. ŞedinŃa comitetului respectiv s-a deschis
prin prezenŃa lui Constantin Răchitanu, din partea Comitetului
Regional ARLUS Iaşi. Comitete de sărbătorire s-au format şi în
centrele de comună din raionul Huşi. S-a amintit formarea a 13
comitete, printre care cele de la Gorban, Avereşti, Şchiopeni,
CârligaŃi. Reorganizarea a opt cercuri ARLUS s-a realizat prin
contribuŃia lui Vasile Folescu (la Cultura tutunului, Plopi-Gugeşti),
Ghe. Rudolf (PTTR, Gorban) şi C. Pop (Deleni, Stroeşti şi Hoceni).
Deschiderea oficială a lunii prieteniei româno-sovietice s-a făcut la
Huşi de către Vasile Folescu, urmat de dr. Aron Ghiltman şi prof.
univ. Botez 2 . ActivităŃile organizate determină constatarea
culturnicului care a elaborat raportul de activitate: „putem afirma
cu certitudine că a constituit pentru oamenii muncii o afirmare a
dragostei faŃă de Uniunea Sovietică” 3 . Ziua Tineretului este
deschisă prin adunarea festivă de la cinematograful „Rodina” de
Vasile Folescu, secretarul ARLUS, urmat de Ştefan Păduraru,
primul secretar al UTM, care vorbeşte despre a 36 aniversare a
tineretului comunist leninist din URSS, temă expusă în cadrul a 12
organizaŃii, precum cele de la Râşeşti, Drânceni, Gorban, Duda,
Grumezoaia şi UrlaŃi4. Dintre conferinŃele centrale Ńinute, amintim:
Ajutorul Uniunii Sovietice, sprijin în construirea socialismului în
Ńara noastră (lector univ. Andrei Stratulat), Cultura şi ştiinŃa
sovietică deschizătoare de noi orizonturi pentru ştiinŃa şi cultura
RPR (lector univ. Octav Tcaciuc, 24 octombrie 1954 ) şi
Dezvoltarea legumiculturii şi pomiculturii în URSS (Casa
Pionerilor, 17 octombrie 1954, Mihai Molianov)5.
Luna prieteniei româno-sovietice din toamna anului 1954 aduce
organizarea concursului de desen şi lucru manual, conferinŃa
Dezvoltarea legumiculturii şi pomiculturii sovietice, Ńinută de
Mihai Molianov la Casa Pionerilor din Huşi, organizarea de
programe artistice în fiecare instituŃie şcolară, organizarea de seri
1Ibidem, f. 41-42.
2D.J.A.N.V., Fond Consiliul Raional A.R.L.U.S.-Huşi, dosar 10 / 1954, f. 81.
3Ibidem, f. 82.
4Ibidem, f. 86.
5Ibidem, f. 86.
p. 50
ale basmelor la Şcoala nr. 2 de fete, Şcoala nr. 4 de băieŃi şi Şcoala
din cartierul Corni, precum şi alte activităŃi6.
Sovietizarea societăŃii continuă prin temele conferinŃelor din
cadrul săptămânii cărŃii şi presei sovietice, parte componentă a
lunii prieteniei româno-sovietice din toamna anului 1954: Cartea
sovietică, ajutor preŃios la construirea socialismului în Ńara
noastră (Biblioteca Centrală), Ajutorul economic dat de către
URSS, factor hotărâtor la dezvoltarea economică a Ńărilor de
democraŃie populară (cinematograful „Rodina”), Sprijinul dat de
Uniunea Sovietică Republicii Populare Române în dezvoltarea
culturii şi ştiinŃei pe drumul construirii socialismului şi a apărării
păcii. La 29 octombrie 1954 ARLUS şi UTM- Huşi organizează o
manifestaŃie închinată celei de-a 36 aniversări a Tineretului
Comunist leninist (secretarul UTM Huşi), urmată de un program
artistic7.
Planul de muncă pentru pregătirea şi desfăşurarea sărbătorii
dedicate lunii prieteniei româno-sovietice (1 septembrie – 7
noiembrie 1955), implica activitatea a o serie de „tovarăşi”:
Theodor Râpanu, Aron Ghiltman, Vasile Panfil, Gheorghe Sârghi,
Gheorghe Marta, Constantin Jelescu, Mihalache Mocanu, Vasile
Ioan, Şmil Ciobotaru, Constantin Ciocan, Ştefan Păduraru, Ioan
Adam, Şafer Juju, Gheorghe Hondru, Vasile Foca, Petru
Constantin, Emilia Negraru, Tereza Dumitriu şi Constantin
Andriescu8.
În cadrul lunii prieteniei din toamna anului 1955 a fost organizată
săptămâna popularizării noilor cuceriri ale ştiinŃei sovietice. În sala
cinematografului „Rodina”s-a deschis la 20 octombrie 1955 Ziua
consumului, în a cărei organizare s-au implicat Comitetul Raional
ARLUS şi Comitetul Raional UTM, iar Ştefan Păduraru, primul
secretar UTM susŃine conferinŃa A 37-a aniversare a Tineretului
Comunist Leninist din URSS, urmat de un program artistic9.
La 7 noiembrie 1955, la cinematograful „Rodina” din Huşi în
cadrul unei festivităŃi primul secretar al Comitetului raional de
partid conferenŃiază tema a 38-a aniversare a Marii RevoluŃii
Socialiste din Octombrie, urmată de recitalul corului Casei de
Cultură şi spectacolul oferit de echipa de dansuri a Şcolii de 10 ani
de fete şi a Casei Pionerilor. Ziua revoluŃiei (loviturii de stat
organizată de Lenin) este sărbătorită în întregul raion10.
În cadrul şedinŃei de birou din 7 septembrie 1956 este prezentat
planul de organizare a acŃiunilor din cadrul lunii prieteniei
româno-sovietice pe baza instrucŃiilor primite de la Consiliul
Regional, în care sunt implicaŃi Constantin Velichi (inspectorul de
la SecŃia ÎnvăŃământ), Vasile Pamfil (şeful de la SecŃia Cultura
Raională), Eugen NiculiŃă (secretarul Comitetului Raional al UTM)
şi Mihai Blănaru (şeful de secŃie de propagandă şi agitaŃie a
Raionului de partid). Planul de muncă va fi prelucrat de către dr.
Aron Ghiltman la 19 septembrie 1956 la 31 de directori de şcoli din
raion, Eugen NiculiŃă la 16 instructori ai Comitetului Raional
UTM, de membrii Consiliului Raional şi Activului Obştesc la 59 de
comisii din mediul rural. S-au remarcat în acest sens: Neculai
Streche (Stănileşti, Lunca Banului, OŃetoaia, Focşa), Alexandru
ChiriŃoi (Vutcani, Mălăeşti, Deleni, Hoceni), Petru Cojan
(CârligaŃi, Leoşti, Rusca), Gheorghe Hondru (Olteneşti, Cordeni),
Theodor Râpanu (Ghermăneşti, Drânceni), ultimului revenindu-i şi
23 de comisii din oraşul Huşi.Manifestarea centrală s-a desfăşurat
la 6 octombrie 1956, la cinematograful Rodina, unde a Ńinut un
expozeu Victor Condurache, trimis de Regiune, fiind urmat de
6Ibidem, f. 73.
7Ibidem, f. 58.
8D.J.A.N.V., Fond Consiliul Raional A.R.L.U.S.-Huşi, dosar 11 / 1955, f. 58-67.
9D.J.A.N.V., Fond Consiliul Raional A.R.L.U.S.-Huşi, dosar 1 / 1950, f. 27.
10Ibidem, f. 35.
Lohanul nr. 29, martie 2014
„Concertul Prieteniei”, interpretat de artiştii amatori ai Casei de
Cultură din Huşi. ManifestaŃiile s-au deschis conform planului la 7
octombrie 19561, prin adunări festive în 58 de unităŃi socialiste din
agricultură, cămine culturale, întreprinderi şi instituŃii. ÎnvăŃătorul
Alexandru Enache, preşedintele comisiei ARLUS conferenŃiază la
căminul cultural din comuna Ghermăneşti, tema Prietenia româno-
sovietică, învăŃătorul Neculai Pândaru la Stănileşti, Elena Cucu la
Şchiopeni, profesoara Iulia Spânu la căminul cultural din Dolheşti,
alte acŃiuni fiind desfăşurate la Budeşti, Târzii, Lunca Banului,
Drânceni şi Răducăneni 2 . În faŃa adunării festive a „oamenilor
muncii”, din 6 noiembrie 1956 vorbeşte Ştefan Ovac, pentru a
pregăti sărbătorirea zile de 7 noiembrie3.
Organizarea lunii prietenii româno-sovietice din 7 octombrie şi 7
noiembrie 1957,se datorează lui Neculai Streche, Jan Găucan,
Constantin Neştian, Ioan Bârcă, Nichifor Barcaru, Luca Staşcu,
Iacob Pruneanu, Ioan Alistar şi Alexandru ChiriŃoi, care au
contribuit la instruirea a 73 de comisii ARLUS din cele 120
existente la data respectivă. Deschiderea oficială s-a făcut în 104
comisii iar în 70 conferinŃele au fost urmate de spectacole, cele mai
reuşite fiind la Dolheşti (expune Gheorghe Filon, preşedintele
comisiei ARLUS din localitate), Grumezoaia (expune Gheorghe
Lupu, directorul căminului cultural), Ivăneşti, Avereşti, Gugeşti,
Hurdugi, GAS. Pojoreni, Pogăneşti (expune Elena ChiriŃoi) şi
Lunca Banului, cu sprijinul căminelor culturale. Subiectul
conferinŃei centrale Prietenia româno-rusă de-a lungul veacurilor,a
fost expus de Mihai Bernacek, secretarul Comitetului Raional de
Partid4. Zilele ştiinŃei sunt dedicate lansării satelitului artificial al
pământului, la căminul cultural din Gugeşti, tema a fost prezentată
de învăŃătorul Gheorghe Macovei 5 . ConferinŃa Însemnătatea
internaŃională a Marii RevoluŃii Socialiste din Octombrie şi
experienŃa PCUS a fost dezbătută în căminele culturale din
Grumezoaia, UrlaŃi (Theodor Râpanu), Moşna, Bohotin (Grigore
Moraru), Vutcani (C-tin Mihăilă) 6 . O altă conferinŃă, Succesele
popoarelor sovietice în construirea socialismului şi în trecerea
treptată la comunism s-a desfăşurat la O.C.L.- Mixt (Elena
Manole), căminele culturale din Stănileşti (prof. Neculai Pândaru)
şi Lunca Banului (învăŃătorul Dumitru Tăutu)7. Despre cea de-a 40
aniversare a „Marii RevoluŃii din Octombrie”vorbeşte la
cinematograful Rodina Theodor Râpanu la 5 octombrie 1957 8 ,
reluată la căminele culturale din Grumezoaia şi UrlaŃi de către
acelaşi propagandist bolşevic, precum şi la Moşna, Bohotin
(Grigore Moraru) şi Vutcani (C-tin Mihăilă)9.
ManifestaŃiile lunii prieteniei româno sovietice dintre 7 octombrie
şi 7 noiembrie 1959 au fost deschise de profesorul Constantin
Neştian, preşedintele Consiliului Raional ARLUS şi constau în
proiecŃii cinematografice, programe artisitice, întâlniri cu cei care
au vizitat U.R.S.S., conferinŃe tematice şi propagandistice, expoziŃii
de carte şi altele10.
Cercurile şi comisiile ARLUS
1D.J.A.N.V., Fond Consiliul Raional A.R.L.U.S.-Huşi, dosar 12 / 1956, f. 100 şi 102.
2D.J.A.N.V., Fond Consiliul Raional A.R.L.U.S.-Huşi, dosar 12 / 1956, f. 108-109.
3D.J.A.N.V., Fond Consiliul Raional A.R.L.U.S.-Huşi, dosar 12 / 1956, f. 114.
4D.J.A.N.V., Fond Consiliul Raional A.R.L.U.S.-Huşi, dosar 13 / 1957, f. 93, 101.
5Ibidem, f. 94.
6Ibidem, f. 96.
7Ibidem, f. 97.
8Ibidem, f. 99.
9Ibidem, f. 103.
10D.J.A.N.V., Fond Consiliul Raional A.R.L.U.S.-Huşi, dosar 15 / 1959, f. 10-11
p. 51
Între 3 şi 20 iulie 1949 se desfăşoară şedinŃele Comitetului
provizoriu A.R.L.U.S. al oraşului Huşi (fără vreo plenară), fiind
atestaŃi 133 membri, iar perioada cuprinsă între 1 iunie şi 1
noiembrie 1949 a fost marcată de întrecerile socialiste dintre
filialele Huşi şi Tecuci11.
Raportul de activitate din trimestrul II al anului 1952 evidenŃiază
organizarea cercului model ARLUS la Cooperativa „Drumul lui
Lenin”, înfiinŃarea a două cercuri noi la Cooperativa
Meşteşugărească „Dezrobirea Muncii” din Huşi şi GAC Lunca
Banului 12 . În iulie 1952 sunt înfiinŃate două cercuri model, la
moara „Ceahlăul” şi în cartierul Dobrina din Huşi13.
Profesorul Mihai Hogaş de la Şcoala nr. 1 de BăieŃi din Huşi Ńine
la 22 noiembrie 1952 în sala clubului „Lumina” conferinŃa cu titlul
Deputatul sovietic, fiu devotat al poporului său, urmată de
conferinŃele de la Spital, Magazinul „Huşul”, UCC, Cooperativa
Lemn Mobilă. S-au remarcat în perioada 7-30 noiembrie 1952
Adam Macovei, Ştefan Ifteni (cercul Avereşti), Ecaterina
Vartolomei (spitalul din Huşi), Constantin Asandi, Emil NăforniŃă
(cercul Vutcani), Alexandru Mihoci (Cooperativa Lemn Mobilă).
Activiştii raionali se implică în sprijinirea campaniei electorale din
1952, remarcându-se Vasile Pechianu (preşedintele raionului,
trimis ca preşedinte al SecŃiei de votare din comuna Cozmeşti),
Ştefan Ilie (trimis în comunele Lunca Banului, Avereşti, Târzii,
Vutcani, ca propagandist al filmului Votarea noului proiect de
ConstituŃie în Marea Adunare NaŃională), Aurica David (în
comuna CârligaŃi şi satele componente ca agitatoare pentru
mobilizarea „maselor la secŃiile de votare”). În buna desfăşurare a
alegerilor s-au remarcat Ioan Dobrea (cercul ARLUS Cozmeşti),
Adam Macovei (Gugeşti) şi Constantin Asandi (Vutcani), iar
printre cei care nu au înŃeles sarcinile sunt însemnaŃi Ioan
Codreanu (preşedintele cercului ARLUS CârligaŃi), Ifrim Ciobacă
(Avereşti), Ioan Buhuşi (Pâhna)14.
La Spitalul de Stat din Huşi a fost înfiinŃat cercul model în
februarie 1953 15 . În cadrul cercurilor ARLUS de la Spitalul de
Stat, OCL Alimentara, Cooperativa Lemn Mobilă şi „Drumul lui
Lenin” din Huşi sunt susŃinute în martie 1953 conferinŃele: Rolul
sovromurilor în dezvoltarea economiei Ńării noastre pe drumul
construirii socialismului, Chipul conducător al lui V.I. Lenin şi I.V.
Stalin în literatura sovietică, Literatura sovietică oglindită în
construirea comunismului pe a 6-a parte a globului pământesc16.
Cercul ARLUS de la CooperaŃie avea în frunte în martie 1953 pe
Florica Manea17.
În perioada 1-30 decembrie 1953 în cercurile ARLUS din oraşul
Huşi, întreprinderi, instituŃii şi şcoli s-au desfăşurat 38 conferinŃe
cu tema I.V. Stalin-gloriosul stegar al Păcii şi fericirii Popoarelor,
iar în cercurile ARLUS din cartier, GAS-uri, GAC-uri, SMT-uri şi
din sate sunt susŃinute 80 de conferinŃe cu aceeaşi temă18.
Raportul pentru perioada octombrie 1954 – aprilie 1955 aminteşte
condamnarea ratificării acordurilor la Paris cu privire la înarmarea
RFG şi deschiderea la 18 aprilie 1955 a conferinŃei de la Bandung
din Indonezia la care au participat 29 de state19.
Planul de muncă din trimestrul al IV-lea din 1954 prevedea
organizarea manifestărilor privitoare la întâmpinarea celui de-al
11D.J.A.N.V., Fond Primăria Oraşului Huşi, dosar 3 / 1949, f. 5-6.
12D.J.A.N.V., Fond Consiliul Raional A.R.L.U.S.-Huşi, dosar 3 / 1952, f. 1.
13Ibidem, f. 5.
14Ibidem, f. 17
15D.J.A.N.V., Fond Consiliul Raional A.R.L.U.S.-Huşi, dosar 5 / 1953, f. 9.
16Ibidem , f. 14-15.
17Ibidem, f. 16.
18Ibidem, f. 69.
19D.J.A.N.V., Fond Consiliul Raional A.R.L.U.S.-Huşi, dosar 10 / 1954, f. 55-56.
Lohanul nr. 29, martie 2014
doilea congres al PMR şi sărbătorirea a 10 ani de activitate a
ARLUS Huşi. La 10 mai 1954 este organizată la cinematograful
„Rodina” în colaborare cu SRSC, conferinŃa 10 ani de activitate
pentru întărirea prieteniei cu URSS, fiind împărŃite insigne
jubiliare şi diplomele de la concursurile de creaŃie. În octombrie
1954 a fost prezentat referatul ExperienŃa URSS, călăuza APMR în
eleborarea măreŃului plan de dezvoltare a agriculturii în următorii
2-3 ani, urmat de un program artistic, fiind mobilizate staŃia de
radioficare, sindicatele birourile cercurilor ARLUS1.
În octombrie 1954 sunt atestate la Huşi cercurile ARLUS: OCL-
Produse Industriale (conferenŃiază R. Marcu, preşedintele cercului
respectiv), Şcoala de Tractorişti (conferenŃiază Mircea Chirilă),
Cooperativa „23 August”, SecŃia Financiară, Sfatul Orăşenesc,
Şcoala nr. 2 de Fete, Şcoala nr. 4 de BăieŃi, Şcoala Medie de 10 ani
Fete, Mat-Vin şi altele2.
În toamna anului 1955 la cercul OCL Produse Industriale din Huşi
este Ńinută conferinŃa URSS în fruntea luptei pentru folosirea
energiei atomice în scopuri paşnice în faŃa a 80 de participanŃi,
reluată la Stănileşti3 . ConferinŃa Un măreŃ program de continuu
progres tehnic al industriei sovietice este susŃinută la cercurile
ARLUS de la moara „Cehlăul” din Huşi, Tribunalul Huşi,
CârligaŃi, Stănileşti, Lunca Banului, Avereşti şi întreprinderea „21
Decembrie” din Huşi, unde „se lucra după metodele avansate
sovietice” iar muncitorii au lucrat în contul anului 1956 începând
cu luna octombrie 1955, după modelul stahanovist. În frunte se
găseau muncitorii şi tehnicienii de la fabrica de mezeluri. La
Intreprinderea Comunală din Huşi s-a susŃinut tema Al 5-lea plan
cincinal al URSS a fost îndeplinit în 4 ani şi 4 luni, iar la Spitalul
Raional din Huşi în cadrul zilelor medicale sovietice, doctorul
Oscar Şteimberg va Ńine la 4 noiembrie 1955 plenara cu titlul
Izotopii radioactivi şi utilizarea lor în tratamentul cancerului4.
Cercul OCL Produse Industriale din Huşi organizează la 25
octombrie 1955 o seară de satiră şi umor rus şi sovietic la care au
luat parte 80 de salariaŃi5. În şedinŃa de alegeri desfăşurată în 26
februarie 1955 la Şcoala Profesională Matalurgică din Huşi a fost
ales un nou comitet format din cinci membri (unul din rândurile
corpului didactic, unul dintre salariaŃi şi trei elevi). Cursul popular
de limba rusă era frecventat de 18 „tovarăşi”6.
Între 23 şi 28 decembrie 1955 s-au desfăşurat lucrările
Congresului al II-lea al Partidului Muncitoresc Român, devenit din
1965 Congresul al VII-lea al Partidului Comunist Român. În
munca desfăşurată în cinstea celui de-al II-lea Congres sunt
antrenaŃi în Huşi 13 „tovarăşi”ca activişti obşteşti, care s-au
remarcat prin constituirea a 50 de comisii ARLUS. Din cadrul
Activului Obştesc s-au remarcat în această direcŃie: Neculai
Strechie (comisiile din CârligaŃi, Leoşti, Hoceni, Şişcani, Tomşa –
în total: 15 comisii), Luca Staşcu (comisiile din Stănileşti, Lunca
Banului, GAS Pojoreni), Petru Covrig (comisiile din Ghermăneşti,
Arsura şi Drânceni) Virgil Darie, Alexandru ChiriŃoiu, FranŃ
Hortolomei, Marin Vladcu, şi Victor Glinski7.
Între 14 şi 25 februarie 1956 s-a desfăşurat la Moscova Congresul
al XX-lea al PCUS, când în cadrul şedinŃei închise, N.S. Hruşciov a
prezentat raportul Despre cultul personalităŃii şi consecinŃele sale.
Nota informativă pentru perioada 1 şi 24 februarie 1956, face
cunoscută constituirea a 82 de comisii ARLUS, printre activişti
1Ibidem, f. 58.
2Ibidem, f. 81.
3D.J.A.N.V., Fond Consiliul Raional A.R.L.U.S.-Huşi, dosar 1 / 1950, f. 21.
4Ibidem, f. 22.
5Ibidem, f. 24.
6D.J.A.N.V., Fond Consiliul Raional A.R.L.U.S.-Huşi, dosar 11 / 1955, f. 19.
7Ibidem, f. 71.
p. 52
remarcându-se Nicolae Streche, Neculai Croitoru, Maria Vladcu şi
Ilie Gavril. Sunt organizate manifestaŃii în cinstea celui de-al XX-
lea Congres al PCUS, fără a se pomeni nimic de condamnarea
cultului personalităŃii lui Stalin8.
Planul de muncă pentru perioada 1 ianuarie şi 31 martie 1956 era
centrat pe tema În cinstea celui de-al XX-lea Congres al PCUS.
Planul urma să fie popularizat în centrele de comună de către:
Theodor Râpanu (Arsura, Avereşti, Stroeşti, Epureni, Pogăneşti,
Buneşti, Cozmeşti şi Duda), Ioan Diaconu (Deleni, Grumezoaia,
Vutcani), Vasile Gavril (Rânceni), Virgil Darie (CârligaŃi, Lunca
Banului), Iancu Nusem (CreŃeşti), Mihalache Mocanu (Gorban,
Ghermăneşti, Olteneşti), Vasile Diaconu (Hoceni, Tătărăni,
Hurdugi), Ghe. Rudolf (Drânceni), Ilie Gavril (Vetrişoaia), Vasile
Costăchescu (Gugeşti, BoŃeşti, Târzii), FranŃ Hortolomei
(Stănileşti), Neculai Croitoru (Şchiopeni). Aceştia urmau să ajute
comisiile ARLUS la întocmirea planului de muncă9 .În luna mai
din anul 1956 s-au Ńinut conferinŃe care puneau în discuŃie
ImportanŃa istorică mondială a congreasului al XX-lea al PCUS în
diverse comisii ARLUS şi instituŃii: Şcoala Viticolă din Huşi (20
mai 1956), Şcoala Medie de BăieŃi, Şcoala nr. 5 de Fete, Şcoala
Medie de 10 ani de Fete, Şcoala nr. 2 de Fete, Ocolul Silvic,
Tribunal, moara „Ceahlăul”, OCL Alimentara, Spitalul Unificat,
Cooperatvia „1 Mai”, Cooperativa „Progresul”, Banca Republicii
Populare România, Întreprinderea „21 Decembrie”, OCL Industrie,
Cooperativa Lemn Mobilă, Sfatul Popular Raional, Saniped, Uzină
şi Sfatul Orăşenesc10.
În campania electorală pentru alegerea deputaŃilor din 1957 s-au
desfăşurat conferinŃe la 13 comisii ARLUS, cum ar fi la OCL
Produse Industriale (Margareta Bălănescu), Cooperativa „1 Mai”,
Casa Alegătorului (Gheorghe Cozmei). În raionul Huşi existau 75
Case ale Alegătorului. În expunerile susŃinute se pune accent pe
declaraŃiile guvernelor român şi sovietic de la Moscova din 3
decembrie 195611.
Darea de seamă pe trimestrul I din 1956 ne oferă informaŃii despre
slugărnicia faŃă de „marele popor” de la răsărit. În cadrul şedinŃei
din 3 ianuarie 1956 s-a prelucrat de către membrii Consiliului
Raional planul de muncă, hotărându-se sarcinile şi obiectivele în
vederea instruirii comisiilor ARLUS din oraşul şi raionul Huşi.
Până la 20 ianuarie 1956 au fost instruite în plenare 82 de comisii
ARLUS din cele 133 existente, timp în care s-au evidenŃiat Neculai
Streche, Neculai Croitoru, Maria Vladcu şi Luca Staşcu. A fost
iniŃiat ciclul de conferinŃe intitulat sugestiv:Sub conducerea
P.C.U.S., poporul sovietic construieşte comunismul, dintre care
amintim: PCUS, inspiratorul şi organizatorul construirii
comunismului în URSS (la OCL Alimentara – Iancu Curberberg,
OCL Produse Industriale, ILL, Stănileşti şi CârligaŃi – în total la 13
comisii); MăreŃele realizări ale construcŃiei paşnice în Uniunea
Sovietică (OCL Produse Industriale – Salu Herşcovici, Şchiopeni,
CârligaŃi şi GAS Pojoreni- în total la 10 comisii); Proiectul de
directive ale Congresului al XX-lea al PCUS, măreŃ program de
construire a comunismului în U.R.S.S.(Tribunal – Vasile Popa, în
total la 20 de comisii) 12 ; Buna deservire a consumatorilor în
cooperativele din URSS (la URCC – Teodor Avesalon); Prin
magazinele Moscovei, buna deservire a consumatorilor (OCL
Alimentara – Iancu Curberberg şi Şlima Solomon); R.S.S.
8D.J.A.N.V., Fond Consiliul Raional A.R.L.U.S.-Huşi, dosar 12 / 1956, f. 1.
9Ibidem, f. 5.
10Ibidem, f. 73.
11D.J.A.N.V., Fond Consiliul Raional A.R.L.U.S.-Huşi, dosar 13 / 1957, f. 2.
12D.J.A.N.V., Fond Consiliul Raional A.R.L.U.S.-Huşi, dosar 12 / 1956, f. 37-38.
Lohanul nr. 29, martie 2014
Azerbaijeană (Virgil Darie la căminul cultural din Leoşti); RSS
Tadjică (Margareta CreŃu la căminul cultural din Epureni)1.
La 16 martie 1957 învăŃătorul Constantin Moruzi conferenŃiază la
Cabinetul de Partid din Huşi iar Gheorghe Cozmei la URCC (Lupta
URSS pentru problema dezarmării) iar la 8 martie în întreprinderi
şi instituŃii este promovată tema:ContribuŃia importantă a femeii
sovietice la construirea comunismului, cum ar fi la Liceul de Fete
(Larisa Pozdârcă) şi Cooperativa Lemn Mobilă (Clara
Rozemberg)2.
În 10 aprilie 1957 se sărbătoresc 87 de ani de la naşterea lui
Lenin, prilej cu care sunt distribuite în căminele culturale 50 de
„conferinŃe” şi 17 caiete culturale.Între 18 şi 20 aprilie 1957 s-au
Ńinut adunări festive în şase întreprinderi şi instituŃii: Liceele de
băieŃi şi fete (prof. Mihai Hogaş), clubul VoinŃa (Kionig Karoll s-a
adresat membrilor cooperativelor meşteşugăreşti), clubul URCC,
OCL Mixt Industrie şi Alimentara, Întreprinderea „21
Decembrie”şi la unităŃile militare din oraş. Mihai Bernacek,
secretarul Comitetului Raional al PMR din Huşi, vorbeşte în cadrul
adunării festive de la cinematograful Rodina (22 aprilie 1957), alte
conferinŃe Ńinându-se la 40 de cămine culturale, precum la Lunca
Banului (învăŃătorul Ioan Arhire), Avereşti (învăŃătorul Dihordei
Ştefan), Pogăneşti (învăŃătorul Dumitru ChiriŃoi, directorul şcolii),
CârligaŃi, Stănileşti şi Arsura 3 . Propaganda de tip bolşevic este
încadrată în rândul manifestărilor culturale, amintind pe cele din
luna aprilie 1957: Cum se pregătesc colhoznicii sovietici în vederea
însămânŃărilor de primăvară (Pericle Velichi la căminul cultural
din Lunca Banului), Organizarea muncii în colhozuri (căminele
culturale din Hurdugi, Şişcani şi GuşiŃei), Moscova se pregăteşte
pentru cel de-al VI-lea Festival (Ioan Zegrea, activist UTM la
şcolile medii de băieŃi şi fete din Huşi), Avantajele însămânŃării
culturilor prăşitoare în cuiburi dispuse în pătrat (căminele din
Epureni – ing. Eugen Mavru şi din Stănileşti – tehnicianul Vasile
Georgescu), ImportanŃa prieteniei sovieto-chineze (Vasile Lazăr la
Clubul de festivităŃi al MiliŃiei)4.
La 2 iunie 1950 se desfăşoară şedinŃa cu preşedinŃii de cercuri (45)
pentru a se prelucra hotărârea Consiliului general al ARLUS,
urmată la 3 iunie de cea cu preşedinŃii din oraşul Huşi care nu
participase cu o zi înainte (15 preşedinŃi). Hotărârea respectivă a
fost prelucrată la 8 iunie 1950 în trei centre de comune, unde au
participat 22 de preşedinŃi. Activiştii raionali au luat parte la
prelucrarea hotărârii în cadrul a 15 cercuri ARLUS. În raionul Huşi
ARLUS era organizată în 155 de cercuri (21 în întreprinderi, 12 în
instituŃii, 5 în cartiere, 12 în şcoli, 92 în sate, 8 în GAC-uri, 4 în
GAS-uri şi unul la SMT). Participarea membrilor ARLUS la
prelucrarea hotărârii s-a realizat în proporŃie de 65 %5.
La 16 octombrie 1955 are loc deschiderea festivă a expoziŃiilor
agricole din Huşi, Avereşti şi Şchiopeni6.
În 1955 sunt evidenŃiate cercurile ARLUS de la GAC Gugeşti,
GAC Lunca Banului, CârligaŃi, Târzii, Ghermăneşti pentru
prelucrarea tezelor trimise de la Raion. În colaborare cu SecŃia
Agricolă Raională s-a organizat conferinŃa cu tema Agrotehnica
sovietică în slujba agriculturii din RPR, susŃinută de tehnicieni şi
ingineri în localităŃile Târzii, Gugeşti, Cozmeşti, Podul Hagiului,
Vetrişoaia, Vutcani şi Epureni. Au loc consfătuiri la care participă
„Ńăranii muncitoreşti” şi fruntaşii recoltelor bogate, remarcându-se
Pericli Velichi şi Ioan Arhire, preşedinŃi de cercuri în Lunca
1Ibidem, f. 39.
2D.J.A.N.V., Fond Consiliul Raional A.R.L.U.S.-Huşi, dosar 13 / 1957, f. 31.
3Ibidem, f. 47.
4Ibidem, f. 44-45, 47, 50.
5D.J.A.N.V., Fond Consiliul Raional A.R.L.U.S.-Huşi, dosar 1 / 1950, f. 2.
6Ibidem, f. 27.
p. 53
Banului. Dumitru Oajdea a obŃinut 2200 de kg. grâu la hectar, iar
Ioan MereuŃă a obŃinut recolte bogate la toate culturile7.
Majoritatea cercurilor ARLUS organizează în 1955 conferinŃe cu
tema 10 ani de activitate pentru întărirea prieteniei româno-
sovietice, cele mai reuşite manifestări aparŃinând cercurilor Şcoala
Viticolă din Huşi, CFR, Cooperativa „1 Mai” din Huşi, CreŃeşti,
Ghermăneşti, Târzii, Stănileşti, Olteneşti, Stroeşti, Lunca Banului
şi Tătărăni. Tema Pentru destinderea încordării internaŃionale este
susŃinută în 52 de cercuri ARLUS, remarcându-se prin buna
organizare, pavazoare şi mobilizare cele din Ghermăneşti, Leoşti,
Stănileşti, ILL-Huşi şi Hoceni. Sunt susŃinute şi alte conferinŃe. Un
interes deosebit au depus cercurile din Şcoala Medie de 10 ani de
fete din Huşi, Şcoala Medie de 10 ani de băieŃi din Huşi,
Vetrişoaia, Podul Hagiului şi Olteneşti. La majoritatea cercurilor
ARLUS a existat o deosebită preocupare pentru organizarea
acŃiunilor privind popularizarea „luptei pentru pace dusă de
URSS”. „Au fost însă şi cercuri care nu au dat importanŃa cuvenită
acestor manifestări. Astfel cercurile de la MAT-Vin, PanificaŃie,
Întreprinderea 21 Decembrie, Muşata, Rânceni, GuşiŃei, nu au
întreprins nici o acŃiune în această direcŃie, lipsind astfel pe
membrii cercurilor noastre de a cunoaşte la timp străduinŃele
Uniunii Sovietice pentru apărarea păcii în lume”8.
Clubul OCL Alimentara din Huşi organizează în octombrie 1955
conferinŃa Trecerea treptată a URSS de la socialism la comunism9.
ManifestaŃia cu tematica A 85 aniversare a naşterii lui V.I. Lenins-
a desfăşurat în anul 1955 în majoritatea cercurilor din oraşul Huşi
şi întregul raion. La cinematograful Rodina cuvântează în acest
sens Neculai Anicăi, secretarul Comitetului Raional al P.M.R.,
fiind organizate programe artistice la M.F.A. Huşi, Şcoala de 10
ani de băieŃi, Tribunal şi în cartierul Corni. Sunt difuzate 120 de
„fotogazete”. Cercurile ARLUS din satele Hoceni, Deleni, Hurdugi
şi Grumezoaia se bucură de aprecierile culturnicilor vremii10.
După 1 februarie 1956 sunt Ńinute conferinŃele: P.C.U.S.,
inspiratorul şi organizatorul construirii comunismului în URSS (la
O.C.L.- Alimentara, Întreprinderea „21 Decembrie”, moara
„Ceahlăul”şi Sfatul Popular - Huşi);Marea Prietenie între Poporul
Român şi Poporul Sovietic (O.C.L. – Produse Industriale, Ńinută de
Sali Herscovici, Cooperativa „1 Mai”, cartierul Corni); Mesajul
adresat de N.A Bulganin preşedintelui S.U.A.
Aizanhour11(Tribunal – procurorul Petru Moraru, Ocolul Silvic –
ing. Neculai Podaru); Spre culmile însorite ale comunismului
(cooperativa „Progresul” – Marcu Marcovici, I.L.L., SecŃia
Financiară, Lunca Banului, Stănileşti); 8 ani de la semnarea
Tratatului de prietenie şi asistenŃă mutuală dintre R.P.R. şi
U.R.S.S. (O.C.L.-Produse Industriale-Sali Herşcovici, Cooperativa
„1 Mai”- Gheorghe Diaconu)12.
În perioada 24 şi 28 februarie 1956 sunt organizate conferinŃe în
majoritatea unităŃilor sanitare cu prilejul împlinirii a 20 de ani de la
moartea fiziologului rus Ivan Petrovici Pavlov. Dr. Vasile
Teodorescu susŃine la 24 februarie 1956 la Policlinica de AdulŃi din
Huşi conferinŃa cu titlul: Imperioasele învăŃături ale lui Pavlov în
medicină. În unităŃile sanitare din satele Duda şi Grumezoaia
conferenŃiază medicii de circumscripŃie. Romeo Apăvăloaie susŃine
la Şcoala Pedagogică din Huşi conferinŃa ImportanŃa învăŃăturii lui
Pavlov în pedagogie13.
7Ibidem, f. 25-26.
8D.J.A.N.V., Fond Consiliul Raional A.R.L.U.S.-Huşi, dosar 10 / 1954, f. 59-60.
9D.J.A.N.V., Fond Consiliul Raional A.R.L.U.S.-Huşi, dosar 1 / 1950, f. 33.
10D.J.A.N.V., Fond Consiliul Raional A.R.L.U.S.-Huşi, dosar 11 / 1955, f. 11.
11De fapt Dwight David Eisenhower, preşedinte al S.U.A. între 1953 şi 1961.
12D.J.A.N.V., Fond Consiliul Raional A.R.L.U.S.-Huşi, dosar 12 / 1956, f. 17-18; f. 43, 47.
13Ibidem, f. 24.
Lohanul nr. 29, martie 2014
 În perioada 1 aprilie şi 30 iunie 1956 continuă seria activităŃilor
ideologice la comisiile ARLUS, prin organizarea conferinŃelor
tematice: Dezvoltarea relaŃiilor prieteneşti ale URSS cu alte state,
mijloc important de consolidare a păcii (OCL Produse Industriale,
Tribunal, Răducăneni, GAS Pojoreni – în total la 25 comisii);86 de
ani de la naşterea lui I.V. Lenin (în 86 unităŃi din oraşul şi raionul
Huşi. Cele mai reuşite manifestări au fost cele de la Şişcani, com.
Hoceni, unde a vorbit łudic Alpfelbaum şi s-a organizat un
spectacol artistic de către brigada artistică a Uniunii Raionale a
Cooperativelor de Consum în faŃa a 400 de cetăŃeni); MăreŃele
realizări ale construcŃiei paşnice în URSS, de Saly Herşcovici
(OCL Produse Industriale, Şchiopeni, CârligaŃi, GAS Pojoreni,
cooperativa „Croitorul”, în total la 17 comisii); Rolul avocatului în
apărarea legalităŃii populare din experienŃa Uniunii Sovietice (la
Tribunal, avocatul Petru Andrei); ImportanŃa istorico mondială a
celui de-al XX-lea Congres al PCUS (Maria Afănoae la Şcoala
Medie de Fete, 100 de eleve), precum şi la O.C.L. Alimentara,
Răducăneni, Epureni, Duda şi Stănileşti. La 22 aprilie 1956 are loc
conferinŃa centrală susŃinută la cinematograful Rodina de Ovac
Ştefan, primul secretar „al Raionului de partid Huşi”, despre cei 86
de ani de la naşterea lui Lenin1.
La Complexul C.F.R. Huşi, Ioan Hulubei, din cadrul
Complexului, conferenŃiază în faŃa a 60 de persoane tema
Cărbunele şi locul lui în economia sovietică2.
În 1958 s-au desfăşurat conferinŃe propagandistice la diverse
comisii şi cămine culturale:Tratatul marii prietenii (Ioan HărăguŃă,
preşedintele Sfatului Popular Raional la Cabinetul de Partid din
Huşi, Dolheşti-Gheorghe Filon), Stănileşti – Ioan Socea, Lunca
Banului – Neculai Croitoru, P.T.T.R.-Mircea Miroiu -
februarie)ViaŃa şi opera lui F.M. Dostoievski (conferenŃiarul
universitar Andrei Stratulat din Iaşi la 9 martie), Noile succese de
medicină sovietică şi tratamentul cancerului (dr. Gheorghe Baciu
la Spitalul Unificat – 15 martie 1958), simpozionul Despre viaŃa
din trecut şi prezent din Siberia (căminul cultural din cartierul
Corni – Huşi – 23 martie), Decada culturii R.S.S. Baltice
(inspectorul şcolar Romeo Apăvăloae – 3 iunie)3.
Activitatea propagandistică este continuată şi în 1959: 150 de ani
de la naşterea lui Gogol (conferinŃă Ńinută de profesorul Mihai
Hogaş, 1 aprilie), 89 de ani de la naşterea lui V.I. Lenin (Eugen
NiculiŃă de la Raionul de Partid, 22 aprilie, sala Rodina, preluată de
directorii de şcoli pentru 26 de şcoli comunale, cum ar fi la
Drânceni prin directorul Diaconu şi Stănileşti prin directorul
Roşu)4; materialele documentare sub titlul Ce am văzut în URSS
(susŃinute între 10 şi 30 Mai 1959 în cele două şcoli medii din
Huşi, şapte şcoli de 7 ani şi trei şcoli rurale), Din istoria muzicii
ruse şi sovietice, M. I. Glinka, întemeietorul şcolii muzicale ruse
(Casa de Cultură din Huşi – 1 iunie 1959), Spre cel mai înalt nivel
de trai din lume. Exemplu Cooperativa „Zorile” (în 12 comisii din
instituŃii şi întreprinderi între 1 şi 5 iunie 1959, de Nicolae
Vânătoru), Şcoala şi construirea comunismului (20-27 iunie
1959) 5 , Previziunile marelui Lenin se înfăptuiesc, Muncitorul
epocii comunismului6.
Ciclurile de conferinŃe continuă în comisiile ARLUS, cămine
culturale, întreprinderi şi instituŃii în cursul anului 1961: Rubla cea
mai solidă monedă din lume (8-10 ianuarie 1961, Ştefan Lungeanu,
Consiliul Regional ARLUS), ConstrucŃia de adăposturi ieftine la 2
1Ibidem, f. 61-62; f. 67, 70.
2D.J.A.N.V., Fond Consiliul Raional A.R.L.U.S.-Huşi, dosar 19/ 1963, f. 8.
3D.J.A.N.V., Fond Consiliul Raional A.R.L.U.S.-Huşi, dosar 14 / 1958, f. 20, 29 şi 31.
4D.J.A.N.V., Fond Consiliul Raional A.R.L.U.S.-Huşi, dosar 15 / 1959, f. 4-5.
5Ibidem, f. 6.
6Ibidem, f. 10.
p. 54
G.A.S.-uri şi 16 GAC-uri din cadrul raionului (20-29 ianuarie
1961, Th. Blănaru la GAS -uri), Chimia în economia naŃională a
URSS (în 5 comisii), Colonialismul o ruşine a secolului nostru (2-
20 februarie 1961, profesorul Boris Gorceac în plan central şi alte 6
comisii), Mecanizarea complexă şi automatizarea în URSS
(profesor Paulina Vintilă, membru în Consiliul Raional ARLUS, la
S.M.T. Huşi), Colaborarea frăŃească, realizare măreaŃă (profesor
Constantin Ionescu), Cultivarea legumelor în URSS în timpul iernii
(în unităŃile agricole), Folosirea nutreŃurilor sintetice în
alimentaŃia animalelor în URSS(prin grija SecŃiei Agricole,
tehnicienii şi inginerii), Înainte pe drumul construcŃiei desfăşurate
a comunismului în URSS(12 martie 1961, în sala de festivităŃi a
sindicatelor din Huşi, Ioan Seleanu (?), vicepreşedintele Consiliului
Regional Iaşi), Tehnica sovietică în avangarda tehnicii noi (20-30
martie 1961, Întreprinderea „21 Decembrie” Huşi, SMT, Spitalul
Raional), Dezarmarea generală şi tot la cerinŃa imperioasă a
popoarelor (Angela Lupaşcu, Consiliul Regional ARLUS, în sala
de festivităŃi a sindicatelor), Un program concret şi realizat de
consolidare a păcii (8 iulie 1961, Boris Gorceac, sala Rodina iar în
9 iulie în 22 de cămine culturale din raion, cum ar fi la Drânceni –
profesorul Vasile IanŃoc, CreŃeşti – Georgeta Hristea),Doi
muncitori au dat într-un an o producŃie de un milion de ruble (la 28
cămine culturale, două GAS-uri, S.M.T., Ńinută de directorii
căminelor culturale şi cadrele didactice), Baikal, o importantă
regiune industrială a URSS (12-19 iulie 1961, profesorul
Constantin Ionescu, Întreprinderea „21 Decembrie”, IGO,
Complexul C.F.R. din Huşi), Moscova de azi şi mâine (19-27
august 1961, dr. Gh. Bourceanu, la Spitalul Unificat, Cooperativa
Meşteşugărească „Zorile”, Tribunal),Tehnica nucleară (septembrie
1961, la grădina cinematografului Rodina, profesorii Emil
Balbuzan, la Spitalul Unificat, Unitatea Militară, Întreprinderea „21
Decembrie”, S.M.T. – profesorii Emil Balbuzan şi Ion Busuioc),
IrigaŃiile în URSS(trimisă la 12 cămine culturale, GAS şi GAC
Huşi), PoziŃia U.R.S.S. pentru încheierea unui tratat de pace cu
Germania (Ioan MereuŃă, la Casa de Cultură, la 3 comisii din
oraşul Huşi şi 11 cămine culturale), Un măreŃ program de
construcŃie a comunismului (la 7 comisii, Spitalul Unificat – dr.
Ioan Voinescu, Cooperativa „Zorile” şi IGO – profesorul Ştefan
Bahnaru,directorul Şcolii Medii, decedat în februarie 2014), Cum s-
a născut profesia de cosmonaut (sala Rodina, profesorii Ioan
Posteanu şi Gheorghe Luca), URSS, pe primul loc în lume în
cucerirea spaŃiului cosmic, De la primul Sputnik la primii
cosmonauŃi, Probleme de medicină şi biologie în cosmonautică7.
Din 1962 amintim următoarele conferinŃe: Principiile coexistenŃei
paşnice, linie generală a politicii externe a URSS (profesorul
Constantin Neştian, preşedintele Consiliului Raional ARLUS,
aprilie), Două poziŃii faŃă de dezarmare (comisiile ARLUS de la
Tribunal, IGO, Ocolul Silvic şi Complexul CFR din Huşi),
Dezarmarea generală şi totală cerută tuturor popoarelor (14 iunie,
sala Rodina, dr. Th. Zavate), Unele probleme ale situaŃiei
internaŃionale actuale (18 iulie, Casa Raională de Cultură,
profesorul Dumitru Coşescu), Agricultura şi comunismul (căminele
culturale din Raion, directorii de cămine), O metropolă în plină
înnoire. ConstrucŃiile urbane, confortul citadin (profesorul Mihai
Hogaş la Clubul URCC), Paşi de gigant şi septenalul (18 iunie,
profesorul Constantin Pustieanu la Întreprinderea Economică
Huşi), Industria URSS în următorii 20 de ani (profesor Maria
Enache la SMT Huşi şi Ioan Seleanu, vicepreşedintele Consiliului
Regional ARLUS la Casa Raională de Cultură), Comunismul şi
tehnica modernă (SMT, G.A.S., Întreprinderea Economică din
Huşi), Noile hotare ale economiei cerealiere (unităŃile agricole
7D.J.A.N.V., Fond Consiliul Raional A.R.L.U.S.-Huşi, dosar 17 / 1961, f. 23- 24, 35, 36, 55.
Lohanul nr. 29, martie 2014
socialiste din raion, ingineri şi tehnicieni), Spre comunism
(Cooperativa „Zorile”, MiliŃia Raională, Complexul CFR şi
Penitenciarul din Huşi), ŞtiinŃa şi progresul tehnic (GAS Huşi,
Pojoreni, Avereşti şi Răducăneni), BilanŃ la jumătatea septenalului
(IRTA Huşi- Mircea ZghibarŃ, Cooperativa „Zorile”-Ioan łurcanu
şi alte 4 comisii), De ce au fost lansaŃi cei patru în Cosmos (OCL
Mixt şi IGO Huşi), De la ceasuri la frigidere şi motociclete
(URCC, Constantin Maleş), Sistemul de irigaŃii (IRE Huşi,
inginerul Vârlan), GiganŃii sovietici ai aerului (profesorul Vasile
IanŃoc, clubul URCC), On sovhoz model (GAS Huşi, Pojoreni şi
Avereşti), Realizări şi perspective în domeniul transportului
feroviar în URSS (Complexul CFR, de şeful StaŃiei Ioan Ureche),
Metode noi de strângere a recoltelor (în şase GAC-uri), Siberia
apuseană o forŃă economică (GAC Stănileşti – profesor Elena
Ciobanu, GAC Moşna-directorul căminului cultural şi în altele
două)1.
Raportul de activitate pe ultimile două luni din trimestrul al II-lea
din 1955 consemnează cele două şedinŃe ale Biroului în cadrul
cărora sunt analizate o serie de probleme, printre care cele legate de
agitaŃiile vizuale din cercurile ARLUS, a abonamentelor şi
învăŃământului popula de limba rusă. Activitatea cercurilor
ARLUS este prezentată de către secretarul Teodor Râpanu. Grigore
Moraru răspundea de cercurile ARLUS din CreŃeşti, Budeşti,
CreŃeşti de Sus, Lohan şi OCL Produse Industriale din Huşi.
Constantin Jelescu pune în discuŃie neachitarea cotizaŃiei de către
toate cercurile. În raport este dat ca exemplu Teodor Râpanu, care a
participat la 20 de şedinŃe la cercurile ARLUS din Arsura, Buneşti,
Duda, Vutcani şi altele. Neculai Streche (Activul obştesc) a
participat la şedinŃele cercurilor din Avereşti sat, GAS Avereşti,
Tăbălăeşti şi Plopi; Andrei Moşu la cele din Stroeşti, Valea Bosiei,
Valea Seacă, Bobeşti şi Giurgeşti; Anastasia Ionescu la cele din
CreŃeşti de Sus, CreŃeşti de Jos, Budeşti şi Lohan. Pentru
cunoaşterea sarcinilor din planul de muncă sunt trimişi în teritoriu
Teodor Râpanu (Vutcani, Barboşi, CârligaŃi, Duda, Arsura şi
Buneşti), Anastasia Ionescu (CreŃeşti de Sus, CreŃeşti de Jos,
Budeşti şi Lohan). O serie de cercuri ARLUS s-au remarcat prin
organizarea de conferinŃe, recenzii, folosirea materialului
documentar, agitaŃia vizuală şi popularizarea materialelor sovietice,
printre care cele de la Şcoala nr. 2 de fete din Huşi, CârligaŃi,
Pogăneşti, Tribunalul Huşi, Ghermăneşti, Sberoaia şi Duda 2 .
Sarcinile din planul de muncă nu au fost cunoscute de cercurile
ARLUS din Hurdugi, Deleni, OŃeleni, Lunca Banului, Podul
Hagiului şi Gorban. Dintre cei care nu-şi îndeplineau sarcinile şi
prezentau dezinteres pentru activităŃile respective sunt însemnaŃi
Gheorghe Cozmei, Vasile Panfil, Ştefan Bujoreanu (marele
profesor de limba latină) şi Petru Roman3.Din rândurile Activului
Obştesc s-au remarcat prin activitatea lor: Neculai Streche,
Anastasia Ionescu, Ioan Gheorghiu, Ioan Leon şi Andrei Moşu, iar
dintre cei care nu s-au achitat de obligaŃii se regăsesc Constantin
Ciobotaru, Ioan Gheorghiu, Gheorghe PuŃeani şi Tănase Bugeac4.
Preşedintele cercului ARLUS Avereşti era în martie 1953 Ifrim
Ciobaca5.
Un cerc model a fost înfiinŃat în ianuarie 1953 la CreŃeştii de
Sus6. Cercul ARLUS din satul CreŃeşti avea în frunte pe Anastasia
Ionescu în 1955, la 27 februarie fiind ales un nou birou al
1D.J.A.N.V., Fond Consiliul Raional A.R.L.U.S.-Huşi, dosar 18 / 1962, f. 26-28.
2D.J.A.N.V., Fond Consiliul Raional A.R.L.U.S.-Huşi, dosar 11 / 1955, f. 21, 23 şi 25.
3Ibidem, f. 26.
4Ibidem, f. 24-25.
5D.J.A.N.V., Fond Consiliul Raional A.R.L.U.S.-Huşi, dosar 5 / 1953, f. 16.
6Ibidem, f. 9.
p. 55
organizaŃiei de aici7. La Cordeni era în 1956 preşedinte al comisiei
ARLUS Valentina Aelenei (Ailenii).
În 1955 cercul ARLUS Duda „a fost exemplu în toate acŃiunile,
fiind primii care şi-au achitat impozitele către stat pe trimestrul II,
1955, predarea cotelor de lână, lapte, carne, precum şi fiind
declaraŃi ca fruntaşi la întreŃinerea culturilor de porumb, floarea
soarelui, precum şi pregătirea uneltelor şi atelajelor pentru bătălia
de strângere a recoltelor din vara acestui an”. S-au remarcat prin
activitatea lor: Jan Bârcă, preşedintele cercului ARLUS, Simion
Moisă, Petru CocârŃă (membri ai biroului), Lazăr Constantin, Ioan
David şi Vasile Vasilache8.
Nicolae Năstase, preşedintele cercului ARLUS din Epureni, urma
la 27 februarie 1955 şcoala de partid din Iaşi şi era considerat de
forurile comuniste „complet rupt de realitate”. La Epureni îşi
desfăşura activitatea şi un cerc popular de limba rusă, condus în
1955 de Alexandru Popa, profesor suplinitor la şcoala elementară
din localitate9.
Comisia ARLUS din Ghermăneşti avea ca preşedinte în 1956 pe
profesorul Petru Covrig10. Cercul ARLUS Lunca Banului avea ca
preşedinte în martie 1953 pe Victor Baba11.
În decembrie 1953 au fost organizate două cercuri ARLUS noi la
GAC Mălăeşti şi GAC Vutcani12.
Darea de seamă a cercului ARLUS Moşna, din aprilie 1950,
evidenŃiază desfăşurarea unei şezători culturale în cadrul căreia s-a
discutat opera poetului Vladimir Maiakovski (1893-1930), iar în
timpul serilor culturale s-a recurs la citirea a diverse broşuri
ideologice13.Conform raportului din 25 martie 1950 a fost difuzat
materialul trimis de subfilială, s-a desfăşurat şedinŃa colectivului de
conducere, sunt atestaŃi 330 de membri, au fost organizate şi
reînnoite cele şase colŃuri ARLUS. Sunt Ńinute legăturile cu UTM,
este sprijinit detaşamentul de pioneri şi organizaŃia de masă a PMR.
Biblioteca căminului cultural era frecventată de 67 membri
ARLUS. A fost organizat concursul legat de campania de
însămânŃări. Membrii ARLUS participă la conferinŃa legată de
lupta pentru pace. Sunt organizate patru serii culturale săptămânal.
În cadrul serbării culturale din 19 martie 1950 s-a vorbit
participanŃilor despre „Lupta pentru pace”. În şcolile din comună
există patru biblioteci. Au fost elaborate 14 articole afişate la
gazeta de perete. Între 19-26 martie 1950 s-a organizat „Săptămâna
Mondială a Tineretului” 14 . Se păstrează un tabel nominal cu
membrii cercului ARLUS Moşna din 1950, din care am spicuit
câteva nume: Mihai Proca (preşedinte, învăŃător), Constantin
Ciobotaru (secretar general, învăŃător), pr. Ion Iacoban (secretar
finanŃe), pr. Grigore Diaconu (secretar secŃia cultură), Constantin
Popa (secretar organizatoric, învăŃător), Elena Ciobotaru
(învăŃătoare), Emil Luchian, Constantin D. Popa, Eugen C. Popa
(cântăreŃi bisericeşti), Ion D. Dima (notar), Ştefan D. Dima
(primar), Vasile Alupului (telefonist), Nicolaie D. Dima (ad.
agricol), Gheorghe Pruneanu (perceptor), Ion Papanaj (vânzător),
Nicolae C. Proca (preşedinte cooperativă), Ion Coman (pădurar),
Teodor Gârlea (pădurar), Dionisie Popa (brigader silvic), Ion
Ciobotaru (pădurar), Ion I. Diaconu (primar), Eleonora Iacoban
7D.J.A.N.V., Fond Consiliul Raional A.R.L.U.S.-Huşi, dosar 11 / 1955, f. 17.
8Ibidem, f. 25-26.
9Ibidem, f. 16.
10D.J.A.N.V., Fond Consiliul Raional A.R.L.U.S.-Huşi, dosar 12 / 1956, f. 2.
11D.J.A.N.V., Fond Consiliul Raional A.R.L.U.S.-Huşi, dosar 5 / 1953, f. 16.
12Ibidem, f. 70.
13D.J.A.N.V., Fond Consiliul Raional A.R.L.U.S.-Huşi, dosar 1 / 1950, f. 5.
14Ibidem, f. 6.
Lohanul nr. 29, martie 2014
(învăŃătoare), Viorica Proca (învăŃătoare), Ştefan Dima
(funcŃionar), SănduŃă Alex. (agent sanitar), (membri)1.
Comisia ARLUS din comuna Olteneşti organizează în mai 1956
trei seri culturale dedicate unor teme ca: V.I. Lenin, A 35-a
aniversare a P.M.R. şi Noi victorii ale principiului de coexistenŃă
paşnică, susŃinute de Vasile Darie, directorul şcolii din Olteneşti.
Manifestările respective se vor desfăşura şi în comisiile ARLUS
din comuna CreŃeşti, satele Budeşti şi Curteni, sau în comuna
Târzii2.
Preşedintele comisiei ARLUS din Stănileşti era în 1956
învăŃătorul Ion Dima, care va conferenŃia tema Din experienŃa
sovietică în cultivarea cerealelor, reluată în alte 30 de comisii,
printre care cele de la Pogăneşti, Novaci şi Duda 3 . Vor mai
conferenŃia Andrei Moşu (comisiile din Stroeşti şi Giurgeşti), Haim
Golstein (O.C.L. Produse Industriale), Ioan Ursan (Întovărăşirea
din Târzii), Ioan Arhire (Lunca Banului), prof. Petru Covrig
(Ghermăneşti), Valentina Aelenii (Cordeni), Ferdinand Balint şi
Ioan Mardare (Răducăneni), apoi la CârligaŃi, Şchiopeni, Arsura şi
Avereşti4.
ÎnvăŃătorul Ştefan Bedreag din comuna Şchiopeni prelucrează în
1954 diverse conferinŃe şi broşuri5.
În trimestrul al II-lea al anului 1954 Ştefan Gorovei, secretarul
ARLUS, a luat parte la şedinŃele de birou ale cercurilor din
Tătărăni, CârligaŃi, Leoşti, Şchiopeni. Rânceni, GAS Pojorăni,
Lunca Banului, Spitalul Unificat din Huşi, Întreprinderea Lemn
Mobilă din Huşi, Cooperativa „1 Mai”, Şcoala Pedagogică din
Huşi; Gheorghe Rudolf la cercurile din Barboşi, Târzii, Vutcani,
Drânceni, Arsura; Jenică Ciortescu, nou instalat în funcŃie, la
Pogăneşti, Şcoala Viticolă din Huşi, Avereşti şi CreŃeşti. Totodată
se desfăşoară întâlnirea instructorilor obşteşti nesalariaŃi, anume
Gheorghe Sârghe (Cooperativa „1 Mai”), Ion Codreanu, Ion Stână
şi Alexandru Mihoci6.
Casa Raională de Cultură din Huşi7
Cu prilejul sărbătoririi celei de a 38-a aniversări a armatei sovietice
la 23 februarie 1956, temă conferenŃiată de căpitanul Ioan Barbu,
locŃiitor politic, la cinematograful Rodina, a urmat un program
artistic susŃinut de echipa UnităŃii Militare şi cea a Casei Raionale
de Cultură din Huşi. ConferinŃa este reluată în majoritatea
căminelor culturale şi colŃurile roşii din G.A.C.-uri8.
La 28 august 1956 s-au organizat manifestări dedicate comorilor
literare şi ale artei ucrainiene. Biroul Raional ARLUS şi Casa de
cultură a oraşului Huşi organizează o serbare populară pe terenul
sportiv „Progresul”din oraş, unde s-a instalat o scenă
„pavoazată”cu lozinca „Trăiască Prietenia Româno-Sovietică” şi o
fotogazetă cu aspecte din Ucraina. Prezidiul era format din 5
„tovarăşi”. În cuvântul de deschidere dr. Aron Ghiltman vorbeşte
despre comorile literare ucrainiene, urmând un program artistic
organizat de brigada de agitaŃie a Casei de cultură, din care nu
lipsesc cântecele ucrainiene şi recitările de poezii. Orchestra
prezentă execută un program de muzică sovietică şi românească.
1Ibidem, f. 7-9v
2D.J.A.N.V., Fond Consiliul Raional A.R.L.U.S.-Huşi, dosar 12/ 1956, f. 74-75.
3Ibidem, f. 1.
4D.J.A.N.V., Fond Consiliul Raional A.R.L.U.S.-Huşi, dosar 12 / 1956, f.
5D.J.A.N.V., Fond Consiliul Raional A.R.L.U.S.-Huşi, dosar 3 / 1952, f. 8.
6D.J.A.N.V., Fond Consiliul Raional A.R.L.U.S.-Huşi, dosar 10 / 1954, f. 25-26.
7 Despre Casa de Cultură a se vedea Lucian Clit, Date privindactivitateaCaseiraionale de
CulturăHuşi din anii 1952 – 1968, în „Gheorghe Ghibănescu” RevistaCatedrei de ŞtiinŃe Socio-Umane,
LiceulTeoretic„CuzaVodă”Huşi, Anul I, nr. 1, ianuarie – iunie2009, p. 17-18.
8D.J.A.N.V., Fond Consiliul Raional A.R.L.U.S.-Huşi, dosar 12/ 1956, f. 45.
p. 56
Numărul participanŃilor este apreciat la 1000. „Librăria Noastră”
aranjează o vitrină de carte ce aparŃine scriitorului Ivan Franko9.
În cadrul lunii prieteniei româno-sovietice din toamna anului
1956, Casa Raională de Cultură organizează o seară literară
intitulată sugestiv „Ghicitoare”, în care sunt prezente şi povestirle
marelui Ion Creangă din care sunt lecturate diverse fragmente,
urmate de un program de muzică populară sovietică şi românească,
executat de orchestra instituŃiei iniŃiatoare 10 . În cadrul decadei
artei orchestra Casei Raionale de Cultură realizează „Concertul
prieteniei” la 27 octombrie 1956, când Gheorghe Sburlan,
directorul instituŃiei, expune aprecierile sale despre frumuseŃea
cântecului şi dansului sovietic11.
Casa Raională de Cultură organizează în 1957 expoziŃia cu tema
Cum rodeşte ajutorul Uniunii Sovietice în RPR 12 Gheorghe
(George) Sburlan este atestat ca director şi în 195713.
Cu ocazia decadei culturii RSFS Ruse (19 – 28 mai 1957)
participă la Casa de cultură scriitorul Dan George din Bucureşti,
vorbind despre ViaŃa şi opera scriitorului rus Serghei Esenin. Sunt
lecturate poezii din Esenin, traduse de Dan George, dar şi din
cartea sa Dunăre, Dunăre. În activităŃile de la Huşi s-a remarcat
profesorul Mihalache Mocanu, şeful SecŃiei ÎnvăŃământ şi
Cultură14.
Zilele culturii ruse şi artei RSS Bieloruse (6-16 decembrie 1959)
prilejuieşte conferinŃa lui Gheorghe Stratulat din partea Consiliului
General ARLUS desfăşurată la cinematograful Rodina şi seara de
teatru de la Casa de Cultură15 . În februarie 1960 s-a desfăşurat
conferinŃa Rachetele sovietice cuceresc Cosmosul16.
Cei 90 de ani de la naşterea lui Lenin sunt marcaŃi în aprilie 1960
prin organizarea a 8 simpozioane, 22 seri literare, 18 conferinŃe şi 7
emisiuni radio17.
Poetul Ioan Alexandru Angheluş şi Emil Pascal organizează la
Casa de Cultură în toamna anului1961 (perioada 7 octombrie şi 7
noiembrie) simpozionul Arta şi cultura sovietică, făclia luminoasă
a oamenilor muncii de pretutindeni18.
Profesorul Emil Balbuzan conferenŃiază tema Primul zbor cosmic
în grup, în aprilie 1963, la Casa de Cultură din Huşi (12 aprilie),
Spitalul Raional, Întreprinderea Economică şi O.C.L. Mixt (12 -20
aprilie)19.
Căminele culturale20
În octombrie 1954 s-au sărbătorit 10 ani de la înfiinŃarea ARLUS,
prilej cu care s-au împărŃit însemne jubiliare, este prezentat salutul
delegaŃiei de pionieri de la Casa Pionierilor din Huşi, este lecturată
de Vasile Folescu telegrama adresată Comitetului NaŃional
A.R.L.U.S., toate acestea urmate de un program organizat de
echipa artistică a UnităŃii Militare din oraş. StaŃia de
radioamplificare a fost transportată la sala Rodina. În Huşi existau
9D.J.A.N.V., Fond Consiliul Raional A.R.L.U.S.-Huşi, dosar 12 / 1956, f. 96.
10Ibidem, f. 111.
11Ibidem, f. 114.
12Ibidem, f. 32.
13Ibidem, f. 51.
14D.J.A.N.V., Fond Consiliul Raional A.R.L.U.S.-Huşi, dosar 13 / 1957, f. 60 şi 62.
15D.J.A.N.V., Fond Consiliul Raional A.R.L.U.S.-Huşi, dosar 15 / 1959, f. 9.
16D.J.A.N.V., Fond Consiliul Raional A.R.L.U.S.-Huşi, dosar 16 / 1960, f. 7.
17Ibidem.
18D.J.A.N.V., Fond Consiliul Raional A.R.L.U.S.-Huşi, dosar 17 / 1961, f. 57.
19D.J.A.N.V., Fond Consiliul Raional A.R.L.U.S.-Huşi, dosar 19/ 1963, f. 7.
20Vezi şi Costin Clit, Din activitatea căminelor culturale din raiounul Huşi la începuturile
epocii comuniste (I), în „Monitorul de Vaslui”, 13 februarie 2013; şi II, în „Monitorul de Vaslui”,14
februarie 2013.
Lohanul nr. 29, martie 2014
la această dată 2400 de difuzoare. 1 Luna Prieteniei Româno-
Sovietică s-a deschis în 84 de cercuri ARLUS Căminele culturale
se implică prin programele artistice prezentate sătenilor, alături de
conferinŃele „culturnicilor”. La CreŃeştii de Sus conferenŃiază
învăŃătorul Lovin Manolache, programul artistic fiind organizat de
căminul cultural „Filimon Sârbu”, la Târzii conferenŃiază
profesoara Eugenia Vornicu, spectacolul revenind echipei UnităŃii
Militare din Huşi, la Stănileşti conferenŃiază Lucia Patraşcu, la
Duda Ioan Gheorghiu, directorul Şcolii elementare de 7 ani, urmate
de conferinŃele de la Olteneşti, Lunca Banului, Stroeşti, Tătărăni
(sunt organizate spectacole la 33 de cercuri ARLUS). AcŃiuni de
slabă calitate s-au înregistrat la Muşata, Rânceni, GuşiŃei şi
Chersăcosu2.
ForŃe impresionante sunt mobilizate cu prilejul sărbătoririi „Lunii
prieteniei româno-sovietice”. În februarie 1952 este raportată
existenŃa a 125 cercuri ARLUS3, 116 cercuri la 20 martie 1955 (cu
12500 membri)4, 133 comisii la 20 aprilie 19565. În 1956 ARLUS
colabora cu comitetele mixte ale salariaŃilor, colectivele de muncă
ale căminelor culturale şi colŃurile roşii din cluburi6.
O formă de îndobitocire era cea a conferinŃelor tematice. În
octombrie 1955 Cercul ARLUS şi căminul cultural din Lunca
Banului organizează o conferinŃă, în cadrul căreia Pericli Velichi,
preşedintele cercului ARLUS şi directorul şcolii elementare din sat,
prezintă tema „ImportanŃa recoltării la timp, a însămânŃatului şi
arăturilor de toamnă”. Comuna Lunca Banului era fruntaşă în raion,
la însămânŃări, arături adânci de toamnă şi colectări. Asemenea
manifestări se desfăşoară la căminele culturale din Tătărăni,
Ghermăneşti, CreŃeşti, Târzii şi CârligaŃi. În cadrul „Săptămânii
Prieteniei Româno Sovietice” din octombrie 1955 sunt inaugurate
întovărăşirile agricole de la Stănileşti (prin contribuŃia lui Ioan
Dima, preşedintele cercului ARLUS din comună) şi OŃetoaia
(comuna Lunca Banului)7. Profesorul universitar Petru Mâlcomete
din Iaşi susŃine la 18 decembrie 1955 conferinŃa „Rolul conducător
al PMR în dezvoltarea social economică a Ńării”, întâi în sediul
Bibliotecii Centrale din Huşi, apoi la cantina Comitetului Raional,
unde participă directorii căminelor culturale, propagandiştii şi
secretarii organizaŃiilor de bază ale PMR.8
ConferinŃa „Folosirea metodelor agrotehnice sovietice asigură
recolte bogate”este susŃinută la 19 februarie 1956 în căminele
culturale din Avereşti, Hoceni, Grumezoaia, Tătărăni, Pogăneşti,
CârligaŃi, OŃetoaia şi Arsura, iar „Tehnici agricole sovietice în
agricultura patriei noastre” la cele din Novaci, Deleni, Gorban şi
CârligaŃi9.Între 10 şi 22 aprilie 1956 sunt organizate demonstraŃii
practice în 36 cămine culturale, colŃuri roşii din GAC-uri şi GAS-
uri, fiind evidenŃiate cele de la Dolheşti (ing. Maricica Tabacaru) şi
GAS Pojorăni (ing. Dumitru Corlat)10.
În toamna anului 1955 este popularizată conferinŃa Ajutorul dat de
URSS Ńării noastre pentru socializarea agriculturii, de către
comisiile ARLUS şi căminele culturale din Ghermăneşti,
Şchiopeni, GAS Pojorăni, CârligaŃi, Hoceni, Tomşa, CreŃeşti şi
Lunca Banului (în 35 cămine culturale). La OŃetoaia, Drânceni,
1D.J.A.N.V., Fond Consiliul Raional A.R.L.U.S.-Huşi, dosar 10 / 1954, f. 81.
2Ibidem, f. 82.
3D.J.A.N.V., Fond Consiliul Raional A.R.L.U.S.-Huşi, dosar 5 / 1953, f. 9
4D.J.A.N.V., Fond Consiliul Raional A.R.L.U.S.-Huşi, dosar 10 / 1954, f. 68.
5D.J.A.N.V., Fond Consiliul Raional A.R.L.U.S.-Huşi, dosar 12/ 1956, f. 60.
6Ibidem, f. 7.
7D.J.A.N.V., Fond Consiliul Raional A.R.L.U.S.-Huşi, dosar 1 / 1950, f. 34.
8D.J.A.N.V., Fond Consiliul Raional A.R.L.U.S.-Huşi, dosar 11 / 1955, f. 74.
9D.J.A.N.V., Fond Consiliul Raional A.R.L.U.S.-Huşi, dosar 12/ 1956, f. 15.
10Ibidem, f. 61.
p. 57
Epureni şi Târzii este prezentată tema Ajutorul politic dat de
URSS.în consolidarea regimului de democraŃie populară11.
Conform notei informative din 23 ianuarie 1953, în sala Rodina
din Huşi s-a Ńinut de către primul secretar raional PMR din Huşi,
conferinŃa Marea prietenie între marele Lenin şi tov. Stalin.
Vladimir Ilici Lenin a fost comemorat în ianuarie 1953 în 69 de
cercuri ARLUS în colaborare cu căminele culturale12.
În ianuarie 1954 s-au sărbătorit 300 de ani de la unirea Ucrainei
cu Rusia (Sic !). În zilele de 17 şi 18 ianuarie 1954 au fost
organizate 65 şezători literare la căminele culturale, sectoarele
socialiste şi instituŃiile din oraşul Huşi, cu tema Cea de-a 300-a
aniversare a Unirii Ucrainei cu Rusia. S-au organizat spectacole la
căminele culturale din Epureni (director Ioan Moraru), Vetrişoaia,
CreŃeşti, CârligaŃi, Gugeşti şi Grumezoaia 13 . În 1956 este
organizată Decada literaturii şi artei ucrainiene, deschisă festiv la
26 august în 41 de cămine culturale prin conferinŃa „ViaŃa culturală
în colhozurile ucrainiene”, urmată de programe artistice, cele mai
reuşite fiind la Gugeşti (a vorbit Mihai Macovei, directorul
căminului), Răducăneni (Vasile Mardare, directorul căminului,
programul artistic fiind organizat de Brigada de agitaŃie din
comună) 14 , Stănileşti, CârligaŃi, CreŃeşti, Târzii, Lunca Banului,
Epureni şi Arsura. Elena Enăchescu din Iaşi vorbeşte în faŃa a o
sută de persoane la Biblioteca Centrală din Huşi, despre „Comorile
literaturii şi artei ucrainiene”, o reuşită în diverse întreprinderi şi
instituŃii: O.C.L. Produse Industriale, Sfatul Popular al oraşului
Huşi, Ocolul Silvic, Cooperativa 1 Mai şi Cooperativa Lemn
Mobilă. Decada s-a sfârşit la 21 septembrie 1956 prin serile literare
din 27 cămine culturale, cum ar fi cele de la Deleni (învăŃătorul
Ioan Croitoru), Stănileşti (învăŃătorul Neculai Pândaru, directorul
căminului), Leoşti, CârligaŃi şi Hurdugi15. StaŃia de radioficare din
Huşi popularizează evenimentul prin organizarea unei seri literare
dedicată lui Ivan Franko, unde interpretează Aurel Ciulei, Aretta
Lelinski şi Greta Văleanu. Pe parcursul întregii decade s-au
desfăşurat emisiuni speciale cu o durată de 15 minute16.
În cadrul „Săptămânii popularizării noilor cuceriri ale ştiinŃei
sovietice” din anul 1956 au fost susŃinute conferinŃe în căminele
culturale şi colŃurile roşii din întreprinderi şi diverse instituŃii.17
Cântecele şi dansurile sovietice sunt promovate de „culturnicii”
vremii. Asemenea spectacole se desfăşoară la 23 octombrie 1956,
la căminele culturale din comunele Vutcani, Cozmeşti,
Ghermăneşti, Şchiopeni şi Avereşti, numărul spectatorilor fiind
evaluat la 800 de persoane. În oraşul Huşi „deschiderea festivă a
decadei cântecului şi dansului sovietic, s-a făcut în cadrul festiv la
sala Rodina”, cu un program bogat de cântece sovietice dat de
echipele artistice aleŞcolilor de 10 ani de băieŃi şi fete din
localitate, iar „tov. Pascal Emil a vorbit cu această ocazie despre
cântecul şi dansul popular sovietic”18.
ConferinŃa ExperienŃa obŃinerii unor recolte bogate de grâu, ovăz,
porumb şi floarea soarelui este susŃinută în 1956 de către ingineri
şi tehnicieni la căminele culturale din Stănileşti, Lunca Banului,
Târzii – în total la 36 de cămine. Ioan Mardare informează în 1956
la căminul cultural din Răducăneni în faŃa a 80 de persoane despre
situaŃia internaŃională şi lupta dusă de URSS pentru pace (Sic!)19.
11D.J.A.N.V., Fond Consiliul Raional A.R.L.U.S.-Huşi, dosar 11 / 1955, f. 71.
12D.J.A.N.V., Fond Consiliul Raional A.R.L.U.S.-Huşi, dosar 5 / 1953, f. 2 şi 4.
13D.J.A.N.V., Fond Consiliul Raional A.R.L.U.S.-Huşi, dosar 10 / 1954, f. 2.
14D.J.A.N.V., Fond Consiliul Raional A.R.L.U.S.-Huşi, dosar 12/ 1956, f. 94.
15Ibidem, f. 95.
16Ibidem, f. 96
17D.J.A.N.V., Fond Consiliul Raional A.R.L.U.S.-Huşi, dosar 1 / 1950, f. 21.
18Ibidem.
19D.J.A.N.V., Fond Consiliul Raional A.R.L.U.S.-Huşi, dosar 12/ 1956, f. 40.
Lohanul nr. 29, martie 2014
 Alegerile de deputaŃi pentru sfaturile populare din 1956 a condus
la organizarea de conferinŃe în căminele culturale şi sfaturile
populare. Astfel la Avereşti, Adrian Constantinescu dezbate tema
Întâmpinarea alegerilor pentru sfaturile populare cu un nou avânt
în muncă şi în luptă pentru apărarea păcii (120 de participanŃi),
dar şi în localităŃile Duda, Arsura, Tătărăni, Epureni1.
Festivalul Prieteniei româno-sovietice în cântec şi dans, organizat
în octombrie 1957, antrenează 19 formaŃii artistice de cântece şi
dansuri, din care participă numai 12. La căminul cultural din
Dolheşti, participă echipele şcolilor din Brădiceşti, Petriş şi a
căminului din Dolheşti, programul fiind precedat de conferinŃa
„Rolul lagărului socialist în frunte cu U.R.S.S. în lupta pentru
apărarea păcii şi securităŃii popoarelor”(învăŃător Victor Hristodor).
Mai remarcăm echipa de dansuri ale căminelor culturale din satele
Ivăneşti, Şchiopeni şi a şcolii din CârligaŃi. Unele activităŃi au fost
organizate la căminele din cartierul Corni-Huşi şi satul Hurdugi2.
În octombrie 1954 sunt organizate expoziŃii de carte în satele
Vutcani, Vetrişoaia, Grumezoaia, Drânceni, Stănileşti şi CreŃeşti.3
La 27 februarie 1955, la căminul cultural din Olteneşti, este
recenzat un roman sovietic în prezenŃa a 28 de persoane.
Responsabil ARLUS era un oarecare tovarăş Gheorghiescu, care nu
a reuşit să pregătească alegerile din 3 martie 1955. OrganizaŃia
ARLUS număra 140 de membri, care aveau restanŃe la capitolul
cotizaŃii din iulie 19544.
Comisiile ARLUS şi căminele culturale din Tătărăni şi Crăsnăşăni
desfăşoară în iulie 1956 recenzia romanelor Pământ desŃelenit şi
Secerişul (prezentate de Vasile Chirilă, Ana Cărcănescu şi
Gheorghe Diaconu) iar cele similare din Drânceni, Grozeşti,
Gorban şi Răducăneni organizează o serie de conferinŃe legate de
Dezvoltarea relaŃiilor prieteneşti ale URSS cu alte state, mijloc
important de consolidare a păcii 5 . În cadrul lunii prieteniei
româno-sovietice din 1956 s-au organizat 28 de seri literare,
precum cele de la căminele culturale din Răducăneni (Tudora
Beldie), Lunca Banului (învăŃătorul Ioan Arhire). Expunerea cu
titlul RelaŃiile Româno-Ruse în lumina tiparului,se desfăşoară la
căminele culturale din Răducăneni, Ghermăneşti, Drânceni,
Stănileşti, Avereşti, Cozmeşti şi Dolheşti (în total 17).ExpoziŃii de
carte sovietică sunt realizate la Răducăneni, Şchiopeni,
Ghermăneşti, Pogăneşti şi „Librăria Noastră” din Huşi 6.
La cinci cămine culturale sunt executate în 1956 programe
artistice „unde au fost interpretate, cântece sovietice şi
româneşti”7.
Popularizarea colhozului sovietic se face în 1957 şi prin
intermediul căminelor culturale, cum ar fi cele din: comuna
CârligaŃi (învăŃătorul Petru Bădărău), Lunca Banului (prof. Pericle
Velichi), Stănileşti (învăŃătorul Ioan Dima), CreŃeşti, Epureni,
Şchiopeni, Ivăneşti – în total 22 de cămine8. În perioada 15 şi 22
februarie 1957, sunt organizate nouă seri literare dedicate
scriitorului Alexandr Sergheevici Puşkin, cum ar fi la căminele
culturale din Epureni (Ioan Olaru), Târzii, Curteni, Budeşti sau la
O.C.L.- Produse Industriale din Huşi (Saly Herşcovici). În 42 de
cămine culturale sunt Ńinute expuneri privitoare la „colaborarea
frăŃească” dintre R.P.R. şi U.R.S.S., precum şi despre ajutorul
sovietic (Sic!) dat României, cea mai reuşită fiind la Răducăneni,
1Ibidem, f. 45-46.
2Ibidem, f. 97-98.
3D.J.A.N.V., Fond Consiliul Raional A.R.L.U.S.-Huşi, dosar 10 / 1954, f. 79.
4D.J.A.N.V., Fond Consiliul Raional A.R.L.U.S.-Huşi, dosar 11 / 1955, f. 18.
5D.J.A.N.V., Fond Consiliul Raional A.R.L.U.S.-Huşi, dosar 12/ 1956, f. 81.
6Ibidem, f. 111.
7Ibidem, f. 39.
8Ibidem, f. 32.
p. 58
unde a urmat un spectacol dat de echipa Căminului cultural din
localitate. ÎnvăŃătorul Gheorghe Filon îi va învăŃa pe locuitori
despre „drumul victorios al comunismului”, manifestări
asemănătoare regăsindu-se la Grumezoaia, Tătărăni, CreŃeşti,
Târzii şi Răducăneni9. La SecŃia Financiară din Huşi, Maria Filip
expune subiectul Un cuprinzător program de consolidare a
păcii10.
Decada culturii RSFS Ruse se desfăşoară între 19 şi 28 mai 1957,
fiind deschisă în 37 cămine culturale şi case de „citit” din GAC-uri
şi GAS-uri prin conferinŃa Rolul poporului rus în înfăptuirea Marii
RevoluŃii Socialiste din Octombrie şi în construirea comunismului
în URSS. În acest sens au loc întâlniri în 14 unităŃi din Huşi. Cele
mai reuşite acŃiuni s-au desfăşurat la căminele culturale din:
Avereşti (directorul căminului Aurel Vasilache şi prof. Angel
Mihai conferenŃiază, a fost organizată şi o serbare populară), Lunca
Banului (învăŃătorul Ioan Arhire realizează „un frumos program
artisitic dat de echipa cămiunului”- coruri, recitări, jocuri),
Stănileşti (serbare populară, învăŃătorul Neculai Pândaru), Gugeşti
(rulează filmul Fericirea drumurilor grele, învăŃătoarea Georgeta
Iancu), Duda (despre Lev Tolstoi vorbesc învăŃătorii Dumitru
Gheorghiu şi Gheorghe Romaşcu), Drânceni (bibliotecarul
Constantin Cristea vorbeşte despre Puşkin), Răducăneni, Dolheşti,
Bohotin şi Ghermăneşti11. Închiderea decadei se face în 39 cămine
culturale prin tema ViaŃa înfloritoare a colhoznicilor sovietici, fiind
evidenŃiate cele de la Dolheşti (prof. Iulia Spânu şi spectacolul
căminului organizat de profesorul Ctin Horez), Cozmeşti
(expunerea lui Ioan MereuŃă, directorul căminului)12.
În primul trimestru al anului 1960 se popularizează prin diferite
forme de manifestaŃii politica sovietică pentru apărarea păcii,
dezarmare şi destinderea încordării internaŃionale (Sic!) prin 143 de
conferinŃe Ńinute la căminele culturale, cluburile G.A.S. şi din
S.M.T.-uri sau ColŃurile roşii din mediul rural. Luna prieteniei
româno sovietice, din toamna anului 1960, constă în 39 de
conferinŃe (8 la centrul de raion şi 31 la căminele culturale), fiind
remarcate cele de la Olteneşti (prof. Elena Radu) şi Gugeşti (Vasile
Miclescu)13.
Despre semnificaŃia lunii prieteniei româno-sovietice din 1961,
vorbesc directorii de cămine culturale, remarcându-se profesorii
Ioan MihuŃ (Buneşti) şi Dumitru Puiu (Vetrişoaia)14.
În martie 1963 se Ńin 18 conferinŃe cu titluri „deosebite” la
căminele culturale din raion. La Căminul cultural din Gorban, va
conferenŃia Ioan Vârnă, directorul şcolii (RealităŃi şi perspective la
început de an în economia sovietică) iar la cel din Bohotin,
profesorul M. Manolache (Premisele anului 1963 pentru sporirea
producŃiei agricole). Sunt confecŃionate totodată 20 de
fotomontaje15.
Activitatea cinematografică
Popularizarea filmului sovietic s-a realizat şi în toamna anului
1953 prin vizionarea a patru filme: Satco, Noaptea de Mai,
Maximca şi Mitrea Cocor 16 . În perioada 1-30 decembrie 1953,
după moartea lui Stalin din 4 martie, la cinematograful „Rodina”
din Huşi, Petrică Dragomir, primul secretar al Raionului de partid,
9D.J.A.N.V., Fond Consiliul Raional A.R.L.U.S.-Huşi, dosar 13 / 1957, f. 30.
10Ibidem, f. 29.
11Ibidem, f. 51
12Ibidem, f. 61.
13D.J.A.N.V., Fond Consiliul Raional A.R.L.U.S.-Huşi, dosar 16 / 1960, f. 5.
14D.J.A.N.V., Fond Consiliul Raional A.R.L.U.S.-Huşi, dosar 17 / 1961, f. 54.
15D.J.A.N.V., Fond Consiliul Raional A.R.L.U.S.-Huşi, dosar 19/ 1963, f. 6.
16D.J.A.N.V., Fond Consiliul Raional A.R.L.U.S.-Huşi, dosar 5 / 1953, f. 44.
Lohanul nr. 29, martie 2014
susŃine conferinŃa Tovarăşul Stalin, conducătorul operei de
construire a comunismului, Stegarul luptei pentru Pace din Lumea
întreagă1.
Paraschiv Popa, primul secretar al Raionului de Partid, susŃine la
cinematograful „Rodina” în ianuarie 1954 conferinŃa cu titlul
Nemuritoarea învăŃătură a lui Lenin luminează calea întregii
omeniri în lupta pentru Pace, DemocraŃie şi Socialism, organizată
de Raionul de Partid şi ARLUS. Dr. Aron Ghiltman, preşedintelle
Comitetului Raional ARLUS, va fi inclus în prezidiu. ConferinŃa
este urmată de un spectacol organizat de echipa artistică a
Sindicatului ÎnvăŃământ2.
Luna prieteniei româno-sovietice presupunea şi festivalul filmului
sovietic, în toamna anului 1954 rulând filme curente la centrul de
raion şi în cele şapte comune unde se întâlneau aparate de proiecŃie.
La Huşi, a rulat filmul O scrisoare pierdută (prezentat de prof.
Georgeta Cristea), la Târzii filmul Amiralul Usacov (prezentat de
Gribencea Trifan, directorul Şcolii Elementare). Caravana
cinematografică poposeşte la Drânceni şi Râşeşti (filmele Tânăra
Garda şi Festivalul Tineretului din 1953) şi la Arsura (filmele
Taras Şevcenco şi Fiul Regimentului)3.
În anul 1955 se găseau aparate de proiecŃie cinematografică în
şapte comune, unde au rulat filmele: „Căderea Berlinului”,
„ReŃeaua morŃii” şi „Neuitatul an 1919”. La cinematograful Rodina
din Huşi rulează filmele „Agentul No. 13” (prezentat de profesorul
Mihai Hogaş) şi „Poteci periculoase (la 23 octombrie 1956,
prezentat de profesorul Boris Gorceac)”. Totodată, la 30 octombrie
1950 la aceeaşi sală este organizat de comitetul raional ARLUS
simpozionul legat de filmul „Neamul Jurbinilor”, în cadrul căruia
profesorul Boris Gorceac, a prezentat cinematografia sovietică, iar
Emil Pascal, instructor cultural la Casa Raională de Cultură din
Huşi, a prezentat filmul respectiv 4 . Caravana cinematografică,
condusă de Vasile Teodoru şi Vitali Ianoş, vizitează 13 sate şi
prezintă spre vizionare filmul „Atacul caravanei”5.
Propaganda bolşevică pune în aplicare proiectul intitulat „În
vederea răspândirii iniŃiativei intelectualilor din satul Murîghina şi
a scrisorii intelectualilor din satul Bosia, Regiunea Iaşi”,
implementat în 14 comune. La Tătărăni, în prezenŃa a 43 de
intelectuali sosiŃi în vizită, Vasile Chirilă lecturează scrisoarea
intelectualilor din Bosia şi întocmesc un proiect cu sarcini concrete
în vederea ridicării la un nivel înalt a activităŃii culturale şi
educative a „Ńăranilor muncitori”, pentru a se pune în practică
directivele celui de-al doilea congres al PMR Vor mai Ńine
discursuri în acest sens: Constantin Moruzi, la Stroieşti, în faŃa a 34
„tovarăşi”, Marin Iordan, directorul căminului cultural din Vutcani,
în faŃa a 50 de intelectuali, prog. Georgeta Cristea, la Şchiopeni, în
faŃa a 20 „tovarăşi”6.În cadrul lunii prieteniei româno-sovietice din
1956, profesorul Boris Gorceac prezintă filmul „Umbre în port”,
care rulează la cinematograful „Rodina”7.
ConferinŃa cu titlul Lupta de clasă în etapa actuală a profesorului
Victor SkacerŃikov de la Universitatea „Lomonosov”din Moscova
din 13 iunie 1957 este urmată de rularea filmului sovietic
Asasinatul din strada Dantei8.
O serie de filme sunt prezentate prin satele judeŃului în ianuarie
1963, cum ar fi la Epureni (LucreŃia Popa), Târzii (Dumitru Popa,
1Ibidem, f. 65.
2D.J.A.N.V., Fond Consiliul Raional A.R.L.U.S.-Huşi, dosar 10 / 1954, f. 2.
3Ibidem, f. 86.
4D.J.A.N.V., Fond Consiliul Raional A.R.L.U.S.-Huşi, dosar 1 / 1950, f. 31.
5Ibidem, f. 32.
6D.J.A.N.V., Fond Consiliul Raional A.R.L.U.S.-Huşi, dosar 12/ 1956, f. 69.
7Ibidem, f. 114.
8D.J.A.N.V., Fond Consiliul Raional A.R.L.U.S.-Huşi, dosar 13 / 1957, f. 62.
p. 59
directorul Căminului Cultural), Berezeni (prof. Valeriu Pascal
prezintă filmul Anii fecioarei), Duda (Gheorghe (...), directorul
Căminului Cultural, filmul Focuri în munŃi) şi Ghermăneşti
(Anastasia Socol, directorul şcolii)9.
Festivalul filmului sovietic organizat în cadrul lunii prieteniei
româno-sovietice din 1957 constituie prilejul vizionării la
cinematograful Rodina a şase filme, printre care Submarinul 323,
ÎnălŃimi şi Taina nopŃilor eterne10. Cu ocazia săptămânii filmului
sovietic din toamna anului 1959 vorbesc profesorii C-tin Ionescu şi
Boris Gorceag 11 .În 1960 conferinŃa Despre cinematografia
sovietică de la cinematograful Rodina este urmată de proiecŃia a 7
filme sovietice, vizionate de 7000 de spectatori12.
Din 1961 numeroase activităŃi specifice ARLUS se desfăşoară în
grădina de vară a cinematografului Rodina, cum ar fi Noul zbor
cosmic a victoriei comunismului (13 august 1961, prezintă
profesorul Mihail Valentin de la Consiliul Regional al ARLUS).
După conferinŃa centrală Ńinută de profesorul Constantin Neştian la
7 octombrie 1961 în sala „Rodina”, rulează filmul Pâine şi
trandafiri.13.
Activitatea sportivă
Din activitatea propagandistică nu lipseşte sportul.Popularizarea
sportului sovietic se realizează şi în cadrul lunii prieteniei româno-
sovietice din 1953, în colaborare cu CCFS. Astfel, s-a organizat o
competiŃie sportivă pe stadionul „23 August” din Huşi între echipa
„VoinŃa”Huşi şi echipa sportivă a GAS Pojorăni14.
ActivităŃile sportive sunt organizate şi în cadrul lunii prieteniei
româno-sovietice. Între 1 şi 6 octombrie 1954 a fost organizat în
raion crosul Să sărbătorim şi să întâmpinăm 7 Noiembrie (3850
participanŃi) şi la Huşi în 10 octombrie (430 sportivi). Stadionul
„23 August” din Huşi a fost la 10 octombrie 1954 gazda meciului
de fotbal dintre echipele „VoinŃa” Vaslui şi „VoinŃa”Huşi, precum
şi a meciului de volei dintre echipele „Progresul” Huşi şi „Armata”
Huşi.Sunt răsplătiŃi prin acordarea de insigne „70 tovarăşi” din
Huşi, 20 din Vutcani, 20 din CreŃeşti, 16 din Pogăneşti, 25 din
Lunca Banului şi 16 din Grumezoaia. Se desfăşoară în acelaşi timp
campionatele regionale de baschet (participă Şcoala Medie de 10
ani), de oină (echipa din Târzii) şi concursul raional de volei la care
au participat echipele din Vutcani, Şchiopeni, Pogăneşti, Târzii,
Şcoala Viticolă (băieŃi şi fete), Progresul Huşi, Şcoala pedagogică
(fete). Este organizat un campionat de tir. Sunt făcute manifestaŃii
de fotbal şi volei în comunele Vutcani, Pojoreni, Gugeşti şi
BoŃeşti15.
Sunt organizate demonstraŃii sportive de Comitetul Raional
ARLUS în colaborare cu CCFS Între 18 septembrie şi 16
octombrie 1955 s-a organizat crosul Să întâmpinăm 7 noiembrie,
iar între 20 octombrie şi 6 noiembrie 1955 ştafeta prieteniei
româno-sovietice şi spartachiada de toamnă a satelor, fază la care
participă 800 de cetăŃeni. Pe terenul „23 August” din Huşi se
desfăşoară la 9 octombrie 1955 un meci de fotbal între echipele
sportive din localitate, la care au participat 500 de spectatori. Ioan
Adam, preşedintele CCFS, Ńine conferinŃa Sportul sovietic, cel mai
avansat sport din lume. Au loc întâlniri între echipele sportive din
9D.J.A.N.V., Fond Consiliul Raional A.R.L.U.S.-Huşi, dosar 19/ 1963, f. 1-2.
10D.J.A.N.V., Fond Consiliul Raional A.R.L.U.S.-Huşi, dosar 13 / 1957, f. 99.
11D.J.A.N.V., Fond Consiliul Raional A.R.L.U.S.-Huşi, dosar 15 / 1959, f. 11.
12D.J.A.N.V., Fond Consiliul Raional A.R.L.U.S.-Huşi, dosar 16 / 1960.
13D.J.A.N.V., Fond Consiliul Raional A.R.L.U.S.-Huşi, dosar 17 / 1961, f. 54.
14D.J.A.N.V., Fond Consiliul Raional A.R.L.U.S.-Huşi, dosar 5 / 1953, f. 44.
15D.J.A.N.V., Fond Consiliul Raional A.R.L.U.S.-Huşi, dosar 10 / 1954, f. 82.
Lohanul nr. 29, martie 2014
Tătărăni şi Târzii, Vutcani şi Deleni, Lunca Banuluii şi Vetrişoaia1.
În 1956, la Târzii, Sandu Gheorghe prezintă tema Despre sportul
sovietic, cel mai avansat sport din lume, urmată de programul
artistic realizat de echipa de amatori a căminului cultural din
localitate. ConferinŃa respectivă a fost prezentată în 12 cămine
culturale, printre care cele de la Lunca Banului (Vasile TărăboanŃă)
şi Avereşti (Mihai Mistreanu), urmată de programul artistic 2 . În
trimestrul al II-lea din 1956 s-a organizat conferinŃa Să învăŃăm din
experienŃa mişcării de cultură fizică şi sport din U.R.S.S. Sunt
organizate manifestări sportive în cadrul spartachiadei de vară a
tineretului. Profesorii de profil sunt antrenaŃi de comisiile ARLUS
pentru popularizarea sportului sovietic. Ecaterina David, profesor
de cultură fizică şi sport dezbate la CreŃeşti, Olteneşti şi Târzii tema
Sportul, un mijloc important de educaŃie comunistă; la Avereşti şi
Vutcani profesorii pun în discuŃie teme ca Sportul în satele Uniunii
Sovietice şi Legăturile internaŃionale ale sportivilor sovietici,
prelucrându-se extrase din broşura Sportul sovietic, editată de
ARLUS3.
Căminele culturale sunt utilizate în timpul campaniilor pentru
alegeri, cum ar fi cea din 1957 pentru deputaŃii M.A.N. În acest
sens Ńine un discurs Ioan Mardare (Răducăneni, despre situaŃia
internaŃională), urmat de alŃi lideri la Ghermăneşti, Bohotin,
Dolheşti şi în alte 11 cămine4.
Biblioteca Raională Centrală din Huşi
Potrivit referatului din 15 martie 1950 ARLUS Huşi a organizat în
sala bibliotecii din Huşi conferinŃa 85 de ani de la naşterea lui
Maxim Gorki, în colaborare cu Biblioteca Centrală, eveniment la
care participă 250 de persoane (Sic !)5.
În 1952 biblioteca „care a fost la Raionul nostru a fost ridicată de
Regiunea ARLUS Bârlad”6.
În cadrul Lunii prieteniei româno-sovietice între 21 şi 28 octombrie
1953 la bibliotecă s-a organizat Deschiderea cărŃii sovietice,
marcată prin conferinŃa Cartea sovietică bun de preŃ al poporului
român (Vasile Constantin, inspector la SecŃia de ÎnvăŃământ),
urmată de o expoziŃie de cărŃi realizată în colaborare cu „Librăria
Noastră”. Odată cu deschiderea săptămânii cărŃii sovietice s-a
format un prezidiu format din Paraschiv Popa, secretar prim al
Raionului PMR, preşedinte, şi Hristache CreŃu, preşedintele
cercului ARLUS de la GAC Epureni7.
În colaborare cu Biblioteca Centrală a fost organizată la 15 martie
1953 conferinŃa 85 de ani de la moartea marelui scriitor Maxim
Gorki 8 . Sfatul Raional şi „Librăria Noastră” organizează în
decembrie 1953 o vitrină centrală cu operele lui Stalin9.
În luna mai a anului 1954 sunt organizate o serie de conferinŃe
centrale, cum ar fi: Rezultatele conferinŃei de la Berlin (sala
Rodina, de Bernace, şeful SecŃiei de propagandă al Raionului de
Partid), 5 Mai - ziua presei sovietice (Virginia Steinberg, Biblioteca
Centrală), 9 Mai-Ziua Victoriei armatei sovietice asupra
fascismului german (căpitanul Ioan Grigore, sala Rodina), recenzia
romanului Ivan Ivanovici (Victor Crăciun, delegat din partea
Regiunii Iaşi, Biblioteca Centrală), 300 de ani de la reunirea
1D.J.A.N.V., Fond Consiliul Raional A.R.L.U.S.-Huşi, dosar 1 / 1950, f. 21.
2D.J.A.N.V., Fond Consiliul Raional A.R.L.U.S.-Huşi, dosar 12/ 1956, f. 39.
3Ibidem, f. 67.
4Ibidem, f. 3.
5D.J.A.N.V., Fond Consiliul Raional A.R.L.U.S.-Huşi, dosar 1 / 1950, f. 1.
6D.J.A.N.V., Fond Consiliul Raional A.R.L.U.S.-Huşi, dosar 3 / 1952, f. 3.
7D.J.A.N.V., Fond Consiliul Raional A.R.L.U.S.-Huşi, dosar 5 / 1953, f. 44.
8Ibidem, f. 14.
9Ibidem, f. 70.
p. 60
Ucrainei cu Rusia (învăŃătorul Vasile Constantin de la Şcoala nr. 2,
Biblioteca Centrală) şi Agrotehnica sovietică factor călăuzitor în
dezvoltarea agriculturii în Republica Populară România (Dumitru
Roşca, delegat din partea Regiunii ARLUS, Biblioteca Centrală)10.
Biblioteca Centrală din Huşi organizează cu generozitate
manifestări culturale în cadrul lunii prieteniei româno-sovietice din
toamna anului 1954. Georgeta Cristea, profesoară de limba română,
Ńine conferinŃa intitulată Arta sovietică, ajutor preŃios în
construirea socialismului în Ńara noastră, la care se adugă
expoziŃia de cărŃi tehnice şi literare sovietice. InstituŃiile importante
din oraş – OCL Produse Industriale, CooperaŃie şi altele – devin
gazdele a opt standuri de carte, alte patru standuri fiind expuse cu
prilejul diferitelor manifestări, iar patru vitrine sunt expuse la
diferite magazine şi la „Librăria Noastră”(a se vedea nota
informativă trimisă la Iaşi în 24 octombrie 1954 semnată de Vasile
Folescu, secretarul ARLUS)11.
Profesorul Mihai Ciobanu prezintă din partea Comitetului Raional
ARLUS şi a Arhivelor Statului, Filiala Huşi, în cadrul bibliotecii, la
18 octombrie 1955, tema RelaŃiile româno-ruse de-a lungul
veacurilor, urmată de un diafilm12.
Profesoara Georgeta Cristea organizează în cadrul bibliotecii la
25 octombrie 1955 o conferinŃă cu titlul Lumina cărŃii sovietice,
urmată de o seară literar artistică, sunt lecturate fragmente din Lev
Nicolaevici Tolstoi şi Vladimir Maiakovski, a căror viaŃă este
prezentată. La eveniment au participat 75 de cetăŃeni13.
Ziua cărŃii agrotehnice sovietice din 1955 se desfăşoară în 40 de
cămine culturale. Cea mai reuşită manifestare are loc la căminul
cultural din satul Târzii, unde directorul şcolii lecturează conferinŃa
cu titlul „ImportanŃa cărŃii agrotehnice sovietice”. Echipele de
pioneri difuzează 54 de broşuri agrotehnice, semnate de autori
sovietici, dintre care sunt evidenŃiaŃi pionierii Violeta Siminică şi
Elena Năstase. La Târzii participă 140 de locuitori.14
„Săptămâna cărŃii sovietice”din toamna anului 1956 se
desfăşoară prin organizarea de vitrine şi expoziŃii tematice la
Biblioteca Centrală din Huşi, Librăria Noastră din Huşi ( este
remarcată vitrina de aici), căminele culturale din Vutcani, CârligaŃi,
CreŃeşti şi Târzii. Conform informaŃiilor păstrate expoziŃiile de
carte au fost vizitate de 1500 de persoane. În întregul raion Huşi s-a
sărbătorit centenarul naşterii lui I.V. Miciurin. În căminele
culturale sunt susŃinute conferinŃe după tezele trimise de la centrul
raional15.
Comemorarea scriitorilor ruşi şi uitarea celor români era o
practică curentă. În 1956 este comemorat Maxim Gorki prin
conferinŃe şi şezători literare organizate în 26 întreprinderi şi
instituŃii din oraşul Huşi, dar şi la căminele culturale, cele mai
reuşite fiind la Dolheşti (Iulia Spânu), Stănileşti (învăŃătoarea
Margareta Moraru) şi Lunca Banului (Ioan Arhire). Sunt realizate
standuri de carte la căminele culturale din Pogăneşti şi Vutcani16.
Biblioteca Centrală din Huşi organizează la 16 iunie 1956
conferinŃa A.M. Gorki, mare luptător pentru pace şi democraŃie,
susŃinută de asistentul universitar Pavel Popa din Iaşi, urmată de un
program muzical românesc şi sovietic susŃinut de o formaŃie de
amatori17. Comemorarea a 20 de ani de la moartea lui M. Gorki a
oferit prilejul unor manifestaŃii „reuşite” la Dolheşti (prof. Iulia
10D.J.A.N.V., Fond Consiliul Raional A.R.L.U.S.-Huşi, dosar 10 / 1954, f. 28-29.
11Ibidem, f. 79.
12D.J.A.N.V., Fond Consiliul Raional A.R.L.U.S.-Huşi, dosar 1 / 1950, f. 33.
13Ibidem, f. 23-24.
14Ibidem, f. 31.
15Ibidem, f. 24.
16D.J.A.N.V., Fond Consiliul Raional A.R.L.U.S.-Huşi, dosar 12/ 1956, f. 77.
17Ibidem, f. 70.
Lohanul nr. 29, martie 2014
Spânu, în faŃa a 70 cetăŃeni) şi Stănileşti (Margareta Moraru, în faŃa
a 130 cetăŃeni), Sfatul Popular Raional (Constantin Moruzi de la
SecŃia Cultură), U.R.C.C. (Gheorghe Cozmei), Tribunal, Căminul
Cultural din cartierul Plopeni (Maria Popa, secretarul OrganizaŃiei
de bază a U.T.M.). În acelaşi timp a fost organizată şi o expoziŃie
de carte tematică la „Librăria Noastră”din Huşi1.
În documentele timpului se notează: „În ziua de 14 octombrie
1956 a fost planificat să aibă loc la Biblioteca Centrală un „Jurnal
vorbit” despre lupta U.R.S.S. pentru slăbirea încordării
internaŃionale, care nu s-a Ńinut” 2 . Dumitru Vranciu, directorul
Fabricii de Ńigarete din Iaşi, conferenŃiază la 6 februarie 1957 tema
Colaborarea frăŃească dintre RPR şi URSS.3
La 17 iulie 1956 în cadrul Bibilotecii Centrale se va desfăşura
conferinŃa „Semnul unei mari prieteniei (restituirea tezaurului de
artă păstrat în URSS)”, la care participă 45 de cetăŃeni, care ascultă
discursul unui profesor universitar din Iaşi, a cărui nume nu este
dat4. În cadrul lunii prietenii româno sovietice Biblioteca Centrală
coordonează decada cărŃii şi literaturii sovietice, a cărei deschidere
festivă datează din 15 octombrie şi durează până la 26 octombrie
1956.Virginia Steimberg a pregătit seara literară dedicată
scriitorului Lev Nicolaevici Tolstoi (1828-1910), completată de
expoziŃia de carte sovietică din sala Bibliotecii5.
Profesoara Georgeta Cristea şi Virginia Steimberg organizează în
1957 seri literare cu sprijinul U.T.M.-ului6.
Săptămâna cărŃii şi literaturii sovietice prilejuieşte în toamna
anului 1957 întâlnirea cititorilor cu Aurele Ciulei în dezbaterea
intitulată Cartea sovietică, factor activ în educarea omului nou.
Aurel Ciulei şi Areta Popenco vorbesc şi despre scriitorul A.S.
Puşkin. Dezbaterile sunt urmate de vizionarea expoziŃiei Arta
ucrainiană, organizată de Consiliul Raional ARLUS. ActivităŃi
literare se desfăşoară şi la Şcoala Medie de băieŃi (seara literară
„Poezia sovietică”-profesoara Georgeta Cristea), Şcoala Medie de
Fete (despre proza sovietică- profesorii Mihai Hogaş şi Ştefan
Petrenco), Dolheşti, Răducăneni, Gugeşti (seri literare), Casa
Pionierilor din Huşi (profesorul Mihai Cărăuşu, Cartea sovietică
pentru copii). Scriitorul George Dan, membru al Uniunii
Scriitorilor susŃine la Cabinetul de Partid în 20 octombrie 1957
conferinŃa ViaŃa şi opera lui Serghei Esenin7.
Împlinirea a 40 de ani de la înfiinŃarea Armatei Roşii este marcată
prin seara literară organizată la 21 februarie 1958 de unitatea MFA
şi Biblioteca Raională din Huşi, în cadrul căreia expune
locotenentul major Gheorghe Vânătoru 8 . Bibliotecara Elena
Costăchescu organizează o seară literară la 10 mai 1959 9 . Luna
prieteniei româno-sovietice (7 octombrie – 7 noiembrie 1959)
implică şi biblioteca din Huşi prin conferinŃa ConstrucŃia
comunismului reflectată în literatura şi arta sovietică, expoziŃii şi
standuri cu cărŃi sovietice, seara literară Marea revoluŃie din
octombrie oglindită în literatură (prog. Georgeta Cristea)10.
Cu ocazia Zilelor culturii şi artei RSS Bieloruse (6-16 decembrie
1959) Biblioteca organizează manifestări dedicate Poeziei
bieloruse în anii puterii sovietice şi Presei bieloruse contemporane,
urmate de concursurile de la Şcoala Profesională de Viticultură şi
1Ibidem, f. 72, 76.
2D.J.A.N.V., Fond Consiliul Raional A.R.L.U.S.-Huşi, dosar 13/ 1957, f. 14.
3D.J.A.N.V., Fond Consiliul Raional A.R.L.U.S.-Huşi, dosar 12/ 1956, f. 28.
4Ibidem, f. 82.
5Ibidem, f. 111.
6Ibidem, f. 32.
7D.J.A.N.V., Fond Consiliul Raional A.R.L.U.S.-Huşi, dosar 13 / 1957, f. 96, 104.
8D.J.A.N.V., Fond Consiliul Raional A.R.L.U.S.-Huşi, dosar 14 / 1958, f. 22.
9D.J.A.N.V., Fond Consiliul Raional A.R.L.U.S.-Huşi, dosar 15 / 1959, f. 5.
10D.J.A.N.V., Fond Consiliul Raional A.R.L.U.S.-Huşi, dosar 15 / 1959, f. 10.
p. 61
Şcoala de Mecanici Agricoli, sub coordonarea profesorului
Constantin Enache. ConferinŃe tematice se desfăşoară în 28 de
comune şi sate11.
Răsplătit în decembrie 1959 cu insigna de bronz, Aurel Ciulei
propunea prin staŃia de radioficare: „ar fi bine la biblioteca
raională să se organizeze un cerc de cunoaşterea realizărilor şi
literaturii sovietice”12.
Centenarul naşterii scriitorului Anton Pavlovici Cehov (1860-
1904) a fost marcat în ianuarie 1960 prin 15 conferinŃe şi
activităŃile de la Biblioteca Raională şi din şcoli (ViaŃa şi opera lui
A.P. Cehov). La Bibliotecă sunt organizate expoziŃii şi standuri
tematice de carte13.
O bogată activitate culturală pusă în slujba „marelui frate de la
Răsărit” se desfăşoară la Biblioteca Raională în anul 1961:
prezentarea romanelor Departe în spatele frontului de Boris
Palevici şi Pe Donul liniştit de Mihail Şoşov (prezintă Areta
Popenco în perioada 8-20 ianuarie 1961), două seri literare dedicate
VieŃii şi activităŃii lui F.M. Dostoievski (80 de ani de la deces) şi
VieŃii şi activităŃii lui I.P. Pavlov (25 de ani de la deces),
prezentarea cărŃii FraŃii Erşov de Vsevolod Kocetov, scriitor
sovietic de romane cu tentă proletcultistă (prezintă Eugen
Agrigoroaiei), organizarea manifestărilor închinate lui Taras
Şevcenko (15 seri literare în perioada 5 şi 15 martie 1961 la şcolile
medii şi de 7 ani, biblioteca raională, casa de cultură, cluburi, fiind
organizate standuri de carte la „Librăria noastră” şi emisiuni la
staŃia de radioficare), manifestările dedicate poetului Mihail
Iurievici Lermontov (seara literară din 30 iulie 1961 organizată de
„tovarăşul” Ion Folescu), prezentarea temei Lermontov, omul şi
opera (Gheorghe Şelaru din partea Consiliului Regional ARLUS,
la 5 august 1961), organizarea a 4 simpozioane despre ViaŃa şi
opera marelui scriitor Maxim Gorki (Şcoala Medie „Cuza Vodă”,
Şcoala Medie „Mihai Kogălniceanu”-prfesorii Gh. L. Roman,
Georgeta Cristea, Ana Olah), Marea revoluŃie din Octombrie
oglindită în literatură (la bibliotecă, prezintă prof. Nicolau
Vespinin şi Areta Ocrainiciuc), Moştenirea literară a lui Mihail
Lomonosov (la Biblioteca Raională, 5 şcoli şi două instituŃii). În
mediul rural s-ar fi desfăşurat 58 de seri literare14.
Ioan Folescu prezintă la Biblioteca Raională în ianuarie 1963
romanul MorŃii nu pricep...” În cinstea lui A.S. Serafimovici, sunt
organizate în ianuarie 1963 seri literare la şcolile nr. 1 şi 2 din
Huşi, la care participă elevi şi profesori, remarcându-se cei de
limba rusă, anume Dumitru Coşescu (Şcoala nr. 1) şi Rodica
Vintilă (Şcoala nr. 2). La Biblioteca Raională s-au remarcat în faŃa
celor 46 de participanŃi Ioan Folescu şi Elena Costăchescu. Areta
Ocrainiciuc va preznta la rândul ei romanul Buruiana. În 2 martie
1963, tovarăşul Gilea, directorul Bibliotecii Regionale Iaşi susŃine
în faŃa elevilor Şcolii Medii „Cuza Vodă” din Huşi conferinŃa A.
Macarenko-75 de ani de la naşterea marelul pedagog. În cadrul
Bibliotecii Raionale, Ioan Folescu organizează o seară literară în
martie 1963, cu tema A.M.Gorki-95 de ani de la naştere, iar la
Şcoala Tehnică Agricolă, Ioan Moraru va conferenŃia pe tema
Energia nucleară şi utilizarea ei în scopuri paşnice15. Cei 93 ani
la naşterea lui Lenin sunt sărbătoriŃi la Biblioteca Raională la 22
aprilie 1963 prin montajul literar şi muzical intitulat Sub steagul lui
Lenin, la care au participat 70 depersoane16
11Ibidem, f. 9.
12Ibidem, f. 24.
13D.J.A.N.V., Fond Consiliul Raional A.R.L.U.S.-Huşi, dosar 16 / 1960, f. 6-7.
14D.J.A.N.V., Fond Consiliul Raional A.R.L.U.S.-Huşi, dosar 17 / 1961, f. 23- 24, 35.
15D.J.A.N.V., Fond Consiliul Raional A.R.L.U.S.-Huşi, dosar 19/ 1963, f. 1-5.
16Ibidem, f. 7.
Lohanul nr. 29, martie 2014
Casa Armatei
Constantin CăruŃaşu, şeful SecŃiei de ÎnvăŃământ, susŃine la Casa
Armatei din Huşi în ianuarie 1954 conferinŃa 300 de ani de la
unirea Ucrainei cu Rusia. Din prezidiu face parte Popa Paraschiv,
primul secretar al Raionului de Partid şi preşedinte al Sfatului
Popular Raional1. Cu prilejul evenimentului amintit s-au elaborat
două scrisori de către SecŃia de ÎnvăŃământ şi Teodor Avisalon
(URCC), destinate „oamenilor Ucrainei din URSS”2.
La 9 mai 1954 sunt depuse 55 de coroane la cimitirele eroilor
sovietici din Huşi şi satul UrlaŃi3.
În 1955 la cinematograful „Rodina” conferenŃiază locotenentul
major Valeriu Pop pe tema Armata sovietică pavăză de neclintit a
securităŃii şi libertăŃii popoarelor 4 . Acelaşi locotenent major
susŃine la 23 februarie 1955 în cinematograful Rodina conferinŃa
Aniversarea a 37 de la naşterea armatei sovietice. ConferinŃa a fost
deschisă de dr. Aron Ghiltman, preşedintele ARLUS Raional şi
directorul Spitalului de Stat. În sala Rodina tronează tablouri cu
chipurile lui Lenin, Stalin şi Bulganin, în faŃa cărora se
prosternează 600 de „cetăŃeni”, pentru care a fost pregătit un bogat
program artistic. OfiŃerii huşeni sunt trimişi în lumea rurală,
grănicerilor revenindu-le susŃinerea de conferinŃe în satele de
graniŃă, anume la Bumbăta, Pogăneşti, Drânceni şi Scoposeni, unde
se vor ocupa şi de alegeri. Mai sunt susŃinute conferinŃe de către
ofiŃeri la M.F.A. Huşi, CreŃeşti, CârligaŃi, Olteneşti, Tătărăni,
Epureni şi Avereşti5.
În luna mai a anului 1955, căpitanul Constantin Răgălie
conferenŃiază în sala Rodina tema „9 mai, ziua victoriei Armatei
Sovietice asupra fascismului german”în faŃa a 700 de cetăŃeni.
„Festivalul artistic”a fost susŃinut de echipa UnităŃii Militare din
Huşi. Coroane de flori au fost depuse la cimitirele soldaŃilor
sovietici din Huşi şi UrlaŃi6.
Ziua de 23 august a fost sărbătorită şi în raionul Huşi în 1955.
ImportanŃa zilei a fost prelucrată în cluburi, căminele culturale şi la
colŃurile roşii din diversele instituŃii. Materialele din presă despre
„măreaŃa zi”sunt prelucrate la CreŃeşti, Târzii, O.C.L.-Produse
industriale din Huşi, Sfatul Popular Raional, Sfatul Popular
Orăşenesc. Totodată sunt depuse 25 de coroane de flori la cimitirul
„eroilor căzuŃi sovietici şi români”7.
Cu prilejul sărbătoririi celei de-a 38-a aniversări a armatei
sovietice, la 22 februarie 1956 ofiŃerii militari din Huşi
conferenŃiază la 12 întreprinderi şi instituŃii, iar la altele 17 se
implică comisiile ARLUS. La cinematograful „Rodina” din Huşi,
Ioan Breazu, locŃiitorul politic al unităŃii militare din Huşi va
conferenŃia pe această temă. În raportul de activitate se
consemnează: „Arătând drumul glorios pe care l-a parcurs această
armată victorioasă, cei peste 700 cetăŃeni prezenŃi în sală au
ovaŃionat îndelung pentru armata sovietică, armata Păcii”. După
conferinŃă urmează un program artistic susŃinut de echipa UnităŃii
Militare din Huşi la cinematograful Rodina8.
„Ziua Victoriei”este sărbătorită cu mare fast la 9 mai 1956 prin
acŃiunile organizate de Consiliul Raional ARLUS, Sectorul politic
al UnităŃii Militare, SecŃia Cultură şi AVSAP Pentru ziua de 9 mai
1956, ora 10 se consemnează în documentele ARLUS: „un şir de
1D.J.A.N.V., Fond Consiliul Raional A.R.L.U.S.-Huşi, dosar 10 / 1954, f. 2.
2Ibidem, f. 3.
3Ibidem, f. 29.
4Ibidem, f. 59.
5D.J.A.N.V., Fond Consiliul Raional A.R.L.U.S.-Huşi, dosar 11 / 1955, f. 6-7.
6Ibidem, f. 26.
7Ibidem, f. 57v.
8D.J.A.N.V., Fond Consiliul Raional A.R.L.U.S.-Huşi, dosar 12 / 1956, f. 28; f. 44.
p. 62
delegaŃii din întreprinderi şi instituŃii din oraş au mers spre
cimitirul eroilor unde au depus un număr de 40 de coroane ca
drept recunoştinŃă pentru eroii sovietici căzuŃi în lupta eroică
pentru eliberarea patriei noastre”. Vasile Sandu, comandantul
Garnizoanei Huşi, conferenŃiază la sala Rodina, cuvântul său fiind
urmat de festivalul artisitic al echipei UnităŃii Militare din
localitate9.
Cu prilejul sărbătoririi celei de-a 39-a aniversări a armatei
sovietice din 23 februarie 1957, ofiŃerii în rezervă repartizaŃi de
Comitetul organizatoric raional AVSAP şi cei de la Batalionul de
grăniceri din Huşi se deplasează în 32 centre de comună pentru
popularizarea evenimentului. OfiŃerii grăniceri se deplasează la
Stănileşti, Pogăneşti, Drânceni, Ghermăneşti, Râşeşti, Scoposeni,
G.A.S. Pojoreni. În acest sens vor acŃiona şi directorii a 53 de
cămine culturale din raion. În 22 februarie 1957 în 12 întreprinderi,
instituŃii şi şcoli din oraş acŃionează ofiŃerii de Unitatea Militară10.
Ziua Victoriei este marcată şi la 9 mai 1957 prin discursul
căpitanului Ioan Constantin de la cinematograful Rodina, festivalul
artisitic al echipei artistice de la Unitatea Militară din Huşi, şi
depunerea de coroane de către 25 de delegaŃii la cimitirul eroilor
sovietici şi români căzuŃi în lupte11.
La 23 februarie 1958 sunt sărbătoriŃi 40 de ani de la crearea
armatei sovietice, prilej cu care conferenŃiază ofiŃerii militari
trimişi de unitatea MFA şi Unitatea de Grăniceri, remarcându-se
maiorul în rezervă Vasile Petrăchescu (căminul cultural din Corni)
şi Nicolae Pândaru, ofiŃer în rezervă (căminul cultural din
Stănileşti). Serile literare şi emisiunile radio locale sunt urmate de
conferinŃa centrală de la cinematograful Rodina susŃinută de
maiorul Liviu Dumitriu şi spectacolul artistic oferit de Unitatea
Militară din Huşi, iar căpitanul Ion Balabancea va vorbi în faŃa
celor 16 delegaŃii care s-au deplasat la „cimitirul eroilor sovietici şi
români”12.
Maiorul Liviu Dumitriu se implică prin discursul Ńinut în cimitirul
eroilor la 9 mai 1959 (Ziua Victoriei), citit în aceeaşi zi în 32 de
centre de comună de către directorii de şcoli (la Ivăneşti
conferenŃiază Mihai Ghibănescu iar la Duda Nicolae Popa)13.
Presa
Luna prieteniei româno-sovietice din perioada 7 octombrie şi 7
noiembrie 1953 a fost reflectată prin cele 17 articole din presa
locală şi centrală, remarcându-se Cecilia Segal (două articole), Iuju
Schofer, Victor Baba şi Constantin Velichi. Sunt difuzate la
cercurile săteşti şi orăşeneşti ARLUS 635 de fotogazete,
reprezentative pentru aşa numita prietenie cu URSS14.
În 1955 sunt constatate abonamentele la publicaŃiile ARLUS:
„Veac nou” (148 din 150 planificate) şi „URSS azi” (63 din 160
planificate). Pentru anul 1956 s-au planificat 1753 de abonamente
la presa sovietică, realizându-se 1982 de abonamente. Sunt date şi
câteva exemple pentru oraşul Huşi: ILL Huşi (7 abonamente),
moara Ceahlăul (14 abonamente), Tribunal (6 abonamente), Spital
(10 abonamente)15.
În cursul anului 1955 au fost Ńinute discursuri despre Tratatele de
la Varşovia, remarcându-se Mihai Pârvan la G.A.S. Pojoreni
(conferinŃa DeclaraŃia tov. Gheorghiu Dej la conferinŃa de la
9Ibidem, f. 68.
10Ibidem, f. 32.
11D.J.A.N.V., Fond Consiliul Raional A.R.L.U.S.-Huşi, dosar 13 / 1957, f. 62.
12D.J.A.N.V., Fond Consiliul Raional A.R.L.U.S.-Huşi, dosar 14 / 1958, f. 21-22.
13D.J.A.N.V., Fond Consiliul Raional A.R.L.U.S.-Huşi, dosar 15 / 1959, f.
14D.J.A.N.V., Fond Consiliul Raional A.R.L.U.S.-Huşi, dosar 5 / 1953, f. 44-45.
15D.J.A.N.V., Fond Consiliul Raional A.R.L.U.S.-Huşi, dosar 1 / 1950, f. 32.
Lohanul nr. 29, martie 2014
Varşovia), Vasile Simion la Zberoaia, Natalia Timuş la Şcoala nr. 2
de fete din Huşi, Grigore Bârcă, secretarul organizaŃiei de bază a
PMR de la SMT Huşi, la S.M.T. (conferinŃa ImportanŃa istorică a
folosirii în U.R.S.S a energiei atomice în scopuri paşnice)1.
În perioada 1-30 decembrie 1953 scriu articole despre viaŃa lui
I.V. Stalin, expuse la gazetele de perete, Brocman (cercul ARLUS
UCC), Ana Popescu (Şcoala nr. 2 de băieŃi), Ecaterina Vartolomei
(Spitalul Unificat din Huşi), Tamara Chetran (Tătărăni), Natalia
Tănase (Crăsnăşeni), Petru Covrig (Ghermăneşti)2.
Realizarea cursurilor de limba rusă din 1954 au drept consecinŃă
creşterea numărului de abonamente la 3631, de la diferite ziare şi
reviste de specialitate. Pentru pioneri pătrund 886 de reviste şi
ziare: „Pionerskaia Pravda”, „Murzilea” şi „Sportul sovietic”. În
contractarea abonamentelor s-au remarcat: ARLUS Cooperativa
meşteşugărească din Huşi şi membrii cooperativelor din mediul
rural, cum ar fi cea din Vetrişoaia (84 abonamente), bibliotecile
căminelor culturale şi ale cooperativelor (282 abonamente). Creşte
numărul abonamentelor la cărŃile şi presa sovietică în 28 sfaturi
populare, 93 cămine culturale, 12 cooperative, la GAC –urile din
Vutcani, Târzii şi Gugeşti, GAS-urile din Pojoreni şi Avereşti.3.
În trimestrul al II-lea al anului 1955 sunt făcute abonamente la
publicaŃiile „Veac nou” şi „U.R.S.S. azi”, în promovarea cărora s-
au remarcat Teodor Râpanu, Paraschiva Anghel, Manole Lazăr,
ultimii doi membri în comitetul orăşănesc. Practica abonamentelor
s-a evidenŃiat la spital, ocolul silvic, tribunal, cooperativa
„Progresul” şi la mat-vin, preocupări în acest sens lipsind la secŃia
financiară, Banca Republicii Populare România, sfatul orăşenesc,
precum şi în satele CârligaŃi şi Epureni4.
În ianuarie-martie 1956 au fost realizate abonamente de instituŃii
precum: Tribunalul (22), Cultura tutunului (28), Cooperativa
„Progresul”(5) şi la Stănileşti (5). Vinovat de numărul mic de
abonamente este găsit Jean Vasile, membru al Biroului raional
ARLUS, şeful Centrului de difuzare a presei, prin neimplicarea în
instruirea comisiilor ARLUS5.
Comisiile ARLUS de la Sfatul Popular Raional, moara
„Ceahlăul”, Ocolul Silvic şi OCC Produse Industriale „au
organizat expuneri din presă în legătură cu restituirea tezaurului
de artă a Ńării noastre de către Uniunea Sovietică”, la care au
participat 780 de cetăŃeni6.
Ziua presei comuniste intră în atenŃia autorităŃilor în mai 1957,
eveniment marcat prin discursul de la cinematograful Rodina a lui
Constantin Sârbu, din partea ziarului „România liberă” (Rolul şi
importanŃa presei comuniste), urmat de un program artistic oferit
de orchestra şi corul Casei Raionale de Cultură din Huşi7. În 5 mai
1959 aceeaşi zi a presei sovietice este amintită prin discursul
profesorului Ioan Ionescu8.
Lecturile colective din presa şi materialele care oglindesc „marele
eveniment din 1917” sunt practicate în 1961 în 59 de comisii
ARLUS (55 din mediul rural), realizându-se şi 280 de abonamente
la „Veac nou”9.
ExpoziŃii
1D.J.A.N.V., Fond Consiliul Raional A.R.L.U.S.-Huşi, dosar 11 / 1955, f. 28.
2D.J.A.N.V., Fond Consiliul Raional A.R.L.U.S.-Huşi, dosar 5 / 1953, f. 70.
3D.J.A.N.V., Fond Consiliul Raional A.R.L.U.S.-Huşi, dosar 10 / 1954, f. 66.
4D.J.A.N.V., Fond Consiliul Raional A.R.L.U.S.-Huşi, dosar 11 / 1955, f. 30.
5D.J.A.N.V., Fond Consiliul Raional A.R.L.U.S.-Huşi, dosar 12 / 1956, f. 49.
6Ibidem, f. 82.
7D.J.A.N.V., Fond Consiliul Raional A.R.L.U.S.-Huşi, dosar 13 / 1957, f. 62.
8D.J.A.N.V., Fond Consiliul Raional A.R.L.U.S.-Huşi, dosar 15 / 1959, f. 5.
9D.J.A.N.V., Fond Consiliul Raional A.R.L.U.S.-Huşi, dosar 17 / 1961.
p. 63
La 23 august 1949 se constată: „membrii acestui cerc au
contribuit pentru buna reuşită a manifestării, au făcut o lozincă, au
contribuit la pavoazarea localului, s-a schimbat materialul la foto-
montaj în vederea zilei de 23 August, s-au scris 4 articole la gazeta
de perete, s-au organizat 2 echipe de lozincari, au luat parte 80 de
membri la defilare” 10 . ExpoziŃia intitulată U.R.S.S. în fruntea
pentru pace a fost inaugurată în ziua de 28 august 1949, urmată de
un simpozion cu aceeaşi temă desfăşurat în sala cinematografului
Rodina la 20 septembrie 194411.
În ianuarie 1953 s-a organizat la clubul Sindicatului Artă şi
poligrafie expoziŃia Canalul navigabil Volga-Don V.I. Lenin12. O
vitrină de stradă cu aspecte din viaŃa lui I.V. Stalin a fost expusă în
decembrie 1953 la sediul raional din Huşi13. În cursul anului 1955
au fost primite de la forurile regionale publicaŃiile „Sovietski
Soiuz” şi „Organioc”14.
În mai 1954 sunt expuse în centrul oraşului Huşi 25 de vitrine
care oglindeau diferite aspecte din industrie şi viaŃa colhoznicilor,
amplasate la Banca de Stat, Biblioteca Centrală, StaŃia de Malarie,
OCLL Produse Industriale şi în alte părŃi. În scrierea lozincilor s-au
remarcat: Tamara Chetran (Tătărăni), Ioana Manolache, Maria
Popescu (Lunca Banului), Vasile Munteanu (Poşta Elan), Vasile
Mistreanu (Deleni), Ioan Pricop (cartierul Plopeni din Huşi) şi Ioan
Nebunu (cartierul Broşteni din Huşi)15.
Punctele centrale de agitaŃie vizuale din 1955 erau cele din
cartierul Corni-Huşi, de la cercurile ARLUS Alimentara, SecŃia
financiară, Tribunal, Moara „Ceahlăul”, Şcoala Tehnică Viticolă
(Huşi), comunele Pogăneşti, CreŃeşti şi Vetrişoaia. În august
1955sunt fixate fotomontaje la ariile agricole din Huşi, CreŃeşti,
Stănileşti şi Târzii. Potrivit rapoartelor de activitate au fost fixate la
ariile de lucru biblioteci (Sic!) şi afişate articole din ziarul
„Scânteia”16.
ExpoziŃia intitulată „O fabrică de păsări şi ouă sovietică”(Sic !) a
fost instalată în 1955 la Şcoala nr. 2 de Fete din Huşi, GAS
Pojoreni, GAC Vetrişoaia şi GAC Lunca Banului17.
În 1956 „în oraş, la punctul central de agitaŃie s-a introdus un
fotomontaj cu tema: „Vizita Preşedintelui I. Broz Tito în U.R.S.S.”
„Cu ocazia inaugurării Podului Rutier de la AlbiŃa comisiile
ARLUS de pe malul Prutului ca Drânceni, Râşeşti şi Pogăneşti au
fost instruite pentru a sprijini această acŃiune prin lozinci pe
garduri în comune cât şi pe şosea spre pod cu lozinci aeriene cu
inscripŃia; „Trăiască prietenia Româno-Sovietică”18.
Colhozul ucrainian „Cuceririle lui Octombrie” este popularizat în
1958 prin 90 de fotomontaje19, iar pliantul „Colhozul ucrainian” a
fost multiplicat şi răspândit în 320 de exemplare în trimestrul I al
anului 1960 20 În cadrul lunii prieteniei româno-sovietice din
anului 1960 sunt organizate 95 de expoziŃii dedicate temei
Avantajul construcŃiei comunismului în U.R.S.S., în Huşi fiind
expusă Pictura clasică rusă21.
10D.J.A.N.V., Fond Primăria Oraşului Huşi, dosar 3 / 1949, f. 6.
11Ibidem, f. 8; Respectiv f. 13..
12D.J.A.N.V., Fond Consiliul Raional A.R.L.U.S.-Huşi, dosar 5 / 1953, f.
13Ibidem, f. 70.
14D.J.A.N.V., Fond Consiliul Raional A.R.L.U.S.-Huşi, dosar 11 / 1955, f. 55.
15D.J.A.N.V., Fond Consiliul Raional A.R.L.U.S.-Huşi, dosar 10 / 1954, f. 31.
16D.J.A.N.V., Fond Consiliul Raional A.R.L.U.S.-Huşi, dosar 11 / 1955, f. 57.
17Ibidem, f. 73.
18D.J.A.N.V., Fond Consiliul Raional A.R.L.U.S.-Huşi, dosar 12 / 1956, f. 82.
19D.J.A.N.V., Fond Consiliul Raional A.R.L.U.S.-Huşi, dosar 14 / 1958, f. 23.
20D.J.A.N.V., Fond Consiliul Raional A.R.L.U.S.-Huşi, dosar 16 / 1960, f. 6.
21Ibidem.
Lohanul nr. 29, martie 2014
În 1961 sunt organizate expoziŃiile Dubna, oraşul atomiştilor
(trimise 34 fotomontaje) şi Primul om în Cosmos. La Tribunal este
plasată o gazetă de perete1.
StaŃia de Radioamplificare din Huşi
StaŃia de radioficare din Huşi transmitea zilnic, la ora 1600
emisiunile „Vorbeşte Moscova” 2 şi „Să învăŃăm limba rusă rusă
cântând”3.
În 1952 s-au susŃinut o serie de recenzii, printre care Lupta pentru
colhoz 4 . Profesorul Boris Gorceac prezintă la 1 august 1952
ConstituŃia construirii socialismului 5 . Potrivit raportului în care
este descrisă activitatea dintre 7 noiembrie şi 1 decembrie 1952,
Gheorghe Codreanu (SMT Huşi) lecturează la staŃia radio un
articol din „Veac nou”, legat de campania electorală6. Concursul
de creaŃie populară desfăşurat în noiembrie 1952 a fost popularizat
de staŃia radio din Huşi7.
În toamna anului 1953 în cadrul săptămânii muzicii sovietice, în
colaborare cu StaŃia de radioamplificare din Huşi sunt organizate
patru serbări realizate de echipa artistică a Şcolii Pedagogice şi
Şcolii Medii de 10 ani, reprezentaŃiile corale fiind transmise în
limba rusă8. În decembrie 1953 sunt transmise două conferinŃe ale
„tovarăşului” Râpanu, cu temele Ce a dat constituŃia URSS
Ńărănimii colhoznice şi Cum se pregăteşte Ńărănimea colhoznică
pentru alegeri9.
StaŃia de radioficare este utilizată în cadrul acŃiunilor întreprinse
în campania de primăvară a anului 1955, prin susŃinerea a 14 lecŃii
tematice de către inginerii Constantin Petru, OraŃiu Oprea, Neculai
Dudu şi E. Oprea10.
La staŃia de radioamplificare sunt prezentate 14 „lecŃii” în toamna
anului 1954 pentru întreŃinerea culturilor însămânŃate şi întreŃinerea
animalelor, de către inginerii Constantin Petru, Oprea Oratin şi
Neculai Dudu11.
În perioada 1 şi 24 ianuarie 1956 la staŃia de radioficare din Huşi
sunt „difuzate articole cu privire la activitatea comisiilor ARLUS
precum şi despre bunul mers al cursurilor de limba rusă în
perioada seminariilor recapitulative şi importanŃa studierii limbii
ruse”(vorbeşte Teodor Râpanu)12. C. Moruzi şi Aurel Ciulei13de
la SecŃia Cultură, susŃin la staŃia de radioficare în februarie 1956
conferinŃele Maeştri ai recoltelor bogate din U.R.S.S. şi
Mecanizarea agriculturii în U.R.S.S.14 Maria Bursuc vorbeşte la 4
februarie 1956 despre Activitatea sportivilor sovietici în perioada
de iarnă 15 . Despre Marele pedagog sovietic Anton Simionovici
Macarenko conferenŃiază Virginia Steimberg. Mărioara Dumbravă
recenzează diverse cărŃi sovietice16.
1D.J.A.N.V., Fond Consiliul Raional A.R.L.U.S.-Huşi, dosar 17 / 1961, f. 36.
2PotrivitprofesoruluiIoanCostin.
3Prof. Vasile Folescu, CreŃeşti Istorie şi actualitate, p. 205.
4D.J.A.N.V., Fond Consiliul Raional A.R.L.U.S.-Huşi, dosar 3 / 1952, f. 2.
5Ibidem, f. 11.
6Ibidem, f. 22.
7Ibidem, f. 24.
8D.J.A.N.V., Fond Consiliul Raional A.R.L.U.S.-Huşi, dosar 5 / 1953, f. 44.
9Ibidem.
10D.J.A.N.V., Fond Consiliul Raional A.R.L.U.S.-Huşi, dosar 11 / 1955, f. 20v.
11D.J.A.N.V., Fond Consiliul Raional A.R.L.U.S.-Huşi, dosar 10 / 1954, f. 62.
12D.J.A.N.V., Fond Consiliul Raional A.R.L.U.S.-Huşi, dosar 12 / 1956, f. 3; f. 47.
13 Istoric literar, născut la Huşi, cercetător la Muzeul Literaturii Române din Bucureşti; Vezi
Theodor Codreanu (coordonator) , Istoria Huşilor, GalaŃi, Editura Porto-Franco, 1995, p. 300.
14D.J.A.N.V., Fond Consiliul Raional A.R.L.U.S.-Huşi, dosar 12 / 1956, f 19.
15Ibidem, f. 38.
16Ibidem, f. 47.
p. 64
În trimestrul al II-lea a anului 1956 va fi popularizată şi la radio
Răspândirea experienŃei sovietice în pedagogie prin referatele
prezentate de profesorii Dumitru Coşescu şi Gheorghe Ionescu17.
Sunt organizate 4 emisiuni speciale în 1956 cu prilejul comemorării
a 20 de ani de la moartea scriitorului Maxim Gorki, Ńinute „3100 de
difuzoare” şi prezentate de Vasile Constantin, Mărioara Dumbravă
şi Aurel Ciulei18.
„Luna prieteniei româno-sovietice” din 1956 este popularizată şi la
radio prin audiŃiile învăŃătorului Neculai Pândaru de la Stănileşti
sau organizarea unor scenarii radiofonice19.
Despre Răsadurile de legume în ghivece nutritive vorbeşte
inginerul Elisabeta Duda în 1957. Sunt invitaŃi să vorbească
„tovarăşii care au vizitat RSS Moldovenească”. Mihai Balan,
„salariat la Sfatul Popular Raional”, care a vizitat Basarabia în
februarie 1957, împărtăşeşte auditorilor huşeni despre viaŃa
colhoznicilor „şi tuturor oamenilor muncii”20.
În perioada 19 şi 28 mai 1957 sunt promovate prin staŃia de
radioficare din Huşi expunerile din caietul cultural editat de
ARLUS – Tovarăşului meu rus, Cântec de dragoste pentru Ńara
sovietică, expoziŃiile organizate în zece întreprinderi şi instituŃii
huşene, espoziŃia şi standul de carte de la „Librăria Noastră” din
oraş21.
O emisiune festivă închinată soldaŃilor sovietici cu prilejul a 40 de
ani de la crearea Armatei Roşii este organizată la StaŃia de
Radioficare la 22 februarie 1958, când expun gândurile lor Aurel
Ciulei, Emil Pascal, Marcela Milea, Neculai Dumbravă şi George
Sburlan22.
„Ziua radiofoniei sovietice”a fost marcată la 7 mai 1959 prin
staŃia de radioamplificare din Huşi 23 . Centenarului naşteriii
scriitorului Anton Pavlov Cehov i-au fost dedicate în ianuarie 1960
cinci emisiuni speciale. Marea „prietenie româno-sovietică”
reprezintă tema a două emisiuni la staŃia de radioficare din Huşi24.
CreaŃie culturală
În noiembrie 1952 s-a organizat concursul de creaŃie culturală la
Huşi, unde au participat 50 de comisii de coordonare (28 la centrele
de comună şi 22 la centrul de raion), fiind remarcate cele din
comunele Ghermăneşti, Epureni, CârligaŃi, Şchiopeni, CreŃeşti,
Tătărăni, Drânceni, Vetrişoaia şi Arsura. Din Huşi s-au evidenŃiat
comisiile de la Cooperativa Lemn Mobilă, Ocolul Silvic, SecŃia
Financiară, Cooperativa „1 Mai”, Moara Ceahlăul, Şcoala
Metalurgică, Şcoala nr. 2 de Fete, URCAD, Spitalul de Stat şi
Sfatul Raional. Cooperativa Lemn Mobilă a prezentat o sculptură
în os cu portretul „marilor dascăli Marx, Engels, Lenin”, realizată
de Gheorghe Bostan, la care se adaugă un tablou pictat în ulei cu
titlul Calificarea la locul de producŃie şi un caiet de poezii,
strigături şi cântece populare de Coşug25. Probabil este vorba de
Aurelia Coşug, care în 1969 realizează portretul lui Mihail
Kogălniceanu, păstrat astăzi în cancelaria Colegiului Agricol
„Dimitrie Cantemir” din Huşi.
În toamna anului 1953 s-a organizat concursul „literar la lucru
manual şi desen”, în cadrul căruia au fost analizate 17 lucrări
17Ibidem, f. 69.
18Ibidem, f. 72, 77.
19Ibidem, f. 108 şi 111.
20Ibidem, f. 33.
21D.J.A.N.V., Fond Consiliul Raional A.R.L.U.S.-Huşi, dosar 13 / 1957, f. 60.
22D.J.A.N.V., Fond Consiliul Raional A.R.L.U.S.-Huşi, dosar 14 / 1958, f. 22.
23D.J.A.N.V., Fond Consiliul Raional A.R.L.U.S.-Huşi, dosar 15 / 1959, f. 5.
24D.J.A.N.V., Fond Consiliul Raional A.R.L.U.S.-Huşi, dosar 16 / 1960, f. 6.
25D.J.A.N.V., Fond Consiliul Raional A.R.L.U.S.-Huşi, dosar 3 / 1952, f. 22-22v.
Lohanul nr. 29, martie 2014
literare. Insigna ARLUS şi stema RPR au fost realizate de Şcoala
Pedagogică, iar medalionul lui Lenin şi Stalin de Şcoala
Metalurgică din Huşi1.
Comitetul Raional ARLUS constituie în 1954 comisia pentru
concursul de creaŃie populară din care făceau parte: Grigore
Moraru (preşedintele comisiei), Ştefan Gorovei (vicepreşedinte),
Emilia Negrariu, Neculai Ciomaga (secretari), Mihai Foca,
Munteanu (UTM), Teodor Avesalon, Răgălie, Constantin CăruŃaşu,
Ştefan Petrescu, Gheorghe Savin, ConstanŃa Popa, Ion Coşug
(pictor), Maria Tăuşanu, Veronica Cozma, Nicolae Streche şi
Cecilia Segal2.
Activiştii ARLUS colaborau în 1956 cu sindicatele mixte ale
salariaŃilor, colectivele de muncă ale căminelor culturale, colŃurile
roşii şi cluburi. Potrivit planului de muncă pentru perioada 1
ianuarie şi 31 martie 1956 urmau să conferenŃieze pe diverse teme:
Teodor Avesalon, Romeo Apăvăloaei, directorii de şcoli, ing. Ioan
Roşu, inginerii dela punctele agricole, activiştii UTM, directorii
căminelor culturale şi profesorii de limba română3.
OrganizaŃia de bază UTM din cartierul Broşteni (Huşi)
organizează în 1956 o şezătoare închinată tineretului sovietic, unde
se recită poezia Carnet de comsomolist, se lecturează un fragment
din romanul Aşa s-a călit oŃelul, se prezintă un program artistic de
cântece şi jocuri sovietice şi româneşti în cadrul căminului cultural
din cartier, la Şcoala Medie de BăieŃi şi Şcoala Medie de Fete4.
În cadrul lunii prieteniei româno-sovietice din toamna anului 1957
s-a organizat un concurs literar şi de ghicitori tematic (Să
cunoaştem literatura popoarelor din URSS) şi au fost depuse
creaŃii literare, de artă plastică şi aplicată de către şase „tovarăşi”,
printre care Luca Staşcu şi Ortansa Negruzi5.
Prezentarea romanului Petru I, de Tolstoi, la O.C.L.Mixt şi
căminul cultural din Corni aparŃine profesorului Boris Gorgeac iar
a romanelor Petru I şi Calvarul de la Liceul de băieŃi „Cuza Vodă”
din 6 ianuarie 1958 profesorilor Georgeta Cristea şi Constantin
Jelescu6.
Pionieri
Până la 1 februarie 1956 la „şcoala elementară nr. 3 băieŃi s-a
Ńinut conferinŃa „Pionierii sovietici, exemplu luminos pentru
pionerii noştri”(conferenŃiază tovarăşul Vasile Ambăruş, instructor
de pioneri, director fiind Gheorghe Ionescu). De altfel Vasiel
Ambăruş conferenŃiază aceeaşi temă şi la Şcoala nr. 2 de Fete,
Şcoala nr. 5 de Fete (în total la 9 şcoli)7.
Ciclul de conferinŃe Să învăŃăm din experienŃa elevilor
comsomolişti din 1956include şi tema Elevii comsomolişti, exemplu
de disciplină şi conştiinciozitate (ascultată de 300 elevi de la şcolile
medii din Huşi), remarcându-se activiştii U.T.M.8O altă tematică
abordată înn 1956 a fost Să învăŃăm din experienŃa pionierilor
sovietici, prin conferinŃele: Cum şi-au început activitatea sfatul
detaşamentului de pionieri sovietici (Şcoala nr. 5 de Fete, Şcoala
nr. 3 de BăieŃi şi în satul Şchiopeni), Pionierii sovietici, exemplu de
disciplină pentru pionerii noştri (Luca Staşcu la Şchiopeni şi
Vasile Ambăruş la Şcoala nr. 3 de BăieŃi)9.
1D.J.A.N.V., Fond Consiliul Raional A.R.L.U.S.-Huşi, dosar 5 / 1953, f. 43.
2D.J.A.N.V., Fond Consiliul Raional A.R.L.U.S.-Huşi, dosar 9 / 1954, f. 48.
3D.J.A.N.V., Fond Consiliul Raional A.R.L.U.S.-Huşi, dosar 12 / 1956, f. 7; 11-13.
4Ibidem, f. 47.
5D.J.A.N.V., Fond Consiliul Raional A.R.L.U.S.-Huşi, dosar 13 / 1957, f. 99.
6D.J.A.N.V., Fond Consiliul Raional A.R.L.U.S.-Huşi, dosar 14 / 1958, f. 7.
7D.J.A.N.V., Fond Consiliul Raional A.R.L.U.S.-Huşi, dosar 12 / 1956, f. 23 şi 25.
8Ibidem, f. 38.
9Ibidem, f. 48.
p. 65
În trimestrul al II-lea din 1956 se desfăşoară dezbateri pe tema
Răspândirea experienŃei sovietice în pedagogie la şcolile de 7 ani
şi medii, introdusă ca obiectiv principal educativ. Dezbaterile nu s-
au bucurat de sprijinul SecŃiei de învăŃământ. Profesoara Georgeta
Cristea expune la Liceul de băieŃi „Cuza Vodă”teza Legătura
dintre colectivul de elevi şi pedagogi în Şcoala Sovietică (150 de
elevi şi profesori)10.
La Şcoala Medie de Fete „Mihai Kogălniceanu” din Huşi s-a
realizat în ianuarie 1960 o „întâlnire între pionieri şi tov. Bârcă
Vasile care a vizitat U.R.S.S.” 11 Casa Pionierilor din Huşi, prin
directoarea Casandra Velea, organizează în 1960 conferinŃa
Prietenia româno-sovietică la şcolile medii din oraş (profesorul
Dumitru Coşescu). Elena Burlacu, preşedinta Comitetului de Femei
din Huşi se întâlneşte cu pionierii pentru a le destăinui cele văzute
în U.R.S.S.12
Casa Pionerilor din Huşi organizează în aprilie 1963 o seară
literară, dedicată lui Lenin, prieten al copiilor (Velea Casandra,
directorul Casei Pionierilor, participă 65 de pionieri)13.
Limba rusă
La 23 aprilie 1951 „sub îndrumarea Partidului şi a Guvernului cu
sprijinul Raionului ARLUS şi SecŃiei de învăŃământ au luat fiinŃă
cursurile populare de limba rusă, cerute fiind de oamenii muncii
din RPR.”14.
Conform procesului verbal din 20 iulie 1951, în localul Şcolii
Pedagogice de Fete din Huşi s-a desfăşurat examenul pentru
cursanŃii care au urmat 24 de lecŃii de limba rusă, din cei 34 înscrişi
urmând regulat cursurile 28. Patru cursanŃi au fost trimişi la partid
pentru efectuarea unor munci specifice. SecŃia Cultură şi Arta a
Raionului l-a trimis la Raion pe Vasile Bostan, ulterior urmând a
susŃine examenul şi Alexandrina Mihai. La 26 septembrie 1951 în
localul Şcolii Pedagogice din Huşi se întrunesc Ana Antohi
(profesoară de limba rusă), „tovarăşul” Pecheanu (preşedintele
ARLUS Huşi), Elena Ciutea (delegata PMR) şi Ruhla Seihman
(secretara organizaŃiei de bază PMR din şcoală), pentrua înainta
diplomele de absolvire a cursurilor populare de limbă rusă din
perioada aprilie-iunie 1955 15 . Cursurile au fost organizate la
Şcoala nr. 1 de Fete, proces în care s-au implicat profesoara Maria
Melinte şi E. Grigoraş (responsabil cursuri). „S-a constatat că
poporul iubeşte limba în care a scris Lenin şi Stalin. Este un
nepreŃuit ajutor dat nouă de presa sovietică în toate ramurile de
activitate”16.
Cercurile populare de limba rusă funcŃionau în ianuarie 195317.
Preocupările legate de organizarea învăŃământului popular în
limba rusă continuă şi în 1954, „care în prezent a căpătat un
caracter larg de masă”. S-a format o comisie raională a
învăŃământului popular de limbă rusă cu rolul de a organiza,
controla şi îndruma cursurile populare de limba rusă din oraşul şi
raionul Huşi. Au fost organizate două forme de învăŃământ: cele
trei cicluri cu durata de trei ani de studii, fiecare ciclu echivalent cu
un an şcolar obişnuit şi cursurile pentru avansaŃi. S-au adoptat
măsurile necesare pentru recrutarea cursanŃilor din rândurile GAC-
urilor, SMT-urilor şi GAS-urilor, muncitorilor cooperatişti din
10Ibidem, f. 69.
11D.J.A.N.V., Fond Consiliul Raional A.R.L.U.S.-Huşi, dosar 16 / 1960, f. 7.
12Ibidem.
13D.J.A.N.V., Fond Consiliul Raional A.R.L.U.S.-Huşi, dosar 19/ 1963, f. 7.
14D.J.A.N.V., Fond Consiliul Raional A.R.L.U.S.-Huşi, dosar 2 / 1951, f. 3.
15Ibidem, f. 2-3.
16Ibidem, f. 4.
17D.J.A.N.V., Fond Consiliul Raional A.R.L.U.S.-Huşi, dosar 5 / 1953, f. 5.
Lohanul nr. 29, martie 2014
întreprinderi, instituŃii şi şcoli 1 . De o atenŃie sporită se bucurau
tinerii „ca să aibă un nivel apropiat cultural, politic şi ideologic”.
Comisia raională de limba rusă cuprindea cinci membri. În
perioada 1954 şi 1955 au fost organizate 66 de cursuri de limba
rusă, la care au participat 756 cursanŃi. În noiembrie 1954 nu-şi
începuse cursurile OCL Industrie Huşi, Şcoala de Tractorişti,
Şcoala Metalurgică, Sfatul Raional, URCC, Întreprindea Lemn
Mobilă, GAC Târzii, GAC Vetrişoaia, GAC Vutcani, GAS
Avereşti, cercurile ARLUS din comuna Duda, Grumezoaia şi
Pogăneşti. „Şi în oraş avem cursuri care au rezultate frumoase cu
cursanŃii din cartierul Corni, cum sunt tov. Biru Paulina, Ianoş
Mihai, Pascal Emil şi alŃii. Acest fapt se datoreşte tov. Prof.
Glinschi Victor”. Rezultate bune în învăŃământul în limba rusă s-au
obŃinut la CreŃeşti, Ghermăneşti, Roşieşti, Arsura, CârligaŃi,
Şchiopeni şi Cordeni2.ImportanŃa „muncii” nu a fost înŃeleasă de
toŃi, fiind înfieraŃi: Constantin CăruŃaşu, fostul şef al SecŃiei de
ÎnvăŃământ, care „nu a sprijinit în suficientă măsură cursurile
populare de limbă rusă”, reprezentantul Comitetului Raional al
UTM şi activul UTM. Un sprijin deosebit promovării limbii ruse s-
a primit de la Ştefan Petrenco „fost preşedinte al Sindicatului
muncitorilor din ÎnvăŃământ”, bun „cunoscător de limbă rusă”,
inspectorul Romeo Apăvăloaei, profesorii Ion Moraru, Victor
Glinschi, Andrei Moşu, şi într-o măsură mai mică Gheorghe Marta
şi Neculai Ciomaga. Se constată o oarecare insatisfacŃie în
rapoartele oficiale: „cu toate eforturile Comisiei raionale limbă, nu
s-a reuşit ca cursurile să funcŃioneze în condiŃiuni optime”, din cele
66 de cursuri funcŃionând 55. Din 25 februarie 1955 s-a început
„seminarizarea”. În cadrul cercului pedagogic al profesorilor de
limba rusă din martie 1955 s-a susŃinut referatul Metode şi
procedee în predarea limbii ruse la Cursurile populare. La
sfârşitul lunii martie 1955, odată cu încheierea anului şcolar al
învăŃământului în limba rusă s-au identificat 136 de cursanŃi din
mediul rural, GAC-uri şi SMT-uri3. Vor fi evidenŃiaŃi cursanŃii din
CreŃeşti, Coredeni, cercul ARLUS din cartierul Corni-Huşi, GAC
Gugeşti şi Arsura. „Rezultatele ar fi fost mult mai bune dacă tov.
îndrumător C-tin Jelescu ar fi mobilizat şi activizat un număr mai
mare de tovarăşi în cadrul activului voluntar, deoarece raionul
nostru avea aceste posibilităŃi”. Lui Constantintin Jelescu i se
reproşează: neantrenarea locuitorilor, trasarea sarcinilor către
cercurile pedagogice ale profesorilor de limba rusă, nerealizarea
vizitelor la toate cursurile, nerespectarea planului de muncă,
neinformarea Regiunii la timp, nerespectarea sarcinilor de
publicarea articolelor în „Veac nou” şi „Flacăra Iaşului”4.
În oraşul Huşi, au fost organizate în 1955 patru cicluri de cursanŃi:
ciclul I (din 5 cursuri, s-au deschis 3 cursuri cu 57 de cursanŃi),
ciclul II (din 5 cursuri planificate s-au deschis toate cu 62 cursanŃi),
ciclul III (din 3 cursuri planificate s-au deschis două cu 23 cursanŃi)
şi ciclul avansat (din 3 cursuri, deschise două cu 15 elevi). În total
s-au deschis 12 cursuri cu 157 de cursanŃi. În raionul Huşi s-au
organizat 16 cursuri cu 229 de cursanŃi. Pentru predarea limbii ruse
se folosea manualul semnat de Nina Potopova. Dintre profesorii de
limba rusă s-au remarcat: Petru Covrig, Luca Staşcu, Maria
Vladcu, Anastasia Ionescu, Valentina Ailenii, ConstanŃa CaŃichi,
Neculai Strechie şi Alexandru ChiriŃoi, care făceau parte din
Comisia raională de limbă rusă şi din activul obştesc al Comitetului
Raional al ARLUS. Este criticat Constantin Andriescu,
responsabilul cursului de limbă rusă din cadrul Sfatului Popular
Orăşenesc. O activitate slabă a fost constatată la Spitalul Unificat
1D.J.A.N.V., Fond Consiliul Raional A.R.L.U.S.-Huşi, dosar 10 / 1954, f. 63.
2D.J.A.N.V., Fond Consiliul Raional A.R.L.U.S.-Huşi, dosar 10 / 1954, f. 66.
3Ibidem, f. 66-67.
4Ibidem, f. 68.
p. 66
din Huşi, unde era responsabil dr. Aron Ghiltman, preşedintele
Comitetului Raional ARLUS, apoi la OCL Produse Industriale,
unde directorul unităŃii Grigore Moraru nu acorda atenŃia cuvenită.
În condiŃii foarte bune s-au desfăşurat cursurile de limbă rusă la
tribunalul Huşi (frecvenŃă 90 %), Şcoala nr. 2 de fete,
întreprinderea „21 Decembrie”, Ghermăneşti, CreŃeşti, Lunca
Banului, Cordeni5.
În statele de plată din luna mai a anului 1954 figurau profesorii:
Maria Melinte (la OCL), Constantin Jelescu (Şcoala Pedagogică
din Huşi), Victoria Şurpanu (Râşeşti), Cozma Slobozianu (Şcoala
nr. 1), Dumitru Coşescu (Şcoala Medie), Ana Petrenco (Lemn
Mobilă), Emilia Slobozianu (organizaŃia de femei de la „7
Noiembrie”), Natalia Papiş (Şcoala nr. 2 de fete şi Policlinica
Huşi), Petre Decuseară (Întreprinderile „Ceahlăul” şi „”21
Decembrie), Ana Antohi (URCAD), Ştefan Condurache (Arsura),
Feudolia Puiu (Pâhneşti) şi Ion Moraru (Târzii)6. În trimestrul al II-
lea al anului 1954 s-a luat decizia închiderii cursurilor populare de
limba rusă7.
Potrivit dării de seamă pentru perioada 26 noiembrie şi 18
decembrie 1955 s-au desfăşurat 25 cursuri de limba rusă, dintre
care 19 sunt considerate „bune”. Sunt evidenŃiate cursurile de la
Tribunal (prof. Adela Coşescu), CreŃeşti (Anastasia Ionescu),
Cordeni (Valentina Aelenei) şi Ghermăneşti (prof. Petru Covrig).
Cursurile slabe sunt considerate cele de la Căminul de zi „7
noiembrie” din Huşi (Emilia Slobozeanu), O.C.L. Produse
Industriale (Larisa Pozdrâgă). MenŃionăm că director la O.C.L.
Produse Industriale era în 1955 Grigore Moraru 8 . Pentru buna
desfăşurare cursurile de limba rusă sunt inspectate de Teodor
Râpanu. Cursul de la Ghermăneşti nu a fost sprijinit de preşedintele
ARLUS şi de organele sindicale. La Căminul de zi „7
noiembrie”din Huşi prof. Emilia Slobozeanu deşi a cerut ajutorul
Mariei Antohi, inspectoarea de la învăŃământul preşcolar şi la
directorul Căminului, nu l-a obŃinut. La Spitalul Unificat din Huşi
nu şi-au dat concursul dr. Aron Ghiltman (directorul Spitalului), dr.
Otilia Baciu (secretara organizaŃiei de bază), Zegrea (responsabilul
cercului ARLUS) şi Maria Glodeanu9.
Între 15 şi 25 martie 1956 sunt antrenaŃi în organizarea cursurilor
de limba rusă 5 tovarăşi, dintre care, Neculai Streche în sprijinul
activităŃii din Dolheşti10.
Odată cu sfârşitul anului şcolar 1955 / 1956 sunt apreciate
cursurile susŃinute de prof. Iulia Spânu (Dolheşti) şi Pericle Velichi
(Lunca Banului). Cursurile cu greutăŃi sunt apreciate a fi cele
susŃinute de Lucia Podescu (Gugeşti), Larisa Ionescu (Răducăneni)
şi Aurelia Droahnă (Vutcani). Cursurile au fost controlate de Iacob
Pruneanu, Luca Stascu, Profir Alexandru, Vasile Munteanu,
Neculai Strechie, Neculai ChiriŃoi (voluntarii din Colectivul
Obştesc), Constantin Velichi (Biroul Raional), Teodor Râpanu şi
Victor Glinschi. La sfârşitul anului şcolar sunt evidenŃiaŃi: prof.
Eugenia Chivu (Şcoala din Avereşti), înv. Aurica Botez (Şcoala din
Dolheşti), Flora Voloacă (Şcoala din Epureni), prof. Isac Seidman
(Şcoala de fete nr. 2 din Huşi), Elena Vicol (Întreprinderea
comunală Huşi), înv. Atanasie Socican (Şcoala din Lunca Banului),
înv. Gheorghe Nica (şcoala din Moşna) şi înv. Gheorghiu Maria
(Şcoala din Stănileşti)11.
5D.J.A.N.V., Fond Consiliul Raional A.R.L.U.S.-Huşi, dosar 1 / 1950, f. 28-30.
6D.J.A.N.V., Fond Consiliul Raional A.R.L.U.S.-Huşi, dosar 10 / 1954, f. 25.
7Ibidem, f. 25.
8D.J.A.N.V., Fond Consiliul Raional A.R.L.U.S.-Huşi, dosar 11 / 1955, f. 75.
9Ibidem, f. 75v.
10D.J.A.N.V., Fond Consiliul Raional A.R.L.U.S.-Huşi, dosar 12 / 1956, f. 48.
11Ibidem, f. 32.
Lohanul nr. 29, martie 2014
 Dintre membrii comisiei raionale de limba rusă s-au remarcat
până la 1 februarie 1956: Maria Vladcu, Constantin Jelescu,
Anastasia Ionescu, Petru Covrig, Luca Staşcu, Neculai Streche şi
Virgil Darie. La cele 22 de cursuri populare de limba rusă au
participat 252 de elevi din cei 304 înscrişi. În raportul din 11
februarie 1956 sunt identificate cursurile desfăşurate în bune
condiŃii, anume cele de la Tribunalul Raional Huşi, Întreprinderea
Comunală Huşi, din satele Cordeni, CreŃeşti, Lunca Banului,
Ghermăneşti şi Stănileşti, unde au predat: Adelaida Coşescu, ing.
Valeriu Joludev, Valentina Aelenii, Anastasia Ionescu, Pericle
Velichi, Petru Covrig şi Victoria Şurpanu.O serie de cursuri au fost
anulate, fiind găsiŃi vinovaŃi de aceasta: Teodor Avesalon, C-tin
Panu (URCC), dr. Aron Ghiltman (Spitalul Unificat), Grigore
Moraru (OCL-Produse industriale), Constantin Andriescu
(preşedintele Sfatului Popular), Maria Antohi (Căminul de zi „7
Noiembrie”) şi Maria SbanŃu, directorul căminului amintit. Printre
cei responsabili sunt nominalizaŃi şi profesorii: Larisa Pozdârcă,
Ana Frangopol, Emilia Slobozeanu şi Maria Melinte 1.În perioada
12 februarie şi 12 aprilie 1956 s-au organizat 22 de cursuri la care
au fost 289 persoane înscrise. O serie de indicaŃii sunt date
profesorilor printr-o circulară. Dintre profesorii de limba rusă sunt
evidenŃiaŃi cu cele mai bune rezultate: Iulia Spânu-Dolheşti,
Valentina Aelelnii-Cordeni, Anastasia Ionescu-CreŃeşti şi Petru
Covrig-Ghermăneşti iar cu cele mai slabe rezultate ConstanŃa
CaŃiche-Vutcani, Aurelia Droahnă-Şchiopeni. Cursurile sunt
controlate de Teodor Râpanu, secretarul Consiliului Raional
ARLUS, Neculai Streche, Maria Vladcu şi Luca Ştascu. Dintre
cursanŃi sunt remarcaŃi: Sofia Butnaru, Ńărancă din Dolheşti, Mircea
Buzarna (Dolheşti), Viorica Băetu (Cordeni), Elena Sandu (casnică
din CreŃeşti), Aurica Bazgan, Ion Frunză şi Maria Balan
(Ghermăneşti)2.
Teodor Râpanu controlează în 1957 cursurile de limba rusă de la
Şchiopeni, Luca Staşcu pe cele de la CreŃeşti, Victor Glinski
participă la seminariile de limba rusă organizate la Întreprinderea
Mobilă, la spital, în timp ce la întreprinderea „21 Decembrie”şi
Lunca Banului cursurile s-au desfiinŃat din lipsa cursanŃilor.
Rezultate bune au obŃinut profesorii Iulia Spânu, Anastasia Ionescu
şi Petru Covrig3.
Intensitatea cursurilor populare de limba rusă scade în 1961 (14 la
sate şi 9 la oraş)4.
Agricultură
În 1952 a fost „demascat chiaburul” Neculai CreŃescu din satul
Curteni „pentru faptul că la o jumătate de hectar a semănat 14 kg
grâu şi netratat, el a fost demascat de către Tovarăşa preşedinte a
cercului ARLUS Pară Elena”5.
În martie 1953, în cele 11 GAC-uri sunt conferenŃiate teme ca:
Organizarea brigăzii permanente de producŃie în colhozurile
sovietice, Sfaturi agrotehnice pentru obŃinerea unei recolte de
plante leguminoase pentru boabe, ViaŃa lui Miciurin, Gospodăria
unui colhoz din Ńinutul Atlai şi Congresul colhoznicilor Udarnici.
La GAS Avereşti s-au susŃinut conferinŃele Sovhozurile aplică cele
mai noi metode agrotehnice şi agrobiologice sovietice şi Creşterea
animalelor o preocupare de seamă a colhoznicilor sovietici6.
1Ibidem, f. 20-20v.
2Ibidem, f. 30.
3D.J.A.N.V., Fond Consiliul Raional A.R.L.U.S.-Huşi, dosar 13 / 1957, f. 1; respectiv 27.
4D.J.A.N.V., Fond Consiliul Raional A.R.L.U.S.-Huşi, dosar 17 / 1961, f. 25.
5D.J.A.N.V., Fond Consiliul Raional A.R.L.U.S.-Huşi, dosar 3 / 1952, f. 3.
6D.J.A.N.V., Fond Consiliul Raional A.R.L.U.S.-Huşi, dosar 5 / 1953, f. 15.
p. 67
Zilele tehnice şi agrotehnice din toamna anului 1954 constituie un
bun prilej pentru Ńinerea conferinŃei Agro-tehnica înaintată la
însămânŃările de toamnă, desfăşurată la Arsura, Şişcani, Epureni,
Vetrişoaia, Drânceni, Pogăneşti, GAC Vetrişoaia, GAC Muşata,
întovărăşirea din UrlaŃi, GAC Mălăeşti7. LaGAC Gugeşti şi GAC
BoŃeşti conferenŃiază inginerul Vasile Pârvan. Inginerul Petre
Constantin îşi deapănă amintirile la SMT Huşi, sub titlul: Ce-am
văzut în Uniunea Sovietică.În noiembrie 1954 s-a organizat la Huşi
expoziŃia agricolă. Minciunle bolşevice devin aberante, astfel
potrivit raportului întocmit de culturnicii ARLUS, „s-au remarcat
la această expoziŃie pepeni în greutate de 28 kgr., sfeclă în greutate
de 24 kgr”(Sic!). La SMT- din Huşi s-ar fi aplicat metoda Bugacev.
Este popularizată metoda plantării cartofilor iarovizaŃi în cuiburi
aşezate în pătrat. La 1 martie 1955 se desfăşoară o conferinŃă la
Huşi cu fruntaşii care au obŃinut recolte bogate în legumicultură şi
la cultura cartofului, organizată de Constantin Petre, unde a
conferenŃiat inginerul Dudu Neculai. Sunt evidenŃiate: GAC
„Pământ dezŃelenit” din Cozmeşti, GAC „Flamura Roşie” din
Târzii şi GAC Epureni. Au fost popularizate metodele Ivanov
(însămânŃarea artificială a efectivelor de ovine), organizându-se şi
noua staŃiune de montă artificială. Rezultate bune în acest sens
obŃine GAC-urile de la Vutcani şi Cozmeşti8.
Zilele agrotehnice sovietice din toamna anului 1954 s-au
materializat prin consfătuirile cu colectiviştii de la GAC Gugeşti şi
GAC BoŃeşti, în care este susŃinută tema Metodele agrotehnice
sovietice aplicate în Ńara noastră. ConferinŃe specifice s-au
desfăşurat şi la Pogăneşti, Vetrişoaia, Vutcani şi Mălăeşti (conform
notei informative trimisă la Iaşi în 20 octombrie 1954)9.
În 1955 s-a tradus în viaŃă „Proiectul de directive al celui de-al II-
lea congres al PMR, cu privire la dezvoltarea agriculturii în
următorii 2-3 ani”. Comitetul ARLUS popularizează metodele
înaintate agrotehnice sovietice, antrenează lunar 35 „tovarăşi
activişti voluntari” în colaborare cu SRSC, SecŃia de ÎnvăŃământ şi
sfaturile populare, remarcându-se conferinŃele de la GAC
Vetrişoaia, GAC Muşata, GAC Mălăeşti, Vetrişoaia sat, Şişcani10.
În cadrul acŃiunilor întreprinse în campania de primăvară din 1955
sunt difuzate materiale ca: „Producerea răsadurilor de legume”,
„Metoda plantării cartofului în cuiburi aşezate în pătrat”, „Metoda
Bugacev” (aplicată la S.M.T. Huşi), „Să pregătim o recoltă
bogată”. Inginerul Neculai Dudu va Ńine o conferinŃă tematică la
Huşi (1 martie 1955), organizată de „tovarăşul” Petru Constantin.
Prin organizarea unor asemenea acŃiuni s-au remarcat G.A.C.-urile
„Pământ DesŃelenit”din Cozmeşti, „Flamura Roşie”din Târzii şi cel
de la Epureni11. Sunt desfăşurate conferinŃe tematice: Polenizarea
suplimentară artificială a culturilor agricole, Îngrijirea culturilor
în timpul vegetaŃiei, Colhozul Cicolov, un colhoz cu o dezvoltare
agricolă12 . ConferinŃa Ce măsuri se iau în colhozurile sovietice
pentru întreŃinerea culturilor a fost susŃinută la CârligaŃi,
Pogăneşti, G.A.C. Vutcani, CreŃeşti, Budeşti, Şcoala nr. 2 de fete
din Huşi şi moara „Ceahlăul”din Huşi. În unele sate au fost
înfiinŃate cercuri de citit cu ajutorul sfaturilor populare, la care
participă „60 de Ńărani, muncitori, funcŃionari şi cadrele
didactice”, exemplu de urmat fiind cele de la CârligaŃi, Ivăneşti,
Rusca, Leoşti şi Davideşti. La Armăşeni, Avereşti, Tăbălăeşti,
7D.J.A.N.V., Fond Consiliul Raional A.R.L.U.S.-Huşi, dosar 10 / 1954, f. 83.
8Ibidem, f. 61.
9Ibidem, f. 73.
10Ibidem, f. 60.
11D.J.A.N.V., Fond Consiliul Raional A.R.L.U.S.-Huşi, dosar 11 / 1955, f. 20v.
12Ibidem, f. 28.
Lohanul nr. 29, martie 2014
CârligaŃi şi Târzii sunt executate în trimestrul al II-lea al anului
1955 circa 30 de fotomontaje1.
O serie de activităŃi legate de „luna satului colhoznic”sunt
organizate în februarie 1956 la G.A.C. Epureni (tehnicianul Maria
Lupu), G.A.S. Avereşti (ing. Alexandru łapu)2. ActivităŃile sunt
organizate prin colaborarea dintre ARLUS, secŃia agricolă şi secŃia
cultură. Sunt instruite comisiile ARLUS şi căminele culturale de la
sate în acest scop. La 12 februarie 1956, în satele Duda, Stroeşti şi
Stănileşti se desfăşoară conferinŃa cu tema Cultivarea porumbului,
cartofilor şi sfeclei de zahăr. La G.A.S. Avereşti sunt organizate
colŃurile roşii. ConferinŃa Colhozul „Cikalov”, un colhoz cu o
înaltă agricolă va fi susŃinută la G.A.C. Lunca Banului, Epureni,
Cozmeşti, Podul Hagiului şi Gugeşti, iar la 19 februarie 1956 s-a
propus tema Colhozul „Stalin” din câmpia Baraba la G.A.C.
Bobeşti, Vutcani, Târzii, Epureni şi Brădiceşti3 . Fotomontaje cu
tema Imagini din agricultura din U.R.S.S. sunt expuse la G.A.C.
Târzii, Lunca Banului, Gugeşti şi Podul Hagiului4. Broşura Metoda
Bugacev a fost discutată la S.M.T. Huşi, sub coordonarea
inginerului tehnic Ioan Roşu, iniŃiatorul unei alte dezbateri pe tema
S.M.T. în timp de iarnă. În 1956 sunt desfăşurate şi alte dezbateri:
Maeştrii recoltelor bogate în U.R.S.S. (tehnicianul Maria Lupu, la
G.A.C. Epureni, participă 30 colectivişti, se înscriu la cuvânt 7, din
care Vasile Herciu şi Margareta CreŃu; la G.A.C. Târzii, G.A.C.
Lunca Banului – în total 7 G.A.C.-uri); Metode noi aplicate de
fruntaşi în producŃie (ing. Alexandru łapu, la G.A.S. Avereşti, au
participat 70 „muncitori” şi s-a desfăşurat un program artisitic de
către echipa artistică a instituŃiei respective); Pregătirea seminŃelor
şi executarea însămânŃărilor de primăvară (Răducăneni, Gorban,
Vutcani şi Ghermăneşti); Folosirea metodelor agrotehnice
sovietice asigură recoltele bogate, ŞtiinŃa sovietică în ajutorul
agriculturii Ńării noastre (tehnicianul Gheorghe AniŃoae la
CârligaŃi, Ivăneşti, Leoşti şi Şchiopeni); Imagini din colhozurile
U.R.S.S. (G.A.C. Târzii, Lunca Banului şi Gugeşti)5. DiscuŃiile de
la moara „Ceahlăul” din Huşi asupra Metodei sovietice
„Vorosin”de îngrijire a maşinilor sunt coordonate de Nicolina
Balan şi Felics Cohalski.6
În 1956 s-au înfiinŃat întovărăşiri agricole în comunele Ivăneşti şi
CârligaŃi, precum şi în satele Şchiopeni şi Leoşti. „În satul Leoşti
printre primii s-a înscris tovarăşul Darie Virgil, preşedintele
comisiei ARLUS, care este ales şi în comitetul de conducere al
întovărăşirii” 7 .Vasile Ciocoiu conferenŃiază la Epureni, Leoşti,
Şchiopeni şi Tătărăni tema Din experienŃa sovietelor săteşti din
U.R.S.S. în răspândirea metodelor agrotehnice înaintate pentru
sporirea producŃiei agricole. Ziua internaŃională a femeii din 1956,
este marcată prin diverse conferinŃe tematice la Dolheşti (Maricica
Tăbăcaru, Oamenii holdelor colhoznice), Şchiopeni (Elena Cucu,
Femeia satului colhoznic), CârligaŃi, Stănileşti, OCL Alimentara şi
Cooperativa „Progresul”din Huşi8. În perioada 1 aprilie şi 30 iunie
1956 se desfăşoară diverse conferinŃe tematice: Metode sovietice de
sporire a producŃiei de lapte, Despre creşterea raŃională a
păsărilor (ing. Gheorghe łabără la G.A.S. Pojoreni); Grija
sovietelor locale pentru bunăstarea oamenilor muncii, Din
experienŃa sovietelor săteşti din U.R.S.S. în răspândirea metodelor
agrotehnice pentru sporirea producŃiei agricole (comisia ARLUS
1Ibidem, f. 29.
2D.J.A.N.V., Fond Consiliul Raional A.R.L.U.S.-Huşi, dosar 12 / 1956, f. 25.
3Ibidem, f. 14-15.
4Ibidem, f 19.
5Ibidem, f. 40-42.
6Ibidem, f. 43.
7Ibidem, f. 42.
8Ibidem, f. 45-46.
p. 68
din Duda, unde a fost prezentat şi romanul „Bruschi”). La 14
aprilie 1956 Vasile Vasilache, secretarul Sfatului Popular din Duda
a vorbit în faŃa unui auditoriu format din 35 deputaŃi şi invitaŃi9.
În 1956 s-a pus în discuŃie în tot raionul tema Din experienŃa
sovietică în cultivarea cartofilor iarovizată de vară, aplicată în
G.A.C.-urile de la Târzii, Gugeşti, Cozmeşti, BoŃeşti şi Podul
Hagiului. Dăm în continuare largi citate din documentele vremii cu
privire la înfiinŃarea întovărăşirilor agricole. „Comisia ARLUS
Duda sprijinită de biroul raional ARLUS prin tov. Râpanu Th.,
care a fost ajutată în desfăşurarea muncii pe baza unui plan de
muncă cu sarcini concrete şi în colaborare cu celelalte organizaŃii
de masă şi de partid a putut reuşi să ia fiinŃă o întovărăşire
agricolă cu un număr de 22 familii de Ńărani muncitori”.
„Deasemenea, în satul Pâhneşti, comisia ARLUS în colaborare cu
celelalte organizaŃii din sat şi sprijinită de activistul obştesc
ARLUS Strechie Neculai, care a stat timp de 3 zile reuşind să se
facă 20 cereri după care s-a constituit întovărăşirea agricolă şi în
conducere a fost ales tov. Munteanu D-tru, membru în biroul
comisiei ARLUS”. „Iar în comuna Grumezoaia prin munca depusă
şi de comisia ARLUS şi personal de tov. Râpanu Th., s-a reuşit să
se facă 10 (zece) cereri de intrare în GAC”. Întovărăşirile agricole
nu s-au putut înfiinŃa în comunele Stroeşti şi Pogăneşti10.
Activistul de partid I. Vasilachi, susŃine la S.M.T. Huşi în 27
ianuarie 1963 conferinŃa intitulată Energia atomică în economia
naŃională. ConferinŃa În agricultura sovietică-marea bătălie cu
timpul este susŃinută la G.A.S. şi S.M.T. Huşi de către inginerul şef
al G.A.S.-lui11.
Despre Căile de reducere a pierderilor în recoltare şi altele,
vorbeşte în iulie 1956 Andrei Moşu (comisia ARLUS Stroeşti),
Gheorghe Preda, şeful punctului agricol (comisia Grumezoaia) şi la
Răducăneni 12 . În 1956 ARlUS sprijină ariile de treierat de la
CârligaŃi, Stănileşti şi Huşi13.
Luna ianuarie a anului 1958 este dedicată satului sovietic „astăzi”,
manifestările cele mai reuşite fiind considerate cele de la Dolheşti
(profesorul Gheorghe Filon), căminele culturale de la Stănileşti
(tehnician Virginia Guşa) şi Şchiopeni (C-tin Caşu, directorul
şcolii). La 19 ianuarie 1958 se desfăşoară conferinŃa intitulată ViaŃa
culturală în satele sovietice. În cadrul întâlnirii din 26 ianuarie
1958 cu cei care au vizitat „R.S.S Moldova” s-a discutat tema Noi
metode sovietice folosite în agricultura Ńării noastre. Îşi expune
impresiile şi Neculai Olteanu, preşedintele Întovărăşirii Agricole
din comuna Grumezoaia, care a vizitat colhozul din Cărpineni în 7
ianuarie 195814.
În trimestrul II al anului 1960 sunt trimise 45 de conferinŃe cu
caracter agricol în unităŃile „agricole socialiste”, cum ar fi:
ExperienŃa sovietică în cultivarea porumbului siloz (G.A.C.
Târzii), Soiuri sovietice de plante agricole introduse în agricultura
noastră (G.A.C. Unirea din comuna Cozmeşti). „În unităŃile
agricole socialiste din comuna Avereşti şi cele din împrejurimi a
vorbit tov. Bala Zaharia, preşedintele G.A.C. Avereşti”.
Fotomontaje cu imagini din U.R.S.S. sunt instalate în 1960 la 32
cămine culturale, 45 G.A.C.-uri, 3 G.A.S.-uri şi 25 de instituŃii15.
ConferinŃa În agricultura sovietică-o mare bătălie a timpului este
Ńinută în ianuarie 1963 de către inginerii de specialitate la GAS
9Ibidem, f. 61.
10Ibidem, f. 71.
11D.J.A.N.V., Fond Consiliul Raional A.R.L.U.S.-Huşi, dosar 19/ 1963, f. 1.
12D.J.A.N.V., Fond Consiliul Raional A.R.L.U.S.-Huşi, dosar 12/ 1956, f. 80.
13Ibidem, f. 82.
14D.J.A.N.V., Fond Consiliul Raional A.R.L.U.S.-Huşi, dosar 14 / 1958, f. 5-6.
15D.J.A.N.V., Fond Consiliul Raional A.R.L.U.S.-Huşi, dosar 16 / 1960.
Lohanul nr. 29, martie 2014
 Istorie
Huşi şi GAC Corni, SMT Huşi şi Întreprinderea Economică Huşi1. Monarchia”),
), ambii visând la o federaŃie europeană cu o conducere
În martie 1965, la G.A.S Huşi se va Ńine conferinŃa
onferinŃa Progrese rapide 7
centrală .
în dezvoltarea agriculturii sovietice2.
Pătrunderea turcilor în Europa va impulsiona solidaritatea
europeană şii proiectele de unitate. Cruciadele antiotomane
an („cruciadele
Statele Unite ale Europei – târzii”)) sunt o expresie a solidarităŃii creştine dar şi politice pe care
europenii le-auau manifestat în secolele XIV-XVI.
XIV Nicopole, Varna sau
între deziderat șii realizare Kossovopolje sunt exemple ale spiritului de conservare european şi ale
unităŃii
ii politice pe care Europa o manifesta în momentele critice.
AmeninŃarea otomană a provocat noi proiecte de federalizare a
Prof. Gabriel BRÎNZĂ - Huşi continentului. Regele Boemiei, George
Georg Podiebrad, dar şi Aeneas Silvio
Piccolomini, îşii imaginau federaŃii europene capabile să apere membrii
Ce-aa fost Europa? Ce este Europa? Ce va fi Europa? în faŃa Imperiului Otoman8. Două secole mai târziu, apărea „Le Grand
Sunt întrebări la care s-au încercat de-aa lungul timpului mai multe Dessein”, plan de uniune a statelor europeneformulat de Ducele de
răspunsuri. De la antica legendă greacă a transformării lui Zeus în Sully. ConŃinând
inând idei novatoare, precum cele ale arbitrajului,
taur pentru a o răpi pe frumoasa Europa, s-aa ajuns la încercările echilibrului şii prevenirii, „Le Grand Dessein” ne duce cu gândul la
contemporane de teoretizare a noŃiunii de Europa, Euro cea mai
Uniunea Europeană din prezent 9.
convingătoare aparŃinând lui Edgar Morin, cel care considera că
Europa „este o noŃiune geografică fără frontiere cu Asia şi o La sfârşitul
itul secolului XVIII, nevoia introducerii unui climat
noŃiune istorică cu frontiere schimbătoare”3. de pace şii securitate determina noi proiecte
proi de unitate europeană.
Remarcabil în această privinŃă este atât planul Abatelui de Saint-Pierre
Saint

D
incolo însă de dorinŃa firească de a eticheta şi defini, rămâne cât şii cel al lui Emmanuel Kant, ambii militând pentru o confederaŃie
nevoia de a surprinde evoluŃia conceptului de Europa, nevoia
europeană capabilă să asigure „pacea eternă”10.
de a analiza unitatea europeană pe parcursul veacurilor.
Planurile de unitate europeană primeau un nou imbold odată
Nefiind o creaŃie
ie recentă a gândirii europene sau un concept
cu revoluŃia
ia franceză, remarcându-se
remarcându în acest sens Contele Saint-
nou, ideea de unitate europeană are rădăcini adânci în istoria
Simon, cel care anticipa în 1814 formula de integrare a lui Jean
continentului nostru. Privită la început ca o soluŃie la evitarea
Monnet. Eseul „Despre reorganizarea societăŃii
societă europene”, publicat la
războaielor ce măcinau continentul nostru, unitatea europeana apărea
ca o modalitate de asigurare a păcii, securităŃii şi bunăstării sociale. Paris, imagina o uniune politică a tuturor naŃiunilor europene11. Nu
Liga de la Delos, dominată de artizana democraŃiei în lume, Atena, A mai puŃini
ini importanŃi sunt Giuseppe Mazzini, fondatorul mişcării
mi
urmărea instaurarea unui climat de securitate în spaŃiul elen. În aceeaşi „Tânăra Europă” sau Victor Hugo, cel care în 1849 în cadrul
epocă antică, Imperiul Roman instituia o unitate forŃată, creată prin Cogresului InternaŃional de pace de la Paris folosea pentru întâia oară
cuceriri, dar folositoare prin acea „Pax romana” vreme de secole. De expresia „Statele Unite alee Europei”12.
altfel, lumea greacă şi, mai târziu, cea romană, aveau conştiinŃa
diferenŃelor dintre ele şii „lumea exterioară”, adică cea barbară. Schimbările geo-politice
politice provocate de primul război mondial
Aristotel, încă din sec. IV î. Hr., făcea distincŃia între popoarele i-au determinat pe europeni să-şii dorească un altfel de viitor; în acest
Europei şii cele ale Asiei, denotând, cel puŃin la nivel personal, context se situiază şii proiectele contelui austriac Richard Coudenhove-
Coudenhove
Kalergi, cel care îşii imagina o construcŃie
constr numită Pan-Europa, uniune a
conştiinŃa identităŃii europene4.
cărei realizare depindea de fiecare european în parte („în ( mâinile
Unitatea europeană a reprezentat o constantă şi în epoca oricărui european se află o parte din soarta propriei sale lumi”) 13 .
medievală. Bazată pe unitatea creştină, realizarea unei „Respublica Contele fonda în 1924 mişcarea „Uniunea Paneuropeană” ce-l ce avea ca
Christiana” împletea în acelaşi spaŃiu cele două lumi ireconciliabile în preşedinte pe omul politic
olitic francez Aristide Briand. Acesta din urmă,
antichitate: cea civilizată şi cea barbară, ambele
le fiind acum unite „întru prezenta în 1920 în faŃaa Adunării SocietăŃii
Societă NaŃiunilor proiectul unei
5
Christos” . Unitatea europeană capătă însă şii o formă politică, nu legături federale pe criterii economice între naŃiunile
na Europei14.
numai religioasă, prin întemeierea Imperiului Carolingian. Cuprinzând
tocmai nucleul dur de astăzi al UE, FranŃa şii Germania, statul lui Carol Al doilea război mondial a oferit combatanŃilor, fie ei nazişti
sau bolşevici, ocazia de a formula şi lupta pentru realizarea unei noi
cel Mare dispărea însă rapid în 8436. Câteva secole mai târziu, unitatea
unităŃi.
i. Dacă Hitler avea propriile planuri de realizare a unei noi
politică iniŃiată de Carol cel Maree îi inspira pe Pierre Dubois („De
(
Europe dominată de rasa ariană, comuniştii visau la o revoluŃie
Recuperatione Terrae Sanctae” ) şi pe Dante Aligheri („De

1D.J.A.N.V., Fond Consiliul Raional A.R.L.U.S.-Huşi, dosar 19/ 1963,

1963 f. 3-4. 7 Adrian Liviu Ivan, op. cit., p. 80
2D.J.A.N.V., Fond Consiliul Raional A.R.L.U.S.-Huşi, dosar 19/ 1963,
1963 f. 5. 8 Ibidem, p. 84-85
3 Edgar Morin, Pense l’ Europe,, Paris, Gallimard, 1987, p. 27, apud Adrian Liviu Ivan, Sub 9 Ibidem, p. 96
zodia Statelor Unite ale Europei. De la idea europeană la ComunităŃile Europene Cluj-
ile Economice Europene, 10 Ibidem, p. 108
Napoca, CA Publishing, 2009, p. 57
4 Adrian Liviu Ivan, op. cit., p. 61 11 Ibidem, p. 122
5 Alexandru DuŃu, Ideea de Europa şi evoluŃia conştiinŃei 12 Ibidem, p. 154
europene Bucureşti, Editura All
ei europene,
Educational, 1999, p. 32 13Richard Coudenhove-Kalergi, Pan-Europa
Europa, Editura Pro Europa, Târgu Mureş, 1997, p. 9
6 *** Enciclopedie de istorie universală,, Bucureşti, Editura All EducaŃional,
Educa 2003, p. 3ll 14 Alexandru DuŃu, op. cit., p. 39

p. 69 Lohanul nr. 29, martie 2014

universală care urma să instaureze „pacea proletară” pe pamânt 1 .
Pericolul totalitar şi rezistenŃa faŃă de fascism sau nazism, au dat
naştere „Mişcării Federaliste Europene”, organ condus de italianul
Altiero Spinelli. Criticând comunismul şi nazismul, Spinelli avansa
ideea creării Statelor Unite ale Europei2.
Instaurarea cortinei de fier după al doilea război mondial a
determinat avansul ideii unităŃii europene, astfel că, în septembrie
1946, la Universitatea din Zurich, Winston Churchill rostea un discurs
celebru în care propunea direct înfiinŃarea Statelor Unite ale Europei3.
Acest discurs este considerat de mulŃi istorici ca fiind punctul de
plecare al mişcării europene de după al doilea război mondial. În scurt
timp, apăreau „Uniunea Europeană a Federaliştilor”, „Mişcarea
Socialistă pentru Statele Unite ale Europei”, „Uniunea Parlamentară
Europeană a Contelui Richard Coudenhove-Kalergi” etc.4. Rezultatul
activităŃii acestei intense mişcări federaliste îl reprezintă fondarea în
1948 a primei organizaŃii europene bazată pe cooperarea între statele
componente: „OrganizaŃia Europeană pentru Cooperare Economică”5.
Următorul pas va fi trecerea de la cooperarea interguvernamentală de
tipul OECE la realizări supranaŃionale, de tipul comunităŃilor:
„Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi OŃelului” sau „Comunitatea
Europeană a Energiei Atomice”6. Toată această construcŃie era opera a
două persoane, Jean Monnet şi Robert Schuman, consideraŃi „părinŃii
Europei”. Pe data de 9 mai 1950, Schuman prezenta la Paris declaraŃia
care va schimba faŃa Europei şi care va impulsiona mişcarea federalistă
de pe continent7.
Rezultatul tuturor acestor demersuri era apariŃia în 1957 a
„ComunităŃii Economice Europene” (sau „PiaŃa Comună”), expresie a
unităŃii europene visate de secole. Sistemul instituŃional creat de CEE
era alcătuit din Consiliul de Miniştri, Adunarea Parlamentară
Europeană, Comisia Europeană şi Comitetul Economic şi Social 8 .
ConstrucŃia europeană intra într-o nouă perioadă de dezvoltare în 1992,
atunci când se semna Tratatul de la Maastricht, document care a intrat
în vigoare pe 1 noiembrie 1993 9 . Fiind primul tratat al Uniunii
Europene, acesta va fi completat de Tratatul de la Amsterdam (1997)10
şi de cel de la Nisa (2001) 11 . Eşecul Tratatului ConstituŃional prin
votul negativ din FranŃa şi Olanda poate fi considerat ca un eşec al
planurilor de federalizare12. Procesul de integrare va fi însă deblocat
prin „DeclaraŃia de la Berlin” (2007) şi prin „Tratatul de la Lisabona”,
intrat în vigoare în 2009.
Ajunşi astfel în prezent, constatăm că UE este percepută ca o
organizaŃie internaŃională întemeiată pe o asociaŃie voluntară de state.
În interiorul său se întâlnesc atât elemente de federalism (cetăŃenia
1 Ibidem, p. 40
2 Adrian Liviu Ivan, op. cit., pp. 197-199
3 http:// ec.europa.eu/romania/documents/eu_romania/tema_36.pdf
4 Adrian Liviu Ivan, Statele Unite ale Europei. Uniunea Europeană între interguvernamentalism
şi supranaŃionalism, Iaşi, Institutul European, 2007, pp. 16-17
5 Adrian Liviu Ivan, Sub zodia…, p. 219
6 Aurel PiŃurcă, Uniunea Europeană de la idee la realitate, în “Revista de studii politice”, nr. 16,
2007, Editura Universitaria Craiova, p. 20
7 http:// ec.europa.eu/romania/documents/eu_romania/tema_36.pdf
8 Adrian Liviu Ivan, op. cit., p. 324
9 Aurel PiŃurcă, op. cit., p. 23
10 Adrian Liviu Ivan, Statele Unite ale..., p. 167
11 Ibidem, p. 223
12 Lauren M. McLaren, Identity, interest and attitudes to european integration, Palgrave
Macmillan, New York, 2006, p. 10
p. 70
comună, moneda comună, drapel comun, instituŃii etc.) cât şi de
confederalism (Consiliul de Miniştri, Consiliul European etc.).
Transformarea UE în SUE ar presupune însă rezolvarea unei probleme
delicate, cea a concilierii dintre suveranităŃile naŃionale şi principiile
integrării supranaŃionale. În interiorul UE exista astăzi doua curente
teoretice – interguvernamentalismul şi supranaŃionalismul – care
ilustrează disponibilitatea pe care statele membre o arată în privinŃa
integrării politice depline. Interguvernamentalismul presupune
păstrarea atributelor de suveranitate pentru statele membre şi are drept
opŃiune de organizare confederaŃia. SupranaŃionalismul presupune
transferul de suveranitate şi are drept opŃiune organizatorică
federaŃia13.
Acest ultim curent are astăzi susŃinători puternici în rândul
oamenilor politici europeni. Preşedintele Comisiei Europene, Jose
Manuel Barroso, preşedintele Consiliului European, Herman Van
Rompuy, preşedintele Eurogrupului, Jean Claude Juncker sau
preşedintele Băncii Centrale Europene, Mario Draghi, sunt numai
câŃiva dintre partizanii federalizării UE şi creării Statelor Unite ale
Europei. Lor li s-a adăugat recent şi aşa numitul „Grup al viitorului”,
alcătuit din miniştrii de externe german, austriac, belgian, danez,
italian, luxemburghez, olandez, polonez, portughez şi spaniol. IniŃiat de
germanul Guido Westerwelle, acest grup propune scăderea puterii
şefilor de stat şi de guvern şi valorizarea preşedintelui Comisiei
europene care ar urma să fie ales prin vot universal şi care ar trebui să-
şi aleagă o echipa guvernamentală cu care să conducă destinul Europei.
În locul Consiliului European şi al Consiliului de Miniştri, ar urma să
fie instituită o a doua cameră a Parlamentului European, o cameră a
statelor. Astfel, viitoarele State Unite ale Europei (SUE) ar urma să fie
realizate pe modelul actualelor State Unite ale Americii.
Din punctul nostru de vedere, proiectul înfiinŃării SUE are o
viabilitate redusă. Cu o populaŃie de aproape jumătate de miliard de
oameni, statele membre ale UE ocupă a treia poziŃie in lume din
punctul de vedere al numărului de locuitori, avându-le în faŃă pe China
şi India dar depăşind SUA. La acest lucru, dacă adăugăm şi forŃa
economică se întrevede amploarea proiectului propus, dar şi
dificultăŃile traducerii lui în viaŃă. O Europă care ar vorbi cu un singur
glas are desigur avantaje, dar şi inconveniente. Printre avantajele
deseori menŃionate este eliminarea pericolului unor conflicte armate
între Ńările membre, pe un continent ce a suportat secolul trecut două
războaie mondiale14. Dar această calitate a viitoarelor SUE, de oază a
păcii, este chiar şi astăzi, în cadrul UE, obŃinută prin documentele deja
semnate de liderii Ńărilor membre la cel mai înalt nivel. Mai trebuie
adăugat că războaiele se duc astăzi nu atât cu armate şi soldaŃi cât mai
ales cu concerne şi lovituri la bursă.
Formarea SUE este periclitată şi de imposibilitatea
(deocamdată) integrării tuturor regiunilor în noua construcŃie.
Cunoscută este printre intelectuali ideea conform căreia S-E Europei
(sau în tot cazul BizanŃul) nu face parte din Europa15 . PercepuŃi în
trecut ca locuitori ai unor regiuni ale Imperiului Otoman, statele acestei
parŃi a Europei sunt văzute azi ca foste membre ale „lagărului
13Adrian Liviu Ivan, op. cit., pp. 248-249
14 Lauren M. McLaren, op. cit., p. 6
15 Alexandru DuŃu, op. cit., p. 24
Lohanul nr. 29, martie 2014
socialist” 1 . Toate aceste etichetări denotă nişte stereotipuri de care
Europa nu va scăpa uşor. Nu mai departe de anul 1996, prestigiosul
„The Economist” vorbea într-un articol despre „aceşti întârziaŃi sud-est
europeni”, afirmând chiar că faŃă de celelalte state ieşite de sub tutela
sovietică, „România şi Bulgaria au rămas predominat rurale, mai
brutale şi pentru a spune lucrurilor pe nume, mai balcanice”2.
Ruptura aceasta dintre est şi vest are însă rădăcini adânci.
Împăratul bizantin Nichifor spunea tranşant că occidentalii sunt nişte
„canalii, criminali si mizerabili”. Antipatiile începutului de ev mediu
erau amplificate la mijlocul acelei epoci, atunci când cavalerii
occidentali porniŃi să elibereze „locurile sfinte” cucereau
Constantinopolul, adâncind prăpastia dintre cele două părŃi ale Europei.
De altfel, după 1453, ortodocşii deveneau cetăŃeni de rangul doi în
Europa, occidentalii preferând să discute direct cu Poarta Otomană.
Astfel că, din punct de vedere politic, popoarele sud-estului european
nu s-au putut integra în mişcarea continentală, nu şi-au putut crea rapid
organisme statale, mărind astfel decalajul faŃă de vest. Atunci când, în
secolul XVIII, occidentul închega societatea civilă, sud-estul european
părea că dormitează în iatacul Înaltei PorŃi. Acest stereotip se va
impune cultural, „letargia orientală” ajungând să descrie şi să explice
distanŃa care separa estul de vestul continentului. Aici în sud-est a
apărut şi „balcanismul”, exact atunci când statele nou create în secolul
XIX începeau să se bată între ele, atunci când naŃionalismul a stârnit
antisemitismul, când frontierele erau într-o permanentă mişcare iar
cruzimea din timpul războaielor depăşea normele internaŃionale.
Aşadar, analizând logic, imposibilitatea sau mai degrabă
greutatea realizării integrării europene, condiŃie esenŃiala a construirii
SUE, rezidă din decalajele create de-a lungul timpului între est si vest.
Europa Orientală nu a putut păşi pe calea Occidentului din cel puŃin
patru motive: slăbiciunea instituŃiilor, dominaŃia juridică şi politică a
aristocraŃiei, înapoierea economică şi iobăgia. Contextual, în fiecare
Ńară a sud-estului european ponderea acestor factori este diferită, dar ea
nu poate fi negată. DespărŃirea Occidentului de Orient a fost consacrată
şi adâncita după al doilea război mondial de către cercurile politice: pe
de o parte stăteau capitaliştii care apărau libertatea individuală şi
condamnau privaŃiunile din est, iar pe de cealaltă parte stăteau
socialiştii care au împărŃit egal lipsurile şi care îi condamnau pe cei ce
se hrăneau din sudoarea proletarilor. Sechelele acestei divizări sunt
active şi astăzi. Chiar în interiorul UE din prezent, muncitorii estului
nu au acces deplin pe piaŃa muncii vestice. Desigur, primează
consideraŃiile economice, dar cine garantează dispariŃia acestora în
ipoteticele SUE.
Transformarea UE în SUE comportă şi dificultăŃi de ordin
instituŃional. Logic ar trebui întocmit un nou tratat european lucru care
nu va fi o sarcină uşoară. Ar trebui totodată o nouă constituŃie germană,
ceea ce ar ridica noi piedici. „Deficitul de democraŃie” de care suferă
guvernanŃa UE şi de care se vorbeşte atât de des, ar creşte exponenŃial
fără o revizuire drastică a mecanismelor electorale din zona europeană.
La ce folos a mai alege un guvern, în România de exemplu, dacă într-o
politică supranaŃională deciziile fiscale, bugetare sau de altă natură vor
fi luate la Bruxelles. Contestatarii federalizării europene mai invocă şi
1 Ibidem, p. 65
2 Ibidem, p. 68
p. 71
faptul că liderii UE nu sunt aleşi direct. De ce europenii îi cunosc mai
bine pe Obama sau pe Putin decât pe Barroso sau Van Rompuy?
O eventuală creare a SUE ar avea şi efecte ciudate,
paradoxale. Spre exemplu, s-ar putea deschide calea secesionismului în
interiorul statelor membre. De ce ar mai rămâne Catalunia în cadrul
Spaniei şi sub jurisdicŃia autorităŃilor de acolo şi nu s-ar desprinde ca
stat independent şi ca viitor membru cu drepturi depline în SUE?
Avantajele ar fi evidente. Negocierea directă (ca membru al SUE) cu
Bruxelles-ul ar fi mult mai eficientă şi mai avantajoasă financiar decât
cea mijlocită de Madrid. SituaŃia ipotetică de mai sus poate apărea şi în
cazul ScoŃiei, cea care va încerca în 2014 un referendum de ieşire din
Marea Britanie, sau în cazul Flandrei, regiune ce-şi doreşte despărŃirea
de Belgia. Aşadar, perspectiva creării unei construcŃii europene de tip
federal poate amplifica dorinŃa unora de a se desprinde din statul-mamă
şi de a deveni în viitor membre cu drepturi depline ale SUE.
În fond, însăşi fundamentele federale ale SUE sunt puse deja
sub semnul întrebării. Cum să vorbeşti de mai multă integrare şi de un
stat federal de genul SUE când Marea Britanie cere scăderi de miliarde
ale bugetului UE şi se îndreaptă mai degrabă spre ieşirea din UE. Cum
să mai transferi noi atribuŃii către Bruxelles atunci când austeritatea
impusă de UE trezeşte nemulŃumirea celor care te votează. Bătălia
pentru buget şi numărul mare de Ńări care au ameninŃat cu uzul
dreptului de veto, arată că Uniunea este departe de dezideratul
federaliştilor care o văd transformată în SUE. Solidaritatea dintre Ńările
membre a fost pusă la grea încercare de această problemă a bugetului,
buget care a crescut sensibilităŃile statelor membre cu privire la
distribuŃia costurilor şi beneficiilor.
De altfel, şi în trecut a existat o reŃinere faŃă de politica
centralizatoare de la Bruxelles. Spre exemplu, o politică fiscal-valutară
comună are grade diferite de susŃinere printre statele membre ale UE.
Astfel , în urma unui studiu din anul 2000, dacă 79% dintre italieni
doreau centralizarea deciziilor în această privinŃă, doar 22% dintre
britanici erau de acord cu acelaşi lucru. O politică de imigrare comună
era dorită de 67% dintre italieni şi de doar 15% dintre finlandezi. În
privinŃa domeniului sănătăŃii şi al politicilor de asistenŃă socială,
procentele dezechilibrate se păstrează. O politică comună este susŃinută
de 50% dintre greci şi de doar 9-10% dintre finlandezi şi suedezi.
Politica externă este supusă şi ea aceloraşi diferenŃe de abordare, cu
peste 80% susŃinere în Belgia şi doar 50,5% în Suedia3.
O altă piedică în calea creării SUE o reprezintă intensificarea
sentimentului naŃional. Spre exemplu, în 2001, cel puŃin 50% dintre
ciprioŃi, cehi, estonieni, letoni, lituanieni, maltezi sau sloveni erau
îngrijoraŃi de faptul că limbile lor naŃionale ar putea fi folosite mai
puŃin dacă proiectul de integrare va continua4. Cedarea de suveranitate
trezeşte fiori de teamă pentru mulŃi politicieni europeni care trebuie să
prezinte această problemă popoarelor lor. Asta pentru că sentimentul
naŃional este, pentru majoritatea europenilor, singurul motiv care
justifică sacrificiul pentru o cauză comună. De la neaoşul „nu ne
vindem Ńara” din anii ’90, s-a ajuns astăzi, nu numai în cazul României,
la discuŃii aprinse despre expansiunea economică a statelor occidentale
care au acaparat întregi sectoare (bancar, energetic etc.) din statele
3 Lauren M. McLaren, op. cit., pp. 132-133
4 Ibidem, p. 178
Lohanul nr. 29, martie 2014
estului european. Sentimentul de intruziune pe care-l resimt europenii
din est nu poate fi depăşit uşor, cei din vest continuând să fie
consideraŃi vinovaŃi de înstrăinarea unei importante părŃi ale economiei
estice. Acest sentiment al apartenenŃei la un popor naşte o situaŃie
problematică: dacă acum ar izbucni un război în Europa, ar fi cineva în
stare să-şi dea viaŃa pentru proiectul comunităŃii europene iniŃiat de
Monnet şi Schuman? Altfel spus, nu există formată o conştiinŃă
europeană, conştiinŃă care să depăşească sentimentul naŃional.
Europenii nu trăiesc încă „visul european”. Spre deosebire de „visul
american” (cetăŃenii din SUA când Ńin în mână o bancnotă cu imaginea
lui George Washington se simt parte a acelui vis), un german sau un
francez care are o bancnotă de cinci euro nu simte nimic.
Concluzionând, germanii, francezii, românii sau oricare alŃii din
Europa, nu vor înceta niciodată să fie germani, francezi sau români,
adică cetăŃeni preocupaŃi în primul rând de problemele din Germania,
FranŃa sau România. Amara concluzie are o explicaŃie simplă: proiectul
propus de fondatorii construcŃiei europene a fost şi este un proiect
elitist, cu adresabilitate scăzută la europeanul obişnuit.
Aşadar, lipsa unei identităŃi europene reprezintă o piedică în
calea realizării SUE. Majoritatea comentatorilor concluzionează că
sentimentul de identitate europeană şi de loialitate faŃă de continentul
nostru sunt, în cel mai fericit caz, embrionare. IdentităŃile naŃionale au
încă o pondere însemnată în mentalul colectiv, ele izvorând de-a lungul
timpului din experienŃe colective de mândrie şi suferinŃă, lucruri
negenerate încă de Europa în ansamblul ei 1 . De altfel, în caz de
conflict sau competiŃie între identitatea europeană şi cea naŃională,
aceasta din urmă predomină, lucru ilustrat şi de referendumul asupra
Tratatului ConstituŃional din FranŃa şi Olanda. Totuşi, un
eurobarometru realizat înaintea intrării României şi Bulgariei în UE
scotea la iveală cifre surprinzătoare: 68,8% dintre cetăŃenii celor 25 de
state ale UE se simŃeau ataşaŃi de Europa iar 72,3 dintre ei erau mândri
că sunt europeni. Însă, ataşamentul la Europa nu se suprapune şi peste
identitatea europeană, concept mai profund ce necesită rădăcini
istorice adânci2.
Un alt dezavantaj adus de crearea SUE ar fi creşterea
imigraŃiei. Să nu uităm că există state din actuala UE care, pentru a se
apăra de muncitorii nedoriŃi din Ńările sărace, doresc aplicarea
propriilor politici de imigraŃie şi azil, politici care să nu fie coordonate
sau conduse de la Bruxelles. Deşi în trecut, au fost Ńări beneficiare ale
forŃei de muncă străină ( ex.: Germania, FranŃa, Belgia sau Olanda ),
astăzi au pierdut controlul asupra pieŃei muncii. Asta deoarece, viaŃa de
familie, un drept inclus în ConvenŃia europeană privind drepturile
omului oferă, cel puŃin teoretic, familiilor muncitorilor imigranŃi
dreptul de a se stabili în mai bogatele state occidentale3.
SusŃinătorii federalizării îşi imaginează SUE după modelul
SUA. Fundamentele sunt însă total diferite, existând cel puŃin trei
diferenŃe esenŃiale între SUA si Europa. În primul rând, SUA
funcŃionează eficient ca piaŃă unică a muncii, angajaŃii putându-se
deplasa foarte uşor din zonele cu şomaj ridicat în cele unde există
cerere de angajări. În Europa, reglementările naŃionale din interiorul
1 Dieter Fuchs, Andrea Schlenker, European identity and the legitimacy of the EU, în
„Democracy. Legitimacy and Identities: Citizens on the Construction of Europe”, II Work package V
Conference in Lodz, March 30 – Aprilie 1, 2006, p. 11
2 Ibidem, p. 17
3Lauren M. McLaren, op. cit., p. 121
p. 72
UE şi diferenŃele de limbaj, cultură sau religie complică mult lucrurile.
În al doilea rând, persoanele fizice şi cele juridice îşi plătesc
majoritatea taxelor şi impozitelor către guvernul federal de la
Washington, nu autorităŃilor locale. Când economia unui stat din SUA
încetineşte, guvernul federal se asigură că are venituri pentru plata
salariilor, pensiilor şi ajutoarelor sociale, transferurile bugetare fiind
normale. În Europa nu există nimic similar. Taxele şi impozitele sunt
plătite guvernelor naŃionale, acest lucru fiind clar specificat în Tratatul
de la Maastricht, lucru ce reflectă că niciun stat nu doreşte să dea banii
propriilor contribuabili celor din alte Ńări. În al treilea rând, fiecare stat
american este obligat, prin constituŃie, să îşi echilibreze bugetul. În anii
de creştere sunt acumulate venituri care sunt cheltuite în anii de
scădere, iar împrumuturile sunt limitate numai pentru proiectele de
interes capital, cum ar fi construcŃia de şcoli sau de drumuri. În Europa,
recentele limitări ale deficitului bugetar impuse statelor membre sunt
privite cu teama şi sunt văzute ca o piedică în calea proiectelor de
dezvoltate pe care unele Ńări le au în derulare. Chiar dacă zona UE ar
evolua într-o adevărata uniune politică, niciunul dintre cele trei aspecte
amintite mai sus nu ar putea fi implementate pe continentul nostru.
Spre exemplu, o colectare centralizată a taxelor şi impozitelor, cum
este în SUA, ar însemna că un contribuabil din Germania sau FranŃa să
plătească pentru cheltuielile contribuabililor din alte Ńări, lucru
deocamdată de neacceptat pentru cetăŃenii statelor bogate.
Trebuie reŃinut că o federaŃie nu este o sumă de state, nu este
un corp comun. O federaŃie este un corp unic. Statele Unite ale Europei
nu vor reprezenta o comunitate, ci va fi un întreg indivizibil. Nu va fi
rezultatul proporŃional al statelor europene, în care fiecare naŃiune
europeană se va regăsi, proporŃional cu teritoriul sau populaŃia. Acelaşi
lucru este valabil şi pentru politica militară, agricolă sau fiscală.
Intrarea într-o asemenea federaŃie de tipul SUE înseamnă, pentru
majoritatea statelor, dispariŃie sau disipare. La Washington, Moscova
sau Beijing va fi câte un singur ambasador, unul european. Vom avea o
politică fiscală unică, o politică externă unică, o politică militară unică.
Unică, nu comună, să nu ne amăgim. Facem aceasta afirmaŃie pentru că
o politică bazată pe consens e imposibilă. Structura imaginată de
federaliştii europeni nu poate funcŃiona astfel. Este total nepractic, dacă
nu imposibil, să realizezi o politică externă care să fie rezultatul
proporŃional al opiniilor tuturor membrilor. ApariŃia SUE ar mai ridica
şi problema limbii vorbite. Vom avea o nouă limbă europeană? Se va
reveni la proiectul esperanto sau se va vorbi o germană cu influenŃe de
franceză şi cu câŃiva termeni italieni? Spre comparaŃie, SUA, modelul
spre care tind federaliştii europeni, se întemeiază pe o singură limbă.
Chiar şi imigranŃii mexicani, în număr din ce în ce mai mare, îşi
însuşesc rapid limba engleză, dând astfel unitate statului. Mai mult,
toate cele 50 de state ce compun SUA împărtăşesc acelaşi trecut istoric,
lucru de neconceput în cazul european. Statele europene au fiecare
istorii de cel puŃin 1.000 de ani, cu un filon comun, cei drept. Între
aceste state, istoria a săpat uneori tranşee, acoperite astăzi de diplomaŃi
şi elite dar rămase adânci în sufletul maselor. Care este astăzi statul
european aproape neguvernabil (politic) şi birocratizat până la
paralizie? Belgia. Cum se vor înŃelege 27 de naŃiuni în Europa când nu
se înŃeleg două în Belgia?
Toate aceste întrebări nu-şi găsesc astăzi răspuns. Probabil,
timpul va oferi nu neapărat un răspuns cât mai ales o cale de urmat
pentru europeni. Viitorul va demonstra dacă Europa se îndreaptă spre
integrare sau spre disipare. Din păcate, rămân actuale cuvintele scrise
Lohanul nr. 29, martie 2014
 Numismatică
Numismatic
în urmă cu aproape un secol de unul dintre susŃinătorii federalizării În sens larg, revalorizarea este înŃeleasă ca orice majorare a
continentului, contele Coudenhove-Kalergi:
Kalergi: „Europa stă cu privirea cursului monedei naŃionale pe pieŃele de schimb valutare.
aŃintită înspre trecut, în loc să scruteze viitorul”1.
Factorii care ar fi trebuit să ducă la revalorizarea monedei
BIBLIOGRAFIE naŃionale sunt:

Enciclopedii - menŃinerea nivelului inflaŃiei interne sub cel înregistrat în

Ńările partenere;
• *** Enciclopedie de istorie universală,, Bucureşti, Editura All EducaŃional, 2003
Lucrări generale
- creşterea activităŃii economice interne sau nivelul relativ
• Coudenhove-Kalergi Richard, Pan-Europa,, Editura Pro Europa, Târgu Mureş, 1997 înalt al dobânzilor interne;
• DuŃu Alexandru, Ideea de Europa şi evoluŃia conştiinŃei europene Bucureşti, Editura All
ei europene,
Educational, 1999
Ivan Adrian Liviu, Statele Unite ale Europei. Uniunea Europeană între
•
interguvernamentalism şi supranaŃionalism, Iaşi,i, Institutul European, 2007
- în plus s-aa încercat trecerea la reducerea volumului
• Ivan Adrian Liviu , Sub zodia Statelor Unite ale Europei. De la idea europeană la circulaŃiei cu 60%.
ComunităŃile Economice Europene, Cluj-Napoca,
Napoca, CA Publishing, 2009
• McLaren M. Lauren, Identity, interest and attitudes to european integration,
integration Palgrave
Macmillan, New York, 2006 Plafonarea emisiunii BNR a condus la micşorarea volumului
Articole de specialitate
creditelor de scont (operaŃiunee prin care banca, finanŃează, creditează
• EU în
Fuchs Dieter, Schlenker Andrea, European identity and the legitimacy of the EU, pe posesorul unui efect de comerŃ, poliŃe, punând la dispoziŃia acestuia,
„Democracy. Legitimacy and Identities: Citizens on the Construction of Europe”,
Europe II Work
package V Conference in Lodz, March 30 – Aprilie 1, 2006 înainte de scadenŃă, minus ceea ce se denumeşte taxa scontului ) şi a
• PiŃurcă Aurel, Uniunea Europeană de la idee la realitate,, în “Revista de studii politice”, nr. avut drept rezultat creşterea nivelului dobânzilor şi al preŃurilor şi
16, 2007, Editura Universitaria Craiova
Surse WEB implicit deprecierea externă a leului.
• http:// ec.europa.eu/romania/documents/eu_romania
Încercarea de revalorizare a leului prin deflaŃie a fost
considerată ca nereuşită, la nivelul anului 1925 şi a fost costisitoare
pentru economia Ńării.
Încercări de însănătoşire a circulaŃiei
băneşti din perioada 1923-1927
1923 Datorită situaŃiei economice dificile în timpul domniei
regelui
ui Ferdinand au fost realizate doar 4 emisiuni monetare: 25 bani
1921, 50 de bani 1921, 1 leu 1924 şi 2 lei 1924, fiecare monedă având
Ec. Aurel CORDAŞ - Iaşi
2 variante.
Au fost făcute încercări pentru micşorarea şi chiar dispariŃia
Mihai I rege al României sub regenŃă (1927-1930)
(1927
inflaŃiei, generate de Primul Război Mondial şi implicit, la trecerea
la stabilitatea monetară, printr-un proces deflaŃionist (proces
( de Devalorizarea şi stabilizarea monetară
mo din 1929
reducere a cererii, care încearcă să frâneze creşterea preŃurilor
p şi
chiar să provoace scăderea inflaŃiei) şi implicit, prin revalorizarea Mihai I devine rege al României sub regenŃă în perioada
(operaŃiunea
operaŃiunea de creştere oficială a valorii monedei naŃionale faŃă (1927-1930)
1930) şi apoi redevine rege în perioada (1940-1947).
(1940 Fiul
de etalonul – unitate de măsurare a valorii, adică moneda care principelui Carol şi al Elenei, pricipesă de Grecia. Căsătorit în 1948 cu
permite evaluarea fiecărui bun în raport cu celelalte bunuri – în Ana de Burbon Parma prinŃesă de Danemarca, cu care a avut 5 fete:
care este exprimat) monetară ca mijloc de dezvoltare a Margareta, Elena, Irina, Sofia şi Maria.
capitalismului.
Aşadar, la moartea regelui Ferdinand I (1937), tronul a fost

M
ai clar exprimat, politica deflaŃiaŃionistă care implică
dorinŃa scăderii generale şi durabile pe termen lung a
preŃurilor, este promovată prin măsuri monetare şi măsuri
fiscale:
a. plafonarea emisiunilor băneşti ale Băncii NaŃionale a
Românie;
b. creşterea ratelor dobânzilor şi deci restricŃionarea
restricŃion
creditului;
c. creşterea taxelor şi impozitelor, reducerea cheltuielilor
publice;
d. nu se mai realizeză creşterea salariilor etc.
ocupat de nepotul său Mihai I care fiind minor, Ńara a fost condusă de o
regenŃă, până în 1930, când conducerea Ńării a luat-o
luat Carol II, care din
cauza greşelilor făcute a fost nevoit să abdice în 1940.
Noul guvern condus de ec. Virgil Magearu, pus în faŃa unor
încercări nereuşite de politică monetară, va realiza în anul 1929 prima
crearea unui echilibru bani-marfă
stabilizare monetară (crearea bani sau între
moneda naŃională-moneda
moneda străină)însoŃită de o devalorizare,
depreciere monetară, de cca 32 de ori a leului, conŃinutul oficial al
acestuia reducându-sese la 322 mg. aur fin la 10 mg., cu titlul de
900/1000, corespunzător
nzător unei parităŃi de 167,18 lei = 1 dolar şi se
asigură o acoperire de cel puŃin 35% în aur sau devize.
Concomitent a fost restabilită convertibilitatea leului în aur
sau valute, dar numai pentru sume depăşind 100.000 lei.

