amenajări • reparaţii • decoraţi uni

Coordonator Michel Galy

Bricolaj
ghid c o m p l e t
Coordonator Michel Galy
*
CUPRINS

Iniţiere în bricolaj
UNELTE p.39 Uneltele electricianului
ALEGEREA Şl ÎNTREŢINEREA UNELTELOR p. 40 Uneltele instalatorului sanitar
p. 10 Truse de unelte
CUNOSTINTE DE BAZĂ
p. 14 Unelte comune
FIXĂRI
p. 16 Unelte de bază
p. 42 Suspendarea obiectelor de plafon
p. 18 Accesorii metalice
p. 44 Fixarea tablourilor
p. 20 Dălţi pentru lemn, ferăstraie, sfredele
p. 46 Fixări clasice
şi burghie; ascuţirea uneltelor tăietoare
p. 48 Fixări în ziduri pline
p.25 Instrumente de măsură
p.50 Fixări în ziduri cu goluri
p. 26 Unelte electrice portative
P 53 Fixarea obiectelor sanitare
UNELTELE SPECIALIŞTILOR
p. 28 TĂIEREA STICLEI
Uneltele zugravului
p. 30 p.55 Tăierea sticlei
Unelte pentru alte operaţiuni
p.32 LIPIRI
Uneltele tâmplarului Principiile lipirii
p. 58
p. 34 Uneltele zidarului
p. 36
p. 60 Tipuri de adezivi
Uneltele faianţarului
p. 38 Uneltele geamgiului p.66 MINIDICTIONAR DE BRICOLAJ

De ia vis la realitate
CREAREA Şl DECORAREA p. 90 Amenajarea bucătăriei
INTERIORULUI p. 92 Amenajarea dependinţelor
CONCEPEREA INTERIORULUI
STILUL INTERIORULUI
p.77 Definirea proiectului şi stabilirea planului
STILURI DE REFERINŢĂ
AMENAJAREA INTERIORULUI
p. 95 Stiluri tradiţionale
p 80 Distribuirea suprafeţelor
p. 98 Secolul XX: apariţia designului
şi volumelor
INTERIOARE MODERNE
p. 82 Combinarea culorilor FOARTE ECLECTICE
p. 85 Aranjarea luminilor p. 101 Scurtă trecere în revistă a stilurilor
p. 88 Câştigarea de spaţiu p. 105 Pasiunea pentru obiectele de altădată

Tehnici si lucrări
ZIDĂRIE P- 124 Construirea unui perete despărţitor
IMPORTANT ÎNAINTE DE A ÎNCEPE din panouri
Pentru începători P 125 Constmirea unui perete despărţitor
MATERIALE DE CONSTRUCŢII din plăci de ipsos
Materiale de construcţii P- 126 Construirea unui perete despărţitor
din zidărie
Ipsos
P- 128 Dublarea unui perete plan
Mortar
P- 129 Dublarea unui perete neregulat
Mortar antiigrasie
P 130 Găunrea sau dărâmarea unui perete
Beton
P- 132 Realizarea unei tencuieli calcio-vecchio
LUCRĂRI
p. 118 Construirea unui zid din cărămizi P 134 Turnarea unei plăci de beton
p. 120 Construirea unui zid dm moloane ACOPERIŞ
sau prefabricate TIPURI DE ÎNVELITORI
p. 121 Realizarea unei tencuieli din mortar P- 137 Vegetale, ardezie, lăuze şi şiţă
p. 122 Construirea unui perete din chirpici P- 139 Ţigle, plăci ondulate şi canon bitumat
 5

ÎNTREŢINERE Şl REPARAŢII APLICAREA ACOPERIRILOR

p. 141 întreţinere PE PLAFOANE SI PEREŢI
p. 142 Reparaţii mărunte PLAFOANE
p. 242 Pregătirea locului de muncă
USI, FERESTRE, OBLOANE
Si'SECURITATE p. 244 Tipuri de plafoane

UŞI p. 246 Pregătirea plafonului

p. 147 Componentele uşilor
p. 150 Etanşare şi reparaţii mărunte
p. 155 întreţinerea şi recondiţionarea uşilor
p. 161 întreţinerea broaştelor
p. 162 Montarea sau schimbarea unei uşi
FERESTRE
p. 164 Tipuri de ferestre
p. 168 Etanşarea şi izolarea ferestrelor
p. 173 întreţinerea şi recondiţionarea
ferestrelor
OBLOANE
p. 179 Obloane, persiene şi storuri
p. 248 Zugrăvirea plafonului
p. 250 Dublarea plafonului
p>. 253 Cornişe, muluri (scafe) rozete
PREGĂTIREA PEREŢILOR
p. 255 Pregătirea pereţilor
în constmctii vechi
p. 261 Pregătirea pereţilor
în constructii recente
VOPSIREA PEREŢILOR
Şl A LEMNĂRIEI
p. 265 Zugrăvirea camerelor
p. 269 Crearea efectelor decorative

p. 182 înlocuirea obloanelor batante APLICAREA TAPETULUI

p. 273 Aplicarea tapetului
SECURITATE ANTIEFRACŢIE
p. 185 Securitatea uşilor şi obloanelor APLICAREA ŢESĂTURILOR MURALE
p. 279 Aplicarea ţesăturilor murale
p. 190 Sisteme de alarmă
cu agrafe
ACOPERIRI p.283 Aplicarea tesăturilor murale lipite,
VOPSELE de lăţime mare
p. 193 Tipuri de vopsele p. 284 Aplicarea acoperirilor neţesute
p. 196 Vopsele cu efect decorativ APLICAREA LAMBRIURILOR
p. 198 Alegerea vopselelor p.286 Aplicarea lambnurilor
TAPETE APLICAREA PLACĂRILOR MURALE
p. 200 Tipuri de tapet p. 290 Pregătirea pereţilor pentru placare
p. 201 Alegerea tapetelor p. 292 Aplicarea placărilor murale
ALTE ACOPERIRI MURALE p. 294 Tăierea plăcilor de faianţă
p. 205 Acoperiri vinilice
p. 296 Realizarea rosturilor
p. 206 Acoperiri textile
p. 298 Montarea mozaicului
p. 209 Lambriuri
PLACĂRI DURE MONTAREA ACOPERIRILOR
p. 211 Placări ceramice PE PARDOSELI
p. 215 Pardoseli din piatră naturală PREGĂTIREA PARDOSELILOR
p. 300 Tipuri de pardoseli
p. 217 Plăci de ciment, dale de beton, granit
şi piatră reconstituită p. 301 Mici reparaţii prealabile
J^219 Alegerea placărilor dure si nivelare
MOCHETE p. 304 Montarea şapelor flotante uscate
p. 221 Tipuri de mochetă MONTAREA PLĂCILOR PE PARDOSELI
p. 224 Alegerea mochetelor p. 307 Pregătiri
PARCHET p. 310 Montarea plăcilor
p. 227 Parchet p. 314 Borduri, decupări, rosturi şi plinte
p. 229 Tipuri de parchet MONTAREA PARCHETULUI
p. 232 Alegerea parchetului p. 316 Parchet lipit şi parchet flotant
ALTE TIPURI DE ACOPERIRE p. 320 Parchet bătut în cuie, clasic
p. 233 Stratificări p.322 Renovarea parchetului masiv
p. 234 Acoperin vinilice MONTAREA MOCHETEI
p. 236 Fibre naturale p. 326 Montarea machetei în fâşii
p. 238 Plută, linoleum si cauciuc p. 332 Montarea dalelor de mochetă
6 CUPRINS