Mai clar exprimat, se procedează

proced la stabilizare monetară
1 Richard Coudenhove-Kalergi, op. cit., p. 15
(s.m.) atunci când se are în vedere lichidarea inflaŃiei şi revenirea la
p. 73 Lohanul nr. 29, martie 2014
 Numismatică
Numismatic
convertibilitate ca indiciu al normalizării situaŃiei economice şi
monetare. S.m. constă în eliminarea factorilor care duc le dezechilibrul
dintre cantitatea de bani existentă şi necesarul de bunuri şi servicii
existente în circulaŃie, la care se adaugă prezenŃa deficitului bugetar şi
a balanŃei plăŃilor curente.
Ne amintim că, devalorizarea reprezintă reducerea oficială a
monedei naŃionale (leul) faŃă de moneda etalon (dolar) şi scăderea
cursului ei de schimb pe piaŃa valutară. Devalorizarea poate duce la
încurajrea exporturilor şi implicit la echilibrarea balanŃei de plăŃi. În
acelaşi timp, scăderea valorii monedei, implică scăderea puterii de
cumpărare şi a nivelului de trai a maselor.
Programul pentru stabilizarea monetară conŃinea
următoarele elemente cu caracter financiar:
a. întărirea rolului BNR în menŃinerea stabilităŃii monetare;
b. asigurarea echilibrului bugetului statului;
c. contractarea şi utilizarea împrumutului de stabilizare;
d. reglementarea datoriei externe.
Ca urmare a consecinŃelor crizei economice mondiale din 1929-1933,
criză care a afectat şi funcŃionarea normală a sistemului a sistemului
bănesc naŃional, a avut loc prăbuşirea totală a stabilizării monetare din
1929. Bancnotele emise de BNR vor deveni curând simpli bani de
hârtie, neconvertibili nici măcar în devize (mijloace de plată exprimate
în valută străină convertibilă; instrumente de plată utilizate în relaŃiile
internaŃionale, pe baza cărora beneficiarul obŃine o anumită cantitate
de valută dintr-o altă Ńară - cecuri, acŃiuni, obligaŃiuni ş.a.).
Valuta este moneda naŃională a unei Ńări folosită în relaŃiile
de plăŃi (decontările) internaŃionale.
Încercările băncii centrale de plafonare a emisiunii monetare
şi de retragere treptată a excedentului de monedă din circulaŃie în
vederea opririi inflaŃiei, nu vor avea rezultatele preliminate, iar leul
românesc se va prăbuşi la intern cât şi în afara Ńării. InflaŃia va atinge
cote înalte în perioada 1934-1940.
Carol II rege al României (1930-1940)
Criza economică mondială din perioada (1929-1933)
Etapa de maximă dezvoltare economică a României în anii 1934-
1938. Emisiuni monetare uzuale
Carol II (1893-1953), rege al României (1930-1940), fiul cel
mare al regelui Ferdinand şi al reginei Maria. Deşi a renunŃat de 3 ori
la drepturile succesorale (1918, 1919, şi 1925) în urma unor aventuri
sentimentale , a fost proclamat rege la 8 iulie 1930 de către Parlament,
luându-i astfel locul fiului său Mihai, care a domnit sub regenŃă în
perioada (1927-1930).
Criza economică din (1929-1933)
Primii ani de domnie (1929-1933) ai regelui Carol II au fost
marcaŃi de desfăşurarea unei puternice crize economico-financiare
p. 74
mondiale, cu efecte adânc resimŃite în toate sectoarele producŃiei
materiale şi financiare, în viaŃa social-politică.
Formele prin care criza economică financiară s-a manifestat
în România au fost:
1. scăderea producŃiei şi prăbuşirea preŃurilor, mai ales la
produsele agricole, ceea ce a determinat scăderea comerŃului exterior
cu 50% mai puŃin faŃă de nivelul anilor anteriori;
2. falimente masive în industrie şi finanŃe;
3. închiderea parŃială sau totală a unui număr de entităŃi
economice industriale sau bancare;
4. fiscalitate excesivă, prin majorarea taxelor pentru diferite
produse (băuturi, zahăr, benzină, tutun;
5. scăderea cursului acŃiunilor bancare şi industriale;
6. salariile bugetarilor sunt reduse cu 40% prin aplicarea
curbelor de sacrificiu, având ca scop scăderea cheltuielilor publice;
7. creşterea deficitelor bugetare, implicit a datoriei publice
naŃionale interne şi externe, datorită scăderii veniturilor statului, adică
a volumul încasărilor bugetare ;
8. deprecierea leului şi suspendarea convertibilităŃii;
9. creşterea datoriei publice arierate, datorită neachitării la
termen a serviciului datoriei publice (dobânda şi rata anuală de
amortizare a creditului). Astfel statul Român datorită situaŃiei
economico-financiare dezastroase în care se afla, a fost nevoit să să
suspende plăŃile privind achitarea datoriei naŃionale. Altfel spus, statul
debitor se află în situaŃia de a nu-şi respecta angajamentele faŃă de
creditori. În acest caz, debitorul anunŃă suspendarea plăŃilor
(moratoriu). Aşadar, prima suspendare a plăŃilor externe în România s-
a produs în urma crizei economice din 1929-1933, iar a doua în anul
1941.
Etapa de maximă dezvoltare a României în anii (1934-1938)
DirecŃiile urmărite pentru înlăturarea efectelor crizei şi
implicit dezvoltarea economică în perioada 1934-1938 au constat în:
1. practicarea protecŃionismului ;
2. acordarea primelor de export;
3. încurajarea intreprinderilor nou create;
4. mărirea producŃiei producŃiei industriale, prin creşterea
implicării statului prin comenzi, în special în domeniul apărării;
5. avantaje fiscale, prin plata arieratelor (datoriilor) ş.a.;
6. investiŃii importante, făcute de stat şi intreprinzătorii
particulari în economie etc.
Ca urmare a aplicării acestor măsuri, producŃia industrială şi
agricolă cunoaşte între anii 1934-1938, nu numai o creştere cantitativă
Lohanul nr. 29, martie 2014
 Numismatică
Numismatic
şi calitativă în sensul diversificării producŃiei industriale, a unor
schimbări în structura pe ramuri, apar noi ramuri industriale. Astfel,
istoria economiei naŃionale înregistrează anul 1938, ca anul cu cel mai
înalt nivel al economiei capitaliste în România.
Perioada 1934-1938 este a doua etapă în care se aplică
politica ,,prin noi înşine”, când se înregistrează una din cele mai înalte
ritmuri de dezvoltare industrială din Europa. Astfel la producŃia de
petrol România a ocupat locul 1 în Europa, locul 2 la producŃia de
gaze natutale şi aur în Europa, se situa pe locul al 4-lea în Europa în
ceea ce priveşte producŃia de grâu.
În 1938, România 110 dolari venit naŃional pe locuitor
superior celui din Turcia, Grecia, Polonia, Jugoslavia, Bulgaria
Ungaria. (C.J. – op.cit.).
Primele monede bătute în timpul domniei regelui Carol II au
fost monedele de 10 şi 20 lei. Pe avers apărea inscripŃionat CAROL II
REGELE ROMÂNILOR, efigia spre stânga. Spre exterior apare un cerc
perlat. Pe revers, în centru apare o acvilă încoronată, cu aripile
deschise Ńinând în cioc o cruce, iar în gheare o spadă, în dreapta, şi un
sceptru în stânga (elemente din stema mică a Ńării) având pe piept un
scut cu monograma încoronată a regelui Carol II. În stânga şi în
dreapta valoarea nominală de 10 lei.
Prin Legea pentru batere monedelor de argint din 1931 se
adaugă la lista banilor, moneda de 100 lei, care a fost prima monedă
de argint bătută în România după Primul Război Mondial. O altă
monedă de argint cu o valoare nominală de 250 lei a fost pusă în
circulaŃie în anul 1936.
Emisiuni monetare uzuale
Au mai fost puse în circulaŃie monede de nichel de 50 şi 100
de lei, fiind singurele monede româneşti realizate de nichel, retrase din
circulaŃie în 1941.
În concluzie în timpul domniei regelui Carol II au fost
realizate un număr de 33 emisiuni monetare , din care 12 au fost de
p. 75
cupru-zinc-nichel, patru din nichel, cinci din argint şi 12 din aur. (M.B.
– op.cit.).
Din păcate în ciuda marilor realizări economice, istoria de
multe ori nedreaptă, l-a considerat vinovat de dezastru pierderilor
teritoriale la nivelul anului 1940 (Basarabia şi Bucovina de N. sunt
cedate URSS, partea de N.V. a Transilvaniei este cedată Ungariei, iar
Cadrilaterul partea de S. Dobrogei este cedată Bulgariei).
Regele Carol II a fost obligat să abdice în anul 1940,
conducerea statului revenind gen. Ion Antonescu, iar tronul fiului lui
Carol II, Mihai.
Mihai I, redevenit rege (1940-1947)
Perioada celui de-al Doilea Război Mondial şi a anilor
postbelici
Mihai I a redevenit rege în data de 6 septembrie 1940.
RelaŃiile sale cu gen. Ion Antonescu s-a degradat în timp. La data de 22
iunie 1941, România s-a alăturat Germaniei în războiul împotriva
URSS, cu scopul eliberării teritoriilor din E. (Basarabia) şi N.E.
(Bucovina de N. şi a Ńinutului HerŃa), ce-i fusese răpite.
Deşi, după preluarea puterii de către regele Mihai , România
a devenit partenera Puterilor Aliate în efortul de a învinge Germania,
situaŃia teritorială, politică, economică, socială, religioasă postbelică
nu a fost nu a a fost cea sperată.
Noul guvern instaurat la 6 martie 1945 în frunte cu dr. Petru
Groza a adoptat măsuri ce marcau schimbarea cursului politicii interne
şi externe, adică a dat cîmp liber acŃiunilor pentru instaurarea puterii
comuniste. Dintre aceste măsuri enumerăm câteva:
a. etatizarea BNR la 28 decembrie 1946;
b. reorganizarea Ministerului Economiei NaŃionale, în aprilie
1947;
c. reforma monetară din 15 august 1947 etc.
După război, România devine satelit al Uniunii Sovietice şi
se proclamă, după abdicarea forŃată a regelui Mihai, republică
populară la data de 30 decembrie 1947.
Economia României, începând mai ales din anul 1938, a fost
tot mai influienŃată de evoluŃia situaŃiei internaŃionale, devenită tot mai
complicată.
Pe plan economico-financiar a fost nevoie de de o sporire a
cheltuielilor statului destinate întăririi capacităŃii de apărare a Ńării,
paralel cu intensificarea fenomenului de intensificare de subordonare a
economiei româneşti intereselor Germaniei naziste.
Mai exact, de la începerea celui de al Doilea Război Mondial
şi până la 22 iunie 1941, România şi-a păstrat neutralitatea. Izolată pe
plan internaŃional, părăsită de aliaŃii tradiŃionali, România a ajuns în
sfera de influienŃă a Germaniei, alături de care a început războiul la 22
iunie 1941, pentru a-şi recăpăta teritoriile răpite prin forŃă şi dictat de
către URSS.
Lohanul nr. 29, martie 2014
 Numismatică
Numismatic
Războiul a adus pagube enorme poporului român. România a
pierdut cca. 1 milion de oameni. Subordonarea economiei naŃionale,
intereselor Germaniei lui Adolf Hitler, s-a făcut prin:
1. controlul asupra băncilor locale, începând cu băncile de
emisiune;
2. supraevaluarea (urcarea) artificială a cursului mărcii, prin
cumpărarea de produse româneşti la preŃ inferior celui mondial;
3.folosirea unui sistem de clearing /cliring (înŃelegere între
două state de a-şi deconta plăŃile reciproc, ca urmare a tranzacŃiilor
comerciale sau de altă natură, fără deplasare de numerar, ci numai prin
înregistrarea în conturi special deschise, pe calea compensării lor
globale la sfârşitul unei perioade stabilite de comun acord ) central
extrem de avantajos pentru Germania;
4. preluarea devizelor în valută forte, contra unor instrumente
monetare lipsite de valoare.
Toate acestea au costat România în timpul celui de-al Doilea
Război Mondial uriaşa sumă de 100 miliarde lei valută 1938 sau cca.
700 milioane dolari SUA, valută 1938.
ToŃi aceşti vectori însumaŃi au generat o rezultantă comună
ce a contribuit rapid la deteriorarea sistemului bănesc naŃional.
Astfel în perioada 1941-1944, creşterea inflaŃionistă a
circulaŃiei băneşti va conduce, evident la scăderea puterii de
cumpărare a leului. Factorii creşterii inflaŃioniste a a banilor, în acea
perioadă, au fost:
a. volumul mare de unităŃi monetare, fără valoare proprie,
aflate în circulaŃie în vederea acoperirii cheltuielilor de susŃinerea a
războiului;
b. emisiunea de război sub formă de lei sovietici;
c. efectele secetei;
d. obligaŃiile din cadrul armistiŃiului.
ToŃi aceşti vectori au fost într-un evident dezechilibrul cu
nevoile circulaŃiei, banii depreciindu-se în raport cu aurul şi celelalte
mărfuri şi servicii.
Astfel la 14 august 1947 circulaŃia bănească era de
aproximativ 75 de ori mai mare decât în iunie 1945. FaŃă de anul 1938,
nivelul preŃurilor cu amănuntul a crescut de 8000 ori.
Toate acestea au impus o stabilizare monetară (crearea unei
situaŃii de echilibru între bani şi mărfuri pe piaŃă, sau între moneda
naŃională şi monedele străine, sau măsuri de trecere de la banii
depreciaŃi la banii noi, ca premiză pentru o situŃie de echilibrul a
economiei) prin preschimbarea banilor vechi în bani noi în anumite
proporŃii.
Stabilizarea monetară din 1947
p. 76
Aşadar participarea României la cel de-al Doilea Război
Mondial , începând din 1941, orecum şi evenimentele care au urmat au
determinat degradarea progresivă a monedei naŃionale.
Pentru a pune capăt acestei degradări, la 15 august 1947 a
fost aplicată a doua stabilizare a leului. Sărăcită prin participarea la
conflagraŃia mondială precum şi în urma exploatării aliatului german,
ca şi în urma jafului sistematic al Uniunii Sovietice, România a făcut
faŃă unei hiperinflaŃii.
Stabilizarea monetară din 1947 a constituit un moment de
vârf pe plan monetar şi politic. Pe plan monetar s-a urmărit trecerea de
la o inflaŃie galopantă la stabilitate monetară.
Din punct de vedere tehnic, stabilizarea monetară a constat
din: a.retragerea din circulaŃie a tuturor semnelor monetare
existente, prin b.mijloace proprii fără ajutorul capitalului
străin;
c.punerea în circulaŃie de noi semne băneşti;
d.comprimarea masei monetare în circulaŃie şi realizarea
echilibrului între puterea de cumpărare solvabilă şi şi oferta
de bunuri pe piaŃă;
e.atenuarea injustiŃiei sociale prin lichidarea capitalurilor
speculative, precum şi eliminarea diferenŃelor prea mari între
veniturile populaŃiei.
Preschimbarea s-a făcut la raportul de 20.000 lei vechi pentru un leu
nou, însă suma admisă la preschimbare a fost plafonată. Paritatea leu-
dolar era de 150 lei = 1 dolar.
PopulaŃia a fost obligată să predea Băncii NaŃionale aurul şi
valutele la preŃurile oficiale. PopulaŃia a avut de suferit. În plus
hiperinflaŃia a fost înlocuită cu o deflaŃie (micşorarea banilor în
circulaŃie) de mari proporŃii, ceea ce a dăunat activităŃii economice.
(C.C.K. – op.cit.).
Reforma monetară din 15 august 1947 a eliminat nu numai
marea inflaŃie dar a creat şi condiŃiile relansării economiei naŃionale.
Perioada sistemului politico-economic de tip dirijist (1947-
1989). Stabilizarea monetară din anul 1952
Ne amintim că, Tratatul de Pace de la Paris din 1947 nu va
restabili decât parŃial hotarele dinainte de război. Să nu uităm că în
anul 1940 Ńara pierde 33% (1/3) din suprafaŃă şi populaŃie, deşi
România încheie războiul de partea învingătorilor.
După război, în România, asemenea celorlalte state din
Europa Centrală şi Răsăriteană, se instaurează totalitarismul comunist
care se traduce prin: stat poliŃienesc atotputernic, secătuirea resurselor,
înlăturarea conceptului de proprietate şi a proprietăŃii, centralism
excesiv şi dezechilibre structurale.
După stabilizarea monetară din 15 august 1947, în condiŃiile
în care inflaŃia devenise galopantă, are loc excluderea unui mare număr
de bănci de la rescontul/ reescont BNR, prin care banca centrală
acordă un credit băncilor comercial pe baza unui portofoliu de efecte
Lohanul nr. 29, martie 2014
 Numismatică
Numismatic
de comerŃ:cambii, cec, bilet la ordin, scontate în prealabil de banca
comercială. Banca obŃine astfel bani înainte de ajungerea la scadenŃă a
hârtiilor de valoare, suportând un anumit cost materializat prin dobândă
şi comision.
Masa monetară pusă la dispoziŃia băncilor pe această cale, ca
şi nivelul taxei oficiale a scontului / dobânda de refinanŃare (formă
specifică a ratei dobânzii percepută de banca centrală de emisiune
pentru creditele pe care le acordă băncilor comerciale pe baza
portofoliului cambial) reprezintă instrumente importante de reglare a
circulaŃiei băneşti.
Mai clar exprimat, taxa oficială a scontului influienŃează
,,preŃul banilor”, adică dobânda tuturor creditelor din economie.
Având în vedere poziŃia de bancă a băncilor a băncii de emisiune,
modificarea taxei scontului (dobânda de refinanŃare), constituie
semnalul creşterii sau descreşterii dobânzilor la bănci, iar de aici
restrângerea sau lărgirea activităŃii de creditare
În această situaŃie cea mai mare a băncilor particulare au dat
faliment. La data de 13 august 1948 s-a decretat dizolvarea şi
lichidarea băncilor comerciale.
Din anul 1949, sondele petrolifere, ştiuleŃii şi muncitorii la
nicovală încep să fie prezenŃi în buzunarele românilor. Astfel, moneda
de 2 lei (1949) are în centru o sondă petroliferă; moneda de 2 lei (1950)
are gravat un ştiulete de porumb, dar şi spice de grâu; moneda de 20 lei
(1951) are gravat un muncitor la nicovală (pe avers) iar pe fundal are o
uzină.
Pe 26 ianuarie 1952a intrat în vigoare o nouă reformă
monetară, dar de data asta mai blândă: 1 leu nou = 20 lei vechi. Spre
deosebire de reforma din 1947, noua reformă a adoptat preschimbări
nelimitate a sumelor de bani vechi, indiferent de ce-i care deŃinea, o
persoană particulară, o intreprindere sau o organizaŃie de stat.
Totodată, reforma monetară din 1952, a adoptat principiul
sumelor mai mici, prezentate la schimb, beneficiază de condiŃii mai
avantajoase.
Astfel, prima mie de lei veche a fost preschimbată la
raportul de 100:1; a doua şi a treia mie de lai vechi la raportul de
200:1, ia începând cu a patra mie la raportul de 400:1. (C.C.K. –
op.cit.).
Începând din 28 ianuarie 1952 se pun în circulaŃie noi bilete
ale Bancii de Stat a R.P.R. de cîte 10 lei, 25 lei şi 100 lei,bilete de
tezaur ale statului emise de Ministerul de FinanŃede câte 1 leu, 3 bani,
5 bani, 25 de bani.
Sistemul monetar naŃional al Romîniei după 1989
Conducerea centralizată a economiei naŃionale a avut
drept efect nefolosirea în totalitate a criteriilor valorice autentice,
implicit a condiŃiilor normale necesare îndeplinirii de către bani a
funcŃiilor lor:
p. 77
a. mijloc/ echivalent/ etalon general de măsurare şi
comparare a valorii (veniturilor şi cheltuielilor activităŃii, a bunurilor
şi serviciilor) prin intermediul preŃului;
b. mijloc de schimb (mijlocesc vânzarea – cumpărarea de
bunuri economice), transferându-se drepturile de proprietate de la o
persoană la alta;
c. mijloc de plată ( a creditelor, dobânzilor impozitelor,
rentelor, devidentelor etc.);
d. mijloc de economisire/ de rezervă (depunerea la bancă a
unei sume de bani);
e. mijloc de schimb universal/ bani universali (dolar, euro,
liră, yen etc.).
PreŃurile nu sunt determinate de piaŃă ele fiind dictate de stat
nu au răspuns imperativului de echilibru a cererii cu oferta şi să fie, în
acelaşi timp, un vector de stimulare a vieŃii economice, nemaivorbind
de libera iniŃiativă.
IntervenŃia directă a statului, a politicului în sfera economică,
monetară, bancară, au afectat puternic sistemul monetar naŃional
făcându-l incompatibil cu sistemul monetar internaŃional.
IntervenŃia brutală a statului în economie prin generalizarea
proprietăŃii de stat, fixarea prin plan a preŃurilor, subordonarea
activităŃii sectorului financiar-bancar, eliminarea bursei de valori
(instituŃie importantă a economiei de piaŃă care asigură locul şi
mijloacele specifice pentru desfăşurarea tranzacŃiilor cu tiluri de
valoare – acŃiuni, obligaŃiuni – sau cu anumite mărfuri) şi ignorarea
mecanismului convertibilităŃii (schimbarea monedelor între ele)
monedei naŃionale ş.a.
În anul 1966 s-au emis monede şi bancnote cu noua
denumire a Ńării, Republica Socialistă România, care a rămas în
circulaŃie până în anul 1989. Schimbându-se denumirea statului, dar nu
şi esenŃa lui România Socialistă, schimbarea se reflectă în desenul
monedelor.
În anul 1978 se emite moneda de 5 lei din aluminiu, iar în
1982 este ultima emisiune emisiune din perioada socialistă, moneda de
25 bani din aluminiu.
În ultima perioadă a ,,domniei” lui Nicolae Ceauşescu (1918-
1989), conducătorul PCR (1965-1989), conducătorul statului român
(1967-1989) societatea românească a traversat o criză pe multiple
planuri. Datorită nemulŃumirii generale, în data de 16 decembrie
1989, a izbucnit o revoltă care s-a extins în întreaga Ńară.
Aşadar, decembrie 1989 a însemnat schimbarea
fundamentală a României. Se reconstruieşte economia de piaŃă.
Aceasta este o economie a cărei organizare şi funcŃionare se realizează
prin mecanismul pieŃei în cadrul unui regim liberal (legislativ,
instituŃional, politic, etc.).
După anul 1989 România a încercat să se realinieze la
rigorile Sistemului Monetar InternaŃional (SMI). Procesul de reformare
Lohanul nr. 29, martie 2014
 Numismatică
Numismatic
şi restructurare demarat în periodele următoare a avut ca scop
următoarele obiective:
a. stabilizarea macroeconomică;
b. reducerea inflaŃiei;
c. stoparea fenomenului de demonetizare şi de dolarizare a
economiei;
d.creşterea rezervelor valutare;
e. liberalizarea cursului de schimb ş.a.
Între stabilitatea economică şi stabilitatea monetară
europeană există o interdependenŃă, o legătură de la cauză la efect.
Pentru realizarea stabilităŃii monetare, Tratatul de la
Maastricht prevede următoarele condiŃii ce trebuie să fie îndeplinite de
Ńările membre ale UE:
1. politici naŃionale privind stabilitatea preŃurilor şi tarifelor;
2. independenŃa deplină a Băncii Centrale Europene;
3. interzicerea creditelor acordate autorităŃilor financiare
naŃionale;
4. primatul politicii monetare faŃă de politica valutară.
Datorită anilor buni de conducere administrativă
centralizată, am rămas în urmă în procesul de trecere la conducerea
descentralizată bazată pe mecanismul economiei de piaŃă, implicit la
construirea unui domeniu financiar bancar propriu cu efecte directe
asupra funcŃionării Sistemului Monetar NaŃional.
Principalele repere cronologice ale acestui proces au fost
următoarele:
1. a fost înfiinŃată BCR, ca bancă de stat, care a preluat
operaŃiunile comerciale derulate de B.N.R. înainte de anul 1989;
2. sunt liberalizate ratele dobânzilor în sistemul bancar
(1991);
3. tot în anul 1991 se retrage din circulaŃie bancnota de 10
lei, emisiune 1966, în acelaşi an se retrage şi moneda de 5 lei,
emisiunea 1978;
4. se declară convertibilitatea limitată a leului, iar cursul de
schimb va fi schimbat zilnic de către BNR (1991);
5. în perioada 1990-1996 s-a emis şi s-a pus în circulaŃie
,,mărunŃiş” de 1, 5, 10, 20, 50, 100 lei, precum şi hârtii de valoare de
200, 500, 5000, şi 50.000 lei;
6. monedele de 5, 15, 25, de bani emişi în perioada
comunistă au ieşit din circulaŃie abia în 1996;
7. începând din 1997, au intrat în circulaŃie bancnotele 1000,
5000, 10000 lei, reconcepute grafic;
p. 78
8. are loc liberalizarea pieŃei valutare (1997);
9. apare un nou cadru legal în domeniul bancar, materializat
prin Legea bancară nr. 58/1998 la care se adaugă Legea nr. 83/1998 cu
privire la falimentul bancar (1998);
10. este înfiinŃat ,,Fondul de garantare a depozitelor din
domeniul bancar” (1999);
11. anul 1999 marchează o premieră în istoria banilor actuali.
BNR a pus în circulaŃie prima bancnotă de polimer (plastic) din
Europa, bancnota de 2000 lei, dedicată evenimentului astronomic,
marcând eclipsa de soare din 1999;
Intrarea Ńărilor membre ale UE în ultima etapă de aplicare a
prevederilor Tratatului de la Masstricht – adoptarea monedei unice la 1
ianuarie 1999 – era condiŃionată de îndeplinirea a 4 mari criterii de
convergenŃă.
a. STABILITATEA PREłURILOR – inflaŃia din Ńările care
urmau să adopte monedă euro nu trebuia să fie mai mare de 1,5% faŃă
de media celor mai performante 3 state cu cele mai scăzute rate de
inflaŃie.
InflaŃia este inevitabilă pentru o Ńară cu dezvoltare medie ca
România, creşterea economică este frânată de constrângerile privind
nivelul prea ridicat al ratei inflaŃiei. łările care au o inflaŃie mai
ridicată decât celelalte, suferă o pierdere de competitivitate care nu mai
poate fi corectată printr-o devalorizare şi scăderea cursului de schimb
pe pieŃele valutare. Devalorizarea poate duce la încurajarea
exporturilor.
b. RATA DOBÂNZII, pe termen lung la obligaŃiile de stat nu
trebuia să fie mai mare faŃă de media dobânzilor pe termen lung în
cele mai performante 3 state în domeniu.
Rata dobânzii este importantă deoarece este un indicator care
determină economisirea, investiŃiile şi dezvoltarea economică.
c. FINANłELE PUBLICE:
- deficitul bugetar (public) nu trebuie să fie mai mare de 3%
din PIB;
- datoria publică (naŃională) nu trebuie să depăşească 60%
din PIB;
- deficitul structural nu trebuie să depăşească 0,5% din PIB
(2012).
Deficitul bugetar (noua datorie) de 3% din PIB presupune că
statele pot cheltui peste veniturile bugetare de care dispun, sume mai
mari pentru dezvoltare economică.
Datoria publică (datoria netă a statului) de 60% din PIB
însemnă că se poate trăi prin îndatorare, dar pe fondul unor
dezechilibre economico-finaciare.
Lohanul nr. 29, martie 2014
 Numismatică
Numismatic
d. RATELE DE SCHIMB nu trebuia să depăşească marjele
normale de +|/ 2,25 % faŃă de ECU,
prevăzuteîncadrulSistemuluiMonetar European.
Aşadar cursurile zilnice pot oscila numai între anumite
limite, minime şi maxime. Cursurile de schimb se puteau folosi ca
instrument de ajustare a dezechilibrelor economice externe, numai în
cadrul schimburile flotante, dar nu şi în regimul schimburilor valutare
fixe.
Aşadar, prin criteriul participării la mecanismul
mecanis de cursuri
fixe, autorităŃile monetare sunt obligate să menŃină cursul de schimb în
interiorul unei marje de fluctuaŃii pentru a împedica deprecierea ratei
de schimb. Această susŃinere a monedei are loc prin cumpărarări şi
vânzări de devize şi acŃiuni, deci prin consumarea propriilor reserve
financiare, cu apariŃia unor mari datorii la nivel naŃional.
Prin acest criteriu obligatoriu de convergenŃă nominală a
Ńărilor member U.E. conform m Tratatului de la Mastricht, s-a
s înlăturat şi
acest ultim instrument protecŃionist economic.
M. Bolum – Monedele de hârtie emise în anul 1917, Rev. ,,Lohanul” anul VI, nr. 4(24), Huşi, 2o12.
M. Bolum – Monedele uzuale emise în timpul regelui Carol II, Rev. ,,Lohanul” anul VII, nr.4 (28), Huşi,
2013.
M.Bolum – Primele bancnote româneşti. Biletele ipotecare, Rev.,, Lohanul” anul V, nr. 4 (19), Huşi, 2011.
G. Buzdugan şi colab. – Monede şi bancnote româneşti, eşti, Ed. Sport-turism,
Sport Bucureşti, 1977.
V. Mihăilescu Bîrliba – Numismatica, Ed. UniversităŃii ,,A.I. Cuza”, Iaşi, 2005.
I. Dimitriu – Monedă şi credit, Ed. GRAPHIX, Iaşi, 1994.
C. Giurescu şi colab. – Istoria românilor din cele mai vechi timpuri şi până astăzi, Ed. Albatros,
Bucureşti, 1972.
C. GogoneaŃă şi col. – Metode de învăŃare rapidă şi eficientă a economiei, Ed. Universitară, Bucureşti,
2013.
C.C. KiriŃescu – Sistemul bănesc al leului şi precursorii lui, vol.1, Ed. Enciclopedică Bucureşti, 1977.
C.C. KiriŃescu – Moneda mica enciclopedie, Ed. ŞtiinŃifică şi enciclopedică, Bucureşti, 1982.
C.C. KiriŃescu – Idei contemporane în circulaŃie, Ed. Enciclopedică, Bucureşti, 1996.
C.C. KiriŃescu- Un secol de frământări monetare, Ed. Enciclopedică, Bucureşti,
Bucureşti 1996.
Vicu Merlan – ContribuŃii monografice asupra Depresiunii Huşilor, Ed. ,,Lumen”, Iaşi, 2002.
B. Murgescu – CirculaŃia monetară în łările Române în secolul al XVI-lea,
XVI Ed. Enciclopedică, Bucureşti,
1996.
B. Murgescu – România şi Europa, Acumularea decalajelor
ecalajelor economice (1500-2010),
(1500 Ed. Polirom,
Bucureşti, 2010.
R. Negrea – Banii şi puterea, Ed. Humanitas, Bucureşti, 1990.
C. Preda – Enciclopedie de numismatică antică în România, Ed. Enciclopedică, Bucureşti, 2008.
M.N. Popa – CirculaŃia monetară şi evoluŃia preŃurilor în łara Românească (1774-1831),
(1774 Rezumatul tezei
de doctorat, cond. şt. acad. prof. A. OŃetea, Centrul de multiplicare al UniversităŃii din Bucureşti, 1971.
E. Rădulescu – InflaŃia marea provocare, Ed. Enciclopedică, Bucureşti, 1996.
A. Streinu – DicŃionar de economie, Ed. Niculescu, Bucureşti, 2001.
V. Turliuc, V. Cocriş şi colab. – Monedă şi credit, Ed. UniversităŃii ,,A.I. Cuza”, Iaşi 2010.
X x x – Enciclopedie ilustrată de istorie universală, Ed. READE,S DIGEST, Bucureşti, 2006. 200
X x x – Studii de istorie a economiei şi gândirii economice româneşti, Ed. Dacia, Cluj-Napoca,
Cluj 1979.
X x x – Bani de pe mapamond, Ed. De Agostini Hellas SRL, Bucureşti, 2013.

În anul 2000 a fost introdus noul ,,Regulament privind Monede emise în timpul domniei
operaŃiile pe piaŃa monetară efectuate de BNR. regelui Mihai I
Moneda EURO este adoptată tă ca monedă de referinŃă în stabilirea
cursului de schimba leului şi are loc liberalizarea tranzacŃiilor din Prof. Marian BOLUM - Bârlad
contul de capital care înregistrează toate mişcările de capital dinspre şi
înspre Ńară. Contul de capital este compus din: balanŃa mişcărilor de În cele două domnii ale regelui Mihai I (1927-1930,
(1927 1940-1947)
capital pe termen lung, constând din investiŃii directe sub formă de au fost realizate un număr relativ mare de monede
mo uzuale. Monede
creări sau cumpărări de intreprinderi,, cumpărări sau vânzări de valori din prima domnie, 5 lei șii 20 lei 1930, au fost bătute în urma
mobiliare (acŃiuni, obligaŃiuni) pe piaŃa externă; balanŃa mişcărilor de adoptării Legii de stabilizare monetară din 7 februarie 1929 1.
capital pe termen scurt, constând din credite
ite până la un an şi balanŃa
n a doua domnie au fost bătute emisiuni
emi monetare, cu valori

Î
rezervelor valutare.
nominale foarte diverse, de la monedele
mo de 1 leu până la monedele
Capitalul este factor de producŃie reprezentând bunuri de 100.000 lei, pentru ca după reforma monetară din 15 august
rezultate din activităŃi economice şi care participă la producerea altor 1947 să se revină la piesele de 50 bani, 1 leu, 2 lei și 5 lei 2. Această
bunuri destinate vânzării (c. fix, circulant, variabil etc). diversitate mare a valorilor nominale a fost determinată de situaţia
situa in-
ternaţională și de condiţiile
iile economice specifice epocii (participarea
(par
Bancnota de 1.000.000 lei emisă în 2003, a intrat în Cartea României la al doilea război mondial și mai ales criza declanșată la
Recordurilor, fiind o bancnotă de polimeri cu cea mai mare valoare din sfârșitul conflagraţiei
iei a determinat devalorizarea
deva leului și creșterea
lume. galopantă a inflaţiei). De remarcatcat pentru această grea perioadă
p este
continuarea emisiunilor monetare de argint (piesa de 100.000 lei din
Pe data de 1 iulie 2005 leul românesc a pierdut ultimile patru
1946 a fost ultima
tima emisiune uzuală de argint emisă de statul român) și
zerouri prin ,,denominare” (reevaluare, la rata de 1 leu nou (RON)
chiar realizarea, intr-un
un tiraj de 1.000.000 exemplare, a unei medalii
pentru 10.000lei vechi (ROL), deci 1 RON = 10.000 ROL.
comemorative din aur 3.
De la ceastă dată sunt în circulaŃie următoarele bancnote şi
În condiţiile agravării situaţiei
iei internaţionale
interna guvernul va acorda
monede: monedele de 1, 5, 10, 5o bani; bancnote de 1, 5. 10, 100, 500
RON. În plus până la 31. 12. 2006, circulă în paralel şi vechile
v însemne fonduri importante pentru întărirea capacităţii
capacită de apărare. Aceste
monetare, monede le de 500 = 5 bani, 1.000 lei = 10 bani, 5.000 = 50 fonduri vor fi procurate din impozite, împrumuturi
îm și din noi emisiuni
bani, bancnotele de 10.000 lei = 100 RON. de bancnotă, ceea ce va determina
mina creșterea
cre inflaţiei.

Rata de schimb în iulie 2005 a fost de 3,53 RON : 1 E sau După implicarea României în al doilea război mondial, economia
2,90 RON : 1 $. se dezorganizează șii va avea probleme din ce în ce mai mari datorită
lipsurilor din aprovizionarea cu materii prime, a concentrărilor, a
În anul 2006 este finalizat procesul de liberalizare a rechiziţiilor,
iilor, a pierderilor generate de război dar și datorită
tranzacŃiilor din contul de capital. subordonării economice faţăă de Germania, care solicită permanent
creșterea exportului de petrol șii cereale (în 1944 exportul către
Bibliografie selectivă
ările Axei reprezenta 98,77% 4 din exportul românesc,
Germania și ţările

p. 79 Lohanul nr. 29, martie 2014

 Numismatică
Numismatic
chiar dacă comerţul cu alte ţări ar fi fost mai avantajos
vantajos pentru noi). ramură de laur, dedesubt ramură de stejar iar lateral, în stânga și în
dreapta, REGATUL ROMANIEI. Pe cerc este trecut numele
Pentru procurarea resurselor necesare războiului statul apelează gravorului.
la împrumuturi interne („Împrumutul reîntregirii din 1941”), la bonuri
de casă, bonuri de tezaur, la certificate de plată sau la creșterea
cre
circulaţiei monetare prin noi emisiuni uni de bancnote și monede
divizionare (între iunie 1941- septembrie 1944 circulaţia
circula monetară
crește cu 216,5% 5 fără a lua în calcul șii celelalte semne monetare puse
în circulaţie).

Inflaţia determină creșterea preţurilorurilor (între iunie 1941-

1941
septembrie 1944 preţurile cresc de 3,5 ori 6 ceea ce duce la scăderea
salariului real șii implicit a puterii de cumpărare. În același
acela timp ţăranii
sărăcesc datorită recoltelor slabe.
2 lei 1941
Prima monedă emisă la începutul celei de-a de doua domnii a
regelui Mihai I a fost moneda de 1 leu din 1941. Fabricarea
Fabri monedelor Revers: În interiorul unei ghirlande din știuleţi de porumb, spice
de 1 leu a fost reglementată prin Decretul pentru baterea și punerea în de grâu șii spice de ovăz, pe două rânduri, valoarea
valoa nominală 2 LEI.
circulație de noi monete divizionare
onare metalice de 1 și 2 lei din cupru-
zinc din 9 ianuarie 1941 7. Fabricarea monedelor de 250 lei 1941 a fost reglementată
reglemen prin
Decretul legee pentru autorizarea Ministerului Finanțelor
Fi de a bate și
ie noi monete de 250 lei din 1 martie 194112.
pune în circulație

1 leu 1941

Metal: cupru 800 ‰, zinc 190‰, nichel 10 ‰. Muchie netedă.

Diametru: 18 mm. Greutate: 2,75 g. Monetăria: București. Gravor: I.
Jalea. Tiraj: 22.230.000 exemplare8.
Avers: În centru, coroana regală șii milesimul 1939. Deasupra,
Dea
ROMANIA, iar dedesubt ghirlandă din ramuri de laur (stânga) și de
stejar (dreapta).
Revers: În centru știulete
tiulete de porumb, în stânga și în dreapta
valoarea nominală 1 LEU, iar dedesubt, numele gravorului.
gra
Moneda de 1 leu cu caracteristicile grafice sus amintite a fost
bătută intre anii 1938-1941,
1941, tirajul total fiind de peste 100.000.000
bucăţi,
i, din care 36.000.000 de piese în 1938, 21.620.000 de piese în
1939 și 22.230.000 de piese în 19409.
Fabricarea monedelor de 2 lei a fost reglementată prin Decretul
ie a noilor monete de 2 lei din 22 octombrie
pentru punerea în circulație
194110.
Metal: zinc 1.000‰. Muchie netedă. Diametru: 20 mm. Greutate:
3,2 g. Monetăria: București. Gravor: H. Ionescu. Tiraj: 101.778.000
exemplare11.
Avers: În centru coroana regală șii milesimul 1941. Deasupra,
Dea
p. 80
250 lei 1941
Metal: argint 835‰, cupru 165‰. Muchie cu deviza: TOTUL #
PENTRU # TARA #. Diametru: 30 mm. Greutate: 12 g. Monetăria:
București. Gravor: H. Ionescu. Tiraj: 2.250.000 exemplare13.
Avers: MIHAI I REGELE ROMANILOR, efigia spre dreapta,
iar în exergă, numele gravorului. Cerc perlat exterior.
exte
Revers: În interiorul unei cununi de spice de grâu și viţă de vie
cu struguri stema mică a ţării,
ării, iar dedesubt,
d valoarea nominală 250 LEI
șii milesimul 1941. Cerc perlat exterior.
Reversul acestei emisiuni este aproape similar cu reversul
rever
monedelor de 250 lei din 1939 și 1940 emise de Carol al II-lea,
diferenţaa fiind dată doar de milesim.
milesim
Această emisiune înlocuia emisiunea de 250 lei 1940, emisiune
ce avea între /19/ șii /40/ un semn ornamental ce reprezenta emblema
Mișcării
cării legionare (trei linii verticale și trei linii orizontale suprapuse).
Baterea emisiunii ce avea simbolul Mișcării
Mi legionare a început la 18
decembrie 1940 (acest semn a putut fi impus în condiţiile condi în care
România este proclamată Stat NaţionalNa Legionar la 14 septembrie
1940), însă scoaterea
ea în afara legii a Gărzii de Fier (după înfrângerea
rebeliunii legionare din 21-23 23 ianuarie 1941) a determinat topirea
Lohanul nr. 29, martie 2014
 Numismatică
Numismatic
aproape integrală a acestei emisiuni, fapt posibil in condiţiile
condi în care Avers: În centru, coroana regală și milesimul 1942. Deasupra,
monedele nu fuseseră încă puse în circulaţie
ie (Statul Naţional
Na Legionar ramură de laur, dedesubt ramură de stejar, iar lateral, în stânga și în
va fi desfiinţat la 14 februarie 1941). dreapta, REGATUL ROMANIEI.

Prima monedă de 250 lei din 1941 a fost pusă în circulaţie

circu după
19 martie, însă a fost retrasă în lunile mai-iunie
iunie datorită comentariilor
generate de inscripţiaia de pe muchie (TOTUL PENTRU ȚARĂ) și a
fost înlocuită cu un nou nominal
minal ce avea milesimul încadrat de două
linii ondulate iar pe muchie deviza Casei regale (NIHIL SINE DEO).
Această ultimă piesă, la care apare pentru prima oară pe muchia deviza
de
Casei regale, a fost pusă în circulaţie între 5 șii 7 iunie
iu 1941 într-un tiraj
de 13.750.000 exemplare14.

Fabricarea monedelor de 500 lei 1941 a fost reglementată

reglemen prin
Decretul lege pentru autorizarea Ministerului Finanțelor
Fi de a bate 5 lei 1942
monete jubiliare de 500 lei din argint din 7 noiembrie 194115.
Revers: În stânga, valoarea nominală 5 LEI, iar în dreapta,
Metal: argint 835‰, cupru 165‰. Muchie cu deviza: +PRIN semicircular, un mănunchi de spice de grâu. Pe cerc, sub cifra 5,
STATORNICIE LA IZBANDA (această deviză mai apare pe numele gravorului.
monedele jubiliare de 12,5 lei șii 20 lei din 1906). Diametru: 37 mm.
Greutate: 25 g. Monetăria: București.. Gravor: Ioana Bassarab.
Bassarab Tiraj: După unii autori, această monedă, singura din lotul monedelor
mo
16
775.000 exemplare . Feţeleele monedei sunt amplasate medalistic (partea de zinc care a fost confecţionată
ionată la Berlin, a fost bătută și în 1943, însă
superioară a aversului se întâlnește
te cu partea superioară a reversului în milesimul a rămas nemodificat19.
acelaşi punct de pe muchie).
Fabricarea monedelor de 20 lei 1942 a fost reglementată prin
Decretul lege pentru autorizarea Ministerului Finanțelor
Fi de a bate și
pune în circulație
ie monetă metalică de diverse valori și metale până la
valoarea de 16.000.000.000 din 14 iulie 1942 și prin Decretul lege
pentru retragerea din circulație
ie a monetelor de 10 și 20 lei din metal
galben șii baterea unei noi monete de zinc de 20 lei din 22 septembrie
194220.

500 lei 1941

Avers: MIHAI I REGELE ROMANILOR, efigia spre stânga iar

pe cerc milesimul și numele gravorului.

Revers: Pe cerc +MOLDOVA· LUI· STEFAN· STEFAN IN· VECI· A·

ROMANIEI+ șii valoarea nominală 500 LEI. În centru Ștefan cel Mare
în genunchi, spre stânga, închinând o biserică.
20 lei 1942
Această monedă a fost bătută pentru a sărbători eliberarea
elibera
Metal: zinc 1.000‰. Muchie zimţată.
zim Diametru: 26 mm.
Basarabiei şi a Bucovinei de Nord, în iulie 1941, de sub ocupaţia
ocupa
Greutate: 6 g. Monetăria: București.
Bucure Gravor: H. Ionescu. Tiraj:
sovietică (aceste teritorii au fost răpite României de către URSS, în
44.000.000 exemplare21.
urma notei ultimative din 26 iunie 1940).
Avers: În centru, coroana regală și milesimul 1942. Deasupra,
Fabricarea monedelor de 5 lei 1942 a fost reglementată prin
Decretul lege pentru autorizarea Ministerului Finanțelor
Finan de a bate și ramură de laur, dedesubt ramură de stejar, iar lateral, în stânga și în
pune în circulație monedă metalică de diverse
verse valori și metale până la dreapta, REGATUL ROMANIEI.
valoarea de 16.000.000.000 din 14 iulie 1942 și ș prin Decretul lege
Revers: În interiorul unei ghirlande din știuleţi de porumb, spice
pentru retragerea din circulație
ie a monetei de 5 lei din metal galben și
de grâu șii spice de ovăz, pe două rânduri, valoarea
valoa nominală 20 LEI.
baterea unei noi monete de 5 lei din zinc din 30 noiembrie 194217.
Pee cerc, în partea de jos, este trecut numele gravorului.
Metal: zinc 1.000‰. Muchie netedă. Diametru: 23 mm. Greutate: 4,2
g. Monetăria: Berlin. Gravor: H. Ionescu. scu. Tiraj: 140.000.000 Monedele de zinc de 20 de lei au fost emise şi în anii 1943-1944.
1943
exemplare18.
p. 81 Lohanul nr. 29, martie 2014
 Numismatică
Numismatic
Ele aveau aceleași caracteristici, diferenţaa fiind dată doar de milesim.
Tirajul emisiunii 1943 a fost de 25.783.000 exemplare, iar a emisiunii
1944 a fost de 5.034.000 exemplare22.
Zincul 1.000‰ a fost un metal folosit la realizarea monedelor
mo
doar în timpul celui de-alal doilea război mondial, deoarece era un metal
ieftin și nu era folosit frecvent în industria
dustria de armament. Acest metal
meta
nu a mai fost folosit în realizarea altor monede (a fost folosit doar ca
element de aliere în realizarea mai multor aliaje utilizate la realizarea
monedelor), deoarece se oxida foarte repede, motiv pentru care era
considerat nesatisfăcător pentru emisiunile monetare.
tare.
Monedele de zinc bătute în perioada 1941-1944
1941 sunt singurele
monede puse în circulaţie ie ce au pe revers legenda REGATUL
ROMANIEI, la celelalte monede din perioada 1867-1947
1867 folosindu-se
titulatura oficială a statului, ROMANIA.
nedelor de 200 lei 1942 a fost reglementată
Fabricarea monedelor reglemen prin
Decretul lege pentru retragerea din circulație
ie a monetelor de 250 lei și
baterea unei monete de argint de 200 lei din 14 iulie 194223.
200 lei 1942
Metal: argint 835 ‰, cupru 165 ‰. Muchie cu deviza: NIHIL+
SINE+ DEO ·.. Diametru: 24 mm. Greutate: 6 g. Gravor: H. Ionescu.
Monetăria București. Tiraj: 30.025.000 exemplare24.
Avers: MIHAI I REGELE ROMANILOR, efigia spre dreapta,
iar în exergă, numele gravorului. Cerc perlat exterior.
rior.
Revers: În partea de sus ROMANIA. În centru, stema mijlocie a
ţării, iar în părţi, milesimul 19/42. Dedesubt, valoarea
loarea nominală, 200
LEI. Cerc perlat exterior.
Fabricarea monedelor de 100 lei 1943 a fost reglementată
reglemen prin
Decretul lege pentru baterea șii punerea în circulație
circula a unei noi monete
de 100 lei din 2 martie 194325.
Metal: fier placat cu nichel, fier 930‰, cupru 70‰. Muchie
Mu cu
deviza: NIHIL X SINE X DEO. Diametru: 28 mm. Greutate: 8,5 g.
Monetăria: București. Gravor: H. Ionescu. Tiraj: 21.289.446
exemplare26.
Avers: MIHAI I REGELE ROMANILOR, efigia spre dreapta,
iar pe cerc, numele gravorului.
Revers: În interiorul unei cununi de laur șii de stejar, deasupra,
coroana regală, în centru valoarea nominală 100 LEI, iar dedesubt,
p. 82
milesimul 1944.
Monede de 100 de lei din fier placat cu nichel au fost emise şi în
anii 1943. Ele aveau aceleașii caracteristici, diferenţa
dife fiind dată doar de
milesim. Tirajul emisiunii 1943 a fost de 40.590.000 de exemplare.
După unii autori această piesă a fost bătută și in anul 1945, însă cu
milesimul 194427.
100 lei 1944
Piesele de 100 lei din anii 1943-1944
1943 sunt primele monede
realizate în România din fier er placat cu nichel (deoarece fierul ruginește
rugine
repede s-aa preferat placarea cu nichel, pentru a se evita problemele de
coroziune). Ele au fost bătute pe rondele de fier, placate pe ambele
părţi cu 3,5% nichel, fabricate
bricate de firma germană Vereinigte Deutsche
Metallwerke AG (VDM) din Altena în condiţiilecondi în care monedele de
50 şi 100 de lei din anii 1936-1938,
1938, retrase din circulaŃie, au fost topite
la această fabrică. O mică parte din nichelul recuperat
recu cu această ocazie
a fost folosit pentru placarea rondelelor,
ronde iar restul a fost utilizat în
industria germană de armament. ment. Rondele pregătite pentru batere erau
trimise direct la Monetăria din București,
Bucure începând cu noiembrie 1942.
Ultima
tima comandă, de 20 de tone, din august 1944, nu a mai ajuns la
destinaţie,
ie, datorită înaintării trupelor sovietice pe teritoriul României.
Până în mai 1944 au fost trimise 530 de tone de rondele, din totalul
planificat nefiind executate, datoritărită situaţiei
situa generate de război, un
rest de 107 de tone 28.
Unii colecţionari au constatat că există mai multe variante
vari a
acestor monede, piese cu „riduri” (opt crestături paralele
para realizate, se
pare, intenţionat pe matriţaa cu care au fost bătute unele piese, astfel că
pe efigia regelui Mihai apar ca niștete proeminenţe)
proeminen sau cu „lacrimă”(în
colţul ochiului apare o proeminenţţă, poate dintr-un defect al matriţei,
ce poate fi asemănată cu o lacrimă) 29.
Fabricarea monedelor de 500 lei, 1944 a fost reglementată
regle prin
Decretul lege pentru punerea în circulație
circula a unei monete de 500 lei din
ie a monetelor de 200 lei din 14 iulie
argint și retragerea din circulație
1944 30.
Metal: argint 700 ‰, cupru 300 ‰. Muchie cu deviza: NIHIL
XX SINE XX DEO. Diametru: 32 mm. Greutate: 12 g. Gravor: H.
ti. Tiraj: 9.731.000 exemplare31.
Ionescu. Monetăria București.
Avers: MIHAI I REGELE ROMANILOR, efigia spre stânga, iar
în exergă, numele gravorului. Cerc perlat exterior.
exte
Revers: În partea de sus ROMANIA. În centru, stema mare a
ţării iar în părţi,
i, milesimul 19/44. Dedesubt, valoarea nominală, 500
Lohanul nr. 29, martie 2014
 Numismatică
Numismatic
LEI. Cerc perlat exterior. 10% pentru celelalte mărfuri, în șase rate anuale, în perioada 12
septembrie 1944 - 12 septembrie
tembrie 1950 însă după unele calcule
Această monedă înlocuiește te piesa de 200 lei din 1942, prin rechiziţiile, achiziţiile
iile făcute de Armata
Ar Roșie cu bancnotele de
această operaţiune, statul urmărind să obţină ină noi resurse pentru buget ocupaţie, prestările de servicii șii livrările făcute de România s-au
s
prin scăderea titlului argintului folosit de la 835 ‰ la 700 ‰. ridicat la suma de 935 milioane dolari încă înainte de capitularea
Germaniei33.

În aceste condiţii
ii cheltuielile bugetului sunt acoperite în proporţii
propor
din ce in ce mai reduse din veniturile proprii, deficitul
defi fiind acoperit
prin împrumuturi de la Banca Naţţională a României și prin creșterea
circulaţiei monetare, ceea ce determină
termină accelerarea inflaţiei.
infla Măsurile
de temperare a inflaţiei, iei, prin adoptarea unor sisteme
s de plată
alternative prin care statul sa-șii plătească datoriile fără să facă apel la
banca de emisiune, bonuri de casă, bonuri de tezaur, certificate de plată
ș.a., rămân fără efect.

Fabricarea monedelor de 200 și 500 lei 1945 a fost reglementată

prin Jurnalul Consiliului de Miniștri
Mini pentru autorizarea baterii
500 lei 1944
monetelor metalice de 200 șii 500 lei din alamă din 17 iunie 194534.
La sfârșitul războiului, situaţia ia economică a României era Metal: cupru 630‰, zinc 370‰. Muchie zimţată.
zim Diametru: 27 mm.
Greutate: 7,5 g. Monetăria: București.
Bucure Gravor: H. Ionescu. Tiraj:
deosebit de dificilă, deoarece distrugerile provocate de operaţiunile
opera
1.399.000 exemplare35.
militare, uzura utilajelor, dezorganizarea transporturilor,
trans lipsa
materiilor prime și a forţei de muncă determinămină reducerea
redu activităţilor Avers: MIHAI I REGELE ROMANILOR, efigia spre dreapta,
productive și a comerţului. În acelașii timp trebuiau alocate resurse iar pe cerc numele gravorului.
importante pentru necesităţile ile armatei române ce participa la
operaţiunile
iunile militare, pentru a satisface cererile armatei sovietice aflată Revers: În interiorul unei cununi de laur și de stejar, deasupra
coroana regală, în centru valoarea nominală 200 LEI, iar dedesubt,
în trecere sau staţionată pe teritoriul ţării șii pentru îndeplinirea preve-
preve
milesimul 1945.
derile Convenţiei de armistiţiu.

Conform articolului 10 din Convenţia ia de armistiţiu

armisti guvernul
român trebuia să facă faţă, în mod regulat, plăţilor ilor cerute de Înaltul
Comandament Aliat (sovietic). În anexa C guvernul se angaja să
retragă toate semnele bănești ti emise de Armata Roșie Ro și aflate în
circulaţie pe teritoriul ţări.
ări. Aceste semne bancare, lei de ocupaţie,
ocupa
pengı și ruble, au fost preschimbate
schimbate cu lei, fără contraprestaţie,
contrapresta suma
totală retrasă până în decembrie 1944 șii predată Înaltul Comandament
Aliat fiind echivalentul a 68 miliarde lei (la acest capitol putem adăuga
și suma necesară preschimbării banilor pușii în circulaţie
circula de Ungaria in
Transilvania de Nord, în urma acestortor retrageri fiind puși
pu în circulaţie
500 lei 1945
39 miliarde lei) 32.
Metal: cupru 630‰, zinc 370‰. Muchie zimţată.
zim Diametru: 30
mm. Greutate: 10 g. Gravor: H. Ionescu. Monetăria București. Tiraj:
3.422.000 exemplare36.

Avers: MIHAI I REGELE ROMANILOR, efigia spre stânga, iar

în exergă numele gravorului. Cerc perlat exterior.

Revers: În partea de sus ROMANIA. În centru, stema mare a

ţării, iar în părţii milesimul 19/45. Dedesubt
D valoarea nominală, 500
LEI. Cerc perlat exterior.

200 lei 1944 În anii 1946-1947 producţia ia industrială și agricolă continuă să

scadă. Industria se confruntă cu lipsa materiilor prime și a
Conform articolului 11 din ConvenţiaConven de armistiţiu, combustibililor. Creșteri
teri se înregistrează doar în industria lemnului și a
despăgubirile de război ale României au fost stabilite la suma de 300 textilelor. Agricultura se confruntă cu lipsa seminţelor,
semin a utilajelor, a
milioane dolari plătibilă în mărfuri, la preţurile
urile practicate pe piaţa forţei de muncă șii cu seceta, ceea ce determină scăderea suprafeţelor
suprafe
internaţională
ională in 1938 la care se adăuga 15% in plus pentru mașini
ma și cultivate și a producţiei la hectar.
p. 83 Lohanul nr. 29, martie 2014
 Numismatică
Numismatic
Situaţia economică precară, obligaţiile iile ce decurgeau din astfel de piese vor apare, din nou, în timpul regimului comunist.
Convenţia de armistiţiu, acţiunile
iunile speculative și evaziunea fiscală
determină intensificarea inflaţiei. Creșterea
terea explozivă a preţurilor
pre Metal: cupru 630‰, zinc 370‰. Muchie cu deviza: NIHIL+
determină scăderea puterii de cumpărare, mai ales că salariile cresc SINE+ DEO. Diametru: 24 mm. Greutate: 5,1 g. Gravor: H. Ionescu.
mult mai lent. În august 1947 preţurile
urile cu amănuntul erau mai mari
m de ti. Tiraj: 24.619.000 exemplare40.
Monetăria București.
8.000 de ori faţă de 1938, iar costul vieţii
ii era de 5.000 de ori mai mare
faţă de aceeași perioadă37.

Statul este nevoit să facă noi împrumuturi pe piaţă,

pia să emită
bonuri de tezaur să primească avansuri de la Banca Naţională Na a
României, să reducă cheltuielile
heltuielile de personal prin reducerea numărului
de funcţionari și să sporească fiscalitatea
tea prin noi impozite (asupra
beneficiarilor de război și impozitul
pozitul progresiv pe venitul global).

În vederea obţinerii
inerii unor mijloace de plată suplimentare,
suplimen dar și
pentru că pe piaţăă era o lipsă acută de monedă măruntă, sunt realizate
2000 lei 1946
noi monede metalice, de regulă de calitate inferioară, retrăgându-se
retrăgându
monedele cu o valoare proprie mai mare. Avers: MIHAI I REGELE ROMANILOR, efigia spre dreapta,
iar sub gât, numele gravorului. În exergă, între două semne pătrate,
Fabricarea monedelor de 500 lei șii 2000 lei 1946 a fost
milesimul 1946.
reglementată prin Decretul pentru autorizarea Ministerului Finanțelor
Finan
de a bate și pune în circulație monete de 500 șii 1000 lei de aluminiu și Revers: Deasupra ROMANIA. În centru stema mijlocie a ţării
2000 lei de alamă din 11 iunie 194638. iar în stânga și în dreapta câte o cruce treflată. Dedesubt,
Dede valoarea
nominală, 2000 LEI.

Fabricarea monedelor de 25.000 lei din 1946 a fost reglementată

re
prin Decretul pentru autorizarea Ministerului Finanțelor
Finan de a bate și
pune în circulație
ie monete jubiliare de argint în valoare nominală de
25000 lei din 20 martie 194641.

500 lei 1946

Metal: aluminiu 1000‰. Muchie zimţată.ată. Diametru: 24 mm.

Greutate: 1,5 g. Monetăria: București.. Gravor: H. Ionescu. Tiraj:
5.823.000 exemplare39.

Avers: MIHAI I REGELE ROMANILOR, efigia spre dreapta,

iar sub gât, numele gravorului. În exergă, între două semne pătrate,
milesimul 1946.
Revers: Deasupra ROMANIA, iar în interiorul unei cununicu de
laur, pe două rânduri, în centru, valoarea nominală, 500 LEI.
25.000 lei 1946
Metal: argint 700 ‰, cupru 300 ‰. Muchie cu deviza: NIHIL
XX SINE XX DEO. Diametru: 32 mm. Greutate: 12,5 g. Gravor: H.
Ionescu. Monetăria București. Tiraj: 2.372.000 exemplare42.

Moneda de 1000 lei nu a mai fost pusă în circulaţie,

circula chiar dacă Avers: MIHAI I REGELE ROMANILOR, efigia spre dreapta,
era prevăzută prin lege. iar sub gât, numele gravorului. În exergă, între două semne pătrate,
milesimul 1946.
În perioada Regatului emisiunile monetare din aluminiu
alumi 1000‰
au fost rare, apelându-se la această soluţieie doar în situaţii
situa de criză Revers: Deasupra ROMANIA. În zona centrală stema mică a
economică. Cea mai plauzibilă cauză a folosiriisirii acestui metal a fost ţării (stânga) iar pe două rânduri
duri (dreapta), valoarea nominală, 25000
dorinţa emitentului de a face economii
nomii la buget in condiţiile
condi în care LEI. Dedesubt, o ramură de măslin.
aluminiul este o materie primă ieftină,
tină, monedele realizate având o
Discuţiile
iile cu privire la baterea acestei monede au început
înce încă
valoare mult mai mică decât valoarea nominală. Monede de aluminiu
din decembrie 1945 (iniţial s-aa dorit ca valoarea nominală a acestor
s-au mai bătut în timpul regelui Ferdinand (25 șii 50 de bani din 1921),
piese să fie de 20.000 lei, iar greutatea să fie
f de 25 grame, din care 17
ultima, din timpul Regatului, fiind piesa de 5 lei din 1947 Ulterior,
p. 84 Lohanul nr. 29, martie 2014
 Numismatică
Numismatic
grame argint fin șii 8 grame aliaj de cupru), însă vor fi puse în circulaţie
circula 194747.
la 5 aprilie 1946, dată la care erau bătute 800.000 bucăţi
bucă în valoare de
20 miliarde lei (plafonul de batere a fost fixat la 50.000.000.000 lei dar Metal: cupru 630‰, zinc 370‰. Muchie cu deviza: NIHIL X
a fost depășit,
it, valoarea totală a emisiunii fiind de 59.300.000.000 lei) SINE X DEO. Diametru: 27 mm. Greutate: 7,5 g. Gravor: H. Ionescu.
43
. ti. Tiraj: 11.850.000 exemplare48.
Monetăria București.

ie a acestor monede s-a

Prin punerea în circulaţie s urmărit, în primul Avers: MIHAI I REGELE ROMANILOR, efigia spre dreapta,
rând, procurarea resurselor necesare pentru plata obligaţiilor
obliga impuse de iar sub gât, numele gravorului.
lui. În exergă, între două semne pătrate,
milesimul 1947.
Convenţia de armistiţiu dar și pentru susţinerea
inerea acţiunilor
ac de refacere a
ţării sau pentru funcţionarea administraţiei
iei de stat. Revers: Deasupra ROMANIA. În centru stânga, stema mică a
ării, iar în centru dreapta, pe două rânduri, valoarea nominală, 10000
ţării,
Fabricarea monedelor de 100.000 lei din 1946 a fost re- re
LEI. Dedesubt, o ramură de măslin.
glementată prin Decretul pentru autorizarea Ministerului Finanțelor
Finan
de a bate și pune în circulație monete jubiliare
iare de 100.000 lei din
Moneda de 10.000 lei a circulat o perioadă scurtă, deoarece prin
argint din 14 august 194644.
reforma monetară din 15 august, 1947 au fost introduse
in noi semne
Metal: argint 700 ‰, cupru 300 ‰. Muchie cu deviza: NIHIL** monetare. În acelaşi timp este ultima piesă la care apare pe muchie
SINE** DEO***. Diametru: 37 mm. Greutate: 25 g. Gravor: H. deviza Casei regale, NIHIL SINE DEO, deviză ce o întâlnim doar la 10
Ionescu (avers) șii A. Romanescu (revers). Monetăria București.
Bucure Tiraj: emisiuni monetare emise în timpul domniei regelui Mihai I.
2.002.000 exemplare45.

100.000 lei 1946 10.000 lei 1947

Avers: MIHAI I REGELE ROMANILOR, efigia spre dreapta,
iar sub gât, numele gravorului. În exergă, între două semne pătrate,
milesimul 1946.
Revers: Deasupra ROMANIA. Femeie în picioare spre stânga,
îmbrăcată în costum popular, cu voal pe cap, simbolizând
simbo România,
întinde mâna dreaptă către un porumbel în zbor ce ţine o ramură de
măslin în cioc, iar cu mâna stângă susţine
ine stema mică a ţării. Dedesubt,
în stânga, pe două rânduri,, valoarea nominală, 100000 LEI iar jos, pe
cerc, numele gravorului.
În timpul domniei regelui Mihai I au fost realizate un număr de
27 emisiuni monetare, din care una a fost din cupru-zinc-nichel,
cu șapte
din cupru–zinc, cinci din zinc, trei din fier placat cu nichel, două din
aluminiu, opt din argint șii una din aur49.
În octombrie 2011, cu ocazia aniversării a 90 de ani de la
nașterea
terea regelui Mihai I, Banca NaŃională a României în colaborare cu
Principesa Margareta șii Principele Radu au realizat o medalie jubiliară
dedicată momentului aniversar.

Aceste monede au fost puse în circulaţie ie la 9 septembrie 1946. Metal: tombac auriu, nepatinat și nelăcuit. Muchie netedă.
La fel ca șii la emisiunea de 25.000 lei cuantumul iniţial
ini autorizat al Diametru: 70 mm. Monetăria București.
Bucure Tiraj: 300 exemplare. Data
valorii acestei emisiuni, 90 miliarde lei, a fost depă
epășit ajungându-se ca emisiunii: 03.10.2011. Desen Cristian Ciornei,
Cior machetă Vasile Gabor.
în noiembrie, 1946, valoarea totală a monedelor bătute să crească la
150 miliarde lei46. Avers: În centru, portretul regelui Mihai I. Circular, în stânga,
REGELE MIHAI I iar în dreapta, 90 DE ANI.
Monedele de 25.000 șii 100.000 lei erau considerate jubiliare
ju de
documentele ce au reglementat apariţia ia lor. În acest sens, ele aveau pe Revers: Stema mare a Regatului României, iar dedesubt 26
revers simbolurile păcii (ramura de măslin șii porumbelul) însă, printre OCTOMBRIE 2011.
altele, menirea acestor emisiuni era șii de a absorbi, prin tezaurizare, o
parte din masa monetară de pe piaţă, ă, scop ce nu a putut fi realizat în Note:
condiţiile în care inflaţia cunoștea un ritm de creștere
tere vertiginos.
verti 1. Marian Bolum, Monedele divizionare emise conform Legii de stabilizare monetară din 1929 în
Elanul, an XIII, nr.117, noiembrie 2011.
2. Ioan Dogaru, Catalogul monedelor şi bancnotelor româneşti emise în perioada 1853-1977,
1853 Bucureşti,
Fabricarea monedelor de 10.000 lei din 1947 a fost reglementată
re 1978, p.26-27.
prin Decretul pentru autorizarea Ministerului Finanțelor
Finan de a bate și 3. Marian Bolum, Medalia comemorativă
memorativă „Ardealul nostru în Academia Bârlădeană, an XVIII,
nr.1(42), Trim.I, 2011.
ie monete de 10.000 lei din alamă din 10 ianuarie
pune în circulație 4. Costin C. KiriŃescu, Sistemul bănesc al leului şi precursorii lui,
lui vol II, Editura Enciclopedică,

p. 85 Lohanul nr. 29, martie 2014

 Actualitate
Bucureşti, 1997, p. 508.
5. Ibidem, p.541.
6. Ibidem, p.546.
7. Aurică Smaranda, Lista cronologică a legiuirilor cu privire la emisiunile monetare în România în VALOAREA BOGĂłIILORIILOR łĂRII NOASTRE
Buletinul SocietăŃii Numismatice Române, anii LXX-LXXIVLXXIV (1976-1980),
(1976 nr.124-128, Bucureşti,
1981, p. 416 EXTORCATE DE INVADATORII STRĂINI ÎN
8. Erwin Schäffer, Bogdan Stambuliu, România proiecte, probe obe monetare, și catalogul monedelor
emise, vol I, Galeria numismatică, București, 2009, p. 267. TRECUT, ŞII CE NE PREGĂTESC
PREG ACTUALII
9. Octavian Iliescu, Paul Radovici, Monetele României, Editura
tura Enciclopedică, Bucureşti, 2004., p.56.
10. Aurică Smaranda, op.cit., p.417. CONDUCĂTORI TORI AI ROMÂNIEI
11. http://www.bancnote-monede.ro/2-lei-1941-5-lei-1942/
12. Aurică Smaranda, op.cit., p.416.
13. Erwin Schäffer, Bogdan Stambuliu, op.cit., p.278.
14. http://romaniancoins.org/ro250lei1941.html
15.

Ing. Valeriu POPOVICI – Paris, FranŃa

Cea mai mare bogăŃie ie a poporului nostru este şi va

trebui păstrată, limba noastrăă multimilenară, limbă pe care,
străinii de neam, care ne-au au supt şi ne sug şi astăzi toate
bogăŃiile Ńării, nu le-au
au ajuns doar aceste bogăŃii
bog ci, infiltraŃi
printre noi, ne necinstesc şii originile cuvintelor noastre pure
româneşti, atribuindu-le le la toate, provenienŃa
provenien de la alte
popoare!

P
Medalie jubiliară dedicată regelui Mihai I50 arcurgând trecutul poporului nostru, constatăm
constat că am avut un
trecut glorios, când aveam conducători
conduc politici care erau în
16. Aurică Smaranda, op.cit., p.417. acelaşi timp şi conducători
tori religioşi.
religio
17. http://numismatica.finantare.ro/index.php?option=com_content&task=view&id=94&Itemid=126
tent&task=view&id=94&Itemid=126
18. Aurică Smaranda, op.cit., p.417.
19. http://www.gcoins.net/en/catalog/view/7696 Anul 5508 î. Hr. a fost sărbătorit
torit până în sec. al XVIII-lea în cele
20. Octavian Iliescu, Paul Radovici, op.cit., p.60.
21. Aurică Smaranda, op.cit., p.417. trei mari provincii române, ca dată
dat de când noi fiinŃăm ca stat, şi
22. http://www.bancnote-monede.ro/20-lei-1942-1943-1944/
23. Ioan Dogaru, op.cit., p.26-27. reprezintă anul morŃii ii primului conducător
conduc politic şi religios al
24. Aurică Smaranda, op.cit., p.417. românilor, Zeul Moş,, sau Zalmoxis după dup greci, Saturn la egipteni
25. numismatics.com/portal/modules/ AMS/article.php?storyid=82
http://transylvanian-numismatics.com/portal/modules/
26. Aurică Smaranda, op.cit., p.417. şi al cărui bust troneză sculptat în stâncă,
stânc pe vîrful Omul din MunŃii
27. http://www.allnumis.ro/moneda/romania/100-lei-1944-97
28. Octavian Iliescu, Paul Radovici, op.cit., p.60. Bucegi.
29. Erwin Schäffer, Bogdan Stambuliu, op.cit., p. 282.
30. http://romaniancoins.org/ro100lei1943.html
31. Aurică Smaranda, op.cit., p 418. Dar, cu toate că poporul nostru popula aproape întreaga Europă
Europ în
32. http://www.bancnote-monede.ro/500-lei-1944/
33. Costin C. KiriŃescu, Sistemul bănesc al leului şi precursorii lui,, vol III, Editura Enciclopedică, străvechime, n-am reuşit să închegămîncheg un imperiu, având doar
Bucureşti, 1997, p. 16.
34. http://numismatica.finantare.ro/index.php?option=com_content&task=view&id=158&Itemid=112
t&task=view&id=158&Itemid=112
organizaŃii
ii tribale, provinciale, dezbinate în decursul vremii, ce nu au
35. Aurică Smaranda, op.cit., p 418 permis unificarea într-unun singur stat, cu o singură
singur conducere, aşa cum
36. George Buzdugan, Octavian Luchian, Constantin Oprescu, Monede şi bancnote româneşti,
româneşti Editura
Sport Turism, Bucureşti, 1977, p.271. au reuşit
it la un moment dat romanii, apoi macedonenii (uniŃi
(uni cu grecii),
37. http://www.bancnote-monede.ro/500-lei-1945/
38. Costin C. KiriŃescu, op.cit., p 62. etc.
39. Aurică Smaranda, op.cit., p 418.
40. http://romaniancoins.org/ro500lei1946.html
41. http://www.allnumis.ro/moneda/romania/2000-lei-1946-100 Încercările lui Burebista de unificare, au condus la complotul unor
42. Aurică Smaranda, op.cit., p 418.
43. http://numismatica.finantare.ro/index.php?option=com_content&task=view&
tent&task=view&id=94&Itemid=126
comandanŃi şi uciderea sa, iar după aproape două secole mai tîrziu, prin
44. Liliana Nicoleta Hanganu, O probă necunoscută a monedei de 25000 de lei din 1946 în Erwin învingerea şi moartea lui Decebal, a condus la dezastrul care-l
Schäffer, Bogdan Stambuliu, România proiecte, probe monetare, șii catalogul monedelor emise, vol
I, Galeria numismatică, București, 2009, p. 404. cunoaştem şi ocuparea a unei şeptimi
eptimi din teritoriul care-l
care ocupau la
45. Aurică Smaranda, op.cit., p 418.
46. http://www.bancnote-monede.ro/100000-lei-1946/ acea vreme strămoşii noştri.
47. Liliana Nicoleta Hanganu, op.cit., p 404.
48. Aurică Smaranda, op.cit., p 418.
49. Erwin Schäffer, Bogdan Stambuliu, op.cit., p.287. În toată perioada de ocupaŃie
ie romană
roman a Daciei, între anul 106 şi 271,
50. Ioan Dogaru, op.cit., p.26-27.
51. http://forum.transylvanianumismatics.com/viewtopic.php?p=68888&highlight=personal
care întregi cu cereale plecau anual spre Roma şi alte provincii romane,
cît şi cirezi de vite ca pradă de război
r şi ocupaŃie. Nu cunoaştem
valoarea aurului şii argintului extorcat din minele de aur şi argint
în perioada de 165 de ani de ocupaŃie
ocupa şi epediat sub pază şi sclavi
daci spre Roma. Cunoaştem tem doar mărturia
m doctorului lui Traian,
Criton,, care a estimat valoarea tezaurului lui Decebal găsită g în
SargeŃia la 1640 t. aur şii 3310 argint.

Dar în afară de aceste extorcări,

ri, au mai fost şi statuile şi busturile
din marmură albă şii porfir demontate de la Sarmizetusa, Sarmizetusa
transportate la Roma, după distrugerea locaşurilor
loca de cult şi palatelor
regilor daci, care le admiraŃii în muzeele şi parcurile din Roma şi alte
capitale europene. Este eronată teza susŃinută
sus de dl. Leonard Velcescu
ca teză de doctorat la Sorbona, în care exprima că c aceste busturi şi
p. 86 Lohanul nr. 29, martie 2014
 Actualitate
statui au fost sculptate de romani la cererea lui Traian, ca să-şi orneze
cu ele Forumul! După părerea multor specialişti în materie, printre care
şi a domnului G. Gheorghe, nu a existat în istorie faptul, ca un
cuceritor să-şi cinstească poporul învins, comandând sculptorilor săi să
orneze un edificiu cu statuile învinşilor!
O altă teză eronată, de data asta a istoricilor noştri, este construcŃia
de către romani a drumurilor pietruite pentru transportul modernizat în
Dacia cucerită. Aceste drumuri existau deja, dar alte drumuri au fost
comandate de cuceritor, din locurile unde plecau transporturile cu
mărfuri şi vite spre Roma chiar şi în afara Daciei, în Panonia şi mai
departe, construite de sclavi daci. De asemeni, este falsă şi teza
costrucŃiei podului de la Drobeta şi a monumentului de la Adamclisi,
care de fapt au fost construite tot de strămoşii noştri.
După părăsirea Daciei romane de către Aurelian şi până în Evul
Mediu, nu avem mărturii a valorilor jafurilor năvălitorilor care au
trecut prin Ńara noastră. La convertirea forŃată a românilor panonieni la
catolicism, o serie de conducători care n-au vrut să se convertească, au
fost exterminaŃi şi li s-au luat averile cât şi obiectele din metale rare
care le deŃineau, toate intrând în visteria papalităŃii !
De remarcat faptul că în primul mileniu din era noastră, cronicari
străini au tratat pe mulŃi dintre invadatori, cum au fost cumanii, avarii,
vandalii, ostrogoŃii, vizigoŃii, masageŃii, etc. ca barbari cruzi şi
spoliatori, dar de fapt ei au fost de aceeaşi gintă getică ca şi a noastră.
Ei au fost astfel categorisiŃi de istoricii romani şi greci, fiindcă au
acŃionat în provinciile romane din sudul Dunării unde au atacat castrele
romane, iar în Italia au prădat şi Ńinut sub ocupaŃie o bună bucată de
vreme Roma imperială, FranŃa , Spania şi nordul Africii. Cum se
explică faptul că unii dintre ei au sălăşluit mai bine de două secole în
provinciile româneşti şi noi n-avem niciun cuvînt de la ei. În schimb
avem cuvinte de la bulgari, maghiari, serbi, croaŃi, iar năvălitorii
bulgari fiind exterminaŃi în totalitate în anul 1018 iar cu ceilalŃi
năvălitori n-am conlocuit decît cu ungurii în Transilvania!
De la 1393 la 1877 (484 ani) Muntenia, Moldova şi Transilvania au
plătit Imperiului Otoman 1.066.305.780 lei-aur, sau 341 tone aur.
Imperiul Habsburgic a Ńinut sub ocupaŃie Transilvania, între 1687 şi
1918 (231 ani), Banatul, între 1718 şi 1918 (200 ani), Oltenia, între
1718 şi 1739 (21 ani) şi Bucovina, între 1775 şi 1918 (143 ani) şi a
stors aceste provincii de 2.450.000.000 lei-aur, sau (858 tone aur).
În perioada de ocupaŃie rusească, între 1769 şi 1854 (85 ani),
Moldova şi Muntenia au fost stoarse de 200.000 lei aur, sau 65 tone
aur.
Cu alte cuvinte, Imperiul Habsburgic, stăpânind 231 de ani
Transilvania şi 100 de ani Bucovina, a jăcmănit de două ori mai mult
decît turcii (484 ani) şi de patru ori mai mult decît ruşii (85 ani).
Dacă admiraŃi la Viena şi Budapesta edificiile şi mai ales frumoasele
Catedrale şi Palate, cât şi Muzeele, să ştiŃi că realizarea acestor edificii
pe care le vizitaŃi, provine din aurul extorcat de austrieci şi unguri de
la noi.
Nu putem să nu punem la socoteală şi tezaurul trimis pentru păstrare
ruşilor în primul război mondial (recuperat doar în mică parte) şi nici
p. 87
uriaşele despăgubiri de război impuse României la sfîrşitul celui de al
doilea război mondial, însemnând o pagubă de 1.264 tone aur, care
astăzi ar valora peste 63 miliarde euro. MenŃionam faptul că din
tezaurele trimise spre păstrare în Rusia, ne-au fost restituite în anii
1935, în 1956 şi 2008 o parte din tezaure, în afara celor 93,4 tone de
aur!
O datorie ne onorată de germani Statului român (livrări de petrol şi
de alimente în timpul celui de al II-lea război mondial) a fost
descoperită de un economist român şi dată publicităŃii. Rezultatul,
profesorul universitar din Timişoara a fost destituit din funcŃie! N-a
fost vorba decât de 19 miliarde de euro!
În primăvara anului 1989, Ceauşescu a anunŃat că România nu mai
are nici-o datorie externă. Cum se face că astăzi, după 24 de ani de
conducere post-decembristă, datoria externă a Statului român se ridică
la suma de peste 150 de miliarde de euro?
PriviŃi cum arată doar Budapesta astăzi şi comparaŃi-o cum arată
Bucureştiul! Dar nu numai capitala ci şi celelalte mari oraşe, ca să nu
mai vorbim de cum arată satele noastre!
La sfârşitul anului 1989 foarte multe Ńări din lumea a treia, dar şi
altele, datorau României zeci şi sute de milioane de dolari. Unde se
ascund atâtea sute de milioane, care numai ele ar compensa astazi
datoria externa a Statului român?
Se ştie că Ceauşescu avea conturi în străinătate, din sumele vărsate
pentru evrei, nemŃi sau alŃii care cereau plecarea definitivă din
România, dar conturi depuse de, si pe numele unor persoane de
încredere. Una dintre aceste persoane se pare că a şi asistat la
lichidarea cuplului Ceauşescu, ceea ce justifică şi sumele enorme de
care dispune astăzi, evaluate la cca. 400 milioane U.S.A. dolari.
Toate datoriile pe care Statele străine le datorau nouă, au fost
recuperate parŃial, de către persoane acreditate de conducerea Ńării sau
a unor ministere de resort şi banii au intrat în mâna celor care au
negociat tranzacŃiile şi a celor care i-au acreditat.
Din sumele cu care toŃi cei care s-au îmbogăŃit peste noapte, au
început să «cumpere de la stat» hoteluri, restaurante, bănci, locuinŃe
diverse, după care, îmbogăŃindu-se şi mai mult, nu le-a mai priit aerul
din Ńară şi s-au stabilit în Principatul Monegasc. Sunt cunoscuŃi cca. 22,
dar se pare că sunt mult mai mulŃi, a căror avere este evaluată la cca.
4.100 miliarde de euro!
În luna februarie 2012, în presă s-a semnalat că o echipă româno-
canadiană de geologi a descoperit într-o galerie de la Roşia Montană,
cu o vechime de cca. 5.500 de ani (3.500 î.Hr.), o lespede perfect
şlefuită, cântărind aproximativ 1.700 tone, din care 900 tone de aur şi
500 tone wolfram. Lespedea a fost găsită în galeria 13, Galeria
Hiperboreană, aflată sub satul Cornea. În urma analizelor de laborator a
rezultat că lespedea are compoziŃia din amestecul a 55% pulbere de aur
de 50 carate, 30% wolfram şi 15% praf de granit. La fabricarea lespezii
respective, s-ar fi folosit o tehnologie necunoscută şi imposibil de
reprodus în condiŃiile ştiinŃei actuale! Dimensiunile lespezii: 12x6x3
metri înălŃime şi greutatea 1.700 tone.
Lohanul nr. 29, martie 2014
 Actualitate
În anul 1976, deasupra lespezii – care avea gravate litere în relief a
unui scris nedescifrat, fotografiat de un istoric şi Ńinut secret – a fost
găsit scheletul uriaş (cca.10 m. înălŃime) al unui strămoş de-al nostru,
care a fost transportat urgent şi în mare secret la Moscova; intrarea în
galerie a fost bine închisă şi camuflată.
În ziua de 23 iunie 2012 în urma săpării unui puŃ cu diametrul de 12
m., lespedea a fost scoasă în secret la suprafaŃă, tăiată în 80 de
calupuri, încărcată în containere şi transportată în mare taină, sub pază,
după unele surse la Combinatul Siderurgic Sidex GalaŃi, unde
calupurile au fost transformate în lingouri de aur şi wolfram, după care
nu se ştie ce destinaŃie au luat! Valoarea lor depăşeşte 200 miliarde
euro, mai mult decât datoria actuală a României către F.M.I. şi Banca
Mondială! Există unele voci care afirmă că persoane sus puse de la
Guvern au muşamalizat toată afacerea şi că bancherii elveŃieni îşi
freacă mâinile satisfăcuŃi!
Adevărul este că – lumea întreagă este astăzi condusă de o
Ocultă InternaŃională – în fruntea căreia sunt magnaŃii marilor
industrii din lume, care caută prin toate mijloacele să acapareze şi
să exploateze resursele de petrol, gaze naturale şi metale preŃioase
în folosul lor.
România se găseşte între două mari tabere: Occidentul incluzând şi
America, şi Rusia şi fostele componente ale URSS-ului. Cum Rusia,
după cel de-al doilea război mondial ne-a impus prin pactul de la Ialta
ca 85% din comerŃul şi schimburi economice trebuiau făcute cu URSS-
ul, şi la preŃurile impuse de ruşi, noi n-am putut prospera ca celelalte
Ńări libere din lume. În schimb, după lovitura de Stat din decembrie
1989, în loc ca industria noastră să prospere ,, totul a fost dat la fier
vechi”!
Se va pune întrebarea, care-i explicaŃia?
ExplicaŃia este simplă. Pentru a exploata bogăŃiile naturale a unei
Ńări (petrol, gaze naturale, metale rare etc.) sunt două metode:
- ocupi prin forŃă Ńările respective sub motiv că prezintă pericol
pentru pacea mondială, sau
- infiltrarea unor agenŃi alogeni, sau conrupând politicieni locali, cu
scopul deznaŃionalizării popoarelor care deŃin mari bogăŃii naturale,
privatizarea tuturor activităŃior vitale (energie electrică, surse de
bogăŃii subterane, etc.) şi concesionarea străinilor exploatarea
bogăŃiilor Ńării respective.
Exemplul ocupării prin forŃă, motivând că statul respectiv prezintă
un pericol pentru umanitate, este ocuparea prin forŃă a Afganistanului,
a Irakului, ca apoi prin aşa-zise revoluŃii interne, a Libiei ş.a. Toate
aceste Ńări deŃineau mari bogăŃii naturale, petrol, metale rare care
interesau pe americani în special.
Ceea ce ne îngrijorează pe noi românii, este decăderea economică a
Ńării noastre, în 24 de ani de la lovitura de stat din decembrie 1989.
Rezultatul scontat de români prin îndepărtarea cuplului Ceauşescu de
la putere a fost cu totul iluzoriu. Astăzi, foarte mulŃi români, în special
Ńărănimea şi săracii oraşelor, regretă perioada ceauşistă! Rezultatul este
că toŃi tinerii cât şi oameni maturi, cca. 4,5 milioane au plecat din Ńară,
unii definitiv, alŃii temporar. Statul a şi încurajat acest exod, pregătind
p. 88
de curând studenŃi la Fac. de Medicină de exemplu, cu limba de
predare a cursurilor în franceză sau engleză! Ba încă s-au organizat
societăŃi care facilitează exodul prin găsirea posturilor de medici în
special în FranŃa. Pentru plecări în special în Canada, lista
pretendenŃilor la exod este îngroşată şi aşteptările sunt de lungă durată.
Toate măsurile luate de conducătorii României de după aşa-zisa
revoluŃie din decembrie 1989 au fost de subminarea economiei
naŃionale şi nu de modernizarea industriei, a producŃiei agricole şi
îmbunătăŃirea asistenŃei medicale. Nu s-au încurajat deloc investitori
străini în construcŃia unor noi fabrici constructoare de maşini, iar
bruma de fabrici care o mai aveam, a fost dată la fier vechi ! Cei care s-
au îmbogăŃit peste noapte, parcă s-ar fi înŃeles între ei, şi-au depus
banii în străinătate şi trăiesc din veniturile banilor depuşi!
Foarte puŃini intelectuali români şi-au dat seama de dezastrul care-l
pregătesc străinii, cu sprijinul actualei conduceri a României şi a
cozilor de topor care-l susŃin, de a ne sustrage din subsolul Ńării noastre
toate metalele rare, gazele de şist şi prin mijloace ,,aşa zise moderne”
să polueze apele freatice, cea ce ar produce cel mai mare dezastru
ecologic care l-a cunoscut patria noastră. Exemplul de astăzi de la
Pungeşti unde se propune metoda fracŃionării hidraulice, este doar
începutul, dar în toate regiunile Ńării unde se intenŃioneză exploatări cu
cianuri, populaŃia trebuie să se mobilizeze ca să preîntâmpinăm
dezastrul ecologic ce ni se pregăteşte. Nu uitaŃi, dezastrul ce ar decurge
prin metodele de extracŃie este mai periculos decât a fost efectul
Cernobil!
Pungeşti a fost ales pentru a testa care va fi reacŃia publicului, şi în
acelaşi timp să îndepărteze atenŃia publicului la ceea ce se pregăteşte la
Roşia Montană.
Din păcate, actuala conducere a României încalcă cea mai veche
lege a poporului nostru ,,legea pământului”, să nu înstrăinăm nici-
un petec de pământ străinilor!
Această lege sacră poporului nostru n-a mai putut fi respectată prin
intrarea noastră în U.E. Dar avem şi o ConstituŃie a Ńării care n-a fost
abrogată şi care stipulează:
I)Articolul 135 – Economia”
(2) Statul trebuie sa asigure:
d) exploatarea resurselor naturale, în concordanŃă cu interesul
naŃional;
II) Articolul 136 – Proprietatea
(3) BogăŃiile de interes public ale subsolului, spaŃiul aerian,
apele cu potenŃial energetic valorificabil, de interes naŃional,
plajele, marea teritorială, resursele naturale ale zonelor
economice şi ale platoului continental.
Care-i interesul Companiei R.M.G.C., care a şi făcut cercetări la
Roşia Montană, să exploateze subsolul acestui zăcământ minier,
început încă din antichitate? Nu numai aurul sau argintul ca metale
nobile îi intereseză. După unii geologi care au fost în posesia unor
documente şi care au evaluat toate cantităŃile de metale rare, valoarea
Lohanul nr. 29, martie 2014
 Actualitate
rezervelor metalelor rare s-ar ridica la enorma cifră de 6.300 miliarde
de U.S.A. dolari!. Wolfram-ul în special îi interesează, care-i de patru
ori mai scump decât aurul şi noi avem cea mai mare rezervă din
Europa, dar şi celelalte metale rare!
Încă mai de mult timp, Ministerul Culturii a cerut unor experŃi ai
UniversitaŃilor Oxford şi Leicester, de a analiza dacă situl Roşia
Montană prezintă un interes pentru patrimoniul UNESCO. Rezultatul
investigaŃiilor n-a fost comunicat în presă, ci a fost Ńinut secret. Dar
ca toate secretele, după un anumit timp răbufnesc la suprafaŃă. Trei
profesori universitari de la universităŃile sus amintite, Andrew Wilson,
David Malingly şi Michael Dawson care au analizat situl, au scris în
raportul lor că: Roşia Montană ca regiune şi ca subsol de
exploatare, îndeplineşte nu numai o condiŃie, ci patru condiŃii
pentru a fi declarat ca: monument al patrimoniului universal şi
naŃional şi anume:
- arată o relaŃie importantă de schimb al valorilor umane de-a
lungul unei perioade îndelungate sau într-o zonă culturală a lumii,
în ce priveşte dezvoltarea arhitecturii sau a tehnologiei, a artelor
monumentale, planificării urbanistice sau a concepŃiei peisagistice;
- poartă o mărturie unică sau cel puŃin excepŃională a unei
tradiŃii culturale sau ale unei civilizaŃii, care încă exista sau a
dispărut;
- este un exemplu deosebit pentru un anume tip de ansamblu sau
peisaj arhitectural sau tehnologic, care ilustrează o etapă
importantă din istoria umanităŃii;
- este un exemplu deosebit pentru o aşezare umană tradiŃională,
pentru folosirea pământului sau a mărilor, reprezentativ pentru
una sau mai multe culturi, prin interacŃiunea umană cu mediul,
mai ales când acesta a devenit vulnerabil sau sub impactul
schimbărilor ireversibile.
Ne punem întrebarea: de ce acest raport al specialiştilor englezi nu a
fost comunicat public, cât şi firmei R.M.G.C., pentru a Ńine seama la
procedurile tehnologice de extragere, ca situl Roşia Montană să-şi
păstreze statutul de patrimoniu naŃional şi universal, cum l-au definit
cei trei experŃi britanici?
Noul director al Institutului Geologic al României, Ştefan
Marincea, a declarat că proiectul Roşia Montană ,, nu este în
avantajul Statului Român”, aducând precizarea parlamentarilor din
Comisia specială că avizul favorabil dat de fostul director general ,,este
un fals grosolan”.
Actualul director a criticat proiectul de la Roşia Montană arătând că
acesta nu respectă principiile dezvoltării durabile şi respectul faŃă
de mediu, nici ,, valorificarea complexă” şi nici ,,directiva
deşeurilor periculoase” şi că nu este în avantajul statului român.
Dar ce putem reproşa actualului director este că, numai analizarea
„unor hârtii a raportului firmei canadiene”nu prezintă nici-o
garanŃie. MenŃionam faptul că R.M.G.C. fiind o firmă creată ad-hoc,
doar pentru Roşia Montană, ne având ea însăşi realizari proprii, ea
nu ne poate arăta o realizare a acestei firme. De aceea trebuie
insistat ca să se ceară ca o obligaŃie a firmei canadiene R.M.G.C.,
p. 89
de a arăta pe viu unei delegaŃii de specialişti români trei instalaŃii
de extragere cu cianuri a minereurilor cu metale rare cât şi a
modalităŃii de tratare a sterilului conŃinând cianuri. Numai după
raportul favorabil al delegaŃiei de specialişti, se va putea acorda
acceptul de începerea exploatării. Dar această clauză nu este
singura care trebuie negociată. Este inadmisibil ca din valoarea
extragerilor Statul Român să primească dividente de numai cca.2 -
6%, ci minimum 80%.
În privinŃa poluării mediului, actualul director al I.G.R. în raportul
său, afirma: ,,În cazul acestui proiect datorită amplorii
extraordinare şi a procedeului folosit, costurile post-mining (după
exploatare – n.r.) pot fi comparate cu cele de la Yellowknife din
Canada în care în urma falimentului unei companii miniere, statul
canadian pentru a menŃine în stare de îngheŃ un lac de cianuri
abandonat, cheltuieşte anual un miliard de dolari canadieni până
se va găsi tehnologia necesară să neutralizeze aceste cianuri”. Sa
nu uităm însă că, la cantitatea de cianuri ce se va folosi la noi,
cheltuielile anuale vor trebui multiplicate cu peste trei, patru ori,
sau poate chiar mai mult!
Nu insistăm la toate obiecŃiile făcute de acualul director al I.G.R.,
obiecŃii care ar conduce la un proces penal contra R.M.G.C., proces pe
care actuala conducere a Ńării noastre nu-l va susŃine, fiind cu toŃii
corupŃi si mituiŃi cu acŃiuni a firmei canadiene.
SusŃinătorii proiectului R.M.G.C., au ocolit până acum,
adevărul referitor la distrugerea cu 150 milioane kg. dinamită a
trei munŃi, a numeroase monumente istorice şi a comunei Roşia
Montană, precum şi cel care vizează cele peste 3.000 de cutremure
programate de către R.M.G.C.
Comuna Roşia Montană este deja protejată, prin Legea nr.
5/2000, anexa nr.3, ca patrimoniu naŃional de valoare excepŃională,
iar satul Roşia Montană este înscris în lista monumentelor istorice,
publicată în Monitorul Oficial al României, nr. 646 bis. din 16 iulie
2004.
ContestaŃiile în masă a poporului român pentru sistemul propus de
dinamitarea munŃilor de la Roşia Montană şi folosirea cianurilor la
exploatarea metalelor preŃioase, concesionate firmei R.M.G.C,. s-au
desfăşurat şi continuă încă în capitală şi alte oraşe din Ńară şi unele
capitale europene. Nu suntem informaŃi, dacă românii din Canada s-au
coalizat ca cei din Ńară, pentru a manifesta contra firmei canadiene
R.M.G.C. desemnată să producă cel mai teribil dezastru ecologic pe
care-l vom avea în urma sistemului utilizat cu cianuri de această firmă.
La toate aceste manifestaŃii de protest din Ńară şi străinătate se
infiltrează şi securişti de-ai noştri, care fotografiază şi intră în vorbă
uneori cu manifestanŃii. La una din capitalelele europene o persoană
care a asistat la o manifestaŃie contra exploatării cu cianuri de la Roşia
Montană, persoană care de obicei primea invitaŃie la Ambasada
Română cu ocazia zilei de 1 decembrie, anul acesta nu a mai primit
invitaŃie! Astfel şi-a dat seama că toŃi manifestanŃii sunt repertoriaŃi de
securiştii infiltraŃi printre manifestanŃi.
MenŃionăm faptul că toate persoanele care conduc Ńara noastră, de la
preşedinŃi, deputaŃi, miniştri etc. Sunt mituiŃi cu acŃiuni ale firmei
R.M.G.C., împărŃite acestora în vederea aprobărilor de exploatare!
Lohanul nr. 29, martie 2014
 Geografie
Dar chiar dacă firma R.M.G.C. va renunŃaa la metoda de exploatare fost depuse, într-oo groapă comună, toate osemintele eroilor căzuŃi în
cu cianuri, trebuie sa ne împotrivim în continuare la exploatarea acea luptă. Craniile sub altar, iar celelalte oase sub naos şi pronaos.
subsolului de către firme străine,
ine, noi am exploatat subsolul cu mijloace
ecologice şi mai ales, am avut şi controlul cantităŃ
ăŃilor exploatate.

AtenŃionăm încă odată pe toŃi românii, că firma R.M.G.C. va

folosi la extragerea minereurilor conŃinând
inând metale rare nişte
ni
cantităŃi de explozibile şii cianuri mai mari decât la toate
exploatările cunoscute până acum în lume, care au folosit
asemenea mijloace.

Dacă nu preîntâmpinăm acest cest dezastru ecologic care ni se

pregăteşte, vom plânge viaŃaa a zeci sau sute de mii de români, iar
apa de robinet nu va mai putea fi folosită nici la spălatul
sp rufelor şi
vaselor!

Deci uniŃi cu toŃii din toată lumea, să luptăm prin toate

mijloacele să împiedecămm exploatarea cu cianuri de către
c străini a
bogăŃiilor noastre subterane. Nu ne-aa ajuns destul jaful străinilor
str
în tot decursul veacurilor, pe care am semnalat-o
semnalat la începutul Mănăstirea Războieni
articolului, ca acum noi înşine, să vindem străinilor
str restul Biserica a fost construită monumental, cu şarpantă prelungă tipic
bogăŃiilor pe care le mai deŃinem în subsolul Ńării
rii noastre? moldovenească, ce protejează pereŃii de precipitaŃii, pereŃi sunt ridicaŃi
din blocuri mari din piatră, cu pseudoferestre pe două rânduri (ocniŃe
Deşteaptă-te
te române din somnul cel de moarte mari şi mici), contraforturi solide pe colŃuri şi la mijloc, iar deasupra
uşii de la intrare o pisanie din piatră scrisă în chirilică. ClopotniŃa este
La care te-adânciră barbarii de tirani! amplasat în partea de vest, în turnul PorŃi.

De-aa lungul timpului obştea monahală a variat ca număr, fiind

înregistrată la începuturi ca o comunitate puternică de călugări, pentru
Itinerar la mănăstirile din SubcarpaŃii ca după 1990, să fie de măicuŃe.

şi CarpaŃii Moldovei

Prof.. dr. Vicu MERLAN - Huşi

În vara anului 2013 am vizitat, alături de un grup de

iubitorii ai istoriei românilor coordonaŃi de Constantin IoniŃă,
câteva din mănăstirile subcarpatice şi carpatice din Moldova.
M

C
ele cinci mănăstiri vizitate sunt poziŃionate astfel:

- Mănăstirea Războieni se găseşte la limita

dintre perimetrul subcarpatic şi Podişul Moldovei;
- Mănăstirea BistriŃa la limita dintre
SubcarpaŃii Moldovei, MunŃii Stânişoarei şi MunŃii
Goşmeanu;
- Mănăstirea Bisericani este situată în partea sud-vestică
sud a
MunŃilor Stânişoarei, pe Masivul Simion;
- Mănăstirea Ceahlău la cota 1850 m pe Muntele Ceahlău.
- Mănăstirea Petru Vodă este amplasată în partea de vest
a MunŃilor Stânişoarei la limita cu MunŃii BistriŃei;

Înainte de a ajunge la Piatra NeamŃ, ne-am ne abătut pe la

Mănăstirea Războieni,, în partea de nord a localităŃii cu acelaşi nume.
Întâi am vizitat “mănăstire-mausoleu”,
ausoleu”, ridicată în cinstea celor peste
5000 de boieri moldoveni căzuŃi pe valea pârâului Alb, în confruntarea
cu turcii la 26 iulie 1476. Am aflat de la maica-ghid
ghid că sub biserică au
p. 90
TroiŃă ridicată în cinstea eroilor căzuŃi la Războieni
După ce am vizitat mănăstirea, ne-amam deplasat pe un tăpşan al Pârâului
Alb, de la sud-vest
vest de satul Războieni. Aici am identificat, după
ceramica din incintă, o cetăŃuie getică cu val de apărare şi şanŃ de circa
Lohanul nr. 29, martie 2014
 Geografie
0,5 ha. Pe latura de est, din incinta cetăŃuiei, a fost ridicată o cruce
mare din beton, în cinstea eroilor ce s-au jertfit pe Valea Albă la
Războieni. TradiŃia spune, că de pe acest loc, Ştefan cel Mare a
coordonat o vreme luptele împotriva turcilor. Luptele s-au dat pe data
de 26 iulie 1476 (de loc întâmplător ne aflam şi noi exact în acea dată a
lunii iulie) între orele 12 până seara târziu. Numărul mic de ostaşi de
circa 6000 de boierii moldoveni, nu a putut Ńine piept celor câteva zeci
de mii de ieniceri şi spahii turci antrenaŃi să ucidă. łăranii fuseseră
trimişi de Ştefan la casele lor pentru a-şi ascunde bruma de avere din
calea tătarilor, care atăcau din nord-est.
Ne-am continuat itinerariul spre Piatra NeamŃ, iar de aici la
Mănăstirea BistriŃa. Aflată la 6 km de oraşul Piatra NeamŃ, pe Valea
BistriŃei, este considerată una din cele mai vechi mănăstiri din
Moldova şi cea mai importantă ctitorie muşatină din Moldova. Primul
altar i se atribuie lui Petru I Muşat (1375-1391), care a ctitorit un schit
din lemn pe locul actualei bisericii. Alexandu cel bun (1400-1432)
zideşte ansamblul monumental din piatră, iar urmaşii săi Ştefan cel
Mare, Petru Rareş şi Alexandru Lăpuşneanu adaugă elemente noi
acestuia. La 1498 Ştefan cel Mare ridică în partea de nord-vest un turn-
clopotniŃă, prevăzut cu două clopote. Biserica este pictată de Nechita şi
Dobre. Mănăstirea BistriŃa reprezintă necropola familiei domnitoare,
unde sunt îngropaŃi: Alexandru ce Bun (1432), soŃia Ana (1418), cei
doi copii ai domnitorului Alexandru (1496) şi Ana (1499).
Al treilea ctitor Petru Muşat (1527-1538, 1541-1546) măreşte
paraclisul tatălui său din turnul clopotniŃei şi pictează pe el tabloul
votiv; reface zidul de incintă şi mai construieşte un nou turn de intrare,
prevăzut la etaj cu un mic paraclis.
Mănăstirea BistriŃa
În jurul Mănăstirii BistriŃa s-au ridicat sihăstrii, schituri şi mănăstiri,
înfinŃate de pustnici precum Simeon de la PângăraŃi, Iosif de la
Bisericani ş. a.
Mergând mai depate în amonte, la 2 km de Piatra NeamŃ, pe platoul
Muntelui Simion, am vizitat Mănăstirea Bisericani. Prin a doua
jumătate a sec. al XV-lea, cuviosul Iosif vine cu ucenicii săi din łara
Sfântă, de la un schit de pe Valea Iordanului şi ridică o biserică din
lemn. Monahii sihaştri se osârdeau în peşterile din jurul bisericii şi doar
în zilele de sărbătoare se adunau la Biserică. După bătălia de la
Războieni, biserica este jefuită şi apoi arsă de către turci. SituaŃia se
p. 91
repetă şi la 1498, dar de către tătari. Rămas fără biserică, cuviosul Iosif,
hotărăşte să plece la Sfântul Munte Athos.
ApariŃia Maicii Domnului la Bisericani
Povestea apariŃiei Fecioarei Maria într-un stejar de la
Bisericani este consemnată în tradiŃia locală şi pe o frescă din
paraclisul ridicat deasupra locului. Cuviosul Iosif cu ucenicii săi
pornind spre Sf. Munte (1499), au fost opriŃi din drum de apariŃia
miraculoasă a Fecioara Maria care le-a ieşit în cale într-un stejar de pe
marginea drumului.
Dialogul, consemnat în viaŃa Cuviosului Iosif, cel care a fost proclamat
sfânt, a fost următorul: Unde mergeŃi? La această minunată vedere, ei
au răspuns: Ne ducem la grădina ta! ÎntoarceŃi-vă, le zise Maica
Domnului, căci şi aici este grădina mea!
În amintirea acestei minuni, ei au aşezat în stejar o icoană cu
chipul Maicii Domnului. Mai târziu, Schitul Cuviosului Iosif s-a
numit Schitul Bisericani, adică “al evlavioşilor”, pentru că monahii se
rugau aici cu lacrimi şi mulŃi se vindecau de boli, cu rugăciunea şi
binecuvântarea Cuviosului Iosif. În cinstea acestei minuni, Sfântul
Iosif, stareŃul de atunci, a făcut o icoană, care este sfântă şi făcătoare
de minuni. Icoana este foarte veche, are peste 400 de ani şi a stat în
acest stejar foarte mult timp. A fost de foarte multe ori luată sau furată,
dar, prin minune dumnezeiască, venea înapoi. “Semn că aici Maica
Domnului, cu gura ei Sfântă şi Dumnezeiască, a spus că este
grădina Ei”, ne- a spus ghidul mănăstirii.
Mănăstirea Bisericani
Mănăstirea Bisereicani a fost înfiinŃată cam tot odată cu Mănăstirea
BistriŃa, căreia se poate să îi fi fost sihăstrie şi se număra, în secolele
XVI-XIX, printre marile mănăstiri din Moldova, deoarece
numărul monahilor ajungea la peste 800. Avea rânduială de slujbă
achimită, neadormită, cu călugări erudiŃi, unde s-au tradus din limbile
greacă şi slavonă mai multe cărŃi de cult şi învăŃătură duhovnicească.
După reforma agrară din 1864, a lui Al. I. Cuza, Mănăstirea Bisericani
intră într-un declin, micşorându-i-se numărul vieŃuitorilor.
Regele Carol I transformă mănăstirea în penitenciar, iar în anul 1911,
în locul ei, a luat fiinŃă un azil pentru bolnavi de tuberculoză, care
ulterior a devenit Sanatoriul TBC.
Lohanul nr. 29, martie 2014
 Geografie
În vremea comuniştilor mănăstirea funcŃiona ca Sanatoriu TBC. Pe
atunci, un misterios călugăr bătrân locuia singur, ceva mai la vale de
sanatoriu, într-o casă peste drum de care ardea permanent o candelă.
Prin anii 80 stejarul a fost tăiat, chiar din ordinul directoarei
sanatoriului de atunci şi care, la 40 de zile de la tăiere, a paralizat
pentru ce a făcut.

După revoluŃie, a fost posibil ca obştea monahală, risipită în urmă cu

mai bine de o sută de ani, să se întoarcă în locul pe care l-a păzit acel
călugăr. În 1998, s-a construit, pe locul unde Cuviosului Iosif i s-a
arătat Maica Domnului, un paraclis cu hramul Acoperământul
Maicii Domnului, care include şi trunchiul stejarului şi care a fost
sfinŃit la 3 octombrie 1999, la împlinirea a 500 de ani de la apariŃia
miraculoasă. De aici ne-am deplasat către Mănăstirea Ceahlăului,
care se află situate la 1850 m. În jurul schitului, ce poartă denumirea de
“Stefan cel Mare şi Sfânt”, au funcŃionat începând cu sec. al XIV-lea
câteva sihăstrii: Sihăsrtia lui Dragoş, Sihăstria Hangu, Sihăstria Poiana
Ceahlăului, Sihăstria Ceahlăului, iar printre pustnicii renumiŃi ai
acestui munte amintim pe Cuviosul Peon şi cuvioasa Mavra (cea care
îmblânzea caprele negre). În anul 1990, Daniel, Mitropolitul Moldovei
şi Bucuovinei a iniŃiat şi îndrumat finalizarea ctitoriei Mănăstirii
Ceahlăului. Mănăstirea a fost ridicată din lemn, pe locul vechii
Sihăstrii a Ceahlăului.

Paraclisul cu hramul “Acoperământul Maicii Domnului”

Cea mai mare parte a materialului de construcŃii (50 t) au fost
transportate, timp de patru săptămâni, cu elicopterele Armatei, fiind
considerată astfel singura mănăstire din România construită cu
elicopterul. În august 1993 s-a sfinŃit biserica.

Icoana Maicii Domnului, făcătoare de minuni
Vechea Sihăstrie avea pe vârful Toaca un clopot şi o toacă din lemn;
sunetul acestora se auzea până la zeci de km împrejur. Lucrările la
mănăstire au început în anul 1992, punând umărul credincioşii din
satele Ceahlău şi Bistricioara, maicile de la Durău, studenŃii ASCOR,
şi pelerini.
Mănăstirea Ceahlăului
Alături s-a construit o casă pentru monahi şi pelerini şi un paraclis în
care se slujeşte iarna. Schitul avea un personal de 8 călugării şi un
protosinghel. După ce am admirat şi holograma piramidală, a cărui
fenomen este vizibil doar în această perioadă a anului (sfârşitul lui
iulie, început de august), am continuat itinerariul spre Mănăstirea
Petru Vodă, ce este amplasată nu departe de coada Lacului Izvorul
Muntelui. Mănăstirea se află situată la nord de localitatea Petru Vodă,
având în jur numeroase anexe pentru călugări şi pelerini.

p. 92 Lohanul nr. 29, martie 2014

 Geografie
(ucigaşul a înjunghiat un alt părinte-călugăr,
părinte crezând că acela este
părintele Iustin).

Mănăstirea Petru Vodă

A fost ridicată pe locul unui fost schit mai vechi care a funcŃionat mai
multe secole în trecut şi care a fost ars de către prigoana antiortodoxă a
austriecilor. În jurul
rul schitului au vieŃuit numeroşi sfinŃi călugări
neştiuŃi.

În 1992 a început construcŃia la Mănăstirea Petru Vodă, mănăstire

unicat în România, fiind dedicată martirilor din temniŃele comuniste.
Deşi a întâmpinat mari greutăŃi privind finanŃarea şi asigurarea asigu
materialelor de construcŃie, muncind cu multă abnegaŃie, susŃinut de
Cuviosul Iustin Pârvu
numeroasă obşte pe care a reuşit s-oo organizeze în scurt timp, Părintele
Iustin, a reuşit să ridice biserică şi trei clădiri din lemn pentru stăreŃie, Când am vizitat Mănăstirea la sfârşitul lunii iulie, se împlinea o lună de
chilii, trapeza, bucătărie şi camere pentru oaspeŃi. Biserica cu hramul la trecerea în Ceruri a părintelui Iustin. I-am
I vizitat mormântul din
SfinŃii Arhangheli Mihail şi Gavriil este o construcŃie din grinzi de curtea Mănăstirii, punându-ii câte o lumânare la crucea mormântului
lemn, pe fundaŃie de beton. SpaŃiul este compartimentat în altar, naos,
său. Îl vizitasem cu câteva luni în urmă, cerându-i
ce câteva sfaturi de
pronaos şi pridvor închis. Altarul este luminat de o fereastră aşezată la l
răsărit. Este separat de naos prin catapeteasma din lemn de stejar, care suflet. PoveŃele ce mi s-au
au transmis atunci aveau să se împlinească în
urca până la zidul care coboară de la bolta altarului. Frumoasă mod miraculos.
sculptura este realizată de meşterul Pantelimon Peiu din Tg. NeamŃ.
Biserica este acoperită cu tablă, streaşină fiind foarte largă, specifică
stilului moldovenesc. Pictura bisericii este realizată în tehnica tempera GEOGRAFIA ŞI DEZVOLTAREA DURABILĂ
de pictorul Mihai Gabor din judeŃul NeamŃ. Corpurile pentru chilii, trei
la număr, construite la nord de biserică, sunt acoperite cu şindrila.
Actualul stareŃ este ieromonahul Lavrentie Carp Lucian. Acesta a venit
în mănăstirea Petru Voda în dată de 14 octombrie 2003, unde a dat
dovadă de ascultare şi dăruire pentru viaŃa monahală.
Prof. dr. doc. HC Grigore POSEA
Sub îngrijirea acestei mănăstiri a luat fiinŃă un azil de bătrâni şi o casă – Univ. “Spiru Haret” Bucureşti
de copii cu predare, existând două clase, (întâia şi a doua). Pe lângă
acestea mai există şi un dispensar medical pentru asigurarea asistenŃei
Geografia, apărută din antichitate (ca disciplină sau
medicale.
Personalitatea mucenică a părintelui Iustin Pârvu, persecutat de mai
chiar ca ştiinŃă), s-aa dezvoltat, la nivel social, în etape, cu
multe regimuri politice,
olitice, se bucura de respectul credincioşilor din ridicări, uneori chiar salturi, alteori cu stagnări, chiar
întreaga Ńară. Numele său era analog cu un apărător destoinic a coborâşuri.
creştinităŃii autentice naŃionale, ca un duhovnic al neamului românesc.

D
Mănăstirea Petru Vodă se constituie ca o “citadelă” a rezistenŃei
ezvoltarea economico
onomico-socială a fost unul din factorii de
româneşti,
âneşti, a naŃionalismului autentic, cu ecouri adânci în sufletele
celor care nu sunt manipulaŃi de pe linia spirituală creştină (a se vedea imbold, în ambele direcŃii, în sensul că a impus, sau nu,
atitudinea intrasingentă a părintelui asupra implementării cipurilor în în cultura timpului, mai ales în şcoală, elemente ale
trupul uman, dezvăluirile îndrăzneŃe privind manipularea şi genocidul
planetar prin otrăvirea finŃelor umane prin introducerea în alimente a mediului natural, sau chiar o geografie generală şi rolul acesteia în
E-urilor cancerigene şi-nn băuturile de orice gen). Pentru atitudinea sa dezvoltarea economică. În prezent
prez suntem într-o etapă de
de patriot şi duhovnic autentic naŃional, a fost supus unor calomnii şi
plafonare,, chiar de cădere, a geografiei, atât ca cercetare şi
chiar unei tentative
ative de omor, fiind totuşi protejat de Bunul Dumnezeu

p. 93 Lohanul nr. 29, martie 2014

 Geografie
impunere în practică, dar şi ca materie şcolară şi cultură generală. avem o cultură minimă geografică, mai ales politicienii.
Uneori, chiar mai des, marile corporaŃii „economice”, sau chiar AscultaŃi-i pe unii, dintre cei ce apar la televizor, care fac efort să
„întreprinzători” mai mici, care se înavuŃesc din exploatarea nefastă vorbească despre mediul văzut într-o „excursie”, spunând doar: „ce
a mediului natural, se opun unei cunoaşteri reale, în masă, a frumos este” acolo; este „extraordinar”, îmi venea să nu mă mai
rolului geografiei în dezvoltarea economică şi bunăstarea socială. întorc etc. etc.; poate era bine dacă rămânea „pe acolo”.
Aceştia mituiesc, cu bani, pe unii aşa-zişi geografi, ca să
Deci, care este obiectul geografiei? Pentru noi a spus-o, de
răspândească în societate neadevăruri ecologice, să reducă
mult, S. MehedinŃi, prin titlul enormei sale lucrări, Terra. În
numărul orelor de geografie adevărată în şcoală, să „pervertească”
interiorul celor două mari volume autorul dă foarte multe amănunte
aspectele practice ale manualelor respective. În multe manuale de
şi legi, în special „geografice” (deoarece cu Terra, sau cu părŃi din
geografie sunt „înghesuite” elemente „social-economice” simpliste,
Terra, se ocupă şi alte ştiinŃe). Dar titlul, „Terra”, respectă legea că
care fac parte din alte ştiinŃe, dar care se predau da aici mai „lejer”,
orice definiŃie se cere a fi scurtă, totuşi precisă.
mai uşor, fără multă pregătire prealabilă. Se restricŃionează
aplicaŃiile în teren cu elevii etc. Există, sau au existat, manuale în Noi am definit geografia, ştiinŃa integratoare a Terrei ca
care nu găseşti aproape nimic despre Terra (obiectul geografiei), planetă a vieŃii şi a omenirii; sau, mediul de la suprafaŃa Terrei
sau despre rolul elementelor mediului natural de viaŃă al Terrei, cel studiat pe elemente dar şi în sinteză; vezi, de exemplu, lucrarea
care este în fapt obiectul geografiei. Relieful, resursa de bază a turismului… (2012, pg. 655); sau, pe
scurt, studiul mediului geografic, deoarece, acesta este mediul
Totodată, se caută şi se găsesc alŃi „specialişti” care dau explicaŃii
vieŃii şi al omenirii, chiar dacă vreodată omul se va ridica la ceruri
sterile, la televizor, despre diferite fenomene naturale, pe care
(!).Dezvoltarea omenirii s-a făcut, etapă după etapă, pe şi în acest
aceştia le cunosc „în felul lor”. Un exemplu: câŃi geologi sau
mediu, adaptându-i-se diferenŃiat de fiecare dată, sau adaptându-şi-
geografi au apărut la televizor pentru a da explicaŃii asupra
l, pe cât putea atunci, necesităŃilor sale. Uneori însă, omul nu l-a
cutremurelor de la Izvoarele, în 2013 (!); niciunul. Sau,
adaptat, ci l-a dereglat în ce priveşte necesităŃile vieŃii, sau chiar i-a
harababura produsă în MunŃii Apuseni (20.I.2014), de către
stricat aceste calităŃi.
diriguitorii oficiali, dar şi la televiziuni, toŃi cu o geografie total
neştiută, dar inventată pe loc, precum „terenuri cu abrupturi
nesfârşite, cu văgăuni enorme ş.a.”; ori, concret, avionul căzuse pe
o suprafaŃă carpatică de eroziune, uşor vălurită pe două niveluri,
numită „Măguri-Mărişel”, sau „SuprafeŃele medii Carpatice”
(1.000-1.200 m), deasupra cărora există măguri din pediplena
carpatică (1.400-1.600 m). Noroc cu localnicii, moŃii lui Horea şi
ai lui Iancu. Dar, şi până la această cădere dezastruoasă a avionului,
respectiv mai mereu, toŃi „abonaŃii” la scaunele televiziunilor
spuneau: „aici sau acolo” sunt „fenomene naturale”, sunt…,
sunt…, sau, „asta e părerea mea…”; totuşi, ce fel de fenomene (?),
cum se produce o alunecare de teren (?), ce este o sufoziune, sau o
tasare, o subducŃie etc.? nu „prea” ştiu, dar dau tot felul de
„explicaŃii”.

De aceea, personal cred că, trebuie să începem, pe scurt, cu

ce este geografia, sau care este obiectul său, obiect pe care ar
trebui să-l găsim detaliat în toate paginile manualelor de geografie,
să-l învăŃăm toŃi, mai ales pentru cultura noastră generală, căci
toŃi trăim în/şi din acest mediu; să acceptăm cu toŃii că trebuie să
p. 94 Lohanul nr. 29, martie 2014
 Geografie
• Deci, o primă concluzie, mediul geografic este suportul
ecologic al vieŃii şi al societăŃii.

• Ba chiar, se poate observa cu uşurinŃă că, începuturile

diversităŃii sociale au fost legate de diversitatea mediului
geografic; sau, pe scurt, de geodiversitate, care s-a impus mereu
inclusiv în conturarea, mărimea şi influenŃa statelor, sau a altor
unităŃi administrativ-politice. Cei care înŃelegeau mai devreme
acest aspect căpătau superioritate asupra celorlalŃi. Desigur, aceasta
nu exclude rolul tehnicii în dezvoltare, ba adesea o şi include.
Şi atunci, dacă mediul geografic (mediul de viaŃă al Terrei) este
casa şi sursa noastră de existenŃă, de ce nu îl studiem cu atenŃie,
în amănunt şi în sinteză, pentru a ne contura o viaŃă cât mai bună,
pentru noi şi pentru societatea actuală şi viitoare? De ce nu
înŃelegem că acesta este obiectul strict al geografiei, de ce ne
„lăbărŃăm”, sau preluăm diferite aspecte de la alte ştiinŃe, renunŃând
la aprofundarea obiectului nostru real; de ce politizăm unele
probleme ale mediului care sunt de nepolitizat; de ce facem din alb
negru şi invers; de ce nu pătrundem prin studiu, nu prin politică, De exemplu, o Ńară, sau o regiune, pune accent pe turism

diversele aspecte şi influenŃe, chiar determinisme ale mediului, (venit din toate regiunile înconjurătoare, sau din toate

manifestate diferit de la un loc la altul şi de la o etapă socială la continentele); alte Ńări sau regiuni pun accent pe extracŃie minieră,

alta? Neavând această cultură, este greu să înŃelegi natura când sau pe câte o anume tehnică (autoturisme, agricultură de un anumit

tună şi fulgeră, când terenul alunecă; natura pare frumoasă şi tip etc. etc.). Aici înŃelegerea (convorbirile), sau perspicacitatea,

extraordinară când e senin şi cald, când stai sub un acoperiş serios joacă un rol important, dar bazat tot pe mediu.

şi chefuieşti, sau te distrezi în alt mod etc.; şi aceasta, de la sultan

Pentru o înŃelegere mai uşoară, alegeŃi câteva exemple care
sau rege la cerşetor, de la cel „cult” la incult, de la credincios la
vă pot spune multe adevăruri despre determinismul geografic.
necredincios etc.
Sunt uşor de găsit; se găsesc şi în multe cărŃi scrise inclusiv de unii

Geograful, profesorul de geografie trebuie să dezvolte cultura negeografi, chiar români, dar mai ales străini, dominant americani.

fenomenelor naturii, a structurii şi a proceselor mediului geografic, Cităm, în încheiere, unele exemple de cărŃi traduse din engleză şi

pentru a-l folosi cum e mai bine, pentru a închega, în şi pe acest în româneşte, care pomenesc des de geografie, direct sau indirect:

mediu, societăŃi „stabile”, dar şi într-o dezvoltarea normală. Următorii 100 de ani (George Friedman), Un adevăr incomod
(Al. Gore), Napoleon şi managementul de proiect (Jerry Manas,
• Acum, omenirea merge pe calea unei dezvoltări 2007), Viruşi, arme şi oŃel (J. Diamond, 2010); ajung 4 cărŃi, ca să
durabile şi tot mai globalizată. Dar, o globalizăm de sus în jos (!), fie citite; poate şi numai una şi veŃi vedea că „geografia învârte
sau local şi regional şi apoi tot mai „sus”; sau, concomitent (!). Este lumea”, dar „noi” avem preocupări mai personale, de stat pe scaune
bine ca să întrebăm (prin studiu), în acest sens, şi mediul înalte (!!), nu de citit puŃină geografie reală.
geografic, local şi regional, sau geodiversitatea sa, respectiv
specificul regional al geodiversităŃii. Mai precis, în acest context al
globalizării, fiecare „regiune” poate pune accent pe un alt tip de
folosire economică, dar înglobată în cadrul mai mare, continental
sau global.

p. 95 Lohanul nr. 29, martie 2014

 Geografie
Teze de doctorat elaborate şi susŃinute de
cadrele pendinte de Universitatea din Iaşi
care au activat în domeniul geografiei
Prof. univ. dr. Ioan DONISĂ - Iaşi
AMĂRIUCĂI, Mircea, Şesul Moldovei extracarpatice dintre
Păltinoasa şi Roman. Studiu geomorfologic şi hidrologic, dr. în
geografie, teză susŃinută în anul 1999 la Univ. „Al. I. Cuza”, Iaşi,
îndrumător prof. dr. I. Donisă. Publicată în anul 2000, Editura Corson,
Iaşi, 166 pag., 61 fig., 36 tab., rez. l. engl., ISBN 973-98259-6-6.
973
ANDRONE, Delia, Geochimia şi potenŃialul metalogenetic al
câmpului pegmatitic ConŃu-Negovanu (MunŃiii Lotru-Cibin, Lotru dr. în
geologie, teză susŃinută în anul 2004 la Univ. „Alexandru Ioan Cuza”,
Iaşi, îndrumător prof. dr. Titus Murariu. Publicată în anul 2005, Editura
Tehnopress, Iaşi, 259 p., 94 fig., 25 foto, 57 tab, ISBN 973-702-196-7.
973
ANIłEI, Liliana Gabriela, Flora şi vegetaŃia bazinului Bahlui (jud.
Iaşi), dr. în biologie, specialitatea Botanică şi Geobotanică, teză
susŃinută în anul 2000 la Univ. „Alexandru Ioan Cuza”, Iaşi,
îndrumător prof. dr. Dumitru Mititelu.
APĂVĂLOAIEI, Mihai, Raionul de răsărit al R.S.R. Studiu de
geografie economică, dr. în geografie, teză susŃinută în anul 1964 la
Univ. din Leningrad, îndrumător prof. dr. G. Semevschi.
APOPEI, Virgil, Studiul geohidromorfologic al şesului BistriŃei
inferioare şi al lacurilor mici de baraj dintre re PângăraŃi şi Bacău, dr. în
geografie, teză susŃinută în anul 1980 la Univ. „Al. I. Cuza”, Iaşi,
îndrumător prof. dr. doc. C. Martiniuc.
APOSTOL, Liviu, Clima SubcarpaŃilor Moldovei, dr. în geografie,
teză susŃinută în anul 1999 la Univ. „Al. I. Cuza” Iaşi,Ia îndrumător prof.
dr. I. Donisă. Publicată în anul 2004, Editura UniversităŃii „Ştefan cel
Mare”, Suceava, 439 p., 149 fig., 140 tab., ISBN 973-9408-81-8.
973
BALIN, Daniela, Hydrological behaviour through experimental and
modelling approaches. Application to the Haute-Mentue
Haute catchment,
PhD Thesis No 3007, 2004, Swiss Federal School of Technology of
Lausanne (EPFL).
BARBU, Nicolae, Studiul geomorfologic al Obcinelor Bucovinei, dr.
în geografie, teză susŃinută în anul 1972 la Univ. „Babeş-Bolyai”,
„Babeş Cluj-
Napoca, îndrumător prof. dr. Tiberiu Morariu, m. c. Acad. Rom.
Publicată în anul 1976 cu titlul Obcinele Bucovinei, Editura ŞtiinŃifică
şi Enciclopedică, Bucureşti, 318 p., 26 fig., 23 tab., h.
BĂCĂUANU, Vasile, Câmpia Moldovei. Studiu geomorfologic, dr. în
geografie, teză susŃinută în anul 1966 la Univ. „Babeş-Bolyai”,
„Babeş Cluj-
Napoca, îndrumător prof. dr. Tiberiu Morariu, m. c. Acad. Rom.
Publicată în 1968, Editura Academiei R.S.R., Bucureşti, 221 p., h., fig.,
12 pl., foto.
BĂICAN, Vasile, Geografia Moldovei dovei oglindită în documentele
cartografice din sec. al XVIII-lea,, dr. în geografie, teză susŃinută în
anul 1992 la Univ. „Al. I. Cuza”, Iaşi, îndrumător prof. dr. doc. I.
Gugiuman şi prof. dr. N. Barbu. Publicată în anul 1996, Editura
Academiei Române, Bucureşti,cureşti, 189 p., fig., tab. Premiul „Simion
MehedinŃi” al Academiei Române pe anul 1996.
BĂNICĂ, Alexandru, Analiza mediului urban în perspectiva
dezvoltării durabile. Studiu de caz: oraşul Târgu Ocna, dr. în
geografie, teză susŃinută în anul 2010 la Univ. „Alexandru Ioan Cuza”,
Iaşi, îndrumător prof. emeritus dr. Irina Ungureanu. Publicată în anul
2010 cu titlul Târgu Ocna. Mediul urban şi dezvoltarea durabilă, durabilă
Editura Terra Nostra, Iaşi, 285 p., 189 fig. color, 13 pl. color anexe,
ISBN 978-073-1888-61-3.
BOAMFĂ, Ionel, łara Oltului – studiu de geografie istorică, cu
privire specială asupra toponimiei, dr. în geografie, teză susŃinută în
p. 96
anul 2005 la Univ. „Alexandru Ioan Cuza”, Iaşi, îndrumător prof. dr.
Al. Ungureanu, m. c. Academia Română. Publicată în anul 2007,
Editura FundaŃiei AXIS, Iaşi, 362 p., 205 fig., 2 tab., reeditare 2008.
BOJOI, Ion, MunŃii Hăghimaş şi zona Cheile Bicazului. Studiu
geomorfologic cu privire specială asupra carstului, dr. în geografie,
teză susŃinută în anul 1971 laa Univ. „Al. I. Cuza”, Iaşi, îndrumător
prof. dr. doc. C. Martiniuc.
BOTEZ, Mihai, Sulla geometria d’un ellissoide terrestre a tre assi,
rotazione dr. în matematici la Univ.
poco differente da un ellissoide di rotazione,
din Milano în 15 iulie 1938, echivalat de Ministerul
Min ÎnvăŃământului din
România cu titlul de doctor în ştiinŃe matematice, specialitatea
geodezie, în 12 noiembrie 1938.
BREABĂN, Iuliana Gabriela, Cercetări în domeniul materialelor
compozite biodegradabile, dr. în chimie, teză susŃinută în anul 1999 la
Univ. Tehnică „Gh. Asachi”, Iaşi, îndrumător prof. dr. ing. Valentin I.
Popa. Publicată în anul 1999 la Editura Tehnopress, Iaşi, 227 p., 114
fig., 29 tab, ISBN 9732-98864-5-0.
BUCUR, Nicolae, Studiul solurilor sărate din Câmpia râurilor Buzău
şi Râmnicu Sărat, dr. în pedologie, teză susŃinută în anul 1945 la
Facultatea de Agronomie, Iaşi, îndrumător prof. dr. Haralambie
Vasiliu.
BULAI, Mihai, Rolul factorilor de accesibilitate geografică în
dinamica turismului din Moldova, dr. în geografie, teză susŃinută în
anul 2011 la Univ. „Alexandru Ioan Cuza”, Iaşi, conducător prof. dr.
C. IaŃu.
BULZAN, Petru-Aurel Mihai, PotenŃialul fizico-geografic
fizico al văii
Siretului din sectorul Bacău-AdjudAdjud în vederea valorificării agricole,
dr. în geografie, teză susŃinută în anul
an 1999 la Univ. „Al. I. Cuza”, Iaşi,
îndrumător prof. emeritus dr. N. Barbu.
CĂMARĂ, Gabriel, Oraşele interstiŃiale din România, dr. în
geografie, teză în cotutelă, susŃinută în anul 2012 la Univ. „Alexandru
Ioan Cuza” Iaşi, îndrumători prof. dr. O. Groza,
Groza Univ. „Alexandru Ioan
Cuza”, Iaşi şi prof. univ. dr. Lydia Coudroy de Lille, Univ. Lumière,
Lyon 2.
CĂPĂłÂNĂ, Toma-Viorel,
Viorel, Depresiunea Vrancea: studiu
geomorfologic, dr. în geografie, teză susŃinută în anul 2008 la Univ.
„Alexandru Ioan Cuza”, Iaşi, conducător
cond prof. emeritus dr. Irina
Ungureanu. Publicată în anul 2010, Editura Ex Ponto, ConstanŃa, ISBN
978-973-644-986-4.
CĂPITAN, Radu Dan, Planetary Morphology. Study of Landforms in
Gorgonum and Atlantis Basins, Mars, Mars PhD in Geography, University
of Ontario, 2009.
CHELCEA, Ion, Tovărăşii de feciori şi fete în viaŃa poporului român,
dr. în etnografie/sociologie, teză susŃinută în anul 1939 la Univ.
„Ferdinand I”, Cluj, îndrumător prof. dr. Romulus Vuia.
CHIRIAC, Dumitru, Aşezările rurale din Moldova – studiu de
geografie economică, dr. în geografie, teză susŃinută în anul 1976 la
Univ. „Al. I. Cuza”, Iaşi, îndrumător prof. dr. doc. Ioan Şandru.
Publicată în anul 1984, Centr. Multipl. Univ. „Al. I. Cuza” Iaşi, 216 p.,
11 fig., 7 tab.
CONDORACHI, Daniel, Studiul fizico-geografic
fizico al zonei deluroase
cuprinse între văile Lohan şi Horincea, dr. în geografie, teză susŃinută
în anul 2004 la Univ. „Alexandru Ioan Cuza”, Iaşi, îndrumător prof. dr.
I. Donisă. Publicată în anul 2006, Editura Stef, Iaşi, 300 p., 225 fig., 33
tab., 26 pl. color, ISBN 973-8961-65 65-4.
COVĂSNIANU, Adrian, Regiunile de dezvoltare în România
europeană. Între deziderat politic şi realitate teritorială, dr. în
geografie, teză susŃinută în anul 2011 la Univ. „Alexandru Ioan Cuza”
Iaşi, conducător de doctorat prof. dr. O. Groza.
DAVID, Mihai, Cercetări geologice în Podişul Moldovenesc, dr. în
geologie, teză susŃinută în anul 1919 la Univ. din Iaşi, îndrumător prof.
dr. I. Simionescu. Publicată în anul 1920, Anuar. Inst. Geol. Rom, t. IX
(1915-1920),0), 152 p., 16 fig., 4 tab., rez. l. fr. Republicată în anul 2010,
Editura UniversităŃii „Alexandru Ioan Cuza” Iaşi, ISBN 978-973-703-
978
583-7,7, ediŃie îngrijită de I. Donisă, M. Brânzilă, C. V. Patriche.
Lohanul nr. 29, martie 2014
 Geografie
DAVIDESCU, Gabriel, Depresiunea subcarpatică Ozana-TopoliŃa.
Studiu de geografie fizică, dr. în geografie, teză susŃinută în anul anul
1971 laUniv. „Al. I. Cuza”, Iaşi, îndrumător prof. dr. doc. I. Gugiuman.
Publicată în anul 2000, Editura Cugetarea, Iaşi, 128 p.
DIMITRIU, Radu-IonuŃ, Depresiunea NeamŃului – studiu de geografie
umană, dr. în geografie, teză susŃinută în anul anul 2005 la Univ.
„Alexandru Ioan Cuza”, Iaşi, îndrumător prof. dr. Al. Ungureanu, m. c.
Academia Română. Publicată în anul 2007, Editura UniversităŃii
„Alexandru Ioan Cuza”, Iaşi, 432 p., 187 fig., 117 tab., ISBN 978-973-
703-243-0.
DONISĂ, Carmen, Studiul variaŃiei unor elemente chimice în profilul
solurilor şi legătura acestora cu procesele de pedogeneză”, dr. în
chimie, teză susŃinută în anul 2000 la Univ. „Al. I. Cuza”, Iaşi,
îndrumător prof. dr. Raluca Mocanu. Publicată în anul 2005, Editura
Azimuth, Iaşi, 335 p., 40 tab., 56 fig. alb-negru, 46 pl. color, ISBN
973-87276-0-X.
DONISĂ, Ioan, Geomorfologia văii BistriŃei, dr. în geografie, teză
susŃinută în anul 1966 la Univ. „Babeş-Bolyai”, Cluj-Napoca,
îndrumător prof. dr. Tiberiu Morariu, m. c. Acad. Rom. Publicată în
anul 1968, Editura Academiei R.S.R., Bucureşti, 285 p., 105 fig., hartă
color, rez. l. fr, pp. 269-276.
DONISĂ, Valentin, Procesarea numerică a imaginilor în vederea
extragerii informaŃiilor necesare Sistemelor InformaŃionale
Geografice, dr. în ştiinŃa calculatoarelor, teză susŃinută în anul 2000 la
Facultatea de Automatizări şi Calculatoare, Univ. Tehnică „Gh.
Asachi”, Iaşi, îndrumător prof. dr. ing. Dan Gâlea. Publicată în anul
2004, Editura Azimuth, Iaşi, 208 p. 8 tab., 59 fig. alb-negru, 19 pl.
color, program Profilter destinat prelucrării datelor obŃinute prin
profilometrie laser, ISBN 973-86407-3-3.
DUMITRIU, Dan, Geomorfologia bugetului de aluviuni din bazinul
râului Trotuş, dr. în geografie, teză susŃinută în anul 2003 la Institutul
de Geografie al Academiei Române, Bucureşti, îndrumător prof. dr.
Dan Bălteanu, m. c. Academia Română. Publicată în anul 2007 cu titlul
Sistemul aluviunilor din bazinul râului Trotuş, Editura UniversităŃii
„Ştefan cel Mare”, Suceava, 259 p., 96 fig. parŃial color, 65 tab., rez. l.
rom., ISBN 978-973-666-237-9.
ERHAN, Elena, Clima şi microclimatele din zona oraşului Iaşi şi
împrejurimi, dr. în geografie, teză susŃinută în anul 1971 la Univ. „Al.
I. Cuza”, Iaşi, îndrumător prof. dr. doc. I. Gugiuman. Publicată în anul
1979 cu titlul Clima si microclimatele din zona oraşului Iaşi, Editura
Junimea, Iaşi, 245 p., 79 fig., 90 tab.
GIOSU, Veronica, PopulaŃia României – studiu geografico-economic,
dr. în geografie, teză susŃinută în anul 1972 la Univ. „Al. I. Cuza”, Iaşi,
îndrumător prof. dr. doc. I. Şandru.
GROZA, Octavian, La dynamique spatiale des structures industrielles
dans le monde depuis 1945. Essai épistémologique, thèse de doctorat
nouveau régime, susŃinută în anul 1999 la Université Paris I Panthéon-
Sorbonne, îndrumător prof. dr. Violette Rey, prof. dr. Alexandru
Ungureanu, m. c. Academia Română, microfiches, ANRT, Université
de Lille III, ISSN 0294-1767, 305 p., 2000. Republicată cu titlul Les
territoires de l’industrie, Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 418 p., ISBN 973-30-2034-6, 2004.
GROZAVU, Adrian, SubcarpaŃii dintre Trotuş şi ŞuşiŃa, dr. în
geografie, teză susŃinută în anul 2000 la Univ. „Alexandru Ioan Cuza”,
Iaşi, îndrumător prof. dr. I. BOJOI şi prof. emeritus dr. I. Hârjoabă.
Publicată în anul 2003, Editura Corson, Iaşi, 317 p., 87 fig., 12 h., 47
tab., rez. l. engl., ISBN 973-8225-15-9.
GUGIUMAN, Ion, Regiunea Huşilor. ContribuŃiuni de geografie fizică
şi umană, dr. în geografie, teză susŃinută la Univ. „Cuza Vodă”, Iaşi, în
anul 1943, îndrumător prof. dr. Gh. Năstase. Publicată în anul 1959 cu
titlul, Depresiunea Huşi. Studiu de geografie fizică şi economică,
Editura ŞtiinŃifică, Bucureşti, 220 p., 38 fig., 8 tab.
HÂRJOABĂ, Ioan, Colinele Tutovei – studiu geomorfologic, dr. în
geografie, teză susŃinută în anul 1967 la Univ. „Babeş-Bolyai”, Cluj-
Napoca, îndrumător prof. dr. Tiberiu Morariu, m. c. Academia
p. 97
Română. Publicată în anul 1968 cu titlul Relieful Colinelor Tutovei,
Editura Academiei R.S.R., Bucureşti, 155 p., 65 fig., rez. l. fr.
HOREA-ŞERBAN, Raluca-Ioana, PopulaŃia judeŃului Vrancea, teză
susŃinută în anul 2011 la Univ. „Alexandru Ioan Cuza”, Iaşi,
îndrumător prof. emeritus dr. V. Nimigeanu.
IAłU, Corneliu, Depresiunea RădăuŃilor – studiu de geografie umană,
dr. în geografie, teză susŃinută în anul 2000 la Univ. „Alexandru Ioan
Cuza”, Iaşi, îndrumător prof. dr. Al. Ungureanu, m. c. Academia
Română. Publicată în anul 2002, Editura Corson, Iaşi, 478 p., 156 fig.,
61 tab.
ICHIM, IoniŃă, MunŃii flişului dintre valea Moldovei şi valea BistriŃei.
Studiu geomorfologic”, dr. în geografie, teză susŃinută în anul 1973 la
Univ. „Al. I. Cuza”, Iaşi, îndrumător prof. dr. doc. C. Martiniuc.
Publicată cu titlul MunŃii Stânişoara. Studiu geomorfologic, Editura
Academiei R.S.R., Bucureşti, 1979, 123 pag., 40 fig., 10 tab., rez. l.
engl.
IONIłĂ, Ion, Studiul geomorfologic al degradărilor de teren din
bazinul mijlociu al Bârladului, dr. în geografie, teză susŃinută în anul
1998 la Univ. „Al. I. Cuza”, Iaşi, îndrumător prof. dr. doc. C.
Martiniuc, prof. emeritus dr. I. Hârjoabă. Publicată în anul 2000 cu
titlul Formarea şi evoluŃia ravenelor din Podişul Moldovei, Editura
Corson, Iaşi, 169 pag., 78 fig., 29 tab. Premiul „Gheorghe Munteanu
Murgoci” al Academiei Române pe anul 2002.
ISTRATE, Marinela, Zonele de influenŃă ale oraşelor din Moldova, dr.
în geografie, teză susŃinută în anul 2006 la Univ. „Alexandru Ioan
Cuza”, Iaşi, îndrumător prof. emeritus dr. Al. Ungureanu, m. c.
Academia Română. Publicată în anul 2008 cu titlul RelaŃiile urban –
rural în Moldova în perioada contemporană, Editura UniversităŃii
„Alexandru Ioan Cuza”, Iaşi, 351 p., 127 fig., 32 tab., ISBN 978-973-
703-283-6.
JURAVLE, Doru-Toader, Geologia regiunii dintre valea Sucevei şi
valea Putnei (CarpaŃii Orientali), dr. în geologie, teză susŃinută în anul
2004 la Univ. „Alexandru Ioan Cuza”, Iaşi, îndrumător prof. dr. Liviu
Ionesi, membru al Academiei Române. Publicată în anul 2007, Casa
Editorială Demiurg, Iaşi, 319 p., 18 pl., ISBN 978-973-7063-78-4.
LARION, Daniela, Clima municipiului Vaslui, dr. în geografie, teză
susŃinută în anul 2000 la Univ. „Alexandru Ioan Cuza”, Iaşi,
îndrumător prof. emeritus dr. I. Hârjoabă. Publicată în anul 2004,
Editura Terra Nostra, Iaşi, 200 p., 96 fig., 102 tab., ISBN 973-8432-19-
7.
LĂCĂTUŞU, Radu, Studiul mineralogic şi geochimic al argilelor
apŃiene din Dobrogea de Sud, dr. în geologie, teză susŃinută în anul
1978 la Univ. Bucureşti, îndrumător prof. dr. GraŃian Cioflică.
Publicată în anul 2000 sub titlul Mineralogia şi geochimia argilelor
apŃiene din Dobrogea de Sud, Editura Corson Iaşi, 171 p.
LESENCIUC, Cristian-Dan, Studiu geomorfologic al Masivului Rarău,
dr. în geografie, teză susŃinută în anul 2004 la Univ. „Alexandru Ioan
Lohanul nr. 29, martie 2014
 Geografie
Cuza”, Iaşi, îndrumător prof. dr. IoniŃă Ichim. Publicată în anul 2006,
cu titlul Masivul Giumalău. Studiu geomorfologic, Editura Tehnopress,
Iaşi, 268 p., 162 fig., 7 h.
LUPAŞCU, Angela, Studiul sinecologic comparativ în unele grupări
vegetale higrofile din zona submontană a judeŃelor Suceava şi NeamŃ,
dr. în biologie, teză susŃinută în anul 1991 la Univ. „Al. I. Cuza”, Iaşi,
îndrumător prof. dr. D. Mititelu. Publicată în anul 1998, Editura
Corson, Iaşi, 221 p., 237 fig. (din care 17 hărŃi), 182 tab.
LUPAŞCU, Gheorghe, Depresiunea Cracău-BistriŃa, studiu
pedogeografic, dr. în geografie, teză susŃinută în anul 1991 la Univ.
„Al. I. Cuza”, Iaşi, îndrumător prof. dr. doc. C. Martiniuc. Publicată în
anul 1996, Editura Corson, Iaşi, 196 p., 15 fig. (din care 14 h.), 52 tab.
LUPU, N. Nicolae, Cercetări geografice în Bazinul Dărmăneştilor dr.
în geografie, teză susŃinută în anul 1932 la Univ. Iaşi, îndrumător prof.
dr. M. David. Publicată în anul 1932 în Bul. Soc. Reg. Rom. Geogr., t.
LI, pp. 197-251, 3 h., 19 fig., 4 pl. foto.
LUPU-BRATILOVEANU, Nicolae, Podişul Sucevei – studiu
geograficoeconomic, dr. în geografie, teză susŃinută în anul 1986 la
Univ. „Al. I. Cuza”, Iaşi, îndrumător prof. dr. doc. I. Şandru. Publicată
cu titlul Podişul Sucevei – geografie umană, Univ. „Al. I. Cuza”, Iaşi,
1992, 246 pag., 89 fig.
MARTINIUC, Constantin, Cercetări geomorfologice în regiunea
Baia-Suceava, dr. în geografie, teză susŃinută în anul 1949 la Univ.
Bucureşti, îndrumător prof. dr. Vintilă Mihăilescu.
MĂRGĂRINT, Mihai-Ciprian Utilizarea teledetecŃiei în studiul
geografic al teritoriului judeŃului Iaşi, dr. în geografie, teză susŃinută în
anul 2005 la Univ. „Alexandru Ioan Cuza”, Iaşi, îndrumător prof. dr. I.
Donisă. Publicată în anul 2010, Editura UniversităŃii „Alexandru Ioan
Cuza” Iaşi, 300 p., 149 fig. parŃial color, 10 tab.
MIHĂILESCU, Ion-Florin, ContribuŃii la studiul climei şi
microclimatelor din zona lacurilor de acumulare de pe valea montană
a BistriŃei, dr. în geografie, teză susŃinută în anul 1975 la Univ. „Al. I.
Cuza”, Iaşi, îndrumător prof. dr. doc. I. Gugiuman. Publicată în anul
2001 cu titlul Studiu climatic şi microclimatic al văii râului BistriŃa în
sectorul montan, cu lacuri de acumulare, Editura Ex Ponto, ConstanŃa,
396 p., 190 fig., 21 tab.
MINEA, IonuŃ, Bazinul hidrografic Bahlui – studiu hidrologic, dr. în
geografie, teză susŃinută în anul 2009 la Univ. „Alexandru Ioan Cuza”,
Iaşi, îndrumător prof. dr. C. Rusu.
MUNTELE, Ionel, PopulaŃia Moldovei în ultimile două secole, dr. în
geografie teză susŃinută în anul 1995 la Univ. „Al. I. Cuza”, Iaşi,
îndrumător prof. dr. Al. Ungureanu, m. c. Academia Română.
Publicată în anul 1998, Editura Corson, Iaşi, 258 p., 132 fig., 3 tab.
anexe.
NĂSTASE, I. Gheorghe, Peuce – contribuŃii la cunoaşterea fizică şi
omenească a Deltei Dunării în antichitate, dr. în geografie teză
susŃinută în anul 1932 la Univ. Iaşi, îndrumător prof. dr. M. David.
Publicată în anul 1932, Bul. Soc. Reg. Rom. Geogr., t. LI, pp. 8-50, 1
h., rez. l. fr.
NIACŞU, Lilian, Bazinul Pereschivului (Colinele Tutovei). Studiu de
geomorfologie şi pedogeografie cu privire specială asupra utilizării
terenurilor, dr. în geografie, teză susŃinută în anul 2009 la Univ.
„Alexandru Ioan Cuza”, Iaşi, îndrumător prof. dr. C. Rusu. NICA,
Dragoş, ContribuŃii la realizarea, exploatarea şi întreŃinerea
cadastrului imobilia”, dr. în inginerie civilă, teză susŃinută în anul
2012 la Univ. Tehnică „Gh. Asachi”, Iaşi, conducător de doctorat prof.
dr. ing. Gh. Nistor.
NICULESCU, Simona, Approche géographique de la dynamique des
paysages du Plateau de Fălticeni (Roumanie), par télédétection, dr. în
geografie, teză în cotutelă susŃinută în anul 2002 la Univ. Paris IV
Sorbonne, îndrumători prof. dr. Micheline Hotyat şi prof. dr. I. Donisă.
NICULIłĂ, Mihai, Realizarea unui cadru de lucru pentru analiza
geomorfometrică a reliefului reprezentat pe modele numerice ale
suprafeŃei terenului, dr. în geografie fizică, teză susŃinută în anul 2012
la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, Iaşi, îndrumător prof. dr. C.
Rusu.
p. 98
NIMIGEANU, Vasile, Câmpia Moldovei – Studiu de geografie
economică, dr. în geografie, teză susŃinută în anul 1976 la Univ. „Al. I.
Cuza”, Iaşi, îndrumător prof. dr. doc. I. Şandru. Publicată în anul 1985,
Editura UniversităŃii „Al. I. Cuza”, Iaşi, 245 pag., 73 fig., 18 tab.
OBREJA, Alexandru, Câmpia Tecuciului. Studiu de geografie fizică,
dr. în geografie, teză susŃinută în anul 1967 la Univ. „Babeş-Bolyai”,
Cluj-Napoca, îndrumător prof. dr. Tiberiu Morariu, m. c. Academia
Română.
PANTAZICĂ, Maria, Hidrografia Câmpiei Moldovei, dr. în geografie,
teză susŃinută în anul 1969 la Univ. „Babeş-Bolyai”, Cluj-Napoca,
îndrumător prof. dr. Tiberiu Morariu, m. c. Academia Română.
Publicată în anul 1974, Editura Junimea, Iaşi, 317 p., 138 fig., 58 tab.
PATRICHE, Cristian Valeriu, Podişul Central Moldovenesc dintre
râurile Vaslui şi Stavnic – studiu de geografie fizică, dr. în geografie,
teză susŃinută în anul 2004 la Univ. „Alexandru Ioan Cuza”, Iaşi,
îndrumător prof. dr. I. Donisă. Publicată în anul 2005, Editura Terra
Nostra Iaşi, 257 p., 10 pl. color, ISBN 978-973-8432-21-9.
PLOSCARIU, Dumitru, Podişul Central Moldovenesc. Studiu
geomorfologic, dr. în geografie, teză susŃinută în anul 1973 la Univ.
„Al. I. Cuza”, Iaşi, îndrumător prof. dr. doc. I. Gugiuman.
POGHIRC, Pompiliu, Colinele Tutovei. Studiul geografic economic al
aşezărilor rurale, dr. în geografie, teză susŃinută în anul1970 la Univ.
„Al. I. Cuza”, Iaşi, îndrumător prof. dr. doc. I. Şandru. Publicată în
anul 1972 cu titlul Satul din Colinele Tutovei, Editura ŞtiinŃifică,
Bucureşti, 240 p., 37 fig., 5 tab.
POPA, Alina-Diana, Geomorfologia albiei minore a râului Siret pe
teritoriul Ńării noastre, teză susŃinută în anul 2008 la Univ. „Alexandru
Ioan Cuza”, Iaşi, îndrumător prof. dr. Maria Rădoane.
POPESCU, Ştefan, Beiträge zur Enstehungsgesichte des Oltthales, dr.
în geografie, teză susŃinută în anul 1902 la Univ. din Leipzig,
îndrumător prof. dr. Friedrich Ratzel. Publicată în anul 1902 la Lepzig,
tipărit de Oswald Schmidt, 94 p. Teza a fost tradusă de Alexandra
Ivanov şi R. Stolnicu cu titlul „ContribuŃie la istoricul formării văii
superioare a Oltului”, în vol. Ştefan D. Popescu. Primul profesor de
geografie la Universitatea din Iaşi, ediŃie îngrijită de I. Donisă şi I. C.
Stângă, Editura Azimuth, Iaşi, 2004, pp. 140-197.
RĂDOANE, Maria, Relieful şi procesele reliefogene din zona lacului
de baraj Izvoru Muntelui de pe valea BistriŃei Moldoveneşti. dr. în
geografie, teză susŃinută în anul 1983 la Univ. „Al. I. Cuza”, Iaşi,
îndrumător prof. dr. doc. C. Martiniuc. Publicată în anul 2004, cu titlul
Dinamica reliefului în zona lacului Izvoru Muntelui, Editura
UniversităŃii „Ştefan cel Mare”, Suceava, 218 p., 164 fig., 18 tab.
RĂDOANE, Nicolae, Studiul proceselor geomorfologice actuale şi
microrelieful creat de ele în bazinele râurilor PăngăraŃi şi OanŃu din
CarpaŃii Orientali, dr. în geografie, teză susŃinută în anul 1988 la Univ.
„Al. I. Cuza”, Iaşi, îndrumător prof. dr. doc. C. Martiniuc. Publicată în
anul 2002 cu titlul Geomorfologia bazinelor hidrografice mici, Editura
UniversităŃii „Ştefan cel Mare”, Suceava, 255 p., 89 fig., 26 tab., rez. l.
engl.
ROMAN, Aurelian-Nicolae, Entre géosystème et paysages – une
approche multidimensionnelle: la Plaine de la Moldavie, dr. în
geografie şi amenajarea teritoriului, teză susŃinută în anul 2003 la Univ.
Paris IV-Sorbonne, îndrumător prof. dr. Micheline Hotyat. Publicată în
anul 2006, Editura Stef Iaşi, 444 p., + CD, 131 fig. parŃial color, 10 fig.
color anexe, 20 tab., ISBN 973-8961-46-7.
ROMANESCU, Gheorghe, Delta Dunării. Studiu morfohidrografic,
dr. în geografie, teză susŃinută în anul 1994 la Institutul de Geografie al
Academiei Române, Bucureşti, îndrumător prof. univ. dr. doc. Petre
Gâştescu. Publicată în anul 1996, Editura Corson, Iaşi, 218 p., 99 fig.,
49 tab., 11 foto, 8 anexe, ISBN 673-96522-3-9.
ROŞCA, Bogdan, Studiul peisajului geografic din zona viticolă
Vrancea, dr. în geografie, teză susŃinută în anul 2009 la Univ.
„Alexandru Ioan Cuza”, Iaşi, îndrumător prof. emeritus dr. N. Barbu.
RUSU, Alexandru, ReŃeaua oraşelor mari din estul României, între
tranziŃie şi internaŃionalizare economică, dr. în geografie, teză
Lohanul nr. 29, martie 2014
 Geografie
susŃinută în anul 2010 la Univ. „Alexandru Ioan Cuza”, Iaşi,
îndrumător prof. emeritus dr. Al. Ungureanu m. c. Academia Română.
RUSU, Constantin, Masivul Rarău. Studiu de geografie fizică, dr. în
geografie, teză susŃinută în anul 1997 la Univ. „Al. I. Cuza”, Iaşi,
îndrumător prof. dr. doc. I. GUGIUMAN şi prof. emeritus dr. N.
Barbu. Publicată in anul 2002, Editura Academiei Române, 417 p., rez.
l. engl. (pp. 399-417), 5 h. color, 7 h. alb-negru, 11 fig., 82 tab., 15
foto.
RUSU, Eugen, MunŃii Bîrgăului – studiu fizico-geografic, cu privire
specială asupra solurilor, dr. în geografie, teză susŃinută în anul 1999
la Univ. „Al. I. Cuza”, Iaşi, îndrumător prof. emeritus dr. N. Barbu.
Publicată în anul 1999, Editura UniversităŃii „Al. I. Cuza” Iaşi, 248 p.,
76 fig., 51 tab.
SCHRAM, Maria, Studiul hidrologic al lacurilor din Câmpia
Moldovei, dr. în geografie, teză susŃinută în anul 1970 la Univ. „Babeş-
Bolyai”, Cluj- Napoca, îndrumător prof. dr. Tiberiu Morariu, m. c.
Academia Română.
SECU, Cristian Vasilică, Bazinul râului Başeu Studiu fizico-geografic,
dr. în geografie, teză susŃinută în anul 2002 la Univ. „Alexandru Ioan
Cuza”, Iaşi, îndrumător prof. dr. I. BOJOI şi prof. emeritus dr. N.
Barbu. Publicată în anul 2003, Editura Terra Nostra, Iaşi, 166 pp. A4,
192 fig, 19 tab., 7 foto, 4 h. în anexă.
SFICLEA, Victor, Platforma Covurluiului, studiu geomorfologic, dr.
în geografie, teză susŃinută în anul 1972 la Univ. „Al. I. Cuza”, Iaşi,
îndrumător prof. dr. doc. C. Martiniuc. Publicată în anul 1980 cu titlul
„Podişul Covurlui. Studiu geomorfologic”, în Stănescu, I., Swizevski,
C., Văcăraşu, I., Sficlea, V., Masivul Ceahlău, łara Giurgeului,
Depresiunea Dărmăneşti, Podişul Covurlui. Cercetări în geografia
României, Editura ŞtiinŃifică şi Enciclopedică, Bucureşti, pp. 223-285,
12 fig.
SFÎCĂ, Lucian, Culoarul Siretului – studiu climatic, dr. în geografie,
teză susŃinută în anul 2009 la Univ. „Alexandru Ioan Cuza”, Iaşi,
îndrumător prof. dr. Elena Erhan.
SIMIONESCU, Ion, Über die Geologie des Quellengebietes der
Dîmbovicioara, dr. în geologie, teză susŃinută în anul 1898 la
Universitatea din Viena.
SÎRCU, Ion, MunŃii Rodnei. ContribuŃii de geografie fizică, dr. în
geografie, teză susŃinută în anul 1970 la Univ. „Babeş-Bolyai”, Cluj-
Napoca, îndrumător prof. dr. Tiberiu Morariu, m. c. Academia
Română. Publicată în anul 1978 cu titlul MunŃii Rodnei. Studiu
morfogeografic, Editura Academiei R.S.R., Bucureşti, 112 p., 13 fig., 1
pl. color, 16 pl. alb-negru, rez. l. fr.
STAN, Cristina Oana, Studiul hidrogeochimic al apelor subterane din
zona centrală a Platformei Moldoveneşti, dr. în geologie, teză susŃinută
în anul 2009, îndrumător prof. dr. Gh. Popa.
STĂNESCU, Ioan, Masivul Ceahlău. Studiu fizico-geografic, dr. în
geografie, teză susŃinută în anul 1971 la Univ. „Al. I. Cuza”, Iaşi,
îndrumător prof. dr. doc. I. Gugiuman. Publicată în anul 1980 în
Stănescu, I., Swizevski, C., Văcăraşu, I., Sficlea, V., Masivul Ceahlău,
łara Giurgeului, Depresiunea Dărmăneşti, Podişul Covurlui.
Cercetări în geografia României, Editura ŞtiinŃifică şi Enciclopedică,
Bucureşti, pp. 9-73, 15 fig., 12 tab.
STÂNGĂ, Iulian Cătălin, Bazinul Tutovei. Riscurile naturale şi
vulnerabilitatea teritoriului, dr. în geografie, teză susŃinută în anul
2009 la Univ. „Alexandru Ioan Cuza”, Iaşi, îndrumător prof. dr. C.
Rusu. Publicată în anul 2009, Editura UniversităŃii „Alexandru Ioan
Cuza”, Iaşi, 242 p., 128 fig., 16 foto, 76 tab.
STOICA, Dan-LaurenŃiu, Cercetări de Geografie fizică pe versantul
nordic al Masivului Călimani, teză susŃinută în anul 1997 la Univ.„Al.
I. Cuza”, Iaşi, îndrumător prof. emeritus dr. I. Hârjoabă.
STOLERIU, Cristian-Constantin, Studiu fitogeografic al bazinului
hidrografic Râmnicu Sărat în sectorul montan şi submontan, dr. în
geografie, teză susŃinută în anul 2009 la Univ. „Alexandru Ioan Cuza”,
Iaşi, îndrumător prof. dr. ing. Gh. Lupaşcu, prof. emeritus dr. N. Barbu.
SURDEANU, Virgil, Studiul alunecărilor de teren din valea mijlocie a
BistriŃei. Zona munŃilor flişului, dr. în geografie, teză susŃinută în anul
p. 99
1987 la Univ. „Al. I. Cuza”, Iaşi, îndrumător prof. dr. doc C.
Martiniuc. Publicată în anul 1998, Geografia terenurilor degradate.
Alunecări de teren, Editura Presa Universitară Clujeană, 275 p., 48 fig.,
9 tab., rez. l. engl., ISBN 973-9354-65-3.
SWIZEWSKI, Cazimir, łara Giurgeului. Studiu de geografie
economică, dr. în geografie, teză susŃinută în anul 1971 la Univ. „Al. I.
Cuza”, Iaşi, îndrumător prof. dr. doc. I. Şandru. Publicată în anul 1980
în Stănescu, I., Swizevski, C., Văcăraşu, I., Sficlea, V., Masivul
Ceahlău, łara Giurgeului, Depresiunea Dărmăneşti, Podişul
Covurlui. Cercetări în geografia României, Editura ŞtiinŃifică şi
Enciclopedică, Bucureşti, pp. 77-131, 15 fig., 1 tab.
ŞANDRU, Ioan, Depresiunea subcarpatică Oneşti-Bacău. Studiu de
geografie fizică şi economică, dr. în geografie, teză susŃinută în anul
1949 la Univ. Bucureşti, îndrumător prof. dr. Vintilă Mihăilescu.
ŞENCHEA, Natalia, Cercetări geografice în bazinul superior al
Bârladului, dr. în geografie, teză susŃinută în anul 1943 la Univ. „Cuza
Vodă”, Iaşi, îndrumător prof. dr. M. David. Publicată în anul 1943 în
Lucr. Soc. Geogr. „Dimitrie Cantemir” Iaşi, vol. IV, pp. 1-279, 23 fig.,
6 h., 22 pl. foto, rez. l. fr.
ŞMADICI, Oana-Mihaela (căs. STOLERIU), EvoluŃia uman-
geografică şi urbanistică a oraşului Iaşi în perioada postbelică, dr. în
geografie, teză susŃinută în anul 2007 la Univ. „Alexandru Ioan Cuza”,
Iaşi, îndrumător prof. emeritus dr. Al. Ungureanu, m. c. Academia
Română. Publicată în anul 2008, Editura Terra Nostra, Iaşi, 265 pag.,
149 fig., 1 anexă, ISBN 978-973-8432-88-8.
TUDORA, Daniel, DistribuŃia spaŃială a indicilor stării sociale a
populaŃiei rurale din Moldova Apuseană, teză susŃinută în anul 2010 la
Univ. „Alexandru Ioan Cuza”, Iaşi, îndrumător prof. dr. I. Muntele.
Publicată în anul 2011 cu titlul DistribuŃia spaŃială a indicilor stării
sociale a populaŃiei rurale din Moldova, Editura UniversităŃii
„Alexandru Ioan Cuza”, Iaşi, 335 p., 128 fig.
TUFESCU, Victor (1937), Dealul Mare Hârlău: observări asupra
evoluŃiei reliefului şi aşezărilor omeneşti, teză susŃinută în anul 1937 la
Univ. Mihăileană Iaşi, îndrumător prof. dr. Mihai David. Publicată în
Bul. Soc. Reg. Rom. Geogr., t. LVI, pp. 48-215, 45 fig., 4 pl. foto, 6 pl.
profile, rez. l. fr.
łURCĂNAŞU, George, EvoluŃia şi starea actuală a sistemului de
aşezări din Moldova, dr. în geografie, teză susŃinută în anul 2005 la
Univ. „Alexandru Ioan Cuza”, Iaşi, îndrumător prof. dr. Al.
Ungureanu, m. c. Academia Română. Publicată în anul 2006, Editura
Demiurg, Iaşi, 397 p., 5 h. color, 110 fig., 4 tab., ISBN-13978-973-
7603-75-3.
UNGUREANU, Alexandru, Oraşele din Moldova – studiu de
geografie economică, dr. în geografie, teză susŃinută în anul 1976 la
Univ. „Al. I. Cuza”, Iaşi, îndrumător prof. dr. doc. I. Şandru. Publicată,
în formă prescurtată, în anul 1980, Editura Academiei R.S.R.,
Bucureşti, 164 p., 20 h., 16 foto, rez. l. fr.
UNGUREANU, Irina-Brânduşa, Studiu metodologic asupra hărŃilor
geomorfologice. AplicaŃie la România, dr. în geografie, teză susŃinută
în anul 1971 la Univ. „Al. I. Cuza”, Iaşi, îndrumător prof. dr. doc. C.
Martiniuc. Publicată cu titlul HărŃi geomorfologice, Editura Junimea,
Iaşi 1978, 188 p., 8 h.
URSU, Adrian, TranziŃii fizico-geografice în zona de curbură a
Vrancei şi influenŃa lor asupra utilizării terenului, dr. în geografie, teză
susŃinută în anul 2009 la Univ. „Alexandru Ioan Cuza”, Iaşi,
îndrumători prof. dr. ing. Gh. LUPAŞCU şi prof. dr. I. Donisă.
VASILINIUC, IonuŃ, Evaluarea calităŃii solurilor din bazinul
Horoiatei (Colinele Tutovei), dr. în geografie, teză susŃinută în anul
2009 la Univ. „Alexandru Ioan Cuza”, Iaşi, îndrumător, prof. dr. C.
Rusu.
VĂCĂRAŞU, Iulia, Depresiunea Dărmăneşti-Comăneşti. Studiu de
geografie economică, dr. în geografie, teză susŃinută în anul 1971 la
Univ. „Al. I. Cuza”, Iaşi, îndrumător prof. dr. doc. I. Şandru. Publicată
în anul 1980 în Stănescu, I., Swizevski, C., Văcăraşu, I., Sficlea, V.,
Masivul Ceahlău, łara Giurgeului, Depresiunea Dărmăneşti, Podişul
Lohanul nr. 29, martie 2014
 Geografie
Covurlui. Cercetări în geografia României,, Editura ŞtiinŃifică şi
Enciclopedică, Bucureşti, pp. 133-219, 15 fig.
VÂLSAN, George, Câmpia Română. ContribuŃii de geografie fizică,
dr. în geografie,
fie, teză susŃinută la Univ. din Bucureşti în anul 1915.
Publicată în anul 1916 în Bul. Soc. Reg. Rom. de Geogr., t. XXXVI
(1915), pp. 313-568, 84 fig., 14 pl., rez. l. fr.
Un toponim geografic – VALEA HORĂIEłII
Prof. Vasile D.CÂRCOTĂ - Bârlad
In sesiunea ştiinŃifică a Filialei Bârlad a SocietăŃii de
Geografie din România din 27 mai 2012, desfăşurată în
localitatea de reşedinŃă, care a avut ca temă “Rolul
geografiei în contextul dezvoltării durabile”,între
durabile” cele 14
teme din program a figurat şi prezentarea cărŃii “Valea
HorăieŃii –istorie
istorie şi onomastică de la origini şi până în
prezent”, autor Horia Stamatin. Este o lucrare amplă de
688 pagini, argumentată arheologic , pe bază de documente
edite şi inedite
dite dar şi pe o atentă cercetare sociologică de tip
Dimitrie Gusti.
C
ele şapte capitole analizează amănunŃit aspectele geografice
ale bazinului hidrografic, istoria veche, modernă şi
contemporană a acestui teritoriu.
Intre modalităŃile de cunoaştere a particularităŃilor bazinului
hidrografic al HorăieŃii, autorul s-aa folosit şi de analiza invelişului
toponimic de sorginte diferită: antroponime, cele referitoare la
caracteristicile mediului geografic, a celor rezultate din activitatea
economică a locuitorilor,
itorilor, a celor provenite de la grupurile de populaŃie
alogene ş.a. PrezenŃa slavilor în acest spaŃiu, a identificat-o
identificat şi analizat-
o în exclusivitate pe seama toponimelor. Intre acestea este şi cel
referitor la apa curgătoare şi valea sa creată în timp geologic. Valea
este parte a Colinelor Tutovei din Podişul Bârladului. Are orientarea
N-SS şi face parte din categoria celor consecvente structurii stratigrafice
monoclinale a Podişului Moldovenesc.
Numele văii este un etimon rar în Ńară. Autorul cărŃii a identificat trei,
toate în spaŃiul Moldovei. DicŃionarul Toponimic elaborat de Iorgu
Iordan, explică numele văii pornind de la etimonul horoi. L-a preluat
de la Ştefan Paşca, care în 1936 a redactat si publicat lucrarea “Nume
de persoane şi nume de animale din łara Oltului” Numele popular
pentru acel spaŃiu este pentru pasărea ciocănitoarea. Prin adăugarea la
horoi a sufixului adjectival, ar rezultazulta “loc bogat în horoi”. De
menŃionat că în arealul geografic al Moldovei termenul este
necunoscut. Acesta este unul dintre argumentele cu care autorul evocat
, respinge explicaŃia. Totodată adaugă observaŃia că în acest spaŃiu, cu
caracteristicile vegetaŃiei
getaŃiei de silvostepă, ciocănitoarele nu sunt în număr
mare ca să impună un asemea toponim.
Din analiza documentelor istorice referitoare la acest teritoriu,
autorul cărŃii ne informează asupra inscrierii numelui văii. Sunt nume
apropiate celui actual dar nu identice. În anul 1441,aprilie 16,prima
atestare documentară intâlnită de autor asupra acestei văi, apare numele
de Hovrăleata. În altul din 1480 apare transcrierea Hovrăiata. În cel
din 1491, octombrie 15, numele văii este scris Hovârleata. In 1499, 25
noiembrie, numele este scris Hovrăleati. Se pare că această formă a
fost cea iniŃială.
p. 100
Scrierea în documentele evocate este chirilică. Respingând ipoteza
provenirii toponimului actual din horoi, autorul cărŃii propune ca
etimon la temelia toponimului pe cel de hovrah, cu origine ucraineană
şi se traduce Ńâştar.. Acest rozător este specific
specifi stepei şi silvostepei,
având o largă răspândire şi în această vale. Opiniile şi le-a
le exprimat cu
argumentele de rigoare în lucrarea “Toponimul Horăiata” publicat în
revista “Limba română´”a Institutului de Lingvistică din Bucureşti
(1996).
tră este alta decât a autorului Horia Stamatin. Apreciem
Opinia noastră
originea numelui apei şi văii ca fiind un oronim, un element
geomorfologic. Etimonul de bază îl socotim a fi hora de origine
ucraineană şi care se traduce prin colină. O susŃinere a acestei opinii o
găsim chiar într-unun pasaj din cartea prezentată. “Valea HorăieŃii
porneşte de la poalele Dealului Fundul Dodanului, numit şi Dealul
Racovei şi iese la circa 28 km. în Valea Bârladului.Este o vale largă de
aproximativ 200 m.,pe firul ei curge apă continuu şi poartă numele în
funcŃie de satul prin care trece, numele Horăiata e obişnuit mai ales de
(pg 27 s.n.)
la UnŃeşti spre vărsare.”(pg
Se impun două precizări: lărgimea de 200 m. a văii se referă la albiile
minoră şi cea majoră; localitatea UnŃeşti este situată
s la contactul dintre
partea colinară a bazinului hidrografic şi valea largă a râului Bârlad.
Este lesnicios de observat că numele apei şi al văii-
văii Horăiata- este
uzitat de populaŃia din zonă aşa cum au intuit cei care i-au
i asigurat
numele de cea care vine din coline.
În zonă termenii de origine slavă sunt frecvenŃi. ExplicaŃia este bine
argumentată în articolul lui Valeriu D.Popovici –Ursu, din LOHANUL
apărut în luna octombrie 2013.
Adesea hidronimele işi împrumută toponimul unor localităŃi
localit situate
în valea lor. În cazul analizat, este numele satului Horoiata de pe
teritoriul comunei Bogdăneşti. Alte exemple:Fundul Tutovei şi Tutova
de pe valea Tutovei; Crasna , Popeni, Valea Lungă etc.Asemănător se
întâlnesc şi la unele centre urbane:Bârlad,
urbane:Bâr Suceava, Buzău, Curtea de
Arges etc.
Antroponimele sunt frecvente la identificarea aşezărilor rurale. Rar
apar si la unele urbane. Notorii sunt Bucureşti şi Hunedoara.
Cele exprimate cu privire la originea toponimului Horăiata, nume de
vale şi dee sat, nu subestimează cu nimic valoarea lucrării pe care am
prezentat-oo în amintita sesiune ştiinŃifică. O recomandăm ca pe un
strălucit exemplu de documentare, redactare într-o
într curată limbă literară
şi deplină expresivitate.
Cum este viaŃa când locuieşti lângă o
sondă de gaze de şist
Cum este viaŃa când locuieşti lângă o sondă de gaze de şist
GreaŃă, dureri de cap şi sângerări nazale, mirosuri de
chimicale invazive, foraj constant, preŃurile proprietăŃilor în
Lohanul nr. 29, martie 2014
 Ecologie
Ecologie şi actualitate
scădere – bine aŃi venit în Ponder, Texas, unde fracturarea a
devastat un oraş, scria sâmbătă The Guardian.
V
eronica Kronvall îşi aminteşte şi acum cât era de încântată
când şi-a cumpărat prima ei casă în 2007. Ceea ce Kronvall
nu şi-a imaginat atunci – chiar dacă se afla în nordul
Texasului, inima industriei cu petrol şi gaze – era faptul că
patru ani mai târziu, o companie va fora cinci sonde în spatele casei
sale. Două dintre acestea se afla la doar 90 de metri de micuŃa ei
grădină.
Când a început forajul, Kronvall, în vârstă de 52 de ani, a început să
aibă sângerări nazale, greaŃă şi dureri de cap. Casa ei a pierdut aproape
un sfert din valoare.
“A transformat o mică viaŃă liniştită într-un coşmar”, mărturiseşte
femeia.
Fracturarea hidraulică este o tehnologie care a început să se extindă în
SUA în ultimii cinci ani. Analiştii din SUA au fost la fel de surprinşi ca
şi Kronvall cu privire la rapiditatea cu care s-a proliferat fracturarea
hidraulică. Până în urmă cu cinci ani, producŃia de petrol şi gaze din
America era în declin constant în timp ce rezervele din surse
convenŃionale se diminuau.
Industria s-a grăbit să facă publicitate beneficiilor aparenŃe ale
fracturării hidraulice. Costurile la energie electrică şi încălzire au
scăzut. Activitatea din sectorul de petrol şi gaze a contribuit la
creşterea unei economii naŃionale aflate în dificultate. În octombrie
anul trecut, pentru prima dată din 1995, SUA producea mai mult petrol
acasă decât importa.
Cu toate acestea, noi dovezi au început să apară potrivit cărora
fracturarea, deşi reduce consumul de cărbune, aduce cu ea o serie de
alte efecte secundare.
MilitanŃii avertizează că fracturarea adânceşte riscurile legate de
schimbările climatice. Există relatări ale proprietarilor de case din
zonele cu sonde de fracturare, potrivit cărora substanŃele chimice
provenite din acest proces au ajuns în pânza freatică poluandu-le
puŃurile de unde îşi luau apa de băut. Mărturie stau imagini cu apă de la
robinet din casele acestor oameni – care ia foc dacă este aprinsă cu
bricheta, din cauza scurgerilor de metan şi alte substanŃe care se
combină cu apă în subteran – cât şi amenzile impuse companiilor care
s-au debarasat de deşeuri radioactive în albiile râurilor.
În nordul Texasului, unde locuieşte Kronvall, numărul de sonde de
petrol şi gaze a crescut cu aproape 800% din 2000. Este imposibil să
parcurgi orice traseu cu maşina fără să observi semnele, chiar şi după
ce instalaŃiile şi-au terminat treaba şi au fost mutate în altă parte:
suprafeŃe pătrate de teren aplatizat, reŃeaua rezervoarelor de
condensare, staŃiile şi conductele compresoarelor, şi fosele mari,
deschise, de apă reziduală. Practic, niciun petec de pământ nu se afla în
afara limitelor exploatabile, orice loc fiind accesibil. Companiile
energetice au amplasat sonde pe proprietatea bisericilor, în incinta
şcolilor etc.. În noiembrie anul trecut, o companie de petrol a amplasat
o sondă în campusul de la Universitatea North Texas din apropiere de
Denton, chiar lângă terenurile de tenis şi peste drum de principalul
stadion de sport.
Wesley, în vârstă de 41 de ani, şi Beth Howard, 31 de ani, s-au mutat
în acelaşi cartier cu dna Kronvall.
“Aceasta era prima noastră casă de când suntem împreună”, a precizat
Wesley. “Ne gândeam să stăm aici câteva decenii. Ne aşteptăm şi
sperăm că zona se va dezvolta, ceea ce ar fi dus la o creştere a valorii
proprietăŃilor şi o îmbunătăŃire a serviciilor”.
Familia a avut parte de o surpriză mai puŃin plăcută când au sosit
echipajele responsabile de amplasarea sondelor. Acestea au început să
aplatizeze pământul şi să instaleze un turn de foraj de 60 de metri, care
p. 101
se înalŃa deasupra casei lor. Convoaie de camioane se plimbau într-un
ritm ameŃitor pe drumul principal.
“A fost groaznic”, povesteşte Kronvall. “Au fost o mulŃime de
bubuituri şi zăngăneli. Numărul de camioane a fost impresionant şi
fumul din aer era 24 de ore pe zi, 7 zile pe săptămână”.
Potrivit acesteia, activităŃile de pe partea cealaltă a gardului ei au dus la
depunerea unui strat de praf alb peste toată casa ei. Zgomotul făcut de
membrii echipajului, care strigau în megafoane, i-a invadat dormitorul.
Lumina orbitoare care răzbătea prin perdele făcea somnul imposibil.
Huruiala camioanelor şi echipamentelor zguduia toate vasele din
dulapurile sale, iar mirosul – un amestec acru de produse chimice – era
peste tot – omniprezent.
“SoŃia mea a fost însărcinată în perioada în care platforma s-a aflat
acolo”, a declarat Wesley. Se auzea zgomotul generatoarelor pe bază
de motorină, care scuipau funingine şi în aer era un amestec ameŃitor
de produse chimice care concura cu aroma cinei.” Zgomotul şi mirosul
au ajuns până la următoarea stradă, unde locuia Christina Mills.
Ca şi Howard şi Kronvall, Mills, în vârstă de 65 de ani, a fost atrasă de
liniştea care o oferea oraşul Ponder şi şi-a construit o casă acolo.
“Dar, în momentul în care sonda a fost amplasată, ai fi putut crede că
eşti în Las Vegas”, a declarat femeia.
Deşi compania care se ocupă de foraj, Devon Energy Corporation, a
instalat o „perdea” de protecŃie pentru a încerca să amortizeze
zgomotul, aceasta nu a fost nici pe departe eficienta.
Când copilul familiei Howard a venit pe lume, stresul celor doi a
început să crească semnificativ.
“Era în stare de sănătate foarte bună, dar era încă un nou-născut”,
susŃine Wesley. “Când simŃi miros de noxe de motorină şi alte astfel de
mirosuri neobişnuite, şi toate lucrurile pe care nu le ştii despre ceea ce
se întâmplă cu chestiile industriale, poate fi stresant. Nu ştiam ce
inhalam moment de moment, iar cel mic inhală de asemenea acest aer.
Acest lucru a făcut că venirea lui pe lume să fie atât de stresantă.”
La două case depărtare, Kronvall susŃinea că-i curgeau ochii în mod
constant atunci când era acasă, lăcrimarea oprindu-se doar la o oră sau
două după ce ajungea la locul de muncă. De asemenea, avea şi accese
de greaŃă şi dureri de cap şi îi curgea sânge atunci când îşi suflă nasul.
“Am avut sângerări nazale cam pe tot parcursul întregului proces”, a
precizat aceasta.
În afară de luptă cu zgomotul şi mirosurile, Christina Mills spune că o
altă problemă gravă a fost praful: “Mi-a luat vopseaua de pe maşină”.
Într-o dimineaŃă a găsit o pudră albă peste tot pe maşina ei, aşa că a
oprit la o spălătorie auto în drumul ei spre serviciu.
“M-am dus acolo să îl dau jos, dar vopseaua neagră s-a luat odată cu
el”, susŃine femeia.
Tot ce au putut face aceşti oameni în cele opt luni cât a durat instalarea
sondelor a fost să privească. În cele din urmă, platformă a fost
demontata şi mutată, lăsând în urmă două sonde şi trei rezervoare de
deşeuri în zona din spatele caselor lor. Alte trei sonde, încă şase
rezervoare de deşeuri şi un iaz mare deschis au fost instalate de cealaltă
parte a câmpiei. Camioane de mare tonaj încă trec aproape zilnic
pentru a goli rezervoarele de lângă rampă sondei.
Au fost şi sperieturi, de asemenea. La începutul acestui an, un şuierat
puternic a ieşit din rezervoare şi rezidenŃii s-au întrebat dacă nu cumva
una dintre sonde este pe cale să sară în aer. Unii locuitori pur şi simplu
şi-au vândut casele sau le-au închiriat şi s-au mutat.
Dna Mills foloseşte acum un inhalator pentru că a făcut astm după
această poveste. “Eu nu eram niciodată bolnavă”, a explicat aceasta,
Lohanul nr. 29, martie 2014
 Ecologie şi actualitate
“dar în ultimele 18 luni am avut pneumonie de trei ori”. Ea a pierdut,
până acum, aproximativ opt săptămâni de muncă.
“Pur şi simplu pare că aşa a fost toată viaŃa mea”, a precizat Kronvall.
“E greu să-Ńi
Ńi aminteşti cum era înainte, pentru că acesta a fost un
eveniment extrem de marcant în viaŃa cuiva. Te simŃi invadat. Cum pot
ei să vină şi să facă acest lucru fără ca măcar să Ńină cont de acea
persoană? Niciun pic de respect pentru vreun fel de drepturi sau
decenta umană, să iei aşa pur şi simplu ce vrei”. Sursa: Epoch Times
România
Marea înşelăciune privind gazele de şist:
şis
România este, din nou, vândută!
Neculai ROTARU - Bârlad
Fostul ofiŃer de armată a redactat un amplu document
prin care demonstrează atitudinea iresponsabilă a Ministrul
Mediului şi Schimbărilor Climatice, Rovana Plumb, cu privire
la acordarea acordurilor pentru exploarea gazelor de şist pe
teritoriul României.
n acest document se arată:
Î
Ministrul Mediului şi Schimbărilor Climatice, d-na
d Rovana
Plumb, a anunŃat luni, 29 aprilie 2013,
2013 la ConstanŃa, că
Ministerul Mediului a dat avize unor companii străine pentru
explorarea gazelor de şist în regiunea Dobrogea.
Dobrogea
Domnia sa însă nu precizează că, de fapt, în aceeaşi zi, la sediul
Ministerului Mediului, în urma şedinŃei desfăşurate cu Comitetul
Comit
Avizare Tehnică, stabilit ca şi componenŃă de Prefectul de Vaslui
(şedinŃă care în loc să se desfăşoare la sediul AgenŃiei de ProtecŃia
Mediului Vaslui s-aa desfăşurat la sediul ministerului în Bucureşti), s-au
s
dat acorduri de mediu şi pentru cele trei rei sonde de explorare în
judeŃul Vaslui.
Doamna ministru dă şi anumite argumente cu care crede că poate
adormi conştiinŃa populaŃiei din zonele vizate, argumente care însă sunt
doar exprimate verbal, fără a fi susŃinute de dovezi concrete, fără
garanŃii evidente
vidente care să arate că afirmaŃiile respective sunt bine
documentate.
• AfirmaŃii contradictorii, la câteva luni distanŃă
Doamna ministru nu face decât o propagandă goală de conŃinut,
dezinformând de fapt populaŃia. Mai mult decât atât doamna ministru,
păstrând
rând linia USL, ajunge să se contrazică astăzi faŃă de ceea ce
spunea cu câteva luni în urmă, bineînŃeles fără remuşcări, fără jenă,
fără măcar un dram de omenie şi respect pentru această populaŃie.
Astfel doamna ministru Rovana Plumb, afirmă : „Ca „ să ajungem la
exploatare, trebuie să vedem dacă avem această resursă şi unde o
avem. Ori fără explorare nu avem cum să identificăm,
deocamdată suntem în faza de explorare . Da, am dat avize pentru
Dobrogea, pentru că nu există nici un fel de risc( !!!!!!!!!) … Se
tratează cu foarte mare seriozitate, este clar că pe explorare, pe
tehnologia utilizată, nu există riscuri în ce priveşte mediul, nici un
fel de transfer în ceea ce priveşte calitatea apei potabile, respectiv
p. 102
infestarea pânzeii freatice, pentru că nu se utilizează tehnica de
fracturare hidraulică”
Noi o să-ii spunem doamnei ministru, cu tot respectul pe care i-l
i purtăm
că, din contra, aceste simple afirmaŃii arată cu câtă lipsă de seriozitate
şi de responsabilitate se tratează această problemă. Oare cine şi cum a
lămurit-oo pe doamna ministru Rovana PlumbP să spună acum că nu
sunt riscuri, când la ultima intervenŃie a domniei sale , la B1 TV, pe
data de 08.02.2013, moderator Ion Cristoiu, la întrebarea pusă în acest
sens, doamna ministru afirmă „ Da, şi explorarea gazelor de şist
poate fi periculoasă!”
• Chevron spune clar: „DA, şi la explorare vom folosi o
mică fracturare hidraulică”
Îi mai reamintim doamnei ministru, aşa cum am făcut-o
făcut în scrisoarea
deschisă pe care i-am trimis-oo că, la seminarul din 6 februarie 2012,
desfăşurat de reprezentanŃii Chevron
on la Vaslui, domnul Thomas Holst,
managerul general al Chevron în România, la întrebarea dacă şi
explorarea presupune utilizarea fracturării hidraulice, acesta a răspuns:
„ DA, şi la explorare vom folosi o „mică fracturare hidraulică”,
fluidul de fracturare
are conŃinând 99,5% apă şi nisip şi 0,5% aditivi
chimici”.
Doamna ministru Rovana Plumb, din motive pe care nu le putem
înŃelege, neagă o realitate şi strecoară, conform atitudinii lobbyştilor
Chevron, ideea că nu ar fi riscuri şi mai grav ideea că nu s-ar
s folosi
fracturarea hidraulică la explorare.
ToŃi specialiştii de bună credinŃă recunosc şi afirmă că fracturarea
hidraulică combinată cu forajul orizontal, ca metodă aplicată la
extragerea gazelor de şist este o metodă NOUĂ (folosita prima dată în
de S.U.A. în 2005 ) şi, practic, la momentul de faŃă nu există
investigaŃii ştiinŃifice care să dovedească faptul că această
tehnologie este sigură.
Dacă doamna ministru avea un asemenea document atunci uza de
acesta, dar pentru că nu există şi deci nu-lnu are, a apelat la metoda
dezinformării crezând că simplele afirmaŃii ale domniei sale Ńin loc de
garanŃii pentru siguranŃa populaŃiei şi protejarea mediului.
Îi aducem aminte doamnei ministru că, deocamdată, exemplele triste
de afectare a mediului şi vieŃii populaŃiei,
populaŃiei petrecute în diferite
locuri din lume,, acolo unde Chevron şi alte companii ca aceasta au
utilizat fracturarea hidraulică la extragerea gazelor de şist arată că de
fapt această metodă este total nesigură şi chiar „criminală” cum o
apreciază unii specialişti.
În scopul informării doamnei ministru Rovana Plumb, Grupul de
IniŃiativă al SocietăŃii Civile Bârlădene a depus la Ministerul Mediului
pe data de 25.04.2013 materialul intitulat „Gazele de şist-
Armageddon 2013”.
Cu acest prilej s-aa discutat cu doamna Roxana Ileana Bichel,
directoarea de cabinet de la Ministerul Mediului arătându-i-se
arătându cazuri
concrete din S.U.A., Pennsylania, de oameni care suferă ca urmare a
activităŃii companiilor
aniilor petroliere in domeniul explorării si exploatării
gazelor de şist. Doamna directoare a fost rugată să o informeze pe d-na
d
ministru în acest sens, însă doamna Rovana Plumb exprima doar opinii
furnizate de propaganda corporatistă din domeniul gazelor de şist şi
ignoră atitudinea responsabilă a unor personalităŃi de nivel
european, cum ar fi:
Lohanul nr. 29, martie 2014
 Ecologie şi actualitate
Pungeşti - Protestatari antichevron în greva foamei
1. Connie Hedegaard - comisar european pentru combaterea
schimbărilor climatice pe 28 martie 2013, citată în ziarul Het
Financieele Dagblad : „Trebuie să realizam ca preŃul gazului
nu va scădea niciodată atât de mult ca în Statele Unite. Aici, în Europa,
nu există aceleaşi suprafeŃe nelocuite, iar noi Ńinem mai mult seama de
ceea ce cred populaŃiile locale.”
2. Angela Merkel – 20 februarie 2013- interviu in
ziarul Straubinger Tagblatt: „Zăcăminte de gaze de şist ar putea fi
probabil exploatate cu această tehnologie de fracturare hidraulică, dar,
spre deosebire de SUA, trăim într-o Ńară foarte dens populată. Trebuie
să analizăm cu atenŃie dacă această tehnologie poate fi folosită aici.
Pentru mine, cel mai important lucru este să se demonstreze că nu
există nici un pericol pentru oameni şi mediu.”
Densitatea populaŃiei în SUA este de 30 locuitori pe km pătrat, iar în
România este de 93 locuitori pe km pătrat.
„Gazele de şist- Armageddon 2013” furnizează dovezi oficiale că
explorarea gazelor de şist este la fel de periculoasă ca şi
exploatarea pentru că foloseşte aceeaşi metoda de fracturare
hidraulică.
Pentru un funcŃionar plătit din bani publici şi care este de bună
credinŃă, există suficiente argumente care să-l determine să acŃioneze
cu prudenŃă şi responsabilitate într-o problemă controversată, care s-a
dovedit că afectează sănătatea oamenilor şi a mediului, aşa cum este
explorarea şi exploatarea gazelor de şist.
Doamna ministru Rovana Plumb mai repetă încă o dată o idee şi
anume: „Eu vă spun din punct de vedere al Ministerului Mediului, cu
toată responsabilitatea şi seriozitatea, că nu există risc de mediu în
ceea ce priveşte explorarea deoarece nu se utilizează tehnologia de
fracturare hidraulică. Prima fază o reprezintă componenta de
prospecŃiuni, care înseamnă verificarea riscului la cutremur, faza a
doua, care durează în medie cinci ani de zile, este faza de explorare,
respectiv identificarea resursei pe teritoriul statului membru, abia a
treia fază, după cinci ani de zile înseamnă exploatarea, adică
valorificarea eventualei resurse care se identifică în urma
explorării„.
Şi din aceste cuvinte rezultă faptul că doamna ministru Rovana Plumb
nu cunoaşte sau nu recunoaşte o realitate care o contrazice cu forŃa
argumentelor pe care le poate găsi şi studia în documente existente în
România şi nu în altă parte.
p. 103
În acest sens, îi amintim doamnei ministru că acordurile petroliere
încheiate şi parŃial desecretizate pentru zona Dobrogea (Costineşti,
Adamclisi şi Vama Veche) o vor lămuri, înfăŃişându-i o altă realitate
decât cea prezentată de domnia sa, cu următoarele argumente (pe care
le întâlnim la capitolul „DefiniŃii”):
a) EVALUAREA – înseamnă evaluarea prin mijloace adecvate a
resurselor geologice şi rezervelor zăcământului, incluzând, nelimitativ
următoarele: prospecŃiuni geologice şi geofizice, forajul sondelor de
evaluare, exploatarea experimentală, studii de zăcământ şi alte studii.
(Pg. 6 din Acord petrolier de concesiune)
b) Explorarea sau operaŃiuni de explorare – semnifică ansamblul de
studii şi operaŃiuni care se realizează pentru cunoaşterea condiŃiilor
geologice de acumulare a petrolului şi gazelor de şist şi cuprinde
identificarea zăcământului, evaluarea cantitativăşi calitativă a
acestora, precum şi determinarea condiŃiilor tehnice şi economice de
verificare. (Pg.6 din Acord petrolier de concesiune)
c) Exploatarea experimentală – semnifică ansamblul operaŃiunilor
petroliere care încheie etapa de explorare a unui zăcământ, efectuată
în vederea determinării condiŃiilor tehnice şi economice de valorificare,
în vederea fundamentării deciziei de trecere la faza de dezvoltare şi/sau
exploatare a acestuia. (Pg.7 din Acord petrolier de concesiune).
Extras din Acord Petrolier de Concesiune, încheiat între AgenŃia
NaŃionala pentru Resurse Minerale şi Chevron Romania
Holdings B.V. Pg.14 cap.7.3. Explorare-dezvoltare
7.3.1. Titularul va putea executa lucrări de explorare cu caracter de
evaluare, inclusiv exploatare experimentală de rezerve probabile şi
posibile, evidenŃiate în cadrul perimetrului.
Aşadar, companiei îi este acordată permisiunea, încă de la
început, de către ANRM, să utilizeze fracturarea hidraulică în faza
de EXPLORARE.
Cum poate AgenŃia de ProtecŃia Mediului să susŃină că în acele
foraje nu se va utiliza fracturarea hidraulică?
Doamna ministru Rovana Plumb, prin funcŃia pe care o ocupă este
obligată să apere mediul şi implicit sănătatea şi viaŃa românilor, Ńinând
cont de toate informaŃiile care circulă în mediul public.
De ce domnia sa dezinformează şi sprijină în mod evident companiile
care vor să folosească în România o tehnologie nouă, pusă la punct
abia din anul 2005 de către Devon Energy ?
• De ce nu Ńine cont de efectele dăunătoare ale acestei metode
asupra mediului şi oamenilor? De ce nu Ńine cont de cazul lui
Aimee Ellsworth din Colorado, confirmat oficial de Comisia
pentru Conservare de Petrol şi Gaze ?
• De ce nu Ńine cont de cazurile familiilor Mc Mickens,
Spencer şi Phillips din Bradford County, statul Pennsylvania
?
• De ce nu Ńine cont de judecătorul Paul Grewal, din
California, care a invalidat un act federal prin care statul
California a concesionat teren din proprietate publică unor
companii ce doreau să extragă gaze de şist, fără a lua în
Lohanul nr. 29, martie 2014
 Ecologie şi actualitate
considerare impactul fracturării hidraulice asupra mediului şi
oamenilor ?
• De ce nu Ńine cont de cazul primarului Calvin Tillman din
Dish, statul Texas ?
• De ce nu Ńine cont de documentul medicilor şi apărătorilor
sănătăŃii publice din Pennsylvania, trimis comisarului pentru
sănătate al statului New York, dr. Mirav Shah ?
Acolo, în S.U.A., s-a Ńinut cont de faptul că există suficiente dovezi că
fracturarea hidraulică este deosebit de nocivă şi insuficient studiată, iar
companiile ascund acest adevăr, procedând în acelaşi mod ca şi
companiile care produceau Ńigări şi susŃineau că tutunul nu conduce la
dependenŃă şi nu provoacă cancer!
În timp, adevărul ascuns de companii a ieşit la iveală, iar oamenii s-au
îmbolnăvit de cancer pentru că au fost minŃiŃi! Dacă în legătură cu
fumatul, marile necazuri pentru populaŃie au fost şi rezultatul unui gest
asumat, în cazul gazelor de şist îmbolnăvirea populaŃiei se datorează
unilateral, respectiv deciziilor politice iresponsabile şi ascunse.
De ce doamna ministru, Rovana Plumb, nu Ńine cont de lista celor
câteva sute de familii din S.U.A. care au avut de suferit de pe urma
activităŃii companiilor care utilizează fracturarea hidraulică la
explorarea şi exploatarea gazelor de şist ?
De ce nu se Ńine cont de incidentul din Marea Britanie care a
determinat suspendarea operaŃiunilor de explorare? Astfel, la
01.06.2011 ziarul „ The Independent” titrează „ Mic cutremur în
Blackpool, şoc imens pentru politica energetică a Marii Britanii „după
ce forajul, la primul proiect britanic pentru gaze naturale
neconvenŃionale, în Lancashire, N-V Angliei, a fost suspendat după un
al doilea cutremur în zonă „în acelaşi moment în care compania de
energie Cuadrilla Resources injecta adânc sub pământ fluide sub mare
presiune pentru a face în mod deliberat să elibereze gazul din roci”.
De ce nu Ńine cont că statul New York a impus moratoriu până în
anul 2015, statul Vemont a interzis definitiv fracturarea hidraulică
şi la fel s-a procedat şi în Pittsburgh?
În S.U.A. se desfăşoară studiile de impact asupra mediului, de către
EPA ( AgenŃia de Mediu a S.U.A.), UPENN şi GEISINGER, care se
vor finaliza în anul 2015.
În România, doamna Rovana Plumb a dat avize de mediu fără să
consulte populaŃia şi fără a dispune de studiu de impact .
Ca şi când lipsa de responsabilitate a guvernanŃilor noştri nu ar fi de
ajuns, conform ANRM, la 30 mai 2013, va fi scos un studiu plătit de
către companiile care vor să exploateze în România gaze de şist.
Studiul se vrea a fi o premieră mondială şi va conŃine sigur apologia
gazelor de şist ( având în vedere finanŃarea din partea companiilor!) şi
va fi sub egida Comitetului NaŃional Român pentru Consiliul Mondial
al Energiei ( CNR – CME ).
De fapt, acest studiu, va fi praf în ochi pentru a adormi conştiinŃa
românilor şi va oferi o justificare mistificată a realităŃii, însă tardivă
pentru autorităŃile publice din România, care deja s-au grăbit să ia
decizii privind Acordurile petroliere încheiate.
p. 104
Peste tot, la toate nivelurile de decizie, în legătură cu gazele de şist,
vedem aşadar un mod de lucru netransparent ( acordurile sunt
secretizate! ), bazat pe dezinformare care are ca scop doar
înşelarea şi obstrucŃionarea drepturilor legitime populaŃiei.
Toate etapele legate de luarea unor decizii privind eliberarea
Certificatelor de urbanism, eliberarea acordului de mediu au fost
planificate intenŃionat şi cu mult calcul şi grijă în preajma unor
sărbători legale ca perioada sărbătorilor legate de Crăciun, Săptămâna
Mare, premergătoare sărbătorilor de Paşti.
Este evident că s-a urmărit blocarea dreptului constituŃional al
populaŃiei de a fi consultată şi de a-şi exprima poziŃia, de care
autorităŃile sunt obligate să Ńină cont, aşa cum este specificat şi în
certificatele de urbanism , precum şi în Directiva 97 / 11 / CE, art. 6 (
alin. 2) şi art.8, Directiva CE şi PE nr. 2003/ 35 , art.2 şi art. 3 şi
Directiva CE 96/ 61/ Anexa V.
Un alt punct de vedere la care doamna ministru şi de fapt întregul
guvern Ponta 2 ar trebui să se raporteze este aspectul de ilegalitate a
acordurilor petroliere încheiate cu compania Chevron atât de
guvernele Boc – Ungureanau cât şi de actualul guvern.
Legea petrolului nr. 238/2004 prevede în conŃinutul ei următorii
termeni :
“Art. 1 – (1) Resursele de petrol situate in subsolul tarii si al platoului
continental romanesc al Marii Negre, …, fac obiectul exclusiv al
proprietatii publice si apartin statului roman.
(3) Gazele naturale cuprind gazele libere din zacaminte de
gaz metan, gazele dizolvate in titei, cele din capul de gaze asociat
zacamintelor de titei, precum si gazele rezultate din extractia
amestecurilor de gaz condensat.” .
Să observăm că:
1. Gazele naturale de care se ocupă legea petrolului se mai numesc şi
“gaze convenŃionale”: deci, Legea petrolului nr. 238/2004 se
ocupă doar de gazele naturale convenŃionale, nu şi de restul gazelor
naturale, numite “gaze neconvenŃionale” (printre care se află gazele
de şist);
Cele trei acorduri petroliere deŃinute de Chevron în Dobrogea au fost
declasificate la cererea societăŃii civile şi au fost puse pe site-ul
ANRM. Acordul petrolier deŃinut de Chevron pentru Bârlad nu a fost
încă declasificat.
În urma declasificării celor trei acorduri ale Chevron în Dobrogea, am
putut observa, printre altele, două lucruri:
1) Toate cele trei acorduri conŃin la Art. 1 – DefiniŃii, la pagina 7,
următoarea definiŃie: *Gaze naturale* sunt gazele libere din
zăcămintele de gaz metan, gazele dizolvate în ŃiŃei, cele din capul de
gaze asociat zăcămintelor de ŃiŃei, gazele rezultate din extracŃia
amestecurilor de gaz condensat, precum şi gaze neconvenŃionale.
Dacă comparăm această definiŃie a gazelor naturale din cele trei
acorduri, Art. 1, cu definiŃia gazelor naturale din Legea petrolului
nr. 238/2004, Art. 1, alin (3), cu care trebuia să coincidă, observăm
că apare ceva în plus: “precum şi gaze neconvenŃionale.”
Lohanul nr. 29, martie 2014
 Ecologie şi actualitate
Deci ANRM, prin Preşedintele său de atunci, dl. Alexandru Patruti, şi
Directorul General de atunci, dl. Dorin Octavian Cojocaru , au
“actualizat” cu de la sine putere acordul petrolier şi pentru
gaze neconvenŃionale, deşi acest lucru nu este prevăzut în Legea
petrolului nr. 238/2004.
Este proba că Legea petrolului nu se referă şi la gazele
neconvenŃionale şi că deci cele trei acorduri sunt ilegale.
ilegale
Chiar directorul ANRM, dl. Dorin Cojocaru, la seminarul
desfăşurat la Sala Drepturilor or Omului de la Parlament, din
18.03.2013, recunoaşte că : „Poate că într-adevăr
adevăr ANRM a greşit în
momentul în care a trecut în acele contracte cu Chevronul şi
această cerinŃă de a scrie la definiŃia gazelor şi “gaze
neconvenŃionale (de şist). Este un lucru pe care pur şi simplu nici
nu trebuia să-ll scriem, pentru că a fost o dorinŃă a Chevronului
într-adevăr ..”.
Deci, la noi, dorinŃele companiilor străine sunt adăugate la conŃinutul
unei legi de către o structură cum este ANRM. Incredibil.
Incredibil
Politicienii ne-au
au vândut: Peste 70% din
teritoriul României a fost concesionat
firmelor străine
Aproape întreaga suprafaŃăă a României este concesionată străinilor
pentru exploatarea resurselor naturale. Peste 70% din teritoriul
României a fost concesionat pentru exploatarea resurselor naturale. O
parte însemnată este dedicată gazelor de şist, concesionări făcute în
mare taină. La fel se doreste să se înceapă şi exploatarea lor!
SuprafeŃele concesionate de ANRM
Până în prezent, în România au fost concesionate, în mod ilegal, pe
baza Legii Petrolului nr. 238/2004, zece perimetre în vederea explorării
expl
sau exploarii şi exploatării hidrocarburilor. Pentru restul perimetrelor
de pe hartă, nu au fost incă semnate acorduri de explorare si exploatare,
existând doar concesiuni. Din cele 10 acorduri incheiate, singurele
acorduri declasificate la cererea societăŃii civile sunt cele trei acorduri
petroliere deŃinute de compania Chevron in Dobrogea. Restul, sunt
secretizate. Motivul…invocarea secretului comercial!
În acest moment, există 60 de perimetre în toată Ńara în care se caută
petrol şi gaze.
p. 105
Harta gazelor de şist din România
Guvernele care s-auau succedat la conducerea Ńării din 2000 până astăzi
au semnat nu mai puŃin de 59 de acorduri petroliere ce fac posibilă, în
viitor şi în anumite condiŃii, exploatarea gazelor de şist.
Dezbaterile ce au început, după cee localnicii din comuna Pun-geşti
Pun din
judeŃul Vaslui s-au
au revoltat împotriva companiei americane Chevron,
s-ar
ar putea extinde în viitor în multe din judeŃele Ńării, în condiŃiile în
care lucrări de explorare ce au loc în 60 de perimetre vor indica
prezenŃa
ezenŃa gazelor de şist şi se va apela la metoda fracturării hidraulice
pentru extragerea acestora. SuprafaŃa perimetrelor în cauză nu e mică.
Unele din acestea au suprafeŃe ce ocupă cam cât 1-2
1 judeŃe.
Beneficiarii: multinaŃionale şi off-shore
shore-uri
Cu începere
ere din 1997, AgenŃia NaŃională de Resurse Minerale a semnat
cu 30 de firme acorduri de concesiune pentru explorare-dezvoltare
explorare şi
exploatare a resurselor de hidrocarburi. Trebuie precizat că nu în toate
perimetrele vor fi descoperite gaze naturale şi, nici nu este obligatoriu
să fie folosită fracturarea hidraulică în extragerea acestora. Lista
beneficiarilor de concesiuni cuprinde companii de stat precum Romgaz
şi Compania NaŃională a Huilei (actuală Societatea NaŃională a Huilei),
firme private importante precum OMV Petrom, Lukoil şi Rompetrol,
dar şi multe firme de apartament sau off-shore-uri
off necunoscute cu
acŃionari ascunşi de ochii publici.
Lista ANRM include 59 de acorduri petroliere semnate (gaze sau ŃiŃei).
Un număr de zece dintre acestea sunt amplasate
amplas în bazinul Mării
Negre. Restul sunt teoretic candidate în categoria posibilelor explorări
de gaze prin fracturare hidraulică. Multe locuri, precum cele de la
graniŃa judeŃelor Vaslui şi GalaŃi sau zona 2 Mai-Vama
Mai Veche, ce
aparŃin Chevron, se află fie în zone turistice, fie în arealuri protejate pin
proiectul Natura 2000. În harta de mai sus puteŃi vedea că Estul
Moldovei, sudul Dobrogei şi vestul Ńării sunt concesionate pentru
exploatarea gazelor de şist.
Legal, există un singur fel de gaze
Impresia că ANRM acordă de la bun început, prin acordul concesiune
petrolieră, un aviz de explorare a perimetrului prin metoda clasică sau
prin cea a fracturării hidraulice este forŃată. Totuşi, ceea ce aprobă
ANRM este însă destul de neclar deoarece toate acorduriele de
concesiune petrolieră sunt incluse în anexe secrete la hotărârile de
guvern prin care acestea sunt aprobate. Legea petrolului din 2004, care
stă la baza acestor acorduri, nu conŃine noŃiunea de gaze de şist.
Sintagma face referire la procedura
ura de exploatare, nu la tipul resursei
Lohanul nr. 29, martie 2014
 Ecologie şi actualitate