MONTAREA PARDOSELILOR DE PLASTIC Şlefuire

357

CL
p. 334 Montarea dalelor din linoleum Găurire
P 359
p. 336 Montarea linoleumului în rulouri îmbinări simple
P 360
VOPSIREA PARDOSELILOR
P 362 îmbinări la jumatate şi cu cepun
p. 339 Aplicarea vopselelor pe pardoseală
364 Alte tipuri de îmbinăn

d
TÂMPLĂRIE P- 366 Articole defierăriepentru îmbinări
DESPRE LEMN LUCRĂRI
p. 342 Tipuri de esenţe p. 368 Construirea etajerelor
p. 345 Lemn masiv p, 370 Fabncarea unei măsuţe fară cuie
DERIVATE DIN LEMN şi şuruburi
p. 346 Placaje, plăci aglomerate p. 372 Realizarea unei biblioteci cu birou
şi plăci din fibre pentru calculator
TEHNICI DE BAZĂ REPARAŢII
p. 350 Tăierea cu ferăstrăul p. 376 Astuparea defectelor
p. 353 Baterea cuielor p. 377 Repararea interstiţiilor cu baghete
p. 354 Prinderea şuruburilor p. 378 Repararea picioarelor deteriorate
p. 356 Rindeluire P- 381 Recondiţionarea si repararea placărilor

Confortul în locuinţă
UMIDITATE, VENTILAŢIE, IZOLARE
UMIDITATE
p. 387 Surse de umiditate
p. 388 Prevenirea şi înlăturarea
umidităţii intenoare
p. 391 Tratarea zidanei împotnva infiltrănlor
VENTILAŢIE
p. 395 Ventilaţie statică
p. 397 Ventilaţie mecanică
IZOLARE
p. 400 Materiale izolatoare
p. 402 Izolarea zidurilor
p. 405 Izolarea de la acoperiş până la subsol
ÎNCĂLZIRE
DIVERSE SURSE DE ENERGIE
p. 410 Alegerea unei surse de energie
DIVERSE SISTEME
p. 414 încălzire cu lemne
p. 417 încălzire electrică
p. 420 încălzire centrală cu circulaţie
n de apă caldă
INSTALATII SANITARE
APA IN CASA
p. 425 Intrarea apei în locuinţă
p. 428 Diferite circuite ale apei
ŢEVĂRIE Şl RACORDURI
p. 432 Tăierea şi curbarea ţevilor de cupru
p. 435 Sudare şi cositorire
p. 436 Racordarea ţevilor din cupru
p. 439 Ţevi din material plastic
şi racordarea lor
p. 442 Realizarea unui circuit de evacuare
din ţevirigidede PVC
p. 444 Branşarea maşinii de spălat
I REPARAŢII CURENTE
p. 446 Repararea robinetelor care curg
p. 450 Repararea batenilor cu monocomandă
şi cu dubla comanda
p. 453 Schimbarea grupului de siguranţă
' al rezervorului tampon de apă caldă
p. 454 Curăţarea sifoanelor şi a canalizărilor
p. 457 Circuite de evacuare: eliminarea
mirosurilor neplăcute
p. 459 Scurgen în intenorul rezervorului
j de WC
p. 462 Scurgeri în exteriorul rezervorului
de WC
ELECTRICITATE
ÎNAINTE DE A ÎNCEPE
p. 466 Vocabularul electricităţii: volţi, amperi,
r; waţi...
ELECTRICITATE ÎN CASĂ
p. 468 Distribuţia curentului electric
p. 469 Tablou de repartitie
SECURITATE
p. 472 Riscuri şi precauţii
p. 474 împământare
p. 475 Protecţie diferenţială
 CIRCUITE ELECTRICE p. 491 Schimbarea unui întrerupător mural
p. 476 Circuite clasice MODIFICAREA UNUI CIRCUIT ELECTRIC
p. 480 Cazul particular al camerei de baie
p. 492 Fire, cabluri, conductoare şi aparataj
p. 482 Mari aparate electrocasnice
p. 495 Racordarea conductoarelor
p. 483 Iluminat
p. 497 Montarea sub mulură
REPARAŢII Şl INTERVENŢII SIMPLE
p. 486 Defecţiuni principale p. 498 Adăugarea unei prize de curent
p. 488 Schimbarea unei siguranţe p. 499 Adăugarea unei prize telefonice
p. 489 Schimbarea unui fasung p. 500 Modificarea unui circuit de televiziune
p. 490 Schimbarea unui întrerupător mobil p. 502 Conectarea computerului personal