M
din sol extrase. Legea petrolului defineşte gazele ca fiind cele ”libere işcarea vine după ce un val de cutremure din Texas a ridicat
din zăcăminte de gaz metan, gazele dizolvate în ŃiŃei, cele din capul de noi îngrijorări
jorări faŃă de controversata tehnică de forare.
gaze asociat zăcămintelor de ŃiŃei, precum şi gazele rezultate din
extracŃia amestecurilor de gaz condensat”. Legea moratoriului asupra fracturării în Massachusetts este
menită să protejeze apa potabilă a statului de o posibilă contaminare şi
astfel „să
să se asigure că se păstrează sănătatea şi prosperitatea
”, potrivit unuia dinre susŃinătorii acestei legi,
comunităŃilor noastre”,
reprezentantul democrat al statului din Northampton, Peter Kocot, citat
de AP. Pentru a deveni lege, interdicŃia provizorie asupra fracturării
trebuie să fie aprobată de legislatori şi semnată de guvernatorul
democrat, Deval Patrick.

Hotărârile propriu-zise
zise ale Guvernului sunt şi ele vagi.

”Prin explorarea perimetrului (…) situat într-oo zonă caracterizată

printr-un
un grad de cercetare mai redus, condiŃii morfologice dificile şi o
structură geologică
gică cu un grad mare de risc, sunt create premizele
evidenŃierii unor noi zăcăminte de ŃiŃei şi gaze naturale. Lucrările de
explorare sunt necesare pentru descoperirea unor resurse şi rezerve de Sursă: Starea NAłIUNII
hidrocarburi, în zone neexplorate sau în zone situate la adâncimi
adân mari
în vederea cercetării”, - explică Guvernul Victor Ponta necesitatea Initiativa legislativă din Massachusetts a fost introdusă vineri [29
aprobării unui astfel de acord. noiembrie 2013], a doua zi după ce Texasul a fost zguduit de un
cutremur cu magnitudinea de 3.6, unul dintr-un
dintr şir de episoade similare
Numai în luna decembrie 2012 acesta a aprobat cinci acorduri de pe parcursul ultimelor 3 săptămâni. Degetul acuzator este îndreptat
concesiune petrolieră, perimetrele find amplasate în judeŃele Bihor, spre fracturare. Seriile de micii cutremure nu au cauzat victime dar i-au
i
Arad şi Timişoara. “Acordurile petroliere permit orice, dar sunt urmate lăsat pe rezidenŃii locali din Texas cu teama că, ce e mai rău abia
de tot soiul de aviz, acorduri ale ANRM, certificate de mediu, acorduri urmează.
de construcŃie etc. De exemplu am înŃeles că Chevron a obŃinut aviz
pentru tehnica clasică de explorare.

Dacă vor dori să folosească tehnologii de fracturare vor trebui să ia din

nou acorduri”, - spune Otilia NuŃu, expert în domeniul energiei.

Solicitată de către „România liberă“, ANRM a refuzat să explice dacă

acordurile şi actele adiŃionale semnatete cu cele 30 de firme beneficiare
prevăd tehnologia de explorare folosită, posibilitatea ca aceasta să fie
cea a fracturării hidraulice, în câte perimetre s-aa dat acceptul extragerii
de gaze naturale.

Massachusetts doreşte să instaureze o

interdicŃie pe 10 ani asupra fracturării
după o serie de cutremure în Texas
Traducerea de Alina Vizitiu
O comisie de mediu din cadrul Organului Legislativ
al statului Massachusetts a aprobat o lege care impune o
interdicŃie pe 10 ani a fracturării în cazul gazului natural.
na
http://rt.com/usa/fracking-texas--activists-concerned-510/
Fracturarea este tehnica de foraj care implică injectarea adânc în
pământ a apei plină de chimicale, detonarea ei şi pomparea înapoi,
odată cu gazul eliberat ca rezultat al exploziei. Apa este apoi separată
de gaz şi se scapă de ea prin injectarea
tarea înapoi în pământ.
Sentimentul anti-fracturare
fracturare creşte în Texas

p. 106 Lohanul nr. 29, martie 2014

 Ecologie şi actualitate
Mirosul de chimicale a precedat seria de cutremure din Texas, potrivit
Rebeccăi Williams, locuitor al oraşului Azle, care a fost afectat de cel
mai puternic cutremur al seriei de până acum.
„Nu chimice a precizat
Nu ne puteam da seama de unde vin substanŃele chimice”,
Williams pentru RT. „Apoi Apoi am început să avem cutremurele.
Cutremurele păreau că devin tot mai puternice. Când a avut loc cel de
3.6, am încercat să mă trezesc şi să fug la parter dar casa mea se
zgâlŃâia atât de tare, încât nici n-am putut fugi.”
Williams este convinsă că, crăpăturile din pereŃii casei sale sunt un
rezultat direct al practicilor de fracturare. Între timp, în comitatul
Denton din vecinătate, un activist anti-fracturare,
fracturare, Tara Linn Hunter,
leagă problema ei de sănătate tot mai gravă de forare.
„Locuim
Locuim cu toŃii la picioarele sondei de gaz din oraş”,oraş a precizat ea
pentru RT. „Cel mai mare efect pe care l-aa avut asupra mea a fost
astmul. Inhalatoarele au devenit parte din viaŃa Ńa mea zilnică iar acest
aspect s-aa înrăutăŃit în cei 5 ani de când locuiesc în acest oraş.”
Hunter spune că 40% din energia din Denton este eoliană şi că mulŃi
localnici ar prefera ca practica să se extindă dar este improbabil ca
acest lucru să se întâmplee în curând, cât timp unii „membri ai
consiliului local au legături cu industria petrolieră şi de gaz”, potrivit
activistei.
Această atitudine este împărtăşită de Calvin Tillman, fostul primar al
oraşului Dish din Texas, acum activist de mediu, care crede că lobby-ul
pentru petrol şi gaze din Texas este mai puternic decât în oricare alt
stat.
„Cred
Cred că industria petrolieră şi de gaz a făcut tot ce a putut ca să
prevină industria energiei regenerabile să prindă rădăcini aici în
Texas”, a declarat Tillman pentru RT. „ŞtiŃi,
ŞtiŃi, ca să pun un panou solar
pe casă, trebuie să trec printr-un
un proces de avizare semnificativ. Însă,
dacă vreau să forez o sondă de gaz în curtea din spate, aş putea să o
rezolv într-o după-amiază.”
Texasul a listat aproape 6000 de sonde de petrol şi gaze prin fracturare
din martie 2012 pe FracFocus, un site de dezvăluiri al industriei de
fracturare, potrivit SourceWatch.org.
SusŃinătorii fracturării insistă că practica este sigură, că ajută la
menŃinerea preŃurilor joase la energie şi independenŃa energetică a
Statelor Unite.
Alertă în SUA: Apa din cel puŃin 4 state,
contaminată din cauza exploatării de gaze
de şist
În cel puŃin patru state americane
cane au fost primite sute
de plângeri privind contaminarea surselor de apă cu petrol
sau gaz, iar poluarea a fost confirmată în cazul unora, se
arată într-un
un raport care aruncă îndoieli pe pretenŃiile
industriei petroliere că asemenea probleme apar rareori.
p. 107
A
ssociated Press a cerut date privind plângerile legate de
exploatările de gaze de şist în Pennsylvania, Ohio, Virginia de
Vest şi Texas, şi a găsit diferenŃe mari în felul în care
autorităŃile dezvăluie aceste probleme. Cel mai transparent s-a
s
dovedit statul Texas, scrie ABC News.
News
AP a aflat că numai în Pennsylvania s-au s înregistrat în 2013 398 de
reclamaŃii privind poluarea cu petrol sau gaz a surselor locale private
de apă potabilă, iar în 2012 au existat 499 de plângeri.
Printre motivele plângerilor se număra reducerea debitului
debitul de apă,
poluarea cu gaz sau alte substanŃe. Mai mult de 100 de astfel de cazuri
au fost confirmate în ultimii 5 ani.
Una dintre familiile care a depus plângeri a obŃinut o înŃelegere cu
firma de exploatare, primind 1,6 milioane de dolari despăgubire.
Extragerea
tragerea combustibililor din depozitele de şist presupune pomparea a
sute de mii sau chiar milioane de litri de apă, sare şi substanŃe chimice
în pământ pentru a sparge rocă şi a elibera gazul. O parte din acea apă,
împreună cu apă subterană, urca apoi sprespr suprafaŃă. Pe acest parcurs
ascensional, lichidul ajunge în apă freatică, contaminând-o.
contaminând (Sursa:
Ziare.com)
Dovezi ale impactului fracturării hidraulice asupra apei, aerului şi
sănătăŃii în SUA
Cu ocazia protestului împotriva fracturării hidraulice din Albany,
A
capitala statului New York, cetăŃenii din statul New York (New
Yorkers against Fracking) care militează pentru interzicerea fracturării
hidraulice în statul lor, au prezentat guvernatorului Cuomo ultimele
studii şi dovezi de necontestat care impun interzicerea
i fracturării
hidraulice. Noi am tradus aceste dovezi şi le punem la dispoziŃia presei
şi factorilor de decizie relevanŃi. Necunoaşterea celor mai noi studii
care arată clar cât de periculoasă este exploatarea gazelor de şist prin
metoda fracturăriirii hidraulice nu îi va absolvi pe guvernanŃi şi
autorităŃile competente de responsabilitatea penală când aceleaşi
catastrofe se vor produce şi în România.
Iată cele 5 teze susŃinute cu argumente ştiinŃifice puternice de
grupul de activişti împotriva fracturării
urării hidraulice din New York, New
Yorkers Against Fracking:
1. 1. Forajul şi fracturarea hidraulică contaminează apa.
Patru statee confirma contaminare apei datorită fracturării hidraulice
Statistici de ultimă oră ale autorităŃilor privind protecŃia mediului
din 4 state din SUA au confirmat faptul că apa a fost poluată din cauza
fracturării hidraulice. Peste 110 cazuri de contaminare a apei datorită
extragerii gazelor de şist prin metoda fracturării
fra hidraulice au fost
confirmate în 3 din statele analizate. De menŃionat este faptul că,
datorită vidului legislativ din SUA, persoanelor afectate le este foarte
greu să dovedească în mod legal legătura dintre fracturarea hidraulică
şi contaminarea apei. Cu toate acestea, în ciuda afirmaŃiilor industriei,
care susŃine că nu există niciun caz dovedit de contaminare a apei
datorită gazelor de şist, statisticile oficiale de ultimă oră indică
contrariul.
E suficient un singur puŃ de gaze nocive pentru distrugerea
d
ireversibilă a mediului acvifer. Conform propriilor statistici ale
industriei, 5% dintre sigiliile de puŃuri cedează imediat, această rată
crescând foarte mult odată cu vechimea puŃului[1].
puŃului Multe studii recente
demonstrează impactul nociv cauzat de fracturarea hidraulică râurilor
şi puŃurilor din SUA. Iată o parte din acestea:
- Un studiu al Universitatii
Universita Duke[2] a făcut legătura dintre
fracturarea hidraulică şi contaminarea [i] pânzei freatice din zonă,
coroborând descoperirile unui studiu anterior, care a identificat “dovezi
repetate ale contaminării apei potabile cu metan cauzată de extragerea
gazelor de şist”.[3]
- Studiul UniversităŃii din Texas a făcut legătura dintre
fracturarea hidraulică
aulică şi contaminarea apei potabile cu arsenic.[4][5]
arsenic.
- Departamentul de ProtecŃia Mediului din Pennsylvania a
înregistrat 161 de cazuri în care apa a fost poluată din cauza fracturării
hidraulice în intervalul 2008 şi toamna lui 2012.[6]
- Studiile UniversităŃii din Colorado au demonstrat ca apele
subterane au fost contaminate în pesteeste 350 de cazuri din cauza a peste
Lohanul nr. 29, martie 2014
 Ecologie şi actualitate
2.000 de scurgeri de gaze şi petrol de şist în ultimii 5 ani[7], depistând
substanŃe chimice ce provoacă dereglări hormonale în apa din
apropierea siturilor de foraj, inclusiv in râul Colorado[8].
Cercetările ştiinŃifice demonstrează clar că fracturarea hidraulică
este în mod inerent periculoasă pentru apă şi nu poate fi efectuată în
condiŃii de siguranŃă.
1. 2. Poluarea atmosferică cauzată de operaŃiunile de forare
şi fracturare otrăveşte aerul
Titlu din 10.12.2013. Departamentul de Sanatate, preocupat de
emisiile de benzen din apropierea siturilor de foraj
Operatiunile de forare şi fracturare, împreună cu infrastructura
asociată lor – camioanele, staŃiile de compresie, conductele,
multitudinea de supape de combustie a gazului - produc smog şi
poluatori atmosferici periculoşi ce predispun la astm, atacuri de cord,
scăderea greutăŃii la nou-născuŃi şi cancer. Iată dovezile susŃinute de
studiile recente:
- Şcoala de Sănătate Publică din Colorado a identificat
poluanŃi atmosferici în apropierea staŃiilor de forare şi fracturare
hidraulică la concentraŃii ce prezintă risc de cancer, tulburari
neurologice şi probleme respiratorii.[9]
- Testele Departamentului zonal de sănătate de la staŃiile de
fracturare hidraulică din Virginia de Vest au identificat concentraŃii
periculoase de poluatori atmosferici, determinându-l pe directorul
Departamentului de Sănătate să avertizeze: “ConcentraŃiile de benzen
sunt extrem de mari….Îngrijorările populaŃiei sunt justificate”.[10]
- Medicii unei singure clinici rurale din Pennsylvania au
înregistrat în evidenŃele lor 20 de persoane cu probleme medicale
cauzate de expunerea la emisiile din apropierea operaŃiunilor de
fracturare hidraulică.[11][12]
- Datele AsociaŃiei Americane de Pneumologie indică
faptul că aerul este mai poluat în zonele rurale în care operaŃiunile de
fracturare hidraulică sunt mai intense, comparativ cu zonele
urbane.[13]
1. 3. Fracturarea şi evacuarea apelor uzate sunt tot mai des
asociate cutremurelor.
Specialistii sunt cu ochii pe companiile de gaze si petrol odata
cu aparitia cutremurelor ce zguduie Oklahoma
- Cotidianul The New York Times a scris despre mii de
cutremure in Oklahoma apărute în urma fracturării hidraulice şi a
injectarii de ape uzate în puŃuri. “OficialităŃile îşi exprimă îngrijorarea,
iar locuitorii obişnuiŃi cu tornade şi grindină discută acum despre
asigurările în caz de cutremur”.[14]
- Un studiu realizat de Observatorul Geologic al
UniversităŃii Columbia a indicat că injectarea apelor uzate în sol pune
presiune pe falii, făcându-le vulnerabile roiurilor de cutremure.[15]
- Oamenii de ştiinŃă au făcut legătura în 2011 între un roi
de cutremure şi evacuarea apelor uzate, inclusiv şi cu un cutremur cu o
magnitudine de 5,7 grade pe scara Richter, care a rănit două persoane,
a distrus 14 case şi a fost simŃit în 17 state.[16][17]
- În 3 seturi de comentarii asupra propunerii setului de
Linii Directoare privind Fracturarea Hidraulică, Departamentul pentru
ProtecŃia Mediului din New York a manifestat îngrijorări serioase
asupra impactului unor potenŃiale activităŃi seismice cauzate de
operaŃiunile asociate fracturării hidraulice asupra apei şi a reŃelei de
aprovizionare cu apa a oraşului New York.[18][19][20]
Concluzia este că fracturarea hidraulică şi injectarea de ape uzate
în sol – o problemă fără soluŃii[21] -, erodează stabilitatea geologică şi
prezintă riscuri de cutremure, punând în pericol apa potabilă şi
locuinŃele oamenilor.
1. 4. Locurile de muncă şi promisiunile de ordin economic
asociate exploatărilor prin fracturare hidraulică sunt
nerealiste. În realitate, această metodă aduce numai praf şi
pulbere.
2. Studiu: numărul locurilor de muncă este foarte exagerat
p. 108
Un extras din studiu:
- Conform unui raport emis de ConsorŃiul multistatal de
Studiu al Şisturilor, afirmaŃia conform căreia se creează 31 de locuri
de muncă este exagerată de 8 ori. De fapt, fiecare puŃ creează numai 4
locuri de muncă. Frank Mauro, director executiv la Institutul pentru
Politică Fiscală: “Cei care sprijină industria au exagerat impactul
creării de noi joburi pentru a micşora sau evita în totalitate taxele,
normele şi chiar examinarea atentă a acestei activităŃi.[22]
- Într-un titlu din septembrie 2013, “Philadelphia. Industria
gazelor de sist se prăbuşeşte”, ziarul The Philadelphia Inquirer
relatează” “numărul locurilor de muncă ramane constant în perioada
de boom, scăzând odată cu producŃia şi plata redevenŃelor”[23]
- The New York Times vorbeşte despre cresteri alarmante
ale criminalităŃii legate de foraje în statele Montana şi Dakota de Nord,
inclusiv cresteri ale crimelor violente, şofat în stare de ebrietate,
tâlhărie şi violuri[24], alături de alte studii din SUA.[25]
Aceste noi dovezi întăresc temerile deja existente despre
impactul fracturării hidraulice asupra valorii proprietăŃilor, scăderea
numărului de locuri de muncă în agricultură, turism şi afaceri
imobiliare.
1. 5. Fracturarea hidraulică exacerbează schimbarile
climatice. “Conform studiilor, emisiile de metan din SUA
depasesc estimarile“
- Un important studiu condus de Universitatea Harvard
a indicat că AgenŃia de ProtecŃie a Mediului a subestimat
masiv nivelul scurgerilor de metan de la producŃia de petrol
şi gaze.[26]
- Ultimile masuratori ale Comisiei Interguvernamentale
pentru Schimbari Climatice au indicat faptul că metanul este chiar mai
nociv pentru mediu decât se crezuse iniŃial: într-un interval de un secol,
metanul este de 34 de ori mai nociv în atmosfera decât dioxidul de
carbon; într-un interval de 20 de ani, de 86 de ori mai nociv.[27]
- Un nou studiu amplu condus de Forumul de Cercetare
Energetică a UniversităŃii Stanford a concluzionat că exploatarea
gazelor de şist nu aduce beneficii climatice pe termen lung.[28]
- Două studii ale AdministraŃiei NaŃionale a Oceanelor şi
Atmosferei privind emisiile de metan de la forajele de petrol şi gaze
din Colorado şi Utah au identificat niveluri dăunatoare pentru climă.
[29]
Departe de a fi o soluŃie energetică, gazele de şist conŃin garanŃia
unei catastrofe climatice.
În România, prima sondă pentru explorare-dezvoltarea şi
exploatarea gazelor de şist va fi ridicată în Pungeşti, o comună din
judeŃul Vaslui, unde oamenii protestează împotriva lipsei de
transparentă şi brutalităŃii cu care compania Chevron a pătruns în
comună. În tot acest timp, autorităŃile şi reprezentanŃii politici tratează
cu aroganŃă şi dispreŃ indignarea oamenilor şi voinŃa acestora,
declarând zona una specială de siguranŃă publică, pentru a justifica
autoritatea discreŃionară şi abuzurile jandarmilor în sate. InformaŃia
ştiinŃifica şi faptică justifică însă îngrijorările oamenilor.
Referinte:
1 Claudio Brufatto et al. From Mud to Cement – Building Gas Wells, Oilfield Review, Autumn 2003, at
63.
2 Robert Jackson et al., Increased stray gas abundance in a subset of drinking water wells near Marcellus
shale gas extraction, PNAS EARLY EDITION (Jun. 3, 2013), available at
http://catskillcitizens.org/learnmore/dukedocument_ew_01.pdf.
3 “Methane Levels 17 Times Higher in Water Wells Near Hydrofracking Sites.” DUKE UNIVERSITY
NICHOLAS SCHOOL OF THE ENVIRONMENT. (May 9, 2011)
https://nicholas.duke.edu/cgc/pnas2011.pdf
4 Brian Fontenot et al., An evaluation of water quality in private drinking water wells near natural gas
extraction sites in the Barnett Shale Formation, ENVIRONMENTAL SCIENCE AND TECHNOLOGY
(Jul. 25, 1983), available at http://blogs.star-telegram.com/files/uta-water-study.pdf.
6 Laura Legere, Sunday Times review of DEP drilling records reveals water damage, murky testing
methods, THETIMES-TRIBUNE.COM (May 19, 2013), http://thetimes-tribune.com/news/sunday-times-
review-of-dep-drilling-records-reveals-water-damage-murky-testing-methods-1.1491547.
7 Bruce Finley, Drilling spills reaching Colorado groundwater; state mulls test rules, THE DENVER
POST (Dec. 9, 2012), http://www.denverpost.com/environment/ci_22154751/drilling-spills-reaching-
colorado-groundwater-state-mulls-test#ixzz2EihHU2fg (“Oil and gas have contaminated groundwater in
17 percent of the 2,078 spills and slow releases that companies reported to state regulators over the past
five years”).
8 Banerjee, Neela. “Hormone-disrupting chemicals found in water at fracking sites.” LOS ANGELES
TIMES. (December 16, 2013) http://www.latimes.com/science/la-sci-fracking-health-
20131217,0,5154343.story#ixzz2nkllq6TS.
Lohanul nr. 29, martie 2014
 Ecologie şi actualitate
9 Colorado School of Public Health, Study shows air emissions near fracking sites may have serious health dos, privatizarea resurselor de apă în toată Europa. Numai că, după
impacts, @THEFOREFRONT (Mar. 19, 2012),
http://attheforefront.ucdenver.edu/?p=2546&utm_source=feedburner&utm_medium=feed&utm_campaign privatizare, preŃul apei a explodat, iar calitatea apei a scăzut. În
=Feed%3A+theforefront+%28%40theForefront%29. Portugalia în urma privatizării apei, preŃul ei a crescut cu 400% şi
10 Junkins, Casey. “Health Dept. Concerned About Benzene Emissions Near Local Gas Drilling
D Sites.”
THE INTELLIGENCER. (December 10, 2013) continuă să crească cu 6% în fiecare an, iar apa a devenit în unele
http://www.theintelligencer.net/page/content.detail/id/593209/Health-Dept––Concerned-About-Benzene- locuri atât de proastă încât nu mai poate fi băută. Asta i-a
i speriat pe
Emissions-Near-Local-Gas-Drilling-Sites.html?nav=510.
11 Lindsay Abrams, Fracking’s real health risk may be from air pollution,, SALON (Aug. 26, 2013), nemŃi care au început să răscumpere acŃiunile de
d la firmele privatizate,
http://www.salon.com/2013/08/26/frackings_real_health_risk_may_be_from_air_pollution/
http://www.salon.com/2013/08/26/frackings_real_health_risk_may_be_from_air_pollution/. pentru ca autorităŃile să reia controlul asupra apei, care este un bun
public. La Berlin a avut loc în 2011, în urma unei petiŃii a cetăŃenilor,
un referendum pentru desecretizarea contractului de privatizare parŃială
Nu e vorba de gaze de sist pentru energie! a companiei BWB, iar în Portugalia au mereu loc ample proteste de
stradă. În România nu se aude nimic despre asta, pentru că presa e
Prin fracturare hidraulica se doreste poluarea cenzurată şi aservită, iar guvernanŃii ne trădează şi ne vând cu mare
apei pentru
entru a ne face si mai dependenŃi
dependenŃ de drag. Aşa că tot ce putem face este să ne ajutăm noi între noi, să
s dăm
informaŃia mai departe şi să participăm la acŃiunile civice care se
sistem! desfăşoară la nivel european.

(http://dantanasescu.ro/2013/03/18/privatizarea
http://dantanasescu.ro/2013/03/18/privatizarea-apei-in-europa-i-a-
Dan TĂNĂSESCU - Bucureşti speriat-pana-si-pe-nemti.html)

Acest text va fi înŃeles mai ales de către cei care ştiu deja De ce judeŃul Vaslui este pe cale să
realitatea dură în care trăim – suntem sclavi exploataŃi ai unor
nemernici putred de bogaŃi şi extrem de puternici şi influenŃi, care devină judeŃul Chevron?
conduc lumea din umbră prin marionetele lor politice de la nivel
naŃional, prin mega corporaŃii şi prin instituŃii de rang mondial şi/sau
naŃional (UE, NATO, FMI etc). Cine încă n-aa înŃeles chestia asta să
citească şi să se convingă sau să trăiască în ignoranŃă crezând că o să-i
să Ion BURCEL - Vaslui
fie mai bine aşa. 1. Efectul Lucifer este dorinŃaa celui investit cu putere şi autoritate de a-
a
şi înjosi şi supune semenii. DorinŃa tembelă de dominare.
Acum, să revenim la gazele de şist: încep să mă conving din d ce în ce 2. Lipsa identităŃii naŃionale. Negarea trecutului istoric glorios.
mai mult că problema cu gazele de şist în România NU este despre 3. În Vaslui această dorinŃă nefirească şi care nu are nici un fundament
GAZE DE ŞIST, adică nu este despre ENERGIE şi obŃinerea de moral sau creştin
reştin a dus la faptul că toŃi oamenii investiŃi cu putere sau
energie din gaze de şist. Cu atât mai puŃin despre obŃinerea care au afaceri sunt băgaŃi în cluburi sau loje.
“independenŃei energetice” a României aşa cum minte ca un porc p 4. Oamenii simpli sunt văzuŃi de aceştia ca nişte oi sau p…imea
nemernic sclavul stăpânilor din umbră – Ponta. Am concluzionat aducătoare de voturi. Chiar aşa discuta ei despre oamenii simpli
pentru mine deja că Gazele de şist NU sunt despre Gaze de şist! Sunt 5. ComponenŃii acestor loje în mod sistematic îşi autodistrug
despre poluarea apei potabile (1) şi scăparea de deşeuri toxice sentimentul naŃional şi cred că fac parte dintr-un
dintr neam de putori beŃive,
periculoase (2).Nu.Nu e despre gazele de şist, nu va înşelaŃiînşela FRATI iar ei sunt geniile care s-au
au ridicat dintre aceştia. Aceasta datorită celor
ROMANI ! FRATI CRESTINI, planul este de a otrăvi apa pe toată mai mari în grad care le induc celor mai mici în grad aceste
ace idei
planeta, ca apoi, rezervele de apă potabilă, să aibă un preŃ enorm! Aici perverse.
vorbim de lăcomie, dar mai mult de atât, e vorba despre control, 6. Cei care fac parte din aceste structure suprastatale sunt membri ai
pentru că dacă o grupare reuşeşte să polueze toate rezervele de apă SRI-ului,
ului, demnitari, şefi în administraŃie, patroni, cu profesiuni liberale
potabilă, dar în acelaşi timp se asigură că a “privatizat” în şi membri în partidele de carton ale României.
propriul beneficiu ce rămas neotrăvit [toate toate izvoarele de apă curată 7. Dovadă a acestei stări de fapt este, de exemplu, faptul că exponentul
ale naŃiunilor],
], şi le are sub control strict prin intermediul ONG- ONG de afaceri al Vasluiului, domnul Porumboiu şi-a şi vândut 1500 ha unor
urilor de “protecŃia mediului” şi agenŃiilor
genŃiilor criminale ale ONU, companii “americane” pentru că pe viitor să nu mai aibă probleme
atunci … acea grupare conduce TOT!! Or să fie războaie pentru Chevronul aşa cum întâmpina din plin la Pungeşti.
acces la apă dacă le vom permite aşa ceva, iar războaiele acelea vor fi 8. Ce nu are domnul Porumboiu şi vasluienii lui şi are domnul Musca
devastatoare. Trebuie să ne opunem cu orice preŃ, pentru că aceşti sau alŃi romani din alte zone în afară Vasluiului?
indivizi sunt psihopaŃi, nu le pasă dacă ucid milioane de oameni, ba Să fie coloana vertebrală? Să fie un trecut lipsit de compromisuri?
chiar ei îşi doresc asta, ca apoi, cei puŃini din noi, cei care 9. De ce angajaŃii domnului Porumboiu merg acum să lucreze în
supravieŃuiesc, să fie mai uşor controlabili, prin implantări de perimetrul Siliştea Pungeşti pentru Chevron?
microcipuri sau tatuaje electronice vizibile sau invizibile pe mâna 10. Asta
sta se discută acum în lojele şi grupuleŃele dumneavoastră
dreapta sau pe frunteunte (microcipurile au ajuns la dimensiunea unui domnilor? Că “zarurile au fost aruncate” în ceea ce priveşte Vasluiul?
ADN, insesizabile) şi alte nenorociri tehnologice ce deja le-aule pregătit! Domnul Musca de la Arad de ce aduna toŃi primarii şi
Iata ce ne zice Părintele Mihai-Andrei Andrei Aldea, şi o zice foarte oamenii şi se fac toŃi ZID în fata intereselor externe?
bine: ”Un
Un regim statal care împiedică pe cetăŃeni să se înarmeze
este un regim de ocupaŃie, care se împotriveşte cetăŃenilor. In Dacă nu e adevărat, t, vrem să vedem fapte domnilor, ştim că şi
istoria lumii, orice regim liber s-aa realizat prin înarmarea tuturor voi aveŃi inimă de roman.
cetăŃenilor. Ştefan cel Mare, Constantin cel Mare, Teodosie cel Mare, A venit vremea să rupeŃi zăgazurile şi să ieşiŃi din voi!
Iustinian şi oricâŃi alŃi mari împăraŃi sau domnitori de-ai
de nostri vrem sa S-a trecut orice limită!
dăm, TOłI au înarmat populaŃia.. Nu exista niciun stat liber in istoria IeşiŃi cu pieptul în faŃă şi spuneŃi NU compromisului!
lumii în care cetăŃenii să nu fi fost înarmaŃi şi pregătiŃi de lupta. Dacă o Voi sunteŃi cei care aveŃi puterea şi totuşi nu o folosiŃi decât pentru a vă
Ńară vrea sa fie liberă, toŃi cetăŃenii cu drept de vot trebuie sa poată autodistruge, pentru că puterea primită şi nefolosita benefic se întoarce
purta liberi arme.. Concluzia corecta o poate trage oricine gândeşte împotriva! UitaŃi-vă
vă în curtea voastră şi veŃi vedea familii fără orizont,
sănătos.” Comisia Europeană pregăteşte de mai mulŃi ani, pe uşa din casnicii distruse, copii abandonaŃi
onaŃi sau cu destine schimonosite, averi
p. 109 Lohanul nr. 29, martie 2014
 Ecologie şi actualitate
nemăsurate care ajung să fie risipite, deşertăciune şi putreziciune.
Nimeni nu va scăpa de efectele compromisului pe care îl faceŃi.
UniŃi-vă
vă şi spuneŃi care este adevărul despre judeŃul Vaslui!!!
Noi, cei pe care îii consideraŃi p…imea, vă acceptăm şi vă
iubim aşa cum sunteŃi, dar nu vom suporta şi acest compromis al
distrugerii copiilor noştri, al apei şi al mediului.
RidicaŃi-vă
vă şi vă comportaŃi ca nişte romani autentici în care
să predomine: frăŃia autentică, omenia,
ia, spiritul de unitate în faŃa
pericolului, simŃul moral creştin, hărnicia şi iubirea de aproape.
Vrem agricultura, nu fractură!
Comunicat de presă al AsociaŃiei pentru
dezvoltare şi sănătate Muriel
Dr. George SILVESTROVICI – Vaslui
România parcurge unul din cele mai grele momente din
istoria ei contemporană, avem indicii demografici, de migraŃie şi
de sărăcie cei mai semnificativi în sensul negativ.
D
atoria publică este de 50 de miliarde de euro, iar evaziunea şi
deturnarea banilor publici raportată de Curtea de conturi de 6
miliarde de euro pe an. Sistemul de educaŃie - rupt de
realitate. Sistemul public de sănătate - în colaps. Agricultura - la
pământ. Industria - cvasi-inexistenta. Resursele - exploatate direct de
străini.. Infrastructura pe butuci. Suntem o colonie şi o populaŃie de sui-
sui
generis - sclavi.
JudeŃul Vaslui prin sărăcia lucie şi indicii maximi de
infracŃionalitate este granita neagră a Uniunii Europene. Am atins un
nivel anecdotic de autodistrugere. Vasluiul este locul din care decenii
de-aa rândul au fost goniŃi investitorii, şi care acum brusc au devenit
“strategici”, la fel ca şi “independentă energetică”.
Cu toate acestea, după proverbul “cine s-a
s ars odată, şulfa şi
în iaurt”, după ce aproximativ în toată Europa gazele de şist au fost
interzise datorită efectelor nocive dovedite, vasluienii refuza în mod
ferm fracturarea hidraulică.
Chevron este simbolul american
merican al continuităŃii hegemoniei
petrolului de-aa lungul istoriei, este acelaşi lup îmbrăcat în haine de
oaie(vezi decizia CurŃii Supreme a Ecuadorului), care a venit să vândă
castraveŃi grădinarului, adică romanilor, care nu mai departe de 20 de
ani exportam
ortam tehnologii extractive în Orient şi Africa, care au experŃi şi
facultate de petrol şi gaze.
Deşi demarata ca o genială descoperire în Statele Unite,
exploatarea de gaze de şist provoacă, mici dezastre în mod regulat, a
distrus în mod ireversibil peisajul, desertificandu--l parŃial în 10 ani şi
toate acestea, chiar în SUA.
Majoritatea analiştilor independenŃi consideră că, începând
cu 2017, exploatarea gazelor de şist în SUA va intra într-un
într rapid şi
ireversibil declin. „RevoluŃia“ se va încheia probabil
probabi la fel de brusc
precum a început. Dezastrul ecologic, social şi economic lăsat în urma
ei este deja o altă poveste.
p. 110
Sursa: http://shalebubble.org/wp-
http://shalebubble.org/wp
content/uploads/2013/02/SWS-report-FINAL.pdf,
content/uploads/2013/02/SWS
http://gcaptain.com/exxonmobil
http://gcaptain.com/exxonmobil-were-losing-shirts/
România, însă, prin acest guvern năuc, pare nerăbdătoare să
preia ştafeta eşecului american.
Iar în Ńări precum Ecuador dezastre de amploare sunt
ireversibile, poziŃia companiei Chevron, legată de recenta decizie a
CurŃii Supreme Ecuadoriene, fiind: “Nu putem lăsa tari mici, precum
Ecuador, să încurce marile companii”.
Surse: http://www.chevroninecuador.com/,
http://www.chevroninecuador.com/
http://thechevronpit.blogspot.mx/2014/01/desperation-chevron-ceo-
http://thechevronpit.blogspot.mx/2014/01/desperation
asked-venezuela.html
venezuela.html
Sondajul de opinie pe care l-am
l efectuat în oraşul Vaslui şi în
împrejurimi
imi arata o majoritate covârşitoare a celor care nu doresc gaze
de şist în judeŃul Vaslui. În fapt, nu există persoane care să ştie despre
gazele de şist şi care să fi manifestat deschiderea faŃă de acest tip de
resursă.
Actuala putere are sprijin electoral
elector constant din partea acestui
judeŃ, unul din obiectivele electorale fiind chiar interzicerea acestui tip
de resursă, în acest sens USL beneficiind de marile adunări populare de
la Bârlad în 2012.
AsociaŃia pentru dezvoltare şi sănătate Muriel face apel la
societatea civilă vasluiana să iasă în faŃă şi să formeze platforma de
rezistenŃă şi reconstrucŃie locală.
A fost o perioadă când Vasluiul era curtea domnească a
Moldovei. A venit vremea să dăm acestui loc demnitate şi semnificaŃie.
Aceasta se poate. Prin UNIRE!
Platforma de rezistenŃă şi reconstrucŃie locală va reuni pe toŃi
cei care ştiu, vor şi s-au
au hotărât să şi facă. Pentru că “a preveni e mai
bine decât a trata”, obiectivul este oprirea explorării şi exploatării
gazelor de şist în judeŃul nostru. Nu există obiectiv politic, partidele
delegitimandu-sese pentru această luptă prin acŃiunile lor. Sunt invitate să
se unească toate asociaŃiile şi fundaŃiile, instituŃiile publice şi toŃi
cetăŃenii care au ca scop oprirea definitivă a fracturării hidraulice.
hidraulice
Agenda mişcării va cuprinde campanii de informare,
dezbateri deschise cu public, un mare miting la începutul lunii aprilie,
acŃiuni în instanŃă, precum şi forme extreme de manifestare, cum ar fi
greva foamei. Este vizata relansarea energiilor regenerabile,
regenerabil cum ar fi
eoliana şi solară şi în acest judeŃ, unde potetialul este foarte bun, într-
într
un viitor forum.
Atât timp cât toŃi avem acelaşi obiectiv, vom putea să îl şi
materializam, pentru că nimeni nu ne poate sta împotrivă.
Aşa să ne ajute Dumnezeu!
Lohanul nr. 29, martie 2014
 Actualitate
AsociaŃia pentru dezvoltare şi sănătate MURIEL,contact:
MURIEL,
info@muriel.ro,, Str. Republicii nr. 350, Vaslui, Ńel: 0724230000
Cumpără produse româneşti,
păstrează banii în România

Vaslui - Coreea de Nord a Uniunii

Europene!

Alexandru IONAŞCU - Vaslui

Poate pare că titlul e exagerat, sau foarte dur, dar judeŃul
Vaslui are foarte multe lucruri în comun cu Coreea de Nord. Se
ştie că în Coreea de N este unul din cele mai aprige regimuri
comuniste de pe planetă la ora actuală,
uală, poate singurul de genul
său.

E
ste una din cele mai sărace Ńăriri de pe planetă şi oricine merge
acolo nu îşi doreşte să rămână...doar în vizită merg în general
cei care vor să vadă un ultim colŃ parcă rupt de realitate, rupt de
secolul 21 rupt de normalitatea zilelor noastre.
Aşa este şi Vasluiul,, unde după 24 de ani de la revoluŃie încă sunt la
putere foştii comunişti şi securişti şi nici nu se sfiesc să se
arate.Vasluiul este cel mai sărac judeŃ din Uniunea Europeană şi
oricine vine aici, nu şi doreşte să rămână. ă. Am putea spune că locuitorii
îşi merită soarta, ca ei merg la vot şi ei votează pe cine să îi conducă. În
România este democraŃie şi ei îşi fac rău cu mâna lor. Dar oare...chiar
aşa este ?
Să luăm exemplul Pungeşti, pentru că deja a devenit un trend şi e la
modă să vorbeşti despre ce se întâmplă acolo.
Ceea ce majoritatea presei nu ne relatează, este faptul că aici
democraŃia a fost şi este călcată în picioare într--un mod îngrozitor şi
nici o autoritate a statului sau a Uniunii Europene nu vine în ajutorul
ajutor
lor.
Sătenii din comună respectivă au luat nişte hotărâri la nivelul
consiliului judeŃean dar au fost ameninŃaŃi de Prefectura sau mai rău
anunŃaŃi că vor fi daŃi în judecată dacă nu le vor retrage.
ForŃele de ordine complotează impotrvia cetăŃenilor din di sat. Aceştia
sunt amendaŃi şi molestaŃi pentru diverse motive, în special cei care
sunt mai vocali în lupta lor împotriva primarului sau a fracturării
hidraulice . 2. AjuŃi o firmă românească să nu falimenteze şi să îşi plătească
În judeŃul Vaslui este normal să restricŃionezi dreptul la proprietate
privată şi deplasarea
rea pe un drum public, este normal ca într-o
într comună
să fie 1000 de jandarmi, este normal ca cei 1000 de jandarmi să intre
pe raza comunei la patru dimineaŃa, să bată femei şi bătrâni să închidă
un drum complet, să împiedici copii să meargă la şcoală şi libertatea
lib
presei să fie inexistentă, este normal să respingi o cerere de organizare
a unui referendum prin care oamenii să îşi exprime dreptul democratic
garantat prin constituŃie de a se exprima pro sau contra unei probleme
sociale. În judeŃul Vaslui este normal
ormal că primarul să jignească oamenii,
să bată copiii, să ameninŃe locuitorii, să dea o dată pe săptămână pe la
primărie, să le vorbească urât şi jignitor, să îi mintă înainte de alegeri
iar după să se întoarcă la 180 de grade, iar când 45 la sută din săteni
săt
susŃin organizarea unui referendum urmând toate procedurile legale
(numărul minim de semnături necesare e de 25 la sută) pentru a demite
sau nu un primar, în judeŃul Vaslui e normal ca Prefectura să îŃi
respingă cererea pe motiv că nu se îndeplinesc condiŃiile
co legale că
primarul respectiv să fie demis.
Aşadar, dacă vreŃi să vă rupeŃi de realitate, să călătoriŃi în timp, să vă
rupeŃi de normalitate şi democraŃie, nu are rost să vă deplasaŃi până în
Coreea de Nord, veniŃi la Vaslui !
Patriotismul alimentar a devenit punctul forte al identităŃii naŃionale
pentru românii emigraŃi. Circulă tot felul de sloganuri despre aşa- aşa
numitul sector “Made in Romania”. Eu incerc de cateva luni sa cumpar
numai produse romanesti unde se poate. Criza economică ne
afectează pe toŃi! Este momentul în care trebuie să ne arătăm
solidari. Să nu aşteptăm rezolvări de la autorităŃi sau din
străinătate. SoluŃiile simple şi accesibile sunt cele mai bune. Nu
trebuie să semnezi petiŃii, să protestezi ore în şir în faŃa unor
instituŃii, să-Ńi
Ńi rupi ore din timpul liber pentru un proiect.
1. AjuŃi un român să-şi
şi păstreze slujba
Atâta timp cât cererea de produse fabricate la noi în Ńară este constantă
(sau chiar în creştere), firmele producătoare nu vor renunŃa la salariaŃi.
sal
O cerere scăzută forŃează însă angajatorii să concedieze sau să trimită
în şomaj tehnic o parte sau chiar tot personalul.
impozitele către stat
Impozite din care sunt plătite servicii
servici de care beneficiem cu toŃii:
spitale, medici şi medicamente, pompieri sau ambulanŃe, profesori şi
educatori pentru copii noştri, jandarmi şi poliŃişti care ne asigură
securitatea. În plus, firma plăteşte contribuŃiile salariaŃilor la buget, de
unde banii ajung la pensionari.
3. AjuŃi un român sau o firmă românească să-şi
să plătească creditele
Peste tot în lume, criza s-aa agravat atunci când băncile au dat faliment.
Lucrul acesta nu s-aa întâmplat încă la noi, dar cu cât vor fi mai blocate
circuitele financiare,
re, cu atât mai mult există riscul agravării crizei
economice.
4. PuŃin înseamnă de fapt foarte mult!
Crezi că e prea puŃin să faci doar asta? Gândeşte-te
Gândeşte la toŃi cei care au
plecat să lucreze în străinătate şi trimiteau bani familiilor de acasă. Era
puŃin,, poate 100 de euro pe lună, de fiecare. Şi totuşi românii plecaŃi la

p. 111 Lohanul nr. 29, martie 2014

 Actualitate
muncă în alte Ńări din Uniunea Europeană au fost, din 2007 încoace,
cea mai importantă sursă de valută pentru România.
5. Eşti cu adevărat patriot
Pentru că patriotismul nu înseamnă să spui vorbe mari, să participi la
parade de Ziua NaŃională. Înseamnă să-ŃiŃi ajuŃi Ńara atunci când este
greu. Să-ii ajuŃi pe români, atunci când lucrurile nu merg strălucit.
Acesta e unul dintre acele momente. PoŃi să ajuŃi! Cumpără produse
româneşti!
Cumpără produse româneşti ! Este o campanie prin care atrage
atenŃia asupra unei posibilităŃi simple şi la îndemâna tuturor de a ne
ajuta între noi în aceste momente dificile, de criză economică.
P.S. Produs românesc nu este egal cu produs fabricat în România. De
ex. exista Coca-Cola
Cola îmbuteliata în România. Este “Made în România”
dar nu este românească. Multe lucruri “Made in Romania” sunt făcute
de fabrici cu patronat majoritar străin. Oriunde ai fi, trebuie doar sa
cauti PRODUSE 100 LA SUTA ROMÂNEŞTI.
De ce nu încape UE de laptele Ńăranilor
români
Nu doar mulsul vacii cu mâna va deveni o amintire,
ci şi gustul laptelui natural.
I
nterzicerea consumului de lapte de la Ńăranii români pare o glumă
proastă, dar e directivă europeană care cere ca laptele să nu mai fie
muls cu mâna, ci electric, iar producătorii să dea o grămadă de
bani pe aparatele necesare laptelui „european”. ToŃi ne amintim gustul gust
laptelui de la Ńară. Dacă european înseamnă fără gust şi artificial, aşa ca
fructele, legumele şi carnea de import, atunci avem cu toŃii de pierdut,
nu doar Ńăranii. Primul lucru care a şocat la această directivă este
anihilarea conceptului de Ńăran. Acesta esta are, deja, conotaŃii peiorative,
ca şi cum munca pământului ar fi ruşinoasă dacă ai o gospodărie mică.
Numai că umanitatea a trăit mii de ani de pe urma micilor gospodării şi
a Ńăranilor. Acum însă, nu mai e la modă. Aşa cum nu mai e la modă să
mănâncii organic, adică sănătos şi natural, ci trebuie ca mâncarea să fie
procesată, trecută prin fabrici şi ambalată în plastic al cărui gust îl şi
capătă până la urmă. Ştim că în Europa mâncarea nu are gust, pentru că
e industrializată. Dar de ce trebuie să fim condamnaŃi şi noi la a mânca
plasticuri şi simulacre de hrană, dacă noi încă mai avem pământ
nepoluat şi Ńărani care duc o viaŃă grea şi muncesc crâncen ca să mai
producă hrană sănătoasă? Am consumat cu toŃii legume şi fructe din
import, „europene”, cu formerme frumoase, dar care sunt lipsite de gust. În
schimb, merele româneşti, după cum a demonstrat un studiu al
Institutului NaŃional de Cercetare - Dezvoltare pentru Bioresurse
Alimentare, sunt nu doar mai gustoase şi mai dulci, ci şi mai
hrănitoare. Sunt convins
nvins că la fel stau lucrurile şi cu laptele de la Ńărani.
Nu poate fi comparat cu cel UHT, care are gust chimic pentru oricine a
gustat vreodată lapte adevărat, de la vacă. Acum câŃiva ani, când copiii
francezi au fost întrebaŃi în cadrul unui sondaj de undeu provine laptele,
ei au indicat cutiile de plastic din supermarket. Probabil că, dacă nu
ajungem să credem că laptele provine din cutie, nu suntem europeni...
Aşadar, lovitura interzicerii laptelui muls cu mâna şi comercializat
direct de Ńărani nu loveştete doar în aceştia, punându-le
punându gospodăriile pe
p. 112
butuci, ci şi pe noi, consumatorii. Este o directivă la fel de „profundă”
ca şi adormirea porcului înainte de tăiere sau aparatul de speriat greierii
pus la cositoare. Oare aceste lucruri absurde ne fac europeni?
europe Nu-i
nimic, dacă nu renunŃă de bună voie, vor fi interzişi. Eventual
amprentaŃi, că tot e la modă în Germania, ca să fim siguri că nu îşi vor
mai mulge vacile cu mâna, o crimă capitală împotriva umanităŃii...
Complot împotriva economiei României
Andreea PAUL
P - Satu Mare
Conform parlamentarului, Guvernul a „încercuit”
românii şi mediul de afaceri, partea sănătoasă a economiei,
cu modificări legislative tot mai numeroase apoi ne-a
sugrumat cu taxe şi impozite.
O
biectivul principal: supravieŃuirea birocraŃiei de partid,
cheltuirea iresponsabilă a banului public şi pregătirea
finanŃărilor din banul public a campaniilor electorale din
2014.
“Dovezi: În loc să se lupte cu corupŃii, guvernul a intrat în tagma
acestora. Sunt celebre legile cu dedicaŃie precum memorandumul
Rompetrol sau Roşia Montană.
Majorarea pragului achiziŃiilor publice directe de la 15.000 de euro
la 30.000 de euro pentru servicii şi la 100.000 de euro pentru
lucrări în vara anului 2013 este o „bună” supapă
supap pentru alocările de
contracte cu dedicaŃie. Firmele „prietene” USL beneficiază de
achiziŃii publice fără licitaŃie.
Semnele risipei banului public sunt multe: şcoli sau spitale mai
bune nu, autostrăzi noi nu. Nu trece săptămână fără veşti despre
cheltuirea fără raŃionament a banilor. Pe ultima sută de metri a
anului 2013, aflăm că Ministerul Fondurilor Europene absoarbe
doar jumătate din ceea ce şi-aa propus, dar va plăti un milion de
euro pe an pentru chiria noului sediu. ANAF nu a fost în stare, nici
după restructurare, să colecteze mai bine bani la bugetul de stat; în
schimb, are de gând să îşi construiască o nouă identitate vizuală
care costă peste 7 milioane de lei.
CNADNR
ADNR a plătit unei firme de consultanŃă 15 milioane de euro în
perioada ianuarie 2012-decembrie
decembrie 2013 pentru supervizarea
lucrărilor de construcŃie a autostrăzii Braşov – Borş, deşi contractul
cu Bechtel a încetat la sfârşitul lunii mai.
USL pierde bătălia economică a anului 2013 cu 12 puncte slabe
faŃă de cele 4 evoluŃii economice încurajatoare inerŃiale.
Puncte Ńări:
· PIB-ul
ul a crescut cu 2,7% în primele 9 luni ale anului 2013,
noroc cu cel mai bun ministru ale guvernului USL: „Vremea bună”.
· Rata anuală a inflaŃiei a fost de 1,83% în luna noiembrie
2013.
· Exporturile au crescut cu peste 9% în primele 10 luni din
2013.
· ProducŃia industrială s-aa majorat cu 7,4% în primele 10 luni
din 2013.
12 puncte economice slabe în 2013
Lohanul nr. 29, martie 2014
 Actualitate
1. Consumul românilor s-a diminuat. La fel şi consumul de energie.
Românii şi mediul de afaceri suporta povară a 34 de taxe noi şi
impozite majorate.
Creşterea economică nu se resimte în nivelul de trăi. Consumul
românilor s-a diminuat. ComerŃul cu amănuntul a scăzut cu 0,3%,
iar serviciile de piaŃa prestate populaŃiei s-au redus cu 3,2% în
primele 10 luni din anul 2013. Nu întâmplător, consumul final de
energie electrică a fost cu 6,3% mai mic în aceeaşi perioadă, semn
al unei economii care nu mai are capacitatea de a produce.
Românului îi este taxata excesiv muncă cinstită. 34 de taxe noi şi
impozite majorate au fost introduse din 2013 până în prezent. 8
miliarde lei sunt tăiaŃi astfel direct din buzunarele românilor.
Mediul de afaceri reclama nivelul ridicat al fiscalităŃii (sondaj
BNR, aprilie – septembrie 2013). Rezultat: îngheŃul a tot mai multe
întreprinderi, încurajarea muncii la negru, şomaj şi preŃuri mai
mari, fuga investitorilor străini spre Ńările învecinate cu fiscalitate
mai mică.
2. Numărul şomerilor înregistraŃi a crescut cu peste 31.300 de
persoane în ultimul an. În total avem peste 507.600 de şomeri
oficial la sfârşitul lunii noiembrie 2013.
3. Românii îşi plătesc tot mai greu datoriile la bănci: rata
restantelor la credite a atins un nou record în octombrie 2013, de
21,7%.
România are cea mai mare rată a creditelor neperformante din
regiune, mult peste următoarele clasate, Ungaria şi Bulgaria,
conform FMI. Mai mult, România a înregistrat şi cea mai mare
creştere a ratei creditelor neperformante din 2011 până în prezent
dintre Ńările analizate.
4. ÎngheŃul firmelor şi abuzul procedurilor de insolventa pentru a
nu mai plăti taxele: 81 de firme au intrat în insolventa în fiecare zi
din 2013.
Numărul firmelor intrate în insolventa se ridică la 27.119 în
primele 11 luni din 2013, conform datelor ONRC. Asta înseamnă
că, în fiecare zi a anului 2013, circa 81 de firme au intrat în medie
în insolventa, faŃă de 59 de firme pe zi în plină criză economică, în
anul 2011.
5. Privatizările Oltchim şi CFR Marfă au eşuat lamentabil. Fostul
ministru al economiei, Varujan Vosganian, a recunoscut ca
privatizarea Oltchim a fost doar un circ de ochii FMI. La cum s-au
desfăşurat lucrurile tragem concluzia că şi la CFR Marfa circul
politic şi jocul de imagine a contat mai mult, nu încrederea
investitorilor pentru a crea noi locuri de muncă, nici
responsabilizarea factorilor publici de decizie.
6. Investitorii străini ne-au ocolit, iar investiŃiile străine au scăzut
cu 8% faŃă de anul trecut. Doar o cincime din investiŃiile promise
au intrat în România. Premierul Ponta a promis că va atrage
investiŃii de 10 miliarde de euro până la sfârşitul anului 2013. În
schimb, investiŃiile străine directe (ISD) se ridică la doar 1,8 mld.
euro în primele 10 luni din anul 2013, adică sub o cincime din
suma promisă.
7. Au fost atrase doar jumătate din fondurile europene promise
pentru anul 2013.
La începutul anului 2013, ministrul fondurilor europene garanta
atragerea a 50% din banii europeni în decursul anului. Rata de
absorbŃie se apropie de 30% pe finalul anului 2013. Membrii
societăŃii civile atrag atenŃia că această rată a absorbŃiei este
rezultatul proiectelor anterioare, aflate în prezent în curs de
implementare, şi nu este în niciun caz efectul măsurilor din 2013.
p. 113
Prin urmare, lauda de sine a USL în absorbŃia fondurilor europene
este mincinoasă. Decontările din anul 2013 de la Comisia
Europeană sunt rezultatul contractelor semnate de guvernul anterior
şi nu se datorează vreunei performante ale guvernului actual.
Viteza de absorbŃie a banilor ar fi crescut indiferent de guvernul din
fruntea Ńării, acesta fiind managementul absorbŃiei banilor
europeni: mai întâi munceşti, apoi vin banii.
8. Cheltuielile publice cu investiŃiile au scăzut cu peste 16%,
împiedicând crearea de noi locuri de muncă, atât de necesare
traiului decent.
USL a tăiat din plin banii alocaŃi în bugetul de stat pentru investiŃii
şi a decis să îi aloce aparatului birocratic. Prin acest gest, nu a făcut
decât să împiedice crearea de noi locuri de muncă. Cheltuielile cu
investiŃiile s-au redus cu peste 16% în primele 10 luni din anul
2013 faŃă de aceeaşi perioadă a anului precedent. În schimb,
cheltuielile cu personalul bugetar au crescut cu aproape 14%, iar
cele cu bunuri şi servicii date cu dedicaŃie cu peste 11% în aceeaşi
perioadă. De unde? Din noile taxe plătite tot de români.
9. Evaziunea fiscală creşte sub USL şi este mai mare decât bugetul
educaŃiei şi sănătăŃii la un loc.
După diminuarea în anul 2011, evaziunea fiscală şi-a reluat
creşterea accelerată sub USL, conform rapoartelor Consiliului
Fiscal, şi se ridică la 14% din PIB, mai mult decât bugetul cumulat
al educaŃiei şi sănătăŃii. Doar din TVA-ul necolectat statul pierde
10 mld. euro anual. Am estimat că aceşti bani ar fi suficienŃi pentru
majorarea cu câte 100 euro pe lună a fiecărei pensii şi fiecărui
salariu al angajaŃilor la stat şi ar ajunge şi pentru construcŃia a 350
km de autostrada pe an fără a creşte deloc taxele. O altă opŃiune
rămâne diminuarea semnificativă a TVA, aşa cum au promis cei de
la USL în opoziŃie fiind. Dar iată că avem al doilea buget national
construit pe TVA de 24% şi un plus de 34 de taxe noi şi impozite
majorate. Totodată, avem cele mai mari pierderi din colectarea
TVA din întreaga Europă.
10. LegislaŃia fiscală a suferit, în medie, câte două modificări pe
lună, fără consultare publică şi fără să respecte legea
responsabilităŃii fiscale. USL a devenit lider în topul guvernelor
care au adus cele mai multe schimbări peste noapte Codului Fiscal
şi Codului de Procedura Fiscală din ultimii 10 ani.
11. Guvernul a făcut 4 rectificări bugetare negative în ultimele 18
luni, semn al proastei colectări la buget, creşterii evaziunii fiscale,
incompetentei proiectării bugetare şi al eşecului guvernamental.
Guvernul Ponta a pierdut în total 8,6 mld. lei din veniturile estimate
de când a venit în fruntea Ńării şi a produs un deficit bugetar
suplimentar de 5,3 mld. lei prin cele 4 rectificări bugetare
succesive. Cum a compensat aceasta slabă guvernare bugetară? A
introdus cele 34 de taxe noi şi impozite majorate prin care taie din
buzunarele românilor 8 miliarde lei.
12. A fost ratată, din nou, intrarea în spaŃiul Schengen,
descentralizarea şi eficientizare administraŃiei publice, dar mai ales,
definirea interesului naŃional al României până în anul 2020 pentru
dezvoltarea mai rapidă şi absorbŃia celor 40 de miliarde de euro.
Concluzia:
2013 a fost anul corupŃiei care a izolat Ńara pentru a o devora în
voie şi care a compromis sistematic şansele României pentru
dezvoltare şi un trai mai bun.
Lohanul nr. 29, martie 2014
 Actualitate
ÎNCOTRO NE ÎNDREPTĂM,
DOAMNE ?!
Acad. Dinu C. Giurescu - Bucureşti
O Ńară poate fi împinsă spre destrămare pe mai multe
căi: economic, prin acapararea instituŃiilor statului de
grupuri de interese, prin dezorganizarea învăŃământului,
distrugerea sistemului public de sănătate şi pierderea celui
propriu de asigurări,i, cât şi prin „conlucrarea“ tuturor
acestor factori.
E
ste cazul României.
După decembrie 1989 a avut loc lichidarea, la propriu,
a peste 90% din industria românească, odată cu
reducerea masivă a producŃiei meşteşugăreşti, în timp ce
întreprinzătorii autohtoni par mai curând ignoraŃi de
forurile de decizie.
În prezent, la ordinea zilei este privatizarea (vânzarea) resurselor
minerale şi energetice, însoŃită de afirmaŃia – nedemonstrată – a
independenŃei energetice a Ńării!
Ńională pentru Resurse Minerale arată că
Harta întocmită de AgenŃia NaŃională
toate zonele României, inclusiv platoul aferent al Mării Negre, sunt
cuprinse în perimetrele de exploatare acordate la 26 companii străine.
Cu ce rămân cetăŃenii acestei Ńări în urma acestui val de explorări-
explorări
exploatări?
ări? După contractele aflate în lucru, cu foarte puŃin şi, în plus,
la cheremul celor care efectuează forajele. Adio, independenŃă
energetică!
Sistemul bancar este controlat în proporŃie de peste 90% prin
sucursalele din România ale băncilor din alte Ńări. Recapitalizarea
CEC-ului – capital românesc – este refuzată de instanŃele europene.
Oare se pregăteşte să moară şi cea mai veche bancă populară
românească?
Prin împrumuturile contractate de la Fondul Monetar InternaŃional,
Banca Mondială şi Banca Europeană, ă, asupra cetăŃenilor apasă cea mai
mare datorie din istoria contemporană a României.
InstituŃiile statului – atât la nivelul superior decizional, cât şi pe trepte
intermediare – sunt direcŃionate de reprezentanŃi ai cercurilor de
interese transpartinice constituite
onstituite de mulŃi ani. Încercările de a repune
legea în drepturile ei se izbesc de refuzul net al acestor reprezentanŃi,
sub felurite „motivări“. Nu au reuşit până în prezent nici încercările de
a clarifica şi eventual sancŃiona multiplele „combinaŃii“ pe p seama
avuŃiei publice. Vorbim însă repetat şi insistent de independenŃa
justiŃiei.
Rolul şi menirea parlamentului – bine definite şi formulate în teorie –
rămân a fi verificate şi în practică.
Ştergerea treptată a identităŃii, a conştiinŃei apartenenŃei la naŃiunea
românăse operează, de mai mulŃi ani, direct asupra tinerilor prin
p. 114
învăŃământ, mai ales prin disciplinele umaniste – limba şi literatura şi
istoria românilor. OperaŃiunea se efectuează prin stabilirea curriculei şi
a unor tipare obligatorii pentru
ru manuale, care, prin însăşi alcătuirea lor,
îndepărtează încet şi sigur tineretul de la disciplinele respective.
łelul educaŃiei globaliste este astăzi formarea unui om al secolului
XXI interesat de valori materiale şi pseudo-culturale,
pseudo fără identitate
naŃională.
aŃională. Cu alte cuvinte, un „pălmaş“ modern.
Deteriorarea sistemului public de sănătate din multiple cauze a devenit
vizibilă iar exodul medicilor şi a personalului sanitar continuă.
Încorporarea cetăŃeanului într-un
un sistem de asigurări prin companii
internaŃionale
ernaŃionale înseamnă supunerea acestui cetăŃean în final unor reguli
standard fără legătură cu posibilităŃile şi evoluŃia Ńării respective, în
cazul de faŃă, România. Procesul este în curs.
Asemenea evoluŃii sunt limpede influenŃate de tendinŃele integratoare
integrato
ale Uniunii Europene conduse de o birocraŃie cu reguli proprii.
Reglementările succesive – care merg până la reŃeta de preparare a
„mititeilor“ – ca şi impunerea regionalizării continentale (obligatorie) –
duc spre ştergerea identităŃii statelor europene.
europe
În ultimă instanŃă vine opŃiunea esenŃială a fiecărui om politic român.
Câtă voinŃă are – dincolo de apartenenŃa la un partid – de a păstra şi
apăra valorile proprii româneşti – materiale, morale şi culturale? Cât de
mult mai este dispus să se plece, repetat,
r în faŃa directivelor,
regulamentelor şi grupurilor de presiune din interior şi din afară?
Cu prea puŃine semne pozitive, atitudinile oamenilor politici nu sunt
încurajatoare. TendinŃa merge spre slăbirea în continuare şi chiar
destrămarea statului şi a naŃiunii.
Apare ca şi cum s-ar
ar dori să nu se schimbe ceva fundamental, ca starea
existentă în 2011-2012
2012 să rămână încă o generaŃie cel puŃin.
Vom merge în continuare spre destrămare sau dimpotrivă spre o
redresare – deocamdată greu de întrevăzut?
Încotro ne îndreptăm, Doamne?
Suedia, Ńară unde politicienii nu au
privilegii, doar responsabilităŃi
"Dacă n-ar fi, nu s-ar ar povesti". Suedia, Ńara în care
politicienii nu au privilegii, nu se bucura de imunitate, iar
alegătorii se prezintă la vot în proporŃie de peste 80%.
n topul 2013 al celor mai fericite tari, Suedia figurează pe locul 5,
Î după Danemarca, Norvegia, ElveŃia şi Olanda, în timp ce Marea
Britanie este abia pe locul 22, iar România pe locul 90.
łările "fericite" au în comun mai multe lucruri, printre care un venit
mare pe cap de locuitor, o viaŃă sănătoasă şi, mai ales, absenta
corupŃiei la nivelul liderilor, explica John Helliwel, profesor de
economie la Universitatea British Columbia. De asemenea, implicarea
oamenilor în viaŃa "cetăŃii"
ii" este tratată cu foarte mare seriozitate.
Lohanul nr. 29, martie 2014
 Actualitate
Reportajul "Suedia - Tărâmul politicienilor fără privilegii" ("Sweden -
Land of Politicians Without Privileges"), difuzat de televiziunea
braziliană TV Bandeirantes, ne prezintă o lume despre care, obişnuiŃi
cu situaŃia din România, ne e greu să credem că există cu adevărat.
Câteva date generale
Suedia este o monarhie constituŃională. Din 1971, Parlamentul Ńării
este unicameral şi are 349 de membri, aleşi prin vot direct şi
proporŃional, ei reprezentând 9,2 milioane de cetăŃeni. Regele Carl al-
XVI-lea Gustaf îndeplineşte doar funcŃii ceremoniale, cele politice
fiind preluate de Purtătorul de Cuvânt al Parlamentului.
Statul este conceput ca un sprijin pentru toŃi cetăŃenii săi, care sunt
trataŃi echitabil prin intermediul unor servicii sociale consistente,
bazate pe o economie solidă. Aceste servicii sunt asigurate tuturor
gratuit, indiferent de venituri sau clasa socială. În schimb, taxele sunt
mari, dar ele se întorc sub formă de pachete de asistenŃă socială.
Această relaŃie între stat şi cetăŃeni face că alegerile să fie extrem de
importante pentru suedezi. Conform statisticilor, peste 30% dintre ei
sunt membri în diverse partide şi peste 80% sunt membri de sindicat.
PrezenŃa la alegerile organizate la fiecare 4 ani este de peste 80%.
Suedezii considera dezbaterile politice şi prezenŃa la vot esenŃiale
pentru democraŃie.
Fără privilegii sau lux pentru politicieni
łară este condusă de clasa politică, nu de rege, iar suedezii sunt extrem
de implicaŃi şi de atenŃi la activitatea depusă de cei cărora le dau votul,
motiv pentru care aceştia nu au privilegii şi nici nu beneficiază de
condiŃii de lux. Până în 1990, în Suedia nici nu existau locuinŃe puse
gratuit la dispoziŃia parlamentarilor. Aceştia obişnuiau să doarmă pe
canapelele din birourile lor, situate în clădirea Parlamentului.
În prezent, parlamentarii suedezi au la dispoziŃie garsoniere deŃinute de
stat, cu o suprafaŃă de circa 40 de metri pătraŃi. Singură cameră este
folosită atât ca living, cât şi că dormitor. Spălătoria este comună, iar
demnitarii trebuie să se programeze din timp dacă vor să îşi spele
aşternuturile.
Sunt şi parlamentari care trăiesc într-un spaŃiu chiar mai mic, de doar
18 metri pătraŃi. În aceste cazuri, inclusiv bucătăria este împărŃită în
comun. Nu exista personal de serviciu, iar regulile sunt stricte:
"PăstraŃi curăŃenia".
Biroul unui parlamentar are circa 18 metri pătraŃi. Demnitarii nu au
secretare sau consilieri, nici maşini de serviciu cu şofer.
"Eu îi plătesc pe politicieni. Nu văd niciun motiv pentru care banii
plătitorilor de taxe să fie folosiŃi pentru a le oferi politicienilor o viaŃă
de lux", explica un suedez în reportajul televiziunii braziliene.
ReşedinŃa oficială a premierului suedez nu depăşeşte circa 300 de metri
pătraŃi. Nici acesta nu beneficiază de personal de serviciu. Mai mult,
purtătorul de cuvânt al guvernului a declarat că premierul îşi călca
singur cămăşile şi îşi spală singur rufele, la fel ca orice simplu cetăŃean.
Suedia este împărŃită în 21 de comitate conduse de câte un birou
p. 115
administrativ numit de guvern împreună cu un consiliu ales de cetăŃeni.
Pe teritoriul Suediei sunt 290 de localităŃi.
Nici primarii şi guvernatorii nu au dreptul la reşedinŃe oficiale gratuite,
iar consilierii nici măcar nu au salariu lunar sau un birou propriu, aşa
că lucrează de acasă. "Suntem aleşi să reprezentăm cetăŃenii şi, la fel ca
ei, avem propriile noastre slujbe", a explicat o consiliera.
Doar parlamentarii, care lucrează la elaborarea legilor, se consideră că
exercită un serviciu public pentru care trebuie să fie remuneraŃi cu
salarii lunare. Un parlamentar suedez câştiga aproape dublul venitului
net al unui profesor.
Fără indemnizaŃii speciale
Parlamentarii care nu domiciliază în capitala nu primesc bani în plus
pentru costurile suplimentare, cum ar fi plata unei eventuale chirii sau
pentru a avea asistenŃi la cabinetele parlamentare din localităŃile de
origine. Acolo, mulŃi dintre ei lucrează de acasă şi utilizează sediile
partidelor sau bibliotecile publice pentru a se întâlni cu alegătorii.
Toate călătoriile cu avionul ale parlamentarilor trebuie să fie aprobate
şi rezervate la agenŃia de turism din cadrul Parlamentului, nefiind
alocate indemnizaŃii speciale.
Fără imunitate
Politicienii suedezi nu sunt privilegiaŃi în faŃa legii şi nu se bucura de
niciun fel de imunitate. Mona Sahlin a cumpărat o ciocolată şi alte
câteva obiecte personale cu credit cardul guvernamental şi a plătit
scump - şi-a pierdut postul de vicepremier. Scandalul a fost celebru în
anii '90, fiind cunoscut sub numele de "cazul Toblerone". Sahlin şi-a
compromis cariera politică, fiind nevoită să demisioneze din funcŃia de
lider al Partidului Social Democrat.
Transparentă şi control cetăŃenesc
CetăŃenii sunt foarte atenŃi la modul în care Parlamentul îşi foloseşte
puterea. TransparenŃa activităŃii parlamentare are rădăcini în
ConstituŃie. Fiecare cetăŃean are dreptul să verifice cheltuielile
politicienilor, actele contabile emise de guvern şi declaraŃia de impozit
pe venit a premierului.
Mai mult, funcŃionarii trebuie să pună la dispoziŃia doritorilor
corespondenta zilnică şi emailurile oficiale ale prim-ministrului, orice
cetăŃean având acces la aceste informaŃii. În sala calculatoarelor este
posibil chiar să studiezi traseul unor documente, cum ar fi cheltuielile
guvernamentale sau detaliile unei licitaŃii publică. De exemplu, unul
din rapoartele cu cheltuielile premierului a inclus şi prânzul luat
împreună cu preşedintele Băncii Centrale, precizându-se chiar şi ce au
mâncat şi au băut cei doi. AdministraŃia Parlamentului suedez tine
socoteala cheltuielilor în rapoarte ale membrilor, depozitate într-o
singură încăpere. Există dosare individuale pentru fiecare dintre cei
349 de demnitari, precum şi pentru Purtătorul de cuvânt al
Parlamentului.
Orice suedez poate veni să studieze dosarele sau poate cere informaŃiile
prin intermediul Internetului.
Lohanul nr. 29, martie 2014
 Ecologie
Principiul transparenŃei este inclus în ConstituŃia suedeză de mai bine
de 200 de ani. El face că excesele de putere sau cazurile de corupŃie
cor să
fie extrem de rare în această Ńară.
Stop poluării, vrem o planetă curată!
Prof. Tatiana BOłU - Huşi
Cunoaşterea naturii trezeşte gândi ndirea copilului,
contribuie la dezvoltarea capacităŃii creatoare, la
dezvoltarea vorbirii corecte şi coerente, făăcându-l astfel pe
copil să mediteze asupra fenomenelor şii corpurilor ce-l
înconjoară.
Ş tim cu toŃii că sănătatea este bunul cel
având răspunderea de a o menŃine de-a
Copilul de vârstă preşcolară nu are inform
ce mai de preŃ al
omului, aceasta fiind o calitate a organissmului uman, omul
d lungul vieŃii.
maŃii şi atitudini faŃă
de problemele de sănătate, de aceea, toŃi cei din jurul lui ar trebui
să îl ajute să înŃeleagă modul de păstrare al acesteia,
ace de ocrotire a
naturii, de formare a unor comportamente şi deprinderi faŃă de
plante şi animale.
Astfel, grădiniŃa face primii paşi în î formarea unor
conduite ecologice adecvate ocrotirii şi îngrij ijirii naturii. Pentru
realizarea acestora, tot mai mult se pune acccent pe organizarea
de activităŃi, care să-i pună pe copii în contact direct
di cu natura, spre
a-i cunoaşte tainele şi frumuseŃile.
Preşcolarii trebuie să realizeze că prroblemele mediului
înconjurător sunt ale lumii întregi, ale fiecăruia uia dintre noi, iar
fiecare acŃiune negativă a noastră, oricât de insignificantă
in ar fi,
poate să afecteze în mod distructiv natura. Seemnalele de alarmă
lansate de specialişti, explicaŃiile şi statisticile întocmite
înto de aceştia
au un rol incontestabil, dar pentru implicarea şi ş acŃiunea eficientă
de formare în sens ecologic se ajunge prin sensibilizare
se şi prin
antrenarea componentelor afective şi volitivee ale copiilor. De
aceea, activităŃile de educaŃie ecologică se desfăşoară într-o
atmosferă relaxantă, unde interesul şi comuniicarea să încurajeze
initiaŃivele, dar şi opŃiunile fiecăruia.
Scopul proiectului
Protejarea mediului natural ca premisă a unei vieți sănătoase,
conștientizarea interdependenței dintre calitatea mediului și calitatea
vieții, implicarea responsabilă în acțiuni de protecție
p a mediului
printr-un comportament individual și social ecoloogic sănătos.
Obiective specifice
☼ Formarea unui sistem de cunoștințe ecologice;
ec
☼ Înțelegerea modului de funcționare a mediului;
m Rezultatele vor fi consemnate
☼ Dezvoltarea capacității de a observa și de a alege
stimuli, de a ocroti, de a-și însuși modalitățți de ocrotire,
conservare a mediului;
☼ Participarea copiilor la acțiuni și activvități de cunoaștere,
explorare, amenajare, îngrijire, conservare, ocrotiire;
☼ Promovarea unor atitudini și comporrtamente pozitive în
raport cu mediul;
☼ Cultivarea dragostei pentru Terra, pent ntru elementele care
intră în componența sa: apa, aerul, etc.
☼ Îmbogățirea vocabularului activ al copi
opiilor.
p. 116
Grup țintă
- direct: educatoare, preeșcolari, reprezentaŃi ai instituŃiilor
partenere;
- indirect: părinți, comuniitatea locală, alte cadre didactice.
Durata proiectului: noiembrie 2013-
2013 iunie 2014
Domeniul în care se încadreaază proiectul: ecologie şi protecŃia
mediului
Descrierea proiectului
ActivităŃi propuse:
1. ÎnvăŃăm să sortăm deşeurii – Activitate practic-gospodărească
şi practică
2.La plimbare – Observarea spontană a surselor de
poluare (Realizarea de afişe cuu imagini reprezentând
comportamente/îndemnuri ecolo
3.Obiceiuri de iarnă – Con
ologice)
onfecŃionare de măşti şi
podoabe pentru pomul de iarnăă din materiale plastice si
deşeuri.
4.Cum ar trebui să fie un prieeten al naturii – desen, pictură.
5.O picătură de apă, un strrop de viaŃă – Lectură după
imagini (22 martie Ziua Mon ondială a Apei), finalizată cu
lucrări pe tema “Apa, prieten şi duşman”
6. Pădurea – Aurul verrde al vieŃii! (15 aprilie Ziua
InternaŃionala a Pădurii) – Excursie
E la pădure.
7. Stop poluării, vrem o planetă curată! – pregătirea
portofoliului pentru finalizarea proiectul
Proiectul educativ va avea ca finallitate un concurs la nivel grădiniŃei.
Cadrele didactice împreună cu prreşcolarii implicaŃi în proiect vor
participa la concurs cu lucrărilee realizate în cadrul activităŃilor
propuse.
Rezultatele aşteptate:
În urma implementării acestui proiect se aşteaptă următoarele
rezultate:
- promovarea normelor de comportament ecologic;
- promovarea imaginii grădiniŃei
g în comunitate;
- implicarea părinŃilor și a altor factori educaŃionali ai
comunității în formarea și dez ezvoltarea unei conduite ecologice
în rândul copiilor;
- sensibilizarea celor implicaŃi (părinŃi, copii) față de
mediul înconjurător.
ModalităŃile de monitorizare şi de evaluare ale proiectului
Derularea proiectului va fi urmărită
ită în fiecare etapă, punându-
se accent pe munca efectivă cu preşcolarii.
preşcolar
te de către coordonatorii
proiectului. Se va întocmi un portoofoliu cu lucrările realizate în
cadrul acestui proiect în vederea paarticipării la concurs.
Continuitatea /sustenabilitatea prroiectului
Pe viitor, cadrele didactice paarticipante la proiect vor putea
propune părinŃilor opŃionale pe teme ecologice și vor putea
participa la diferite concursurii locale, judeŃene, naŃionale sau
internaŃionale. De asemenea, în cadrul activităŃilor zilnice
Lohanul nr. 29, martie 2014
 TradiŃie
Tradi
desfăşurate în grădiniŃa educatoarea poate deschide centre de
educaŃie ecologică la activităŃile liber alese.
Proiectul educativ- Stop poluării, vrem o planetă
tă curată! va crea un
mediu stimulativ, concurenŃial de desfăşurare a activităŃilor şi va
genera o mai bună promovare activităŃilor desfăşurate în grădiniŃă.
Bibliografie:
1. M. Taiban, V. Nistor şi alŃii, CunoştinŃe despre natură şi om în grădiniŃa de copii,
copii E.D.P., Bucureşti-
1979
2. Revista „ Pro Ecologia Mileniului III”- AsociaŃia Educatoarelor, Editura Reprograph, Craiova, 2013
3..LaurenŃia Culea (coord.), Aplicarea Noului Curriculum pentru educaŃia timpurie – o provocare?,
Editura Diana, Piteşti, 2008.
Secretul comorii blestemate din
Cetatea de la Moşna
Jurn. Constantin MAZILU - Iaşi
O comoară uriaşă cu aur şi pietre preŃioase ascunsă în
mormântul din Cetatea Dacică din comună ieşeana Moşna.
A
cum, comoaraa este păzită chiar de diavol.
diavol Celor care
îndrăznesc să se apropie de locul în care se afla comoara,
diavolul le ia minŃile, îi îndrumă pe alte cărări până se
rătăcesc prin pădure. În unele zile, la Cetatea de la Moşna oamenilor li
se arată două porŃi mari închise cu lacăt, calea spre galeriile subterane
care ascund comoara. Unii dintre cei care au vrut comoara au făcut
chiar pact cu Satana, cel care păzea comoara. "Într-o
"Într noapte, prin anul
1940, fratele socrului meu şi cu alŃi prieteni, în total erau 12, au făcut
un foc mare şi s-au
au rugat să găsească comoară din Cetate. Şi la un
moment dat le-a răspuns o voce şi i-aa întrebat: «Ce vreŃi?». Fratele
socrului meu a spus că vrea să facă avere. Şi într-adevăr,
adevăr, după aceea, a
devenit cel mai bogat om din comună. Avea pământuri multe şi
animale multe. Un alt prieten de-alal socrului meu a cerut să trăiască
bine în viaŃă fără să muncească. Şi aşa a şi fost. A trăit toată viaŃa fără
să muncească o zi", aşa sună una din legendele legate de comoară,
povestită de Constantin Damaschin, în vârstă de 62 ani.
ani
Să fie aici intrarea în palatele subterane ale lui Zamolxis, zeul dac
care s-aa retras în pământ cu toate comorile strânse, intrând într-o
într
peşteră? Legenda comorii de la Cetatea Dacică din comună Moşna,
judeŃul Iaşi,, a fost transmisă sute de ani, prin viu grai, din generaŃie în
generaŃie. Se spune că în cetate ar fi îngropat atâta aur şi pietre
preŃioase, încât comoara ar fi păzită de nişte spirite. "O păzeşte chiar
diavolul", spun sătenii. În urmă cu câteva secole, după plecarea
turcilor, care au săpat, dar nu au reuşit să o găsească, comoară a fost
dată în pază chiar Satanei, ne-aa spus bătrânul Andrei Sălcie, în vârstă
de 81 ani. "Când te apropii
propii de cetate, ceva îŃi ia minŃile. Te rătăceşti şi
te trezeşti a doua zi în altă parte. Eu, când eram mic, mă duceam acolo
cu vitele. De fiecare dată pierdem vitele când ajungeam lângă cetate.
p. 117
Vitele o luau razna. Aruncăm cu pietre în locul în care se afla comoara
şi se auzea aşa tare un vuiet. Ne era frică", a povestit bătrânul.
Până la Cetatea Dacică de la Moşna, datată de istorici între secolele IV
- II i.e.n, se ajunge pe un drum anevoios. Aşezarea fortificată se afla în
vârful dealului CetăŃuia, cu o înălŃime de circa 420 metri. Este unul
dintre cele mai înalte dealuri din judeŃ. Acum, Cetatea se afla în
mijlocul pădurii. Pe Dealul CetăŃuia sunt zeci sau sute de cărări. Nu se
ştie cum s-aa ajuns aici. Dacă nu ai un ghid priceput, este foarte uşor să
te rătăceşti şi nu mai ajungi la Cetate. Oamenii spun că multe dintre
cărările de pe dealul CetăŃuia sunt făcute de diavol noaptea, tocmai
pentru a-i îndruma
druma pe oameni pe căi c greşite şi a proteja comoara
dacilor.
Un palat subteran
"Şi mie mi-a spus mama că uneori, în locul acela, apar nişte porŃi mari
închise cu un lacăt la fel de mare", a mărturisit şi primarul comunei
Moşna, Georgel Popa, care, de-aa lungul timpului, a fost preocupat să
desluşească secretele CetăŃii Moşna.
Aceasta se întinde pe o suprafaŃă aŃă de 9 hectare de teren. În partea de
răsărit, într-oo zonă abruptă, cetatea era protejată de un zid de pământ şi
cu cărămidă arsă lung de câteva zeci de metri. Arheologii au calculat
că zidul de protecŃie făcut de geŃi avea cel puŃin 3 metri, iar unii experŃi
ex
avansează chiar ideea că avea cel puŃin 6 metri. În interiorul
perimetrului protejat se aflau locuinŃe. Săpăturile arheologice au scos la
iveală obiecte casnice din ceramică, dar şi arme. În interiorul cetăŃii se
afla un tumul de pământ mare despre carec se presupune că ar fi fost
mormântul unei mari căpetenii militare dace. În acest loc, în interiorul
mormântului, zic oamenii că se afla comoara. Iar porŃile mari cu lacăt
din "lumea de dincolo" care se arata oamenilor numai uneori ar fi
intrarea în nişte
te galerii subterane, care duc la locul în care se afla
comoara. Aceste galerii subterane erau folosite şi în cazul în care
cetatea ar fi fost atacată şi ocupată. Prin ele, dacii fugeau şi îşi salvau
viaŃa. "Ce-ii drept, galerii sunt multe în comună Moşna. Şi am găsit şi
un drum din lespezi de piatră făcut de daci undeva puŃin mai la vale de
cetate", a adăugat primarul Georgel Popă.
Aurul din mormânt
MulŃi căutători de comori au încercat să pună mâna de-a de lungul
timpului pe aurul de la Moşna. CâŃiva kilometri
kilom mai încolo, în cetatea
dacică de la Buneşti-Avereşti,
Avereşti, în judeŃul Vaslui, a fost descoperit în
secolul trecut un bogat tezaur getic cu nenumărate obiecte din aur şi
argint. Obiectele, printre care şi brăŃări dacice din aur, se afla acum în
muzeele naŃionale.
onale. De altfel, dealurile de la Buneşti şi de la Moşna sunt
cele mai înalte din zonă. De aceea, vânătorii de comori au bănuit că vor
deveni bogaŃi şi celebri după ce vor săpa în mormântul din cetatea
Moşna şi vor scoate aurul la lumină. "În urmă cu peste 100 de ani nişte
căutători de comori au venit şi au săpat zile întregi în mormântul din
cetate. Au săpat mult. Au săpat atât de mult, încât alături au făcut o altă
movila mare. Au găsit oare comoara dacilor şi au luat-o
luat sau nu au găsit
Lohanul nr. 29, martie 2014
 TradiŃie
Tradi
nimic şi comoara dacilor
cilor se afla încă în mormânt? Cert este că până
acum Ministerul Culturii nu a dat aprobare nici unui arheolog să sape
în interiorul mormântului. Nu ştiu de ce. Probabil că numai în urma
unor săpături autorizate vom afla adevărul despre comoara dacică de la
l
Moşna", a încheiat primarul Georgel Popă.
Pactul cu Satana
După ce au plecat turcii care ştiau de comoară, dar nu au izbutit să o
scoată la lumină, au dat-oo în paza diavolului. Pentru că nici turcii nu au
găsit-o, au blestemat locul şi l-au dat în pază chiar Satanei. Asta ştiu
toŃi bătrânii din sat. Iar Satana îşi face bine treaba. Protejează foarte
bine comoară. Iar pe cei care au vrut comoara i-aa mituit. Le-a
Le dat alte
bogaŃii pentru a renunŃa să o mai caute. Printre sătenii din comună
Moşna este acum celebra povestea celor 12 Ńărani care şi-au
şi pus în
gând să descopere comoară. Erau decişi să facă tot posibilul pentru a
pune mâna pe aurul dacilor. Şi pentru că îşi doreau foarte mult să pună
mâna pe comoară şi să se îmbogăŃească, Satana a decis să-i
să cumpere.
"Tatăl meu îmi spune că se află două uşi mari metalice acolo. Mi-a
Mi
povestit socrul meu despre fratele său. Într-oo noapte, prin anul 1940,
fratele socrului meu şi cu alŃi prieteni, în total erau 12, au făcut un foc
mare şi s-au rugat să găsească comoarăă din Cetate. Şi la un moment dat
le-a răspuns o voce şi i-aa întrebat: «Ce vreŃi?». Fratele socrului meu a
spus că vrea să facă avere. Şi într-adevăr,
adevăr, după aceea, a devenit cel mai
bogat om din comună. Avea pământuri multe şi animale multe. Un alt
prieten de-al
al socrului meu a cerut să trăiască bine în viaŃă fără să
muncească. Şi aşa a şi fost. A trăit toată viaŃa fără să muncească o zi.
Unul dintre cei 12 nu a ştiut să răspundă când l-a
l întrebat vocea ce
vrea. Şi s-aa omorât imediat după aceea. Cei care au făcut
f jurământul
ăla în noaptea aceea au murit de boli grave, în chinuri. Făcuseră pact cu
diavolul", ne-aa povestit Constantin Damaschin, în vârstă de 62 ani.
ToŃi cei care au făcut pactul cu diavolul în acea noapte au murit.
Comoară de la Moşna a rămas nedescoperita şi sub protecŃia spiritelor
din altă lume. Vom afla vreodată adevărul? Vom trăi o zi în care va ieşi
la lumina cea mai mare comoară ascunsă de strămoşi?
Energie liberă gratuită ce este extrasă
din vid!
Ing. Lucian MILEA - Bucureşti
În timp ce unele fiinŃe umane naive şi ignorante neagă
cu vehemenŃă şi îndârjire existenŃa energiei misterioase a
particulelor tahionice, un cercetător a inventat deja un
motor ce captează energia imensă, gratuită şi nesfârşită a
vidului, care are un randament formidabil de 5.000%.
I
ncredibil pentru cei sceptici şi obtuzi, dar totuşi adevărat dacă
luăm în consideraŃie datele de laborator.
p. 118
Există o energie inepuizabilă şi gratuită, care se află la îndemâna
tuturor? Da, răspunde profesorul Claus W. Turtur, numai să ştim să o
captăm. Dovada concludentă care stă la baza acestei afirmaŃii este un
motor electrostatic de putere mică.
La începutul secolului al XX-lea,lea, Paul Dirac, unul dintre fondatorii
mecanicii cuantice, a descoperit o proprietate fundamentală a vidului,
pe care-ll definea ca fiind un spaŃiu lipsit de orice materie, în particular
de gaz. El a realizat că vidul este în realitate un „ocean“ de particule
invizibile. Mai mult decât atât, aceste particule ocupă toate nivelurile
de energie, fapt care produce atunci radiaŃii electromagnetice aleatoare,
ce sunt cunoscute sub numele de „fluctuaŃii electromagnetice ale
vidului“.
Ceea ce este extrem de remarcabil în cazul acestor fluctuaŃii este că ele
au energie. În urma unui calcul teoretic foarte simplu rezultă că energia
vidului are chiar o valoare infinită. Fizicienii nu se simt stingheriŃi de
această valoare mai degrabă neobişnuită, căci ei acordă o importanŃă
mai mare variaŃiilor de energie, decât valorii absolute a acesteia.
Energia vidului
Există totuşi un punct slab în acest raŃionament: acesta este cel
determinat de relativitatea generală care ia în considerare valoarea
exactă a energiei vidului.
Într-adevăr,
adevăr, astrofizicienii urmăresc prin toate modalităŃile să justifice
expansiunea Universului. Dovada prezenŃei energiei în spaŃiul cosmic
ar putea rezolva această enigmă. Ei sunt deci interesaŃi de energia
vidului despre care vorbeştee mecanica cuantică. Însă ei sunt în
încurcătură pentru că această energie pe care o califică drept „sumbră“
(căci este invizibilă) şi de care au nevoie în modelul lor este de 1.040
de ori mai mică decât energia vidului.
Relativitatea generală şi mecanica cuantică nu sunt, deci, pe aceeaşi
lungime de undă!
Cu toate acestea, dovada absolută a existenŃei energiei vidului este
astăzi confirmată, graŃie, printre altele, validării experimentale a
efectului Casimir, despre care vom vorbi puținpu mai jos. Cu toate
acestea, calculul energiei vidului reprezintă astăzi obiectul unor vii
dezbateri, chiar dacă toŃi oamenii de ştiinŃă sunt de acord că valoarea
acesteia este absolut gigantică.
Profesorul Turtur de la Universitatea din Braunschweig-Wolfenbüttel
Braunschweig
face parte dintre puŃinii oameni de ştiinŃă care îndrăznesc să ia în
considerare energia vidului pentru a-i
a interpreta proprietăŃile fizice încă
neînŃelese.
El merge chiar mai departe, propunând un dispozitiv mecanic care
permite „extragerea“ acestei energii ce se află în jurul oricărui corp
material. Acest dispozitiv este inspirat din faimoasa descoperire a
fizicianului olandez Hendrik Casimir.
Efectul Caşimir
În anul 1948, H. Casimir susŃinea că între două plăci conductoare
apropiate şi neîncărcate electric, plasate
pla în vid, trebuie să existe o forŃă
de atracŃie. În practică, aceste două plăci sunt nişte oglinzi acoperite cu
un strat metalic subŃire.
Lohanul nr. 29, martie 2014
 Fizică
Fizic
este originea acestei energii? Profesorul Turtur precizează că această
energie radiantă este de asemenea recuperată de către vid. Astfel se
creează un ciclu între particula încărcată şi spaŃiu (sinonimul vidului).
În plus, potrivit calculelor, energia cedată particulei de către vid este
superioară aceleia înapoiată de către particulă vidului. Într-adevăr, se
vor păstra numai frecvenŃele care sunt „acordate“ cu cavitatea dintre
plăci, celelalte fiind eliminate. De aceea, asupra oglinzilor se exercită
forŃe rezultante care tind să le apropie una de cealaltă. Această forŃă
rezultantă, numită Casimir, este proporŃională cu aria plăcilor şi invers
proporŃională cu distanŃa dintre ele ridicată la puterea a patra:
F=K*S/d4, unde K este constanta de proporŃionalitate, S aria plăcilor şi
d distanŃa dintre ele. Remarcăm că această forŃă descreşte foarte repede
pe măsură ce îndepărtăm plăcile una de cealaltă. Acest efect este
observabil pentru distanŃe d de ordinul micronilor.
Expresia acestei forŃe a lui Casimir, obŃinută exclusiv din consideraŃii
teoretice, a fost verificată experimental în anul 1998 cu o marjă de
eroare de 1%. Cu un astfel de rezultat, niciun om de ştiinŃă nu se mai
Schema efectului Casimir îndoieşte astăzi de existenŃa energiei vidului.

Această forŃă se explică perfect graŃie fluctuaŃiilor electromagnetice – Fenomen neclasic

numite, de asemenea, cuantice – ale vidului: undele electromagnetice
rezultate din fluctuaŃiile vidului exercită o „presiune de radiaŃie“ asupra
plăcilor. În medie, presiunea exterioară (marcată în desen prin săgeŃi
îngroşate) este superioară presiunii interioare (marcată prin săgeŃi
subŃiri). Această diferenŃă se explică prin existenŃa unor fluctuaŃii mai
reduse între plăci, căci ele constituie o cavitate rezonantă.
Cu energia vidului totul se explică!
Structura imaginată de profesorul Turtur se află la jumătatea drumului
dintre dispozitivul experimental al efectului Casimir şi condensatorul
asimetric denumit „lifter“, care este un ansamblu metalic uşor, ce
levitează atunci când este supus unei diferenŃe foarte mari de potenŃial,
datorită fenomenului de interacŃiune electro-gravitaŃională cunoscut
sub numele de efectul Biefeld-Brown, fenomen care nu a fost încă
elucidat pe deplin.

Orice sarcină supusă unei acceleraŃii radiază energie electromagnetică. Deasupra părŃii care se învârte, numită rotor, ce este constituit din patru
Această proprietate binecunoscută numită radiaŃie continuă de frânare plăci metalice înclinate şi conectate printr-un ax, se află un disc
sau „bremsstrahlung“ este, de altfel, folosită în cadrul generatoarelor metalic. Între rotor şi discul de deasupra este aplicată o diferenŃă de
de raze X. potenŃial de 10.000 până la 30.000 de volŃi. ForŃa de atracŃie
electrostatică (cea care atrage firele de păr atunci când ne dezbrăcăm
La scară microscopică, electronii care gravitează în jurul nucleului de un pulover, de exemplu) nu este responsabilă de rotaŃia motorului,
atomic suferă o acceleraŃie. Într-adevăr, forŃa resimŃită de către căci plăcile rămân la distanŃă constantă faŃă de discul metalic. Pe de
pasagerii unui autovehicul care realizează un viraj este similară cu cea
altă parte, efectele vântului ionic, chiar dacă joacă un rol indiscutabil,
resimŃită atunci când acest autovehicul pleacă de pe loc. ForŃele
corespondente nu au aceleaşi direcŃii, dar în ambele cazuri este vorba nu se află la originea mişcării rotorului.
despre o acceleraŃie. În aceste condiŃii, electronii ar trebui să piardă
energie (pentru că ei radiază) şi să vină în mod inevitabil peste nucleu.
Acest scenariu însă contrazice realitatea, în timp ce fizica nu dă nicio
explicaŃie acestui fenomen, mulŃumindu-se să admită stabilitatea
atomilor. Potrivit lui Claus Turtur, explicaŃia este simplă: pierderile de
energie ale electronilor prin radiaŃia „bremsstrahlung“ sunt compensate
de energia vidului. Astfel, electronii îşi păstrează nivelul de energie
constant şi atomii nu colapsează.

Energia electronică asociată. O sarcină electrică creează în orice spaŃiu

un câmp electric. Acest câmp descreşte odată cu distanŃa, fiind invers
proporŃional cu pătratul distanŃei, r2 (sau proporŃional cu 1/r2). Acest
lucru înseamnă că dacă distanŃa se dublează (respectiv se triplează),
câmpul electric în punctul respectiv este de patru (respectiv nouă) ori
mai mic. În orice zonă în care se află un câmp electric E, există o
energie electrică asociată, ce este proporŃională cu pătratul câmpului E
(adică cu E*E). Deci oricărei sarcini electrice îi este asociată o energie
(prin intermediul câmpului pe care ea îl generează), numită
electrostatică, dacă sarcina este imobilă. Acum să revenim la apariŃia
acestei sarcini electrice. Câmpul electric nou creat se propagă în toate
direcŃiile în jurul sarcinii cu viteza luminii, c, în vid (c=299.792.458
m/s).
Bremsstrahlung
(RadiaŃie Roentgen cuantică)
Ciclul de recuperare. Pe măsură ce câmpul electric se propagă şi zona
electrizată se măreşte, energia electromagnetică radiantă creşte. Care
p. 119 Lohanul nr. 29, martie 2014
 Fizică
Fizic
Într-adevăr,
adevăr, experimentele realizate în vid au demonstrat că rotorul Fizica clasică nu reuşeşte să explice funcŃionarea acestui motor. Acest
continuă să se învârtă. Aceste rezultate experimentale dovedesc foarte fapt ar trebui să incite în modd considerabil curiozitatea lumii ştiinŃifice
clar faptul că fenomenul care survine nu este unul clasic. şi să conducă la continuarea cercetărilor realizate pe această temă,
urmate de publicarea a nenumărate lucrări ştiinŃifice. Însă ce se petrece
în realitate? Nimic. Niciun sprijin nu este alocat pentru a aprofundaaprofun
aceste cercetări care sunt de altfel extrem de promiŃătoare. Mai rău:
profesorul Turtur este obligat să-şi şi înceteze cercetările pe motiv de
suprasolicitare profesională! Într-oo convorbire privată recentă, el s-a s
plâns că este victima unei tentative de blocareb a cercetărilor sale în
domeniul energiei vidului. Acesta este fără îndoială un motiv în plus
pentru ca studiile sale referitoare la motorul electrostatic descris mai
înainte să continue, ca de altfel şi cele referitoare la un alt motor mai
compact, capabil să producă 1 kilowat, dar care nu a fost încă
experimentat. Este vorba despre un magnet permanent, de formă
cilindrică, aflat în rotaŃie într-oo bobină (vezi aici).

Schema motorului electrostatic

RotaŃia în vidul de aer: funcŃionează!

După ce au fost realizate în prealabil teste concludente în interiorul

unei camere metalice vidate, au fost plasate în vid, într-o
într cameră de
100 mm diametru, două rotoare (cu un diametru de 51 milimetri şi de
58 de milimetri). În imaginea de mai jos este prezentat
rezentat rotorul de 58 de
milimetri diametru cufundat într-un
un ulei special adaptat pentru vid.

Cele patru palete metalice ale rotorului sunt aşezate pe un suport

confecŃionat din lemn de balsa acoperit cu un lac impermeabil care
împiedică uleiul să pătrundă dă în structura lemnului. Un fir de cupru
conectat la palete traversează flotorul, apoi uleiul, pentru a ajunge în Schema unui alt motor, mai compact.
contact electric cu cuva uva metalică ce se află în vid. Capacul din
plexiglas lasă să treacă firul de înaltă tensiune care alimentează un disc
dee aluminiu. Tensiunea electrică este ajustabilă între 0 şi 30 de
kilovolŃi. Presiunea din camera vidată este de 6·10-5
6·10 milibari. Deoarece
între partea superioară a paletelor şi discul de aluminiu distanŃa este de CE STIłI SAU CE NU ŞTIłI DESPRE
aproximativ 20 de milimetri, este posibil săă se aplice o tensiune DIAMANT
electrică de 16 kilovolŃi, fără să se creeze un arc electric. În aceste
condiŃii, rotorul realizează o rotaŃie completă în 2-33 ore.

Un randament de 5.000%! Prof. Liliana ANITOAE - Huşi

În plus, măsurătorile efectuate indică generarea unei puteri mecanice
superioare puterii electrice consumate! Trebuie să mai precizăm faptul
că la baza funcŃionării misterioase a acestui motor se află, potrivit
profesorului Turtur, energia vidului! Cu toate toat acestea, puterile
consumate de prototipurile studiate sunt foarte slabe, de ordinul
nanowaŃilor (1nW=10-9W).9W). Astfel, pentru un consum electric de 2,9
Cuvântul ,, diamant ” provine din limba greacă, unde
adamas-adamantos
adamantos înseamnă indestructibil, invincibil, ş.a.
Asocierea sa cu piatra pe care o cunoaştem îi este atribuită
lui Teofrastos (372-287
287 î.e.n.); Pliniu cel Bătrân (24-79 e.n.)
a preluat termenul în lucrarea sa “Istoria naturală”.
n Evul Mediu s-aa scris mult pe seama diamantului, o sumă de

nanowaŃi, puterea mecanică produsă este de 150 de nanowaŃi. Un
randament de aproximativ 5.000%! După părerea erea lui Claus Turtur,
construirea motoarelor electrostatice de mare putere nu ar prezenta
nicio dificultate conceptuală. După calculele sale, un rotor cu un
diametru de 12 metri ar putea produce 20 de kilowaŃi.
Amănunte convingătoare despre măsurătorile experimentale realizate
în cazul motorului electrostatic supraunitar (căci randamentul lui este
superior unităŃii) sunt descrise în documentul „Conversion of the
Vacuum-energy of Electromagnetic Zero-Point Point Oscillations into
Classical Mechanical Energy“
(http://www.gsjournal.net/old/physics/turtur1e.pdf
http://www.gsjournal.net/old/physics/turtur1e.pdf, pagina 61).
Studii blocate
Î
inexactităŃi şi fantezii, printre care atribuirea de puteri magice şi
medicinale.
ŞtiinŃa modernă a diamantelor începe cu Isaac Newton
care, în anul 1675, a suspectat că acesta era o substanŃă combustibilă.
Proprietatea menŃionată a fost demonstrată public în 1694, la Curtea
din FlorenŃa, de către Giuseppe Averani şi Cipriano Targioni-Tazzetti,
Targioni
doi membrii ai Accademia del Cimento, prin vaporizarea unui diamant
cu ajutorul unei raze de lumină concentrate de o lentilă.
În sec. XVIII, Antoine Lavoisier şi Jacquelin au demonstrat
trecerea de la faza de diamant la cea de grafit.
Odată cu evoluŃia cristalografiei,
stalografiei, la începutul sec. XIX, Jean
Baptiste Rome de l’ Isle şi abatele Rene Just Hauy, de la Muzeul de
Istorie Naturală din Paris, au măsurat unghiurile şi au executat primele

p. 120 Lohanul nr. 29, martie 2014

 Fizică
Fizic
desene cu adevărat demne de luat în seamă despre structura diversă a
diamantelor.
Cele mai fascinante desene au fost publicate în anul 1911 de
către Viktor Goldschmidt şi Alexander von Fersmannstudiul lor asupra
formelor diamantului este una dintre cărŃile cele mai uimitoare din
istoria mineralogiei.
Nu trebuie uitaŃi londonezii W. H. Bragg şi W. L. Bragg
care-în 1913-au pus la punct tehnica de difracŃie cu raze X, pentru
cunoaşterea structurii reale a diamantului.
De atunci ştiinŃa a făcut paşi uriaşi, iar în 1945 au apărut
primele diamante sintetice .
ProprietăŃi fizice
Diamantul este o varietate cristalină de carbon pur, format la
mari adâncimi în scoarŃa Pământului, în condiŃii de temperatură şi de
presiuni înalte. El se găsesşte încastrat într-o rocă numita kimberlet.
Cele mai importante zăcăminte sunt în Zair, în sudul Africii, în Siberia,
Brazilia, India etc. Se intâlneşte rar în unii meteoriŃi şi frecvent în
depozite aluvionare.
Diamantul cristalizează în sistemul cubic. Fiecare atom de
carbon se leagă covalent prin legături de alŃi 4 atomi de carbon. Se
realizează o adevarată „arhitectură tetraedrică“, care se întinde de-a
lungul intregului solid. Unghiurile dintre legături sunt de 109°28".
Masa diamantului se exprimă în carate, un carat având 0,205 g.
Datorită energiilor de legatură C-C deosebit de mari,
diamantul este foarte dur, având cea mai mare duritate dintre toate
substanŃele (duritatea 10 in scara Mohs). Are punctul de topire ridicat
(3500°) şi este insolubil în dizolvanŃi. Energia de vaporizare a
diamantului este foarte mare.
De obicei, diamantul este fără culoare; rareori este colorat în
negru, galben sau albastru. Este rău conducator de căldura şi
electricitate. Spre deosebire de sticlă, este transparent pentru razele
X(aşa poate fi identificat). De asemenea dispersează energic razele de
lumină care îl străbat, având un indice de refracŃie foarte mare.
Diamantul este fără culoare; rareori este colorat în negru,
galben sau albastru. Este rău conducător de căldură şi electricitate. Spre
deosebire de sticlă, este transparent pentru razele X (aşa poate fi
identificat). De asemenea dispersează energic razele de lumina care îl
străbat, având un indice de refracŃie foarte mare.
ProprietăŃi chimice
Din punct de vedere chimic diamantul este foarte rezistent.
Nu este atacat nici de acizi, nici de baze. Încălzit la peste 800°C arde în
aer trecând în dioxid de carbon. Încălzit la 1500°C, în absenŃa
oxigenului, se transformă în grafit. Se pot obŃine diamante industriale
din grafit, supus la presiuni de 80000 de atmosfere şi la o temperatură
mai mare de 1500°C. ProprietăŃile optice ale diamantului sunt în
concordanŃă cu structura sa cristalină.
Diamantul este mult mai puŃin reactiv decât cărbunele negru
şi chiar decât grafitul. El nu se aprinde, în oxigen molecular, decât pe
la 800°. În condiŃii standard diamantul este forma alotropică nestabilă,
iar grafitul cea stabilă.
Cele mai mari diamante din lume
p. 121
1. Golden Jubilee. Este cel mai mare diamant din lume, are
culoarea maro şi cântăreşte 595,65 carate. Diamantul cu cele mai multe
feŃe (Golden Jubilee) a fost dăruit regelui Thailandei cu ocazia
implinirii a 50 de ani de la încoronare. Valoarea estimativă a acestuia
este de 12 milioane de dolari.
2. Cullinan. A fost găsit în 1905 într-o mină din Africa de
Sud, fiind cel mai impresionant diamant descoperit vreodată, care
cântarea 3,106 carate înainte să fie tăiat. Două dintre bucăŃi şi cele mai
reprezentative, diamantul Cullinan I sau Steaua Africii de 530, 2
carate, şi Cullinan II de 317, 40 carate, împreună cu restul de piese
Cullinan fac parte din bijuteriile coroanei britanice.
3. The Incomparable. Este un diamant galben şi are 407,48
de carate, fiind considerat al treilea ca mărime din lume. A fost găsit în
anul 1980 in oraşul Mbuji Mayi din Republica Democrată Congo. În
noiembrie 2002, diamantul a fost scos la licitaŃie pe eBay, la preŃul de
15 milioane de lire sterline.
4. The Spirit of de Grisongo. Este cel mai mare diamant
negru din lume, cântăreşte 312,24 de carate şi a fost descoperit în
Africa de Sud.
5. The Centenary. Este diamantul cu cea mai bună culoare
din lume (culoarea D), cântareşte 273,85 carate şi a fost descoperit în
mina Premier din Africa de Sud. A fost tăiat de celebrul Gabi
Tolkowsky (cel care a tăiat şi Golden Jubilee ) .
6. Millennium Star. A fost găsit în Zair (Republica
Democrată Congo) în anul 1990 şi are o greutate de 203,04 carate. Are
forma de pară si este al doilea din lume ca şi culoare după Centenary.
7. Regent. Impresionantul diamant de 140,64 de carate a fost
găsit în anul 1698 în India, dobândindu-şi faima după Revolutia
franceză, cand Napoleon Bonaparte l-a folosit pentru a-şi impodobi
sabia. În prezent poate fi admirat la muzeul Luvru din Paris.
8. Taylor Burton. Dragostea şi pasiunea dintre Richard
Burton şi Elisabeth Taylor nu putea fi mai bine oglindită decât cu o
piatră preŃioasă de 69 de carate, fabuloasă, unică şi inconfundabilă… al
cărei preŃ depăşeste un milion de dolari. A fost descoperită în 1966 în
Africa şi cumpărată, trei ani mai târziu, de casa Cartier.
9. Blue Hope. Este cel mai misterios şi controversat diamant
din lume. Este descoperit în India in 1668 şi cumpărat de regele
FranŃei, Louis al XIV-lea. Cântareşte 45,52 carate şi este al treilea
diamant albastru ca mărime din lume. Este înconjurat de mituri şi
legende, care spun că piatra este purtătoare de ghinion şi demoni. În
prezent se găseşte în patrimoniul SUA.
1 carat = 0,2 g
Bibliografie:
http://expertdiamant.wordpress.com/tag/structura-diamantului/
http://aliceboboc.wordpress.com/2010/11/23/top-10-diamante-celebre/
http://www.tonica.ro/frumusete/se-intampla-pe-glob/10013-diamantul-etalonul-
luxului.html
http://www.jurnale.ro/Zece_diamante_cu_povesti_deosebite-e5620-88095.html
Lohanul nr. 29, martie 2014
 Mecanică
Mecanic
Motorul este un sistem tehnic capabil să transforme o formă
oarecare de energie în energie mecanică. Motoarele cel mai des
utilizate în zilele noastre sunt motoarele cu ardere internă, acestea fiind
motoare termice ce transforma parŃial energia termică în energie
mecanică.

Distingem 2 categorii mari de motoare:

• Motoare cu ardere externă

• Motoare cu ardere internă: dintre care amintim pe

cele mai importante şi mai mult utilizate:

- Motoare cu aprindere prin scânteie

(MAS sau Otto), folosind că amestec
carburant benzina +aer;

- Motoare cu
c aprindere prin comprimare
(MAC sau Diesel) folosind amestecul
dintre motorina şi aer.

De la apariŃia motorului şi până în zilele noastre motoarele au

avut parte de o evoluŃie majoră din toate punctele de vedere:
dimensiuni, putere, agenŃi de lucru utilizat
utili (combustibili), consum de
combustibil etc

Având în vedere că resursele de petrol sunt epuizabile.

industria auto a trebuit să se adapteze. Astfel au apărut combustibili
neconvenŃionali precum: GPL, biodieselul, etanolul sau chiar maşinile
hibride şi cele 100% electrice. Un motiv prioritar pentru aceste noi
apariŃii a fost gradul de poluare, încercându-se
încercându atingerea unui nivel nul
sau cât mai redus al noxelor.

Automobilele cu propulsie hibridă (motor termic + motor

electric) combina avantajele celor 2 tipuri de motoare pentru a creşte
performanŃele maşinilor şi de a le reduce consumul în acelaşi timp. Un
EVOLUłIA COMBUSTIBILILOR FOLOSIłI alt avantaj îl reprezintă recuperarea şi stocarea în baterii a energiei
ÎN MOTOARELE CU ARDERE INTERNĂ cinetice din timpul frânarii pentru a o putea folosi ulterior atunci când
avem nevoie de o putere mai mare a maşinii. Dezavantajul principal îl
reprezintă preŃul ridicat.

Automobilele cu GPL (gaz petrolier lichefiat). GPL-ul

Alex - Cristian DUMITRU – Huşi
Transportul auto se dezvoltă rapid, deŃinând
ponderea principală a deplasărilor de mărfuri şi călători.
călători
GPL este
utilizat împreună cu alt combustbil, de obicei benzină. Autovehiculele
au sisteme de stocare, alimentaree şi injective specific pentru cei doi
combustibili. Ca avantaje amintim emisiile poluante mai reduse şi
preŃul de cost mai mic, iar consumul specific al motorului mai ridicat,

N
umărul de automobile existent în lume este de ordinul
sutelor de milioane,
ne, iar diversificarea construcŃiilor
acestora a permis să se realizeze transportul oricărui fel
de material pe distanŃe lungi şi în condiŃii deplină de siguranŃa.
După mai mult încercări de a transforma diferitele forme de
energie în energie mecanică, JAMES ES WATT a inventat primul motor
cu aburi ce a putut fi folosit într-oo gamă largă de aplicaŃii, în anul 1765,
în timp ce primul motor cu piston (ce folosea aerul încălzit în afara
acestuia) a fost brevetat de STIRLING în 1816.
plus instalarea unor sisteme adiŃionale de stocare şi alimentare pe
automobil.
biodiesel Biodieselul spre deosebire de
Automobilele cu biodiesel.
motorină se poate produce din surse regenerabile şi se poate utilize în
orice tip de motor diesel. Emisiile poluante sunt mai reduse, iar ca
dezavantaje amintim performanŃele dinamice mai scăzute şi consumul
de combustibil mai ridicat.
hidrogen Hidrogenul poate fi utilizat în
Automobilele cu hidrogen.
două moduri: ars direct în cilindri sau la pile de combustie. Problema
hidrogenului este că nu se găseşte sub forma liberă, el se poate obŃine
prin electroliză apei sau prin reformarea combustibililor fosili. Un

p. 122 Lohanul nr. 29, martie 2014

 Biogeografie
motor cu hydrogen este cu 20% mai puternic decât un motor termic de
aceeaşi capacitate. Dezavantajul principal este inflamabilitatea
hidrogenului.
utomobilele cu pile de combustie sunt propulsate tot de
Automobilele
motoare electrice. DiferenŃa constă în sursa energiei electrice, şi
anume, energia electrică produsă printr-unun procedeu chimic de
combinare a hidrogenului cu oxigenului. Dezavantajul îl reprezintă
metodă de obŃinere a hidrogenului şi modull de stocare al acestuia la
bordul automobilului.
Aşadar, odată cu diminuarea resurselor de petrol ne
confruntăm cu găsirea unor noi soluŃii de propulsie pentru
autovehiculele contemporane. Scopul principal, şi anume,
independenta autovehiculelor faŃă de produsele petroliere va fi acelaşi
pentru oricare dintre soluŃiile găsite, urmând ca cea mai fiabilă să se
impună în faŃa celorlalte.
PLANTELE DE APĂ ŞI ADAPTĂRILE LOR
Prof. univ. dr. acad. Constantin TOMA
Prof. univ. dr. Lăcrămioara IVĂNESCU
Univ. “Al. I. Cuza” Iaşi
Primele forme de viaŃă, deci şi primele organisme
vegetale au apărut în apă.
D
e ce oare primele organisme nu puteau fi decât
acvatice.
1. deoarece suprafaŃa terestră era iradiată de
ultra-violetele solare;
2. deoarece atunci conŃinutul în oxigen a
atins 1 % din totalul actual; prin reacŃii fotochimice s-a
s ajuns
la ozon, care constituia un ecran ce putea reŃine radiaŃiile
ultravioletele, atât de nocive pentru
entru vegetale; abia când
oxigenul a ajuns la 10 % din valoarea actuală au putut să
apară plante pe suprafaŃa terestră; primele fiind ferigile
3. aici, în apă, plantele s-au dezvoltat:
- nici prea la suprafaŃă, unde se simŃea pericolul radiaŃiilor
ultraviolete;
- nici la o adâncime prea mare, pentru a putea primi energia
solară necesară fotosintezei.
La început au apărut organismele unicelulare, iar apoi cele
pluricelulare, din ce în ce mai mari şi cu o structură tot mai complicată,
toate alcătuind aşa-numitele talofite sau plante inferioare, care nu au
corpul alcătuit din rădăcină, tulpină şi frunze.
Dintre aceste vegetale inferioare acvatice:
p. 123
- unele sunt invizibile cu ochiul liber (de exemplu, flagelate,
diatomee, alge albastre şi verzi);
- altele sunt vizibile cu ochiul liber (de exemplu mătasea
broaştei şi lâna broaştei, panglica de mare şi salata de mare
dintre algele verzi mai cunoscute, la care se adaugă diferite
alge roşii şi brune, unele dintre ele atingând mărimea de 1
metru şi imitând prin alcătuirea lor plantele
pl superioare).
Această lume foarte bogată şi diversificată a vegetalelor acvatice
inferioare, a algelor în mod deosebit, prezintă o importanŃă
deosebită în lanŃurile trofice din apele dulci şi sărate, constituind
producătorii primari, cu care se hrănesc
hrăne animalele. Ele, ca de
altfel toate plantele verzi, deci care conŃin pigmentul clorofilă,
sunt capabile să-şi
şi sintetizeze (fabrice) singure substanŃele
organice, prin procesul de fotosinteză utilizând apă şi săruri
minerale, dioxid de carbon şi lumină solară.
so
În cele ce urmează, însă, ne vom referi numai la plantele acvatice
superioare, ai ales la cele cu flori.
flori
Toate plantele superioare acvatice au revenit în mod secundar la
viaŃa în apă, unde s-au
au adaptat; o dovadă este şi faptul că la
maturitate ele scot
ot florile la suprafaŃa apei, lăsându-le
lăsându polenizate
de vânt sau de insecte, aşa cum se întâmplă şi la plantele terestre.
Cele mai multe plante acvatice cu flori trăiesc în ape dulci; foarte
puŃine sunt cele marine, între care amintesc iarba de mare
(Zostera
ra marina), o monocotiledonată ce trăieşte şi în Marea
Neagră.
În apele dulci întâlnim 4 categorii principale de plante:
1. plante palustre – care adesea germinează şi se înrădăcinează
în apă sau pe teren umed, dar îşi dezvoltă în aer tulpina,
frunzele şi florile (cucuta de apă, calcea calului, coada
zmeului, răchitanul, izma broaştei, rogozul);
2. plante amfibii – care cresc pe malurile apelor, parŃial în apă,
parŃial în aer (stuful, papura, pipirigul, săgeata apei, rugina,
stânjeneii galbeni, crinul de baltă, coada calului ş.a.);
3. plante acvatice plutitoare sau natante, cu frunze şi flori la
suprafaŃa apei, în contact cu atmosfera (lintiŃa, peştişoara,
peşt
nuferii, cornacii, iarba broaştelor ş.a.); unele fixate pe fundul
apelor (nuferii, cornacii), altele nu (lintiŃa, iarba broaştelor);
4. submerse care trăiesc cu totul în apă; doar
plante acvatice submerse,
florile sunt scoase la suprafaŃa apei (cosorul bălŃilor, peniŃa
apei, sârmuliŃa, ciuma apelor, otrăŃelul bălŃilor ş.a.); unele
fixate pe fundul apei (sârmuliŃa), altele nu (peniŃa apei).
Lohanul nr. 29, martie 2014
 Biogeografie
O dată revenite, în mod secundar, la mediul acvatic, cum s-au
acomodat plantele cu flori la aceste condiŃii ?
1. Mai întâi, ce factori se află în corelaŃie cu mediul acvatic?
- curenŃii de apă (valurile);
- posibilitatea de absorbŃie a apei pe toată suprafaŃa plantei;
- cantitatea de oxigen şi alte gaze, de săruri dizolvate, mai mică;
- lumina se reduce foarte mult odată cu adâncimea şi cu gradul de
puritate al apei;
a. la adâncimea de 1 m, lumina este de 5 ori mai redusă decât la
suprafaŃă;
b. la adâncimea de 5 m, lumina este de 75 ori mai redusă decât la
suprafaŃă;
2. Şi acum, care sunt trăsăturile adaptative ale plantelor
acvatice?
- rădăcini lungi, adventive, desprinse de pe tulpini subterane
numite rizomi;
- tulpini lungi şi subŃiri;
- frunze – ori mari şi subŃiri, plutitoare (ca la nuferi, lintiŃă); - ori
mici şi foarte subŃiri (ca la ciuma apelor);
- ori puternic divizate în segmente filiforme (ca la peniŃa apei,
cosorul bălŃilor, piciorul cocoşului de apă);
- ori lungi, în formă de panglică (ca la sârmuliŃă);
- ori de 2-3 feluri (ca la săgeata apei).
Prin toate aceste modalităŃi se măreşte suprafaŃa corpului plantei
pentru absorbŃia apei, oxigenului, luminii şi pentru transpiraŃie.
Sistemul radicular este:
- absent sau redus la plantele nefixate (peniŃa apei, iarba
broaştei);
- bine dezvoltat la plantele fixate (nuferi, sârmuliŃa, cornaci),
dar totdeauna fără peri absorbanŃi;
Densitatea corpului plantelor acvatice este întotdeauna mai mare
decât a apei. Acest fapt constituie un dezavantaj pentru toate
plantele acvatice; de aceea corpul lor a suferit o serie de
p. 124
modificări care să le ajute să se menŃină fie la suprafaŃa apei, fie la
o anumită adâncime în interiorul apei.
În cazul plantelor fixate sau natante, menŃinerea frunzelor
deasupra apei se face, aşa cum am mai spus, prin mărirea
suprafeŃei de plutire a acestora (de ex. la nufăr, iarba broaştei,
peştişoara, lintiŃa ş.a.).
Dar asigurarea plutirii este dată şi de micşorarea greutăŃii
corpului;
- reducerea la maximum a Ńesuturilor de susŃinere;
- reducerea Ńesuturilor conducătoare, mai cu seamă a celui
lemnos;
- formarea unui număr mare de spaŃii pline cu aer, sub formă
de lacune, camere şi canale aerifere; la sârmuliŃă şi peniŃa
apei, 70 % din volumul plantei este ocupat de spaŃiile cu aer.
Aceste caracter adaptativ, determinat de deficitul de oxigen în
apă, serveşte în aceeaşi măsură şi pentru plutire (deci la reducerea
densităŃii plantei) şi pentru respiraŃie, ca rezervor de aer.
La acestea adăugăm formaŃiunile speciale, cum ar fi sacii cu aer
din peŃiolul frunzei de la zambila de apă, flotoarele unor alge
brune, apendicii flagelatelor, forma colonială a multor alge (care
măreşte suprafaŃa de plutire), forma de disc a multor alge marine,
pelicula de ulei de la suprafaŃa unor alge unicelulare numite
diatomee, sucul vacuolar mai uşor ca apa de la unele alge
macroscopice.
łesutul protector numit şi epidermă, este subŃire, format din
celule mici, având toŃi pereŃii foarte subŃiri, permeabili pentru
gaze şi substanŃe nutritive dizolvate în apă. Dar, celulele
epidermice conŃin cloroplaste, care utilizează cât mai bine lumina
difuză din adâncimea apei.
Deoarece temperatura mediului acvatic este scăzută, procesul
sexual regresează, embrionul seminŃei se atrofiază, de aceea
plantele se înmulŃesc mai ales pe cale vegetativă, prin muguri
hibernali, încărcaŃi cu mari rezerve de substanŃe nutritive, ce-i fac
grei şi cad la fundul apei. În cele mai multe cazuri polenizarea se
face cu ajutorul vântului şi a insectelor, plantele ridicându-şi
florile la suprafaŃa apei; puŃine sunt cele polenizate cu ajutorul
apei, aşa cum este cazul sârmuliŃei.
Adesea, plantele sunt acoperite de nişte secreŃii numite mucilagii,
împotriva animalelor de apă.
Lohanul nr. 29, martie 2014
 Biogeografie
Unele plante se încrustează cu carbonat de calciu la suprafaŃă
(ciuma apelor, iarba broaştei, peniŃa apei).
Iată doar câteva exemple de plante ce cresc în apele noastre
dulci.∗
MĂTREAłA DE BALTĂ
În mod obişnuit este formată din lintiŃa (Lemna minor); corpul
acesteia are forma unui fluturaş verde, plutitor. Când sunt
prezente, rădăcinile nu au rol în absorbŃie. Rareori formează flori.
De obicei se înmulŃeşte prin muguri, deci pe cale vegetativă,
acoperind uneori tot iazul unde creşte. Cum dă gerul, lintiŃele
bătrâne pier; numai anumiŃi muguri, mai tineri şi bogaŃi în rezerve
nutritive, deci mai grei, cu mai puŃine spaŃii pline cu aer, se lasă la
fundul apei, unde iernează. Cum dă primăvara, se ridică la
suprafaŃa apei şi dau noi lintiŃe, care la rândul lor se înmulŃesc
prin înmugurire.
Să nu uităm o rudă a lintiŃei, pe nume şriinŃific Wolffia arhiza,
adică fără rădăcini; este cea mai mică plantă cu flori din câte se
cunosc pe Pământ, măsurând doar 0,5 centimetri.
OTRĂłELUL DE BALTĂ (Utricularia vulgaris)
Planta întreagă nu e decât o grămadă de capcane mărunte,
provenite din transformarea ultimelor segmente ale frunzelor
puternic divizate.
Din mijlocul tufei de fire verzi, vara se ridică o ramură mai groasă
ce poartă flori galbene. Pe lângă frunzele subŃiri, filamentoase,
asemănătoare unor alge, planta are adevărate capcane plutitoare,
ca nişte băşicuŃe mici, cu o deschidere prevăzută cu un căpăcel
care funcŃionează ca o supapă de siguranŃă; din afară înăuntru lasă
să intre mici animale, cum ar fi puricii de baltă, dar când aceştia
se zbat, dar până la urmă obosesc şi mor, mistuite de un suc
secretat de peretele intern al băşicuŃelor (suc format de enzime ce
pot descompune carnea animalelor până la substanŃe simple, care
pot fi absorbite de vicleana plantă). Din tot corpul animalelor nu
rămân decât părŃile chitinoase, dure. Dar ce caută animalele în
capcane? Sunt ademenite de un suc dulce format în jurul
căpăcelului. Ce avantaj are planta ? Îşi suplimentează hrana cu
substanŃe proteice.
COSORUL BĂLłILOR (Cerathophyllum submersum)
p. 125
Este o plantă submersă (scufundată în apă) fără rădăcini. Pe
tulpina lungă până la 2 metri se află frunze lungi, puternic divizate
în segmente foarte subŃiri şi bifurcate la vârf.
Tulpina se rupe uşor, fiecare fragment putând trăi independent şi
formând o nouă plantă. Aşadar, deşi formează şi mici flori, planta
se înmulŃeşte mai ales pe cale vegetativă, prin fragmentare. Când
vine gerul, cosorul putrezeşte, dar unele bucăŃi din el se lasă la
fund, în mâl, unde iernează. Primăvară, din ele ies alte ramuri cu
frunze.
PENIłA APEI (Myriophyllum apicatum)
Seamănă mult cu cosorul bălŃilor, fiind tot o plantă submersă. De
pe tulpina ce poate atinge 3 metri lungime se desprind ramuri ce
poartă buchete (verticile) de frunze puternic divizate, ca nişte pene
lungi şi subŃiri. Florile sunt mici, iar polenizarea este asigurată de
vânt.
IARBA BROAŞTELOR (Hydrocharis morsus-ranae) (Plantă
dioică)
După aspectul frunzei seamănă cu nufărul, numai că este mult mai
mică. Frunzele formează buchete (verticile), cununiŃe, tufe înşirate
la nodurile tulpinii în formă de odgon lung de până la 2 metri.
Se înmulŃeşte tot vegetativ, prin muguri grei, care se desprind
toamna de plantă, cad la fundul apei, în nămol, unde iernează.
Cum vine primăvara, în muguri apar spaŃii cu aer, devin buretoşi,
uşori, se ridică încet la suprafaŃa apei, unde dau noi plante.
Planta formează şi flori, care atrag insecte polenizatoare prin
culorile lor vii şi prin nectarul dulce.
BROSCARIłA (speciile Potamogeton)
Plantele, lungi până la o jumătate de metru, seamănă cu nişte fâşii
de pânză verde, ondulate şi zimŃuite pe margini ca un ferăstrău;
încâlcindu-se unele cu altele, formează sub apă o pâslă de
verdeaŃă.
Are şi ea flori, dar se înmulŃeşte mai cu seamă pe cale vegetativă,
prin muguri. Unele specii sunt submerse, altele au frunze natante.
SÂRMULIłA (Vallisneria spiralis)
Se numeşte aşa după forma pedunculului florilor femeieşti, care
pare într-adevăr o sârmă în spirală.
Lohanul nr. 29, martie 2014
 Biogeografie
Frunzele, lungi, liniare, stau ca un buchet la capătul tulpinii.
Polenizarea se face cu ajutorul apei:
- florile femeieşti se ridică deasupra apei;
- florile bărbăteşti se desprind de codiŃa lor şi plutesc pe apă,
fiind purtate de vânt ori de valurile până ce întâlnesc florile
femeieşti, pe care le polenizează; după fecundaŃie, codiŃa
florii femeieşti se strânge în spirale dese, iar fructul se coace
sub apă.
PEŞTIŞOARA (Salvinia natans)
Este o plantă fără flori, din neamul ferigilor. Pe tulpina lungă şi află, la
fiecare nod se află câte o pereche de frunze verzi, late, plutitoare şi una
submersă redusă la nervuri, ce seamănă cu nişte firişoare lungi,
păroase, care joacă rolul rădăcinilor.
NUFĂRUL ALB (Nymphaea alba)
Planta are o tulpină numită rizom, cu rădăcini înfipte în mâlul apei,
trimŃând la suprafaŃa apei numai frunzele şi florile cu codiŃă lungă şi
pline cu spaŃii aerifere.
Frunzele sunt late, ceruite ca să nu prindă ploaia, groase ca de piele, cu
stomate doar pe faŃa superioară.
Podoaba plantei este floarea mare, cu multe petale albe, ca şi un
trandafir bătut. Florile se deschid dimineaŃa pe la 6-7 şi se închid spre
seară, pe la 4-5. Floarea, bătută de soare, cheamă spre ea insectele,
mirosul lor, plăcut şi discret arătându-le drumul. Insectele iau doar
polen, deoarece planta nu produce nectar. După ce a avut lor
polenizarea şi fecundaŃia, fructul se coace sub apă, unde şi eliberează
seminŃele.
Rudă bună cu nufărul alb este Nufărul alb (Nuphar luteum), ce are
sepalele mari, galbene, iar petalele sunt mici.
DREłE (Nymphaea lotus var. thermalis)
Un fel de nufăr, rămas din vremuri trecute; un monument al naturii,
care nu se mai întâlneşte în altă parte a Europei. Trăieşte în lacul PeŃea,
lângă „Băile Felix”, nu departe de Oradea, plin cu apă caldă până la 34
o
C.
Îşi deschide floarea, asemănătoare cu cea a nufărului, la apusul soarelui
şi o închide când soarele e sus pe cer, pe la orele 10. Farmecul nopŃii i-
a făcut faima florii, care însă e mai mândră dimineaŃa, când străluceşte
în bătaia razelor de soare.
p. 126
PICIORUL COCOŞULUI (de apă) (Ranunculus aquatilis)
Trăieşte mai la marginea apelor, având rădăcinile în mâl, dar are şi
părŃi din corpul lui deasupra apei.
Tulpina, lungă şi subŃire, poartă două feluri de frunze:
- cele din apă sunt divizate ca ale mărarului;
- cele de la faŃa apei sunt late, crestate, plutitoare.
După polenizare, de către insecte, şi fecundaŃie, fructul se coace în apă.
CORNACI (Trapa natans)
Are fructe negre, asemănătoare cu un capăt de ancoră prin cele 3-
4 cornuri ascuŃite pe care le are la colŃuri. SeminŃele, mari şi
cărnoase, sunt bune de mâncat, de aceea francezii îi mai spun
plantei şi castane de baltă.
Planta are două feluri de frunze:
- unele în apă, subŃiri, ca nişte mănunchiuri de fire, având rolul
unor rădăcini;
- altele, plutitoare, rombice, formează o rozetă sub floare
Spre a nu se duce la fundul apei, datorită fructelor mari şi grele,
planta şi-a făcut numeroase băşici plutitoare pline cu aer, care Ńin
la suprafaŃă fructele coapte.
Toamna planta piere, dar nu înainte de a-şi fi format un mugur de
tip special, care iernează în mâl şi din care la primăvară ia naştere
o nouă plantă.
CIUMA APELOR (Elodea canadensis) (specie dioică)
Adusă fără voie în Europa, în urmă cu aproape două veacuri, din
Canada, planta s-a înmulŃit atât de repede că a invadat apele de pe
tot continentul; de unde şi numele dat – Ciuma apelor. Trăieşte
sub apă, având frunze foarte subŃire şi întregi. Se înmulŃeşte
vegetativ, prin fragmentare, formând către toamnă raruri subŃiri de
iernare, ce se lasă pe mâl, la fundul apei. Nu se înmulŃeşte prin
seminŃe; nici n-ar putea, deoarece în Europa au fost aduşi numai
indivizi femeieşti, care-şi ridică florile deasupra apei, dar care nu
întâlneşte polen, deoarece indivizii bărbăteşti au rămas acasă, în
Canada.
Şi acum, câteva plante de pe malul apelor, care se găsesc şi în
locuri mlăştinoase, unde apa seacă peste vară.
PAPURA (Typha latifolia; T. angustifolia)
Lohanul nr. 29, martie 2014
 Muzică
Muzic
Tulpina subterană este un rizom gros şi noduros, bogat în rezerve
rezer
nutritive dulci.
Deasupra apei se ridică tulpini de 2,5, cu frunze lungi, şi care se
termină cu două pămătufuri:
- unul cilindric, verzui, mai gros, cu flori femeieşti;
- altul mai deschis la culoare, pufos, la vârf cu flori bărbăteşti.
Polenizarea este făcută de vânt.
Pămătuful cel mare, verzui, devine acum maroniu sau negricios şi
poartă nenumărate fructe mici, ce au în vârf, ca şi la păpădie, o
cunună de puf alburiu, care le ajută să fie purtate de vânt spre alte
bălŃi.
STUFUL (trestia) (Phragmites communis)
Tulpina, de până la 5 m înălŃime, goală şi netedă la exterior,
continuă rizomul gros până la 3 cm, aflat în mâl şi care poate
atinge 300 m lungime.
Frunzele sunt lungi, asemănătoare poate cu cele de la porumb.
Se înmulŃeşte vegetativ, prin stoloni
toloni formaŃi la nodurile rizomului.
Spre toamnă, în vârful tulpinii se formează spice ca la porumb,
numai că florile sunt purpurii, bisexuate şi fructele se coc în
cursul iernii.
Păpuriştea, ca şi stufărişurile, formează „pădurea” bălŃile-
bălŃile
ascunzişul păsărilor
ăsărilor de baltă şi al altor animale de apă, între care
mai ales peştii, care găsesc aici mâncare din belşug.
În Delta Dunării „pădurea” de papură şi stuf e deasă şi întinsă.
Rizomii şi stolonii trestiei, împletiŃi cu ramurile, înaintează spre
largul ghiolurilor
lurilor ca o rogojină vie, formând plaurul atât de
caracteristic Deltei. Vântul rupe părŃi din marginea plaurului şi
astfel se nasc insule plutitoare,, mânate de vânt în larg sau spre alt
Ńărm, unde se prind.
Insula plutitoare, adică plaurul, este o adevărată corabie vie, căci
împreună cu papura şi stuful plutesc şi plantele care au prins
rădăcinile pe ea. Nu de puŃine ori, cu plantele călătoresc pe cuib,
ba uneori câte un lup sau un mistreŃ, pe când dedesupt, la răcoare,
stau ascunşi crapii.
Atât papura,
ura, cât mai ales stuful, au şi o mare importanŃă practică.
Din amândouă se fac rogojini; din papură, coşărci şi preşuri, iar
din stuf, acoperişuri pe case; acesta din urmă, stuful, este folosit
p. 127
pentru fabricarea celulozei şi hârtiei; şi să nu uităm: aproape
aproa
300.000 de ha în Delta Dunării au ca plantă dominantă tocmai
stuful.
IARBA DE MARE (Zostera
Zostera marina)
marina
Singura specie de plante cu flori din Marea Neagră. Are tulpina
flotantă şi frunze înguste, dar lungi până la 1 m. Este fixată pe
fundul mării, la adâncime
me mică.
INIłIEREA
IEREA VIOLONISTICĂ ÎN PRINCIPALELE
ŞCOLI EUROPENE DE VIOARĂ.
VIOARĂ PRIVIRE
CRITICĂ, ANALIZE SI SUGESTII
Prof. Nina MUNTEANU – Iaşi
ParticularităŃi psihosomatice proprii specificului violonistic
D
upă Garabet Avachian, talentul este factorul fundamental
al reuşitei într-oo carieră violonistică, format dintr-un
dintr
complex de aptitudini, cum ar fi „gândirea, capacitatea
de interiorizare, sensibilitatea şi afectivitatea, fantezia,
receptivitatea pentru frumos,
mos, capacitatea de comunicare, auzul
muzical, ritmul muzical, memoria auditivă, vizuală, tactilă şi
chinestezică, abilitatea, cronaxia, vocaŃia, adică pasiunea pentru
muzică şi pentru vioară; însuşiri temperamentale favorabile activităŃii
artistice, trăsături
turi de caracter privind concepŃia despre lume, despre
artă, despre misiunea artistului, energia, perseverenŃa,consecvenŃa”
perseverenŃa 1.
Din complexul de aptitudini, auzul muzical este determinant. Acesta
poate fi aproximativ sau exact.
Auzul exact se împarte în trei categorii: auz relativ, auz absolut static
sau spontan şi auz absolut deductiv sau educat.
Tipul exact cu auz relativ este indicat pentru studiul muzicii. Copilul
păstrează tonalitatea, redă exact sunetele izolate, imediat, fără căutări;
căutăr
probele ritmice vor fi redate cu exactitate, câteva repetări, doar cu mici
greşeli în părŃi mai puŃin esenŃiale, cum ar fi melisme, note de trecere.
trecere
Tipul exact cu auz absolut este extrem de rar. El poate fi reperat
rep doar la
cei deja iniŃiaŃi în muzică. Auzul absolut deductiv,
deductiv se caracterizează
prin facultatea de identificare după timbru a unui număr restrâns de
sunete, deducând pe celelalte în raport cu acestea.
1 Garbis Avachian, Concursul „P.I.Ceaikovski”, Muzica, nr.9 septembrie 1966.
Lohanul nr. 29, martie 2014
 Muzică
Muzic
De asemenea, aptitudinile fizice sunt importante în educaŃia
violonistică. Pentru studiul viorii o conformaŃie cu degete lungi este
ideală, aceasta facilitând cuprinderea intervalelor mari (decime, octave
cifrate) şi scutind elevul de eforturi în plus. Maximilian Costin în
lucrarea sa Vioara, maeştrii şi arta ei spune că „pentru a obŃine un
sunet curat şi frumos este necesar ca, asemenea unui ciocan de pian,
degetul să aibă la vârf o anumită grosime şi elasticitate şi să exercite
un anumit grad de apăsare pe coardă sau chiar de la o notă la alta.
Un violonist ale cărui degete sunt groase şi mici, instinctiv va căuta să
apese coarda mai cu marginea degetelor pentru a obŃine sunetul
frumos cerut de auz. Un altul cu degetele prea osoase va face
contrariul, va apăsa în plin şi pe partea mai cărnoasă a degetului”1.
ConformaŃia fizică este importantă în alegerea instrumentului, dar nu
este determinantă.
De asemenea, este bine ca profesorul să observe încă de la prima
întâlnire anumite aspecte ale laturii psiho-emoŃionale a copilului.
Principalele şcoli violonistice europene
Scurt istoric al didacticii violonistice
Violonistica europeană are o tradiŃie occidentală mult mai veche decât
cea estică. Astfel, prima menŃiune a viorii într-o partitură îi aparŃine lui
Claudio Monteverdi, în partitura operei Orfeu, din anul 16082. În
Italia secolului al XVII-lea se dezvoltă atât construcŃia viorii, prin
şcolile de lutierie din Brescia şi Cremona, cât şi repertoriul viorii şi,
implicit, didactica instrumentului. Primii compozitori italieni care
consacră viorii un număr semnificativ de lucrări au fost şi primii
didacticieni care au transmis principiile cântatului la instrument prin
creaŃiile lor. Considerat drept fondatorul şcolii violonistice moderne,
Archangelo Corelli (1653-1713) pune bazele unui cântat apropiat de
1 Maximilian Costin Vioara, Maeştrii şi arta ei. Editura Muzicală a Uninunii Compozitorilor din
R.P.R, 1964.pag. 188.
2André Boucourechliev , Le langage musical, Librairie Arthème Fayard, 1993, pag. 81.
p. 128
expresia vocii umane3, considerând că idealurile urmărite în studiul
instrumentului trebuie să fie (după cum afirmă Wilhelm Berger)
frumuseŃea sunetului, atingerea cantabilităŃii vocale şi varietatea
efectelor timbrale4. Printre elevii săi se numără Franceso Geminiani,
Pietro Locatelli, Franceso Gasparini, şi alŃii.
Prima scriere teoretică în domeniul didacticii violonisticii îi aparŃine lui
Francesco Geminiani (1687-1762), şi se intitulează Arta de a cânta la
vioară (The Art of Playing on the Violin), publicată la Londra în 1751.
Lucrarea este structurată în două părŃi, una teoretică şi cealaltă practică.
În prima parte, teoretică, apar primele indicaŃii asupra modului corect
de apucare a viorii şi a arcuşului şi despre aşezarea degetelor pe
coardă în funcŃie de configuraŃia naturală a mâinii (cu semiton între
degetele 2 şi 3).
O nouă etapă în evoluŃia didacticii viorii o constituie scrierile teoretice
ale lui Giuseppe Tartini (1692-1770), şi anume Tratat de muzică după
adevărata ştiinŃă a armoniei, publicat la Padova în 1754, şi Tratat
despre ornamente în muzică (Traité des agréments de la musique5) .
Prima lucrare este deosebit de utilă în studiul intonaŃiei la vioară,
întrucât Tartini descoperă rolul celui de-al treilea sunet în studiul
dublelor coarde, iar a doua lucrare, care a circulat doar în manuscris în
limba italiană, a constituit un punct de reper pentru Tratatul lui
Leopold Mozart (reprezentant al şcolii germane) din 1756. În Arta
arcuşului, o serie de 50 de variaŃiuni pe o temă de Corelli, Tartini
dezvoltă, practic, tehnica trăsăturilor de arcuş, de la cele de bază la cele
de virtuozitate.
O altă lucrare cu caracter practic, dar cu certe aspecte metodice, o
constituie Arta viorii (L’arte del violino), scrisă de Pietro Locatelli
(1695-1764). Cele 24 de capricii conŃinute dezvoltă în special tehnica
de mână stângă, prin extinderea ambitusului instrumental până la
poziŃia 22 (ceea ce modifică şi pozarea mâinii stângi), prin extensii,
prin pasaje polifonice, duble coarde, etc.
Aşadar, şcoala italiană de vioară, prin principalii săi reprezentanŃi,
pune bazele violonisticii moderne şi are ca preocupare centrală
dezvoltarea virtuozităŃii şi a cantabilităŃii instrumentale.
În FranŃa, didactica viorii apare mai târziu, datorită lui Pierre Baillot
(1771-1842), Pierre Rode (1774-1830) şi Rodolphe Kreutzer (1766-
1831), consideraŃi fondatorii şcolii franceze de vioară. Profesori la
Conservatorul din Paris, încă din primii ani ai înfiinŃării instituŃiei
(1795), cei trei violonişti şi profesori editează împreună o Metodă de
vioară a Conservatorului, în 1803. Structurată în două părŃi, lucrarea
3 Larousse, DicŃionar de mari muzicieni, pag. 121.
4 Wilhelm Georg Berger, Estetica sonatei baroce, Editura Muzicală, Bucureşti, 1985, pag. 38.
5 Titlul complet este Traité des agrémens de la musique, contenant l'origine de la petite note, sa
valeur... toutes les différentes espèces de cadences... le tremblement et le mordant... les modes ou
agrémens naturels, les modes artificiels... la manière de former un point d'orgue (Tratat despre ornamente,
conŃinând originea apogiaturii, valoarea sa…toate tipurile diferite de cadenŃe…trilul şi
mordentul…modurile sau ornamentele naturale, modurile artificiale…maniera de a realiza o coroană)
Lohanul nr. 29, martie 2014
 Muzică
Muzic
prezintă mai întâi teoretic principiile de bază ale Ńinutei instrumentului
şi ale tehnicilor elementare violonistice, urmate de studii în duete cu
violoncel1 (ca bas de acompaniament).. Se remarcă în întreaga lucrare
preocuparea constantă pentru calitatea emisiei sonore, pentru formarea
unei tehnici instrumentale de virtuozitate, expresia muzicală.
Format la şcoala franceză de vioară şi, pentru o perioadă elev al lui
Pierre Baillot, belgianul Charles Auguste de Bériot (1802-1870) este
considerat întemeietorul şcolii franco-belgiene moderne de vioară.
Metoda sa de vioară, în două volume, este mai sistematizată decât cea a
Conservatorului din Paris, mai detaliată şi conŃine, alături de duete,
studii pentru problematicile tehnice respective. Printre elevii săi se
numără Hubert Léonard, Henri Vieuxtemps şi Heinrich Wilhelm Ernst.
Din studiul metodelor de vioară franceză şi franco-belgiană rezultă
trăsăturile generale ale acestor două şcoli, şi anume aşezarea
perpendiculară a degetelor pe coarde, cu degetul mare rotunjit şi aşezat
în faŃa degetului 1, în poziŃiile I-IV, degetul mare de la mâna dreaptă
faŃă în faŃă cu degetul mijlociu, formând aşa-numitul inel de forŃă,
realizarea trăsăturii de arcuş doar din antebraŃ, cu braŃul mai curând
jos, ridicându-l doar „cât să poată atinge coarda Sol, şi pentru a putea
cânta cât mai natural pe Mi”2, preocuparea pentru expresia muzicală şi
instrumentală, pentru o redare cât mai fidelă a conŃinutului emoŃional
al lucrărilor.
În cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea, odată cu întemeierea
imperiului austro-ungar, o întreagă pleiadă de tineri talentaŃi din
Europa de Est, în special din Ungaria, pleacă spre vest să se
perfecŃioneze în arta viorii. Astfel, Joseph Joachim studiază la Viena,
Leopold Auer şi Jenö Hubay la Berlin, iar Karl Flesch studiază mai
întâi la Viena şi apoi la Paris. După absolvirea studiilor, Flesch predă
vioara la Conservatorul din Bucureşti, între anii 1895-1902, unde l-a
avut student, între alŃii, pe Grigoraş Dinicu. Întrucât a studiat cu
Marsick şi Sauzay la Paris, Flesch se înscrie în şcoala franco-belgiană.
El este autorul unor lucrări cu caracter didactic, cum ar fi Arta de a
cânta la vioară (1923) şi Studiul gamelor, un sistem complex care este
utilizat astăzi pe scară largă.
Joseph Joachim, violonist virtuoz, este cunoscut în domeniul
compoziŃiei pentru cadenŃele la concertele nr. 4 şi nr. 5 de Mozart, la
concertele de Beethoven, Brahms, Kreutzer nr. 19, Rode nr. 10 şi nr.
11, Spohr nr. 2 şi Viotti nr. 22, precum şi pentru cadenŃa la sonata
Trilul Diavolului de Tartini. Întrucât activitatea sa se desfăşoară între
Weimar, Leipzig şi Berlin, Joachim este considerat ca un reprezentant
al romantismului german. În cariera sa de profesor formează violonişti
şi mai ales pedagogi de mare renume, printre care îi amintim pe
1 În 1804 Baillot publică şi o metodă de violoncel cu bas de acompaniament.
2 Méthode de violon par Baillot, Rode, Kreutzer, gravée par M. Le Roy, Paris, pag. 9.
p. 129
Leopold Auer, Jenö Hubay, Enrico Polo, Camillo Ritter (profesorul lui
William Primrose) şi alŃii.
Leopold Auer, format la Viena sub îndrumarea lui Jakob Dont şi mai
apoi la Hanovra, unde se perfecŃionează cu Joachim, din 1868, timp de
49 de ani, este profesor la Conservatorul din Sankt Petersburg, fiind
astfel considerat întemeietorul şcolii ruse de vioară. Printre elevii săi
se numără mulŃi dintre marii violonişti ai secolului al XX-lea, cum sunt
Mischa Elmann, Jascha Heifetz, Nathan Milstein, Georges Boulanger,
Efrem Zimbalist sau pedagogi de seamă ca Iuri Yankelevitch,
Konstantin Mostras şi alŃii. Îndelugata sa experienŃă de pedagog a
rămas generaŃiilor următoare atât prin marii maeştri ai viorii pe care i-a
format, cât şi datorită celor trei cărŃi pe care le-a scris. Prima sa carte,
publicată în 1921, Studiul viorii aşa cum îl predau eu, reprezintă prima
Metodică modernă pentru predarea şi studiul viorii. O a doua carte,
publicată în 1923, My Long Life in Music, constituie o autobiografie
violonistică şi didactică a autorului, iar ultima sa carte, Capodoperele
repertoriului violonistic şi interpretarea acestora, publicată în 1925,
reprezintă o incursiune în repertoriul viorii, de la preclasici la
contemporani, cu soluŃii pentru rezolvarea pasajelor, referiri frecvente
la interpretările şi tehnica marilor romantici, cum ar fi Paganini,
Wieniawski sau Joachim.
Unii dintre studenŃii lui Auer au întemeiat, alături de alŃi violonişti care
s-au format sub influenŃa sa, o nouă şi viguroasă şcoală de vioară la
Moscova, şi îi cităm aici pe Abram Iampolski, Boris Sibor,
Konstantin Mostras, Iurii Ianchelevici, Dimitri łiganov, David
Oistrah, Miron Poliakin.
Un alt centru muzical de tradiŃie, în care se înfiinŃase din 1850 o
Societate Filarmonică, a fost Odessa. În 1870 ia fiinŃă aici şcoala de
muzică, ce devine, din 1913, Conservatorul de muzică. Un rol
important în dezvoltarea şcolii violonistice de aici l-a avut violonistul
Piotr Stoliarski, care a înfiinŃat o şcoală privată de vioară cu rezultate
spectaculoase, supranumită de contemporani „fabrica de talente”. Cu el
s-au pregătit celebrii violonişti Nathan Milstein, Boris Goldstein,
Elizaveta Gilels, David Oistrah, Igor Oistrach, Mikhail Fikhtenholtz şi
alŃii.
Din aceeaşi şcoală violonistică a lui Leopold Auer provine şi Ivan
Galamian (1903-1981), violonist şi pedagog de renume, care îşi
începe educaŃia violonistică la Moscova, sub îndrumarea lui Konstantin
Mostras, elev al lui Auer şi se perfecŃionează cu Lucien Capet, la Paris.
Astfel, din soliditatea deprinderilor tehnice ale şcolii ruse şi din
supleŃea şi rafinamentul şcolii franceze se naşte generaŃia de aur a
violoniştilor celei de-a doua jumătăŃi a secolului al XX-lea,
reprezentată de Michael Rabin, Ruggiero Ricci, Itzack Perlmann,
Pinkas Zuckermann, Eugen Sârbu, Eugen Fodor, Elizabeth A. H.
Lohanul nr. 29, martie 2014
 Muzică
Muzic
Green şi foarte mulŃi alŃi elevi ai lui Galamian.
Galamian publică ediŃii cu adnotări personale ale unor partituri de
studii, capricii, sonate (între care Sonatele şi Partitele pentru vioară
solo de Bach), piese şi concerte, precum şi un volum de tehnică,
intitulat Tehnica contemporană a viorii (Contemporary Violin
Technique - 1962), care conŃine în partea I game şi arpegii, iar în partea
a II-a, exerciŃii pentru duble coarde şi acorduri.
Întreaga sa experienŃă de pedagog este sintetizată în volumul Principii
ale studiului şi predării viorii (Principles of Violin Playing and
Teaching), publicat în acelaşi an, 1962, în America. Acesta este cel mai
modern manual de didactică a viorii, utilizat atât de profesorii de
instrument şi de metodică, precum şi de studenŃii şi elevii violonişti,
care doresc să-şi rafineze atât mişcările instrumentale, cât şi gândirea
muzicală şi violonistică.
Alături de şcoala rusă, în Europa de Est se dezvoltă şi şcoala cehă, prin
violonistul şi profesorul Otakar Ševčík. După absolvirea studiilor la
Conservatorul din Praga, Ševčík devine concert maestru la orchestra
Mozarteum din Salzburg, unde îşi începe şi cariera didactică, pe care o
va desfăşura mai apoi în multe din centrele muzicale ale lumii, cum ar
fi Viena, Praga, Kiev, Londra, Boston, Chicago şi New York.
Considerat drept fondatorul pedagogiei moderne a viorii, Ševčík lasă
un volum impresionant de studii tehnice destinate diferitelor probleme
instrumentale, cum sunt articularea degetelor, flageoletele, pizzicato de
mână stângă, game şi arpegii (op. 1, patru caiete), tehnica arcuşului
(op. 2, şase caiete), trilul (op. 7, două caiete), schimburile de poziŃie
(op. 8) sau dublele coarde (op. 9). Printre elevii săi se numără
violonişti de seamă ca Jan Kubelík, Jaroslav Kocián, Efrem Zimbalist,
Juan Manén, Marie Hall, Viktor Kolar, Erika Morini, etc.
Tot în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, la 6 octombrie 1864, în
România, domnitorul Alexandru Ioan Cuza semnează decretul privind
înfiinŃarea Conservatorului de muzică şi declamaŃiune, cu două şcoli,
una la Bucureşti şi alta la Iaşi. Printre primii profesori de vioară au fost
Alexandru Flechtenmacher la Bucureşti şi Eduard Caudella la Iaşi.
Încă de la înfiinŃare, Conservatorul din Bucureşti îl are ca profesor de
vioară pe Alexandru Flechtenmacher, rector al instituŃiei în perioada
1864-1869. La clasa sa de vioară se formează Robert Klenk, care îşi
desăvârşeşte apoi studiile la Viena cu Hellmesberger şi la Leipzig cu
Ferdinand David. Din 1888 îl suplineşte pe Flechtenmacher la catedra
de vioară, iar după dispariŃia acestuia, devine titular al acestei catedre.
În 1892, Klenk publică Metoda de vioară, prima lucrare de specialitate
din România, care îl consacră ca pedagog de elită. Primele două
volume sunt destinate învăŃării poziŃiei I şi a trăsăturilor de arcuş de
bază, iar celelalte cinci (în total sunt şapte volume), se ocupă de studiul
poziŃiilor. Cum materialul cuprins în primele două volume nu
p. 130
epuizează tratarea tuturor problemelor cântatului în poziŃia I, Klenck
recomanda lucrări de specialitate ce urmează a fi studiate paralel cu
metoda lui, urmărind astfel o cât mai temeinică însuşire a poziŃiei I.
Printre elevii lui Klenk îi cităm pe Alexandru Rădulescu (care devine
ulterior profesor de violă) şi pe Constantin C. Nottara.
Unul dintre numele de rezonanŃă în pedagogia românească a viorii este
George Manoliu, autor de cărŃi, articole şi lucrări cu caracter didactic,
dintre care cităm Manualul de vioară în patru volume (1974), în
colaborare cu maestrul Ionel Geantă, şi George Enescu - gânditor şi
poet al viorii.
Pe lângă Manualul de vioară, realizat împreună cu Ionel Geantă,
profesorul George Manoliu a redactat o serie de ediŃii ale unor partituri
pentru vioară, cum sunt cele 12 Studii pentru vioară de Teodor
Burada, 36 Studii de Mazas, un album cu Sonate preclasice - Veracini,
Locatelli, Nardini, Haendel, La Folia de Corelli, Ciaccona de Vitali,
Sonate de Bocherini, piese mici - Bagatela de Scărlătescu, Largo
espressivo de Pugnani, Menuet de Beethoven, Nocturnă de
Haciaturian, Visare şi Amintire de Schumann, a editat Concertul nr. 23
de Viotti cu cadenŃe proprii şi a readus la viaŃă o lucrare inedită a lui
George Enescu scrisă în 1911 - Sonata Torso. Printre elevii lui George
Manoliu îi cităm pe Ilarion Ionescu-GalaŃi, Norica Geantă, Petre
Munteanu, Peter Csaba, Şerban Lupu, Maria Maszalits, şi alŃii.
Manualul de vioară reprezintă o a doua Metodă românească, după
Metoda de vioară de R. Klenk, alcătuită pe baze ştiinŃifice şi principii
moderne, valorificând pe un plan superior experienŃa şcolii româneşti
de vioară. Ceea ce caracterizează această metodă este principiul
succesiunii progresive a ordonării materialului tehnico-muzical, prin
selecŃionarea exerciŃiilor tehnice, a studiilor melodice şi a pieselor
muzicale, precum şi prin explicaŃiile date.
Întrucât subiectul nostru vizează doar metodele pentru începători, ne-
am oprit în cercetarea noastră asupra celor două şcoli după care se
ghidează profesorii din România în învăŃământul muzical de
specialitate, respectiv şcoala românească (R. Klenk şi I. Geantă - G.
Manoliu), şi şcoala rusă (Konstantin K. Rodionov).
Un aspect relevant pentru opŃiunea majorităŃii profesorilor de vioară
din România de a lucra pe aceste metode este performanŃa violoniştilor
ruşi şi români la concursurile internaŃionale, şi semnalăm aici că între
1973-1985, la Concursul internaŃional Paganini, premiile I au fost
obŃinute doar de violonişti ruşi şi români, printre care îi cităm pe
Alexander Kramarov (1973), Yuri Korcinski (1975), LenuŃa Ciulei
(1976), Ilya Grubert (1977), Eugen Sârbu (1978), Florin Paul (1979),
Ilya Kaler (1981) şi Dmitri Berlinski (1985). La unele ediŃii premiul I
nu s-a acordat, premiul II fiind obŃinut, cu o excepŃie (în 1983), tot de
violonişti ruşi şi români - Eugen Sârbu (1974), Niculaie Tudor (1980),
Lohanul nr. 29, martie 2014
 Muzică
Muzic
Alexander Markov şi Boris Garlitzki (1982) şi Vadim Brodski (1984).
Problematica tehnică a cântatului la vioară la elevii începători
łinuta corpului şi a instrumentului
łinem să subliniem importanŃa însuşirii corecte a acestor prime
deprinderi, de ele depinzând un cântat sănătos la vioară, fără crispări
sau greutăŃi în emiterea sunetului, o intonaŃie bună, clară şi o mânuire
uşoară a arcuşului.
În arta apucării arcuşului, în şcoala franco-belgiană, punctul de contact
între degetul arătător şi baghetă este pe sub falanga a doua, iar
antebraŃul este pronat moderat.
Karl Flesch descrie, în cartea sa Arta violinei, volumul I, modul de
apucare franco-belgian: „O uşoară rotaŃie spre înăuntru (pronaŃie) a
antebraŃului din articulaŃia cotului de circa 25 grade - degetul
arătător apasă pe baghetă lateral, la capătul de sus al falangei
mijlocii care prin aceasta este împinsă mai departe cu o porŃiune
considerabilă - spaŃiul intermediar între degetul arătător şi cel
mijlociu - degetul mare stă faŃă în faŃă cu degetul mijlociu, degetul mic
se ridică în timpul cântatului la vârful arcuşului, pentru ca să nu
slăbească apăsarea degetului arătător, arcuşul tare întins, baghetă
Ńinută înclinat”1.
În şcoala rusă, punctul de contact al arătătorului cu arcuşul este pe sub
articulaŃia dintre falanga întâi şi a doua, sau şi mai adânc, pe sub
falanga întâi a degetului arătător, priza rămânând aproape neschimbată,
atât la talon cât şi la vârf. PronaŃia antebraŃului este foarte pronunŃată
(unghi drept). Acest tip de priză este descris de Flesch astfel: „Rotire
puternică a antebraŃului spre înăuntru cu circa 45 de grade - degetul
arătător apasă lateral pe locul de legătură dintre falanga mijlocie şi
cea a rădăcinii, pe baghetă şi o cuprinde cu falanga unghiei -
conducerea o preia degetul arătător, în timp ce degetul mic (ca urmare
a rotaŃiei puternice a antebraŃului) atinge bagheta, numai în timpul
trasului la talon şi anume cu vârful său extrem - spaŃiu intermediar
foarte mic între degetul arătător şi mijlociu - degetul mare stă faŃă în
faŃă cu acest spaŃiu intermediar - el se sprijină cu vârful său extrem
jumătate pe muchia caprei, jumătate pe baghetă - arcuş slab întins şi
înclinat - întinderea să fie atât de redusă încât bagheta să poată fi
apăsată fără mare efort până peste păr, totuşi suficient de tare, ca să
mai posede suficiente oscilaŃii proprii la mijloc, pentru a sălta de la
sine”2.
Tehnica de mână dreaptă
ExerciŃiile pe coarde libere obişnuiesc elevul cu respectarea strictă a
indicaŃiilor privitoare la Ńinuta viorii şi la conducerea corectă a
arcuşului.
1 Karl Flesch Arta violinei, volumul I, pag.35.
2Karl Flesch Arta violinei, volumul I, pag.37-38.
p. 131
Şcoala rusă propune să nu se tragă cu arcuşul pe coarde dintr-o dată, ci
mişcarea să fie însuşită mai întâi fără vioară, ajutându-ne de un inel
format din degetul mijlociu şi cel mare al palmei stângi, prin care va fi
alunecată bagheta arcuşului.
K. G. Mostras recomandă următorul procedeu: pedagogul stând cu faŃa
la elev, Ńine arcuşul în poziŃie de cântat iar elevul alunecă, cu mâna pe
bagheta arcuşului.
ExplicaŃiile autorului rus K. K. Rodionov sunt deosebit de importante,
şi le vom cita, în traducerea noastră din limba rusă:
- Arcuşul formează un unghi drept cu coarda sau o cruce perfectă, cu
o înclinare nesemnificativă spre tastieră. Punctul de contact al
arcuşului cu coarda este pe mijlocul spaŃiului dintre căluş şi tastieră.
- PoziŃia cotului de la mâna dreaptă, corespunde aşternerii arcuşului
pe coarda respectivă. Aşezând arcuşul la mijlocul său poziŃia palmei
este în poziŃie dreaptă cu antebraŃul. Când arcuşul e la talon, poziŃia
palmei va fi puŃin rotunjită, îndoită. Când arcuşul e la vârf, palma are
poziŃia „dezdoită”. Nu este recomandat să întindem braŃul pentru ca
arcuşul să ajungă la capătul vîrfului.
- Pentru început e recomandat să cântăm fără partitură. În pauză nu
ridicăm arcuşul de pe coardă.
- În timpul mişcării arcuşului, degetul mare nu se va atinge de părul
arcuşului.
- Mâna dreaptă se recomandă să fie cu încheieturile elastice, uşor
îndoindu-se sau dezdoindu-se, mai ales când cântăm pe jumătatea de
jos a arcuşului. Când schimbăm sensul arcuşului, se recomandă să
avem încheieturile foarte elastice, uşor îndoindu-le şi invers, uşor
dezdoindu-le la încheieturile de la palmă şi de la cot.
- În pauză se recomandă să nu apăsăm pe bagheta arcuşului când
ajungem la talon sau la vârf, ci lăsăm încheieturile elastice şi slăbim
puŃin din apăsarea pe baghetă. Mereu să avem control asupra
elasticităŃii încheieturilor de la mâna dreaptă. Să păstrăm o viteză
constantă în mişcarea arcuşului.
Tehnica de mână stângă
Un prim aspect al tehnicii de mână stângă îl reprezintă aşezarea
degetelor pe coardă. Principiul şcolii româneşti aplică însuşirea
conştientă a noŃiunilor, respectiv aplicarea degetelor de la mâna stângă
pe coarda Sol începând cu gama Do Major.
Klenk aşează mai întâi degetul 1 pe toate coardele, pornind de la
coarda Mi, iar Geantă-Manoliu porneşte de pe coarda Sol.
Rodionov începe de la configuraŃia naturală a mâinii, cu semiton între
degetele 2 şi 3, aşezând astfel mult mai uşor toate degetele pe coarde.
În ce priveşte aşezarea degetului 1, el spune: Pentru început, degetul 1,
uşor înclinat spre prăguş, rotunjit, îl articulăm pe vârf, pe mijlocul
pernuŃei, apăsând coarda de tastieră. Pentru început nu se foloseşte
Lohanul nr. 29, martie 2014
 Muzică
Muzic
arcuşul, ciupind coarda cu degetul arătător de la mâna dreaptă. În
pauză vom pregăti articularea celuilalt deget.
Un alt aspect benefic al metodei lui Rodionov îl reprezintă faptul că
după aşezarea degetelor pe coarde, copilul poate cânta game, arpegii şi
chiar mici melodii pe perechi de coarde, respectiv Re Major - pe
coardele Re şi La, La Major pe coardele La şi Mi şi Sol Major pe
coardele Sol şi Re. De asemenea, acum se pot studia şi intervalele, în
acelaşi mod, pe perechi de coarde, în gamele respective.
Majoritatea profesorilor de vioară lucrează după metoda lui Rodionov,
completată cu melodii din repertoriul copiilor din metoda Geantă-
Manoliu şi cu duete sau studii din Klenk, aceasta fiind calea optimă de
a spori randamentul în predarea şi studiul viorii la începători.
Didactica predării viorii la elevii de vârstă instrumentală mică
Identificarea şi dezvoltarea aptitudinilor constituie unul dintre
aspectele cele mai importante ale procesului de apariŃie, dezvoltare şi
realizare a idealului profesional al omului.
Vom cita aici un fragment din interviul pe care l-am realizat cu doamna
profesor Galina Buinovschi, director al Liceului Internat Republican de
Muzică din Chişinău. La întrebarea referitoare la deficienŃele care pot
apărea în predarea primelor noŃiuni de vioară, precum şi la dificultăŃile
întâmpinate de profesor în acest demers, domnia-sa a răspuns:
Am avut foarte mulŃi elevi, în fiecare an încep cu începătorii, cred că
în fiecare an am cinci-şase începători. De fiecare dată am emoŃii mari,
am întotdeauna un fior, fiindcă simt că răspund de acest copil. Dacă ai
început cu acest copil trebuie să explorezi tot ce poate el. Să găseşti
toate forŃele lui creative, să le foloseşti, ca să cultivi un instrumentist
profesionist.
Întrucât vioara este un instrument care se începe la o vârstă şcolară
mică, sau chiar preşcolară, se vor folosi cu precădere metodele şi
procedeele din pedagogia ludică. ÎnvăŃarea prin joc, analogiile şi
metaforele cu elementele cunoscute din mediul înconjurător,
comparaŃiile cu mişcările obişnuite şi introducerea noŃiunilor prin
alegorii şi cântece din repertoriul copiilor, sunt mijloace care, în primul
rând, familiarizează copilul cu instrumentul şi cu lumea muzicii, iar în
al doilea rând fixează cunoştinŃele mai solid.
O altă metodă utilizată în învăŃământul instrumental este exerciŃiul.
Deşi foarte eficient în ceea ce priveşte formarea unor deprinderi şi
priceperi instrumentale, la această vârstă exerciŃiul ar trebui aplicat în
special pe studiile melodice şi pe mici melodii, căci astfel se dezvoltă
ataşamentul faŃă de muzică şi faŃă de vioară în special.
De asemenea, metode eficiente la această vârstă sunt conversaŃia şi
exemplificarea, în scopul conştientizării copilului asupra modului de
realizare a mişcărilor instrumentale, căci acestea sunt prioritare în
primii ani de studiu.
p. 132
În fine, un alt aspect al didacticii pentru începători este alegerea
repertoriului artistic, care trebuie să conŃină un grad de dificultate
mediu pentru nivelul tehnic al copilului, pentru ca acesta să-şi poată
dezvolta gândirea şi sensibilitatea muzicală. Pe de altă parte, este
necesar ca profesorul să-şi cunoască elevii din toate punctele de
vedere, astfel încât repertoriul artistic să-şi atingă cele două scopuri -
pe de o parte dezvoltarea potenŃialului expresiv şi tehnic al copilului,
iar pe de altă parte formarea gândirii şi expresiei musicale.
Din studiul evoluŃiei didacticii violonistice, din analiza principalelor
metode de vioară utilizate în învăŃământul instrumental românesc şi din
propria noastră experienŃă la catedră rezultă faptul că toŃi autorii,
indiferent de traseul didactic pe care îl adoptă, susŃin o abordare cât
mai naturală a cântatului la vioară, din diferite perspective, fie a
mişcărilor, fie a sunetelor naturale, fie a capacităŃii de asimilare.
NaturaleŃea mişcărilor este susŃinută de toŃi autorii, căci iniŃierea
violonistică este poate cea mai dificilă perioadă din educaŃia
instrumentală a copilului, atât din punctul de vedere al profesorului, cât
şi al elevului, pentru care această perioadă este destul de aridă şi
obositoare. Am dori să subliniem că în etapa de iniŃiere violonistică se
fundamentează şi ataşamentul copilului faŃă de muzică în general şi
faŃă de vioară în special. De aceea, toate manualele consultate conŃin şi
material artistic, studii melodice, mici piese şi duete, care au rolul de a
da sens muzical exerciŃiilor tehnice, pornind chiar de la primele lecŃii,
de la coardele libere. Un aspect definitoriu al didacticii în etapa de
iniŃiere violonistică este cunoaşterea elevului de către profesor, nu
numai din punct de vedere al capacităŃilor muzicale şi instrumentale, ci
sub toate aspectele, psihosomatic, familial şi microsocial, în grupul de
elevi. Aceasta îl va ajuta pe profesor să găsească mijloacele optime de
comunicare şi să realizeze o selecŃie corespunzătoare a materialului
ajutător, cu care se va completa metoda aleasă pentru predare. Un alt
aspect determinant pentru reuşita actului didactic îl constituie măiestria
cu care profesorul va şti să alterneze metodele şi procedeele de predare,
în funcŃie de receptivitatea copilului, de datele naturale ale acestuia şi
de etapa învăŃării. Desigur că metodele pedagogiei ludice sunt cele mai
eficiente în această perioadă, dar depinde de imaginaŃia profesorului,
de preocupările generale ale copilului şi de interesul acestuia pentru
instrument să găsească cele mai convingătoare analogii, comparaŃii şi
metafore pentru a sugera mişcarea corectă şi imaginea muzicală
corespunzătoare. RelaŃia profesor-elev ar trebui să producă bucurie
celor doi parteneri ai actului didactic violonistic, pentru o reuşită
deplină a demersului pedagogic.
Vom încheia cu un citat din interviul realizat cu doamna profesor
Galina Buinovschi, un gând revelator în acest sens, care conŃine însuşi
scopul actului didactic în domeniul învăŃământului violonistic: Să ne
Lohanul nr. 29, martie 2014
 Pedagogie
manifestăm bucuria de a ne întâlni mereu, manifestând omenie şi relaŃiei părinte – copil, noua relaŃionare cu adultul pe care preşcolarul o
face odată cu intrarea în grădiniŃă are câteva trăsături aparte:
iubire. Iubire faŃă de muzică, care devine vie în mâinile unui
instrumentist. Muzica pulsează viu, ca o inimă vie. -presupune
presupune respectarea unor reguli de comunicare şi relaŃionare cu un
BIBLIOGRAFIE adult, altul, decât părintele;
LUCRĂRI TEORETICE
1. AUER, Leopold – Moia scolă igrî na scripche, Editura Muzicală, Moscova, 1965. - este marcată de preocupările explicite ale educatoarei în atingerea
2. TORONCIUC, Maria ContribuŃii la metodica studiului si predării viorii la elevi. Primi paşi, 2007, Iasi, finalităŃilor instructiv
instructiv-educative propuse;
PIM.
-este
este mediată de preocuparea copilului preşcolar pentru rezolvarea
METODE DE VIOARĂ ŞI PARTITURI
sarcinilor didactice;
1. GARLIłKII, Mihail, RODIONOV Serghei A, UTKIN Iurii, FORTUNATOV Konstantin -
CrestomaŃie de vioară pentru clasele 1-2, Muzica, Moscova, 1976.
2. MANOLIU, George şi GEANTĂ, Ionel - Manual de vioară, volumul 1 Editura Muzicală,Bucuresti este influenŃată de condiŃiile particulare pe care le are instituŃia
-este
1979.
educaŃională: spaŃiul unde este situată, dotarea, mobilierul, pregătirea
DICłIONARE cadrului didactic, programul special de instruire şi formare.
*** Muzâcalinaia EnŃiclopedia, ediŃie îngrijită de Iurii V. Keldâs, Sovetskaia
EnŃiclopedia, Moskva, 1973, 1976, 1978.
*** Larousse - DicŃionar de Mari Muzicieni sub coordonarea lui Antoine Goléa si
Marc Vignal, trad. Si completări privind compozitorii români de Oltea Serban-Pârâu,
Serban
Ed. Univers Enciclopedic, Bucuresti, 2000.
Norbert, Sillamy - DicŃionar de psihologie,, Editura Univers Enciclopedic, trad. Leonard Gavriliu,
Bucuresti, 1983.

ImportanŃa relaŃiei educatoare - copil în

formarea personalităŃii copilului

Ed. Monica DOBĂ - Huşi

Marele psihopedagog Pestalozzi, afirma acum două

secole că “vârsta preşcolară a fost şi va rămâne pentru
copii, temelia educativă a întregii vieŃi”. Acest lucru se poate Copiilor li se asigură un program
ogram instructiv-educativ conform
aplica şi demonstra, chiar acum în zilele noastre. cerinŃelor Curriculumului pentru învăŃământul preşcolar, adaptat la
zona în care se desfăşoară activitatea cât şi la particularităŃile de vârstă

P
ornind de la această premisă, putem susŃine faptul că la o ale copiilor. Educatoarea este repede percepută de copilul nou intrat în
evoluŃie pozitivă a copilului, unul dintre cei mai importanŃi grădiniŃă
diniŃă drept un adult semnificativ, în afara părinŃilor, pe care nu îl
factori este grădiniŃa. Fiind prima verigă a sistemului de acceptă întotdeauna foarte uşor, mai ales că acest proces se suprapune
învăŃământ, ea reprezintă un element crucial în procesul, dar şi adesea peste primele situaŃii în care copilul se desparte temporar de
în dezvoltarea
area fizică, psihică şi emoŃională a copilului. Un rol foarte părinŃi.
important în realizarea cu succes a acestui proces îl are educatoarea.
Mediul stimulativ al grădiniŃei
ădiniŃei şi experienŃa de comunicare în
Rolul acesteia este să promoveze, să coordoneze şi să dirijeze astfel de situaŃii a educatoarei facilitează adaptarea preşcolarului la
întregul proces educativ. Menirea fiecărei educatoare este de a şi-l
şi face noul său statut. Educatoarea devine pentru acesta un punct de reper în
pe copil partener în demersul educativ. Ea trebuie să susŃină şi să
consolideze dezvoltarea şi comportamentul copilului, raporturile cu contextul bogat în provocări al grădiniŃei.
sine şi cu ceilalŃi, astfel încât acesta să poată atinge momentul când îşi
formulează singur reguli şi principii. Copilul se străduieşte
eşte să obŃină atenŃia şi aprecierea educatoarei,
acceptă fără condiŃionări regulile impuse de aceasta şi îi recunoaşte
Educatorea trebuie să se transforme într--un model pentru cei autoritatea absolută. Acest lucru nu înseamnă renunŃarea copilului la
care-ii îndrumă, creionând profilul unei persoane calde şi sensibile. Ea manifestarea unor trebuinŃe fireşti precum:
este mai mult decât un exemplu în materie de comportament,
personalitate şi prezenŃă estetică. Însă cum se poate atinge acest -afirmarea de sine, împărtăşirea impresiilor şi a unor puncte de vedere
obiectiv, dacă educatoarea nu este aceeaşi pe parcursul întregului personale,
proces educativ? Acest element s-aa transformat într-o
într problemă foarte
serioasă care a acaparat sistemul de învăŃământ românesc. - nevoia de a avea un anumit control asupra unor situaŃii educaŃionale
Continuitatea unuiui pedagog în rândul colectivului de copii constituie şi de a-şi
şi exersa capacitatea de a alege şi de a lua decizii iar aceste
baza unui proces educaŃional eficient.
nevoi trebuie încurajate şi îndeplinite de educatoare
educato ori de cate ori este
posibil.
Prin caracterul său de mediu instituŃionalizat, grădiniŃa oferă
repere specifice în care se înscrie relaŃia educatoare-copil,
educatoare în procesul
educaŃional. Deşi împrumută foarte mult din încărcătura afectivă a
p. 133 Lohanul nr. 29, martie 2014
 Pedagogie
Rolul educatoarei în procesul instructiv-educativ presupune
în primul rând transmiterea de noi cunoştinŃe pentru copilul preşcolar.
Asumarea de către educatoare a acestui rol presupune înŃelegerea
faptului că fiecare copil învaŃă într-un mod aparte şi are nevoi de
cunoaştere diferite.
AngajaŃi în activităŃi de învăŃare, copiii sunt încurajaŃi sa
gândească singuri, sa ia decizii şi să găsească soluŃii pentru problemele
întâlnite. Educatoarea este şi organizatorul activităŃii de joc a
copilului, activitate în care se poate angaja uneori ca partener, însă
întotdeauna observă, asistă şi reglează conduita de joc a copiilor.
Observarea activităŃii ludice este pentru educatoare prilej de cunoaştere
a identităŃii copiilor, a trăirilor emoŃionale şi a experienŃelor de viată
trăite, a calităŃii cunoştinŃelor, fapt care îi permite adaptarea şi
diferenŃierea modalităŃilor de relaŃionare individuală cu fiecare copil.
Rolul educatoarei în relaŃia cu copiii este şi acela de mediator al
comportamentului copiilor. Activitatea de disciplinare în grădiniŃă este
de natura pozitivă şi implică respectarea de către educatoare a unor
principii de bază :
- formularea regulilor de comportament într-o manieră pozitivă şi
implicarea de câte ori este posibil a copiilor în stabilirea regulilor;
- evitarea diminuării respectului de sine şi a motivării,
argumentării prin comparaŃii între copii, redirecŃionarea
comportamentelor inadecvate, grija de a nu amplifica sentimentul de
vinovăŃie şi ruşine;
-utilizarea cu discernământ a recompensei şi pedepsei,folosirea
cuvântului şi a tonalităŃii vocii ca instrumente pedagogogice.
Stabilirea unor relații interpersonale armonioase este
influențată atât de competența socială, cât și de cea emoțională”
(Stanculescu, E., 2008, p.183). Astfel, caracteristicile definitorii ale
competenței emoționale presupun expresivitate emoțională, înțelegerea
emoțiilor, capaciatatea de a reacționa adecvat față de manifestările
emoționale ale celorlalți. Cum se menționa și în articolul „Socializarea
emoțiilor în copilărie” (ibidem, p. 183) principalele mecanisme ale
socializarii emoțiilor sunt: modelearea, influențele contingente și
coaching-ul.
Încă din fragedă copilărie se pot observa diferențe între copii
din punct de vedere al competenței emoționale. Dezvoltarea
competenŃelor emoŃionale ale copiilor este importantă din următoarele
motive:
-ajută la formarea și menținerea de relații cu ceilalți (ex.:
interacŃiunea plină de succes a copilului cu celelalte persoane depinde
de abilitatea lui de a înŃelege o situaŃie emoŃională dată, cât şi de
capacitatea de a acŃiona adecvat la aceasta);
-constituie un factor important pentru adaptarea copilului la
grădiniță și la școală;
-copiii care înŃeleg emoŃiile şi modul în care acestea sunt
exprimate vor fi capabili să empatizeze cu ceilalŃi copii care
experimentează emoŃii negative şi să le comunice anume ce simt;
p. 134
-apoi, copiii care sunt competenŃi din punct de vedere
emoŃional sunt priviŃi de colegi ca parteneri de joc mai buni şi mai
distractivi, sunt capabili să utilizeze expresivitatea lor pentru a atinge
scopuri sociale, sunt capabili să răspundă adecvat emoŃiilor colegilor în
timpul jocului şi, ca urmare, vor fi capabili să se adapteze mai uşor la
mediul preşcolar;
- reprezintă un mijloc de a preântâmpina dereglări
comportamentale și emoționale ulterioare.
Nu trebuie uitat nici rolul de model pe care educatoarea îl joacă
în relaŃia cu copilul. ÎnclinaŃia spre imitaŃie a preşcolarilor se manifestă
şi în preluarea rapidă şi fidelă a comportamentelor, limbajului şi
atitudinilor pe care educatoarea le manifestă. De aceea, încrederea în
sine, echilibrul psihic, capacitatea de comunicare eficientă,
preocuparea pentru comunicarea interindividuală, dinamismul, simŃul
ordinii şi a frumosului, a calităŃii absolut necesare cadrului didactic, se
vor regăsi şi în personalitatea copiilor.
Pentru o comunicare eficientă între copil şi educatoare este
preferabilă tratarea copilului de pe poziŃia de egalitate ca şi cum ar fi
cel mai bun prieten al nostru, dar acesta să fie constient de existenŃa
unor limite şi a unei ierarhii. Comunicând cu copilul este bine ca acesta
să simtă că i se acordă atenŃie, că există tot timpul un contact vizual şi
o postură care să indice ascultarea, că nu mai are de ce să-i fie frică,
fiindcă spune ce simte şi ce doreşte. Altfel spus ,să simtă că
manifestăm respect faŃă de persoana sa.
În cadrul unei comunicări eficiente un rol important îl are modul
în care ne exprimăm dorinŃele, bucuriile, neplăcerile, cum spunem NU
atunci când situatia o cere fără a jigni. Astfel comunicarea asertivă vine
în întâmpinarea depăşirii acestui prag prin exprimări de genul: - “ Mi-
ar face plăcere ca data viitoare să lucrezi mai ordonat!” - “ Sunt
suparăta pentru că azi ai întârziat la gradiniŃă.” - “ Mă supără faptul că
azi te-ai cercat de la jucării cu .......” - “ Mi-ar plăcea să nu mă
deranjezi când vorbesc cu colegul tău.“ Aş fi bucuroasă dacă te-ai juca
împreună cu ..........” - “ Aş fi mândră dacă ai fi atent ca să nu greşeşti.”
- “ M-aş bucura dacă nu l-ai deranja pe ........ ca să fie atent la poveste.”
- “ Aş fi bucuroasă dacă te-ai comporta frumos cu mama ta”. Asta cere
preşcolarul de la noi, în momentul comunicarii, asta trebuie să-i
oferim, măcar noi, cei care ştim cât de stingher se simte când nu poate
să exprime clar ce vrea, ce simte, ce trebuie să răspundă.
O altă condiŃie care stă la baza unei comunicari eficiente o
constituie comunicarea pozitivă, ca rezultat al gândirii pozitive. Altfel
spus, nu trebuie să avem o gândire exagerat de critică, de a penaliza
necruŃător orice greşeală şi de a trece cu vederea peste aspectele
pozitive. Desigur aceasta nu înseamnă, că trebuie să încurajăm
performanŃele mai slabe ale copiilor, ci să demonstrăm că suntem
totdeauna deschişi dialogului, chiar şi atunci când copilul greşeşte,
trebuie să comunicăm pozitiv găsind elementele demne de lăudat.
Comunicarea preşcolarilor este simplă. Mai ales în ceea ce-i
priveşte pe cei mici, aceştia comunică în cuvinte puŃine, propoziŃia
fiind folosită mai târziu şi instalându-se datorită exersării, în cadrul
activităŃilor din grădiniŃă. Răspunsurile preşcolarilor tind să fie de
genul: - Ce am lucrat astăzi? - Flori pentru mama. (în loc de: Noi astăzi
am lucrat flori pentru mama). De asemenea, mulŃi dintre preşcolarii
mici, datorită exprimarii deficitare, au anumite inhibiŃii în comunicarea
cu adultul. De multe ori se tem că nu ştiu să răspundă, iar alte ori le
este greu să spună ceea ce vor, chiar dacă ştiu răspunsul. Dar,
atitudinea de interlocutor se învaŃă şi aceasta presupune: - a şti cum să
Lohanul nr. 29, martie 2014
 Pedagogie
asculŃi; - a asculta până la capăt; - a arăta interes faŃă de tema abordată;
- a arăta interes faŃă de punctul de vedere al celuilalt; - a Ńine seama de
punctul de vedere al celuilalt.
Preşcolarul nu poate dobândi o asemenea maturitate, dar
comportamentul lui într-oo relaŃie de comunicare poate fi orientat,
dirijat, conştientizat pentru a prefera un asemenea mod de a
interacŃiona. De aceea ,e recomandat ca educatoarea să-l
să asculte, chiar
dacă el nu răspunde corect şi să-ll încurajeze, corectându-l
corectându cu tact.
Aceasta pentru că se consideră că a transmite informaŃii unei persoane
este suficient dar, se scapă din vedere impactul pe care îl au cuvintele
asupra interlocutorului, atâtt din punct de vedere emoŃional cât şi din
punctul de vedere al înŃelegerii informaŃiilor. Din această cauză
ajungem să fim dezamagiŃi, de faptul că vorbele noastre nu au avut
efectul dorit.
La baza unei comunicări eficiente ,care să nu ducă la blocaje,
blo stau
mai multe condiŃii. Una dintre acestea ar fi iniŃiativa comunicării care
constă în a avea curajul exprimării unei atitudini vizavi de fapta
petrecută şi în asumarea responsabilităŃii sentimentelor şi dorinŃelor
noastre şi nu ascunderea exprimăriii sentimentelor de frica unor posibile
repercursiuni negative. Pentru încurajarea iniŃiativei comunicării dintre
copil spre educatoare se impune ascultarea a ceea ce doreşte să spună
acesta şi nu desconsiderarea copilului datorită lipsei sale de experienŃă.
experienŃă
Astfel nu este de dorit ca adultul să formuleze şi să ia o atitudine
superioară prin care îşi impune supremaŃia fie verbal: “ Tu eşti mic nu
ştii nimic”, “ Azi eu sunt şeful”, “ Când vorbesc eu, tu să taci!”, “
Desenează cum îŃi spun eu!”, fie nonverbal: privirea “de sus”,
încruntată, glaciară, evitarea privirii copilului, zâmbet “superior” ,
ironic.
Tot acest ansamblu de relaŃionări interpersonale condiŃionate de
rolurile sociale şi facilitate de specificul activităŃii din grădiniŃă se
reflectă în climatul psihosocial al grupei şi al instituŃiei, cu amprenta sa
asupra activităŃii şi dezvoltării copiilor preşcolari.
Pentru mine personal, grădiniŃa este viaŃa mea. Este universul în
care mă regăsesc, este lumea care îmi oferă bucuriile şi exemplele a
ceea ce trebuie să fim noi, cei mari, cu adevărat: o fântână plină de
nectar din care toŃi vor bea şi se vor sătura şi vor veni alŃii şi vor bea şi
niciodată ea nu va seca. Suntem lumânări care ard mereu fără ca ceara
să se topească, lumina lorr călăuzind paşii spre idealuri înalte.
Dragostea pentru copii este ca razele soarelui : ele mângâie şi
sărută petalele florilor, leagănă zborul fluturilor şi oferă miracolul
descoperirii tainelor naturii îndrăgostite de viaŃă.
Să privim în ochii unui copil şi vom simŃi bucuria inocenŃei,
fericirea unei imaginaŃii debordante, şi, mai mult, vom găsi acolo ceea
ce noi, cei mari, uităm adesea : o parte din micul univers al propriei
noastre copilării. Să ne oprim pentru o clipă din vâltoarea vieŃii şi,
aplecându-nene asupra lor fără teamă, să ne simŃim din nou copii, să
retrăim miracolul ce nu are timp şi spaŃiu. HaideŃi să pătrundem
împreună în această lume minunată, să uităm pentru o clipă că noi
suntem cei mari, iar ei sunt cei mici,
i, pentru ca începutul de drum să le
fie temelie solidă pentru când vor deveni oameni mari !
Să le dăruim dragoste, să ne facem iubiŃi, să găsim calea
către inima lor şi vom fi cei mai fericiŃi adulŃi (educatori, părinŃi, fraŃi,
bunici...)!
p. 135
Vă ofer toată dragostea mea şi, pentru cine doreşte să ne
cunoască, îi adresez invitaŃia de a se opri o clipă din călătoria sa şi de a
pătrunde pe porŃile larg deschise ale copilăriei, acolo unde totul este
posibil, unde imaginaŃia nu are limite, unde visul devine realitate.
real
,,Prieten este înainte de toate cel care nu te judecă...este
acela care deschide uşa sa pribeagului, cu cârja sa, cu bastonul său
lăsat într-un colŃ, şi nu-ii cere să danseze pentru a-i
a judeca dansul. Iar
dacă pribeagul povesteşte despre primăvara de afară, prietenul este
acela care primeşte în el primăvara. Iar prietenul pe care, mulŃumită
cerului, îl întâlnesc în lăcaşul sfânt este acela care întoarce către mine
acelaşi obraz ca şi al meu, luminat de aceeaşi credinŃă, căci atunci
unitatea este făcută,
cută, chiar dacă el e negustor, iar eu oştean, sau el
grădinar, iar eu marinar în larg. Şi pot să rămân tăcut lângă el, adică
să nu mă tem pentru grădinile mele lăuntrice, şi munŃii mei, şi văile, şi
pustiurile mele, căci el nu le va strivi niciodată.
Prietenul
rietenul tău este făcut pentru a te primi. Domnul, atunci când intri
primeşte’’ (A. St.Ex).
în lăcaşul Său nu te judecă, ci te primeşte’’.
Bibliografie
1. Iucu, R.,(2000), Managementul şi gestiunea clasei de elevi. Editura Polirom,
Iaşi
2. Jinga Ioan (2003) – Managementul învăŃământului: cu privire specială la
învăŃământul
preuniversitar, Editura ASE, Bucuresti
3. JoiŃa E.(2000), Management educaŃional, Editura Polirom, Iaşi
ACTIVITĂłILE
ĂłILE EXTRAŞCOLARE -
ROL IMPORTANT ÎN FORMAREA
PERSONALITĂłII ELEVULUI
Înv. Elena SARDARU - Huşi
ActivităŃile extracurriculare creează un cadru optim de
formare a unei personalităŃi complete şi complexe, valorificând
aptitudinile, încurajând competenŃa, iniŃiativa şi creativitatea.
creativitate
M
ultitudinea activităŃilor extraşcolare desfăşurate cu copiii
conduc la dezvoltarea creativităŃii acestora, prin contactul
pe care îl au cu mediul înconjurător, cu diverşi factori din
societatea din care fac parte.
ActivităŃile extraşcolare contribuie la:
• adâncirea
âncirea şi completarea procesului de învăŃământ;
• dezvoltarea înclinaŃiilor şi aptitudinilor elevilor;
• organizarea raŃională şi plăcută a timpului liber.
Aceste activităŃi de cultivare a gândului şi spiritului, a
dorinŃei de frumos şi mişcare
işcare îmbracă multe forme: serbări, vizite,
excursii, drumeŃii, parteneriate şi proiecte educaŃionale, activităŃi
educative.
Excursiile sunt activităŃi extracurriculare cu o deosebită
valoare formativă. Aceste activităŃi îmbogăŃesc cunoştinŃele elevilor,
încurajează exprimarea liberă în afara clasei. Elevii pot reprezenta cu
mai multă creativitate realitatea, atunci când desenează, modelează sau
au de alcătuit scurte texte. Excursiile înviorează activitatea şcolară,
Lohanul nr. 29, martie 2014
 Pedagogie
stimulează curiozitatea de a descoperi noi fenomene, prilejuieşte trăiri
adânci ale unor sentimente patriotice. Cu ajutorul excursiilor şcolare se
dezvoltă spiritul de prietenie, de disciplină, iniŃiativă, precum şi
deprinderi gospodăreşti la o vârstă mică, toate acestea fiindu-i fiindu
folositoare în viaŃă.
Serbarea şcolară este o activitate tradiŃională care permite
exprimarea activă a unui număr cât mai mare de elevi, fiecare
contribuind, în felul lui, la reuşita comună. Serbările contribuie la
destinderea copiilor, la realizarea unei atmosfere relaxate şi
constructive.
Dincolo
incolo de culoarea aparte, de emoŃiile puternice pe care le
emană serbările şcolare, fără veselie, fără joc şi cântec, fără înŃelegere
şi iubire, împărăŃia în care domneşte ,, MĂRIA SA, COPILUL”
COPILUL , ar fi
fadă şi săracă.
Carnavalul este o manifestare veselă,, antrenantă, plină de
mişcare şi surprize. Carnavalul dezvoltă gustul pentru frumosul din
artă, formează deprinderea de a prezenta cu succes un rol şi sprijină
ideea de a participa activ la crearea costumelor.
Concursurile sunt forme competiŃionale de activitate ac
extraşcolară, organizate pe diferite teme. Ele stârnesc interesul elevilor
pentru diferite arii curriculare având, în acelaşi timp, o importanŃă
majoră în orientarea profesională a elevilor, făcându-le
făcându cunoscute
posibilităŃile pe care aceştia le au.
Concursurile de creaŃie literară şi plastică urmăresc
stimularea implicării elevilor în activităŃi extraşcolare, descoperirea şi
dezvoltarea aptitudinilor artistice şi literare ale copiilor.
Vizionarea spectacolelor, a filmelor, a diafilmelor şi a
emisiunilor
siunilor de televizor sunt forme de activitaŃi prin care elevul nu
doar dobândeşte informaŃii, ci este stimulat spre activităŃi de pictură,
dans, etc. determinând dezvoltarea creativităŃii.
Vizitele la muzee, expoziŃii, monumente şi locuri istorice,
case memoriale- organizate selectiv, constituie un mijloc de a intui şi
preŃui valorile culturale, folclorice şi istorice ale poporului nostru.
Cercul literar şi revista şcolară sunt forme de activităŃi
benefice şi constructive, ce ocupă o parte a timpului liber
lib al elevilor.
Cercul literar modelează, încurajează şi promovează tinerele
talente, având un rol important în formarea tinerilor cu sclipiri de artist,
pasionaŃi de arta scrisului.
Şezătoarea este definită de marele povestitor Ion Creangă
aşa în ,,Amintiri
tiri din copilărie’’ : ,,Aşa ne duceam băieŃii şi fetele unii
la alŃii cu lucru, ca să ne luăm de urât, ceea ce la Ńară se cheamă
şezătoare şi se face mai mult noaptea lucrând fiecare al său.’’
La şezătoare copiii fac cusături populare, lucrează la
gherghef,
hef, împletesc coşuri din foi de porumb sau nuiele, încondeiază
ouă de Paşti. Munca se împleteşte cu snoave, proverbe, dans, cântece
populare, basme.
Proiectele educaŃionale realizate în parteneriat cu diferite
instituŃii sunt activităŃi foarte atractive la care copiii participă activ şi
p. 136
eficient. Ele au scopul de a dezvolta capacităŃile de comunicare şi
interrelationare între elevi, cadre didactice, părinŃi; stimulează
creativitatea
ivitatea şi expresivitatea prin realizare de creaŃii plastice şi
artistice; stimulează interesul pentru lectură.
,, Meseria de educator este o mare şi frumoasă profesie, care
nu seamănă cu nicio alta, care nu se părăseşte seara odată cu hainele de
lucru, o meserie aspră şi plăcută, umilă şi mândră, exigentă şi liberă, o
meserie în care mediocritatea nu este permisă, unde pregătirea
excepŃională este abia satisfăcută, o meserie în care a şti nu înseamnă
nimic fără emoŃie, în care dragostea este sterilă fără forŃa spirituală, o
meserie când apăsătoare, când implacabilă, ingrată şi plină de
farmec.’’(Salade Dumitru- EducaŃie şi personalitate )
Bibliografie:
Revista învăŃământ primar nr. 4 din 1998, ContribuŃia activităŃilor extraşcolare
în optimizarea procesului
ui de învăŃământ.
PORTRET DE DASCĂL
DOAMNĂ DE POVESTE
Educ. Cecilia PISALTU - Huşi
Doamnei educatoare Şerban VeneŃia de la GrădiniŃa cu P.P.
Nr. 12, Huşi, judeŃul Vaslui
A fost pentru mine o colegă deosebită.
Unii ani se scurg ca şi clipele, unele clipe se scurg ca anii, dar
toate ne lasă-nn inimi amintiri, rele sau bune. SunteŃi cea care ne-a
ne oferit
de-aa lungul timpului multe amintiri nepreŃuite pentru care ne vom
aminti mereu.
Jumătate din viaŃă şi-aa petrecut-o
petrecut în grădiniŃă, locul unde a
practicat meseria de educatoare, cu dragoste , creativitate şi
devotament. La fiecare serie de copii s-a s dovedit a fi iubitoare,
creativă, conştiiincioasă, punctuală, sociabilă, darnică,
dar emotivă pentru
fiecare, perseverentă, mereu învingătoare.
Întotdeauna a avut un suflet bun pentru toată lumea, în special
pentru cei mici......
Alături de colege.....Cu suflet de copil......Dar mereu
matură......Dedicatăă prieteniei..........Dar şi meseriei.......... Mereu un
exemplu.......
Colega mea, a noastră dragă a rămas aceeaşi, toamne şi primăverii
de-aa rândul. Cu mersul uneori grăbit, poate puŃin „ÎnŃepat”, cu Ńinuta
foarte elegantă, cu sufletul mereu pus
p la dispoziŃie, şi-a vărsat cu atâta
măsură preaplinul, în speranŃa că efortul îi va fi răsplatit de zâmbetul
unui copil mare.... ...care, dând peste o poză se aude zicând: ”
Doamnei noastre de la catedră, un gând frumos cu dragoste!”
ViaŃa dumneaiei asa cum am m-ai
m spus au fost: copiii, grădiniŃa
şi acum îi rămân doar amintirile şi speranŃa că nu va fi uitată....... că
într-oo zi la uşa sa va bate un om realizat, care va spune cu emoŃie şi
Lohanul nr. 29, martie 2014
 Literatură
Literatur
mândrie: „Am fost şi eu, elevul dumneavoastră!” Căutând Că în trecut
numele fostului elev, îsi va reaminti intreaga viată petrecută la catedră.
Revede primii ani când era asemenea unui boboc ce nu-şi
nu arătase
întreaga splendoare!
Gânduri bune de la colega dumneavoastra.
Începând de azi, mă înclin cu respect şi conştiinciozitate în
faŃa acestui om de o probitate profesională fără de cusur, în faŃa
omului frumos şi la trup dar şi la suflet, care m-aa învăŃat să-mi
să respect
şi să-mi
mi iubesc profesia. Va fi un mare gol în mijlocul nostru ce nu va
putea fi completat niciodată. Vom rămâne mai sărace, dar vom spune
mereu: Prin viaŃa noastră a trecut un mare om !
Colega noastră pensionata de doi ani , dar la catedră şi anul acesta,
a fost şi va rămâne o colegă de excepŃie, un om deosebit...
Încredere, speranŃă, succes, bucurie, emoŃie, mândrie,
recunoştinŃă, regret, candoare, împlinire, dorinŃă..., toate într-un
mănunchi, într-oo zi de iunie va veni şi momentul despărŃirii noastre...!
Meseria de educatoare este o frumoasă profesie, care nu
seamănă cu nici o altă meserie, care nu se părăseşte seara o dată cu
hainele de lucru. Este aspră şi plăcută, umilă şi mândră, exigentă şi
liberă, ingrată şi plină de farmec deopotrivă.
Povestea nu se termină aici!
Martie
Maruca PIVNICERU - Bucureşti
Suntem în luna mărŃişorului. Astăzi, oferirea lui este un gest
gingaş, care îi face pe oameni să exprime sentimente de preŃuire. Dar
semnificaŃia este mult mai profundă; acest obicei popular de peste ani,
are loc în intervalul periculos al Babei: 1-99 martie,
marti iar aceste obiecte-
mărŃişoarele, sunt investite cu o valoare magică şi au rolul de a proteja
membrii comunităŃii, în special pe cei mai fragile: copiii şi fetele
tinere, de aceea mamele puneau în zorii zilei de 1 martie sau atunci
când apărea luna nouă primvara, această amulet protectoare, constând
dintr-un
un şnur bicolor, de care se putea lega şi un bănuŃ la mâna sau
gâtul fiicelor. Tetei care laga mărŃişorul său de un pom înflorit I se
p. 137
transmitea frumuseŃea şi fertilitatea pomului; există şi zone ale Ńării
Ńă
unde el se pune la icoană (în Moldova, în localitatea Mirceşti, jud.
Vaslui).;
.; în acest fel mărŃişorul ar putea reprezenta un dar ritual
închinat divinităŃii.
Obiceiul de a pune fir pe mâna unei personae apropiate în ocazii
deosebite care semnifică un început, este atestat în unele Ńări din sud-
sud
estul Asiatic. Aici în cadrul ceremoniei căsătoriei, îi leagă pe cei doi
soŃi la încheitura mâinii cu un fir de bumbac ALB: FIRUL
DESTINULUI LOR COMUN.
De asemenea, în Extremul Orient, cununia este simbolizată prin pr
răsucirea între degete a două fire de mătase roşie; cele două fire ale
destinului mirilor devin astfel un fir unic. Din această perspectivă,
chiar inelul marietal (verigheta de aur sau argint) poate fi interpretată
ca o variantă “metalică”, deci mai rezistentă
rez a unui firsau traseu
comun.
E păcat că sărbătorile noastre ancestral sunt înlocuite de altele de
import, cum este grotescultescul “Haloween” sau aşa zisă “Ziua a
ÎndrăgostiŃilor”, care fură tnereŃea tinerilor de astăzi, în special prin
emiterea de către primari a acelor “certificate de căsătorie pe 24 de
ore”, care desacralizează unuiunea a doi tineri pri actul de căsătorie,
arătând că aceasta poate fi vremelnică şi dând frâu liber imoralităii; ba
am văzut două tinere, era să zic fete, căsătorindu-se
căsătorindu între ele. Îmi aduc
aminte că a Şcoala Centrală de Fete, unde am făcut liceul, într-o într
disciplină perfectă, cu frumoase uniforme albe cu bleomaren, limbajul,
atitudinea faŃă de minunatele noastre profesoare! Într-o
Într recreaŃie, o
profesoară a văzut două tinere sărutându-se cu blândeŃe le-a
recomandat să se îmbrăŃişeze, iar sărutul să-lsă păstreze pentru cel de
crea se vor îndrăgosti pentru a simŃi plenitudinea fiorului primului
sărut.
Cred că şi copiiilor li s-a furat copilăria, prin înlocuirea păpşilor cu
chip de bebeluş innocent, cu ochii parcă identici cu cei pictaŃi de
Tonitza, cu “Barbie” păpuşă sexi cu îmbrăcăminte stidentă, de prost
gust. Vechile păpuşi puteau prefigura sentimental matern faŃă de viitrul
copil, duioşie; actual Barbie incită fetiŃele să o imite şi vedem la
concursurile pentru cea mai bună voce de copil, cum sunt îmbrăcate, cu
rochiipretenŃioase, machiate, cu bijuterii, deci copilărie furată. Totuşi
să privim viitorul cu optimism, poate că într-oîntr zi ne vom trezi la
realitate şi vom continua să preŃuim valorile autentice ale culturii
naŃionale, decenŃa şi respectful faŃă de aproapele nostru.
nostru
Lohanul nr. 29, martie 2014
 Literatură
Literatur
Deşi mânca papură, înghiŃea cu noduri.
Lasă prima furie să-Ńi
Ńi treacă, de cât mai multe ori.
FII VESEL Înainte de a rămâne în urmă, am rămas înainte.
Îmi pare bine că nu-Ńi
Ńi pare rău că îmi pare bine.
Mărginaşii se mărgineau cu nemărginirea.
Omul, în prezenŃa altui om, devine alt om.
Gheorghe NICULESCU &
Florentin SMARANDACHE
Eu m-am însurat, tu te-ai
ai însurat, ei s-au...
s căsătorit.
Aşa precum poetul Tagore glăsuieşte,
„Nimic nu este veşnic, nimic nu dăinuieşte!” A intrat în legalitate pe căi ilegale.
Oricât de rău ne este sau bun de ne e traiul, Când el tuna şi fulgera, ea îi aducea o ploaie de
Aicea este Iadul şi tot aici şi Raiul. injurii.
Nu vrăjmăşiŃi, nu faceŃi păcate, nici în gând! Pescarulul era amator, dar peştele era profesionist.
IubiŃi-vă, că Raiul i-aicea, pe Pământ! Primea ştiri, în neştire.
FăceŃi-vă prieteni, iertaŃii pe duşmani! Fiecare dreptaci are dreptul să fie stângaci.
Nu fiŃi robii averii. Dă-i dracului de bani! A declarat scris şi a semnat cum că este analfabet.
Trăieşte în decenŃă, fii vesel şi curat; Te rog, nu mă lăsa să fiu delăsător!
De ură şi prostie, nu fi încătuşat! Cine se poate stăpâni, poate devine stăpânul nestăpâniŃilor.
nestă
Trăieşte-Ńi viaŃa sfântă, în fiecare zi; Erau noi, dar nu aveau nicio noimă.
Gândeşte-te că mâine tu poŃi a nu mai fi. Umbla cu capul în nori şi cu picioarele în noroi.
C-aşa a zis Tagore: „Nimic nu dăinuieşte, Olteanul avea douăzeci şi patru de măsele şi un singur
dinte, împotriva medicului stomatolog.
Ochii văd, inima cere, urechile aud, puterea trădează.
Deci Ńine minte asta şi te veseleşte!”.
Ciobanul a mâncat mai multe oi decât lupul, totuşi,
oilor le este frică de lup, nu de cioban.
ZANGALA ZANGA ZUNGALA
Deşi era iapă, umbla cu ochelari de cal.
Zigulu dumba dumbala,
Cicălăceaca ceacala;
Iahără tahără ra ta ta, Revino…
Bucurucucu bacăra;
Zumbalai zdrânga, zdrânga zda,
Rangara ganga rangara; Katy ŞERBAN - Sibiu
Parambarumba rumbara,
Ceacalai cea şi drangalaila; M-am îmbolnăvit de bună voie
Bumbura zubu bumbura, de Cuvinte
Cucurai cucură cucura; şi nu le-am scris mesaje
Nanamarina nanara, pentru tine…
Şocolatita ra ta ta.
Caracalilu caracala, M-am îmbolnăvit apoi
CăruŃărirură căruŃara; de Iubire
Răsturnărinduse sausa, şi nu te-am obligat
Prearisipinduse eisa. să mă iubeşti…
Tralalalila, la, la, la, la,
Hopşaşaşişa iaraşa şa, M-am îmbolnăvit apoi
Coleaşacia ciaşa, de Poezie
şi nu vreau
ca să mă vindec…
Nolăsanene nolăsa!
Revino,
TEXTE ŞI CONTEXTE şi o să respirăm
Iubirea
După ce şi-a omorât foamea, a început să-şi şi înece ne-îmbolnăvindu-ne!...
setea.
N-a găsit nimic, dar şi-a pierdut răbdarea. Joc sau iubire?
S-a trezit pe cap cu o grămadă de lume, de-ii venea
să-şi ia lumea-n cap. În tăcerea dintre gânduri,
El, cu răbdarea, a trecut marea; alŃii au trecut--o cu se-aude tot mai clar
vaporul. cântul de suflet…
Nouă ne plăcea cea nouă, cu numărul nouă. un curcubeu
p. 138 Lohanul nr. 29, martie 2014
 Literatură
Literatur
dirijează culorile trupului fără să intru
şi le lasă libertatea de a cânta în altarul de sămânŃă…
fiecare pe vocea lui, łi-am apropiat depărtarea
arcuindu-se încălcând toate legile fizicii.
din cer łi-am văzut inima
sărută pământul, şi mi-am reglat emoŃia
pentru a câta oară pe aceeaşi frecvenŃă cu a ta,
în strălucirea ta? doar pentru o singură
Este doar joc clipă de sincron…apoi
sau este iubire? … plină de tine
După ce pământul m-am întors la cuvinte.
a plouat cu lacrimi de lut
şi-a îngropat verdele iubirii
ardente dintr-o vară,
am condus cu privirea
Când el veni acasă clei
şi ultimul cocor,
Ec. Aurel CEHAN - Huşi
ce-mi aminteşte
că orice joc,
Când el veni acasă clei,
are un sfârşit…
Din crâsmă, nu de la femei,
Doar visul rămâne ascuns Pe doamna lui a întrebat,
după o stea care se tot repetă. De l-a înşelat?!
Jăratic mocnit,
în joc sau iubire? Bărbate, nu te-am înşelat…
Avea doar gradul de soldat;
În lipsa ta… Când el veni acasă clei,
Din crâşmă, nu de la femei.
În lipsa ta,
mă dedublez Nu fu nicicum vreun general
în mişcarea remontării Şi nici vreun doctor de spital;
de sine. Era un soldaŃel timid,
Un strop de inedit Oarecum… valid!
reclamă trăirea.
În care dimensiune să fac Când el veni acasă clei!
saltul
când adevărul stă ascuns (Festivalul,, Cănăvaru ’’, Tg. Jiu -2013)
în cutele minciunii
ce ridează epiderme
de lut? Talentatul
Fluidă,
Poezia,
Dumitru RÂPANU – Huşi
curge prin toŃi porii
Toată viaŃa a furat
din interior înspre afară Tot ce i-a căzut în mână
şi-apoi face drumul invers Şi, Laverna, ca stăpână,
când tu lipseşti… Admite că-i talentat;
N-o opreşte nici zborul
stângaci Alt talent e la săpat,
de biped. Nu ogorul, ci pe semeni;
Apar tribulaŃii Nu are în lume gemeni...
în faŃa unei noi realităŃi. Culme e că-i aclamat!
De ce mă doare cuvântul
în lipsa ta? … Al treile talent: minciuna...
Şi spui că-i adevărat
Trăire… Când se pune pe jurat
Adevăr e totdeauna;
În căutări de sensuri,
Ńi-am auzit zâmbetul Talentat e la-njurat-
Ńi-am însoŃit mersul Şi n-o face deloc rar-
Ńi-am mângâiat gândul Pe sfinŃii din calendar
Mai mereu a exersat...
Ńi-am gustat amurgul
în rotund de măr
p. 139 Lohanul nr. 29, martie 2014
 Literatură
Literatur
Raritate ha macchie che nessuno monda,
senza igiene un mondo
Mai demult era mai bine, ti riduce a schermo,
Dacă stai să te gândeşti, acqua di ristagno d’una vedovella.
Mai aveam ceva ruşine...
Acum nu o mai găseşti ! Alb
Nu mai cânta, cobzar ! Şi azi aparența
nu absoarbe distanțele,
Într-o cârciumă, la masă,
Nu-ncerca să-Ńi stingi amarul- ești o intercalare,
Dacă nu-Ńi cântă cobzarul cruce pe o pajiște,
O să ai şi bani şi casă... copil printre bărbați,
tăcerea statică a iluziei, uluire.
Gură -mare Şi-ţi spuneau bravo
ci tempesta nu se potolește
Bun, corect, util şi drept : și brățara ta cu buline azi
Perfect, ce mai tura-vura ! are pete pe care nimeni nu le curăță,
cură
Ai crede că-i şi deştept ... fără igienă o lume
Dacă n-ar deschide gura. te reduce la ecran,
la apa stătătoare de o vedovella.

La noce Nea Persepolis

Dal punto vernale

Luca CIPOLLA - Italia
fiero lo scorrer del tempo,
Oṃ così l'ha raccolta e ammirata, giace la legione nella torre del silenzio,
con una mano ne ha dischiuso la drupa, tace lo sciame,
il suo rivestimento esterno, chino alle sue frequenze.
poi con un martello ne ha forzato L'ultimo miglio,
e frantumato il guscio terra e radici,
per ricavarne il frutto... bramando la costa
così noi siamo il suo seme da sale assetata..
e quante ghiande di Giove e sulle maioliche in lontananza
han vita breve in materia.. lessi la pellicola
Nuca di sole riarsa,
l'uomo alla fine dell'uomo..
Oṃ astfel a cules-o și admirat, Lo specchio non riflette
cu o mână i-a deschis drupa, campo di battaglia,
acoperirea ei externă, tampoco un ciglio
apoi cu un ciocan i-a forţat che tratteggi l'Ahura Mazdā
qual fiore di damasco.
și sfărâmat coaja
ca să scoată rodul...
Nea Persepolis
Astfel noi suntem sămânŃa lui
și câte ghinde ale lui Jupiter
Din punctul vernal
au o viaŃă scurtă în materie..
mândru decursul timpului,
zace legiunea în turnul tăcerii,
Bianco
tace roiul,
aplecat la frecvenţele lui.
Ed oggi l’apparenza
Ultima milă,
non assorbe le distanze,
pământ și rădăcini,
sei un intercalare,
râvnind coasta
croce su un prato,
de sare însetată..
bimbo tra gli uomini,
il silenzio statico dell’illusione, și peste majolicii în depărtare
stupore. eu citii pelicula
E ti dicevan bravo a soarelui uscată,
ma la tempesta non si placa omul la sfârșitul omului..
e il tuo bracciale a pois Oglinda nu reflectă
oggi câmp de bătaie,
p. 140 Lohanul nr. 29, martie 2014
 Literatură
Literatur
nici chiar o geană
care să schiţeze Ahuramazda
precum floare de Damasc.
Moldova sufletului meu

Lavinia Huțișoru
Hu DUMITRIU - Iaşi
Când toŃi corbi se adună
Moldova sufletului meu
Plină de har și locuri sfinte,
Traian COSTEA - ConstanŃa Pe-obrazu-ţi, lacrima, din greu
Încearcă iarăși să se zvinte.
Când toŃi corbii se adună,
Eu aştept sub clar de lună, Ți-s albe pletele de flori
Dar când ei pleacă din zare, De multe primăveri trecute,
Soarele bolnăvicios apare. De grele geruri și ninsori
Și-atâţia fii pierduţi în lupte.
Şapte nopŃi m-ai chinuit,
Până când eu am zărit, Ți-e trupul frânt și-nsângerat,
Că întruna te-am iertat Rănit de mult prea multe iude;
Pentru chinul provocat. Din rod și prunci ţi s-au furat
Și plânsul lor se mai aude.
Nici măcar n-ai meritat
Tot ce eu Ńi-am acordat. Se scurg durerile pe Prut
Nici măcar n-am meritat Când ruga vechilor sihaștri
Ghinionul ce l-am purtat. Te înconjoară ca un scut
Și te înalţă printre aștri.
Acum stau şi meditez,
Deloc nu exagerez, Mireasa sufletului meu,
Parcă aştept ca luna să îmi zică Din nou, trimis-ai peţitorii
,,Plecarea ei este unica ta frică"
Să mă-nsoţești cu Dumnezeu
De-a lungul propriei istorii.
Un singur corb a mai rămas,
Dar va pleca după un ceas.
Mai am doar o oră de chin,
M-alintă dulce al tău Duh,
Dar voi putea să îmi revin?
Mireasma ta mă înfioară
Când umple codri și văzduh,
M-ai chinuit, dar te iubesc
Cu tine vreau să trăiesc, Făcând povara-mi mai ușoară.
Cu nimeni altcineva,
Dar tu vrei oare, Elika? Ți-e fiu „atletul lui Hristos”
Poate... amândoi am greşit, Cu-a lui oștire îngerească
Ce-aduce peste veac prinos
În duh, iubirea lui Domnească.
Poate...
Din tine s-a născut stingher
Poate...nu numai tu,
Luceafărul cel blând al slovei
Poate...că te-am învinovăŃit,
Să-nalţe ode către Cer
Poate...că şi eu am spus nu.
Ierusalimului Moldovei.
Acum este prea târziu,
Iubirea va rămâne în tăcere
De aceea m-am apucat să scriu,
Deşi nu îmi face plăcere.

Poate într-o altă lume,

Am fi împreună cândva.
Port o dragoste fără nume,
Pentru tine, Elika.

p. 141 Lohanul nr. 29, martie 2014

 Literatură
Literatur
Iar pizma-nn jurul meu e val de mare
Mama Şi-mi
mi fac proces pentru alienare
Dar nu-ss nebun ci am altfel de minte.
Delia Silimon - Huşi
Azi...
Cine-i cea mai minunată,
De către mine adorată? Azi nu mai sunt cel care-am
am fost odată
Cine-i cea ce o iubesc Dar am ajuns un om cu greutate,
Şi azi îi mulŃumesc? Părerile în seamă mi-s luate
E mama mea ce-o îndrăgesc Iară prezenŃa mea e căutată.
Şi-i spun cât o iubesc.
De aici până la stele e dragostea mea Şi în privinŃe multe am dreptate
Şi sper să-i atingă inima. Când mi se cere câre-oo judecată
Iar ca de 8 Martie să se simtă regină Că viaŃa mea întreagă-ii fără pată
Îi urez un „La mulŃi ani!” din inimă. Şi-s respectat la mine în cetate

Eu nu m-am irosit în lupanare,

Nici n-am
am întârziat printre pahare
Ne duce... Şi am păstrat în toate o măsură.

E bine ca acestea să se ştie

Că-nn cârcă multe îmi vor pune mie:
Prof. Petruş ANDREI - Bârlad Destui sunt care scriu ... maculatură.

Ne duce cu căruŃa prin hârtoape

Şi-i gata-gata ca să o răstoarne
Că vizitiul e un drac cu coarne Bat clopotele iubirii în inima unui oraş
Şi iepele, sărmanele,-s mioape.

Nu poate-n nici un fel să se întoarne

MârŃoagele sunt amândouă şchioape
Iar capătul de drum nu e aproape
Că nu se-aude sunetul de goarne.
ToŃi sunt şcoliŃi la „capiştea spoielii”
Iar carul merge-aşa, în dorul lelii,
Noi n-avem cum să mai vedem limanul
În şoaptă, mai rostim o rugăciune
Să facă Dumnezeu înc-o minune
Să nu ne ducă-n râpă beŃivanul.
Eu nu mă vând...
Eu nu mă vând pentru un blid de linte
Şi îi spun hoŃ aceluia ce fură,
BeŃiv celui topit de băutură
Şi mincinos aceluia ce minte.
Astfel, eu îmi pun pielea-n saramură
Şi-mi ies dulăii urii înainte
Ca să mă-nveŃe cum să fiu cuminte
Să nu-mi mai dau uşor drumul la gură.
Cristina RUSU - Iaşi
Oglinda unor vremuri în vechi hrisoave scrise
Deschid înspre lumină acest oraş de aur
Un soare blând răsare peste coline-aprinse
coline
De vuietul oştirii lui Stefan măreŃ Faur
E ziua învierii iubirii dintre oameni în pace
Bat clopote în turn la Golia şi Mitropolie
Din umbra teiului bătrân şi Eminescu tace
Şi scrie, scrie pentru neam o nouă poezie
În deal bojdeuca mică ni-ll povesteşte iar
Pe Creangă bunul nostru, măiastrul vorbă dulce
d
Dinspre Copou coboară bătrânul cu un car
Cu cărŃi îngălbenite de-Asachi
Asachi şi Neculce
E zi de sărbătoare, în cer şi pe pământ
Prea Sfânta noastră Maică Parascheva
Paras ne veghează
Corul de îngerii cântă iubirea din cuvânt
Şi-nalŃă viu în inimi credinŃa noastră trează.
trează

Nu c-aş avea o fire certăreaŃă,

Eu nu renunŃ, ci am un crez în viaŃă
Şi adevărurile-s lucruri sfinte.

p. 142 Lohanul nr. 29, martie 2014

 Literatură
Literatur
Prin artere
Vulcanic...şi-n
.....declaratie de ..neputinta! Creier...răspundem prudent!
Când în rana din palmă
Vedem
Sângele nostru
Crina CIOBOTARIU – Răducăneni, jud. Iaşi Pansat ...tu cu rana la mine
Eu rană în tine!
Nu întreba nimic Mai zâmbim fiecare
Nu ştiu... sa raspund Când rana nu doare
Şi nu pot da ......şi totul în toate
NeputinŃei vreun sens E...vis în culoare!
O condamn şi mi.e greu să o iert Şi rana e rană
Când am lacrimi pe toc Şi drogul ne doare!
Şi vise...pe jos!
Mă ridic să zâmbesc ŞTIM
şi lacrima mea (după o poezie a prof. I. Al. Angheluş)
împleteşte de zor
doar dureri şi apus!
Şi privesc neputincios
Ioan (Eugen) DIACONU – Tulcea
La acei trecător
Ce iubesc şi iubiŃi
Ştim cum se face o maşină,
Nu dau vieŃii vreun sens!
Ştim ce-i o fiinŃă divină,
Mă alerg....şi alergi
Ştim că am fost copii,
Către vise şi Ńel
Frumoşi ca nişte jucării,
Sunt aici....eşti
Ştim că am umblat la şcoală,
Iar luminile bat
Ştim ce înseamnă o fabulă,
Ori prea jos ori prea sus!
Ştim că trăim într-o Ńară,
Ştim ce vom face la vară,
..ca un drog! Ştim ce vom mânca mâine
Ştim că avem un nume.
PierduŃi în braŃele noastre
Ne joacă pe trupuri Ştim că suntem oameni,
Culori Şi totuşi, uneori, neoameni.
Rupte din file de viaŃă
Noi..trecători..trişti actori! UN OM, O AMINTIRE, UN REGRET
Pe buze se zbate încă ( profesorului meu, poetul I.Al.Angheluş)
I.Al.Anghe
Sărutul
Rămas amator De-aş scri vreodat’ o poezie
La mine in vise Fără regrete aş dedica-o lui,
De-o noapte Celui ce m-a-nvăŃat a scrie
La tine în palme de ieri! Şi să citesc în ochii omului.
Alergăm prin cuvinte
Să găsim I-aş spune în cuvinte sobre
Antidot Dulci ca mierea de albine,
La iubirea aceasta Cum din faŃa unei mari catedre
Catalogată drept drog! M-a învăŃat cei rău, cei bine.
Plâng şi plângi...
Alei fără noi! I-aş pune-n ochi mărturisirea,
Rana e rană Gândurile le-aş săgeta
Şi pasul e gol! MulŃumindu-i pentru fericirea
DezbrăcaŃi de iubire De-aa fi fost un OM în viaŃa mea.
Iubindu-ne noi!
Împreună.... şi totuşi Cu cuvinte simple, nu ca cele de mai sus
Tu azi....eu... ieri! Aş rosti tot ceea ce am spus şi nu am spus
Ne strigă în taină
Prin vene chemarea Iar de-oi suspina vreodată-nn sufletul meu
Sângelui meu..... Voi regreta că n-am
am putut ca el să fiu şi eu.
Tu mă iubeşti

p. 143 Lohanul nr. 29, martie 2014

 Literatură
Literatur
STEJARUL Fiecare-şi duce “soarta”
Fără griji de celelalte
Falnic, ca un rege Şi dacă sunt separate
Mândru, drept şi arŃăgos Dar descend una din alta.
Hotar de codru stă de veghe
Privindu-ne armonios. Acum în continuare
(La desprinderile mele)
Peste-a lui stăpână Şi cu forŃa-mi creatoare
Muza mea, pădurea Le descriu pe fiecare
Banca-ndrăgostiŃilor, Şi cam ce ştiu despre ele.
Seara pocăinŃelor.
Cea dintâi, e timpu-n care
METAMORFOZĂ Soarele-i mai arzător
Câmpul este plin de floare
Cândva, într-o pădure Şi păsările călătoare
În vis văzut-am om Se întorc la cuibul lor.
ScoŃând o cioată
Moartă! Următoarea perioadă
Mai târziu un tractor (anotimpul cald al verii)
Săltând-o-n braŃe Fără nici un fel de sfadă
Ca pe un ciot Aşa precum o rocadă
O duse mai departe Îi ia locul primăverii.
Tot moartă!
Prezentându-se ea, cioata Toamna cea de-a treia fată
Într-un loc unde Prezentă în calendar
Nu fusese niciodată E frumoasă şi bogată
Rămase tare speriată! Adună recota toată
Camp, din vie sau livadă
Odată, un scaun frumos Pentru piaŃă sau hambar.
Ce sta lângă o masă
Spunea cu glas duios În sfârşit, vine şi iarna
C-a fost odată... Aşa ca un ritual
O cioată moartă! Cu zăpezi şi frig deavalma
Dar închei “socoteala”
Unui ciclu anual.
Despre componentele anului Respect

Ioan MARCU – Huşi Arhim. Veniamin

Veniam BOłOROGA - Huşi

Cele patru component O inimă în piepturi bate,

A anului “Gregorian” O inimă de buni români,
Sunt de fapt patru segmente Pentru credinŃă şi dreptate,
Anotimpuri, deci trimester Pentru respectul de străbuni
Şi-s înscrise în calendar.
Curajul nu mai răsare în noi,
Aceste patru surori Pornit din glia strămoşească,
Angajate prin “consens” Din sângele de bravi eroi,
Dau pământului culori Vărsat pe vatra românească.
După vreme uneori
După soare mai ales. Suntem români, suntem stăpâni,
Pe sfânta noastră moştenire;
Al lor nume (cum le cheamă) Şi ne dorim să fim mai buni,
L-au luat de la femei Trăind în pace şi unire.
Primăvara, vara, toamna
Şi apoi geroasa iarnă La satul natal
Fiecare-n locul ei. Gândesc la satul meu natal,
Să-i scriu o poezie,
Aparent sunt separate El stă de secole pe deal
p. 144 Lohanul nr. 29, martie 2014
 Literatură
Literatur
În strămoşeasca-i glie.
A iubit, iubirea pentru o zână
Mă duc cu mintea în trecut Pe care a visat-o din totdeauna.
Până-n copilărie, “ O prea frumoasă fată
Parcă mă văd lipind cu lut O stea de pe bolta cerească”.
La tata-n magazie.
PuŃin a trăit
Un sat de oameni gospodari, Dar a dorit să fie iubit
Ce-şi lucrează pământul, Să-i fie braŃul, perna chipului dorit
Strămoşii lor au fost plugari, Iar gura sa, prada buzelor Ei dulci.
Îi poartă azi mormântul.
Fericirea Sa, a fost numai un vis.
vis
Mai vin din când în când prin sat Căci totul s-a năruit în timp.
La casa părintească, A rămas numai o umbră
Se bucură că n-am uitat, Care s-aa deşirat şi a dispărut în timp.
Că vrea să mă priemească.
Te-ai
ai născut cu iubire….Eminescu!
E locul cel mai bun din lume Ai trăit dorind iubire…Eminescu!
În care eu revin, Şi ai murit pentru iubire Eminescu!
Revin, că multe are a-mi spune, Păcat ! Te slăvim şi vei rămâne veşnic pentru noi!
Aici primesc alin.
„EMINESCU”
Ardere
Când ard ca o torŃă - Eminescu-i o poveste
Şi mă consum intens, Pentru neamul românesc.
Dau sufletului forŃă Eminescu-i dor și jale
Şi vieŃii mele sens. Pentru cei care iubesc. -

Ajuns la flacăra credinŃei, În Iași, pe-o alee, în Copou,

Din plin lumină am luat, Un tei bătrân așteaptă
Să merg pe calea pocăinŃei, Să vină bravul lui erou
Rugându-mă să fiu iertat. Din lupta cea nedreaptă.

Simt focul dragostei cum arde, Anii trec, se duc ca vântul,

Când mă deschid spre Univers, Mihai se lasa asteptat...
Că mă topesc în lacrimi calde, Ierni și veri se trec ca gândul
Dar pentru voi mai scriu un vers. Peste teiu-ncătușat.
Îmi curge viaŃa ca o lumânare, Și de când El a plecat
Jertfa luminii pe Pământ, Multe s-au mai prelucrat...
Chiar că mă încearc-o uşurare, Și de când Mihai s-a dus,
Când mă apropii de mormânt.
Multe lucruri nu s-au spus...

Prin Copou, multi „ei” și „ele”

Imaginea lui Eminescu Se întreabă la răscruce:
Sprijinit între proptele,
Teiul nostru cât mai duce?

Înv. Maria MORARU - Huşi Altul tânăr, drept, gingaș

Cum era și Mihăiţă,
Cândva, undeva în Moldova Are-acum bătrânul Iaș',
S-a născut PrinŃul poeziei româneşti. Din vechi trunchi - nouă mlădiţă.
ă.
Un Luceafăr care a străbătut Ńara
Prin versurile sale pline de dragoste şi pasiuni.
Veniţi la Iași să inspiraţi
Parfumul florilor de tei.
A iubit glia, oamenii şi ale sale meleaguri
Pe-o bancă în Copou să staţi
Cu a ei crânguri, codrii, ape, mări şi visuri.
Cât şi oameni ale acestor tărâmuri Tineri, bătrâni, bărbaţi,
i, femei!...
Cu ale lor iubiri neîmplinite.

p. 145 Lohanul nr. 29, martie 2014

 Literatură
Literatur
Se-aude în ninsoare,
Trezind sentiment de dor:
De vacanţa la mare,
LĂCUSTELE ŞI ŞOBOLANII De splendoarea florilor
(Fabulă - În Ńara corupŃiei) Și verdeaţa pe imaș,
De zburdatul mieilor
Și stâna cu dulce caș.
Prof. Corneliu VĂLEANU – Iaşi Însă iarna e în toi
Și gerul se-nteţește,
Pe glia noastră binecuvântată, Codrul cu copacii goi
Care-i de la Dumnezeu lăsată, Tristeţe ne trezește;
Cu câmpii întinse, cu munŃi pân’ la cer, Tristeţe disperată,
Cu izvoare care nu pier, Lanurile fiind pustii,
Cu holde bogate, cu aur şi fier, Și balta îngeţată,
Cu codri falnici, cu turme şi vite de oi Fără cocostârci zglobii.
S-a trezit de o vreme-n cumplite nevoi, Viscolul întroienind
Deoarece, după o răzmeriŃă populară, Acoperă cărarea,
Lăcustele şi şobolanii au năvălit peste Ńară, Iepurașul tremurând
În valuri ucigaşe de la zi la zi, Visează primăvara:
De nu se mai pot opri. Când sub tufe se-ascundea,
Cum şi de unde-au venit, doar dracul o ştie, Ferindu-se de fiare,
Că în scurt timp au adus sărăcie, Lăstări dulci în crâng rodea
Lăcustele sunt tot mai avide, Și se-ncălzea la soare.
Deşi s-au dat legi cu insecticide, Însă visul e doar vis,
Înghit tot ce le iese în cale, Iar aievea e crudă,
De s-a aşternut peste glie jale, Lupii la vânat s-au pus
Grânele, porumbul, viŃa de vie Și vulpea stă la pândă...
Sunt devorate, nimic să rămâie,
Falnicii codri de stejari şi de brazi DORUL
Nu mai doinescesc şi nici umbră nu mai dau azi,
Lăcustelor li s-au aliat şobolanii Ți-am dorit eu ochișorii,
orii,
Care-s mai cruzi şi mai răi ca tiranii, Cu cerul oglindit în ei,
Rozătoare ciumate ieşite din ascunziş
ai tăi rumeni obrăjorii
Și-ai
Rod totul pe faŃă sau pe furiş,
În clanuri mafiote reciproc se susŃin, La ploaia florilor de tei.
Dând furnicilor şi albinelor foame şi chin
Şi chiŃcăie întruna şi ştiu să sfideze, Dorit-am părul blond și
ș creţ,
Deşi sunt prinşi reuşesc să evadeze,
Căzând liber pe spinare,
Furnicile care muncesc din zori în zori,
Albinele care adună şi dau mierea din flori, Și mersul spinten-săltăre
săltăreţ,
Nu se bucură de munca lor Gura cu mărgăritare.
Într-un regim fals democrat, dar asupritor,
Această „prostime” cere dreptate, Dorit-am și mănuţele,
Însă lăcustele şi şobolanii răspund: „Nu se poate! ”.
Dulcea-a noastră-îmbră
mbrăţișare;
Morala: Va veni ziua judecăŃii cea mare, În gura mea buziţele –
Când aceste lighioane vor dispare. Pasionata sărutare.

Mi-ee dor de sânul tău frumos –

VISCOLUL Un îndemn pentru iubire,
De chipul drag și graţios
ios
Prof. univ. dr. Vlad CARAGANCIU – Și șăgalnica privire.
membru al Uniunii Scriitorilor din R. Moldova
Mi-ee dor de glasul tău duios –
Crivăţul cu furie Un cânt de privighetoare,
Cerne norii argintii
Și-așterne pe câmpie Și de-al
al tău suflet generos –
Un văl gros de fulgi albii. Eleganta-nfăţișare.
Croncănit de corbi sub cer
p. 146 Lohanul nr. 29, martie 2014
 Literatură
Literatur
Asffel de tragedii n-au
au fost un vis…
Mi-e dor de-amorul ce s-a stins – Şi Cain şi Iuda şi Caiafa au ucis,
Iar astăzi urmaşii celor de mai sus;
Sentiment din tinereţe. Îl răstignesc şi acum pe Iisus1
Să fiu, pesemne mi-a fost scris,
Solitar la bătrâneţe. PieriŃi în veci pui de năpârci;
SămânŃa voastră să dispară,
Doar SOARELE E IUBIRII să răsară;
Acum şi pururi şi-n veci de veci!
CLIPA

Radu CRISTESCU - Iaşi Poveste…fierbinte

DUMNEZEU clipă de clipă ne iubeşte
Şi paşii într-una El ni-i călăuzeşte; Înv. Corneliu LAZĂR – Gura Bohotin, jud. Iaşi
Dar un principiu clar ne-a aratat:
“ Voi veŃi culege doar ce aŃi semănat!” La culesul grâului
(Jos, în lunca râului),
Câmpu-i ca un cozonac
Clipa-i decisivă, dar rareori primită! Uns cu ou, stropit cu mac.
Clipa e hotărâtoare, dar nici decum iubită!
Clipa este VIAłA, dar prea puŃin trăită! Nu ştiu cine, pe furiş,
Clipa este totul, dar des dispreŃuită! S-a tăiat în curmeziş
Şi l-a pus felii, felii
Clipa-i o chintesenŃă în Eternitate!
În mai multe farfurii.
Clipa-i decisivă; spre viaŃă sau spre moarte!
Clipa te poate salva – sau duce-n abis!
Clipa te poate purta; în infern – sau în Paradis! (Cred că feciorii din sat
Că tot ei au semănat
Clipa-i expresia DIVINULUI SFÂNT!
La tot ce-am fost şi suntem pe pământ! Grâul. Şi e dreptul lor
Sacrificarea clipei e marele păcat! Ca să-l scoată din cuptor)
Ce nu va putea fi niciodată iertat!
-Te-nŃeleg! Dar stai cuminte
Clipa e IUBIREA ce-o datorăm mereu! Nu- gusta că e ferbinte.
Către oameni şi spre SUBLIMUL DUMNEZEU! Numai după asfinŃit
Iubirea e clipa care mereu ne revelează! Va fi bine răcorit!
Clipă de clipă IUBIREA ne CREAZĂ!
Până atunci nu sta la soare
„Să trăim IUBIREA în clipă şi clipa în IUBIRE!” Că-Ńi frigid tălpile-n cărare
Aşa ne-nvaŃă DOMNUL cel mai presus de fire! Hai mai bine jos la râu!
E marea Lege ce guvernează pe pământ! Nu-i adânc! Doar până la brâu.
Şi dăruită caritabil de TATĂL CEL PREA SFÂNT! Vom culege flori de mac
Să uităm de cozonac.
Clipe sublime nu pot fi nicicând uitate!
Ele sunt şi rămân sfinte în Eternitate!
Clipele trăite sunt clipe câştigate!
Ele rămân de-a pururi momente Luminate! De nu te dezbraci de ie,
n-am să-Ńi dau nici o felie
IUBIREA RĂSTIGNITĂ (Ştie bunul Dumnezeu
C-aici e ogorul meu).
Stau şi mă-ntreb şi mare mi-e uimirea;
-Cum aŃi reuşit să răstigniŃi IUBIREA? Tot el spune că-i păcat
Şi fiincă răspunsul nu-l găsesc… Să faci baie îmbrăcat
Continui doar să vă vă IUBESC! -Hai, nu fi aşa sfioasă…
Te ştiu fată credincioasă!
Suntem născuŃi pentru IUBIRE;
E Marea Lege ce-o primim de Sus, Dar ea râde. Mă stropeşte
Dar plini de răutate şi mândrie; Cu apă…Mă fugăreşte
Îl răstignim într-una pe Iisus! Prin fânul proaspăt cosit
Până-i spun că am oboist.
…………………………
p. 147 Lohanul nr. 29, martie 2014
 Literatură
Literatur
La umbră, după căpiŃă
I-aşez macii în cosiŃă
Şi-i soptesc patru cuvinte:
“Îl gustăm aşa fierbinte!”
„Theodor Codreanu. Bibliografie critică”,
de Lina Codreanu
Prof. Elena POPA - Huşi
Cartea scrisă de către doamna Lina Codreanu este un studiu
greu la propriu şi la figurat, întrucât fie că o Ńii în mâini, fie că o
citeşti, ea reprezintă o sursă de documentare migălos concepută,
căci bibliografia este o ştiinŃă a informării, pusă la îndemâna
îndem celor
interesaŃi de un anumit subiect de cunoaştere, după afirmaŃia
autoarei din Argument.. Pentru a desluşi sau a pătrunde în universul
creaŃiei unui scriitor e necesar să treci cu mintea prin acel
„laborator de lucru” numit şi bibliografie pentru o informare
in exactă
şi la obiect, direcŃionată pe o anumită tematică sau viziune. Într- Într
adevăr, o bibliografie nu se citeşte asemenea unei creaŃii artistice,
„nu te seduce” şi nu te fascinează prin lectură, „ci se consultă ca un
dicŃionar”, unde materialele sunt structurate după un sistem de
gândire şi în decursul unei perioade.
Această lucrare prezintă o imagine documentară social- social
istorică şi culturală a unei perioade şi totodată „oferă posibilitatea
cunoaşterii complexe a unei personalităŃi” care este prozatorul,
criticul, eseistul, esteticianul Theodor Codreanu şi a cărui structură
intelectuală se reflectă în oglinda culturală a vremii, dar mai ales în
opera sa.
Riguros gândită, bibliografia despre cărturarul Theodor
Codreanu cuprinde scrierile sale ale între anii 1968 şi 2011, fiind
structurată pe şapte capitole care poartă titluri şi subtitluri ce trimit
cu exactitate la un anumit tip de informaŃie cu privire la diverse
momente de evoluŃie culturală a scriitorului, a formării opiniilor
critice, a mişcării
şcării ideilor critice şi estetice de la un tom la altul.
altul
De asemenea, cartea se divizează în apariŃii editoriale (cap.
Volume) şi în materiale publicistice (cap. Publicistica),
Publicistica părŃi care la
rândul lor conŃin o diversitate de scrieri prin care scriitorul
Codreanu îşi demonstrează polivalenŃa personalităŃii sale, deoarece
elaborează studii şi articole de critică şi istorie literară, eseistică,
beletristică, dar şi din domeniile social-politic,social cultural,
educaŃional, moral etc.
Impresionante sunt atât opiniile iile critice ale lui Th. Codreanu
despre opere, personalităŃi, direcŃii/ mişcări literare, situaŃii politice,
sociale, cât şi aprecierile critice ale altor experŃi privitor la cărŃile,
ideile şi personalitatea acestuia (incluse în cap. ReferinŃe critice).
Urmărind cronologia faptelor, evenimentelor şi scrierilor lui
Theodor Codreanu, graŃie acestei cărŃi, observăm evantaiul bogat al
formelor abordate: cronică, eseu, dezbatere, interviu, analiză,
eveniment cultural, literatură, memorialistică, artă, actualitate-fapt,
actualit
ceea ce demonstrează permanenta prezenŃă a scriitorului pe scena
culturală românească, dar şi pe cea internaŃională.
p. 148
Având în vedere faptul că pe coperta cărŃii este prezent doar
un singur nume de autor, Lina Codreanu, lucrarea poartă amprenta
auctorială prin structura clasică, prin informaŃiile preŃioase, prin
extrasele ce punctează idei esenŃiale din mai toate cărŃile şi
articolele scriitorului Codreanu. Fragmentele atent selectate din
numărul mare de scrieri reprezintă crâmpeie de luminălu menite să
potolească dorinŃa de cunoaştere dublată de curiozitatea oricărui
cititor dornic de a le pătrunde tainele cunoaşterii.
Foarte relevante sunt fotografiile de la sfârşitul cărŃii
cuprinse în Album prin care se pot reconstitui cronologic mai multe
momente din viaŃa omului Codreanu – copilăria, adolescenŃa,
tinereŃea, viaŃa alături de soŃia sa, Lina Codreanu şi cei doi copii ai
lor Teolin şi Dragoş, dar care oferă şi o paletă amplă a prieteniilor
literare
erare cu diverse personalităŃi din cultura naŃională şi nu numai.
Cartea intitulată Theodor Codreanu. Bibliografia critică
este o „critică a criticii” scrisă de către doamna Lina Codreanu ca o
apoteoză, ca un suprem semn de iubire şi preŃuire pentru cel care
ca de
atâŃia ani îi este suflet-pereche.
Cartea îmbracă formele unei bijuterii lucrată în filigran, al
cărui meşter-faur
faur este Lina Codreanu.
Ion Gheorghe Pricop – 70
Prof. Lina Codreanu – Huşi
La 15 aprilie, în plin război, într-o
într seara pe când băteau
clopotele bisericii pentru slujba de Aer, se naşte Ion. Familia, după
numele naşului de botez, îl va striga Nică.
1951-1969. Anii de şcoală primară, gimnazială; cursuri liceale; studii
universitare.
1963. Debutează în Flacăra Iaşului cu poezie.
1964.Se
Se căsătoreşte cu Elena Ploaie (profesoară de limba şi literatura
română). Vor avea doi copii: Dan şi Adina.
1969.- 2008. Prin repartiŃie ministerială va fi profesor titular de limba şi
literatura română la Şcoala Generală din Duda până în anul ieşirii la pensie.
1975-1978. Colaborare cu compozitorul şi interpretul de muzică folk,
Valeriu Penişoară. Câteva dintre piese se impun, prin Cenaclul Flacăra.
2001. Este primit ca membru al Uniunii Scriitorilor din România,
Filiala Iaşi.
Colaborări cu poezie, proză, articole de atitudine, la diverse publicaŃii,
din1980 şi în prezent: Vremea nouă (Vaslui), Ateneu (Bacău), Convorbiri
literare (Iaşi), Luceafărul (Bucureşti), România literară (Bucureşti),
Glasul naŃiunii (Chişinău), Prutul (Huşi), Poezia (Iaşi), Dacia
literară (Iaşi), Adevărul literar din Vaslui etc.
Volume publicate: Nesomnul patriei (Vaslui, 1980) – versuri;
Lohanul nr. 29, martie 2014
 Literatură
Literatur
Corăbii în septembrie (Iaşi, Ed. Junimea, 1984) – proză scurtă; înghiŃiŃi de norii calmi
CălăreŃul de os (bucureşti, Ed. Cartea Românească, 1991)
1991 – proză scurtă; sub fuioare
La coada cometei (GalaŃi, Ed. Porto-Franco, 1997) 997) – roman; negre, durle.
Balada vârstelor (Bucureşti,
Bucureşti, Ed. Carte Românească, 2004) –
poezie; Las şi eu răpciuge, triste,
Terapiile invocaŃiei (Iaşi, Ed. Timpul, 2008); grija morŃii la Ńăruş,
Caligramele Destinului (A doua carte a lui Iov) (Iaşi, Ed. Timpul, şi mă-nfăşur, mă-npăpuş
2006); în cântările-łi altiste;
Confortul Inorogului (Cluj-Napoca,
Napoca, Ed. Dacia, 2011). şi cătând ca vocea-mi dreaptă
În proiect: lucrează la un monumental roman, în două volume, cu titlul precum crucea Ta să stea,
final Paradigma diavolului. mi-ntră-n talp-o viorea
şi Te-ascultă, şi m-aşteaptă.

Şi-n ureche-un cântecel

Ion Gheorghe Pricop
Clipă, stai!...
Clipă…………….……………………stai!
dare-ar gripa-n… n…
că te-aduse-nn
un nebun,… la minte şters;
Iov te prinde de…
Ieri departe,… azi, aici,
Iov te-agaŃă de colan,
tu îl tragi spre van;
armăsar,
talan!
Dar,
cândva,
cu… tivá
n-ai să poŃi umbla:
că pun câinii săptămânii
să-Ńi apuce… buca, sânii,
şi găleŃile…
să se toarne-n… floare merii
spre-a-Ńi fi fuga…
vlaga să-Ńi… rodească--n măr,
pâr la……………………….………vară, păr…
Paşte
Rog lalea, narcisa-mi spune
că-i pe cale-a se-ntrona
fapta cea de osaná –
reînvierea-ca-minune,
prin arcade, peste turle
aburoşi se-nalŃă psalmi,
p. 149
Cu parfum mediteranic,
Îl aud şi nu mă-mpanic
că-n murmúr nu-i sunt fidel;
iar pe colŃ de cozonac,
vaca-domnului, furnică,
cu mandibule-nimică,
fărâmiŃe
drepte-şi fac;
Iute mă transform în miere
şi le ung spre-a mă-nghiŃi,
s-ajung łie, vis-à-vis,
Fiu ’nălŃat, născut să spere;
în aripe fluturaşi
poarte-mă flori în pistiluri,
ciocârliile în triluri
să-łi ating,
un os să-mi laşi!...
Ion Alexandru Angheluş – un destin creator
tragic
(Fragment)
ai tăi cai, Trecea prin urbe ca o pasăre de noapte. Eram adolescent, ado debutam în
Univers prima clasa de liceu, si venisem din satul meu cu un buzunar de poezii,
multe dintre ele scrise în spiritul proletcultist al anilor 60. Apăruse pe-o
cipici
cipici, stradă, si un coleg de clasă mi l-aa arătat. Uite-lUite pe poetul Huşilor! Am
tresărit. Mă interesa acea persoană şi-am şi continuat s-o urmăresc. Se
mişca lent, cu paşi rari, dar apăsaŃi, cu ochi visători şi cu o frunte mare,
lată, îndreptată către nori.
Şi într-oo zi, cam la un an de la prima vedere, l-am l aşteptat în faŃa
StaŃiei de radioficare a oraşului, unde primise de curând postul de
redactor al emisiunii locale radio. L--am zărit de la distanŃă si, în vreme ce
se apropia,
pia, simŃeam că iau foc de emoŃie. Îmi tremurau mâinile, nu mă
slujea îndeajuns glasul când l-am am salutat.
- Care-i problema? m-aa întrebat, dând cu ochii de mine.
-Domnule
Domnule profesor, am auzit că sunteŃi poet.
- Aşa se zice? Nu ştiam.
tăcerii - Am si eu nişte... încercări.
- Ce vorbeşti?
în răspăr,
răspăr - Pot să vă rog a vă uita prin ele, într-oo zi, când aveŃi răgaz?
- Tinere, pentru poezie se găseşte timp oricând.
Scoase o cheie din buzunar, descuie uşa în dreptul căreia ne întâlnisem şi
mă pofti în birou. Şi-aşază mapa burduşită
burduşit cu volume şi ziare pe o masă,
apoi, întinzând mâna către mine, zise:
- Ia să vedem, domnule, carneŃelul acela. acela
Am rămas uimit că pomenea de aşa ceva. Eu nu-i nu spusesem ca primele
mele producŃii lirice sunt consemnate nate deja pe un document. Era un caiet
tip carnet, cu coperŃile roşii, pe care l-aml şi scos din buzunar.
- Măi, îmi zise, deschizându-l, l, şi fixându-şi
fixându ochii pe un titlu, la
întâmplare. Să nu-mi mi spui că scrii poezii socialiste.
Lohanul nr. 29, martie 2014
 Literatură
Literatur
Am rămas fără replică. Urmă o pauză de câteva minute. nute. Mai foiletă două
pagini. Parcurgea un alt text. Am observat cum face ochii mari şi cum i se
încreŃeşte pielea pe frunte.
- Ce spui, domnule? Ia să mai citim una.
Inima îmi bătea de să-mi spargă pieptul. Mi-aşteptam tam sentinŃa.
- Da, domnule, zise, închizând şi înapoindu-mi mi carnetul.
c Eşti poet.
Copiază cinci bucăŃi, la care Ńii mai mult, şi vineri, la orele 17, te
prezinŃi la Casa de cultură, ca să le citeşti în cenaclu.
Astfel a debutat cunoştinŃa mea cu Ion Alexandru Angheluş. Nu
bănuiam, la acea zi de început de mai a anului 1961, că am ieşit în calea
celui care avea să deschidă
chidă cărare apăsată în destinul meu.
LOGODNA DINTRE APE
-lasa
lasa asta acum, moş ioane! Eu vreau să ştiu de unde a pornit
duşmănia între
ntre ei şi ce au avut de împărŃit, de vreme ce nn-au reuşit s-o
facă nici până azi!
-Se pare că ce-au au avut de împărŃit nu se putea împărŃi. În
copilărie trăiau ca fraŃii. Păşteau vitele împreună, mergeau la horă şi
uneori se chercheleau lălăind pe uliŃi cântece de catană.
catană Ciondăneala a
început de la o logodnă. Apăruse o fatăfa între ei şi asta a fost scânteia.
S-au bătut ca chiorii, că nici doctorii nu mai ştiau cum să le oblojească
rănile. Au urmat apoi certuri de la pământ,
pământ drumuri bătute pe la
judecată,
ecată, ameninŃări, de tot felul... Ehei!... Lunga poveste! oftează din
ceasul pieptului, freacă tutun între degete şi-lşi înghiesuie în lulea -
aprinde şi pufăie rar, micşorând deschizătura pleoapelor. Trage oală
sub nas şi înghite, timp înn care Petre se răsuceşte şi cheamă pe
cârciumar, făcându-ii semn cu degetul.

Înv. Corneliu LAZĂR – Gura Bohotin, jud. Iaşi -Ia

Ia banii şi adu vin bun! Borşul ăsta toarnă-l
toarnă în chiup şi
păstrează-ll pentru ciorba! Am chef să mă îmbăt criŃă, iar cu zeama asta
Cârciuma lui Ghieretaru, o hardughie deşelată şi înşirată
înşirat sub chioară nu văd cum. Ştii bine că nu-Ńi
nu prea scârŃii uşile.
salcâmi pare mohorâtă că niciodată acum sub duşul rece al ploii la
ceasul al patrulea al după-amiezii,
amiezii, când prin geamurile afumate intra Ghiorotaru tuşeşte sec de parcă i s-as oprit în gâtlej un bob de
scursura de lumină ce se amestecă cu fum, fum iute de tutun şi duhoare sare. Nu-l ia de guler şi nici nu-ll ameninŃă
ameninŃ cu jandarmul aşa cum face
de băutură. de obicei cu alŃi clienŃi. Înşfăcă
nşfăcă banii şi dispare după Ńolul agăŃat în
uşorul uşii.
Muşterii, în grupuri de câte doi sau trei, aşezaŃi aiurea de-a de
lungul meselor de brad, beau din ulcele de lut, fumează foi răsucite, -Trebuie să mă duc, moş Ioane acolo,în vârtejul puhoaielor, unde
şuşotesc şi pun la cale târguieli ori bârfe de tot felul.Unul chiar, potrivit nici dracul nu îndrăzneşte să meargă pe o vreme ca asta. Mă înŃelegeŃi?
de statură, cu ochii aburiŃi de vin, înjura ra de toŃi dracii, lovind cu Mai mult ca oricând Iorgu are acum nevoie de ajutor. Oricât de al
pumnul
mnul în stâlpul din mijlocul hardughiei ce sprijină podeaua. dracului o fi şi de negru la maŃe, e, omul acesta care a avut curaj
cu să se
bată cu stihiile naturii, are acum nevoie de ajutor.
Pare tristă cârciumă nu numai din cauza ploii ce-i ce spală
acoperişul şi chiar un colŃ de perete, cât şi din lipsă celor doi scripcari -Uşor,
or, băiete! Nu te aprinde ca un mănunchi de paie uscate. Află
fraŃi,
i, Samoila şi Toader ce uneori înveselesc clienŃii cu cântecele lor că eu şi oamenii satului l-am
am căutat peste tot.
lăutăreşti dar numai atunci când sunt chematŃi şii ştie el bine când s-os
-S-a ascuns!
facă.
-Nu
Nu e acolo, omule! În podul şuriiş lui doar buccele cu rufe, saci
Un lat de Ńol, Ńesut în poduri, ce Ńine loc de uşa interioară se dă la
cu merinde, scară, ceva mobilier şi atât. Unde să fie? Poate că l-a l luat
o parte speriind roiul de muşte şte aşezate pe el şi-şi
şi face apariŃia
dracu să-ll sature de avere şi iar avere. Şi apoi, nu ştiu ce-Ńi
ce trăsneşte Ńie
Ghiorotaru. Are ceafa groasă, mustăŃi potcoavă, răsucite cu meşteşug,
prin cap tocmai acum s-oo faci pe grozavul, când uite ce-ice afară, potopul
mâini vânjoase şi burtă mare ce stă gata,, gata să cadă peste chimirul
lui Nae!
din piele neagră, lustruită. Îşi roteşte privirea ageră iscodind încăperea
şi aşteptând semnul vreunui muşteriu pe care să-ll sature cu vin şi să-l să -Ura
Ura dinte el şi tată, moş Ioane! Vreau să sparg odată pentru
stoarcă de gologani. În ungherul întunecat, acolo unde geamul spart în totdeauna buba asta coaptă care mă doare şi pe mine.
nu ştiu care încăierare este acum căptuşit cu scândura, stau nas în nas,
bine înfipŃi în scaune, cu ulcelele sub nării şi coatele sub masă, doi -Inteleg,
Inteleg, Petre, unde baŃi. Nu îmi vinde mie afumăturile
afumăturil astea!
bărbaŃi Pe tine Ana te tulbură...

Gusta rareori din vin şi-şi

şi strâmbă mutrele nu de acreală, pe cât -Eu cred că Iorgu nu e un câine turbat, aşa cum îl socotiŃi voi, cu
de izul statut de mucegai. toŃii! Mai degrabă tata e ursuz şi duşmănos, încât se pare că aşteaptă
clipa de clipă să afle că i-aa luat dracul pe amândoi!
După firea lui aprigă, cel tânăr, Petre, ştiindu-l
ştiindu cârpaci pe
crâşmar ar trebui să-i zvârle borşul în ochi şi să-ll poftesca să aducă vin -Tatal
Tatal tău e chiabur şi bun gospodar!
din cel bun, dar se pare că nu-ll interesează alta acum decât ciorovăiala
în patru ochi cu cel dinaintea lui. -Stiu! Nu uita că şi Iorgu a fost la fel, chiar dacă l-au
l calicit
puhoaiele! În plus el n-aa îngenunchiat în fata naturii aşa cum a făcut-o
făcut
-N-are
are rost acum, băiete, să mai dezgropăm morŃii şi să le tata... aşa cum ai făcut-oo dumneata... aşa cum aŃi făcut-o
făcut voi, cu toŃii!
numărăm ciolanele de vreme ce timpul pul curge după legile lui spălându-
spălându Îmi dai barca! Mâine, în zori, trebuie să plec într-acolo!
într Ştiu că ai barcă
ne creierii şi lăsându-ne
ne ici, cele pâlcuri răzleŃe de amintiri. Un pumn bună.
de gunoaie într-oo coajă de oase, asta purtam noi pe umeri, Petre!

p. 150 Lohanul nr. 29, martie 2014

 Literatură
Literatur
-Nu, Petre! Asta n-am s-o fac pentru că ar însemna să-Ńi pun
scara la groapă. Valurile te-or înghiŃi ca pe-un gunoi. Bate vântu
puternic şi plouă cu găleata!
-Trebuie, moş Ioane să plec în zori. Mă înŃelegi?
-Baga-Ńi minŃile în cap, băiete, şi vezi-Ńi de treabă -ai să dai de
dracu!
-Nici un drac, moş Ioane! Dacă nu-mi dai barcă, Ńi-o tai bucăŃele
cu toporul, că doar ştii că tata Ńi-a dat scândură pe care nici azi n-ai
plătit-o! Şi apoi, mai află, moş Ioane, că de-o fi să dispară în noaptea
asta toate bărcile din sat, mâine în zorii zilei mă poŃi vedea înotând în
mjlocul urgiei...
-Incurcată treaba – gândeşte-te moşule... Îl încinge vinul şi-o să
am balamuc cu tată-său...()
-Bine băiete! Vom mai vedea noi! Până mâine mai este. Poate că
stă şi pustiul de vânt... Acum să mergem...
-Nu, moş Ioane! Spuneam la început că vreau să mă-mbăt
zdravăn...! Dacă vrei să bei cu mine rămâi! Daca nu, poŃi pleca...! Şi nu
uita barca... În zori vreau barca...!
Ghiorotaru aduce vin într-o oală mare de lut pe care o aşează pe
masă răsuflând greoi ca un burduf spart. Moş Ioane gâlgâie şi tace o
bucată de vreme, ştergându-şi mustăŃile cu podul palmei. Oftează şi iar
bea. Petre baga nasul în oală, miroase şi apoi înghite şi el. Bun vinul
dar oala aduce a lapte crud. "Mozolita babă" - socoate în sinea lui
gândind la mătuşa Marghioală, nevasta cârciumarului.
-Merg să mă însor moş Ioane...! Voi uni pe vecie aceste două
familii putrede de răutate... Păcat că n-ai să fii la nunta mea... De fapt
n-o să fie nimeni ... Doar valurile şi furtuna... Nici popa n-o să fie că n-
are barcă. Cununia, la "biserică veche" în tura înaltă pentru că în altar
e apă... Dansul şi muzică la casa miresii care se găseşte cocoŃată în
vârfurile plopilor înalŃi, aşa încât să nu poată ajunge apele... Te-aş ruga
moş Ioane să faci această invitaŃie şi alor mei, încât bănuiesc să nu-mi
ajungă timpul s-o fac eu în noaptea asta... Trăiască muzica...!
-Petre!... încetează...! Ce dracu, Ńi-ai pierdut capul?
-Locul meu e acolo moş Ioane între puhoaie... Voi zidi case şi
voi ara pământurile mâloase pe care voi le-aŃi lăsat în paragină...
-Iorgu nu te înghite băiete...! Ştii bine păŃania de acum câŃiva ani
când te-ai dus s-o iei pe Ana la horă iar el stătea cu coatele pe gard şi
râdea de tine cum te hârmuiai câinii .
-Avea dreptate moş Ioane şi abia acum îmi dau bine seama. Cum
putea el da fata unuia care să se teamă de câini?
Între timp cârciumă s-a ticsit de lume, iar discuŃiile s-au încins.
Cârciumarul aprinde două lămpi chioare ce parcă murdăresc mutrele
din hardughie iar pe pereŃii afumaŃi alunecă umbre mari şi hidoase.
Într-un târziu, Petre se ridică şi rămâne Ńeapăn câteva clipe de parcă îşi
încearcă echilibrul apoi convins fiind că n-a sărit prea mult calul,
păşeşte rar către ieşire. Moş Ion îl urmează bolborosind îndată ce simte
p. 151
în obraji şfichiuitul rece al ploii. Se despart la colŃul uliŃei nemaiavând
altceva să-şi spună decât: "Mâine în zori"
E întuneric, plouă pieziş, miroase a putregai iar valea geme în
spume de ape. Petre trage un chiot zdravăn bâjbâind cu picioarele
spinarea cleioasă a drumului.
Noaptea trece repede mai ales după un chef straşnic şi iată-l
foindu-se în fânul din podul surii unde-şi găsise tihnă. L-a trezit un vis
îngrozitor, îl doare capul în creştet, are senzaŃie de vomă, iar pleava îl
înŃeapă sub gulerul cămăşii. După ce-şi scutură părul de frunze uscate,
pipăie scară şi coboară. Vântul şuiera în creasta iar ploaia continuă să
cadă de vreme ce streşinile plâng cu lacrimi amare. Jos la capătul scării
Petre calcă rar bâjbâind prin întuneric ieşirea. Miroase a grajd iar caii
priponiŃi la ieslea lungă de nuiele macinau lucerna uscată. Între timp îşi
reface planul, este nevoie mai întâi să-şi ia cele de trebuinŃă iar apoi
să sară gardul din fundul grădinii fără să-l simtă câinii, şi, direcŃia moş
Ion, până nu se desface de ziuă. Ai lui dorm acum liniştiŃi în casă mare.
De cu sera au avut oaspeŃi iar el n-a dat ochii cu ei, deşi când a ajuns
acasă cherchelit şi ud până la piele ar fi fost gata să dea buzna şi să-şi
descarce sufletul. Gospodărie bună aici întocmai cum spunea şi moş
Ion.
Grajd pentru vite, beci sub hambar, casă mare şi anexe, foişor,
fântâna şi cerdac, apoi Ńarc pentru furaje, magazie de lemne şi alte
hardughii noi sau vechi, mare parte moştenite de la bunici.
Găseşte ceea ce cauta, adică cheile de la beci, în ascunzişul ştiut
numai de el, descuie şi trage încet zăvorul. Aprinde o lumânare şi
adună într-un sac luat nou de pe culme, slănină fiartă, brâză şi ceapă,
cârnaŃi de porc şi coaste afumate. Umple apoi ulciorul cu vin, iese şi
încuie punânad cu grijă cheile în ascunzişul lor. Mai ticseşte în sac o
funie, prelata şi haina cu guler de miel după care dispare în noapte.
Greu s-a sculat moşul din somn acum când poate că are şi el
durerile lui de cap şi totuşi Petre se învârte împrejurul casei şi bate în
toate ferestrele. Ba chiar s-au speriat şi curcanii închişi într-o magazie.
Curg şi aici streşinile de parcă s-a spart bolta cerească. În sfârşit se
aude ceva înăuntru şi după alte bătaie cu strigăte scârŃâie o uşă şi iese
moşul frecându-şi ochii. Se dumireşte, bomboneşte ceva şi se întoarce
să-şi tragă nădragii. Bună bucăŃică şi moş Ion asta...! S-a cocoŃat cu
casa cu tot în vârful dealului şi nu-i nici o zeamă de gospodăria lui. De
altfel e om chitit şi cu scaun la cap, însă întârzie să facă ceea ce
plănuieşte şi asta e marele lui păcat ce se Ńine de el ca de scaiul de
coada câinelui. După dansul omul ar trebui să trăiască sute ed ani să le
poată face pe toate după trebuinŃă.
Mai trece un sfert de ceas până când în sfârşit iese şi înhamă
iepele punându-le sub nas grăunŃe. Intră apoi în şopronul din spatele
casei, se învârte printre hurdubee şi se întoarce aducând o oală cu vin
roşu.
-Al dracului mă mai doare capul băiete de parcă am înghiŃit o
vadră, nu alta...! Ia!
Petre prinde oală de sub pântece cu amândouă palmele şi o bagă
sub nas. Se strâmbă de parcă nu iar place iar apoi o lăsă pe colŃul
prispei.
Lohanul nr. 29, martie 2014
 Literatură
Literatur
-Barca-i sus în căruŃă! Uite ai aici doi saci cu paie, vâsle, funie
şi topor. Cred că de-ale guri Ńi-ai fi luat de-acasă...!
Într-un târziu, caii aleargă în noapte cu nările deschise şi umede.
Ploaia plescăie peste tot: în băltoace, pe hamuri, şi coaste, în
şanŃuri,barca, pe gene, umeri şi braŃe.
-Ca să ajungi la "Plopul trăsnit", acum pe vreme de furtună
trebuie mai întâi să pleci din direcŃia din care bate urgia, adică dinspre
digul spre care mergem acum.
Eu n-o să pot să te urmez...! Va trebui să fac drum întors şi să bag
iepele la adăpost. Ai grijă de barcă... La urma urmei în ea îŃi vâri
zilele...! Intrii în pădure şi urmezi malul Prutului. Te strecori printre
plopi şi nu părăseşti pădurea. Aici apa curge în puhoaie, însă furtuna nu
Ńi-ar putea face de petrecanie. Dacă şuvoiul te va duce aiurea, să nu te
pierzi...! Toate apele au maluri..! Să nu te întorci decât după
îmblânzirea valurilor...! Vântul din coasta te vâră sub apă. Cea mai
bună răsplata pe care o aştept de la tine e să-mi urmezi povaŃa...!
Moşul îndeamnă iepele plesnindu-le şalele cu nuiaua de salcie ce
Ńine loc de iuşcă. Timpul se "comprimă" şi iată-i ajunşi pe digul muşcat
de valuri. Coboară barca la apă şi pregătesc totul cu migală. Moş Ion
pipăie fundul bărcii cu palmele căutând ieşirea apei prin găuri pe care
de altfel nu le doreşte. Sub dig e dos, deşi stâlpii de telegraf urlă ca
nişte fiare înjunghiate. Miroase a peşte stricat ori ceva asemănător
cutiilor de conserve deschise. Se crapa de ziua şi undeva sub norii
pântecoşi mânjeşte o pală de lumină. Furtuna dezlănŃuită n-are de gând
să se potolească. Valuri cât casa înşirate unul după altul se fugăresc
zgomotoase fără să se ajungă. Ploaia pare să slăbească însă din
intensitate scuturându-şi acum cei de pe urmă stropi. Putregai şi ramuri
uscate se amestecă laolaltă cu spumă şi apa mâloasă. Undeva departe o
salcie smulsă din rădăcini se prăvale că o nălucă peste creste de valuri.
Petre sloboade vâslele şi-şi trage pe umeri sumanul ridicându-i gulerul
de miel. Intrată în pădure, barca se leagănă domol iar vântul pare moale
fâsâind doar şi pieptănând vârfuri de sălcii. Copacii sunt rari, unii se
înclină şuvoaielor, alŃii stau Ńepeni indiferenŃi parcă la tot ce se
întâmplă. Petre încearcă să ghicească albia Prutului dar nu reuşeşte
decât într-un târziu. Pădurea se îndeseşte pe măsură ce vuietul scade,
miros de mâl şi sălcie umplu aerul, foşnet de ape tulburi şi ramuri
spălate, tristă şi goală junglă a râului milenar. În zadar încearcă Petre să
se apropie de închipuitul mal. Din pântecele sătul al albiei se prăvale
de o parte şi de altă şuvoaie ameninŃătoare şi învolburate. Cu multă
dibăcie reuşeşte să stăpânească barca evitând ciocnirea cu salcia
strâmbă. Lumina se dilată iar pădurea se închirceşte, copacii par
incompleŃi cu ramurile împrăştiate ieşite din apă ca nişte degete
tremurânde. E răsăritul soarelui şi barca ajunge la marginea satului.
Petre recunoaşte uliŃele după aleele tulburi străjuite de copaci. Incearcă
adâncimea apei, dar una din vâsle de peste trei metrii nu ajunge la
fund. În stânga un culoar larg cât o uriaşă autostradă străjuită de arbori
e albia Prutului iar în dreapta undeva mai departe ar trebui să se vadă
"Movila Diavolului", locul unde niciodată până acum n-au ajuns apele.
Dar nu se vede nimic. Prin ceaŃă gălbuie apare la orizont schiŃa în tuş a
"Plopului trăsnit". Petre se simte apăsat cu barca cu tot în apă groasă ca
o ciorbă de urzici primăvăratice. Trage vâslele şi-şi prinde în palme
fruntea şi tâmplele. De după pleoape i se îngrămădesc pe retina ochilor
imagini felurite: Ana, (de fapt jumătate din corpul ei), văzută doar atât
cât i-a permis zgârcita răritură dintre scânduri, câinii şi rânjetul
p. 152
stăpânului lor precum şi gura plină de mal a acestuia din visul nopŃii
trecute cerând apă de parcă n-ar fi aiurea. Un caier încâlcit de amintiri
care îi stârnesc acum puternice obsesii.
"-Unde sunt gardurile? Unde sunt stocurile? Unde e averea?
Unde sunt câinii, satul...? Unde e Ana? "
De după ghemul de sălcii se iveşte pământul ca un cuib de cioară
negru, căŃărat în vârfuri de plopi, tot ce le-a mai rămas din lăudata lor
avere. Petre leagă barca la scară şi urcă greoi de parcă ar avea plimb în
cizme. Ascultă... Nu se aude o vorbă... Nu mai vântul urlă turbat că o
haită înfometată de lupi. Sus în capătul scării împinge uşa dar o simte
închisă pe dinăuntru. Lipeşte urechea şi aude un geamăt prelung... Bate
de câteva ori mai jos de clanŃa uşii dar nu răspunde nimeni. Lipeşte
iarăşi urechea şi murmurul se stinge ca un tăciune într-un hârdău cu
apă. În cele din urmă forŃează cu umărul. Îl păleşte în nas o duhoare
greŃoasă şi dă cu ochii de Iorgu prăbuşit de boală, întins pe o laviŃă
improvizată, schelet acoperit cu Ńoala. Tras la faŃă, nebărbierit şi slinos,
pare un hoit intrat în putrefacŃie. Îi atinge braŃul apoi fruntea şi
grumazul.
Trăieşte... Răsufla greu dar trăieşte... Petre cată ceva în
învălmăşeala din jur timp în care bolnavul deschide pleoapele pe
jumătate şi priveşte aiurea. Are ochi tulburi ca apele, duşi în fundul
capului, buze vineŃii şi crăpate, degetele mâinii galbene că de ceară.
Găseşte o strachina ştirbă, unsuroasa şi invadată de furnici, coboară
repede scara, o spală şi aduce apă. Îi udă buzele şi încearcă să-i dea cu
forŃa. Dar mare parte i să prelinge pe barba şi gâtul nespălat. Gemete
prelungi şi mişcări tremurânde de braŃe... Petre coboară în barcă,
dezleagă sacul şi toarnă vin în strachina. Furtuna îl îndoaie din mijloc,
se clătină de o parte şi de alta, varsă strachina şi înjura de toŃi sfinŃii.
Toarnă iarăşi, ia pâine, brânză şi afumătura după care urcă. Începe să
plouă oblic iar picăturile ca de plumb îi sfichiuie obrajii. Simte o
despicătura undeva în creieri, că o secure, întrebarea : "Unde e Ana?"
ridică încet bolnavul de spate şi-i bagă sub ceafă rufe mototolite. Îi dă
mai întâi vin, firmituri de pâine şi brânză. Bolnavul începe să tremure
ca de friguri, transpira şi bolboroseşte ceva neînŃeles.
Petre socoate c-ar mai vrea apă. Dar apa asta maloasa şi împuŃită
mai rău i-ar face. Îi întinde strachina cu vin pe care o miroase şi o trage
la gură. Se pare că nu vede bine. Îl ajuta să bea dar îi trage din mâini
vasul atunci când socoate că-i prea mult. După un timp nu mai tremura.
Se linişteşte şi chiar adoarme.
Văzuta dinafară coliba sprijină cerul de ape, iese din ape şi intră
în cer, cade din cer şi se sprijina-n ape. Aici înăuntru însă lumea e
strâmtă. Nimic din adunătura asta de lucruri vârâte cu Ńăpoiul nu pare
să amintească de Ana. Saci cu rufe, scânduri şi funii, hurdubee de tot
felul din care o cofa spartă şi un ceaun mare de stână întoarse cu fundul
în sus, apoi Ńesături de casă chipurile stivuite pe un sipet, o albie de
rufe crăpata, stiubee şi piei uscate, cojoace şi nădragi cârpiŃi, coasă,
ciocan şi barda vârâte în stuful acoperişului şi câte şi mai câte vechituri
strânse în fugă din calea potopului. Din uşa pătulului dacă scoŃi mult
capul afară şi-l răsuceşti până te doare ceafa poŃi vedea acoperişul
negricios al şurii ce seamănă a cloşca aşezată pe ouă, singura mărturie
că pe acest loc înaintea venirii apelor a locuit cineva. DistanŃa e mare
încât un bun înotător mai mai că n-ar încerca-o fie vremea cât de
limpede. E clar acum că Iorgu şi-a construit cuiubarul mai departe de
ograda în locul unde-şi găsise copacii adunaŃi. Petre văzuse acoperişul
Lohanul nr. 29, martie 2014
 Literatură
Literatur
şurii încă de când leagă barca la scara şi-acum singurele lui speranŃe se
îndreaptă acolo, năvălesc disperate şi intră sub stuful cifulit de furtuna
ca vrăbiile în gerul Bobotezii. Nu vede însă nicăieri o altă barcă şi
treburile nu-s prea bune. Acum ori că furtuna a băgat-o sub apă, ori că
stă priponita după sură şi nu poate fi văzută din acest loc, ori că ...
doamne fereşte cine mai ştie ce s-o fi întâmplat încât Petre se simte
strivit sub greutatea unor negre închipuiri. Dezleagă barcă şi trage
vârtos de vâsle ocolind cu grijă trunchurile. Trebuie să se bată cu
şuvoiul care încearcă să-l umfle şi să-l ducă naibii şi încleştarea devine
pe viaŃă şi pe moarte. Încă puŃin şi intră la dos după perdeaua de sălcii
unde apa fierbe în spume. Mălduri uriaşi de gunoaie se leagănă proptite
în trunchiuri şi nu departe un hoit umflat cobză sta gata să crape. Petre
scuipă alături de barcă, scuipă în palme de parcă n-ar avea apă în jur şi-
şi încordează muşchii. De aici şandramaua se vede mai bine. Trece
aproape de ea o salcie smulsă din rădăcini că o corabie nenorocită fără
pânze şi catarg dar nu ancorează la "Ńărm". Ca să atingă tinta trebuie să
mai lupte zdravăn cu şuvoiul. chiar să se depărteze de el iar apoi să-l
taie de-a curmezişul aşa încât să poată stăpâni bine cârma. Ieşit de sub
aripa protectoare a sălciilor, furtuna îl hărŃuieşte din nou şi-l împroaşcă
nemiloasă cu stropi furaŃi din creste de valuri. Nu mai plouă şi soarele
priveşte iadul prin spărtură de nori pe care în sfârşit a găsit-o.
Privit de aproape acoperişul surii mai poate rezista urgiei doar
atât timp cât apele nu vor sui mai sus de streşini. Totul sat sprijinit de
furci groase de stejar iar lutul nu mai are nici o importanŃă devreme ce
l-a spălat apă. Petre ocoleşte prin partea nevăzută dinspre pătul căutând
barca lui Iorgu. SperanŃele toate i se împrăştie ca o picatură de acuarelă
într-un hârdău cu apă când constată că barca nu este nici aici. Intră
mut prin spărtura ce Ńine loc de uşă şi cercetează adăpostul prin toate
unghierele. Hardughia e destul de încăpătoare şi are spaŃiu suficient şi
pentru Iorgu. Ce l-o fi determinat atunci să se cuibărească în plopi?
Oare cumva o neînŃelegere cu Ana? Sau poate neîncrederea lui în
rezistenŃa adăpostului ?
PuŃine lucruri au mai rămas aici iar din câte sunt mai mult de
jumătate aparŃin Anei. Rochii, cărŃi, încălŃăminte, lada cu zestre, vase
de bucătărie şi chiar acolo pe dulap o cană cu flori de câmp uscate.
Spre deosebire de pătul aici este ordine şi curăŃenie, toate sunt aşezate
în locuri potrivite. prin spărtura ce Ńine loc de intrare cât şi prin ciobul
de geam îngrămădit în acoperiş intră o lumină tristă dar suficientă să
poată clăti încăperea. Lipsa ei îl înjunghie iar deschizătura din creieri
nu se vindecă.
"-Inseamna că Ana a plecat de aici cu barca!" -gândeşte el pe
când se aşează pe laviŃa curat aşternută prinzându-şi tâmplele în palme.
"Dar încotro?... Şi de ce?... Pe o vreme ca asta?...Cum încotro...? Nu
cumva oare către pătul ştiindu-l bolnav pe tatăl ei? Dar dacă a plecat
înaintea furtunii de ce n-a ajuns? şi dacă a plecat pe furtună...?
înseamnă că au împins-o şuvoaiele şi vântul aiurea...! Sau poate că
pluteşte acum umflată ca hoitul acela...!
"Doamne Dumnezeule de ce să faci asta...?"
-Trebuie strâns Iorgu de beregată pân-o să spună tot ce ştie.
Numai de n-o da ortu popii până mă întorc la el...
Se ridică brusc în capul oaselor şi iese. Pe pernă de pe laviŃă la
spatele lui era aşezată o carte deschisă cu faŃa în jos. N-o văzuse cum
p. 153
de altfel nu văzuse multe alte amănunte din hardughie. Inoarcerea la
"cuibarul de cocostârc" este imposibilă...
Deşi lupta din răsputeri nu poate despica furtuna şi nici şuvoiul
înfuriat. Depărtat de-a l binelea de sură nu se mai poate întoarce aici.
"Ai grijă de barcă... La urma urmei în ea îŃi vâri zilele. Şi nu uita:
"Toate apele au maluri" - iata povaŃa lui moş Ion de care trebuie acum
să se agaŃe cu amândouă mâinile. Barca o ia razna iar el slăbeşte lupta
convins fiind că nici pe vreme bună n-ar putea învinge şuvoiul. Aşadar
acum nu mai are importanŃă dacă Ana a plecat spre bolnav înainte sau
după furtună. Nenorocirea prinde să-şi arate colŃii ca un animal de
pradă. Nu-i mai rămâne altceva de făcut decât să-şi poarte de grijă, să
ocolească cu atenŃie fiecare obstacol ce l-ar putea izbi până să-i spargă
barca. Chiar acum în această clipă ceva zgârie fundul bărcii pe
dedesupt scrijelandu-l şi făcându-l să vibreze. Probabil capătul ascuŃit
al unui stâlp de gard.
Îl ustura ochii de vânt şi poate c-ar plânge dacă n-ar avea tăria să
se abŃină.
Satele Scoposeni şi Zberoaia, căci pe aceste locuri se urzesc firele
acestei povestiri, sunt atestate documentar în pagini vechi de cronici la
mănăstirea NeamŃ ori la Galata, la Putna, Golia ori alte izvoare limpezi
de istorie ce-şi poartă apele tămăduitoare pe toate aceste meleaguri
minunate ale Moldovei. Documentele amintesc de braniştea din lunca
Prutului până la gurile Jijiei ori de prisăcile de aici care au fost domenii
ale mănăstirilor, proprietăŃi sau danii domneşti. Or fi trecut pe aici
oştiri străine şi însetate de pradă precum cele ale craiului Sobietski care
au parjlolit satetele până către Fălciu dar şi oşti tătare scăpate cu fugă
dincolo de Prut lăsându-şi prăzile şi cătându-şi scăpare. Iată cum
povestesc bătrânii felul în care s-a construit aici întâia casă :
"Pierzându-şi cea mai dragă oaie pe care o avea în turmă, şi
găsind-o zbierând în aceste loc, ciobanu bucuros peste măsură s-a
hotărât să-şi facă mai întâi stâna iar apoi casă şi aşa s-ar fi născut satul
Zbieroaia. Tot în cronici se aminteşte de existena unei vechi mori de
apă la vărsarea Jijiei în Prut în locul unde şi astăzi mai poate fi
admirată măreŃia unu falnic stejar. De aici din preajmă se înşiruiau pe
malul Prutului către Zberoaia uliŃele satului Scoposeni atestat
documentar după anul 1600 şi despre care aceleaşi izvoare spun că ar fi
mult mai vechi , iar în josul apei în pădurea Paisa de lângă localitatea
Gorban pot fi găsite şi astăzi pietre funerare ce amintesc de satul
Cozmeşti mutat peste deal. Sate care au fost şi nu mai sunt, oameni
care au fost lăsându-şi doar urmaşii, locuri care au fost şi vor exista o
veşnicie. În vremurile de dincoace satele s-au mărit săi s-au apropiat
unul de celălalt unindu-se chiar în locul bisericii din piatră. Localnicii
când simŃeau că li se usucă lacrimile aveau pofta de construit case noi,
înjugau boii şi aduceau lut galben din deal pentru vălătuci şi chirpici.
Pământurile de aici deşi foarte roditoare sunt lipsite de piatră şi
nisipuri. Lemn aveau din abundentă, iar gardurile şi le făceau din
nuiele împletite cu meşteşug. Creşteau turme de porci şi cirezi de vite,
raŃe şi gâşte ce tulburau baltoacelele din preajmă, pescuiau ori
întorceau pământul hrănindu-l cu sămânŃă, beau apă sălcie din fântânile
cu izvoare la suprafaŃă dar erau voinici şi sfătoşi, buni de muncă şi
vrednici gospodari încât rare ori îngenunchiau în faŃa greutăŃilor.
În zilele fierbinŃi de vară munceau la câmp bucurându-se de
binecuvântatul pământ roditor iar în sat pe sub streşini umbroase de
Lohanul nr. 29, martie 2014
 Literatură
Literatur
stuf bătrânii îşi hodineau oasele lungiŃi pe prispe înalte humuite. Serile
cu ŃânŃari făceau fumare groase, mulgeau lapte în doniŃe de sălcie şi se
oploşeau pe lângă vetre, povestindu-şi bucuriile ori neajunsurile. Şi
câte alte întâmplări din viaŃa satului nu ascund în aceste pământuri
frământate ca aluatul în apele milenarului rău...!?
Uşa bisericii trebuia să fie undeva în zidul dinspre miază-zi aşa
cum îşi aminteşte Petre din copilărie, dar n-o poate găsi acum fiind
acoperite de ape s-au poate smulsă din ŃâŃâni. Se poate intra însă prin
geamul de deasupra la care apa nu mai are mult să ajungă, iar scările
din lemn de dincolo urcă în spirală către clopotniŃă. Lăcaşul acesta de
închinăciune şi curăŃire a sufletelor nu poate fi doborât uşor de ape, are
ziduri groase iar coloanele ce sprijină arcadele la fel de trainice ca şi
granitul. Un răufăcător sau poate chiar un "slujitor" al bisericii a scos
cercevelele din balamare fie din răutate, fie din grijă către păstrare
lăsând uşorul gol.
Petre ocoleşte zidirea şi-şi apropie ambarcaŃiunea de intrarea prin
tocul de geam. În preajma clădirii valurile se potolesc, furtuna se
înmoaie suspinând doar sus în clopotniŃă iar şuvoaiele de apă rătăcesc
nu departe. Deşi plânge pe dinăuntru, undeva în adâncul sufletului că
într-o uriaşă sală de peşteră, lacrimile i se prefac în stropi tămăduitori
aducători de linişte ce cad din tavan în vene încălzindu-i simŃurile.
Socoate mare păcat intrarea prin geam într-un lăcaş sfânt dar se agaŃă
cu mâna de tocul geamului bâjbâind ceva de care să priponească barca.
Priveşte înăuntru pe sub scară şi se îngrozeşte văzând picturile de pe
pereŃi scufundate în apă. Icoanele plutesc la suprafaŃă iar în stânga
altarului "Sfântul Spiridon" pictat în fresca gusta parcă din apă tulbure.
Deodată însă privirea îi rămâne Ńintuita pe treptele scării ce urca în
spirală. Colbul gros depus în timp pare şters pe alocuri cu o cârpă
umedă pur şi simplu târâtă de cineva în urcare. Ba mai mult chiar
primele două trepte sunt jilave şi murdate de mâl. "Posibil ca cineva
.... Doamne Dumnezeule...." -şi Petre sare dincolo uitând să
priponească barcă, calca în gol şi intră în apă până la genunchi. Simte
sub talbi treptele şi urcă greoi având apa în cizme. Lunecă, se
împiedică, urca, ... urcă spirală... ajunge..!
-Ana...! Ana...!
Clocotesc turlele de glasul lui metalic apoi se aude numai ecoul care se
repetă scăzut până intră în ziduri. Sus în clopotniŃă pe podeaua uscată
din lemne de tei zace întinsă Ana... Petre îngenunchiază şi-o ia în braŃe
aşa cum e, moale şi albă ca varul stins... Se târăşte în genunchi în
unghierul cu paie aduse aici cine ştie când şi de către cine, o aşează
încet de parcă n-ar vrea s-o trezească dintr-un somn obişnuit şi-şi
dezbracă haina învelindu-i genunchii. Îi ridică apoi capul şi-i
îngrămădeşte paie sub ceafă. Îi ascultă bătăile inimii deschizându-i
rochia şi lipindu-şi urechea sub sâni peste cămaşă.
„-Trăieşte...!
- Binecuvâtat fii doamne şi lăcaşul acesta sfânt..."
Zvârle cizmele şi coboară scara. Pare să aibă de toate: bucurie şi
îndoială, chiverniseală şi sărăcie, durere şi patimă, blândeŃe şi
încăpăŃânare. Nu cunoaşte ură şi nici nu-i simte lipsa. Jos la capătul
scării, în chenarul geamului barca valsează în plan depărtat. Nu-i mare
lucru... Trage cureaua şi-şi dezbracă hainele. Apa plescăie, "vulcanul
erupe vărsându-şi lavă în valuri concentrice, iese cu părul lins şi înoată
p. 154
voiniceşte. Simte un strat de apa ceva mai rece dar îl trece şi iată-l
vâslind. De data asta priponeşte bine barcă, zvârle înăuntru sacul cu
merinde, ulciorul şi prelata iar apoi se îmbracă dârdaind de frig. Ana a
rămas nemişcată în tot acest timp. Doar albul imaculat al feŃei a căpătat
o nuanŃă uşor arămie. Îi stropeşte gura cu vin şi-i freacă mâinile, o
loveşte uşor cu palma peste faŃă, iar apoi o acoperă bine cu prelată până
sub bărbie. Aşteaptă îngenunchiat la căpătâiul ei fi şi o mişcare de
deget. Clipele par ani, îndoială ia locul întrebării de până nu demult iar
bucuria scurtă se topeşte ca lumânarea la foc. Trece un ceas şi i se pare
o veşnicie dar abia e vremea amiezii. Aici în turla e cald şi nici furtuna
nu mai tună şi fulgeră în toate părŃile. Prin ferastra goală intră direct
lumina soarelui fără să mai fie dijmuită de împărăŃia norilor iar sus în
acoperiş se zbenguie vrăbii de pe o grindă pe altă speriate parcă de
clopotele mari ca nişte pâlnii răsturnate ce dorm cu limbile-n gura... O
tresărire uşoară a feŃei şi respiraŃia ceva mai pronunŃată sunt semne ce
întăresc speranŃele şi îndepărtează îndoielile. Deschide ochii pe
jumătate şi încearcă să-şi desfacă gura cu buze vineŃii lipite una de
cealaltă dar nu reuşeşte de parcă ar fi cusute. Privirea ei lunecă acum
de-a lungul funiei unuia din clopote şi cred că se opreşte în acoperişul
turlei dacă nu cumva acolo găseşte o fereastră spre cer. Mai trece un
ceas bun până când începe să vorbească şi în tot acest timp Petre îi
răcoreşte fruntea cu apă adusă din josul scării, îi clăteşte gura cu vin şi
chiar încearcă să-i dea să mănânce. Ana e frumoasă. Poate chiar mai
frumoasă ca atunci când am văzut-o printre scândurile înalte ale
gardului spălând rufe într-o albie mare, descheiata la piept şi stropită pe
nas cu spumă albă de săpun. Are ochi limpezi şi mari dincolo de gene
gingaşe, sprâncene uşor arcuite dar nu mai mult decât trebuie, piele
catifelată în obraji, pe gât şi bărbie, păr brun ca mătasea porumbului.
Liniile coapselor şi ale corpului ei în general imită contururi pline de
farmec scoase parcă din marile pânze ale picturii flamande. Astfel
deopotrivă cioplitor în marmură ori pictor de renume şi-ar alege-o
model...
Pe aceste locuri nu departe de biserica era şcoala primară care a
fost demolată cu ani în urmă după inundaŃiile anterioare. Aici Petre a
întâlnit-o pe Ana întâia oară. Venea de fiecare dată prima la şcoală
îmbrăcată curat şi-i plăcea să citească poveşti după ce învăŃase taina
buchiilor. Pe atunci toate mergeau ca pe roate. Tatăl ei era gospodar de
frunte, avea pământuri bune şi chiar începuse să facă negustorie. De la
un timp însă oamenii satului izgoniŃi de ape au început să-şi mute
cuiburile în deal acolo unde aveau vii bune şi locuri de casă. După
închiderea şcolii s-a mutat şi Petre cu ai lui în casa bunicilor lăsata lor
moştenire. CâŃiva ani mai târziu a murit Zamfira mama Anei iar apoi
după alŃi patru ani Petre o reîntâlneşte pe Ana în cimitirul satului. Era
zi de sărbătoare, "Paştele blajinilor" - când după obiceiul nostru
străvechi oamenii vin la cimitir pentru pomenirea morŃilor. Petre venise
şi el cu Maria, mama lui, aducând cu ei prescuri şi apaos, lumânări şi
pomelnice, prosoape şi Ńesături din cânepă. Era multă lume în cimitir
iar părintele Bogos, căci el slujea pe atunci biserica însoŃit de dascăl
trecea pe la fiecare mormânt citind evanghelii, tămâind din cădelniŃa şi
pomenind morŃii. O clipă doar Petre o văzu pe Ana. Era îmbrăcată în
negru alături de tatăl ei aplecaŃi asupra aceluiaşi mormânt. Crescuse,
era zveltă şi avea ochii înlăcrimaŃi. I-a surprins privirea ca un fulger în
plină noapte şi n-o s-o poată uita niciodată în viaŃa lui, acel moment în
care deşi sfioasă nu şi-a aplecat ochii.
În cârciumă lui Ghiorotaru moş Ion l-a luat oarecum peste băŃ pe
Petre amintindu-i păŃania cu câinii lui Iorgu. O fi ciulit bătrânul
Lohanul nr. 29, martie 2014
 Literatură
Literatur
urechile flăcăilor din sat sau cine ştie poate să-i fi spus chiar Iorgu. S-
au scurs de atunci doi ani. Flăcăii Satului Nou aburiŃi de vinul lui
Ghiorotaru l-a sfat cu gospodarii mai tineri au plănuit atunci o horă de
"Constantin şi Elena". Chiar şi Petre s-a tocmit cu lăutarii iar fetele din
sat fierbeau albiturile şi le uscau la soare scăpărându-le călcâile. Cu o
zi înaintea sărbătorii, şi-asta era într-o sâmbătă călduroasă. Petre şi-a
ras barba cu briciul, şi-a tras pe el straie curate şi a încălecat roibul din
grajd. A trecut apa Jijiei pe la hatie atârnând colbul uliŃelor goale şi a
bătut în poartă lu Iorgu.
De după gardul înalt, printre scânduri a văzut-o pe Ana, între
timp dulăii ciobăneşti lăsaŃi slobozi au sărit gardul şi au început
hârâiala. Nu de frica dulăilor, şi aici a înŃeles moş Ion, s-a lăsat Petre
păgubaş ci de rânjetul urduros al stăpânului lor care stătea nemişcat
ceva mai departe de poartă cu coatele pe gard. Posibil ca ea să-l fi
văzut călare şi să fi înŃeles rostul venirii lui. Dar nu mai ea ştie....
………………………………………………………………………….
Furtuna se opreşte de-a binelea, cerul îşi recapăta culoare specifică iar
apele clipocesc somnoroase şi obosite de atâta zbucium pentru nimica
toată. De după vârfurile moi ale sălciilor răzbat Ńipete metalice de
păsări, fâlfâit de aripi, clămpănitul cocostârcilor şi toate acestea în
acompaniamentul orchestral al broaştelor şi buhailor de baltă.
E cald poate chiar înăbuşeală şi-n aer pluteşte o ceaŃă gălbuie abia
perceptibilă. Acolo sus în "cuibarul de cocostârc" Iorgu se zbate în
aşternut ca un vierme călcat pe coada şi strivit, încercând să se ridice
ori să se târâie măcar până-n unghierul ştiut de el unde are ceva de
scotocit. Şi-a revenit din amorŃeală una cu moartea şi acum gânduri
spurcate pun stăpânire pe el şi-l zgâlŃâie din toate măruntaiele.
"-Cine altul să fi intrat aici decât el?"
Crede că m-a cumpărat c-o bucată de afumătura şi-o strachină cu vin?
Nu! Asta niciodată! Ana nu putea veni aici pe furtună. Iar dacă a fost
de ce n-a rămas? Şi de unde, mă rog, afumătura şi vin în casa mea? E
clar! Totu-i limpede acum... Petre o batjocoreşte acolo în podul şurii.
Chiabur desfrânat şi pătimaş...! Blestemat fie el şi sămânŃa întregului
lui neam. Înjura apoi de toŃi sfinŃii cerului. Transpira de-i curg şiruoaie
sărate în gură, se ridică şezând după mute încercări şi-un ultim disperat
efort. Se simte slăbit şi neputincios, obosit şi aŃâŃat, crud şi nemilos,
batjocorit şi josnioc. Şalele îl dor de parcă iar fi putrede, vede prost şi
nu distinge contururile de fondul de ceaŃă. De-ar putea ajunge la sura l-
ar judeca aspru pentru mârşăvia lui şi l-ar osândi că pe Cristos fără
strop de milă iar pe ea ar palmui-o până s-o înăbuşe sângele şi ar
scuipa-o în obraz că pe-o scârnavie.
Lup flămând şi neputincios închis într-o cuşca deasupra apelor,
dezmoştenit şi gol, dezgustat de viaŃă şi sărăcit de puhoie, înjosit şi
aŃâŃat de gânduri spurcate aceste zile pare să fi ajuns acum Iorgu.
Plânge de unul singur, nu-l vede şi nu-l aude nimeni acolo sus în
cuibarul lui de cocostârc.
-Tata! Unde e tata?
-Ana te rog nu mai plânge. Uite ia acum şi mănâncă. Trebuie să te
linişteşti. El a rămasă acolo sus în patul unde de altfel l-am şi găsit. E
p. 155
drept că nu arată prea bine, dar n-am putut face mai mult decât să-i dau
ceva să înghită.
-Ce cauŃi aici Petre?
-M-au adus aici puhoaiele şi furtuna ori chiar norocul din mila
lui Dumnezeu. Mi-a ieşit în calea rătăcirii mele disperate acest lăcaş
sfânt şi m-am agăŃat cu ghiarele de zidurile lui să-mi caut adăpost şi
linişte. Am coborât aici între ape în zorii zilei. N-am schimbat un
cuvânt cu tatăl tău fie din teamă că n-o să-mi răspundă întrebărilor ce
crăpau în mine, fie din teamă că aşa cum arăta nu avea cine răspunde.
Bănuind apoi că te găsesc sub acoperişul şurii m-am grăbit să ajung
acolo. Zadarnic însă!
Mai aveam o speranŃă să aflu cât de cât câte ceva şi asta numai de la el.
Încercarea de a mă întoarce la coliba a eşuat. Slavă cerului şi tatălui că
s-a întâmplat aşa.
Ea nu-l priveşte ci îl aculta atent cântărindu-i fiecare cuvânt în
parte. Prelata o acoperă bine până sub bărbie şi cu toate astea îşi scoate
braŃul drept la iveală adunându-şi sub ceafă şuviŃele castanii răvăşite şi
bogate în tonuri de umbră şi lumina. După o clipă de tăcere Ana îşi
întoarce privirea căutându-i ochii. Acelaşi fulger orbitor în chii ei
plouaŃi ca-n ziua pomenirii morŃilor.
-Petre ! Ştiu bine pentru ce ai venit tu aici între apele tulburi şi-Ńi
mărturisesc sinceră părerea mea de rău că-i venit degeaba. Eu n-o să
pot merge după tine niciodată. Locul meu este aici, chiar de m-ar
înghiŃi apele pentru că oamenii sunt slabi Petre şi îngenunchează cu
uşurinŃă în faŃa greutăŃilor. Voi sunteŃi oamenii altei lumi decât aceasta
în care trăiesc eu răscolind dureri în căutarea bucuriilor.
-Ana ! Te rog încetează!
-Citesc mila în ochii tăi şi poate că chiar asta te-a adus aici şi ar fi bines
ă spui adevărul. Eu sunt învăŃată cu stihiile şi de ce nu aş minŃi
spunând că niciodată niciunde n-aş mai găsi liniştea şi bucuriile de
aici? Există bucurii mult mai mari decât păcătoasele plăceri trupeşti. Şi
poate că tu nu le-ai găsit, cu toate că mă îndoiesc dacă mai întâi le-ai
căutat, ori dacă măcar ai încercat să le cauŃi vreodată. Acum în vreme
de cumpănă sunt convinsă că acolo în deal, oamenii tăi, se zgâiesc pe
după garduri, doar, doar să afle ce s-a întâmplat între timp cu Iorgu şi
nenorocita sa fată. Tata nu a îngenunchiat încă în faŃa puhoaielor
pentru că el nu face parte din categoria voastră, chiar dacă pe nedrept,
l-aŃi huiduit şi acuzat. Vrei poate să ştii ce-l Ńine pe el aici? Mă tem că
nici eu nu ştiu prea bine dar cred că u numai pământurile…El este
convins că apele ăstea vin rar altfel că nu şi-ar explica nimeni
statornicia oamenilor sute de ani pe aceste meleaguri.
-Ana te rog să mă asculŃi!
N-am venit la tine să te scot din această lume care dealtfel este şi a
mea…Şi nici n-am venit pentru desfătarea patimilor aşa cum aminteai
mai înainte. M-am grăbit să vin fiind înfricoşat de gânduri negre pe
care nici nu am curajul să Ńi lespun. Şi-apoi indiferent de categoria de
oameni din care fac parte, am dreptul să iubesc pe cine vreau. Iar dacă
tu ai iubit vreodată cu adevărat, spune-mi atunci cum ai făcut alegerea?
-Nimic nu mi se pare urât în aceste locuri. Dimpotrivă!
Lohanul nr. 29, martie 2014
 Literatură
Literatur
Îmi miroseau palmele a mâl când apele începuseră să iasă din matca lor
şi nici n-am încercat să le spăl măcar. Îmi place mirosul acesta şi-l
şi port
în mine ca pe o boală, chiar dacă tata a încercat să mă lecuiască cu
şcolile lui înalte. Îmi cereai mai înainte să-Ńi
Ńi spun adevărul, dovadă că
încă ai îndoieli în priviŃa asta. Ana…, eu te iubesc şi voi rămâne aici
toată viaŃa…Acesta e adevărul pe care Ńi-ll spun şi pentru care am venit.
Iar dacă vrei şi o minciună iat-o:
o: “Nu mă interesează răspnsul tău”.
Petre se apropie de fereastră şi priveşte cerul.. Nu adie boare de vânt,
iar soarele ascuns în spate aruncă umbra turnului pe luciul de apă,
văzută de sus barca pare o pană de corb lipită de suprafaŃa străvezie.
Ana plânge…Petre se întoarce mişcat şi îngenunchează
îngenunche alături de ea. O
sărută pe obrazul umed şi-II soarbe o lacrimă sărată. Ea se lipeşte de
pieptul lui şi nu scoate un cuvânt… O altă lacrimă fierbinte i se scurge
până către vârful nasului, dar se opreşte acolo să se usuce.
-Cum ai ajuns aici?
-M-au aduss puhoaiele şi furtuna ori poate chiar norocul din mila lui
Dumnezeu. Când mă trezisem din somn furtuna era în toi. Ştiam că tata
era grav bolnav şi-mi mi purta gria ca nu cumva şandramaua să se
scufunde cu mine cu tot. Îl visasem îngrozitor de rău şi de aceea
acee am
hotărât să mă duc la el. Mai mult chiar în acele clipe acoperişul şurii
începuse a trosni din toate încheieturile, air prin prăpădul de afară mi
se părea că cineva Ńipă. M-am
am îmbrăcat gros şi am sărit în barcă. N-am
N străbun, pe care oamenii – unii, au ademenit-o
putut să mă apropii de colibă, împinsă
nsă fiind de vânt aiurea în bezna
nopŃii. Târziu am zărit turla neagră a bisericii. Ştiam de adăpostul de
aici încă de când m-amam ascuns de oamenii ce vroiau să ne scoată cu
forŃa.
-Va urma-
Simfonia pământului, simfonia iubirii
Bibl. Elena OLARIU – Răducăneni, jud. Iaşi
…a îmbătrânit satul. Pământul, obosit de greutatea poamelor, aşteaptă
mâna harnică a gospodarului să-ll uşureze, Dumnezeu binecuvântând
anul acesta din plin… Şi de parcă ar îngenunchea mulŃumind sau
jelind, nepăsarea
sarea oamenilor cuprinzând totul: câmpul plânge, roada
acestui an putrezind, dulceaŃa fructului înghiŃind-oo adâncurile… Au şi
ele nevoie de mierea pământului şi laptele matern.
Bătrânii satului, şi ei grei de ani precum pământul, abia de-şi
de mai târâie
oasele, plesnindu-lele încheieturile, se opresc la poartă şi privesc departe,
departe în zare, că poate li s-or întoarce acasă copiii, plecaŃi hăăăt!
la apusul lumii, alŃii – la răsărit -,, după agoniseala deşartă; au plecat
copiii uitând de pământul care le-a dat viaŃă şi i-a i hrănit, uitând de
fraŃii de sânge şi de joacă, uitând de iarba verde din bătătură…
…Şi tot mai însetaŃi parcă, uită de mugetul viŃelei din ocolul din
stânga casei şi, cu ochii tulburi aleargă bezmetici să prindă ultimul tren
al sorŃii dar nu şi al liniştii… Pământul acesta străbun, sterp de roada
tânără a omului plânge prin lacrima tăcută a bătrânilor, aproape orbi,
bătrâni lăsaŃi în voia întâmplării să păzească satul, ozana, întreaga
privelişte suspinând că nu mai aude glasul lasul zglobiu al fecioarelor
cântând trilul veşnic al nunŃii. Urlă pământul de durere, apăsarea grea a
tăcerii nimeni auzind-o…
p. 156
Femeile tinere, luând locul bărbaŃilor, au plecat să are grădinile altora –
graniŃele fiind libere – iar bărbaŃii nasc şi alăptează
alăpte copii… Cei ale
căror mame nu i-au au înŃărcat încă, scormonesc prin pământul din
bătătura casei, că poate or descoperi un ciob din oala de lut, altădată
plină cu hrană, şi-şişi tocesc dinŃii de lapte, scrijelind-şi
scrijelind gingiile şi
limba…
Iar gustul pământului ars,rs, îngropat în pământul plin de săruri, este
dulce-cleios,
cleios, ciobul rămânând peste vreme neafectat… Ca nişte vase de
lut, arse poate prea mult în focul pentru care nu fusese pregătită încă,
femeia acestui timp, orbecăie după un mâine necunoscut, neştiind în
care gară a vieŃii va coborî, neştiind dacă acolo o aşteaptă bucuria
împlinirii sau deşertăciunea…
…A îmbătrânit pământul… Frâiele acestui început de secol l-aul preluat
vestalele – fiicele universului, bărbaŃilor trecuŃi de prima vârstă
rămânându-le să nască – peste fire de înŃeles cum, rămânându-le
rămânându să
frământe aluatul şi să-ll coacă în spuză, preluând – din mers – gingăşia,
sensibilitatea şi tandreŃea femeii, căreia Dumnezeu i-a i dat rostul ei,
aici, pe pământ, transformând credincioşia câinelui în foame de lup…
…A îmbătrânit satul. SusŃinut de un toiag învechit, mâncat de carii,
bătrânul înŃelept, făclia feciorilor de altădată, îşi pierde gândurile în
amintiri duioase sufletului şi cu mâna dreaptă, streaşină la ochi, caută
să mai zărească – măcar o dată -, nemărginita frumuseŃe a sufletului şi
priveşte lung, lung, lung… după o himeră, o legendă vie a pământului
ademenit cu vorbe goale, alŃii cu
deşertăciunea luxuriantă a castelelor de nisip construite, alŃii, gonind-o
gonind
însă, pentru că nu-ii înŃeleseseră rostul… Au închis-o
închis în zidurile acestui
pământ, ca un blestem sau binecuvântare, au lăsat-olăsat să moară încet,
încet, otrăvindu-ii dulceaŃa sufletului cu veninul dorului neîmpăcat…
Bătrânul acesta, vechi şi el de ani, cu osânza trupului topită, cu
pământu-ii altădată plin de săruri, ar da totul – ultima licărire de viaŃă,
să mai vadă o dată nemărginirea… Odrasla sufletului său, plecată
departe, îi poartă picioarele ce nu mai vor să-l să asculte, de la uşa din
tindă la poartă şi iarăşii la uşa veşnic lăsată deschisă, şi inima îi pâlpâie
când scârŃâie poarta sau cumpăna de la fântână… Să mai sărute o dată
şi să binecuvânteze odrasla departe plecată, să mai simtă căldura din
tinereŃe în vigoarea băiatului său, a fiicei sale, apoi, ca şi copacul,
c pe
dinăuntru mâncat de putreziciune, să se odihnească la umbra nucului
din fundul grădinii, lângă crucea nevăzută a răstignirii…
Mierla, cintezoiul, credinciosul piŃigoi şi neobosita vrăbiuŃă, să-i
să aducă
liniştea sufletului cu trilul lor, celălalt somn să-l cuprindă în vraja fără
de somn a eternităŃii…
Atunci mâinile i se vor prelungi şi neostoit va culege poame pârguite
din livada cu meri şi peri, cu caise şi piersici, cu gutui al căror gust,
uşor astringent, nu-ii va strepezi dinŃii, ci-i
ci va curăŃa de piatra dură,
adunată de-aa lungul anilor… Iar puful îi va gâdila obrazul, ducând apoi
dincolo de această lume vremelnică, parfumul tainic al nemărginirii…
În livada tânără, crengile copacilor grele de roadă, sărută pământul
străbun, lăsându-i pe trecători să-ii culeagă roadele, căci altcineva nu
mai trece pe acolo…
Desprinzându-se se singure de pe creanga, şi ea obosită, câte un măr cade
pe faŃa bătrânului şi-ll trezeşte din tristeŃea visândă a sufletului şi cu
greu îşi poate ascunde lacrimile, plânsul părintelui
părint pe care mâine, nu va
avea cine să-l acopere…
A îmbătrânit şi poarta care scârŃâie tot mai des şi, când o leagănă
vântul şi când o şterg de praf crengile teiului, la umbra căruia în
Lohanul nr. 29, martie 2014
 Literatură
Literatur
tinereŃe, îşi odihnea bucuria vremelnică a sufletului sau îşi liniştea
linişt
durerea neîmpărtăşită, ascunzându-şi şi plânsul, nu de puŃine ori cu
sughiŃuri, de nevastă şi copii, teiul plin cu floarea ce-l ce adormea
nemâncat, numai să ajungă din îndestulare la cei dragi, pe care nu i-ai
înŃeles, de ce au plecat, lăsând frumuseŃile acestui
tui străbun pământ să le
fie alŃii stăpân, de ce au ajuns ei slugi…, şi pământul sfinŃit de
Dumnezeu, un pământ vasal…
Complotând cu gândurile omului, clopotul de pe turla bisericii vechi,
anunŃă turma – veche şi rară şi ea, că mâine e duminică… Pustiu şi
lipsit de forfota vlăstarelor tinere, în floare, clopotul bate pentru
privegherea satului de către aceşti bătrâni ce nu-şi
nu mai pot duce
picioarele până la biserică, pentru ascultarea învăŃăturii tainice a
cuvântului hristic, murmurând ei înşişi o veche rugăciune
rug ştiută din
copilărie. Apoi doar clopotul trage, clopotarului intrându-i
intrându în sânge să
trezească lumea, chemând la învăŃătură…
Preotul satului, poate prea grăbit şi el, în vârtejul acesta al morŃii, a
plecat neînŃelegând rostul acestei mute tăceri a pământului…
pă ori,
fugărit de himerele timpului acesta, nesăŃioase himere, n-a n înŃeles
rostul credinŃei strămoşeşti, lăsându-ii pe bătrâni – şi aşa singuri -,
văduviŃi încă o dată…
Vulcanul de foc al învăŃăturii alese îşi are centrul în adâncuri; de nu
este condus
dus din umbră de o mână de fier, lava se împrăştie, acoperind
pământul cu cenuşa morŃii… Se dărâmă biserica, ridicată cu atâta
trudă, biserica lui Dumnezeu – lăsată în voia sorŃii; mai singură ca
oricând, priveghează satul şi Stăpânul Universului o priveghează
privegh din
umbră să nu se năruie… Schela, putrezită din urma ploilor, venite la
vreme anul acesta şi de arşiŃa necruŃătoare a soarelui, s-au
s rupt… Şi s-
au rupt şi scările pe care, cu atâta trudă urcau oamenii – nevoindu-se,
sperând în mântuirea sufletului… S-aa rupt în două scara ce lega cerul
de pământ, urmând să apară vitregiile pe care o mână de bătrâni
neputincioşi nu au cum le înfrunta… Cărămida roşie, a înălbit pereŃii –
pe dinăuntru -,, au prins muşchi, de umezeală…. Cârmaciul satului,
după şapte ani de păstorire, a lăsat totul de izbelişte, fărâma de bucurie
din sufletul împietrit de singurătate al bătrânilor alinând-o,
alinând doar
strigătul cucuvelei şi urletul morŃii…
Şi urletul câinilor ce simt din vreme pericolul…
…Se dărâmă biserica nouă, biserica vie – templul
emplul Duhului Sfânt şi, în
cea veche, plouă. Să se fi supărat Dumnezeu şi să pedepsească satul
acum, când amândouă bisericile îşi serbează hramul??! O fi blestemat
românul să tot dea înapoi – bucurii şi tristeŃi – pământul cerând mereu
jertfă de vestală?…
A îmbătrânit satul…. Singuri, oamenii se ghidează după clopotul
bisericii, ce-ii trezeşte dimineaŃa la rugăciune, ori anunŃă moartea celor
tineri, bătrânii împovărându-se se sub greutatea anilor şi, după soarele ce
răsare mai târziu însă, obosit şi el de atâta ta priveghere… CredinŃa
oamenilor – uşoară, văduvită de păstorul care întârzie să apară, să
strunească iarăşi frâiele carului de foc, se năruie şi ea. O dată cu
trecerea la viaŃă veşnică a bătrânilor cărora leplângi de milă cum le urlă
singurătatea în pragul ul casei, adoarme satul, adorm şi bătrânii – somnul
cel lung şi în visul prelungit al speranŃei şi agoniei morŃii, aud cum trag
clopotele pentru nunta feciorului venit acasă să ceară binecuvântarea
părinŃilor.
…şi cuprinzându-i somnul de tot, ei înşişi umplu paharele cu vin
nelimpezit încă, să cinstească nuntaşii, căci s-aa adunat iarăşi bucuria la
bătrâna casă… Şi cum vinul de anul acesta curge din butoaie, să
potolească setea truditorilor, ei văd semnul haric din nou coborât pe
p. 157
pământul strămoşesc,
oşesc, unde „vinul şi untdelemnul” vor curge iarăşi din
belşug…
Adorm bătrânii din casele vechi, iar bârnele scârŃâie mâncate de carii
şi satul, adoarme şi el, obosit de lunga aşteptare şi priveghere, că poate
mâine să li se întoarcă feciorii şi fiicele acasă,
a să cânte fanfara la gătitul
miresei, să tragă clopotul de duminică…
Răsfoind file de carte:
Istoria interzisă a omenirii şi conexiunea
extraterestră de Marvin White
Jurn. Ion N. Oprea - Iaşi
Această carte urmăreşte să prezinte o serie de
descoperiri extraordinare, care au ieşit din ce în ce mai mult
la lumină în ultimii ani şi care conduc la înŃelegerea istoriei
omenirii dintr-oo perspectivă cu totul diferită faŃă de cea
acceptată oficial,
al, zice Marvin White în prefaŃa la cartea sa
apărută la SapienŃa, 2013.
D
eschid cartea şi ajung la ceea ce scrisesem încă din 2012 în
“Strămoşii noştri din arhive – restituiri” – de Ion N. Oprea,
editura PIM Iaşi, despre „Cuiul dacic”, p. 383, dar de această
ace
data şi despre noutăŃi din „Enigmatice urme în timp” (Cap.
IV), despre „Călcâiul de la Aiud”, România, p. 55, şi altceva, din
cartea lui Marvin White.
Dar mai întâi reamintesc ce am scris despre „Cuiul dacic”:
„Aflu dintr-un
un studiu semnat Dan Dumitru că prin 1966, un
student la Fizică la o Universitate din Leningrad a primit cadou de la
unchiul său Grigore Constantinescu, absolvent de Sorbona, cartea lui
Daicoviciu “Dacii”,
Dacii”, pe atunci interzisă a fi citită.
Şi relatam mai departe. În timp, tânărul, pe nume Andrei
Vartic din Basarabia, descoperă „Topografia dacică”, redescoperă
„Metalurgia dacică” –cea cea mai avansată din lumea antică, care descrie
materialele de construcŃie dacică – în special betoanele dacice, vorbeşte
vor
despre Cosmogonia dacică, Moralitatea la daci şi, ce este cel mai
important, îi descoperă pe daci, scriind cărŃi ca „Oaspetele Nemuririi”,
„Enigmele civilizaŃiei Dacice”, „Fierul-Piatra,
„Fierul Dacia-Timpul”,
„Magistralele tehnologice ale civilizaŃiei Dacice”,
Daci publicându-şi
cercetările chiar şi în ConferinŃele NATO.
Ulterior, Andrei Vartic devenit cercetător în arheologie ridică
colbul tăcerii de pe trecutul nostru dacic. La Movilele Ciclopice de la
Sona în Transilvania el descoperă în huma acestora o Ghiară
Gh de Sfinx.
Cheamă Institutul de Arheologie din Cluj, pe teritoriul căruia s-a s
întâmplat cazul, vine cineva, o ridică, şi – ca la români – descoperirea
dispare.
Cercetează în continuare şi găseşte calupuri de fier dacic în
greutate de peste 40 kg. bucata.
ata. Îşi anunŃă iarăşi tovarăşii arheologi, vin
şi pleacă… cu mostrele, ca să nu se mai ştie de ele.
Tot el găseşte în sanctuarul dacic de la Racoş, aşa cunoscutul
Cuiul Dacic.. Şi din nou vin arheologii în frunte cu profesorul dr. Ioan
Lohanul nr. 29, martie 2014
 Literatură
Literatur
Gludbariuc. Îl felicită strângându-i mâna, iau Cuiele Dacice, dar îi dă şi
lui unul drept recompensă, să îl aibă în colecŃia personală de cercetător.
Andrei trece Cuiul dacic la românii dintre Prut şi Nistru, în
Basarabia deci, îl duce la Institutul Metalurgic de la BălŃi şi află acolo
că acest cui are o vechime de peste 2000 de ani, este total neruginit şi
are în compoziŃie fier pur în proporŃie de 99,97 la sută. Descoperirea sa
este calificată o „minune antică!” Numai Stâlpul de fier de la Delhi şi
un Disc din Mongolia, datat din secolul IX, cercetat şi în Laboratoarele
NASA, cât şi la Universitatea din Harvard, mai au asemenea calitate de
totală puritate.
Un asemenea material poate fi modelat – cu anumite
procedee ştiinŃifice – doar în Cosmos, susŃin specialiştii NASA !
Dus Cuiul Dacic la Institutul Metalurgic din Leningrad,
descoperitorul află alte calităŃi ale fierului dacic. Dus şi la Moscova i
se stabileşte diagnosticul la care poate nimeni nu s-ar fi aşteptat : este
acoperit cu trei straturi protectoare care îi asigură puritatea – 1.
suprafaŃă – Magnetita « Fe 304 » ; 2. oxid de fier « FeO » ; 3. alumino-
silicaŃi.
Cercetările profesorilor Kiosse, Galina Volodin şi Daria
Grabco stabilesc calităŃile deosebite ale materialelor folosite de daci în
cuiul realizat. CreaŃie a unor oameni care au trăit acum peste 2000 de
ani într-o Ńară (azi România !) considerată populată de oameni
sălbateci, a căror operă alfabetică – chiar dacă nu-i scris-vorbită, că i s-
au furat probele –sunt mostrele de felul celor descrise, ne uluieşte.
Modelele de la Grădiştea Muscelului, aşezările cetăŃilor
dacice din munŃii Sureanului, Cindrelului, Persanilor (Racoş) aşteaptă
şi ele descifrări pe măsură.
Dar oare ce or fi făcut arheologii de la Cluj cu mostrele
recoltate de la cercetătorul arheolog basarabean Andrei Vartic, la care
Institut Metalurgic român.. vor fi fiind ele în studiu ? Cine ştie ce
surprize ne vor oferi mâine-poimâine sau niciodată, concluziile
cercetătorilor români ? mă întrebam sarcastic în 2011, după cum
spuneam.
Andrei Vartic a murit în 2009, scrie pe Internet dr. Vecceslav
Stavilă, la 15 decembrie 2013, orele 9,59, iar Cuiul lui valorează astăzi
1 milion euro, punându-şi o seamă de întrebări, printre care şi : de ce în
loc să găsească înŃelegere şi dorinŃă arzătoare de cercetare şi edificare
din partea compatrioŃilor noştri a fost nevoie să se ducă în Rusia cu
acel « Cui a lui Pepelea », spre a-i cerceta misterele pe care el atît de
bine le-a intuit ?; De ce n-a făcut investigaŃiile Institutul nostru de la
Măgurele, mai întâi ?; Ce a făcut Ion Iliescu ca preşedinte în urma
audienŃei oferite lui Andrei Vartic, care s-a prelungit de la 15 minute la
o oră şi jumătate, vorbe în vânt ?
Si acum despre cartea lui Marvin White :
„…Asemenea descoperiri – enigmatice – au avut loc şi în
România. Una dintre ele a fost făcută în anul 1973 de către muncitorii
care lucrau la o carieră de nisip de pe malul Mureşului, undeva lângă
Aiud. Ei au găsit la un moment dat, la o adâncime de aproximativ 10
metri, trei bolovani de nisip pietrificat, pe care i-au spart. În unul dintre
ei au descoperit un ciudat obiect de metal. A fost chemată la faŃa
locului o echipă de investigaŃie formată din specialişti, care după o
operaŃiune de curăŃare au constatat că este vorba despre un obiect
confecŃionat în principal din aluminiu, în greutate de 2,5 kg. având
p. 158
dimensiunile de 20 x 12,7 cm. Pentru a determina compoziŃia exactă a
obiectului, acesta a fost trimis la laboratorul Institutului Măgurele.
Concluzia buletinului de analiză ( Buletinul nr. 380, proba nr. 2, emis
de Centrul de cercetări şi proiectări pentru metale radioactive de pe
platforma Măgurele) a fost aceea că respectiva piesă metalică este
formată dintr-un aliaj având la bază aluminiu în proporŃie de 89%
împreună cu alte metale. Aspectul uluitor constatat a fost însă acela că
oxidul de aluminiu de pe suprafaŃă obiectului era neobişnuit de gros,
ceea ce indica faptul că acea piesă a stat foarte mult timp în pământ,
metalul având în mod clar o structură îmbătrânită. Metalurgiştii au
stabilit că vechimea obiectului este de cel puŃin 250.000 de ani!
UimiŃi de rezultate, cercetătorii români au trimis proba de
lucru la un laborator din străinătate, la Lausanne, în ElveŃia, unde
informaŃia evidenŃiată la Măgurele a fost confirmată în totalitate.
Detaliile obiectului sugerează faptul că piesa a făcut cândva parte
dintr-un ansamblu funcŃional şi că a fost pierdută dintr-un motiv
oarecare în albia de atunci a râului Mureş. Dar cine să fi deŃinut o
asemenea tehnologie acum 250.000 de ani?
Oamenii de ştiinŃă au fost mai mult decât şocaŃi deoarece
aluminiul în stare pură nu poate fi găsit în natură, iar tehnologia
necesară obŃinerii unui grad atât de ridicat de puritate a fost disponibilă
omenirii doar de la mijlocul secolului al XIX-lea. Aluminiul a fost
descoperit în laborator abia în anul 1825 de către Oersted, iar
producerea sa pe cale industrială a început tocmai în 1883. Este evident
că în cei 90 de ani care au trecut din 1883 până în 1973 ar fi fost
imposibil să se fi produs un strat de oxid de aluminiu atât de gros.
Misterul nu a putut fi explicat în nici un fel şi, în consecinŃă, obiectul a
fost încadrat la Muzeul NaŃional de Istorie a Transilvaniei din Cluj, la
secŃiunea Oopart (Aut of Place Artefac – artefac care nu se încadrează
locului în care a fost descoperit).
În anii care au urmat, obiectul a rămas spre păstrare la
Muzeul NaŃional de Istorie din Cluj, sub denumirea de „Călcâiul din
Aiud”. În anul 2005 editorii unei reviste, având ca temă OZN-urile din
România, au găsit artefactul în depozitul Muzeului şi au făcut o
oarecare vâlvă, publicând şi câteva articole despre existenŃa acestuia.
În 2007 obiectul a fost vedeta unei expoziŃii ce a avut loc în cadrul
Muzeului, dar… în mod straniu a fost retras după puŃin timp de către
conducerea de atunci a muzeului. Este semnificativ faptul că aceeaşi
conducere a refuzat apoi şi cererea de prezentare a obiectului într-o
expoziŃie din Germania, cerere făcută de renumitul autor şi cercetător
în paleoastronautică Erich von Daniken.
De atunci, oficial, nu se mai ştie nimic despre „Călcâiul din
Aiud”.”
Un capitol al cărŃii lui Marvin White se referă la tablele
sumeriene, la apariŃia omului, la aşa numiŃii anunaki, cu o înălŃime de
4-5 m., schelete care, spune autorul, s-au găsit în număr mare pe toată
planeta, ca urmare a săpăturilor arheologice, dar asupra căror
descoperiri se păstrează o cenzură extrem de strictă. Şi România, spune
autorul (p. 84), este împânzită de asemenea oseminte. În anul 1926
însuşi celebrul Vasile Pârvan a descoperit scheletele a aproape 80 de
uriaşi de aproximativ 5 m. fiecare, îngropaŃi într-o zonă situată undeva
la 10 km. sud-vest de Bucureşti. Această descoperire extraordinară a
fost însă trecută sub tăcere de către autorităŃi ( vezi şi Al. Zub Pe
urmele lui Vasile Pârvan, Editura sport-turism, Bucureşti 1983, 382 p.
n. n.), iar după numai un an, Vasile Pârvan cât şi asistentul său mor în
Lohanul nr. 29, martie 2014
 Literatură
Literatur
condiŃii cel puŃin dubioase. La CetăŃeni, în anul 2005, s-au
s mai găsit vulgarizarea știinţelor naturale șii fizice”; „Agronomia – jurnal de
două schelete gigantice, sub ub mânăstirea Negru Vodă (Pantelimon, agricultură șii economie rurală”; „Economia naţională
na – Buletin al
Lebăda), alte 20 de schelete în anul 1985 la Scăieni, judeŃul Buzău, iar intereselor economice românești”; ti”; „Economia rurală – Revistă
lista poate continua. În toate aceste cazuri autorităŃile au impus să se mensuală de agricultură, comerţ șii industrii agricole”.
păstreze tăcerea, scrie în carte.
În cele 597 de pagini ale volumul al II-lea,
II autorul abordează opera lui
Un caz interesant mai este redat. În anul 2009, în cadrul
Petre S. Aurelian, gândirea economică, doctrinele economice, bogăţiile
bogă
emisiunilor „Acces direct” de la Antena 1, în care prezentatorul
Mădălin Ionescu a realizat o serie de reportaje pe tema „Uriaşi în și zăcămintele naturale, transporturi, industrie, comerţul,
comer finanţele,
munŃii Bucegi”, în timpul uneia dintre acestea a fost contactat telefonic economia rurală, politicile sociale și
ș economice, publicaţii, monografii,
de un personaj care l-a atenŃionat,
nŃionat, pe un ton oficial, să înceteze cu manuale, expoziţii, precum șii activitatea ca om de stat, ministru de
dezvăluirile. IniŃial, totul părea doar o glumă, dar este semnificativ șase ori, prim-ministru.
faptul că în scurt timp emisiunea s-aa axat pe subiecte ce nu mai aveau
nici o legătură cu tematica iniŃială. În câteva luni, Mădălin Ionescu a Petre S. Aurelian – demonstrează autorul Valeriu I. Peștean – a fost cel
căzut în dizgraŃia şefilor, fiind nevoit să-şi
şi schimbe locul de muncă. mai „galonat” dintre înaintașii știinţelor
ș agricole, om cu o vastă
cultură, de cea mai înaltă clasă, una din cele mai mari glorii ale
În tradiŃia antică tibetană, în tărâmul numit al înŃelepŃilor,
învăţământului și știinţei
ei agricole românești.
române A fost cel mai mare
cunoscut şi sub numele Shambala (Izvorul Fericirii Divine), se spune
agronom din secolul al XIX-lea.
că ar fi existat anumiŃi constructori celeşti călători
lători din stele care au
sosit pe Pământ şi au rămas aici pentru a ghida omenirea în viitor (p. ministrul Ion C. Brătianu scria: „Petre S. Aurelian a pus temelia
Prim-ministrul
93). Profetic se crede că în viitorul apropiat proiectul de manifestări învăţământului nostru agricol… și ș prin el agriculturii și a întregii
Shambala în plan fizic va fi şi România. noastre economii…”. Academicianul Vasile Malinschi adaugă: „Opera
Ne alăturăm optimismului promovat vat de Malvin White în lui Petre S. Aurelian este un monument de onoare în panteonul și gloria
cartea sa „Istoria interzisă a omenirii şi conexiunea extraterestră”: ţării”. Nicolae Iorga îl numește
te „spirit universal, unul dintre cei dintâi
“Există în prezent probe covârşitoare care atestă faptul că odată ce români care au avut, predat și lansat cunoștinţe serioase despre
adevărul nu va mai putea fi interzis, cu siguranŃă se va realiza un salt agricultură”.
atât de mare încât oamenii
menii viitorului vor privi la actuala concepŃie
oficială despre istoria omenirii, la fel cum privim noi astăzi concepŃia Istoriografia agricolă românească ar trebui să îl așeze
a pe acest neobosit
celor din Evul Mediu care afirmau că Pământul este plat şi că se află în purtător de idei alături de Ion Ionescu de la Brad, după care a ridicat
centrul Universului”. știinţaa agronomică pe o treaptă superioară, iar cei care cunosc cuno
activitatea acestui pionier șii titan al știinţei agricole acceptă această
ordonare ca un fapt firesc. După studiile universitare din Franţa Fran a
Petre S. Aurelian (1833-1909) - agronom, economist și militat pentru fundamentarea în ţara ara noastră a învăţământului
învă mediu
om de stat – ctitorul spiritual al învățțământului agricol agronomic. Ca director al Școlii
colii Agricole de la Herăstrău a ridicat-o la
românesc și al Școlii
colii de Viticultură din Huși.
Hu O statul de „Școală de gradul II”.
monografie de Viorel Iulian Peșten
Pe
Petre S. Aurelian a fost – cum o demonstrează autorul în cele două
volume monumentale – un prim înaintașînainta și neobosit luptător pentru
Prof. dr. ing. Avram D. TUDOSIE - Huşi propagarea mijloacelor știinţifice
ifice în activitatea agricolă și economică și
este considerat unul din cei mai mari și străluciţi oameni de știinţă
Prof. dr. ing. Viorel I. Peștean
tean străbate cu inteligenţa
inteligen sa preocupat permanent de activitatea economico-agrară
economico și socială. De
strălucitoare viaţa șii opera unui titan al agriculturii și economiei aceea a fost ales academician 38 de ani, apoi vicepreședinte
vicepre al acestui
românești, de care nimeni nu s-a apropiat șii adâncit timp de peste un înalt for de două ori și președinte
dinte al Academiei Române între 1901- 1901
veac. 1904. În domeniul politic a activat ca parlamentar și senator PNL, a
fost ales președinte
edinte al Senatului. A fost numit – pentru meritele și

P
ersonalitate remarcabilă a secolului al XIX-lea,
XIX Petre S. Aurelia implicarea sa în viaţa agricolă – de șase ori ministru al Agriculturii,
s-aa născut la 12 decembrie 1833, în Slatina. Cursurile liceale le-
l Interne și Instrucţiune
iune publică, fiind numit mai apoi și prim-ministru
a urmat la „Sfântul Sava” din București și ș cele universitare la între 1896-1897.
1897. Aceste înalte funcţii
func și posturi nu le-a mai atins
Facultatea Agronomică din Grignon, Franţa. altcineva din breasla agronomică.

În cele două volume enciclopedice, autorul tratează biografia și A fost adeptul ferm al ridicării maselor prin cultură și răspândirea
activitatea acad. prof. Petre S. Aurelian ca agronom, în volumul I și ca știinţelor agricole, prin școli și școlarizare:
colarizare: „… învăţătorul
învă să predea
economist șii om de stat în volumul II. În volumul I, de 653 de pagini, elementele de agricultură șii pomologie; să se înfiinţeze
înfiin pe lângă fiecare
autorul sintetizează toată epoca sa, familia educaţţia, și opera ilustrului școală rurală o grădină horticolă și ș un mic câmp de cultură. Numai
personaj ca publicist, fondator șii conducător de publicaţii
publica precum astfel vom ajunge a lumina acea parte a populaţiunii
popula ţării, cea mai
„Monitorul – Ziarul oficial al Țării Românești”;
ti”; „Monitorul
„Mo comunelor însemnată dintre toate, populaţiunea
iunea rurală”.
– Anexă pe lângă Monitorul Oficial”; „Revista știintiinţifică – Ziar pentru

p. 159 Lohanul nr. 29, martie 2014

 Literatură
Literatur
În privinţa înfiinţării unei școli de viticultură, scria în „Revista
știinţifică”, sub titlul „Necesitatea unei școli de viticultură”; „… sunt
deja nouă ani de când am propus înfiinţarea unei școli de viticultură,
pomologie, sericicultură și apicultură… Apoi am reînnoit
propunerea… Interesele noastre economice reclamă această
instituţiune. Această școală trebuie organizată pe bazele cele mai
practice. Scopul său unic trebuie să fie de a produce vieri buni, oameni
care să cunoască cultura viei, fabricaţiunea și păstrarea vinaţelor…”
La primul congres viti-vinicol al judeţului Fălciu, ţinut la Huși, din
partea lui Petre S. Aurelian au participat doi dintre cei mai
reprezentativi oameni de știinţă din domeniu: inginerul agronom
Gheorghe Nicoleanu (viticultor) și prof. univ. V. Buţureanu (chimist și
oenolog), care au susţinut să se menţioneze în procesul verbal: „Pentru
redresarea viticulturii după «potopul» filoxerei sunt necesare:
înfiinţarea unei școli de viticultură, organizarea unei cooperative de
viticultori, construirea unei crame-pivniţă cooperative, înfiinţarea unei
reviste de specialitate, concursuri și expoziţii de specialitate și un
sindicat al viticultorilor podgoreni”.
Pentru instrucţia agricolă, Petre S. Aurelian a publicat mai mute cărţi,
printre care „Manualul de agricultură”, republicat ulterior în șapte
ediţii. A editat „Monitorul comunelor pentru agricultură”, revista
„Economia rurală”, apoi „Economia naţională” care a apărut o
jumătate de secol. A publicat monografia „Terra noastră” în două ediţii
(1875 și 1866) care a avut un mare ecou în întreaga ţară. Tot el a
înfiinţat așa-zisul „Ajutor al Casei Rurale”, a elaborat „Legea Casei
școalelor”, a introdus agricultura în învăţământul general ca obiect
obligatoriu. Ca prim-ministru al României a impus „Legea repausului
duminical” și a obţinut în Camera senatorilor votul pentru „Casa
rurală” (1897).
În anul 1870 a înfiinţat „Revista știinţifică”, prima publicaţie modernă
pentru popularizarea știinţelor.
A fost și este considerat un mare progresist, într-o epocă de permanente
oscilaţii, cu urcușuri, dar mai ales, cu coborâșuri.
p. 160
Petre S. Aurelian a susţinut ca în toate școlile, inclusiv în seminarii și
școli normale sau casnice, în gimnazii și toate școlile primare, să se
predea și elemente de agricultură și horticultură, să înfiinţeze pe lângă
școlile normale o grădină de legume, pomi și un mic câmp de cultură
mare.
În onoarea marelui academician Petre S. Aurelian, merită să îi cităm un
crâmpei din cugetarea sa epocală și poetică despre viţa-de-vie, cum
apreciază acad. I. C. Teodorescu în enciclopedicul său volum „Viţa-de-
vie și vinul dea lungul veacurilor: „Vara, viţa în floare e un parfum de
tămâioare, la începutul toamnei, ciorchine cu boabe negre sau aurite,
iar pe la sfârșit, frunze roșii ca para focului ne spun la fiecare pas că în
România suntem în patria naţională a viţei-de-vie”.
Pentru progresul ţării noastre, în 1864 organizează primul concurs
zonal horti-viticol în Moldova și în 1865, pe ţară, la București. În
dorinţa de a face cunoscută România în străinătate se implică alături de
Alexandru Odobescu în participarea ţării noastre la Expoziţia
Internaţională de la Paris (1867). Aici, produsele românești au fost
medaliate iar Petre S. Aurelian, decorat de însușii împăratul Napoleon
al III-lea cu Ordinul „Legiunea de onoare a Franţei”.
În anul 1889 am intrat din nou într-o confruntare internaţională,
organizată tot la Paris, participând la cea mai mare expoziţie
internaţională din secolul tal XIX-lea. Țara noastră a câștigat atunci
273 de medalii, din care 24 de aur și numeroase diplome. Printre
produsele prezentate se numărau cele din agricultură, producţia rurală
și vinurile noastre.
Expoziţia Universală de la Paris din anul 1889 a coincis și cu prima
biruinţă de răsunet intonaţional al vinurilor și a muzicii noastre
lăutărești. Faptul că lăutarii românii i-au „înmărmurit” pe toţi
vizitatorii străini se poate deduce și din amănuntul semnificativ că „în
toate programele de gală și de la majoritatea recepţiilor, nu lipseau
lăutarii români. Sunt regii zilei”, după cum relata corespondentul
ziarului „L’independence Roumaine”. Tot aici, la Paris, a răsunat în
primă audiţie internaţională romanţa românească „Steluţa” de Dimitri
G. Florescu. Tot atunci, a fost auzită pentru întâia oară pe malurile
Senei vestita noastră „Ciocârlie” pe care Angheluș Dinicu și Sava
Pădureanu au interpretat-o la nai și vioară. Se cântă în premieră „Sârba
expoziţiei”, pe care taraful românesc avea să o introducă în repertoriu,
popularizând România prin Maria Tănase și la expoziţiile din Londra
și New York din 1939.
În portul tarafului strălucea tricolorul iar prezentarea vinurilor
românești, cele mai sublime aveau o eșarfă tricoloră, ne dădea
siguranţa și subliniau spiritul naţional și mândria de ambasadori ai
pământului românesc peste hotare…
Ca o încununare a succeselor exponatelor vinurile românești și a
lăutarilor noștri de la Expoziţia Universală a fost decernarea „Diplomei
de onoare” și „Medalia de aur”. Cu această consacrare mondială – care
în fond constituia nu numai o victorie personală ci și o recunoaștere
internaţională a valorilor, vinurilor și artei românești – s-a început o
afirmare internaţională de multă vreme așteptată și drumul nostru pe
arena europeană și internaţională a fost deschis.
Lohanul nr. 29, martie 2014
 Literatură
Literatur
Entuziasmul stârnit de succesele expoziţionale
ionale străine, cât și premierea
de către Napoleon al III-lea, l-auau făcut pe Petre S. Aurelian să publice
trei articole în revista naţională „Natura” în care aprecia favorabil
participarea șii capacitatea românilor de a dovedi Europei și lumii
întregi inteligenţa șii mijloacele noastre de afirmare.
Petre S. Aurelian a fost unul din cei mai prolifici oameni de știinţă în
multe domenii. A scris 50 de cărţi, studii șii peste 600 de articole de
specialitate, bine documentate, demonstrând prin aceasta portanta unei
minţi geniale și complexe.
Autorul, Viorel I. Peștean, scrie șii demonstrează că Petre S. Aurelian a
fost o personalitate copleșitoare în elita marilor
or învăţaţi
învă ai ţării, fiind în
egală măsură academician, profesor, agronom, economist și un foarte
important om de stat.
În „Dicţionarul internaţional
ional al scriitorilor din lumea latină” se
precizează că „ilustrul nostru înaintaș,, Petre S. Aurelian, poate fi
considerat unul dintre cei mai mari făuritori ai României moderne, de
care o ţară
ară trebuie să fie mândră, fiind unul dintre cei mai nobili și mai
puri reprezentanţi ai ei”.
DESPRE CULISELE “PĂPUŞARILOR”
(ReacŃie la soluŃia MERITOCRAłIEI pe un post TV)
Eugenia Faraon – Huşi
“Dumnezeul Domnului nostru Iisus sus Cristos, Tatăl slavei, să vă
dea un duh de înŃelepciune şi de descoperire în cunoaşterea Lui, şi să
vă lumineze ochii inimii, ca să cunoaşteŃi care este nădejdea chemării
Lui, bogăŃiile slavei moştenirii Lui în sfinŃi,şi care este nemărginita
măreŃie a puterii Sale faŃă de noi care credem, după lucrarea puterii
tăriei lui, pe care a elaborat-o în Cristos, când L-aa înviat din morŃi şi L-
L Ńări,evident că deŃineŃi adevărul din REALITĂłILE RĂULUI
A PUS SĂ STEA LA DREAPTA SA, ÎN LOCURILE CEREŞTI, MAI
PRESUS DE ORICE DOMNIE, DE ORICE AUTORITATE, DE
ORICE PUTERE, ORI GUVERNARE(...)”(Efeseni1,15).
Acest ADEVĂR IMUABIL nu are cum să opereze în minŃile celor ce
conduc popoarele ele ca şi când ar fi ei dumnezei! Iar în România noastră
post decembristă, lipsită de civilizaŃia asumării propriilor fapte, de
orice preocupare pentru cultura şi educaŃia naŃiei prin generaŃiile ce le
pregătim să ne urmeze,toŃi “guvernanŃii sunt doar argaŃi arga pe moşia
stăpânilor păpuşari străini”, care acceptă să manipuleze pe cei care i-aui
ales – naivitatea şi ignoranŃa făcându-ii vulnerabili – pentru a le ieşi
profituri cu riscul de a contribui la sclavia propriului popor. Asta
susŃine un apărător din oficiuu al nedreptăŃiŃilor pe unul din canalele tv.,
care prezintă totuşi o realitate şi are şi soluŃii!
Ce ne spune un martir al rezistenŃei anticomuniste prin caritate,
faricitul Vladimir Ghica, care a renunŃat să se salveze pe sine, plecând
din Ńară ca însoŃitor al regelui Mihai, şi a rămas să contribuie la
salvarea românilor,sau măcar la alinarea lor, în sectorul său de acŃiune :
“mai aproape de Dumnezeu este cel care se află cât mai departe de sine
şi cât mai aproape de ceilalŃi.”! Pe când în acest timp de pace - chiar
dacă războiul economic indus de “Păpuşari” devastează lumea toată -
cei care ne conduc: “şpăgarii, căpuşarii, trădătorii de neam, vânzători ai
pământului strămoşesc al Ńării”, cum îi “alintă” în analizele sale
nocturne redactorul “din linia întâi”, s-au au pus ca o cangrenă pe
resursele (care-auau mai rămas) umane şi materiale, crezând că existenŃa
existen
lor se consumă doar aici, pe pământ! Dar tot Monseniorul Ghica le
p. 161
răspunde din eternitate :” DUMNEZEU E ÎN AŞA MĂSURĂ
PRETUTINDENI ÎNCÂT CHIAR ŞI ATUNCI CÂND ÎI
ÎNTOARCEM SPATELE NE AFLĂM FAłĂ ÎN FAłĂ CU EL”.
Aproape că-Ńi Ńi vine să “preferi păcatele” celor
cel slabi care prin beŃia,
necurăŃia, defectele şi patimile lor, uneori inconştiente, par mai
inofensivi decât cei care-ii conduc conştient spre ele, şi spre depresii
care uneori se concretizează în acte de disperare extremă! Deşi, trebuie
să precizez că orice ce păcat,fie de moarte,fie lesne iertător, dar făcut prin
voinŃă şi ştiinŃă, ofenseză dreptatea divină, căci cunoscând existenŃa lui
Dumnezeu şi reperele pentru viaŃa veşnică, te opui Lui făŃiş precum
Lucifer! Procedăm precum vulpea cu găina-n găina gură: “iartă-mă, doar pe
asta o mai fur!”. Ce să mai zicem că stadiului de discernământ dintre
bine şi rău, pe care-ll posedă aproape fiecare om - chiar şi criminalul are
întipărită legea lui Dumnezeu în minte dar n-o n respectă - îi urmează
unul superior, acela de a alege ge dintre un bine şu un mai mare bine.
Pentrucă poŃi să nu-L L superi pe Dumnezeu, dar nici să-I să faci bucurie,
dacă nu corespunzi Planului Său. De exemplu cumperi ceva, de la
haine până la un teren etc., desigur că dacă nu escrochezi pe cineva eşti
în regulă pentru ambele justiŃii, cea divină şi cea umană, dar lângă tine
crapă de foame nişte copii din vecini, sunt sinistraŃi în Ńară, cineva din
familie este grav bolnav etc.iar tu, om cinstit totuşi, nu reacŃionezi, îL
dezamăgeşti pe Dumnezeu prin egocentrismul
egocentrismu tău! Desigur că nu poŃi
să-II susŃii pe toŃi doar pentrucă eşti mai avut, nu eşti obligat, dar să ne
amintim unde a ajuns Bogatul din Evanghelie, şi unde săracul Lazăr,
deoarece ca om trebuie să ai conpasiune pentru semeni. Asta pe paleta
grosieră a supărărilor
rărilor ce le putem face Domnului, pentrucă nu apelăm
la Milostivirea Sa manifestată prin fiii pe care I-a
I creat.Iată un exemplu
de neascultare mai subtilă, şi care poate scăpa vigilenŃei comune: unii
sunt creştini de duminecă şi de sărbători, evident că nici n nu pot altfel
din cauza serviciului, dar din cei care pot, unii frecventează două, trei,
slujbe pe zi,a devenit o plăcere în sine, chiar fără să aprofundeze relaŃia
intimă cu Isus şi cu ceilalŃi oameni! Aparent nimic nu-I nu supărător, ba
chiar este de doritrit ar susŃine necunoscătorii, dar în realitate alegerea e
comodă, egoistă, fără să fie completată de revărsarea darurilor şi
harurilor primite prin tine spre ceilalŃi, fie prin vizitarea unor bolnavi
ori bătrâni, pentru a te ruga cu ei, a-I
a încuraja cu puŃinul pe care-l poŃi
oferi, fie printr-unun zâmbet vindecător şi ascultându-i
ascultându pe cei răniŃi
sufleteşte,mai ales pe tinerii dezorientaŃi, fie prin a evangheliza
propagând celorlalŃi valori umane şi creştine etc.
Dragă domnule responsabil cu apărarea noastră de jefuitorii acestei
ADÂNC, DE LA BAZĂ (ce se manifestă în plan social), nu pe cele
cotidiene şi superficiale,aparente, redate de televiziunile agenŃiloragenŃilo
“Păpuşarilor”! Dar vă atrag atenŃia că,deşi este bine să cunoaştem
ADEVĂRUL pentru a fi vigilenŃi,trezirea noastră la nivel cauzal a
nedreprăŃilor ce ni se întâmplă, poate duce tot la ură, polarizarea
cetăŃenilor în tabere şi la convulsii sociale,or în felul acesta rezonaŃi
cu Răul, luptaŃi tot cu armele lui distrugătoare. Fără Harul lui
Dumnezeu lupta dv. este sisifică, iar dacă nu aveŃi la rândul dv. vreun
“interes de merit”,treceŃi mai întâi pe “teritoriul lui Dumnezeu” şi
luptaŃi lupta cea dreaptă, cu armele credinŃei: rugăciunea, postul,
asceza, iertarea, iubirea, şi după aceea guvernaŃi Ńara cu un “partid”
pregătit întâi sufleteşte, pentru a face faŃă celui infernal! Judecătorul
suprem doreşte să combatem răul prin însuşirile sale de îndurare mai
presus
resus de răzbunere, deoarece toŃi suntem creaturile sale, şi buni şi răi.
El vrea convertirea fiecăruia prin iubire nu prin forŃă, căci cine luptă
pentru dreptate fără iubire, pierde pacea ca mediu al intervenŃiei divine,
fără de care ne încrâncenăm degeaba,suntem
degeab în ofsaid faŃă de VoinŃa
supremă. Mahatma Ghandi,deşi era budist, a adoptat soluŃiile
evanghelice împotriva vrăjmaşilor (în timp ce majoritatea creştinilor nu
apelează la ele), şi opunea violenŃilor un obraz senin în care să-şi să
oglindească monstruozitatea.
ozitatea. Deasemeni, maica Tereza, pe care o
pomeniŃi, a dat un exemplu de “întoarcere a obrazului” replicând unui
sponsor ce a scuipat-oo pe obraz la solicitarea unui ajutor: “ acesta este
cadoul meu, vă mulŃumesc, dar pentru copiii mei flămânzi ce daŃi?”.ŞidaŃi?”.
acesta, dezarmat de umilinŃa ei, a fost generos. Nu înseamnă că trebuie
Lohanul nr. 29, martie 2014
 Literatură
Literatur
să acceptăm totul, Dumnezeu nu vrea nişte neputincioşi în slujba Sa, ci
să ne apărăm în libertatea potenŃialului nostru de creştini treji, dar cu
armele dobândite de Isus, care a fost st ca un tampon între mânia dreaptă
a Tatălui, datorită răzvrătirii omului, şi sufletele pe care L-a
L trimis să le
salveze...
Domnul Isus este în continuare crucificat în Trupul Său mistic - adică
El fiind capul, iar noi mădularele Sale – atârnând pe Cruce ca pe un
panou de ochit pentru tirul din poligoanele lumii,ori pentru săgeŃile
anticriştilor. SugeraŃi că oamenii valoroşi nu se implică în conducerea
Ńării, aşa este, lasă în arenă să se manifeste toŃi impostorii. “Cu o
lingură de miere atragi toate muştele,ele, dar Domnul are nevoie de albine
în slujirea Sa pentru salavarea lumii!”. De aceea vă anunŃ că
dintotdeauna a găsit şi crescut aceste albine printre “muştele” de care
faceŃi vorbire, numai că la vremurile acestea trebuie specialişti în lupta
aceasta nevăzută
văzută cu forŃele răului (ADEVĂRAłII PĂPUŞARI ai
“păpuşarilor”), care să fie la rândul lor tampoane între Cristos cel
răstignit şi “Ńintaşii” iadului prin cei ce se supun manevrelor lor.
Aceştia sunt ISPĂŞITORII (din care fac şi eu parte destul de
mediocru)u) şi care prin dăruirea lor dezinteresată, prin acceptarea şi
oferirea jertfelor de: nedreptate, de suferinŃă, de durere, de împotrivire
şi eşecuri, de umilinŃă şi respingere etc, prin penitenŃe şi rugăciuni,
pelerinaje etc. şi unirea acestor eforturi cu comoara de merite ale
Mântuitorului, se împotrivesc forŃelor negative. Aceste jertfe vor fi
prezentate Tatălui pentru a interveni, şi va interveni,chiar dacă pare că
întârzie şi cele semnalate mai sus ajung la parohism! Ispăşitorii preiau
din acele săgeŃi Ńi ale răului, destinate Domnului şi ai Lui, le
interceptează şi amortizează, în primul rând prin încrederea că JustiŃia
divină acŃionează numai după ce s-au au epuizat toate armele milostivirii,
El îi vrea pe toŃi salvaŃi în Patria Sa!
Să ne unim forŃele, căci “în pofida defectelor fectelor fiecăruia, Tâmplarul
suprem lucrează cu ceea ce avem mai bun în noi, pentru a deveni
instrumentele Sale. Asta ne face valoroşi dincolo de punctele noastre
slabe, aşa că să ne concentrăm asupra utilităŃii punctelor noastre bune.”
(Humberto A. Agudelo C)
Oameni fără importanŃă sau memoriile unui
necunoscut, de Romeo Pivniceru, Bucureşti,
Editura Agerpress, 2011 (II)
Prof. LuminiŃaa SĂNDULACHE - Huşi
De observat cum revine obsedant în operă mirajul vârstei de
aur a copilăriei, petrecute acolo, în raiul de la Ńară, vârstă pe care o
purtăm în suflet ca pe o dulce şi irepetabilă povară până la adâncă
maturitate: "Dar mai la urma urmei, poate cineva stabili unde este
graniŃa dintre
tre comportamentul copilăriei şi cel al maturităŃii? Iar dacă
stăm să ne gândim bine-şi şi asta o pot spune acum când am depăşit
pragul celor şaptezeci de ani-nimeni,
nimeni, la orice vârstă, nu poate gusta cu
adevărat un dram de bucurie, dacă n-aa păstrat nealterat, undeva, în
adâncul inimii sale un strop din elixirul copilăriei" ( III, p.6 )
Pentru că, zice autorul, atâta vreme cât mai păstrăm acest
dram de copilărie, ne putem crea oricând visuri realizabile. Şi, de ce
nu, "însuşi faptul de a-Ńi scrie amintirile
mintirile la adânci bătrâneŃe înseamnă
împlinirea unui vis" ( III, p.6)
Şi una este să priveşti nostalgic nişte fotografii de altădată şi alta este
să Ńi se oglindească în suflet atâtea imagini pline de căldură şi
melancolie din îndepărtata copilărie.
p. 162
Pentruru aceasta, Romeo Pivniceru procedează întocmai ca un
compozitor, schimbându-şi şi în permanenŃă registrul emoŃional pentru a
putea exprima cât mai exact ideile care-l
care frământă, alegând întotdeauna
gama cea mai adecvată, în concordanŃă perfectă cu structura sa s psihică,
aflată într-oo continuă transformare. Pe muzica îndepărtată a amintirilor,
"actorul" de azi interpretează cu conştiinciozitate scenele de altădată:
"În fond-mărturiseşte el- eu, astăzi, când îmi aştern pe hârtie amintirile,
trăiesc cu impresia că fac doar o muncă de srib conştiincios, dacă vreŃi,
al scenelor interpretate de mine atunci". (III, 7)
DiferenŃiind clar între specii diferite: jurnal, respectiv,
amintire, scriitorul face o observaŃie cât se poate de pertinentă:
"Jurnalul e suprapunerea perfectă
erfectă a două partituri scrise în aceeaşi
tonalitate, cea trăită şi cea aşternută pe hârtie. Cât priveşte amintirile,
ele înseamnă strădania permanentă a memorialistului de a-şi a armoniza
tonalitatea redactării la cea specifică fiecărui episod trăit. (III, p.8)
Partea întâi a volumului intitulată simbolic "ReminiscenŃe"
are ca temă esenŃială războiul. Se vorbeşte, implicit, despre retragerea
din Rusia, despre aviaŃia inamică devenită pradă uşoară pentru
avioanele româneşti IAR 80, pilotate de aviatorii noştri.
noş Războiul
generează situaŃii imprevizibile, şi de aceea:"Când mă gândesc la acele
vremuri-notează autorul-încerc
încerc retrospectiv un sentiment asemănător
cu al unor pasageri inconştienŃi la bordul unui vas uriaş, pe cale să se
scufunde." ( III, p.15)
Frontul consuma cu
lăcomie "carne de tun",
aşa încât vârsta
recrutării şi a
încorporărilor a coborât
mult, iar repartizarea
cadrelor se făcea către
diferite arme ale oştirii
române din acei ani,
precum: infanteria,
artileria, cavaleria (cea
mai la modă pe atunci ),
aviaŃia, marina etc.
Ca nou recrut, protagonistul acestor rânduri se prezintă la "batalion"
(202) : "aşa era numită acea clădire impozantă din apropierea gării,
care acum era ocupată de birourile garnizoanei" ( actuala UM. 01776) (
III, p.41)
"Munca laa război" se desfăşura sub forma unor activităŃi depuse de
elevii mai mari, pe lângă diferitele unităŃi civile administrative şi avea,
cum bine observă autorul, un scop educativ şi anume de a deprinde pe
tinerii învăŃăcei cu munca în colectiv…, într-un într cuvânt urmărea
formarea individului pentru societate." ( III, 45 )
Ecouri sadoveniene transpar uneori printre rânduri, întărind
adesea convingerea cititorului că se află în faŃa unui iniŃiat în tainele
limbii: " Locurile acelea unde am trăit, am fost vesel şi fericit sunt prea
îndepărtate şi mult schimbate, iar fiinŃele alături de care m-am
m mişcat şi
am visat nu mai sunt şi, dacă sunt, au plecat în Ńări depărtate ori le-am
le
pierdut urma şi nu mai sunt de găsit." (III, p.53)
Lohanul nr. 29, martie 2014
 Literatură
Literatur
Întorcându-se obsesiv în timp şi în spaŃiu,
paŃiu, scriitorul generează adesea o Lumea "amintirilor" lui Romeo Pivniceru pare o lume deja
adevărată "psihoză" a evocării: "Uite-aşa,
aşa, mă cuprinde uneori o dorinŃă apusă, dar ca un adevărat magician, autorul ne invită s-o
s cunoaştem şi
absurdă să mă adresez unei instanŃe supreme imaginare şi să-i să cer să- s-oo iubim, pentru că ea ne aparŃine în egală măsură şi pentru că ea este
mi acorde o permisie de patruzeci şi opt de ore cum se acorda cândva generatoarea acestor "oameni fără importanŃă", eufemism prin care
celor ce făceau armata. Atâta numai i-aş aş cere. Să ajung din nou în Romeo Pivniceru se postează indiscutabil în galeria "oamenilor plini de
Huşul meu drag de altădată, să fiu iarăşi măcar pentru câteva ceasuri importanŃă", pe care ne face o adevărată plăcere să-i pomenim cât mai
alături de tata şi de mama, să-ii simt alături de mine". ( III, p.54) des posibil.

Suntem, cu alte cuvinte, toată viaŃa nişte copii: " Acum îiî înŃeleg pe cei
care cu adevărat cred în nemurirea sufletului şi îi invidiez. Pentru ei, Romeo Pivniceru - scriitorul care
această imposibilitate de reîntâlnire cu cei dragi şi dispăruŃi nu există" (
III, p.54) nemureşte Huşii
Sunt descrise cu multă minuŃiozitate toate cartierele Prof. Lina CODREANU - Huşi
mărginaşe ale Huşilor, bisericile şi catedralele, casa părintească,
adevărat "palat fermecat", înŃesat de mirosurile diafane ale florilor: Din paginile scrierilor memorialistice rezultă un mod sensibil
"Totul începea pe la sfârşitul lui mai cu parfumul teiului, căruia, pe de observa lumea în mişcare, atât pe felii de viaŃă, cât şi pe ansamblu
nesimŃite îi lua locul cel al salcâmului, al crinilor şi al petuniilor,
petuniilo până de frescă. Memorialistul creionează subŃire, aproape imperceptibil, dar
ce regina-nopŃii închidea sezonul." ( III, p.68) şi în tuşe grafice personalizate, figuri ale unor „oameni fără
importanŃă”, care, adunaŃi într-un
un spaŃiu cu arome patriarhale şi-ntr-un
şi
Partea a doua a volumului, intitulată "Refugiul" este anume timp, pot reconstitui o frescă socială a urbei Huşilor din jurul
consacrată iminenŃei apropierii frontului rusesc; evenimentele militare anului 1950. De altfel, chiar 1950 este un an de răscruce, întrucât
sunt privite cu detaşare şi responsabilitate maximă:" Care să fie oare marchează desprinderea fiinŃei de „lumea paradiziacă” a copilăriei şi
secretul
cretul prin care anumite informaŃii se fixează mai uşor şi rămân adolescenŃei, şi intrarea în lumina maturităŃii şi bătrâneŃii. Nu-l
Nu cunosc
definitiv în memorie?... Ineditul? InterdicŃia? Plăcerea? S-ar
S părea că personal, de aceea poate greşesc, dar Romeo Pivniceru, prin vocea şi
toate acestea la un loc joacă rolul de fixator în sistemul mnemotehnic dulceaŃa vorbelor, prin entuziasmul şi
uman ( III, 101) gentileŃea şarmante, chiar prin modul
m
în care deschide uşa sufletului celor
Dragostea pentru carte nu l-a părăsit
ărăsit nicicând pe autor, cartea
care dau bineŃe, în mod sigur este
care-i
fiindu-ii un prieten credincios şi sigur, chiar şi în momentele mai
mult mai tânăr decât numeroşi dintre
dificile ale vieŃii:"Acum, când scriu aceste rânduri, îmi dau seama că
tinerii contemporani de la noi.
legătura mea cu cartea a fost permanentă. În orice împrejurare, fie că
eram la serviciu,
iu, în concediu, în tren, în tramvai, tovărăşia unei cărŃi nu Copil fiind, a fost crescut în
mi-a lipsit." ( III, p.112) buna tradiŃie moldovenească a
satului, care, în mod firesc, a fost
Explicabil, de vreme ce, multe dintre titlurile volumelor semnate
completa cu educaŃia într-o familie
completată
Romeo Pivniceru, conŃin implicit acest cuvânt magic-cartea:
magic "Visând
de intelectuali din categoria nobililor
în faŃa cărŃilor deschise", " Călătorie
lătorie în lumea cărŃilor","Note de
dascăli de odinioară – părinŃii şi
lector". Ele stau mărturie tuturor aducerilor- aminte, dar mai ales
prietenii de familie fiind cadre
senzaŃiilor şi vibraŃiilor interioare, atât de greu de reînviat atunci când
didactice. Baza formării ulterioare
acesta îşi scrie amintirile: " Dacă imaginile vizuale îmi apar nealterate,
aici trebuie căutată: în seriozitatea abordării actului de educaŃie şi
clişeele
lişeele spirituale le desluşesc greu…pentru că amintirii acelei senzaŃii
învăŃare în familie, în studiul din anii de şcoală. În pofida bogatei
îi lipseşte prospeŃimea corespunzătoare. Şansa lui Proust când a scris În
lecturi, a fascinaŃiei faŃă de muzică, ori a ştiinŃei de a se mira în faŃa
căutarea timpului pierdut a fost că l-aa scris când nu îmbătrânise". (III,
mişcării sociale şi, mai ales, a naturii umane, tânărul bacalaureat a
p. 212)
urmat o direcŃie de specializare în domeniul tehnic: ingineria
Întoarcerea armelor
rmelor în timpul celui de-alde Doilea Război construcŃiilor. Romeo Pivniceru n-a n regretat, desigur, dar, fluenŃa
Mondial este pentru autor un motiv de reflexie adâncă, punctată cu o povestirilor târzii, ori a impresiilor de lectură, subliniază o pierdere. Ce
oarecare ironie: "Atunci parcă am înŃeles eu de ce zice românul că e fel de pierdere? Poate, Huşii ar fi avut astăzi un scriitor de largă
bine să te faci frate cu dracul până treci puntea". Bine mai zice românul rezonanŃă, format şi afirmat deplin
plin încă de acum vreo jumătate de secol
că pe cine nu-l laşi să moară nu te lasă să trăieşti. în urmă. N-aş aş spune că vremea a trecut pe lângă scriitor, doar că
înmagazinarea atâtor idei, imagini, amintiri, impresii, experienŃe i-au i
Naratorul rămâne Da Capo al Fine un bun mânuitor al condeiului, stagnat punerea în pagină de carte. De folos ar fi fost grăbirea, căci
dotat cu mult har narativ, capabil să reînvie o întreagă epocă, atât prin intrarea
rea în regatul scriiturii dovedit prin năvala apariŃiilor editoriale
acuitatea observaŃiei psihologice, cât şi prin arta portretistică,
portretistică dar mai sprijină argumentul că scriitorul a avut şi ar mai avea încă multe de
ales prin multitudinea detaliilor istorice şi prin farmecul inedit al scris.
descrierilor care însoŃesc în permanenŃă naraŃiunea.
Dar să luăm evenimentele aşa cum s-au
s derulat, căci Dumnezeu
le aşază pe toate la locul cuvenit. Aşadar, tânărul
tânăr inginer a aplicat cele

p. 163 Lohanul nr. 29, martie 2014

 Literatură
Literatur
învăŃate în facultate pe şantier, dar, îndeosebi în domeniul proiectelor Plăcerea voiajului în locuri geografice de renume n-a rămas
de construcŃii. fără urmări literaturizate, concretizate în proza de călătorie, Paşi peste
hotare (Note de călătorie), deocamdată două volume, doar în formă
Familial, două convenŃii matrimoniale, dar ultima cu mult folos dactilografiată. Scriu „deocamdată”, căci Romeo Pivniceru e prea tânăr
şi pentru echilibrul vieŃii dumnealui, se pare, şi pentru îndeletnicirea narator, încât ne mai poate surprinde cu altele. NotaŃiile nu sunt
scrisului. Doamna Maria Henrieta Pivniceru, fostă Andreescu, observaŃii de simplu excursionist, ci surprinderea într-un mod special a
dezmierdată Maruca (aşa o chema şi pe soŃia lui George Enescu), de unor imagini, filtrate printr-un suflet de artist.
origine din Vaslui, este fiica medicului militar Gheorghe Andreescu.
La rându-i, în timpul formării personalităŃii, a primit o educaŃie aleasă,
cu gusturi estetice rafinate, după cum însăşi mărturiseşte într-un
interviu. În fapt, fiind pe atunci, mare nevoie de ingineri, în toate
domeniile, a devenit inginer constructor, specialist în instalaŃii şi utilaje
şi astă circumstanŃă, cred, le-a înlesnit apropierea. ÎnsufleŃită de
înclinaŃii estetice, dna Maruca şi-a aşternut pe hârtie impresiile, a
cântat la pian în faŃa unui public select, a publicat reportaje, impresii,
medalioane literare, a frecventat întruniri de factură culturală… Cea
mai împlinită realizare este cartea de interviuri cu douăzeci dintre
personalităŃi feminine, afirmate în varii domenii, care se închide cu
propriul interviu, semn că Maruca Pivniceru însăşi este o personalitate.
Cartea poartă un titlu, care nu lasă loc interpretărilor: Doamne, ce
doamne! (Bucureşti, Ed. Agerpress, 2011, ediŃia a II-a). Deşi ingineri
prin profesie, fiind firi polivalente, pe cei doi i-au unit îndeosebi
pasiunea pentru cultură (literatură, muzică, pictură, teatru, publicistică),
voiajurile spirituale ori admiraŃia pentru spectacolul naturii. Noua
familie şi-a stabilit domiciliul în Bucureşti.

Nu vreau să greşesc, dar cred că debutul editorial al lui Romeo

Pivniceru este singular în literatura română, fiindcă s-a produs la vârsta
grea de ani, prin apariŃia, în 2009, a cărŃii cu titlul (cum altfel?) -
Povestiri pentru Maruca („Note de lector”). Bunul obicei de a nota
impresiile în urma lecturării cărŃilor, a făcut să se adune pagini
impresionante, care plivite, stilizate şi ordonate cu sistem, au generat
seria Notelor de lector în cinci volume. Între note, impresii, filosofări
se strecoară discret amintiri din anii tinereŃii, căci şuvoiul amintirilor
răstoarnă planul uscat al notelor lectorului. Memoriile sunt declanşate
de o imagine, de un eveniment, de o figură ilustră din cărŃi ori de
numele autorilor. Romeo Pivniceru se furişează cu propria-i experienŃă
printre impresiile de lectură, suprapunând planurile narative. Asta nu
îngreuiază lectura, ci descreŃeşte gândul celui absorbit de frazele
absconse.