Decorare si întretinere
OBIECTE VECHI Şl RECUPERAREA LOR REALIZARE
SUGESTII INGENIOASE DE RECUPERARE p. 552 Ancadrament cu paspartu şi bizou
p. 507 Recuperarea şi schimbarea destinaţiei p 554 Ancadrament cu bizouuri inversate
l| obiectelor vechi p. 556 Ancadrament cu suport colorat
p. 508 Curăţarea şi întreţinerea obiectelor din piele p. 557 Laviu de ancadrament
p. 510 Curăţarea şi tratarea obiectelor PERDELE Şl DRAPERII
din metal ALEGEREA PERDELELOR
p. 512 întreţinerea părţilor metalice ale mobilei p. 559 Perdele translucide şi draperii
p. 513 Ceruirea, vopsirea şi patinarea lemnului p. 563 Accesorii
p. 516 Lăcuirea lemnului p. 566 Ce fel de perdea să alegem?
p. 520 Decapare, îndepărtarea petelor AGĂŢAREA PERDELELOR
şi întreţinerea mobilei p. 570 Ce cap de perdea să alegem?
RECONDIŢIONAREA MOBILEI p. 572 Cum alegem vergeaua pentru perdea?
p. 524 Vopsirea, ceruzarea sau lăcuirea p. 574 Fixarea vergelei
mobilei din lemn p. 576 Schimbarea cordonului
p. 528 Recondiţionarea unui dulap de tras perdeaua v

p. 531 Curăţarea şi repararea scaunelor ÎNTREŢINEREA

din pai, ratan sau răchită INTERIORULUI LOCUINŢEI
RECONDIŢIONAREA OBIECTELOR O LOCUINŢĂ SIGURĂ
p. 533 întreţinerea unei lămpi de grădină p. 579 Prevenirea riscului de incendiu
p. 534 Recondiţionarea unui felinar metalic p. 580 Garantarea securitam copiilor mici
p. 536 Curăţarea şi lipirea marmurei p. 583 Principalele aspecte ale întreţinem
locuinţei
p. 538 Curăţarea şi repararea ramelor aurite
O LOCUINŢĂ SĂNĂTOASĂ
p. 540 Refacerea unui obiect din ipsos
p. 585 Protecţia mediului ambiant
ANCADRAMENTE p. 586 Curăţarea covoarelor, a mochetelor
NOŢIUNI Şl TEHNICI DE BAZĂ l şi a tapiseriei
p. 543 Iniţiere p. 587 Combaterea acarienilor şi a bacteriilor
p. 546 Decupare şi caserare p. 588 Exterminarea insectelor
p. 548 Asamblarea pachetului p. 590 Lupta împotriva duşmanilor lemnului
ii. 550 Realizarea ramei p. 594 Izgonirea rozătoarelor

Anexe
p. 596 Adrese utile
p. 600 Credite fotografice
Iniţiere

Unelte
în bricolaj
legătură echipotentială ca(jm

echipamente sanitare, . 1
- metalic

n
am
evacuare, canalizare apă Pa
din materiale conductibiie

j s l j j l
ca orifer racordat la canalizări metalice

42-65 • 66-73
Cunostinte
9 f de bază Minidicţionar de bricolaj
10 UNELTE

Truse de unelte
Alegeţi scule de marcă, realizate din oţeluri de calitate (aliate cu nichel, crom, molibden),
asigurându-vâ că sunt adaptate la forţa şi mâna dumneavoastră. Evitaţi trusele gata făcute,
în general mai ieftine, dar adesea de o calitate inferioară şi care oferă uneori scule inutile. Procedaţi
în etape: cumpăraţi-vă uneltele treptat, în funcţie de scopul în care doriţi să le utilizaţi. Nu neglijaţi
aranjarea lor. Regrupati-le dupa fiecare folosire şi pastraţi-le astfel încât să nu fie la îndemâna
copiilor, care riscă să se rănească jucându-se cu unele dintre ele.