Toată această strategie are un substrat estetic: întâi de toate

Romeo Pivniceru este un autentic memorialist prins sub povara fluenŃei
narative. Aici îşi are izvorul fluxul narativ din ciclul Oameni fără
importanŃă sau Memoriile unui necunoscut, concretizat în trei volume
şi altele două gata-gata să se-ntrupeze editorial. Cine vrea să cunoască
cursul vieŃii unui om ales, aici găseşte cheia. Şi tot de aici, dând
deoparte faldurile grele, se poate observa scena imensă a vieŃii dintr-un
secol, care deja se îndepărtează. În această frescă a vieŃii sociale din
vremi trecute se mişcă o întreagă lume de figurine, care alunecă în
uitare. Huşeanul le smulge din uitarea vremilor, le nemureşte în cuvinte Urmărind traseul biobibliografic, distingem în profilul lui
pentru toŃi cei care ar dori să le descopere farmecul, suferinŃa, elanul, Romeo Pivniceru cel puŃin două coordonate nu antitetice, dar distincte,
ticurile, îndeletnicirile… Cu defecte ori virtuŃi, săraci ori bogaŃi, leneşi atât în viaŃă, cât şi în creaŃie. ViaŃa dumnealui se sprijină, de mai multe
ori harnici, proşti ori învăŃaŃi, cei mai mulŃi „eroi” sunt proiecŃii ori, pe două universuri adunate patern într-o singură unitate. Astfel, în
artistice ale huşenilor de altădată. Din acest punct de vedere, am scris-o viaŃă şi în universul creaŃiei, se înfrăŃesc lumea Huşilor cu cea din afara
şi în alt context, Memoriile…devine document de epocă pentru micuŃului burg patriarhal. Profesional, urmează cariera de inginer
fidelitatea reconstituirii, poate completa carenŃele istoriilor despre Huşi (tehnic, practic, concret, logic), dar, după ce o încheie, îşi începe
iar lucrarea se înscrie în seria generoasă a textelor de frontieră. traseul literar (imaginar, intuitiv, artistic), dovedindu-se un

p. 164 Lohanul nr. 29, martie 2014

 Literatură
Literatur
memorialist imbatabil. Deşi mulŃi îşi încheie producŃia intelectuală
inte
după 65-70 70 de ani, Romeo Pivniceru, debutează editorial la 72 de ani, o
vârstă când mulŃi şi-au au definitivat creaŃia, fixând-o,
fixând finalmente, în
pagini de album literar. Mai mult, continuă să „proiecteze” producŃii
literare, spre bucuria tuturor.
Dacă
că ar fi să căutăm axul fiinŃial al omului Romeo Pivniceru, l- l
am concentra într-un cuvânt: iubire.. De viaŃă, de creaŃie, de semeni, de
amintiri, de natură, de tot şi de toate… Pe 7 februarie 2014, scriitorul
Romeo Pivniceru atinge vârsta de 87 de ani. Nu e mult şi-i dorim
sănătate ca să ne bucurăm că există printre noi un fiu al Huşilor, care
face parte din galeria personalităŃilor majore. Ca scriitor, lasă urme
proaspete peste brazdele ogorului literaturii, nici prea îngrijit, nici prea
uniform, uneori fărăă rod, alteori cu holdă bogată... Aşa cum îi stă bine
unei literaturi în mişcare.
Să ne trăiŃi, să ne învredniciŃi întru mulŃi ani, Domnule Romeo
Pivniceru!
Maestrului, scriitorului şi jurnalistului
Ion N. Oprea
Prof. dr. ing. Avram D. TUDOSIE - Huşi
Cartea este o asigurare de viațăă un mic
avans de nemurire.
Umberto Eco (candidat la Premiu Nobel)
Ion N. Oprea ne-aa dăruit nouă tuturor o operă unică – pe pământ
românesc – moldovenesc – care va intra în istoria literaturii cu noi
descoperiri acaparatoare de destine atotcuceritoare.
Literatul Ion N. Oprea te face să te simţii mândru că îi ești
e „Un om este atât pe cât «urma» pe care o lasă… pentru că persoana
contemporan…
Scrisul lui Ion N. Oprea despre înaintași șii contemporani echivalează
cu o șansă unică și magnifică în înţelegerea
elegerea adevăratelor valori ale
neamului nostru.
Citind oricare carte a lui Ion N. Oprea, viaţa îţii devine însorită ca un
triumf spre infinit.
La cele opt decenii pe care le-aa aniversat deja Ion N. Oprea, socotind
că anii, ca și vinul, câștigă
tigă în valoare pe măsură ce se învechesc. Zecile
de volume, din opera sa scrisă, demonstrează că sunt ca o șampanie
aleasă și spumoasă, de mare clasă.
Cărţile domnului Ion N. Oprea sunt ca niște te „rachete” luminoase pe
cerul neamului nostru șii al omenirii, care dau norocoșilor,
noroco ce au ocazia
de a le citi, savura și a se înnobila. Meritaţii toată lauda și slava celor ce
vă apreciază munca și reușitele itele ei, chiar dacă, uneori, sunt
supraomenești. Divinitatea v-aa dat o „cruce grea”, dar dumneata ai
transformat-o într-un blazon șii un triumf. Vă doresc un univers de
fericire și bogăţie intelectuală creativă.
p. 165
***
Moldoveanului scriitor Ion N. Oprea – cu previziunea și intuiţia sa,
exactă, rară și superioară m-aa descoperit, publicat și lansat, cu aproape
o jumătate de veac în urmă, dovedind că voi deveni un reușit reu
„îmbinător” – ca specialist în profesie și cu înclinaţii veridice în
literatură și poezie..
În revista „Zorile” din toamna anului 1968, dedicată sărbătoririi
semicentenarului Liceului „Cuza Vodă” din Huși Hu și în volumul
sărbătoririi centenarului aceluiașii liceu, din 2008, Ion N. Oprea scrie că
„Cuvântul meu ”, adresat acestor evenimente,
eve intitulat „Podgoria Huși
– tradiţie șii actualitate”, este încărcat de preţioase
pre metafore, istorie și
poezie, ce merită publicat șii neuitat. În acel „Cuvânt” subliniam că
multimilenara podgorie Hușii ce împrejmuiește
împrejmuie patriarhalul oraș,
„încorsetat” de trei dealuri viticole unice și de neuitat, cu conveierul
său varietal de soiuri hușeneene ce excelează și se maximizează prin cele
două „perle ale coroanei”, Busuioacă și Zghihară.
Cunoașterea și recunoașterea
terea culturii creatorilor români – moldoveni și
vasluieni – scoase în evidenţăă de Ion N. Oprea, în opera sa de zeci de
volume șii sute de articole, sunt întâmpinate de toţi
to norocoșii cititori, cu
inimile deschise șii bucuroase, cu buchete de zâmbete, cu gânduri
curate șii înflăcărate, cu urări de noi împliniri editoriale, de cărţi tot mai
incitante și fascinante, atotînălţţătoare pentru creaţia românească,
despre care, marele nostru istoric șii literat Nicolae Iorga scria:
„În viaţă și în simţire, în scris șii în gând, când te uiţi
ui mai bine, rămâne
mai ales
les ce ai dat altora, ce ai lăsat de la tine, ce ai jertfit… Astfel, poţi
po
rămâne pentru multe timpuri, stâlp de lumină caldă, în jurul căruia
crește și înflorește viaţa.”
Sau: „Faptele care nu se scriu, se uită… Cartea este o asigurare pe
viaţă, un avans laa nemurire”, cum scrie Umberto Eco.
piere și numai fapta șii scrisul rămân.” (Lucreţiu);
(Lucre ”Viaţa este cea pe
care o trăiești, dar adevărata viaţă, nemuritoare, este cea pe care o
«povestești» șii altora prin scris…” (Gabriel Garcia Marquez, laureat al
Premiului Nobel).
Un mare scriitor șii filozof susţinea
sus că: „Numai scriitorii sunt
nemuritori, iar cartea șii pâinea sunt, mai înainte de toate, inspiraţie
inspira și
sudoare și apoi plăcere șii savoare. Orice pagină scrisă, dar mai ales o
carte publicată, îșii cuceresc un loc sub soare și își dreptul la istorie și
neuitare”.
Apariţiile
iile editoriale ale domnului Ion N. Oprea, spumează de inedit
fapte șii amintiri neuitabile, care lărgesc orizontul nostru cultural,
cultu
mobilizează șii înnobilează permanent cititorul și … poporul.
Domnule Ion N. Oprea, excelaţi – ca un luceafăr aparte – prin cele mai
important instrument – cartea – care în aceste timpuri și momente este
chemată să îșii aducă aportul la neuitatul fundament al spiritului zonal,
românesc și universal.
Lohanul nr. 29, martie 2014
 Literatură
Literatur
Maestre și domnule Oprea, cred că dumneavoastră aplicaţi din plin
principiul pe care academicianul Traian Săvulescu l-a dezbătut într-un
eseu: „Mă odihnesc de o muncă, făcând altă muncă, chiar dacă ard,
deodată, lumânarea vieţii de la ambele capete”. Este o mare virtute.
Este înălţător faptul că acolo unde sunt oameni și evenimente, neștiute
încă, dumneavoastră le scoateţi din ceaţa tăcerii și uitării și le
imprimaţi vigoare, trăire și nemurire. Aţi știut întotdeauna să evitaţi
șovăielile, nedumeririle sau adversităţile, opunându-le civilitatea,
cordialitatea și demnitatea. Aceasta este diagonala firii dumneavoastră
spirituale, arătându-vă pomul dumneavoastră mai plin de roade, decât
de ani.
La Ion N. Oprea, asfinţitul este la fel de frumos ca și răsăritul, pentru
că lanţul speranţei este prelungit mereu și din nou, de valoroase opere
luminoase. Aţi știut, ca nimeni altul, să cinstiţi și să omagiaţi de câte
ori aţi putut pe toţi înaintașii pe care i-aţi descoperit și venerat și i-aţi
pus în cărţi la locul binemeritat. Chiar neajunsurile, le îmbracă, într-un
limbaj deosebit de elegant și de oricine apreciat și lăudat.
În încheierea acestui memorial aniversar evocator la cei 80 de ani,
permiteţi-ne să vă închinăm o cupă de admiraţie și preţuire pentru
înaintașii dumneavoastră, părinţii, „arhitecţii” genetici și spirituali,
pentru poiana de lumină a vieţii (soţia), pentru cei ce ni l-au dăruit pe
Ion N. Oprea, care arde și adaugă tot mai multe coroniţe și luminiţe
(cărţi) pe altarul culturii românești și moldovenești.
Să ne trăiţi în deplină sănătate pentru a ne da mereu câte o nouă și
slăvită carte, neașteptată.
Epilog
În recentul meu volum „În apostolatul unei frumoase profesii”,
considerată un gen de enciclopedie personală, profesională, istorică și
literară, cum o numește acad. Cristian Hera, vicepreședintele
Academiei Române, am încercat ca în cele aproape 500 de pagini de
sinteze cultural-estetice, fascinante, înnobilate cu 1000 de imagini
colorate, dintr-un veac de înălţare a Școlii Viticole centenare din Huși
(azi celebrul Colegiul Naţional Agricol „Dimitrie Cantemir”), „devenit
o universitate locală, o mică Sorbonă sau un Montpellier românesc”,
(A. Săvescu, A. Cordaș), „născut pentru propășirea podgoriei Huși (și a
celor din Moldova), care strălucește prin școală, și împrejmuiește
orașul Huși ca un vast amfiteatru natural, fără egal pe plan naţional”
(Nicolae Iorga), „oraș din care au zburat peste 300 de mari
personalităţi, pe tot rotundul românesc, aureolându-l” (Mihai Ralea).
În „Apostolatul unei frumoase profesii” – spune acad. Constantin
Toma și Petru Ioan, „Avram D. Tudosie s-a integrat în complexitatea
acestor locuri și entităţi unde a împlinit o jumătate de veac ca hușean,
înglobându-se total în prosperarea și înălţare Măriei Sale Școala
Viticolă și Înălţimii Sale, Podgoria Huși, prin înfăptuirea câtorva
obiective monumentale, de talie naţională, precum Muzeul Vitivinicol,
uniat pe plan naţional; Micro-complexul vinicol cu noua sa Vinotecă, o
«bijuterie arhitectonică unică și magnifică»” (Milu Oșlobeanu);
„extinderea și modernizarea vechii vinoteci școlare din 1936, pe
dinafară bahic și voievodal sculptată și în interior, ca o icoană, aforistic
p. 166
decorată” (acad. Cezar Lăzărescu); „Vinoteca
veche și cea nouă a Școlii de Viticultură – Liceului – Colegiului,
constituie, datorită și hușeanului Mihai Ralea, „prima și unica vinotecă
naţională cu 30.000 de sticle de vin din toate podgoriile românești” (I.
C. Teodorescu și C. C. Giurescu).
S-a înfiinţat o nouă fermă viticolă școlară, de 30 de hectare, didactică,
de producţie și experimentală în care se instruiesc elevii și aduce școlii
beneficii substanţiale, fiind declarată și etalon pe ţară.(V. Stoian).
Celebrul soi și vin de Busuioacă de Bohotin-Huși, prinţesa
providenţială a vinurilor hușene, a podgoriei vocaţie și a făclierilor
școlii revelaţie, a fost revitalizată, reevaluată, tehnologic modernizată
și redată producţiei ca o valută forte în circulaţie. Iar la Atena și Paris a
fost premiat ca „vin colosal, regal și solar, marea Hușilor comoară, de
talie mai mult decât naţională”, fiind declarat și un „vis elixir, de vis,
cu care te vezi în paradis, oricâte păcate ai fi comis”. A încântat și pe
Nicolae Iorga, marele nostru savant, pe Mihail Sadoveanu, marele
nostru literat, pe Nicolae Titulescu marele lumii diplomat, dar și pe
regele Carol al II-lea, puţin cam … mult, amorezat și … pe mai toţi
marii noștri înaintași, istorici, specialiști și literaţi pe care, marele
istoric și academician C. C. Giurescu și prof. univ. dr. Eugen Mewes i-
au ordonat la Simpozionul Naţional de Istorie din 1975 într-un
„Panteon memorial al glorioșilor înaintași și urmași, slujitori-
binefăcători și preamăritori ai progresului și triumfului Școlii și
Podgoriei”: Petre S. Aurelian, Spiru Haret, Nicolae Iorga, Nicolae Gh.
Lupu, Vasile Pârvan, Dimitrie Gusti, Mihai Ralea, Ion Simionescu,
Petru Poni, Simion Mehedinţi, Octavian Goga, Mihail Sadoveanu,
Nicolae Titulescu, Constantin Sandu Aldea, ș.a.
Și mai toţi marii specialiști, în frunte cu G. Ionescu Sisești, I. C.
Teodorescu, G. Constantinescu, Dionisie Bernaz, Teodor Martin,
Mircea Oprean, Vasile Juncu, Valeriu D. Cotea, Milu Oșlobeanu,
Nicolai Pomohaci, Petre Baniţă, Brad Segal, Mircea Bulancea,
Constantin Toma, Ion Gugiuman, Viorel Stoian, Ștefan Oprea, Marin
Gheorghiţă ș.a.
Autorul s-a făcut remarcat și prin elaborarea unei adevărate opere
personală și profesională, publicând peste 20 de cărţi și peste 1000 de
articole, studii, evocări și eseuri „ce înscrie școala și autorul printre cei
mai prolifici din ţară – în scrieri vitivinicole literaturizate”. (N. Ștefan
și V. Stoian).
Toate aceste înfăptuiri materiale și spirituale, împreună cu minunea
licorilor create au fost elogiate și preamărite de peste 2000 de mari
personalităţi în scrierile lor sau în Cartea de Onoare, după cunoașterea
Școlii și a „comorilor” sale, la o degustare știinţifică romanţată, de
făclierii școlii prezentată, iar în ultimii 50 de ani, de A. D. Tudosie
omagiată și fin decoltată, ca să nu fie niciodată uitată…
Prin acest ritual s-au reînviat vechii noștri înaintaţi și voievozi, ca
Ștefan cel Mare (la Huși în descălecare) și pe Dimitrie Cantemir (cel cu
ceaslovul la chimir), ori pe hușenii Cuza și Kogălniceanu, care la Huși
își revigorau elanul cu Busuioacă și Zghihară cunoscute în toată ţara
pentru al lor faimă și fală, care savurate înţelept inspiră pozitiv și nu
îmbată… (Dimitri Gusti).
Lohanul nr. 29, martie 2014
 Literatură
Literatur
„Avram D Tudosie – pentru activitatea șii opera sa publicată merită un
premiu, o recunoaștere șii un monument. Slujind 50 de ani instituţia
institu și
podgoria, autorul se confundă firesc cu evoluţia ia și statornicia unei
perioade de certe realizări. Fără A. D. Tudosie, realizările
rea și obiectivele
sale școlare, cărţile sale, Colegiul slujit, Hușulul popularizat și podgoria
înălţată, noi toţi am fi mai altfel și mai săraci.
Acest om, cu realizările șii opera sa, merită citite, savurate și
recunoscute ca «opere» de temelie pentru puterea de creaţie crea a
oamenilor din judeţul
ul Vaslui” (prof. dr. Dumitru V. Marin).
***
Pentru că pe 28 aprilie 2014, împliniţii o frumoasă vârstă de platină și
diamante și de cărţii de multe carate, vă urez cât mai mulţi
mul ani roditori
și același spirit înţelept și zâmbitor, ca să vă ţină
ină nemuritor.
Deoarece faceţii parte din categoria oamenilor care nu îmbătrânesc, „ca
un arhiereu în cultul său”, vi se cuvine expresia lui Cicero: „Există
tineri cu înţelepciunea bătrânilor șii bătrâni cu harul tinerilor”. Sunteţi
și rămâneţi pentru noi toţi, un model șii un prieten mai mare, de care
avem mai multă nevoie și în continuare.
Să ne trăiţi și să stăpâniţi mereu dominanta vieţii – creaţie în vibraţie,
de care avem nevoie toţi și toată viaţa.
La mulți ani!
Ah, promoŃiile! . .
Prof. Corneliu
rneliu VĂLEANU - Iaşi
De ceva vreme sunt pensionar, nu de drept, ci anticipat, chiar
dacă nu am dorit acest lucru. Nu am nici şaizeci de ani şi sunt încă în
putere, deci bun de muncă. Dar cine să mai mă angajeze? Nici la negru
nu se găseşte de lucru în această criză economică şi ş nici patronii nu
mai angajează fără forme legale, căci fiscul s-aa pus pe ei şi nu-i
nu iartă. Îi
seceră cu amenzile usturătoare, başca chiar cu închisoarea. Şi, apoi, nu
sunt singurul anticipat în această Ńară. Ca mine sunt cu miile, poate
chiar cu zecile de mii.
Pe o parte îi cunosc din frumosul cartier al oraşului, unde
tronează în centru statuia marelui voievod Alexandru cel Bun şi nu voi
vorbi de cei din toată Ńara. În parcul cartierului îmi fac veacul sau la
clubul „băşinoşilor” cum i se mai spune în limbaj imbaj argotic la clubul
bătrânilor amenajat într-un
un fost punct termic, acum dezafectat, de când
locatarii blocurilor şi-au
au montat centrale de apartament. La mesele
amenajate în parc, la umbra şi răcoarea pomilor sau la mesele din club
se joacă de toate şi se pune Ńara la cale în cadrul discuŃiilor politice ce
au loc. La mese se joacă de toate: table, remy, şah şi chiar nevinovatul
pocher intrat de bună seamă în sângele unora, ori şeptică, dar niciodată
popa prostu’. Am legat tot felul de prietenii şi când ne n întâlnim spunem
fiecare noutăŃi politicale sau tot felul de prostii care ne trec prin cap.
p. 167
Desigur, pentru a crea impresie. Eu sunt cel mai inventiv.
Din orice fac ficŃiune ca un scriitor, de aceea unii îmi spun să scriu
proză, fiindcă aş avea succes. Datorită
atorită „harului” meu de povestitor, în
cartierul unde locuiesc şi mai ales în zona cvartalului meu sunt foarte
cunoscut. Salut pe toată lumea şi pe cunoscuŃi şi pe necunoscuŃi, căci
aşa am fost învăŃat de mic.
Mama, fie-ii Ńărâna uşoară, când mă trimitea prin sat cu
diverse treburi sau când mă duceam la şcoală, îmi spunea: „Vezi să nu
treci pe lângă oameni şi să nu le dai bună ziua, ca apoi să-mi
să crape mie
obrazul de ruşine, când m-ar ar întâlni şi mi-ar
mi spune: dar fecior-tu nu ştie
să salute? „Aşadar, de mic am învăŃat să salut şi pe cunoscut şi pe
necunoscut. łin minte că aveam vreo şapte sau opt ani, când tatăl meu
m-aa luat cu el la Huşi, la oraş. După ce am coborât din tren, mulŃime de
oameni care trecea pe lângă noi sau alŃii care veneau din sens opus. Cu
lecŃia bine învăŃată de la mama, cum mergeam cam la doi, trei paşi în
urma tatălui, dădeam bună ziua la toŃi, încât simŃeam că mă doare gura.
Tata m-a lăsat cât m-aa lăsat şi apoi s-a
s oprit brusc, sătul de felul în care
demonstram că am învăŃat lecŃia mamei.
mame
- Mă, băiete, mi s-aa adresat tata, îŃi voi spune ceva şi să-Ńi
să
intre bine în bostanul ista cât ăi trăi şi m-a
m ciocănit uşor cu degetul în
cap. În oraş saluŃi doar pe cei care-i
care cunoşti, nu pe toată lumea, cum
faci tu acuma. Ai înŃeles? Dau din cap afirmativ,
afir dar tot mai scăpam
câte un bună ziua necunoscuŃilor.
Deci, aşa cum am spus, sunt pensionar şi singur. SoŃia, mai
tânără ca mine cu vreo opt ani şi ieşind din şomaj, cum n-o n mai angaja
nimeni, a plecat în Italia unde face menaj la o familie de bătrâni. bătrâ
Băiatul şi fata, deşi sunt la casele lor, adică sunt căsătoriŃi, au plecat în
lume, cu familiile lor, unul în Grecia, altul în Spania. Cum nu am alte
preocupări, când nu mă duc în parc sau la club, ori mă plictisesc de
televizor, merg prin piaŃă şi cascc gura la toate. Studiez preŃurile la
legume şi fructe, în magazinele de carne sau preparate din carne, dar
rar cumpăr câte ceva. Apoi colind magazinele mai mari şi
supermarketurile şi fac acelaşi lucru. Aflu când se scot produse la
promoŃie, adică aşa-zisele
ele oferte şi când mă întorc acasă, mă întâlnesc
cu unele doamne pensionare mai în vârstă ca mine şi unele din ele
văduve pe care le cunosc şi după ce le salut, mă adresez:
- Stimată doamnă, Catrinel, ştiŃi că la supermarketul cutare,
diseară vor scoate nişte
şte produse la promoŃie? Chilipir, nu alta! La
pensiile noastre. . .
- Aşa-i,
i, domnule Minache! Numai că eu nu pot să mă duc,
nu-mi
mi permite sănătatea să mă bat cu lumea care ar veni acolo.
Iată, că de când povestesc, am uitat să spun cum mă cheamă.
Sunt cunoscut
unoscut ca dom’Minache, diminutiv pe care l-am
l primit de mic,
deşi numele meu este Manolache. Dar nimeni nu mi se adresează aşa,
decât în actele oficiale, căci şi eu m-am
m recomandat scurt Minache.
- Doamnă Catrinel, dacă doriŃi să cumpăraŃi ceva, îmi spuneŃi
spun
ce şi vă servesc cu mare plăcere. FaceŃi lista şi vă aduc bonul de la
casă. !
- ŞtiŃi, nu vreau multe. Să vă încadraŃi în 50 de lei, nu mai
mult!
Lohanul nr. 29, martie 2014
 Literatură
Literatur
- Nicio grijă! Îi spun frumos „Sărut mâna!” şi ne despărŃim.
În altă zi mă întâlnesc cu doamna CocuŃa, o doamnă care nu
iese din apartament până nu se găteşte cu atenŃie, de parcă ar merge la
un spectacol, deşi are peste 80 de ani şi arată cu mult mai tânără,
văduvă fiind de câŃiva ani. Este foarte vorbăreaŃă, nu-i tace gura deloc.
Îi place să discute cancanurile de la televizor cu mult haz. Ştie câte se
întâmplă în blocul unde locuieşte, deşi nu aş spune că bârfeşte. Cum
mă vede, mi se adresează:
- Dom’Minache, n-ai vrea să-mi faci un serviciu?
- Cum să nu? . . . Cu cea mai mare plăcere, răspund amabil.
Şi doamna CocuŃa îmi spune că la magazinul cutare se vor scoate pui
gril la promoŃie, mai ieftini cu doi lei şi ceva la kilogram. Vrea doar
vreo doi pui, nu mai mult.
- S-a făcut, stimată doamnă! Cum să nu vă servesc? . . . Pun
bani de la mine şi vă aduc bonul de la casă. Mi-am luat angajamentul
să o servesc, deşi ştiu ce va fi la magazin.
Grămadă spontană ca la jocul de rugby sau ca în fotbalul
american, ori ca la vinerea neagră luată de la americani în ultima vreme
ca pe o nouă modă. Bătălie pentru un loc în frunte, deoarece se scoate o
cantitate limitată şi cine prinde să înhaŃe mai repede, bine, cine nu,
cumpără la preŃul normal. Dar îmi place să mă bat pentru un loc mai în
faŃă, chiar dacă voi fi apostrofat, deşi nu sunt decât un Ńâr de om. Dar
cel mai mult îmi place la promoŃiile de oale şi tigăi de bucătărie şi la
televizoare sau alte electrocasnice. În supermarketurile unde se dau
aceste produse prin „promoŃie”, lupta pentru a pune mâna pe ceva se
produce printr-o încăierare între chilipirgii ca între demonstranŃi şi
forŃele de ordine.
Doamna łuŃi, din blocul vecin, de câte ori mă întâlneşte, mă
întreabă dacă n-am aflat de vreo promoŃie la oale şi tigăi. Mi se
confesează că nu mai are în ce să-şi facă ciorbă, pentru că are oale
vechi, de multă vreme, bătrâne ca şi ea şi că nu-i mai plac. Taman, nici
tigăile nu-i mai sunt bune, fiindcă i-au ruginit. Doamna łuŃi mă
simpatizează la nebunie şi-mi spune că sunt copilul ei, deşi a fost
măritată, n-a avut copii şi e văduvă de mai bine de zece ani. La cei 80
de ani pe care-i are, pot accepta că sunt copilul ei. . . Ea se
deplasează foarte greu din cauza unei osteoporoză care o sâcâie la
mers, dar şi a „romantismului” cum spune cu haz că îl are în oase. De
aceea se sprijină la mers cu bastonul. Cum m-a rugat frumos, n-am
cum să o refuz. Cu excursiile mele prin magazine şi supermarketuri
aflu că la celebrul supermarket situat în centrul oraşului va fi promoŃie
la oale şi tigăi. Mă scol cu noaptea-n cap şi sunt printre primii la
deschidere. În cele două ore de aşteptare s-a adunat mulŃime de
oameni, în special doamne şi domni pensionari mai în vârstă ca mine.
Uşile fermecate se deschid şi toŃi dăm buluc spre raionul cu articole de
bucătărie. Pentru că sunt printre primii, iau două oale de inox sub
presiune şi cinci tigăi de teflon.
- Ce faci do’mle cu atâtea tigăi? Mă interpelează unul dintre
supraveghetori.
- Ce fac cu ele? Păi o oală e pentru doamna łuŃi şi una pentru
soacră-mea, două tigăi sunt pentru aceeaşi doamnă łuŃi, una este
pentru mine, asta mai mică pentru a-mi face clătite şi ochiuri, iar astea
p. 168
două văd eu cui le dau. Cum mă îndrept spre casa de marcat, sunt
apostrofat de câteva persoane care n-au apucat să ia.
- Uite-l pe speculant! Îmi spune o doamnă vizibil supărată că
n-a reuşit să pună mâna pe vreo tigaie.
- Dă-mi şi mie o tigaie, îmi cere o bătrână ce abia mai respira
din cauza înghesuielii la care a fost supusă. Mi se face milă şi-i dau una
din cele două tigăi pe care le aveam în plus. Plătesc oalele şi tigăile şi
respir uşurat când ies afară din supermarket. Când îi ofer obiectele
doamnei łuŃi, mă sărută pe obraji de fericire.
Mai dăunăzi, o bătălie am dat-o pentru un televizor. Doamna
Fufi, colocatară cu mine, îmi spune că i s-a stricat televizorul, care este
destul de vechi şi care nu mai merită să fie reparat şi ar vrea să-şi
cumpere unul nou, dar cu plasmă, mai ales că se apropie sărbătorile de
iarnă. Pot s-o refuz? Nu! Îmi dă cu aproximaŃie suma pentru un
televizor cu plasmă. La supermarketul ERA, când am ajuns, puzderie
de amatori. Iar nu Ńin seama de rând, dau din coate şi-mi fac loc în faŃă.
Sunt înjurat, apostrofat, jignit, dar nu răspund. Eu trebuie să-mi servesc
colocatara, pe drăgăstoasa doamnă Fufi, care nu e mai mare ca mine
decât cu vreo doi-trei ani şi e văduvă de ceva timp. Un client mai grăbit
decât mine se repede să ia un televizor, dar în îngrămădeală îl scapă jos
şi praful s-a ales. Vin angajaŃii raionului de electrocasnice şi cel
vinovat de producerea pagubei dă vina pe mine. Protestez şi
demonstrez că nu am nicio vină şi sunt lăsat în pace. Cu toată viteza,
smulg un televizor cu plasmă care mai era pe raft şi mă îndrept spre
standul de verificare pentru a obŃine certificatul de garanŃie, Ńinându-l
bine în braŃe să nu-l scap în înghesuiala şi forfota produsă la acest
raion. Sunt fericit că am pus mâna pe acest obiect. Plătesc la ieşire şi cu
toată viteza spre blocul unde locuiesc eu şi doamna Fufi. Când îi dau
televizorul, e în culmea fericirii. Mă sărută, aş spune cu patimă, mă
strânge în braŃe, apoi îmi oferă o vişinată şi o ceaşcă de cafea. Mă
priveşte cu ochi dulci, îmbietori şi mă invită să văd un film la noul ei
televizor, dar nu vreau complicaŃii de altă natură. Că dacă vine nevastă-
mea şi află. . .
Mai bine „Cu plăcere! ”, fiindcă v-am putut servi şi un „Sărut
mâna!”, doamnă Fufi.
- V-aŃi instalat televizorul ? O întreb a doua zi când am
întâlnit-o la ieşirea din bloc.
În parc sau la clubul amintit, povestesc amicilor mei cum mă
bat la cumpărături cu promoŃii, iar la barul „LA COCOŞUL NEBUN”
sărbătoresc mereu victoriile cumpărăturilor la promoŃii făcute pentru
doamne.
Ah, promoŃiile, dacă n-ar fi fost importate ca atâtea şi alte
atâtea obiceiuri din lumea capitalistă, n-aş fi avut ce povesti.
Lohanul nr. 29, martie 2014
 Literatură
Literatur
O jumătate de veac în slujba unei podgorii
milenare și a unei școli
coli viticole centenare
Prof.. univ. dr. H.C. Gheorghe GLĂMAN
Președintele Secțției de Hortiviticultură
din Academia de Știin
tiințe Agricole și Silvice,
președintele Societății
ii Române a Hortiviticultorilor
Profesorul, cercetătorul șii publicistul Avram D. TUDOSIE, își î
pune pe „tavă” povestea vieţiiii sale, plină de realizări și satisfacţii (dacă
doriţi, inclusiv bahice) în cartea document „ÎÎn apostolatul unei
frumoase profesii”, cu un subtitlu-concluzie, „O O jumătate de veac în
slujba și onoarea unei instituții școlare
colare viticole centenare, azi Colegiul
Național Agricol Dimitrie Cantemir din Hușii și al unei podgorii
milenare”.
De altfel, dragostea pentru vie șii vin s-a s împletit fericit dea lungul
istoriei cu literatura, acest lucru nelipsind dintre preocupările elevilor și
dascălilor hușenieni (i după cum se știe, nici a autorului), fiindu-ne
prezentate într-unun capitol special, care singur s-ar
s putea constitui într-o
carte – „Din activitatea literar-bahică
bahică a Cercului de viticultură și
literatură de la Liceul, Colegiul Agricol Huși”.Hu Printre semnatari și
măreţe nume ăl găsim șii pe colegul dr. ing. Virgil Grecu, care onorează
revista Horti-magazin…
magazin… nu insist asupra capitolelor
c privind podgoriile
românești șii străine, vizitate de autor și prezentate cu mare talent, dar și
profesionalism.
Dar nu pot să nu remarc dragostea cu care autorul cinstește
cinste podgoria
Hușii în „Gânduri despre vinurile podgoriei” și să nu uit să precizez că
are marele merit de a fi readus și
ș pus în „circulaţie” celebrul soi
„Busuioaca de Bohotin”. Vă las pe dumneavoastră să descoperiţi
descoperi
celorlalte „nestemate” – șii sunt destule – ale lucrării colegului nostru,
Avram D. Tudosie.

Lucrarea a apărut la Editura „Pim” din Iașii (2013), într-o

într prezentare PreŃuiri ale unor personalităŃi
person privind lucrarea
deosebită (460 de pagini șii 1000 de imagini în culori), sub îngrijirea
„În apostolatul unei frumoase profesii”
celor doi fii ai maestrului, Laureţiu șii Avy Dănuţ
Dănu Tudosie. Și asta
spune multe! ACADEMIA ROMANA
Vicepreşedinte
Volumul, să-i spunem, autobiografic, împletește te crâmpeie din viaţa
via Bucureşti, 21 august 2013
familiei autorului (nu foarte multe), cu cele ale colegilor de facultate și
muncă, dar și ale personalităţilor
ilor cu care domnia sa a interacţionat
interac cu Stimate domnule prof. dr. ing. Avram TUDOSIE,
diverse ocazii. Unii dintre ei, sunt și ușoror „ciupiţi”.
„ciupi După faptă, și
Impresionat de atenŃia cu care m-aŃiaŃi onorat, dăruindu-mi
dăruindu excelenta dvs.
răsplată”
carte „În apostolatul unei frumoase profesii”, plină de istorie viti- viti
vinicolă şi realizări profesionale,
Nu se putea să lipsească informaţiile iile privind măreaţa
mărea Sărbătoare
Centenară a Colegiului, însoţită ită de cuvântările celor prezenţiprezen și Vă rog să-mi îngăduiŃi Ńi să vă mulŃumesc din suflet, să vă felicit
fotografii de album. Autorul ne prezintă într-un un capitol „Documente călduros pentru eforturile făcute cu pasiune şi pricepere de-a
de lungul
inedite privind Școala de Viticultură din Huși”, i”, înfiinţată
înfii în anul 1908. întregii vieŃi, pusă în slujba progresului cercetării, învăŃământului şi
Spre cinstea lui și a lor, nu lipsesc ctitorii școlii:
colii: Gheorghe Gheorghiu generalizării cunoştinŃelor din domeniul pe care l-aŃi
l „păstorit” cu atâta
(director, 1908-1915); Constantin Hogaș (director 1918-1941); 1918 generozitate.
Gheorghe Bălţatu (director 1946-1954),1954), Teodor Volcov (director),
Constantin Mardare, Vsevolod Moleavin, in, Avram D. Tudosie și Cine nu cunoaşte trecutul şi nu analizează prezentul, nu poate construi
Gheorghe Moraru. Pentru cei ce au vizitat Liceul (Colegiul) din Huși, Hu un viitor durabil, sănătos. Fie ca exemplul dvs., apreciat în carte de
Muzeul de Viticultură șii Vinoteca (puncte deja obligatorii ale distinse personalităŃi, să fie „contaminant” pentru generaŃiile de astăzi
traseului), vor avea plăcuta surpriză dă le revadă cu „ochii minţii” min şi cele ce vin.
citind povestea lor. Cartea, mai exact, Cărţileile de Onoare ale Colegiului
Cu alese urări de bine şi sănătate,
care s-au
au adunat dea lungul secolului, rivalizează cu cele ale marilor
licee și vinoteci. Acad. Cristian HERA

În ceea ce privește instituţiile

iile hortiviticole, nu am cunoștinţă
cuno că vre-o Vicepreşedinte al Academiei Romane,
una să se fi îngrijit cu atâta rigoare de Cartea de Onoare, cu toate că
acestea rămân adevărate „arhive” peste timp. Preşedinte de Onoare al Academiei de ŞtiinŃe Agricole şi Silvice
„Gheorghe Ionescu-Siseşti”
La Huși, i, au semnat horticultori, viticultori, poeţi,
poe scriitori, actori,
ziariști, persoane din conducerea administraţiei iei de stat, doctori, Domnule profesor Tudosie,
universitari, academicieni etc. Lista este lungă, iar înscrisurile au
fiecare povestea, parfumul șii autograful lor. Ele dezvăluie Am primit cu bucurie frumoasa lucrare „În apostolatul unei frumoase
profesii”, pe care o putem aşeza ca o coroană cu nestemate peste
personalitatea semnatarilor șii o să vă facă mare plăcere lecturându-le,
lecturându
piramida construită din cele 26 de cărŃi închinate viei şi vinului,
mai ales că unii dintre aceștia
tia nu mai sunt printre noi.
definind o operă unică în bibliografia românească
românea a domeniului.

p. 169 Lohanul nr. 29, martie 2014

 Literatură
iteratur
Este, fără îndoială, o elaborare cu totul remarcabilă, ce ilustrează mulŃumire, şi ne dorim să ne ocrotească „ProvidenŃa”, pentru a mai
imensul efort de muncă depus cu devoŃiune de o personalitate
person cum rar face ceva.
se află la noi.
De fapt, personalităŃi ca prof. dr. Avram D. Tudosie nu se opresc şi nici
nu pot fi oprite.

Închei cu adresarea admiraŃiei şi preŃuirii mele pentru personalitatea

„A. Tudosie” şi opera sa originală şi absolut remarcabilă.

Calde felicitări din inima unui prieten sincer!

Cu tot dragul,

Prof. dr. V. I. Peştean

Iaşi, 29 august 2013-09-08

Domnule profesor,

Felicitări colegiale realizatorului unui horaŃian veritabil „Exegi

„
monumentum – În apostolatul unei profesii”, o mare şi aleasă bucurie
Am găsit o operă structurată pe idei şi coordonate originale, fără
spirituală şi nu numai a huşenilor…
precedent ca amploare, redată într-unun stil de redactare inteligent, de
mare complexitate; este în fond, o operă de vastă cultură. Avem cu
Prof. Constantin Zegrea, coleg de cenaclu literar şi cel care v-a
v realizat
adevărat o enciclopedie originală de cultură, plămădită şi maturată într-
într
fotografiile
ile pentru teza dumneavoastră de doctorat, cu acurateŃe
o jumătate de secol, prin muncă şi creaŃie necontenite.
ireproşabilă. Nu am uitat niciodată, de valoarea şi prietenia noastră
culturală de la Cenaclul din Huşi. Şi nici de lupta împotriva
Lucrarea cuprinde prin prezenŃa şi manifestarea celor mai ilustre
incompetenŃei care frâna dezvoltarea competenŃei.
personalităŃi ale epocii, distinse în domeniile educaŃiei, culturii şi
politicii; care au onorat munca şi rezultatele eminentului profesor –
Prof. Constantin Zegrea, redactor TVR
specialist dr. Avram D. Tudosie; pe toŃi i-aa adunat „via şi vinul”.
Bucureşti, 31.08.2013-09-08
Dacă ne refeream la şcoala seculară huşeană şi o vedem ca o instituŃie
nepereche prin realizările sale, trebuie să îi omagiem pe ctitorii ei, între
care să îl aşezăm pe Dr. Avram Tudosie, care a dat valoare colectivului Lina Codreanu – Poezia prozei
didactic
ctic timp de 50 de ani, prin inteligenŃă, muncă şi cultură aleasă.

Extrasele din textele adresate autorului lucrării, de-a

de lungul timpului,
pentru întreaga sa operă, exprimă cele mai reale şi mai nobile Prof. Petruş ANDREI - Bârlad
sentimente de apreciere pentru o muncă prestată cu dăruiredă şi cu
rezultatele cele mai frumoase. Opera sa o putem intitula „Un dascăl şi Pentru distinsa profesoară de limba şi literatura română de la
şcoala sa”, lăsându-ne ne prin dăruirea pentru educaŃia elevilor; a renumitul Colegiu NaŃional „Cuza-Vodă”
„Cuza din Huşi, Lina Codreanu,
rezultatelor excepŃionale obŃinute de către generaŃiile huşene de elevi, literatura este pasiunea de o viaŃă. După monumentala lucrare Theodor
sub razele calde de profesionalism şi cultură ale eminentului profesor. Codreanu. Bibliografie critică (Chişinău, Biblioteca Municipală
Munici „B.P.
Hasdeu”, 2012), operă care a necesitat peste patru decenii de muncă
Din numeroasele descrieri găsite în lucrare se desprinde generozitatea
asiduă, şi cartea-document ViaŃa ca o poveste (GalaŃi, Ed. „Axis libri”,
şi admiraŃia acordată de autor, preŃuirii briliantei galerii de specialişti şi
2013, criticul literar şi prozatoarea Lina Codreanu vine să ne surprindă
oameni de cultură, care au trecut pragul şcolii de la Huşi, pentru
în mod extrem de plăcut cu volumul mul de nuvele Poştalionul (Editura
contribuŃia lor la progresului viticulturii, oenologiei şi formării armatei
„Junimea”, Iaşi, 2014).
devotate producerii licorii lui Bachus.
PrefaŃa cărŃii, Proza cu ape tulburi şi cu scriitură ageră,
ageră este
Este cu totul impresionantă demnitatea autorului de a pune în faŃă
semnată de Constantin Trandafir, coperta îi aparŃine Florentinei
rădăcinile originii familiei şi marele respect şi iubire faŃă de dătătorii
dătători
VrăbiuŃă, redactor fiind Viorel Dumitraşcu şi tehnoredactor – fiului
săi de viaŃă şi de educaŃie. Aşa se cuvine recunoaşterea celor care au
scriitoarei, Dragoş Codreanu.
dat patriei urmaşi, ce lasă prin opera lor o contribuŃie semnificativă în
zestrea istorică a culturii şi progresului naŃiunii. Cele şase nuvele de dimensiuni aproximativ egale înfăŃişează
oameni obişnuiŃi, cu aspiraŃiile, speranŃele şi idealurile lor, cu universul
Când ajungem la asemenea momente, pe care ni le prezintă
prezint opera
lor, cu lumea lor de gânduri şi simŃiri.
lăsată celor ce vin după noi, rămânem cu o caldă stare de linişte şi

p. 170 Lohanul nr. 29, martie 2014

 Literatură
Literatur
Conu Pană, din nuvela de debut, purtând o „pălărie de fetru care-i
care
dă între săteni un aer de boier”, agasat de o „bronşită care nu-i
nu dă pace,
cuibărită încă din tranşeele celui de-al
al doilea război mondial”, merge la
salină „pentru tratament”. ViaŃa sa ni se dezvăluie conform
fenomenului mareei respectând fluxul şi refluxul memoriei. Personajul
aude voci; una dintre ele vede Catedrala de sare ca pe o „arcă a lui
Noe” sau ca pe o „luntre a lui Caron”. Conu Pană este însoŃit ca de o
umbră de un personaj locvace şi enigmatic pe nume Mortu, care pare a
avea o diabolică menire.
Nuvela care dă titlul volumului Poştalionul are în prim plan un
poştaş, de aici şi porecla pe care o schimbă în renume. Zilnic la datorie,
poştaşul trăieşte o noapte de dragoste „cât o viaŃă”, noapte care îi pune
în primejdie însăşi viaŃa.
Trestiana, poreclită de colegii de clasă Cocostârca pentru că
Dumnezeu i-aa uitat măsura, duce o existenŃă cenuşie, lipsită de orizont.
Pantofii,, pe care îi încredinŃează tatăl său pe patul de moarte, cuprind o
taină pe care cititorul o va descoperi în cele din urmă: „FrumuseŃea
unei taine stă în in-descifrarea ei”.
Un inginer constructor pe nume Spiridon RoşculeŃ o descoperă
pe „frumuşica din vecini”, Emiliana Bucur, pe scurt Liana”, şi în
sufletele lor apar astfel primele Semne de primăvară.
primăvară O frumoasă şi
romantică poveste de dragoste.
Nuvela Ritmuri dezvăluie, prin
in personajul Badihagi, priceperea
şi pasiunea scriitoarei pentru flori, pentru grădină, pentru pomi.
Zarzărul şi castanul de aici simbolizează două destine umane pe care
soarta sau oamenii le pot mutila.
„În urbea cu gară fără trenuri”, Ocheanul lui Dominic,
Domin librarul-
şef, devine personaj central: „Un ochean vechi, maroniu cu inele aurii
era aşezat vertical cu lentila mare către suprafaŃa mesei, fără nici un fel
de husă protectoare. Un lănŃişor de argint şerpuia prin jurul lui, unindu-
unindu
şi cele două capete într-oo verigă mărinimoasă chiar deasupra cheiŃei
proeminente a unui ceas de buzunar cu capac argintiu” (p. 187).
Poreclit Dom’ Nimic, el trăieşte între cărŃi şi autori (Poetul, Prozatorul,
Criticul literar), iar ocheanul lui e o „carte cu poeme”.
Am citit cartea
rtea prozatoarei Lina Codreanu cu o plăcere sporită
de faptul că nu am întâlnit în paginile ei crime, violuri, perversiuni de
care abundă până la îngreŃoşare cărŃile comerciale de import, fiecare
p. 171
dintre ele anunŃată ca best-seller
seller şi tradusă cu o sârguinŃă demnă de o
cauză mai nobilă.
Dialogurile, descrierile, peisaje ori portrete, fac dovada artei cu
care autoarea evocă întâmplări şi creionează destine. Dar marele talent
al scriitoarei Lina Codreanu constă în poezia prozei, poezie cu atât mai
surprinzătoare cu cât n-oo întâlnim azi în avalanşa de cărŃi cu poezii.
Sensibilă, inteligentă, cu un simŃ de observaŃie care o aproprie
de marea noastră prozatoare Ileana Vulpescu, Lina Codreanu
descoperă sadovenian poezia locurilor, a lucrurilor, a inimii şi a
obiceiurilor:
urilor: „Dinspre munŃi urcă balauri de nouri pregătiŃi să întunece
dealurile subcarpatice. Un foşnet iute cuprinde zarea şi pădurea şuieră
prin frunza colbuită. Un ropot scurt apleacă florile, venind dinspre
miază-noapte.
noapte. Soarele încă zâmbea sfidător, dar nu peste multă vreme
o divizie de stropi reci cotropeşte dealul şi târguşorul. De când aşteptau
mulŃi plânsul îngerilor!... Ploaia nu conteneşte. Se-nviorează
Se verdele
pădurii şi al ierbii. Umbrele colorate Ńes aleea din faŃa salinei”
(Poştalionul, p. 45-46);); Pe crengile zarzărului prăfuit se aşază îngerii:
„De departe, de nu ştiu unde, se auziră fâşii de cântări liturgice,
prelungite peste blocuri, prelinse peste străzi picurând sprintene pe
frunzele zarzărului înveşmântat în auriul autumnal” (Ritmuri,
( p. 180).
Pun mâna streaşină la ochi să pot privi pe scriitorul-artist
scriitorul Lina
Codreanu, aflat la înălŃime, fiindcă „Artiştii trebuie văzuŃi de jos. Au
aripi şi ne pot răni când îşi iau zborul.”
- „…şi prietenii!”
MARUCA PIVNICERU în dialog cu VICTORIA
(TOIA) DRAGU
RAGU DIMITRIU
M.P. – Toia dragă, am avut prilejul, cu ceva ani în urmă, să vă cunosc
pe tine şi pe soŃul tău, scriitorul Ştefan Dimitriu, la aniversările zilelor
de naştere şi onomastice organizate de Elvira Ivaşcu pentru regretatul
ei soŃ, chirurgul Stelian Ivaşcu, strângând
ângând laolaltă persoane – de obicei,
aceleaşi – care aveau în comun pasiunea lor pentru cultură. Ca şi tine,
Elvira era o împătimită a Radioului.
V.D.D. – Da, de la radio ne cunoşteam, ea era una din vocile patriei, de
la Radio România ActualităŃi, eu lucram
lu la RedacŃia Culturală.
M.P. – CâŃi ani se împlinesc de când colaborezi cu această instituŃie
care în mod constant a reunit profesionişti de înaltă clasă?
V.D.D. – Nu prea mă gândesc în ani, trec prea repede. Dar în curând va
fi o jumătate de veac, am
m colaborat de prin decembrie 1963, am făcut
practică, pe când eram studentă, la Facultatea de Filologie a
UniversităŃii din Bucureşti, apoi, din 1966, am fost angajată.
M.P. – Ce emisiuni radiofonice ai realizat?
V.D.D. – Multe, cum se obişnuia în redacŃie,
redacŃ eram trecuŃi prin mai
toate tipurile de emisiune, de la reportajul cel mai simplu, la emisiunile
tip revistă radiofonică, foarte elaborate. Am făcut însă, mai ales, până
în 1972, Momentul Poetic, Eminesciana, iar primul meu şef au fost
Victor Frunză, dizidentul
izidentul de mai târziu, cel care la un moment dat a
Lohanul nr. 29, martie 2014
 Literatură
Literatur
îndrăznit să scrie o versiune adevărată a istoriei PCR, publicând-o în
FranŃa şi revenind în Ńară, prin anii 80 ai secolului trecut, pentru a
înfrunta toate riscurile. A trebuit să emigreze, totuşi, şi a revenit după
1989, publicând la editura lui cărŃi de politică şi istorie, dar şi poveştile
lui Andersen, într-o ediŃie superbă... Din 1972 până în 1979, am fost
redactorul emisiunii Atlas Cultural. Pe urmă, am făcut emisiunile
despre Bucureşti, Arhipelagul Bucureşti, o rubrică de zece minute,
difuzată la miezul nopŃii, pe Radio România ActualităŃi, mici eseuri pe
teme de istorie a oraşului, iar pentru fluxul cultural, am făcut Bucureşti,
istorii scrise şi nescrise, o jumătate de oră de memorialistică şi istorie
a oraşului, un serial de interviuri cu bucureşteni de viŃă, oameni de o
anume vârstă, trecuŃi, împreună cu Bucureştii, prin toate încercările
secolului 20, de la bolgiile războaielor la anii de propăşire a României,
de la construcŃia societăŃii moderne, la pulverizarea valorilor, în anii de
experiment comunist.
M.P. – Desigur, din aceste interviuri s-au născut cărŃile tale despre
Bucureşti.
V.D.D. – Da, dragă Maruca. Atunci când m-ai invitat la acest dialog,
intimidată de seria doamnelor intervievate de tine, am ezitat să-Ńi
răspund, pentru că viaŃa mea nu are, într-adevăr, nimic special, care să
merite atenŃia cuiva. Pe urmă, m-am gândit că, de fapt, nu despre mine,
ci despre bucureştenii din cărŃile mele de convorbiri trebuie să
vorbesc. Despre bucureşteni, despre oraşul trăit şi construit de ei şi de
înaintaşii lor, pentru că poveştile lor de familie se cristalizează într-o
istorie sui generis a oraşului, palpitând de viaŃă, de autenticitate, de
energiile vieŃii de fiecare zi. Din perspectiva istoriei mici, istoria
umanizată, adevărata istorie, care are timp şi pentru cei călcaŃi în
picioare, şi pentru cei umili, dar neînvinşi, în modestia şi curajul lor,
dar şi pentru firile măreŃe, eroice, care au lăsat în urma lor opere sau au
condus mulŃimi, fiind totuşi, şi ei, nişte oameni, cu poveştile, durerile
şi melancoliile lor.
M.P. – Realizarea acestor emisiuni presupune multă muncă.
V.D.D. – Da, cu mult mai multă decât laşi să se ghicească. La orele de
ziaristică ni se repeta mereu că reporterul trebuie să se documenteze
temeinic: articolul publicat este numai vârful icebergului, dar şi ceea ce
se află sub apă, partea cu mult mai mare decât ce se vede cu ochiul
liber, trebuie bine cunoscută şi verificată. Pentru emisiunea de treizeci
de minute înregistram cu mult mai mult. Pentru că întâlneam oameni
care aveau multe de spus. Şi pentru a salva ceea ce nu încăpea între
semnalele emisiunii, am scris cărŃile. Scripta manent. Vocile se
păstrează în fonoteca de aur, dar cine mai are timp să le asculte? CărŃile
aşteaptă cuminŃi să le vină rândul, ne sunt mai la îndemână.
Înregistrările pentru radio au fost numai un început, la unele dintre
convorbiri am lucrat ani întregi, mult după ce nu am mai făcut emisiuni
la Radio. Şi voi continua, cât o mai fi să fie... Acum se pregătesc şi
ediŃii on line. Cine iubeşte oraşul poate găsi în poveştile doamnelor şi
ale domnilor din Bucureşti multe lucruri pe care ar vrea să le afle. Şi ar
trebui să amintesc aici de doamna Silvia Colfescu, directoarea editurii
Vremea, unde mi-au apărut toate cele nouă volume despre Bucureşti.
Ea este o pasionată, o dăruită editoare, dar şi creatoarea unor pagini de
internet consacrate oraşului, cu totul speciale, solid documentate, scrise
perfect, ilustrate admirabil. Ca să nu-Ńi mai spun că, fiind graficiană, de
formaŃie, face coperŃile tuturor cărŃilor apărute în colecŃia Planeta
p. 172
Bucureşti. Şi este autoarea unui ghid despre oraş, foarte căutat. Ai
putea să o ai şi pe ea în vedere pentru interviurile tale.
M.P. – Da, coperŃile sunt foarte frumoase, o voi căuta pe doamna
Colfescu şi pe internet. Voi Ńine seamă de sugestia ta. În prezent, tu, la
ce emisiuni mai colaborezi?
V.D.D. – Emisiunile pentru străinătate mă invită cu multă amabilitate
să vorbesc despre fiecare volum cu poveşti despre Bucureşti nou
apărut. Iar statornic, la România Cultural, domnul Constantin Bleotu
mi-a oferit rubrica despre cenaclurile literare din Bucureşti, vestitele
cenacluri care au construit în felul lor literatura română, din emisiunea
sa Reviste şi cenacluri literare, care se difuzează în serile de marŃi.
M. P. – Ai publicat şi cărŃi de poezie, şi romane... De curând, am
parcurs cele două volume de poeme dedicate nepoŃilor tăi, sunt
savuroase, se citesc uşor de persoane de toate vârstele, iar ilustraŃiile
sunt în concordanŃă cu atmosfera de voioşie şi autorironie.
V.D.D. – Mă bucur că aminteşti de desene. Amândouă cărŃuliile, şi
Versuri noi despre mâŃe şi cotoi şi Versuri tandre despre câini şi
căŃelandre, sunt ilustrate de o graficiană tânără, Lavinia Trifan, de un
sclipitor talent. NepoŃii mei, Tudor şi Rareş, le-au citit amuzându-se.
Sper să le recitească şi mai târziu, pentru că sunt un imn de dragoste
pentru fraŃii noştri mai mici, animalele, cărora le datorăm mult din ceea
ce suntem noi înşine, dar uităm prea des asta, şi la nivel de individ, şi la
nivel de cultură. Sună cam preŃios, dar aşa este!
M. P. – Aş vrea să ne ocupăm puŃin şi de soŃul tău, Ştefan Dimitriu,
scriitor de anvergură, romancier, dar şi autorul unui volum de texte
dramatice. Mai ales ultimul lui roman, Lasă zilei scârba ei, radiografia
unui secol, mi s-a părut o lucrare ce se adresează cititorului din viitor.
V.D.D. – Eu am citit ca dinlăuntrul lui acest roman, pentru că Ştefan
mă Ńinea la curent cu fiecare nouă pagină scrisă. Cred că ai dreptate, e
un mesaj pentru viitor, dar şi o lectură de folos pentru cei care suntem
azi, pentru că despre noi e vorba, despre suferinŃele, erorile, mişeliile,
speranŃele noastre. O analiză care abordează lumea de azi din
perspective contrarii, încercând nu să lămurească enigmele istoriei şi
ale destinelor noastre, dar măcar să le consemneze. Dar ceea ce îl
preocupă pe Ştefan acum este traducerea unei ample antologii din
Evtuşenco.
M.P. – A publicat, până acum, două volume din genialul poet rus,
versuri, lansate la Bucureşti, la Teatrul NaŃional, în prezenŃa lui
Evtuşenco, şi un roman, Să nu mori înainte de moarte. A mers mai
departe cu traducerile?
V.D.D. – Da, a tradus un poem, Porumbelul din Santiago, de circa
2500 de versuri. Şi alte câteva zeci de noi poeme. Evghenii Evtuşenco
i-a propus el însuşi un titlu, pentru această nouă carte, entuziasmat de
traducere: Evghenii Evtuşenco, pe limba lui Ştefan Dimitriu. Asemenea
propunere nu se poate refuza!
M.P. – Dar tu, la ce lucrezi acum? Ce proiecte ai?
V.D.D. – Cum zice codrul: Ia, eu fac ce fac demult... Tot cărŃi despre
Bucureştii noştri, atât de chinuiŃi şi atât de plini de vitalitate, atât de
murdari şi atât de plini de glorie şi poezie... In cei care gospodăresc azi,
Lohanul nr. 29, martie 2014
 Literatură
Literatur
mi-am pierdut încrederea, dar cred în cei care l-auau iubit şi l-au
l ocrotit
ieri. Editez acum memorialistica inginerului Constantin Bărbulescu, un
mare domn al oraşului, prezentent în volumul al doilea din seria mea
despre Bucureşti, Poveşti ale domnilor...
... El a lăsat familie sale 70 de
casete cu amintiri despre oraş şi despre oameni, în timpul Primului
Război Mondial, şi pe urmă, în efortul uriaş de reconstrucŃie a Ńării şi
de construcŃie
onstrucŃie a unei Românii moderne. Şi mai cred în cei care vin, în
tineri. Pentru că sunt cum nu se poate mai adevărate cuvintele
MajestăŃii Sale, Regele Mihai, atunci când spune că Ńara este
împrumutată de noi, cei de azi, de la generaŃiile de mâine.

Maruca Pivniceru în dialog

cu STELA ENACHE

M.P. Doamna Enache, sunteŃi o persoană carismatică şi de mare talent

în orice domeniu pe care l-aŃiaŃi abordat: muzică şi sport. De aceea, eraŃi
considerată, atât în Ńară, cât şi în străinătate, drept una dintre cele
ce mai
îndrăgite soliste ale anilor ’70 – ’80; aŃi făcut parte din generaŃia de aur Stela Enache
a muzicii uşoare româneşti. Interesant este faptul că, pe măsură ce
treceau anii, dumneavoastră, în mod miraculous, vă păstraŃi M.P. Mă întreb dacă astăzi, puzderia de solişti şi orchestre de
naturaleŃea, generozitatea acordată celor dinn jur: părinŃi, soŃ, copii, muzică uşoară, parcurge vreuna din etapele premergătoare
nepoŃi, prieteni, dar, mai ales, publicului. lansării în Radio şi TV, cum aŃi făcut dumneavoastră?

S.E. Fără carismă, nu poŃi face această profesie.
M.P. Mi-aa făcut plăcere să vă revăd la televizor. Când v-aŃi
v întors
definitiv în Ńară?
S.E. łin să menŃionez că nu am plecat niciodată definitiv din Ńară, doar
în turnee. Faptul că am fost plecată ani la rând, a dat naştere acestei
confuzii. Înainte de 1989, noi, artiştii, nu puteam vorbi despre
contractele din străinătate, acest lucru fiind posibil acum, când suntem
invitaŃi în aşa-zisele talk-show-ri.
M.P. Care a fost prima şcoală de muzică pe care aŃi urmat-o?
urmat
S.E. Mă îndoiesc! La 19 ani am dat prima probă de microfon la
Radiodifuziune şi am luat-oo cu brio. Se cerea acurateŃe, dicŃie, condiŃii
normale şi obligatorii.
M.P. Încă de la vârsta de 18 ani aŃi primit o menŃiune în cadrul
Festivalului Artei StudenŃeşti de la Iaşi, acesta fiind începutul unui
şir de recunoaşteri a talentului şi vocii dumneavoastră deosebit de
caldă şi învăluitoare.
S.E. În anul 1970 am obŃinut Premiul III la Festivalul StudenŃesc din
Timişoara şi Târgu Mureş. Anul 1971 îmi aduce Premiul II la
Festivalul NaŃional de Muzică Uşoară “Mamaia ‘71”.

S.E. La ReşiŃa, Şcoala de Muzică în paralel cu Şcoala Generală, până Conservatorul “Gheorghe Dima” din Cluj l-am
l absolvit în 1972.
în clasa a VIII-a, a, apoi liceul, Şcoala Populară de Artă şi Şcoala
Sportivă. Am urmat la Cluj, j, Conservatorul “Gheorghe Dima” – SecŃia Primul turneu din străinătate l-am
am efectuat în anul 1973, pentru ca, mai
Pedagogie, Dirijat, CompoziŃie. Din anul I am devenit solistă a Casei târziu-în
în 1974, să devin solistă a formaŃiei “Electrecord”.
de Cultură a StudenŃilor, unde susŃineam concerte, turnee, participând
şi la Festivalurile StudenŃeşti, care mi-au
au adus premii importante.
Perioada anilor 1986-2005
2005 este cea care-mi
care aduce proiecte noi, urmând
a susŃine recitaluri pe vasele de croazieră, alături de vedete, precum: Al
M.P. La ce vârstă aŃi susŃinut primul concert? Cine a fost Bano, Gilbert
lbert Becaud, Roberto Blanco, Jennifer Rush, Milva, Gloria
compozitorul care v-a descoperit? Gaynor, etc.

La vârsta de 14 ani am susŃinut primul concert la ReşiŃa. În sală era şi Organizatorii Festivalului NaŃional de Muzică Uşoară “Mamaia 2010”
unchiul meu, scriitorul de romane SF - Ion Hobana, care a crezut în mi-au
au înmânat diplome şi plachete, pentru contribuŃia adusă muzicii
talentul meu. Mai târziu, româneşti pe scena Festivalului de la Mamaia.

mi-aa făcut cunoştiinŃă cu compozitorul George Grigoriu, ce m-a

m luat Trofeul
feul de ExcelenŃă “Electrecord” îmi este oferit la “Gala Premiilor
sub aripa lui protectoare şi împreună cu Fromi Moreno mi-au
mi dat lecŃii de ExcelenŃă Electrecord 2011”.
particulare de canto.
2013 este anul în care am primit titlul de CetăŃean de Onoare al
JudeŃului Caraş-Severin.

p. 173 Lohanul nr. 29, martie 2014

 Literatură
Literatur
M.P. O serie de alte premii aŃi primit şi din partea Uniunii
Compozitorilor şi Muzicologilor din România.
Stela Enache pe scenă
S.E. Da, pentru piesele scrise de Florin Bogardo care, timp de 38 de
ani, a compus aproape în exclusivitate pentru mine, începând din anul
1971, când ne-am căsătorit. Am înregistrat 76 de piese, unele în duet
cu el. Şi astăzi se mai aud pe undele Radio şi la TV.
Cântecele de referinŃă, ale familiei Stela Enache şi Florin Bogardo,
rămân “Ani de liceu” şi “Să nu uităm să iubim trandafirii”.
M.P. În ceea ce priveşte
iveşte romantismul compozitorilor, Florin
Bogardo poate fi considerat egalul lui Adamo.
S.E. Dacă spuneŃi dumneavoastră…
M.P. FaceŃi parte dintre puŃinii interpreŃi care au abilitatea de a
citi şi a cânta notele muzicale.
S.E. Eu şi Florin lucram
cram doar cu partiturile în faŃă.
M.P. Cuplul dumneavoastră a fost unul dintre cele mai longevive şi
de succes din muzica românească.
S.E. Se adevereşte, încă o dată, că este bine să existe diferenŃe între
caracterele celor doi parteneri. Eu, o fire expansivă,
expans independentă,
optimistă, încercând a mă iniŃia în domenii diferite: balet la 3 ani, pian
la 5 ani. La şcoală participam în spectacole, unde prezentam, recitam
poezii, cântam muzică uşoară; eram ca un titirez, pasionată şi de sport
(înot, atletism, baschet,
chet, handbal), făceam parte şi din Cercul de Teatru.
Florin era o fire mai retrasă, delicat, fragil, dar plin de un talent uriaş.
Prefera să se retragă, să compună. Eu mă deplasam, permanent, în
turnee, la început în Ńară, apoi în străinătate.
BineînŃeles,, Florin rămânea acasă cu copiii, nu puteam pleca amândoi
în acelaşi timp.
M.P. AveŃi doi copii şi patru nepoŃi.
S.E. Laura Maria Bogardo, fiica mea, are specialitatea Design interior.
Este căsătorită în Italia şi are doi băieŃi.
p. 174
Anton Marian Bogardo, fiul meu, a urmat Facultatea de ComerŃ şi
Turism. Este căsătorit în Germania, are un băiat şi o fetiŃă.
M.P. Îi vizitaŃi sau vin ei să vă vadă?
S.E. Ne vizităm când putem.
M.P. Stând atât de puŃin timp în Ńară, eraŃi totuşi prezentă pe
micul ecran.
S.E. Aceasta datorită lui Tudor Vornicu care mă aprecia-filmam
aprecia
dinainte, piesele, cu echipa lui de mari profesionişti, acestea fiind
difuzate eşalonat la Televiziune, astfel încât să nu se simtă lipsa mea.
În perioada 1989-1997
1997 au fost circa 350 de emisiuni de divertisment
realizate de Televiziunea Română. Când mă aflam în Ńară, participam
la concerte – spectacole de varietăŃi, în Bucureşti, la Sala Radio sau la
Sala Polivalentă.
M.P. Privind viaŃa dumneavoastră în ansamblu, se poate spune că
a fost o reuşită din
in toate punctele de vedere: aŃi avut o copilărie
ocrotită de părinŃi şi de rude, realizări de la vârste fragede,
căsătorită cu Florin Bogardo, o persoană de calitate, discretă,
perfecŃionist, veşnic dornic să îmbunătăŃească operele sale, un
compozitor de excepŃie, care v-aa adorat.
AveŃi doi copii, patru nepoŃi, aŃi făcut înconjurul lumii de patru ori
cu vase de croazieră luxoase. Ce vreŃi să mai realizaŃi?
S.E. În prezent sunt preocupată de perenitatea artei componistice a lui
Florin Bogardo. Sunt bucuroasăă când sunt contactată de părinŃii
copiilor, dorind ca aceştia să fie îndrumaŃi în cunoaşterea muzicii de
calitate. Încerc ca, atunci când fac parte din jurii la Festivalurile pentru
copii sa-i ajut pe cei care au, într-adevăr,
adevăr, har.
M.P. Vă mulŃumesc, în numele tuturor admiratorilor
dumneavoastră, printre care mă număr şi eu.
America…America…
Mihai Batog-BUJENIłĂ
Batog - Iaşi
Domnul Smarandache BroscăuŃeanu era profesor de ştiinŃele
naturii la liceul din Dorohoi. Făcea parte din acea categorie de oameni,
nişte relicve desigur, cărora le place meseria pe care o fac şi, mult mai
bizar chiar, oamenii cu care lucrează (cu unele excepŃii, desigur, foarte
omeneşti). În consecinŃă, lecŃiile sale erau urmărite şi uneori, aproape
suspect,
ect, învăŃate de elevi, fiind ele bine făcute şi predate cu mult suflet,
uneori în natură (aici se vedea clar diferenŃa faŃă de orele de
matematică, de exemplu). Elevii îl numeau cu duioşie parcă,
„Naturistu’”, spre deosebire de alte cognomene date unor colegi co ai
profului ca: Vaca, Bombă, Chelie, Gutuie, iar unele imposibil de
reprodus în scris, cum numai elevii pot născoci. Era privit cu
bunăvoinŃă şi de majoritatea părinŃilor, pentru că nu se cunosc cazuri
de profesori de naturale care să “distrugă viitorul
viitor copilului” (citat
închis), dar şi cu destul interes de unele mămici, pentru că omul avea
un metru optzeci înălŃime, arăta foarte bine, cânta la chitară rece şi, de
ce să n-oo spunem, avea şi un licăr special în privire, iar până la această
Lohanul nr. 29, martie 2014
 Literatură
Literatur
vârstă, douăzeci şi nouă de ani, nu era însurat şi culmea, în ciuda
indicaŃiilor ferme de la partid nici nu părea foarte grăbit să o facă.
Aceste motive sunt desigur suficiente pentru a constata că din partea
colegilor de cancelarie se bucura de o sfântă ură, dispreŃ şi cruntă
invidie tovărăşească. În mod cu totul ciudat însă, omul nu părea
deranjat nici de acest aspect. Pentru a pune capac tuturor mai avea şi o
descoperire, un nenorocit de lichen siberian care-i purta numele. Să te
ia damblaua, soro, şi alta nu!
Cum se întâmplase însă toată tărăşenia!? Cu doi ani în urmă,
de la minister, din cine ştie ce interese, au fost organizate două
expediŃii cu scop declarat ştiinŃific, una în Brazilia, pentru a descoperi
dovleacul cu floare verde, despre care nu ştiau decât savanŃii din
laboratoarele României şi alta în Siberia, că poate descoperă şi ei ceva
pe acolo. Cum expediŃia din Brazilia, condusă de eminentul fiu al
ministrului a căutat bostanul doar în perimetrul calculat, respectiv
oraşul Rio de Janeiro, pe timpul carnavalului, cercetările nu au fost
foarte concludente, urmând să se reia în viitor, cu mai multe forŃe şi
mai ales cu mult mai multe mijloace financiare. Fireşte, pentru Siberia
nu mai erau cercetători în minister, aşadar s-a recurs la forŃele din
teritoriu, respectiv la profesori de specialitate dispuşi să moară pentru
gloria ştiinŃei. Spre uimirea tuturor s-au găsit cinci descreieraŃi, că
altfel nu puteau fi, care au acceptat şi, echipaŃi corespunzător cu
fesurile şi treningurile cu care dormeau acasă, au plecat în necunoscut.
Că n-au murit, e doar din mila Celui De Sus, pentru că li se creaseră
totuşi condiŃii optime pentru aşa ceva, ruşii chiar prăpădindu-se de râs
când i-au văzut pe exploratorii noştri şi când au auzit ce vor ei. BăieŃi
buni însă, le-au dezvăluit secretul supravieŃuirii: vodcă, vodcă, vodcă,
i-au dus undeva prin apropierea sistemului solar, pe o planetă plină de
smârcuri, ŃânŃari, animale ciudate şi miliarde de muşte agresive, apoi,
la sfârşitul experimentului, i-au recuperat. Nu ştim ce concluzii au tras
ruşii din acest studiu, dar i-au felicitat cu lacrimi în ochi, surprinşi de
rezistenŃa ce Ńi-o oferă inconştienŃa, le-au mai dat câteva sticle cu
vodcă pentru drum şi i-au urcat în tren. Precum ştim însă, sminteala nu
este ceva trecător, aşa că, profesorii şi-au publicat studiile făcute în
diferite reviste, ba chiar, proful nostru a făcut un dosar, pe care l-a
înaintat forurilor competente demonstrând că noua specie de lichen nu
fusese descrisă niciodată până atunci. Prin urmare un înalt funcŃionar,
bineînŃeles competent, a analizat dosarul cu o deosebită atenŃie şi a
concluzionat:
- Hai sictir, bă, bagabonŃilor, vă găsirăŃi voi să faceŃi
descoperiri, acolo unde nici ştiinŃa sovietică nu s-a pronunŃat încă,
boilor!
Aşa se face că lichenul Smarandacheus Siberianus, nu a fost
încă descoperit, aşteptând în linişte şi cu răbdarea specifică acestor
plante să se organizeze o altă echipă de sinucigaşi în numele botanicii
pentru a fi introdus în manuale şi enciclopedii, poate chiar în ierbare.
Evenimentul nu se va produce totuşi prea curând, deoarece la sfârşitul
acelui an de pomină, tovarăşul profesor a urmărit la televizor, ca noi
toŃi de altfel, o serie de evenimente care l-au pus pe gânduri, mai ales
că prin ele deveneam domni, respectiv doamne, sau domnişoare, chiar
dacă noua condiŃie ne cam speria. După câteva luni, proaspătul domn
profesor, a făcut o nouă excursie, de data această dată mentală, în
trecutul său, cu unele tendinŃe de predicŃionare futurologică.
Concluziile, câte erau ele la acea dată, l-au înspăimântat mai mult decât
ce se petrecea atunci pe străzi, în structurile de conducere şi în general
p. 175
în Ńară. Faptul că mama sa, fiică de preot, îl crescuse în mod
iresponsabil, în spiritul cinstei, corectitudinii şi al bunului simŃ, îi
oferea certitudinea că niciodată nu va ajunge director sau şef de
sindicat, în consecinŃă fiind nevoit să-i suporte pe cei ce sunt şi vor fi,
pentru ca să nu fie dat afară sau mutat într-un sat de la graniŃă pentru a
duce lumina culturii şi acolo, să le rabde tâmpeniile pentru spor de
vechime, pentru concediu, cu alte cuvinte pentru tot ce înseamnă viaŃă,
minus demnitate. Luat de frisoane la o asemenea perspectivă, hotărî că
e cazul să se apuce de orice altceva, cel puŃin să fie împăcat că dacă
moare de foame, singurul vinovat este el. Dar de ce să te apuci, într-o
zonă în care tăiatul pădurilor reprezintă singura afacere serioasă şi este
ocupată de nişte băieŃi foarte bine organizaŃi şi care nu prea ştiu de
glumă când apar doritori de câştiguri din felia lor?
Se gândi că, uite, cel mai bun lucru ar fi o cârciumă, mai bine
zis o cârciumioară, mică, foarte cochetă, în care să stea omul liniştit să
bea ceva, să asculte o muzică, aşa, mai în surdină, o gustărică, ceva, o
cafeluŃă, o... Visa la ce îşi dorise şi el de la viaŃă în acest domeniu.
BineînŃeles că nu putea să-i spună nimic mamei de la care urma să
împrumute bani pentru cheltuielile de început, prin urmare, se sfătui cu
doi colegi, proful de mate şi proful de atelier, nişte tipi foarte pricepuŃi
în branşă şi care s-au arătat din capul locului entuziasmaŃi de idee,
desigur din motive puternic individualizate care nu puteau fi expuse
deschis. Pe scurt, peste o lună “Naturistu’” deschise un mic local
denumit, cum altfel, decât Edellweiss (mamei îi spusese că a deschis o
librărie). Era invidiat de toată lumea, mai ales de colegi şi lăudat
temeinic de cei doi sfătuitori, deveniŃi acum iniŃiatorii proiectului (că
fără ei ăhăhăhăăăă...) şi prezenŃi zilnic să-şi facă plinul, deoarece se
considerau părinŃii bunăstării ce părea să-l cuprindă pe colegul lor.
Într-adevăr localul era plin din zori şi până în noapte şi asta
desigur datorită unui mare secret pe care proful de mate, moştenitor al
acestuia din moşi strămoşi (doar acestea sunt adevăratele secrete) îl
destăinuise proaspătului patron. Taina bunăstării consta în vândutul pe
veresie cu condicuŃă de datornici, “că omu’-i om şi când vine să
plătească, că el vine, fiindcă-i om de cuvânt, mai lasă de la el, pe lângă
ce-ai adăugat tu, mai ia una şi uite-aşa, îl ai de client pe toată viaŃa”!
Aşa a făcut proful, uimit de înŃelepciunea vorbelor din străbuni, dar şi
de simplitatea ideii de comerŃ profitabil. Nu trebuie să mai spunem că,
ignorându-se specificul local, respectiv pofta de băutură direct
proporŃională cu scârba de plată, peste două luni cei invidioşi au
început să se bucure, iar profii de mate şi atelier să se supere şi să
înjure, că aşa-i dacă nu sunt ascultaŃi, tocmai ei care au pus umărul şi
care se pricep cel mai bine la...
Localul intră în cădere liberă. Nu putem spune faliment
deoarece nu se inventase pe meleagurile noastre legea falimentului.
Cum datornicii nu înŃelegeau de ce nu mai pot să bea pe datorie, că
doar ei sunt oameni de cuvânt şi vorba odată rostită, pentru ei, vorbă
rămâne, nimeni nu mai venea la micul bistro, în concluzie Naturistu’,
rămas şi fără personal, deschidea pe la ora zece, se ducea la bar, îşi
comanda o cafea, o plătea şi cu ochii la uşă aştepta, aşteptaaaaa...
Mare i-a fost mirarea când, într-o bună zi, într-adevăr bună,
cineva i-a deschis uşa şi clopoŃelul a sunat vesel. În încăpere a intrat un
om treaz, îmbrăcat cuviincios, a spus bună ziua, culmea chiar a zâmbit
şi i-a cerut patronului o bere. Bucuros că vede un chip omenesc în
realitate, că la televizor mai văzuse, proful i-a adus berea, i-a turnat în
Lohanul nr. 29, martie 2014
 Literatură
Literatur
paharul sondă, apoi, ca să nu moară de curiozitate, a intrat în vorbă cu
omul acela straniu. În mod suspect omul vorbea coerent, nu se
văicărea, nu cerea de pomană, nu înjura guvernul, pe scurt era foarte
ciudat! Şi, normal să fie aşa, din moment ce a spus că emigrase de mult
în “State” că îşi făcuse, greu, dar îşi făcuse un rost, că acum o ducea
foarte bine şi venind cu ceva treburi în Europa ce s-a gândit: „Ia să
treacă şi pe acasă, prin Moldova, că deşi nu mai are pe nimeni, îi este
dor totuşi să mai vadă locurile şi oamenii între care s-a născut şi a
crescut. De mirare proful îşi luă şi el o bere, oferindu-i oaspetelui încă
una din partea casei (ce mai conta, la atâta pagubă!). Omul mulŃumi,
vizibil emoŃionat şi mărturisi că, poate din cauza asta a venit pe acasă
(aşa spusese) că, uite, prin alte părŃi nu vei întâlni aşa ceva, ferite-ar
sfântul, sau şi mai rău, dacă întâlneşti trebuie să-Ńi pui întrebarea cât te
costă de fapt chilipirul. Şi tot aşa din vorbă în vorbă (o asemenea
pierdere de timp, de care toată lumea să fie mulŃumită numai aici la noi
se poate întâmpla, mai spusese omul), a mai aflat proful că musafirul
său (nu mai era client) are, printre altele şi o fermă de vreo cinci sute
de hectare în Texas, fermă la care se duce foarte rar că nu prea are timp
de vacanŃe, că mai mult de asta o cumpărase şi nu prea mai ştie nimic
de cele opt-nouă sute de capete de vite, porcii, caii, păsările şi toate
acareturile alea, că dacă nu găseşte un om care să aibă grijă de ea chiar
o s-o vândă, deşi o va face în pierdere. În capul profului se răsuciră cu
viteză maximă rotiŃele economiei de piaŃă unse de pasiunea de botanist
explorator!
- Păi, eu şi aşa vreau să lichidez afacerea asta că parcă nu-i
de mine şi deşi câştig bine din ea aş cam vrea să mai văd şi altceva, că
iată, am aproape treizeci de ani şi din lumea asta mare n-am văzut mai
nimic, sondă cu grijă proful…
- Domnule dragă, am putea face în felul următor: eu cumpăr
aici, îŃi fac rost repede de o chemare, pleci la fermă, unde te numesc
director, salariu cinci mii pe lună, casă, masă, tot ce-Ńi doreşti ai acolo,
că totu-i pe mâna ta, nu te doare capul, stai cât vrei după care te întorci,
sau te stabileşti şi tu în “State”, însă ai un ban în buzunar şi altfel
vorbeşti!
Pe scurt afacerea a fost încheiată, americanul, să-i zicem aşa,
om corect, a plătit cash, a preluat localul, proful a returnat datoria
mamei, pe care a anunŃat-o că pleacă cu o bursă de studii în America,
rudele nu mai puteau de mândre ce erau de succesele lui profesionale şi
peste două săptămâni (aici americanul se dovedise a avea nu numai
relaŃii, dar şi cuvânt) domnul Smarandache ateriza la Dallas, mult
dincolo de cele mai îndrăzneŃe visuri ale sale. Era îmbrăcat foarte
americăneşte (aşa credea el), cu adidaşi turceşti, blugi ucraineni, un
tricou roşu chinezesc şi o pălărioară nostimă, cea pe care o folosea la
pescuit pe malul Siretului. Oricum nimeni nu-l băga în seamă, erau
destui care păreau îmbrăcaŃi la fel, iar cu engleza literar-primitivă pe
care o folosea a reuşit să se urce într-un autobuz ce mergea în orăşelul
indicat de noul său patron. Era un orăşel situat la numai patruzeci de
kilometri de istoricul Dallas pe care îşi promisese să-l viziteze
săptămânal, pentru a intra în atmosferă, dar şi pentru absolut necesarele
fotografii ce trimis rudelor din Ńară. După o jumătate de oră, autobuzul
a oprit la o răscruce, în mijlocul unor nesfârşite lanuri cu porumb, iar
şoferul l-a anunŃat că acolo era localitatea de destinaŃie. Coborî, un aer
fierbinte îl lovi în plin şi constată că într-adevăr şoferul avusese
dreptate, la numai cinci kilometri se afla localitatea (town, desigur),
unde trebuia să ajungă, după cum se dumiri citind pe o plăcuŃă, ciuruită
p. 176
de vreme şi vremuri. Aşadar, vitejeşte la drum! Spre norocul lui
drumul nu era asfaltat, că altfel adidaşii turceşti s-ar fi topit, nefiind
construiŃi pentru mers pe jăratec. Cum însă atunci când eşti tânăr şi pus
pe treabă nimic nu te poate opri, peste o oră şi jumătate ajungea în
town, aproape orb din cauza strălucirii soarelui şi cu aproximativ cinci
kilograme mai puŃin din cauza deshidratării. Aşezarea semăna teribil cu
ceea ce văzuse în filmele cu John Wayne, adică mult praf, case din
scândură, o uliŃă centrală cu firme: Barber Shop, Bank, Morgue,
Saloon şi bineînŃeles, Sheriff. Aici era locul! Vorbise cu patronul ca, la
sosire, să ia legătura cu şeriful, un prieten al său, care-l va ajuta să se
instaleze. Între noi fie vorba, cei care au supravieŃuit unei mutări de
domiciliu pe plaiurile natale nu pot înŃelege cum de este posibil aşa
ceva!
Deci, cioc, cioc, cioc, la uşa cu pricina. Uşa se deschide, iar
în prag apare un om cu uniformă nisipie, înalt, uscăŃiv, figură arsă de
soare, ochi de un albastru tăios şi o voce asemănătoare cu un fierăstrău
de oase în acŃiune. Vocea rostea o limbă probabil înrudită cu engleza,
dacă din ea ar lipsi consoanele iar vocalele ar fi scuipate toate odată,
într-un singur cuvânt. Engleza didactică a profesorului se declară
copleşită, iar acesta din cauze de necesitate rosti tare şi clar numele
patronului, de mai multe ori, fiindcă din tocul pistolului de la brâu, o
sculă de un metru, săriseră deja capsele de închidere. Luminat la faŃă
lunganul îi dădu nişte palme zdravene pe spate şi-l invită înăuntru,
unde proful se lăsă moale pe un scaun fără să mai ceară permisiunea.
Şeriful, om cu experienŃă şi mult tact, dându-şi seama că limbile
lumilor paralele pe care le foloseau nu au nici o şansă de tangentare,
scoase cheia comunicării interplanetare. Două pahare de plastic făcute
pentru a adăpa boii, fură umplute pe jumătate (cu mâna desigur) cu
gheaŃă, peste cuburi a turnat cam o linguriŃă de whisky şi le-a umplut
vârf, cu apă dintr-un bidon spânzurat pe un piedestal, apoi, cu gesturi
de mare senior l-a invitat pe profesor să bea.
Proful a basculat găletuşa fără spaima că ar face roşu în gât, a
mulŃumit, deoarece fusese, în mod sigur, salvat de la o moarte
prematură, şeriful a zâmbit şi conversaŃia a început să se lege.
Reconstituită după mai mulŃi ani de analize aceasta ar fi sunat astfel
(traduceri şi adaptări foarte libere ale celor două ceasuri de cazne):
- Ai rostit la timp numele domnului David, prietenul meu,
altfel eram tentat să cred că eşti un cerşetor mexican şi ştii... noi nu
suntem prea îngăduitori cu cerşetorii! Dar, acum spune-mi te rog
numele tău, ca să te trec în registrul de evidenŃă al populaŃiei!
- Smarandache BroscăuŃeanu, spuse proful fericit de
simplitatea formalităŃilor de stabilire a domiciliului, spre deosebire de...
Foarte uimit îşi dădu seama însă că prietenul său, şeriful, are figura
unui om lovit de un vapor pe autostradă. Auzind cuvintele rostite
şeriful fusese convins că este blestemat în limba tribului cherochee, pe
care de altfel nici nu o cunoştea. Remediul era însă la îndemână: două
gâturi zdravene direct din sticlă! Îi puse şi profului multă apă peste
cuburile netopite încă, acesta o bău cu aceeaşi fericită inconştienŃă şi
rosti inocent:
- S-a întâmplat ceva?!
- O, nu, dar te rog să scrii tu cu litere mari numele pe care l-
ai rostit adineaori! Între noi fie vorba, şeriful era convins că nimeni în
Lohanul nr. 29, martie 2014
 Literatur
Literatură
teratur
lume nu poate să redea în scris incantaŃia respectivă, ceea ce era, să fim
bine înŃeleşi, un test foarte inteligent asupra bunei credinŃe.
Proful scrise cu litere cât mai citeŃe cu putinŃă ce rostise mai
înainte, iar şeriful dădu dovada unei remarcabile perseverenŃe
încercând să citească. După mai multe încercări, deşi de fiecare dată
sprijinise acŃiunea cu un gât din sticlă şi cu încă o doză de apă în
paharul profului, se declară învins şi optă pentru o variantă proprie,
adecvată felului lor de a se numi. Aşadar spuse pe un ton ce vestea
marea bucurie a redescoperirii Americii:
- O.K., sper că nu te superi dacă îŃi voi spune Ros!
- Nici o problemă, mă bucur chiar că am posibilitatea să fiu
integrat aşa uşor, rosti proful foarte alarmat acum de perspectiva unei
noi găleŃi de apă!
Acestea fiind spuse, şeriful trecu la faza a doua, a
naturalizării noului membru al comunităŃii, întrebându-l simplu şi
direct după bunele obiceiuri ale locului:
- Ai maşină, arme, grenade, ceva muniŃie!?
- Nuuuu, răspunse proful foarte repede cu ochii Ńintă pe
pistolul şerifului!
- Ei, dacă nu ai, până îŃi vei cumpăra ce-Ńi doreşti, îŃi voi da
eu pe semnătură, că nu poŃi să te descurci fără aşa ceva prin locurile
astea! În timp ce vorbea, îi aruncă cheile de contact ale unei maşini şi
dintr-un dulap scoase câteva puşti, unele de vânătoare, altele automate
de tip militar, unele cu aruncător de grenade, majoritatea însă cu lunetă.
- Crezi că-Ńi ajung astea? Dacă mai vrei, pot să-Ńi dau şi
mitraliere, dar sunt mai greu de mânuit şi consumă prea multă muniŃie,
iar pentru noi eficienŃa este literă de Evanghelie şi avem probleme cu
fiscul!
- Dar la ce-mi trebuie armele, întrebă timid proful, care deşi
făcuse armata la termen redus, singura sa experienŃă de tir era cea din
iarmaroc, unde trăgea cu o puşcă cu arc şi săgeŃi cu ventuză, deoarece,
aşa cum ştim, în vremurile nu de mult trecute fiecare cartuş însemna
posibilitatea de a-l omorî pe conducătorul iubit, prin urmare chiar şi în
armată se făceau trageri cu dopuri, sau, în cel mai bun caz, cu cartuşe
oarbe, mizându-se pe spaima produsă de zgomot.
Şeriful nu păru să înŃeleagă o asemenea nerozie şi plin de
bunăvoinŃă îi răspunse:
- Prietene, nu cred că vreau să te văd mort în cursul acestei
săptămâni, deoarece mai am câŃiva şi mă înnebuneşte munca de
completare a documentelor! Apoi, sunt convins că va trebui să şi
mănânci, iar dacă nu vânezi nu văd ce-ai putea, fiindcă sigur nu ai
provizii la fermă! Şi ar mai fi şi problema tâlharilor cărora va trebui să
le faci faŃă! Avem de-a face cu nişte bande de negri care s-au pripăşit
pe aici şi ne fac multe necazuri.
- Păi cum, dacă vine cineva, să-l împuşc?!
- Mai ai şi alternativa de a te lăsa împuşcat, dacă-Ńi convine,
numai că mi-ai da mie bătaie de cap, tot cu hârtiile alea! Aşa că,
p. 177
părerea mea, este să nu eziŃi şi, mai ales dacă sunt negri, îi împuşti, cel
mai bine în cap, că dacă-s desfiguraŃi nu-i revendică nimeni, iar eu îi
scad foarte uşor cu un simplu raport telefonic de constatare. Fu rândul
profului să facă figura celui lovit de vapor, mai ales că şeriful nu părea
chiar tipul de glumeŃ cu orice preŃ, cel mult prea des întâlnit pe
meleagurile natale. Încercă totuşi o glumă pentru destinderea
atmosferei:
- Există şi ceva ce nu am voie să împuşc?!
- BineînŃeles! Dacă împuşti, răneşti sau omori, chiar din
greşeală, un şarpe cu clopoŃei, crotal cum i se spune, nu scapi de
puşcărie, sau, în cel mai bun caz, de o amendă uriaşă, asta dacă ai un
avocat vestit! Dar nu cred că ai suficienŃi bani nici pentru amendă, nici
pentru avocat aşa că, puşcăria te paşte, deoarece, sincer vorbind, cu
oricine poŃi să dai la pace, chiar şi cu mafioŃii, dar cu ecologiştii şi cu
apărătorii drepturilor animalelor nu ai nici o şansă. De altfel trebuie să
mai ştii că nu vei putea număra niciodată vitele de la ferma ta, dar
crotalii sunt cunoscuŃi fiecare după nume de smintiŃii ăia cu protecŃia
animalelor, aşa că nu te juca! Hai, să luăm armele şi să te duc la fermă,
că fără mine nu nimereşti! Se urcară în maşini, şeriful în prima, iar
proful în cea de-a doua, cu inima cât un purice, că de condus, la viaŃa
lui nu condusese decât o amărâtă de Dacia, a unui prieten care îi
dăduse odată nişte lecŃii. Cum a decurs drumul nu este cazul să vă mai
spun, şeriful mergând cu o sută la oră într-un nor de praf roşu, iar în
urma lui proful cu nările înfundate de praf, orbit de soare, tăiat de
nevoi de la căldarea de apă băută, bâŃâind cu piciorul pe acceleraŃie şi
încercând să Ńină maşina oarecum pe drum.
Spre norocul lui, calvarul a durat doar cincisprezece minute,
terminându-se în momentul când era gata-gata să răstoarne maşina ca
să nu intre cu ea în cea a şerifului. A coborât din maşină cu picioarele
tremurând, convins fiind că va fi împuşcat, sau cel puŃin bătut, însă nici
vorbă de aşa ceva. Şeriful îl privea bine dispus, poate din cauză că
văzuse altele şi mai şi la viaŃa lui, dar şi pentru că în halul în care arăta
nu mai era nevoie să fie bătut.
- Iată şi ferma domnului David la care vei lucra de acum
încolo!
- Ăăăăiiii, rosti proful, deoarece numita fermă, o alcătuire ce
semăna cu un decor din filmele cu pionerii care, în urmă cu un secol,
cuceriseră vestul, nu se suprapunea de fel cu reprezentarea mentală a
profului, serios afectată de ferma familiei Ewing din serialul la care
toată lumea din Romania se uitase ani de zile.
Total netulburat de ochii holbaŃi şi limba scoasă a profului,
şeriful îi spuse că: hai noroc, şi fii atent la ce te-am învăŃat, nu ne mai
vedem decât peste două săptămâni, că atât îmi ia să controlez tot
teritoriul din jurisdicŃia mea, care-i mai mare decât tot Benelux-ul la un
loc, rosti şeriful o frază lungă, lăsată ca moştenire culturală de
strămoşii şerifilor din zonă! Maşina cu stema districtului demară în
trombă lăsându-l pe bietul prof în disperare. ArşiŃa cumplită, vântul
uscat ce stârnea nori de praf, scârŃâitul roŃii de apă (exact ca-n filmele
cu eroi neînfricaŃi, ceea ce nu era cazul), coşmeliile din lemn putred,
solul ars de vipie şi lipsa aproape completă a vegetaŃiei îi dădeau
impresia că a nimerit pe altă planetă. Chiar şi aşa însă, foamea se arăta
gata-gata să-l omoare, iar acest aspect asupra căruia nu fusese deloc
Lohanul nr. 29, martie 2014
 Literatură
Literatur
instruit îl mobiliză într-un fel foarte tranşant! Nu era de pierdut nici o
clipă!
Trase maşina lângă un hambar, inspectă rapid toată
gospodăria (nici nu era mare lucru!), decise că va dormi în podul unei
hardughii, apa din puŃ era sălcie, dar ce mai conta, curentul electric nu
se inventase prin locurile acelea, a găsit o lampă cu gaz goală, nişte
oale scăpate de Noe din corabie, bineînŃeles o biblie şi, fericire mare, o
cutie de chibrituri de mărimea unui cufăr de recrut. Prin preajmă nici
un animal, doar câmpia în care apele morŃilor îşi jucau iluziile. Aflat în
pragul nebuniei, înhăŃă o puşcă, nişte cartuşe şi porni hotărât să vâneze
ceva, indiferent ce! Dar ce să vâneze, că nu vedea decât muşte în jur?!
Hotărât să moară plin de glorie o luă la pas în direcŃia opusă drumului.
După un timp, bunul Dumnezeu se îndură de el şi-i scoase în cale o
cireadă de vite ce dormitau lângă o baltă. Ultima fărâmă de milă îi fugi
din suflet alungată de cruda realitate şi punând arma la ochi, aşa cum
văzuse el în filme, trase în direcŃia unui viŃel. SimŃi cum umărul îi este
zdrobit de recul, timpanele îi pocniră, creierul i se dilată în cap şi căzu
pe spate. Vacile se uitară la el cu milă, viŃeii cu plictis, numai doi tauri
de mărimea unei locomotive se declarară foarte enervaŃi de stricarea
siestei şi încălcarea proprietăŃii, drept care se repeziră la el pufnind
nervoşi. Nu se ştie ce instinct ancestral i-a şoptit profului să stea culcat
în praf şi să se prefacă mort (nici nu i-a fost greu). Văzând că nu au cu
cine se lupta taurii l-au ignorat udându-l însă din plin, aşa, ca
avertisment. Aproape bucuros, i-a lăsat să-şi facă mendrele şi după ce
dihăniile au plecat, uşor-uşor s-a târât în afara razei lor de
supraveghere. Începuse să se însereze când în privirile tulburi i-au
apărut nişte păsări ce ciuguleau paşnice prin bălegar. Curcanii! Făcu un
nou exerciŃiu de târâş-marş, gândindu-se cu nostalgie că în armată după
asta urma masa de seară, se apropie de păsări, ochi cu grijă şi mai
slobozi un foc. După un scurt moment de derută şi cârâieli curcile îşi
reluară festinul. Nu păreau deloc impresionate de performanŃele
vânătorului! Proaste! Nu cunoşteau perseverenŃa pe care Ńi-o poate da
foamea! Cu ochii în lacrimi proful imploră mila divină şi mai trase,
plin de ură, încă o dată! Desigur nu îmbunătăŃirea performanŃelor a
făcut ca un pui de curcă să sară în sus şi să se prăvălească la sol
zbătându-se. Proful chiui se repezi la pradă, o înşfăcă şi fugi către
fermă fiindcă soarele apusese şi se lăsa un frig inexplicabil chiar şi
pentru un profesor de ştiinŃele naturii. Ajunse dârdâind, aprinse un foc
şi îşi aminti de neplăcutele proceduri de gătire a unei păsări, respectiv:
opăritul, jumulitul, evisceratul, porŃionatul şi în sfârşit fierberea. În jur
se auzeau urletele unor prădători pe care îi bănuia hămesiŃi şi care, la o
adică, nu s-ar fi mulŃumit să-i fure doar vânatul. łinea puşca la
îndemână şi deşi acoperit cu nişte pături cu miros de câine ud, tremura
cu toată nădejdea, cu buzele vinete şi dinŃii la trap. Cert este că spre
miezul nopŃii rupea din carnea aproximativ fiartă a prăzii convins că
era o delicatesă mai ales că nu era sărată. Adormi răpus, pe paiele din
pod, puŃin după ce-i înjurase cu pasiune pe toŃi Ewing-ii din lume care
prostesc oamenii cu filmele lor. Familia Ewing nu s-a supărat însă din
cauza asta demonstrând astfel toleranŃa de care dau dovadă oamenii de
pe meleagurile acelea, cel puŃin tot atât de binecuvântate ca şi ale
noastre.
A doua zi pe când încerca să se recupereze îşi puse pentru
prima oară întrebarea ce căuta el acolo şi dacă nu cumva era un
coşmar, iar dacă nu era, cum să facă să scape din iadul în care intrase
din proprie voinŃă. Pe când se lăsa muncit de gânduri observă lângă
picior un gândăcel drăguŃ care se îndrepta către el. Curiozitatea firească
p. 178
a profesorului de ştiinŃele naturii îl îndemnă să se uite mai îndeaproape
la simpaticul gândăcel. Acesta avea doi cleştişori şi o codiŃă ridicată
bârzoi, iar din gâtlejul profului ieşi un urlet necontrolat în timp ce
pantoful strivea micuŃul scorpion. Luat de groaza morŃii răscoli toată
încăperea, dacă-i putem spune aşa. Cu ajutorul a două beŃişoare, a unei
cutii de tablă şi cu toată îndemânarea unui explorator încercat, adună
până spre prânz încă şase scorpioni şi trei scolopendre, nişte arătări de
groază pe lângă care scorpionii par pui de găină cu puf galben. Ştia
totuşi din experienŃă că nu-i prinsese decât pe cei mai proşti, iar la
aceste fiinŃe procentul de proşti este mult mai mic decât la oameni, aşa
că... suspină şi, îmboldit din nou de foame, reluă aventurile procurării
hranei... Oricum peste trei zile disperarea îl făcu să pună un cartuş
deoparte. Dormea acum spânzurat într-un fel de hamac şi parcă-şi
dorea să vină tâlharii să mai vadă o faŃă de om. Nu avea însă noroc!
Peste două săptămâni când a venit şeriful, era aproape mort
şi a spus că îi ajunge, că în Siberia fusese o adevărată vacanŃă faŃă de
ce îndurase acum şi că el pleacă fie ce-o fi! Şeriful izbucni în râs îi mai
dădu câteva palme pe spate şi îi spuse că ştia ce se va întâmpla, că
tocmai pusese un pariu cu ajutorul de şerif şi chiar l-a câştigat,
deoarece ajutorul, un băiat fără experienŃă, credea că va rezista până la
primul salariu. Eh, lipsa de perspectivă a tinerilor!
- Hai, urcă, ia şi armele, maşina las-o că trimit ajutorul după
ea, mergem la aeroport! Pe drum simpaticul şerif îi mai spuse:
- Dragă Ros eu nu ştiu pe unde e Ńara ta, am înŃeles că pe
undeva prin Europa, da ce nu-nŃeleg eu e cum de voi credeŃi că la noi e
destul să vii şi încep să curgă dolarii, bogăŃiile, aurul, sau mai ştiu eu
ce vă doriŃi voi. Uite, îŃi spun sincer că nici noi care suntem de trei
generaŃii prin locurile acestea nu facem decât să ne luptăm cu viaŃa, iar
cei cu adevărat bogaŃi, pentru că sunt şi din ăştia au o tradiŃie a luptelor
de alt fel. Poveştile alea frumoase cu băiatul sărac şi cinstit, deştept şi
norocos, care face avere într-o zi sunt doar vrăjeală pentru nătăfleŃi ca
tine. Da, lasă că nu eşti singurul!
Din vorbă în vorbă ajunseră la aeroport, şeriful îl conduse la
bar şi în buna tradiŃie a ospitalităŃii americane îi mai dădu două palme
pe spate, îi ură drum bun, ai grijă de tine, nu scoate capul pe geam şi
alte lucruri drăguŃe. Proful emoŃionat îl pupă, îi mulŃumi şi îi spuse că o
să-i scrie, dacă prin cine ştie ce miracol ajunge acasă. Aluzia fu
depăşită de simpaticul şerif cu un nechezat sănătos şi un demaraj în
trombă. Rămas în aerogară proful, scheletic şi cu privirea pierdută, fu
binecuvântat de o idee. Se apucă de cărat bagaje şi în aproximativ trei
ore de muncă făcu rost de ceva bani! Fugi repede la un mic restaurant,
ceru de mâncare, multă apă şi o cafea. La sfârşit constată că i-a rămas
şi de o bere! Comandă cu un aer fericit şi gâlgâi direct din sticlă!
Jumătate se duse! Cam prea repede! Paştele ei de viaŃă, i se păru lui că
gândeşte!
- Bă, te pomeni că eşti român, auzi proful o voce din dreapta,
vorbind o limbă cunoscută!
Se întoarse mai mult speriat decât uimit, pentru că nu i se
părea posibil aşa ceva. Ce să vezi?! Un tip cu o figură cam brunetă îi
zâmbea cuprins de o veselie suspectă.
- Eşti la c..…t, se vede de la o poştă! Hai, mai ia o bere şi
spune-mi cam cum stai! Proful îi povesti prin ce şi cum trecuse, află că
Lohanul nr. 29, martie 2014
 In memoriam
omul era de mai multă vreme prin State, că învârtea ceva afaceri, ba
chiar îi mergea binişor şi acum, că avea câteva zile mai puŃin ocupate,
stătea aici la hotel
otel şi urmărea nişte cumpărări de vite pentru a le
exporta în Africa. Îi propuse să-l însoŃească, să-ll ajute la unele treburi,
să mai stea de vorbă, să vadă şi el Dallasul, iar la sfârşit o să-i
să dea bani
de întors. Lucrurile chiar aşa s-au petrecut, cu singura diferenŃă că la
plecare profului i-au
au mai rămas nişte bani cu care şi-a şi cumpărat o
frumoasă pălărie Stateson de culoare albăstruie care-icare venea şi foarte
bine, subliniindu-ii parcă mersul de cowboy experimentat. Ajuns în
fine, la Dorohoi, se reîncadră profesor că nu se mai găsise nici un
sinucigaş să se facă profesor de naturale şi disciplina era predată prin
cumul de proful de educaŃie fizică, povesti prin ce trecuse fără să
ascundă nimic, nimeni nu-l crezu, iar maică-siisii îi spuse că absolvise cu
bine cursurile şi că probabil i se va mări salariul, dacă bugetul... dar
până atunci...
Apoi crezând că o schimbare de guvern va aduce şi o
schimbare de mentalitate, făcu un memoriu pentru finanŃarea unei
expediŃii în Siberia, unde există încă multe specii de plante şi animale
necunoscute, drept care ştiinŃa naŃională ar înregistra un triumf fără
precedent, dacă... În aşteptarea răspunsului, de ani de zile, se plimbă
seara, în fiecare duminică, pe strada principală, cu mersul acela special,
pe care-l ştim din filmele secolului trecut, având pe cap frumoasa
pălărie Stateson. Nu puŃine fete, dar şi doamne suspină şi-l
şi privesc aşa
mai cu înŃeles, cum ştiu numai ele. Mai şi vorbesc deseori între ele,
sincer şi deschis:
- Dragă, e plin de bani, a avut restaurant, a câştigat miliarde,
apoi a plecat în America unde şi-aa cumpărat o fermă în Texas, ceva de
vis, ca să nu plătească impozite aici, nuuuu, că e foarte deştept, dar şi
foarte zgârcit, da’ dacă pun eu mâna pe el îi scot prostiile din cap şi–l
şi
fac om! Păi, nu-i păcat de atâta bănet să zacă prin bănci, iar noi...
130 DE ANI DE LA NAȘTERE
TERE
GHIȚĂ POPP – IN MEMORIAM
Prof. Vasile CALESTRU - Huşi
„Am
Am fost conştient că România Mare, fiind rezultatul
triumfului ideii democratice de autodeterminare a popoarelor mici, va
trăi atât timp cât această idee va fi stăpânitoare în politica
internaŃională şi că, în momentul când democraŃia va fi învinsă, soarta
României va fi nesigură şi expusă celor mai mari primejdii.
DemocraŃia este condiŃia de existenŃă şii garanŃia viitorului UnităŃii
noastre naŃionale. łara noastră trăieşte şi va trăi prin ea şi va cădea
odată cu acest mare principiu” 1 . Astfel îşi sintetiza crezul, spre
sfârşitul vieŃii, unul dintre membrii marcanŃi ai Partidului NaŃional
łărănesc din aniii interbelici, gazetar şi om politic, animat de idealurile
naŃionale – GhiŃă Popp (1883-1967).
Profesorul, avocatul, ziaristul şi omul politic GhiŃă Popp s-a
s
născut la 3 ianuarie 1883, în Poiana Sărată, din fostul judeŃ Trei
1 Cf. Vasile Calestru, Martiraj în Bărăgan. Lăteşti,
Lăteşti Casa Editorială
„Demiurg”, Iaşi, 2006, p. 218 şi urm.
p. 179
Scaune, comună locuită şi întemeiată de mocani breŃeani în 1823.
Provenea dintr-oo veche familie de români din zona Tg. Secuiesc –
BreŃcu. Era fiul notarului comunal Gheorghe Popp şi al Elenei.
Bunicul, preotul Gheorghe Popp („Popa cel Mare”), era căsătorit cu
Domnica Mamoiu, oiu, fiica lui Zaharia Mamoiu. A urmat cursurile
primare confesionale în comuna natală, apoi liceul săsesc din Braşov
(Şcoala confesională luterană), după care s-as transferat în ultima clasă
la Liceul „Andrei Şaguna” din acelaşi oraş. A studiat Dreptul la
Budapesta, Cluj şi Viena, obŃinând titlul de doctor în drept la
Universitatea din Cluj; în acelaşi timp audia cursurile de filologie,
filozofie şi literatură. A optat pentru ştiinŃele juridice, deşi se simŃea
atras de studiile literare, fiind convins că „datoria
„ noastră în Ardeal e
de a ne înrola în lupta naŃională pentru desrobirea noastră şi pentru
unirea cu Ńara mamă”.
În anii studenŃiei, din iniŃiativa lui GhiŃă Popp, au loc
întâlniri ale studenŃilor români cu colegii sârbi, saşi şi slovaci. În 1904,
studenŃii
tudenŃii români din Budapesta îl delegă pe GhiŃă Popp să-i să reprezinte,
alături de Octavian Goga, la Oradea, la sărbătorirea a 40 de ani de la
apariŃia revistei „Familia” şi a 70 de ani de la naşterea iniŃiatorului ei,
Iosif Vulcan.
Primul pas în activitatea
ea sa gazetărească a fost un articol publicat de
ziarul „Timpul” în iulie 1904, autorul fiind student în anul II.
Acreditarea calităŃii de corespondent parlamentar al ziarului
„Tribuna” din Arad, la Budapesta, i-ai prilejuit o activitate gazetărească
intensă şi i-aa dat posibilitatea de a cunoaşte frământările politice din
capitala Imperiului Austro-Ungar
Ungar înainte de destrămare. În 1906, când
termină studiile, se angajează ca redactor la „Tribuna”; în acelaşi timp,
colaborează la „Foaia Poporului” şi „Luceafărul”
„Luceafă din Sibiu, „Românul”
din Arad, „Libertatea” din Orăştie şi „Gazeta Transilvaniei” din
Braşov.
A participat la acŃiunile fruntaşilor politici români pentru
drepturile naŃionale, pentru unitate şi realizarea idealului unirii cu fraŃii
de peste CarpaŃi. Face parte din gruparea „Tinerii oŃeliŃi”, care s-au s
impus în viaŃa politică a românilor din Imperiul Austro-Ungar.
Austro Este
implicat activ în mişcarea naŃională a românilor din Transilvania,
alături de personalităŃi de seamă ale generaŃiei sale: Octavian Goga, Gog
Ilarie Chendi, Ioan Lupaş, Onisifor Ghibu, Şt. O. Iosif, Ion
Agârbiceanu, Tiberiu Brediceanu, Sextil Puşcariu, Octavian C.
Tăslăuanu, G. Bucşan, Vasile Osvada.
Din 1912, funcŃionează ca redactor la „Românul” din Arad
(după fuziunea acestuia cu „Tribuna”).
„Tribuna Alături de Octavian Goga şi
Octavian Tăslăuanu, GhiŃă Popp duce o viguroasă campanie împotriva
greşelilor de limbă şi a regionalismelor ce abundau în scrisul epocii.
Prin articolele sale, a luat atitudine împotriva politicii de
deznaŃionalizare şi de apărare a celor două instituŃii fundamentale ale
conservării şi perpetuării neamului. În memoriile sale, Onisifor Ghibu
remarca „extraordinara
extraordinara seriozitate şi profesionalismul tânărului ziarist
GhiŃă Popp, corectitudinea morală, inflexibilitatea caracterului,
caracterulu
acurateŃea de diamant a idealurilor sale”. sale În studiile sale
memorialistice, Ion ClopoŃel îl situează pe GhiŃă Popp „printre „
vedetele ziariştilor din epocă”.
Lohanul nr. 29, martie 2014
 In memoriam
Gazetarul a continuat, la Bucureşti, activitatea pentru
afirmarea naŃiunii şi intrarea României în război. Începând cu luna iulie
1914, a colaborat la ziarele „Adevărul” şi „DimineaŃa”. În paralel, a
condus revista „Tribuna”, împreună cu Onisifor Ghibu şi Iosif Şchiopu.
O afecŃiune pulmonară îl determină, în 1914, să se retragă în
satul natal, Poiana Sărată, după care urmează o cură balneară pe Coasta
de Azur.
La 27 iulie 1914, trece în Vechiul Regat, unde desfăşoară o
activitate susŃinută, ca jurnalist, pentru intrarea României în război de
partea Antantei. În 1915 colaborează cu Nicu Filipescu, lider al
Partidului Conservator, în cadrul organizaŃiei patriotice „FederaŃia
unionistă”. Este unul din semnatarii DeclaraŃiei publice din 1915, prin
care se cere intrarea imediată în război a României contra Austro-
Ungariei. Semnatarii DeclaraŃiei sunt judecaŃi în lipsă şi condamnaŃi la
moarte, împreună cu alŃi intelectuali ardeleni.
Între anii 1915-1916, editează la Bucureşti seria a III-a a
revistei „Tribuna”, în care militează pentru unirea Transilvaniei cu
România. În acelaşi timp, publică numeroase articole în „Adevărul” şi
„Epoca”, fiind colaborator al rubricii „Ardealul vorbeşte”.
Dacă până la intrarea României în război, GhiŃă Popp a avut
o susŃinută activitate scriitoricească şi editorială, după declanşarea
ostilităŃilor militare, se înscrie ca voluntar şi este repartizat pe lângă
Cartierul General al Diviziei a IV-a. Odată cu unităŃile militare, s-a
retras în Moldova; deşi gloanŃele l-au ocolit, tifosul exantematic nu l-a
iertat, de aceea este internat la Iaşi.
După vindecare, la începutul lunii iulie 1917, îl găsim în
cadrul grupului de ziarişti (alături de ardelenii Sever Bocu, Iosif
Şchiopu şi bucovineanul Traian Doboş), trimişi ai guvernului de la Iaşi
la Kiev pentru a difuza ziarul „România Mare” (26 iulie – 22
decembrie 1917; a reapărut la 7 ianuarie 1919, la Paris), printre cei
aproximativ 150.000 de prizonieri români proveniŃi din armata austro-
ungară, aflaŃi în lagărele din Rusia. Întrucât bolşevicii – care preluaseră
puterea în martie 1918 şi la Kiev – au interzis ziarul, GhiŃă Popp s-a
refugiat la Kursk, apoi la Moscova. „Cele 14 luni petrecute în Rusia
revoluŃionară – notează el în câteva pagini autobiografice, păstrate la
DirecŃia Arhivelor Istorice Centrale şi din care am citat şi la începutul
acestei prezentări – au fost un prilej de bogate şi interesante
experienŃe”.
După o perioadă scurtă de şedere la Moscova, GhiŃă Popp se
întoarce în Ńară, „prin Ucraina, ocupată de austro-germani, cu riscul
de a fi prins şi executat îndată de ei (cum s-a întâmplat cu mai mulŃi
sârbi), am sosit la 1 august 1918 la Chişinău. Prietenul Onisifor Ghibu
îmi propune şi primesc cu plăcere să intru colaborator în redacŃia
ziarului „România Nouă”, pe care îl conducea de puŃin timp acolo, cu
un succes neaşteptat ...” Aflat la Chişinău, colaborează la gazeta
„România Mare”, împreună cu Nicolae Colan şi Romulus Cioflec şi cu
alŃi intelectuali ardeleni şi bucovineni.
Peregrinările nu s-au oprit însă. „Şederea mea la Chişinău –
continuă GhiŃă Popp – a fost mult mai scurtă decât credeam. Se
isprăveşte în octombrie când, trecând prin Iaşi şi aflând de convocarea
unei Mari Adunări NaŃionale la Alba-Iulia, am plecat prin Bucovina în
Transilvania. Străbătând prin această provincie în plină mişcare de
p. 180
eliberare naŃională, printre gărzile naŃionale româneşti, ungureşti şi
săseşti, prin valurile de agitaŃie, de o splendidă însufleŃire naŃional-
românească, am ajuns în ziua de 30 noiembrie la Alba-Iulia. Aici mi
se comunică ştirea că sunt destinat să iau parte la Adunarea NaŃională
de la 1 Decembrie, nu în calitate de privitor, ci ca membru oficial cu
drept de vot în adunarea care va hotărî unirea cu România”.
La iniŃiativa Consiliului NaŃional Român şi sub conducerea
dr. Zaharia Muntean, apare prima publicaŃie a României reîntregite1,
„Alba Iulia”, redactată chiar în istorica dimineaŃă de 1 decembrie 1918.
Ziarul adresa oamenilor prezenŃi la Alba Iulia un „Bine aŃi venit în
sfânta cetate de slavă şi durere a neamului românesc”. Articolul de
fond Adunarea NaŃională era semnat de GhiŃă Popp. Gazetarul
considera că este o „zi mare şi sfântă, şi cutremurătoare, menită de
mai înainte ca să fie trecută printre marile date înscrise cu roşu în
calendarul nostru. De acum slobozi suntem să ne spunem cuvântul şi
să ne alegem calea. Această cale nu poate să fie decât aceea a unirii
noastre cu toŃi românii într-un singur mare stat naŃional unitar
românesc”.
GhiŃă Popp a îndeplinit funcŃii înalte în Consiliul Dirigent:
mai întâi a fost notar (secretar), la 2 decembrie 1918, apoi a fost
desemnat să susŃină, ca ziarist, activitatea delegaŃiei române la
ConferinŃa de Pace (în februarie 1919). Împreună cu N. Petrescu-
Comnen şi Iosif Şchiopu, a înfiinŃat la Berna „un birou de presă
românesc, care prin comunicate zilnice aduce lumină asupra situaŃiei
înterne din fostul Imperiu habsburgic şi sileşte pe unguri să fie mai
rezervaŃi şi prudenŃi la lansarea informaŃiilor, interpretărilor
privitoare la fosta monarhie”.
De la Paris revine în Ńară, în octombrie 1919, unde continuă
activitatea politică: devine deputat în primul Parlament al României
Mari, apoi senator. De la parlament trece la guvern: este numit de două
ori subsecretar de stat (17 iunie – 8 octombrie 1930, 10 octombrie 1930
– 4 aprilie 1931), apoi ministru al Cultelor şi Artelor (4 noiembrie – 6
decembrie 1944, 6 decembrie 1944 – 28 februarie 1945).
În paralel, însă, GhiŃă Popp, are o carieră politică interesantă
în cadrul P.N.ł., alături de Iuliu Maniu, liderul partidului.
După constituirea Partidului Partidului NaŃional łărănesc
(1926), ca urmare a fuziunii Partidului łărănesc condus de Ion
Mihalache, cu Partidul NaŃional din Transilvania, în frunte cu Iuliu
Maniu, GhiŃă Popp este ales secretar general al P.N.ł. pentru Ardeal.
După asasinarea lui Virgil Madgearu (27 noiembrie 1940), ocupă
funcŃia de de secretar general al P.N.ł. (ianuarie 1941 – decembrie
1947). În perioada interbelică, a pledat pentru menŃinerea şi întărirea
sistemului parlamentar constituŃional. Era „partizanul unei largi
toleranŃe şi al unei libertăŃi absolute în ceea ce priveşte dezvoltarea
culturală a minorităŃilor”, dar sublinia, în acelaşi timp că „populaŃia
românească are şi ea dreptul să ajungă la o expansiune superioară de
cultură”.
1 Suprafaţa României a ajuns după Marea Unire din 1918, de la 137.000 km2 la 295.049 km2,
fiind a şasea ţară în Europa ca mărime şi a doua, în Europa Centrală, în ceea ce priveşte numărul
populaţiei, după Polonia. Populaţia a crescut de la 7.897.311 locuitori la 18.057.028 locuitori, potrivit
recensământului din 1930. Majoritatea covârşitoare a populaţiei o alcătuiau românii (71,9%), minorităţile
naţionale fiind maghiari (7,9%), germani (4,1%), evrei (4,0%), ucraineni (3,2%) şi alte naţionalităţi (apud
Florin Constantiniu, O istorie sinceră a poporului român, Editura Univers Enciclopedic Bucureşti, 1997, p.
319-380).
Lohanul nr. 29, martie 2014
 In memoriam
După aprecierea lui Iuliu Maniu, GhiŃă Popp era „cel mai bun
cunoscător al problemelor minorităŃilor, de aceea l-am trimis în
străinătate în anul 1928 ..., pentru a studia la faŃa locului modul în
care este rezolvată problema minorităŃilor”.
A fost prieten şi colaborator cu oameni politici şi de cultură
ai vremii: Iuliu Maniu, Ion Halippa, Octavian Goga, Onisifor Ghibu,
Vasile Goldiş, Alexandru Vaida-Voevod. Prietenii săi i-au dedicat în
amintirile lor rânduri memorabile. Onisifor Ghibu scria: „Era un
excelent ziarist, din păcate prea puŃin cunoscut din cauza exageratei
lui modestii ... Întreaga lui activitate constituie un frumos capitol al
ziaristicii antebelice şi interbelice”. Cu alt prilej, Onisifor Ghibu
remarca trăsăturile sale de caracter, buna cunoaştere a limbilor străine
(germana, maghiara, franceza), ascuŃitul simŃ de observaŃie, scrisul
clar, direct, fără ambiguităŃi etc.
În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, colaborează la
ziarul „Ardealul” al refugiaŃilor din Ardealul de Nord. GhiŃă Popp va fi
închis, mai târziu, la Aiud în aceeaşi celulă cu directorul ziarului,
Anton Ionel Mureşanu. Participă la ciclurile de conferinŃe organizate,
în întreaga Ńară, de asociaŃia „Ardealul de Nord”, ziarul „Ardealul” şi
„Uniunea Someşenilor”.
Din partea P.N.ł., GhiŃă Popp a stabilit contacte cu P.N.L,
P.C.R. şi cu legionarii, fiind implicat în desfăşurarea evenimentelor
politice ale vremii.
La sfârşitul lunii aprilie şi începutul lunii mai 1944, după
încheierea Frontului Unic Muncitoresc (P.C.R – P.S.D.), la 20 iunie
1944 a fost adoptată DeclaraŃia de constituire a Blocului NaŃional
Democrat (B.N.D.), alcătuit din P.N.ł, P.N.L., P.S.D. şi P.C.R. Din
Comitetul Central de acŃiune făceau parte: LucreŃiu Pătrăşcanu
(P.C.R.), Constantin Titel-Petrescu (P.S.D.), Iuliu Maniu (P.N.ł.).
C.I.C. Brătianu (P.N.L.), iar din birou: Petre Constantinescu-Iaşi,
Vasile Bâgu (P.C.R.), Ştefan Voitec şi Iosif Jumanca (P.S.D.), GhiŃă
Popp şi Ion HudiŃă (P.N.ł.), Bebe Brătianu şi Gheorghe Zamfirescu
(P.N.L).
După 23 august 1944, armata sovietică se afla pe teritoriul
României, iar în componenŃa guvernului de la Bucureşti comuniştii şi
filocomuniştii câştigau teren la fiecare schimbare de guvern, timp în
care vechile „partide istorice”, Ńărăniştii şi liberalii pierdeau influenŃa.
Sfârşitul anilor ’40 a adus, printre alte schimbări esenŃiale, lichidarea
„partidelor istorice” şi condamnarea membrilor săi, mai ales a celor ce
deŃineau funcŃii.
Cariera politică a lui GhiŃă Popp atinge unul din punctele
culminante prin desemnare ca membru al delegaŃiei române, semnatară
a ArmistiŃiului cu Puterile Aliate la Moscova, în septembrie 1944,
alături de Dumitru Dămăceanu, subsecretar de stat la Ministerul de
Război, Ion Christu, colonelul Dumitru Focşăneanu, de la Marele Stat
Major, şi LucreŃiu Pătrăşcanu, ministru de justiŃie, şeful delegaŃiei.
Privind din perspectivă istorică, GhiŃă Popp devenise o
victimă a comunismului de la debutul său în gazetărie, când a început
să susŃină înfăptuirea României Mari: unirea Transilvaniei, a
Basarabiei şi a Bucovinei nu putea fi acceptată de Kremlin. Or, peste
20 de ani, la Moscova, GhiŃă Popp se găsea în situaŃia de a-şi nega
convingerile de o viaŃă. Art. 19 din Proiectul de armistiŃiu prevedea
p. 181
anularea clauzei Dictatului de la Viena, urmând ca nord-vestul
Transilvaniei să fie retrocedat României. Luând cuvântul la acest
articol, GhiŃă Popp a arătata că drepturile istorice ale României asupra
Transilvaniei sunt de necontestat şi, deci, Transilania trebuie restituită
României. Ştiind că istoria fusese deja hotărâtă şi scrisă de I.V. Stalin,
intervine replica dură a lui V.M. Molotov: „Acest lucru urmează să se
definitiveze la Tratatul de Pace”. În ceea ce priveşte participarea
României la războiul antihitlerist, semnatarii români au confirmat
punctul de vedere al comisiei: „Ca România să contribuie la războiul
antihitlerist numai până la vechile graniŃe ale României şi nu până la
completa lichidare a hitlerismului”1. Mai mult decât atât, GhiŃă Popp
considera, în septembrie 1944, în condiŃiile în care comuniştii sprijiniŃi
de Moscova intraseră deja în componenŃa guvernului de la Bucureşti,
„că imediat după terminarea ostilităŃilor, armatele sovietice să
părăsească Ńara”.
Pentru că istoria nu înregistrase un precedent prin care
sistemul comunist să fi făcut cedări teritoriale, GhiŃă Popp nu-şi
cunoaşte în mod cert adversarul, iar aparentul irealism politic al
afirmaŃiilor de la Moscova avea să-l coste scump. Presupunând că
Securitatea, aflată sub ordinele N.K.D.V-ului, i-ar fi iertat lui GhiŃă
Popp activitatea unionistă şi Ńărănistă din perioada interbelică, sistemul
comunist, totalitar, nu ar fi putut trece cu vederea peste atitudinea de
apărare a propriei naŃiuni la Moscova într-un moment istoric în care a
fi patriot însemna a fi împotriva Kremlinului. Încă o dată, vedem că
excursul istoric şi realitatea politică nu concordă întotdeauna. Or,
opiniile afirmate la Moscova i-au decis lui GhiŃă Popp soarta ultimilor
ani din viaŃă. Era o atitudine a căror consecinŃe se pot întrezări, în
ultimă instanŃă, într-un sat din Bărăgan, numit Lăteşti.
Reîntors în Ńară – de la Moscova – a fost arestat îmreună cu
alŃi fruntaşi Ńărănişti (Iuliu Maniu, Ion Mihalache, Corneliu Coposu),
apoi a fost condamnat, la 29 ianuarie 1948 de Tribunalul Militar
Bucureşti, la 10 ani temniŃă grea (14 iulie 1947 – 10 iulie 1957, la
Văcăreşti şi Aiud), şi cinci ani D.O la Lăteşti în perioada 1957-1962.
Un an din cei cinci l-a petrecut în închisoarea preventivă din Bucureşti.
În acei ani, au mai avut domiciliu obligatoriu în satul-lagăr Lăteşti:
Maria Antonescu, soŃia mareşalului Ion Antonescu, Elena Codreanu,
soŃia lui Corneliu Codreanu, liderul Gărzii de Fier, scriitorii Nicolae
Balotă, Paul Goma, Adrian Marino, colonelul Ioan Lissievici, avocatul
Constantin Dumitrescu-Cunctator şi alŃii2.
Revenit din închisoare în Bucureşti, la vârsta de peste 80 de
ani, adresează conducerii României un memoriu redactat în vara anului
1963. Autorul aduce un cald omagiu marelui diplomat Nicolae
Titulescu, solicitând statului român îndeplinirea ultimei sale dorinŃe, de
aducere în Ńară a rămăşiŃelor pământeşti şi înhumarea lor la Braşov.
Trecând în revistă viaŃa şi activitatea lui GhiŃă Popp, este
imposibil să nu remarci un sublim idealism, dincolo de pragmatismul
politicii. După anii grei de închisoare, este nevoit să trăiască într-o
lume pe care încerca să o înŃeleagă: deşi politician din tinereŃe, a crezut
cu seninătate în promovarea ideii de independenŃă faŃă de U.R.S.S.
(DeclaraŃia din aprilie 1964) şi încă mai spera că „noua” orientare a
1 Cornel Micu, Granițe cu măsură, în „Jurnalul naţional”, 23 august 2004, p. 18; mai detaliat,
vezi Gh. Buzatu, România şi războiul mondial din 1939-1945, Centrul de Istorie şi Civilizaţie Europeană,
Iaşi, 1995, p. 59-60.
2 Vezi Vasile Calestru, Martiraj în Bărăgan. Lăteşti, p. 204-225.
Lohanul nr. 29, martie 2014
 Psihologie
comuniştilor ar putea conduce la scoaterea Basarabiei de sub ocupaŃia
sovietică. Sub imboldul speranŃelor, GhiŃă Popp a întocmit, spre finele
anului 1964 şi începutul lui 1965, un memoriu adresat lui Gheorghe Cele 7 lecŃii principale în relaŃia de cuplu
Gheorghiu-Dej,
Dej, cu privire la soarta românilor basarabeni.

Moartea liderului comunist l-aa determinat să amâne proiectul.

Doi ani mai târziu, însă, în toamna anului 1966, GhiŃă Popp a revenit
1) Prima lecŃie importanta pe care o ai de învăŃat într-o
într relaŃie de
asupra memoriului, redactându-l într-oo formă mult amplificată (19
cuplu este independenta.
pagini, comparativ cu 7 pagini ale documentului din 1965) şi
adresându-l de data aceasta lui Nicolae Ceauşescu.
cu. Memoriul este datat Dacă eşti dependent de partener, ajungi să fii ca o povară care atârnă
atârn pe
„luna noiembrie 1966” şi semnat „Gheorghe
Gheorghe Popp, fost ministru, umerii săi şi ajunge să îşi dorească să te dea jos.
37 1 . Nu se ştie dacă
Bucureşti (raionul) Lenin 5, strada Salvator 37”
textul a ajuns la Nicolae Ceauşescu. Memoriul sublinia însemnătatea Pe primul nivel de dezvoltare personală este capacitatea noastră de a ne
unităŃii naŃionale şi speranŃa că regimul comunist va susŃine înfăptuirea descurca, de a avea grijă de noi singuri, de a supravieŃui în mijlocul
acestui deziderat: „Noi
Noi am crezut că drumul dreptăŃii sociale nu trece lumii.
decât prin poarta triumfală a unităŃii naŃionale. Dacă dvs., inversând
acest program, veŃi izbuti să înfăptuiŃi din nou unitatea naŃiunii, Căutam o persoană cu care să formăm un cuplu în funcŃie de ce lecŃii
trecândd prin poarta eliberării sociale, noi bătrânii, ca şi tinerii, vă nu le-am învăŃat încă şi sperăm m ca cealaltă persoană să aibă învăŃate
vom felicita cu sinceră însufleŃire şi vă vom da tot sprijinul de care acele lecŃii pe care nouă ne lipsesc. Îmi amintesc asta de la şcoală când
vom fi capabili”2, scria patriotul ardelean, neştiind că indiferent câtă la lucrarea de control mă aşezamam în bancă cu cineva care învăŃase exact
dreptate avea şi oricât de însufleŃit ar fi fost
st dorinŃa românilor, alte subiecte decât am învăŃat eu, tocmai ca să putem să ne ajutăm unul
Basarabia va rămâne departe de patria mamă. pe altul. Dar din punct de vedere al evoluŃiei, asta înseamnă să trişezi,
nu să evoluezi.
Formulările din memoriul adresat lui Nicolae Ceauşescu într-
într
o perioadă în carea comunismul continua să fie în ascensiune şi nu se
întrezărea prăbuŃirea sistemului („prin meu generaŃia veche îi
prin glasul meu”,
dorea să refacă „organismul viu şi sănătos (al Ńării) precum a fost,
trăindu-şi
şi integritatea individualităŃii proprii, căreia au predestinat-o
predestinat
geografia, istoria şi geniul naŃional), ), dovedesc faptul că anchetele
brutale din închisorile comunistee şi domiciliul forŃat în satul-lagăr
satul
Lăteşti nu i-au
au alterat convingerile patriotice, pentru care a încercat să
convingă până la sfârşitul vieŃii, riscând noi confruntări cu aparatul de
represiune securist.

De-a lungul vieŃii, s-aa bucurat de un mare prestigiu

prest atât din
partea celor care l-au
au cunoscut, cât şi a opiniei publice. Iuliu Maniu, la
procesul intentat fruntaşilor Ńărănişti, declara despre GhiŃă Popp că
„este
este un om de o erudiŃie excepŃională, de o profundă judecată şi un
temperament cald; este un om de o încredere desăvârşită ... unul din
consilierii mei cei mai apropiaŃi”. 2) A doua lecŃie
ie pe care încercăm să o trişăm în relaŃia de cuplu
este acceptarea.
La împlinirea celor peste 130 de ani de la naşterea lui GhiŃă Popp,
aducem un omagiu unei mari personalităŃi, care a lăsat moştenire atât Căutam un partener care să ne accepte aşa cum suntem. Doar aşa ne
pe linia promovării identităŃii naŃionale şi convieŃuirii interetnice din simŃim iubiŃi, doar aşa ne simŃim doriŃi şi doar aşa simŃim că suntem
sud-estul Transilvaniei, cât şi a înfăptuirii reîntregirii Neamului importanŃi şi valoroşi. Dacă nu găsim aceea persoana
pers care să ne vadă
Românesc. extraordinari, minunaŃi, atunci nici noi nu ne considerăm importanŃi şi
extraordinari şi pur şi simplu nu ne acceptăm.

Ce anume îŃi doreşti de la partener? În general spui că îŃi doreşti să te

respecte (tot acceptare e asta), îŃi doreşti
doreş să te iubească (adică tot să te
accepte aşa cum eşti), să te facă fericit (aici e dependentă de la prima
lecŃie).

ÎŃi doreşti de la partener să îŃi facă el temele pe care tu singur nu le

faci în evoluŃia ta. Iar dacă nu le face, te simŃi abandonat.

1 Ambele memorii se păstrează în originale, copii dactilografiate

ografiate şi o ciornă manuscrisă la
Direcţia Arhivelor Istorice Centrale, fondul Gheorghe Popp.
2 http:www.monitorul.expresro/reader/?id_stire=19299, p. 2 of 3.

p. 182 Lohanul nr. 29, martie 2014

 Psihologie
BineînŃeles că şi partenerul tău are lecŃiile lui de învăŃat. Aşa că fiecare
cere de la celălalt să îndeplinească lecŃii de viaŃa pe care el singur nu le
poate îndeplini.
În momentul în care unul dintre parteneri îşi dă seama că celălalt nu
are “lecŃiile făcute” pur şi simplu se îndepărtează, iar relaŃia începe să
se rupă.
3) A treia lecŃie a relaŃiilor este încrederea
Nu ai încredere în tine, aşa că îŃi doreşti să ai încredere în celălalt.
Iar când celălalt îŃi înşeală încrederea e vai şi amar. Nu te deranjează că
tu nu ai încredere în tine, dar te deranjează că nu poŃi să ai încredere în
celălalt.
Am văzut cupluri care nu aveau deloc problema de încredere unul în
celălalt. Dar asta doar după ce fiecare au dezvoltat propria lor încredere
în sine.
Când nu ai încredere în tine, ai nevoie ca celălalt să fie bastonul tău în
viaŃă, celălalt să merite încrederea ta. Tu nu meriŃi încrederea în tine?
Doar cauŃi să ai încredere în celalalat şi crezi că asta rezolvă totul?
Acest nivel de dezvoltare este cel al personalităŃii, al afirmării, al
puterii interioare. Aici este şi lecŃia certurilor în relaŃii. Când apar
ceruturi între parteneri, e de fapt semn că au probleme amândoi cu
această lecŃie a încrederii în ei.
Cearta are scopul de a îl “pune la punct” pe celălalt. Ca şi când cearta îl
va face pe celălalt cuminte, ascultător, etc. Cel care se ceartă doreşte
să îl controleze pe celălalt, nici măcar nu contează cine porneşte cearta.
Ca să existe o ceartă, e necesar să fie doi oameni care nu şi-au învăŃat
lecŃia nivelului acesta. Nu te poŃi certa cu un zid, nu te poŃi certa decât
cu o oglindă, cu cineva care are exact probleme de încredere ca şi tine.
4) A patra lecŃie în evoluŃia relaŃie tale este iubirea
Aici am o veste proastă pentru tine. Doar după ce celelalte lecŃii sunt
măcar pe jumătate învăŃate, poŃi spune că începi să iubeşti. Cu cât ai
învăŃat mai mult din lecŃiile anterioare, cu atât mai mult poŃi activa
lecŃiile superioare.
Deci, dacă un om nu a învăŃat deloc lecŃia 1, pur şi simplu lecŃiile 2,
3, 4 şi celelalte, nu exista încă pentru el. Dacă a învăŃat însă jumătate
din prima lecŃie, atunci are acces măcar la jumătate din lecŃia a doua,
dar încă nu are acces la lecŃia a treia, dăcât dacă a început să înveŃe cât
de cât din lecŃia doi.
E ca şi când o cortină de fier închide lecŃiile următoare dacă nu ai
învăŃat deloc cele anterioare.
Ca să ai acces la iubire e nevoie să ai încredere în tine măcar un pic.
Dacă ai deplin încredere în tine, atunci şi lecŃia iubirii este pe jumătate
învăŃată.
Iubirea este opusul fricii. Iar un om care are încredere în el nu se mai
teme. Aşa că având încredere în tine, pui bazele iubirii, pentru că ai
eliminat frica (frica de abandon, frica de suferinŃă, etc)
p. 183
LecŃia iubirii are multe forme în cuplu, uneori este iubire
necondiŃionată şi nelimitata pentru cineva. Alteori este compasiune,
alteori este tandreŃe, alteori este linişte sufletească profundă.
Cel mai des apar confuzii între ” a avea nevoie” şi ” a iubi” pe celălalt.
Când ai nevoie de cineva, asta nu înseamnă decât ca Ńie îŃi lipseşte
ceva, nu că ai deja acel ceva. Iar când îŃi lipseşte ceva înseamnă că
interiorul tău e încă gol.
Când simŃi că ai nevoie de celălalt, eşti la lecŃia a doua. Doar când
simŃi că nu contează decât iubirea pe care tu o simŃi pentru celălalt şi că
poŃi să îŃi iubeşti partenerul orice ar fi, atunci eşti la lecŃia a patra şi ai
ajuns la acest nivel de dezvoltare.
Iar după ăsta începe lecŃia următoare.
5) Această lecŃie este despre puritate şi conştiinŃa
Când ai început să simŃi cu adevărat ce înseamnă iubirea de la lecŃia
anterioară, începe să se întrevadă şi acest nivel de puritate şi conştiinŃa.
Cei doi parteneri se văd unul pe celălalt ca nişte suflete pure şi nu ca
persoane, măşti ale sufletului (“persona” înseamnă “masca” în limba
greacă). Pe acest nivel vezi dincolo de chipul partenerului, vezi direct
sufletul său.
Acum gândirea ta nu mai este interesată de lucrurile mărunte ale
existenŃei, pentru ca orice probleme materiale sau sociale ai avea, le
rezolvi foarte rapid şi fără absolut nici un efort.
Această lecŃie e legată de frumuseŃea vieŃii, de filozofie şi apare doar
după ce lecŃiile anterioare sunt rezolvate.
Pe acest nivel de dezvoltare, partenerii îşi trăiesc viaŃa după reguli
scrise şi gândite de ei, în acord cu principiile lor de viaŃă, fără să mai
fie influenŃaŃi de regulile societăŃii.
Cei doi parteneri au propria lor lume în care trăiesc, pentru că au
cucerit deja orice Ńinea de lumea înconjurătoare, nu au nici o problemă
să se impună în lume, nu au nici o problemă de încredere în sine, nici o
problemă de teama de abandon sau de teama că ceva îi pune în pericol.
Pentru că deja au depăşit nivelul patru (cel cu iubirea şi pacea
interioară) ei au în permanentă iubire unul pentru celălalt. Metaforic
vorbind, pe acest nivel de dezvoltare personală trăiesc oamenii care au
“adus raiul pe pământ”. Este o metaforă pe care am auzit-o mai demult
dar care mi se pare că explică ce simt aceşti oameni.
Nu am cunoscut nici o persoană care să fie pe acest nivel. Probabil ca
ajungând la acest nivel de evoluŃie, aceşti oameni nu îşi fac public
modul de gândire şi modul de viaŃă. Nici nu ştiu dacă societatea nu i-ar
considera nebuni dacă ar afla că există cineva care trăieşte şi gândeşte
aşa.
6 ) A şasea lecŃie de evoluŃie în cuplu este înŃelepciunea
Deja nivelul 5 era abstract, cu cât evoluezi cu atât cuvintele descriu
mai greu lucrurile acestea.
Lohanul nr. 29, martie 2014
 Psihologie
O să încerc să explic cât reuşesc. Când cuplul a ajuns la lecŃia de nivel
şase, partenerii au înŃeles că sufletul e etern,, că nu există moarte, că
dincolo de viaŃa aceasta exista ceva misterios şi că evoluŃia nu
încetează odată cu moartea.
Deja toate celelalte niveluri anterioare sunt complet activate, iubirea
este foarte intensă, cei doi parteneri îşi simt nu doar corpurile ci şi
sufletele iar gândirea lor este acum condusă de dorinŃa de evoluŃie şi de
a înŃelege misterele vieŃii şi morŃii.
Ei doi ştiu că o să fie tot timpul împreună, că nu îi desparte nimic, că
materia e o aparenŃă, ca totul e energie.
Acest nivel este cel despre care se vorbeşte în religie ca fiind cel al
mântuirii, când un om a intrat în împărăŃia cerurilor şi are acces la toate
bunătăŃile, fericirea şi eternitatea.
7) Ultimul nivel este cel al spiritualităŃii
Cuvântul “spiritualitate” este atât de des folosit
losit încât şi-a
şi pierdut
mesajul. Acum orice are legătură cu un banal horoscop sau cu
bioenergia, sau cu comunicarea telepatică, e inclus la spiritualitate.
Spirit înseamnă de fapt flacără, o flacără a conştiinŃei. Sensatia aceea
ca tu exişti, că eşti viu, că trăieşti e data de acest spirit al tău. Spiritul
tău foloseşte mintea şi corpul pentru a se cunoaşte pe sine complet,
pentru a fii complet accesibil.
Acest nivel de evoluŃie este cel pentru care cuplul exista. Pare ceva SF
dar pentru cineva interesat dee ce înseamnă dezvoltare şi evoluŃie, acest
nivel este Ńinta.
Cuplul exista ca să te ajute să urci pe acest nivel. Altfel el nu îşi are
rostul. Ar fi prea puŃin să formăm cupluri doar pentru perpetuarea
speciei. Sunt o grămadă de specii care nu formează cupluri,cu nu au
nevoie de socializare şi încă nu sunt pe cale de dispariŃie.
Aşa că eu cred că exista ceva şi după acest nivel de perpetuare a
speciei. Iar Ńinta este această spiritualitate.
Ce părere ai despre scopul cuplurilor?
RelaŃia de cuplu este o metodăă de evoluŃie. Partenerul este oglinda ta.
Nu poŃi să îŃi alegi un partener decât dacă are cam acelaşi nivel de
evoluŃie cu al tău. Iar evoluŃia se face mai rapid când ai o oglindă în
care observi tot ce nu îŃi place la tine.
Pentru că exact acele lucruri care te deranjează la partener sunt de fapt
propriile tale lecŃii, doar ca oglinda le deformează şi nu îŃi spune clar
“vezi ca asta e lecŃia ta”.
Când ceva te deranjează la parener, încearcă să te vezi pe tine cu ochii
partenerului.
Imaginează-Ńi ce vede el, ce îl supăra la tine, ce simte el când tu spui
sau faci (sau nu spui şi nu faci) anumite lucruri.
Aşa îŃi poŃi da seama de propriile lecŃii, de propriile etape în evoluŃia
ta.
p. 184
Teoria „gropilor"
Fiecare persoană are anumite „gropi" sau „găuri"
sau „goluri" în suflet, nişte necesitaŃi fundamentale, care
trebuie umplute cu iubire.
E xista o gaură care trebuie umplută cu iubire de la Dumnezeu,
alta cu iubire de la partenerul sentimental, alta de la membrii
familiei, alta de la prieteni şi apropiaŃi, alta de la oameni în
general. Fiecare din acestea are nevoie să fie umplută cu iubire
de acel tip.
A şti să primeşti şi a şti să dăruieşti
În primul rând, a şti să primeşti reprezintă un lucru extraordinar pentru
stima de sine. A şti să primeşti: critici, aplauze, palme, felicitări,
cadouri, sentimente, persoane… A primi/permite cuiva să dăruiască.
A permite cuiva să dăruiască reprezintă un gest de încredere şi de
sprijin a acelei persoane, într-un
un demers de comunicare, atunci când
acŃiunea de a primi se realizează într-un
într cadru de generozitate
bunavoitoare şi necondiŃionată. În momentul în care cineva poate face
o bucurie unei alte persoane prin a primi ceva, poate chiar ceva care
implica responsabilitate, poate fi un lucru care întăreşte stima de sine
prin simpla bucurie de a prilejui o bucurie.
În al doilea rând, a şti să dăruieşti implica pentru stima de sine
abilitatea de a oferi necondiŃionat
Ńionat anumite lucruri importante pentru
persoana care le primeşte, în aşa fel încât cel care oferă, prin faptul că
oferă, să îşi ridice nivelul stimei de sine prin utilitatea percepută a
gestului făcut.
Când X cere ceva ce Y nu vrea să dea, sau X refuza ce Y doreşte să
ofere, apare un blocaj în comunicare.
Zicem ca „Dar din dar se face raiul." Voi ilustra un concept şi mai
interesant: să dai din ceea ce nu ai.
La un moment dat, un preot tânăr nu ştia ce să facă atunci când i s-as
repartizat o parohie, pentru
ntru că nu se simŃea potrivit pentru aceasta
slujire, aşa că s-aa consultat cu părintele său duhovnic spunându-i:
spunându
- Părinte, se spune că un preot paroh trebuie să aibă încredere în
Dumnezeu în ciuda greutăŃilor, dar eu nu am încredere în Dumnezeu
nici în prvinta
rvinta lucrurilor de pe o zi pe alta. Se spune că un paroh trebuie
să aibă şi să inspire iubire de aproape enoriaşilor, dar pe mine nu mă
interesează de ei. Se spune că un paroh trebuie să fie un bun
organizator, dar eu nu sunt în stare nici măcar să-mi
să organizez camera.
- Comportă-te ca şi cum le-ai
ai avea şi din acestea te vei învrednici şi tu!
- Părinte, dar nu pot să fiu fals cu aceşti oameni…
- Fă cum îŃi spun pentru un an. Comportă-te
Comportă exact ca şi cum ai avea
aceste virtuŃi, oferind din ele celorlalŃi, chiar dacă nu le ai şi mai
vorbim despre asta peste un an.
Peste un an, într-adevăr,
adevăr, preotul a dobândit fiecare din aceste lucruri pe
care iniŃial nu le avea, comportându-se
comportându ca şi cum le-ar avea. Astfel, şi-a
obligat atitudinile să-ii urmeze comportamentul.
comportamentul Iar pe parcursul acestui
an, a oferit din ceea ce nu avea: încredere în Dumnezeu, iubire de
aproape şi spirit de organizare.
Ia gândeşte-te, cititorule, ce s-ar
ar întâmpla dacă ai dărui altora din cele
pe care nu le ai dar Ńi le doreşti? Doreşti iubire? Dăruieşte
D iubire şi asta
vei primi. Doreşti cunoaştere? Oferă cunoaştere şi asta vei primi. Nici
un efort nu va fi în zadar, ci va fi compensat, mai devreme sau mai
târziu.
Lohanul nr. 29, martie 2014
 Psihologie
A avea implica o posesie. Dar este de Ńinut minte faptul că lucrurile pe
care nimenii nu le poate lua de la noi sunt faptele. Ceea ce facem pentru
alŃii. De asemenea, trecutul este unul pe care avem nevoie să îl
acceptăm. Averile se pot acumula şi se pot duce. Oamenii pot fi lângă
noi şi pot dispărea, dar nimeni nu poate lua faptele ce au fost făcute, nu
poate da timpul înapoi şi nu poate şterge impactul pe care în fiecare zi
alegi să-l ai asupra vieŃii altor oameni.
Iubirea exista. Trebuie căutată. Iar dacă nu este deocamdată găsită,
trebuie oferită, pentru a fi primită. În situaŃia în care
c persoanele au o
chemare deosebită în sens religios, o parte din aceste „gropi" dispar.
Dar chiar şi călugării trebuie să se lupte cu sine pentru a se distanŃa,
chiar şi de părinŃi, şi a se dedica numai umplerii unei singure „gropi":
aceea cu iubire de la Dumnezeu.
A nu oferi iubire pentru că nu primim iubire nu este decât o scuză
egoistă şi care răneşte. Este un mod de a spune „Te iubesc numai dacă
tu mă iubeşti!" O condiŃie fundamentală pentru că iubirea să trăiască
este să continue să se ofere. Şi să fie primită.
Iubirea din partea cuiva poate fi minunată şi mai ales, stabilă, chiar şi
dacă nu este aşa cum ne aşteptam. Iar pentru a putea să continue să
existe, are nevoie să poată fi oferită în forma în care ea se doreşte a fi
oferită. A spune „nu" percepŃiei
rcepŃiei partenerului despre iubire doar pentru
că este diferită de a ta este ca şi cum ai forŃa un copil dreptaci să scrie
cu stânga. În cele din urmă, între două persoane cu stimă de sine
ridicată, cineva îşi va schimba ori percepŃia, ori partenerul.
Fericirea conduce la succes şi nu succesul la fericire
Sunt unii oameni care umplu această gaură cu o mulŃime de lucruri,
care mai de care mai diferite şi mai nepotrivite: maşini, case, relaŃii cu
anumite persoane, senzaŃia de importantă, poziŃii şi altele cu suport
material, care pot dispărea. Aceste persoane au senzaŃia că fericirea
este o stare trecătoare şi că e condiŃionată de măsura în care ceea ce îşi
doresc este îndeplinit, iar succesul înseamnă fericire.
ViolenŃa domestică, o realitate a vieŃii
cotidiene
Prof. Adriana SPĂTARU - Huşi
ViolenŃa umană are nenumărate forme de manifestare.
Securitatea personală este ameninŃată cotidian în diferite locuri şi
diferite circumstanŃe: acasă, la şcoală, la locul de muncă, în cursul
desfăşurării unor evenimente, pe stradă.
V
iolenŃa şi frica de a fi victimizat afectează neîndoielnic
calitatea vieŃii oricărui individ, dar diferite grupuri –
femeile, copiii şi persoanele vârstnice – sunt considerate
de obicei drept Ńintee predilecte ale acestor acte de violenŃă.
ViolenŃa domestică constă într-oo serie de comportamente
sistematic repetate, de atac fizic, agresivitate verbalăşi psihologică,
sexualăşi economică, pe care un partener le manifestă asupra celuilalt
în cadrul oficializat
ializat al familiei sau în relaŃia de convieŃuire în acelaşi
spaŃiu.
p. 185
Într-un
un sens mai larg, violenŃa domestică este percepută ca o
ameninŃare sau producere a unei răni fizice, în trecutul sau în prezentul
convieŃuirii cu partenerul. Atacul fizic
f sau sexual poate fi acompaniat
de intimidări şi abuzuri verbale; distrugerea unor bunuri personale ale
victimei; izolarea ei forŃată faŃă de prieteni, de restul familiei şi de alte
persoane care ar putea constitui un potenŃial ajutor pentru victimă;
ameninŃări
meninŃări la adresa unor persoane semnificative pentru victimă,
incluzând aici şi copiii; crearea unei atmosfere de ameninŃări şi teroare
în jurul victimei; controlul accesului victimei la bani sau lucruri
personale, hrana, mijloace de transport, telefon şi
ş alte surse de protecŃie
sau îngrijire de care ar putea beneficia.
Termenul de violenŃă provine din latinescul vis care
înseamnă forŃă, deci utilizarea forŃei pentru a demonstra superioritatea.
Specialiştii sunt de părere că violenŃa în cadrul familiei nu include doar
violenŃa fizică (omor, vătămare, lovire), ci şi violenŃa sexuală (violul
marital), violenŃa psihologică (şantaj, denigrare, umilire, ignorare,
abandon, izolare), violenŃa verbală (insul, ameninŃare) şi cea
economică (privarea persoanei de mijloace
mij şi bunuri vitale).
ViolenŃa domestică este definităîn termeni legislativi ca fiind
,,orice acŃiune fizică sau verbală săvârşită cu intenŃie de către un
membru de familie împotriva altui membru al aceleiaşi familii, care
provoacă suferinŃa fizică, psihică,
hică, sexuală sau un prejudiciu material ”
(Legea. 217/2003). ViolenŃa în familie este o infracŃiune, prevăzutăşi
sancŃionată ca atare de Codul penal român începând cu anul 2000
(Legea 197/2000).
ViolenŃa în familie poate avea consecinŃe grave asupra
persoanelor, copii sau adulŃi, atât pe plan fizic, cât şi pe plan emoŃional.
De obicei, efectele abuzurilor se fac resimŃite o lungă perioadă de timp
după săvârşirea lor şi influenŃează viaŃa şi comportamentul adulŃilor
sau copiilor.
FuncŃia principală a familiei,
f creşterea copiilor, este
distorsionată cu largi şi dramatice consecinŃe în viitor. Perturbarea
acestei funcŃii se petrece în general, ca o stare de boală cronică ce se
acutizează în momentele evenimentelor de violenŃă. Cercetările arată
că trauma copiilor care cresc într-oo atmosferă de violenŃă, chiar dacă nu
ei sunt victimele directe, este mai intensă şi cu consecinŃe mai profunde
şi mai de durată decât în cazul copiilor care sunt victime directe ale
abuzurilor şi neglijării din partea părinŃilor. Într-o familie bântuită de
violenŃă, copiii cresc într-oo atmosferă în care nevoile lor de bază
(nevoia de siguranŃă, de viaŃă ordonată, de dragoste) sunt profund
neglijate.
FuncŃiile parentale nu mai pot fi împlinite. O mamă victimă a
violenŃei soŃului este
te mai puŃin capabilă să asigure îngrijirile de bază
necesare copilului (hrană, casă, igienă, haine, sănătate fizică) sau să-l
să
Lohanul nr. 29, martie 2014
 Astrologie
protejeze pe acesta de răniri, accidente, pericole fizice sau sociale. Sensibilizarea/schimbarea atitudinală în comunitate este un
Copleşită de ruşine pentru ceea ce i se întâmplă, de sentimentul
senti aspect al prevenirii întrucât atitudinile faŃă de acest fenomen sunt
eşecului în cea mai importantă relaŃie interpersonală, de teroare, de necorespunzătoare. Scopul este
ste cel de a tinde către ,,toleranŃă zero" în
autoacuzaŃii, femeia nu mai este capabilă de a juca nici unul dintre societate. Stereotipul privind masculinitatea agresivă trebuie schimbat,
rolurile impuse de viaŃa familiei. astfel încât masculinitatea să nu fie asociată cu violenŃa.
În atmosfera de violenŃă, copilul devine cel mai adesea EducaŃie-promovarea
promovarea egalităŃii de gen. Promovarea ei în
neglijat, expus tuturor
uror relelor, de fapt rămâne într-o
într singurătate şcoală, în curriculum şi recunoaşterea efectelor negative ale încurajării
umplută doar de Ńipetele celor din jur. Această situaŃie este probabil şi competiŃiei exprimate prin creşterea violenŃei.
explicaŃia numărului mare de accidente domestice ale căror victime Training - formarea personalului, a profesioniştilor şi
sunt copiii. voluntarilor care activează în domeniul violenŃei şi, în general,
Copiii care cresc în familii violente dezvoltă comportamente
comport promovarea sensibilităŃii faŃă de această realitate.
şi o condiŃie fizică ce-ii face uşor de recunoscut. Ei prezintă: Bibliografie:
• Probleme fizice, boli inexplicabile, expuşi la accidente în Eric Debarbieux - ViolenŃa în şcoală – o provocare mondială? Editura Institutul European,
2010
casă şi în afara casei, dezvoltare fizică mai lentă; Diana Loredana Hogas, Prevenirea şi sancŃionarea violenŃei domestice prin
• Probleme emoŃionale şi mentale: anxietate mărită, simŃământ normeledreptului penal, Editura Lumen, 2010
Anca Munteanu, Ana Muntean, ViolenŃa, traumă, rezilienŃă,Editura
rezilienŃă Polirom , Iaşi, 2012
de culpabilitate,
bilitate, frica de abandon, izolare, mânie, frica de răniri şi Adrian Neculau, Giles Ferreol, ViolenŃa. Aspecte psihosociale,
psihosociale editura Polirom, Iaşi
moarte;
• Probleme psihologice: neîncredere în sine, depresie, Analiza astrologică a Echinocțiului
Echinoc de
comparare cu viaŃa mai fericită a colegilor; Primăvară, 20 martie
• Probleme de comportament: agresivitate sau pasivitate la
agresiunile celorlalŃi, probleme
obleme cu somnul, enurezie, bătăi, fuga de Zoltan BARTHA -
acasă, sarcini la vârste mici, relaŃii pentru a scăpa de acasă, mutilare, presedintele Centrului de Cercetări
șii Aplicatii Astrologice “Helios” Cluj-Napoca
Cluj
consum de droguri şi alcool, comportament defensiv cu minciuna;
• Probleme şcolare - neîncredere, eliminare, schimbări bruşte INTRODUCERE
Întreaga creaţie,
ie, tot ceea ce se supune puterii tainice a
în performanŃele
ele şcolare, lipsa de concentrare, lipsa de maniere sociale; timpului și spaţiului are o mișcare
care ciclică și evolutivă, sau mai exact o
• Identificare cu eroi negativi. mișcare
care ascendentă, în formă de spirală. Acest principiu universal
caracterizează atât marile cicluri ale galaxiilor cât și micile cicluri ce
Un lucru mai puŃin luat în considerare până acum este faptul
există la nivel subatomic. Totul în natură se transformă respectând în
că în rândul tinerilor a crescut fenomenul sinuciderii, a tentativelor de mod fidel anumite etape sau ritmuri specifice.
suicid şi că pe primul loc în rândul cauzelor se află climatul familial
Această ciclicitate pe care o regăsim în întreaga Creaţie,
Crea este
deteriorat şi slaba comunicare în cadrul familiei. cu atât mai evidentă în ceea ce privește
prive planetele. Astfel, observăm că
Pe măsură ce recunoaşterea şi înŃelegerea violenŃei face Soarele parcurge întregul cerc zodiacal într-un
într an de zile, trecând prin
fiecare semn al zodiacului în aproximativ o lună. Fiecare semn
progrese, s-au
au identificat acŃiuni necesare abordării eficiente a acestui
zodiacal poate fi definit ca fiind un arhetip care se reflectăîn noi într-un
într
fenomen social: acŃiuni de prevenire,
evenire, protecŃia femeilor(sau a mod deosebit
sebit de complex sub forma diferitelor caracteristici psiho- psiho
victimelor), asigurarea serviciilor. emotionale șii fizice. Atunci când însușim
însu și trezim în noi,într-un mod
Prevenirii, primare sau secundare,îi revine astăzi un rol mai armonios energiile specifice celor 12 arhetipuri zodiacale, fiinţele fiin
noastre ating un înalt grad de echilibru și armonie ce ne permit să
important decât înainte, când cercetarea privind victimizarea nu aducea
atingem starea, denumită încă din antichitate, ca fiind starea de „Om
suficiente date privind gravitatea şi complexitatea consecinŃelor Cosmic”.
violenŃei în general şi mai ales a violenŃei domestice. Această călătorie tainică și aparentă, anuală a Soarelui prin
Formele de prevenire primară se referă la schimbarea cele 12 constelaţii
ii zodiacale, facilitează intrarea în rezonanţă
rezonan a fiinţelor
noastre cu energiile specifice
ecifice celor 12 semne zodiacale, în conformitate
atitudinii oamenilor pentru a preveni manifestările de violenŃă
cu semnul în care Soarele se aflăla un moment dat.
domestică, înainte ca acestea să aibă loc. Astfel trecerea Soarelui peste o zodie ne pune în rezonanţă
rezonan
Formele de prevenire secundară
ndară au ca Ńintă agresorii şi tainică cu energia arhetipală a acesteia, ajutându-ne
ajutându să asimilăm
valorile ei specifice. Se poate spune că starea de integrare armonioasă a
femeile care au fost victimizate.
ceea ce noi realizăm este dată de rezonanţarezonan noastră profundă cu
Prevenirea include:
energiile specifice zodiei tranzitate de Soare (dar și de celelalte

p. 186 Lohanul nr. 29, martie 2014

planete) la un moment dat. De exemplu atunci când Soarele se aflăîn
zodia Taurului, pentru a fi în armonie cu vibraţiile Universale, se
recomandă să cultivăm starea de mulţumire, iubirea de sine,
deschiderea și receptivitatea faţă de tot ce este frumos, integrarea
armonioasă a planului material – adică să asimilăm și să manifestăm
calităţile specifice acestei zodii. La toate acestea se adauga și ciclurile
celorlalte planete.
Momentele de tranziţie ale Soarelui între semnele zodiacale
au fost denumite Hiatusuri Solare. Aceste perioade sunt diferite prin
structura energetică a elementului constituent. Știm că fiecare zodie are
o predominanţă a unui element: pământul, apa, focul și aerul. Însăîn
cazul hiatusurilor se manifestă cel de al cincilea element: eterul, forţa
ce creează o profundă legatură cu starea de neutralitate, de vid, de
transcendenţă. În timpul hiatusurilor solare, adică atunci când Soarele
se află la graniţa dintre două semne zodiacale alăturate, se crează un
efect de cumul energetic, ce permite un melanj al celor mai înalte
valori ale celor două semne zodiacale alăturate unde se află, la un
moment dat, Soarele.
Dintre toate trecerile Soarelui dintr-un semn în altul, cele mai
importante sunt momentele de maxim și de egalitate, adicăsolstițiileși
echinocțiile. Trebuie să specificăm faptul că din cauza mișcării
elipsoidale a Pământului în jurul Soarelui data calendaristică a acestor
conjuncturi poate să se decaleze cu plus - minus o zi. Să observăm
descrierea lor astronomică, având în vedere perioada medie de formare:
ECHINOCȚIUL DE PRIMAVARĂ – 21 Martie – razele Soarelui cad
perpendicular pe ecuator, iar cei doi poli ai Pamântului primesc aceeași
cantitate de lumină și căldură. Ziua este egală cu noaptea.
SOLSTIȚIUL DE VARĂ – 22 Iunie – razele Soarelui cad
perpendicular pe tropicul de nord (tropicul racului), luminând mai
puternic emisfera nordică. Ziua este cea mai lungăși noaptea cea mai
scurtă.
ECHINOCȚIUL DE TOAMNĂ – 23 Septembrie - razele Soarelui cad
din nou perpendicular pe ecuator, ziua fiind din nou egală cu noaptea.
SOLSTIȚIUL DE IARNĂ – 22 Decembrie - razele Soarelui cad
perpendicular pe tropicul de sud (tropicul capricornului), ziua în
emisfera nordică fiind minimă. Ziua este cea mai scurtăși noaptea cea
mai lungă.
Echinocţiile și Solstiţiile marchează într-un mod simbolic,
dar și evident aceste etape, prin începutul celor patru anotimpuri:
primăvara, vara, toamna și iarna.
Întrega natură renaște primavara, iar echinocţiul din 20
martie este simbolul trezirii la viaţă, a începutului unui nou ciclu, a
unui nou an astrologic. Este momentul în care Soarele realizează
trecerea de la Semnul Zodiacal al Peștilor către Semnul Zodiacal al
Berbecului.
Trecerea Soarelui din zodia Peștilor în zodia Berbecului,
este un simbol ocult al morţii și renașterii, fiind în legătură chiar cu
procesul încarnării, al întrupării sau altfel spus cu procesul de
materializare în planul fizic. Semnul zodiacal al Peștilor reprezintă
sacrificiul, iar întruparea unui suflet în planul fizic este într-un anumit
fel atât un sacrificiu cât și o șansă de experienţă inedită. Nativii din
zodia Berbecului, supranumiţi și copiii zodiacului, manifestă prin
excelenţă puritatea și inocenta, spontaneitatea și jucăușenia ce permite
sufletului să trăiască mult mai intens momentul magic al prezentului.
Echinocţiul de primăvară este în analogie profundă cu
energiile misterioase ale creaţiei fiind un simbol tainic al energiei
magice a începutului, aspect corelat într-o mare masură cu semnul
zodiacal al Berbecului.
p. 187
Echinocţiul de Primavară este în strânsă legătură, dintr-un
anumit punct de vedere, cu echilibrul perfect dintre energiile yin-yang,
reflectat și de faptul că mărimea zilei este egală cu mărimea nopţii.
Acest fenomen generează senzaţia opririi timpului, a trăirii mult
amplificate a momentului prezent. Cu cât diferenţele dintre energiile
yin și cele yang sunt mai mari, cu atât derularea secvenţelor temporale
sunt percepute mai lent sau mai rapid. Astfel, dacă domină energiile
yang, solare, totul se accelerează, iese la lumină, iar atunci când
domină energiile yin, lunare, totul își diminuează ritmul, intră în proces
de conservare și tinde către resorbţie de la lumea exterioară. În realitate
salturile spirituale și transformarea spirituală are loc în momente de
echilibru perfect dintre aceste două energii – yin și yang, chiar și stările
de orgasm sunt posibile doar atunci când se creează condiţii specifice
de echilibru în fiinţele noastre. Altfel spus, echinocţiul de primavară
este un moment special care aduce echilibrul prin intermediul energiei
creaţiei și a începutului, iar în paralel cu aceasta, echinocţiul de toamnă
aduce echilibrul prin intermediul bucuruiei culegerii rezultatelor a ceea
ce a fost semănat primăvara.
În felul acesta, putem spune, că Echinocţiul de Primăvara
este un moment tainic de manifestare a echilibrului Universal, iar
atunci când în fiinţele noastre se declanșează un sui generis fenomen
de rezonanţă cu energiile specifice Echinocţiului, noi putem să intrăm
în consonanţă cu armonia întregului Univers , în astfel de momente,
centrii noștrii de forţă vibrează mult mai intens la unison cu centrii de
forţă macrocosmici, fiinţele noastre se re-echilibrează în mod firesc
prin racordarea la vibraţiile naturii înconjurătoare și putem să simţim o
unitate armonioasă și interdependenţă cu tot ceea ce ne înconjoară în
marele joc al creaţiei divine.
COMENTARIU ASTROLOGIC
Echinocţiul de primavară, eveniment astrologic marcat de
trecerea Soarelui de la un semn zodiacal mutabil, la un semn zodiacal
cardinal, adică de la zodia Peștilor la zodia Berbecului, permite
desprinderea de stările visătoare, himerice ale trecutului și favorizează
trezirea în fiinţa noastră a stării de ASUMARE a responsabilităţilor, a
stării de curaj, iniţiativă, puterea de lupta, care împletite cu inocenţa și
puritatea copilaroasă vor alchimiza naivitatea și îndoielile,
iresponsabilitatea, frica și neîncrederea ce s-ar putea să mai existe în
fiinţele noastre. Echinocţiul de Primăvară marchează un moment de o
importanţă majoră spirituală, în care ne desprindem de trecut și ne
asumăm transformarea profundă a fiinţelor noastre, în care putem
înlocui cu ușurinţă dependenţele și atașamanentele cu curiozitatea vie
și stenică de a descoperiri misterele destinului nostru și astfel de a ne
asuma cursul și direcţia propriilor noastre vieţii.
În acest context este firesc ca echinoctiul de primavară să
aibă și un caracter predictiv, pentru că fiind un simbol al începutului,
conţine în mod analogic în sine toate informaţiile despre noul ciclu
care tocmai a început. Există două forme principale de a realiza
predicţii: metoda lunară și metoda solară. Metoda lunară este
cunoscută mai mult în orient, în tradiţia astrologiei vedice și hinduse,
precum și în anumite lucrări speciale, cum este faimoasa lucrare Shiva
Svarodaya. În aceasta din urma se face referire la o metoda de predictie
ce foloseste prima Lună Nouă de după echinoctiul de primăvara: “În
dimineaŃa primei zile a perioadei luminoase a Lunii ( faza de Lună
Nouă ) din intervalul 21 martie - 21 aprilie, înŃeleptul Svara poate să
cunoască cu anticipaŃie întreaga călătorie a Soarelui pentru anul care
începe atunci”.
În occident, adepţii astrologiei chaldeene, mai ales cei care
folosesc sistemele astrologice ptolomeice, calculeaza prognozele
astrologice pornind în analiza lor de la mișcarea Soarelui și a diferitelor
aspecte pe care acesta le generează în mișcarea sa aparentă pe cer.
Exemple de acest gen sunt momentele de echinocţii si solstiţii, poziţia
de triseptil aplicant dintre Soare și Lună (Hiatusul Solar din 27 august),
Lohanul nr. 29, martie 2014
 Astrologie
intrările Soarelui în semnele
emnele zodiacale, conjuncturile pe care acesta le Saturn se află și într-oo poziţie
pozi retrogradă, aspect care arată
formează mai ales cu planetele grele (Jupiter, Saturn, Uranus, Neptun, reîntoarcerea a ceva, revenirea la ceva, adeseori aceasta fiind în
Puton), șii cu Nodurile Lunare sau chiar cu anumite stele fixe. legătură cu un proces de confruntare cu ceea ce am amânat în plan
personal sau relaţional, ional, iar la nivel global poate semnifica
În cadrul acestei analize astrologice, vom utilza o metodă recunoașterea
terea unori valori, principii, concepte sau chiar modele de
simplificată, esenţializată a predicţiilor,
iilor, utilizând doar elementele viaţăă care au exista mai demult, în perioadele de înflorire a civilizaţiei
civiliza
fundamentale tradiţionale,
ionale, care includ analiza raporturilor unghiulare umane.
(aspecte astrologice) pe care Soarele le formează în momentul Aceste două aspecte conectate
cone la conjuncţiua cu Luna arată
echinocţiului de primavară. cu siguranţăă că ceva din trecutul planetei noastre va redeveni de
Planetele care sunt “conectate” la sfera era de forţă
for a Soarelui actualitate, proces în care energiile feminine, feminitatea vor avea un
prin intermediul unei conjuncturi, vor juca un rol important în rol hotărâtor.
predicţiile noului an. Faptul ca Luna este în poziţie
pozi de cădere în semnul zodiacal
Soarele, în momentul echinocţiului iului de Primăvară din anul al Scorpionului, va da naștere tere la multe controverse și mai ales va
2014, formează doar un singur aspect șii anume un trigon dublu scoate la suprafaţăă multe frici care exista înrădăcinate în subconștientul
subcon
separant cu planeta Saturn,
urn, care este în zodia Scorpionului, retrograd. colectiv, printre care probabil cel mai accentuat va fi frica de a ne urma
A se înţelege
elege prin aceasta că ambele planete au o mișcare mi de intuiţiile și inspiraţiile profunde șii de a avea
av astfel deplină încredere în
îndepărtare una faţăă cealaltă. Aspectele separante dintre planete arată propria fiinţă.ă. Acest aspect va crea multe controverse intre așa a zisa
că ceva se va desface, că anumite ideologii, crezuri se vor prăbuși prăbu logică și raţiune a obișnuiţelor elor sociale respectiv complexitatea
pentru a permite ca altele noi, potrivite etapei în care se află acum intuiţiilor
iilor spirituale, a viselor premonitorii, a inspiraţiilor
inspira angelice pe
umanitatea să se poată dezvolta. Dublu separant arată în mod simbolic care le experimentează din ce în ce mai multe fiinţe fiin umane.
că nici omenii nu mai vor conjuncturile in care trăiesc, dar nici Datorită faptului că în momentul Echinocţiului Echinoc de
conjuncturile “nu mai suportă” atâtea amânări și ș compromisuri prin Primăvară, între planete se crează dominant raporturi de trigon, acestea
care trece societatea noastră. permit să fie aduse la lumină anumite calităţi calită și să fie încununate cu
Va rugăm să citiţi cu atenţie ie sinteza de mai jos care conţine
con succes rezultatele
ultatele eforturilor pe care le-am le depus anterior. Planeta
informaţii
ii valoroase ce ne pot ajuta să valorificăm într-un
într mod eficient aspectată cu cele mai multe trigoane, este planeta Jupiter care se află în
noul an astrologic care tocmai va începe. Aceste informaţii informa nu se Rac, într-o poziţie ie de exaltare, fiind un indicator al faptului că toţi to cei
pretind ca fiind predicţiiii exacte, la modul matematic, ci mai degrabă care au depus eforfuri susţinute
inute în procesul de d trezire spirituală și de
sunt sfaturi concentrate șii utile ce ne vor inspira să ne acordăm fiinţele
fiin lărgire a orizonturilor cunoașterii,
terii, vor fi răsplătiţi
răsplăti pentru eforturile lor
la ritmurile și energiile Universale. șii vor putea să sesizeze în acest an, într-un
într mod clar și precis, primele
rezultate concrete ale căutării lor, proporţional
propor și în conformitate cu
Saturn evidenŃiază cele mai importante, dar în acelaşi timp şi eforturile
urile depuse anterior. Exaltarea planetei Jupiter poate să trezească
cele mai grele teste ale acestei vieŃi. Saturn ne face să ne confruntăm cu în sufletele acelora care sunt pregătiţi
pregăti un val nou de entuziasm și avânt
multele blocaje pricinuite de greşelile din vieŃile trecute şi care în spiritual și aspiraţia ia ardentă de cunoaștere
cunoa a adevărului. Trigonul
această viaŃă ne sunt puse în evidenŃă tocmai de încercările cele mai Jupiter – Lună permite înţelegerea
elegerea dintr-o
dintr perspectivă superioară a
crâncene. Pe de altă parte, Saturn determină fiinŃa umană um să se tuturor evenimentelor din trecut, o rezolvare a traumelor emoţionaleemo si
confrunte cu propriile greşeli şi limitări, dar îi conferă şi modalitatea a rănilor sufletești, printr-oo amplificare a puterii de a ierta și de a ne
cea mai eficientă de ardere karmică. desprinde de toate poverile trecutului. Datorită acestui aspect, mai ales
femeile în acest an, dacă reușesc esc să-și
să depășească anumite frici și
În fiinŃa umană, Saturn aduce maturitate, responsabilitate, porniri inferioare, pot să aibă parte de o susţinere
sus deosebită, inspiraţie
disciplinează omul punându-ll în situaŃii în care este nevoit să utilizeze șii impulsionare spirituală, generată de ambianţa ambian astrală specifică
adevăratele lui potenŃialităŃi si apoi îl răsplăteşte în funcţie
func de meritele acestei perioade.
sale, cu o forŃă spirituală capabilă să confere succes deplin în toate
activităŃile lumii materiale, pământene. Saturn pune în evidenŃă toate Vă dorim să aveţii parte de un nou astrologic
astr plin de miracole
limitările, blocajele, piedicile ce au determinat şi mai determină încă o în care să îi daruti de fiecare data primul loc în viaţa
via voastra lui
stare de complacere şi astfel forŃează omul să se depăşească continuu. Dumnezeu !
Într-un
un mod direct şi uneori foarte dur, îi spulberă individului himerele
ajutându-ll să vadă lucrurile aşa cum sunt. Astrologia esoterică spune că
planeta cu inele stăruie asupra individului până la plata tuturor
datoriilor karmice. Saturn reprezintă acea etapă din evoluŃia omului, în Aspectele astrologice relaŃionale
care doar printr-unun efort personal deosebit, prin intermediul practicilor predomină în anul 2014
spirituale intense, prin răbdare şi responsabilitate
abilitate se pot depăşi
încercările destinului.Saturn
Saturn este considerat a fi stăpânul timpului şi
tocmai de aceea, doar cei care reuşesc să fie cu adevărat disciplinaŃi, Astrolog Rodica PURNICHE - Bucureşti
cei care niciodată nu se plâng că nu le ajunge timpul, vor putea trezi în
fiinŃa lor tainica putere sau energie a lui Saturn. Venus (în Capricorn, locul de exaltare al lui Marte) şi Marte
Considerăm că acest nou an “astrologic” va dinamiza atât în (în BalanŃă, domicililul lui Venus) amândouă retrograde în 2014,
fiinţa noastră cât și în ambianţaa planetei noastre energia misterioasă a semnele cardinale ocupate de planetele lente (Uranus în Berbec, Jupiter
planetei Saturn, ce va deveni astfel un etalon al marilor transformări în în Rac şi Pluto în Capricorn), intrarea Nodurilor Lunare pe axa Berbec-
Berbec
toate domeniile vieţii noastre. BalanŃă,, toate aceste aspecte sunt semnificative şi indică o
Saturn fiind în poziţie ie peregrină, adică nu are nici o predominanŃă a aspectelor relaŃionale în anul care tocmai a început.
demintate sau debilitate esenţială, ială, este un semn al necesităţii
necesită
educaţionale.
ionale. Planetele peregrine sunt rătăcite, nu au o direcţie
direc clară și În harta astrologică a acestui an, „micul benefic” (Venus) şi „micului
sunt imprevizibile, predispuse la compromisuri isuri pentru că le lipsește
lipse malefic” (Marte) sunt urmate îndeaproape de „marele benefic”
certitudinea, încrederea, devoţiunea. (Jupiter)
Jupiter) si „marele malefic” (Saturn), creându-se o simetrie ce ne
p. 188 Lohanul nr. 29, martie 2014
 Astrologie
aminteşte de începutul rugăciunii Tatăl nostru, unde se spune „Precum
în Cer, aşa şi pe
Pamant”. Această
poziŃionare a Astrologia consideră Venus şi Marte drept „planetele iubirii”. Venus
respectivelor
planete exprimă
faptul că societatea
este propria
noastră oglindă,
unde tot ceea ce
facem cu şi pentru
noi înşine, tot ceea
ce realizăm sau
destructurăm în doi sau într-o familie mai mare, se reflectă în mod
direct, printr-un lanŃ de cauzalităŃi şi sincronicităŃi, la nivelul marii
familii a poporului din care facem parte şi a umanităŃii la modul
general.
Anul 2014 este, din punct de vedere astrologic, scena unor evenimente
spectaculoase care implică în principal două rânduri de protagonişti: pe
de o parte perechea Marte-Venus iar, pe de altă parte, perechea Jupiter-
Saturn. Celelalte planete vor avea rolul lor, deloc neglijabil, şi chiar vor
condimenta lunile anului cu diferite „gusturi”, însă nu ele sunt „în linia
întâi”. Aceasta ne pune de la bun început în gardă, atât în plan personal
cât şi în plan social.
Aspectele semnificative şi lecŃiile pe care ni le oferă Marte şi Venus
în 2014
Marte şi Venus (retrogradă la momentul Anului Nou) aduc în prim
plan, în anul 2014, chestiuni de ordin relaŃional, atât cu privire la
relaŃia de cuplu cât şi la relaŃiile umane în general. Practic, orice formă
de relaŃie din viaŃa noastră se va cere, după caz, regândită, relansată,
consolidată printr-un eveniment (cum ar fi, de exemplu, o căsătorie),
sau definitiv încheiată.
RelaŃiile de dragoste care vor începe în acest an astrologic, mai ales în
prima lui jumătate, vor avea nevoie de foarte multă maturitate,
chibzuinŃă, optimism, pentru a putea controla energia dinamică, în
anumite momente chiar „bătăioasă”, care poate „încinge” din nimic
cuplul respectiv. RelaŃiile de dragoste începute în a doua jumătate a
anului par a fi ceva mai potolite, însă lecŃiile lor de viaŃă vor testa
rezistenŃa psihică şi fizică a celor doi, răsplătindu-i ulterior (chiar dacă
mai târziu decât s-ar aştepta cei doi iubiŃi), în strictă conformitate cu
calitatea investiŃiilor afective şi morale pe care le-au făcut.
În orice relaŃii, este important să nu ne imaginăm că putem da vina
doar pe noi sau doar pe ceilalŃi. Când este vorba despre o relaŃie de
cuplu, a ne exprima în termeni de „vinovat” şi „vinovăŃie” înseamnă a
discuta despre acea relaŃie ca despre fapta unor criminali. Adesea, un
cuplu ajunge în impas din simplul motiv că femeia şi bărbatul respectiv
au viteze de evoluŃie diferite şi este posibil ca, în ciuda faptului că
amândoi îşi fac foarte conştiincios „lecŃiile” de viaŃă, ei să se afle la
momentul conflictului relaŃional în nişte „clase” diferite, în etape
diferite ale evoluŃiei individuale. Atunci ei ajung să nu mai fie racordaŃi
la aceeaşi frecvenŃă globală de vibraŃie.
Aşadar, putem afirma despre 2014 că nu este un an al căutării unor
vinovaŃi, ci un an relaŃional extrem de complex.
Aspectele Marte-Venus presupun un dinamism energetic major pentru
viaŃa fiecăruia dintre noi. Această pereche de planete pune pe lista
urgenŃelor, în egală măsură, relaŃia fiecăruia dintre noi cu el însuşi,
relaŃia fiecăruia dintre noi cu fiinŃa iubită, relaŃia fiecăruia dintre noi cu
p. 189
toŃi aceia în mijlocul cărora trăim, inclusiv relaŃiile de grup (fie ele de
reciprocitate, adversitate sau complementaritate).
reprezintă la modul general atracŃia, şi în mod special atracŃia şi
plăcerea erotică. Marte reprezintă energia sexuală, impulsul
fundamental care face ca energia primordială a vieŃii să meargă în
direcŃia concretizării actului de creaŃie.
În realitate, toate planetele emit energii ale iubirii pe multiple frecvenŃe
de vibraŃie, însă, pentru planul fizic al manifestării în care existăm noi,
oamenii, Venus şi Marte au un rol aparte.
Deşi în astrologie Venus este o planetă benefică, ea mai este numită, în
mod derutant, „stăpâna demonilor”. Acest supranume semnifică, pentru
cei iniŃiaŃi, faptul că fiecare tentaŃie, fiecare dorinŃă insaŃiabilă, fiecare
lăcomie, posesivitate sau ataşament la care ajungem în orice fel de
relaŃie este un aşa zis „demon” din fiinŃa noastră.
Locul ocupat de Venus la momentul naşterii, sau la un anumit moment
– cum este anul nou – indică locul în care aceşti „demoni” se manifestă
cu putere. Doar conştientizate şi apoi depăşite printr-un efort sipiritual
adecvat, aceste tentaŃii şi tendinŃe înrobitoare vor fi eliminate definitiv
din viaŃa noastră, iar aspectele artistice sublime caracteristice lui Venus
vor putea înflori în noi, revărsându-se apoi asupra celor din jur.
Planeta Marte prezintă afinităŃi semnificative cu Soarele. Astrul central
al sistemului nostru solar este energia invincibilă, forŃa deplină care
distruge orice formă de întuneric, spre a triumfa definitiv asupra tuturor
tenebrelor. Marte reprezintă aceeaşi energie, însă acea parte a ei care
izbucneşte când se confruntă două tendinŃe conflictuale. Rolul lui este
acela de a stabili un învins şi un învingător, pentru o anumită perioadă
de timp, până când o altă transformare se cere realizată. Orice ieşire din
ignoranŃă, din stagnare sau auto-suficienŃă se face prin depunerea unui
efort adecvat, ce adeseori este dificil şi dureros dacă nu am acŃionat
atunci când am fost susŃinuŃi să-l facem.
„Planetele iubirii” sunt retrograde o dată la aproximativ doi ani, Venus
pentru 42 de zile iar Marte pentru 60 de zile. Retrogradarea este mai
uşor de suportat când ea se produce pe un singur semn zodiacal (cum
este cazul ambelor planete în acest an: Venus – în Capricorn iar Marte
– în BalanŃă). Însă efectele acestor două planete asupra vieŃii noastre
relaŃionale în general şi asupra vieŃii noastre de cuplu în special, sunt
mult mai puternice când amândouă sunt retrograde în acelaşi an, cum
se petrece şi în 2014, cu atât mai mult cu cât între retrogradările lor
este o distanŃă de numai o lună de zile.
Anul 2014 a început cu Venus în mişcare retrogradă aparentă şi
neaspectat în casa a 4-a, casă a sufletului şi a relaŃiei directe cu
Dumnezeu şi cu noi înşine, şi totodată o casă de finalitate.
Venus îşi reia mişcarea directă în data de 31 ianuarie 2014, în
condiŃiile unor aspecte foarte solicitante: conjuncŃia foarte strânsă cu
Pluto, cuadratura cu Uranus şi opoziŃia cu Jupiter (retrograd şi el atât la
momentul Anului Nou cât şi la momentul ieşirii lui Venus din
retrogradare).
Aşadar aspectele planetei Venus nu sunt deloc uşoare iar mesajele lor
este posibil să nu ne placă deloc. Energia venusiană, aşa cum ne este ea
oferită de către Dumnezeu în acest an, ne obligă să Ńinem cont atât de
partea noastră cea mai frumoasă precum şi de persoana pe care o
iubim, în cadrul unui proces de transfigurare şi auto-transfigurare
permanentă şi constantă ca intensitate.
Lohanul nr. 29, martie 2014
 Astrologie
Marte intră în mişcare retrogradă aparentă în dimineata zilei de 1
martie (la ora 5.50) şi iese din retrogradare în dimineaŃa zilei de 19 mai
(la ora 5.20).
Am putea spune ca Marte se joacă în 2014 cu Pluto şi cu Uranus pe
perioade lungi de timp, în contextul configuraŃiei planetare cunoscute
sub numele de „careul în T” realizat pe semnele de expresie a modului
vibratoriu cardinal BalanŃă/Capricorn/Berbec.
Ne place sau nu, va trebui să acceptăm că societatea nu mai poate
merge înainte în acest mod, că trebuie să realizăm până la urmă marile
transformări care ne presează de ani şi ani, fiind dotaŃi, iată, cu energia
de care avem nevoie ca să facem ordine, poate chiar la nivelul întregii
umanităŃi. Nu este vorba despre o ordine structurată pe criterii politice,
ci despre o ordine profund umană, bazată pe credinŃă, tradiŃie, respect,
onoare şi, nu în ultimul rând, pe iubire.
Dacă lecŃia lui Venus este una interioară, lecŃia lui Marte este una
exterioară, socială. Mai întâi trebuie să ne punem la punct pe noi
înşine, să fim fiecare dintre noi în armonie cu propria noastră natură
interioară, ca mai apoi să putem acŃiona aşa cum trebuie în afara
noastră, atât pentru binele nostru cât şi al celorlalŃi.
Câtă vreme în noi este armonie în momentul unei acŃiuni, respectiva
acŃiune, indiferent cât de directă şi dinamică este, va genera armonie în
noi şi în jurul nostru. Dacă, dimpotrivă, în momentul acŃiunii în noi
predomină dizarmonia, acea acŃiune, indiferent cât de bine intenŃionată
se doreşte, va genera conflicte şi dificultăŃi atât în noi cât şi în afara
noastră.
Aspecte semnificative ale planetelor Jupiter, Saturn şi Uranus în
anul 2014
Jupiter (retrograd, asemeni lui Venus, la momentul Anului Nou) şi
Saturn ne vor oferi partea lor de „spectacol”, însă implicaŃiile de
această data vizează structura socială în ansamblul ei.
Aici nu mai este vorba despre sentimente de iubire, despre o voinŃă
personală liberă să-şi decidă viitorul imediat, ci despre destinele
oamenilor, despre responsabilităŃi civice care trebuie să aibă în vedere
un popor şi o Ńară, deja aflate la capătul puterilor, dacă este să ne
referim la România.
Jupiter si Saturn se află în partea a doua a ciclului lor planetar, si
anume, partea descendentă, finală, care merge de la forma de opoziŃie
către forma de conjuncŃie. RelaŃia lor este una dintre cele mai
interesante, iar ciclurile pe care le alcătuiesc sunt considerate de
milenii indicatori ai evoluŃiilor sociale planetare, cu accent direct pe
aspectul financiar şi material.
Un ciclu Jupiter-Saturn durează 20 de ani, începe cu o conjuncŃie, care
prefigurează tendinŃele acestui interval, urmată după 10 ani de faza de
vârf şi, după încă 10 ani, de o nouă conjuncŃie. ConjuncŃiile Jupter-
Saturn se repetă de 10 ori la rând în fiecare element: în semnele de
expresie a elementului pamânt, apoi la fel în semnele de expresie a
elementelor aer, apă şi, respectiv, foc. Această succesiune dă naştere
unor macro-cicluri ale aceluiaşi element, care durează în medie 200 de
ani. Cele patru macro-cicluri ale celor patru elemente formează un
hiper-ciclu de 800 de ani.
Actualmente ne aflăm în faza descrescătoare a ultimului ciclu dintr-un
macro-ciclu corespunzător elementului pământ. Prima conjuncŃie din
acest macro-ciclu s-a produs în 1802 în semnul zodiacal Capricorn, iar
ultima în 2000, în Semnul zodiacal Taur. Totul se va încheia în 2020,
p. 190
când următoarea conjuncŃie Jupiter-Saturn va inaugura un nou macro-
ciclu, de data aceasta pe semnele de expresie a elementului aer.
Semnele de expresie a elementului pământ sunt productive şi orientate
către partea material-financiară, dar şi către fixarea în fiinŃa noastră a
realizărilor spirituale autentice. De aceea, acest macro-ciclu 1802-
2020, aflat spre finalul său, poate fi privit ca o dezvoltare materială a
societăŃii umane, a valorilor ei estetice şi culturale, dar care se termină
cu o acută criză financiară şi spirituală, ceea ce nu trebuie să ne mire.
Înainte de a trece în alt element, ciclul Jupiter-Saturn face ultimele
retuşuri importante în economie şi atrage atenŃia că orice tendinŃă către
un exces saturnian sau către un exces jupiterian duce la dezechilibrul
umanităŃii şi la abateri grave faŃă de armonia cosmică, divină.
Jocul cosmic dintre Jupiter şi Saturn este dat de faptul că anul acesta
amândouă îşi schimbă semnul zodiacal: Jupiter îşi încheie tranzitul
prin Rac şi intră în Leu iar Saturn îşi incheie tranzitul prin Scorpion şi
intră în Săgetător.
Deoarece aceste evenimente se petrec la o distanŃă de aproximativ cinci
luni, raportul de forŃe dintre cele două planete trece şi el, la rândul său,
prin forme mai mult sau mai puŃin plăcute de manifestare.
Trecând din semnul zodiacal Rac în Leu, Jupiter desface armonia
semnelor de expresie a elementului apă (Rac, Scorpion, Peşti) şi,
automat, armonia cu Saturn, aflat încă în Scorpion la acea dată. Însă
prin intrarea sa în Leu, dizarmonia dintre Jupiter şi Uranus (aflat în
Berbec) se va transforma într-o armonie foarte specială.
Aspectul lent, temperat, nevoia de interiorizare, retragere şi
introspecŃie analitică pe care le-am primit în 2013 de la trigonul
Jupiter-Saturn şi de la piramida de apă Jupiter-Saturn-Neptun, devin, în
2014, o combinaŃie între o evidentă criză de timp (cuadratura Jupiter-
Saturn pe semnele zodiacale Leu-Scorpion) şi explozia de afecŃiune,
lipsa de (auto)control, creativitatea poate chiar genială, spiritul de
aventură şi spontaneitatea adeseori radicală în raport direct cu rutina –
relaŃia Uranus-Jupiter fiind de o mare splendoare, intens energizantă
dar în acelaşi timp destul de provocatoare.
Criza de timp, nevoia de depăşire a tuturor limitelor, refuzul ordinii şi
al trecutului, dificultatea de a ne orienta către viitor, lipsa de răbdare
pot caracteriza în intervalul iulie-noiembrie energia combinată a
trigonului Uranus-Jupiter (pe semnele zodiacale Berbec-Leu) şi a
cuadraturii Jupiter-Saturn (pe semnele zodiacale Leu-Scorpion).
Odată cu intrarea lui Saturn în Săgetător, acest foc atât de special
specific zodiei (dătător de o foarte puternică spiritualitate, chiar de
rezultate spectaculoase în acest domeniu) va primi o notă foarte
necesară de temperare, de nobleŃe şi de orientare spirituală către
scopuri nobile ce pot sluji societatea.
Călăuzele spirituale, modelele civice, direcŃiile artistice, liderii din
orice sferă a vieŃii sociale, naşterea copiilor foarte dotaŃi sunt susŃinute
de aspectele astale prezente în timpul sărbătorilor de iarnă din 2014 şi
în partea a doua a tranzitului lui Jupiter prin semnul zodiacal Leu.
Am punctat în acest articol doar câteva repere importante pentru a
începe cu o stare de spirit benefică şi încrezătoare un an deosebit de
bogat, pe care l-am putea numi unul dintre marii ani ai României ce
prefigurează viitorul.
Dumnezeu va termina ceva pentru noi anul acesta (suma cifrelor lui
2014 este 7, cifra finalizării CreaŃiei) şi, ca să putem folosi acest
moment de final, este necesar să ne gândim, înainte de toate, la ce vom
lăsa în urma noastră când vom pleca din această lume. În 2014 vom fi
Lohanul nr. 29, martie 2014
 Genetică
Genetic
susŃinuŃi din plin, cu o energie imensă, în proiectele noastre benefic spună apoi cu certitudine că aceste alimente modificate genetic sunt
orientate. cu adevărat inofensive. Geneticianul David Suzuki a exprimat
recent această îngrijorare, spunând că umanitatea face parte dintr-
dintr
În continuare, iată care sunt cele mai importante evenimente un imens "experiment genetic" început de mulŃi ani, pentru că mii
astrologice ale anului 2014:
de oameni consumă alimente modificate genetic. Are Ar dreptate.
Evenimentele majore ale anului 2014
În ultimii ani, noile cercetări în ştiinŃele genetice au arătat că
organismele fac schimb de gene. Înainte de asta, se presupunea că
Intrarea Nodurilor Lunare pe axa BalanŃă-Berbec,
Berbec, la scurt timp după
echinocŃiul de primăvară – 22.03.2014, 19h27 (+2h00GMT), ora genele se transmit numai în mod individual şi numai în interiorul
României Intrarea lui Jupiter în Leu – 16.07.2014, 13h41 aceleiaşi specii, numai pe cale reproductivă.
reproductivă Iată că era greşit.
(+3h00GMT), ora României Astăzi oamenii de ştiinŃă recunosc că genele se transmit nu numai
Intrarea lui Saturn în Semnul zodiacal Săgetător – 23.12.2014, 16h46 între membrii individuali din aceeaşi specie, dar şi între membri ce
(+2h00GMT), ora României
fac parte din specii diferite!
Eclipsele anului 2014
"Sângele uman este considerat un mediu bine izolat de mediul
exteriorr şi de tractul digestiv. Conform acestei paradigme, marile
Eclipsă totală de Lună pe 15 aprilie
Eclipsă inelară de Soare pe 29 aprilie macromolecule rezultate din consumarea alimentelor nu pot trece
Eclipsă totală de Lună pe 8 octombrie direct în fluxul sanguin. În timpul digestiei, se credea că proteinele
Eclipsă parŃială de Soare pe 24 octombrie şi ADN-ul ul sunt fragmentate în bucăŃi mai mici, aminoacizi şi acizi
nucleici, care apoi sunt absorbiŃi printr-un
printr proces complex şi
Planetele grele se aspectează între ele distribuiŃi către diferitele zone ale trupului prin sistemul sanguin."

Momentul de maxim al cuadraturii Uranus-Pluto

Uranus –15.12.2014 "Acum, conform acestei analize recente bazată pe mai mult de
Începe cuadratura Saturn-Neptun – 26.11.2014, imediat după miezul 1.000 de probe de sânge uman, din 4 studii independente, vă putem
nopŃii.
anunŃa că avem certitudinea că fragmentele de ADN derivate din
alimentaŃie care sunt
unt suficient de mari ca să conŃină
conŃ gene întregi
care pot să evite degradarea (fragmentarea în bucăŃi mai mici) şi
ajung în sistemul circulator uman printr-un
pri mecanism necunoscut".
ADN-ulul din organismele modificate
genetic se infiltrează în sângele gazdei "Într-unua
unua din probele de sânge analizate, concentraŃia relativă a
ADN-ului
ului provenit din plante era mai mare decât cea a ADN-ului
ADN
uman. Mai exact, concentraŃia de ADN vegetal a fost constantă în
Traducere şi adaptare de Marian Apostol după originalul probele de plasmă izolată, în timp
mp ce în probele non-plasmatice
non de
de la S.O.T.T. sânge nu s-aa găsit ADN vegetal". Nu este deloc ca şi cum omul se
împerechează cu un măr, o banană sau un morcov, pentru a face
Un nou studiu publicat recent arată că există suficiente schimb de gene. Ceea ce au făcut biotehnologia şi corporaŃiile ca
Monsanto a fost să permită transferul
ransferul de gene de la o specie la alta
dovezi ştiinŃifice că fragmentele de ADN provenite din
fără să se mai respecte limitările şi constrângerile naturale. Aşa
alimente conŃin gene complete care ajung în sistemul
ceva se numeşte ştiinŃă nocivă. CondiŃiile şi regulile biologice
circulator omenesc într-un
un mod misterios... sau poate deja
naturale care permit transferul de gene între indivizi din cadrul
se cunoaşte mecanismul?
aceleiaşi specii, sunt altele decât cele din cazul indivizilor din
specii diferite. "ŞtiinŃa" biotehnologiei de azi se bazează pe
ntr-una din probele de sânge analizate, concentraŃia
conce ADN-ului

Î
presupunerea că principiile ce guvernează moştenirea genelor sunt
"străin" (ce provine din alimentaŃie) a fost mai mare decât cea a
aceleaşi atât în cazul transferului clasic, cât şi a celui recent
ADN-ului propriu subiectului. Studiul s-aa realizat pe mai mult
descoperit. Acum însă este evident că înainte să continuăm cu
de 1.000 de probe de sânge uman. Rezultatele acestui studiu,
această promovare a consumului de alimente modificate genetic,
care sunt disponibile public la Public Library Of Science, confirmă
ele ar trebui să fie mult mai detaliat studiate în mod riguros.
ceea ce era în discuŃie de mulŃi ani...
Din această perspectivă, cum este posibil ca autorităŃile oficiale să
Atunci când este vorba de culturi îi alimente modificate genetic,
consideree asemenea "minuni" ca sigure pentru consum? Se pare că
publicul habar n-are
are de efectele pe termen lung ale acestora.
suntem o adunătură de creduli... Dar iată că unii dintre noi încep să
Consumul de alimente modificate genetic a început în urmă cu doar
îşi pună întrebări!
20 de ani (1994). Este practic imposibil ca autorităŃile de sănătate
să testeze toate combinaŃiile posibile pe o populaŃie suficient de
"O singură şi aparent neînsemnată mutaŃie în genomul fiinŃei
diversă, pentru o perioadă de timp suficient de mare, pentru ca să
umane poate să declanşeze enorm de multe schimbări.
schimbăr Ideea e că
p. 191 Lohanul nr. 29, martie 2014
 Genetică
Genetic
atunci când extragi o genă din ADN-ul
ul originar şi o inoculezi într-
într cât mai rapid, cel puŃin până când se va demonstra (oare,
un alt ADN, practic îi schimbi contextul: vecinătăŃile sunt altele, vreodată?) că ele sunt cu adevărat sigure pentru consum.
efectele prezenŃei acestei gene în noua gazda vor fi altele".
De aceea nu mai este o ciudăŃenie că multe Ńări din lume au interzis
nfailibil ce schimbări
"Nu există nici-un mod de a prezice în mod infailibil complet orice organisme
rganisme modificate genetic.
va produce mutarea genei, la ce se va ajunge. Se crede că astfel http://roaim.de.vu/?a=articles&p=901)
(http://roaim.de.vu/?a=articles&p=901
proiectăm noi forme de viaŃă, dar ceea ce rezulta este atât
atâ de diferit
încât nici nu te aşteptai.
teptai. Promotorii organismelor modificate
genetic spun că au bune intenŃii, dar
ar adevărul este că intenŃia este
pur financiară:
ră: banii", spune David Suzuki. Enzimele şi rolul lor în organism
Adevărul este că intenŃiile sunt dincolo de bani, şi sumt mult mai
incredibile decât vă puteŃi imagina, dar asta e o altă poveste.
Enzimele sunt substanŃe complexe (molecule
Concluzia importantă actuală este că ADN-ul ADN din alimente proteice) ce participa la foarte multe reacŃii ce au loc în
(modificate genetic) poate să ajungă şi chiar ajunge în Ńesuturile organismul nostru.

A
animale şi în produsele lactate pee care apoi oamenii le mănâncă. cestea sunt catalizatori specifici ce împreună cu
Există studii care arată că atunci când oamenii sau animalele digeră coenzimele reglează procesele biochimice din organism.
alimente modificate genetic, genele create artificial
a călătoresc Fără ele fructele nu s-ar
ar coace, seminŃele nu ar germina, nu
nestingherite şi ajung în interiorul bacteriilor benefice care există în am putea gândi, nu am putea digera alimentele şi absorbi
mod natural în intestine. Cercetările arată că aceste organisme substanŃele nutritive prezente în acestea etc. Enzimele sunt
implicate în mii de procese biochimice ce se desfăşoară în
microscopice care se află în intestine sunt capabile să găzduiască
organismul nostru.
secvenŃe ADN ce provin din plante te modificate genetic!
În corpul nostru se găsesc aproximativ 2700 enzime diferite care
împreună cu coenzimele formează aproximativ 100000 de compuşi
Începând cu anul 1996, culturile modificate genetic au fost
ce ne ajută să vedem, să simŃim, să auzim, să digerăm hrană şi să
infiltrate în alimentaŃia animalelor, iar în prezent se consideră gândim.
"normal" ca în crescătorii să existe pentru animale o dietă compusă
100% din furaje modificate genetic! Studiile de specialitate au
demonstrat că aceste animale hrănite cu OMG au dezvoltat
inflamaŃii severe ale stomacului şi supradimensionarea uterului.
Este foarte important să ştim că transferul de gene de la plantele
modificate genetic către speciile de plante
ante existente în mod natural
a dat naştere la aşa-numitele
numitele specii rezistente. Conform
OrganizaŃiei Mondiale a SănătăŃii, transferul de gene de la OMG
către culturile clasice (ne-modificate
modificate genetic) pun în pericol
siguranŃa alimentaŃiei. "Riscul este cât see poate de real, din moment
ce s-aa arătat că urme de porumb modificat genetic aprobat numai
pentru furajarea animală au fost descoperite în lanurile de porumb Enzimele ajută în lupta împotriva îmbătrânirii, obezităŃii,
destinate consumului uman în SUA". Adevărul este că inginerii colesterolului, ajuta sistemul imunitar, curata colonul, descompun
geneticieni nu au luat în considerare re niciodată până acum acest grăsimile,
ăsimile, cresc inteligenta, detoxifiaza organismul, elimina
bioxidul de carbon din plămâni etc.
transfer de gene. Ca rezultat, acum nu putem decât să asistăm la
consecinŃele nefaste ale acestui joc periculos ce face ca genele de la Enzimele nu pot distruge o celulă vie dar pot descompune o celulă
OMG să inoculeze şi să MODIFICE culturile clasice, naturale. O moartă. Acest lucru se întâmplă datorită faptului că o enzimă nu
poate traversa membrana celulară ară a unei celule vii dar atunci când
echipă de cercetători au descoperit
coperit că o genă care este rezistentă la
celula moare poate face acest lucru şi astfel compuşii prezenŃi în
ierbicide s-aa propagat prin intermediul polenului la o distanŃă aflată celula moartă pot fi reutilizaŃi.
la 21 de km ! Până acum, guvernele spuneau că transferul de ADN
Deşi enzimele se găsesc în cantităŃi mici acestea sunt foarte
de la culturile / alimentele modificate genetic către cele naturale
puternice şi 30 de grame de pepsina pură pot digera aproximativ
apr
este improbabil să apară. Acum s-aa demonstrat că ele au greşit, sau două tone de albuş de ou.
poate că deja ştiau asta? Deocamdată, pe această temă se cunosc
Cum acŃionează enzimele
prea puŃine, iar ceea ce se ştie azi zi nu este deloc încurajator...
Există studii care arată că folosirea furajelor şi alimentelor Când consumăm alimente, enzimele prezente în acestea sunt
modificate
cate genetic conduce la diverse boli, unele grave. Am activate de căldură şi umezeala din cavitatea bucală şi împreună cu
enzimele produse de organism digera o parte din alimente înainte
prezentat informaŃii şi atenŃionări despre toate acestea de mai mult
ca acestea să ajungă în stomac.
timp. Descoperirile recente să adaugă îngrijorărilor din ce în ce mai
mari, iar oamenii au început deja să nu mai accepte OMG.
Interzicerea
icerea OMG este singura măsură de bun simŃ ce se impune
p. 192 Lohanul nr. 29, martie 2014
 Medicină
Medicin
Alte enzime digera hrana pe tot traseul ei pentru că apoi enzimele
metabolice să folosească nutrienŃii respectivi pentru a regenera
Ńesuturile existente şi pentru a produce Ńesuturi noi.
Fiecare celulă din organism depinde de un anumit grup de enzime.
Fiecare enzima are o anumită funcŃie. De exemplu o enzimă care
digera proteine nu digera şi grăsimi.
Enzimele sunt împărŃite în două categorii:
Enzime digestive – digera hrană
Enzime metabolice – reglează procesele metabolice interne
Enzimele digestive sunt împărŃite în enzime digestive proprii
(produse de organism) şi enzime digestive preluate din alimente.
Inamicii enzimelor
Enzimele sunt sensibile la căldură şi la pH şi de aceea mâncarea
gătită la temperaturi ridicate şi procesarea industrială a alimentelor
le distruge.
Atunci când gătim mâncarea la temperaturi ridicate denaturam
toate enzimele şi astfel se ajunge la alimente nedigerate în intestine
ce pot, sub influenŃa bacteriilor, să intre în putrefacŃie şi să producă
toxine ce ajung apoi în sânge şi organe. Acest fenomen se numeşte
autointoxicare şi este caracteristic persoanelor ce au probleme de
digestie (în general persoanele ce suferă de constipaŃie).
Atunci când ingeram enzime din alimente înseamnă că organismul
nostru trebuie să depună un efort mai mic pentru a digera
alimentele respective datorită scăderii producŃiei interne de enzime.
Metalele grele, deshidratarea şi razele ultraviolete le inactivează.
Vârstă este foarte importantă în producŃia de enzime. Cercetările
arată ca în cazul amilazelor persoanele cu vârsta cuprinsă între 21-
31 de ani au o cantitate de amilaze (în cavitatea bucală) de 30 de
ori mai mare decât persoanele cu vârsta cuprinsă între 69-100 de
ani.
Folosirea enzimelor în vindecarea bolilor
Multe persoane ştiu că enzimele sunt folosite doar în probleme
legate de digestie, dar acestea pot fi folosite pentru a trata un număr
foarte mare de boli.
Acestea pot fi folosite în tratarea îmbătrânirii premature, artritei,
problemelor sistemului circulator, problemelor apărute în zona
genitală (femei), herpesului, lupusului, bolilor autoimune, sclerozei
multiple, infecŃiilor şi problemelor de greutate.
Suplimente cu enzime
Folosind aceste suplimente ajutăm organismul să digere hrană şi
reducem cantitatea de enzime digestive pe care trebuie să o
producă şi astfel acesta poate să se concentreze pe producerea de
enzime metabolice.
Spre deosebire de marea parte a enzimelor preluate din alimente,
cele conŃinute în aceste suplimente nu sunt distruse de acidul
gastric. Când alegeŃi un supliment trebuie să vă asiguraŃi că acesta
conŃine proteaze, amilaze, lipaze şi lactaze.
Suplimentele cu enzime sunt necesare în următoarele cazuri:
încercaŃi să vă reveniŃi după o boală, aveŃi glicemia scăzută,
probleme ale glandelor endocrine, obezitate şi stres şi pot fi folosite
şi pentru tratarea bolilor menŃionate puŃin mai sus.
Din acest articol enzimele par a fi substanŃele minune ce vindecă
toate bolile. Nu este cazul.
p. 193
Ele au multe beneficii datorită faptului că sunt necesare în multe
procese metabolice şi de aceea un plus de enzime (până la nivelul
optim) va avea, în aproape toate cazurile, efecte benefice.
Sfaturi pentru un aport ridicat de enzime
- deschideŃi capsulele şi presaraŃi conŃinutul peste alimente(nu prea
calde) pentru că acestea să poată începe digerarea lor. Dacă sunt în
capsule, durează până acestea se dizolvă în interiorul stomacului
- consumaŃi apa pentru că enzimele se activează doar dacă apa este
prezenta
- în cazul celulazelor din alimente trebuie să mestecaŃi bine
mâncarea pentru că acestea sunt prezente la nivelul fibrelor şi
trebuie eliberate în timpul masticării
- consumaŃi multe fructe şi legume proaspete
- seminŃele crude, alunele crude şi nucile crude conŃin inhibitori ai
enzimelor. Consumul de alimente ce conŃin inhibitori enzimatici
produce umflarea pancreasului. Cel mai mare conŃinut de inhibitori
enzimatici îl au alunele crude şi germenii de grâu.
Există patru metode prin care pot fi eliminaŃi inhibitorii:
- prin ridicarea temperaturii alimentului respectiv (prin această
metodă se distrug enzimele şi se pierd şi alŃi nutrienŃi cum ar fi
vitaminele termosensibile).
- înmuierea, clătirea şi încolŃirea alimentelor respective. Această
metodă distruge inhibitorii enzimatici şi creşte conŃinutul de
enzime de 3-6 ori.
- a treia metodă consta într-un aport ridicat de enzime pentru a
elimina inhibitorii enzimatici.
- fermentarea cerealelor şi seminŃelor elimina inhibitorii enzimatici,
aduce un plus de microorganisme benefice şi elimina anumite
substanŃe toxice din cereale şi seminŃe. Cerealele şi seminŃele
conŃin acid fitic ce blochează absorbŃia calciului, fosforului,
fierului şi zincului şi astfel o dietă bogată în cereale integrale
nefermentate poate duce la o concentraŃie scăzută a mineralelor
respective în sânge. Acest acid este distrus prin fermentarea
cerealelor şi seminŃelor. Fermentarea distruge inhibitorii enzimatici
şi descompune glutenul,zaharurile şi alte substanŃe greu de digerat
din cereale şi seminŃe.
Pentru a obŃine cereale şi seminŃe fermentate le puteŃi pune în zer,
iaurt sau kefir şi trebuie să le lăsaŃi minim 7 ore (în cazul
cerealelor) şi minim 12 ore în cazul seminŃelor.
Nu uitaŃi că alimentele menŃionate mai sus au un conŃinut
ridicat de proteine, grăsimi nesaturate şi antioxidanŃi şi nu
trebuie eliminate din alimentaŃia noastră.
- sarea este un inhibitor indirect al enzimelor aşa că trebuie
consumată în cantităŃi mici.
Toxicitate şi simptome ale consumului ridicat de enzime
Persoanele ce au consumat suplimente cu enzime au raportat, în
câteva cazuri, balonare, gaze, acnee, mici dureri de cap. Aceste
simptome sunt temporare şi este modul în care organismul se
repara. În timpul consumului de suplimente trebuie să consumaŃi
apă mai multă pentru a ajuta la purificarea organismului.
Cele mai bune rezultate sunt obŃinute după ce au fost consumate
suplimente timp de 12 săptămâni.
Surse folosite pentru realizarea acestui articol:
europa.eu
www.ift.org
www.elmhurst.edu
Lohanul nr. 29, martie 2014
 Medicină
Medicin
www.ncbi.nlm.nih.gov
www.lbl.gov
Minciunile profitabile ale ştiinŃei:
Moartea cerebrală şi fraudă
donării de organe
Motto:
EsenŃa prostiei nu este să nu ştii, ci să nu vrei să ştii..."
"EsenŃa ştii...
Bruce Lipton: "SunteŃi
SunteŃi responsabili pentru tot ceea ce vi se
întâmplă, din clipa când conştientizaŃi că sunteŃi responsabili
pentru tot ceea ce vi se întâmplă!"
SunteŃi sau vreŃi să deveniŃi donatori de organe? CitiŃi cu
atenŃie acest articol.
P
ână în luna decembrie 2013, dacă m-ar
ar fi întrebat cineva,
şi eu eram convinsă că donarea de organe este o chestie
bună, umană, profund etică şi de o moralitate
impecabilă.
Pe undeva este ca şi cu vaccinarea: mulŃi oameni trăiesc cu
iluzia că este o chestie bună, până când -uneori
uneori loviŃi oribil de
destin- încep să se informeze cu adevărat despre subiectul
respectiv.
Pe 18 decembrie a murit draga mea prietenă Bobo.Bobo În aceeaşi zi
în care am reuşit în sfârşit să dau de soŃul ei la telefon, am aflat
că fusese debranşata de la aparate şi i se recoltaseră deja
organele pentru transplantare!!! Din momentul ăla am umblat
peste 3 săptămâni ca un zombie, lovită de tren, năucită,
plângând în fiecare zi ore întregi, nedormind nopŃi în şir,
anesteziată de durere şi de şoc...
Şi mi-am
am adus aminte de un mail primit acum o jumătate de an
de la o familie de nemŃi care mă rugaseră să le trimit
t şi lor în
format .pdf traducerea în romană a prelegerii dr. Loibner despre
originea şi istoria vaccinurilor,, iar după aceea îmi trimiseseră
doua broşurele despre moartea cerebrală şi donarea de organe,
cu rugămintea să-mi mi fac timp să le traduc şi pe acelea în
romana, fiindcă ei merg des într-oo zonă rurală din România,
unde oamenii nu sunt deloc informaŃi despre aceste aspecte.
Fiind atunci în focuri cu proiectul Sophie,, am aruncat doar f.
scurt un ochi pe documentele respective, practic neînregistrând
despre ce era vorba, şi le-am
am salvat în ideea că voi reveni la ele
când îmi vor permite priorităŃile...
O să-mi
mi reproşez toată viaŃa că nu am parcurs atunci cu atenŃie
textele respective, dar cred că ştiŃi şi voi cum se întâmplă când
ceva nu va atinge personal,
rsonal, e uşor de ignorat şi de blocat şi de
p. 194
băgat capul în nisip şi mers în continuare prin viaŃă cu ochii
închişi... La vaccinare am avut norocul şi am fost binecuvântată
cu o prietenă care mi-aa deschis ochii asupra acestei fraude încă
dinainte de a rămâne ne însărcinată, astfel încât m-am
m putut
informa pe îndelete şi fără frică. Ei bine, la capitolul moarte
cerebrală şi donare de organe eram total ignoranta... mai bine
zis credeam -ca ca cei mai mulŃi dintre voi-
voi ceea ce auzisem la
televizor şi ce citisem prin ziare: că e o chestie nobilă, de o
înaltă Ńinută morală, care salvează vieŃi şi care ar trebui să ne
determine pe toŃi să semnăm cardurile de donatori.
Ei bine, pot să vă spun că de pe data de 19 decembrie şi până în
ziua de azi am citit deja sute de păgâni
păgâ şi materiale în romana,
engleză şi germana pe această temă, am stat nopŃi întregi şi am
urmărit zeci de prelegeri, interviuri, filme şi reportaje pe această
temă, m-am am înscris pe două grupe de Facebook care se ocupă cu
această temă, cred că la ora asta aş putea să Ńin o prelegere de
două ore cu toate informaŃiile pe care le-am le acumulat până
acum. Ca şi pentru subiectul vaccinării, am simŃit nevoia să fac
un research aproape exhaustiv, mai ales că din căutările mele pe
internet a reieşit că nu mai exista niciun alt articol în limba
romană de complexitatea celui pe care vi-lvi propun azi.
Articolul de faŃă este, pe lângă dorinŃa mea de a informa cât mai
mulŃi oameni, în primul rând o încercare de a-mi a spăla păcatele
faŃă de dragă mea prietenă, pe care am să-mi să reproşez toată
viaŃa că nu am putut s-oo salvez. Nu, nu de la moarte, ci măcar
de la disecŃia pe viu care se cheamă "donarea de organe"!!!
Deja primele lucruri pe care le--am aflat de la soŃul ei la telefon
mi-au
au aprins beculeŃele. Medicii de ambulanŃă au dus-o mai
întâi la un spital din apropiere, asta fiind prima chestie suspecta:
nu l-auau lăsat şi pe soŃ în ambulanŃă, deşi ea îşi pierduse
cunoştinŃa şi în indicaŃiile legale pentru paramedici scrie clar că
"PrezenŃa
PrezenŃa unui însoŃitor în ambulanŃă este permisă
permis atunci când
este pentru binele pacientului. De asemenea, prezenta
însoŃitorului este recomandată la transportul copiilor sub 14
ani şi al persoanelor care din cauza stării în care se afla nu pot
da detalii despre ele însele."" Când soŃul ei tocmai parca maşina
m
la acel spital, l-auau sunat pe mobil ca să-i să comunice că s-au
răzgândit şi au dus-oo la ALT spital (aflat mult mai departe!),
anume Clinica Bremen-Mitte,Mitte, care - vai, ce "coincidenŃă" - are
şi un centru de transplantare afiliat!!!!!! Pentru mine este clar
că soarta ei a fost ost decisă încă din ambulanŃă!
Apoi, la clinică, soŃul ei primea în fiecare zi un alt diagnostic de
la câte un alt medic, unul mai evaziv ca celălalt: ba era atac
cerebral, ba era anevrism şi o operau, ba era "ceva genetic, mai
bine că nuu aveŃi copii, altfel putea fi transmis pe linie genetică"
(!!). S-au
au eschivat când el a întrebat dacă a intrat ea singură în
comă sau au băgat-o ei ca s-oo stabilizeze. Într-o
Într zi l-au chemat
să discute şi nu a apărut nimeni. A doua zi a apărut o doctoriŃă
nouă, după ce iar a fost lăsat să aştepte cu orele. În final i s-a s
comunicat că Bobo intrase în moarte cerebrală, totul ireversibil,
bla-bla-bla...
bla... şi apoi a venit şi întrebarea inevitabilă: "nu ne daŃi
Lohanul nr. 29, martie 2014
 Medicină
Medicin
organele?" Era candidata perfectă: 45 de ani, fără copii, şomera,
fără rude lângă ea cu excepŃia soŃului. Vă las pe voi să trageŃi
concluziile, căci eu nu mai am lacrimi, sunt împietrită.
Ştiu că articolul ăsta va fi o lectură extrem de dureroasă şi
neplăcută, care vă va face pe alocuri să vi se strângă stomacul,
dar dacă tot aŃi ajuns aici vă rog să citiŃi cu atenŃie totul şi să vă
convingeŃi singuri, apelez ca întotdeauna la discernământul
fiecăruia să-şi facă propria părere. De data asta am să încerc să
pun mai puŃine linkuri în text, am să pun mai multe pe lista de
surse din final, pe care vă invit să le parcurgeŃi ca să fiŃi
informaŃi din surse medicale independente despre ce înseamnă
cu adevărat "darul vieŃii" de care vorbesc cu atâta "abnegaŃie"
cei care vor să vă convingă să vă faceŃi card de donator!
"Informarea" publicului larg
În prezent se face peste tot o reclamă tot mai insistentă pentru
donarea de organe, căci disponibilitatea populaŃiei de a dona a
început să lase de dorit în ultima vreme, mai ales datorită
scandalurilor cu transplantări frauduloase. În Germania chiar
zilele astea se judecă procesul unui celebru chirurg din
Göttingen, care este acuzat că a manipulat la greu listele de
transplantare, a falsificat 50% din actele pacienŃilor, a
transplantat diverse organe unor pacienŃi care nu corespundeau
criteriilor legale/medicale etc., contribuind chiar la decesul
prematur al unor pacienŃi. Ca şi cum problemele ar exista doar
pe partea recipienŃilor de organe...
Asigurările de sănătate ne trimit scrisorele în care suntem
întrebaŃi în formulări mieroase dacă dorim card de donatori.
Până şi în şcoli şi licee a început să se discute subiectul!
Revistele lucioase gen Spiegel sau Stern au pagini întregi de
reclamă de pe care îŃi rânjeşte câte o vedetă infatuată care Ńine
în mâna cardul de donator de organe: moderatorul Markus Lanz
cu textul "Ăsta e la modă acum", halterofilul Matthias Steiner
cu textul "Cântăreşte puŃin, dar are greutate", actorul Klaus
Behrendt (în imagine) cu textul "Pentru mine este clar: asta se
poartă acum, cardul de donator de organe".
p. 195
Multe broşuri colorate şi reclame la cinema sunt menite să ne
animeze să ne punem organele la dispoziŃia altor oameni. Mai
că începi să te jenezi dacă vrei să-Ńi păstrezi propriile organe
după moarte!!
După moarte... Ei, aici începe problema. În caz că nu ştiaŃi, nu
sunteŃi morŃi atunci când vi se extrag organele pe care eventual
vreŃi să le donaŃi! SunteŃi doar definiŃi ca morŃi.
Istoria industriei de transplantare
Şi intrăm direct în temă: problemă majoră a transplantului de
organe este că de la un mort nu pot fi obŃinute organe
transplantabile! Acele organe sunt la fel de moarte ca şi mortul.
Organe vitale, care funcŃionează, nu pot fi recoltate decât de la
un om viu. Da, aŃi citit bine, toŃi aceşti oameni trăiesc încă, după
toate legile biologice, atunci când li se extrag organele. Asta îi
ucide în realitate.
Parcă vă şi aud: "Nu pot să cred, nu e adevărat, pe cardul de
donator scrie altceva!". Da, pe declaraŃia respectivă scrie:
Subsemnatul(a) ........... informat(ă)şi conştient(ă) asupra
riscurilor şi beneficiului transplantului de organe,Ńesuturi şi
celule umane; în concordanŃă cu dispoziŃiile legale în vigoare
referitoare la prelevarea şi transplantul de organe, Ńesuturi şi
celule umane, declar că sunt de acord cu înscrierea mea ca
donator voluntar post-mortem pentru următoarele organe,
Ńesuturi şi celule: ...........................
Buba apare la definiŃia de post-mortem, cu alte cuvinte ce se
înŃelege mai nou prin sintagma după moarte, adică acum intră
în joc conceptul-joker de "moarte cerebrală". DefiniŃia morŃii
cerebrale datează din 1968, de când Comisia ad hoc de la
Harvard Medical School a întocmit o lucrare "ştiinŃifică" (la
comanda industriei medicale nou create, însăşi expresia ad hoc
înseamnă "anume pentru acest scop"!) pentru a redefini
conceptul de moarte.
La momentul acela existau două probleme acute. În primul
rând, medicina "progresase" atât de mult încât transplantul de
organe devenise posibil: profesorul Christiaan Barnard făcuse
deja primul transplant de inimă, care îi adusese renume mondial
(nu mai conta ca şi recipientul decedase la 18 zile după
transplant!!). Ceea ce puŃini ştiu: Barnard încălcase prin
operaŃia respectivă toate standardele şi legislaŃiile medicale şi
etice posibile, deci risca să fie acuzat de crimă. Concomitent, un
alt medic fusese acuzat şi condamnat pe bună dreptate de crimă
în Japonia pentru un transplant de la un "mort cerebral"...
Ei bine, înainte ca pe Barnard să-l aştepte aceeaşi soartă,
proaspăt solicitatul comitet de la Harvard a livrat exact la timp
"expertiza" care impunea conceptul abstract de moarte cerebrală
Lohanul nr. 29, martie 2014
 Medicină
Medicin
ca nouă definiŃie a morŃii şi recomandă ca moartea cerebrală să
fie considerată moartea omului, oferind astfel peste noapte bază
"legală" şi "etica" pentru că pe viitor oamenilor să li se extragă
pe viu organele. Cum de până atunci nimeni nu simŃise nevoia
să dea o nouă definiŃie morŃii?? Abia când s-au profilat la
orizont câştigurile grase pentru industria farmaceutică şi a
început să fie nevoie de organe vii şi proaspete pentru
transplanturi, s-a inventat şi nouă definiŃie. Ca atare, "moartea
cerebrală" nu a apărut şi nu s-a dezvoltat prin aplicarea vreunei
teorii sau metode ştiinŃifice noi, comisia de la Harvard nu a
stabilit dacă comă ireversibilă era un criteriu adecvat pentru
deces. Membrii comisiei erau medici, teologi şi avocaŃi. De aici
se vede clar că nu era vorba de o chestiune medicală, ci de una
juridică!! Misiunea declarată a comisiei a fost să justifice
cumva "moartea cerebrală" stabilită ca un nou criteriu al morŃii,
pentru a impune eutanasia mascată. Pe scurt, raportul a fost
făcut ca să corespundă deja scopului şi concluziilor la care se
ajunsese anterior. Scopul "expertizei" a fost declarat direct în
text: "IntenŃia noastră principală este de a redefini comă
ireversibilă ca nou criteriu al morŃii... [...] Criterii depăşite
pentru a defini moartea pot duce la controverse în obŃinerea
organelor pentru transplantare"...
Cu alte cuvinte, nu se făcuseră studii, nu a existat absolut nicio
bază ştiinŃifică pentru a susŃine ipoteza că moartea cerebrală ar
fi moartea reală, dar era nevoie musai de criterii noi, utilitare,
anticipatorii, pentru a redefini moartea cu scopul declarat al
recoltării de organe; Shah et al. au publicat în J Med ethics
critică deschisă a noii "definiŃii" ("ficŃiune legală"), dar era
profit de făcut, nu aveau ei timp de "mărunŃişuri" ştiinŃifice...
Dr. Henry Beecher, preşedintele comitetului de la Harvard, a
comunicat direct şi fără jenă adevărul despre raportul respectiv:
“Există într-adevăr un potenŃial salvator de vieŃi în nouă
definiŃie, care -cand va fi acceptata- va duce la o cantitate
disponibilă mai mare de organe esenŃiale în condiŃii vitale,
pentru transplantare, astfel vor putea fi salvate nenumărate
vieŃi acum pierdute inevitabil…La ce nivel alegem să numim
moartea este o decizie arbitrară. Moartea inimii? Părul
continua să crească. Moartea creierului? Inimă poate continua
să bată. Este necesar să se aleagă un nivel la care creierul să
nu mai funcŃioneze. Este ideal să se aleagă un nivel la care,
deşi creierul este mort, celelalte organe să mai poată fi folosite.
Aceasta am încercat să clarificăm în ceea ce am numit nouă
definiŃie a morŃii.” Henry K. Beecher and H. I. Dorr, “The
New Definition of Death: Some Opposing Views,” InternaŃional
Journal of Clinical Pharmacology 5 (1971):120
În al doilea rând, în 1968 mai există şi altă problemă, care a fost
şi ea "rezolvată" prin "expertiza" de la Harvard. Terapiile
intensive -o ramură nouă a medicinei, dar care se dezvolta
fulgerator- lăsau tot mai mulŃi pacienŃi într-o stare intermediară,
p. 196
între viaŃă şi moarte. Oamenii respectivi vegetau uneori ani în
şir fără a-şi mai recăpăta cunoştinŃa, iar îngrijirea lor costa
enorm de mulŃi bani... Expertiza de la Harvard a "rezolvat"
dintr-o lovitură şi statutul incert al unor astfel de pacienŃi. Şi
astfel s-au creat premisele perfecte, moartea era redefinita şi
accelerată - marea industrie a transplantului de organe luase
naştere! Iar când spun industrie, mă refer nu numai la profiturile
făcute prin vinderea organelor şi prin transplantarea lor, ci şi la
miliardele câştigate cu medicamentele imunosupresive pe care
recipienŃii organelor sunt obligaŃi să le ia o viaŃă întreagă pentru
că organismul lor (care nu se lasa păcălit) să nu respingă
organul proaspăt transplantat; medicamente imunosupresive
care uneori pentru primitorii de organe se ridică la sume de mii
de euro pe lună; medicamente imunosupresive care de cele mai
multe ori contribuie la declanşarea de cancere la pacienŃii
transplantaŃi.
Nu mai insist aici şi pe aspectul subliniat într-un studiu publicat
în British Medical Journal în 2000, conform căruia per total
transplantarea unei inimi nu reduce riscul decesului, ba chiar
dimpotrivă.
Ce este de fapt moartea?
De ce un mort cerebral nu este mort
Da, în ziua de azi ne preocupăm de orice, dar evităm mereu să
ne gândim la boli, la moarte. Credem că ştim deja tot ce e de
ştiut despre moarte şi oricum ne va ajunge mai devreme sau mai
târziu, deci de ce să mai pierdem vremea să ne şi gândim la
asta? E clar ce e moartea... nu-i aşa?
Chiar aşa, ce este moartea? Moartea este un proces. Pe vremuri
moartea era considerată un fenomen complex... un fenomen
medical, teologic, filozofic, juridic... acum a rămas doar un
fenomen medical, aflat exclusiv la cheremul medicilor. Nu mai
exista o definiŃie legală a morŃii, în schimb există definiŃia
medicală:
"În prezent se poate vorbi de deces în două situaŃii diferite:
când apare întreruperea ireversibilă a funcŃiilor respiratorie şi
circulatorie sau când sunt întrerupte ireversibil toate funcŃiile
sistemului nervos central, inclusiv cea a trunchiului cerebral"
"Expertiza" comitetului de la Harvard stabilise iniŃial ca "mortul
cerebral" nu avea voie să aibă reflexe. Ulterior s-a constatat că
aprox. 75% din pacienŃii etichetaŃi drept "morŃi cerebrali" aveau
reflexe!!
În fine... După Dragomirescu [1996] moartea este încetarea
definitivă şi ireversibilă a vieŃii, prin oprirea funcŃiilor vitale,
fiind rezultatul rupturii echilibrului biologic care este necesar
Lohanul nr. 29, martie 2014
 Medicină
Medicin
menŃinerii vieŃii, încetarea fenomenelor vitale mergând până la
oprirea activităŃii metabolice celulare.
Dr. Paul Byrne, un pediatru şi neonatolog american care lupta
de zeci de ani pentru informarea populaŃiei despre ceea ce
înseamnă cu adevărat donarea de organe, descrie un "mort
cerebral" astfel:
"În acest caz, trupul este cald şi flexibil. Inima îi bate, are
culoare normală, temperatura şi tensiune. Majoritatea
funcŃiilor exista, inclusiv digestia, excreŃia şi menŃinerea unui
echilibru al fluidelor cu eliminarea normală a urinei. Va exista
adesea o reacŃie la inciziile chirurgicale, creşte tensiunea!
Dacă este observat o perioadă mai lungă de timp, o persoană
declarată "în moarte cerebrală" va arăta semne de vindecare şi
dezvoltare şi va trece prin perioada pubertăŃii, dacă este copil."
Dr. Alan Shewmon, profesor de neurologie pediatrică la
UCLA, a documentat peste 175 de cazuri de oameni
diagnosticaŃi cu "moartea cerebrală", care au supravieŃuit o
perioadă foarte lungă de timp. El argumentează ca creierul, la
fel ca orice alt sistem din organismul nostru, nu este singurul
care defineşte o persoană.Un "mort cerebral" este cel mult un
muribund fără funcŃii cerebrale măsurabile, dar cu funcŃii
organice active şi de multe ori şi senzoriale, de multe ori şi cu
reflexe... Întrucât nu se poate constata cu precizie moartea
tuturor neuronilor şi ireversibilitatea tuturor funcŃiilor cerebrale,
"moartea cerebrală" este un termen foarte periculos.
Medicul JL Bernat, în lucrarea lui f. importantă cu titlul
"Despre definiŃia şi criteriul morŃii" (1981) afirmă că "definim
moartea ca încheierea permanentă a funcŃionării
organismului ca întreg".
Expertul Camerei Federale de Medici, prof. Dieter
Birnbacher, a declarat deschis în 2010: "Se recoltează organe
de la un organism viu. Trebuie să admitem că oamenii aflaŃi în
moarte cerebrală nu sunt încă morŃi, dar îi putem totuşi folosi
ca donatori de organe. La explantarea organelor unui mort
cerebral se scot organe dintr-o fiinŃă umană vie."
Aşa-numitul President’s Council on Bioethics (SUA) a stabilit
clar în 2008: moartea cerebrală nu este un criteriu biologic, în
conformitate cu ştiinŃele naturii, pentru pronunŃarea morŃii.
Consiliul de Bioetica admite ca supoziŃiile făcute până atunci
despre legătura temporală şi cauzala dintre moartea cerebrală
diagnosticata şi dezintegrarea funcŃiilor corporale au fost
infirmate empiric. Integritatea organismului uman nu este dată
de suma organelor individuale. Creierul nu este integratorul
diverselor funcŃii ale corpului, integrarea este o trăsătură
emergenta a întregului organism. CredeŃi că s-a deranjat cumva
industria transplantării de aceste constatări?
p. 197
Dr. David W. Evans scrie: "M-am întrebat de ce continui să
încerc să fac cunoscut adevărul despre transplantare, după 35 de
ani de eforturi destul de inefective. La început m-a motivat
descoperirea fraudei ştiinŃifice şi intelectuale implicate în
definiŃia de "moarte cerebrală" când era clar că se testau doar
părŃi infime din creier. Pe măsură ce trecea timpul, motivele tot
mai puternice au devenit îngrijorarea în ce priveşte modul cum
oamenii vulnerabili sunt păcăliŃi, mai ales de către autorităŃile
medicale, cu intenŃia de a obŃine mai multe organe pentru
transplant, cu orice preŃ, după cum se pare. Dacă milioanele de
oameni care au semnat cardurile de donatori în ideea că vor
dona organele "după moarte" nu au fost informaŃi că risca să fie
doar diagnosticaŃi ca morŃi cu ajutorul unor criterii
controversate în lumea medicală, atunci ei au fost înşelaŃi, iar
"acordul" lor de a dona organe nu este valabil din punct de
vedere juridic."
Conceptul de moarte cerebrală este "empiric şi logic FALS",
scrie cercetătorul în neurologie Gerhard Roth.
Psihiatrul Johann-Christoph Student afirma că este "absolut
inacceptabil ca morŃii cerebrali să fie etichetaŃi ca morŃi şi că ei
sunt doar "definiŃi ca morŃi deoarece medicii nu au curajul să
admită că organele sunt extrase pe viu de la persoane care încă
au viaŃă în ele". Medicul internist Linus Geisler susŃine că un
"mort cerebral" este o persoană vie căreia îi lipsesc anumite
funcŃii ale creierului; în procesul morŃii, sistemul medical îşi
permite să tragă linia de separare dintre viaŃă şi moarte după
criterii arbitrare.
Dr. med. Max-Otto Bruker, internist, a declarat:
"În prezent moartea cerebrală este considerată în mod absurd
ca moarte totală, deşi nu există dovezi suficiente pentru această
afirmaŃie. Mi-e ruşine pentru profesia de medic, pentru colegele
şi colegii mei care nu se revoltă în mod clar faŃă de modul cum
este informată populaŃia în privinŃa transplantării de organe.
Prin tăcerea lor, ei favorizează astfel o afacere întunecată,
practicată fără etică şi morală, o afacere care ignora
demnitatea umană şi bagatelizează riscurile uciderii unei
persoane aflate încă în viaŃă."
FundaŃia Germană pentru Transplant de Organe admite ca »şi
după intrarea în moarte cerebrală pot fi constatate mişcări ale
extremităŃilor«, cum ar fi »semnul lui Lazăr« – o mişcare care
seamănă cu o îmbrăŃişare: »Asemenea mişcări pot fi constatate
la ca. 75% din cei aflaŃi în moarte cerebrală«, recunoaşte
FundaŃia.
Cardiologul german dr. Paolo Bavastro afirma : "Reflexele
sunt fenomene vitale, indiferent de locul unde apar şi forma în
care se manifestă. Un mort, un cadavru nu are reflexe! Cei care
susŃin definiŃia morŃii cerebrale afirmă: sunt doar reflexe, omul
Lohanul nr. 29, martie 2014
 Medicină
Medicin
e mort. Ei bine, aceasta »logica« tine cel mult de o »etica a este vorba de oameni vii! Sunt oameni grav bolnavi, oameni
eliminării prin definire« şi este în realitate o încercare de aflaŃi pe moarte, însă un muribund este un om care încă
tutelare a percepŃiilor, cum a explicat şi filozoful Robert trăieşte." (Schrödinger, Ce este viaŃa, 1987, Fox Keller - Noua
Spaemann. PacienŃii definiŃi ca morŃi cerebrali ne arată clar gândire despre viaŃa, 1998)
multe procese vitale care au funcŃii integrative: respiraŃia
internă (schimb de gaze între sânge şi Ńesuturi), respiraŃia Citind până aici cred că v-aŃi dat seama deja că există o mare
celulară, reglarea tensiunii, activitate cardiacă spontană, diferenŃă între moartea biologică, adică moartea reală, şi cea
reglarea temperaturii, eliminare (urina şi fecale), procese cerebrală, nou definită peste noapte de medicină "modernă" în
metabolice, producŃie şi eliminare de hormoni, producŃie de scopuri bine determinate. Gândirea mecanicistă ne face dealtfel
sânge proaspăt etc. Un om grav bolnav, un muribund este încă uşor de manipulat şi ne Ńine dealtfel pe majoritatea într-o
pacient, nu este un mort." închisoare a spiritului, în care am ajuns să considerăm că doar
creierul ne defineşte, am uitat că suntem de fapt nişte fiinŃe
Referitor la importanŃa "reflexelor", să nu uităm că în conceptul foarte complexe, că suntem mai mult decât simpla materie sau
iniŃial formulat de Comitetul de la Harvard se vorbea despre o masa biologică, iar sufletul şi spiritul nostru nu se afla doar în
»areflexie totală« (deci lipsa totală de reflexe!), DAR imediat trunchiul cerebral! Dar oricum asta nu are nicio legătură cu
ce s-a început cu practica de măcelărire a "morŃilor cerebrali" s- definiŃia frauduloasă a "morŃii cerebrale", despre care ştim acum
a constatat că 75% aveau multe reflexe, de aceea repejor s-a că a fost inventată doar pentru a se da mâna liberă traficului
modificat iar definiŃia, precizându-se că trebuie să există doar o legalizat de organe.
»areflexie cerebrală«. Alba-neagra!
Definim viaŃa ca activitate cerebrală măsurabila în prezent?
Dintr-o prelegere a dr. Paolo Bavastro:
Descoperirile neurologice din prezent confirma că viscerele
"Să analizăm problematica morŃii cerebrale şi dintr-o altă noastre sunt învelite cu peste 200 de milioane de neuroni (şi
perspectivă, citind explicaŃiile fizicianului E. Schrödinger, miliarde de bacterii!). Acest "creier secundar" este practic un
părintele mecanicii cuantice, care în 1944 pusese întrebarea duplicat al creierului din cap. Tipul de celule, substanŃele active
»Cum se explică prin fizică şi chimie procesele din timp şi şi receptorii sunt identici. ŞtiŃi cum se spune că "am decis din
spaŃiu care au loc în interiorul limitat al unui organism viu? burta". Hormonul care ne face "fericiŃi", serotonină, nu este
Care sunt caracteristicile vieŃii?«. Răspunsul lui sună aşa: produs atât în creier, cât în intestine! Creierul produce cam 0,1-
»Când acel organism continua să facă ceva, se mişca, schimba 0,5ppm de serotonină, în timp ce intestinul produce 5ppm. De
substanŃe cu mediul într-o perioadă mai lungă decât ne-am asemenea, nivelul de serotonină din creier nu se lasa influenŃat,
aştepta de la o bucată de materie moartă. ... Cândva dispare acea în schimb avem - prin alimentaŃie - puterea de a modifica
calitate a organismului şi rămâne nivelul de serotonină din intestin.
doar o bucată moartă de materie... ARTICOLUL 22 (ConstituŃia României)
În fizică numim acest fenomen (1) Dreptul la viaŃă, precum şi dreptul la integritate Visele noastre, reflecŃia misterioasă
stare de echilibru termodinamic sau fizică şi psihică ale persoanei sunt garantate. a sufletului uman, sunt de
stare de entropie maximă« - Astfel, asemenea influenŃate de serotonină
semnele vieŃii sunt rezistenŃa pe produsă din intestine! Să nu uităm
care o opune organismul prăbuşirii finale - nu capacitatea de a de asemenea că ştiinŃa încă nu a reuşit nici să localizeze sau să
se reproduce, de a creşte, de a se dezvolta, ci faptul că este descifreze subconştientul! Şi atunci cum să echivalăm lipsa de
capabil să rămână »în mişcare« atâta timp. După Schrödinger, activitate cerebrală cu sfârşitul vieŃii??Dr. Michael Gershon,
capacitatea organismului de a se opune morŃii este legată de profesor şi preşedinte al departamentului de anatomie şi
ordinea caracteristică a moleculelor pentru care nu se aplică biologie celulară de la Universitatea Columbia, New York, a
legile obişnuite ale fizicii. Atâta timp cât un om, un organism scris o lucrare cu titlul "Al doilea creier. Baza ştiinŃifică a
trăieşte, pentru acesta nu sunt valabile legile obişnuite ale instinctului visceral [...]", în care afirmă că noi, oamenii, avem
fizicii; el nu intra în dezagregare, se eliberează din entropie; în zona viscerală un organ inteligent şi sensibil. Nota bene:
abia în moarte, după încheierea procesului de deces se aplică Creierul din cap şi creierul visceral folosesc aceiaşi
legile fizicii, ale entropiei: organismul intra în dezagregare, neurotransmiŃători!
organele încep să se dizolve, se tinde către un echilibru
termodinamic. După considerente pur fizice, un om căruia i-a Michel Neunlist, directorul Institutului de Cercetare pentru Boli
cedat creierul este un om viu! Organele acestui om pot fi Digestive din Nantes, explica de asemenea că sistemul nervos
recoltate din singurul motiv ca el încă nu a intrat în stare de enteric este de fapt primul nostru creier, dpdv cronologic.
entropie, deci este încă viu! În cazul morŃilor cerebrali, din
punct de vedere biologic, fenomenologic şi fizic (dar nu numai) A propos, tot în acest context se explică şi "sindromul colonului
p. 198 Lohanul nr. 29, martie 2014
 Medicină
Medicin
iritabil" care este întâlnit la foarte mulŃi copii care au devenit
autişti după vaccinare, având în vedere că mercurul şi aluminiul
din vaccinuri ataca toŃi neuronii!
Ca atare, atâta timp cât acest "creier visceral" încă trăieşte, e
clar că nu se poate aplica definiŃia arbitrară moarte cerebrală =
moarte.
Acelaşi lucru se aplică şi la inima şi la tot ceea ce este legat de
inimă.
"Întregul univers este cuprins în corpul nostru, iar întregul corp
este cuprins în inimă. Astfel, inima este esenŃa centrală a
întregului univers. "(Ramana Maharshi)
ŞtiaŃi că în inima exista o structură neuronala independenta (!),
asemănătoare cu cea a creierului şi că inima influenŃează
funcŃiile cerebrale? ŞtiaŃi că inima are un câmp magnetic de 50
până la 5000 de ori mai puternic decât cel al creierului? Un
câmp magnetic care influenŃează sistemul nervos al altor
oameni şi care este măsurabil şi la câŃiva metri de corpul
nostru? De ce va surprinde? În toate tradiŃiile vechi inima este
privită de secole ca şi centru al emoŃiilor, al intuiŃiei, al
înŃelepciunii, al pasiunii şi al iubirii, ca şi centru şi poarta
spirituală către adevărata noastră fiinŃă.
Iată că a început şi ştiinŃa să admită. Studii noi arata nu numai
că inima însăşi este un fel de "creier", ci ea comunica clar cu
creierul şi influenŃează percepŃiile şi emoŃiile omului.
"Sistemul nervos aflat în inimă (creierul inimii) îi permite inimii
să înveŃe, să-şi amintească şi să ia decizii independent de
scoarŃa cerebrală. Nenumărate experimente au demonstrat că
semnalele trimise neîntrerupt de către inima spre creier
influenŃează în mod semnificativ funcŃiile cerebrale înalte, care
se ocupă cu percepŃia, cunoaşterea şi prelucrarea emoŃiilor",
afirma medicul Rollin McCraty de la Institute of Heart Math.
O descoperire şi mai uimitoare a cercetătorilor de la Institute of
Heart Math este legată de câmpul magnetic uluitor al inimii:
componenta electrică a acestui câmp este de 60 de ori mai
puternică decât cea a creierului, cea magnetică este de aproape
5000 de ori mai puternică! Acest câmp al inimii pulsează şi
trimite modele ritmice extrem de complexe în întregul corp,
astfel influenŃând un număr mare de procese biologice - creierul
însuşi se sincronizează permanent după acest puls
electromagnetic. Astfel, câmpul inimii pune la dispoziŃie
semnalul de sincronizare pentru întregul corp, cu care ne putem
armoniza conştient pentru a fi în armonie cu propria noastră
inimă!
Aspectele juridice în România
p. 199
Legea nr. 2 din ianuarie 1998 privind prelevarea şi transplantul
de Ńesuturi şi organe umane spune aşa:
Datele pe care trebuie să le conŃină actul constatator:
I.Diagnosticul morŃii cerebrale se stabileşte pe baza
următoarelor criterii:
1.Examen clinic:
- starea de comă profundă, flască, areactivă;
- absenŃa reflexelor de trunchi cerebral (în mod special, absenŃa
reflexelor fotomotor şi corneean).
2. AbsenŃa ventilaŃiei spontane, confirmată de testul de apnee
(la un Pa CO2 de 60 mm Hg).
3. Două trasee EEG, efectuate la 6 ore, care să ateste lipsa
electrogenezei corticale.
II. Cauza care a determinat moartea cerebrală trebuie să fie
clar stabilită.
III. Excluderea altor cauze reversibile care ar putea produce
un tablou clinic şi un traseu EEG, asemănătoare cu cele din
moartea cerebrală (hipotermia, mai mică de 35ŸC,
medicamente depresoare ale sistemului nervos central,
hipotensiune arterială - presiune arterială medie mai mică de
55 mm Hg).
IV. Diagnosticul de moarte cerebrală va fi stabilit de doi
anestezişti reanimatori diferiŃi sau de un anestezist reanimator
şi un neurolog sau neurochirurg, prin două examinări repetate
la un interval de 6 ore.
Doar aşa, în treacăt, să menŃionăm că în Germania se stipulează
în protocolul de constatare a "morŃii cerebrale" că intervalul
minim trebuie să fie de 12 ore, ceea ce subliniază caracterul
aleatoriu al întregii poveşti. După cum vedeŃi, din punct de
vedere legal totul pare reglementat impecabil: nu se pot preleva
organe decât când a fost stabilită "moartea cerebrală". Şi totuşi,
ceea ce nu se precizează deloc în textul legii este CÂND este
cazul său când este voie să se constate această "moarte
cerebrală". Aici intervine, în bună tradiŃie birkenwaldiana,
autoritatea exclusivă de zeu a medicului: doar medicul are
puterea şi autoritatea deplină de a proceda la constatarea morŃii
cerebrale, într-un moment pe care îl alege doar el! Medicului
respectiv nu i se cere să îndeplinească niciun fel de criterii. Cu
viaŃa unui om în joc, el nu are nevoie decât să presupună că la
un pacient va interveni moartea cerebrală în 2-3 zile şi deja
poate dispune stoparea medicamentaŃiei şi începerea testelor de
constatare a morŃii cerebrale; stoparea medicamentaŃiei şi a
oricărui tratament e necesară, ca să nu se "falsifice" rezultatele
testelor de constatare a morŃii cerebrale. De asemenea, medicul
nu este obligat nici măcar să informeze familia pacientului
Lohanul nr. 29, martie 2014
 Medicină
Medicin
despre ceea ce face, familia primeşte mai târziu doar rezultatele cerebrală?
testului!
Ei bine, iată mai întâi ce spune Academia Americană de
Se pare că legea care stipulează condiŃiile de cumpărare a unei Neurologie:
case este mai bine reglementata şi acoperă mai multe drepturi
ale individului decât legea care se ocupă cu extragerea de
organe vitale din corpul pacienŃilor lăsaŃi la mâna deciziilor
individuale ale medicilor. În rest, la orice operaŃie cât de mică
aveŃi de semnat un balot de documente despre riscuri (deh, dacă
uită ceva risca să fie dat în judecată), dar de un "mort cerebral"
care să-şi dea în judecată doctorul nu prea am auzit; în plus,
cred că cel puŃin 95% din aparŃinători nu au habar despre
diagnosticul de moarte cerebrală, deci hei, medicul are
autoritate supremă şi că întotdeauna trebuie să-l ascultăm ca pe
Dumnezeu! În România exista un formular de declarare a morŃii cerebrale.
Pe aceeaşi pagină puteŃi citi însă şi despre măsurile extraordinar
Deşi e vorba de existenŃa unor oameni, vedeŃi bine cum de intensive cu care bietul donator este "îngrijit" şi "tratat" spre
legiuitorii nu au considerat necesar să definească această beneficiul potenŃialilor recipienŃi şi în vederea recoltării
procedură astfel încât orice fel de abuz să fie imposibil, sau organelor.
măcar să precizeze ca aparŃinătorii unui pacient aflat în comă
cerebrală trebuie să fie informaŃi şi să-şi dea consimŃământul Este importantă terapia de prevenire a atelectaziilor,
scris pentru procedura de constatare a morŃii cerebrale. Astfel, i menŃinerea asepsiei
se permite medicului respectiv să decidă singur, după criterii
căilor respiratorii. Atelectazia şi resuscitarea volemică
doar de el ştiute, asupra vieŃii şi morŃii pacienŃilor! În mod
excesivă sunt princi-
normal, un medic nu are voie nici măcar să-mi facă o injecŃie
palele cauze de hipoxemie. Astfel se recomandă pentru
fără să se facă pasibil de pedeapsă (singura excepŃie fiind cazul prevenirea atelectaziei aspiraŃia frecventă a secreŃiilor
traheale, kinetoterapie respiratorie (drenaj postural, manevre
când acea injecŃie mi-ar salva viaŃa în mod explicit!). În schimb de expansionare a plămânilor, tapotaj toracic, percuŃii
are voie să-mi întocmească paşaportul pentru lumea cealaltă! toracice), bronhoscopie precoce. Modificările minime ale
Cum este posibil ca legea să presiunii hidrostatice pot duce la
acorde tacit unui medic autoritatea Prof. Cicero Coimbra: modificări dramatice ale
absolută de a decide dacă un om Prin testele de diagnosticare a morŃii cerebrale conŃinutul de apă în plămâni, în
are dreptul să trăiască sau să ucidem pacienŃii pentru a verifica dacă sunt morŃi. condiŃiile alterării permeabilităŃii
moară? Şi să nu-mi veniŃi cu membranei alveolo-capilare
justificarea de carton că medicii nu vor să prelungească inutil (consecinŃă a hipersimpaticotoniei indusă de angajare).
suferinŃa pacienŃilor, căci dacă un "mort cerebral" este declarat Terapia de repleŃie volemică trebuie ghidată astfel încât:
oricum "mort", de ce ar mai suferi?? În mod normal, un medic presiunea venoasă centrală să fie menŃinută în jur de 8 mmHg,
poate să facă un singur lucru fără permisiunea unui pacient: să-i iar presiunea în capilarul pulmonar blocată 8-12 mmHg.
salveze viaŃa. Ori la constatarea morŃii cerebrale nu se pune
problema de aşa ceva. Legea transplantului în Germania mai Studii experimentale au arătat că albuterolul, împreună cu
precizează, cu o ironie sinistră, ca "moartea trebuie constatată terapia diuretică accentuează clerance-ul apei pulmonare (12).
după reguli corespunzătoare stadiului actual al ştiinŃei
medicale", în timp ce "moartea cerebrală trebuie constatata Se iau măsuri de combatere a transmiterii orizontale a
după reguli procedurale corespunzătoare stadiului actual al germenilor şi se face antibioterapie în caz de semne clinice de
ştiinŃei medicale". VedeŃi ce diferenŃă fină şi totuşi bogată în infecŃie pe baza evidentelor
semnificaŃii?
bacteriologice. La pacienŃi cu edem pulmonar acut neurogen se
Cât de sigură este metoda de diagnosticare a morŃii cerebrale?
indică de
Vă întrebaŃi desigur: dar cum se stabileşte moartea cerebrală? monitorizarea hemodinamică invazivă, cu cateter tip Swan-
Ce criterii mai mult sau mai puŃin "ştiinŃifice" (mai ales alea în Ganz.
"consens"!!) există pentru a pune un diagnostic de moarte

p. 200 Lohanul nr. 29, martie 2014

 Medicină
Medicin
Toate acestea nici nu ar intra în calcul dacă pacientul nu ar fi
etichetat ca potenŃial donator!
Testam sau ucidem?
Testarea clinică în vederea diagnosticului de "moarte cerebrală"
include printre altele: "provocarea" corneei cu un obiect,
înŃeparea nărilor, iritarea gâtului cu un obiect, stimularea unei
dureri pentru verificarea reflexelor, iritarea traheei printr-un
cateter, apăsare fermă pe globul ocular, turnat apă cu gheaŃă în
urechi. Pentru confirmarea diagnosticului se mai injectează
uneori o substanŃa de contrast (angiografie), ceea ce la mulŃi
"donatori" aflaŃi încă în viaŃă duce la şoc anafilactic.
ReŃineŃi cronologia evenimentelor: deşi e vorba doar de a testa
DACĂ un pacient este mort cerebral, deja el este înŃepat în
ochi, brutalizat cu apă cu gheaŃă în urechi şi i se ia aerul minute
în şir!!
Testele pro formă de constatare a morŃii cerebrale testează doar
reflexele provenite din trunchiul cerebral (pupilele, clipitul sau
reflexul oculocefalic). Dar ce se întâmplă cu celelalte reflexe,
care nu sunt declanşate din trunchiul cerebral, cum ar fi de
exemplu creşterea tensiunii? Tensiunea creşte întotdeauna
vizibil atunci când "explantatorii" încep să spintece carnea cu
fierăstrăul medical. Acest "reflex" este doar favoritul industriei
farmaceutice când e vorba de betablockere, de alphablockere,
de inhibitorii ACE, diuretice şamd, brusc el nu mai contează??
Lăsând la o parte toate celelalte metode "ştiinŃifice" de testare,
puteŃi identifica cel mai uşor aceasta constelaŃie de fraudă
mondială datorită faptului că unul din testele făcute în
procedura de diagnosticare a morŃii cerebrale este practic o
metodă sigură de a ucide un pacient aflat în comă cerebrală!!
Este vorba de celebrul şi controversatul, de multe ori fatalul test
de apnee. Prof. Cicero Galli Coimbra M.D., Ph.D. Associate
Professor, Departamentul de Neurologie şi Neurochirurgie al
UniversităŃii São Paulo, explica extrem de clar cum mulŃi dintre
pacienŃii aflaŃi în comă "ireversibilă" ar fi putut supravieŃui dacă
nu ar fi fost supuşi la acest test de apnee, singurul care este
obligatoriu în toate Ńările în care se lucrează cu diagnosticul de
"moarte cerebrală" şi care risca să vatameze şi mai mult
creierul. Să fie o coincidenŃă că acest test, cel mai periculos,
este singurul obligatoriu peste tot? Cum poate un medic, care a
depus jurământul lui Hipocrate de A NU FACE RĂU, să aplice
un asemenea test unui pacient cu traumă cerebrală, test care NU
îi este de folos pacientului, ci este conceput cu singurul scop de
a accelera constatarea nou-definitei "morŃi cerebrale", pentru a
recolta organele?
Acest test se face prin oprirea ventilaŃiei mecanice timp de până
la 10 minute ca să se vadă dacă pacientul poate respira singur,
fără ajutor. ReŃineŃi că oamenii aflaŃi în "moarte cerebrală" sunt
ventilaŃi cu aparate care doar introduc oxigen în corpul
p. 201
pacienŃilor, dar acel oxigen circula şi este eliminat apoi fără
ajutor - lucru care la o persoană aflată în moarte clinică nu se
întâmplă; un mort nu poate fi "ventilat"! Apoi, gândiŃi-vă la
oamenii care trăiesc cu un stimulator cardiac fără de care inima
le-ar ceda! Să-i considerăm şi pe ei "morŃi" numai fiindcă viaŃa
lor depinde de un aparat??
Ei bine, starea pacientului întotdeauna se înrăutăŃeşte după
acest test de apnee, explica prof. Coimbra.
Testul se face fără ştirea aparŃinătorilor, iar rudele pacientului
nu sunt informate aproape niciodată despre ceea ce se întâmplă
în timpul testului. Ca şi la vaccinare, aparŃinătorii trebuie să ia o
decizie informată de a permite sau nu acest test de apnee.
Medicul care face testul este obligat să informeze aparŃinătorii
pacientului despre beneficiile şi riscurile acestui test, mai bine
zis este obligat să explice că nu există absolut niciun fel de
beneficii pentru pacient, ci doar riscuri care pot fi fatale! Dar
aproape niciun medic nu face asta, fiindcă atunci nu s-ar mai
crea premisa diagnosticării morŃii cerebrale!
Ei bine, dacă la acest test se constată că pacientul -care de multe
ori este muribund, dar nu încă mort!- nu mai respira singur,
acesta este pentru personalul medical un semnal să nu se
oprească ventilatorul, nu cumva să le moară "mortul", ci să se
continue respiraŃia artificială atâta timp cât este nevoie, până
când recipientul, recipienŃii sunt gata să primească organele.
Abia după ce organele sunt excizate, "donatorul" este definitiv
mort.
Prof. Coimbra a Ńinut o prelegere în cadrul congresului "Signs
of life" în 2009, în care a explicat că mulŃi pacienŃi cu traume
cerebrale, chiar atunci când sunt într-o comă profundă, au şanse
de a-şi reveni şi de a-şi relua viaŃă normală; Ńesuturile cerebrale
pot fi doar în stare de repaos şi nu neapărat distruse în urma
reducerii fluxului de sânge către creier. Acest fenomen,
cunoscut sub numele de "penumbra ischemică", nu era cunoscut
când au fost stabilite primele criterii neurologice pentru
diagnosticul de "moarte cerebrală".
Testul de apnee (ca treaptă esenŃială spre diagnosticarea morŃii
cerebrale!!) poate duce la un colaps intracranian ireversibil al
circulaŃiei sângelui, la emfizeme, la acidoza respiratorie sau
chiar la stopuri cardiace, prin care se anihilează definitiv orice
speranŃă de îmbunătăŃire neurologică a pacientului "testat".
Prof. Coimbra afirma că testul de apnee este o procedură
medicală complet lipsită de etică şi inumană. Când aparŃinătorii
unui pacient sunt informaŃi despre brutalitatea şi riscurile
acestei proceduri, aproape toŃi îşi retrag permisiunea de
recoltare a organelor celor dragi! Prof. Coimbra a mai făcut
următoarea remarcă: atunci când un pacient cu infarct este adus
la urgenŃă, el nu va fi niciodată supus vreunui test pentru a se
Lohanul nr. 29, martie 2014
constata dacă a avut stop cardiac, ci dimpotrivă, toată lumea se
ocupă intensiv de el şi inima lui este ferită de orice fel de factori
de stres suplimentar. În contrast, un pacient cu traumă cerebrală
este supus la testul de apnee prin care organul deja vătămat
(creierul) trebuie să suporte un stres suplimentar, care îi
periclitează şi mai mult viaŃa. Dr. Yoshio Watanabe, cardiolog
în Nagoya/Japonia, este de aceeaşi părere, susŃinând că dacă un
pacient în comă cerebrală nu ar fi supus testului de apnee el ar
avea şanse de până la 60% de a-şi reveni, în condiŃiile în care ar
primi îngrijirea cuvenită!
Prof. Coimbra explica ce se întâmplă cu tiroida oamenilor cu
traume cerebrale. O hipotiroidie apare în corelaŃie cu gravitatea
traumei cerebrale şi duce în mod sigur la moarte pentru
pacienŃii aflaŃi în comă cerebrală, ori tocmai tratarea acestei
hipotiroidii este "neglijată" de îndată ce apare posibilitatea
diagnosticării "morŃii cerebrale". Cu alte cuvinte, în locul unui
tratament hormonal care le-ar putea salva viaŃa, pacienŃii sunt
supuşi unui test potenŃial ucigător, testul de apnee. Acest test
este făcut exact la acei pacienŃi care sunt afectaŃi cel mai
puternic de hipotiroidie şi deci arata reacŃii reduse la dioxidul de
carbon. Este posibil ca ei tocmai de aceea să nu reacŃioneze la
testul de apnee, deoarece nu mai dispun de suficienŃi hormoni
tiroidieni şi/sau au o circulaŃie a sângelui mult slăbită, deci nu
neapărat fiindcă centrul respirator ar fi vătămat ireversibil.
Acelaşi aspect al recuperării pacienŃilor cu traume cerebrale l-a
preocupat şi pe dr. David Hill, un anestezist britanic, docent la
Cambridge, care a declarat: "Trebuie accentuat mai întâi de
toate că se admit următoarele lucruri: 1) că anumite funcŃii sau
măcar anumite activităŃi din creier pot continua să existe şi 2)
că singurul scop în care un pacient este definit mai degrabă ca
mort decât ca muribund este acela de a putea extrage de la el
organe vitale. Utilizarea criteriilor diagnostice actuale nu
poate fi interpretată sub nicio formă ca benefică pentru
pacientul aflat eventual pe moarte, ci este doar potenŃial utilă
(contrar principiilor hipocratice!) pentru eventualul recipient
al organelor."
Prin dezvoltarea de teste precum tomografia cu emisie de
pozitroni sau RMN-ul, activitatea creierului care oferă
informaŃii despre, de ex., reacŃiile la durere, poate fi mai exact
documentata decât cu diagnosticarea morŃii cerebrale de până
acum. Diverse studii arata ca pacienŃii aflaŃi în stare de
cunoştinŃă minimă (Minimally Conscious State, MCS)
reacŃionează la atingeri, la chipuri, la voci. Anesteziştii britanici
au cerut în anul 2000 ca donatorii de organe să primească
anestezie totală, pentru a evita orice fel de durere posibilă. Oare
cadavrele trebuiesc anesteziate?? Şi în Germania s-au văzut
multe cazuri în care mulŃi donatori "morŃi cerebral" se mişcau
pe masa de transplant, provocând nişte şocuri extreme
personalului medical din sala de operaŃie, motiv pentru care
aceşti "morŃi cerebrali" aflaŃi în moarte nefinalizată primesc de
p. 202
multe ori medicamente relaxante în timp ce sunt spintecaŃi ca să
li se recolteze organele unul după altul.
Revista Spiegel a publicat în 1994 un articol cu titlul
"Antecamera morŃii" în care printre altele găsim următorul
pasaj: "Când echipele de chirurgi vin pentru explantare,
anestezistul este deja la capul "mortului". În timp ce chirurgii
taie şi desfac corpul donatorului de la bărbie până la zona
pubiană şi prepara şi scot organele unul după celălalt,
anestezistul are sarcina de a controla circulaŃia sângelui,
respiraŃia, temperatura, adică tot ceea ce medicii numesc
"funcŃiile vitale" ale donatorului. Abia când este fixat şi pornit
tubul prin care este injectata perfuzia finală în corpul
donatorului, vine momentul când medicii încep să facă glume şi
să se descarce prin râs de tensiunea acumulată. Atunci nu mai e
nevoie de susŃinerea funcŃiilor vitale. Abia atunci se dă
comanda: Anestezistul se poate retrage."
Constatarea "morŃii cerebrale" îi transforma pe pacienŃi în
"conserve de organe" (human vegetables). O întreagă ramură
medicală, aşa-zisa "condiŃionare a donatorilor", se ocupă cu
"terapia intensivă" a "morŃilor cerebrali" care trebuie ŃinuŃi cu
orice preŃ încă puŃin "vii" în scopul recoltării organelor.
În special utilizarea şi prepararea de Ńesuturi este acum la mare
modă. Aşa-zisa »Tissue Engineering«, cu care se transformă
Ńesuturile donatorilor în produse high tech, este o ramură în
creştere. Transplanturile obŃinute aici de la un singur donator
pot fi împărŃite la şaizeci de persoane şi vândute în diverse tari.
În SUA, unde există cele mai multe astfel de firme, se
calculează valoarea tuturor părŃilor folosibile de la un donator la
ca. 250.000 de euro, în condiŃiile în care numărul posibilităŃilor
de utilizare creşte şi el. Acesta este motivul pentru care de mai
mulŃi ani se specifică pe cardul de donator separat donarea de
Ńesuturi. "Dacă decizia despre viaŃă şi moartea unui om este
făcută doar pe baza activităŃii creierului", argumentează
neurologul Detlef Linke, "atunci ar trebui să fie tabu orice fel de
extragere de Ńesuturi cerebrale pentru a le transplanta altor
persoane". Şi totuşi, deja din 1987 neurologii au început şi cu
acest gen de proceduri: un medic mexican a
transplantat/implantat Ńesut cerebral al unor fetuşi avortaŃi în
creierul unui pacient cu Parkinson (Detlef Linke - Transplant de
creier/Hirnverpflanzung). Linke vede în aceste încercări cel mai
clar exemplu pentru faptul că medicii ar fi pregătiŃi să modifice
din nou cândva sau chiar să renunŃe la definiŃia de "moarte
cerebrală", când asta ar corespunde cu scopurile şi "progresele"
medicinei de transplantare.
Deja s-au făcut multe asemenea transplantări de Ńesut cerebral la
pacienŃii cu Parkinson. În curând, speculează neurologul Linke,
s-ar putea ca transplantarea de Ńesut cerebral să devină mai
Lohanul nr. 29, martie 2014
 Medicină
Medicin
importantă decât transplanturile de inimă, ficat sau rinichi,
întrucât există trei avantaje esenŃiale:
*Exista o cantitate semnificativă de Ńesut cerebral disponibil:
fetuşii avortaŃi anual în Germania, de ex., corespund cantitativ
unui camion întreg de Ńesut cerebral.
* Nu prea există probleme cu respingerea - celulele sistemului
imunitar nu străpung bariera hematoencefalică, astfel încât ele
nu pot ataca Ńesutul străin din creier.
* Numărul potenŃialilor recipienŃi este enorm: bolnavii de
Alzheimer, de Parkinson, epilepsie, scleroza multiplă,
schizofrenie, paralizii, sunt doar câteva din bolile pe care
medicii vor să le "trateze" prin transplantul de Ńesut cerebral.
În "moarte cerebrală" - dar cât de mort?
Ca fiinŃă unică şi irepetabila, omul nu este reprezentat doar
prin creierul său, ci şi prin trupul său, care trăieşte încă în
proporŃie de 97% după intrarea în "moarte cerebrală" …(Prof.
Dr. med. Linus Geisler)
Când este vorba de moartea unui om, ar trebui mai întâi să
răspundem la întrebarea: ce este omul? Fiindcă deja de aici
începe controversa, susŃine autorul Rainer Beckmann. Printre
suporterii ipotezei morŃii cerebrale se află mulŃi susŃinători ai
unei imagini biologic-materialiste despre om, care reduce
existenta umană la fenomenele măsurabile "ştiinŃific" şi
"explică" gândirea sau conştiinŃa umană cu ajutorul proceselor
biochimice, respectiv electrice, la nivelul creierului. Mda, din
p. 203
această perspectivă încheierea activităŃii cerebrale ar putea
însemna moartea omului. Dar oare aşa să stea lucrurile în
realitate?
DefiniŃia "morŃii cerebrale" este foarte controversata între
neurologi: oare "linia zero" în EEG dovedeşte cu adevărat
încheierea oricărei activităŃi electrice în creierul mare? Atunci
de ce mai poate fi dovedit un rest de activitate când se face un
EEG nazofaringian (se introduce un electrod prin nas până în
apropiere de membrana creierului unde este situat simŃul
mirosului - Riechhirn)? Şi ce semnifică faptul că şi creierul unui
"mort cerebral" poate continua să producă hormoni?
A propos de ceea ce ne defineşte mai mult că oameni, vă invit
să vă gândiŃi la un paradox: când încetează activitatea
creierului, inimă poate continua să bată. Când încetează
activitatea inimii, în mai puŃin de câteva minute încetează şi
orice activitate a creierului!
AsociaŃia germană IniŃiative KAO (Informare critică despre
donarea de organe) a formulat următoarele idei cu privire la
procedura dubioasă a declarării morŃii cerebrale.
ŞtiaŃi că...?

Pierderea completă a funcŃiilor cerebrale - "moartea
cerebrală" - nu se poate constata cu certitudine. ViaŃă
şi moartea nu pot coexista într-un om. Poate un om să
fie "mort" şi în acelaşi timp să aibă organe vitale de
donat??

“Moartea cerebrală” este o definiŃie strict legală şi
fără baze ştiinŃifice, creată doar pentru a putea
extrage oamenilor organe vitale fără pedeapsa legii.

Oamenii aflaŃi în "moarte cerebrală" trebuiesc hrăniŃi,
îngrijiŃi, supravegheaŃi şi testaŃi pentru
compatibilitatea cu primitorii de organe. La nevoie
sunt resuscitaŃi.
Foto: dapd

În perspectiva extragerii de organe, oamenii aflaŃi
conform definiŃiei în moarte cerebrală primesc
intravenos medicamente pentru îmbunătăŃirea
circulaŃiei şi a activităŃii inimii, precum şi antibiotice
Lohanul nr. 29, martie 2014
 Medicină
Medicin
sau heparina (care poate duce la hemoragii
cerebrale!). Ei sunt "condiŃionaŃi", adică ŃinuŃi în viaŃa
prin toate mijloacele, deoarece e vorba de prelevarea
de organe vitale.

Oamenii definiŃi ca fiind în "moarte cerebrală" sunt
calzi, iar digestia, metabolismul şi respiraŃia celulară
funcŃionează. De obicei sunt subfebrili, dar ocazional
pot dezvolta şi febră. Tensiunea nu este constantă, ci
creşte mai ales în timpul prelevării organelor.

La oamenii aflaŃi în "moarte cerebrală" au loc în
continuare hematopoeza, diviziunea celulară şi chiar
vindecarea rănilor.

Sistemul renal este intact, se filtrează în continuare
sângele, iar urina se formează şi se elimină. Sunt
produşi în continuare hormoni, chiar şi cei produşi în
creier, a căror prezenŃă poate fi dovedită în fluxul
sanguin.

În "moartea cerebrală" sunt detectabile 17 reflexe la
bărbaŃi şi 14 reflexe la femei. BărbaŃii aflaŃi în
"moarte cerebrală" pot avea încă erecŃii.

Cei aflaŃi în moarte cerebrală pot reacŃiona la stimuli
externi. De asemenea, uneori apar mişcări ale
membrelor superioare şi inferioare.

Conform Ministerului SănătăŃii din România,
«protocolul de menŃinere a potenŃialului donator are
ca deziderat: menŃinerea în parametri optimi a
funcŃiilor organelor ce urmează a fi transplantate,
implicit a cordului, în acest scop fiind necesară
menŃinerea homeostaziei generale.»
Cel mai impresionant este faptul că femeile aflate în "moarte
cerebrală" în unele cazuri pot aduce pe lume un copil
sănătos. Cea mai lungă perioadă de sarcina cunoscută până
acum a unei femei aflate în moarte cerebrală a durat 107 zile;
ea a dat naştere prin cezariana unui băieŃel, care ulterior s-a
dezvoltat normal.
Poate că unii dintre voi nu vor dori să creadă realitatea sinistră
pe care v-o prezint eu aici despre recoltarea de organe şi veŃi
spune "Ei, ce mă mai interesează ce se întâmplă cu mine, dacă
sunt mort şi nu mai simt nimic!" - ei, dar sunteŃi siguri că nu
veŃi mai simŃi nimic? Chiar când se face EEG
(electroencefalograma) şi aceasta arată un traseu plat în toate
derivaŃiile, nu avem nicio dovadă că organismul nostru nu ar
mai simŃi nimic sau conştiinŃa noastră, spiritul nostru ar fi
dispărut... Bănuim, dar nu putem fi siguri. De ce? Pentru că
ştiinŃa nu poate dovedi sau măsura starea de conştiinŃă şi deci
nu poate stabili când spiritul nostru moare sau părăseşte trupul.
Nu ştiu alŃii cum sunt, dar eu personal nu vreau că dreptul meu
la viaŃa să fie anulat pe baza lipsei unor unde cerebrale.
Cât sunt de câştigaŃi recipienŃii de organe?
Scopul nu scuză întotdeauna mijloacele!
p. 204
În primul rând, trebuie să ştiŃi că datorită tulburărilor psihice şi
sufleteşti grave cauzate de această constelaŃie "donator-
recipient", a apărut prompt şi o ramură a psihiatriei (OTP,
Organ Transplantation Psychiatry) care se ocupă cu persoanele
aflate pe lista de recipienŃi de organe, dar şi cu persoanele care
au primit un organ!
Pentru mulŃi oameni nu este deloc simplu să trăiască cu un
organ străin. Unii au o relaŃie ciudată cu organul, îi dau un
nume şi vorbesc cu el, alŃii pur şi simplu nu-l pot accepta ca pe
ceva care face parte din ei. Poate că există motive întemeiate
pentru asta. Unii se lupta permanent cu remuşcările de a fi
participat la moartea altor oameni. MulŃi îşi doresc să ştie al cui
organ l-au primit, ziua în care ei l-au primit fiind ziua morŃii
altcuiva; acest lucru îi chinuie (aşa cum este şi normal,
omenesc). În acelaşi timp, ei şi familiile lor sunt (trebuie să fie!)
recunoscători donatorului! Există nenumărate relatări ale
oamenilor care au primit organe şi a căror personalitate s-a
modificat după transplantare, unii au căpătat de pildă alte
gusturi la mâncare, alŃii aveau coşmaruri permanente sau
halucinaŃii, alŃii intrau în depresii prelungite cu dorinŃa de
moarte, majoritatea spuneau că nu reuşeau să integreze organul
străin în corpul lor... De asemenea, cei mai mulŃi recipienŃi de
organe nu mai pot duce o viaŃă normală după transplantare, de
aceea nu rareori întâlnim oameni care au fost "transplantaŃi" de
mai multe ori!
Cam pe aici vin unii cu obiecŃii de genul "Păi, săracii oameni,
dacă nu primesc organe noi vor muri!" Tot ce se poate. Un lucru
însă să vă fie clar - din cauza transplantării un om moare
întotdeauna: donatorul sau recipientul! Ştiu că sună dur, dar
asta e viaŃa... Mi se pare îngrozitor de manipulativ (şi e o
strategie!!) să se facă afirmaŃii de genul "Anual mor 14.000 de
oameni din cauză că nu sunt suficiente organe de transplantat"!!
Este o minciună sfruntată. Acei oameni mor DIN CAUZA unei
Lohanul nr. 29, martie 2014
 Medicină
Medicin
boli care le distruge un organ sau uneori chiar din cauza
"tratamentelor" alopate care la rândul lor distrug consecvent
organele! Nimeni nu moare din cauză că nu i se transplantează
un organ! Se încearcă aici aceeaşi strategie divide et impera
aplicată şi la vaccinare (cu imunitatea turmei), în ideea că
oamenii se vor sfâşia între ei într-o controversa eternă, fiecare
cu interesele şi cu adevărul lui, iar în timpul ăsta afacerea
miliardelor câştigate cu donarea de organe merge mai departe,
în lipsa unei dezbateri publice informate.
Nu mai vorbim că foarte mulŃi recipienŃi mor din cauza
complicaŃiilor apărute în urma transplantului, asta se uită f.
repede. Posibilele complicaŃii încep cu respingerea organului de
către organismul recipientului, efectele secundare ale terapiei,
infecŃii, sângerări, insuficienta organului său tumori canceroase
apărute în special după "tratamentul" intensiv cu
imunosupresive.
Trebuie menŃionat aici şi faptul că un transplant nu înseamnă
vindecare!! Când un organ nu mai funcŃionează cum ar trebui,
acest lucru are o cauză profundă, care de multe ori are un sens
biologic. Înlocuirea organului nu va rezolva cauza, ci doar va
oferi cel mult o bucăŃică în plus de viaŃă, în nişte condiŃii
calitative îndoielnice.
Un pacient care a primit un organ nou (de ex. ficat) va plăti
anual pentru medicamente o sumă de că. 150.000 de euro!
După 5 ani de la transplantare, statistică ne spune că mai
funcŃionează doar 71% din rinichi, 67% din pancreasuri, 70%
din inimi, 50% din ficaŃi şi 55% din plămâni. Dar ce se întâmplă
după 5 ani şi cu restul de 39%, 73%, 30%, 50% resp.45%? O
parte din aceştia sunt din nou pe listele de aşteptare pentru un al
doilea organ, iar unii au decedat. Statisticile nu oferă nicio
informaŃie despre ei.
Dr. J. Loibner: „În realitate, transplantarea de organe nu mai
reprezintă o senzaŃie în medicină şi mulŃi oameni au reuşit
astfel să supravieŃuiască. Pe de altă parte, succesele reale în ce
priveşte durata vieŃii câştigate astfel şi mai ales calitatea
acestei vieŃi sunt prezentate public într-un mod mult prea
optimist. Aşteptările faŃă de fezabilitatea tehnică a vieŃii sunt
prea mari. Se vorbeşte de "vindecare" prin transplantare de
organe, care de fapt nu este niciodată vindecare, ci doar o
supravieŃuire în condiŃii reduse de sănătate şi în dependenta de
medicamente.“
În dubio pro vită
Un alt aspect care nu e deloc de neglijat: Între anii 2000-2005,
dr. Deutschmann (pe atunci directorul unei echipe de
transplant) a analizat şi studiat 224 de protocoale de moarte
p. 205
cerebrală semnate de doctori. La 70 de cazuri (deci o treime!!),
protocoalele erau greşite sau incomplete.
Medicii trebuie să raporteze posibilii donatori de organe (deci
încă de aici se încalcă legea confidenŃialităŃii datelor
medicale!!!). Raportarea se face fără înştiinŃarea şi permisiunea
aparŃinătorilor. În 2012, în Germania au fost raportaŃi de către
secŃiile de urgenŃă 2594 de potenŃiali morŃi cerebrali (deci
reŃineŃi, potenŃiali, adică nici nu se diagnosticase moartea
cerebrală, dar ei erau deja raportaŃi!!!), la care au fost chemaŃi
coordonatorii de transplant ("agenŃii autorizaŃi" sau "contabilii
morŃii cerebrale"), iar "moartea cerebrală" a putut fi
diagnosticată doar la 1584 (61%), dintre care 1046 au fost
transformaŃi în donatori de organe (66% din cei cu eticheta de
"moarte cerebrală" şi 40% din numărul total!).
În altă ordine de idei, se cunosc deja mii şi mii de cazuri când
oameni diagnosticaŃi cu moarte cerebrală şi-au revenit după ce
au fost îngrijiŃi corespunzător şi trăiesc în continuare, bine
sănătoşi. Deci cum poate o metodă de diagnosticare să fie
"sigură" când "morŃii cerebrali" se trezesc?? La fel cum şi
vaccinarea ne "protejează" fiindcă ne spune propaganda
medicală asta??
Şi ce efecte subtile are simplă existenŃă a acestui diagnostic de
"moarte cerebrală" asupra atitudinii medicilor, asupra modului
cum este privit şi îngrijit un pacient, asupra implicării cu care
personalul medical ar trebui să lupte pentru supravieŃuirea unui
pacient?
Cine are dreptul să decidă momentul când măsurile de terapie se
transformă din "centrate pe pacient" în "centrate pe primitorul
de organe"?? Ce-o fi în sufletul asistentelor medicale de la
terapie intensivă când se ocupă cu dăruire de un pacient, până
când este exprimată suspiciunea de "moarte cerebrală"? O soră
medicală relatează: "De pe o clipă pe alta se schimbă nu numai
statutul "obiectiv" al pacientului din grav rănit în mort cerebral,
"cadavru viu", ci se schimbă şi dispoziŃiile cu privire la
îngrijirea lui: în locul măsurilor care să-l ajute pe pacient, se
aplică alte măsuri, menite să păstreze cu orice preŃ funcŃiile
vitale ale organelor, în scopul prelevării acestora. Aceasta aşa-
numita "condiŃionare" a donatorului îi aruncă pe asistenŃii
medicali într-o situaŃie emoŃională greu de suportat." Oare se
gândeşte cineva şi la problemele sufleteşti pe care le creează
industria de transplantare personalului medical implicat?
Nimeni nu poate să spună cu certitudine dacă
pacientul/muribundul nu simte această schimbare în
"tratamentul" primit. Comunicarea între oameni nu are loc doar
prin limbaj, ci şi mai ales prin sentimente, prin vibraŃii şi prin
energia cardiacă (prea puŃin studiată!). În plus, pacientul nu
arată a "mort", sângele îi circulă, e cald, respira şi nu se
deosebeşte practic cu nimic de pacienŃii care sunt îngrijiŃi ca să
Lohanul nr. 29, martie 2014
 Medicină
Medicin
se însănătoşească. Şi pentru aparŃinătorii pacienŃilor imaginea
vie a celor dragi se contrazice flagrant cu orice diagnostic de
moarte.
Dacă aveŃi încredere atât de mare -ca şi la vaccinare- în opiniile
"experŃilor" şi în integritatea personalului medical (şi numai
dacă aveŃi nervi de oŃel), vă recomand să urmăriŃi prezentarea
psihologului german Roberto Rotondo (care a fost ani de zile
asistent medical!), unde începând cu minutul 5:00 puteŃi urmări
pe viu cum începe testarea unui pacient în vederea
diagnosticului de moarte cerebrală.
Zach Dunlop de exemplu este un tânăr care a avut norocul să
aibă un văr care era asistent medical de terapie intensivă şi care
nu s-a mulŃumit cu diagnosticul de "moarte cerebrală" primit de
la medicii care deja se pregăteau să recolteze organele, ci şi-a
scos briceagul şi l-a zgâriat pe talpa pe Zach, astfel obŃinând o
reacŃie care i-a dovedit că Zach era încă în viaŃă!! Zach şi-a
revenit şi trăieşte şi acum bine mersi. Ah, iar la interviu a
povestit cum îi auzise pe medici diagnosticandu-l cu moartea
cerebrală!!
Aspectele etice, morale şi concepŃia personală despre viaŃă
În contextul donării de organe, este foarte interesantă concepŃia
fiecăruia dintre noi despre viaŃă. ReacŃia personală la acest
subiect poate fi un barometru care ne arată cum gândim cu
adevărat despre viaŃa, despre oameni, despre noi înşine în final.
Ca atare, dacă suntem ok cu perspectiva dictată de industria
transplantului, cum că viaŃa noastră ar depinde exclusiv de
funcŃiile cerebrale, atunci într-adevăr viaŃa ia sfârşit prin
dispariŃia funcŃiilor cerebrale măsurabile tehnic, aşa-zisa moarte
cerebrală. După motto-ul »scos ştecherul din priză – stins
televizorul« se poate atunci utiliza restul »maşinăriei« fără
remuşcări.
Mult mai dificil este să susŃinem aşa ceva dacă noi considerăm
corpul nostru ca un cadou, ca un templu divin, sau dacă mergem
şi mai departe şi avem convingerea că există o viaŃa înainte de
naştere şi o viaŃă după moarte, iar corpul este de fapt un
instrument al sufletului, construit de suflet în mod individual în
viaŃa de dinainte de concepŃie, cum descrie de ex. pedagogul
Rudolf Steiner în prelegerile lui despre karma. În acest punct
ne-am putea întreba, în funcŃie de convingerile personale şi de
nivelul de evoluŃie spirituală la care am ajuns, oare cum trăieşte
spiritul donatorului donarea de organe şi ce fel de legătură va
uni destinul donatorului cu al recipientului (ştiut fiind din
statistici ca aprox. 95% din donatori nu au luat ei înşişi decizia
de a-şi dona organele!!).
Dacă punem sub semnul întrebării conceptul de moarte
cerebrală, singură consecinŃă logică este punerea sub semnul
întrebării a întregii industrii a transplantului. Următorul
p. 206
exemplu este menit să ne demonstreze cât de îndreptăŃite sunt
aceste semne de întrebare: Renumitul neurochirurg şi docent la
Harvard dr. Eben Alexander a avut ocazia să se convingă pe
propria piele că starea de conştientă nu este neapărat legată de
creier. Cu cuvintele lui: "Am pătruns în lumea conştiinŃei care
există dincolo de limitele creierului fizic". Neurochirurgul s-a
îmbolnăvit în 2008 şi a intrat în comă, pierzându-şi funcŃiile
cerebrale care controlează gândurile şi emoŃiile. După 7 zile de
comă, când medicii îl abandonaseră şi discutau despre
debranşarea aparatelor , neurochirurgul s-a trezit brusc, şi-a
revenit şi şi-a reluat viaŃă normală. În cartea "Proof of heaven",
el relatează trăirile fascinante pe care le-a avut în experienŃa lui
şi cum acestea i-au schimbat cu totul perspectivă asupra vieŃii şi
morŃii. Întrucât dr. Alexander este o capacitate în domeniul lui,
e de sperat că şi colegii lui vor citi cartea şi mai ales să sperăm
că acest consens actual despre aşa-zisa "moarte cerebrală" va fi
repus într-o dezbatere oficială. Dr. Alexander a constatat din
proprie experienŃă că viaŃa nu se sfârşeşte cu moartea clinică şi
că există o stare de conştientă care nu e legată de creier. CitiŃi
cartea, nu veŃi regreta!
Prelevarea de organe
Pentru a putea lua o hotărâre responsabilă pro sau contra donării
de organe, trebuie să cunoaştem în detaliu procedura unei
prelevări de organe, nu să citim o broşură colorată şi să ne
agăŃăm de iluziile vândute de mafia medicală. Pe undeva e o
situaŃie asemănătoare cu propaganda agresivă pentru vaccinare,
asezonată cu mustrările de conştiinŃă care Ńi se impun dacă nu
vrei să-Ńi injectezi copilul cu substanŃe neurotoxice ca să nu
periclitezi "imunitatea de turma". La donarea de organe se
insinuează că nu eşti generos, nu eşti un bun membru al
societăŃii, eşti asocial etc. dacă nu semnezi pentru a fi spintecat
şi ciopârtit de viu! Dar dacă e ceva bun şi nobil, de ce se
manipulează, prezentând publicului larg doar o singură faŃetă a
problematicii??
Pauline W. Chen, chirurg care lucrează în industria
transplantării şi pare convinsă de diagnosticul de moarte
cerebrală (!!), îşi descrie sentimentele astfel:
"În ciuda a tot ceea ce ştiu despre moartea cerebrală, tot mai
am momente de nesiguranŃă. De multe ori, când tăi cu scalpelul
pielea caldă şi moale a unui donator şi văd roşul debordant de
sânge bine oxigenat, vechile îndoieli ale mamei mele se şi
furişează în creierul meu. M-am surprins gândindu-mă la
vieŃile donatorilor şi le-am întrebat pe asistentele care au stat
de vorbă cu familiile acestora ce impresie şi-au făcut. În timp
ce dau la o parte intestinele care încă se contractă şi trec din
greşeală cu mâna peste ce a mai rămas din digestia lor, nu mă
pot împiedica să mă întreb oare ce au mâncat ultima oară şi
dacă atunci, la acea masă, au avut vreo premoniŃie despre ceea
ce li se va întâmpla. În timp ce privesc ultimele picături de
energie frenetică a inimilor lor cum se disipează în nefiinŃă,
Lohanul nr. 29, martie 2014
 Medicină
Medicin
simt un regret că eu sunt singurul martor la sosirea tăcerii
eterne şi că membrii familiei s-au despărŃit de cei dragi cu
sunetul inimii bătând în monitor. Nu numai o dată, în timp ce
recoltam organe, am avut îndoieli. Dar nu aşa cum se temea
mamă, din cauză că donatorii nu erau suficient de morŃi; ce
simŃeam era regretul că trebuia să-i Ńin în viaŃă în acest fel."
Medicul şi parlamentarul german Dr. Wolfgang Wodarg a făcut
o cerere de a participa la o şedinŃă de recoltare de organe şi a
fost refuzat cu explicaŃia că "scena" arata ca un câmp de bătălie
şi nu poate fi suportată de niciun spectator. În timpul
explantării, se ajunge la pierdere totală de sânge, în timp ce pe
podea se întind prosoape şi presuri pentru că medicii
"recoltatori" să nu stea în amestecul de apă şi sânge care se
adună pe jos. Când se recoltează şi Ńesuturi şi oasele mari, restul
de cadavru trebuie apoi să fie mai întâi "stabilizat" pentru
îmbălsămare (de ex. cu cozi de mătură), împăiat şi cusut. Ochii
scoşi sunt lipiŃi cu pansamente sau înlocuiŃi cu ochi de sticlă.
ŞtiaŃi că...?
• Prelevarea de organe se face de regulă noaptea, după
ce asistentele îl aduc pe ”donatorul” ventilat din sala
de terapie intensivă în blocul operator.
• ”Donatorul” este poziŃionat pe masa de operaŃie.
Acest lucru poate provoca mişcări ale corpului
"donatorului" care pot nelinişti personalul medical
prezent. De asemenea, pot apărea căderi de tensiune
la ”donator” care să ”necesite” prevenirea morŃii
cardiace, cu alte cuvinte resuscitarea ”mortului”.
• Donatorul este legat de mâini şi de picioare, pentru a
se evita mişcările; la un mort nu este nevoie de
asemenea măsuri; de asemenea, este dezinfectat şi
acoperit cu pansamente sterile.
• Donatorului i se administrează medicamente relaxante
şi adesea cu efect anesteziant, care conŃin analgezice.
MulŃi anestezişti renunŃa însă, la sfatul anumitor
organizaŃii medicale, la utilizarea anesteziilor şi
analgezicelor. Problema AsociaŃiei Medicilor este că
aplicarea procedurilor de anestezie confirma faptul că
la persoanele aflate în "moarte cerebrală" este vorba
de fapt de oamenii încă vii. Cu alte cuvinte, se ia în
calcul cu bună ştiinŃă probabilitatea ca "donatorii" să
simtă durerea în timpul prelevării organelor.
• La o prelevare multiviscerala, care poate dura mai
multe ore, "donatorul" branşat la aparatul de
ventilaŃie este "prelucrat" de diverse echipe
coordonatoare de transplant, alcătuite din până la 20
de medici.
• În timpul prelevării de organe, medicii anestezişti sunt
obligaŃi să menŃină funcŃiile vitale ale donatorului
până când ultimul organ a fost înlăturat. Dacă e
nevoie, trebuie să administreze medicamente, lichide,
în unele cazuri chiar sânge proaspăt sau plasmă
pentru a asigura echilibrul metabolic al donatorului.
p. 207
• PacienŃii aflaŃi în ”moarte cerebrală” rămân conectaŃi
la aparatele de ventilaŃie şi la monitoare până la
inducerea stopului cardiac.
Despre anestezierea morŃilor cerebrali
În contextul donării de organe s-a întâmplat tot mai des să se
observe aşa-zisele "reflexe spinale", adică mişcări spontane ale
morŃilor cerebrali, care evident deranjează procedura de
recoltare a organelor acelor persoane. Aşa s-a început cu
anestezierea "morŃilor" sau cu administrarea unor medicamente
care să ducă la relaxarea completă a muşchilor!
Întrucât un pacient nu are voie să mai aibă nicio urmă de
medicament în sânge, DSO (AsociaŃia Germană pentru
transplantare) recomandă "pentru evitarea reacŃiilor autonome
administrarea de substanŃe relaxante (de ex. Pancuronium 0,15-
0,20mg/kg/greutate corporală). Creşterea indusă vegetativ a
tensiunii şi a frecvenŃei cardiace poate fi evitată prin
administrarea, de ex., de Fentanyl 0,1-0,3mg/kg/greutate
corporală". Ce este creşterea indusă a tensiunii şi ce este
Fentanyl-ul? O creştere indusă vegetativ a tensiunii apare când
"ne sare inima în gât", când începem brusc să transpirăm, când
tragem o spaimă soră cu moartea, atunci se vede reacŃia
sistemului nervos vegetativ. Creşterea tensiunii vine de la
producŃia accelerată de adrenalină. Adrenalina apare în situaŃii
de frică, durere sau stres îngrozitor. Fentanyl-ul nu este un
simplu medicament, este un opiat şi un anestezic de vreo 120 de
ori mai puternic decât opiumul!! Aici este momentul în care
trebuie să ne întrebăm: DE CE oare se consideră că "mortul" ar
putea trece prin asemenea stări de frică, durere sau stres
îngrozitor încât să aibă nevoie de asemenea anestezice??
Vă las să judecaŃi cu propriul vostru discernământ.
Alte detalii despre donarea de organe
• CetăŃenii primesc informaŃii distorsionate, cu toate că
Ministerul SănătăŃii şi alte organisme competente sunt
responsabile cu elucidarea ”actului de transplantare”.
Suntem practic dezinformaŃi atunci când semnăm:
"Sunt de acord cu înscrierea mea ca donator voluntar
post-mortem…" din moment ce organele sunt extrase
dintr-un corp cu metabolism activ, deci viu!!
• "Când informăm societatea despre prelevarea de
organe, nu mai obŃinem organe". (Prof. Pichlmair)
• Drepturile individuale şi de confidenŃialitate a datelor
pacienŃilor sunt anulate: medicii sunt obligaŃi să
anunŃe la cel mai apropiat centru de transplantare
orice potenŃial donator de organe. Aceasta informare
se face fără înştiinŃarea şi acordul aparŃinătorilor. De
asemenea, tot mai multe spitale au coordonatori de
transplant proprii.
• PotenŃialii donatori sunt tipizaŃi deja înainte de
constatarea morŃii cerebrale. Ei primesc uneori
Lohanul nr. 29, martie 2014
 Medicină
Medicin
preventiv şi antibiotice, în interesul primitorilor de
organe.
• Din 100 de pacienŃi susceptibili de a deveni donatori,
94 nu deŃin card de donator şi nu şi-au dat personal
niciodată consimŃământul pentru a li se recolta
organele.
• Activitatea echipelor mobile de diagnosticare a morŃii
cerebrale, care sunt trimise de centrele de transplant
în ”clinicile donatoare”, încalca legea transplantului.
Această lege stabileşte că moartea cerebrală
ireversibilă trebuie confirmată de doi anestezişti
reanimatori, cu experienŃă în terapie intensivă, sau de
un anestezist reanimator şi un neurolog sau un
neurochirurg. IndependenŃa însă nu este garantată
atunci când cel care pune diagnosticul vine de la
centrul de transplant. Legea stabileşte clar separarea
strictă între confirmarea morŃii cerebrale şi prelevarea
de organe.
• Anesteziştii reanimatori sunt obligaŃi să confirme
moartea cerebrală – în scopul prelevării de organe –
de două ori la interval de 12 ore. Durata de aşteptare
se poate reduce însă la zero prin analize suplimentare
cu diverse aparate. Există de asemenea multe
diagnostice eronate.
• Se exercita presiune financiară asupra clinicilor şi
asupra medicilor din spitale, pentru a participa la
prelevarea de organe. Medicii şi spitalele obŃin în
prezent recompense financiare de la asigurările
medicale şi subvenŃii publice.
• Medicii din spitale implicaŃi în diagnosticarea morŃii
cerebrale şi în prelevarea de organe obŃin sume fixe de
decontare.
• Clinicile de donare primesc diferite sume fixe. În
Germania*, de ex. pentru scoaterea unui organ se
plătesc 2.090 euro, la multi-prelevare 3.370 euro, la
întreruperea în timpul prelevării 2.090 euro. În
CroaŃia multi-prelevarea se plăteşte cu 7.000 de euro,
în Spania cu 6.000 de euro.
• "PlăŃile" efectuate ulterior de primitorii de organe se
ridică la nivelul sutelor de mii de euro, iar costurile
tratamentelor cu imunosupresive pt. împiedicarea
respingerii organelor transplantate aduc industriei
farmaceutice câştiguri de miliarde în fiecare an!
* Sursa: ConvenŃia pentru prevederile de decontare în
conformitate cu § 11 din Legea Transplantului din 01.03.2004
("Compensarea faŃă de spitale în cazul donării post-mortem")
AparŃinătorii
ŞtiaŃi că … şi aparŃinătorii sunt victime?
• luaŃi prin surprindere
• în stare de şoc
• neinformaŃi
p. 208
• presaŃi de timp
• manipulaŃi de medici
În condiŃiile de mai sus, mulŃi aparŃinători se declară de acord să
doneze organele celor dragi, semnând pe textul declaraŃiei:
"Declar că înŃeleg gestul meu ca fiind un act profund umanitar"!
Totuşi, când încep să-i bântuie coşmarurile, ei conştientizează
că speranŃa lor ca din ceva rău a ieşit ceva bun nu s-a împlinit,
pentru că nu are cum să se împlinească.
Urmărea este de multe ori o traumă enormă:
- remuşcări că l-au lăsat singur pe cel drag în ultimele clipe de
viaŃă;
- groază, după ce s-au informat mai exact asupra procesului de
recoltare a organelor;
- furia pentru că - într-o clipă de mare restrişte personală - li
se impune practic asumarea răspunderii pentru moartea cuiva.
Toate acestea sunt trecute sub tăcere pentru public.
În SUA, de exemplu, un ordin federal emis în 1998 le interzice
medicilor, asistentelor, preoŃilor din spitale şi altor lucrători din
domeniul sanitar să vorbească cu familia unui potenŃial donator
fără obŃinerea în prealabil a aprobării din partea sistemului
regional de prelevare de organe! Dacă există potenŃial pentru
transplant, un "solicitant desemnat", cu pregătire specială,
vizitează mai întâi familia pacientului, inclusiv familiile care se
opun categoric donării de organe. Dacă cineva din spital
vorbeşte mai întâi cu familia pacientului, spitalul îşi risca
acreditarea şi posibil finanŃările federale. De ce? Dr. Paul Byrne
explică: "Pentru că "solicitantul special" are pregătire în
marketingul transplantării, ştie să "vândă" conceptul de donare
de organe, folosind anumite expresii cu greutate emoŃională,
cum ar fi "să oferi darul vieŃii", "inima omului pe care-l iubiŃi
va bate în altcineva" şi alte asemenea platitudini, toate lipsite
de o semnificaŃie autentică. Nu uitaŃi că industria de transplant
şi donare este o afacere de multe miliarde de dolari."
Cu alte cuvinte, haideŃi semnaŃi aici că doriŃi să nu mai bată
inima în corpul omului pe care-l iubiŃi, care devine astfel un
aşa-zis "donator-cadavru cu inima batanda" ("heart beating
cadaver donor"), lăsaŃi-ne să-i scoatem inima când încă bate şi
s-o transplantăm la altcineva, care ne plăteşte noua nişte sute de
mii de dolari pentru acest "dar al vieŃii"...
Oare un om diagnosticat cu moarte cerebrală este doar un mort
al cărui organism simulează viaŃa? Sau este un om viu care a
intrat în procesul morŃii, dar a cărui viaŃă încă nu s-a sfârşit şi de
aceea trebuie respectată?
Alte detalii relevante despre prelevarea organelor
• Când este incizat corpul donatorului de la gât până la
simfiza pubiană, apar creşteri de tensiune, de
Lohanul nr. 29, martie 2014
 Medicină
Medicin
frecvenŃă cardiacă şi de adrenalină. De asemenea, pot
apărea înroşiri ale pielii şi semne de transpiraŃie. La
operaŃii "normale", asemenea semne sunt considerate
reacŃii la durere, dar nu şi la pacienŃii "morŃi
cerebral".
• Toracele se deschide cu un fierăstrău special, iar apoi
se desface peretele abdominal şi se fixează.
• Organele sunt "eliberate" în timp ce inima continua să
bată, apoi sunt pregătite pentru recoltare.
• Conservarea organelor este f. importantă. În acest
scop, ele sunt "clătite" cu un lichid răcit (soluŃie de
perfuzie 4°C). Pentru aceasta, medicii montează
catetere speciale, tuburi micuŃe şi subŃiri.
• Când în corpul încă viu pătrunde lichidul rece care
urmează să elimine sângele, uneori cresc tensiunea
sau frecventa cardiacă sau se observă spasme.
• Concomitent, asistenŃii Ńin lobii peretelui abdominal
deschişi pentru că operatorii să toarne rapid căni
întregi de apă cu gheaŃa pentru răcirea organelor şi
apoi să aspire apa respectivă. Sângele trebuie de
asemenea aspirat cât se poate de complet la această
procedură.
• Abia prin recoltarea organelor, la pacientul aflat în
"moarte cerebrală" se instalează decesul.
• Echipele de prelevatori recoltează unul câte unul toate
organele, verificând calitatea acestora pe mesele de
preparare, după care părăsesc sala de operaŃie cu
recipientul frigorific în care se afla organele
respective. Adesea, în final rămân doar asistenŃii în
sala de operaŃie, cu sarcina de a umple cu vată sau cu
tifon cadavrul măcelărit şi de a coase la loc tăieturile
imense.
• O moarte paşnică şi decenŃa alături de aparŃinători
sau prieteni nu este posibilă în cazul recoltării de
organe. Cine îşi dă acordul pt. donare de organe
trebuie să ştie că va muri în atmosfera sterilă a unei
săli de operaŃii, printre medici şi asistenŃi, cu anestezie
sau fără (şi nimeni nu ştie până în ziua de azi ce simte
donatorul când i se recoltează organele!).
• Putem oare să înlocuim aşa uşor imaginea omului ca
"trup, suflet şi spirit" cu modelul mecanicist al
medicinei de transplantare? ConştiinŃa omului,
subconştientul nu pot fi măsurate ştiinŃific, de aceea nu
se poate cunoaşte clipa când sufletul părăseşte trupul!
Pentru credincioşi
PoziŃia BOR în această controversa este de o ambivalentă care
mă face să vomit! BOR este în principiu de acord cu ciopârŃirea
celor care se afla în nou definită "moarte", dar... "Moartea, ca
despărŃire a sufletului de trup, nu justifica ideea considerării
trupului ca un obiect, care să poată fi folosit după bunul plac al
unor terŃe persoane." WTF?????
p. 209
Sau: [transplantul] "să respecte viaŃa şi chiar moartea
persoanei umane" - păi CUM, când persoana nu este moartă
nici după criterii biologice şi nici după criterii bisericeşti??????
Apoi se mai precizează: "Moartea, în calitate de separare a
sufletului de trup, rămâne o taină. Nimeni nu va putea spune cu
precizie că separarea aceasta coincide cu moartea cerebrală;
poate să coincidă, poate să preceadă sau poate să urmeze
morŃii cerebrale." - se poate mai ambivalent decât atât?
Daar mai târziu avem... "Biserica binecuvintează orice practică
medicală în vederea reducerii suferinŃei din lume, prin urmare
şi transplantul efectuat cu respect faŃă de primitor şi de
donator, viu sau mort. Trupul omenesc neînsufleŃit trebuie să
aibă parte de tot respectul nostru." - din nou lăbăreala şi
abureală fără niciun fel de substanŃă!
În schimb papa Ioan Paul al II-lea a declarat într-o scrisoare
din februarie 2005 adresată Academiei ŞtiinŃifice Papale:
"Exista confirmări medicale şi ştiinŃifice copleşitoare pentru
faptul că încheierea totală şi ireversibilă a oricărei activităŃi a
creierului nu reprezintă o dovadă a morŃii. DispariŃia totală a
oricărei activităŃi cerebrale este imposibil de constatat.
Ireversibilitatea este o prognoza şi nu un fapt constatabil
medical. În ziua de astăzi, mulŃi pacienŃi care cu ani în urmă ar
fi fost consideraŃi cazuri fără speranŃă pot fi trataŃi cu succes."
"Un diagnostic al morŃii pus exclusiv pe baza criteriilor
neurologice este teorie, nu este un fapt ştiinŃific. Nicio lege nu
ar trebui să încerce să legalizeze un act care este prin el însuşi
o fărădelege."
"Repet: o prevedere legală care aduce prejudicii dreptului
natural la viaŃă al unui om nevinovat este nedreaptă şi ca atare
nu poate avea nicio valoare de lege. De aceea apelez din nou
cu toată puterea la toŃi politicienii, să nu emită legi care să
ameninŃe din rădăcină viaŃa cetăŃenilor prin ignorarea
demnităŃii persoanei."
"A pune capăt unei vieŃi nevinovate în încercarea de a salva
altă viaŃă, cum se întâmplă în cazul transplantării de organe
vitale, nu atenuează cu nimic fărădelegea prin care i se ia viaŃa
unui om nevinovat. Nu se poate face un rău pentru că din el să
AsociaŃia Profesională a Cadrelor Sanitare din Germania:
"Demnitatea omului şi respectul faŃă de moarte
trec pe planul al doilea în fata intereselor
transplanturilor medicale şi a intereselor economice."
(Roberto Rotondo, broşura "Donarea de organe", 2002)
iasă ceva bun."
Turistul ca depozit de piese de schimb
Lohanul nr. 29, martie 2014
 Medicină
Medicin
AveŃi mare grijă, România se afla pe primele locuri la numărul
de "donatori" de organe (benevoli sau nu!).
Un alt aspect pe care sigur nu-l cunoaşteŃi este ca în fiecare Ńară
se aplică alte criterii pe baza cărora puteŃi fi definiŃi ca morŃi. Iar
dacă vă prinde "moartea cerebrală" în vacanŃă într-o Ńară
străină, se aplică criteriile valabile în acea Ńara (cu excepŃia
cazului când aveŃi la voi o declaraŃie internaŃională, semnată la
notar, că vă opuneŃi 100% donării de organe).
În Bulgaria, de exemplu, se merge în mod agresiv pe ideea de
consimŃământ implicit, deci dacă se apucă băieŃii să vă lipească
eticheta cu moartea cerebrală şi nu aveŃi declaraŃie oficială şi nu
sunteŃi înregistraŃi în registrul oficial împotriva donării de
organe, riscaŃi să deveniŃi automat donatori de organe, chiar
dacă aparŃinătorii voştri se opun, deoarece este mare nevoie de
organe!!!
Din literatură găsită de mine, reiese că în 1990 Danemarca era
singura Ńară din Europa al cărei Consiliu de Etică nu a acceptat
moartea cerebrală ca şi criteriu al morŃii. Nu am găsit date mai
noi.
Iată un tabel despre cum se efectuează testele pentru constatarea
morŃii cerebrale în diverse tari din Europa, ca să vedeŃi cam care
sunt criteriile "ştiinŃifice" de obŃinere a paşaportului spre
moarte.
Ministerul Social şi al SănătăŃii din Spania are un aşa-numit
"Ghid practic pentru procesul donării de organe" (Good
Practice Guidelines în the process of organ donation). Am să
vă comentez câteva pasaje şi vă las să judecaŃi singuri despre ce
este vorba.
"Moderatorii [în discuŃiile cu aparŃinătorii muribunzilor]
trebuie să procedeze în mod deschis faŃă de orice rezultat al
discuŃiilor şi să facă eforturi pentru a obŃine întotdeauna
permisiunea de donare de organe [asta e deja un paradox
care arata adevăratele intenŃii!]. Foarte importantă este crearea
unei relaŃii profesionale, de susŃinere, pentru că aparŃinătorii să
poată câştiga încrederea necesară pentru acceptarea unei donări
de organe [lupul în piele de oaie!]. Astfel, moderatorul trebuie
să cunoască şi să utilizeze strategiile de comunicare necesare
[deci manipulare profesionistă!]. DiscuŃia cu aparŃinătorii este
structurata şi decurge în mai multe faze: deschiderea discuŃiei,
comunicarea morŃii, rugămintea de a dona organe şi încheierea
discuŃiei. Această ordine trebuie întotdeauna respectată, este
extrem de important ca aparŃinătorii să înŃeleagă mai înainte
de orice ca persoana dragă este moartă, înainte de a fi
exprimată rugămintea de a dona organele [evident, aparŃinătorii
nu au voie să fie informaŃi ca "mort cerebral" nu este acelaşi
lucru ca şi "mort"]. Rugămintea de a dona organele trebuie
exprimată direct, clar şi în cuvinte simple. Coordonatorul de
transplant poate menŃiona că donarea de organe este o
p. 210
posibilitate, un drept, un privilegiu sau o şansă de a ajuta alŃi
oameni. Rugămintea poate fi formulată numai după ce membrii
familiei au înŃeles că persoana respectivă este moartă [adică
cineva trebuie să le EXPLICE aparŃinătorilor ca acea persoană
este moartă, lucru care altfel nu corespunde cu ceea ce văd
aceştia!!]. Dacă aparŃinătorii refuza să doneze organele, se pot
face încercări de a determina schimbarea părerii [deci a se
insista!!]. Coordonatorii trebuie să ia parte la cursuri speciale
pentru a modera discuŃiile cu aparŃinătorii [deci toată treaba se
face sistematic!!]."
În aceste condiŃii, nu ne mai miră ca Spania este fruntaşă în
Europa la numărul de organe "donate"!!
În Austria, se aplică "regulă dezacordului", adică dacă vrei să
eviŃi spintecarea de viu trebuie să te înscrii în registrul central
naŃional de refuz al donării de organe. Având în vedere că
petrecem aproape în fiecare an o perioadă din vacanŃă în
Austria, noi deja am completat şi am trimis prin poştă
formularele.
Ce e de făcut dacă nu vrem să donăm organe
În România, din fericire, încă se aplică "regulă
consimŃământului". Dacă până la acest punct al articolului aŃi
realizat că NU doriŃi să vi se extragă organele (pe baza unor
criterii controversate) în timp ce inima vă bate, atunci puteŃi să
vă înscrieŃi în Registrul naŃional al donatorilor de organe,
Ńesuturi şi celule, completând următoarea declaraŃie pe care apoi
o legalizaŃi la notar:
DECLARAłIE
Subsemnatul [...], domiciliat în localitatea [...], Ńara [...],
născut la data de [...], în localitatea [...], judeŃul [...], Ńara [...], cu
CNP [...], fiul lui [...] şi al [...], informat(ă) şi conştient(ă)
asupra riscurilor şi beneficiului transplantului de organe,
Ńesuturi şi celule umane, în concordanŃă cu dispoziŃiile legale în
vigoare referitoare la prelevarea şi transplantul de organe,
Ńesuturi şi celule umane, declar că NU sunt de acord cu
înscrierea mea ca donator voluntar post-mortem pentru organe,
Ńesuturi şi celule. De asemenea, NU sunt de acord că în cazul
unei traume cerebrale să se facă asupra mea teste de
diagnosticare a morŃii cerebrale!
Potrivit legii, asupra hotărârii mele pot reveni oricând, cu
condiŃia că actul scris de revenire să fie semnat şi de doi
martori.
Dată ....................................
Semnătura ...............................
Notar ...................................
Lohanul nr. 29, martie 2014
 Medicină
Medicin
Recoltarea de organe împiedica o moarte demnă
Moartea este mult mai mult decât încetarea funcŃionării unui
organ. Oamenii nu sunt compuşi din bucăŃi. Natura nu
funcŃionează aşa. Omul este o unitate biologică, alcătuită din
trup, spirit şi suflet. Chiar dacă tagma medicală implicată în
industria transplantării ne vede altfel, suntem mult mai mult
decât suma "componentelor" noastre... La diagnosticul (de
multe ori pripit) de "moarte cerebrală", întregul organism este
încă în viaŃă, vital, şi doar creierul este vătămat uneori
ireversibil. Este adevărat că aproape toŃi cei ale căror funcŃii
cerebrale încetează cu adevărat ireversibil sunt sortiŃi morŃii şi
este de înŃeles că unii oameni nu sunt dispuşi să rămână ani în
şir într-o stare vegetativă, atârnaŃi de aparate. Dar acest lucru se
poate evita şi altfel, anume completând încă în timpul vieŃii o
declaraŃie (Patientenverfügung se cheamă în Germania) prin
care se explica limpede că nu se doreşte prelungirea artificială a
vieŃii.
După cum arată experimentelee făcute la Institutul HeartMath,
inima comunica nu numai cu creierul, ci şi într-un
într mod biofizic
-prin undele de presiune ale sangelui- cu toate celulele, glandele
şi organele corpului. De asemenea, inima poseda cel mai
puternic câmp electromagnetic al organismului,
ganismului, se consideră că
este cam de 5000 de ori mai puternic decât cel al creierului.
Când vorbim despre iubire, sentimente care ne definesc,
întotdeauna facem referire la inimă ("inimioara mea", "mi-a "mi
frânt inima", "mi-aa furat inima", "te port în inima
inim mereu"). Ca
atare, DE CE să acceptăm să fim declaraŃi morŃi şi spintecaŃi de
vii doar fiindcă creierul nu mai funcŃionează după criteriile
stabilite arbitrar de cartelul medico-farmaceutic?
farmaceutic?
Am discutat cu o colegă care are în f. multe privinŃe o
perspectivă ceva mai egoistă. Când i-am am prezentat o scurtă parte
din informaŃiile de mai sus, mi-aa replicat "Da, se poate că unele
chestii să nu fie în ordine cu donarea de organe, dar dacă eu sau
copiii mei am avea vreodată nevoie, e bine de ştiut că există aşa
ceva". I-am
am trimis şi mai multe informaŃii şi apoi i-ami scris
"Când e vorba doar de luat,, sigur că este de înŃeles poziŃia ta.
Dar ca să-Ńi
Ńi dai seama dacă eşti total de acord cu conceptul de
donare de organe vitale, trebuie să-Ńi
Ńi imaginezi că soŃul tău ar fi
f picioare în faŃa unei oglinzi suficient de mare pentru a ne reflecta
diagnosticat cu moartea cerebrală şi tu ai fi pusă în situaŃia să-Ńi
să
dai acordul ca să i se recolteze organele, ştiind tot ce ştii acum
despre asta". A urmat tăcere...
În lumina tuturor acestor informaŃii, eu şi soŃul meu declarăm în
mod definitiv şi irevocabil că NU suntem de acord să donăm
organe. Acelaşi lucru îl declarăm şi pentru copilul nostru.
nostru
De asemenea, declarăm că NU suntem de acord că datele
noastre de pacienŃi să fie transmise la DSO sau Eurotransplant.
Declarăm şi că ne opunem oricărei formee şi oricărui test de
constatare a morŃii cerebrale.
p. 211
În acelaşi mod declarăm că NU suntem nici primitori de
organe şi refuzăm orice transplant de organe.
organe Acelaşi lucru
îl declarăm şi pentru copilul nostru.
Of, ştiu că a fost un articol lung şi obositor şi nici măcar nu am
cuprins toate aspectele care trebuiesc luate în considerare (am
să-ll mai completez pe parcurs), dar am speranŃa că acum ştiŃi
exact la ce să vă aşteptaŃi când auziŃi cuvintele "donare" de
organe".. Vă doresc să nu ajungeŃi niciodată în situaŃia scumpei
mele prietene sau a soŃului ei! GândiŃi-vă
GândiŃi şi cântăriŃi bine toŃi
factorii implicaŃi, înainte de a lua decizia de a vă pune eventual
la dispoziŃia acestei maşinării frauduloase. Dacă vă decideŃi în
favoarea donării de organe, nu uitaŃi să precizaŃi pe declaraŃia
respectivă că doriŃi să primiŃi anestezie generală când vi se vor
scoate organele cu inima încă bătând! Dacă luaŃi decizia că nu
doriŃi să ajungeŃi vreodată în situaŃia de a fi măcelăriŃi de vii, vă
rog mult răspândiŃi acest articol la toŃi cunoscuŃii, să se
informeze cât mai mulŃi oameni!
Last but not least, încercaŃi să realizaŃi că trebuie să vă trăiŃi
viaŃa din plin, conştient, autentic, frumos, în aşa fel încât să nu
aveŃi nimic de regretat. Astfel, atunci când vă va veni timpul,
sufletul vostru se va putea desprinde în mod firesc şi natural de
ciclul prezent al vieŃii materiale.
Iubește-ții trupul așa
a cum se cuvine
Prof. George BIANU - Bucureşti
Aceasta ne învaŃă să ne cunoaştem şi să ne acceptăm
într-un
un mod transfigurator propriul chip şi întregul trup,
într-un mod foarte intim.
P
racticând-oo perseverent putem ajunge să ne vedem pe noi
înşine ca pe o creatură foarte frumoasă, a cărei înfăŃişare
exprimă povestea minunată
minunat a întregii sale vieŃi, la fel cum,
un fruct copt reprezintă povestea pomului din care el a luat
naştere.
1. Ne dezbrăcăm de haine şi rămânem nuzi, apoi ne plasăm în
în întregime trupul.
2. Ne privim cu atenŃie mai întâi chipul şi apoi întregul trup, până
când începem să ne vedem pe noi înşine într-un într mod
transfigurator. Contemplându-ne ne astfel, putem începe să sesizăm
că imaginea trupului nostru nud, reflectat în oglindă, poartă
amprentaa întregii noastre vieŃi şi că la nivelul chipului şi al trupului
nostru sunt prezente în mod tainic toate bucuriile şi stările
minunate pe care le-aa trăit în această viaŃă. O astfel de privire
profund transfiguratoare ne poate face să basculăm, pornind de la
trup, în plan metafizic şi spiritual.
Lohanul nr. 29, martie 2014
 Medicină
Medicin
3. Repetăm apoi acest proces transfigurator cu fiecare trăsătură
particulară şi cu fiecare parte componentă a trupului nostru: ochi,
nas, gură, frunte, obraji, bărbie, braŃe, piept, sâni (în cazul
femeilor), abdomen, zona genitală, pulpe, picioare. Căutăm să
descoperim în fiecare parte a trupului nostru manifestarea tainică a
unei vieŃi care a fost trăită într-un mod armonios şi fericit.
Remarcăm liniile armonioase pe care le-a creat râsul, bucuria,
împlinirea interioară şi fericirea. Urmărim să sesizăm de asemenea
în mod distinct liniile sau contururile generate de feluritele
momente de crispare, tensiune, suferinŃă sau stres. Putem remarca,
de pildă, cearcănele din jurul ochilor, care trădează nopŃile albe, de
tensiune şi neodihnă, precum şi textura diferită şi coloraŃia
anormală a pielii din acea regiune. Facem această diferenŃiere în
mod just, cu obiectivitate şi detaşare.
4. Privim apoi chipul şi întregul trup ca pe nişte construcŃii
miraculoase şi urmărim să avem o viziune sintetică, superioară,
retrospectivă, cât mai lucidă şi mai detaşată asupra modificărilor pe
care formele noastre trupeşti le-au suferit de-a lungul întregii vieŃi,
în funcŃie de evenimentele prin care am trecut.
5. În final, fixăm în memorie percepŃiile pe care le-am avut şi în
perioada care urmează suntem atenŃi pentru a sesiza cât mai clar
realitatea concretă a acestor modificări ce survin la nivelul trupului
nostru, despre care am devenit conştienŃi că se comportă exact ca o
oglindă a stărilor noastre predominante.
Avem acum prilejul de a privi în mod transfigurator chipurile şi
trupurile celor din jur. Când le privim astfel, cu atenŃie şi luciditate,
devin cu toate frumoase, pentru că viaŃa însăşi este frumoasă şi este
vizibilă cu claritate pe chipurile şi în formele trupeşti ale
oamenilor.
Aproape totul despre pielea trupului şi tainele ei
Pielea trupului fiinŃei umane este, am putea spune, cel mai mare
organ al corpului, atât în ceea ce priveşte suprafaŃa, cât şi în ceea ce
priveşte volumul. Ea este totodată un înveliş de protecŃie. Dat fiind
faptul că pielea se află la graniŃa dintre mediul exterior şi cel fizic
interior, ea reflectă atât interacŃiunile pe care le avem cu exteriorul,
cât şi unele dintre trăirile noastre lăuntrice, psihosomatice. Pielea
trupului rămâne unul dintre cele mai sensibile organe receptoare, ce
este în mod optim înzestrat cu receptori senzoriali. Este destul de
cunoscut cazul lui Helen Keller, care cu toate că era surdă şi oarbă
din naştere, se dovedea a fi capabilă să recunoască anumite melodii
de muzică simfonică „traducându-şi” prin intermediul tălpilor
notele, ce se reflectau destul de fidel în vibraŃiile podelelor...Pielea
trupului ne conectează în permanenŃă cu aproape tot ceea ce se află
în jurul nostru şi care există foarte aproape, pentru a ne atinge.
Făcând posibilă integrarea noastră în lumea fizică ambientală,
pielea recepŃionează o gamă multiplă de atingeri şi contacte
adecvate, de la cele fizice, normale, până la acelea care sunt
inefabile, subtile şi vehiculează pentru noi înŃelesuri tainice.
Atingerea familiarizează fiinŃa umană cu percepŃiile rafinate ce sunt
manifestate prin intermediul pielii sale, ce poate fi pe bună dreptate
considerată o sui-generis „oglindă a sufletului nostru”.
Mai ales pentru copii, pielea mamei reprezintă un important leagăn
de securitate, unde ei se refugiază spontan atunci când se confruntă
cu unele pericole. În etapa în care devin adulte, fiinŃele umane
continuă să resimtă o pregnantă (şi adeseori inconştientă) nevoie de
p. 212
a se bucura de mângâieri afectuoase din partea altor fiinŃe umane,
aproape de fiecare dată când viaŃa le pune la grea încercare sau le
agresează. Contactul cutanat armonios şi plin de afecŃiune
revigorează în mod spontan, linişteşte şi chiar reconfortează. Deloc
întâmplător, unii psihologi consideră atingerea tandră, afectuoasă
ca fiind un veritabil „întrerupător al stresului”, iar dr. Kerstin
Uvena-Moberg, un celebru psiholog suedez, dezvăluie faptul că
„cei care alintă plini de iubire şi care se alintă în mod spontan
trăiesc mai mult şi sunt mai optimişti şi sănătoşi”.
În vreme ce unii asceŃi consideră pielea o poartă către păcat ce
trebuie păzită cu străşnicie, în cadrul tradiŃiei milenare a sistemului
indian TANTRA, mângâierile pline de iubire, transfiguratoare fac
întotdeauna parte din primele manifestări ale amorului fizic ce este
însă practicat (pe baza iubirii reciproce) cu continenŃă sexuală
deplină. Un astfel de joc amoros pur şi plin de candoare ce este
abordat sub forma unui act sublim ce ne apropie de DUMNEZEU,
mai ales prin transmutarea potenŃialului creator şi prin sublimarea
energiilor rezultante în etajele superioare ale fiinŃei, este o cale
privilegiată ce face cu putinŃă descoperirea erotismului sacru. În
acest sens, genialul poet Kahlil Gibran scrie în faimoasa sa lucrare,
„Profetul”: „Analogic vorbind, trupul fiinŃei umane poate fi
asemuit cu o măiastră harpă a sufletului, şi întotdeauna numai de
noi depinde dacă îl vom face să cânte o sublimă muzică sau dacă îl
vom face să producă doar un zăngănit jalnic şi confuz.” Aproape
toate civilizaŃiile şi tradiŃiile pline de înŃelepciune ale planetei
noastre integrează, într-o formă sau alta arta îngrijirii, regenerării şi
înfrumuseŃării trupului, ce includea, în special, prepararea ce era
făcută în casă a anumitor reŃete cosmetice naturale. Încă din cele
mai vechi timpuri, se cunoşteau surprinzător de bine felurite
metode secrete de regenerare, de întreŃinere şi de îngrijire a pielii
mai ales prin intermediul feluritelor produse vegetale. FrumuseŃea
şi elasticitatea pielii, precum şi armonia trupească sunt nişte semne
evidente ale stării globale de sănătate de care beneficiem sau nu,
fiecare dintre noi. Binecunoscutul scriitor Stendhal spunea:
„FrumuseŃea fermecătoare este şi rămâne o promisiune a
fericirii”. Prin această rostire plină de tâlc, el ne dădea de înŃeles că
şi frumuseŃea exterioară a trupului contribuie, aşa cum este necesar,
la împlinirea şi integrarea fericită a existenŃei noastre. Având în
vedere toate acestea, tocmai de aceea pielea trupului nu trebuie să
rămână un simplu atribut exterior, de care să ne preocupăm din
când în când, într-un mod formal şi superficial.
Chiar dacă noi oamenii am început să explorăm în felurite moduri
spaŃiul îndepărtat şi chiar am ajuns pe Lună sau pe Marte, prin
intermediul sondelor ce au fost trimise acolo, în mod paradoxal,
oamenii de ştiinŃă nu au dezlegat încă mulŃimea tainelor trupului
uman, mărginindu-se doar la studii preponderent materialiste, ce
abordează fiinŃa umană ca pe un banal robot fiziologic ce
funcŃionează pe baza unor mecanisme mai mult sau mai puŃin
complexe. Dincolo de toate acestea, tradiŃiile spirituale autentice,
ce integrează de mii de ani felurite forme de medicină naturistă
precum sunt medicina chineză sau cea indiană (AYURVEDA),
consideră că fiinŃa umană este o minune plină de enigme a Bunului
DUMNEZEU. Vă invităm să descoperiŃi rând pe rând, tainele
(adeseori nebănuite ale) îngrijirii acestei părŃi atât de familiare în
aparenŃă, dar care este în multe direcŃii necunoscută, a trupului
nostru, care este pielea.
Lohanul nr. 29, martie 2014
 Medicină
Medicin
Vaccinarea – cea mai mare agresiune
împotriva fiinŃei umane !
Leonard CHESCA
C solicita singuri ajutorul. Foarte mulŃi dintre aceşti clienŃi, dacă
Fără frică de boli, nimeni nu s-ar
ar vaccina. Frica e mai
mare când inamicul e de nevăzut cu ochiul liber, asta e
tactica folosită.
nainte, oamenii se temeau de zei nevăzuŃi, mai târziu şi chiar
Î
azi, se tem de un Dumnezeu aspru, iată că acum chiar şi pentru
atei a fost găsit motiv de teamă. Atâta timp cât trăieşti în frică,
eşti manipulat, ajungi să ceri singur “protecŃie”. Vreau vaccin,
vreau totuşi şi ceva pastile, antibiotice preventiv, vreau cip RFID,
vreau trupe antitero, vreau să fiu monitorizat, etc. Toate acestea vin
din frică.
Răul produs de vaccinuri e mult mai mare decât beneficiile, doar că
efectele negative apar la câŃiva ani de la vaccinare. ŞtiŃi că şi în
î
ziua de azi mediul de cultură pentru obŃinerea vaccinului antipolio
este rinichiul de maimuŃă ? ŞtiaŃi de efectele conservantului cu
mercur (thimesoral) asupra creierului ? ŞtiaŃi de corelaŃia între
cazurile de autism şi vaccinări ? ŞtiaŃi că implementarea
implementar
campaniilor de vaccinare a dat pentru prima oară posibilitatea
previzionării financiare în sistemul medical, fiind singurul motiv
pentru care a fost imediat adoptată ?
Primul inventator al unui vaccin a fost un medic englez pe nume
Jenner (mai 1796, vaccinul
cinul împotriva variolei). Louis Pasteur cu o
teză de chimie şi o teză în fizică susŃinute în 1847, şi fără a avea
vreo formaŃie medicală sau în biologie, ajunge în câŃiva ani capul
de afiş al medicinii şi biologiei franceze!! Pasteur, născut în 1822, a
muritit în 1895. Faptul că prin vaccinare puteau fi realizate profituri
imense pentru industria farmaceutică, a făcut că “invenŃia” Lui
Jenner “perfecŃionată” de Pasteur să aibă un aşa mare sprijin.
Pasteur a copiat de fapt o idee mai veche de la un altul, mediculmedi
englez Jenner, care după ce a experimentat pe copiii lui primele
vaccinuri, şi după ce a reuşit să-şişi omoare doi dintre cei trei copii, a
luat şi el un vaccin şi a încheiat socotelile
otelile cu viaŃă. Ideea lui însă a
fost preluată după 34 ani, de obscurul chimist imist Pasteor (a se vedea
părerea elitelor medicale
edicale ale vremii despre Pasteur).
Paste Ideea a primit
imediat finanŃare, companiile farmaceutice realizând imediat
profitabilitatea financiară a implementării vaccinurilor. Mai departe
ştiŃi. În ziua de azi apar zilnic
nic tot felul de noi vaccinuri (insuficient
testate), pentru felurite tulpinii ale aceluiaşii virus (aşa
( motivează ei
eşecul unui vaccin, era pentru altă tulpină). Cei care sunteŃi aşa
fascinaŃi de aceste vaccinuri, puteŃi să nu rataŃi nici un nou vaccin,
dar
ar cel mai grav este faptul că decideŃi pentru copiii voştri, iar dacă
peste ani aflaŃi că decizia voastră a fost greşită, că a Ńi fost
manipulaŃi…. În cazul nefericit când efectele secundare afectează
grav sănătatea copiilor voştri, ce faceŃi ?
Companiile farmaceutice au toate motivele de a-şia asigura clienŃii
pentru produsele lor. Cu cât au cerere mai mare cu atât au clienŃi
mai mulŃi şi îi pregătesc de acum pe viitorii siguri clienŃi, nu ?
Marea majoritate a oamenilor sunt deja educaŃi, nu pot sta fără
medicamente,
edicamente, sunt primii la campaniile de vaccinare, mai grav îşi
duc şi copiii. Au deja fixat în mental că au nevoie de asta,
asta nu pot
trăii fără medicamente,, vaccinuri, etc. Umanitatea are totuşi mii de
ani fără aceste “ajutoare” şi a ajuns până azi, cu acest
ace “ajutor”
primit de mai puŃin de o sută de ani, are mari şanse să dispară sau
cel puŃin să se împuŃineze foarte mult. Companiile farmaceutice nu
p. 213
s-au
au mulŃumit decât cu educarea viitorilor clienŃi, au recurs şi la
distrugerea fizică a creierului
ui lor (vezi acŃiunea mercurului), pentru
nu-ii aşa, o rezistenŃă inteligenta cât mai mică, acum încearcă prin
vaccinare sterilizarea copiilor cât şi producerea de boli grave (la o
perioadă de câŃiva ani ) celor vaccinaŃi (prin acŃiunea ascunsă a
vaccinurilor),
or), deci au clienŃii foarte bine pregătiŃi, clienŃi care
merg la medic pentru ei sau pentru copilul lor şi medicul (destul de
rar) nu le prescrie nici un tratament alopat sau îi îndeamnă să bea
ceai sau alte lucruri aşa numite băbeşti, nu sunt mulŃumiŃi, o să
caute alt medic care să prescrie şi ceva medicamente, care să-i să
compătimească, să le găsească mult mai multe probleme de
sănătate şi care să prescrie, dacă se poate şi ceva preventiv, atunci
ei sunt cu adevărat împăcaŃi. Din păcate asta e profilul pacientului
ideal pentru sistemul medical actual şi cu siguranŃă acest profil este
predominant, ceilalŃi sunt deja trataŃi ca ciudaŃi, inconştienŃi,
neresponsabili, etc. Majoritatea determina “normalitatea”.
Statisticile şi propaganda autorităŃilor nu conŃin nimic despre
efectele adverse (unele chiar gestionate) ale vaccinurilor. Din
păcate tratarea şi prevenŃia bolilor, a devenit o mare afacere, asta
trebuie să înŃelegem. Am mai spus că e foarte posibil, dar nu
neapărat, ca un vaccin să aibă efecte pozitive în imunizarea
propusă, dar efectele colaterale (multe dintre ele chiar dorite de
producător) pot fi dezastruoase.
Dacă vă ameninŃa vreun medic că trebuie să vaccinaŃi copilul
încercaŃi să îi spuneŃi asta: “Dacă daŃi dvs. declaraŃie la notar că vă
angajaŃi să plătiŃi spitalizarea şi toate tratamentele ulterioare ale
copilului pentru orice fel de probleme care pot să apară datorită
vaccinării atunci îl vaccinez”. Să vedeŃi ce mai zice. Dacă copilul
dvs. face autism fix la 1 an (când se fac cele 8 vaccinuri) medicul
nu are nici o problemă. Rămâne să vă chinuiŃi toată viaŃa cu el şi
medicul pleacă în Grecia la distracŃie. Pe ei îi interesează doar să îşi
facă planul la vaccinări. Firmele producătoare
produ le asigura vacanŃele
în Grecia şi ei trebuie să vă convingă să vă îmbolnăviŃi copii. Prin
vaccinare se asigură viitorii clienŃi ai industriei farmaceutice. După
cum se vede şi în articol persoanele vaccinate au tot felul de boli
cronice pentru care, surpriză, este nevoie de tratament continuu
încă de la cele mai fragede vârste.
Mesaj către cei care susŃin vaccinarea
vaccinar :
A nu se înŃelege din acest articol că am ceva împotriva vaccinării
voastre (medici
medici şi pacienŃi ce susŃineŃi vaccinarea), doar am avut
senzaŃia că nevaccinarea noastră deranjează. În rest vă doresc să
fiŃi în pas cu toate “update-urile”
urile” la vaccinuri, pentru
p că nu-i aşa,
producătorii se mişcă repede.
Recomand să citiŃi :
” Vaccinarea: Eroarea medicală a secolului” de Dr. Louis De Brouwe :
http://bibliotecateologica.wordpress.com/2012/03/08/dr
http://bibliotecateologica.wordpress.com/2012/03/08/dr-louis-de-brouwer-m-d-
vaccinarea-eroarea-medicala-a-secolului
secolului-pericole-si-consecinte/
” Vaccinurile-preventie-sau-boala
boala ” de, Dr.-Christa-Todea-Gross
Dr. :
http://www.ortodoxiatinerilor.ro/Vaccinurile.pdf
VedeŃi aici ce produce mercurul neuronilor :
http://www.youtube.com/watch?v=XU8nSn5Ezd8
Bill Gates admite depopularea prin vaccinuri :
http://vimeo.com/53326474
VedeŃi părerea unui medic străin despre mafia medicală :
Un medic autohton :
https://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=2v2wHEuPVhc
Vaccinarea , adevărul ascuns :
http://www.youtube.com/watch?v=LFfG912mjvE
Demascarea intereselor reale ale industriei farmaceutice, banii nu sănătatea :
Vaccinurile , prevenŃia care îmbolnăveşte şi uneori chiar ucide :
http://www.familiaortodoxa.ro/2013/01/29/dr
http://www.familiaortodoxa.ro/2013/01/29/dr-christa-todea-gross-vaccinurile-
preventia-care-imbolnaveste-si-uneori-chiar
chiar-ucide/
Lohanul nr. 29, martie 2014
 Medicină
Medicin
Mame responsabile care spun NU vaccinări : discurile intervertebrale se “tasează”
ază” atunci când stăm în picioare,
http://www.jocurban.ro/2013/02/mame-care-spun-nu-vaccinarilor/
vaccinarilor/ datorită greutăŃii propriului corp.
De ce am ales să nu îmi vaccinez copilul :
http://www.blog.mamicamea.ro/de-ce-am-ales-sa-nu-imi imi-vaccinez-copilul/
19. Inima bate de aproximativ 2.700.000.000 de ori de-a de lungul
VedeŃi aici cum a evoluat o altă latură a medicinei, scopul vădit fiind mai mulŃi vieŃii.
“bolnavi” = mai multe medicamente prescrise :
http://bindiribli.ro/2013/05/23/medicina-corupta-si-mafia
mafia-din-sistemul-de-
sanatate-partea-i/
SentinŃa dată în Italia: vaccinul ROR cauzează autism :
cauzeaza-autism/
http://viataverdeviu.ro/sentinta-data-italia-vaccinul-ror-cauzeaza
98 Million Americans Received Polio Vaccine Contaminated With Cancer
Virus :
http://www.realfarmacy.com/cdc-admits-98-million-american
americans-received-polio-
vaccine-contaminated-with-cancer-virus/
În urma deceselor a patru copii, Japonia opreşte utilizarea vaccinurilor
provenind de la companiile Pfizer şi Sanofi :
http://2blackjack1.wordpress.com/diverse/in-urma-deceselor
deceselor-a-patru-copii-
japonia-opreste-utilizarea-vaccinurilor-provenind-de-la-companiile
companiile-pfizer-si-
sanofi/
Controlul demografic prin vaccinare :
http://legnalenja.wordpress.com/2012/10/05/confirmado--campanas-de-
vacunacion-del-banco-mundial-son-para-el-control-demografico
demografico-eugenesia-
nwo/
Polish Study Confirms Vaccines Can Cause Large Number of Adverse Effects : 20. Mandibula este cel mai dur os din organism.
http://www.collective-evolution.com/2013/08/02/polish--medical-school-study- 21. Media duratei unui vis profund la om este de 2-3
2 secunde.
determines-vaccines-can-cause-irreparable-harm/
22. ÎŃi foloseşti aproximativ 200 de muşchi când faci un pas
mergând.
CuriozităŃi despre corpul uman 23. Ne schimbăm poziŃia de 30-40 40 de ori pe noapte. Nevoile medii
de somn sunt de 14-22 22 ore pe zi la un copil până la o luna, 13-15
13
ore la unul spre 1 an, 10-1212 ore până la 6 ani,
ani 9 ore la 12 ani şi 7
ore şi jumătate la un om adult.
1. Atunci când priveşti o persoană pe care o placi, involuntar
24. Inima femeii bate mai repede decât cea a barbatului.
pupilele Ńi se dilată.
25. Muşchiul ochiului este cel mai rapid din organism. El se
2. Cea mai mare celulă a corpului este ovulul, iar cea mai mică,
contractă în mai puŃin de o sutime de secundă.
spermatozoidul.
26. Nu se poate strănuta cu ochii deschişi.
de
3. Celulele care alcătuiesc creierul uman pot stoca de până la 5 ori
27. Media înalŃimii la femei este cu aproximativ 10 cm mai mică
mai multă informaŃie decât cuprinde toată Enciclopedia Britanică.
decât media înălŃimii la bărbaŃi.
4. Conform anumitor cercetări, organismul unei femei are nevoie o
28. Numărul de neuroni din creierul uman este astronomic, acesta
oră în plus de somn faŃă de cel al unui bărbat.
ajunge la 100 de miliarde de celule nervoase.
5. Acidul gastric pe care stomacul omului îl elimină pentru a
29. Inima pompează mai mult de 6 litri de sânge pe minut, adică 10
descompune mâncarea este atat de puternic încât poate dizolva o
000 de litri de sânge pe zi.
lamă de ras.
30. Omul are aproximativ 76 000 de fire de păr pe cap.
6. Corpul omenesc eliberează în 30 de minute destulă energie cât să
31. O persoană din 2 miliarde va trăi până la vârsta de 116 ani sau
încălzeşti un litru de apă.
mai mult.
7.. Un strănut iese din gură cu o viteză de peste 965 km/h.
32. Pentru atenŃia acordată jocurilor video se consumă tot atatea
8. Dacă cantitatea de apă din corpul tău este redusă cu 1% îŃi va fi
calorii cât pentru mersul pe jos cu 3,2 km/h.
sete, iar dacă este redusă cu 10% vei muri.
33. Osul hioid, aflat deasupra laringelui, susŃine muşchii limbii şi
9. De-aa lungul unei vieŃi, o persoană îşi petrece 6 ani visând.
este singurul os din organism care nu atinge nici un alt os.
10. Dacă mesajul non-verbal
verbal îl contrazice pe cel verbal, oamenii au
34. O persoană obisnuită respiră cam 74 de milioane de litri de aer
tendinŃa de a ignora cuvintele, Ńinând seama doar de limbajul non-non
de-a lungul vieŃii.
verbal.11.
11. În corpul uman există suficient fosfor pentru a crea 250
35. Organismul uman conŃine aproximativ cinci litri de sânge.
de chibrituri.
36. Pentru a desfăşura “procesul gândirii” creierul are nevoie de
12. Dacă toŃi cei 600 de muşchi ai corpului uman s-ar s încorda în
mari cantitati de energie. De aceea este posibil ca după un intens
acelaşi timp şi în aceeaşi direcŃie, omul ar putea ridica o greutate de
proces de gândire să resimŃiŃi aceeaşi oboseală ca şi în cazul muncii
25 de tone.
fizice.
13. Durerea de cap nu este o scuză bună pentru a nu face dragoste,
37. O persoană poate trăi fără mâncare până la o lună, dar fără apă
pentru că endorfinele eliberate în timpul actului sexual au efect
numai o săptămană.
analgezic.
38. Plămânul drept primeşte mai mult aer decât cel stâng.
14. Fătul visează aproape tot timpul. Cei care sunt născuti prematur
39. Ochii pot distinge aproape opt milioane de nuanŃe.
vor visa mai mult la maturitate.
40. Precum amprentele şi fulgii de zăpadă, buzele nu lasă urme
15. Femeia clipeşte de 2 ori mai des ca bărbatul.
identice.
16. În corpul uman sunt mai mult de 1200 de km de vase de sânge.
41. O persoana râde în medie de circa 15 ori pe zi.
17. În procesul comunicării, 55% îi revine fiziologiei (limbajul
(l
42. Puse cap la cap venele, arterele şi capilarele unui adult ar
corpului), 37% vocii (ritm şi ton), şi numai 8% cuvintelor
ajunge pentru înconjurul Pământului de aproape patru ori.
purtătoare de informaŃie.
18. ÎnalŃimea omului variază în timpul zilei. DimineaŃa suntem cu
un cm mai înalŃi decât seara. Acest lucru se întamplă deoarece
p. 214 Lohanul nr. 29, martie 2014
 Medicină
Medicin
43. Sărutul vindecă. Cercetările au arătat tat că sărutul îmbunătăŃeşte
aspectul pielii, ajută circulaŃia, previne cariile şi alină durerile de
cap.
44. Un creier uman generează mai multe impulsuri electrice într-oîntr
zi decât toate telefoanele din lume.
45. 70% din căldura corpului se pierde prin cutia ia craniană.
46. Un om face într-un un an aproximativ 2,5 milioane de paşi.
47. Stomacul trebuie să-şi şi refacă membrana mucoasă de protecŃie
la fiecare 3 zile pentru a evita autodigerarea cauzată de proprii
acizi.
48. Zilnic, avem în jur de 70 000 de gânduri.
49. Un simplu sărut pune în mişcare doi muşchi, un sărut pasional
solicită toŃi cei 34 de muşchi ai feŃei.
50. Sunt necesare aproximativ 200 000 de încruntări pentru apariŃia
unui rid permanent deasupra sprâncenelor.
51. Un fir de păr poate suporta o greutate
ate de 3Kg.
52. 70% din corpul omenesc este format din apă. La naştere, 80%
din greutatea totală a unui bebeluş reprezintă 80% apă.
53. Femurul este mai tare decât betonul.
54. Urechile pot distinge peste 300 000 de tonalităŃi.
55. Majoritatea barbaŃilor petrec
etrec 3 300 ore din viaŃă pentru a se
bărbieri. Dacă nu ar fi bărbierită, barba ar putea ajunge la 9 metri
într-o viaŃă de om.
Sursa: http://lumea-curiozitatilor.blogspot.ro/2010/11/citeva
curiozitatilor.blogspot.ro/2010/11/citeva-
curiozitati-despre-oameni.html
8 CURIOZITĂłI despre CREIER pe care
trebuie să le ştii!
Spunem că trebuie să cunoaşteŃii aceste curiozităŃi
despre creierul uman pentru că unele dintre ele au sens
vital, mai exact dacă le cunoaşteŃi şi luaŃi măsuri de
prevenŃie vă puteŃi salva viaŃa în cazul unui risc pentru
accident vascular cerebral de exemplu.
D
esigur, o serie din curiozităŃile despre creier adunate în
acest articol au şi rolul de vă va destinde şi de a vă trezi
interesul. În tot cazul, merită să le citiŃi!
8 CuriozităŃi fascinante despre creier
1. Ştiai că neuronii se pot regenera?
Teoria că neuronii nu se pot regenera aste astăzi destul de limitată.
Cercetătorii în biologie celulară şi în boli neurologice au observat
motivele pentru care oamenii reacŃionează diferit în faŃa unui
accident vascular cerebral, unii având sechele şi alŃii
alŃi „vindecându-
se” pentru aceeaşi localizare a accidentului vascular cerebral.
Care este explicaŃia? EvoluŃia spre bine sau rău în urma unui AVC
(accident vascular cerebral) depinde de starea de sănătate a
bolnavului în momentul în care s-aa instalat, dar şi de starea
sistemului nervos, de cum a fost acesta protejat de-a
de lungul vieŃii.
Dar ştiaŃi că în creier se pare că există zone de celule stem – în
creierul adult deci – care pot regenera o serie de neuroni?
Mai mult decât atât neuronii noştri prezintă posibilitate
posi de
protecŃie, iar o nutriŃie adecvată le prelungeşte viaŃa şi îi fereşte de
degenerare.
p. 215
Astfel că, pentru un sistem nervos sănătos chiar şi la vârsta a treia
şi pentru a preveni boli că Alzheimer de exemplu este necesar să
mâncaŃi sănătos, să consumaŃi
umaŃi alcool cu moderaŃie, să NU fumaŃi şi
desigur să faceŃi sport. Somnul influenŃează de asemenea sănătatea
sistemului nervos.
Există şi neuroni care se regenerează în aproximativ 2 săptămâni
timp de aproape toată viaŃa: neuronii care asigură mirosul, cei
ce care
reprezintă totodată şi „receptorul”. Astfel că dacă aŃi rămas fără
miros la nivelul nasului vi-ll veŃi recăpăta în cel mult două
săptămâni.
2. Hrana principală a creierului este glucoză
Este adevărat că principalul „combustibil” al creierului este
glucoză, însă hiperglicemia, consumul exagerat de zahăr sau
zaharuri nocive îl atacă şi îi îngreunează activitatea. Mai mult decât
atât excesul de zahăr în sânge duce la distrugere de masă cerebrală!
cereb
Abia de curând s-au
au făcut studii în acest sens care să demonstreze o
ipoteză medicală veche.
Probabil aşa se explică de ce studenŃii în sesiune sau cei care au
suprasolicitare intelectuală prezintă şi... poftă de dulce
3. Creierul, mai activ în somn decât ziua
Deşi iniŃial se credea că cel mai activ este creierul în starea de
veghe, când omul este treaz, studiile electrice
(electroencefalograma) au arătat că de fapt creierul este mai activ
noaptea, în timpul somnului.
Creierul emite mai multe tipuri de unde care se pot înregistra pe
electroencefalograma (EEG). În timpul somnului au loc procese
extraordinar de importante pentru sănătatea noastră fizică şi
psihică:
• Se refac depozitele energetice ale tuturor celulelor,
inclusiv ale neuronilor;
• Se refac depozitele de mediatori în sistemul nervos
central şi periferic (pot fi prevenite dementele? Că boala
Alzheimer de exemplu);
• Se regenerează celule afectate sau Ńesuturi;
• Au loc cele mai importante momente ale cogniŃiei, este
direct îmbunătăŃită memoria de lungă durată! Aici facem
o paranteza, ştiaŃi că de fapt este mai bine să înveŃi înainte
de culcare, pentru că în timpul somnului creierul
sistematizează mult mai bine informaŃia şi o reŃii pe
termen lung?
• Se reface echilibrul endocrin, al glandelor
gland sexuale,
digestive şi aşa mai departe;
• Se „relaxează” inima şi vasele îşi refac tonusul;
• Se secretă hormoni în creier şi glandele endocrine din
creier, în special epifiza, care răspund de zona emoŃională
– dar este necesar să nu existe stimul luminos şi stimulul
auditiv să fie cât mai mult redus. De aceea este indicat să
dormiŃi în linişte cu ochelari de noapte.
Lohanul nr. 29, martie 2014
 Medicină
Medicin
• REM – somnul cu vise, are etape scurte care îşi
intensifică repetiŃiile spre dimineaŃă. Somnul are efect de
descărcare emoŃională, reface starea ea psihică, alunga
stresul psihic şi stările tensionale, combate depresia şi alte
tulburări de personalitate;
• În timpul somnului se reduce stresul de peste zi, somnul
fiind un important mecanism antistres;
• Se reface imunitatea şi aşa mai departe.
• Prin somn aducem un plus prevenŃiei
iei pentru demenŃe.
demen
Acum, ştiind toate acestea despre somn, credeŃi că merită să
pierdeŃi orele din noapte pentru un film în loc să dormiŃi?
4. Creierul are o capacitate şocantă de stocare a informaŃiei
Conform studiilor şi măsurătorilor de specialitate, creierul uman
are o capacitate de stocare a informaŃiei cam de 5 ori mai mare
decât toată enciclopedia britanică. Este o capacitate fantastică,
aşadar nu vă sfiiŃi să învăŃaŃi şi să încercaŃi să reŃineŃi orice! S-ar
S inteligenŃi.
putea ca viaŃa să nu fie suficientă pentru cât de multe puteŃi învăŃa
5. Deshidratarea, creierul şi durerile de cap
De câte ori aŃi luat pastile la durerile obişnuite de cap? ŞtiaŃi că
dacă luaŃi o pauză, beŃi două pahare de apă şi vă plimbaŃi puŃin,
durerea de capp dispare în aproximativ jumătate de oră? Aceasta
pentru că cele mai multe dureri de cap obişnuite apar prin
deshidratare şi afectarea presiunii sângelui în vasele creierului.
PuŃin sport şi o foarte bună hidratare te scapă de durerile de cap.
Un alt mecanism ar fi actul sexual
6. Ştiai că primii ani de viaŃa sunt foarte importanŃi pentru
dezvoltarea creierului?
Şi aici intervine dilema: copii supradotaŃi, bine sau rău? În urma
studiilor se pare că mai bine puneŃi copiii să înveŃe de mici, poate
nu neapăratt să scrie, dar să desfăşoare jocuri din care îşi dezvoltă
memoria, capacitatea de vorbire, de a cânta, dar şi motrica
(generală – jocuri de teren, de bazin – şi fină – pian, instrument,
desen, dar şi scris dacă au răbdare).
În primii cinci ani de viaŃă, înn funcŃie de nevoi, creierul se dezvoltă
şi numărul de neuroni este încă în creştere, oprindu-se
oprindu în jurul
vârstei de cinci ani. Ceea ce nu se învaŃă în primii ani de viaŃă se
deprinde mult mai greu mai târziu pentru că anumite arii nefolosite
din creier se pare că se atrofiază.
Aşa s-au
au făcut studii de exemplu pe copii sălbatici de vârsta peste
10 ani care nu vorbiseră niciodată, iar specialiştii încercau să îi
înveŃe limbajul articulat. S-aa observat că acest lucru nu mai era
posibil, ariile răspunzătoare dee limbaj articulat şi vorbire, înŃelegere
a cuvintelor şi frazelor fiind atrofiate. Probabil că acest fenomen se
întâmplă şi în cazul altor mecanisme care ar trebui învăŃate în
primii ani de viaŃă. Ca o bază pe care dacă ai dobândit-o,
dobândit mai târziu
poŃi construi un univers.
p. 216
7. Ştiai că 20% din sângele circulant e folosit de creier?
AproximaŃi 20% din debitul cardiac este utilizat de creier. Este un
procent enorm, de aici putem deduce cantitatea mare de energie de
care are nevoie creierul pentru a funcŃiona!
8.. Sportul îmbunătăŃeşte performanŃele intelectuale
ŞtiaŃi că cei care fac sport sunt mai inteligenŃi? Sportul intensifică
hrănirea neuronilor şi asigură o parte din factorii neuroprotectori.
De asemenea se pare că sportul ar avea efecte indirecte şi asupra
acelor grupuri de celule stem din creier care va asigura de-a
de lungul
vieŃii, dacă rămân funcŃionale, regenerarea limitată a unor neuroni
de care avem mare nevoie.
au efectuat şi studii în acest sens care atestă clar că
Din fericire s-au
cei care fac sport diminua considerabil riscul de degradare a
neuronilor odată cu trecerea timpului, fac mult mai rar boli ale
degenerării nervoase (că dementa Alzheimer) şi că devin mai
DIABETUL ZAHARAT
Oana AXINTE - Huşi
Diabetul zaharat este o boală metabolică care are
drept cauză creşterea în sânge a glucozei peste valorile
normale, cu sau fără eliminarea acesteia în urină.
D
enumirea diabetului zaharat (diabetes
( mellitus) îşi are
originea în limba latină şi se referă la zahărul sau mierea
(mellitus)) care trec în urină ca rezultat al acestei afecŃiuni.
Diabetul zaharat a devenit una dintre cele mai frecvente
afecŃiuni în lume, studii alee International Diabetes Federation în
colaborare cu O.M.S. relevă că incidenŃa bolii va creşte
semnificativ în următorii ani (de la peste 271.000.000 în 2012 la
peste 552.000.000 cazuri până în 2030), datorită îmbătrânirii
populaŃiei şi creşterii număruluii de persoane supraponderale.
Dacă prevalenŃa diabetului în majoritatea Ńărilor se
situează, în medie, între 5 şi 10 %, în România, aceasta atinge
aproximativ 4,3 % din totalul populaŃiei în 2008, ceea ce ne
situează, deocamdată, printre Ńările cu prevalenŃă
prevalen mică.
În rândul copiilor şi adolescenŃilor incidenŃa creşte cu 3%
în fiecare an, iar la preşcolari cu 5% pe an. Totuşi, conform
studiului Eurodiab, incidenŃa diabetului zaharat pentru grupa de
vârstă 0-14
14 ani, la noi, este aproximativ 3 cazuri la 100.000
100.00
persoane, una din cele mai mici din Europa.
În 2008 erau înregistraŃi în Ńara noastră 538.648 de
diabetici, dintre care 2.025 de minori; 512.502 sunt pacienŃi care
primesc tratament farmacologic antidiabetic, înregistraŃi la Casa
NaŃională de Asigurări dee Sănătate. În condiŃiile creşterii alarmante
a numărului de îmbolnăviri în ultimii ani, potrivit calculului de risc,
Lohanul nr. 29, martie 2014
 Medicină
Medicin naturistă
se estimează că 30 % din populaŃia României ar putea suferi de
diabet în următorii zece ani!
Boala odată apărută se menŃine toată viaŃa şi necesită
control permanent al glicemiei (glucozei din sânge) şi a glicozuriei
(glucoza din urină).
Odată diagnosticat, diabetul zaharat va fi permanent
monitorizat, întrucât la un pacient incorect tratat pot să apară
tulburări ale metabolismului lipidic, proteic, hidro-electrolitic,
vitaminic, acido-bazic cu instalarea rapidă a unor complicaŃii acute
ce pun în pericol viaŃa sau instalarea lentă a unor complicaŃii
cronice, ce pot atinge întreg organismul, scăzând durata şi calitatea
vieŃii.
Oamenii se gândesc adeseori la diabet ca la o afecŃiune
unică, dar hiperglicemia se poate instala din motive variate, care
reflectă diferitele tipuri de diabet.
Tipul 1 de diabet zaharat apare atunci când pancreasul nu
mai produce de loc insulină sau produce doar o cantitate foarte
mică. Fără insulină în circulaŃia sangvină, glucoza nu poate
pătrunde în celule şi rămâne în sânge.
Tipul de diabet era denumit în trecut diabet insulino-
dependent sau diabet juvenil. Insulino-dependent înseamnă că este
nevoie de tratament zilnic cu insulină pentru a compensa insulina
pe care organismul nu o poate produce.
Termenul de diabet juvenil era utilizat deoarece această
formă de diabet apare mai frecvent la copii şi adolescenŃi.
Denumirile de diabet insulino-dependent sau diabet
juvenil sunt folosite mai rar astăzi deoarece nu sunt în întregime
corecte. Administrarea insulinei nu este limitată doar la cei cu
diabet de tip 1. Şi cei cu alte forme de diabet pot avea nevoie de
tratament cu insulină. Mai mult, şi adulŃii ca şi tinerii pot dezvolta
un diabet de tip 1.
Tipul 1 de diabet este o afecŃiune autoimună, ceea ce
înseamnă că sistemul imun este vinovatul principal. Similar
modului în care atacă virusurile şi bacteriile, sistemul de apărare al
organismului, poate ataca pancreasul, anihilând celulele beta care
produc insulina.
Cercetătorii nu sunt siguri de ce se produce acest lucru,
dar cred că ar pute fi implicaŃi factori genetici, care Ńin de dietă şi
de expunerea la anumite virusuri.
Deşi afecŃiunea poate fi minimă şi poate rămâne ascunsă
mai mulŃi ani, de obicei aceasta apare rapid, deseori după o boală
acută.
Tipul 2 de diabet este forma cea mai frecventă; 90-95%
dintre cei peste 20 de ani care au diabet, au tipul 2.
p. 217
Similar tipului a, tipul 2 era denumit în mod uzual diabet
noninsulinodependent sau diabetul adultului. Aceste denumiri
reflectă faptul că mulŃi dintre cei cu tipul 2 de diabet nu au nevoie
de injecŃii de insulină şi că adeseori această afecŃiune apare la
adulŃi. Dar ca şi în cazul tipului 1, denumirile alternative nu sunt în
totalitate exacte.
Copii şi adolescenŃii, ca şi adulŃii pot dezvolta un diabet
de tip 2. de fapt, incidenŃa tipului 2 la tineri este în creştere. Mai
mult, unii dintre cei cu diabet de tip 2 au nevoie de insulină pentru
controlul glicemiei.
Spre deosebire de tipul 1, tipul 2 nu este o afecŃiune
autoimună. În tipul 2, pancreasul mai produce o cantitate de
insulină, dar apar una sau două alte probleme: pancreasul nu
produce suficientă insulină; celulele Ńesuturilor şi muşchilor devin
rezistente la insulină.
Atunci când celulele devin rezistente la insulină, ele
refuză să o accepte drept cheia care deschide uşa pentru glucoză.
Ca rezultat, aceasta se acumulează în circulaŃia sangvină. Motivul
exact pentru care celulele devin rezistente la insulină este neclar,
deşi greutatea în exces şi Ńesutul gras par să fie factori importanŃi.
Majoritatea persoanelor cu diabet de tip 2 sunt supraponderale.
Este neclar de ce greutatea în exces este asociată cu
creşterea riscului de diabet de tip 2. Totuşi, oamenii de ştiinŃă au
identificat o proteină, pe care au denumit-o rezistină, care este
produsă de celulele grase şi acre pare să provoace rezistenŃa la
insulină.
O parte din cei cu diabet tip 2 îşi pot păstra concentraŃia
sangvină de glucoză în limite sănătoase şi îşi pot controla
afecŃiunea păstrând controlul asupra greutăŃii, mâncând sănătos şi,
în unele cazuri, cu ajutorul medicamentelor.
AlŃii au nevoie de mai multă insulină decât la poate
produce pancreasul. Ca şi cei cu diabet de tip 1, au nevoie de
administrarea de insulină pentru a-şi controla glicemia.
Diabetul gestaŃional apare la femeile însărcinate. Acest
lucru poate fi temporar atunci când hormonii secretaŃi în timpul
sarcinii îi cresc rezistenŃa organismului la insulină. 2-5% dintre
femeile însărcinate fac un diabet gestaŃional, în mod tipic în a doua
jumătate a sarcinii.
Diabetul gestaŃional poate adeseori fi tratat doar prin
regim şi , de obicei, dispare după naştere. Dar mai mult de 50%
dintre femeile care au avut diabet gestaŃional vor face mai târziu un
diabet de tip 2.
Majoritatea femeilor însărcinate sunt investigate pentru ca
depistarea diabetului gestaŃional să fie făcută cât mai precoce. Dacă
apare această formă de boală, controlul nivelului glucozei din
sânge pe tot restul sarcinii poate reduce riscul complicaŃiilor atât
pentru mamă cât şi pentru copil.
Lohanul nr. 29, martie 2014
 Medicină naturistă
Medicin
Notă: Articolul are caracter informativ înscriindu-se
înscriindu în Uleiul volatil de lămâie
seria educaŃiei pentru sănătate, autoarea sfătuind cititorii să se
adreseze specialistului atunci când apar semnele unei boli sau când Nativ din India, Citrus lemon, arborele de lămâi, este mereu verde
aceştia au întrebări cu privire la unele afecŃiuni sau a unui stil de şi creşte până la 6 metri înălŃime, având frunzele ovale de culoare
viaŃă sănătos, pentru a preveni apariŃia bolilor cronice şi a verde închis şi flori albe/roz foarte parfumate. Copacul a fost adus
în Europa de către cruciaŃi, în Evul Mediu.
Med Fructele au un conŃinut
complicaŃiilor.
bogat în vitaminele A, B şi C. Uleiul esenŃial de lămâie se obŃine
prin presarea la rece a cojilor fructelor. Pentru aceasta, lămâile se
Cititorii interesaŃi pot contacta autoarea prin intermediul
culeg când sunt încă verzi întrucât atunci au un conŃinut mai mare
revistei sau la adresa de e_mail:: oana_a2006@yahoo.com. de ulei în coji. În general
ral sunt necesare aproximativ 3.000 de lămâi
pentru a obŃine un kilogram de ulei esenŃial.
Bibliografie selectivă:
Bacu, I. – Fiziologie,, ediŃia a III, Editura Didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1977;
Principalele componente ale acestui ulei esenŃial sunt: limonen
Colev Luca, V. & colab. – Fiziopatologie,, Editura „Gr. T. Popa”, U.M.F. Iaşi, 2006; (68%), alfa-pinen,
pinen, camfen, beta-pinen,
beta sabinen, mircen, alfa-
Costache, Irina Iuliana; Petriş, Antoniu Octavian – Medicină internă,, Editura Pim, Iaşi 2011;
Graur, Mariana – Diabetologie clinică,, curs pentru studenŃii anilor IV şi V, Editura „Gr.T.Popa”, U.M.F. terpinen, linalol, beta-bisabolen,
bisabolen, trans-alfa-bergamoten,
tran nerol şi
Iaşi, 1999; neral. Acest ulei volatil nu este toxic, dar poate cauza iritarea pielii
Graur, Mariana – Obezitatea, Editura Junimea, Iaşi, 2004;
Hâncu, N., Roman, G., Vereşiu, I. A. – Diabetul zaharat, nutriŃia şi bolile metabolice,
metabolice Editura EchinocŃiu, şi sensibilizare, la anumite persoane. Este foto-sensibilizant,
foto de
Cluj-Napoca, 2010; aceea nu trebuie utilizat înainte de expunerea la soare.
Maisonneuve, Hervé – Redactarea ştiinŃifică,, reeditare, traducere din limba franceză de Pătrău, C., Editura
Edit DAN, Iaşi, 2003;
MoŃa, M., MoŃa E. – Diabetul zaharat, un alt ghid,, Grupul de Edituri Tribuna, Bucureşti, 1998;
Preda, C. – Elemente de nursing în endocrinologie,, Editura „Gr.T.Popa”U.M.F. Iaşi, 2009; Uleiului volatil de lamâie are numeroase proprietăți
proprietă curative, fiind:
Scott, C., Litin – Ghidul sănătăŃii familiei, ediŃia a III-a,
a, Editura BIC ALL, Bucureşti, 2006.
20
antiseptic, antibacterian, antifungic, antiinflamator, antiviral,
astringent, antireumatic, stimulent imun, antispasmodic,
carminativ, digestiv, ajută la reglarea digestiei, diuretic, laxativ,
Uleiurile volatile naturale, un minunat detoxifiant,
toxifiant, vermifug, expectorant, sedativ, calmant, stimulent al
mijloc de susŃinere şi ajutorare a sănătăŃii funcŃiilor mentale, îmbunătăŃeşte concentrarea şi atenŃia, ajută la
luarea deciziilor, îndepărtează anxietatea, îmbunătăŃeşte starea
corpului şi a minŃii. De asemenea, este antianemic, antisclerotic,
antisc
Uleiul volatil de lămâie cicatrizant, depurativ, diaforetic, febrifug, hemostatic, hipotensiv,
insecticid, tonic.
Liliana POPA - Bucureşti
Datorită proprităŃilor sale, acest ulei esenŃial este indicat în: răceli,
Cei care nu au încercat niciodată magia câmpului de iasomie gripă, dureri de gât, pierderea vocii, infecŃii, răni, febră,
ştiu oare ce este cu adevărat un parfum? (adaptare după constipaŃie, indigestie,
ie, congestie hepatică, infecții
infec parazitare,
Jean Paul Guerlain) acŃiuni de detoxifiere, obezitate, muşcături de insecte, seboree,
acnee, păr gras, circulaŃie slabă, varice, artrită, gută, riduri,
îndepărtarea celulitei, abceselor, arsurilor, carbunculelor, oboseală

P
arfumurile sunt ca nişte magicieni, fiind capabile să ne generală, anxietate, insomnie, probleme de memorie, stres,
transporte într-oo clipită, peste ani şi ani, spre momente depresii, lipsă de energie.
frumoase trăite cândva.
Aşa cum spunea Heinrich
Heine în The Harz Journey, Acest ulei esenŃial cu miros proaspăt şi înviorător, pe lângă
parfumurile sunt sentimentele numeroasele efecte curative generate în întregul organism, are o
florilor. În Antichitate, influență benefică șii în plan psiho-mental,
psiho ajutând la luarea
parfumurile plantelor erau foarte deciziilor şi îmbunătăŃind concentrarea mentală. Uleiul de lămâie
preŃuite atât pentru aroma lor, cu elimină aciditatea crescută din organism și ajută sistemul
care femeile se impregnau prin circulator, îmbunătăŃind fluxul sanguin, scade tensiunea arterială,
băi rituale, dar şi pentru virtuŃile ajută la oprirea sângerărilor nazale. Ajută la scăderea
scăde febrei, la
terapeutice. Uleiul volatil al unei îndepărtarea infecŃiilor gâtului, a bronşitei şi a gripei. Stimulează
plante este cel care ne permite sistemul imun şi curăŃă organismul. De asemenea, îmbunătăŃeşte
să ne desfătăm cu mirosul ei funcŃiile sistemului digestiv, fiind de ajutor în constipaŃie, dispepsie
plăcut atunci când îl inspirăm. şi celulită.
Datorită aromoterapiei, în
ultimele decenii uleiurile Ajută la diminuarea şi îndepărtarea durerilor de cap şi migrenelor,
naturale volatile ale plantelor au prin acŃiunea profund limpezitoare pe care o are. Este de ajutor în
devenit foarte populare. caz de reumatism şi artrită, diminuând inflamaŃia şi ajutând la
VirtuŃile terapeutice ale acestor eliminarea toxinelor. Ajută la îndepărtarea acneei, curăŃarea pielii
componente ale plantelor – grase şi a părului gras, ca şi la îndepărtarea celulelor moarte de pe
uleiurile esenŃiale, care au fost piele. Prin proprietăŃile sale astringente, ameliorează congestia
utilizate cu succes în vechime şi chiar descrise în tratate medicale pielii. ProprietăŃile antiseptice îl fac extrem de util în caz de
străvechi, încep din nou să fie redescoperite şi folosite prin tăieturi, arsuri şi răni minore. Este hrănitor pentru unghii şi luptă
intermediul aromoterapiei. împotriva micozelor apărute la acest nivel. Dacă aplicaŃi uleiul pe

p. 218 Lohanul nr. 29, martie 2014

 Medicină
Medicin naturistă
păr şi apoi mergeŃi la soare, culoarea părului dumneavoastră se va
deschide.
Uleiul de lămâie ajută la lupta împotriva infecŃiilor, fiind util pentru
vindecarea ulcerelor bucale, a herpesului şi a muşcăturilor de
insecte. Câteva picături de ulei de lămâie puse în apă caldă vor
genera o apă de gură foarte bună pentru gargară şi pentru
îndepărtarea ulceraŃiilor bucale şi a mirosului urât. Împotriva
insectelor puteți pulveriza pe piele câteva picături de ulei esențial
puse în apă, într-o sticlă cu pulverizator. Timp de 12 ore după
aplicaŃia pe piele a uleiului de lămâie nu trebuie să vă expuneŃi la
soare. Aceste proprietăți erau cunoscute încă din antichitate, de
către romani, care foloseau cojile de lămâie pentru a se feri de
insecte şi pentru a împrospăta hainele.
Uleiul de lămâie îndepărtează durerile generate de expunerea
prelungită la frig. Mai este folosit pentru ameliorarea problemelor
musculare.
De asemenea, este de ajutor în munca intelectuală intensă datorită
capacităŃii sale de a îndepărta iritarea, de a ajuta la îmbunătăŃirea
concentrării, a stării de spirit, de a purifica mintea şi de a ajuta la
luarea deciziilor. În Japonia, acest ulei este folosit în
aromatizoarele de cameră din bănci, pentru a reduce erorile de
muncă. Este purificator, limpezitor şi aduce stare de bucurie şi
speranŃă. Datorită proprietăŃilor sale reîmprospătătoare şi tonice
pentru minte, corp şi spirit, uleiul esenŃial de lămâie era simbolizat
la romani de zeița tinereŃii, Juventas.
V-aŃi jucat vreodată cu cojile de portocale, stropindu-vă colegii la
şcoală sau prietenii la joacă, prin presarea între degete a cojilor? Ei
bine, acele picături care sar din coajă sunt ulei de portocal. Iar cea
mai bună metodă de obŃinere a sa este chiar presarea la rece.
Majoritatea uleiurilor volatile sunt obŃinute prin distilare în abur,
dar uleiurile de citrice sunt afectate de acest proces. De aceea,
metoda de bază pentru extragerea uleiului esenŃial de citrice este
presarea la rece. Ea a fost utilizată încă din vechime fiind
perfecționată la finele secolului al XVIII-lea în Sicilia şi Calabria.
Cojile proaspete erau stoarse manual iar uleiul obŃinut era adunat
cu un burete de mare, de aceea procedura se numea „metoda
buretelui”. Deşi uleiul obținut prin această metodă este de calitate
superioară, procesul este foarte laborios şi uleiul rezultat este foarte
scump, ceea ce nu este rentabil pentru producători. Tehnologia
actuală permite ca obŃinerea uleiului esenŃial de portocal prin
presare la rece să se facă uşor. Produsul obŃinut astfel miroase ca
fructul proaspăt, uşor şi dulce. Uleiul de portocal obŃinut prin
distilare este ascuŃit, dulce-amărui sau prăfos. La obŃinerea uleiului
de portocal cele mai folosite sunt portocalale mediteraneene şi
spaniole, cultivate pentru industria sucurilor. Extragerea uleiului de
portocal şi a sucului trebuie realizate separat, altfel calitatea celor
două produse va fi diminuată. Calitatea uleiului esenŃial de
portocale este cheia eficienŃei sale.

În combinaŃie cu ulei esenŃial de rozmarin, uleiul de lămâie creşte

memoria, concentrarea şi aduce claritate gândirii.

Uleiul de lămâie își găsește utilitatea și în gospodărie. 1-2 picături

de ulei esenŃial puse pe o lavetă ajută la îndepărtarea petelor de
grăsime, adezivi, lipici sau creion de pe majoritatea suprafeŃelor. 2-
3 picături de ulei esenŃial amestecate cu apă ajută la curăŃarea şi
dezinfectarea suprafeŃelor. De asemenea, poate fi pulverizat în
cameră pentru dezinfectarea aerului. Câteva picături puse pe un
tampon de vată, plasat în frigider, ajută la eliminarea mirosurilor
neplăcute din acesta.

Uleiul voaltil de lămâie se amestecă bine cu uleiul de lavandă,

trandafir, santal, eucalipt, geraniu, fenicul, ienupăr, neroli,
elemi, muşeŃel, tămâie, lichen, ylang ylang.
Uleiul volatil de portocal
Portocalele pe care le găsim la aproape orice magazin alimentar
sunt rezultatul unei îndelungi istorii de cultivare şi încrucişare între
diferitele soiuri din vechime. Citrus sinensis, arborele de portocal,
a fost cultivat în regiunile tropicale din întreaga lume. VarietăŃile
cultivate au putut fi clasificate în trei grupe, în funcŃie de
caracteristicile fructelor şi ale „strămoşilor”: portocale
mediteraneene, spaniole, roşii. Marea majoritate a portocalelor
cultivate pe scară largă sunt din varietăŃile mediteraneană sau
spaniolă. Portocalele roşii au o pulpă de culoare roşu închis şi o
aromă de neuitat. În ultimii ani au apărut aşa-numitele portocale
ombilicate, fără semințe și uşor de curăŃat, însă dincolo de aceste
avantaje minore, acest soi este o „realizare” a ingineriei genetice,
fiind de fapt organisme modificate genetic.
Datorită componentelor sale, limonen (90%), alfa pinen, citronelol,
geraniol, sabinen, mircen, linalol şi nerol, uleiul de portocal
prezintă proprietăŃi antiinflamatorii, antiseptice, bactericide,
fungicide, anticoagulante, stomahice, antispasmodice, digestive,
carminative, colagoge, diuretice, expectorante, stimulente, tonice,
antioxidante, afrodisiace, sedative. De aceea poate fi utilizat în caz
de răceli, gripe, digestie înceată, indigestie, flatulenŃă, constipaŃie,
circulaŃie încetinită a sângelui, dureri musculare, răni, acnee, stres,
tensiune psihică, depresie, anxietate, insomnie. În plus, uleiul de
portocal îmbunătăŃeşte starea psihică şi aduce pace minŃii.
Să vedem mai pe larg acŃiunile terapeutice ale uleiului de portocal.
AcŃiune antiinflamatoare – s-a observat că uleiul de portocal
determină o ameliorare rapidă şi eficientă în inflamaŃiile interne sau
externe produse de aproape orice substanŃă sau agent patogen –

p. 219 Lohanul nr. 29, martie 2014

 Medicină naturistă
Medicin
cum ar fi substanŃele toxice, ingestia de alimente picante, diferite AcŃiune antitumorală – unul dintre componentele
componentel uleiului de
infecŃii, inflamaŃii ce apar ca reacții
ii adverse ale unor medicamente portocal, D-limonenul,
limonenul, este un nutrient excepŃional care a fost
etc. Este necesar să menŃionăm faptul că uleiul de portocal nu se studiat extensiv pentru proprietatea sa de a preveni mutaŃiile
aplică direct pe piele ca atare, ci trebuie diluat fie într-un
într ulei genetice şi, implicit, de a combate creşterea tumorală.
extravirgin cu calităŃi antiinflamatoare, cum ar fi uleiul de cocos,
fie în unt clarifiat. Alte beneficii – acest ulei volatil ajută la eliminarea dereglărilor
de
menstruale, stimulează lactaŃia, secreŃia sucurilor digestive, a bilei
AcŃiune antiseptică, antimicrobiană – uleiul de portocal este un şi a enzimelor. Stimulează, de asemena, secreŃia glandelor exo-
exo şi
foartee bun dezinfectant pentru răni, ajutând la evitarea infecŃiilor endocrine șii ajută la regenerarea celulelor organsmului. Contribuie
bacteriene şi a tetanosului. Subliniem faptul că este printre foarte totodată la eliminarea grăsimilor şi are
ar efecte benfice asupra inimii.
puŃinele uleiuri volatile indicate în combaterea eficientă a infecŃiei
cu Clostridium tetani în cazul rănirilor. De asemenea,asemene uleiul Uleiul de portocal poate fi folosit în combinație
combina cu alte uleiuri
esențial
ial de portocal ajută la vindecarea ulceraŃiilor bucale dacă este volatile, pentru a potențaa efectele sale benefice.
utilizat în apa de gură, fiind totodată indicat în îngrijirea gingiilor şi
igiena cavităŃii bucale.
Amestecul cu uleiul de lămâie sau bergamotă creşte calităŃile de
reîmprospătare şi de a conferi inspiraŃie ale uleiului de portocal.
AcŃiune asupra pielii – amplifică producerea de colagen şi creşte
fluxul sanguin
nguin la nivelul pielii. Este de ajutor în ameliorarea Amestecul cu uleiul de neroli, de lavandă sau de iasomie creşte
uscăciunii pielii, a iritațiilor,
iilor, a acneei şi a dermatitelor. De efectele relaxante şi odihnitoare.
asemenea, este foarte bun pentru reducerea şi îndepărtarea
calusurilor de pe tălpi.
Combinarea uleiului de portocal cu uleiuri picante cum ar fi cel de
scorŃişoară sau cuişoare va crea o esenŃă caldă, ideală pentru
pen
AcŃiune digestivă – uleiul esenŃial de portocal stimulează
sti digestia, aromoterapie în serile de iarnă.
elimină constipaŃia, tratează dispepsia şi creşte absorbŃia vitaminei
C.
În sfera domestică, acest ulei este folosit pentru a adăuga aroma de
portocală la băuturi naturale, deserturi, prăjituri.
AcŃiune carminativă – uleiul de portocal ajută la îndepărtarea
gazelor intestinale șii totodată impiedică formarea lor, fiind foarte
Datorită aromei sale deosebite, uleiul de portocal mai este folosit la
eficient pentru cei care se confruntă
runtă cu probleme cronice de acest
fabricarea săpunurilor șii în cosmetică, intrând în compoziția
compozi
fel.
loŃiunilor de corp, a cremelor anti-îmbătrânire.
anti

AcŃiune diuretică și detoxifiantă – uleiul de portocal stimulează

diureza, activitatea rinichilor, permițând
ând în acest fel eliminarea mai
rapidă din organism a unor substanŃele cum ar fi acidul uric, bila,
excesul de sare, diferite substanŃe poluante şi fluidele reținute
re în Urzica
exces. Prin proprietăŃile sale detoxifiante şi purificatoare ajută la
eliminarea celulitei.

AcŃiune antidepresivă şi sedativă – binecunoscut pentru

proprietăŃile de îmbunătăŃire a stării psihice, uleiul volatil de
portocal are efectul unui balsam pentru minte şi ajută la
îndepărtarea stresului. Este relaxant, conferă o stare de prospețime,
prospe
îndepărtează tensiunile psihice, furia, depresia. Uleiul de portocal
este, de asemenea, utilizat pentru tratarea anxietăŃii.
Plantă erbacee perenă din familia Urticaceae, nativă
din emisfera nordică şi întâlnită în flora spontană de-ade
lungul Eurasiei şi Africii de nord. În prezent ea a ajuns să
face parte ca specie invazivă din fauna cotinentului nord
american.

AcŃiune tonică – eliminând stresul şi tensiunile psihice, uleiul de
portocal permite organismului să îşi refacă vigoarea şi puterea şi să
îşi îmbunătăŃească imunitatea, cee este foarte serios afectată în
condiții de stres.
AcŃiune antispasmodică – uleiul de portocal relaxează spasmele
musculare, ameliorând astfel convulsiile, crampele musculare,
tusea continuă și diareea extremă.
AcŃiune afrodisiacă – uleiul de portocal are re însemnate proprietăŃi
afrodisiace. Utilizarea lui sistematică poate vindeca probleme cum
ar fi frigiditatea, anumite disfuncții
ii erectile, impotenŃa, pierderea
interesului pentru interacŃiunea amoroasă etc.
G
enul Urtica conŃine mai multe specii la nivel planetar, însă,
dintre toate, urzica comună este cea mai cunoscută şi mai
răspândită.
Utilizarea urzicilor datează de milenii în domeniul alimentar şi
terapeutic, dar şi practic, ca sursă de fibre naturale folosite pentru
împletituri cu uz domestic.
Etimologie
Cuvântul vine din limba latină – urtica – şi s-a păstrat până astăzi
cu uşoare variaŃii în majoritatea
ajoritatea limbilor romanice: ortica (italiană),
ortie (franceză), ortiga (spaniolă), urtica (portugheză).

p. 220 Lohanul nr. 29, martie 2014

 Medicină
Medicin naturistă
Unde le găsim?
Urzicile cresc din abundenŃă în zonele necultivate de la câmpie,
deal şi munte, acolo unde solurile sunt suficient de umede. Pentru
că este o mare iubitoare de umezeală, o întâlnim în principal în
păduri sau lăstărişuri, unde ea poate creşte nestingherită la umbră.
Un alt mediu propice pentru urzici sunt gospodăriile sau terenurile
abandonate, folosite la un moment dat pentru agricultură, datorită
nivelului ridicat de fosfaŃi şi nitrogen din sol, asociat cu prezenŃa
activităŃii umane.
cu ochiuri, alături de mămăligă, plăcinta cu urzici, supa de
primăvară cu urzici şi purée-ul sau sosul verde de urzică.
Planta matură (după înflorire) dezvoltă un tip de particule numite
cistolite, care sunt iritante pentru tractul urinar – de accea se
condideră că în acest stadiu urzicile nu mai sunt bune pentru
consum.
Ravioli de casă cu urzici şi urdă proaspătă.
Merdenele cu urzici.

Cum o recunoaştem?

Urzicile cresc într-un an până la 1m (uneori 2m în cazuri

excepŃionale), dar iarna se ofilesc şi mor. Acest ciclu este reluat
anual, ceea ce nu împiedică urzicile a fi o specie foarte proliferă.
Au rădăcini bogate şi o reŃea largă de rizomi şi stoloni, de culoare
galbenă, care ajută la răspândirea rapidă a coloniilor de urzici. Cea
mai uşor reconoscibilă parte la urzici sunt frunzele de mărimi
diferite, de la 3 la 15 cm, cu marginile puternic zimŃate şi aspect
păros, datorat acelor microscopice care acoperă întreaga suprafaŃă a
frunzelor şi tulpinii. Multe specii de urzică au perişori neînŃepători,
dar urzica comună este o bestie în miniatură, cu ace al căror vârf se
rupe la atingere, injectând un amestec de substanŃe chimice Plăcintă grecească cu urzici.
puternic iritante: acetilcolină (neurotransmiŃător cu efect excitant),
histamină (alt neurotransmiŃător care măreşte permeabilitatea
capilarelor), serotonină, moroidină (care prelungeşte senzaŃia de
usturime), leukotrienă (compus chimic cu efect alergic, mai ales în
cazuri de astm şi rinită alergică). Acest mix de elemente cauzează o
senzaŃie acută de urzicare (de unde şi numele).

Tartă cu urzici, ciuperci şi seminŃe de pin.

Supă cremă de urzici cu usturoi verde.

Orez cu urzici si rodie.

AtenŃie. CulegeŃi urzicile folosind mănuşi pentru protecŃie.
Uz culinar
Urzicile au o aromă oarecum asemănătoare cu spanacul şi sunt
bogate în vitamina A, C, potasiu, mangan şi calciu. Există o tradiŃie
îndelungată ca la sfârşitul iernii urzicile tinere să fie culese pentru
mâncare, o sursă importantă de vitamine după dieta săracă din
iarnă.Pentru a fi consumate, urzicile trebuie lăsate la înmuiat peste
noapte sau opărite în apă fierbinte înainte de-a fi gătite propriu-zis.
Acest proces elimină chimicalele din ace, lăsând urzicile perfect
potrivite pentru consum. Plantele astfel pregătite pot fi consumate
în diferite moduri pe care le-am şi ilustrat mai jos, împreună cu
linkurile la reŃetele respective. Pe lângă acestea, am să pomenesc şi
câteva modalităŃi tradiŃionale din mai multe regiuni: urzici sotate,
Uz terapeutic
Urzicile au fost folosite din timpuri străvechi ca remediu natural în
ameliorarea simptomelor de artrită. Aceeaşi compuşi chimici, care
irită pielea la atingere, pot fi benefici în cazurile celor ce suferă de
inflamaŃii ale articulaŃiilor, tocmai datorită stimulării la nivel
neuronal şi al activităŃii asupra capilarelor. Urticarea intenŃionată se
făcea cu mănunchiuri de urzici tinere frecate de piele, furnizând un
remediu tradiŃional temporar pentru durerea cauzată de artrită sau
reumatism.
Pe de altă parte, urzicile (sub formă de ceaiuri, sau zeamă de frunze
zdrobite) au fost prescrise ca leac în tratarea unei game largi de
afecŃiuni: ale ficatului, ale sistemului urinar şi tractului intestinal,

p. 221 Lohanul nr. 29, martie 2014

 Medicină
Medicin naturistă
ale pielii, sistemului cardio-vascular, în cazuri de hemoragie, gută,
reumatism şi răceală.
Zeama de urzici a fost cel mai vechi tratament capilar în cazurile de
mătreaŃă şi, dacă vă mai aduceŃi aminte, era şamponul comunist
numărul unu. Eu nu-mi amintesc să fi avut mătreaŃă pe atunci, dar
nu pot face o regulă dintr-un singur caz.
În plus, urzicile ajută la menŃinerea nivelul glicemic în cazurile
celor care suferă de diabet.
Uz practic
Urzicile conŃin un tip de fibre foarte rezistente, care pot fi recoltate
asemeni fibrelor de in sau cânepă. Totuşi, ele sunt mai aspre şi erau
folosite mai degrabă la confecŃionarea Ńesăturilor aspre utilizate în
gospodărie.
Poate cel mai cunoscut moment de utilizare a textilelor din urzică,
din istoria relativ recentă, sunt uniformele soldaŃilor germani din
Primul Război Mondial, când bumbacul devenise greu de găsit.
O altă utilizare mai comună, poate, era confecŃionarea de sfoară şi
frânghie.Din rădăcină, pe vremuri, se extrăgea un colorant natural
de culoare galbenă, iar din frunze un galben-verzui. Ambele se
foloseau la colorarea firelor de cusut sau a hainelor.
36 de substanŃe cu acŃiune
antimicrobiană naturală care au fost
studiate şi dovedite că ajută la sprijinirea
sistemului imunitar pentru autovindecare!
Mierea de manuka lupta împotriva infecŃiilor grave provocate
de MRSA (Methicillin-resistant Staphylococcus aureus)
Inhalarea de catechine din ceai pare să suprime infecŃiile MRSA la
vârstnici.
Arborele de ceai(Tea tree) – Aplicările locale sunt superioare
tratamentelor locale standard pentru înlăturarea colonizării MRSA.
Usturoiul şi ceaiul au acŃiune antibacteriană împotriva Klebsiella,
ca şi împotriva tulpinilor rezistente la medicamente de stafilococi,
enterococi şi Psedomonas aeruginosa.
Extractul apos de usturoi are acŃiune antimicrobiană împotriva
bacteriilor rezistente la tratamentul simultan cu mai multe
medicamente şi speciei Candida, ca şi împotriva multor altor
microbi.
Compusul din usturoi cunoscut că alicina are acŃiune
antibacteriană împotriva Stafilococului aureus, rezistent la
meticilina.
Terapia probiotică are valoare terapeutică în tratarea infecŃiilor
cu Klebsiella la copii.
p. 222
Susceptibilitatea la boala urechii la copii ar putea fi un rezultat al
carentelor de zinc şi vitamina A.
Argintul nanocristalin aplicat local ar putea oferi un tratament
alternativ pentru rănile infectate cu MRSA sau la antimicrobienele
orale.
Merişorul ar putea reduce riscul infecŃiilor tractului urinar
prin inhibarea biofilmelor din vezica.
Tulpinile probiotice din laptele matern sunt superioare
antibioticelor în tratamentul mastitelor infecŃioase.
Mierea ar putea avea un rol terapeutic în tratarea rinosinuzitelor
cronice refractare la tratament.
Mierea de mână şi mierea de manuka au o puternică acŃiune
antimicrobiană împotriva patogenilor multirezistenti.
Coaja arborelui de scorŃişoară are cea mai mare acŃiune
antimicrobiană, în special imptriva tulpinilor rezistente la
antibiotice, dintre 13 uleiuri esenŃiale de plante care au fost testate.
Un număr de extracte de uleiuri din plante inhiba tulpinile multi-
rezistente de bacterii şi fungi.
Cuişoarele, guava şi lemongrass (citronela) prezintă cea mai mare
sinergie cu medicamentele antimicrobiene.
Uleiul de cimbru şi de eucalipt au acŃiune antibacteriană
împotriva MRSA izolaŃi.
Compuşii izolaŃi din frunzele de dafin au acŃiune anti-MRSA.
Uleiurile esenŃiale de mărar şi mentă amplifica acŃiunea
antimicrobiană a nitrofurantoinei împotriva enterobacteriilor.
Extractul din sâmburi de struguri are efecte bactericide
asupra MRSA.
O combinaŃie de Citricidal (extract din seminŃe de grepfruit) şi
ulei de geranium (muscata) a arătat cele mai puternice efecte
antibacteriene împotriva MRSA.
Rozmarinul are acŃiune împotriva patogenilor bacterieni şi fungici
rezistenŃi la medicamente.
Propolisul prezintă efecte antimicrobiene împotriva unor
microorganisme şi a tulpinilor de Escherichia coli şi Stafilococ
auriu rezistente la diferite antibiotice.
Uleiul esenŃial de chimion prezintă acŃiune anti-Klebsiella.
Ceaiul verde prezintă acŃiune anti-MRSA.
Extractul de seminŃe din miezul de mango ar putea fi folositor ca
agent terapeutic alternativ sau terapie adjuvantă împreună cu
penicilina G în tratamentul infecŃiilor MRSA.
Lohanul nr. 29, martie 2014
 Medicină naturistă
Medicin
Pelinul, tarhonul şi eucaliptul conŃin compusulpusul piperitona care
reduce rezistenta imptriva antibioticelor la Enterobacter cloacae.
Alpinia galanga (ghimbirul siamez sau albastru) conŃine un
compus cu acŃiune împotriva bacteriilor multi-rezistente.
rezistente.
Elecampane (Inula helenium/iarba mare sau omanul) are o
puternică acŃiune antistafilococica, inclusiv împotriva MRSA.
Uleiul de lavandă (levănŃică) are acŃiune antimicrobiană împotriva
Stafilococului auriu, atât împotriva tulpinilor rezistente la
meticilina, cât şi a celor sensibile la acest antibiotic.
Lactobacillus rhamnosus GG inhiba invazia celulelor respiratorii
umane cultivate de către grupul A de streptococi rezistent la
macrolide.
Lămâia verde (limetă) are o puternică acŃiune antibacteriană
împotriva E. Coli multi-rezistenta.
Nigella sativa (chimen negru) are acŃiunea antibacteriană
împotriva izolaŃilor clinici ai Stafilococului auriu rezistent la
meticilina.
Nucşoara conŃine un compus cu acŃiune puternică împotriva
biofilmelor create de bacteriile orale.
Extractul din frunze de măslin demonstrează demon acŃiune
antimicrobiană împotriva Campylobacter jejuni, Helicobacter
pylori şi importiva Stafilococului auriu [inclusiv S. aureus rezistent
la meticilina (MRSA)].
ScorŃişoară şi oregano,, conŃinând cinamaldehida şi respectiv
carvacrol, prezintă o puternică
ernică acŃiune antimicrobiană împotriva
tulpinilor rezistente la antibiotice ale izolaŃilor de Campylobacter
jejuni.
Sursa: http://www.greenmedinfo.com/blog/36-natural--alternatives-infection1 -
antimicrobiana
Antibiotice naturale, o alternativă fără
efecte adverse
Antibiotice naturale, o alternativă fără efecte adverse
C
e ne-am face fără natura generoasă? Ea ne oferă soluŃii la
problemele de sănătate, prin numeroase plante medicinale
care acŃionează eficient asupra germenilor infecŃioşi, fiind
lipsite de efecte adverse.
Frunzele de măslin sunt confirmate ştiinŃific prin numeroase studii
că având efect antibiotic natural cu spectru larg antibacterian
(Escherichia coli, Stafilococ auriu, Streptococ, Pseudomonas,
mycobacterii, enterococi), antiviral (virusuri gripale, herpes),
p. 223
antifungic (Candida, Aspergillus, Microsporum, Trichophyton) şi
vermifug.
Studiile efectuate au arătat că oleuropeinele din frunzele de măslin
au capacitatea de a pătrunde prin învelişul lipoproteic al germenilor
inhibând astfel procesul de replicare al ARN-lui.
ARN Spre deosebire de
antibioticele de sinteză, distrug doar bacteriile
bacterii patogene, nu şi pe
cele comensale. Cresc imunitatea prin stimularea directă a
producŃiei de fagocite.
ScoarŃă de salcie albă s-aa dovedit a fi un veritabil antiinflamator
natural. Cercetările ştiinŃifice au descoperit în compoziŃia sa s
saligenina, o substanŃă
anŃă care se transformă în organism în acid
salicilic, care însă nu irita mucoasa tubului digestiv. Are un
puternic efect antiinflamator, febrifug, sudorific şi antialgic, fiind
recomandată pentru ameliorarea durerilor şi scăderea febrei.
Lichenul de piatră,, conŃine acidul usnic activ împotriva bacteriilor
gram pozitive, anaerobe, micotice şi inhiba dezvoltarea bacilului
Koch. Studiile în vitro au arătat că acidul usnic are un efect
antiinflamator comparabil cu al ibuprofenului. Are în compoziŃia sa s
şi polizaharidele cu efect imunostimulator. Datorită cantităŃii mari
de mucilagii, care formează pe suprafaŃa mucoaselor un strat
protector, lichenul de piatră este utilizat în tratamentul faringitelor,
bronşitelor şi tuberculozei.
Mugurii de plop sunt numiŃii şi propolis vegetal. Prin analize
chimice de specialitate s-aa arătat că există 5 substanŃe prezente în
acelaşi timp în propolis, ca şi în mugurii de plop, dintre care 3 au
proprietăŃi antibiotice şi antifungice. Mugurii de plop mai conŃin şi
derivaŃi ai saligenolului care conferă puternice acŃiuni
antiinflamatorii, analgezice, antifebrile, sudorifice.
Cuişoarele sunt utilizate în special pentru conŃinutul în ulei
esenŃial care are proprietăŃi antibacteriene cu spectru larg (pe
bacterii gram + şi gram-),), antivirale, antifungice, antihelmintice,
antiinflamatoare, antispastice, carminative, antinevralgice,
anestezicee locale şi anticoagulante. Astfel, produsul acŃionează
asupra unui spectru larg de germeni patogeni, fiind în acelaşi timp
vermifug, antiinflamator, imunostimulent, antifebril, expectorant,
emolient.
Suc natural pentru sănătatea ochilor
Lohanul nr. 29, martie 2014
 Medicină naturistă
Medicin
Este bine ştiut că alimentaŃia
ia pe care o consumăm
co are un
efect major asupra sănătăŃii noastre.
V
ederea slăbită, înceŃoşată, sau orice alte afecŃiuni ale
ochilor, pot fi însă prevenite şi chiar ameliorate printr-o
printr
alimentaŃie adecvată, ce oferă organismului
organismul nutrienŃii
necesari unei bune funcŃionari. Incluzând în dieta zilnică
o cantitate cât mai mare de legume şi fructe, vom furniza corpului
vitaminele, mineralele şi carotenoidele necesare, aceasta fiind şi
cea mai bună modalitate de a ne menŃine o vedere bună.
Studiile arată că alimentaŃia potrivită este esenŃială în menŃinerea şi
păstrarea sănătăŃii oculare atât la bărbaŃi cât şi la femei. Pentru o
dietă sănătoasă alegeŃi alimente bogate în antioxidanŃi, ca c
Vitamina A şi C, legume verzi şi alimente bogate în acizi graşi
esenŃiali omega-3 care sunt importanŃi pentru sănătatea maculei,
parte a ochiului responsabilă pentru vederea centrală.
Sucul natural pe care vi-ll prezentăm ajuta la îmbunătăŃirea
vederii, tocmai prin multitudinea de nutrienŃi ce îi furnizează.
Aceasta combinaŃie de ingrediente ajută la repararea capilalelor
deteriorate, scade presiunea intraoculară, îmbunătăŃeşte
regenerarea rodpsinei (un pigment al retinei responsabil de
formarea celulelor fotoreceptor şi a primelor procese în vederea
luminii) şi hrăneşte nervul optic.
De asemenea, ajuta la prevenirea anumitor afecŃiuni oculare,
cum ar fi: cataracta, miopia şi glaucomul, dar şi la ameliorarea
amel
vederii înceŃoşate, vederii pe timp de noapte, sau a vaselor de
sânge sparte.
Suc natural “Healthy Eyes”
Ingrediente:
• 8 morcovi
• 2 andive
• 1 feliuŃa ghimbir proaspăt
• 1/2 bulb de fenicul, plus tulpină
• 2 mere
• 2 lămâi
Mod de preparare:
1. Toate ingredientele se trec prin storcătorul prin presare la
rece.
2. ConsumaŃi imediat, sau îl puteŃi păstra la frigider timp de
câteva ore.
UrmăriŃi să-ll consumaŃi o dată sau de 2 ori pe zi. În timp,
rezultatele vor fi vizibile. (sursa: http://marawvegan.ro/suc-
http://marawvegan.ro/suc
natural-pentru-sanatatea-ochilor/)
p. 224
CELE TREI TIPURI PRINCIPALE DE
FRUMUSEłE FEMININĂ ÎN AYURVEDA
Aurora NICOLAE - Bucureşti
Sistemul AYURVEDA a apărut în India, cu mai
mult de 4000 de ani în urmă, dar cunoaşterea profundă a
fiinŃei umane şi a vieŃii, dăruită omenirii de către înŃelepŃii
care au revelat această ştiinŃă, despre care textele
tradiŃionale spun că este de origine divină, este şi astăzi
perfect
ct valabilă, la fel ca şi atunci.
S
tructura fiinŃei umane nu s--a modificat semnificativ de atunci
şi (chiar dacă pentru unii ar părea surprinzător) nici
problemele şi nici aspiraŃiile umane nu s-au s modificat
fundamental. În fiecare epocă, mentalitatea oamenilor a
suferit unele modificări la modul global, dar anumite elemente au
rămas neschimbate, chiar în această privinŃă.
AspiraŃia către frumuseŃe este, de exemplu, acum ca şi
atunci, o puternică NEVOIE a sufletului uman. Ceea ce au uitat
însă o mare parte dintre oameni în prezent este originea
orig frumuseŃii.
ORIGINEA FRUMUSEłII
Ceea ce AYURVEDA ne reaminteşte este faptul că
frumuseŃea feminină veritabilă nu se rezumă niciodată doar la o
formă corporală atrăgătoare, ci este o rezultantă a armoniei
inefabile a trupului, sufletului şi spiritului unei femei.
Pentru fiecare femeie există o asemenea armonie unică, ce
nu poate fi regăsită niciodată în mod identic la o altă femeie. Cu cât
o femeie este mai conştientă de acele aspecte ale corpului ei fizic,
ale sufletului şi spiritului
tului existent în ea, care sunt frumoase şi îi
creează unicitatea sa – acel „nu ştiu ce şi nu ştiu cum” seducător –
cu atât mai mult ea va putea să fie nu doar frumoasă, ci şi
atrăgătoare şi fermecătoare.
Pentru ca o femeie să fie fermecătoare nu este de ajuns un
chip frumos, ca o poză fără cusur. Doar atunci când un asemenea
chip (şi trup) bine alcătuit este însoŃit de mister, senzualitate,
rafinament, gingăşie, bunătate, putere de a iubi, duioşie, sau alte
calităŃi arhetipale ale sufletului feminin, el face
f ca femeia care este
„dăruită” astfel, să fie cu adevărat o femeie frumoasă şi
fermecătoare.
Când un chip feminin este foarte frumos şi totodată însoŃit
de aceste trăsături ale frumuseŃii sufletului feminin, el devine pur şi
simplu răpitor. Dacă însă unn chip şi un trup feminin nu este unanim
acceptat ca fiind frumos, dar este însoŃit de aceste trăsături ale
frumuseŃii sufletului feminin, el devine totuşi frumos, capătă o
lumină care face ca formele fizice să aibă farmec, chiar dacă poate
ele nu au o anumită
mită simetrie sau o armonie desăvârşită.
CELE TREI TIPURI DE FRUMUSEłE FEMININĂ
Lohanul nr. 29, martie 2014
 Medicină
Medicin naturistă
Deşi fiecare fiinŃă umană este unică în felul ei, există Sunt capabile să mobilizeze şi să deschidă perspective noi
anumite trăsături comune care fac să fie definite anumite tipologii nebănuite, să dea elan şi bucurie de a trăi.
umane. În cadrul sistemului AYURVEDA sunt descrise trei
tipologii umane principale, numite VATA, PITTA şi KAPHA. Principalele calităŃi feminine ale tipologiei VATA:
Tipologiile umane sunt descrise în cadrul sistemului AYURVEDA
într-un mod foarte complex şi nuanŃat, iar cunoaşterea acestora
graŃie, supleŃe, mobilitate, originalitate, veselie,
oferă nenumărate perspective practice de aplicare în aproape toate
entuziasm, comunicativitate, deschidere sufletească, inteligenŃă,
domeniile vieŃii. Pentru femei, una dintre cele mai accesibile
rafinament, gingăşie, optimism, spirit inovator, spirit de iniŃiativă,
aplicaŃii practice ale cunoaşterii acestei tipologii este identificarea
imaginaŃie creatoare
tipului de frumuseŃe care îi este specific fiecăreia şi a cărui
cultivare o avantajează cel mai mult.
FRUMSEłEA FEMININĂ DE TIP PITTA
FRUMUSEłEA FEMININĂ DE TIP VATA
Femeile cu acest tip de frumuseŃe sunt seducătoarele prin
excelenŃă, amazoanele, fascinatoarele.
Tipul „clasic” de frumseŃe specific acestor femei este
acela de „frumseŃe suavă, eterată”.
Trupul lor, de dimensiuni medii, este foarte bine
proporŃionat. Cu o musculatură armonios desenată, umerii rotunzi,
Femeile cu această tipologie sunt, în mod natural, fără nici
braŃe şi picioare cu o carnaŃie fermă, dau o impresie de forŃă suplă.
un efort, foarte suple sau chiar slabe. Înalte, cu picioarele şi braŃele
Fesele sunt bine desenate, „ridicate” şi rotunde. Sânii sunt de
lungi, ele întrunesc toate criteriile cerute de moda actuală, care este
dimensiuni medii, dar foarte frumos conturaŃi şi fermi până la
orientată aproape exclusiv către această tipologie feminină. Pielea
vârste înaintate. Talia este, de asemenea, foarte bine conturată, iar
este fină, cu o transparenŃă ce lasă adeseri să se vadă venele. În
şoldurile sunt rotunde şi arcuite. Pielea este brună, măslinie sau
mod natural părul unei femei ce prezintă această tipologie este
albă cu nuanŃe rozalii.
blond, de la nuanŃele spicului de grâu, până la nuanŃe de castaniu şi
adseori este creŃ sau ondulat, uneori este „rebel” şi greu de
pieptănat. Chipul cu trăsături regulate, simetrice, cu nasul drept sau
acvilin şi gura bine desenată, este de neuitat, se impregnează ca o
medalie în mintea celui sedus. Părul natural roşcat, până la nuanŃe
Trăsăturile feŃei nu sunt foarte regulate, pot să existe
de cărămiziu-castaniu, aruncă sclipiri bengaleze, care fac să pară şi
uşoare asimetrii, care conferă unei astfel de femei o notă aparte.
mai adânc verdele ochilor fascinanŃi. Ochii cu nuanŃe de smarald au
Ochii sunt de culoare albastră, de la nuanŃe de gri-cenuşiu, cu
o strălucire care cucereşte şi adesori domină. Dau impresia că
sclipiri de oŃel, până la albastru adânc al cerului senin de vară.
pătrund total şi subjugant în sufletul celui care îi priveşte.
Sânii mici, umerii şi şoldurile înguste sunt compensate de lungimea
braŃelor şi picioarelor, ceea ce face ca adeseori aceste femei să aibă
o alură adolescentină, chiar până la vârste înaintate. De altfel, Aspectul fizic al unei asemenea femei este foarte sugestiv
acestor femei le este specifică o vioiciune tinerească, un dinamism pentru temperamentul ei. Fascinantă pentru ceilalŃi, este ea însăşi
care adeseori le face să pară neliniştite. fascinată de viaŃă. Plină de pasiune, trezeşte la rândul ei pasiuni.
Dinamică, înflăcărată, iubeşte viaŃa şi îi place să trăiască intens.
Este o luptătoare, chiar şi în iubire, şi adesori învinge într-un joc în
Mimica lor este foarte expresivă, le place să vorbească
care mereu sunt doi învingători.
mult şi îşi însoŃesc vorbirea de o gesticulaŃie vie. Au o imaginaŃie
debordantă, sunt inteligente şi au înclinaŃii artistice. Adeseori au o
fire boemă, le place să călătorească mult şi să danseze. Leagă uşor Curajoasă, este foarte atrasă de aventură şi de necunoscut.
prietenii şi sunt generoase. Nu poate fi cucerită cu gesturi banale sau previzibile. Atunci când
iubeşte o face cu un abandon care merge până la uitarea de sine şi
arde ca o flacără dogorâtoare. Este capabilă să sacrifice totul într-o
În iubire sunt pline de neprevăzut, le place tot ceea ce este
asemenea iubire şi să dăruiască totul, dar mare atenŃie – nu este o
inedit şi nu se pot acomoda cu rutina. Lângă o astfel de femeie este
joacă. Pentru că nu uită uşor şi este foarte exigentă. Trăieşte la cote
foarte puŃin probabil să te plictiseşti vreodată, dar nici nu poŃi să îŃi
mari şi solicită aceeaşi forŃă. Foarte inteligentă, are o remarcabilă
faci prea multe planuri. Sunt pline de fantezie, entuziasm,
putere de observaŃie, reacŃii rapide şi o vorbire foarte elocventă.
exuberante, afectuoase şi comunicative.