Colţ pentru unelte

Poate că visaţi la un atelier vast, cu
o gamă largă de scule şi accesorii ce
v-ar permite să întreprindeţi o mie
şi una de activităţi. In realitate,
totul depinde de spaţiul de care
dispuneţi. Dacă acesta este
restrâns, trusele sau cutiile pot fi
păstrate într-un dulap de perete,
într-un colţ de garaj sau în podul
casei. Puteţi, de asemenea, să
transformaţi interiorul unui dulap
în acest scop.
Trusă de urgenţă
Cele aproximativ douăzeci de scule
din trusa de urgenţă formează o
combinaţie heteroclită care nu
necesită precauţii deosebite. O
valiză (sau o geantă) este suficientă
pentru a le pastra.
2. în această trusă din polipropilenă, platoul interior permite aranjarea sculelor mici şi
împiedica amestecarea cu cele mari.
IA. Mică trusă, compartimentată,
uşor de transportat.
Aveţi grijă ca trusa să aibă câteva
compartimente distincte, pentru a
aranja tuburile de adezivi, diblurile,
ochelarii de protecţie şi accesoriile
mai fragile decât sculele, care nu
trebuie să stea la un loc cu cio-
canul sau cu cheia reglabilă. Bine-
înţeles, trusa trebuie dotată cu un
mâner pentru transport, deoarece
1B. Trusa conţine trei sertare care
nu culisează când capacul este închis.
poate cântări 3 - 4 kg (-» IMAGINILE 1
Aşi 1B).
Trusă cu uneltele de bază
Sculele de bază completează trusa
de urgenţă şi permit extinderea
posibilităţilor de intervenţie. Nu
este totuşi recomandabil să le
alăturaţi trusei precedente, care
s-ar dovedi astfel neîncăpătoare.
Este preferabil să optaţi pentru un
spaţiu mai mare şi să păstraţi
valiza veche pentru sculele mai
fragile.
Alegerea trusei. Se face în funcţie
de numărul de scule pe care doriţi
să le conţină, dar şi de spaţiul
disponibil pentru acestea (-» IMA-
GINILE 2 şi 3). Volumul nu trebuie
să fie nici prea mic, nici prea mare.

Colecţie superbă de scule vechi, aparţinând lui Jean Mărie Rouillon, tâmplar în marinâ, reprofilat ca ebenist. Majoritatea ustensilelor sale
au mânere, cozi şi suporturi din lemn, realizate, sculptate şi patinate de cei care le-au dat viaţă.
3. Sertarele mobile sunt
încastrate în grosimea capacului.
Extrase din amplasamentul lor,
aceste cutii compartimentate potfi
transportate separat, servind la
păstrarea şuruburilor şi diblurilor sau
la recuperarea diverselor articole
de lăcătuşerie în urma
demontărilor.
ALEGEREA SI
» ÎNTREŢINEREA
i UNELTELOR
Forma contează mai puţin;
aveţi grijă doar ca
lungimea să fie de mini-
mum 50 cm, pentru ca
să intre sculele lungi
(ferăstraiele pentru
metal, pilele, men-
ghinele etc.). Nu luaţi
în considerare sculele
şi accesoriile ale căror
mărimi le depăşesc pe
celelalte: riglele, ferăstraiele
de mână, levierele etc.
sunt aranjate şi trans-
portate separat.
Truse pentru
scule electrice portative
Numeroase scule electrice por-
tative au propriile lor truse pentru
11
transport, în special modelele fară
fir însoţite de încărcătoarele pentru
acumulatori. Alte scule electrice nu
necesită truse speciale; de cele mai
multe ori, cutiile lor de carton sunt
suficiente.
In schimb, dacă maşina de găurit
electrică nu mai are cutia iniţială,
procuraţi-vă o casetă specială, tapi-
ţată în interior cu poliuretan, utilă
pentru evitarea şocurilor (-» IMAGI-
NEA 4 A P . 12).
Unele modele sunt dotate cu ser-
tare compartimentate, care facili-
tează aranjarea şuruburilor,
diblurilor, burghielor, racordurilor
filetate etc. In felul acesta, dispu-
neţi de un ansamblu care gru-
pează toate materialele necesare
montajelor (-» I M A G I N E A 4 B P. 12).
12 UNELTE