Eficientă în acŃiuni, cu simŃ practic foarte bine dezvoltat şi

ViaŃa alături de ele se aseamănă cu efervescenŃa unei cupe
de şampanie. Se detaşează uşor şi intră uşor într-o relaŃie, dar nu
sunt tipul de gospodină casnică şi nici nu au înclinaŃii materne prea
puternice. Totuşi, dacă au copii, îi vor creşte într-un spirit de mare
libertate, camaraderesc şi vor fi mai degrabă prietenii copiilor lor,
decât o autoritate maternă.
Cheltuiesc foarte uşor banii şi nu pun preŃ decât pe
„distracŃia” pe care banii o pot oferi, nu pe valoarea lor în sine.
Îndură foarte greu constrângerile, „orele fixe” şi programele rigide.
p. 225
îndrăzneaŃă, este mai mereu „sigură pe situaŃie”. Ştie ce vrea în
viaŃă şi alege întodeauna drumul cel mai scurt, care îi asigură
succesul. Uneori poate opta pentru aventură, de dragul de a cuceri
ceea ce pare de necucerit. Îi place tot ceea ce este frumos,
strălucitor, îi plac bijuteriile şi hainele somptuoase. Cheltuieşte
adeseori sume mari de bani într-o clipită pe ceva ce îi place foarte
mult, fără să regrete.
Îi place ordinea şi este o mare admiratoare a creaŃiilor
practice ingenioase. Natura o reechilibrează profund şi îi place să
facă sport în natură sau să privească peisaje mirifice. Atunci când
Lohanul nr. 29, martie 2014
 Medicină naturistă
Medicin
optează pentru căsătorie (ceea ce nu se produce întotdeauna, fiindcă
dorinŃa ei de a se simŃi liberă o poate face să prefere o relaŃie „fără
obligaŃii”), este o mamă şi o soŃie iubitoare, dar exigentă. Are A o
putere deosebită de a încuraja şi de a motiva.
Principalele calităŃi feminine ale tipologiei PITTA:
dinamism, erotism puternic, iubire intensă,
transformatoare, curaj, încredere în sine, inteligenŃă practică,
elocvenŃă, nonconformism
FRUMUSEłEA FEMININĂ DE TIP KAPHA
Femeile care au o frumuseŃe de tip KAPHA pot fi
considerate însăşi simbolul feminităŃii. Trăsăturile lor evocă
feminitatea senzuală, pe cea maternă şi eternă. Acest tip de
frumuseŃe feminină nu mai este cultivat în prezent destul de mult,
m viruşilor, ciupercilor şi paraziŃilor iar spre deosebire de
deşi exprimă cel mai bine trăsăturile autentic feminine. Este tipul
feminităŃii pline, îmbelşugate, cea plină de tandreŃe şi iubire.
Corpul unei asemenea femei este bine clădit, cu o osatură
fermă şi o carnaŃie abundentă. BraŃele şi picioarele sunt puternice
p şi
pline, sânii mari, fesele bine dezvoltate. Pielea este albă, satinată,
părul de culoare închisă, castaniu până la negru-albăstriu,
negru cu fir
gros, lucios, creşte foarte repede şi este foarte frumos. Tenul este
„ca de lapte”, ochii mari, cu gene lungi, ngi, sunt lucioşi şi emană un
magnetism calm, în care ai senzaŃia că te scufunzi. Gura cu buze
pline, senzuale, dinŃi albi şi puternici. Chipul acestei femei emană o
dulceaŃă indescriptibilă. Vocea ei este profundă, cu inflexiuni
tandre, vorbirea calmă şi domoală. Adeseori ea este tăcută.
Devotată, iubitoare, plină de tandreŃe, protectoare, tolerantă şi
iertătoare, plină de înŃelegere şi de răbdare, ea este o mamă şi o
soŃie minunată, care inspiră o încredere necondiŃionată. Foarte
dăruită în iubire, se „aprinde”
rinde” greu, dar apoi va iubi cu fidelitate
chiar o viaŃă întreagă. Capabilă de multe sacrificii atunci când este
nevoie, ea este în mod obişnuit o iubitoare a plăcerilor vieŃii. Se
înconjoară de o ambianŃă confortabilă şi foarte plăcută, îi place să
gătească
scă şi să aibă o casă foarte primitoare. Are un talent înnăscut
de a te face „să te simŃi în largul tău” şi de aceea atrage mulŃi
prieteni. Este calmă, relaxată şi blândă. Iubeşte foarte mult copiii şi
adeseori are mai mulŃi. Este chibzuită şi prudentă, foloseşte
fo banii
cu măsură, mai ales pentru a-şi şi asigura confortul. Îi plac
parfumurile, cosmeticele şi florile. Iubeşte muzica, literatura, are
un veritabil cult al familiei şi al trecutului, este o păstrătoare a
tradiŃiei şi are un simŃ religios înnăscut. Foarte
oarte afectuoasă, este
uneori sentimentală, dar totodată are un puternic simŃ al realităŃii,
care o face să rămână „cu picioaree pe pământ”.
Principalele calităŃi feminine ale tipologiei KAPHA:
vitalitate, senzualitate, afectivitate, tandreŃe, bunătate, putere de a
ierta, rezistenŃă, forŃă fizică şi mentală, stabilitate, fidelitate,
toleranŃă, profunzime sufletească.
p. 226
Tainele dezvăluite ale argintului coloidal
Prof. George BIANU - Bucureşti
Argintul coloidal este un produs natural inodor,
insipid, neiritant (inclusiv pentru ochi), nu conŃine radicali
liberi şi nu afectează enzimele umane.
C
ercetările medicale moderne au demonstrat deja cât se
poate de clar că argintul coloidal are evidente efecte
antiinfecŃioase asupra marii majorităŃi a bacteriilor,
substanŃele antibiotice ce rezultă prin sinteză chimică, el nu
prezintă efecte secundare sau toxice atunci când este utilizat
util într-un
mod adecvat şi corect. Argintul coloidal este în totalitate benefic
pentru organismul uman, contribuind în mod substanŃial la întărirea
sistemului imunitar. El este netoxic, nu produce dependenŃă şi nu
presupune efecte secundare nedorite. Argintul
Argi coloidal nu afectează
ficatul, rinichii sau alte organe interne. Utilizarea lui este sigură
chiar şi în cazul copiilor sau al femeilor însărcinate ori care
alăptează, ajutând totodată la creşterea şi dezvoltarea normală a
fătului, uşurând naşterea şi recuperarea ulterioară a trupului mamei.
În plus, ionii de argint (Ag+) pe care îi conŃine în suspensie soluția
solu
de argint coloidal nu interacŃionează într-un
într mod nefast cu niciun
medicament de sinteză chimică şi nici cu celelalte remedii natural.
Argintul coloidal este un excelent remediu naturist ce poate fi
asociat chiar şi în cadrul terapiei clasice alopate.
Mai mult decât atât, s-aa dovedit deja că germenii patogeni nu
dezvoltă rezistenŃă la acŃiunea antiinfecŃioasă a argintului coloidal,
iar din aceasta ne putem da seama cu uşurinŃă că argintul coloidal
prezintă un potenŃial terapeutic chiar extraordinar pentru medicina
actuală. El se foloseşte cu succes inclusiv în cazurile de SIDA,
febră hemoragică, arsuri foarte grave, diabet, cancer, epidemii
virale, hepatită B şi C, boala Lyme, mucoviscidoză, psoriazis,
pecingine, zona zoster, erizipel, furunculi, infecŃii (cutanate,
pulmonare, genito-urinare,
urinare, limfatice, tiroidiene, biliare, oculare,
parazitoze, infecții ii sanguine), otită, conjunctivită, faringită,
laringită,
ringită, sinuzită, rinită, angină, intoxicaŃii alimentare, diaree,
ulcer, encefalită, meningită, osteomielită, pneumonie, septicemie,
leucemie, gonoree, poliomielită, herpes, ciumă, tetanos, febră
tifoidă, fibroze, reumatism, scleroză multiplă, scleroză în plăci,
boala Crohn, sprue tropical, oboseală cronică, neurastenie etc.
În contextul actual al situaŃiei fără precedent de creştere a
rezistenŃei organismului uman la marea majoritate a antibioticelor
de sinteză chimică, argintul coloidal îndeplineşte un rol cu totul
deosebit în lupta contra infecŃiilor ce sunt atât de răspândite în
epoca modernă. Argintul coloidal este foarte util în prevenirea şi
vindecarea afecŃiunilor ce sunt provocate de agenŃii patogeni
răspândiŃi în mod criminal
inal prin infestarea fiinŃelor umane cu viruşi
mortali creaŃi în laborator cum ar fi HIV, SARS, Ebola, Hanta,
H1N1, H5N1 sau unii agenŃi patogeni deosebit de periculoși,
periculo cum
sunt, de exemplu, aceia care provoacă antraxul. Totodată, argintul
coloidal este recomandat
ecomandat pentru întărirea rezistenŃei organismului şi
susŃinerea proceselor naturale de autovindecare în cazul
contaminării cu germenii patogeni ce sunt răspândiŃi pe ascuns la
Lohanul nr. 29, martie 2014
 Medicină naturistă
Medicin
porunca aşa-zişilor
zişilor „iluminaŃi” prin pulverizarea în atmosferă, prin
intermediul anumitor avioane, a aşa-numitelor
numitelor dâre chimice ale
morŃii (chemtrails). Toate acestea fac deja ca argintul coloidal să
fie considerat un remediu natural aproape miraculos, un veritabil
panaceu ce merită să fie folosit în mod sistematic pentru refacerea
potenŃialului imunitar ce este din ce în ce mai afectat în aceste
vremuri, atât datorită alimentaŃiei toxice, cât şi a stilului de viaŃă
nesănătos. El va putea fi folosit cu succes în tratamentul marii
majorităŃi a bolilor grave pentru care nu există (deocamdată)
(deoc alte
remedii.
SeminŃele de in previn cancerul!
Cert este că, dacă urmaŃi o cură cu seminŃe de in, puteŃi
spune adio problemelor digestive.
S
eminŃele de in normalizează tranzitul intestinal, dau senzaŃia
de saŃietate şi încetinesc procesul de asimilare a grăsimilor.
Sunt indicate dacă suferiŃi de constipaŃie, de o boală
inflamatorie intestinală sau de sindromul colonului iritabil.
PuteŃi lua seara, de 4 ori pe săptămână, câte 2 linguriŃe de seminŃe
de in măcinate, cu multă apă. PuteŃi Ńi prepara şi un macerat la rece,
din două linguriŃe de seminŃe de in la un pahar cu apă. Se lasă
câteva ore şi apoi se consumă seminŃele, cu tot cu apă.
Uleiul de seminŃe de in are efect calmant şi antiinflamator, fiind
indicat în inflamaŃiile tractului digestiv şi pentru prevenirea
hemoroizilor şi litiazei biliare. Datorită acŃiunii de stimulare a
arderii grăsimilor şi combatere a retenŃiei de apă, seminŃele de in
sunt eficiente şi în curele de slăbire. SeminŃele de in conŃin mai
mulŃi acizi graşi esenŃiali Omega-33 decât peştele şi, în plus, sunt
bogate în fibre, vitamine şi minerale. Sunt o sursă excelentă de
fitoestrogeni, reglând tulburările hormonale şi contribuind la
prevenirea cancerului. Măcinate, le puteŃi adăuga în salate,
mâncăruri, prăjituri, bolul
olul de cereale de dimineaŃă.
Dacă aveŃi probleme cardiovasculare, 2 capsule de ulei de seminŃe
de in pe zi ajută la scăderea tensiunii şi reducerea nivelului de
colesterol şi de trigliceride. SeminŃele de in reduc inflamaŃiile,
atenuând simptomele astmului şi îmbunătăŃind funcŃia pulmonară.
pulm
Alte beneficii aduse de consumul de seminŃe de in sunt reducerea
stresului şi creşterea capacităŃii de memorare. Uleiul de seminŃe de
in conŃine acid linoleic şi lignină, substanŃe care ajută la prevenirea
cancerului de prostată, de colon şi de sân. Pentru a profita de aceste
p. 227
beneficii, luaŃi zilnic câte două capsule cu ulei de seminŃe de in,
adăugaŃi ulei alimentar de in sau seminŃe de in în salate. Pentru a
reduce riscul de osteoporoză, e suficient să adăugaŃi ulei de seminŃe
de in în mâncare. Acestt ulei menŃine în stare bună oasele, prin
creşterea nivelului unei proteine implicate în formarea sistemului
osos. Uleiul de seminŃe de in este benefic femeilor la menopauză,
dar şi celor ce suferă de diabet, predispoziŃia către osteoporoză
fiind mai crescută în cazul lor.
Dacă aveŃi acnee, puteŃi scăpa de această problemă folosind
cataplasme cu făină din seminŃe de in. Acestea se prepară prin
amestecul făinii de in cu apă până la obŃinerea unei paste.
Cataplasmele aplicate săptămânal pe zonele afectate vor face ca
pielea dumneavoastră să devină mai fină şi mai curată. Tot prin
acŃiunea de reglare hormonală, seminŃele de in prevenirea căderea
părului.
Preparatele pe bază de seminŃe de in care se administrează intern
pot reduce absorbŃia substanŃelor din unele
unel medicamente. De aceea,
cereŃi sfatul medicului dacă urmaŃi un tratament de durată. Altfel,
evitaŃi terapia cu seminŃe de in doar dacă suferiŃi de obstrucŃii sau
de hemoragii ale tubului digestiv, dacă sunteŃi însărcinată ori dacă
alăptaŃi.
SeminŃele de in şi Omega-3
Omega-33 sunt acizi graşi polinesaturaŃi, numiŃi esenŃiali deoarece
nu pot fi produşi de organismul uman, fiind nevoie de asimilarea
lor din surse externe. Ei includ DHA (acid docosahexanoic), EPA
(acid eicosapentanoic) şi ALA (acid alfa-linoleic).
alfa Recomandările
sunt ca 20% din totalul de grăsimi consumate să fie acizi graşi
esenŃiali Omega-3.
Beneficii ale consumului de seminţţe de in
- protecţie
ie împotriva bolilor de inimă (scade tensiunea arterială)
- protecţia plămânilor
- activitate anticancerigenă împotriva tumorilor
- protecţie împotriva diabetului
- prevenirea și tratarea artritei
- tratarea astmului
- beneficii împotriva alergiilor
- beneficii împotriva bolilor inflamatorii
- beneficii împotriva retenţieiiei de apă
- beneficii
eficii pentru o piele uscată, dură
- beneficii pentru scleroza multiplă
- cresc vitalitatea șii asigură o piele moale și un păr strălucitor
- normalizează zahărul în sânge
- cresc rezistenţa la frig
- îmbunătăţesc sistemul imunitar
- îmbunătăţesc vederea
- ajută la dezvoltarea creierului fătului și al adulţilor
- ajută funcţiile renale
- ajută la formarea spermei
- ameliorează unele dereglări psihice
E nevoie de 4-66 luni de la adăugarea surselor de Omega-3
Omega în dietă
pentru a observa rezultatele.
Lohanul nr. 29, martie 2014
 Medicină
Medicin naturistă
Din tainele Postului
Postul
Postul este o acŃiune de renunŃare, completă sau parŃială
la hrană, făcută cu intenŃia autotransformării benefice.
DefiniŃia de faŃă pune în evidenŃă încă de la început mai multe
grade sau forme de post care încep de la cea mai
ma uşoară formă,
în care nu se consumă carne, băuturi alcoolice şi alimente
excitante de orice fel, până la forma cea mai severă şi totodată
şi cea mai complexă prin implicaŃiile pe care le are asupra
sănătăŃii, şi anume postul complet sau negru. Acesta din urmă
presupune abŃinerea de la consumarea oricărui fel de hrană
timp de una sau chiar mai multe zile. Pe perioada postului
complet este admisă şi chiar indicată doar consumarea apei.
„Campionii” postului
În ciuda scepticismului declarat al unor promotori ai alimentaŃiei
aşa zis „moderne” faŃă de toate aceste forme de post, există
numeroase mărturii care demonstrează că postul se poate integra
chiar ca mod de viaŃă şi, mai mult, s-au au obŃinut efecte curative
excepŃionale, s-auau vindecat boli considerate de către
c medicina
alopată ca fiind foarte grave sau chiar incurabile.
Astfel au ajuns celebri, atât prin lucrările lor, cât şi prin rezultatele
formidabile obŃinute, persoane precum doctorul japonez George
Oshawa, care a pus în evidenŃă efectele deosebite asupraasup sănătăŃii
ale regimului bazat pe cereale, Rudolf Breuss prin curele cu sucuri
naturale sau Ernst Gunter prin regimul bazat pe crudităŃi.
Scopul acestei prezentări este, printre altele şi demontarea
prejudecăŃii adânc înrădăcinate la mulŃi oameni, conformconfor căreia
alimentaŃia este singura sursă viabilă de energie vitală, iar orice
privare de anumite alimente ar constitui un grav impediment la
adresa sănătăŃii şi integrităŃii noastre. Pentru astfel de persoane
rigide şi închistate, a posti sau a Ńine un regim
regi este o adevărată
calamitate. Pentru ei, posturile religioase nu sunt altceva decât nişte
simple superstiŃii fără nici un fel de fundament ştiinŃific. Totuşi,
chiar şi astfel de fiinŃe nefericite prin lipsa lor de înŃelegere, ajung
să se agaŃe cu disperaree tocmai de ceea ce criticau vehement, adică
postul, în cazul în care devin bolnavi şi constată că tratamentul
prescris de medic nu are eficienŃa scontată. Tuturor acestor fiinŃe şi
nu numai, le putem răspunde că, potrivit unor studii, organismul
uman dispuneune de rezerve energetice pentru două, trei luni! Există,
de asemenea, nenumăraŃi credincioşi care au reuşit să postească
integral întreaga perioadă de 40 de zile dinaintea Paştelui, iar asta
fără ca vitalul lor să sufere în vreun fel. Dar poate cel mai elocvent
el
exemplu este cel al misticei creştine Therese Neuman care a trăit
fără hrană mai mulŃi ani de zile, demonstrând lumii întregi
existenŃa unei modalităŃi superioare, spirituale, de aport energetic
în finŃă, în afara alimentaŃiei.
Întrebările care se pot
ot naşte atunci în mintea cititorului sunt:
„Cum au putut aceste fiinŃe să-şi şi menŃină în perfectă stare
vitalitatea şi toate funcŃiile organismului postind o perioadă atât de
îndelungată?” „Oare sunt ei nişte cazuri ieşite din comun, sau
putem fiecare dintre noi să realizăm lucruri asemănătoare?”
p. 228
În căutarea răspunsului la aceste întrebări, care pot fi considerate
chiar fundamentale pentru cunoaşterea umană, unii se vor pripi şi
vor zice: „Dacă ei pot, pot şi eu. De mâine încep!” angrenându-se
angrenându
astfel, complet
omplet nepregătiŃi în postul alimentar complet. Există însă
atunci riscul ca ei să fie degrabă descurajaŃi în demersul lor de
diferite dificultăŃi. Astfel de fiinŃe umane, deşi dau dovadă de
entuziasm la început, pot să renunŃe foarte uşor, transformându-se
transformându
în nişte veritabili adversari ai postului, datorită neînŃelegerii,
înŃelegerii incomplete, sau parŃiale a pricipiilor pe care se bazează
postul, precum şi a modalităŃilor de abordare corectă.
Pregătirea pentru post (intrarea în post)
Ca şi recomandare generală, este necesar să se evite intrarea bruscă
în post, indiferent de forma aleasă, precum şi supraîncărcarea
stomacului în seara de dinaintea primei zile de post. MulŃi oameni
fac greşeala de a servi o masă foarte consistentă şi bogată chiar în
seara premergătoare postului, considerând că este necesar să-şi
să facă
„rezerve” serioase înaintea acestui „efort sever” numit post. Totuşi,
s-aa constatat că un astfel de obicei duce la o stare de amorŃeală,
somnolenŃă, senzaŃie matinală de limbă încărcată şi gust neplăcut.
În loc să ne bucurăm de efectele binefăcătoare ale postului, să ne
simŃim uşori, vioi, purificaŃi, cu mintea clară, ne vom simŃi greoi,
frustraŃi de lipsa hranei, digestia va fi îngreunată şi vom resimŃi o
neplăcută senzaŃie de discomfort la nivel
niv intestinal.
În ceea ce priveşte postul negru, înaintea perioadei de post propriu-
propriu
zise este necesar să consumăm o hrană cât mai uşoară, dar totuşi
hrănitoare. Dacă am ales, să spunem o zi (24 ore) de post negru,
atunci este suficient ca la cina din preziua
prezi postului să mâncăm mai
uşor.
Dacă dorim să urmăm unul din regimurile macrobiotice ale lui
Oshawa, atunci, înainte de a începe propriu-zis
propriu regimul, trebuie să
introducem gradat în alimentaŃia noastră zilnică cerealele yang
indicate în regim, combinate eventual
entual cu alte alimente. În acest fel
vom obişnui corpul nostru gradat cu noul tip de alimentaŃie, iar
ducerea la bun sfârşit a regimului va fi mult mai uşoară.
Într-un
un mod asemănător se procedează cu intrarea în curele de
fructe şi crudităŃi,
rudităŃi, prin introducerea treptată a acestora în
alimentaŃie.
Ieşirea din post
Aceeaşi regulă a moderaŃiei, a gradării se aplică şi la ieşirea din
post. Aceasta nu trebuie nicidecum să fie bruscă, printr-o
printr masă
copioasă. Specialiştii recomandă ca, la ieşirea
ieş din postul negru să
se înceapă cu o salată din legume proaspete (varză, morcovi), iar
abia la o jumătate de oră se pot consuma şi alte alimente, dar în nici
un caz cele precum carnea, alcoolul, băuturile cofeinizate,
margarina, conserve, orice fel de mâncăruri grele. Alimentele
nutritive şi consistente precum lactatele, ouăle, arahidele, nucile
vor fi consumate abia de la a doua masă. În total, perioada de
revenire după post durează două zile.
La revenirea din regimul Oshawa de 10 zile, se vor consuma pentru
început tot cereale yang, dar gătite cu legume. Sunt excluse
abuzurile, consumarea unor cantităŃi prea mari de hrană,
suprastimularea gustativă. Pentru cei care nu au adoptat încă
Lohanul nr. 29, martie 2014
 Dezbateri
regimul lacto-vegetarian,
vegetarian, nu li se recomandă consumarea cărnii
decât după 10 zile de la terminarea regimului. Trecerea la
alimentaŃia normală se va face din nou gradat şi durează în acest
caz 3-44 zile. Este important să menŃionăm aici că regimul Oshawa
poate da şansa unor transformări benefice, atât de radicale în fiinŃa
celui
lui care îl practică corect şi consecvent, încât ei pot după aceea să
opteze natural pentru o alimentaŃie mult mai pură şi mai sănătoasă.
DITIVII ALIMENTARI….E-uri
ADITIVII ALIMENTARI….E ! medicamente şi poate ate reacŃiona provocând hiperaciditate la copii.
Prof. Valeria NECHITA - Râșeești, jud. Vaslui
Aditivii alimentari au fost folosiŃi din antichitate.
Grecii, egiptenii şi alte popoare îi foloseau deoarece
păstrarea alimentelor o perioadă mare de timp era o
necesitate.
A
lături de sare, salpetrul de Chile şi salpetrul de India
aditivii au fost utilizaŃi pentru
tru conservarea produselor din
carne, iar coloranŃii de tipul cârmâzului se utilizau la
prepararea produselor alimentare.
Unii aditivi alimentari se obŃin din surse naturale (soia,
porumb, sfeclă roşie) alŃii nu există în natură şi trebuie obŃinuŃi prin
sinteză chimică.
Aditivii alimentari, sunt substanŃe chimice care adăugate
în scopuri tehnologice pe parcursul procesului cesului de fabricare,
prelucrare, preparare, tratament, ambalare, devin o componentă a
produselor alimen- tare, cu scopul de a le ameliora
ame diverse
proprietăŃi : gust, culoare, stabilitate, rezistenŃă la alterare.
Alinierea Ńării noastre la normele Uniunii Europene a presupus
folosirea codurilor de tip –E- pentru aditivii alimentari.
E-urile,
urile, sunt acele substanŃe chimice de sinteză adăugate
adău
în alimente cu rol de îndulcitori, coloranŃi, emulgatori, agenŃi de
afânare, antioxidanŃi, acidifianŃi, agenŃi de gelificare, stabilizatori,
substanŃe de îngroşare, conservanŃi. Numeroase organizaŃii
internaŃionale de sănătate au tras serioase semnale de alarmă cu
privire la aceste adaosuri sintetice, declarându--le toxice. Folosirea
lor îndelungată sau improprie poate duce în timp, la formarea unor
afecŃiuni grave, care nu pot fi tratate.
Potrivit rapoartelor organizaŃiilor internaŃionale,
mortalitatea în rândul populaŃiei globului, cauzată de consumul
alimentelor îmbogăŃite cu substanŃe artificiale, se află pe locul al
treilea, după consumul de droguri şi medicamente şi după
accidentele de circulaŃie. Pentru a contracara publicitatea negativă
din ultimaa vreme, unele firme au renunŃat să menŃioneze denumirea
codificată a aditivilor alimentari, specificând pe ambalaj denumirea
ştiinŃifică a substanŃelor ce intră în compoziŃia produselor
alimentare, denumire cunoscută de foarte puŃini oameni.
p. 229
Cei mai utilizaŃi (şi periculoşi) aditivi în Ńara noastră sunt:
E 555 (silicat de aluminiu şi potasiu) este folosit în sare,
lapte praf şi făină. Deşi se cunoaşte că aluminiul este cauza unor
probleme placentare în timpul sarcinii şi că este asociat cu boala
Alzhaimer,
aimer, este permisă folosirea lui în Ńara noastră.
E 210 (acid benzoic) se adaugă în băuturi alcoolice,
produse de brutărie, brânzeturi, condimente, dulciuri, medicamente.
Poate provoca crize de astm, în special la persoane dependente de
În urma testării pe animale de laborator, a fost asociat cu cancerul.
E 211 (benzoat de sodiu) este folosit ca antiseptic,
conservant alimentar şi pentru a masca gustul unor alimente de
calitate slabă. Băuturile
uturile răcoritoare cu aromă de citrice conŃin o
cantitate mare de benzoat de sodiu, se mai adaugă în lapte şi
produse din carne, produse de brutărie şi dulciuri, este prezent în
multe medicamente. Se cunoaşte că provoacă urticarie şi agravează
astmul. AsociaŃia
ciaŃia Consumatorilor din UE îl consideră cancerigen.
E 122 (azorubina) este un colorant roşu obŃinut din
gudron, se adaugă în procesul de fabricaŃie a dulciurilor. Poate
provoca reacŃii adverse la persoane asmatice şi la cele alergice.
Este interzis în Japonia,
ponia, SUA, Austria, Norvegia.
E 123, este interzis în SUA şi fostele state sovietice. Se
găseşte în bomboane, jeleuri, brânzeturi topite şi creme de brânză.
Este considerat cel mai puternic cancerigen dintre toŃi aditivii
alimentari. Din aceiaşi categorie
ie face parte şi E 110 care intră în
compoziŃia dulciurilor (prafuri de budincă).
E 330, produce afecŃiuni ale cavităŃii bucale şi are acŃiune
cancerigenă puternică. Se găseşte în aproape toate sucurile din
comerŃ.
E 102 (tartrazina), colorant
coloran acceptat de legislaŃia
românească, dar interzis pentru produsele alimentare din Suedia,
ElveŃia, Olanda, Marea Britanie. Este folosit pentru dulciurile şi
produsele alimentate destinate în general copiilor. Este periculos
pentru sănătate, determinând deficienŃe
def de vitamina B6 şi zinc şi
chiar apariŃia în timp a unor tumori.
E 250 (nitritul de sodiu) este utilizat la stabilizarea culorii
roşiatice a cărnii (fără nitrit de sodiu hot dogs ar arăta gri).
Adăugarea de nitriŃi în alimente poate duce la formarea în cantităŃi
mici de substanŃe cu potenŃial cancerigen. Industria cărnii justifică
utilizarea nitriŃilor pentru efectul lor inhibitor asupra dezvoltării
bacteriilor producătoare de toxină botulinică.
Consumul îndelungat de alimente care au în compoziŃie
aditivi
ditivi obŃinuŃi pe cale sintetică supune organismul la un adevărat
bombordament chimic care afectează organele interne. Pentru a se
apăra, acesta ajunge să producă anticorpi peste măsură, care în cele
din urmă participă şi ei la vătămarea organelor. În cazuri
caz nefericite,
Lohanul nr. 29, martie 2014

rezultatul acestor procese este distrugerea iremediabilă a sistemului
imunitar şi apariŃia unor tumori maligne sau benigne.
In timp ce pe piaţaa europeană sunt la modă produsele
ecologice, la noi, galantarele sunt pline de alimente “imbunătăţite”
cu fel si fel de aditivi. Urmările consumului repetat de astfel de
produse se văd in timp, iar românii cheltuiesc din ce in ce mai mult
pe tratamentul bolilor cauzate de produsele alimentare pline de E-E
uri cancerigene.
Un studiu despre securitateaitatea alimentară, publicat in
Franţa,
a, spune că jumătate din produsele alimenatare din România
sunt infectate cu substanţee cancerigene de tip “aflatoxina”. Aceasta
nu poate fi distrusă prin fierbere sau prin metabolism. Fenomenul
infectării alimentelor cu aflatoxine in ţările
ările din sud-estul
sud Europei
este cunoscut de specialiștiitii occidentali de peste 15 ani și este
denumit “sindromul balcanic“. “. Cei mai afectaţi
afecta de această boală
sunt bătrânii, copii si gravidele. Altfel spus, românii mănâncă in
fiecare zi alimente care conţin aditivi șii conservaţi
conserva alimentari. In
ciuda faptului că specialiștii
tii avertizează asupra consumului de E-
uri, nimeni nu se poate feri de alimente “imbogăţite”
“imbogă cu aditivi .
Deci, atenŃie la aditivii alimentari… !
Bibliografie:
1.Oranescu, Elena,na, Aditivii alimentari, necesitate si risc, Editura A.G.I.R., Bucuresti, 2008;
2.Banu, C. (coordonator) s.a., Aditivi si ingrediente pentru industria alimentară, Editura Tehnică,
București, 2000;
***Directiva 95/2/CE modificată de Directiva 98/72/CE si Directiva 2001/5/CE, cu privire la aditivii ce
pot fi folosiţi in industria alimentara;
Numărul cazurilor de cancer va creşte
exploziv, dacă guvernele nu vor face
schimbări radicale în privinŃa
produselor alimentare
Omenirea se confruntă cu un „val puternic" de cazuri de
cancer, spun reprezentanŃii OrganizaŃiei Mondiale a SănătăŃii
(OMS), care estimează că numărul bolnavilor de cancer va
creşte cu peste 70%, în următoarele două decenii, dacă nu se
vor lua măsuri drastice
ice în privinŃa alimentaŃiei şi a consumului
de zahăr, alcool şi tutun.
D
atele publicate în cel mai recent raport al OMS confirmă,
practic, predicŃiile adepŃilor Teoriei ConspiraŃiei, potrivit
cărora interesele oculte urmăresc decimarea populaŃiei
(reglarea
rea numărului populaŃiei prin hrană, nu prin războaie), iar una
dintre căi o reprezintă „Codex Alimentarius", un proiect prin care
sunt interzise elemente vitale de alimentaŃie, în timp ce populaŃia
este hrănită cu organisme modificate genetic şi produse tratate
t cu
substanŃe cancerigene. În prezent, în fiecare an sunt diagnosticaŃi
cu cancer aproximativ 14 milioane de oameni, dar boala este într-o
într
continuă expansiune - situaŃie care se resimte în special în Ńările
curs de dezvoltare. OrganizaŃia Mondială a SănătăŃii estimează că,
p. 230
Dezbateri
până în 2035, se va ajunge la un număr de 24 de milioane de
bolnavi noi pe an, la nivel mondial, cu toate că mai mult de
jumătate din tipurile de tumori maligne ar putea fi evitate "dacă ar
fi aplicate corect cunoştinŃele actuale".
8.000.000 de oameni mor anual, la nivel global
În ciuda progreselor înregistrate în medicină şi a numeroaselor
terapii noi şi tratamente revoluŃionare, anunŃate la fiecare reuniune
a oncologilor din întreaga lume, numărul deceselor cauzate de
nemiloasa maladie adie înregistrează, de asemenea, o creştere
alarmantă.
Potrivit OMS, la nivel global, cancerul cauzează mai multe decese
decât SIDA, tuberculoza şi malaria la un loc, iar în 2030 se va
ajunge la peste 13 milioane de decese, faŃă de 8,2 milioane, câte au
fost
st înregistrate în 2012 (jumătate mor prematur, la vârste cuprinse
între 30-69 de ani).
Cea mai nouă statistică a OMS, „World Cancer Report 2014",
publicată la 3 februarie, a fost realizată cu ajutorul a 250 de experŃi
E din 40 de Ńări şi trece în revistă principalele
pr date disponibile până la
finalul lui 2012. Cel mai frecvent diagnosticat tip de cancer a fost
cancerul la plămâni, urmat de cancerul de colon şi cancerul de sân.
De asemenea, principala cauză de deces prin tumori maligne este
tot cancerul pulmonar,ar, provocând 1,6 milioane de decese în 2012
(19,4% din totalul decesele cauzate de cancer), urmat de cancerul
de ficat (9,1%) şi de stomac (8,8%).
O povară prea mare pentru Ńările în curs de dezvoltare
„łările cu venituri mici şi medii sunt, incontestabil, cele mai
afectate, întrucât multe dintre ele sunt prost echipate pentru a face
faŃă acestei creşteri a numărului de bolnavi de cancer", a subliniat
Margaret Chan, director general al OrganizaŃiei Mondiale a
SănătăŃii (OMS), în introducerea raportului
r publicat de Centrul
internaŃional de cercetare în domeniul cancerului (CIRC/IARC), o
agenŃie specializată a OMS.
Specialiştii OMS apreciază că până şi cele mai bogate Ńări vor avea
probleme în privinŃa costurilor tot mai mari ale tratamentelor, în
î
Monica COSAC
vreme ce pentru Ńările în curs de dezvoltare, cancerul va fi o
"povară" mult prea mare în anii ce urmează.
„Povara cancerului de la nivel mondial este din ce în ce mai mare şi
semnificativă. (...) Dacă ne uităm la costul tratamentului pentru
cancer, acesta
ta scapă de sub control, chiar şi pentru Ńările în care
veniturile populaŃiei sunt mari", a explicat dr. Chris Wild,
directorul AgenŃiei InternaŃionale pentru Cercetarea Cancerului.
Acesta a mai adăugat că „prevenirea este absolut esenŃială", deşi a
fost „neglijată".
Principalele cauze: obezitatea, fumatul, alcoolul şi radiaŃiile
Raportul privind cancerul în lume realizat de OMS enumeră
principalele cauze ale cancerului: obezitatea şi sedentarismul,
fumatul, alcoolul, infecŃiile, radiaŃiile (atât cele solare, cât şi
excesul de radiaŃii medicale), poluarea aerului şi alŃi factori de
mediu, întârzierea conceperii unui copil şi evitarea hrănirii
bebeluşului la sân.
Lohanul nr. 29, martie 2014
 Dezbateri
Specialiştii atrag atenŃia, în mod special, asupra riscului pe care îl
reprezintă alimentaŃia, precizând că a fost constatat un nivel
"alarmant" de naivitate a populaŃiei în privinŃa rolului pe care îl are
comportamentul alimentar în apariŃia cancerului.
Un alt studiu publicat la începutul acestei luni de OMS atrage
atenŃia asupra „epidemiei de obezitate" - o „sursă" pentru cancer,
dar şi pentru alte afecŃiuni grave, precum: diabet şi boli
cardiovasculare.
ReprezentanŃii OMS spun că, dacă guvernele nu vor lua măsuri
drastice, prin introducerea unor reglementări suplimentare pe piaŃa
mondială pentru produsele de tip fast-food, alimentele
ultraprocesate sau băuturile carbogazoase, „consecinŃele vor fi
dezastruoase pentru sănătatea publică" şi productivitatea
economică viitoare.
Măsurile sugerate de specialiştii OMS includ stimulente economice
pentru fermieri - astfel încât aceştia să vândă alimente sănătoase şi
proaspete -, măsuri de descurajare a vânzărilor de alimente şi
băuturi ultraprocesate, reducerea subvenŃiilor pentru producătorii
care folosesc cantităŃi mari de îngrăşăminte, pesticide, substanŃe
chimice şi antibiotice, precum şi reglementări mai stricte în
domeniul publicităŃii pentru produse de tip fast-food, mai ales în
cazul alimentelor destinate copiilor.
Datele publicate în raportul OMS confirmă, practic, previziunile
sumbre ale adepŃilor Teoriei ConspiraŃiei, potrivit cărora interesele
oculte urmăresc decimarea populaŃiei prin intermediul hranei,
implementând un regulament al produselor alimentare numit Codex
Alimentarius.
Ce este Codex Alimentarius?
Guvernul condus de Emil Boc a aderat, la 31 decembrie 2009,
alături de alte 165 de state (aproape 85% din populaŃia planetei), la
„Codex Alimentarius", un compendiu de legi alimentare introdus
de AG Farben. Implementarea se face pe mai multe etape, urmând
să intre în vigoare până în 2016, şi porneşte de la faptul că
populaŃia globului este mult prea numeroasă ca Terra să poată
susŃine o alimentaŃie naturală. Astfel, produsele trebuie modificate
genetic, construite în laborator, aditivate şi iradiate. Scopul declarat
al proiectului este acela de a proteja sănătatea consumatorilor,
p. 231
apărându-se, astfel, normele corecte în comerŃul alimentelor
preparate, semipreparate sau crude. În realitate, însă, terapiile
naturiste (cum ar fi acupunctura, medicina chineză, tibetană,
medicina energetică, ayurvedică, etc.), folosirea suplimentelor
alimentare, a vitaminelor, sunt condamnate prin „Codex
Alimentarius", cei care încalcă prevederile riscând chiar pedepse
privative de libertate.
Mai mult, regulile Codex-ului permit ca produsele ce conŃin
organisme modificate genetic (OMG) să nu mai fie etichetate
corespunzător. De asemenea, readuce în legalitate şapte dintre cele
12 substanŃe chimice cauzatoare de cancer, care fuseseră interzise
în 2001, în 176 de state.
PopulaŃia, hrănită cu medicamente
Toate suplimentele alimentare naturale vor fi înlocuite de 28 de
produşi de sinteză farmaceutică, disponibili numai în farmacii, pe
bază de prescripŃie medicală. Clasificate ca toxine, vitaminele,
mineralele şi plantele medicinale vor fi pe piaŃa numai în doze
foarte mici, care nu au impact asupra nimănui. Tot ceea ce nu este
pe lista Codex-ului - precum coenzima Q10, glucosamine, etc.- vor
fi ilegale. Produse naturale, folosite de mii de ani ca leacuri -
usturoiul, menta, ceaiul verde - sunt catalogate de Codex drept
droguri şi sunt scoase în afara legii.
Dr. Matthias Rath, un medic german care duce campanii la nivel
mondial pentru folosirea tratamentelor alternative, în cazul bolilor
grave, spunea că există un interes direct al industriei farmaceutice
mondiale în răspândirea bolilor cronice.
„Industria farmaceutică are un interes financiar direct în
perpetuarea acestor maladii, pentru a-şi asigura menŃinerea şi chiar
creşterea pieŃei de medicamente. Pentru acest motiv,
medicamentele sunt făcute pentru a alina simptomele şi nu pentru a
trata adevăratele cauze ale bolilor. Trusturile farmaceutice sunt
responsabile de un genocid permanent şi răspândit, ucigând, în
acest mod, milioane de oameni. La fel va fi şi în cazul Codex-ului,
care nu e altceva decât o măsură de decimare a populaŃiei planetei,
care va mânca produse farmaceutice, ce vor fi iradiate, vor conŃine
cobalt şi vor fi modificate genetic, generând cancere", a declarat, în
urmă cu patru ani, medicul Matthias Rath.
Tauri modificaŃi genetic şi pui umflaŃi de hormoni
Potrivit unui raport oficial publicat în toamna anului trecut, un taur
modificat genetic ajunge să cântărească şi 450 de kg până la vârsta
de 8-10 luni, iar la maturitate poate depăşi o tonă. Aceste vite
modificate genetic sunt tot mai căutate pentru masa musculară
extrem de mare, iar în Statele Unite, şi nu numai, există asociaŃii
ale crescătorilor acestei rase de bovine, care îşi vând produsele din
carne în Europa. La alte rase, vacile dau câte 50-60 de litri de lapte
pe zi. Puii, numai buni de tăiat la doar 4-5 săptămâni după ce au
ieşit din ou, şi găinile care fac deja ouă la 2-3 luni sunt alte
exemple, întâlnite la tot pasul. În Europa, injectarea animalelor de
carne cu hormoni de creştere este interzisă. În realitate, însă, deşi
nu sunt dopaŃi direct cu hormoni, vitele şi puii din ferme îi
"fabrică" oricum din cauza alimentaŃiei intensive. ÎngrăşaŃi forŃat,
cu furaje special proiectate pentru fiecare rasă, puii se umflă
văzând cu ochii, luând în greutate de aproape 20 de ori într-o lună.
Faptul că sunt trecuŃi pe regim de îngrăşare face că organismul lor
să secrete în mod fiziologic hormoni de creştere, care nu sunt
Lohanul nr. 29, martie 2014
 Dezbateri
distruşi prin preparare termică şi, apoi, trec uşor în organismul modernă, care a demonstrat că aburii sulfuroşi emanaŃi de usturoi
consumatorilor. Sunt afectaŃi în mod special copiii, care sunt cei ucid bacteriile şi virusurile, dezinfectează aerul şi trupul.
mai predispuşi la dereglări, fiind în creştere. Astfel, numeroşi copii
suferă de obezitate la vârste fragede, băieŃilor le cresc sâni din
cauza cărnii "tunate", iar fetiŃele intră la pubertate de la vârsta de 8-
9 ani. Injectarea cu hormoni este o tehnică folosită cu succes în
America, iar puii produşi pe bandă sunt exportaŃi peste tot în lume.
Nu puŃini sunt românii care s-au bucurat, spre exemplu, de preŃul
scăzut al „pulpelor americane" şi au făcut provizii considerabile în
congelator.

CombatanŃii secolului XXI mănâncă prafuri şi glutamaŃi

În timp ce produsele naturale sunt interzise, militarii din teatrele de

operaŃiuni sunt hrăniŃi cu prafuri la pungă, care au gusturi şi
miresme diferite, în funcŃie aromele artificiale şi cantitatea de
glutamaŃi pe care le conŃin. CombatanŃii secolului XXI, care Studiile recente au descoperit că usturoiul conŃine circa 200 de
participă la misiunile internaŃionale - cum sunt şi militarii români substante active - vitamine, minerale, aminoacizi si enzime - din
aflaŃi în Afganistan -, au la dispoziŃie o varietate de meniuri care două componente, allicina şi compuşii bioactivi care conŃin
internaŃionale, de la pui umplut cu coaste de porc, la pui mexican sulf, au acŃiune terapeutică puternică. Consumat zilnic, Ńine
sau mediteranean, până la Ratatouille sau Ravioli. Toate sunt cancerul la distanŃă, stimulează sistemul imunitar, previne atacurile
ambalate în pungi cenuşii şi au un termen de valabilitate de până la cardiace, echilibrează tensiunea arterială, reîntinereşte ficatul, luptă
30 de ani, motiv pentru care aceste date nici măcar nu sunt ştanŃate împotriva multor boli care afectează lumea de azi, precum:
pe ambalaj. Toate conŃin, în principiu, aceleaşi combinaŃii de insomnia, astmul, artrita, sinuzita, răceala, gripa.
pudre, iar ceea ce le diferenŃiază este cantitatea de glutamaŃi,
grăsimi şi arome artificiale. Mâncarea ultraprocesată poate fi România, pronostic înspăimântător: cazurile noi de cancer s-au
consumată ca atare sau poate fi încălzită prin simpla adăugare a dublat
unei cantităŃi mici de apă într-un buzunar al ambalajului. Spre
exemplu, un pliculeŃ de shake de banane şi căpşuni conŃine, potrivit Dacă, în 1994, numărul cazurilor noi de cancer se situa în jurul
ingredientelor de pe ambalaj: lapte instant, ulei hidrogenat de soia, cifrei de 40.000, numărul românilor dignosticaŃi cu cancer în 2012
amidon alimentar modificat, carrageenan, aromă artificială, a ajuns la aproape 80.000.
polysorbate 60, pe lângă alte 12 substanŃe chimice. Specialiştii
nutriŃionişti susŃin că deficienŃele de suplimente alimentare
naturale, asociate unui comportamant alimentar bazat pe hrană
uscată, ultraprocesată şi aditivată duce la epidemii de boli cronice.
Potrivit dr. Bruce Ames, profesor de biochimie şi biologie
moleculară la Universitatea Berkeley din California şi unul dintre
savanŃii care de multă vreme arată efectele nocive ale deficienŃei de
micronutrienŃi, aceste boli sunt: afecŃiuni ale inimii, cancer, diabet,
obezitate, osteoporoză, toate acestea reprezentând mari poveri ale
sistemului de sănătate actual.

Usturoiul, leacul miraculos interzis de „Codex Alimentarius"

Printre alimentele catalogate de Codex drept „halucinogene" şi,

implicit, scoase în afara legii, se regăseşte şi usturoiul - un remediu
miraculos, ieftin şi, mai ales, accesibil săracilor, folosit ca
Cancerul de sân este cea mai frecventă formă de cancer în rândul
medicament de mai bine de 4.000 de ani. De ce a devenit atât de
femeilor din România, în vreme ce, la bărbaŃi, cancerul pulmonar
deranjant modestul usturoi? Probabil tocmai din pricina
este cel mai des întâlnit. Pe locul doi, ca frecvenŃă, se situează
proprietăŃilor lui anticancerigene. Peste 3.800 de articole ştiinŃifice
cancerul colorectal (numărul cazurilor a crescut alarmant în ultiimii
au fost publicate cu privire la usturoi începând din 1945 şi până în
ani) la ambele sexe. Comparativ cu anul 2008, numărul cazurilor
prezent, iar numeroase studii au arătat că extractul de usturoi
noi de cancer înregistrate anual în Ńara noastră a crescut cu 4.000,
contracarează dezvoltarea bolii Alzheimer, prin îmbunătăŃirea
arată cel mai recent raport al AgenŃiei InternaŃionale de Cercetare a
circulaŃiei şi reducerea inflamaŃiei. De asemenea, s-a constatat că
Cancerului - GLOBOCAN 2012, o statistică publicată la finalul
usturoiul reduce riscul de cancer la colon şi rectal şi poate ajuta la
anului trecut, care este valabilă inclusiv pentru anul 2012. De
reducerea dezvoltării cancerului de colon. ProprietăŃile antibiotice
asemenea, numărul românilor care mor din cauza tumorilor
şi antifungice ale usturoiului sunt cunoscute de mii de ani: în
maligne depăşeşte cifra de 48.000 pe an.
Egiptul antic, constructorii de piramide îşi păstrau sănătatea şi
puterea de munca mâncând usturoi, iar Hipocrat - părintele
medicinii moderne - folosea usturoiul pentru tratarea infecŃiilor, a
rănilor şi a bolilor intestinale. ExplicaŃia a fost găsită de ştiinŃa

p. 232 Lohanul nr. 29, martie 2014

 Dezbateri
mult, oamenii de ştiinŃă de la Universitatea Princeton, din SUA, au
demonstrat că fructoza obŃinută din sirop de porumb este mult mai
Otrava din bere. Iata cât de toxică este toxică decât zahărul. ExperŃii avertizează că fructoza poate forma
compuşi toxici cu hemoglobina din sânge, crescând astfel riscul de
berea din ziua de astăzi! boală cardiovasculară.

Berea este una dintre cele mai consumate băuturi din

România. În fiecare zi zeci de mii de sticle de bere sunt
îmbuteliate de fabricile care funcŃionează la capacitate
maximă.

C
onform reŃetei, berea este un produs obŃinut doar din
produse naturale : drojdia
dia de bere, malŃ, hamei şi
apă.Aceste produse fac berea o băutură unică şi extrem de
sănătoasă.

Încă din cele mai vechi timpuri, oamenii respectau proprietăŃile

berii şi consumul era unul pe măsură. Faimosul scriitor grec
Sofocle încuraja cumpătarea şi sugera
gera o dietă compusă din “pâine,
carne, legume verzi şi zythos (bere)”. AlŃi scriitori greci timpurii ca
Herodot şi Xenofon menŃionează berea de asemenea în scrierile lor.

Un document medical care a fost scris în jurul anului 1.600 î.Hr. Disodiu de calciu EDTA
listează 700 de reŃete, din care în jur de o sută conŃin cuvântul
“bere”. Acest fapt demonstrează încă o dată cât de sănătoasă şi
Mai este cunoscut sub numele de E 385. SubstanŃa,
Substan odată introdusă
hrănitoare era berea odinioară. Lucrurile s-auau schimbat pentru că
în organism, poate induce modificări metabolice, dezechilibre ale
omul a industrializat orice proces de producŃie şi din dorinŃa de a
balanŃei minerale, inhibitor al enzimelor şi inhibitor al coagulării
câştiga cât mai mult într-oo perioadă scurtă de timp, reŃeta a suferit
sângelui, tulburări gastrointestinale,
strointestinale, crampe musculare, nefrotoxic.
mici modificări.

Pe lângă aceste ingrediente dubioase şi dăunătoare, berea din ziua

Pe lângă ingredientele clasice, o sticlă de bere mai conŃine şi:
de astăzi mai conŃine şii diverşi
diver coloranŃi, dar şi gliceril
monostearat. Dacă acum câteva zeci de ani berea era considerat un
Glutamat monosodic aliment,
ment, în ziua de astăzi putem spune că berea s-a
s transformat într-
unul din cei mai mari duşmani
mani ai organismului uman.
Glutamatul monosodic (MSG) este o sare sodică din acidul
glumatic, un aminoacid non-esenŃial apărut natural. Este folosit ca
aditiv alimentar si este de obicei vândut ca potenŃiator de gust.

MSG nu provoacă doar dependenŃă, ci şi un consum ridicat poate

avea complicaŃii de sănătate severe pe o perioadă lungă de timp.
Unele dintre ele sunt: presiunee arterială mare, autism, dezechilibru
hormonal, epilepsie, alergie alimentară, astm, cancer, sterilitate la
femei, senzaŃia de zdrăngănit în ureche, ritm cardiac neregulat sau
rapid şi atacuri de cord, disfuncŃii tiroidiene, obezitate, diabet de tip
2, leziuni
ziuni ale retinei şi o agravare a situaŃiei celor cu o concentraŃie
scăzută a zahărului din sânge.
Propilen glicol
Această substanŃăă este folosită drept stabilizator pentru spuma
berii. Este o substanŃăă folosită în diverse domenii, de exemplu
propilenul glicol este substanŃaa principală care permite folosirea
Ńigării electronice.
Cele mai nocive marci de ciocolată din
Rom
România
ReprezentanŃii AsociaŃiei NaŃionale pentru ProtecŃia
Consumatorilor şi Promovarea Programelor şi Strategiilor din
România au avut o curiozitate: să afle câte E-uri
E conŃin mărcile
de ciocolată puse în vânzare pe piaŃa autohtonă.
“ProtecŃia Consumatorului” a întocmit un clasament al ciocolatei
în funcŃie de numărul de E-uri. uri. Analiza a fost cât se pote de
simplă: s-a luat eticheta şi s-aa calculat numărul de substanŃe
considerate dăunătoare care se află în conŃinutul acestor dulciuri,
scrie doctorulzilei.ro, citat de dcnews.ro.
“Scopul acestei acŃiuni a fost acela de a atrage atenŃia a
consumatorilor asupra importanŃei citirii informaŃiilor pe care le au
la îndemână”, a subliniat Alexandra Machitescu, reprezentant
relaŃii publice în cadrul organizaŃiei.

Sirop de porumb Conform studiului, pe primul loc în acestă ierarhie a E-urilor

E
conŃinute de ciocolată,
ocolată, cu maximul de opt, se afla Novatini (cu
cremă căpşuni şi frişcă) şi Poiană (cu lapte şi cremă cu aromă de
La prima vedere acest ingredient nu este deloc periculos sănătăŃii,
sănătă vişine). Şapte E-uri
uri conŃin: Primola Fresh Cherry, Primola Fresh
dar siropul de porumb conŃine cantităŃii foarte mari de fructoză. Mai

p. 233 Lohanul nr. 29, martie 2014

 Dezbateri
Lemon, Novatini (cea cu caramel şi cea cu vişine) şi Heidi Grand
Or Florentine.
În schimb, Primola Fresh Mint, Novatini Cappuccino, Africană (cu
cremă de căpşune), Africană (cu cremă de rom) şi Poiană (cu frişcă
şi căpşune) au în compoziŃie câte şase E-uri.
Cinci astfel de aditivi conŃin Schogetten, Anidor (Croquant – lait
and folie
ie noisettes şi amer), Primola (cu caramel sau cu căpşuni),
Novatini (cu coniac şi cu rom), Africană (cu cremă de banane) şi
Milka Raspberry Cream.
În continuare urmează Africană (cu cremă de cappuccino), Poiană
(varianta simplă, cea cu cremă de caramel şi cea cu cremă de
lichior), Amaretto, Dark Orange, Heidi Gourmette Heidi Cherry,
Carrefour – Chocolat noir fără zahăr, cu câte patru E-uri.
E decât la ocazii, sărbători. Obezitatea era aproape necunoscută (de
Alte 37 de mărci de astfel de dulciuri au doar “un E”.
În schimb, Anidor Intense Noir cu 80% cacao, Anidor Charme
Noirr cu 70% cacao, Lindt (ciocolată albă cu migdale), Lindt
(ciocolată amăruie cu migdale) şi Lindt (lapte 44%, ciocolată
amară 22% cu alune) nu conŃin niciun E.
Potrivit lui Gheorghe Mencinicopschi: “E-urile urile din ciocolată
produc dezechilibre ale organismuluii mai ales pe termen lung, nu
produc neapărat efecte imediate. Trebuie să ne ferim de astfel de
substanŃe care nu fac bine sănătăŃii. Cu toate acestea, întreaga
industrie de gen se bazează pe astfel de aditivi şi conservanŃi”.
STIL DE VIAłĂ: cum trăiau BUNICII
B valori calorice de 500-800
noştri şi cum trăim NOI astăzi
Dacă privim doar cu o jumătate de secol în urmă
vom constata deosebiri radicale între stilul de viaŃa al
bunicilor noştri şi cel al omului modern, totdeauna agitat, în
criză de timp, stresat şi tentat să obŃină
Ńină confortul absolute.
B unicii noştri aveau un stil de viaŃă mai activ, erau mai
rezistenŃi şi mai sănătoşi. Acest stil de viaŃă se
caracterizează, in principal, prin:
• activitate fizică moderat – intensă (mergeau frecvent pe jos);
• gândire pozitivă;
• acordau atenŃie orelor de masă (un adevărat ritual) şi luau masa
într-un cadru liniştit, concentrându-se
se asupra acesteia;
• consumau alimente mai naturale, provenind din mai multe surse
alimentare şi mai puŃin prelucrate, chimizate;
• îşi preparau de regulă
ulă hrana în casă şi doar pentru o zi, maxim
două;
• nu foloseau aditivi alimentari, grăsimi artificiale, îndulcitori
artificiali şi zahar uri rafinate;
• uleiurile erau nerafinate, presate la rece;
p. 234
• nu trăiau într-oo perpetuă sărbătoare alimentară! Consumau
mai puŃină carne şi foarte puŃine preparate industriale din carne,
mezeluri, cârnaŃi, pateuri (iar acestea erau preparate în gospodărie
sau în condiŃii naturale, mult diferite de cele industriale actuale);
• se ridicau de la masă când încă le mai era foame, nu se ghiftuiau;
• miercurea şi vinerea Ńineau post (în aceste zile nu consumau
alimente de origine animală – carne, lapte, ouă). Dar, atenŃie!
Posturile de miercuri şi vineri din timpul săptămânii totalizau
împreună cu posturile mari peste 200 zile/an!
• nu consumau dulciuri rafinate, produse de cofetărie, patiserie
altfel, obezitatea este necunoscută în natură, numai omul modern şi
animalele domestice suferă de obezitate!);
• nuu existau lanŃuri de restaurante tip fast-food;
fast
• nu consumau băuturi răcoritoare, energizante, ci apă de
izvor;
• nu consumau cantităti excesive de băuturi alcoolice , industriale
(bere, vin, lichioruri ş.a) de calitate îndoielnică;
• alimentele
ele consumate nu aveau densităŃi calorice enorme, aşa
cum au cele de astăzi (o porŃie de mâncare la fast-food
fast poate atinge
800 Kcal. OporŃie de mâncare sănătoasă, din
alimente naturale, integrale are circa 150-200
150 Kcal.;
• porŃiile dee mâncare nu erau giganti ce precum cele actuale.
Cum arată stilul de viaŃă de astăzi?
Păi cam aşa (bineînŃeles, total diferit de cel al bunicilor noştri):
• am adoptat un stil de viaŃă sedentar,
sedentar nu mai dorim să facem
nici un fel de efort fizic, ca urmare obezitatea la copii şi adulŃi a
devenit epidemică, îmbolnăvindu-ne
îmbolnăvindu de diabet tip 2, boli
cardiovasculare etc;
• nu mai acordăm nicio importanŃă orelor de masă şi modului în
care mâncăm;
• consumăm alimentele haotic (pe stradă, în autobuz, privind la
televizor,
zor, în faŃa calculatorului), sărim de regulă peste micul dejun,
mâncăm seara nu numai excesiv, dar şi mâncăruri grele;
• consumăm alimentele pentru că sunt ieftine, gustoase sau sunt
trendy-cool, chiar fără să ne fie foame sau sete.
• Nu conştientizăm faptultul că alimentele industriale creează
dependenŃă, determinându-ne ne să le dorim şi să le consumăm
cât mai des, ceea ce are drept efect adoptarea unei diete monotone
şi nesănătoase;
• consumăm alimente devitalizate, dezechilibrate nutriŃional,
industrializate,, cu multe calorii, pline de chimicale, în proporŃii
Lohanul nr. 29, martie 2014
 Dezbateri
tot mai mari, rupând balanŃa dintre ingerarea şi arderea caloriilor
(acestea sunt, în general, alimente pasteurizate şi sterilizate,
alimente moarte, profund modificate faŃă de starea lor naturală);
• în fiecare moment avem un festin, mereu este sărbătoare
alimentară;
Culmea este că părinŃii îşi aduc tot mai des copiii la astfel de
restaurante şi aleg meniurile pentru aceştia sau le organizează
petreceri. PărinŃii sunt în acest caz iresponsabili (da, am ales bine
acest cuvânt – iresponsabili – şi nu în necunoştinŃă de cauză,
deoarece astăzi toată lumea ştie cât de periculoase sunt alimentele
de la fastfood!).

• nu Ńinem perioade de restricŃie alimentară voluntară (post), pentru PărinŃii ignoră pericolul pentru sănătatea propriilor
propr copii, care vor
a oferi posibilitatea organismului de a se detoxifica de anumiŃi adopta astfel un stil de viaŃă ce îi va transporta invariabil, mai
nutrienŃi, E-uri, poluanŃi ş.a.; devreme sau mai târziu, în zona bolilor grave. De
altfel, OBEZITATEA INFANTILĂ, pe lângă cea a adultului, a
devenit o problemă de sănătate publică şi pentru România.
turi alcoolice industriale;
• consumăm excesiv băuturi
Pentru
entru a contracara acest trend au fost elaborate acte ce
• înlocuim apa cu alte alimente fluide (bere, lapte, băuturi
reglementează comercializarea unor alimente nerecomandate
răcoritoare sau energizante, cafea), ignorând faptul că apa nu poate
copiilor în şcoli (legea 123/2008, ord. 1563/2008). Însă legea fără
fi înlocuită de nici un alt fluid alimentar, aşa cum laptele matern nu
suportul educaŃional al părinŃilor şi şcolii nu poate avea efectele
poate fi înlocuit de nimic scontate.
altceva;
Părăsindu-ne
ne tradiŃiile şi adoptând un stil de viaŃă străin nouă
• prăjim în exces, în uleiuri nerezistente la temperatură – astfel,
ne-am
am pierdut o parte din identitatea noastră, din cultura şi
alimentele pe care le prăjim se contaminează cu substanŃe
credinŃa care au dat acestui neam puterea de a rezista peste
neurotoxice şi cancerigene;
veacuri.

• utilizăm cuptorul cu microunde la încălzirea sau prepararea

alimentelor -ceea ce scade valoarea nutritivă şi generează
modificări periculoase structurii acestora;
Deşi interzisă de lege în unele Ńări ale
• nu asociem corect alimentele, provocând o digestie nesănătoasă, Americii de Sud, biotehnologia modernă
cu procese de putrefacŃie cancerigene;
ameninŃă tradiŃia agricolă a continentului
• consumăm prea puŃine fructe şi legume proaspete de sezon, prea sud-american
american
puŃine alimente
mente integrale nerafinate, prea puŃine fibre alimentare;
Alin TOADER - Bucureşti
• nu respectăm bioritmurile individuale şi alternanŃa perioadelor de
activitate cu cele de odihnă. În istoria umanităŃii, agricultura a slujit în primul
rând la menŃinerea vieŃii şi bunăstării oamenilor.
Ce este de facut?

O
dată cu apariŃia biotehnologiei moderne, care presupune
Simplu! Trebuie să avem voinŃa şi înŃelepciunea de a ne întoarce, unele intervenŃii chimice şi genetice care denaturează
măcar parŃial, la obiceiurile de viaŃă şi alimentaŃie tradiŃionale ale aproape total valoarea tradiŃională şi nutriŃională a hranei
înaintaşilor noştri pentru a ne cruŃa atât sănătatea noastră, cât mai naturale, cultivarea diferitelor legume şi fructe
fruct are ca scop
ales pe cea a generaŃiilor viitoare, care devin din ce în ce mai obŃinerea de profit. Ignorând riscurile reale pe care biotehnologia
sensibile. modernă le prezintă în ceea ce priveşte sănătatea umană şi
biodiversitatea, corporaŃiile biotehnologice vor să obŃină
monopolul global asupra hranei, prin cultivarea şi comercializarea
comer
Cu durere afirm că generaŃia mea este generaŃia celor ai căror seminŃelor transgenice (modificate genetic).
copii sunt mai bolnavi decât insăşi părinŃii! Şi nu numai atât!
Discutam cu un bun prieten medic, care mi-aa atras atenŃia asupra Chiar dacă marile
faptului că, din păcate, copiii au inceput să moară inaintea corporaŃii
părinŃilor! biotehnologice nu
prezintă niciodată
După unele date recente, în medie peste 300.000
300.0 de români efectele reale ale
frecventează zilnic restaurantele fast-food,, vânzările având în OMG (organisme
continuare un puternic trend pozitiv. modificate genetic)
asupra mediului
PreferinŃele tuturor consumatorilor de fast-food
food se îndreaptă către înconjurător şi
alimente înalt procesate, rafinate, aditivate, hipercalorigene, asupra sănătăŃii
dezechilibrate
brate nutriŃional (hamburgheri cu cartofi prăjiŃi, băuturi de umane, există deja la
tip cola, sandwitch-uri
uri cu sosuri tip maioneză etc.). ora actuală unele
studii ştiinŃifice care
p. 235 Lohanul nr. 29, martie 2014
 Dezbateri
demonstrează un pericol evident al apariŃiei unor boli degenerative,
precum şi a cancerului pe care OMG le pot cauza. Dincolo de
ameninŃările pe care biotehnologia le prezintă atât pentru sănătatea
umană cât şi pentru agricultura tradiŃională, ea este foarte
profitabilă pentru afaceriştii şi comercianŃii lipsiŃi de scrupule care
cu scopul cultivării şi comercializării produselor OMG, nu se dau
în lături de a trece peste legislaŃia existentă în unele Ńări împotriva
culturilor transgenice.
Amintim aici cazul a două state din America de Sud, Ecuador şi al
Peru, a căror agriculturi, deşi legislaŃia lor interzice cultivarea şi
comerŃul cu alimente modificate genetic, totuşi sunt departe de a fi
în afara presiunilor şi manipulărilor corporaŃiilor biotehnologice.
Porumbul şi cartofii sud americani, în vizorul Monsanto
Monopolul asupra agriculturii din America de Sud este o Ńintă
importantă în vederea obŃinerii controlului total asupra hranei
globale pe care o au în vedere corporaŃii biotehnologice precum
Monsanto.
Unul dintre modurile insidioase prin care companii precum
Monsanto îşi măresc profiturile este prin contaminarea rapidă a
culturilor tradiŃionale, care apoi devin dependente de seminŃele
OMG.
Sunt cunoscute în această direcŃie numeroase cazuri în care
fermieri care cultivau tradiŃional, au fost daŃi în judecată după
contaminarea neintenŃionată cu OMG şi apoi forŃaŃi să plătească
despăgubiri şi să devină dependenŃi de seminŃele furnizate de
Monsanto. Un documentar cutremurător despre politica imorală
condusă de către Monsanto care reprezintă totodată un studiu
amănunŃit al pericolelor biotehnologiei, este filmul documentar
„Lumea văzută prin ochii corporaŃiei Monsanto”, lansat în ianuarie
2008 de jurnalista franceză Marie Monique Robin.
Având în vedere că porumbul şi cartoful sunt unele dintre
principalele alimente OMG ale căror seminŃe sunt comercializate
de Monsanto, nu este de mirare că această corporaŃie globală vrea
să se infiltreze insidios în cadrul sectorului agriculturii din America
de Sud. Mexic, Peru şi Ecuador sunt Ńări cu o veche tradiŃie
agricolă, cu o bogată biodiversitate, unde au fost cultivate de mai
multe secole sute de soiuri de porumb şi cartofi.
Din cauza faptului că politicienii mexicani au permis cultivarea
porumbului folosind seminŃe modificate genetic, s-a ajuns la
contaminarea ilegală cu OMG a culturilor şi varietăŃilor autohtone,
aceasta constituind o pierdere tragică a moştenirii agricole din
Mexic, peste 80% din soiurile de porumb tradiŃional fiind definitiv
distruse.
Deoarece prin lege Ecuador şi Peru sunt protejate de „invazia
seminŃelor” OMG, aceasta a ajutat până în prezent ca cele două Ńări
să îşi păstreze biodiversitatea. Totuşi, cercetări mai amanunŃite
artată că afacerea OMG este activă în cele două Ńări.
Ecuador şi Peru sunt printre puŃinele Ńări de pe continentul sud-
american care au adoptat legislaŃii împotriva OMG şi care duc o
politică destul de strictă cu privire la culturile transgenice. Totuşi,
deşi pe hârtie comerŃul şi cultivarea OMG sunt vehement interzise,
din păcate, de multe ori aceste legi sunt încălcate.
În cazul în care culturile tradiŃionale de porumb şi cartofi din Peru
şi Ecuador ar fi contaminate cu OMG, s-ar pierde astfel pentru
totdeauna atât moştenirea strămoşilor incaşi ai peruanilor şi
ecuadorienilor de astăzi, cât şi independenŃa micilor producători şi
fermieri.
CetăŃenii ecuadorieni nu sunt de acord cu OMG
p. 236
În anul 2008, Ecuador a devenit prima Ńară din America Latină care
a interzis prin ConstituŃie seminŃele şi culturile OMG.
Cităm din ConstituŃia în vigoare a Ecuadorului: „Suveranitatea
asupra hranei este obligaŃia Statului. Ea este construită prin
încurajarea diversităŃii şi introducerea unor tehnologii care să nu
prezinte niciun pericol pentru mediul înconjurător, prin producŃia
agricolă organică, promovând conservarea şi regenerarea
agrobiodiversităŃii şi a înŃelepciunii ancenstrale care o însoŃeşte şi
deasemenea prin folosirea, conservarea şi schimbul liber de
seminŃe”.(Art. 281. 3 and 6)
În anii care au urmat deciziei constituŃionale împotriva culturilor
transgenice, industria biotehnologică a desfăşurat un lobby intens
pentru ca Ecuadorul să accepte cultivarea, consumul şi
comercializarea de OMG. Deşi interzis în scris, importul
alimentelor care conŃin OMG precum şi a soiei modificate genetic
şi a uleiului de soia transgenică a continuat să fie realizat pe
teritoriul Ecuadorului, din unele considerente economice.
Spre şocul a milioane de ecuadorieni, în toamna anului 2012,
preşedintele Rafael Correa a declarat într-un interviu pentru canalul
autohton Gamma Tv că partea din ConstituŃie care se referă la
interzicerea OMG este o greşeală, afirmând că îşi doreşte o
revizuire a legii în privinŃa culturilor modificate genetic.
Introducerea culturilor OMG în Ecuador ar slăbi în mod
îngrijorător controlul acestei Ńări sud-americane asupra sistemului
de seminŃe şi asupra agrobiodiversităŃii. Deasemenea, culturile
trasngenetice ar ameninŃa serios pieŃele de desfacere naŃionale şi
internaŃionale ale Ecuadorului, care reprezintă o mare parte din
economia acestei Ńări. În ciuda acestor riscuri majore, Ambasada
SUA din Quito (capitala Ecuadorului) a lansat un proiect care
prevede aducerea unor oameni de ştiinŃă în Ecuador pentru a-i
„educa” pe ecuadorieni cu privire la beneficiile OMG precum şi
pentru a face lobby în vederea schimbării ConstituŃiei cu privire la
OMG.
Eforturile Guvernului SUA pentru a promova industria
biotehnologică au fost dezvăluite de către Wikileaks, făcându-se
astfel public faptul că o parte din impozitele americane sunt
utilizate pentru subminarea ConstituŃiei ecuadoriene cu privire la
OMG.
PopulaŃia indigenă din Ecuador a reacŃionat vehement la manevrele
manipulatoare ale industriei biotehnologice. La sfârşitul anului
2012, Consiliul Adunării NaŃionale Interculturale cu Privire la
Suveranitatea Hranei a pus bazele Legii Agricole a BiodiversităŃii.
Proiectul propune crearea Sistemului NaŃional al unui Ecuador
Liber de Culturi şi SeminŃe Transgenice, sistem care va opera prin
controale vamale în porturi şi aeroporturi pentru a prevede şi a
împiedica intrarea în Ńară a oricărui tip de OMG, fie ele seminŃe sau
produse care conŃin elemente transgenice.
Peru luptă împotriva OMG
În decembrie 2012, guvernul peruan a adoptat o lege menită să
interzică cultivarea recoltelor modificate genetic pe teritoriul Ńării,
pentru o perioadă de zece ani. Oameni de ştiinŃă, fermieri, patroni
de restaurante şi politicieni s-au unit în efortul comun de a proteja
bogata biodiversitate a culturilor tradiŃionale peruane.
Peru a refuzat categoric cultivarea hranei modifcate genetic în
limitele graniŃelor sale, unii cercetători peruani cerând studierea
amănunŃită a pericolelor potenŃiale asupra sănătăŃii umane şi asupra
mediului înconjurător, pe care recoltele modificate genetic le-ar
putea prezenta. „Până la urmă, această lege nu este «împotriva» la
Lohanul nr. 29, martie 2014
 Dezbateri
nimic”, a spus Antonietta Guttierez, biolog de la Universitatea
Agrară NaŃională, referindu-se la interzicerea culturilor modificate
genetic. „Aceasta este o lege care favorizează biosecuritatea. Ea se
bazează pe ideea că ar trebui să existe un mod responsabil de a
folosi tehnologia care să ne ajute să dezvoltăm resursele de care
dispunem şi în acelaşi timp să nu distrugă ceea ce deja avem.”
Fostul preşedinte Alan Garcia care a pierdut alegerile electorale în
anul 2011, a fost la un pas de a permite cultivarea seminŃelor
OMG, în urma lobby-ului intens desfăşurat de reprezentanŃii
industriei biotehnologice. Împotriva intenŃiilor acestuia s-au ridicat
unii dintre cei mai apreciaŃi experŃi gastronomi din Peru (profesie
extrem de apreciată de peruani).
Ei au avertizat asupra faptului că OMG vor denatura şi vor distruge
diversitatea culturilor tradiŃionale precum şi exportul de produse
organice peruane.
În loc de a sprijini culturile transgenice, reprezentanŃii Mişcării
Gastronomice din Peru au militat intens pentru susŃinerea activă a
micilor producători şi fermieri care să cotinue să producă o mare
varietate de culturi tradiŃionale, naturale şi de asemenea au
subliniat importanŃa conştientizării faptului că Ńăranii şi fermierii
sunt păstrătorii bogatului rezervor genetic agrobiologic al Perului.
„Există un mare număr de plante în Peru cu o mare varietate de
propietăŃi de care încă nu suntem pe deplin conştienŃi şi astfel nu
ne putem bucura din plin de efectele lor, deşi, în trecut poporul
peruan a fost expert în acest domeniu şi are potenŃialul de a fi din
nou. Ceea ce ar trebui să facem acum este cercetarea şi salvarea
acestor plante. Într-o Ńară cu o biodiversitatea atât de mare ca a
noastră, culturile transgenice nu au niciun rost.” a declarat Pedro
Miguel Schiaffino, unul dintre cei mai apreciaŃi experŃi gastronomi
din Lima (capitala Perului) într-un interviu pentru GlobalPost.
În ciuda opoziŃiei uriaşe pe care culturile transgenice au
întâmpinat-o în Peru, totuşi, la începutul anului 2013, agenŃia de
ştiri Radio Programas del Peru a dat publicităŃii o ştire prin care era
anunŃată crearea unui soi de cartof OMG de către Institutul de
Biotehnologie şi Inginerie Genetică din cadrul UniversităŃii
NaŃionale de Centru din Peru (UNCP) .
ComunităŃile de fermieri indigeni au răspuns imediat, trimiŃând o
scrisoare deschisă către Oficiul pentru Evaluarea şi Controlul
Mediului Înconjurător, agenŃia care se ocupă cu monitorizarea şi
aplicarea regularizărilor. Fermierii au cerut cercetarea imediată şi
sancŃionarea corespunzătoare a unei astfel de ofense aduse
împotriva culturilor tradiŃionale. „Suntem şi vom fi mereu în gardă
cu privire la încălcările moratoriului şi vom continua să apărăm
integritatea culturilor noastre şi a Mamei Terra” a afirmat Ricardo
Pacco, liderul comunităŃilor din cadrul Potato Park (Parcul
Cartofului).
„Persoane ca acestea, care spun că sunt oameni de ştiinŃă şi vor să
ne dea seminŃe mai bune, sunt mânate de scopuri egoiste. Astfel de
persoane ajută marile corporaŃii să îşi mărească profiturile deja
uriaşe şi distrug biodiversitatea naŃională şi economia fermierilor
autohtoni care depinde în mare măsură de diversitatea culturilor
tradiŃionale” a mai adăugat Pacco.
„Fermierii peruani trebuie să devină din ce în ce mai vigilenŃi şi
activi în cererile lor pentru ca regularizările să fie aplicate şi tot ei
trebuie să supravegheze evoluŃia lucrurilor şi eventualele încercări
de introducere în Peru a OMG ” a spus Lino Mamani, directorul
Băncii de Gene a Potato Park.
Potato Park conŃie 1436 de varietăŃi ale cartofului autohton, aceasta
fiind cea mai mare colecŃie „vie” de cartofi tradiŃionali din lume.
Referindu-se la agrobiodiversitatea care este protejată în cadrul
p. 237
Poatato Park, Mamani a afirmat: „Aceasta este moştenirea noastră
cea mai preŃioasă. Prin continuarea cultivării acestor plante în
mod organic şi adaptându-le pentru viitor noi valorificăm la
maxim potenŃialul Ńării noastre ca un centru al originii recoltelor.
Pentru noi, riscul de contaminare al culturilor noastre cu gene
OMG înseamnă totodată riscul de a pierde ceea ce considerăm noi
a fi una dintre minunile lumii”.
Biotehnologia modernă este introdusă în mod abuziv, în cadrul
agriculturii sud-americane
Dincolo de opoziŃia fermă şi măsurile imediate luate de unele Ńări
precum Peru şi Ecuador, împotriva OMG, biodiversitatea din
America Latină este serios ameninŃată de monopolul culturilor
transgenice.
Lupta între bine şi rău este foarte strânsă în ceea ce priveşte
obŃinerea controlului asupra agriculturii din America Latină, iar
rezultatele a ceea ce se petrece în prezent se vor cunoaşte abia peste
zeci de ani, atunci când va fi prea târziu să se mai poată face ceva
împotriva monopolului forŃat asupra hranei mondiale al unor
corporaŃii biotehnologice precum Monsanto.
łări cu o suprafaŃă întinsă cum ar fi Argentina sau Brazilia care
luate împreună constiuie aproape trei sferturi din continentul sud-
american, duc o politică destul de permisivă în ceea ce priveşte
culturile transgenice. Alături de Statele Unite, America Latină are
cele mai vaste întinderi de teren cultivate cu seminŃe OMG.
Argentina, Brazilia şi Paraguay au împreună peste 65 de milioane
de hectare de culturi trangenetice, în principal soia, dar şi porumb.
Unul dintre cazurile tragice de distrugere a tradiŃiei agricole şi a
biodiversităŃii îl reprezintă situaŃia în care se află în prezent
Argentina, pe teritoriul căreia au fost plantate fără niciun fel de
legislaŃie sau monitorizare guvernamentală culturi transgenice
începând din anul 1996. Potrivit unui interviu pe care Carlos
Vincente - reprezentant al unei companii nonprofit din Argentina
care se ocupă cu consilierea micilor fermieri – l-a oferit pentru
GlobalPost (companie mondială de ştiri), 60% din întreaga
suprafaŃă cultivată a Argentinei este în prezent utilizată pentru a
creşte soia modificată genetic. Pentru o Ńară care a fost denumită în
trecut „coşul de pâine al lumii” direcŃia biotehnologică pe care a
adoptat-o în ultimul timp, reprezintă o rupere brutală de tradiŃia
agricolă şi afectează într-un mod şocant şi ireversibil
biodiversitatea din zonă.
Dincolo de abuzurile şi mârşăviile la care se dedau reprezentanŃii
industriei biotehnologice, Ńări precum Peru şi Ecuador sunt şi
rămân un exemplu de curaj şi conştiinŃă naŃională, iar atitudinea
fermă a cetăŃenilor peruani şi ecuadorieni poate fi luată drept model
de către toate statele lumii care se confruntă cu tentaŃia vinderii
tezaurului biodiversităŃii naŃionale pentru îndoielnicele culturi
transgenice.
Lupta Perului şi a Ecuadorului împotriva invaziei OMG este o
dovadă a faptului că un număr restrâns de oameni care cred cu
adevărat în propriile valori, pot reuşi până la urmă să întârzie şi să
oprească până la urmă manevrele diabolice ale unei corporaŃii fără
scrupule cum este Monsanto.
Lohanul nr. 29, martie 2014
 Dezbateri
Nu cred că e o coincidenŃă
Marin NEACŞU
EACŞU - Bucureşti
CoincidenŃele se întâmplă de regulă odată la câteva
zeci de ani şi ar trebui să se petreacă în mod aproximativ
egal în bine şi în rău.
C
ând însă acestea se “întâmplă” atât de des, şi numai pe o
latură a evenimentelor, numai când trebuie să mi se ia un
drept, să fiu furat, minŃit, înjosit, manipulat, verificat,
urmărit, înregistrat, monitorizat, batjocorit, eu nu cred în
coincidenŃe.
Nu cred că este o coincidenŃă faptul că de 23 de ani nici un guvern,
nici un preşedinte, nici un partid, nu au reuşit să construiască
altceva decât vile.
Nu cred că este o coincidenŃă faptul că de 23 de ani încoace, toate
combinatele, întreprinderile, fabricile care produceau ceva ce era
căutat şi avea valoare, industria chimică, petrolieră, agricultura,
industriaa naŃională de armament, energia, transporturile,
metalurgia, industria de maşini şi utilaje au căzut toate, s-a
s ales
praful de ele, au dispărut aşa neplanificat.
Nu cred că este o coincidenŃă faptul flota comercială a unei Ńări
poate să dispară aşa dintr-oo dată şi nimeni nu e vinovat de asta, ca
şi cum ar fi dispărut sau ar fi fost vândută pentru că nu mai aveam
nevoie de ea, fără să punem nimic în schimb.
Nu cred că este o coincidenŃă faptul că toate combinatele
siderurgice ale Ńării au încăput pe mâna unei puteri străine, a
reprezentantului unei Ńări care nici acum, după 100 de ani nu ne-a
ne
înapoiat tezaurul dat spre păstrare. Nu cred că este o coincidenŃă
acest act de trădare naŃională.
Nu cred că este o coincidenŃă faptul că de 23 de ani, înainte de
fiecare mandat de preşedinŃie, sau alegeri, candidaŃii principalelor
partide, sau trimişi ai lor, fac vizite mai mult sau mai puŃin oficiale
în Ńările licuricilor.
Nu cred că este o coincidenŃă faptul că la conducerea Ńării, în
parlamentul României, în guvern, uvern, la preşedinŃie, apar mereu
persoane cu dosar penal, aflaŃi în cercetări, cu dosare de plagiat,
incompatibilitate, persoane şantajate şi şantajabile, a căror probitate
morală este nu numai îndoielnică ci de-aa dreptul scandaloasă,
numai bune de manipulat.
Nu cred că este o coincidenŃă faptul că din toată justiŃia română
sunt aleşi în fruntea ei exact cele mai controversate persoane, dar
reevaluate, unii cu procese pierdute la CEDO pentru abuz, că nu
mai avem judecători buni în România încât suntem nevoiŃi ne să
numim procurori pe post de judecători la CCR, sau că din toŃi
jurişti României, cel mai bun de ministru al justiŃiei este o rudă a
primului ministru, aşa cum cel mai bun pentru funcŃia de Sef al
SMG este un nepot al soŃiei preşedintelui.
Nu cred că este o coincidenŃă faptul că toŃi escrocii internaŃionali
investesc în România, că aceştia sunt desemnaŃi să negocieze
“privatizări” strategice din România.
p. 238
Nu cred că este o coincidenŃă faptul că din toate privatizările
efectuate, nici una nu a reuşitt şi toate întreprinderile privatizate au
ajuns în faliment, că practic nu mai avem nimic care să meargă în
această Ńară, nici energie, nici transporturi, nici industrie de
armament, nici păduri, şi în curând, nici ape, care vor fi otrăvite
prin metoda RMGC C sau Chevron.
Nu cred că este o simplă coincidenŃă faptul că sistemul educaŃional
este la pământ, că renumita şcoală românească nu mai există, că
şcoala românească scoate numai EBE, şi Mareani aşa cum se
exprima eufemistic primul ales al Ńării, realizatorul realizat unei
“capodopere”. Nu este o coincidenŃă faptul că în loc să ridicăm
stacheta învăŃământului, noi căutăm soluŃii să dăm şi proştilor
diplomă, să avem nu numai proşti cu diplomă cum déjà déj avem, dar
şi diplomă pentru proşti.
Nu cred că este o coincidenŃăă faptul că nu mai avem industrie de
apărare, nu mai avem armată, nu mai avem cu ce ne apăra Ńara am
transformat gradele militare în cocarde pe umerii prietenilor şi
slujitorilor politici, că generalii armatei intră în puşcărie mai repede
decât membrii clanurilor
nurilor mafiote, că armata, ca întreg poporul este
dezbinată, ajungându-se se ca militarii să fie consideraŃi coada de
topor, sau “minerii” unui partid sau altul.
Nu cred că este o coincidenŃă faptul că se dărâmă spitale şi se
înmulŃesc cimitirele, că doctorii ne pleacă în străinătate, iar în Ńară
ne umplem de reprezentanŃii a sute de “misiuni evanghelice” care
găsesc aici toate condiŃiile pentru îndobitocirea celor cu diplomă de
prost.
Nu cred că este o coincidenŃă faptul că în loc să fim uniŃi, în loc
lo să
ne manifestăm ca o naŃiune suverană, noi cedăm suveranitatea unor
organizaŃii sau structuri care nu urmăresc decât spolierea acestei
Ńări şi ne mai şi federalizăm sub deviza “ cu cât le dăm mai mult
din ceea ce mai avem, cu atât vom primi şi noi câte ceva de ros”.
Nu cred că este o coincidenŃă faptul că numai la noi se vorbeşte de
autonomie, regionalizare, drepturile minorităŃilor în timp ce în alte
Ńări curios, nu sunt astfel de probleme, deşii românii din alte Ńări nu
au nici şcoli în limba română, nici universităŃi şi nu sunt nici lăsaŃi
să îşi folosească limba română în administraŃia locală, dar să mai
fie declarată limba română ca limbă oficială.
Nu cred că este o coincidenŃă faptul că nu mai avem nimic şi ne
pierdem treptat şi conştiinŃa de neam aşa cum nu este o coincidenŃă
nici faptul că din toată biblioteca Romei au “dispărut “ fără să se
ştie cum, exact volumele care vorbeau despre daci.
Nu cred că este o coincidenŃă faptul că pământul sfânt al vechii
Dacii, toate centrele energetice şi spirituale ale acestui pământ,
MunŃii Orăştiei, MunŃii Buzăului, Bucegii, sunt cercetate,
investigate, scormonite, luate în arendă sau cedate pentru “
dezvoltare” turistică, sau pentru “antrenamente militare”
reprezentanŃilor unor Ńări care în toată istoria ne-aune adus numai
“bucurii”. Nu cred că este o coincidenŃă faptul că toate guvernele
şi conducerile partidelor, candidaŃii la preşedinŃie,aveau şi au în
componenŃă sau erau şi sunt membrii ai unor loje masonice.
Bonus:
A explodat ştirea că serviciile secrete americane au determinat
marile firme IT, marile site-uri
uri să le pună la dispoziŃie datele şi
corespondenŃa cetăŃenilor pe care ei îi consideră
“dangeroşi”(periculosi) fără a fi dovediŃi, fără a nici o justificare
măcar şi nu numai de la ei din Ńară ci din întreaga lume. Europa a
reacŃionat. Unele Ńări cer explicaŃii. Altele dau .. aprobări.
Lohanul nr. 29, martie 2014
 Dezbateri
România a fost vizitată de conducătorii serviciilor secrete din cele
mai puternice state ale lumii. Cine ştie cum se planifică aceste
vizite câte măsuri
suri de securitate şi discreŃie se iau cu ocazia acestor
vizite, ştie că este imposibil ca cele două vizite să nu aibă legătură
între ele, pentru că altfel ar fi fost decalate în aşa fel încât să nu
existe nici cea mai mică bănuială că s-ar ar fi putut vedea.
De la vizita celor doi, în Transnistria au reînceput problemele, ruşii
si-au
au adus aminte de transnistreni. Românii nu. Yahoo mail a cerut
clienŃilor săi să îşi reînnoiască parola, să o schimbe pretextând o
“îmbunătăŃire “ a serviciilor de securitate a contului.
ntului.
Crede cineva în coincidenŃe?
IMPERIUL AMERICAN SI SECOLUL FRICII
Ioan BUCUR - Bucureşti
Documentarul Principiul Puterii – Partea I, Imperiul,
Imperiul
realizat de Scott Noble,
le, este un bun prilej sa aruncăm o
privire asupra “celeilalte feŃe a lunii”.
T raumatizati de oribilul imperialism sovietic, care a
măcelărit, sistematic, naŃiunea noastră şi a altora (aşa cum
se poate vedea, de pildă, în seria de documentare Să nu ne
), dimensiunea de imperiu sau, în termeni biblici,
răzbunaŃi),
de fiară, a celuilalt hegemon mondial, SUA, ne-a
ne scăpat sau a fost
diminuată de îndepărtarea geografică şi geopolitica. SUA, pentru
mulŃi, a reprezentat visul eliberării de “ciumă roşie“.
roşie Prin acest
documentar
ntar vom vedea însă că, sub propaganda superputerii
care promovează democraŃie şi prosperitate prin economia de
piaŃă în lume, se afla aceleaşi metehne sângeroase, cinice şi
nemiloase specifice oricărui imperialism. Un tipar de
intervenŃie abuzivă se poate identifica din cazurile prezentate:
acolo unde interesele economice sau geopolitice sunt
ameninŃate, SUA declanşează o agresiune propagandistică prin
care realitatea e falsificată (inventând pericole imaginare),
înfăŃişând conflictul ca o ameninŃare la adresa ad democraŃiei
(sau, nu-ii aşa, a statului de drept) şi a libertăŃii economice (a
corporaŃiilor proprii, desigur).
E de menŃionat că foarte multe lucruri interesante nu se regăsesc în
sinteza de mai jos, având în vedere întinderea apreciabilă a
filmului. De asemenea, e de reŃinut faptul că alte aspecte sunt
problematice (a se vedea descrierea de pe canalul youtube). youtube)
Documentarul începe cu constatarea că sfârşitul războiului rece, în
1989, în ciuda aşteptărilor (sfârşitul unei perioade de confruntare
între blocuri militare opuse), nu a adus modificări în cheltuielile
bugetare ale SUA către “complexul militaro-industrial”,
industrial”, respectiv
către marile corporaŃii producătoare de arme şi tehnologii ale
războiului, către armata şi servicii secrete. Bugetul alocat armatei
arm
a crescut exponenŃial odată cu atentatele din 9 septembrie
2001, SUA ajungând la o amploare impresionantă a reŃelei sale
de baze militare răspândite pe întreg globul pământesc.
Întrebarea la care încearcă să răspundă documentarul este de ce
marile puteri
eri considera de neconceput scăderea cheltuielilor
alocate complexului militaro-industrial, chiar şi atunci când
traversează perioade de pace.
Adam Smith a “profeŃit” încă din sec. XVIII că America va
ajunge un imperiu. SUA va căpăta, într-adevăr,
adevăr, proporŃiile
proporŃi unui
p. 239
imperiu global după al doilea război mondial, fiind confruntată
cu concurenta celuilalt mare imperiu mondial – URSS. Acte ale
administraŃiei americane arata însă că, cel mai probabil, politica de
înarmare a SUA ar fi fost aceeaşi chiar şi în absenŃa
absen unui concurent
ca URSS. Acestcest lucru poate fi probat prin evocarea a cinci
intervenŃii americane în diverse zone de pe glob, în toate
servindu-se
se pretextul propagandistic al ameninŃării sovietice în
condiŃiile în care realităŃile locale erau străine de orice
o legătură
cu Moscova.
O primă astfel de intervenŃie are loc în Iran, după alegerea
democratică a lui Mohamed Mossadegh ca premier. Acest lider
naŃionalist punea în pericol interesele companiilor petroliere
britanice, dorind să reducă avantajele pe care acestea le aveau
din exploatarea petrolului iranian. Oficialii britanici şi americani
ştiau foarte bine ca Mossadegh fusese adus la putere de o mişcare
democratică; cu toate acestea, pentru a se opune planurilor de
naŃionalizare, au folosit ca tema propagandistică
propag ideea că noul
guvern este unul dirijat de Moscova. MI5 şi CIA s-au s coalizat
pentru a-ll îndepărta de la putere pe Mossadegh prin
intermediul unei lovituri de stat, înlocuindu-l
înlocuindu cu Şahul
Iranului. Acesta a instituit un regim susŃinut de SAVAK, poliŃia
poli
politică iraniană ce a fost antrenată de CIA inclusiv la capitolul
torturi aplicate deŃinuŃilor politici. Regimul opersor al Şahului a
provocat revoluŃia islamică iraniana din 1979, într-oîntr Ńară în
care, anterior acestor evenimente, SUA şi Marea Britanie Britan
figurau printre puterile străine cele mai populare… Acum,
Iranul este un regim teocratic condus de Ayatollahi.
În Guatemala a avut loc o situaŃie similară, tot în cazul unui guvern
ales democratic. Arbenz, noul premier, dorea să realizeze o reforma
agrara
ra amplă prin care pământurile să fie împărŃite Ńăranilor.
Planurile sale au stârnit indignarea marilor corporaŃii
americane din Guatemala, cum ar fi compania Rockeffeler
United Fruits, care controla 42% din pământurile Ńării. Deşi
Guatemala nici măcar nu avea relaŃii diplomatice cu URSS, prin
intermediul lui Ed. Bernays,, fondatorul RelaŃiilor Publice,
guvernul american şi corporaŃia United Fruits au început o ofensivă
propagandistică menită decredibilizarii guvernului guatemalez
guatemale
pentru aşa-zisa
zisa relaŃie cu Moscova. Strategia sa de PR a constat în
preluarea modelului folosit în cazul loviturii de stat din Iran şi
propagarea lui în mass-media
media americană. Astfel a început o
campanie mediatică ce a constat în apariŃia de articole în ziare
prestigioase şi de mare tiraj (New York Times, Times, The Atlantic
etc.) şi de emisiuni TV în care se vorbea despre pericolul
comunist din Guatemala, transformând această Ńară într-un într
front de luptă cu URSS-ul – fără să fie cazul.
cazul Guvernul instalat
de CIA s-aa remarcat prin brutalităŃi şi atrocităŃi săvârşite
împotriva populaŃiei locale, un adevărat genocid pentru care
preşedintele Bill Clinton şi-aa cerut, după decenii, scuze…
În războiul civil ce a urmat, au fost masacrate numeroase
populaŃii
aŃii indigene, pe baza ideologiei securităŃii naŃionale
a“duşmanului din interior” ce trebuie eliminat. Aceasta
ideologie a dus la ruperea unităŃii comunităŃilor locale şi
la întoarcerea oamenilor unii împotriva altora.
Evenimente similare s-au au petrecut în Congo, după ce Patrice
Lumumba a devenit premierul acestei Ńări. În Africa, vechiul
colonialism,, care constă în subordonarea şi dominarea politică şi
economică a teritoriilor ocupate, fusese înlocuit de neocolonialism,
situaŃie în care, din punct de vedere
ved formal-politic, colonia îşi
dobândise independenta, rămânând însă, economic, complet
dominată economic de puterea colonialistă. Lumumba dorea să
pună vastele zăcăminte de minerale sub autoritatea naŃiunii sale,
Lohanul nr. 29, martie 2014
 Dezbateri
lucru ce a determinat reacŃia fostei “metropole”
ropole” – Belgia, care, Ńări latino, cum ar fi Brazilia, Mexic şi, desigur, Argentina,
asistata de ONU, a intervenit militar pentru a “redresa” situaŃia. unde totul a culminat cu o revoltă de amploare a populaŃiei.
Premierul congolez încearcă să câştige, iniŃial, sprijinul SUA şi,
Benito Mussolini: “Fascismul ar trebui numit mai degrabă
după ce este refuzat, apelează la URSS, care intervine
corporatism, pentru
tru că presupune fuziunea dintre puterea de stat şi
nesemnificativ în dispută – îndeajuns de mult, mu însă, încât să-l
puterea corporatistă”.
determine pe preşedintele SUA, Eisenhower, să decidă uciderea lui
Lumumba. În paralel, aceeaşi maşină de propagandă americană s-a s Ordinea mondială de după al doilea război mondial, elaborată de
pus în mişcare pentru a acuza “comunismul” premierului congolez CFR (Council of Foreign Relations, think-tank
think apropiat de
şi faptul că ar fi “marioneta” a sovieticilor. Departamentul de stat al SUA) sub numele de “marea
strategie”, prevedea instituirea unei pax americană şi înlocuirea
În Grenadă a avut loc o mişcare care a căutat să introducă mai
americană Strategia
hegemoniei globale britanice cu cea americană.
multe măsuri sociale contrare pieŃei libere, cum ar fi învăŃământ de
conŃinea şi ideea limitării suveranităŃii Ńărilor în funcŃie de
stat, asistenta medicală, programe de ocupare a forŃei de muncă etc.
poziŃionarea faŃă de această nouă ordine economică. Banca
Faptul că noul guvern a căutat să aibe o politică externă
Mondială, FMI, ONU şi alte instituŃii internaŃionale erau
independentă a provocat reacŃia neoconservatorilor regimului
văzute ca mecanisme care vor reglementa nouă ordine. Marea
Reagan, iar SUA a invadat tara, pretextând că vrea să oprească
Strategie prevedea, de asemenea, necesitatea controlării unor
o lovitură de stat de tip cubanez din insula.
zone din Orientul Mijlociu, din Africa şi Asia – în ceea ce
Atitudinea administraŃiei americane era justificată prin teoria priveşte resursele şi populaŃia.
“domino”-ului:: dacă o Ńară din America Centrală va deveni
A existat o complicitate tacită între cele două centre
“socialistă”, atunci vor deveni şi celelalte. Misiunea SUA ar fi fost,
imperialiste care şi-au au împărŃit lumea: SUA şi URSS.
aşadar, aceea de a împiedica răspândirea regimurilor “dictatoriale”
Documentarul prezintă şi “negocierea” dintre Churchill şi Stalin
sau “comuniste” şi de a răspândi sau apără
când, pe un şerveŃel de hârtie, s-au au împărŃit sferele de influenŃa
in ale
“democraŃia”. Problema este că, ă, statistic, în zona aflată sub
Vestului şi Estului sovietic în Ńările din Sud-Estul Sud Europei
controlul sau, SUA a încurajat un număr impresionant de
(respectiv, România şi Bulgaria 90% influenta sovietică, Grecia
regimuri totalitare care s-auau remarcat prin mari încălcări ale
90% influenta britanică). În urma acestei înŃelegeri, Marea Britanie
drepturilor omului. În realitate, dincolo de învelişul
şi, ulterior, SUA, au avut mâna liberă să zdrobească
zdrobeas mişcarea
propagandistic, realitatea era următoarea: ameninŃarea
amenin reală nu
comunistă locală care, spre deosebire de alte Ńări (că România) era
constă în culoarea politică a guvernelor, ci în politicile duse de
mult mai puternică şi influenŃa în rândul maselor. Au făcut acest
acestea (cum ar fi reforma agrara a lui Arbenz, de pildă), faptul că
lucru sprijinindu-se
se de foşti lideri fascişti. Acelaşi tipar de acŃiune a
prin aplicarea lor se puneau în pericol interesele marilor
fost repetat şi în Italia, unde puternică
pute mişcare de stânga a fost
corporaŃii şi, dacă ar fi fost permise astfel de politici, ar fi putut
reprimată prin recursul la fosta garda fascistă. Scopul SUA era de
servi drept precedent sau exemplu pozitiv de celelalte Ńări din
a-şi
şi asigura controlul asupra acestei zone geopolitice, esenŃială
regiune sau care aveau condiŃii similare în interiorul lor.
pentru controlarea Orientului Mijlociu. De altfel, Churchill
Noam Chomsky găseşte atitudinea SUA ca fiind similară cu cea admirase, iniŃial, “opera” politică
tică a lui Mussolini, înainte ca Italia
a mafiei care îi pedepseşte pe cei care refuză să-şi
să plătească taxa să deranjeze interesele anglo-saxone.
saxone.
de protecŃie nu atât din cauza banilor aflaŃi la mijloc cât pentru
Politica de sprijinire a dictatorilor din lumea aflată sub hegemonia
refuzul în sine, exemplul de nesupunere care ar putea deveni
SUA a contribuit la ceea ce un critic al politicii preşedintelui
contagios.
american postbelic Truman numea instituirea secolului fricii.
Pe 11 sept. 1973, în Chile a avut loc o lovitură de stat ce l-al (www.razbointrucuvant.ro)
înlăturat pe preşedintele Allende,
ende, ales democratic, cu generalul
Pinochet, susŃinut de SUA, ce a instaurat un regim de dictatura şi
represiune dura. Deşi SUA nu avea niciun interes naŃional vital în
Chile, administraŃia Nixon-Kissinger
Kissinger a considerat că alegerea lui Păcatul originar şi Biserica secretă a
Allende ar putea fi un “virus” contagios şi, prin urmare, trebuie
eradicat. Regimul Pinochet a aplicat în Chile politicile sinistrei Noi Ordini Mondiale
neoliberale ale Şcolii din Chicago inspirate de Milton
Friedman, axate pe ideea pieŃei libere, dereglementare,
eliminarea cheltuielilor sociale, vânzarea resurselor naturale Motto: „În
În scopul realizării viziunii lor globale asupra păcii în
corporaŃiilor internaŃionale pe sume modice etc. Presa lume, fără a forŃa apariŃia unui gol, ei trebuie să aibă o
internaŃională a prezentat acest program drept “miracolul organizaŃie inter-religioasă bazată pe credinŃă care să impună
economic chilian”. Un “miracol” care reprezintă, de fapt, ordinea în lume prin aderarea la noua biserică mondială.”
mondială
“doctrina şocului”, conform căreia numai o criză puternică
poate duce la o schimbare reală, structurală, a societăŃii.
Site-ul american One News Now (ONN) a postat un
De fapt, adepŃii doctrinei “pieŃei libere”” sunt, cel mai probabil, articol despre o organizaŃie – Consiliul Mondial al
simpli cinici care se folosesc de acest mit pentru a-şia consolida DiplomaŃiei Spirituale (SDWC) – care ajută liderii globali să
propriile poziŃii de putere
utere şi influenŃa. Nu sunt, cu alte cuvinte, înŃeleagă dinamica spirituală a problemelor geopolitice.
nişte adepŃi ai teoriei, ci sunt speculatori, manipulatori ai acesteia.
acesteia
În Ńările în care a fost aplicată strict, aceasta ideologie a dus la
o gravă sărăcire a populaŃiei locale şi a condiŃiilor elementare
de viaŃă.
iaŃă. Au existat astfel de “miracole economice” şi în alte
I ată cum îşi defineşte DiplomaŃia spirituală Ńintele pe care şi
le-a propus.

p. 240 Lohanul nr. 29, martie 2014

 Dezbateri
„Scopul nostru este de a reduce ura şi de a elimina războaiele între
naŃiuni, cu ajutorul vastelor resurse, neutilizate, de dragoste găsite
în Biblie şi în alte cărŃi sfinte tradiŃionale.
... În mediul global extrem de astăzi, diplomaŃii americani sunt
incapabili de salvarea civilizaŃiei. Prin urmare, ca o cale de ieşire
din impas la nivel mondial, toate Ńările lumii trebuie să ia o decizie
spirituală. Eu văd o soluŃie în pocăinŃa globală a tuturor
naŃiunilor, America fiind prima. După finalizarea acestei pocăinŃe
la nivel mondial, implicarea Coordonatorului Ceresc al vieŃii este
necesară pentru a rezolva problema supravieŃuirii pe Pământ.
În aceste condiŃii, noŃiunea de DiplomaŃie spirituală poate juca un
rol crucial. Acest nou concept spiritual-politic oferă o soluŃie la
conflictele din lume, folosind valorile spirituale ale părŃii opuse.
Oamenii pur şi simplu nu mai au încredere unii în alŃii, în special
în diplomaŃi. Dar ei pot crede în puterea valorilor spirituale ale
oamenilor pe care aceştia îi reprezintă.”
Una din marile realizări aparŃinând unui membru din grupul de co-
fondatori, Mihail Morgulis, include dărâmarea Cortinei de Fier
spirituale din Rusia. O altă personalitate a mişcării bisericii, Phillip
Yancey, este un fost membru al delegaŃiei lui Morgulis în Rusia.
Interviul realizat de ONN cu autorul şi diplomatul Michael A.
Markham, co-fondator SDWC, asupra rapoartelor privind progresul
Noii Ordini Mondiale, încurajează creştinii americani să devină
mai educaŃi cu privire la subiect. Markham a elaborat o scurtă
prezentare a mițcării Diplomației spirituale în care detaliază
beneficiile Noii Ordini Mondiale şi explică rolul viitorului guvern
unic mondial şi al bisericii mondiale... Iată câteva puncte din acest
document.
„DiplomaŃia spirituală este o mişcare care permite liderilor să
vadă biserica ca o transcendere a istoriei lumii prin unitatea lui
Dumnezeu, o viziune care este înrădăcinată într-o realitate
istorică, în religiile tradiŃionale ale iudaismului, creştinismului şi
mahomedanismului.
Noi, în DiplomaŃia spirituală, suntem îndeosebi axaŃi pe
următoarele elemente de bază şi, în general, pe nevăzuta
spiritualitate în crearea unui guvern unic mondial.
În DiplomaŃia Spirituală, noi vedem bogăŃia lumii ca pe ceva
privativ de libertate, iar oamenii şi guvernele au responsabilitatea
dezvoltării spirituale a omenirii şi nu a îmbogăŃirii personale fără
justă cauză.
Instrumentele de punere în aplicare a Noii Ordini Mondiale sunt
operarea şi controlul autorităŃilor de reglementare la nivel
mondial. În prezent, vedem că NaŃiunile Unite, OCDE şi FMI,
împreună cu alte instituŃii internaŃionale pun în aplicare ordine de
sancŃiuni economice specifice grupurilor şi statelor care refuză să
se conformeze agendei globale.
A fost nevoie de incredibil de mulŃi funcŃionari publici şi experŃi
birocratici în reglementări internaŃionale şi transnaŃionale (plătiŃi
de contribuabili), pentru a proiecta şi implementa agenda globală.
p. 241
Noi credem că aceste instituŃii la nivel mondial, multe nevăzute şi
secrete, nu acŃionează sub autoritatea propriilor lor guverne
politice, ci de fapt sunt ghidate de forŃe nevăzute pe care mulŃi le
numesc Noua Ordine Mondială.
Deoarece aceste grupuri super-internaŃionale şi transnaŃionale
sunt confidenŃiale, secrete uneori, lucrând împreună prin alianŃe
formale şi informale şi prin tratate, ele sunt percepute a fi
implicate într-o conspiraŃie împotriva statelor-naŃiune şi a
particularilor din aceste state.
Deci, după cum putem vedea, factorii de decizie politică la nivel
global în întreaga lume sunt în căutarea unui organism
internaŃional pentru a asigura viitorul omenirii.
Ce se va întâmpla în cazul în care se renunŃă la suveranitatea
naŃională a statelor? Cât de dispuse vor fi marile grupuri culturale
tradiŃionale din interiorul şi din afara OrganizaŃiei NaŃiunilor să
răspundă pozitiv ameninŃării pierderii identităŃii culturale şi
religioase. Aceste aspecte le vom aborda în partea a Il-a, atunci
când vom explora apariŃia unei Biserici universale, pentru a da
credibilitate morală şi spirituală unei Noi Ordini Mondiale.
Un nou guvern global în curs de dezvoltare va avea nevoie de o
bază ideologică spirituală şi de o nouă viziune asupra realităŃii,
pentru a sprijini o Nouă Ordine Mondială. Noua cultură globală
va avea nevoie de o nouă religie, bazată pe credinŃă care este în
general menŃionată ca Biserică Universală, în New Age.
În Noua Ordine Mondială guvernul global are nevoie să controleze
biserica şi organizaŃiile religioase, acesta fiind motivul pentru care
el va sprijini şi va participa la formarea Bisericii Universale.
În scopul realizării viziunii lor globale asupra păcii în lume, fără a
forŃa apariŃia unui gol, el trebuie să aibă o organizaŃie religioasă
bazată pe credinŃă care să impună ordinea în lume prin aderarea
la noua biserică mondială.
Noua Ordine Mondială trebuie să ocupe gândirea religioasă şi
spirituală a culturii, pentru a exercita controlul. În acest cadru, ei
şi liderul lor trebuie să fie în măsură să prezinte şi să
demonstreze legătura lor cu puteri supranaturale, validându-şi
astfel chemarea la ordine şi supunere. Pentru aceasta va avea
nevoie de preoŃime.
Noua Ordine Mondială încearcă să modifice comportamentul
uman şi social într-o infrastructură a Noii Ordini Mondiale în
cadrul unei Biserici Universale.
Pentru a modifica şi schimba cultura şi societatea, ei au nevoie să
modifice ADN-ul global (genetica), mediul (încălzirea globală),
economia (International Banking) şi mintea umană (psihologia
de masă).
Problema de astăzi a Guvernului nu este atât de mult modul în
care controlează trupul, ci modul în care acesta poate controla
spiritul omului şi chiar Duhul lui Dumnezeu.
Guvernele sunt în căutarea unor modalităŃi de manipulare a
emoŃiilor şi sentimentelor omului. În scopul de a controla viaŃa
Lohanul nr. 29, martie 2014
 Dezbateri
oamenilor, un guvern represiv trebuie să fie capabil să manipuleze
şi controleze sufletul şi spiritul culturii.
Credem că liderul Noii Ordini Mondiale va face tot ce poate pentru
a modifica genetic înfăŃişarea omului. Pentru a schimba natura
păcătoasă iniŃială a omului, este nevoie de un nou organism
biologic şi social Viu, dar construit (fabricat) din punct de vedere
fizic şi psihologic, folosind genetica şi produse farmaceutice pentru
modificarea comportamentului.
Avem din trecut (o lucrare de speculaŃii profetice) care se referă la
această problemă: «RevoluŃia Psihogenetică».
Noi, cei din DiplomaŃia Spirituală, vedem drept obiectiv final al
noii ordini pe ordinea de zi a «păcii în lume», eliminarea păcatului
uman prin recondiŃionarea şi recrearea naturii omului.
Ce guvern naŃional poate să se ridice împotriva unei astfel de
agende sociale puternice şi ideologice? Cine poate sta împotriva
unei politici globale, împotriva corectării imperfecŃiunilor
personale şi a păcatului?
De la fermier până la cercetătorul în fizica nucleară, toŃi vor fi
supuşi Noii Ordini Mondiale, nu se va permite nicio crâcnire.
Alegerea va fi între reproiectarea biologică sau eliminarea fizică.
Acesta a fost mesajul lui George Orwell, în cărŃile sale Animal
Farm şi 1984.
Drepturile omului nu vor mai fi umane (personale), inalienabile, ci
acordate şi garantate de către guvern, deoarece el determină ce
este benefic pentru auto-interesele sale şi ale societăŃii.
În cadrul noului sistem, ceea ce a fost cândva considerat natura
umană va fi calificat drept eronat şi va avea nevoie de reparaŃii.
Nu contează dacă această natură a fost personală, tribală sau
culturală. Vechea ordine va fi eliminată şi înlocuită cu noua
ordine.
PopulaŃia şi redistribuirea bogăŃiei precum şi culturile sale tribale
vor permite crearea unei noi ordini sociale care va înlocui vechea
cultură.
Pentru asigurarea introducerii cu succes a noii religii şi a Bisericii
Universale, va fi nevoie de un lider care poate schimba realitatea
percepută sau convingerile religioase ale societăŃii.
Biserica Universală (fără confirmarea tradiŃională a lui
Dumnezeu), în conformitate cu Noua Ordine Mondială, va oferi un
loc pentru activiştii seculari şi atei care nu vor putea activa în
conformitate cu legislaŃia Sharia şi ordinea de zi a agendei
musulmane, în special în domeniile văzute de ei ca drepturi ale
omului.
Noi prevedem că grupurile din spatele bisericii la nivel mondial
vor iniŃia o cerere de înregistrare la nivel mondial pentru toate
confesiunile religioase pentru a fi enumerate, cu detalii privind
nume, adrese, înregistrarea liderilor religioşi şi a informaŃiilor
despre secte, cum ar fi: şiiŃi, sunniŃi, catolici, protestanŃi, budişti,
hinduşi şi chiar păgâni.
p. 242
Punctele de vedere religioase tradiŃionale cu privire la crearea
pământului şi cine este responsabil pentru menŃinerea lui vor fi
redefinite în cadrul bisericii globale. Punctul de vedere tradiŃional
cum că Dumnezeu a dat stăpânirea asupra pământului omului de
El creat va fi respins sau modificat, pentru a fi interpretat astfel
încât să fie privit mai mult colectiv decât individual.“
Noua religie va utiliza tehnologia pentru a-şi consolida influenŃa
asupra sectoarelor tehnologice informaŃionale globale cu privire la
divertisment şi propagandă. Acestea vor integra şi vor folosi
schimbările de generaŃii din noua dinamică socială, pentru a opera
cu tradiŃionalul stat naŃional şi modelele politice.
Ei vor folosi noile media globale şi mişcările de mediu, pentru a
distruge sistematic structurile culturii şi valorile sociale precum şi
influenŃa culturală occidentală, inclusiv instituŃiile politice şi
guvernamentale.
„Noua biserică îşi va impune punctul ei de vedere în avansarea
culturii lumii prin integrarea a ceea ce numim cultură pop, cultura
populară şi a divertismentului. Industria filmului este şi va
continua să fie mai mult decât un divertisment, dar mai ales o
încercare de a crea o nouă formă de artă, pentru a explora o
posibilă cultură mondială a viitorului, una a unei ordini sociale a
maşinilor, calculatoarelor şi a omului. O luptă pentru a defini şi
redefini natura omului şi a sufletului său; cine a creat omul şi ce
vrea Creatorul lui.
Dar noi vedem Biserica Universală ca parte integrantă a
guvernului global al Noii Ordini Mondiale. Vedem Noua Biserică
ca o organizaŃie care va fi folosită pentru a controla omul, nu
pentru a-l elibera pe om, o biserică care va avea o autoritate
centrală şi o agendă centrală care urmează să fie pusă în aplicare
de către membrii săi.
Noi vedem Biserica Universală actuală din SUA ca parte a
universalismului în care se consideră că există un adevăr universal
şi că acest adevăr se extinde mult dincolo de orice limită teologică,
socială sau geografică.
Noi nu vedem noua Biserică Universală ca pe o adunare de indivizi
care se întâlnesc să se închine unui Dumnezeu personal
tradiŃional. Vedem biserica nouă în curs de dezvoltare provenind
de la aceleaşi spirite intelectuale care crează şi promovează Noua
Ordine Mondială.
Noi credem că noua Biserică Universală şi liderul acesteia va fi
forŃa spirituală din spatele Noii Ordini Mondiale, organizaŃia de
faŃadă a noii ordini de zi spirituale, în vederea schimbării naturii
umanităŃii.”
Articol preluat din revista Lumea.
Lohanul nr. 29, martie 2014
 Dezbateri
Avantaje si dezavantaje Facebook
Psiholog Adrian OANCEA - GalaŃi
Facebook este un fenomen despre care este bine să se
discute la modul foarte serios, dintr-un
un motiv simplu: are în jur
de 1 miliard de utilizatori la nivel global.
U
n site de socializare cu atât de mulŃi utilizatori oferă celui
care îl deŃine foarte multă putere. Să existe persoane care
au acces la datele personale la peste 900 de milioane de
oameni de pe planeta asta este poate cel mai periculos lucru care
poate fi legat de Facebook. BineînŃeles că această reŃea are şi
avantaje pentru cei care o folosesc. Dar sunt ele mai importante şi
semnificative pentru viaŃa noastră, decât riscurile şi relele CERTE
pe care şi le asumă cineva atunci când foloseşte Facebook? CitiŃi în
continuare care sunt avantajele şi dezavantajele folosirii Facebook:
MenŃiune:: Ziceam că facebook are avantaje şi dezavantaje. E de
reŃinut că, de regulă, avantajele lucrează rapid, pe termen scurt –
sunt vizibile şi aduc beneficii “simŃibile” foarte repede, pe când
dezavantajele / pericolele lucrează mai lent, sunt ascunse şi mai ma
greu perceptibile, acŃionează pe termen mediu şi lung şi ne
afectează viaŃa, ca şi comunitate, mult mai puternic decât
avantajele, în principiu pentru că facebook (şi internetul în general)
loveşte într-o caracteristică umană de bază – libertatea.
AVANTAJE FACEBOOK (le ştiu toŃi cei care folosesc
facebook, dar merg trecute cu liniuŃă):
- socializare cu oameni cunoscuŃi şi necunoscuŃi; găsire de noi
prieteni şi socializare cu aceştia; găsire de vechi prieteni (/colegi) şi
socializare cu aceştia;
- găsire de parteneri de viaŃă;
- aflare de informaŃii (noutăŃi) despre ce mai fac
persoanele/organizaŃiile/asociaŃiile/firmele etc cu care eşti în
legătură pe facebook; aflare de noi oferte la diferite produse;
- scăpare de plictiseală (pierderea vieŃii şi a timpului)
timp – jocuri;
- să îŃi auto gâdili propriul egou – să te dai mare cu tot ce ai mai
făcut şi realizat în viaŃă, pe unde ai mai fost, ce ai mai vizitat
vizita şi ce
prietene ai în anturaj;
- împărtăşirea emoŃiilor şi sentimentelor într-un
într mod mai facil
decât faŃă în faŃă;
- împărtăşirea diferitelor informaŃii cu ceilalŃi mult mai rapid şi
uşor;
- aflare de feedback de la multe persoane foarte rapid legat de ceva
ce vrei să faci sau despre un lucru pe care vrei să-l
să cumperi;
p. 243
- autocompătimire facilă – să te plângi pe facebook că nu ştiu ce Ńi
s-aa întâmplat şi să sară multă lume să te mângăie virtual, să te
compătimească, să te iubească, să-Ńi zică faptul că „o să fie
bine…” etc etc etc.
- promovarea (vinderea?) propriului corp – pentru a atrage masculi,
pentru a le face în sâc celor de acelaşi sex care arată mai prost ca
tine, sau doar ca să te laude lumea că arăŃi bine – trilioane de poze;
- promovarea şi vinderea diferitelor produse, promovarea
afacerii/ideii
- desfăşurarea de campanii de strângere de fonduri, campanii
electorale sau campanii de orice fel, într-un
într mod mai facil; etc
DEZAVANTAJE FACEBOOK:
1. Pierderea de timp – stai cu anii pe facebook fără să afli ceva
util/important, fără să realizezi ceva sau fără să realizezi prea multe
lucruri pentru binele tău pe termen lung, pentru binele familiei tale,
pentru binele societăŃii în care trăieşti. Pe Facebook are loc o mare
ma
pierdere de timp (la propriu) – discuŃii cretine şi inutile, comentarii
stupide la poze, jocuri (Farmville? ) etc.
2. Statul în faŃa calculatorului aşa mult dăunează ochilor din cel
puŃin două motive – radiaŃiile care ies din monitor şi faptul că faci
focus
ocus continuu cu ochii la aproximativ 40 cm distanŃă (în timp nu o
să mai vezi bine la depărtare);
3. Facebook creează iluzia că dacă susŃii cu un like o anumită
“cauză nobilă”, gata, Ńi-ai cetăŃean ai ajutat
ai făcut datoria de cetăŃean,
mult la binele societăŃii, eşti
ti un om bun. A fost şi greu să dai like,
într-adevăr…
stradă susŃin iniŃiativa pe facebook
De exemplu 1: la proteste de stradă,
zeci de mii de persoane, dar apoi în stradă apar 5 ŃânŃari. Nu dă
nimeni doi bani pe “protestatarii facebookcişti”. Nu se schimbă
nimicc dacă sunt mii de likeuri pe facebook. Din păcate în România
ca să-Ńi faci auzite opiniile-pretenŃiile
pretenŃiile corecte/democratice de
cetăŃean european, trebuie să le zbieri în stradă. Şi nici acolo nu
prea dă nimeni doi bani pe tine dacă sunt puŃini cei care
protestează.
testează. Deci…facebook dăunează grav manifestărilor paşnice
şi democratice pentru apărarea drepturilor şi libertăŃilor omului,
pentru că induce ideea că e suficient să-Ńi
să manifeşti părerea doar pe
facebook. Nu este suficient!
De exemplu 2: la campanii de donare de sânge - dau like
iniŃiativei pe facebook zeci de mii de oameni, vreo câteva mii spun
Lohanul nr. 29, martie 2014
 Dezbateri
că e posibil-foarte posibil să vină să doneze sânge, iar vreo mie
spun că SIGUR vor merge să doneze sânge în campania respectivă;
Când are loc campania se prezintă să doneze 2-3 tipi. Superb!
Deci facebook contribuie la distrugerea responsabilităŃii civice
ale omului.
4. Facebook crează iluzia că ai mulŃi prieteni. BineînŃeles că ar
trebui să lungim discuŃia cu “ce înseamnă prieten” şi că ar trebui să
menŃionăm că totul pleacă de la ce vrea fiecare; dacă omul nostru e
fericit pe facebook cu mulŃi oameni care îi comentează pozele,
vorbesc cu el etc, de ce să îi distrugem noi bucuria şi să-i amintim
că în viaŃa reală poate nu dă nimeni doi bani pe el. Personal nu
consider a fi prieten o persoană care doar comentează la poze, la
poveşti, la articole, zice la mulŃi ani când îl atenŃionează
calculatorul că e ziua cuiva, dă fundiŃe sau ce “premii iluzorii” mai
există pe internet etc. Aceste lucruri distrug sistemul de valori pe
care ar trebui să-l aibă un individ şi pe care ar trebui să se bazeze în
momentul în care alege în cine să aibă încredere şi în cine nu.
Ajungi astfel să Ńii cont de părerea unor oameni care…..cine sunt
acei oameni again? “Prietenii” tăi? Să fim serioşi…
5. Facebook dă impresia că toŃi utilizatorii spun adevărul
despre ei în contul de pe facebook. Dar acum, pe facebook, e mai
civilizat domne…Ńi se cere numele complet, chestii…”. Ce
glumă… Deci se crează iluzia că fiecare cont de pe facebook
reprezintă o imagine corectă-adevărată a persoanei reale. Nu este
obligatoriu să fie aşa deloc! PoŃi oricând să minŃi când îŃi faci
contul. Şi sunt probabil o grămadă care mint. Să vezi ce fain este
când nişte fetiŃe de 15-16 ani (cu cont pe facebook desigur) aleg să
se întâlnească cu persoanele întâlnite pe facebook şi pe care le plac,
dar care se dovedesc a fi nişte bărbaŃi cretini/pedofili/traficanŃi de
carne vie.
6. Facebook este responsabil, ca şi alte site-uri de socializare,
de distrugerea căsniciilor şi a relaŃiilor dintre parteneri, pe motiv
de gelozie (justificată sau nu), sau pe motiv că “mi-am găsit pe
altcineva pe Facebook” (parcă 30% dintre divorŃurile din SUA erau
cauzate de Facebook, conform unui sondaj).
7. Folosind facebook şi alte site-uri de socializare te înveŃi să te
manifeşti (ca un fel de “public”) doar în mediul online, unde e
mult mai uşor. Din cauza asta foarte mulŃi vor avea probleme să
poarte o discuŃie faŃă în faŃă (live) sau să vorbească în public cu
mai multe persoane.
8. Facebook funcŃionează ca o “capcană mediatică de drogat
creiere” (hmm…ar trebui să scriu un text numai despre asta); pe
scurt: în timpul pe care îl petrec cei mai mulŃi oameni pe facebook,
aceştia află de cele mai multe ori lucruri frivole, neimportante
pentru viaŃa ta, a familiei sau a societăŃii, dar care te “entertain”, te
“distrează”, sau cum îmi place mie să spun – îŃi “droghează
creierul”. Astfel, stând tot timpul ocupat cu astfel de …. gunoaie
inutile de cele mai multe ori, ajungi să-Ńi distrugi capacitatea de a
vedea realitatea înconjurătoare, nu mai ai spirit critic (ceea ce se şi
doreşte de sus), nu mai eşti în stare să iei decizii corecte pentru
viaŃa ta, pentru că în loc să te informezi despre lucruri utile-
importante ai pierdut timpul cu prostii etc.
9. Facebook te foloseşte pentru a produce mulŃi bani, prin
vânzarea datelor tale personale pe care Ńi le ”fură” prin acele
p. 244
cookies care se instalează automat la tine în calculator când intri pe
facebook, şi astfel se sustrag date despre ce cauti pe internet, ce îŃi
place, ce îŃi cumperi, ce le plac prietenilor tăi, ce îşi cumpără ei, ce
caută ei etc etc. Apoi, FB ia toate datele astea şi le vinde la pachet
marilor corporaŃii care contribuie la controlul mondial din umbră
prin faptul că sunt putred de bogate şi controlează piaŃa produselor.
Acele mari companii vor folosi acele informaŃii despre tine pentru
a te manipula ulterior prin reclamele (personalizate pentru tine) pe
care le vei vedea pe Facebook. Manipularea constă în convingerea
ta să cumperi produsele lor, adică să îi îmbogăŃeşti şi mai mult
decât sunt deja. Dar atenŃie: aceasta este doar partea legată de
”comercial”, în care FB fură informaŃii despre tine si le dă unora să
facă mulŃi bani cu ajutorul lor. Însă cea mai importantă şi negativă
parte a FB este că în acelaşi timp, prin aceleaşi cookies şi nu
numai, FB fură foarte multe date personale despre tine. ToŃi
utilizatorii sunt nişte oi trecute în rapoarte stufoase pline de detalii
despre fiecare. Acele detalii ajung obligatoriu pe mâna celor care
controlează din umbră lumea. Şi astfel o controlează mai uşor.
10. Postarea pe Facebook a atâtor detalii despre tine reprezintă
o autosabotare a propriei vieŃi şi a viitorului vieŃii tale. Să fii
adult şi să nu conştientizezi că există oameni undeva în umbră,
foarte puternici, care vor să controleze populaŃia globului (inclusiv
pe tine) arată câte ceva despre cât de ignorant-prost-egoist eşti.
Aceşti oameni care vor să controleze omenirea se bucură foarte
mult când primesc pe tavă toate informaŃiile de care au nevoie chiar
de la persoanele supravegheate (cel mai uşor de urmărit-
supravegheat-controlat sunt mai ales cei care folosesc telefoane
mobile, mai ales cei care folosesc aplicaŃii pe telefoanele smart
phone, mai ales cei care folosesc internetul, mai ales cei care
folosesc siteuri de socializare, mai ales cei care folosesc Facebook).
Facebook îŃi introduce în calculator nişte cookies – nişte
progrămele care fură tot felul de informaŃii despre tine (cine poate
ştii ce informaŃii exact ce informaŃii se fură în acest fel?). Odată
intrat pe Facebook, aceste cookies vor începe să înregistreze tot ce
mişti pe internet. InformaŃiile culese despre tine şi despre toŃi
ceilalŃi utilizatori se stochează (şi rămân veşnic stocate undeva –
crezi că e o problemă de spaŃiu sau bani pentru aceşti oameni foarte
bogaŃi? NU, vor stoca toate informaŃiile pentru totdeauna şi le vor
folosi când au nevoie. Aceste date personale şi informaŃii despre
tine ajung apoi în două locuri: 1.la mari corporaŃii care le vor folosi
în scopuri comerciale şi 2.la cei care conduc lumea din umbră şi
vor să controleze TOT). Facebook crează iluzia de “securitate şi
siguranŃă”, crează iluzia că mai există pe internet ceva privat şi
personal pe care nimeni altcineva nu-l ştie. Nu mai există nicăieri
pe internet ceva privat. TOTUL “SE ŞTIE”. Tot ce mişti pe yahoo,
google, facebook, hi5, twitter etc etc etc se stochează undeva şi este
folosit/va fi folosit la momentul oportun. Cineva de sus ştie tot
timpul tot ce mişti. Iar facebook îi ajută pe aceşti oameni să afle
totul despre tine.
Lohanul nr. 29, martie 2014
 Dezbateri
Dincolo de aparenŃe, este evident că Uniunea
Europeană este deja vârful de lance pentru
instaurarea sinistrei «Noi ordini mondiale» (II)
Prof. George BIANU - Bucureşti
Unele Ńări au ajuns să fie scoase la mezat pe pieŃele
internaŃionale
P
entru a-şi
şi rambursa datoriile la „nesfânta treime” (Comisia
Europeană, Banca Centrală Europeană, Fondul Monetar
InternaŃional), unele Ńări europene sunt constrânse să cedeze
părŃi întregi din economie şi din avuŃia naŃională, din
moştenirea lor culturală şi patrimonială, cumpărătorului care le
oferă cel mai bun preŃ. Este elocvent exemplul Portugaliei, victimă
a unui astfel de val de privatizare forŃată. Iată în continuare
cont o listă
succintă cu organismele publice privatizate deja sau care sunt pe
cale de privatizare:
• REN: Redes Energeticas Nacionais,, compania din sectorul
energetic al Portugaliei cu cea mai mare parte a capitalului (30%)
achiziŃionată în februarie 2012
12 de către compania chinezească State
Grid (25%) şi de către Oman Oil Company (5%).
• EDP: Energias de Portugal,, operatorul principal de energie
electrică al Portugaliei, pe care statul l-aa cedat în decembrie 2011
gigantului chinezesc Three Gorges, care, plătind 2,7 miliarde de
euro, a devenit principalul acŃionar.
• Operatorul de aeroporturi, ANA, a fost cumpărat anul trecut, la
sfârşitul lunii decembrie, de către compania franŃuzească Vinci cu
3,08 miliarde de euro.
• Compania aeriană naŃională TAP este pe cale să fie cedată
magnatului columbiano-brazilian
brazilian German Efromovich de la
compania Synergy Aerospace.
• Televiziunea publică RTP: Lisabona ezită la ora actuală între a o
concesiona pentru următorii 25 de ani unui grup privat şi a vinde
49% din capitalull acesteia. Privatizarea televiziunii publice RTP ar
constitui un precedent în Europa: toate Ńările dispun de o
televiziune publică.
• Şantierele navale din Viana urmează să fie vândute companiei
ruseşti RSI pentru 10 milioane de euro; „un preŃ de lichidare”,
lichida după
cum apreciază sindicatele.
• Conform opiniei majorităŃii, planurile de privatizare trebuie să
meargă şi mai departe. Între opŃiunile discutate intră şi cesionarea
Serviciului NaŃional de Sănătate (SNS), de o excelentă calitate, dar
care este supus,
s, prin măsurile coercitive ale instituŃiilor financiare
mondialiste, la mari reduceri bugetare. În aceeaşi situaŃie se află şi
Compania NaŃională Poştală, CTT.
Uniunea Europeană este o construcŃie artificială
Inspirându-se din cuvintele lui Marc Aureliu de acum 2000 de ani:
Imperium superat regnum,, adică „Imperiul este mai mare decât
p. 245
regatul”, „părinŃii Europei”, aflaŃi în subordinea plutocraŃiei anglo-
anglo
saxone talasocratice, creează în anul 1958 o uniune economică
numită PiaŃa Comună. Proiectul care se urmărea
urm era crearea uniunii
monetare (euro) care, la rândul său, urma să producă uniunea
politică. „Părintele Europei”, agentul aşa-zişilor
aşa „iluminaŃi”, Jean
Monnet, numeşte acest mod de lucru angrenaj: fiecare acord de
cooperare la nivel european trebuie să ducă inevitabil la un alt
acord de consolidare al integrării europene. Iată cum explică acest
aspect Bernard Prudhon, conferenŃiar la Universitatea din Paris:
„Modul
Modul de operare obişnuit al Uniunii Europene constă în tactica
așa-numită
numită a «paşilor mărunŃi», de a pune populaŃia în faŃa
faptului împlinit, creând astfel situaŃii care stau apoi la baza
argumentaŃiei sale pentru a le considera ireversibile.”
Încă de la conceperea sa, politica Uniunii Europene (UE) nu este
inspirată de nicio viziune fondată pe date umane, ca istoria sau
tradiŃiile religioase. Aceasta se bazează doar pe o viziune
economică şi financiară cu orientare neoliberală (întrucât este de
sorginte atlantică) şi pe dreptul pe care îl generează ea însăşi
(precum „drepturile omului”). În consecinŃă,
consecin aceasta nu cunoaşte
identităŃile naŃionale, valorile şi cultura popoarelor care constituie
Europa istorică.
Lipsită de rădăcini în sufletele popoarelor Europei, lipsită de orice
legitimitate populară şi democratică, Uniunea Europeană este
înainte de toate
oate o construcŃie care reflectă interesele marilor
bancheri internaŃionali şi ale slugilor lor, managerii de la
conducerea întreprinderilor multinaŃionale. Centrul puterii este
„Comisia” de la Bruxelles, formată din „comisari”
„ numiŃi de
guverne, dar care nu răspund în faŃa acestora. Aceştia domnesc
peste zeci de mii de funcŃionari care emit peste 25.000 de acte
normative pe an.
Beneficiind de privilegii fiscale nemaiauzite, sub pretextul că ei nu
trebuie să poată fi mituiŃi de niciun stat, aceşti funcŃionari
funcŃion încasează
salarii cuprinse între 7.900 şi 18.200 de euro pe lună, brut.
Parlamentul se supune puterii executive şi legile sunt redactate de
către înalŃii funcŃionari. Prin urmare, deputaŃii votează ca nişte
roboŃi: grupul lor politic le pregăteşte fişele
fişe de voturi cu numărul
amendamentului de votat şi cu semnele „+”, „-„ „ sau „0” pentru ca
aceştia să voteze pentru sau împotrivă, ori să se abŃină.
Deputatul votează astfel fără să consulte cu adevărat în amănunt
conŃinutul textelor: acesta are încredere în
î specialiştii (funcŃionarii)
grupului politic. PlutocraŃia euromondialistă are o adevărată
problemă cu democraŃia. Elitistă, ea dispreŃuieşte poporul şi îl
consideră în general prost şi neinstruit. În optica acesteia, nu se pot
acorda prea multe drepturi populaŃiei, care este iraŃională şi
stihinică.
Prin urmare, când o Ńară votează „prost”, adică împotriva
intereselor mondialiste, aceasta este determinată să voteze din nou:
întocmai ca în Irlanda. Atunci când poporul francez şi olandez
refuză să accepte constituŃia
onstituŃia europeană, li se impune tratatul de la
Lisabona prin intermediul Parlamentului. Atunci când un prim- prim
ministru grec are intenŃia să supună la referendum planul riguros
impus de zona euro, acesta este ameninŃat că i se anulează orice
ajutor economic.c. Atunci când guvernul maghiar ieşit în urma
votului cercetează puterile băncii centrale, acesta este ameninŃat cu
sancŃiuni.
Lohanul nr. 29, martie 2014
 Dezbateri
De curând, în ianuarie 2013, Secretarul american pentru Afaceri
Europene a încurajat refuzul acestei exercitări democratice,
spunând: „Referendumurile au contribuit adesea la izolarea
Ńărilor.”, cu alte cuvinte, acestea sunt sancŃionate pentru că
blochează agenda mondialistă. Mai grav, această elită politică
decuplată de la realitate, care acŃionează numai în interesele
plutocraŃilor, îşi consideră propriul popor drept un obstacol în calea
proiectelor sale, şi, prin urmare, drept un duşman. Astfel, ministrul
guvernului tehnocrat financiar, Mario Monti, declară în ianuarie
2012 că „ideologia unor mişcări politice este unul dintre
principalii duşmani de astăzi din Europa”.
PlutocraŃia europeană este pe cale să facă să dispară democraŃia,
făcând astfel încât popoarele din Europa să intre în era
postdemocratică: nu se mai pune problema să se facă ceea ce vor
cetăŃenii, ci de a aranja lucrurile astfel încât aceştia să vrea ceea ce
deja s-a adoptat. „Tot așa cum economia constă din ce în ce mai
mult dintr-o adaptare la cerere şi ofertă (graŃie publicităŃii, a cărei
funcŃie este să creeze pentru consumatori nevoile care se dovedesc
cele mai rentabile din punct de vedere financiar), postdemocraŃii
folosesc mijloace de informare pentru a face astfel încât popoarele
să ceară a posteriori ceea ce deja a fost făcut fără ele.”, rezumă
economistul Thibaud de la Hosseraye.
Şi, în cazul în care mijloacele de informare nu oferă toate garanŃiile
de condiŃionare şi de supunere a popoarelor, plutocraŃia s-a
organizat pentru a funcŃiona prin sistemul „încercare – greşeală”,
după cum explică Jean-Claude Junker, fostul preşedinte al
Eurogrupului în anul 1999: „Se ia o decizie şi, după ce se aşteaptă
puŃin pentru a vedea ce se petrece, sunt analizate rezultatele. Dacă
măsura luată nu provoacă nici proteste, nici revoltă, pentru că
oricum majoritatea oamenilor nu înŃeleg nimic din ceea ce s-a
hotărât, atunci continuăm pas cu pas, până la punctul de non-
retur.”
Uniunea Europeană este infiltrată de lobby-uri ce acŃionează
din umbră
Foarte puternice, lobby-urile diferitelor sectoare de activitate
economică, de la sectorul agroalimentar până la sectorul
farmaceutic, trecând prin sectorul financiar sau petrolier, îşi
cântăresc întreaga greutate în deciziile Comisiei, ale Parlamentului
şi ale Consiliului de Miniştri ai celor 27 de state membre.
Dintre acestea, lobby-urile finanŃelor, reprezentând interesele
oligarhiei financiare, sunt în mod deosebit active la Comisia
Europeană şi la DirecŃia Generală pentru PiaŃa Internă,
contracarând toate reformele sectorului bancar şi financiar.
Numai pe piaŃa din Bruxelles, băncile şi celelalte întreprinderi
financiare au forŃat 700 de experŃi ca să orienteze procesul
legislativ în direcŃia dorită de acestea. Joost Mulder, responsabil cu
RelaŃiile externe la organizaŃia nonguvernamentală Finance Watch,
vorbețte despre genul de promisiuni pe care lobbyştii le fac
clienŃilor (a se citi politicienilor corupŃi): „Dacă îmi daŃi 10.000 de
euro onorariu, mă voi ocupa de poziŃia dumneavoastră înscrisă pe
ordinea de zi a Consiliului.”
De exemplu, în anul 2011, trei parlamentari europeni au căzut în
plasa unui ziarist britanic. Aceştia cereau 12.000 euro ca să depună
un amendament la un text de lege. Şi mai grotesc încă a fost unul
dintre cei trei parlamentari, deputatul european român Adrian
p. 246
Severin, care, deşi a fost dat afară din Grupul Socialist, a refuzat
pur şi simplu să demisioneze!
De la democraŃie la postdemocraŃie
Cu orientare neoliberală şi atlantică, fiind la cheremul pieŃelor
financiare, Uniunea Europeană a plutocraŃilor nu tolerează nici
incertitudinea, nici contradicŃia. Dogmatic şi antidemocratic, acest
comportament a luat o asemenea amploare, încât chiar şi cetăŃenii
mai puŃini informaŃi sunt neliniştiŃi cu privire la acest lucru. Prin
urmare, David Cameron, primul ministru britanic, remarca în luna
ianuarie a anului 2013 următorul aspect: „În cadrul populaŃiei
există o frustrare în continuă creştere, datorită faptului că Uniunea
Europeană reprezintă, mai degrabă, ceva ce li se impune
oamenilor decât ceva care acŃionează pentru aceştia.”
De fapt, aşa cum a recunoscut în Parlamentul de la Strasbourg în
anul 1999 Jacques Delors, fostul preşedinte al Comisiei Europene:
„Europa este o construcŃie cu o aparenŃă tehnocratică, ce se
desfăşoară sub egida unui fel de despotism lejer şi luminat.” O
tehnocraŃie despotică ce pune stăpânire pe pieŃe şi care nu suportă
exercitarea democraŃiei (alegeri, referendumuri), duce la apariŃia
îngrijorărilor din partea investitorilor.
În noiembrie 2011, în Grecia a fost abandonată ideea unui
referendum cu privire la măsurile de austeritate. Tot în Grecia,
precum şi în Italia, criza a dus la demisionarea şefilor de guvern
aleşi. Aceştia au fost înlocuiŃi cu „tehnocraŃi”, care nu au fost aleşi
şi care nu depind, aşadar, de voinŃa alegătorilor.
Pentru Ulrich Thielemann, specialistul german în etică a afacerilor,
politica se supune legii pieŃelor. „Atunci când statul nu are decât
singurul scop, de a înşela competitivitatea, ne este interzis să
punem următoarea întrebare, pe care de altfel se fondează
democraŃia: Cum vrem să trăim?”
Aşa cum remarca economistul Thibaud de la Hosseraye, „Alegerile
democratice pe care le pot face popoarele sunt lipsite de orice
sens, de orice efect asupra realităŃii, atunci când li se cere părerea,
întrucât jocurile sunt deja făcute. Aceasta este chiar metoda pe
care s-a construit Uniunea Europeană şi care trasează o nouă
formă de democraŃie [...], pe care, pe bună dreptate, o putem numi
postdemocraŃie.”
Este vorba despre metoda „faptului împlinit”, a unui vot care nu
mai are valoare de decizie, ci de validare: „Acesta vine după ce
decizia a fost luată şi după ce situaŃia care rezultă este considerată
suficient de avansată pentru a părea ireversibilă. Votul se reduce
astfel la simpla conformare a populaŃiei la rezultatul prestabilit al
alegerilor, ce sunt făcute în mod discreŃionar de către instanŃele
nealese (funcŃionari, experŃi, lobby-işti)”.
Economistul adaugă: „Votul în democraŃie, având loc după ce a
fost luată decizia, nu poate avea decât scopul de a sonda opinia
popoarelor cu privire la lucrurile deja realizate: într-adevăr, nu
mai are sens să-i întrebăm ce vor, pentru că nu mai au de ales. În
consecinŃă, de la o democraŃie republicană fondată pe voinŃa
cetăŃenilor, ajungem aici la o democraŃie a opiniei, care se
străduieşte să rămână în concordanŃă cu opiniile lor.
Alegerile sau referendumurile organizate periodic au drept scop
Lohanul nr. 29, martie 2014
 Dezbateri
măsurarea gradului de adeziune a opiniei publice, de
compatibilitate între ceea ce au realizat liderii din Uniune şi ceea
ce poporul poate suporta. Poporul este întrebat ceea ce crede, nu
ceea ce vrea.
Căci, şi acest lucru este nou, păpuşarii Uniunii Europene,
nemulŃumiŃi să construiască bazându-se pe popoare, decid astfel să
construiască împotriva lor. Într-adevăr, în conformitate cu ceea ce
au ilustrat ultimele referendumuri, conducătorii Uniunii Europene
nu ezită să contrazică în mod explicit voinŃa exprimată cu
regularitate de către popoare. Atunci când popoarele spun nu cu
privire la un anumit subiect, forurile de conducere ale Uniunii
Europene îl vor relua schimbându-i ambalajul: aşa s-a petrecut cu
operaŃiunea de a converti ConstituŃia în Tratatul de la Lisabona. În
consecinŃă, ceea ce constatăm în urma votului negativ al Olandei
privind ConstituŃia europeană (2005), precum şi în urma votului
negativ irlandez privind Tratatul de la Lisabona este că, pentru a-
şi atinge scopurile, şefii Uniunii Europene nu se mai mulŃumesc să
nu Ńină cont de voinŃa oamenilor, ci decid să li se opună direct,
prin forŃă. Nu doar că nu au încredere în popoare, ba chiar, în
zilele noastre, le sfidează”, concluzionează Thibaud de la
Hosseraye.
Cu privire la Tratatul de la Lisabona, ce nu face decât să reia
ConstituŃia europeană refuzată prin vot popular, tehnocraŃii aflaŃi în
slujba aşa-zişilor „iluminaŃi” s-au folosit pur şi simplu de manevre
administrative viclene pentru a nu mai fi siliŃi să consulte voinŃa
populară, cu scopul de a face să meargă mai departe proiectul lor
aberant de „construcŃie europeană“, care vizează crearea unui
superstat. Cei care au investigat această înşelăciune au recunoscut
ei înşişi acest fapt.
Prin urmare, Valéry Giscard d’Estaing spunea la data de 14 iunie
2007 că, prin diverse manevre, „Opinia publică va fi determinată
să adopte fără să ştie dispoziŃiile pe care nu îndrăznim să i le
prezentăm în mod direct.” În ceea ce-l priveşte pe ministrul belgian
al Afacerilor Externe, Karel de Gucht, acesta spunea: „Scopul
ConstituŃiei era să fie mai lizibilă, inteligibilă [...]. Scopul acestui
tratat este să fie ilizibil, neinteligibil [...]. Astfel, Tratatul de la
Lisabona, devenit
ilizibil, neinteligibil
prin complexitatea lui,
a fost impus
popoarelor europene.
ConstituŃia se vroia a
fi clară, în timp ce
acest tratat trebuie să
fie obscur. Acest fapt
este un succes.”
IntenŃia înşelăciunii
este confirmată, de asemenea, de către Giuliano Amato, fostul
preşedinte al Consiliului Italian: „S-a luat hotărârea ca documentul
să devină ilizibil. Dacă acesta este ilizibil, înseamnă că nu este
constituŃional; asta e ideea... Dacă aŃi reuşi să înțelegeți textul la o
primă abordare, ar exista riscul organizării de referendumuri,
pentru că este vorba despre ceva nou.”
Euro este de fapt un instrument de slăbire a suveranităŃii
naŃiunilor
p. 247
La originea fabricării monedei euro au existat două idei: prima,
crearea unei monede unice pentru a o folosi drept bază economică
în vederea construcŃiei politico-economice, simultan cu dizolvarea
naŃiunilor în falsa sclipire comunitară, prin intermediul
mecanismului angrenajului. A doua, eliminarea riscurilor produse
de fluctuaŃiile cursului valutar ale monedelor naŃionale, considerate
de asemenea nişte piedici pentru comerŃ şi pentru mişcările de
capitaluri.
Eliminarea monedei naŃionale pentru adoptarea unei monede unice
înseamnă abandonarea autonomiei monetare, care este în sine un
instrument de stabilizare economică. Într-un sistem în care fiecare
Ńară îşi are propria monedă, este posibil ca moneda să se
devalorizeze: aceasta reprezintă o gură de oxigen pentru exporturi.
Produsele vândute în străinătate devin mai ieftine şi acest fapt
reduce deficitul Ńării faŃă de exterior. Cu o monedă unică, euro,
această alternativă nu mai există. În măsura în care moneda unei
naŃiuni trebuie să se adapteze la economia acesteia şi nu invers,
zona euro este în criză deschisă, după ce a fost, încă de la crearea
sa, zona cu cea mai scăzută creştere economică de pe întreaga
planetă. Laureatul Premiului Nobel pentru economie (2008), Paul
Krugman, a spus, de altfel, în octombie 2011: „Tristul adevăr este
că sistemul euro este din ce în ce mai mult sortit eşecului. Şi mai
trist este că,
Ńinând cont de
modul cum se
comportă
sistemul, Europa
ar duce-o cu
siguranŃă mai
bine dacă acesta
s-ar prăbuşi mai
degrabă azi,
decât să o facă
mâine.”
Având în vedere că nu există nicio posibilitate de a adapta valoarea
monedei sale prin ajustări mecanice potrivite cu situaŃia în care se
găseşte naŃiunea, nu există o altă soluŃie pentru a restabili
competitivitatea, decât impunerea, prin decizii autoritare, a unor
măsuri numite „de austeritate”.
Adăugăm la această situaŃie de confiscare a suveranităŃii monetare
faptul că Tratatul de la Maastricht obligă ansamblul națiunilor
membre ale Uniunii Europene să împrumute de pe piaŃa financiară,
în loc să poată să emită moneda. Acest fapt are drept consecinŃă
creşterea generală evidentă a îndatorării statelor, ce sunt obligate să
îşi ramburseze datoriile şi dobânzile acestor datorii la băncile
private.
Uniunea Europeană: o uniune economică în beneficiul ocultei
financiare şi aproape nimic altceva
Pentru tehnocraŃii europenişti ce se hrănesc cu un gen de
neomarxism, în construcŃia europeană contează doar economia.
Eliminând factorul cultural şi social la porunca venită de la
superiorii lor adesea neştiuŃi din ierarhia “iluminaŃilor”, obsedaŃi de
îmbogăŃirea proprie şi orbiŃi de dogmele neoliberalismului, aceştia
sunt capabili să spună orice ca să facă opinia publică, de cele mai
multe ori neavizată şi dezinformată, să le înghită pe nemestecate
gogoşile.
Lohanul nr. 29, martie 2014
 Dezbateri
Prin urmare, Michel Sapin, actualul ministru al Muncii, Ocupării
ForŃei de Muncă şi Dialogului social, recita cuminte la data de 2
august 1992 textul dinainte învăŃat: „Europa este răspunsul de
viitor pentru chestiunea privind şomajul. Bazându-se pe o piaŃă de
340 de milioane de consumatori, cea mai mare din lume, pe o
monedă unică, cea mai puternică din lume, pe sistemul de
securitate socială, cel mai protector din lume, societăŃile vor putea
crea locuri de muncă.”
De fapt, Uniunea Europeană este un eşec sumbru, capul de pod
pentru structurarea unui guvern mondial şi al statului fascist unic
planetar, pe care aşa-zişii „iluminaŃi” se străduiesc disperaŃi să îl
instaureze demolând identităŃile naŃionale, negând diferitele culturi
şi valori ale popoarelor din Europa.
Potrivit filosofului grec Stelios Ramfos, eşecul construcŃiei
europene se explică prin desconsiderarea tradiŃiilor şi a popoarelor
în sine. Cu privire la compatrioŃii săi, acesta spunea că „Grecii nu
gândesc precum europenii din vest. Noi nu am cunoscut
Renaşterea. Structura noastră mentală a rămas într-un fel
focalizată asupra problemelor din momentul prezent. Grecia s-a
trezit «avansată» după IndependenŃă la rangul statelor «moderne»,
fără să fi creat un adevărat contract social. Se spune adesea acest
lucru, care este adevărat: în mare, nucleul central al societăŃii
noastre rămâne familia. Totul se petrece prin prisma raporturilor
personale. Faptul de a construi ceva împreună cu un oarecare
cetăŃean îndepărtat nu are sens pentru noi. Aşa-zisul clientelism al
statului grec şi al partidelor are o bază puternic culturală.”
Filosoful grec adăuga apoi: „Grecii nu trăiesc în aceeaşi
dimensiune
temporală cu
nemŃii, care, spre
deosebire de noi,
separă în mod
distinct trecutul,
prezentul şi
viitorul. La noi
contează numai
prezentul! Mai
mult decât atât,
un grec nu are
încredere nici în
vecinul, nici în statul său. Grecii cred în familia lor, în partidul lor,
cu care au, prin naştere sau viaŃă socială, o legătură de rudenie.
Să încercăm să înŃelegem de ce Europa de Sud este afectată de
această criză. Greutatea catolicismului tradiŃional din această
periferie meridională are, ca şi ortodoxia din Grecia, un rol
considerabil. Le vorbiŃi grecilor despre salvarea statului lor, în
timp ce aceştia sunt preocupaŃi mai mult de salvarea sufletului. Ce
puteŃi voi înŃelege din acest fapt?”
În ceea ce priveşte administratorii Uniunii Europene, Stelios
Ramfos afirmă că aceştia confundă „geografia şi cultura. Noi
facem parte din civilizaŃia europeană veche, fără să împărtăşim
însă valorile culturale ale Europei moderne. Ştiu că acest aspect
este şocant, dar valorile europene nu au pătruns încă aici. Treizeci
de ani de apartenenŃă la Uniunea Europeană este puŃin. În această
Ńară nu a avut loc nicio reformă de educaŃie, ci numai schimbări
superficiale.“
p. 248
În cele din urmă, acesta concluzionează, adoptând o poziŃie de
„corectitudine politică” şi o exprimare diplomatică, în care nu pune
la îndoială bunele intenŃii ale mai marilor Uniunii Europene şi
proiectul aşa-zisei „societăŃi europene”: „Responsabilii Comisiei
Europene, ai Băncii Centrale Europene, ai Fondului Monetar
InternaŃional s-ar fi înconjurat mai bine de antropologi sau de
filosofi, decât să se fi închis în ministere. Europa nu este omogenă.
Trebuie să acceptăm acest fapt. Chestiuni esenŃiale, precum
valoarea muncii, nu sunt împărtăşite în aceiaşi termeni. Munca
înseamnă într-o oarecare măsură un păcat. Motivul nu îl
cunoaştem. Societatea europeană nu poate exista decât dacă îşi
asumă şi îşi gestionează contradicŃiile. Această criză nu este o
criză economică, ci una culturală.”
Un bilet doar „dus”, fără nicio posibilitate de întoarcere
Impusă atât clasei politice (şefii guvernelor şi ai parlamentelor), cât
şi populaŃiei, „construcŃia europeană” ia înfăŃişarea unui marş forŃat
care nu permite nicio întoarcere înapoi, niciun compromis şi nicio
revoltă. Prin urmare, scenariul renunŃării la euro de către un stat
membru nu este o opŃiune din perspectiva oficialilor Uniunii. În
mod foarte semnificativ pentru abordarea „democratică” şi
„flexibilă” a plăsmuitorilor Uniunii, nu s-a prevăzut nicio măsură
pentru reîntoarcerea la monedele naŃionale. Nici în tratate, nici în
fapte.
Uniunea monetară este, oare, ireversibilă?
Aici se vede aroganŃa şi determinarea plutocraŃiei mondialiste, care
îşi impune în mod discreŃionar agenda, cu orice preŃ. Râzându-şi de
naivitatea unora, globalistul Jacques Attali declara la data de 24
ianuarie 2011, referindu-se la Tratatul de la Maastricht, tratatul
constitutiv al Uniunii Europene, semnat în anul 1992: „Cu mare
grijă şi atenŃie, s-a omis să se scrie articolul care permite ieşirea
din Uniunea Europeană; acest aspect, evident, nu este prea
democratic... dar este o garanŃie pentru noi.”
Doctrina şocului, aplicată Uniunii Europene
„Atunci când totul merge bine, acest fapt se datorează «Europei»,
dar atunci când lucrurile merg prost, poporul este cel care are cel
mai mult nevoie de «Europa». Orice s-ar petrece, bine sau rău,
totul este interpretat în sensul unui progres liberalizator şi
integraŃionist. Însă, în practică, avem o logică de angrenaj, unde
fiecare dificultate întâlnită ne atrage şi mai mult către statul
federal”, afirma analistul Thibaud de la Hosseraye cu privire la
punctul de vedere al politicienilor Uniunii. Şi cum plutocraŃia
mondială consideră popoarele drept nişte obstacole în calea
guvernului mondial, este mai mult decât posibil că aceasta
„gestionează” în mod conştient criza din zona euro, lăsând-o să se
agraveze timp de aproximativ cinci ani, înainte să înceapă să
culeagă fructele panicii, pentru a accelera crearea statului federalist
european.
Alături de mulŃi alŃi comentatori, şi istoricul britanic Niall
Ferguson consideră că: „Artizanii uniunii monetare ştiau dinainte
că modelul lor va duce la o criză şi voiau să folosească această
criză pentru a impune o soluŃie federalistă.” Acest rezultat apare
prin aplicarea „şocului necesar”, situaŃia care apare imediat după
aceea fiind prescurtată prin expresia TINA: „There Is No
Lohanul nr. 29, martie 2014
 Dezbateri
”, adică, vezi Doamne, nu există alternativă la planul
Alternative”, forŃei de muncă. DeveniŃi martiri, aceşti cetăŃeni copleşiŃi de datorii
federalist. Ceva de genul: „se supun sau îi distrugem”. au ales o formă de protest extremă.

Dacă se supun, cu atât mai bine. Dacă sunt distruşi, atunci se vor Psihiatrul bulgar, Roumen Petkov, consideră, cu privire
pri la jertfele
supune totuşi... cu doar câteva ajustări! Este, de altfel, şi umane provocate de gloanŃe din Ńara sa, că „unii
„ au ales această
interpretarea lui Wolfgang Schäuble, actualul Ministru german de moarte atroce pentru ca strigătul lor de disperare să fie auzit de
FinanŃe, care a declarat, ca un fals profet (ce cunoştea de fapt către toŃi.”
planurile din culise), în martie 2013: „Cu Cu privire la această
perioadă, cred că vom citi într-oo zi în cărŃile de istorie faptul că Traumatismul colectiv grec nu o uimeşte şi nu o înduioşează deloc
această criză a apropiat Europa şi mai mult.” mult O apropiere – pe Christine Lagarde, directoarea
oarea generală a Fondului Monetar
adăugăm noi – şi nişte ajustări care au întârziat democraŃia, care au InternaŃional (FMI), care i-aa invitat cu cinism şi dispreŃ pe greci
ridiculizat suveranitatea naŃiunilor, care au sărăcit milioane de „să-şi ia destinul în mâini”. „Cred
Cred că aceştia ar trebui să se ajute
cetăŃeni prin intermediul „planurilor de austeritate”, sau care au reciproc [...] plătindu-şi impozitele a declarat cu şocantă şi
şi toate impozitele”,
restrâns libertăŃile individuale şi colective. evidentă lipsă de compasiune aceasta în luna mai 2012, referindu-
referindu
se la „toŃi
toŃi aceşti oameni care caută în permanenŃă să scape de
Efectele măsurilor de austeritate ”. În schimb, responsabila Christine Lagarde declară pentru
impozit”.
înduioşarea proştilor care mai pot să-isă crediteze bunele intenŃii:
Georg Pieper este un traumatolog german, expert în analiza „Mă gândesc esc mai mult la aceşti şcolari dintr-un
dintr sătuc din Niger,
traumelor induse de catastrofe. În octombrie 2012,
20 acesta a plecat care nu au decât două ore de cursuri pe zi, care au la dispoziŃie un
în Grecia, uimit fiind de măsurile de austeritate impuse de către scaun la trei copii şi care urmăresc cu ardoare să aibă acces la
Comisia Europeană, Banca Centrală Europeană şi Fondul Monetar educaŃie… Mă gândesc în permanenŃă la ei, pentru că eu cred că
InternaŃional („nesfânta treime”), şi unde şomajul ajunge până la aceştia
eştia au mai multă nevoie de ajutor decât populaŃia din Atena.”
Atena
26%. În ceea ce-ii priveşte pe greci, aceştia se vor gândi, poate, şi ei în
permanenŃă cu mult drag la doamna Lagarde, atunci când vor afla
că această doamnă, care vrea să-i să pună fără milă pe sărmani la
Iată ce a observat Georg Pieper:
plată, beneficiază (ca să vezi ce întâmplare norocoasă!) de o
degrevare totală de impozite pe sărmanul ei venit de… 380.939
• Oameni,
meni, care nu demult făceau parte din clasa de mijloc, adunau euro anual, plătit de către FMI.
fructe şi legumele expirate de pe străzile din Atena.
• Femei însărcinate, care erau gata să nască, cutreierau spitalele
pentru a-ii ruga pe administratori să le primească, dar pentru că ele
nu aveau
veau nici asigurare medicală şi nici bani suficienŃi, nimeni nu
vroia să le ajute. Tot la spital, cei care erau admişi, trebuiau să îşi Dezinformare «made in Romania»
aducă cearşafuri şi hrană. După concedierea personalului de
întreŃinere, medicii şi infirmierele erau cei care făceau curăŃenie.
cu
Spitalul ducea lipsă de mănuşi şi sonde de unică folosinŃă. Uniunea
Europeană a avertizat guvernul Ńării cu privire la răspândirea Maria NICOLA - Bucureşti
bolilor infecŃioase.
Cineva care are chiar şi cea mai vagă idee despre
• Un bătrân nu putea să-şi şi plătească medicamentele necesare pentru tehnicile de manipulare va sesiza cu uşurinŃă că permanent
problemele cardiace pe care le avea. Pensia i-a i fost redusă la suntem bombardaŃi de mass-media
mass cu informaŃii abil
jumătate. Muncind aproximativ patruzeci de ani, acesta credea că prezentate care, deloc întâmplător, mistifică realitatea şi o
şi-aa făcut datoria şi că i se cuvenea un ajutor după nevoi, însă acum transformă după cum se doreşte într-o
într pseudo-realitate.
el nu mai înŃelegea mersul anapoda al lumii.

• În cadrul populaŃiei, tulburările psihicece au explodat, iar procentul
de sinucidere s-aa dublat în ultimii trei ani. Sinuciderile au atins un
procent de 75% în rândul bărbaŃilor care au fost privaŃi de muncă,
ceea ce a afectat prin urmare deopotrivă, atât ât virilitatea în general,
cât şi valoarea lor pe piaŃaa muncii. RelaŃiile sociale dintre cetăŃeni
se deteriorează şi revolta faŃă de sistemul corupt, pervers,
pervers faŃă de
politica şi economiamia internaŃională, ale căror aşa-zise
aş ajutoare îi
sărăcesc pe oamenii de rând şi îi îmbogăŃesc esc tot pe bancheri, este
est
tot mai mare. Frustrarea şi furia se pot vedea la minorităŃi, victime
ale actelor de violenŃă. „Omul”, ”, constata Georg Pieper, „se „ „UN
transformă într-unun animal sălbatic în astfel de situaŃii dramatice.”
dramatice
Întrucât înseşi bazele societăŃii greceşti ti sunt subminate,
traumatismul este colectiv. Aceste planuri de austeritate, care nu
servesc la nimic şi a căror ineficienŃăă a fost recunoscută chiar de
către FMI, seamănă cadavre nu numai în Grecia, ci şi în Spania, în
FranŃa şi în Bulgaria. Jertfele cu gloanŃe şi sinuciderile se succed în
faŃa parlamentelor, a primăriilor sau a agenŃiilor pentru ocuparea
p. 249
U
neori această prezentare falsificată are numai rolul de a
atrage cât mai mulŃi cititori sau telespectatori şi aceasta se
petrece adeseori atunci când jurnaliştii de la diferite
posturi TV sau ziare vor să inventeze ştiri
şt atractive. Ei nu
se simt deloc vinovaŃi dacă adaugă unele elemente care să
„condimenteze” sau să „coloreze” unele ştiri (sau non-ştiri)
non altfel
banale şi se folosesc pentru asta de tot felul de mijloace.
UN CUTREMUR PUTERNIC VA LOVI ROMÂNIA”, ROMÂNIA titrează cu
majuscule realitatea.net, adăugând apoi cu litere mici „Care
„ este
?”. Dacă cineva va avea răbdare să parcurgă ştirea, va
realitatea?”.
descoperi un material plicticos care nu spune nimic interesant şi
categoric contrazice ideea lansată în titlu. Altfel spus,
spu după ce ne-
au înspăimântat cu titlul respectiv, jurnaliştii ne liniştesc şi ne
asigură că nu va fi niciun cutremur – conform specialiştilor.
„Vedeta moarte este titlul unei ştiri care ne
Vedeta ..., la un pas de moarte”
povesteşte că o vedetă a mers pe autostradă cam în aceeaşi perioadă
Lohanul nr. 29, martie 2014
 Dezbateri
în care s-aa produs un accident în care o persoană a murit (fiind
anonimă, nimănui nu-ii pasă de adevărata victimă a accidentului).
Iată în ce mod penibil este speculată o tragedie (anonimă) pentru a
face o „ştire” din ea, căci o vedetă trecea pe acolo!
Toate acestea sunt însă nişte fleacuri în comparaŃie cu marile
acŃiuni de dezinformare la care am asistat cu toŃii în ultima
perioadă. Cazul „Izvoarele” este bulversant prin indiferenŃa pe care
o denotă din partea politicienilor, în ceea cee priveşte problemele
românilor. ReprezentanŃii oficiali încearcă să ne convingă că este
vorba doar de efectul inundaŃilor şi că toate cutremurele succesive
care îi înspâimântă pe locuitorii din Izvoarele şi le distrug casele n-
n
au nicio legătură cu expoatările rile firmei Chevron. În urma unei
manipulări grosolane (cazul contrafăcut al copilului ucis de câinii
vagabonzi) am ajuns să fim cu toŃii părtaşi la uciderea brutală a
câinilor comunitari. Eufemismul „eutanasiere” e folosit în scop
propagandistic pentru a ne face să uităm că este vorba de o crimă
dezgustătoare şi nu de altceva. Pentru a-ii prosti pe românii de
obicei blânzi şi toleranŃi a fost nevoie să se inventeze întregul circ
mediatic. Ne putem imagina cinismul celor care pun la cale o
asemenea manevră şii al celor care acceptă să participe la ea? Să
înscenezi moartea unui copil pentru a convinge populaŃia să
accepte uciderea câinilor, oricât de cumplit este, e mai nimic pe
lângă dezinformarea practicată în cazul Roşiei Montane.
Să ne amintim şi isteria gripei aviare din 2005, care a falimentat
aproape toŃi micii producători în domeniul avicol şi care a fost doar
o manipulare mediatică. Criminală şi ea la modul cel mai propriu,
ca şi cazul „eutanasierii”, căci au fost omorâte zeci de mii de păsări
(se folosea
osea atunci termenul de „sacrificare”). Uneori dezinformarea
are rolul de a-ii favoriza pe cei puternici şi corupŃi, aşa cum s-a s mult mai des decât ne-am am aştepta, atunci când ştiinŃa noastră „de
încercat în cazul lui Adrian Năstase, a cărui „sinucidere” televizată
nu a reuşit să-ll scape definitiv de puşcărie. Alteori, ea este pur
divertisment: cam asta a fost telenovela „jurnaliştilor răpiŃi în Irak”,
o poveste cusută cu aŃă albă care s-aa terminat cu bine, dar a lăsat
multe semne de întrebare şi a fabricat nişte „eroi” care de altfel nu
merită deloc admiraŃia sau recunoştinŃa nŃa publicului. Mai există
desigur şi cazul MISA, pe care încep să-ll descifreze tot mai mulŃi
oameni, mai ales dintre aceia care s-au au lămurit deja cum se practică
dezinformarea şi manipularea mediatică în România. Şi foarte
mulŃi încep să înŃeleagă aceste lucruri analizând ceea ce se petrece
acum legat de proiectul minier dezastruos de la Roşia Montană.
Având în vedere „miza” cazului Roşia Montană s-a s pus în mişcare
în întreg arsenal de metode de dezinformare: propaganda în
favoarea exploatării miniere, ignorareaorarea protestelor populare de
către majoritatea mass-media,
media, argumente manipulatoare de diferite
categorii (ştiinŃifice, politice, financiare, toate false), intimidarea şi
discreditarea oponenŃilor proiectului, ascunderea rapoartelor
ştiinŃifice concludentee etc. Lipsa de conştiinŃă civică, inconştienŃa
cu care majoritatea presei române participă la acest proiect
dezastruos pentru România, din care vor avea de câştigat doar
politicienii corupŃi (şi firmele străine) este de-a de dreptul
revoltătoare. Dar este în toate acestea şi o parte bună: din ce în ce
mai mulŃi români se trezesc şi îşi dau seama că mass-media
mass este
folosită ca un instrument de manipulare în înteresele celor aflaŃi la
putere. Mă întreb adesea, cum se simte oare un jurnalist care
lucrează pentru posturile mari de TV din România, care vede pe
stradă realitatea demonstraŃiilor pentru Roşia Montană (şi
dimensiunea lor), pentru a descoperi apoi că propriul post TV fie
ignoră complet evenimentele, fie le minimalizează în mod
revoltător. Poate că publiculcul nu pricepe mare lucru din ceea ce se
petrece în ultima perioadă în România, dar jurnaliştii ar trebui să
p. 250
priceapă măcar faptul că au o mare lecŃie de învăŃat. Iar aceasă
lecŃie Ńine de probitatea lor profesională: pe cine şi de ce slujesc?
Pentru că România contemporană nu este doar teatrul unor
manipulări, ci şi produsul unor mari manipulări, iar la punerea lor
în scenă au contribuit în mare măsură şi jurnaliştii. Iar asta îi face,
în mare măsură, vinovaŃi de sărăcirea acestei Ńări, de corupŃia clasei
clase
politice şi de înşelarea continuă a oamenilor, pentru favorizarea
intereselor celor care conduc din umbră destinele acestei Ńări şi care
ne promit un viitor din ce în ce mai sumbru.
O scurtă incursiune în istoria mai puŃin
cunoscută a omenirii (3)
Ing. Marvin ATUDOREI - Bucureşti
Aşa cum arătam şi în articolele precedente, pentru
mentalitatea generală a omului contemporan este adeseori
uimitor faptul că foarte multe dintre realizările străvechi ale
umanităŃii denotă un nivel de cunoaştere extrem de avansat.
D
incolo de hăŃişul prejudecăŃilor şi dogmelor în care au
fost mult timp învăluite, semnificaŃiile profunde ale
cunoştinŃelor străvechi ne sunt însă revelate doar pe
măsură ce reuşim cu adevărat să le înŃelegem.
înŃel Astfel,
avangardă” descifrează noi taine ale realităŃii, constatăm – prin
prisma a ceea ce tocmai am înŃeles – că anticii ştiau deja aceasta
încă din vremuri extrem de îndepărtate. Să observăm în continuare
şi alte exemple de acest gen.
În tradiŃiile vedică şi
tibetană există sisteme
de măsurare a timpului
deosebit de complexe,
comparabile cu cele
mult mai cunoscute din
tradiŃia mayaşă. Aceste
sisteme sunt axate pe
cunoaşterea deosebit de
precisă a unor ciclicităŃi
cosmice sau natural-
energetice a căror
existenŃă şi importanŃă abia dacă a fost recent descoperită de
cunoaşterea ştiinŃifică actuală. Asemenea sisteme întâlnim în cadrul
tradiŃiei tibetane Kalachakra (Roata Timpului) sau în cadrul ştiinŃei
iniŃiatice Svara Yoga (ŞtiinŃa sacră a ritmurilor universale) sau în
cel al tratatelor foarte secrete Kanjur şi Tanjur. Aceste din urmă
tratate, de exemplu, au fost traduse şi accesibile occidentului doar
într-oo măsură infimă faŃă de volumul uriaş de informaŃii de nivel
foarte înalt pe care le conŃin (numai Kanjur-ul are peste 300 de
volume).
Lohanul nr. 29, martie 2014
 Dezbateri
În unele dintre cele mai vechi texte orientale, Purana-ele, se afirmă
că pe Pământ au existat civilizaŃii încă de acum mai multe milioane
de ani. De altfel, după cum am arătat anterior, aceste afirmaŃii sunt
sprijinite şi de punerea în evidenŃă a unor artefacte concrete, cum ar
fi cele prezentate de către savanŃii americani Michael Cremo şi
Richard Thompson în lucrarea lor „Forbidden Archeology”. Ca şi
tradiŃia Maya, tradiŃiile orientale afirmă că omenirea parcurge în
mod ciclic anumite „vârste” ale evoluŃiei şi decăderii. Acest model
al vârstelor omenirii este în opinia mai multor cercetători cât se
poate de plauzibil, din perspectiva unor descoperiri ce indică faptul
că planeta Pământ şi întregul nostru sistem solar traversează în mod
ciclic zone ale spaŃiului cosmic ce au frecvenŃe de vibraŃie
energetică net diferite. Un astfel de exemplu îl constituie chiar
actuala începere a intrării planetei noastre în zona de influenŃă a
centurii fotonice emanată din centrul galaxiei. Conform unor date
ştiinŃifice deja destul de precis stabilite, această influenŃă a centurii
fotonice se va exercita pe o perioadă estimată la mai multe mii de
ani şi va avea ca efect o netă ridicare a frecvenŃei energetice de
vibraŃie a Terrei, resimţită inclusiv în întreaga lume vie şi în
domeniul conştiinŃei umane. Cele patru vârste ciclice pe care
tradiŃia vedică le consemnează sunt, în ordinea descreşterii
nivelului de conştiinŃă, următoarele: Satya Yuga – vârsta de aur,
Dvapara Yuga – vârsta de argint, Treta Yuga – vârsta de bronz şi
Kali Yuga – supranumită şi vârsta de fier, a maximei decadenŃe
spirituale. Conform tradiŃiei orientale, umanitatea se află în prezent
exact la trecerea de la Kali Yuga spre Satya Yuga, într-o etapă de
profunde transformări şi de trezire spirituală. Durata unui ciclu
complet al celor patru vârste este de aproximativ 26.000 de ani,
fiind evidentă corelaţia cu durata unei revoluŃii complete a
sistemului nostru solar în jurul centrului galaxiei. Cronologia
orientală consemnează de mii de ani faptul că aceste vârste (yuga-
uri) sunt integrate la rândul lor în ciclicităŃi cosmice din ce în ce
mai mari, mergând până la perioadele extrem de vaste ce descriu
dubla mișcare ciclică a Universului însuşi, în care acesta este
emanat (printr-o mişcare de expansiune) iar apoi este resorbit
(printr-o mișcare de contracŃie), ceea ce se află în perfectă
concordanŃă cu teoriile moderne din astrofizică.
Studiind tradiŃiile ezoterice orientale, mai mulŃi savanŃi ai zilelor
noastre au fost impresionaŃi de corespondenŃele extraordinare ce
pot fi stabilite cu rezultatele ştiinŃelor moderne. De exemplu, Fritjof
Capra, laureat al Premiului Nobel pentru fizică, arată în lucrarea sa
„Taofizica” faptul că „Cea mai importantă caracteristică a viziunii
spirituale orientale – aproape că am putea spune că este vorba
despre esenŃa ei – este conştiinŃa UnităŃii şi interelaŃionării dintre
toate lucrurile şi fenomenele, experienŃa că toate fenomenele lumii
sunt manifestări ale unei UnităŃi fundamentale. Toate lucrurile sunt
văzute ca părŃi interdependente şi inseparabile ale acestui Tot
cosmic, ca manifestări diferite ale aceleiaşi realităŃi ultime. În mod
analogic, teoria cuantică arată că nu putem descompune lumea în
unităŃi independente de existenŃă. Pe măsură ce mergem în
adâncimea materiei, natura ne arată că nu există cărămizi de bază,
izolate, ci totul ne apare ca o reŃea complicată de raporturi între
diferitele părŃi ale Întregului.” (Fritjof Capra, The Tao of Physics)
p. 251
ConştiinŃa UnităŃii precum şi conștientizarea reflectării holografice
a acestei Unităţi în absolut toate nivelurile realităŃii este
omniprezentă în tradiŃia spirituală orientală. Acest caracter
holografic al realităŃii, certificat de descoperirile moderne ale fizicii
cuantice, a fost exprimat sintetic de ştiinŃa esoterică orientală prin
principiul „Partea este în Tot, iar Totul este în Parte”. Ca o
aplicaŃie a acestui principiu esenŃial, este cunoscut de mii de ani în
medicina orientală faptul că toate organele corpului se reflectă în
mai multe moduri la nivelul fiecărui organ în parte. În
presopunctură, de exemplu, se ştie foarte exact faptul că printr-un
gen special de masaj realizat asupra anumitor puncte situate la
nivelul tălpilor, palmelor, lobilor urechilor etc, se poate stimula sau
inhiba activitatea organelor care sunt corespondente acelor puncte.
ŞtiinŃa medicinii orientale, numită „ŞtiinŃa vieŃii” (Ayurveda) se
află în posesia unor taine deosebit de complexe şi eficiente, pe care
medicina aşa-zis modernă, alopată, este încă extrem de departe de a
le descoperi. Cunoaşterea detaliată a unor realităŃi subtile ce Ńin de
meridianele şi focarele energetice, de punctele de acupunctură, de
puterile paranormale, precum şi de multe alte aspecte care
constituiau în trecut discipline riguroase, indică fără niciun dubiu
că filonul din care provin toate acestea nu era doar unul subiectiv
ori imaginar, ci unul extrem de concret, precis şi având toate
criteriile unei ştiinŃe faŃă de care ştiinŃa actuală este în multe situaŃii
abia pe punctul de a o întrezări.
În tradiŃia antică tibetană, în special în sistemul Kalachakra, un loc
cu totul aparte îl are raportarea la ceea ce se consideră a fi focarul
spiritual fundamental al umanităŃii sau tărâmul înŃelepŃilor, numit
„Shambala” (Izvorul Fericirii Divine). Este semnificativ să aducem
câteva precizări legate de acest subiect în contextul de faŃă
deoarece vechile texte tibetane şi indiene spun despre acest popor
de o vechime imemorială al înŃelepŃilor planetei că ar proveni la
origine din anumiŃi
„conducători celeşti
coborâŃi din stele”.
Cele mai vechi texte
secrete tibetane,
Kanjur şi Tanjur
consemnează faptul că
în trecutul îndepărtat,
„conducătorii celeşti”
au venit pe Pământ, iar
o parte dintre ei au
rămas aici pentru a
ghida omenirea de-a
lungul timpului. Astfel,
ei sunt cei care au imprimat într-un mod de cele mai multe ori
nevăzut toate marile idei şi curente benefice care au impulsionat
omenirea şi tot ei au acŃionat adeseori pentru menŃinerea
echilibrului planetar. De altfel în aproape toate tradiŃiile spirituale
ale umanităŃii există indicii şi descrieri concordante despre
existenŃa unui tărâm sfânt privit ca centrul spiritual suprem al
lumii. Hinduşii îi spun „Ariavarsha” sau „Paradesha”, budiştii îl
numesc „Shambala”, chinezii „Xi Pien”, ruşii îl cunosc ca
„Belovodie” sau „Janaidar”, vechii evrei ca „Salem”, „Grădina
Lohanul nr. 29, martie 2014
 Dezbateri
Dezbateri
Edenului” sau „Pământul FăgăduinŃei”, tradiŃia dacică îl
consemnează ca „Insula Albă”, „Ostrovul PreafericiŃilor”, iar
literatura esoterică sub numele de „Shangri-La”, „Agartha”,
„Tărâmul zeilor”. Marele esoterist francez Rene Guenon afirma
despre Shambala că aceasta este ca un fel de „Arcă a lui Noe”,
întrucât deŃine permanent germenele reînfloririi vieŃii.
Există atestări care indică faptul că în perioadele (vârstele) ciclice
marcate de un înalt nivel spiritual, Shambala a fost vizibilă în
planul fizic, în timp ce în timpul vârstelor dominate de întunericul
ignoranŃei, acest tărâm al înŃelepŃilor a devenit invizibil din punct
de vedere fizic, translatând în planul eteric, adică într-un plan
paralel, situat la o frecvenŃă de manifestare superioară realităŃii
fizice.
Ultima manifestare fizică a Shambala-ei a avut loc în Tibet, zonă în
care practica spirituală este axată și astăzi în mare măsură pe
comuniunea cu lumea Shambala-ei. Atestările textelor străvechi ale
tradiţiei tibetane Kalachakra afirmă că Shambala a devenit
invizibilă odată cu începutul epocii Kali Yuga, acum aproximativ
6.000 de ani. În conformitate cu mai multe profeţii, următoarea
proiecţie în planul fizic a tărâmului divin al Shambala-ei va fi în
România, iar aceasta va avea loc în viitorul apropiat.
În zonele de proiecţie ale Shambala-ei pe Pământ există anumite
pasaje speciale secrete destinate comunicării directe între cele două
lumi. ExistenŃa acestui tărâm misterios este strâns legată de
numeroasele referiri şi relatări ce au fost înregistrate de-a lungul
timpului cu privire la civilizaŃia foarte avansată care există în
cavitatea interioară locuibilă a Pământului, a cărei prezenŃă
constituie un secret extrem de strict păzit de către „elita” mondială
a puterii din umbră. Faptul că această cavitate interioară a
Pământului este reală este pus cu claritate în evidenŃă şi de
fotografiile recente realizate din satelit ale deschiderilor de la poli,
care lasă să se întrevadă uriaşele intrări.
Revenind acum la textele orientale, se poate constata că un alt
aspect surprinzător pe care îl întâlnim sunt numeroasele referiri la
anumite tehnologii deosebit de avansate. Există asemenea texte
indiene ce conŃin uimitoare povestiri despre vehicule metalice
zburătoare (vimana), capabile de performanŃe extraordinare. Deşi la
prima vedere aceste descrieri ar putea părea simple figuri de stil
integrate în contextul epicii indiene, este greu ca la o privire mai
atentă să nu remarcăm aspecte care par să fie absolut concrete. În
Bhagavad Purana, un text scris în limba sanscrită, vechi de peste
5.000 de ani, în Samarangana Sutra Dhara, sau în texte celebre
precum Rig Veda sau Ramayana şi mai ales în VimanikaShastra
găsim descrieri detaliate uimitoare: avantajele şi dezavantajele
diferitelor tipuri de aparate zburătoare (vimana); modul lor de
deplasare ce se realiza uneori direct vertical sau prin mişcări în zig-
zag, „ca de fluture”; sau capacităŃile distructive ale vimana-elor în
situaŃii de luptă. Există texte în care se spune că asemenea vimana-
e, cu o lungime de aproximativ 30 de metri și înălţime de şapte
metri, puteau să producă raze de lumină care pur şi simplu
dezintegrau Ńintele asupra cărora se focalizau. Celebra epopee
p. 252
hindusă Mahabharata, a cărei vechime este apreciată la peste şapte
mii de ani, conŃine povestiri despre imperiul antic al lui Rama, care
se relatează că a existat acum peste 12.000 de ani. „Cartea a opta”
cuprinde următorul fragment ce descrie veritabile războaie aeriene,
soldate cu distrugerea a oraşe întregi: „De la bordul unei puternice
vimana, aflată la o mare înălŃime, Gurkha a aruncat un singur
proiectil asupra cetăŃii duşmanilor, apoi un fum strălucitor de zece
mii de ori mai luminos decât Soarele s-a ridicat având o
incandescenŃă insuportabilă. Apa clocotea, animalele mureau, iar
duşmanii erau seceraŃi. Pârjolul cuprindea arborii care se
prăvăleau în şir ca într-o pădure cuprinsă de flăcări. Cadavrele
celor căzuŃi se chirciseră într-atât din cauza căldurii, încât nici nu
mai arătau a oameni. Niciodată până atunci nu se văzuse şi nu se
auzise de o armă atât de înspăimântătoare.” Să fie oare toate
acestea doar simple imaginaŃii şi figuri de stil? Este totuşi mai mult
decât evidentă aici o frapantă asemănare cu descrierea unor
explozii atomice…
În sprijinul acestei constatări, este foarte semnificativ că atât în
India cât şi în multe alte teritorii de pe glob au fost descoperite
urme evidente de radioactivitate. În deşertul Sin, de exemplu, situat
la frontiera dintre India şi Pakistan, atunci când la sfârşitul anilor
’40 arheologii britanici, indieni şi pakistanezi au început excavaŃiile
în străvechile oraşe Mohenjo-Daro, Harrapa şi Kot-Diji, au fost
descoperite roci topite (vitrificate), asemănătoare sticlei, pe o arie
de aproximativ 45 de metri. Analizele au demonstrat că aceste roci
topite (numite tectite) au suferit cu mii de ani în urmă puternice
bombardamente atomice la temperaturi extrem de înalte, de 5-
6.000 grade Celsius…
Exploratorul englez D. Davenport şi-a petrecut 12 ani studiind
excavaŃiile anticului oraş indian Mohenjo-Daro din Pakistan. În
anul 1996 el a făcut o declaraŃie senzaŃională spunând că în opinia
sa probele descoperite indică faptul că acest oraş a fost distrus de o
explozie nucleară. Puterea acestei deflagraŃii ar fi comparabilă cu
cele de la Hiroshima sau Nagasaki din istoria noastră modernă.
Cercetătorul englez a determinat că epicentrul exploziei a avut
aproximativ 50 de metri. În zona epicentrului totul a fost topit şi
cristalizat. Acolo a fost descoperit printre altele un strat gros de
sticlă verde, vechi de mii de ani, ce a rezultat din topirea lutului la
o tempertaură extrem de înaltă. Scheletele descoperite în acea zonă
sunt extrem de radioactive, având valori ale radiaŃiilor de sute de
ori mai mari decât în mod normal. Este semnificativ să observăm
că atunci când prima bombă atomică „modernă” a explodat în New
Mexico, datorită căldurii extraordinare, nisipul deşertului s-a
transformat în exact acelaşi tip de sticlă verde…
În anul 1968, conform revistei Life Shandiar, în Irak (fostul Sumer)
s-a descoperit un schelet de copil cu o vechime de cca. 45 de mii de
ani care prezenta indicii clare de iradiere radioactivă cu izotopi de
plumb şi cobalt. În Liban au fost descoperite tectite vechi de mii de
ani ce emiteau încă izotopi radioactivi de aluminiu. Au fost de
asemenea descoperite ruine vitrificate şi radioactive în Australia,
FranŃa, Turcia, India, Chile, Africa de Sud, Iran şi Irak.
Lohanul nr. 29, martie 2014
 Dezbateri
Un alt exemplu în acest sens îl constituie renumita Death Valley
din California (SUA), unde încă mai există ruinele unui oraş
străvechi, care pare să fi fost distrus de o catastrofă teribilă.
Clădirile de piatră par să fi fost dărâmate de un suflu extrem de
puternic, nisipul s-a vitrificat, rocile s-au
au transformat în tectite, iar
pe unele ziduri, într-un mod straniu, s-au au imprimat ciudate siluete
de fum. De menŃionat că odată cu exploziile atomice de la
Hiroshima şi Nagasaki, au putut fi constatate fenomene
asemănătoare de vaporizare
aporizare a unor trupuri umane de către suflul
uriaş al exploziei şi imprimarea siluetelor lor pe ziduri. De
asemenea este semnificativ faptul că în zona Death Valley nu
există vulcani şi nici nu s-au au descoperit urme de lavă, pentru a
furniza o explicaŃie a distrugerii printr-un un eventual fenomen
vulcanic. În Death Valley nu există nici astăzi vreo formă de viaŃă.
Şi în Biblie există pasaje care sugerează în mod clar desfăşurarea
unor asemenea evenimente devastatoare. De exemplu este descrisă
foarte sugestiv distrugerea oraşelor Sodoma şi Gomora, într-un într
mod similar efectelor bombelor atomice cunoscute astăzi. Biblia
spune că Dumnezeu a pedepsit cele două cetăŃi slobozind asupra
lor o ploaie de pucioasă şi foc, care a distrus nu numai aşezările, ci
şi toate împrejurimile
mprejurimile lor, pe toŃi locuitorii cetăŃilor şi toate plantele
Ńinutului aceluia. Textul biblic menţionează
ionează de asemenea că femeia
lui Lot, care a privit înapoi, s-aa prefăcut în stâlp de sare. Arheologii
au identificat faptul că aceste oraşe au fost situate
situa în preajma Mării
Moarte şi tocmai de aceea se pare că nu întâmplător în prezent zona
limitrofă a Mării Moarte este un vast deşert ce are unele zone cu o
radioactivitate surprinzător de mare (de chiar 20 de
microroentgeni). Conform istoricului I.M.Blake (The Palestine
Exploration Quarterly), ), apa din izvoarele de lângă Marea Moarta
este contaminată și astăzi de substanţee radioactive. De asemenea,
căutând eventuale indicii fizice ale dezastrului descris în Biblie, dr.
Melvin Kyle şi William Albright au realizat izat o expediŃie arheologică
în anul 1924 în zona Mării Moarte. Făcând diferite săpături, au
descoperit sub un strat foarte vechi de cenuşă, un strat de sare care
se întinde pe o lungime de 10 km şi are o grosime în unele locuri de
50 cm. Această descoperire re confirmă într-un
într mod foarte
semnificativ ipoteza conform căreia descrierea biblică este de fapt
corelată cu o explozie atomică antică. Chiar în apropiere de Marea
Moartă, la Qumran, au fost descoperite începând cu anul 1947 o
serie de manuscrise ce au devenit evenit apoi celebre, estimate la o
vechime de cca. 4.000 de ani. Specialiştii au atribuit aceste texte
profeŃilor biblici Moise, Abraham, Enoh şi Lameh. Fiind descifrate
relativ recent (la sfârşitul anilor ’60), din fericire aceste texte nu au
fost adaptate și cenzurate (aşa cum s-aa petrecut cu Noul
Testament). Tocmai din această cauză, ceea ce este descris în ele
prezintă o importanŃă deosebită pentru cunoaşterea istoriei
omenirii. În unul dintre aceste texte, numit „Geneza
Geneza” se specifică:
„Oamenii au venit din cer şi alŃi oameni au fost luaŃi de pe Pământ
şi duşi în cer. Oamenii veniŃi din cer au rămas mult timp pe
pământ.” Într-un alt text, „Întâia Moise se spune: „Fiii
Întâia carte a lui Moise”,
lui Dumnezeu, văzând că fiicele oamenilor sunt frumoase, şi-au şi
ales dintre ele soŃii. În vremea aceasta s-au au ivit pe pământ uriaşii,
aceştia sunt vestiŃii viteji din vechime.”
p. 253
În „Cartea lui Enoh”” este descrisă sosirea pe Pământ a unui grup
de „220
220 de îngeri veniŃi din cer”,cer care îi învaŃă pe oameni
agricultura, metalurgia şi astronomia.
stronomia. Ei s-au
s căsătorit cu femei de
pe pământ. Enoh relatează în acest text cum el însuşi a fost ridicat
la cer şi a rămas acolo timp de 300 de ani! Acolo l-a l întâlnit pe
conducătorul fiilor lui Dumnezeu, care le-a le spus slujitorilor săi:
„ÎnvăŃaŃi-l pee acest tânăr limba noastră, iar apoi învăŃaŃi-l
învăŃaŃi să
”. Astfel el a început să scrie cărŃi. În „Vedenia
scrie”. „ lui Isaia” am
putea spune că se face referire chiar la efectele relativităŃii
timpului. Astfel, descrierea arată că ridicat la cer de către un înger,
înger
Isaia îşi dă seama că zboară „mai „ iute ca gândul”, iar după
întoarcerea pe pământ întreabă „Pentru
„ ce aşa curând? Numai
aici Totuşi îngerul îi răspunde „Nu
două ceasuri am stat cu tine aici.”
două ceasuri ai stat, ci 32 de ani.” Aceste texte apocrife nu au fost
incluse în Biblie deoarece nu sunt acceptate de linia canonică
oficială. Se ştie de altfel faptul că Biblia însăşi a fost „periată”
destul de amănunŃit în anul 318 de către Conciliul de la Niceea,
fiind astfel eliminate toate pasajele pe care acest grup de clerici a
considerat că omul de rând nu trebuie să le mai cunoască…
Cronovizorul – uluitorul aparat de filmat
trecutul
Francois BRUNE
Acum 58 de ani, pe 15 septembrie, Padre Ernetti a
inventat un dispozitiv care fotografia trecutul omenirii, el a
fost denumit cronovizor - Un aparat extrem de interesant,
interesant
care vede si chiar face poze ale unor evenimente din trecut.
P
osibilitatea călătoriei în timp îi fascinează pe oameni din
cele mai vechi timpuri. Oare cum ar fi să putem să ne
întoarcem în trecut şi să anulăm evenimentele nedorite?
Cum ar fi să aruncăm o privire în viitor? Oameni de ştiinŃă
demonstrează că saltul temporal
poral nu e posibil. AlŃii au încercat să
găsească principiul de funcŃionare al unui vehicul care să se
deplaseze pe axa timpului.
Ca şi în cazul altor secrete ştiinŃifice, se pare că planurile unui
aparat care priveşte în trecut se află în posesia Vaticanului.
Vatican Este
vorba de cronovizorul inventat de călugărul Ernetti, dispozitiv care
a funcŃionat şi a reuşit să-ii fotografieze pe Iisus şi Napoleon pe
vremea cînd erau în viaŃă.
Din punct de vedere istoric, scriitorii SF, precum H.G.Welles, au
fost atraşi de posibilităŃile
osibilităŃile unei maşini a timpului. Una dintre cele
mai corecte descrieri şi coerentă din punct de vedere ştiinŃific a
unui mecanism de acest tip a fost oferit în 1980 de către
astrofizicianul Gregory Benford, în romanul său Timescape, în care
a descris un sistem pentru a trimite mesaje în trecut folosind
tahioni, particule având viteza ipotetic mai mare decât cea a
luminii.
Este interesant că prin anii ’50, perioada în care, se pare, Ernetti îşi
începea experimentele, au fost publicate mai multe lucrări pe tema
fotografierii evenimentelor trecute; apar termeni precum cronoscop
Lohanul nr. 29, martie 2014
 Dezbateri
sau cronotunel (“A Statue for Father” Isaac Asimov). Un alt
exemplu poate fi găsit în “Other Days, Other Eyes” – Bob Shaw,
care descrie un cronovizor ce folosea cristale special în măsură să
încetinească viteza luminii, cu scopul de a observa trecutul.
Un călugăr şi 12 savanŃi
Cronovizorul captează imagini din trecutul apropiat sau îndepărtat
sub forma unor holograme proiectate într-un spaŃiu cilindric. Aşa
se poate descrie pe scurt invenŃia călugărului benedictin Pellegrino
Ernetti. A murit în 1994, ducînd cu el secretul celor văzute cu
ajutorul cronovizorului, aparatul pe care l-a construit şi cu care a
privit în trecutul omenirii. Padre Ernetti (foto medalion) era
cunoscut în lumea clericală ca exorcist şi profesor de muzică
prepolifonică la Universitatea din VeneŃia. Dar absolvise şi
facultatea de fizică, fiind pasionat de experimentele ştiinŃifice.
Totul a început în 15 septembrie
1952, în Laboratorul
Electroacustic al Părintelui
Agostino Gemelli de la
Universitatea Catolică din Milano.
Redînd o înregistrare de muzică
gregoriană, Ernetti şi părintele
Gemelli (foto medalion) au
descoperit cu uimire o voce
străină. Gemelli era convins că e
vocea tatălui său, ceea ce i-a şocat
pe cei doi. Cu timpul, cercetărilor
lui Ernetti li s-au alăturat 12
savanŃi.
Numele lor au rămas necunoscute, dar călugărul a mărturisit totuşi
că, printre cei cu care a lucrat la cronovizor, se numărau şi laureatul
Premiului Nobel, Enrico Fermi, şi Wernher von Braun, specialist în
rachete, doi dintre cei mai mari fizicieni ai lumii şi “părinŃii”
programului atomic american. Ceea ce au realizat aceşti oameni de
ştiinŃă avea să inflameze Biserica Catolică şi să atragă interesul
experŃilor de la NASA.
O maşinărie care vede trecutul
Nu se ştie exact cum s-a ajuns la prima experienŃă reuşită. „S-a
întîmplat accidental. Ideea de bază este foarte simplă. A fost doar o
problemă de depăşire a piedicilor de pînă atunci“, a spus călugărul,
evaziv. Întrebat cine a inventat cronovizorul, el a replicat: „Nimeni.
A fost o creaŃie colectivă“. Nici despre construcŃia cronovizorului
nu se ştiu prea multe, doar că era compus din trei părŃi. Mai întîi, o
mulŃime de antene capabile să capteze lumina şi sunetul. Antenele
au fost construite dintr-un aliaj de trei metale misterioase. A doua
componentă era un tip de captator, activat şi dirijat de undele
luminoase şi sonore.
Captatorul putea fi setat pe o anume locaŃie, o dată anume şi chiar
pe o anume persoană. A treia componentă era un sistem complicat
de mecanisme de înregistrare a sunetelor şi imaginilor. „Principiul
care stă la baza acestei maşini este foarte simplu şi cineva l-ar
putea reproduce cu intenŃii rele. Dar vă spun, am demonstrat că
lungimile de undă vizibile şi audibile din trecut nu sînt distruse, nu
dispar. MăreŃia acestei invenŃii a fost că am putut recupera acea
p. 254
energie pierdută care a recompus scene petrecute acum cîteva de
secole“, a spus Padre Ernetti.
Martori la crucificarea lui Iisus
Ernetti a publicat încă din 1965 articole despre cronovizor, dar au
fost trecute cu vederea. În data de 2 mai 1972, săptămînalul italian
La Domenica del Corriere a publicat o fotografie care îl înfăŃişa pe
Iisus agonizînd pe cruce. În interviu, Ernetti declara că imaginea a
fost captată cu cronovizorul. „Cînd am încercat să prindem imagini
din ziua crucificării, am avut o problemă. Răstignirile pe cruce erau
în acea vreme zilnice.
Nici faptul că Iisus trebuia să aibă pe frunte o coroană de spini nu
ne-a fost de ajutor. Deoarece, contrar credinŃei populare, şi aceasta
era o practică frecventă“, a explicat călugărul. El a povestit cum au
fost nevoiŃi să se întoarcă înapoi cu cîteva zile, în seara Cinei cea
de Taină. „Am văzut tot. Agonia din grădina GheŃimani, trădarea
lui Iuda, procesul, calvarul. Echipa cronovizorului a filmat tot, dar
fără amănunte, important era să păstrăm imagini, nu scenariul“.
Acest articol a stîrnit curiozitate, optimism, chiar exuberanŃă, nu
atît în faŃa unei descoperiri uluitoare, cît mai ales a perspectivelor
deschise.
Un secret bine păzit
Pe 8 aprilie 1994, Padre Ernetti a murit în VeneŃia, nu înainte de a
avea parte pe patul de moarte o ultimă vizită din partea
Vaticanului. Cronovizorul fusese deja distrus. „Aparatul poate intra
în trecutul oricui. Cu el, orice secret e spulberat: secrete de stat,
industriale, private. Uşa ar putea fi deschisă şi unui dictator. Am
sfîrşit prin a cădea de acord că trebuie să dezasamblăm această
maşină“, ar fi spus Ernetti, în 1993.
AlŃi cercetători sînt sceptici în privinŃa existenŃei acestui dispozitiv.
„Nimeni nu l-a văzut, nici măcar prietenii lui, Brune şi Senkowski.
Nu a făcut niciodată publice numele colaboratorilor. Cu excepŃia
lui Wernher von Braun şi Enrico Fermi, care acum sînt morŃi“, se
plîngea Peter Krassa. În „Le nouveau mystere du Vatican“,
părintele François Brune spune că, în 1955, călugărul mai lucra şi
cu unul dintre discipolii lui Fermi, cu un alt laureat al premiului
Nobel din Japonia şi cu un savant portughez, o dovadă că aceste
mari personalităŃi ale ştiinŃei au lucrat cu Ernetti atrase de
cercetările fără precedent. Călugărul chiar a inventat ceva, dar
Biserica Catolică nu ne spune ce. Dacă a existat vreodată
cronovizorul, numai Vaticanul ştie. Cei mai mulŃi se îndoiesc că o
faŃă bisericească, cu preocupări intelectuale remarcabile şi de o
moralitate neîndoielnică, ar fi putut juca o farsă de asemena
proporŃii.
In loc de incheiere
In acest moment, cronovizorul se afla la Vatican, fiind unul dintre
cele mai bine pazite secrete. Aceasta noua descoperire este
prezentata si de Francois Brune, care este autorul cartii Noul mister
al Vaticanului. O alta carte care trateaza acelasi subiect este The
Creation and Disappearance of the World’s First Time Machine de
Peter Krassa. Daca acest aparat chiar exista, atunci principiile sale
ar putea avea numeroase intrebuintari. Cu ajutorul acestui
dispozitiv se va putea rescrie chiar si istoria. Evenimente care se
Lohanul nr. 29, martie 2014
 Dezbateri
vor fi prezentatat suibectiv, vor putea fi analizate cu ajutorul
cronovizorului. Pana cand va fi pus la dispozitia oamenilor de
stiinta pentru a fi cercetat, dispozitivul care vede trecutul sta in
pivintele incuiate ale Vaticanului, fiind un secret extrem de bine
pazit.