Prevedeţi aranjamente fixe chiar

daca acestea nu sunt uşor acces -
bile. Dupa ce curăţaţi sculele şi
accesoriile, aşezaţi-le la locul lor, de
unde le veţi scoate la momentul
potrivit.
Grupaţi sculele pentru zidărit şi
aşezaţi-le în cuvă, puneţi accesoriile
pentru zugrăvit în cuva de vopsire,
instrumentele de faianţar sau de
instalator (după ce le-aţi gresat)
4A. Trusă pentru scule electrice portative. 4B. Trusă compartimentată cu capace
transparente care permit aranjarea într-o cutie de lemn etc. Păstraţi
şuruburilor, diblurilor şi burghielor. sculele de electrician într-o trusă
unde aveţi şi siguranţe fuzibile, fişe
Aranjarea truselor folosiţi în scopuri diferite celor etc. şi utilizaţi-le exclusiv pentru
specializate pentru care au fost create; astfel, depanări electrice. Cleştele de tăiat
Sculele din diverse truse au între- peria de tapet, care trebuie să sârme izolate nu trebuie folosit
buinţări bine definite, dar sunt rămână curată şi mătăsoasă pentru tăierea cuielor sau zăbrelelor
utilizate episodic. Chiar dacă vi pentru netezirea tapetului, nu groase de fier ale unui grilaj.
se pare că seamănă cu alte scule, trebuie folosită la măturarea Instrumentele tăietoare, ca foarfe-
nu este recomandabil să le atelierului. cele, burghiele, cuţitele de rindea
etc., pot fi aşezate într-o lădiţă de
lemn pe care v-o puteţi fabrica sin-
Meseriaşul păstrător gur. Evitaţi cutiile metalice în
Meseriaşul îşi datorează numele faptului că ştie să meşterească rapid, favoarea celor din lemn sau a truse-
utilizând obiectele pe care le are la îndemână. Pentru aceasta, el a lor uşoare (din ţesături, piele etc.)
deprins obiceiul de a nu arunca nimic Pastreaza capetele de sfoară compartimentate, unde fiecare
pentru a improviza un sistem de strângere, anvelope uzate pentru instrument tăios este izolat de
a croi de urgenţă o garnitură de robinet, lame de ras ca să cureţe celelalte.
o suprafaţă transparentă, aşchii de lemn pentru a confecţiona pene,
dopuri de plută pentru a proteja vârfurile sculelor ascutite etc. Trusă de scule pliantă
El recuperează de asemenea recipientele transparente - de exemplu, în \arianta închisă, trusa are înăl-
ţine şuruburi şi cuie disparate în paharele de iaurt, iar în borcanele ţimea de 40 cm şi reprezintă o posi-
de dulceaţă prepară şi diluează vopseaua. bilă scăriţă, de exemplu pentru
agăţarea tablourilor sau pentru scoa-
terea vergelei care susţine draperia
în galerie. In interior, un compar-
timent central adăposteşte sculele
de bază, în timp ce articolele mă-
runte de feronerie şi lacătuşărie se
găsesc în cele opt sertare laterale.
în varianta deschisă, ansamblul
are înălţimea de 70 cm şi consti-
tuie o excelentă masă orizontală pe
care se poate tăia cu ferăstrăul,
găuri, şlefui etc., având toate unel-
tele la îndemână.

Pentru cei care dispun de un atelier,
pivniţă sau garaj, bancul de tâm-
plărie rămâne soluţia cea mai bună
închisă, cu înălţimea de 40 cm.
6B. Aceeaşi trusă, varianta
cu înălţimea de 70 cm.
ALEGEREA SI ÎNTREŢINEREA UNELTELOR
f t
13
ca post de lucru. Modelul dotat cu
compartimente şi sertare oferă un
volum de depozitare apreciabil. De
înălţime medie (1,50 m lungime şi 1
0,70 m lăţime), bancul este echipat
cu accesorii ingenioase care înles-
nesc o mulţime de activităţi, de la
geluirea lemnului la tăierea meta-
lului. Cele două menghine pentru
lemn cu care este echipat, ca şi
posibilitatea montării unor pene de
lemn înmulţesc combinaţiile de
strângere şi imobilizare a pieselor de
mărimi diferite. Pe de altă pane, cu
o menghină de lăcătuşerie, se pot
Spaţiu de lucru realiza mici operaţiuni uzuale (lipire,
decupare, găurire etc.) pe care, din
lipsă de spaţiu, le executăm frecvent
pe masa din bucătărie! •
Scule miniaturale
Repararea bijuteriilor, strângerea şuruburilor de la braţele
ochelarilor, reglarea mecanismelor de ceasuri sau construirea
machetelor sunt greu de realizat cu scule clasice. Astfel de operaţiuni
necesita scule minuscule de calitate (mai mici cu 30-50% decât cele
obişnuite). Pentru protejarea lor, au fost concepute truse speciale,
în plus, aceste scule le permit copiilor să se iniţieze în bricolaj.
S,
14 UNELTE

Unelte comune
Baterea unui cui, demontarea unui robinet, înlocuirea unei siguranţe, schimbarea unei ţevi de gaze
etc. sunt operaţiuni simple, care adesea trebuie executate de urgenţă. Dacă sunteţi începător
şi nu aveţi unelte adecvate, iată câteva sfaturi pentru procurarea sculelor şi accesoriilor principale.

1. RULETĂ. Alegeţi o ruletă lată cu locurile greu accesibile, de exem- pe lemn, în locul raşpelului, care
lungimea de 3 - 4 sau chiar 5 m. plu sub maşina de spălat. are tendinţa de a smulge fibrele
Veţi putea astfel măsura dimen- 6. PILĂ PLATĂ (sau RAŞPEL). Utilizată 7. FERĂSTRĂU. Procuraţi-vă un ferăs-
siunile fără să fiţi nevoit să depla- pentru şlefuirea suprafeţei sau trău cu lamă universală. Lama cu
saţi ruleta de mai multe ori. bavurilor unor piese cu iregularităţi dinţi fini este foarte bună pentru
2. CIOCAN. Alegeţi un ciocan de tâm- provenite în general din aşchiere. începători, care pot tăia diferite
plar, cu greutatea de 3 0 0 - 4 0 0 g, Pila se foloseşte pe metale, dar şi materiale: lemn, metal, ţesături etc.
pe care să-1 utilizaţi în special pen-
tru bătutul cuielor. Este preferabil
un model cu mânerul nu prea
gros, cu cap inamovibil.
3. ŞURUBELNIŢE. O singură şurubel-
niţă nu se poate potrivi la toate
tipurile de şuruburi. Există diferite
forme de capete de şuruburi, care
vă vor indica tipurile de şurubelniţe
pe care trebuie să le cumpăraţi.
Pentru început, optaţi pentru o
şurubelniţă cu lame interşanjabile:
trei sau patru lame (sau vârfuri de
metal) de mărimi diferite vă vor fi
urile pentru şuruburile cu cap cres-
tat sau în cruce.
4. CLEŞTI. Două perechi de cleşti
sunt suficiente pentru a efectua