CărŃi care vorbesc despre existenŃaa Cronovizorului

Preotul şi teologul Francois Brune, în cartea sa, "MorŃii ne

vorbesc", scrie că benedictul Pellegrino Ernetti, profesor de muzică
prepolifonică la Universitatea din VeneŃia, a realizat împreună cu o
echipă de 12 specialişti un aparat pe care l-aa denumit cronovizor.
Cu ajutorul lui a reuşit să capteze în anii ’70 ai secolului al XX-lea
XX
sunetul şi imaginea unei tragedii antice jucate la Roma în anul 169 Tesla, supranumit „Stăpânul electricităŃii”
î.Hr. Tragedia este "Tieste" de Quintus Ennius, astăzi uitată.
ui Cu
acest aparat s-au
au mai putut primi şi planurile unui viitor hold-up,
hold
putând astfel să prevină PoliŃia şi să facă să eşueze operaŃiunea. Nu
este exclus, în această idee, ca pe viitor să reuşim să înregistrăm
orice evenimente petrecute, derulate în mod real.

În acest sens s-ar

ar putea crea o istorie adevărată a omenirii, s-ar
s
putea afla mai uşor autorii unor crime, dar în acelaşi timp s-ar
s putea
afla şi derularea vieŃii intime a fiecăruia, ceea ce cred că nu şi-ar
şi
dori nimeni. Atunci viaŃa pe Pământ şi-ar ar schimba radical
coordonatele. Din această cauză, chiar dacă un asemenea aparat
poate deveni o realitate, cu siguranŃă el nu va fi folosit pe scară
largă.

ConstruiŃi-vă
vă un generator Tesla şi aveŃi
electricitate pe gratis!

Adina MUTĂR - Bucureşti

SchiŃa generatorului de curent electric captat din

aer este una dintre cele mai surprinzătoare invenŃii ale lui
Nicolae Tesla, însuşită de agenŃi FBI imediat după moartea
sa.
nsă Wikileaks a pus mâna pe schiŃa generatorului şi i-a
Cu Turnul Wardenclyfe, electricitatea
era captată şi distribuită fără fire
i dat Tesla gândea în termeni globali, el voia să capteze pentru folosul

Î drumul pe Internet, iar în prezent peste 230.000 de oameni din

160 de Ńări experimentează
mentează beneficiile electricităŃii
electrici gratuite.
omenirii uriaşa cantitate de energie aflată între ionosfera – unde se
afla particulele pozitive – şi pământul încărcat negativ, un potenŃial
de 360.000 de volŃi.
Soarele, combustibil inepuizabil
Conform schiŃei lui, se pot construi
cons sisteme electrice de la câŃiva
Nicolae Tesla spunea că soarele este o imensă minge de volŃi, pentru încărcat telefoanele mobile sau mai puternice, care să
electricitate, încărcată pozitiv cu un potenŃial de peste 200 de facă să funcŃioneze becuri, frigidere, chiar televizoare cu plasmă,
miliarde de volŃi. indiferent la ce altitudine ai fi, în zonele în care nu este tras curent
electric. Sau un generator care să alimenteze întreaga casă!
Pământul este încărcat negativ, iar între cele două corpuri cereşti se
creează o energie cosmică, variabilă de la zi la noapte, de la Subminat de elită financiară
anotimp la anotimp, dar care este tot timpul prezenta şi poate fi
folosită gratuit. “Puterea electrică se află pretutindeni în cantităŃi nelimitate.

p. 255 Lohanul nr. 29, martie 2014

 Dezbateri
le-a trecut la „top secret”. Multe dintre „secretele dispărute ale lui
Tesla” şi-au găsit aplicabilitate în armata americană.

Trăim înconjuraŃi de surse de energie naturală

Aş putea pune în funcŃiune toată maşinăria lumii cu această

energie, fără să fie nevoie de cărbune, petrol, gaz sau alt
combustibil”, spunea Tesla.

Generator energie radiantă

Aşa cum se arata într-un documentar BBC, „Maeştrii ionosferei”,

Nicolae Tesla a fost primul care a folosit ionosfera în scop
ştiinŃific. Lui îi datorează omenirea primul sistem de comunicaŃie
wireless, primii roboŃi, prima telecomandă, aparate de zbor cu
decolare verticală şi multe altele. Măcar acum, prin dezvăluirile
Wikileaks, să-i datoreze omenirea şi scutirea de la plata curentului
electric. S-au găsit câŃiva întreprinzători care au experimentat,
plecând de la schiŃa lui Tesla, generatoare de mare putere, cât să
alimenteze o locuinŃă cu toată aparatura electrică şi acum vând
„secretul” pentru 100 de dolari. Iar componentele unui generator
care să alimenteze gratuit o casă întreagă costa tot 100 de dolari.
SchiŃele generatoarelor lui Tesla circula pe Internet

A şi inventat maşina electrică în 1931, dar fără baterii. FuncŃiona

cu o antenă care capta energie electrică din eter! J.P. Morgan, J.D.
Rockefeller şi Henry Ford au fost de-a dreptul înspăimântaŃi.
Tocmai din acest motiv companiile de multe miliarde de dolari
obŃinuŃi tocmai din exploatarea nocivilor combustibili puşi de Tesla
pe linie moartă şi-au retras sprijinul pe care iniŃial i l-au acordat.
J.P. Morgan, de exemplu, investise 150.000 de dolari într-un sistem
mondial de radiodifuziune pe care Tesla a promis că-l va construi.
Însă, când acesta a început construirea Turnului Wardenclyfe, în
cadrul proiectului de transmisie de electricitate wireless, Morgan a
făcut tot posibilul să-l împiedice. Ce e mai grav, elita bancară i-a
pus şi eticheta de „savant nebun”.

Cum se construieşte un generator

La 7 ianuarie 1943, Tesla a murit falit, la vârsta de 86 de ani, într-o
cameră a hotelului New Yorker. Primii care i-au răscolit cameră au
fost agenŃii FBI, care au sustras, cu împuternicire de la Biroul
ProprietăŃi Străine (deşi Tesla era cetăŃean american), toate
proiectele la care lucra, inclusiv „agenda neagră” în care se afla şi
schiŃă generatorului de electricitate captată din eter. Toate
invenŃiile la care lucra au ajuns la Departamentul de Război, care
Nicolae Tesla şi-a trăit ultimii ani
de viaŃă într-o cameră de hotel
GăsiŃi sfaturi importante privind construirea unui generator Tesla la
http://environmentalfriendly.org/tesla, la
www.teslagenerator.tv, www.teslasgenerators.com şi vedeŃi pe
www.enational.ro cum se construieşte acest tip de generator.

p. 256 Lohanul nr. 29, martie 2014

 Dezbateri
nitrosativ şi poate dăuna mitocondriile celulare (mitocondriopatia).
Acest “stres” poate cauza daune ireversibile asupra ADN
WI-FI: moartea invizibilă care distruge
noile generaŃii! mitocondrial (acesta e de 10 ori mai sensibil la stres oxidativ şi
nitrosativ decât ADN’ul nuclear). ADN’ul mitocondrial nu e
reparabil
parabil din cauza conŃinutului scăzut de proteine histonice, deci
Alin MACSIM - Bucureşti eventuale daune (genetice sau de alt tip) se pot transmite la toate
generaŃiilee succesive prin linia maternă.
Ceea ce pare să fie principala ameninŃare pentru
sănătatea noastră şi care, binenŃeles, e cea mai ascunsă de
media.

O
afacere mai mult decât de miliarde, legată de sectoarele
în plină creştere cum ar fi telefonia sau tehnologia
wireless în general, monopolizează informaŃia,
împiedicând să se ştie la nivel de mase un înspăimântător adevăr:
expoziŃia la radiaŃii de microunde de mica frecventa (Wi-Fi)
( este
cauza demonstrată de daune
ne cerebrale ireversibile, cancer,
malformaŃii, avorturi spontanee, alteraŃii de creştere a oaselor.
oaselor
Iar populaŃia cu cel mai ridicat risc e reprezentată în absolut de
OrganizaŃia Mondială a SănătăŃii a evidenŃiat aceste riscuri într-un
copii şi de femei.
document de 350 de pagini cunoscute ca şi “International
Nu surprinde, deci, că acest fapt este cunoscut şi documentat în Symposium Research Agreement No. 05-609-04″
05 (“Efecte
domeniu
niu medical şi ştiinŃific deja înainte ca tehnologia wi-fi
wi să dea biologice şi daune asupra sănătăŃii provocate de radiaŃii de
buzna în casele noastre, ajungând zi de zi la indemâna copiilor. microunde – Efecte biologice, sănătatea şi mortalitatea în exces de
Efectele biologice nu doar periculoase, ci letale ale acestei radiaŃii artificiale de microunde date de frecvenŃe radio”).
tehnologi au fost Ńinute în secret pentru public pentru a conserva
conse SecŃiunea 28 tratează în mod specific problemele legate de funcŃia
giganticele profituri ale companiilor şi pentru a hrăni buzunarele reproductivă. Acest document a fost clasat drept “Top Secret” şi
personajelor ca Bill Gates, Steve Jobs şi Carlo De Benedetti. conŃinutul sau ascuns de OMS şi de ICNIRP (International
Commission on non-Ionizing
Ionizing Radiation Protection).
Cum a demonstrat profesorul John Goldsmith
Goldsmith, consilier
al OrganizaŃiei Mondiale a SănătăŃii în Epidemiologie şi ŞtiinŃe Dintr-un
un atrăgător articol al lui Barrie Trower publicat de ediŃia
ale Comunicării, expoziŃia la radiaŃii de microunde Wi-Fi
Wi a devenit italiană a revistei Nexus, se pot înŃelege riscurile principale pentru
prima cauză de avorturi spontanee:: 47,7% dintre cazurile de copiii expuşi la utilizarea celularelor sau a tehnologiei Wi-Fi.
Wi
expoziŃie la aceste radiaŃii, cazurile de avorturi spontanee au loc
IradiaŃia de microunde
unde la joasă frecvenŃa influenŃează procesele
înainte de prima săptămână de sarcina. Iar nivelul de radiaŃie care
c
biologice care dăunează creşterea fătului. În plus, aceleaşi procese
afectează femeile luate în examen pleacă de la 5 microwatt pe
biologice sunt implicate în:
centimetru pătrat. Un asemenea nivel ar putea părea fără sens
- Bariera hematoencefalica: se formează în 18 luni şi protejează
pentru o persoană care nu poartă statutul de om de ştiinŃă, dar
creierul de toxine. Se ştie că se alterează.
devine mai important dacă spunem că este sub ceea ce marea parte
- Teaca de mielină: e nevoie de 22 de ani pentru a se forma toate
a studentelor primesc ca şi doză într-oo clasă dotată de transmiŃător
cele 122 de straturi din care e compusă. E responsabilă de toate
Wi-Fi,
Fi, în unele Ńări plecând de la 5 ani în sus. Datele puŃin mai
procesele cerebrale, organice şi musculare.
preocupante sunt că nivelul de absorbire în cazul copiilor poate fi
- Creierul: e nevoie de 20 de ani pentru ca acesta să se dezvolte şi
de zece ori mai mare decât în cazul adulŃilor, pentru
pentr că Ńesutul
vă asigur că celularele nu îl ajută în asta
cerebral şi măduva oaselor unui copil au proprietăŃi de
- Sistemul imunitar: e nevoie de 18 ani ca acesta să se dezvolte.
conductibilitate electrică diferite de cele ale adulŃilor din cauza
Măduva oaselor şi densitatea oaselor sunt influenŃate în mod
conŃinutului ridicat de apă. ExpoziŃia la microunde de joasa
frecventa permanentă poate induce “stres” cronic oxidativ şi
p. 257 Lohanul nr. 29, martie 2014
 Dezbateri
important de microunde de joasă frecvenŃa la fel ca şi globulele 2. FolosiŃi mereu hands-free
free cu cablu (nu cele wireless).
albe ale sistemului imunitar Chiar şi folosirea
ea difuzorului este utilă.
3. În caz de acoperire redusă sau lipsa completă, nu efectuaŃi
- Oasele:
sele: e nevoie de 28 de ani pentru o dezvoltare completă. Aşa
convorbiri. În aceste cazuri e necesară mai multă putere
cum am menŃionat, conŃinutul de apă în cazul copiilor face ca pe
radiantă, cu efecte majore.
de-oo parte oasele moi, pe de alta măduva să fie atrăgătoare pentru
4. FolosiŃi celularul cât mai puŃin în mişcare, ca de exemplu
radiaŃiile de microunde. Măduva oaselor produce celulele sângelui
sânge
în tren sau în maşină. Riscul
Ri constant să se reducă
acoperirea creşte în aceste cazuri emisiunea de radiaŃii.
În mod clar,cei care decid pentru noi subevaluează o pandemie de
5. Nu ŃineŃi celularul lipit de ureche sau în apropierea
boli infantile până acum necunoscute tuturor celor 40.000 de
capului în timp ce sunaŃi pe cineva, când radiaŃiile sunt
generaŃii de civilizaŃie, care poate implica mai mult de jumătate
mai puternice. DuceŃi telefonul la ureche după ce vi s-a
s
dintre mamele/copiii iradiaŃi în lume.
răspuns la apel.
În legătură cu acest subiect şi cu previziunile multor oameni de 6. Nu ŃineŃi telefonul în buzunarul pantalonilor, în buzunarul
ştiinŃă după părerea cărora, dacă se va continuă cu acest cămăşii sau al gecii pe care o purtaŃi.
ritm difuzarea necontrolată a sistemelor Wi-Fi,
Wi până în anul 7. Schimbati des urechea în timpul convorbirii şi, mai ales,
2020 cancerul şi mutaŃiile genetice vor fi răspândite în toată reduceŃi durata convorbirilor.
lumea la nivel pandemic, multe Ńări adoptă deja soluŃii, lansând 8. FolosiŃi cât mai des, când e posibil, linia fixă, nu wireless,
legi care limitează pentru copii folosirea celularelor şi eliminând sau instrumente de instant messaging ca şi Skype sau
din clase dispozitivele wireless. similare.
9. Nu dormiŃi cu telefonul lângă cap, de exemplu pentru a-l
a
Comitetul NaŃional Rus pentru Protectia de RadiaŃiile Non-
Non
folosi pe post de alarmă.
Ionizante, într-un
un document propriu de cercetare intitulat “Efectele
“
10. AlegeŃi mereu modele care au o valoare SAR redusă (grad
asupra sănătăŃii copiilor şi adolescenŃilor”” a evidenŃiat în copii
de absorbŃie specific al radiaŃiilor).
aŃiilor).
expuşi la acest tip de radiaŃii următoarele:
Un al 11-lea
lea sfat care, în ziua de azi mi se pare cel mai dificil de
1) creşterea cu 85% a bolilor Sistemului Nervos Central
urmat: dacă trebuie neapărat să folosiŃi un celular pentru a
2) creşterea cu 36% a epilepsiei
comunica cu lumea înconjurătoare, evitaŃi smartphone’ul. Este în
3) creşterea cu 11% a retardului mintal
absolut cel mai periculos.
4) creşterea
şterea cu 82% a bolilor imunitare şi riscuri pentru făt
(Sursa: http://art31.ro/lucrurile-pe-care-nu-vi-le-vor-spune-wi-fi-
http://art31.ro/lucrurile
În 2002, 36.000 de medici şi oameni de ştiinŃă din toată lumea au moartea-invizibila-care-distruge--noile-generatii/)
semnat “Apelul Freiburg“.
“. După zece ani, Apelul a fost relansat şi
pune în gardă lumea întreagă în mod special împotriva utilizării
Wi-Fi
Fi şi radiaŃiei asupra copiilor, adolescenŃilor şi femeilor Cum te poŃi apăra de câmpurile
însărcinate. Apelul Freiburg este un apel al medicilor internaŃionali electromagnetice
care din păcate în România a fost întâmpinat de un public foarte
(exagerat de..) restrâns. Alec Blenche

Ce rămâne de făcut? Cum să ne protejăm

ejăm pe noi înşine şi mai
Create de telefoanele mobile, liniile de înaltă tensiune,
ales pe copiii noştri, de această ameninŃare letală invizibilă?
computere şi cuptoarele cu microunde, ca şi de alte
În curând vă voi pregăti un document util care să conŃină cele zece
dispozitive electrice şi magnetice, câmpurile
sfaturi practice pe care vi le propun şi aici: electromagnetice provoacă haos în corp.

T
1. Nu lăsaŃi copiii să folsoeasca telefoanele celulare,
celular decât în răim într-oo societate în care câmpurile electromagnetice
caz de urgenŃă. Tolerate sms’urile, dar e mai bine să le sunt prezente aproape peste tot. Din păcate însă, mulŃi
reduceŃi. În FranŃa, nu degeaba a fost interzisă dintre noi nu realizăm faptul că ne punem în pericol
sănătatea prin clickurile
le date calculatorului sau vorbitul la
publicitatea telefoanelor celulare destinată minorilor sub
telefonul mobil. Puse în legătură cu cancerul, Alzheimerul, scleroza
14 ani.
multiplă, oboseala cronică, avortul spontan şi o grămadă de alte
p. 258 Lohanul nr. 29, martie 2014
 Dezbateri
boli devastatoare, câmpurile electromagnetice sunt un motiv serios
de îngrijorare. Din păcate expunerea la acestea este aproape
imposibil de evitat însă cu o dietă şi o anumită măsură de
conştientizare, pericolele câmpurilor electromagnetice pot fi
reduse.
Pericole ascunse
Create de telefoanele mobile, liniile de înaltă tensiune, computere
şi cuptoarele cu microunde, ca şi de alte dispozitive electrice şi
magnetice, câmpurile electromagnetice provoacă haos în corp.
Aceste câmpuri induc “ceata cerebrală”, pierderi de memorie,
anxietate, depresie şi oboseala cronică la cei sensibili. Următoarele
trei aparate casnice emit puternice radiaŃii electromagnetice şi
cauzează o varietate de tulburări de sănătate:
Cuptorul cu microunde – creşteri canceroase, dureri de cap,
oboseala, ameŃeală, căderea părului, afectarea muşchilor şi inimii,
vedere înceŃoşată şi colesterol mărit.
Computerul – aritmii cardiace, tulburări de somn, avort spontan,
dureri severe de cap, disfuncŃii tiroidiene, pierdere de energie, stres,
ameŃeală, memorie slabă şi libidou redus.
Telefonul mobil – insomnie, pierderi de memorie, ameŃeală,
greaŃă, lipsa de concentrare, rărirea părului, probleme oculare,
probleme respiratorii, tinitus, tumori cerebrale şi anevrisme.
Nu mai este nevoie de spus, protecŃia acestor câmpuri este crucială
pentru sănătate.
Scoate din priza şi păstrează-te te în formă.
Evitarea totală a radiaŃiei electromagnetice este imposibilă. Totuşi
minimizarea expunerii micşorează impactul dăunător asupra
sănătăŃii. Prima regulă empirică este de a stinge şi scoate din priză
aparatele când acestea nu sunt utilizate. e. Următoarea, evita reŃelele
wifi – în special acasă. Încărcarea completă a bateriilor de laptop şi
apoi scoaterea lor din priză este o altă cale de a minimiza
expunerea la câmpurile electromagnetice. Dacă computerul are
nevoie să fie conectat la o sursă de curent, asiguraŃi-vă
asiguraŃi că prizele şi
cablurile electrice sunt la distanŃă de corp. StaŃi departe de
iluminatul fluorescent şi cu halogeni. Ambele tehnologii produc
substanŃiale câmpuri electromagnetice. Iluminatul cu LED-uri
LED este
o alternativ sigură. Telefoane
foane cordless? EvitaŃi tehnologia DECT –
transmite un puternic semnal de radiofrecvenŃa, chiar şi când nu
este activă. łineŃi telefonul departe de corp prin activarea opŃiunii
difuzor. Acelaşi lucru şi cu telefoanele mobile. Dacă acest lucru nu
este posibil,
il, utilizaŃi căşti. Chiar cu nivele mici de expunere, este
totuşi important să vă fortificaŃi corpul pentru a evita problemele de
sănătate.
Prevenirea şi refacerea vătămărilor
Împământarea corpului, ca şi utilizarea de alimente şi suplimente
esenŃiale îmbunătăŃeşte
unătăŃeşte rezistenta la câmpurile electromagnetice.
Împământarea este o practică excelentă de a îndepărta efectele
dăunătoare ale câmpurilor electromagnetice. Doar staŃi cu
picioarele goale pe un petic de iarbă înrourat sau mergeŃi pe nisipul
p. 259
plajei pentruu cel puŃin zece minute în fiecare zi. O dietă bogată în
nutrienŃi este de asemenea esenŃială. Mai jos este o listă de
alimente şi mâncăruri şi superalimente care protejează împotriva
câmpurile electromagnetice:
- Iod - Melatonină
- Busuiocul sfânt
- Vitamina D3 - Acizii graşi omega-3
- Alge - Glutation
- Spirulina - Sulf
- Noni - Seleniu
- Curcumina - Zinc
- Vitaminele B
În plus, consumul de alimente cu mare capacitate ORAC (Oxygen
Radical Absorbance Capacity – ORAC/Capacitate de AbsorbŃie a
Radicalilor Liberi) este vital pentru a preveni şi vindecă
deteriorările ADN-ului
ului cauzate de câmpurile electromagnetice.
Alegerile bune includ: anghinare, merişoare, crucifere, scorŃişoară,
smochine, broccoli şi coriandru. Întotdeauna amintiŃi-vă
amintiŃi să selectaŃi
variantele organice pentru putere nutritivă maximă.
Chiar dacă trăim într-oo epocă a wifi-urilor
wifi şi a tot felul de gadgeturi
ce aruncă câmpuri electromagnetice şi acest lucru este periculos, nu
trebuie să fim victime ale acestei invizibile ameninŃări.
a łineŃi-vă
de dietă, împământaŃi-vă vă corpul şi scoateŃi aparatele din priză
oricând este posibil. Prin asumarea acestor măsuri active de
precauŃie, vă asiguraŃi o asigurare importantă de sănătate
(Sursa:http://viataverdeviu.ro/cum
http://viataverdeviu.ro/cum-te-poti-apara-de-campurile-
electromagnetice/
Al şaselea continent sinistru
Dr. Codruț
Codruț BLEJAN - Bucureşti
„Ei
Ei ne vor pune la picioare cele mai chinuitoare taine ale
conştiinŃei lor, ne vor închina toate slăbiciunile lor, iar noi, în
schimb, le vom permite să aibă încredere şi să se bucure din
plin de hotărârile luate de noi, pentru că astfel îi vom scuti pe
deplin de marile griji şi necazuri ale existenŃei omeneşti şi de
chinurile groaznice prin care altfel ar trebui să treacă singuri şi
care Ńin de rezolvarea multiplelor lor probleme de viaŃă. Şi toŃi
vor fi fericiŃi în felul acesta, toate milioanele de finite, în afară
doar de cele câteva sute de mii care vor dirija viaŃa lor.” (F.M.
Dostoievschi – FraŃii Karamazov/Marele Inchizitor)
Inchizitor
N
e aflăm în plin război declarat nouă, oamenilor, de aşa
numiŃii „băieŃi deştepŃi” ai şcolilor economice, tip
Chicago, împreună cu multi-
multi şi supranaŃionalele, cu sediul
în Silicon Valley, California. Vârful de lance al ultimilor
numiŃi îl reprezintă desigur Universitatea SingularităŃii, aflată pe
terenul unei baze NASA, gard în gard cu binecunoscută „firmă”
Google.
Dacă despre legionarii Chicago, numiŃi „asasini economici”, a
căror activitate o simŃim pe propria noastră piele, s-au scris multe
Lohanul nr. 29, martie 2014
 Dezbateri
lucruri şi mai ales fapte, despre robotizarea şi tehnologizarea
omenirii pornită şi clonată în mod exponenŃial în laboratoarele
aflate pe coasta de Vest a SUA se vorbeşte mult prea puŃin.
Despre ce este vorba
Am început să ne transformăm într-oo direcŃie care nu are nimic în
comun cu marile legi ale Cosmosului (Lumilor). Am început să ne
mişcăm contra naturii, fiecare dintre noi având cel puŃin o
prelungire tehnologică: mobil, smart phone, laptop etc.
Datorită progreselor tehnologice care au luat--o cu mult înaintea
minŃii, Cyborgul uman este deja o realitate, structurile interesate
economic şi militar de această nouă „piaŃă” în formare investind
masiv în acest proiect.
Noul proces de transformare a omului (sic!) se numeşte
transumanism.
ansumanism. Iar Universitatea SingularităŃii care conduce acest
front împotriva Omului are următoarele intenŃii:
1. Crearea unei lumi în care vom fi din ce în ce mai deconectaŃi
fizic şi emoŃional, dar în care se introduc dispozitive care limitează
din ce în ce mai mult libertatea persoanei;
2. O lume în care felul de viaŃă şi modul de existenŃa vor fi
tehnicizate;
3. Facilitarea trecerii de la cultura timpului la cea a calculatorului;
respectiv trecerii de la logica orarelor la cea a programelor.
Scopul final
nal este: crearea unei lumi fără oameni de omenie, pentru
deservirea unei elite satanice.
Asistăm deja neputincioșii cum tăvălugul pârjolitor al acestor
mecanisme tehnologico-economico-financiare financiare distrug lumea.
Nici Ńara noastră nu a fost lăsată deoparte în acest joc, fiind împinsă
în linia întâi, la periferia unor structuri mult mai agresive decât mi-
mi
aş fi putut închipui. Veştile nu sunt din cele mai bune:
Statul naŃional deja se destramă. Industria românească a fost făcută
praf. Agricultura, de asemenea. Zeci de mii de doctori şi alte
milioane de familii tinere părăsesc Ńară.
Credincioşii ortodocşi sunt daŃi afară din serviciu, datorită curajului
civic arătat, datorită luptei lor împotriva unor noi curente sociale
bolnave, perverse.
Romanii sunt bătuŃi şi persecutaŃi în propria lor țară de aşa-
numitele minorităŃi naŃionale. În trei - patru ani, manualele şcolare
de tip carte vor fi retrase şi înlocuite cu un nu ştiu ce
tehnologic. Infrastructura şi natura, adică „arterele” şi „plămânii”
Ńării, sunt grav bolnave.
lnave. Iar lista poate continua.
Sunt probleme de domeniul SiguranŃei NaŃionale
Se pare însă că şi acestea au fost „liberalizate”, aruncate în ograda
comercianŃilor ambulanŃi. Noi, romanii, suntem victime colaterale
ale acestui război început; şi nu degeaba
ba vorbea Sanctitatea Sa Prea
Fericitul Părinte Patriarh Kirill despre urmărirea şi persecuŃia
actuală a creştinilor. (În paralel, un studiu recent al Vaticanului
vorbeşte de cifra de 10 000 de creştini care dispar anual, în mod
brutal, în lume.) În Ńările europene se constată o decimare prin
diferite metode a oamenilor, în special a creştinilor. Noi, românii,
am pierdut deja în cursul a aproximativ două decenii aproape un
sfert din populaŃie.
p. 260
Crunt războiul
Dl. Kurzweil, conducătorul acestui proiect de robotizare a
societăŃii, este considerat de către Bill Gates cel mai bun profet al
timpurilor noastre. Eu cred că este mai degrabă un sinistru
programator al viitorului. Dânsul considera că, prin pomparea
exponenŃială cu date informaŃionale, statele şi guvernele
guv lumii nu
mai au timp decât să reacŃioneze pasiv la schimbările deja
existente. Prin acest proces galopant inflaŃionar pe mai multe
segmente, globalizarea mult dorită se realizează. Interesant este ca
şi maşina de tipărire a banilor numită FED acŃionează
acŃion asemănător.
Revenind la caracterul acestui articol, doresc să atrag atenŃia asupra
pericolului tehnologizării treptate a omenirii şi aruncării noastre în
Gulagul numit al şaselea continent,
continent spaŃiu virtual lipsit de Duhul
Sfânt, deci de Dumnezeu, unde vom fi controlaŃi punctual şi fără
milă de maşini. Nu mai avem mult de aşteptat, „intelighenŃia” din
Silicon Valley aşteaptă „trezirea” emoŃională a maşinilor cu
preluarea imediată a pârghiilor de putere.
Dacă acum câteva zeci de ani asistam la cereri de azil, numite
politice, în curând vom vorbi de un azil cultural. Indivizii care nu
vor reuşi să se adapteze la noua situaŃie, excluşi de „noua societate
modernă”, îşi vor căuta un loc real unde pot fi oameni de omenie.
O nouă Europă clădită pe fundamente ateiste, în care credinŃa
creştină, multiculturalismul, toleranța
toleran nu se regăsesc, mai mult,
sunt gonite, o Europă care pregăteşte sancŃiuni împotriva celor ce
gândesc altfel, o Europă care facilitează degenerarea speciei umane
nu mai poate fi o stea călăuzitoare ci este una căzătoare.
Este deci, datoria noastră faŃă de noi, copiii noştri, faŃă de
Dumnezeu să creăm şi să dezvoltăm un Nou Legământ (al treilea?),
un nou sistem de funcŃionare a societăŃii, bazat pe Legile Sacre ale
Spiritului Dumnezeiesc,
eiesc, pentru a putea exista mai departe ca
oameni şi, de ce nu, spre a ne putea mântui.
Doamne ajută! (Articol preluat din Revista Lumea)
Noua Ordine Mondială – manipularea
ştiinŃifică a realităŃii noastre
dintr carte intitulată Perspectiva
Citatele mai jos sunt dintr-o
ştiinŃificăă a autorului Bertrand Arthur William Russell, un
renumit filozof britanic, un susŃinător al eugeniei şi al
Guvernului Mondial,, apărută în 1954.
1954
E
l a avut o influenŃă uriaşă
riaşă în dictatura ştiinŃifică în
î care noi
toŃi trăim în ziua de azi. Citatele următoare descriu modul
în care guvernele utilizează propaganda în şcolile
publice, televiziune şi filme pentru a modela opinia publică
şi credinŃele, în vederea manipulării largi a populaŃiei in
beneficiul elitei.
Manipularea ştiinŃifică a Gândirii Publice
Lohanul nr. 29, martie 2014
 Dezbateri
”Ştiinta ne-a dat, prin succesiune, puterea asupra naturii
neînsufleŃite, puterea asupra plantelor şi a animalelor şi în cele din
urmă puterea asupra fiinŃelor umane.” “Acesta este tipul de
manipulare al idealiştilor care vor crea societatea ştiinŃifică. Pentru
astfel de oameni, în zilele noastre, Lenin este arhetipul şi Mao
Zedong. “Toate puterea reală va fi concentrată în mâinile celor care
înŃeleg arta manipulării ştiinŃifice”. “Ştiinta va fi studiată cu
sârguinŃă şi va fi strict limitată la clasa conducătoare. PopulaŃiei
nu-i va fi permis să ştie cum i-au fost generate convingerile
sale“, în alte cuvinte, publicului nu-i va fi permis să ştie
cum credinŃele şi opiniile lui au fost ştiinŃific manipulate de
către guvern pentru a gândi intr-un anumit fel. ” Va fi de
aşteptat ca bărbaŃii şi femeile de rând să fie docili, harnici,
punctuali, nepăsători şi mulŃumiti. Dintre aceste calitati,
probabil, mulŃumirea va fi considerată cea mai importantă. În
scopul de a o produce, toate cercetările de psiho-analiză,
behaviorism şi biochimie vor fi aduse în joc.”
Modelarea Sclavului Perfect pentru a fi mulŃumit cu sclavia lui
Copiii “vor petrece mult timp în aer liber şi nu li se va acorda
nici o carte de studiu în plus decât este absolut necesar. La
temperamentul astfel constituit, docilitatea va fi impusă de
metodele de instrucŃie cazonă sau poate prin metodele mai noi
utilizate la Boy Scouts. ToŃi băieŃii si toate fetele vor învăŃa de la
o vârstă fragedă să fie ceea ce se numeşte “co-
operativ”,adică, să facă exact ceea ce face toată lumea.
IniŃiativa va fi descurajată la aceşti copii şi nesupunerea, fără
a fi pedepsită, va fi eliminată din ei in mod ştiinŃific. Planul de
învăŃământ va fi în mare parte ghidat, iar atunci când ei se vor
apropia de sfârşitul anilor de şcoală vor fi învătat deja ce
este comerŃul . Pentru a stabili ce tip de comerŃ vor adopta, experŃii
le vor evalua aptitudinile. LecŃii oficiale, vor fi realizate prin
intermediul cinema-ului sau al radio-ului, astfel încât un profesor
să poată da lecŃii simultane în toate clasele de-a lungul unei Ńări
întregi (învătământul la distanŃă care se practică cu succes azi prin
intermediul internetului-n.m). Menirea acestor lecŃii, desigur, va fi
ca ele sa fie recunoscute ca sursa a unei înalte calificari, rezervate
pentru membrii clasei de guvernare. “
”Este de aşteptat ca progresele în fiziologie şi psihologie să ofere
guvernelor un control mult mai mare asupra mentalităŃii
p. 261
individuale decât au acum chiar şi în Ńările totalitare. Fichte a
statutat că educaŃia ar trebui să vizeze distrugerea voinŃei libere,
astfel încât, după ce elevii au terminat şcoala, să fie incapabili,
pe tot parcursul restului vieŃii lor, de a gandi sau acŃiona altfel
decât institutorii lor ar fi dorit. Dar în timpul lui acest lucru a
fost un ideal de neatins: ceea ce el a considerat a fi cel mai bun
sistem existent l-a produs pe Karl Marx. În viitor, aceste lipsuri nu
sunt prevazute să apară în cazul în care există o dictatura. Dieta,
preparatele injectabile, precum şi interdicŃiile stricte se vor
combina, de la o vârstă foarte fragedă, pentru a produce
un gen de caracter şi un gen de credinŃe pe care autorităŃile le
consideră de dorit şi orice critică serioasă la
adresa puterilor va deveni imposibilă psihologic. Chiar dacă
toŃi trăiesc mizerabil, toŃi vor crede despre ei înşişi ca
sunt fericiŃi, pentru că guvernul le va spune că sunt aşa. “
“În ceea ce priveşte lucrătorii manuali (muncitorii), ei vor fi
descurajati să gândeasca serios: locurile lor de munca vor fi
făcute cât mai confortabile şi programul lor de muncă va fi
mult mai scurt decât este în prezent; ei nu vor avea
frica sărăciei sau a nenorocirilor pentru copiii lor. De îndată
ce stau peste orele de lucru, activităŃi de divertisment le vor fi
furnizate, sau alt gen de activitati, pentru a le provoca o veselie
sănătoasă precum şi pentru a preveni orice gânduri de
nemulŃumire, care altfel le-ar putea înnoura fericirea “.
Propaganda: de la sala de clasă la Hollywood
” Se pare ca tehnica publicitara ne arată că, în marea majoritate a
colŃurilor lumii orice propunere va obŃine acceptarea dacă este
reiterată în aşa fel încât să rămână în memorie. Cele mai multe
dintre lucrurile pe care le credem, le credem pentru că noi le-
am auzit afirmate[de alt cineva]; nu ne amintim unde sau de ce
au fost afirmate, de aceea suntem în imposibilitatea de a fi
critici chiar şi atunci când afirmaŃia a fost făcută de către un
om al cărui venit va fi majorat prin acceptarea acesteia şi chiar
daca nu a fost susŃinută de nici un fel de dovezi. “(ex: cât profită
Al Gore de pe urma minciunii că CO2 controlează temperatura de
pe pământ.) “Reclamele tind, pe masura ce tehnica devine tot mai
perfecŃionata, să fie mai puŃin şi mai puŃin argumentative, şi mai
mult şi mai mult izbitoare. Atât timp cât se creaza o impresie,
rezultatul dorit este atins. “
“Luând acest fapt în considerare în mod natural ne
întoarcem la subiectul educaŃie, care este a doua mare
metodă de propagandă publică. EducaŃia are două scopuri foarte
diferite; pe de o parte are ca scop dezvoltarea individului şi oferirea
cunoştintelor, care vor fi utile pentru el; pe de altă parte, acesta are
ca scop producerea de cetăŃeni, care vor fi convenabili pentru
stat sau pentru Biserica, care se vor ocupa cu educarea lor.
Până la un punct aceste două scopuri coincid în practică: este
convenabil pentru stat ca cetăŃenii să fie capabili să citească şi să
aibă unele aptitudini tehnice în virtutea cărora sa fie în măsură să
facă o munca de producŃie; este convenabil ca aceştia să aibă
suficient caracter moral pentru de a se abŃine de la o crima fără
Lohanul nr. 29, martie 2014
 Dezbateri
succes, precum şi să aibă suficiente informaŃii pentru a fi în măsură
să-şii dirijeze viaŃa. Dar atunci când vom trece dincolo de aceste
cerinŃe elementare, interesele individuale pot intra în conflict de
multe ori cu cele ale statului sau ale Bisericii. Aceasta în special în
ceea ce priveşte credulitatea. Pentru cei care au
controlul publicităŃii,
ii, credulitatea este un avantaj, în timp ce pentru
individ o puterere de judecata critică este mai mult decat probabil să
fie benefică; în consecinŃă, statul nu vizează produce
unei deprinderi ştiinŃifice a minŃii, cu excepŃia unei mici minoritati
de experŃi, care sunt bine plătiti, şi, prin urmare, ca regulă,
suporteri ai status quo-ului.
ului. Printre cei care nu sunt bine plătiti
credulitatea este mai avantajoasă pentru stat; în consecinŃă, copiii
la şcoală trebuie să înveŃe ceea ce li se spune şi sunt pedepsiŃi în
cazul în care exprima neîncredere. În acest fel, un reflex
condiŃionat este stabilit, conducând la credinŃa în orice s-a spus
autoritar de către persoanele în vârstă, ca importanŃă”. ” Per
ansamblu, în prezent în educaŃie, forma de loialitate faŃă de
stat cea mai accentuată este de ostilitatea faŃă de duşmani”. (ex:
urăşti musulmanii care se presupune ca au provocat 9 / 11.)
Predarea UniformităŃii prin Hollywood şi Televiziune
“InvenŃiile şi tehnicile moderne au avut o influenŃă puternică în
promovarea uniformitatii de opinie şi în a-ii face pe oameni mai
puŃin individuali decât erau. [...] Dar, în lumea moderna există
trei mari surse de uniformitate în plus faŃă de educaŃie: acestea
sunt presa, cinema-ul şi radio-ul.
“Poate că cel mai important dintre toti agenŃi moderni de
propagandă este cinema-ul. În cazul în care cinematograful
este implicat, motivele tehnice ale productiilor de mare amploare,
care duc la uniformitate la nivel mondial sunt supra-copleşitoare.
supra
Costurile unei producŃii bune sunt colosale, osale, dar nu sunt
mai mici dacă aceasta este expusă rar decâtt dacă este expusă mai
des şi peste tot “. ” Marea majoritate a tinerilor, în aproape
ap toate
Ńările civilizate îşii derivă ideile lor despre dragoste, onoare, mod de
a face bani, precum şi despre importanŃa hainelor bune, de la serile
petrecute pentru a vedea ce crede Hollywood-ul ul că este bun pentru
ei. Mă îndoiesc că toate şcolile şi bisericile combinate
combina la un loc, au
ca influenŃă aşa de mare ca sălile de cinema, în î ceea ce priveste
opiniile tinerilor cu privire la astfel de chestiuni intime ca dragostea
şi căsătoria precum şi modul de-aa face bani. Producătorii de la
Hollywood sunt marii preoŃi ai unei noi religii”.
Depopularea - Cheia spre Guvernul Mondial
”Există trei modalităŃi de fixare a unei societăŃi în ceea ce
priveşte populaŃia. Prima este de controlul naşterilor, a doua
este pruncuciderea sau chiar războaiele distructive, iar a treia
că o societate ştiinŃifică a lumii nu poate fi stabilă,
stabilă cu excepŃia
cazului în care există un Guvern Mondial… Numai dacă…o
putere sau un grup de puteri ies victorioase
victorioa şi purced la a
stabili un Guvern Unic Mondial cu monopol asupra forŃei
armate, [în acest caz] este clar că nivelul civilizaŃie trebuie să
fie intr-un declin continuu. . . “
p. 262
În concluzie, unul dintre cele mai mari exemple de manipulare
ştiinŃifică a societăŃii
ietăŃii noastre este discuŃia despre încălzirea globală;
elitele au inundat pieŃele mass-media
media cu o propaganda care îi va
face şi mai bogaŃi şi care implanteaza în psihicul uman ideea că
oamenii nu sunt buni pentru mediul înconjurător. Ei au
propagat afirmaŃia că CO2 - element esenŃial al vieŃii-este
vieŃii un gaz
toxic care ar trebui să fie reglementat de către
că un Guvern Mondial.
Elita globală a încercat să convingă întreagaî lume să accepte
propunerea că oamenii sunt răi şi că toate activităŃile umane trebuie
să fie reglementate de dragul planetei. Acesta este doar unul dintre
numeroasele
eroasele exemple despre manipulările ştiinŃifice în î formarea
opiniilor şi credinŃelor publicului. Copiii sunt loviti din greu de
propagandă, nu doar la TV şi în filme, dar şi în salile de curs; aşa
cum spunea Russell, şcolile
colile publice sunt un laborator pentru
conturarea sclavului perfect; ei convertesc minŃile tinere pentru a
accepta Religia Noiii Ordini Mondiale, care se ocupă
cu reglementarea şi distrugerea vieŃii umane pe pământ.
Nu uitaŃi ca Bertrand Russell a scris această carte în
î 1954.
(preluat din: http://mucenicul.wordpress.com)
http://mucenicul.wordpress.com
O privire lucidă asupra propriei vieŃi
Timpul liber şi trezirea spirituală
Alexandru HARIS
Motto: „Poirot - Am spus «Mă gândeam». Este un admirabil
exerciŃiu, prietene. Continuă-l.”
l.”
(Agatha Christie, Pericol la End House)
Cum arată în anul 2014 o zi din viaŃa vi unui om aşa-zis
obişnuit? Se trezeşte, are grijă să pregătească copiii de
grădiniŃă/şcoală, îi duce la grădiniŃă/şcoală, apoi se îndreaptă spre
propriul serviciu unde rămâne eventual până seara târziu când
revine acasă obosit frânt şi mănâncă, „răsfoieşte”
„răsfoie canalele tv
eventual cu un ziar în mână şi apoi adoarme. La această schemă de
bază se mai adaugă grijile lunare pentru plata luminii, întreŃinerii,
gazelor, tot ce se mai cere copiilor la şcoală etc. Toată această
schemă converge către o presiune economică
econ destul de mare care
forŃează fiinŃa umană la căutarea a încă unei surse de venit, încă un
servici cel puŃin part time,, pentru acoperirea necesităŃilor. Cam aşa
arată viaŃa obişnuită a unei fiinŃe umane din marea masă a celor
mulŃi, în prezent. CredeŃi că s-aa ajuns întâmplător la un astfel de
„tipar” de viaŃă? Aspectul referitor la viaŃa omului: „Popoarele
sunt înlănŃuite prin munca grea cu mai multă eficienŃă şi tărie
decât au fost înlănŃuite de sclavie şi robie. Din sclavia antică ori
din robia Evului Mediu se mai putea scăpa uneori, într-un într fel sau
altul. Sclavii puteau fi răscumpăraŃi, dar astăzi noi urmărim ca
majoritatea oamenilor să nu poată scăpa de mizerie. mizerie Drepturile
pe care noi le-am am înscris în constituŃii sunt himerice închipuiri
pentruu mulŃime, deoarece ele sunt neadevărate. Toate aceste aşa- aşa
zise «drepturi ale poporului» nu pot exista decât în închipuire,
fiindcă în realitate ele nu pot fi înfăptuite niciodată. (…) Drepturile
republicane sunt o amăgire pentru bietul om: nevoia unei munci
aproape zilnice nu-ii îngăduie să se folosească de ele; ele în schimb,
aceste drepturi îi iau şi garanŃia unui câştig statornic şi sigur,
Lohanul nr. 29, martie 2014
 Dezbateri
punându-l la bunul plac al grevelor patronilor sau camarazilor.
(…) AristocraŃia, care se bucura de dreptul asupra muncii
lucrătorilor, avea interes ca muncitorii să fie sătui, sănătoşi şi
puternici. Interesul nostru este, dimpotrivă, ca toŃi creştinii să
degenereze cât mai repede. Puterea noastră izvorăşte din lipsuri,
din foame cronică, din slăbiciunea muncitorului, deoarece toate
acestea îl supun voinŃei noastre şi îl fac să-şi piardă şi puterea şi
hotărârea de a se împotrivi acestei voinŃe. Foamea dă capitalului
mai multe drepturi asupra muncitorului decât căpătase aristocraŃia
de la puterea regilor şi a legilor. Prin mizerie şi prin ura pe care o
produce ea, noi îndrumăm mulŃimile, ne folosim de mâinile lor
pentru a zdrobi pe cei ce se împotrivesc planurilor noastre.”
Prin toată munca pe care fiinŃa umană trebuie să o depună pentru a
trăi în mod decent împreună cu familia sa, timpul său liber se
reduce la cel pentru mâncat şi dormit, uneori şi acesta destul de
insuficient. Unii îşi pot pune întrebarea: de ce are nevoie fiinŃa
umană de timp liber? Este nevoie să răspundem? Tu, cititorule
drag, care ai ajuns aici cu lectura acestui articol… nu faci aceasta,
nu eşti acum în timpul tău liber? Timpul liber este o constantă
necesitate pentru fiecare fiinŃă umană, dar probabil că foarte puŃini
îşi dau seama de aceasta. Timpul liber este unul din bunurile cele
mai preŃuite ale fiinŃei umane şi aproape singurul bun de care fiinŃa
umană poate dispune după cum doreşte sufletul său. Dacă vrea ...
să studieze, să cugete, să se informeze sau să joace fotbal, să
meargă pe stadion, să se întânească cu prietenii, exact după cum îşi
doreşte.
Din păcate, cei care dirijează din umbră ce se petrece pe această
planetă ştiu valoarea timpului liber şi urmăresc să le răpească
oamenilor chiar și libertea de a alege ce să facă cu puținul timp
care le rămâne după ce și-au încheiat munca și celelalte îndatoriri.
Prin reclame şi o mass-media vicleană, manipulatoare, intenŃiile
fiinŃelor umane de a realiza ceea ce le-ar ajuta cu adevărat în
propria evoluŃie şi elevare spirituală sunt deviate către activităŃi
banale, care să le consume energia şi, bineînŃeles, banii. În
protocolul al XIII-lea francmasonic, este specificat astfel: „Vom
face aceasta pentru ca aceste gloate ale poporului să nu ajungă la
nimic profund prin cugetare. Eventual îi vom opri eficient de la
gândire prin petreceri şi sport, prin jocuri, prin desfătări vicioase,
prin înlănŃuiri de patimi şi prin case de toleranŃă publice. Îndată
vom pune apoi prin presă concursuri banale de arte şi tot felul de
sporturi. Aceste preocupări de masă vor îndepărta pentru
totdeauna spiritele de la chestiunile elevate unde am avea mult de
luptat cu ele. Oamenii, dezobişnuindu-se din ce în ce mai mult să
gândească spontan şi independent numai prin ei înşişi vor ajunge
să vorbească datorită propagandei noastre tocmai aşa cum gândim
p. 263
noi. Datorită superficialităŃii şi a lenii lor de a gândi, noi vom fi
singurii care vom da impulsuri şi îndrumări cugetării, mai ales
prin intermediul anumitor persoane care, bineînŃeles, nu vor fi
deloc bănuite de a avea legături strânse cu noi.”
Această deviere indusă a modului în care fiinŃa umană îşi poate
petrece timpul liber este, din punct de vedere spiritual, un pericol
„îmbrăcat” în iluzia libertăŃii şi a relaxării sau plăcerii. Este
pericolul ca ea să stagneze, să nu evolueze, să nu se trezească cu
adevărat la ceea ce poate fi. Este pericolul de a rămâne într-un
stadiu, de fapt, subuman aşa cum se afirmă în Casa Domnului:
„Omul lipsit de sete pentru cunoaşterea superioară nu a atins încă
statutul propriu-zis de om – în adevăratul sens al cuvântului –
nefiind decât un animal în formă umană, incapabil să se gândească
la altceva decât la hrană, iar apoi la somn sau la împerechere. El
este complet lipsit de alte preocupări, cu excepŃia celor care
privesc funcŃiile sale naturale şi confortul material, cum ar fi
procurarea hranei şi a unui loc călduŃ şi moale în care să se
odihnească.
Da, ar trebui să evitaŃi asemenea oameni, căci în ei nu trăieşte
decât sufletul animal, care nu aspiră să îşi transceandă statutul său
preexistenŃial, preferând să mănânce decât să facă vreo muncă sau
vreun efort pentru trezirea ulterioară a spiritului nemuritor din
interiorul său. Asemenea oameni nu au nimic sfânt în ei cu
excepŃia stomacului lor! (…) Dacă cineva este însetat de
cunoaştere, spiritul lui este deja trezit, la fel cum copilul care suge
la sânul mamei sale este deja trezit la viaŃă! Ce îşi doreşte însă un
asemenea copil? Pentru ce plânge el? Pentru hrană! El nu-şi
doreşte altceva decât să mănânce!
Trezit din lungul său somn, spiritul face acelaşi lucru: el plânge
de foame, strigându-şi setea de cunoaştere.” (Jakob Loerber,
Casa Domnului, vol.2, cap.60)
Dar această trezire este extrem de periculoasă pentru cei care
doresc să conducă din umbră această planetă, întrucât oamenii
(treziŃi) vor realiza că aceştia nu le vor nici binele, nici bunăstarea,
nici sănătatea, nimic – doresc doar să îi folosească ca pe o masă de
sclavi oarbă şi adormită, pentru propriul lor folos. Dar destinul
omului, înscris în el prin însăşi existenŃa scânteii divine ce o poartă
în spiritul său nu este acela de a fi sclav. Dar pentru aceasta, trebuie
să fie însetat de cunoaştere spirituală, trebuie să îşi folosească
timpul liber cu înŃelepciune şi trebuie să depună efortul de a se
trezi.
„RăspundeŃi-Mi însă cu toată sinceritatea: se va simŃi copilul
hrănit dacă mama îi va da degetul să-l sugă sau un alt biberon,
care nu-i oferă substanŃele nutritive de care are nevoie? Oricât de
mult i-ar da să sugă, dacă mama nu-i asigură şi adevărata hrană
de care acesta are nevoie, mai devreme sau mai târziu copilul va
pieri, căci viaŃa lui nu poate fi prezervată fără substanŃa necesară.
ÎnŃelegeŃi acest adevăr? (…) În mod similar, spiritul este însetat de
adevăr, singura sa hrană reală. Dacă nu faceŃi altceva decât să vă
potoliŃi spiritul cu o cunoaştere goală, lipsită de orice substanŃă
spirituală, spuneŃi-Mi cum ar putea progresa spiritul vostru?”
(Jakob Loerber, Casa Domnului, vol. 2, cap.60)
Lohanul nr. 29, martie 2014
 Dezbateri

Institutul pentru Tehnologii Avansate al
Serviciului Român de InformaŃii (SRI) are o
aplicaŃie software care-ii permite să afle chiar şi
informaŃiile şterse din memoria iPhone-urilor.
iPhone
Serviciul Român de Informații
ii poate accesa chiar și
fișierele șterse de pe iPhone-uri
Aplicaţia iXAM, cumpărată de institutul care oferă suport tehnic
9 semne evidente ce indică pentru noi că, fără
îndoială, elita mondială a aşa-zişilor
aşa «iluminaŃi»
îşi pierde din ce în ce mai mult puterea
Prof. George BIANU – Bucureşti
Roata implacabilă a acŃiunii şi reacŃiunii se întoarce,
iată, spre a pedepsi aşa cum se cuvine sinistra
sinist elită mondială
ce a făcut până acum felurite jocuri criminale pe această
planetă.

pentru operaţiunile SRI, vizează "extragerea şi analizarea datelor
stocate în memoria dispozitivelor produse de Apple de tip iPod,
iPad, iPhone (inclusiv iPhone 4)", potrivit unui document oficial.
of În
plus, programul este capabil să recupereze şi fişierele ce au fost
şterse din memoria dispozitivelor mobile luate în vizor. De
asemenea, nici codul de siguranţă, cel în baza căruia sunt blocate
telefoanele inteligente, nu mai este în siguranţă, aplicaţia
a putând
să-ll identifice fără a produce "modificări detectabile ulterior
analizei", scrie
www.ziarulring.ro.
P
e măsură ce aşa-zişiizişii „iluminaŃi” se îndreaptă către o
înfrângere devastatoare în ceea ce priveşte planurile lor
mârşave referitoare la războiul din Siria, tot mai multe
semne apar şi indică
ndică faptul că stăpânirea celor răi şi
puternici descreşte într-un
un ritm rapid.
În ultima decadă, elita satanică a aşa-zişilor
aşa „iluminaŃi” s-a aflat
într-o cursă dementă de a-şii consolida puterea asupra lumii. Acesta
a fost de altfel tot timpul planul lor diabolic, viclean şi ticălos. Prin
evenimentele pe care le-auau declanşat la data de 11 septembrie 2001,
aceşti criminali ce acŃionează din umbră au urmărit să dea o
violentă lovitură umanităŃii, continuându-şi
continuându apoi maşinaŃiunile lor
monstruoase prin intermediul
ediul crizei financiare ce a survenit în anul
2008.

Cu toate acestea, jalnicul lor plan diabolic este destinat eşecului,

căci fiinŃele umane sunt menite să îşi ghideze cel mai adesea
acŃiunile în conformitate cu liberul lor arbitru, şi este evident că ele
nu au fost create de DUMNEZEU pentru a fi în permanenŃă
manipulate şi controlate întocmai ca nişte sclavi. Cu cât această
penibilă „elită” încearcă cu disperare să controleze din ce în ce mai
mult umanitatea, cu atât mai mult starea de entropie, de criză se
adânceşte. Pentru cei care nu cunosc ce înseamnă entropia,
Analiza Facebook-ului şi a locaŃiilor GPS precizăm că aceasta reprezintă lipsa ordinii sau a predictibilităŃii, şi
ea face să apară o afundare gradată în dezordine şi în haos.
Cei care se aşteptau ca datele extrase să vizeze doar registrul de
apeluri, respectiv apelurile primite, efectuate şi ratate, şi SMS-urile
SMS Deşi clica malefică a
sau mailurile, se înşală. În afară de acestea, aplicaŃia de analiză a aşa-zişilor
dispozitivelor mobile "suspecte" pe care o are Institutul pentru „iluminaŃi” se
Tehnologii Avansate mai poate afla şi informaŃii referitoare la bucură încă de
ultimele adrese de internet accesate, deci nu ar fi exclusă în acest feluritele avantaje
sens nici reŃeaua de socializare Facebook.
cebook. Pot fi verificate şi financiare imense pe
informaŃii referitoare la conturile de e-mail mail folosite şi la care le are în faŃa
conexiunile WiFi şi Bluetooth realizate şi nu sunt "iertate" de la maselor, mulŃi dintre
analiză nici agenda telefonică şi coordonatele GPS ale locaŃiilor membrii acestei clici
salvate. au ajuns actualmente
să se resemneze cu
Pozele şi filmuleŃele, la control! ipostaza de tirani
aproape declaraŃi
pentru a-şişi menŃine controlul sălbatic asupra oamenilor. AcŃionând
Şi fişierele de tip multimedia, şi anume cele audio, video şi înn felul acesta, ei îşi dezvăluie însă adevărata faŃă întunecată şi
fotografiile, pot fi extrase din telefoanele inteligente cu ajutorul monstruoasă pe care mult timp au ascuns-o
ascuns cu viclenie sub o mască
aplicaţiei pentru care Institutul pentru Tehnologii Avansate şi-a şi înşelătoare. Datorită transformărilor majore ce apar pe planeta
prelungit licenţa până în vara acestui an. Acestora
Aces li se adaugă Pământ, actualmente această manevră mârşavă nu mai este cu
fişierele de tip text şi office, precum şi informaţiile generale putinŃă.
despre dispozitivul mobil analizat şi seria cartelei SIM.
Pe zi ce trece, tot mai multe fiinŃe umane se trezesc şi devin din ce
în ce mai conştiente.
ente. Aceasta se petrece cel puŃin
puŃ în acelaşi ritm în
p. 264 Lohanul nr. 29, martie 2014
 Dezbateri
care elita diabolică îşi poate construi închisoarea generalizată pe
care au plănuit-o pentru întreaga omenire, asemănătoare sinistrei
Matrix. Chiar dacă ei fac eforturi disperate spre a manipula şi spre
a subjuga masele, aceasta nu prea le mai merge, căci spre a-l
parafraza pe genialul poet Victor Hugo: „Nicio armată nu poate
opri şi nu va reuşi să oprească o idee creatoare, nouă al cărei timp
a sosit.”
Vă oferim în continuare 9
semne ce evidenŃiază
faptul că elita aşa-zişilor
„iluminaŃi” îşi pierde din
ce în ce mai mult
controlul pe care anterior
îl exercita asupra
populaŃiei:
1. Este din ce în ce mai evident pentru noi toŃi că minciunile
oficiale nu prea mai prind la oameni
Pur şi simplu, minciunile gogonate pe care ei le spun şi apoi le
repetă până la saturaŃie nu mai funcŃionează. Anterior, a fost o
vreme în care minciunile oficiale, mai ales cele privitoare la război
şi la pace, erau crezute. Aceasta se petrecea mai ales datorită
faptului că oamenii simpli şi naivi îşi spuneau: „Cum ar fi posibil
să fi minŃit chiar în halul acesta cu privire la astfel de aspecte care
sunt atât de importante şi de grave?” La modul general vorbind,
fiinŃele umane credule şi naive sunt dispuse să creadă, datorită
ignoranŃei ce le caracterizează, şi chiar au tendinŃa să îşi imagineze
că li se spune adevărul atunci când este în joc chiar viaŃa lor. Cu
toate acestea, până la urmă aproape nimeni nu mai poate să creadă
în promisiunile înşelătoare şi toate minciunile ce au fost repetate la
nesfârşit, până la saŃietate, fără a fi măcar o singură dată urmate de
fapte. Această stare de fapt face ca chiar şi dacă cei care se află
acum la putere ar începe de acum înainte să spună adevărul şi
numai adevărul, foarte puŃini ar mai fi cei care ar fi dispuşi să-i
creadă.
2. Actualmente, încrederea în politică şi în politicieni a ajuns să
fie aproape inexistentă
La ora actuală, în special oamenii politici americani nu se mai
bucură decât de o infimă simpatie din partea maselor. Încrederea în
guvern este mai scăzută decât oricând aproape peste tot în lume.
Sondajele de opinie corecte şi cinstite indică faptul că în multe
locuri de pe această planetă doar 10 % dintre oameni mai au
încredere în guvernanŃi. Cu alte cuvinte, 90 % din populaŃie nu mai
are deloc încredere că actualii guvernanŃi corupŃi, cameleonici şi
vicleni sunt suficient de competenŃi pentru a se mai afla în
continuare la putere.
Un fapt petrecut în America – de curând un bărbat curajos l-a
ameninŃat faŃă în faŃă pe senatorul american John McCain că va
veni vremea când va fi arestat pentru trădare – este pentru noi un
aspect semnificativ ce nu ar fi fost cu putinŃă în urmă cu doar un an
sau doi.
3. Mass-media ce este aservită puterii nu mai beneficiază
aproape deloc de credibilitate
Cele mai recente sondaje de opinie arată că peste 70 % din
populaŃie nu mai are încredere în ştirile ce sunt difuzate de mass-
media oficială. Având în vedere acest aspect, nu trebuie să ne mai
p. 265
mire faptul că de curând mass-media oficială a eşuat în a promova
minciunile sfruntate referitoare la pretinsul incident chimic din
Siria. Cu toate că deŃin monopolul asupra mijloacelor mass-media,
aceşti dezaxaŃi cruzi şi plini de viclenie care au condus până acum
lumea nu mai pot susŃine că albul este pur şi simplu negru doar
pentru că aşa spun ei.
3. Din ce în ce mai des, corupta elită financiară bancară
începe să fie respinsă
De curând, Ungaria a devenit prima Ńară ce a urmat cu mult curaj
exemplul Islandei, respingând putreda elită bancară internaŃională
(FMI). Mai mult decât atât, Ungaria se gândeşte să îi dea în
judecată pe foştii prim-miniştri ce au înşelat şi au înrobit populaŃia
prin intermediul dobânzilor.
Devine astfel cu putinŃă să ne aşteptăm ca astfel de tendinŃe să
continue, fiind chiar posibil ca naŃiunile să se decidă să
rupă neîntârziat lanŃurile acestei sclavii, fără a mai considera
vreodată că este necesar sau firesc să plătească nişte aşa-zise datorii
imense şi inacceptabile către bănci.
4. Manevra abruptă de reabilitare a Vaticanului devine
din ce în ce mai evidentă
Sub domnia Papei Benedict, la Vatican au izbucnit o mulŃime de
scandaluri fără precedent, cum ar fi scandalul referitor la acoperirea
preoŃilor pedofili, sau scandalul manevrelor de spălare de bani şi
fraudă. Printr-un gest fără precedent, Papa Benedict s-a retras din
instituŃia papalităŃii într-un mod abrupt pentru a face loc unui papă
ce este doar în aparenŃă mai acceptabil: dubiosul Papă Francisc.
Prin toate măsurile pe care le-a luat de curând, Papa Francisc
acționează într-un mod viclean şi furibund pentru a recupera
reputaŃia paşnică şi în aparenŃă umilă a Bisericii. Fie că această
acŃiune – care în realitate este doar de fațadă – ce vizează
reabilitarea instituției bisericii este realizată chiar de papă, fie că
este promovată de mass-media, ce repetă la nesfârşit aceleași
ipocrizii, mesajul evident care transpare este cât se poate de clar: de
curând, Biserica a fost forŃată să realizeze această întoarcere la 180
de grade pentru a se salva (dacă aceasta va mai fi vreodată cu
putinŃă) de la o pierdere aproape completă a credibilităŃii.
5. Din ce în ce mai frecvent, soldaŃii refuză să se mai
supună orbeşte ordinelor oficiale care contravin
bunului simŃ şi conştiinŃei lor
Asistăm
actualmente la o
situaŃie fără
precedent. SoldaŃii,
cărora le este
interzis prin lege să
facă orice gen de
afirmaŃie de natură
politică, au început
totuşi să se pronunŃe
din ce în ce mai des
împotriva acŃiunilor nedrepte, criminale ale armatei Statelor Unite.
Asistăm în felul acesta la o mulŃime de situaŃii care sunt
surprinzător de asemănătoare cu ceea ce a afirmat cândva genialul
om de ştiinŃă Einstein: „Pionierii unei lumi lipsite de războaie sunt
Lohanul nr. 29, martie 2014
 Dezbateri
şi vor fi tinerii bărbaŃi şi tinerele femei care decid să refuze
serviciul militar.”
7. Statul poliŃienesc dur, inuman şi din ce în ce mai militarizat
apare deja în multe locuri pe această planetă
Unul dintre semnele evidente şi cele mai sumbre ce indică faptul că
penibila şi criminala elită mondială nu mai poate menŃine
strânsoarea lanŃului puterii, aşa cum o făcea anterior, îl reprezintă
structurarea
cvasievidentă a de oameni ce au fost între timp informate de pericolele grave pe
statului poliŃienesc
militarizat ce este
antrenat într-un
într mod
specific pentru a
combate prompt şi cu
brutalitate protestele
civile interne.
PoliŃiştii locali ce au
ajuns să fie chiar
dotaŃi cu tancuri şi
alte echipamente sofisticate de luptă activează deja împreună cu
agenŃii federali în cadrul unor comandamente de aşa-zisă securitate.
PrezenŃaa pentru prima oară în istorie, a unor unităŃi armate active
pe pământul american, faptul că reŃeaua de spioni a AgenŃiei
NaŃionale pentru Securitate (NSA) este folosită din plin de către
Garda Financiară (IRS) şi de către DEA (Drug Enforcement
Administration – AgenŃia Federală Americană pentru Combaterea
Drogurilor), faptul că prin intermediul Legii NDAA (National
Defense Autorization Act – Actul de Autorizare pentru Apărare
NaŃională) cetăŃenii americani au fost privaŃi de dreptul dre lor
constituŃional la un proces echitabil, reprezintă doar o parte dintre
manevrele viclene, tiranice care sunt realizate pentru a-ia proteja de
furia maselor pe aceşti criminali ce se află în spatele puterii
mondiale; iar prin astfel de măsuri se urmăreşte
reşte să fie evitate prin
teroare posibile revolte civile. Dincolo de aparenŃe, pentru noi este
cert că aceşti criminali ce se ascund şi acŃionează adeseori din
umbră sunt foarte speriaŃi că vor primi până la urmă exact ceea ce
merită pentru tot răul pe care l-au
au făcut atât poporului american, cât
şi întregii lumi, dedându-se
se la o mulŃime de acŃiuni criminale care,
multe dintre ele, sfidează ConstituŃia.
8. Mişcări ample de secesiune izbucnesc şi au loc pretutindeni
în lume
Un anumit stat care se separă de o entitate politică mai mare
reprezenta până nu de mult ceva cât se poate de neobişnuit. În
America, mişcările de secesiune au ajuns să fie din ce în ce mai
răspândite în mai multe regiuni, cum ar fi Colorado şi California. În
Europa, mişcări
cări ample de secesiune au loc în Spania şi în ScoŃia,
iar totodată mai multe naŃiuni UE flirtează deja cu ideea de a
renunŃa la moneda euro. Dincolo de aparenŃe, această
descentralizare este un semn sigur al entropiei.
9. OMG-urile (organismele modificate genetic) sunt respinse cu
vehemenŃă aproape pretutindeni în lume
Planul dement, viclean şi criminal al acestei clici a aşa-zişilor
aşa
„iluminaŃi” a fost şi este următorul: „Controlează
Controlează hrana, şi în felul
.” Chiar dacă este adevărată
acesta vei controla populaŃia.” adevă în teorie,
această afirmaŃie machiavelică devine din ce în ce mai greu de pus
în practică în vremurile pe care le trăim. Aşa-zişii
Aşa lideri OMG,
p. 266
precum Monsanto, au fost deja demascaŃi în ceea ce priveşte
planurile lor viclene şi criminale. Întreaga lor forŃă, atât economică,
dar şi politică nu mai este capabilă să înfrângă răspândirea
informaŃiilor cutremurătoare şi a cunoaşterii elementare referitoare
la pericolele pe care le reprezintă
zintă hrana modificată genetic şi ş
otrăvită din ce în ce mai mult în ultima
ulti vreme cu E-uri şi pesticide.
Atât în America, dar şi în alte Ńări din restul lumii, câmpuri întregi
de culturi ce au fost însămânŃate cu seminŃe de plante modificate
prin inginerie genetică (OMG) sunt arse în semn de protest. Masele
care le reprezintă toate acestea continuă actualmente să respingă
astfel de produse, iar legile referitoare la informaŃiile ce sunt
prezentate pe etichetele produselor alimentare devin pe zi ce trece
tot mai severe.
IERTAREA - SECRETUL DEZVĂLUIT AL
VINDECARII SPIRITUALE
Cristina COSTAS, Angela PETRESCU - Bucureşti
ŞtiinŃa modernă (în special fizica cuantică) afirmă
astăzi că Universul este de fapt o gigantică hologramă – în
care caracteristicile întregului sunt perfect echivalente şi
reproductibile în fiecare parte a sa - al cărei substrat este
conştiinŃa.
n acest fel ea confirmă principiile înŃeleptilor din întreaga lume
Î care consideră că lumea exterioară este doar o reflexie
interiorului nostru. Din acest motiv, din punct de vedere
reflexi a
spiritual întreaga responsabilitate faŃă de evenimentele din jurul
nostru revine într-oo foarte mare măsură fiecăruia dintre noi, exact
prin asumarea stării interioare cu care abordăm realitatea.
realitatea Din
păcate puŃini oameni în ziua de astăzi îsi pun măcar problema de a- a
şi constientiza, armoniza şi controla propria stare interioară. Cel
mai adesea reperele esenŃiale ale vieŃii sunt raportate în societatea
noastră doar faŃă de aspectul trăirii exterioare,exter în timp
ce conştientizarea stării interioare este – practic vorbind - complet
ignorată. Tocmai datorită acestei lipse de educaŃie în principiile
spirituale mulŃi dintre semenii nostri realizează constant anumite
greşeli de atitudine care îi conduc inevitabil la suferinŃă. Iar una
dintre principalele trăsături spirituale pe care este esenŃial să o
(re)învăŃăm este capacitatea de a ierta.
ierta
Iertarea este un ingredient fundamental al realităŃii noastre
de zi cu zi. Fără iertare este foarte dificil să trăim
tr în această lume.
Psihologii au studiat mult timp acest fenomen, punându-şi
punându întrebări
de genul: „Cum se poate defini iertarea?”, „În ce măsură conceptul
de iertare diferă de la o persoană la alta?”, „Există o influenŃă
asupra psihicului persoanei care o oferă sau o primeşte? Are efect
asupra bnăstării lor ?”
Este semnificativ să observăm că multi oameni poartă în
sufletele lor suferinŃe si răni ale unor greşeli pe care alŃii le-au
le făcut
Lohanul nr. 29, martie 2014
 Spiritualitate
faŃă de ei sau ale unor greşeli pe care le-au făcut chiar ei înşişi la un
moment dat. Sunt răni care dor, răni care nu au trecut în ciuda
anilor care s-au aşezat peste ele, răni care le marchează şi le
întristează vieŃile. Însă ceea ce este cel mai dureros este faptul că ei
nu pot ierta „greşeala inadmisibilă” care s-a produs şi tocmai de
aceea suferinŃa se stinge foarte greu. “Aş vrea să iert, dar nu pot”,
spun ei. Se creează un fel de cerc vicios în care deşi ar vrea să nu
mai sufere, nu pot accepta să treacă peste cauza care a adus acea
suferinŃă. Foarte multe din suferinŃele noastre sunt cauzate de
modul nostru greşit de a gândi şi de a ne raporta la ceea ce ne
înconjoară. SuferinŃele noastre sunt de cele mai multe ori
neîntemeiate, imaginare. Dar întreŃinute un timp îndelungat, ele ne
cauzează chiar boli grave. Suferim pentru că realitatea nu
corespunde imaginii pe care ne-am creat-o despre noi şi despre
ceilalŃi. Îmbrăcăm imaginea fiinŃelor într-o anumită aură, proiectăm
anumite scenarii şi nu primim răspunsul conform aşteptărilor
noastre. Şi atunci suntem dezamăgiŃi, deznădăjduiŃi, ofensaŃi,
frustraŃi. Aceste sentimente întunecate ne otrăvesc sufletul. Singura
cale de a ne curăŃa rănile emoŃionale de otrava lor este iertarea.
Este necesar să iertăm pe cel ce ne-a rănit, oricât de gravă ni s-ar
părea greşeala în mintea noastră. Trebuie să iertăm chiar dacă nu
merită să fie iertat, dacă nu de dragul lui, măcar de dragul nostru,
pentru a nu mai suferi de fiecare dacă când ne gândim la acea
persoană sau la acele întâmplări care ne-au creat supărarea. Şi nu
suntem noi în măsură să judecăm greşelile altora. Cu toŃii avem un
unic Judecător, Dumnezeu. Dar Dumnezeu, în imensa Sa iubire cu
care ne înconjoară, ne iartă greşelile noastre, dacă le recunoaştem şi
dacă implorăm smeriŃi iertarea Sa. Atunci, noi de ce nu am urma
acest exemplu divin şi nu am ierta? Iertarea este remediul care ne
poate vindeca mintea şi apoi şi sufletul.
CâŃi dintre oamenii “moderni şi civilizaŃi” mai înŃeleg
însă asemenea atitudini ? CâŃi dintre noi mai suntem conştienŃi de
valoarea şi importanŃa fundamentală a atitudinii de A
IERTA? Iertarea este percepută astăzi mai degrabă ca pe o
slăbiciune, iar cei mai mulŃi consideră că rezolvarea cea mai
eficace a unui prejudiciu ce le-a fost adus este răzbunarea. Dar cel
mai adesea răzbunarea atrage de fapt un conflict şi mai mare, iar
această escaladare pare fără de sfârşit. La o analiză atentă se pare
că tocmai lipsa capacităŃii de a ierta a devenit una dintre cele mai
răspândite “boli” ale oamenilor din societatea noastră. Aceasta este
dealtfel valabil nu doar în sensul figurat al cuvântului, ci chiar în
sensul său propriu, pentru că – aşa cum dealtfel s-a constatat cu
claritate din punctul de vedere medical sau din cel social – atunci
când nu iertăm, aceasta realmente ne poate ucide, atât prin bolile
trupeşti pe care le generează, cât şi prin alterarea insidioasă, dar
devastatoare a relaŃiilor şi a mediului în care trăim.
Se consideră din ce în ce mai mult drept “cauza
fundamentală a bolilor acumularea de energie subtila malefică ce
apare mai repede sau mai încet datorită gândurilor rele, mai mult
sau mai puŃin intense, pe care le generam şi le intreŃinem în mintea
noastră. Bolile trupului nostru sunt înainte de toate boli ale
mentalului nostru care se oglindesc cu fidelitate în sfera sufletului
nostru. Astfel energiile malefice subtile mentale şi psihice care
p. 267
sunt captate prin rezonanŃă, rămân în aura noastră mentală şi
psihică până la deplina lor epuizare prin trăiri, reacŃii, stări şi
influenŃe tot malefice care vor apărea atât în sfera sufletului cât şi
în sfera vitalului şi a corpului fizic unde ele vor produce la un
moment dat diferite boli. Atunci când suntem bolnavi în paralel cu
tratamentul naturist pe care îl urmăm cu asiduitate, trebuie totodata
să căutăm în oglinda sufletului nostru şi în străfundurile conştiinŃei
pentru a remarca cu luciditate şi detaşare care sunt greşelile care au
determinat apariŃia respectivei boli.” (Nicolae Catrina - “Din
tainele alimentaŃiei lacto-vegetariene”)
Diferite studii au arătat că actul iertării transformă
profund starea psiho-emoŃională a persoanei care iartă. Cu cât o
fiinŃă umană este mai stabilă emoŃional, cu atât resentimentele pe
care le trăieşte sunt mai trecătoare. Dimpotrivă, persoanele
anxioase, depresive şi nemulŃumite de viaŃa lor au mai multe
dificultăŃi în a ierta. PersistenŃa găndurilor duşmănoase este însoŃită
de o creştere a emoŃiilor distructive şi de stres. S-au semnalat
creşteri ale pulsului, ale tensiunii arteriale şi, de asemenea, ale
activităŃii cerebrale în cortexul frontal. Astfel, dificultatea de a ierta
poate afecta sănătatea şi comportamentul fiinŃei umane. Acesta este
unul din motivele pentru care psihologii sunt de părere că iertarea
este un mijloc puternic de transformare a emoŃiilor nefaste,
malefice, cum ar fi furia, anxietatea şi depresia.
Trăim într-o lume a competiŃiei acerbe, a judecătii critice
şi acuzatoare precum şi a orgoliului afişat la vedere de către cei
“puternici”. De aceea acum, poate mai mult ca niciodată, este
necesar să retrezim înŃelepciunea tradiŃiilor spirituale autentice,
care afirmă că nu vom putea accede niciodată la o stare de
Echilibru, Fericire şi Pace (interioară sau exterioară) fără să fi
înŃeles în prealabil legile fundamentale ale Iubirii, Iertării,
UmilinŃei şi non-violentei. Aceste valori etice şi morale au făcut
parte dintre coordonatele esenŃiale ale vieŃii în toate tradiŃiile
spirituale autentice ale omenirii şi tocmai îndepărtarea societăŃii
actuale de aceste valori fundamentale a adus-o într-o etapă critică,
foarte periculoasă.
Cu toŃii am făcut sau încă mai facem anumite greşeli,
acest lucru este într-un anumit sens inevitabil. Practic, din greşeli
învăŃăm şi în acest mod cu toŃii ne maturizăm în asimilarea lecŃiilor
esenŃiale ale vieŃii, mai devreme sau mai târziu. A refuza cu
încrâncenare cuiva (inclusiv nouă înşine) “dreptul” de a greşi,
denotă însă o anumită lipsă de perspectivă asupra firescului vieŃii, o
anumită blocare a viziunii noastre asupra curgerii existenŃei. Merită
să ne amintim acel episod biblic în care atunci când fariseii au vrut
s-o omoare cu pietre pe femeia adulteră, orbiŃi fiind de orgoliul
închipuitei superiorităŃi a propriei imagini, Iisus Hristos le-a spus
“Să arunce primul piatra, cel care n-a greşit niciodată în viaŃa
lui”.
În general, aşa-zisul om “civilizat” al zilelor noastre nu
mai cunoaşte valoarea profundă a Iertării în primul rând pentru că
această valoare nu mai este cultivată suficient în educaŃia
noastră.
Lohanul nr. 29, martie 2014
 Spiritualitate
“ Iertarea este o energie dumnezeiască un Atribut
Dumnezeiesc, care are o frecvenŃă de vibraŃie ce nu se modifică
niciodată. Energia subtilă, sublimă, a iertării poate fi captată în
fiinŃă prin declanşarea unui proces adecvat de rezonanŃă ocultă în
universul nostru lăuntric şi atunci când energia subtilă, sublimă a
iertării este atrasă în fiinta noastră, se poate spune că efectele ei,
care survin aproape imediat după aceea, ne ajută imens, direct
proporŃional cu atragerea acestei energii în flux neântrerupt în fiinŃa
noastră. În final atunci când energia subtilă, sublimă a iertării a
ajuns să se manifeste în flux continuu în fiinŃa noastră, noi iertăm,
dar cu o energie dumnezeiască, care se manifestă acum plenar în
fiinŃa noastră şi care ne este infuzată de la Dumnezeu. Altfel spus
prin intermediul energiei subtile, sublime a Atributului
Dumnezeiesc al iertării, care este atrasă în universul nostru lăuntric,
în fiinŃa noastră se petrec veritabile minuni.
Tocmai de aceea, cheia oricărei anihilări a unei anumite
traume, ori a traumelor şi a tensiunilor afective care există în noi,
deocamdată, este şi rămâne comuniunea intimă, profundă şi plenară
cu energia subtilă, sublimă a iertării dumnezeieşti. Aceasta este
cheia de boltă pentru o transformare spirituală profundă, pentru
purificarea noastră, deoarece numai astfel putem să anihilăm toate
traumele, toate stresurile, toate tensiunile şi toate resentimentele pe
care le avem.” ( Caiet de vacanta Costinesti 2012) .
Iertarea este unanim recunoscută ca cea mai completă
modalitate de tămăduire a sufletului şi în acelaşi timp de mare
ajutor in evoluŃia spirituală. Orice proces de vindecare/
autovindecare conŃine ca aspect important etapa iertării : a celor
care ne-au greşit , a greşelilor pe care noi le-am facut faŃă de alŃii şi
de asemenea a greşelilor faŃă de noi înşine.
Se consideră ca am iertat în întregime atunci când oricâte
eforturi am face să ne reamintim, numai ştim care a fost cauza
supărării pentru ca ea a disparut.
ImportanŃa iertării mai e menŃionată şi în rugăciunea Tatăl
Nostru: “Şi ne iartă nouă greşelile noastre precum şi noi iertăm
greşiŃilor noştri!” E necesar să medităm profund la această
afirmaŃie şi să ne cerem iertare faŃă de cei cărora le-am greşit şi mai
ales asupra cărora am proiectat de multe ori sentimente şi gânduri
negative, ori judecăŃi greşite ale noastre pentru ca aşa vedeam noi
atunci lucrurile şi de fapt , în realitate , noi nu cunoşteam în
totalitate toate aspectele căci cu adevarat numai Dumnezeu Tatăl
cunoaşte in totalitate adevărul.
În cuvintele sale pline de inŃelepciune Iisus a spus : “Iartă-
i Doamne că nu ştiu ce fac !”, de aici rezidă înŃelegerea şi iertarea
faŃă de acei oameni ingnoranŃi din punct de vedere spiritual, cu care
e necesar să avem rabdare, lăsându-le timp să crească si să se
deprindă cu realitatea sublimă a sufletului. Aşa cum un copil nu
poate fi pedepsit ca nu poate vorbi fluent, nici un adult ignorant nu
poate fi pedepsit pentru că nu işi manifestă spiritul. A-i acorda
acest timp înseamna a-l ierta.
p. 268
Este important să ne iertăm pe noi inşine că am permis ca
o anumită situaŃie/ persoană să inducă o tensiune în noi şi am căzut
astfel în “plasa mâniei, a fricii , a judecăŃilor critice şi
acuzatoare,etc.” şi să iertăm şi situaŃia şi persoana prin care
anumite lecŃii s-au manifestat pentru noi.
Atunci când nu putem ierta pe cineva, dacă ne vom gândi
mai profund, vom înŃelege că de fapt noi nu reuşim să o facem
pentru că modul nostru subiectiv nu poate încă integra acel aspect
al realităŃii şi ca urmare tocmai aceasta ne menŃine într-o stare de
separare şi dezbinare chiar şi faŃă de propria noastră natură, care
este totuşi în mod implicit conectată la coerenŃa şi armonia
universală. Nu putem fi noi înşine cu adevărat dacă rămânem doar
individualităŃi separate. Ne descoperim propria natură reală numai
prin unitatea şi fuziunea de conştiinŃă cu Totalitatea.
Atunci când înŃelegi că eşti în esenŃă una cu Lumea ( cu
Universul), a iubi lumea întreagă, cu absolut toate aspectele ei,
devine echivalent cu a te iubi pe tine însuŃi. În realitate nimic nu se
petrece cu adevărat „în afară”, ci totul este doar “în noi”.
Pentru a ilustra într-un mod practic aceste legităŃi
universale, este foarte semnificativ să remarcăm câteva cazuri de
vindecare ce s-au produs prin intermediul Iertării, cu atât mai mult
cu cât aceste cazuri au devenit cunoscute în întreaga lume.
În primul caz este vorba despre o femeie din SUA, care
s-a vindecat de cancer în primul rând prin modificarea atitudinii
interioare faŃă de proprii ei părinŃi, pe care nu îi putea ierta faŃă de
anumite situaŃii petrecute în copilăria ei. Această femeie, pe nume
Brandon Bays a scris ulterior şi o carte numită „ Călătoria” , în
care şi-a relatat experienŃa de vindecare, experienŃă pe care ea a
considerat-o ca pe un fel de călătorie către ea însăşi şi către
veritabila stare de armonie cu lumea care ne înconjoară. Mai mult
decât atât, Brandon Bays a stabilit şi anumite jaloane ale
“călătoriei” sale, precum şi o veritabilă metodă, fiind convinsă că
aceste jaloane ar putea fi salvatoare pentru oricare altă persoană
care ar dori să parcurgă la rândul său acest drum al auto-vindecării.
În cadrul acestei metode, Brandon Bays pune un mare
accent pe iertare ca element central în orice proces de vindecare.
Fără această etapă a iertării, nu există vindecare reală , profundă,
totală. Trecând prin acest proces extraordinar care este în acelaşi
timp şi purificator, fiinŃa revine cu şi mai multă fortă la viaŃă,
complet vindecată. Este acum renăscută, o cu totul altă persoană,
profund transformată. Lumina , pacea şi armonia ce o însoŃesc sunt
recunoscute de cei din jur. Deşi este un proces complex, o
călătorie, iertarea are intotdeauna efecte benefice, e gratuită şi nu
are contraindicaŃii. A conştientiza toate acestea, a ne strădui în
această direcŃie , reprezintă un salt în conştiinŃa noastră şi în acelaşi
timp o asumare responsabilă a tuturor aspectelor cu care ne-am
confruntat şi pe care viaŃa ni le-a scos în cale.
A ierta nu înseamnă a abandona alte terapii care sunt
necesare atunci, iertarea ne ajută ca vindecarea sa fie profundă ,
Lohanul nr. 29, martie 2014
 Spiritualitate
totală adică, o refacere completă , ea ne ajută să participăm la
renaşterea noastră.
Un alt caz. În urmă cu două decenii, un psiholog
hawaiian surprindea lumea ştiinŃifică cu ceea ce am putea numi, pe
bună dreptate, un miracol. Spitalul de Stat din Hawaii se confrunta
în acel moment cu probleme deosebit de grave in secŃia bolnavilor
psihici care comiseseră crime abominabile. ViolenŃa acestora era
atât de mare încât, deşi purtau catuşe la mâini şi la picioare,
personalul medical se simŃea serios ameninŃat de aceştia, iar cei
mai mulŃi psihologi clinicieni obişnuiau să-şi dea demisia după
aproximativ o lună de lucru cu acest gen de pacienŃi. În ciuda
avertismentelor colegilor bine intentionaŃi, care încercau să-l
convingă să nu lucreze într-un astfel de loc, fiindcă asta echivala cu
o sinucidere in plan profesional, dr. Haleakala Lew Len a
acceptat totuşi postul. Şi atunci au început să apară miracole. După
numai câteva luni, s-a dovedit că în cazul multora dintre aceşti
pacienŃi nu mai era nevoie de cătuşe. Dozele medicaŃiei au scăzut
simŃitor la majoritatea pacienŃilor şi chiar s-au sistat în cazul unora.
După patru ani, pavilionul a trebuit sa fie închis din lipsa de
pacienŃi violenŃi.
Partea cea mai interesantă este că în aceşti patru ani dr. Len
nu a vorbit cu nici unul dintre temuŃii săi pacienŃi. Mai mult, nici
măcar nu i-a văzut! CerinŃele sale la ocuparea postului de psiholog
clinician au fost de a i se oferi un birou şi acces la dosarele
criminalilor spitalizati. Tot ce a trebuit sa fac a fost sa lucrez asupra
propriei mele persoane, a declarat ulterior dr. Len. Dacă vrei să
vindeci pe cineva, inclusiv pe un criminal bolnav psihic, o poŃi face
vindecându-te pe tine." În prezent trecut de 70 de ani, dr. Len a
ajutat cu succes de-a lungul carierei sale, folosind aceasta metodă
pe mii de persoane, lucrând inclusiv cu grupuri din cadrul unor
organizaŃii internaŃionale prestigioase, precum UNESCO şi
NaŃiunile Unite.
Ce a făcut exact doctorul Len pentru a-şi vindeca
pacientŃi? Am repetat incontinuu: Imi pare rău. Te rog, iartă-mă, a
declarat senin dr. Len. Asta-i tot. De-a dreptul şocant! Bănuiesc că
doctorului Len îi place să şocheze, să surprindă printr-o lovitură
puternică şi neaşteptată, rutina noastră mentală. El spune că
oamenii, în special vesticii, gândesc prea mult. Mai exact, sunt
prinşi în rutina unor programe care rulează inconştient. Contrar a
ceea ce gândim noi, el susŃine cu tărie ca intelectul nu poate rezolva
problemele. Cred că Einstein ar fi fost de acord cu el, din moment
ce a declarat că "o problemă nu poate fi rezolvată la nivelul de
gândire care a generat-o". De aceea, nu trebuie decât să
conştientizezi problema pe care o resimŃi la nivel fizic, emoŃional,
mental etc., apoi sa începi să îŃi purifici gândirea care a atras-o,
printr-un proces de căinŃă şi iertare. Te rog, iartă-mă că te-am făcut
prizonierul gândurilor mele (şi fiindcă, prin negativismul
gândurilor mele, Ńi-am influenŃat în mod distructiv
comportamentul) . Aşa este în creştinism: ruga trebuie precedată de
căinŃă şi de cererea iertării. Asta este ceea ce poate face conştientul:
să se căiască şi să ceară iertare. Restul este treaba
supraconştientului, el este armonizatorul, vindecătorul. Suntem
p. 269
prizonierii propriei minŃi şi nu putem evada folosindu-ne tocmai de
minte – temnicerul insuşi.
Alt caz: un medic din Statele Unite ale Americii, dr. Ira
Byock, a lucrat foarte mult cu bolnavi in fază terminală şi a descris
experienŃele şi concluziile sale în două cărŃi devenite best-seller-
uri. Una dintre ele se numeşte Cele ce patru lucruri care
contează cel mai mult (The Four Things that Matter Most) şi se
referă la cele mai frecvente declaraŃii pe care bolnavii le fac celor
apropiaŃi pe patul de moarte. Acestea sunt: IARTĂ-MĂ, TE
IERT, MULłUMESC, TE IUBESC. Dr. Ira Bylock consideră că
nu trebuie să ajungem pe patul de moarte pentru a folosi aceste
declaraŃii care, în opinia sa, au un potenŃial imens în a ne vindeca
relaŃiile şi în a ne transforma profund viaŃa.
Louise Hay în cartea sa “ Poti să iŃi vindeci viaŃa”
aduce în discuŃie iertarea ca instrument eficient în schimbarea
tiparelor mentale. Ea indică ca fiind extrem de folositoare utilizarea
afirmaŃiilor pozitive. Rostirea lor de cât mai multe ori cu
convingere , perseverenŃă, şi transfigurare conduce treptat la
transformări uimitoare. Iată în continuare câteva exemple de astfel
de afirmaŃii pozitive:
“Mă iubesc pe mine însumi. De aceea, îmi iert trecutul şi
mă eliberez în totalitate de el şi de toate experienŃele de odinioară,
astfel încât să fiu liber.”
“ Iert de acum înainte pe toŃi cei care mi-au făcut un rău.
Suntem cu toŃii fericiŃi şi liberi”- din caietele noastre de vacanŃă;
Sau din cunoscuta rugăciune către Duhul Sfânt a lui
Arsenie Boca- stâlp al spiritualităŃii româneşti:
“ Duhule Sfinte - Prieten drag al sufletelor, învaŃă-mă să
nu judec pe nimeni şi să nu-mi amintesc răul făcut mie, Slava łie
Dumnezeule, Duhule Sfinte, Slavă łie”
Putem spune că iertarea este un act de compasiune faŃă de
cineva care ne-a făcut rău, adică faŃă de o persoană care nu merită
în mod obligatoriu compasiunea noastră. Este un dar făcut celui
care ne-a rănit pentru a schimba relaŃia pe care o avem cu el. Chiar
dacă acesta este un străin pentru noi, relaŃia dintre noi se schimbă,
deoarece nu ne mai lăsăm dominaŃi de accese de furie la adresa lui.
Indiferent ce ne-a facut cândva , suntem dispuşi să-l vedem ca pe
un membru al comunităŃii umane. Ca urmare, şi acea persoană este
demnă de respectul datorat oricărei fiinŃe care are atributele
umanităŃii. Să ierŃi înseamnă mai mult decât :
- să accepŃi ce s-a petrecut;
- să încetezi să te mai simŃi furios ;
- să ai o atitudine neutră faŃă de celălalt;
- să faci în aşa fel încât să te simŃi bine;
De asemenea reamintim că iertarea nu înseamnă:
- să tolerezi şi să găseşti scuze;
- să justifici fapta celui ce Ńi-a făcut rău;
- să-Ńi redobândeşti calmul ;
Lohanul nr. 29, martie 2014
 Spiritualitate
- să ierŃi de suprafaŃă sau fals ;
- iertarea este asemanătoare, dar diferă totuşi de
reconciliere (sau de armistiŃiu) ;
Iertarea vine cu o energie ce rupe şirul gândurilor,
suspendă mintea discursivă, curăŃă, vindecă, regenerează,
reinstaurează ordinea interioară şi reface integrarea în armonia firii.
Iertând , lumina sublimă ce este în noi, va străluci, pacea, liniştea şi
mai ales iubirea ne vor invada şi astfel suntem profund
transformaŃi.( “ Bucuria inefabilă a iertării şi a fi iertat formează un
extaz care ar putea să trezească invidia zeilor” Elbert Hubbard-
scriitor, publicist, artist şi filozof american). Aşa cum e necesar să
iubim fără masură, este necesar să iertăm total, fără masură. Adesea
constatăm că am iertat “pe jumătate” , sau “numai atât, mai mult nu
am putut”, sau “ceva”. Iertarea aduce cel mai mare serviciu, ajutor
şi este de cel mai mare folos ân primul rând celui care iartă. (Nu ne
aşteptăm ca în momentul când am iertat, creierul nostru să
manifeste brusc o amnezie faŃă de situaŃia / persoana respectivă dar,
vom constata că modul în care ne reamintim trecutul e schimbat,
aspectele emoŃionale sunt în mare parte atunci sau în timp
sublimate. Ele nu ajung să mai fie un bagaj / colecŃie de stări,
gânduri , emoŃii pe care să-l cărăm după noi neâncetat, adâncind
răni sau generând traume. În felul acesta ne despărŃim de trecut şi
suntem liberi deoarece iertarea ne ajută să ne eliberăm de trăirile
negative, să ne curăŃăm rănile emoŃionale şi să ne ridicăm pe un alt
nivel de conştiinŃă.)
Atunci când trăieşti în prezent iertarea se manifestă
natural. Nu e nevoie de nici un efort ea curge prin tine. Să ierŃi şi să
iubeşti fiecare fiinŃă este cu adevărat dumnezeiesc. Iertarea şi
iubirea sunt nedespărŃite. Atunci când rana este atât de adâncă incât
Ńi-a afectat o parte din viaŃă , iertarea cere un curaj enorm. De altfel
cum spunea şi Laurence Sterne ( scriitor englez) : “Numai cei
curajoşi stiu să ierte” şi un alt citat al lui Mahatma Gandhi: “ Cei
slabi nu pot să ierte niciodată, iertarea este atributul celor puternici
“.
A nu ierta inseamnă a te supune controlului pe care altul îl
exercită asupra ta, a te bloca într-o secvenŃă acŃiune- reacŃiune, de
supărare- răzbunare, într-o încleştare din ce in ce mai puternică, în
care prezentul ar fi veşnic depăşit şi devorat de trecut. Iertarea îl
eliberează pe cel ce iartă de fantasmele trecutului.
Iertarea este o călătorie, un proces complex. Ea trebuie
exersată chiar dacă la început ni se pare dificil. Când oamenii
parcurg cu succes etapele procesului iertării ei au eliminat:
sentimentele negative, gândurile negative şi comportamentele
negative faŃă de persoana care considerau ca le-a greşit.
Sentimentele negative pot merge de la frustrare şi suparare
permanente până la ură şi mânie. Gândurile negative pot include
atribuirea unor motive negative sau considerarea persoanei ce ne-a
supărat malefică şi ingrozitoare sau ca una insensibilă şi egoistă.
Comportamentele negative se referă la evitarea intentionată a
persoanei ce ne-a supărat, refuzul de a vorbi cu ea, imaginarea unui
plan de răzbunare sau comentarii răutacioase la adresa ei. De îndată
ce au iertat ei manifestă: sentimente pozitive, gânduri pozitive,
p. 270
comportamente pozitive. Sentimentele pozitive pot merge de la o
impresie, nu foarte puternică de simpatie, respect sau alte emoŃii
asemănătoare până la iubire şi grija faŃă de persoana care ne-a
greşit. Gândurile pozitive includ simpla dorinŃă de a-i dori
persoanei în cauză numai bine, dar în acelaşi timp şi înŃelegerea că
el/ea este o persoană umană care trebuie respectată , fie şi numai
pentru acest motiv. Comportamentele pozitive pot fi ceva simplu
ca, de exemplu, un zâmbet sau pot fi ceva mai complex, cum ar fi
ajutorul dat celui care ne-a facut rău, pentru a-şi schimba caracterul
când acest lucru este posibil. .
Vindecarea şi transformarea încep cu asumarea
responsabilităŃilor, adică cu acceptarea faptului că tu insuŃi eşti
creatorul a ceea ce trăieşti şi experimentezi şi nimeni altcineva.
Iertarea implică examinarea lucidă şi detaşată a suferinŃei sau a
rănii din toate punctele de vedere, aceasta fiind vindecată complet
prin intermediul energiei subtile a iertării, care face să apară efecte
simultan şi la nivelul sufletului. Astfel ca să putem ierta trebuie să
atragem în universul nostru lăuntric prin invocare energia subtilă a
iertării. Aceasta ne va induce o stare de uşurare ăi de purificare
interioară, o stare de detaăare care ne va arăta faptul că am reuşit în
anihilarea cu succes a supărării şi iertarea a fost dusă la bun sfârşit.
GraŃia iertării va elibera fiinŃa de sentimentul vinovăŃiei, eliminând
suferinŃa şi tensiunile instaurate în lipsa iertării.
În timp ce judecata contractă sufletul şi-l supune unor
suferinŃe fără sfârşit, iertarea îl linişteşte şi-i permite să se
expansioneze în nemărginirea iubirii. Mai e de menŃionat că în
cadrul cuplurilor cei ce găsesc puterea de a se ierta pot ramâne
împreună oricât de mult doresc. Unde se afla aceasta putere?
Desigur se afla in iubire. Nu poti ierta atunci cand nu iubeşti, atunci
când îŃi blochezi accesul la rezervorul de iubire din interiorul tău.
Când iubirea pentru celălat este blocată sau pare a se fi consumat,
iertarea devine imposibilă. Oamenii pot trăi zeci de ani blocaŃi în
dimensiunea iertării, dar foarte activi în dimensiunea urii şi a
resentimentului. De aici multe boli trupeşti care apar.
De multe ori în spatele unor judecăŃi pot sta propriile
noastre fapte din trecut pentru care nu ne-am iertat. Atunci dacă
cineva din jurul nostru a greşit , aceasta devine pentru noi o
oportunitate de a ne descotorosi de ostilitatea pe care o conŃineam,
dar nu ştiam ce să facem cu ea. Undeva într-un colŃ al sufletului,
realizăm că îl condamnăm pe nedrept şi ne simŃim vinovaŃi. Şi de
aici totul se reia. Astfel ia naştere o spirală a culpabilităŃii.
Iertarea nu se dezvoltă niciodată din frică, în schimb ea
poate să apară din înŃelegere, din inŃelepciune intuitivă. Deşi pare
greu de acceptat dar cel care te agreseaza Ńipă după afecŃiune. Lipsa
afecŃiunii îl doare atât de mult incât limbajul s-a pervertit şi el se
exprimă într-un mod pe care puŃini îl mai înŃeleg. Trebuie să îi
acorzi atunci spaŃiu, răbdare , inŃelegere şi faŃă de punctul lui de
vedere.
Punctul de vedere reprezintă viziunea noastră asupra
lumii, modul în care percepem realitatea. Dar din nefericire , noi o
percepem deformat. Cam 80% din informaŃii , la modul general,
Lohanul nr. 29, martie 2014
 Spiritualitate
sunt vizuale. Datorită felului în care este structurat ochiul şi nervul atunci când am adunat multe emoŃii negative în zile, luni şi chiar
optic, noi vedem din realitate 0,0000005% restul de 99,9999995 % ani, e necesar să avem răbdare şi curaj ca să le indepărtăm ăi
este adus din subconştient. Posibilitatea ca două puncte de vedere aceasta în unele cazuri cere timp, sinceritate/ onestitate faŃă de tine,
să coincidă în totalitate este infimă. De aceea nu e indicat să-i perseverenŃă, tenacitate, activitate sustinută şi eficientă pentru
judecăm pe alŃii, pentru ca ei se manifestă conform punctului lor de binele şi sănătatea noastră.
vedere. Punctul de vedere este “ o inchisoare la purtător” fiindcă
prin el noi suntem închişi în/ de propriile noastre judecăŃi. Acest Pentru a amplifica in noi puterea de a ierta avem la
punct de vedere trezeşte în noi un univers al aşteptărilor astfel ca dispoziŃie: rugăciunea sinceră rostită cu umilinŃă şi iubire către
cei din jurul nostru să fie într-un fel anume şi dacă ei nu sunt aşa în Dumnezeu, invocarea arhanghelilor, a îngerilor iertării şi ai
noi se pot trezi stări de furie, mânie, pot apare tot felul de frustrări, devotamentului, arta binecuvântării, amplificarea compasiunii, etc.
gânduri negative, resentimente, etc. Furia este de cele mai multe ori
Întotdeauna când iertăm simŃim că suntem mai uşori, mulŃumiŃi,
, pentru unii răspunsul la o nedreptate ce li se face. Resentimentul
relaxaŃi, fericiŃi, liberi şi ca semn că l-am iertat pe celălalt cel mai
presupune să simŃi din nou furia iniŃială. Furia este ca o flacără,
adesea ne manifestăm prin gesturi tandre faŃă de el : fie îi prindem
resentimentul ca un cărbune încins. Este nevoie de multă afecŃiune
mâinile în ale noastre, fie îl mângâiem , dar de cele mai multe ori îl
pentru a înlătura resentimentele. În procesul iertării, poata să apară
imbrăŃişăm.
agitarea “ cărbunilor” resentimentari. Stingerea lor se realizează
prin înŃelegere , cu multă afecŃiune, iertând. Procesul iertării este
„O copleşitoare îmbrăŃişare spontană, caldă, plină de iubire şi
încheiat atunci când viaŃa care va aduce în scurt timp o situaŃie test
mângâietoare, valorează cu mult mai mult decât o lungă
în calea noastră, reuşim să trecem testul cu bine şi ne vom da
discuŃie,căci ne oferă fiecăruia dintre noi o jumătate de gram de
seama că am iertat cu adevărat. Urmărind ca mai mereu să facem
practică ce ne ajută să devenim în simultaneitate,fiecare pentru
ca punctul nostru de vedere să coincida cu cel al lui Dumnezeu ne
celălalt,un tainic „canal de manifestare” prin care este captată şi
manifestăm ca un inŃelept şi atunci energia iertării curge de la sine
focalizată energia enigmatică a iubirii,care izvoreşte neîncetat din
către situaŃia/ persoana respectivă. FiinŃa infinită a lui Dumnezeu Tatăl. Atunci când îmbrăŃişăm pe
cineva cu iubire,o bună parte din energia iubirii ce se manifestă
Capacitatea de a ierta nu este numai o metodă de a ne
prin noi pentru celălalt rămâne în universul nostru lăuntric şi ne
deschide inima , de a ne purifica şi de a ne vindeca în urma unor
îmbogaŃeşte fiinŃa şi sufletul, umplându-ne totodată existenŃa de
traume sufleteşti ci este o modalitate prin care ne putem bucura fără
încântare şi de o aleasă fericire. În felul acesta, ne putem convinge
încetare şi ezitare de întreaga gamă de experienŃe pe care viaŃa ni le
cu uşurinŃă fiecare că,acolo unde se manifestă din plin energia
oferă , fără să apară tendinŃa de a ne retrage într-o carapace
enigmatică a iubirii, este totodată prezent pentru noi Dumnezeu
protectoare- ce este oferită atunci cu mare generozitate de către “
Tatăl, iar atunci când Dumnezeu Tatăl se manifestă într-un mod
ego”. Întotdeauna iertarea trebuie să plece de la avea puterea , deci
copleşitor pentru fiecare dintre noi, prezenŃa Sa inefabilă şi
responsabilitatea de a ne recunoaşte greşeala, pentru care apoi ne
îmbraŃişarea Sa misterioasă ni se revelează în universul nostru
cerem iertare. Iertarea ne face să percepem cu mult mai mare
lăuntric prin intermediul energiei enigmatice şi atotcuprinzătoare a
obiectivitate natura greşelii pe care am observat-o. În felul acesta
iubirii ce provine de la El. Este important să reŃinem că astfel de
vom fi uimiŃi să constatăm că acea greşeală nici nu este aşa cum am
îmbrăŃişări spontane, pline de iubire şi mângâietoare pot fi oferite şi
crezut la început, înainte de a ierta.
acceptate aproape de fiecare fiinŃă umană, indiferent de sex, vârstă,
A ierta o greşeală nu înseamnă că eşti de acord cu ea şi gradul de transformare spirituală (lăuntrică) sau poziŃia socială.
nici nu înseamnă că suntem părtaşi la acea greşeală. Însă a ierta pe
Merită să amintim aici exemplul lui Amma, din India, fiinŃă
cel care a facut greşeala ne permite să observăm în mod obiectiv
excepŃională adoratoare a lui Krishna, care prin îmbrăŃişare
care este de fapt greşeala şi chiar să putem să îl ajutăm în mod
dăruieşte miilor de pelerini în toată lumea, binecuvântarea sa.
eficient pe respectivul pentru ca acesta sa nu mai greşească altă
ÎmbrăŃişările ei sunt considerate sfinte şi cu putere de vindecare,
dată. Dacă cineva greşeşte şi noi suntem duri cu acela vom greşi,
realizându-se astfel pentru cei ce le primesc veritabile minuni.
însă dacă noi îl vom ierta vom caştiga. IntransigenŃa trebuie să vină
întotdeauna după ce am iertat pe cel ce a facut greşeala.
Incapacitatea de a ierta face să apară fisuri in credinŃă, ne face să
fim mai vulnerabili la inflenŃele insidioase sau atacurile forŃelor
anti- spirituale care există şi se manifestă. Adăugând la acestea şi
gânduri negative intreŃinute frecvent ajungem să ne îmbolnăvim
lent dar sigur de de tot felul de boli.

Mai e de menŃionat că este important săa fim chibzuiŃi in

ceea ce priveşte cuvintele spuse căci : “Eşti stăpânul cuvintelor
nerostite şi sclavul celor pe care le-ai spus”- spune un proverb
chinezesc , şi să nu uităm ca lucrurile se adună pic cu pic şi că

p. 271 Lohanul nr. 29, martie 2014

 Spiritualitate
In călătoria noastră spirituală oricine
poate face un salt direct de la nivelul de
jos, la cel mai înalt
Prof. George BIANU – Bucureşti
Este o iluzie să credem că drumul nostru spiritual
este esenŃial diferit de al altora. Toate fiinŃele umane
au făcut aceeaşi călătorie interioară şi, în general,
FIECARE din ele se confruntă cu aceleaşi obstacole
interioare, pe care ÎN FINAL ajunge să le depăşească.
CREDINłELE NOASTRE OARBE sunt confruntate brusc cu
aspectele şi lucrurile reale, începem să ne simŃim trişti, abandonaŃi,
înşelaŃi şi deprimaŃi.
În aceste momente aparent ratate, care reprezintă în realitate real
adevărate momente ILUMINATORII, trebuie să căutăm să
înŃelegem că este foarte posibil să avem acea stare proastă, numai
din cauza sfărâmării brutale sau a înşelării unei astfel de credinŃe
fanatice oarbe. Mai ales atunci, trebuie să ne amintim că, în fond,
aceste credinŃe şi atitudini nu au nimic de a face cu realitatea
splendidă, triumfătoare, divină a vieŃii şi că ele nu au fost decât un
împrumut de care ne-am am folosit CÂNDVA, într-un
într anumit moment
al existenŃei şi evoluŃiei noastre, dar de care, cu siguranŃă, nu mai
avem nevoie de acum înainte. Dacă imediat după aceea, ne vom
folosi în schimb preponderent propriile noastre experienŃe de viaŃă,
pentru a ne ghida cu înŃelepciune acŃiunile, vom suferi din ce în ce
mai puŃin din cauza deziluziei şi dezamăgirii.
dezam

N
Nu trebuie să facem promisiuni pe care nu suntem în stare să le
efiind născut PE DEPLIN lucid spiritual, omul trebuie să
respectăm
devină gradat PLENAR CONŞTIENT, prin propriile
Nivelul convenienŃelor sociale, al dogmelor, prejudecăŃilor,
eforturi ce trebuie realizate cu perseverenŃă
rseverenŃă de-a
de lungul
contractelor şi angajamentelor
evoluŃiei sale. Această misiune dificilă (pentru unii)
În această etapă, noi folosim regulile şi convenienŃele stabilite de
trebuie să fie îndeplinită însă cât mai repede de fiecare dintre noi.
societate şi de instituŃiile de drept, pentru a realiza diferite
Fără îndoială că unii au evoluat ceva mai mult şi au ajuns mai
înŃelegeri sau contracte (gen: „Dacă tu îmi faci serviciul pe care îl
departe decât noi, pe când alŃii sunt evident cu mult în urma
doresc, eu te voi recompensa prin acŃiunea, lucrul sau serviciul pe
noastră. Pentru fiecare dintre noi, însă, Ńelul este comun –
care tu, la rândul tău, Ńi-ll doreşti”). Pe planul conştient, aceasta
acea nu
ELIBERAREA SPIRITUALĂ.
ar ridica în aparenŃă nicio problemă, dar lucrurile se înlănŃuiesc,
Omul nu devine cu adevărat unic, decât atunci când se trezeşte
astfel că uneori ajungem să facem în mod conştient contracte cu
spiritual. Abia atunci el este capabil să-şi şi vadă cu luciditate şi
alŃii sau chiar cu noi înşine, contracte care în realitate nu corespund
detaşare iluziile, erorile,e, himerele şi proiecŃiile imaginative,
deloc cu ceea ce suntem cu adevărat în acea etapăe şi nici cu natura
deoarece, abia atunci, el intuieşte realitatea şi acceptă total
reală a celuilalt.
momentul prezent, aşa cum se manifestă acesta în toată
Dacă uneori resimŃim o stare pregnantă de jenă sau de ruşine fără
perfecŃiunea sa divină.
niciun motiv vizibil este bine să ne analizăm lucid şi detaşat şi să
Iată, în continuare, un sistem de analiză care descrie, cât mai
căutăm să ne amintim dacă nu am făcut CÂNDVA anumite
simplu cu putinŃă, etapele sau NIVELURILE pe care le traversează
promisiuni pe care apoi nuu am putut sau pe care acum nu mai
fiinŃa umană în timpul acestei călătorii. Diferitele niveluri de
putem să le respectăm. Dacă în alte situaŃii noi resimŃim de
conştiinŃă prezentate aici ne pot ajuta, în măsura în care ne
exemplu mânie, este foarte posibil ca aceasta să provină din faptul
obiectivăm cu detaşare, să ne dăm seama UNDE ANUME NE
că un altul nu a fost la înălŃimea aşteptărilor noastre.
AFLĂM pe calea evoluŃiei noastre spirituale.
Tocmai de aceea, este necesar să ne definim foarte clar şi precis ce
ATENłIE! Aceste niveluri sunt descrise fără a fi puse într-o într ordine
anume aşteptăm de la ceilalŃi şi apoi să acceptăm realitatea cu
crescătoare. Trebuie să ghiciŃi singuri ordinea lor şi, implicit, paşii
luciditate şi detaşare, aşa cum este. În această direcŃie, este foarte
pe care îi mai aveŃi de făcut.
important să ne iertăm în astfel de situaŃii atât pe noi înşine, cât şi
Când realitatea spulberă credinŃele noastre re oarbe, putem trăi
pe ceilalŃi, urmărind
mărind însă ca pe viitor să nu mai facem promisiuni
starea de iluminare
pe care ulterior nu suntem capabili să le onorăm şi nici să fim
Nivelul credinŃelor oarbe, nefundamentate pe realitate
absurzi, cerând altora imposibilul. Dându-ne
Dându seama de aceste
CredinŃele oarbe, fanatice nu au nimic sau aproape nimic comun cu
aspecte, trebuie să fim mereu cât mai conştienŃi şi să urmărim cu
experienŃele spirituale veritabile. Mai ales la început, când nu ştim
perseverenŃă să evităm acest gen de greşeli.
prea multe, ele ne pot daa anumite speranŃe, dar la o analiză lucidă şi
Avem întotdeauna de ales între evoluŃia spirituală şi
atentă, acest gen de convingeri sunt, dacă le privim în mod
îndeplinirea dorinŃelor inferioare
discriminativ şi detaşat, doar nişte iluzii. O credinŃă fanatică este
Nivelul fantasmelor nocive şi al dezlănŃuirii imaginaŃiei
orice idee, în realitate mai mult sau mai puŃin aberantă, dar pe care
necontrolate
noi o considerăm – FĂRĂ ARGUMENTE RAłIONALE – drept
Ajungem să ne cantonăm la acest nivel, mai ales atunci când am
adevărată şi care, într-oo anumită măsură, maschează teama noastră
„reuşit” în societate şi când ne--am folosit din plin de dogmele,
de necunoscut şi refuzul deschiderii către nou. Dacă ne analizăm cu
prejudecăŃile, regulile şi convenienŃele acesteia pentru realizarea
atenŃie şi luciditate, putem vedea că aderăm, mai mult sau mai
unei anumite bunăstări materiale sau pentru atingerea unei anumite
puŃin conştient, la tot felul de asemenea credinŃe absurde, numai cu
poziŃii sociale mult râvnite. Căutarea noastră interioară
interioar continuă,
scopul (adeseori nebănuit) de a ne simŃi în falsa siguranŃă a celui
materializându-se se cel mai adesea în dorinŃa de a ne realiza
neştiutor. Noi procedăm atunci întocmai ca un copil NAIV şi
fantasmele nocive pe care le-am am asimilat şi care ne domină.
credul care acceptă tot ceea ce îi spun adulŃii, pentru a avea
CopleşiŃi de infatuare, noi ne simŃim acum „realizaŃi” şi „puternici”
sentimentul „liniştitor” că aparŃine unei lumi aparent protectoare.
şi ni se pare că nu mai avem nevoie de nimeni, fiindu-ne
fiindu suficient
Problema gravă este însă, că noi ne păstrăm aceste credinŃe oarbe
că ne bucurăm de o anumită formă de putere.
chiar şi la o vârstă matură, fără să fim DELOC conştienŃi de asta. O
Cu toate acestea, în ciuda faptului că noi avem acum capacitatea de
modalitate simplă de autotestare a STĂRII ÎN CARE NE
a realiza, una câte una, aproape toate fantasmele noastre nocive, ne
COMPLACEM este te conştientizarea situaŃiilor în care, de îndată ce
simŃim şi rămânem totuşi frustraŃi. Exacerbându-se,
Exacerbându ego-ul
p. 272 Lohanul nr. 29, martie 2014
 Spiritualitate
(imaginea superficială pe care o avem atunci despre noi înşine) ne
împinge mai departe, devenind tot mai puternic, la fiinŃa lipsită de
o aspiraŃie autentică, îndemnând la îndeplinirea a noi şi noi
fantasme nocive. Atunci când sesizăm că această agitaŃie aproape
continuă nu oferă decât satisfacŃii ANEMICE şi momentane,
trebuie să ne analizăm cu luciditate şi detaşare, pentru a înŃelege un
aspect esenŃial: toate acestea nu ne hrănesc niciodată fiinŃa
esenŃială! Imediat după acest moment iluminator, trebuie să
urmărim să conştientizăm de ce aceste plăceri grosiere şi efemere
nu vor putea umple niciodată cu adevărat şi definitiv golul interior
care, înŃelegem la un moment dat, există numai şi numai datorită
necunoaşterii naturii noastre divine, adevărate.
În comparaŃie cu formele de manifestare descrise mai sus, nevoia
profundă de satisfacŃie interioară plenară şi durabilă este ceva
foarte diferit. Mai ales atunci, pentru a discerne cât mai clar între
cele două tendinŃe: evoluŃia interioară şi îndeplinirea dorinŃelor mai
mult sau mai puŃin grosiere şi uneori chiar josnice, devine chiar
necesară aplicarea unei modalităŃi eficiente şi simple. Astfel vom
începe prin a ne focaliza în spaŃiul nostru interior şi în funcŃie de
specificul şi credinŃele noastre vom realiza consacrarea sau vom
rosti mental o rugăciune invocând un sfânt, o zeitate, o fiinŃă
superioară sau pur şi simplu vom face apel chiar la îngerul nostru
păzitor. Apoi vom lăsa ca fantasmele nocive, interioare să iasă la
suprafaŃă şi vom urmări să le privim cât mai detaşaŃi. Aceste
fantasme pot fi uneori de natură chiar sadică, criminală,
masochistă, despotică sau materială (financiară). Alteori, ele pot să
provină dintr-o nesăŃioasă dorinŃă de putere nesatisfăcută. Fără să
le dăm curs câtuşi de puŃin, lucizi sau complet detaşaŃi, noi le vom
lăsa atunci pe toate să apară şi să se proiecteze libere în conştiinŃa
noastră fără să le judecăm şi fără să le evaluăm deloc, observându-
le doar, neimplicaŃi emoŃional. Imediat după aceea le vom nota
succint pe o foaie de hârtie pentru a le obiectiva cât mai clar.
După aceasta, o vom alege pe cea care apare drept cea mai
puternică şi o vom urmări cum se manifestă în conştiinŃa noastră
până la capăt, deci până la rezultatul final scontat/dorit de noi,
lăsându-i drept câmp de manifestare numai imaginaŃia noastră.
DetaşaŃi, vom urmări atunci să conştientizăm că totul este posibil în
această direcŃie. Imediat după aceea vom urmări să trăim senzaŃia
care însoŃeşte această dorinŃă împlinită, impregnându-ne cât mai
intens cu această stare întregul corp şi la puŃin timp după aceea
vom urmări să constatăm efectele ei sau, cu alte cuvinte, rezultatul.
Ne vom întreba apoi, PE BAZA ACESTEI TRĂIRI, dacă ea
satisface cu adevărat nevoile noastre interioare, profunde, esenŃiale.
Şi astfel ne vom da cu siguranŃă seama că ea nu este decât o palidă
compensaŃie. Iar dacă nu suntem PE DEPLIN CONVINŞI, va
trebui să analizăm şi cât timp poate să se menŃină respectiva stare
de satisfacŃie în câmpul conştiinŃei noastre.
Dacă vom face această meditaŃie de câte ori este necesar, vom
ajunge să putem percepe adevărata natură a fantasmelor noastre
nocive şi este foarte posibil ca acŃionând astfel (continuându-le şi
realizându-le LIBERI până la capăt, numai în imaginaŃie), atracŃia
stranie pe care ele o exercită asupra noastră să se atenueze tot mai
mult şi apoi să dispară complet.
Când înŃelegem profund propriile experienŃe nu mai
împrumutăm teoriile altora
Nivelul teoriilor
Acest nivel de conştiinŃă apare atunci când ne-am trăit conştient şi
plenar toate fantasmele, descoperind faptul că cel mai adesea ele nu
ne satisfac căutările şi nevoile profunde. Acum este necesară o
motivaŃie raŃională puternică pentru a ne continua drumul.
Doctrinele, filozofiile, sistemele mai mult sau mai puŃin
PARłIALE de gândire încearcă toate să explice „de ce”-ul
enigmatic al vieŃii şi al realităŃii. Aceste teorii sunt cu siguranŃă
p. 273
foarte utile pentru cel care le scrie, mai ales atunci când ele
izvorăsc din experienŃa trăită de acea persoană. Cu toate acestea,
ele nu constituie, în esenŃă, pentru noi ceilalŃi, decât nişte
împrumuturi PASAGERE din conştiinŃa altora (cu care inconştienŃi
intrăm şi ne menŃinem în REZONANłĂ), urmărind să ne acoperim
starea de decepŃie sau de gol pe care o trăim.
Ştim cu toŃii că există nenumărate teorii, MAI MULT SAU MAI
PUłIN ADEVĂRATE, despre orice. Noi nu putem să înŃelegem
MAI MULT DECÂT SUNTEM. Pentru a deveni conştienŃi de
acest nivel este necesar să urmărim, atunci când citim sau vorbim
cu alte persoane, să separăm prin comuniune intuitivă şi empatie
experienŃele autentice trăite de diversele sisteme de gândire
construite logic pe baza informaŃiilor furnizate de alŃii. Pentru
aceasta, nu trebuie niciodată să ne fie teamă să spunem: „Realizez
că aceasta este doar o teorie; intuiesc prin REZONANłĂ că
aceasta este o experienŃă autentică direct trăită.” Vom continua
apoi să vedem dacă nu cumva folosim şi noi PREPONDERENT
astfel de teorii pentru a ascunde anumite decepŃii şi dezamăgiri care
au apărut în noi în urma unor acŃiuni eronate.
Nu trebuie să uităm, pe de altă parte, că experienŃele noastre de
viaŃă DIRECT TRĂITE au o realitate certă şi că ne pot ghida cu
adevărat dacă ştim cum să le înŃelegem şi să le pătrundem
semnificaŃia profundă. Această semnificaŃie este întotdeauna
ascunsă pentru o privire (conştiinŃă) pripită sau superficială. Atunci
când aceste experienŃe de viaŃă sunt trăite plenar şi înŃelese în
totalitate, aproape că nu mai avem nevoie de o bază teoretică
împrumutată de la alŃii pentru a analiza cauza decepŃiilor noastre
(care nu o dată, datorită acestor împrumuturi eronate, vor fi
judecate de noi în mod aberant).
Dacă acceptăm cu înŃelepciune durerea dezamăgirii, creştem
spiritual
Nivelul deziluziei
Noi atingem cu adevărat acest nivel atunci când constatăm că toate
credinŃele, fantasmele (realizate sau nu) şi teoriile noastre de până
acum nu ne-au adus deloc satisfacŃia (fericirea) sau răspunsul pe
deplin mulŃumitor. Într-o asemenea etapă noi putem deveni foarte
uşor cinici, blazaŃi, trişti, inerŃi, uneori chiar disperaŃi şi singuratici.
Conştientizând că se află în această etapă, unii vor căuta un ajutor
terapeutic pentru a-şi putea conştientiza mecanismele interioare.
Înainte ei urmăriseră să ducă cât mai departe procesul de
satisfacere a dorinŃelor lor iluzorii.
Pentru a trăi corect şi armonios acest stadiu al realizării conştiinŃei,
trebuie să avem un puternic sentiment de acceptare a stadiului în
care ne aflăm şi să nu ne refuzăm unui apel interior atât de preŃios.
Tot acum trebuie, de asemenea, să trecem la o stare de înŃelegere
superioară cu privire la fiinŃa noastră şi să acceptăm cu înŃelepciune
şi detaşare toată aparenta durere care decurge din această deziluzie.
În fond trebuie să devenim pe deplin conştienŃi că toate aceste căi
superficiale conduc spre acelaşi punct final: DEZAMĂGIREA.
Conştientizarea este, prin urmare, PENTRU NOI, foarte
importantă, iar această etapă reprezintă singurul mod de maturizare
şi de trezire din iluziile stadiilor anterioare. Nu întâmplător IISUS a
spus: CUNOAŞTEłI ADEVĂRUL ŞI ACESTA VĂ VA FACE
SĂ FIłI LIBERI! Prin urmare, dacă nu putem accepta plenar,
deschis şi cu curaj această trezire numai aparent dureroasă (să nu
uităm că, aproape întotdeauna mai binele este duşmanul binelui!),
vom încerca încă o dată să ne agăŃăm de o altă iluzie pentru a ne
„îndulci” cât de cât această nouă stare. Acceptând-o însă, pe deplin
conştienŃi, lucizi şi detaşaŃi, chiar visele şi fantasmele noastre ne
vor ajuta intens ACUM să creştem spiritual.
Cel care moare înainte de a muri nu mai moare după ce moare
Nivelul panicii sinucigaşe
Lohanul nr. 29, martie 2014
 Spiritualitate
Ajunsă la această fază, fiinŃa obişnuită riscă să-şi piardă toate
speranŃele, plonjând într-o angoasă aproape mortală. Panica
sinucigaşă semnifică de fapt din punct de vedere psihologic că noi
suntem conştienŃi că o anumită parte a fiinŃei noastre interioare este
pe punctul de a muri, deoarece fiind o structură inferioară, falsă şi
superficială a conştiinŃei nu mai poate exista în continuare. În acest
moment periculos în noi pot să apară tentaŃiile drogurilor,
alcoolului sau ale altor mijloace de autodistrugere. În anumite
momente fiecare din noi am resimŃit mai mult sau mai puŃin intens
această panică pe care am perceput-o atunci ca pe o parte integrantă
din evoluŃia noastră.
Acum noi suntem pregătiŃi să experimentăm în mod obiectiv
realitatea căci, simbolic vorbind, suntem pe punctul de a muri faŃă
de trecut, faŃă de ceea ce credeam că este profund şi autentic, dar
care era în realitate ceva superficial şi eronat. Nivelul panicii
sinucigaşe ne deschide poarta NEMURIRII; în această direcŃie nu
întâmplător se spune că CEL CARE MOARE ÎNAINTE SĂ
MOARĂ NU MAI MOARE DUPĂ CE MOARE. Pe parcursul
acestei perioade, dacă simŃim că avem forŃa lăuntrică necesară, este
foarte bine să ne retragem din lume pentru o anumită perioadă,
abandonându-ne ATUNCI conştient, lucid şi detaşat acestei aşa-
zise morŃi psihice atât de necesară renaşterii noastre faŃă de
adevărata realitate. Mai corect spus, nu este vorba despre o moarte
propriu-zisă, ci mai curând de a ne relaxa, de a ne transcende, de a
desface mâinile, abandonând fără niciun regret ceea ce Ńineam atât
de crispaŃi cu pumnii strânşi.
Procedând astfel, vom realiza că numai nişte mâni deschise pot cu
adevărat să primească acel aspect sublim şi divin care ne va
transforma în mod radical condiŃia existenŃială.
Trebuie să renunŃăm la remuşcări şi să acceptăm trecutul aşa
cum este
Nivelul remuşcărilor – KARMA
În această fază începem să conştientizăm tot mai profund cât de
„adormiŃi” am fost până acum din punct de vedere spiritual. În
general, datorită ignoranŃei, noi avem tendinŃa să ne privim trecutul
cu un sentiment de părere de rău pentru lucrurile sau acŃiunile pe
care le-am înfăptuit sau să regretăm amarnic acele fapte pe care nu
le-am făcut aşa cum am fi dorit. Este, de asemenea, foarte
important să acceptăm cu luciditate şi discernământ această etapă,
fiind atenŃi să nu repetăm greşelile anterioare.
Să înfruntăm cu luciditate şi detaşare răul care mai răbufneşte
Nivelul înŃelepciunii
Ajunşi aici, suntem capabili să învăŃăm din ce în ce mai bine din
fiecare experienŃă pe care am avut-o în trecut. În loc să ne mai
lăsăm cuprinşi de disperare amintindu-ne, de exemplu,
evenimentele sau ocaziile irepetabile pe care le-am pierdut, vom
putea utiliza acum exact aceleaşi experienŃe ca pe nişte importante
instrumente sau mijloace de evoluŃie spirituală. Putem accepta
plenar ideea că tot ce a fost şi tot ce am trăit până acum nu a fost
nici mai mult nici mai puŃin decât procesul evolutiv care trebuia să
ne conducă astfel în momentul prezent. În această etapă, noi nu
vom mai resimŃi nicio paralizantă culpabilitate şi nici chinuitoare
remuşcări; toate acestea vor fi înlocuite de un constant sentiment de
dragoste şi recunoştinŃă care ne va radia din inimă şi va înnobila
strădania de a asimila cât mai corect lecŃiile vieŃii.
Înainte de a trece la descrierea ultimului nivel, care poate fi atins în
decursul evoluŃiei lente a fiecărei fiinŃe umane obişnuite, trebuie să
spunem că oricui îi este cu putinŃă să ajungă de la nivelul de jos
direct la cel mai înalt. TOTDEAUNA ACEASTA NU ESTE
DECÂT O PROBLEMĂ DE SALT ŞI MENłINERE SAU UNA
DE ACCEPTARE A PREDOMINANłELOR ANUMITOR
ENERGII CARE NE PERMIT SĂ RĂMÂNEM ÎN ACEA
STARE.
p. 274
Prin acceptarea sau complacere atât binele, cât şi răul aparŃin în
egală măsură vieŃii noastre obişnuite şi a urmări doar să negăm şi
să ascundem răul care mai există în noi nu poate decât să ne
menŃină mai departe legaŃi, inconştienŃi şi adormiŃi. Să nu uităm
deci că BINELE ESTE ABSENłA RĂULUI ŞI RĂUL ESTE
ABSENłA BINELUI. A încerca mereu să ne ascundem sau a
urmări să nu recunoaştem nici măcar faŃă de noi înşine propriile
greşeli nu este decât un subterfugiu mental prin care ne întârziem
foarte mult evoluŃia. Numai înfruntând cu curaj, luciditate şi
detaşare răul care poate să mai răbufnească din când în când în noi
vom putea atinge starea de armonie interioară şi de îndumnezeire.
Această confruntare obiectivă fundamentală nu are însă nimic de-a
face cu vreun sentiment de culpabilitate. Această stare emană dintr-
o voinŃă de a traversa conştient fiecare stadiu al evoluŃiei noastre
naturale. În aceste momente uneori foarte dificile este foarte bine
dacă ne putem permite să ne retragem în singurătate şi să observăm
cu atenŃie şi detaşare tot ce se petrece ATUNCI în sufletul
nostru. Cu excepŃia practicilor YOGA corect realizate, a
meditaŃiei, a postului negru sau a rugăciunii arzătoare, făcută din
tot sufletul, modalităŃi care pot să ne scurteze extraordinar de mult
aceste perioade critice, nimic altceva nu ne poate ajuta efectiv chiar
dacă vom încerca tot ce ne este accesibil la nivel obişnuit. AtenŃie
însă! Pe cel care a atins nivelul înŃelepciunii această retragere în
singurătate îl va ajuta, pe cel care însă doar crede sau îşi închipuie
că a atins acest nivel, această modalitate îl poate determina să
„cadă” ca nivel de conştiinŃă.
ExperienŃa obiectivă
Nivelul zero
A trăi cu adevărat în realitatea divină obiectivă înseamnă de fapt a
accepta cu deplină înŃelepciune toate evenimentele vieŃii. Niciodată
nu vom putea intra în fluxul divin al prezentului dacă vom nega sau
refuza faptele sau aspectele sale obiective. Aceasta este imposibil.
A întoarce spatele realităŃii atunci când aceasta ne înconjoară de
fapt din toate părŃile înseamnă A CONTRIBUI LA FALIMENTUL
ADEVĂRULUI. Nu există decât o singură realitate clară: ceea ce
s-a petrecut şi ceea ce se desfăşoară prin aspecte, fapte şi
evenimente pe care, datorită obiectivităŃii lor, nu le putem nega.
Pentru a realiza această stare superioară de conştiinŃă, ne putem
ajuta printre altele şi de tehnica simplă pe care o prezentăm în
continuare şi care se numeşte subiectiv-obiectiv. Pentru aceasta,
putem lua în considerare orice eveniment important din viaŃa
noastră, de exemplu, prima noastră experienŃă amoroasă-sexuală.
Ea ne-a marcat într-o anumită măsură pe fiecare dintre noi, pentru
că am trăit-o mai mult sau mai puŃin condiŃionaŃi atât de credinŃele,
prejudecăŃile şi dogmele educaŃiei, cât şi de fantasmele noastre.
Scopul acestui exerciŃiu simplu este de a face o separare cât mai
netă între interpretarea romantică, afectivă, emoŃională a
evenimentului şi aspectul său obiectiv,care nu constă decât în
relatarea lucidă a faptelor. Acest lucru constituie un foarte bun
mijloc de a ne conştientiza proiecŃiile imaginative (generatoare de
REZONANłE bune sau rele) asupra experienŃei trăite şi de a vedea
în ce mod i-am perpetuat conŃinutul subiectiv.
1. Ne aşezăm pentru aceasta într-un spaŃiu pe care, datorită
încărcăturii emoŃionale dar mai ales subtil energetice, îl putem
denumi „spaŃiul nostru personal” şi luăm un creion şi o foaie de
hârtie sau eventual un casetofon cu care să ne putem înregistra.
2. Vom alege apoi un anumit eveniment din viaŃa noastră pe care
dorim să-l clarificăm.
3. În continuare începem să vorbim sau să scriem, descriind
evenimentul ca şi cum am povesti cu toată sinceritatea
(deschiderea) unui prieten intim. Sigur, vom face aceasta într-un
mod personal, influenŃaŃi de credinŃele, prejudecăŃile sau ideile
preluate de la alŃii, de speranŃele, emoŃiile sau romantismul nostru
Lohanul nr. 29, martie 2014
 Spiritualitate
de atunci.
unci. Vom avea grijă să integrăm toate aceste senzaŃii
subiective în povestirea noastră.
Atunci când considerăm că am încheiat naraŃiunea subiectivă, vom
intra câteva minute după aceea într-oo stare de maximă luciditate şi
detaşare, pregătindu-ne să povestim m din PERSPECTIVA NOII
STĂRI acelaşi eveniment pe care ÎL VOM RELATA ACUM
numai prin intermediul faptelor concrete, ca şi cum ATUNCI am fi
asistat din spatele unui ecran de sticlă perfect transparent la acea
experienŃă, observând cu curiozitate şi detaşare tot ceea ce s-a
petrecut de cealaltă parte a geamului. Vom descrie a doua oară
scena respectivă ca şi cum personajele respective ale acŃiunii nu ar
fi pentru noi decât nişte actori necunoscuŃi. Acum vom povesti
toate acŃiunile lor concrete într-un mod formal, mal, neemotiv. Şi mai
ales (ANTENłIE!) nu vom omite niciun detaliu.
4. A doua zi vom reciti sau vom reasculta înregistrarea audio a
celor două relatări şi, fără a le atribui nicio apreciere valorică, vom
constata global diferenŃele care există între povestirea
povest subiectivă şi
povestirea obiectivă. BineînŃeles că scopul acestei tehnici simple nu
este de a înlătura orice conŃinut emoŃional al evenimentului, ci de
a-ll separa de rezonanŃele subiective care deranjează uneori atunci
când ni-l reamintim şi care se insinuează nsinuează în mod negativ,
ADESEORI NEBĂNUIT în acŃiunile şi gândurile noastre.
Putem utiliza cu succes această tehnică simplă pentru clarificarea
deplină şi rapidă a tuturor situaŃiilor care ne-auau generat cândva o
stare de contradicŃie foarte puternică. Această
eastă manieră neobişnuită
de a pune faŃă în faŃă două relatări/naraŃiuni având fiecare o calitate
sau un accent diferit ne va ajuta foarte mult să evidenŃiem mai
repede aspectele reale şi autentice ale oricărui eveniment.
Pentru a ilustra cât mai plastic modul,
odul, de multe ori nebănuit, în care
condiŃionările noastre subiective generate de credinŃe, prejudecăŃi,
fantasme, etc. ne alterează percepŃia realităŃii obiective, ne vom
folosi de o anecdotă plină de semnificaŃii: un bărbat intră răvăşit
într-o circă de poliŃie şi anunŃă poliŃistul de serviciu că soŃia sa a
dispărut de acasă. PoliŃistul i-aa formularul tip care trebuie
completat în cazuri de dispariŃii de persoane şi îi cere numele,
prenumele, adresa, notând conştiincios totul, după care îl întreabă:
„Vă rog să-mi spuneŃi când aŃi văzut-oo ultima oară pe soŃia
dumneavoastră?” „Acum doi ani”, răspunde cu o voce tremurând
bărbatul. „Cum?”, exclamă poliŃistul uluit. „VreŃi să spuneŃi că
soŃia dumneavoastră a dispărut de doi ani de zile şi de-abia
de acum
aŃi venit
it să ne anunŃaŃi? Pentru mine este suspect că aŃi aşteptat
atâta timp”. Atunci bărbatul respectiv, încurcat a răspuns: „ŞtiŃi, nu
mi-aa venit să cred că ar putea să mi se petreacă una ca asta!”
Cum putem dobândi o importantă
virtute - umilințța
Gloriant Dunăre - Suceava
„Astfel, vei putea cunoaşte şi nu vei fi amăgit că se află în tine
această smerenie când vei fi umplut de o lumină negrăită şi când
vei simŃi o imposibil de exprimat dragoste pentru rugăciune.
rugăci Dar
mai cu seamă vei fi cu adevărat smerit atunci când îŃi vei păstra
curăŃenia inimii nedefăimându-Ńi Ńi aproapele, chiar dacă îl vezi că
greşeşte. Toate cele spuse trebuiesc însoŃite mai dinainte cu o
desăvârşită desprindere de slava deşartă”.
Aşa pomeneşte
eneşte Sf. Ioan Scărarul în Scara Raiului despre umilinŃă.
Pe calea creştină umilinŃa este pusă la loc de cinste printre virtuŃi,
fiind considerată cea mai mare dintre ele.
p. 275
UmilinŃa este aceea care arată cel mai fidel gradul de evoluŃie al
aspirantului spiritual.
iritual. Atunci când, pe orice cale spirituală s-ar
s afla,
aspirantul încă mai este interesat, pe faŃă sau în secret,
nemărturisindu-şi şi nici sie, să fie apreciat, recompensat, recunoscut
de ceilalŃi ca fiindu-le
le superior, un sfânt, ceva, un supraom chiar,
rezultatele
ezultatele lui rămân arondate egoului, acelui fals „eu” care îi Ńine
loc de realitate în fiecare zi. Sfântul Damaschin completează:
„Orice bucurie şi orice dar de la Dumnezeu, dacă nu sunt însoŃite
mereu de smerenie, se aseamănă cu o casă făcută pe nisipuri nisipur
mişcătoare. Se va scufunda şi dacă este din aur.”
„Ce este aşadar această minunată uitare de sine pentru a slăvi pe
Dumnezeu în noi?” întreabă la rândul ei Sfânta Tereza de Avila.
UmilinŃa este o atitudine spirituală care apare pe fondul unui foarte
bun echilibru interior şi a unei înŃelegeri corecte a relaŃiei naturale
cu celelalte fiinŃe. UmilinŃa apare la oamenii care s-au s maturizat
din punct de vedere spiritual. De aceea în cei „necopŃi” la minte şi
la suflet umilinŃa nu prea este întâlnită. Reciproca este şi ea
valabilă: lipsa umilinŃei arată că de fapt aspirantul nu a depăşit
primii paşi în evoluŃia sa spirituală. VirtuŃile lăuntrice se vădesc
după faptele exterioare, nu după vorbele noastre. A fi umil
înseamnă să cunoşti şi mai ales să practici trăirea că suntem cu toŃii
fărâme din Dumnezeu. UmilinŃa nu este slăbiciune, şi nici
servilism. Slăbiciunea şi servilismul sunt resimŃite ca c o povară, ca o
supunere fără voia noastră în faŃa unei puteri omeneşti, pe când
umilinŃa este puterea de a-L L recunoaşte pe Dumnezeu în toate,
chiar dacă ceva din exterior tinde să ne ordoneze viaŃa altfel decât
vrem noi. UmilinŃa provine din înŃelegere, din deschiderea inimii,
din supunerea în faŃa puterii lui Dumnezeu. Atunci când suntem în
stare să simŃim această putere a lui Dumnezeu lucrând în fiecare
fiinŃă, putem face diferenŃa limpede între individualitatea acelui om
şi ceea ce se află dincolo de ea. a. Puterea interioară de a face această
diferenŃă se numeşte umilinŃă.
Dobândirea acestei virtuŃi, unanim considerată ca fiind cea mai
importantă pe calea spirituală, se face în mai multe feluri. Sfântul
Ioan Scărarul ne dă câteva indicii:
• „Unii se smeresc datorită unor rele pe care le-au
le făptuit şi care i-
au scos din legile firii. Dacă ei s-au
au întors şi nu se mai lasă amăgiŃi
să se învrăjbească pe sine cu lumea, la sfârşit vor dobândi
smerenia.”
• „AlŃii cugetă la patima lui Hristos
ristos şi atunci se socotesc pe sine
că-i sunt pururea datori.”
• „AlŃii au dobândit smerenia - care e mama tuturor darurilor -
prin ispitele la care au fost supuşi, prin bolile şi căderile pe care
le-au
au îndurat şi pe care cu ajutorul Domnului le-au le trecut.”
• „În sfârşit sunt alŃii, deşi nu pot spune dacă se mai găsesc şi
astăzi, care se umilesc cu atât mai mult, cu cât primesc daruri mai
bogate de la Dumnezeu.”
De asemenea, una dintre cele mai eficiente modalităŃi de trezire în
noi a umilinŃei este aceea de a ne pune cât mai des cu putinŃă la
unison cu voinŃa lui Dumnezeu. Consacrarea unei acŃiuni
Divinului, făcută cu sinceritate şi aspiraŃie ne pune în contact direct
cu vrerea lui Dumnezeu. Făcând cât mai des consacrarea acŃiunilor
noastre către Dumnezeu vom creşte în noi proporŃional umilinŃa.
Aceasta va atrage multe realizări spirituale care, dacă umilinŃa
rămâne în noi, se vor păstra. Dacă umilinŃa dispare, atunci şi acele
daruri divine vor dispărea din noi ca şi cum n-ar n fi fost acolo
niciodată. Este necesar să învăŃăm să păstrăm aceste rezultate, iar
cel mai simplu se facea aceasta prin cultivarea umilinŃei. Tehnica
secretă a paratrăsnetului, pe care doar cei iniŃiaŃi o cunosc, de
asemenea are o mare eficienŃă în a ne conduce spre înŃelegerea
Lohanul nr. 29, martie 2014
 Spiritualitate
integralăă a conceptului de umilinŃă. În ultimă instanŃă, orice Dar când vrea să se ridice şi să meargă, realizează, doar atunci,
procedeu spiritual ne poate revela relaŃia reală dintre Dumnezeu şi căzând, rostul acelei cârje. Şi asta o ştim bine fiecare dintre noi.
noi. Trebuie doar să fim interesaŃi cu adevărat de asta, în adâncul Important este să nu uităm de umilinŃă, să o aducem cât mai des în
fiinŃei noastre, nu doar în minte. „Când vei vedea sau auzi despre despr noi. Ghidul nostru spiritual ne aminteşte des acest lucru. Cine ştie,
cineva că a dobândit o prea-înaltă înaltă neîmpătimire în puŃini ani, s-ar putea ca într-oo bună zi, dacă vom înŃelege ce şi cât trebuie,
socoteşte că el a ajuns aici mergând nu pe altă cale ci pe aceasta smerenia să rămână definitiv în noi.
fericită şi scurtă a smereniei.”, mai aflăm de la Sf. Ioan Scărarul.
UmilinŃa este opusul mândriei, aroganŃei, Ńei, orgoliului. Ori această
plagă a lumii actuale, orgoliul, a ajuns să fie aproape a doua natură KRISHNA – Marele avatar şi învăŃător
a omului. Goana după faimă cu orice preŃ, competiŃia al cărei unic
scop este banul, infatuarea de a se crede prin orice superior divin
semenului său, iată ce întâlnim nim preponderent la omul modern. A
practica virtuŃile, a fi umil în special, într-oo lume a parvenitismului, Cu mult timp în urmă, lumea era suprasaturată de luptele
pare la prima vedere o nebunie. Dar asta doar în aparenŃă şi pentru inutile dintre diferiŃii regi, care erau, de fapt, demoni ce pretindeau
cei care înŃeleg umilinŃa ca o supunere oarbă în faŃa oricui. În că sunt de viŃă regală. Întreaga lume era tulburată, iar atunci
realitate, umilinŃa
inŃa este supunerea în faŃa lui Dumnezeu, pe care îl BHUMI, zeiŃa acestui pământ, a mers la BRAHMA să îi spună
recunoaştem în jurul nostru. Iar gradul de umilinŃă prezent în noi despre nenorocirile pe care le îndura din cauza regilor
regil demoniaci.
este direct proporŃional cu cât de mult îl putem noi recunoaşte pe BRAHMA i-aa răspuns: „Marele VISHNU va veni pe Pământ în
Dumnezeu în jurul nostru prin atributele sale: iubire, compasiune, curând, înzestrat cu toate puterile sale supreme, şi va rămâne până
frumuseŃe, armonie, pace. îşi va împlini misiunea de a distruge demonii şi de a restabili
Nu vom putea practica umilinŃa dacă faŃă de ceilalŃi vom avea mai credinŃa.”
mereu tendinŃa de a-i subordona sau de a-ii trata cu răutate, duritate
sau vom fi reci la trebuinŃele lor. UmilinŃa se naşte într-o
într fiinŃă cu KRISHNA ocupă în panteonul hindus un loc important, fiind
inima vie, caldă, pură şi care are această dragoste mare faŃă de considerat a fi o manifestare a lui DUMNEZEU (BHAGAVAN).
Dumnezeu încât de la sine se supune Lui. De aceea, oricât de multe
virtuŃi am zice că avem, verificarea este simplă. Dacă pe lângă ele l simbolizează pentru adoratorii săi iubirea divină (PREMA),
găsim şi umilinŃă înseamnă că acele virtuŃi sunt reale şi îl îndreaptă frumuseŃea divină (RUPA) şi acŃiunea detaşată, fascinantă (LILA).
pe aspirantt în direcŃia bună. Acele virtuŃi îl vor sluji mai departe în E
cunoaşterea de Dumnezeu. Dacă însă remarcăm din reacŃiile De-aa lungul timpului, KRISHNA a fost adorat sub s diferite forme.
celorlalŃi şi din cele lăuntrice că umilinŃa nu prea există sau poate Jucăuşul copil KRISHNA este cel care îndeplineşte dorinŃele benefice
doar când şi când, atunci putem fi siguri de un lucru: acele aşa-zise
aşa şi oferă protecŃie, tânărul KRISHNA este iubitul divin, cosmic, iar
virtuŃi sunt ale egoului şi ne îndepărtează de Dumnezeu, pentru că înŃeleptul luptător KRISHNA este învingătorul demonilor, cel care
slujesc fariseului din noi. Există semne prin care fiecare om poate înlătură toate limitările. Conform hinduismului, KRISHNA este el
să realizeze dacă s-aa abătut de la calea umilinŃei. Una dintre ele este optulea avatar al lui VISHNU. În conformitate cu toate dicŃionarele
să conştientizăm scopul pentru care facem o anumită acŃiune. Dacă standard, cuvântul „krishna” înseamnă „negru” în sanscrită, în
scopul este, mărturisit sau nu, altceva decât Dumnezeu sau El se iconografia indiană marele avatar apărând în mod frecvent cu pielea de
află pe al nu ştiu câtelea loc, atunci acea acŃiune nu reflectă culoare neagră sau albastră,
stră, în comparaŃie cu celelalte personaje mitice,
umilinŃă, nu o dezvoltă, îl Ńine prizonier pe omul respectiv şi chiar care sunt reprezentate cu pielea deschisă la culoare.
întărește lanŃul cu care el se leagăă de lumea iluzorie.
Sf. Ioan Scărarul ne spune cu privire la aceasta: „Nimeni nu va
intra în cămara de nuntă a Raiului fără smerenie, căci ea este
păzitoarea descoperirilor, semnelor şi minunilor dumnezeieşti care
ne-au fost arătate şi de multe ori acesteaa din urmă au ucis-o
ucis pe cea
dintâi în cei neîntăriŃi în virtute.”
O altă cheie practică eficientă este să renunŃăm în fiecare zi la ceva
de care eram foarte ataşaŃi: o idee, un obiect, un om. Exersând vom
putea să înŃelegem relaŃia corectă cu acel aspect faŃă f de care vom
manifesta în mod natural, după un timp, şi umilinŃă.
Este de asemenea necesar să ne ferim de falsa umilinŃă, care
presupune o supunere formală în faŃa VoinŃei Divine, fără a simŃi
ceva. Altfel vom ajunge ca fariseii care rosteau numele lui
Dumnezeu cu buzele, dar inimile lor rămâneau în continuare de
piatră.
Practicarea smereniei duce la o armonizare
monizare profundă a psihicului
acelei fiinŃe
O altă cheie este să urmărim să ne desprindem de sentimentul
superiorităŃii faŃă de ceilalŃi, care apare la foarte mulŃi dintre
aspiranŃii spirituali. Ei se simt superiori prin faptul că Ńin post
negru, că sunt vegetarieni sau că practică o brumă de continenŃă.
contin
Acestea sunt doar tehnici, modalităŃi. Iar sentimentul superiorităŃii, ViaŃa şi învăŃătura sa este redată în numeroase lucrări. Primele
prezent la aspiranŃii mediocri seamănă cu situaŃia în care un olog se menŃionări despre KRISHNA apar în poemul MAHABHARATA, ce
laudă cu cârja lui şi o arată la toată lumea, că iată ce cârjă minunată conŃine faimoasa BHAGAVAD GITA. Cultul lui KRISHNA s-a
are el, sfârşind prin a o spoi cu aur şi a o aşeza apoi într-o
într vitrină. răspândit ulterior, acesta fiind descris în diverse PURANA-e,
PURANA cum ar fi
p. 276 Lohanul nr. 29, martie 2014
 Spiritualitate
VISHNU PURANA, culminând cu cele 1.000 de versuri din
BHAGAVATA PURANA şi cu poemul GITA GOVINDA.
KRISHNA este uşor de recunoscut în reprezentările sale: în MURTI-
uri apare cu pielea de culoare neagră sau întunecată, pe imaginile
moderne îl prezintă ca având pielea de un albastru închis. El este
adeseori reprezentat purtând un DHOTI galben de mătase şi o coroană
din pene de păun. Descrierile cele mai răspândite îl înfăŃişează ca fiind
băiat mic sau tânăr într-o postură relaxată, cântând la flaut. În această
ipostază, cunoscută sub numele de TRIBHANGI MUDRA, Ńine un
picior îndoit în faŃa celuilalt şi ridică flautul în dreptul buzelor, în timp
ce este însoŃit de vacile sale, el fiind păstorul divin, GOVINDA.
Adeseori este înfăŃişat şi împreună cu iubitele sale GOPI-uri
(păstoriŃe).
Reprezentările din temple îl înfăŃişează adeseori pe KRISHNA într-o
postură verticală, formală. El este fie singur, fie însoŃit de fratele său,
BALARAMA, şi de sora sa SUBHADRA sau de principalele sale
regine, RUKMINI şi SATYABHAMA. Există multe imagini în care
KRISHNA este înfăŃişat împreună cu iubita sa favorită, RADHA.
MANIPURI VAISHNAVA-şii nu îl venerează doar pe KRISHNA, ci
şi pe RADHA – KRISHNA, o reprezentare ce combină trăsăturile lui
KRISHNA şi ale RADHEI.
KRISHNA mai este adorat în ipostaza de copil (BALA KRISHNA) în
care este reprezentat mergând de-a buşilea sau dansând cu o bucată de
unt în mână.
Nu există o dată sigură a naşterii lui KRISHNA, deşi în
BHAGAVATA PURANA apare un indiciu, şi anume miezul nopŃii din
ROHINI NAKSHATRA (a opta zi după Luna nouă a lunii sanscrite
SHRAVANA). Deci, conform acestor date s-a stabilit ca perioadă a
naşterii sale iulie 3227 î.H. sau, după alte datări, 3112 î.H. Un faimos
astrolog, Arun K. Bansal, merge pe ideea anului 3228, adică
aproximativ 125 de ani înainte de 18 februarie 3102 î.H., când se
consideră în mod tradiŃional că a început KALI YUGA, epoca
decăderii spirituale a omenirii.
KRISHNA şi UDDHAVA
UDDHAVA (cunoscut de asemenea ca PAVANAYADHI) este un
personaj din PURANA-ele hinduse, prieten şi sfetnic al lui KRISHNA.
El joacă un rol semnificativ şi în BHAGAVATA PURANA, din care
aflăm că a învăŃat yoga şi BHAKTI direct de la KRISHNA. Conform
anumitor texte, UDDHAVA era vărului lui KRISHNA, fiind fiul lui
Devabhaga, care era fratele lui Vasudeva, tatăl lui KRISHNA.
ÎnfăŃişarea lui fizică era atât de asemănătoare cu a lui Krishna, încât
uneori este confundat cu acesta.
Krishna îi oferă multe învăŃături lui Uddhava, cuprinse în sfaturile pe
care i le dădea atunci când îl trimitea în diferite misiuni, dialogul dintre
cei doi fiind redat în UDDHAVA GITA. Prezentăm în continuare
câteva pasaje semnificative din această lucrare.
KRISHNA îl învaŃă pe UDDHAVA
Domnul a spus: „Mare şi norocos UDDHAVA, ai perceput foarte
exact dorinŃa Mea de a retrage dinastia Yadava de pe pământ şi de a
Mă întoarce în lăcaşul Meu din Vaikuntha. BRAHMA, SHIVA şi alŃi
conducători celeşti Mă roagă să Mă întorc în reşedinŃa Mea din
Vaikuntha [în Cer]. Răspunzând la rugăciunea lui BRAHMA, am
coborât în această lume împreună cu BALADEVA (BALARAMA), care
este o manifestare plenară a Mea, şi am realizat diverse activităŃi în
p. 277
numele zeilor. Acum Mi-am îndeplinit misiunea aici. Acum, datorită
blestemului brahmanilor, dinastia Yadava va pieri cu siguranŃă
deoarece membrii ei se vor lupta între ei; iar în a şaptea zi începând
de astăzi, oceanul se va ridica şi va inunda oraşul Dwaraka.
Devotatule UDDHAVA, în curând voi abandona acest pământ. Atunci,
copleşit de epoca lui KALI, pământul va uita de orice pietate. Dragă
Uddhava, nu ar trebui să rămâi aici pe pământ după ce Eu voi
abandona această lume. Dragul meu devot, tu eşti fără de păcat, dar în
KALI YUGA oamenii vor deveni dependenŃi de tot felul de activităŃi
rele; de aceea nu rămâne aici. Acum ar trebui să renunŃi complet la
orice ataşament faŃă de prietenii tăi şi rudele tale şi să-Ńi focalizezi
mintea asupra Mea. Astfel, fiind mereu în comuniune cu Mine, ar
trebui să priveşti toate lucrurile cu detaşare. Universul material pe
care îl percepi prin mintea, vorbirea, ochii, urechile şi celelalte simŃuri
ale tale este o creaŃie iluzorie pe care Ńi-o imaginezi ca fiind reală
datorită influenŃei lui MAYA. De fapt, ar trebui să ştii că toate
obiectele simŃurilor materiale sunt efemere.
Cel a cărui conştiinŃă este afectată de iluzie percepe multe diferenŃe
privind valoarea şi sensul obiectelor materiale. Astfel, el acŃionează
constant din prisma binelui şi a răului material şi este influenŃat de
aceste concepte. Absorbit în dualitatea materială, o asemenea
persoană face distincŃie între realizarea îndatoririlor obligatorii,
nerealizarea acestor îndatoriri şi realizarea activităŃilor interzise.
De aceea, aducându-Ńi simŃurile sub control şi supunându-Ńi astfel
mintea, vei privi întreaga lume ca aflându-se în Sine, care este
expansionat pretutindeni şi, de asemenea, vei percepe acest Sine
individual în Mine, Domnul.
Deoarece ai dobândit cunoaşterea deplină a veda-elor şi ai realizat în
practică scopul ultim al unei asemenea cunoaşteri, vei putea percepe
Sinele pur şi astfel mintea ta va fi satisfăcută. Atunci vei fi îndrăgit de
toate fiinŃele vii şi nu vei fi deloc afectat de nelinişte în viaŃă.
Cel care a transcens binele şi răul material va acŃiona în mod automat
conform preceptelor religioase şi va evita activităŃile interzise. O fiinŃă
desăvârşită realizează aceasta spontan, precum un copil inocent, nu
pentru că el gândeşte în termeni de bine sau rău material.
Cel care vrea binele tuturor fiinŃelor, care este plin de pace şi este
ferm stabilit în cunoaştere şi realizarea de sine, Mă vede în toate
lucrurile. O asemenea fiinŃă nu mai intră niciodată în ciclul naşterilor
şi a morŃii.”
Uddhava a spus: „Doamne, Suflet Suprem, pentru cei a căror minte
este ataşată de satisfacerea simŃurilor şi mai ales pentru cei care sunt
lipsiŃi de devoŃiunea faŃă de Tine, o asemenea renunŃare la bucuriile
materiale este foarte dificil de obŃinut. Aceasta este părerea mea. Eu
însumi sunt foarte ignorant, deoarece conştiinŃa mea este unită cu
trupul material şi relaŃiile trupului, care sunt toate produse de energia
Ta iluzorie. Astfel, eu gândesc: «Eu sunt trupul şi toate acestea sunt
rudele mele.» De aceea, Doamne, te rog învaŃă-l pe bietul tău servitor.
Te rog spune-mi cum să pun mai uşor în practică învăŃăturile Tale.
Doamne, tu eşti Adevărul Absolut, Domnul care te dezvălui
adoratorilor Tăi. În afară de Tine, nu văd pe nimeni altcineva care să-
mi poată explica perfect cunoaşterea. Un asemenea învăŃător perfect
nu se află nici măcar printre zeii din ceruri. Ei sunt suflete
condiŃionate care îşi acceptă corpurile materiale şi expansiunile
trupului ca fiind Adevărul Suprem.
De aceea, Doamne, simŃindu-mă obosit de viaŃa materială şi chinuit de
tristeŃe, mă abandonez acum łie deoarece Tu eşti învăŃătorul perfect.
Tu eşti Zeul Suprem nelimitat, omniscient, al cărui lăcaş spiritual din
Lohanul nr. 29, martie 2014
 Spiritualitate
VAIKUNTHA nu este afectat de nicio tulburare. De fapt, Tu eşti
cunoscut ca NARAYANA, adevăratul prieten al tuturor fiinŃelor vii.”
Domnul Suprem a răspuns:
„În general, acele fiinŃe umane care pot analiza cu luciditate actuala
situaŃie a lumii materiale sunt capabile să se ridice deasupra unei vieŃi
preocupate doar de satisfacŃia materială grosieră.
O persoană inteligentă, capabilă să perceapă cu atenŃie lumea din
jurul ei şi având o logică sănătoasă, poate obŃine reale beneficii
datorită inteligenŃei sale. De aceea, uneori o astfel de persoană
acŃionează ca propriul său maestru spiritual.
În viaŃa sub forma umană, cei care sunt stăpâni pe sine şi buni
cunoscători ai ştiinŃei spirituale SAMKHYA Mă pot vedea direct,
împreună cu toate puterile Mele.
În această lume există multe forme de viaŃă create – unele cu un picior,
altele cu două, trei, patru sau mai multe picioare, sau altele fără
niciun picior – însă dintre toate acestea, forma omenească Îmi este cea
mai dragă.
Deşi Eu, Domnul Suprem, nu pot fi niciodată perceput prin simŃurile
obişnuite, oamenii îşi pot folosi inteligenŃa şi alte facultăŃi de percepŃie
pentru a Mă căuta direct atât prin intermediul unor semne vizibile, cât
şi în mod indirect.”
ÎnŃelepŃii citează o povestire istorică despre conversaŃia dintre
puternicul rege Yadava şi un AVADHUTA.
Maharajul Yadu a observat odată un brahman AVADHUTA, care
părea să fie foarte tânăr şi învăŃat, umblând liber şi încrezător. Fiind şi
el însuşi foarte învăŃat şi bun cunoscător al ştiinŃei spirituale, regele a
profitat de ocazie şi i s-a adresat astfel: «Brahmanule, văd că tu nu
realizezi practic nicio activitate religioasă şi cu toate acestea ai
dobândit o înŃelegere profundă asupra tuturor lucrurilor şi oamenilor
din această lume. Te rog spune-mi şi mie cum ai obŃinut această
înŃelepciune extraordinară, şi de ce călătoreşti liber prin lume
manifestându-te precum un copil?
În general, fiinŃele umane muncesc din greu pentru a cultiva
sentimentul religios, pentru a dobândi bunăstarea materială,
satisfacerea simŃurilor, precum şi cunoaşterea sufletului, iar scopul lor
este de obicei prelungirea duratei vieŃii lor, obŃinerea faimei şi să se
bucure din plin de bogăŃiile acumulate.
În schimb tu, deşi eşti capabil, învăŃat, inteligent, frumos şi foarte
elocvent, nu te angrenezi în nicio activitate şi nici nu doreşti nimic.
Deşi toŃi oamenii din lumea materială ard în marele foc al dorinŃei
senzuale şi al lăcomiei, tu rămâi liber şi nu eşti ars de acel foc. Eşti la
fel precum un elefant care se adăposteşte de focul pădurii în apele
râului Gange.
Brahmanule, văd că nu afli nicio plăcere în contactul cu bucuriile
lumeşti şi călătoreşti singur, fără niciun însoŃitor sau membru al
familiei. De aceea, deoarece sunt sincer curios, te rog spune-mi
motivul marelui extaz pe care îl simŃi în fiinŃa ta.»
KRISHNA a continuat: „Inteligentul rege Yadu, întotdeauna
respectuos cu brahmanii, a aşteptat cu capul plecat în timp ce
brahmanul, mulŃumit de atitudinea regelui, a început să vorbească:
«Dragă rege, folosindu-mă de inteligenŃa mea, am învăŃat de la mai
mulŃi Maeştrii spirituali. Dobândind de la ei cunoaşterea
transcendentă, acum cutreier pământul într-o condiŃie eliberată. Te
rog ascultă căci Ńi-i voi descrie.
O, rege, am avut douăzeci şi patru de Maeştri, care sunt: pământul,
aerul, cerul, apa, focul, Luna, Soarele, porumbelul şi pitonul; marea,
molia, albina, elefantul şi hoŃul de miere; cerbul, peştele, prostituata
p. 278
Pingala, pasărea KURARA şi un copil; şi o tânără fată, un meşter de
arcuri, şarpele, păianjenul şi viespea. Dragă rege, studiind activităŃile
lor am aflat despre cunoaşterea de sine.
Te rog ascultă, fiu al lui Yayati, tigru printre oameni, pentru că-Ńi voi
spune ce am învăŃat de la fiecare dintre aceşti Maeştri.
O persoană cumpătată, chiar dacă este hărŃuită de alte fiinŃe vii,
trebuie să înŃeleagă că agresorii săi acŃionează din voinŃa lui
DUMNEZEU şi de aceea el nu ar trebui să fie niciodată distras de la
progresul pe calea sa spirituală. Această regulă am învăŃat-o de la
pământ.
O fiinŃă sfântă ar trebui să înveŃe de la munte să-şi consacre toate
eforturile servirii celorlalŃi şi să facă din bunăstarea celorlalŃi singurul
Ńel al existenŃei sale. El ar trebui să înveŃe de la copaci şi să se
consacre celorlalŃi.
Un înŃelept ar trebui să se mulŃumească să-şi menŃină existenŃa şi să
nu caute mulŃumirea prin satisfacerea simŃurilor materiale. Cu alte
cuvinte, el ar trebui să aibă grijă de corpul material astfel încât
cunoaşterea sa înaltă să nu fie distrusă iar vorbirea şi mintea lui să nu
fie deviate de la realizarea de sine.
Chiar şi o fiinŃă realizată spiritual este înconjurată de numeroase
obiecte materiale, care au calităŃi bune şi calităŃi rele. Totuşi, cel care
a transcens binele şi răul material nu trebuie să fie tulburat când vine
în contact cu obiectele materiale; în schimb, el ar trebui să acŃioneze
precum vântul. Deşi un suflet realizat poate trăi în diverse corpuri
materiale în timp ce se află în această lume, experimentând diversele
lor calităŃi şi funcŃii, el nu este niciodată tulburat, la fel ca vântul care
poartă cu el diverse arome cu care însă nu se amestecă. Un înŃelept
prevăzător, chiar dacă trăieşte într-un corp material, trebuie să
înŃeleagă că el este un spirit pur. De asemenea, el trebuie să vadă că
spiritul intră în toate formele de viaŃă, atât animate, cât şi neanimate,
şi că spiritele individuale sunt astfel atotpătrunzătoare. ÎnŃeleptul
trebuie să observe că Domnul, ca Spirit Suprem, este în simultaneitate
prezent în toate lucrurile. Atât spiritul individual, cât şi Spiritul
Suprem pot fi înŃelese comparându-le cu natura cerului: deşi cerul se
întinde pretutindeni şi totul se odihneşte în cer, cerul nu se contopeşte
cu nimic şi nici nu poate fi divizat de nimic.
Deşi vântul suflă puternic împrăştiind norii şi furtunile de pe cer, cerul
nu este niciodată implicat sau afectat de aceste activităŃi. În mod
analogic, spiritul nu este modificat sau afectat de contactul cu natura
materială. Deşi spiritul intră într-un trup plăsmuit din pământ, apă şi
foc, şi deşi el este impulsionat de cele trei tendinŃe ale naturii create de
timpul etern, natura sa eternă nu este afectată niciodată. Rege, un
sfânt este precum apa, deoarece el este liber de orice l-ar putea
murdări, are o fire blândă şi atunci când vorbeşte creează o vibraŃie
frumoasă ca aceea a apei curgătoare. Doar văzând, auzind sau
atingând o asemenea fiinŃă sfântă, sufletul este purificat, aşa cum
cineva este curăŃat în contact cu apa pură. Astfel, un om sfânt, la fel ca
un loc sfânt, îi purifică pe toŃi cei care intră în contact cu el, deoarece
el Îl slăveşte mereu pe Domnul.
FiinŃele sfinte devin puternice prin realizarea unor austerităŃi.
ConştiinŃa lor este de neclintit deoarece ele nu urmăresc să se bucure
de nimic din lumea materială. Asemenea înŃelepŃi eliberaŃi în mod
natural, acceptă hrana care le este oferită de destin, iar dacă se
petrece să mănânce hrană impură, ei nu sunt afectaŃi, precum focul
care arde substanŃele impure ce sunt oferite.
O fiinŃă sfântă, la fel ca şi focul, apare uneori sub o formă ascunsă, iar
alteori dezvăluie. Pentru binele sufletelor condiŃionate care îşi doresc
fericirea adevărată, o fiinŃă sfântă poate accepta ipostaza de Maestru
Lohanul nr. 29, martie 2014
 Spiritualitate
spiritual şi astfel, la fel ca şi focul, el transformă în cenuşă toate
to
reacŃiile greşite trecute şi viitoare ale discipolilor săi, acceptând cu
compasiune ofrandele lor.
La fel cum focul se manifestă diferit în bucăŃi de lemn de mărimi şi
calităŃi diferite, Spiritul Suprem omnipotent, după ce a intrat în
trupurile unor forme
rme de viaŃă superioare sau inferioare, create prin
puterea Sa, pare să-şi
şi asume identitatea fiecăruia.
Diversele faze ale vieŃii materiale ale unei fiinŃe, începând cu naşterea
şi culminând cu moartea, sunt toate proprietăŃi ale trupului şi nu
afectează spiritul,
piritul, la fel cum creşterea şi descreşterea Lunii nu
afectează Luna însăşi. Asemenea schimbări sunt impuse de mişcările
imperceptibile ale timpului.
Flăcările unui foc apar şi dispar în orice moment, şi totuşi această
creaŃie şi distrugere nu este remarcată ată de un observator obişnuit. La
fel, valurile puternice ale timpului curg în mod constant, precum
curenŃii puternici ai unui râu, şi provoacă imperceptibil naşterea,
creşterea şi moartea a nenumărate corpuri materiale. Şi totuşi sufletul,
care este astfel constrâns să-şi şi schimbe locaŃia, nu poate percepe
acŃiunile timpului.
Aşa cum Soarele evaporă mari cantităŃi de apă prin razele lui
puternice şi ulterior redă pământului apa sub formă de ploaie, aşa şi
fiinŃa sfântă poate accepta tot felul
lul de obiecte materiale cu simŃurile
sale materiale şi, la momentul oportun, când persoana potrivită vine la
ea şi i le cere, ea înapoiază aceste obiecte materiale. Astfel, atât
primind, cât şi renunŃând la obiectele simŃurilor, ea nu este tulburată
de ele. Chiar şi dacă este reflectat de diverse obiecte, Soarele nu este
niciodată divizat, nici nu se contopeşte cu reflexia sa. Numai proştii ar
considera Soarele astfel. În acelaşi mod, deşi sufletul este reflectat
prin diferite corpuri materiale, el rămâne nedivizat, imaterial.
Nimeni nu ar trebui să fie exagerat de afectuos sau preocupat de
cineva sau ceva; căci altfel se va confrunta cu o mare suferinŃă, la fel
ca porumbelul cel prost.
A fost odată un porumbel care trăia în pădure împreună cu porumbiŃa
sa. El şi-a construit un cuib într-un
un copac şi a trăit acolo mulŃi ani
alături de ea.
Cei doi porumbei erau foarte devotaŃi îndatoririlor casnice. Inimile lor
fiind unite prin iubire, erau atraşi amândoi de privirea celuilalt, de
caracteristicile corpului şi de starea minŃii. Astfel, ei s-au
s legat cu totul
unul de altul prin iubire. Crezând cu naivitate în viitor, ei se odihneau,
se plimbau, se înălŃau, discutau, se jucau, mâncau şi aşa mai departe,
precum un cuplu, printre crengile copacilor pădurii.
Oricând dorea ceva, o, rege, porumbiŃa îl linguşea pe soŃul ei, iar el îi
făcea pe plac, oferindu-ii tot ceea ce ea îşi dorea, chiar dacă uneori se
confruntau cu mari dificultăŃi. Astfel, el nu-şi
şi putea controla simŃurile
alături de ea. Apoi, porumbiŃa a devenit pentru ntru prima dată mamă.
Când a venit timpul, modesta doamnă a depus mai multe ouă în cuib,
în prezenŃa soŃului ei. La momentul potrivit, din acele ouă au apărut
puii de porumbei, cu membre şi pene moi, create de puterile
inimaginabile ale Domnului.
Cei doi porumbei
orumbei au devenit foarte afectuoşi cu copiii lor şi le făcea
mare plăcere să le audă ciripitul firav, care li se părea părinŃilor
foarte dulce. Astfel, ei au început să crească cu multă dragoste
micuŃele păsări care li se născuseră. PărinŃii se bucurau foarte
fo mult
observând aripile moi ale puilor lor, ascultându-le
ascultându ciripitul,
urmărindu-le
le mişcările inocente în cuib şi încercările de a sări din el
şi de a zbura. Văzându-ii pe copiii lor fericiŃi, părinŃii erau de
asemenea fericiŃi. Inimile lor fiind legate prin rin iubire, păsările
ignorante, complet subjugate de energia iluzorie a lui VISHNU, au
continuat să aibă grijă de urmaşii care li se născuseră.
p. 279
Într-oo zi, cele două capete ale familiei au plecat să caute hrană pentru
copiii lor. Fiind foarte dornici să-şi să hrănească puii în mod
corespunzător, ei au hoinărit prin pădure mult timp.
În acel timp, un vânător care mergea prin pădure a văzut tinerii
porumbei care se mişcau în cuib. Întinzându-şi
Întinzându plasa, i-a prins în ea.
Porumbelul şi soŃia sa erau preocupaŃi să-şi să hrănească puii şi de
aceea zburau prin pădure. După ce au procurat hrana adecvată, s-au s
întors în cuib.
Când porumbiŃa a văzut că puii se prinseseră în plasa vânătorului, ea
a fost copleşită de durere şi Ńipând, a zburat spre ei în timp ce ei Ńipau
la rândul lor. PorumbiŃa se lăsase mereu înlănŃuită de legăturile
afecŃiunii materiale intense şi astfel mintea ei era copleşită de durere.
Fiind sub influenŃa energiei iluzorii a Domnului, ea a uitat complet de
sine şi grăbindu-sese spre copiii ei neajutoraŃi, a fost
f imediat prinsă în
plasa vânătorului. Văzându-şi şi copiii, care îi erau mai dragi decât
propria viaŃă, prinşi fără scăpare în plasa vânătorului împreună cu
draga lui soŃie, pe care o considera egala lui în toate privinŃele,
porumbelul a început să se lamenteze
lame jalnic. El a spus: Vai, sunt
distrus! Sunt cu siguranŃă un mare prost, pentru că nu am realizat
activităŃi pioase, aşa cum ar fi trebuit. Nu mă simt nici mulŃumit, şi nici
nu mi-amam împlinit scopul vieŃii. Draga mea familie, care era
fundamentul evlavieiiei mele, al bunăstării mele materiale şi satisfacerii
simŃurilor, este acum distrusă. SoŃia mea era partenera ideală pentru
mine. Ea mi se supunea întotdeauna cu credinŃă şi chiar mă acceptase
ca zeul ei pe care îl adora. Dar acum, văzându-şi
văzându copiii pierduŃi şi
casa goală, ea m-aa părăsit şi a plecat spre ceruri cu sfinŃii noştri copii.
Acum sunt o fiinŃă nenorocită care trăieşte într-o
într casă goală. SoŃia
mea este moartă; copiii mei sunt morŃi. Pentru ce să mai trăiesc?
Inima mea este atât de îndurerată de separarea
s de familia mea, încât
viaŃa a devenit doar suferinŃă. În timp ce porumbelul îndurerat îşi
privea copiii prinşi în plasă, pe punctul de a muri, luptându-se
luptându
disperaŃi să se elibereze, mintea i s-a
s întunecat şi astfel a căzut şi el în
plasa vânătorului.
Crudul vânător, împlinindu-şi şi dorinŃa de a-i a captura pe tatăl
porumbel, pe soŃia sa şi toŃi copiii lor, a plecat spre casă.
În acest mod, inima celui care este ataşat de familia lui este tulburată,
la fel ca porumbelul, el urmăreşte să-şi să afle plăcerea în atracŃia
sexuală lumească. Fiind foarte ocupat să-şi să susŃină familia, o
asemenea persoană nefericită este sortită să aibă parte de multă
suferinŃă, împreună cu toŃi membri familiei sale.
Uşile eliberării sunt larg deschise pentru fiinŃele care au primit un trup
omenesc. Dar dacă o fiinŃă umană se dedică doar vieŃii de familie,
precum pasărea stupidă din această poveste, atunci ea se aseamănă cu
cel care a urcat într-un
un loc înalt numai pentru a se împiedica şi pentru
a se prăbuşi.»
Amintiri
mintiri din altă lume: ”Am vorbit
cu Dumnezeu”
Daniel GAUCAN
ionalele dezvăluiri ale tânărului Flavio, un
SenzaŃionalele
copil ce cunoaşte misterele vieŃii, pentru că n-a n fost
atins... de "îngerul uitării" la naştere.
U nul dintre cele mai ciudate cazuri din lume referitoare la
reîncarnare îl are ca protagonist pe tânărul argentinian
Flavio M. Cabobianco. La frageda vârstă de 3 ani, acesta
vorbea deja despre Dumnezeu, viaŃă, soartă şi altele legate
de spirit. În cartea publicată de părinŃii săi şi de el, când avea 11
Lohanul nr. 29, martie 2014
 Spiritualitate
ani, intitulată "Vin din soare", se pot găsi desene despre construcŃia
universului, despre relaŃia dintre materie şi antimaterie, despre
existenŃa spaŃiului şi a timpului, despre existenŃa sufletului şi a
acŃiunii sale, despre energia planetelor sistemului nostru solar,
despre diferitele locuri din lumea cealaltă şi încă multe altele.
Amintiri din altă lume: ”Am vorbit cu Dumnezeu”
”Eu vin din Soare. Vreau să clarific faptul că nu este vorba despre
Soarele fizic, ci despre un Soare spiritual. Înainte de a veni pe
Pământ am fost în acea sursă de lumină pentru a intra planul fizic.
Noi toți suntem părți ale lui Dumnezeu! Dumnezeu nu depinde de
timp, el se află în afara timpului. Din destine multe se formează o
soartă: soarta omenirii. Moartea nu este sfârșitul vieții, viața merge
mai departe într-un mod diferit, suntem întotdeauna o parte din
viața care vine de la Dumnezeu și se întoarce la El”, spunea un
copil la vârsta de șase ani.
Desigur că o asemenea spusă, venită din partea unui copil,
șochează pe oricine. Dar nu era la prima ”abatere” de acest tip.
Părinții lui au declarat că Flavio, acest copil minune, la vârsta de
cinci ani, a desenat un soare pe o casă. Desenul în sine nu
reprezenta o mare realizare. E ceea ce a spus copilul în legătură cu
acel desen: “Am început să-mi dezvolt sinele. Soarele reprezintă
Dumnezeu și sufletul meu, casa reprezintă Pământul și sinele
meu.” Un caz misterios, pe care cercetătorii nu îl pot explica. Încă
de la o vârstă fragedă, din perioada când a prins să lege câteva
cuvinte, argentinianul Flavio M. Cabobianco vorbea deja despre
Soare, Dumnezeu, destin, spirit, viață etc. Își amintea despre lumea
din care tocmai venise și pe care ”natura” nu i-a șters-o din
memorie.
Lucrurile au căpătat o complexitate deosebită când copilul a
început să deseneze despre ce își amintea, anumite structuri despre
construcția universului, despre relația dintre materie și antimaterie,
despre existența spațiului și a timpului, despre existența sufletului
și a acțiunii sale, despre energia planetelor sistemului nostru solar,
despre diferitele locuri din lumea cealaltă și încă multe altele.
Părinții au reușit să adune aceste desene și anumite crâmpeie din
poveștile lui între coperțile unei cărți căreia i-au dat titlul: ”Vin din
Soare” (Vengo del Sol). Așa se face că, în 1991, la vârsta de 11 ani,
Flavio a devenit autorul celei mai vândute cărți. În câteva
săptămâni, prima ediție în spaniolă a cărții s-a vândut în 20.000 de
exemplare. A fost tradusă în germană și franceză.
Au urmat apoi valuri de interviuri în mass-media și dialoguri cu
diverse personalități cunoscute din știință, psihologie și
spiritualitate. Cartea a fost reeditată la scurt timp după lansare.
Popularitatea lui a devenit copleșitoare. După un an, la vârsta de 12
ani, tânărul a decis să nu mai apară în mass-media. Dar a fost
sufocat de valuri uriașe de scrisori: un adevărat potop. Apoi au
început și apelurile telefonice și saluturile de pe rețelele de
socializare. La întrebarea tatălui său cum de este posibil să-și
amintească totul de dinainte de a se naște, Flavio a răspuns că
înainte de naștere sufletele știu totul, întrucât sunt conștiente de
adevărurile Divine. Însă, în momentul nașterii, îngerul uitării îi
sărută pe buze și prin aceasta le sigilează memoria. Uită totul.
Flavio i-a povestit tatălui său că ”atunci când a apărut îngerul
uitării și a încercat să mă atingă, mi-am întors capul într-o parte.
Aceasta este explicația pentru care îmi pot aminti aproape totul din
lumea cealaltă.
Îmi amintesc de faptul că am o misiune: de a transmite informații
cu privire la realitatea spirituală. Acum, tot mai mulți copii își
amintesc de Dumnezeu, dar cel mai greu lucru este să punem totul
în cuvinte. Am avut foarte multe amintiri de dinainte de naștere în
primii trei ani de viață. E o diferență: înainte de naștere vedeam
p. 280
totul, în toate perspectivele, fără limite, pentru că nu mă opreau
ochii fizici. Am fost pregătit pe alte planete, unde m-am putut testa
fizic, pentru reîncarnare. A fost ca și cum aș fi învățat să scriu în
aer, fără a utiliza creionul. Îmi amintesc de o imagine cu sute de
mingi luminoase vii. Toată viața este o minge de lumină. Îi văd pe
unii care mă ajută să trăiesc pe această planetă dificilă. Văd două
mame posibile: una cu un eu puternic și cealaltă cu un eu mai lin,
cea adevărată. Acesta din urmă este însoțită de o minge de lumină
care strălucește foarte puternic, pot să spun că disting multe nuanțe
de verde și violet. Pe lumea cealaltă, am avut doi prieteni Almin și
Alma. Îmi este dor de ei.
Mamele apelează la mine, deoarece suntem uniți prin iubire. Ele
sunt părinții mei. Știu că trebuie să plec şi mă simt atras de ele din
ce în ce mai mult. Gata, trebuie să plec spre pământ. Văd un tunel
care este luminat, de jur împrejur este o atmosferă sumbră. Când
intru mă simt foarte stingher, de parcă sunt întemnițat. Pentru mine
nașterea în această lume, este ca moartea la om. După ce am intrat
în mama mea a început procesul fizic. Primii trei ani de viață au
fost foarte grei. A trebuit să mă obișnuiesc cu felul de a mă hrăni
energetic, prin corpul meu fizic. Pe timpul zilei eram foarte obosit
deoarece călătoream noaptea pe alte planete. Slujba mea a fost cea
de «informator». Transmiteam ființelor supranaturale, prin
telepatie. Totul părea foarte ciudat.
La vârsta de cinci ani m-am întâlnit o doamnă care mi-a destăinuit
anumite amănunte spirituale. A fost o întâlnire importantă,
deoarece ea a avut misiunea de a mă sfătui. Ea mi-a spus că a trecut
prin niște procese foarte grele până să se întrupeze. Dar trupul a
fost instrumentul prin care să-și îndeplinească misiunea pe acest
pământ. A trebuit să învețe să se descurce și să se hrănească cu
energia luată din corpul fizic. Acestea erau amănunte pe care le
știam deja, dar am ascultat-o cu atenție. Apoi a fost întâlnirea cu
alte ființe spirituale care au venit să facă același lucru. «Misiunea
noastră este de a ajuta la această schimbare», au spus ei. «Pământul
însemnă o experiență din ce în ce mai puțin materialistă, ci una mai
spirituală».
Eu și fratele meu, Marcos, ne aflăm pentru prima dată pe acest
pământ. Sarcina mea este de a ajuta umanitatea pentru formarea
unei conștiințe spirituale mai mari. Dar întâi trebui să mă
obișnuiesc cu viața de aici de pe pământ. Deoarece nu pot
comunica telepatic, vorbesc cu gura, deoarece consum alimente cu
gură și, nu în mod direct viață din energia lui Dumnezeu. Creierul
uman este ca un calculator, dar calculatorul are o memorie limitată,
reflectând creierul fizic. Dar mintea este o reflectare a Minții
Divine, care este infinită. Există niște cuvinte ciudate pe această
planetă: cuvântul ”nimic” și cuvântul ”moarte”. Aceste cuvinte nu
pot exista, nu au loc în limbajul nostru deoarece nu au sens,
deoarece întotdeauna există Dumnezeu. Niciodată nu ne punem
întrebarea dacă ceva care vine din Dumnezeu, poate exista sau nu.
Unii oameni cred că prin moarte se termină totul. Este adevărat că
atunci când moare corpul fizic, sufletul merge la Dumnezeu.
Acesta poate fi un pic înfricoșător, pentru că este o mare
schimbare. E ca un studiu la un înalt nivel unde continuă să învețe.
Cu alte cuvinte, moartea e sfârșitul vieții pe pământ, dar acolo
viața merge mai departe. Suntem încă parte din viața care vine de
la Dumnezeu și se întoarce la Dumnezeu. Dumnezeu doar te atinge
fără mâini, pentru că el nu are mâini sau corp, dar vorbesc cu el
despre toate lucrurile. Eu îl văd cu ochii închiși, noaptea când
dorm. Mi-a spus tot timpul că trebuie să iubesc și să vindec. Oh,
apoi mai sunt și îngerii. Îi văd plutind deseori la fereastra mea. Știți
că îngerii au părul mov și violet? Ei nu sunt ca mine. Unii au părul
galben și violet pe spate. Îngerii sunt transparenți ca aerul. Eu îi
văd ca o sclipire de lumină.
Lohanul nr. 29, martie 2014
 Spiritualitate
Nu toată lumea vede îngeri. Ei nu au aripi sau picioare, așa cum își
imaginează mulți. Sunt cercuri de lumină. Ei au o robă de culoare
albă strălucitoare. Când sunt cu ei pot pluti și eu. Apoi mai sunt
fantomele. Da. Pentru a fi fantomă, trebuie mai întâi să faci efortul
de a muri. Fantome devin numai oamenii care nu vor să moară.
Sunt entități energetice care nu plutesc spre Soare, ci stau aproape
de Pământ. Mai există un nivel numit de către oameni “iad.” Iadul
nu există. Este nivelul la care oamenii nu vor ști că sunt morți, în
cazul în care cei care nu și-au îndeplinit misiunea lor, de exemplu,
cei care se sinucid. Aceste ființe sunt legate de nivelul fizic, sunt
suflete confuze. Când ies de confuzia lor și înțeleg greșelile, se
îndreptă spre partea pozitivă astrală și revin la sursă. Separator,
între fizic și astral negativ, nu este o ușă, ci doar un perete
energetic.
Unele medicamente, de exemplu, pot sparge zidul și rănesc aura.
La momentul morții, sufletele trec printr-o ușă pentru a merge la
sursă. Este o zonă de purificare a dorințelor. La acest nivel, există
ființe care te ajută după moarte. Trebuie să respecte acea ușă, astfel
ființele astrale vor bloca sistemul. Ne putem imagina că universul
este ca un turn, cu diferite niveluri. Nici un nivel este mai mare sau
mai mic decât altul. Nici în sus sau în jos, și fiecare parte este
reprezentată în toate. Ființe din afara evoluției au sarcina de a
menține sistemul. Nivelul fizic este foarte dens, totul este
amestecat. Este plin nu numai de reprezentări fizice, ci și de ființe
astrale, pozitive și negative.
La acest nivel acționează entități spirituale care organizează forme
de viață. Sunt ființe de pe alte nivele. Polaritatea este extremă. Nu
există timp și spațiu. Energia face o oglindă și se reflectă în toate
celelalte niveluri. Acesta este tot mai mare și mai mică, cunoscută
și necunoscută. Există mai multe, dar nu știu cum să explic. Aici pe
pământ comunicarea e complicată. Pe aproape toate planetele
comunicarea se face prin telepatie, pentru că nu există o densitate
așa mică. Aici comunicarea este foarte rară: prin sunete și în locuri
diferite, se folosesc sunete diferite pentru a spune aceleași lucruri.
Aceasta planetă este din ce în ce mai abstractă. Abstract este la
mijloc, între spiritual și dens”, scrie Flavio în cartea sa.
Acest copil este unul dintre slujitorii Iubirii Supreme și al Luminii
pure, cele două uriașe coloane care susțin viața pe Pământ și care
sunt unite prin rugăciune constantă, profundă, sinceră și liniștită
din inima noastră. Flavio M. Cabobianco este considerat un copil
indigo. De ce? – vă veți întreba. Ce probe avem? Probele sunt pe
internet. Acestui copil, forțe spirituale i-a dictat o carte. Umanitatea
se schimbă. Conexiunile spirituale sunt mult mai deschise. Astăzi,
toți copiii pot rămâne în contact cu baza lor. Copiii mici plâng,
pentru că este foarte dureros să fii pe această planetă și unii se
împotmolesc deoarece încearcă să se facă înțeles la modul
telepatic. Unui nou-născut îi este frică. Este blocat în realitatea
corpului. Pe măsură ce copiii cresc, ei își pierd treptat conexiunea
cu originile lor divine. Vin din Soare (Vengo del Sol) – Flavio M.
Cabobianco

Erată

Menţionăm că autorul recenziei ,,Teodor Pracsiu -

triumful lucidității” din numărul trecut este scriitorul
Petruș Andrei.

p. 281 Lohanul nr. 29, martie 2014

 Ouă de Paşte
Uhrenciuc Valentina (Moşna, jud. Iaşi

p. 282 Lohanul nr. 29, martie 2014

 Tumulul din Cetatea
getică de la Moşna, jud.
Iaşi

p. 283 Lohanul nr. 29, martie 2014