4A. Cleşte patent, ale cărui fălci

strâng piese de forme variabile şi
permit tăierea sârmelor. Alegeţi un
model cu mâner izolat, mai uşor
de utilizat.
4B. Cleşte pentru ţevi, a cărui
articulaţie reglabilă permite strân-
gerea pieselor de diverse diametre.
5. CHEIE REGLABILĂ. Sculă din oţel
inoxidabil, ale cărei falei se pot
îndepărta până la 30 sau 35 mm,
pentm a se adapta la majoritatea
piuliţelor. Alegeri un model extra-
plat, care pătrunde mai uşor în

8. CUTTER. Cuţit cu lamă retractabilă
care permite decupări de materiale
foarte variate (hârtie, plastic, carton
etc.) Alegeri un model cu lama din
segmente detaşabile pentru a avea
permanent o muchie perfect ascu-
ţită. Procuraţi-vă un pachet cu
lame de schimb.
9. LANTERNĂ. Indispensabilă în ca-
zul unei pene de curent, vă poate
scoate din încurcătură şi dacă
lucraţi într-un loc întunecos, de
exemplu în tntenorul unui dulap
din perete sau al unei mobile.
Alegeţi un model simplu care
ALEGEREA SI ÎNTREŢINEREA UNELTELOR
t t
poate fi aşezat sau agăţat, lăsân-
du-vă mâinile libere pentru lucru.
10. BANDĂ ADEZIVĂ. Alegeţi o bandă
adezivă izolatoare destinată pro
tectiei contactelor electrice, dar pe
care o puteţi utiliza şi în alte sco-
puri. Banda adezivă permite unirea
a două elemente, legarea lor, im-
provizarea unui mâner etc. Banda
cu autovulcanizare ajută la opnrea
scurgerilor de apă.
11. SÂRMĂ DIN OŢEL Un colac mic de
sârmă este util pentru diverse repa-
ram şi permite improvizarea de
accesorii (cârlige, legături, cleme,
15
cabluri etc.) ce vă pot ajuta să curăţaţi
un sifon de scurgere, să închideţi ~
un sac, să agăţaţi un obiect etc.
12. POANSON. Sculă care seamănă
cu o şurubelniţă, dar a cărei tijă are
secţiune pătrată şi se termină
printr-un vârf ascuţit. Serveşte la
marcarea lemnului, realizând o
gaură înaintea introducem unui
şurub, si la perforarea tablelor sau a
materialelor subţiri.
13. TRUSĂ DE DORNURI. Trei-patru
domuri de diametre diferite vă per-
mit să găuriţi zidăria (placi, cără-
mizi, prefabricate etc.) înainte de a
introduce un sistem de fixare
(şurub şi diblu). Loviţi uşor cu cio-
canul în mâner şi răsuciţi domul
pentru a pătrunde în material. In
lipsa unei maşini de găunt elec-
trică, vă puteţi descurca satisfăcător
şi cu această sculă.
14 şi 15. MĂNUŞI Şi OCHELARI DE
PROTECŢIE. Alegeţi mănuşi groase
pentru a nu vă tăia sau înţepa în
obiecte tăioase. Protejaţi-vă ochii,
eventual ochelarii, cu modele care
au protecţie laterală.
HÂRTIE ABRAZIVĂ ŞÎ ADEZIV EPOXIDIC
- Procuraţi-vă mai multe coli de
hârtie abrazivă şi smirghel pentru a
şlefui diferite materiale. Utilizaţi
hârtia abrazivă (glaspapir) pe su-
prafeţe de lemn sau acoperite cu
ipsos ori vopsea, iar smirghelul pe
suprafeţe metalice. Pentru supra-
feţe plane, folosiţi o cală paraleli-
pipedică din lemn (sau cauciuc) cu
care să manipulaţi hârtia abrazivă.
- Adezivul epoxidic este compus
din două elemente (răşină şi întă-
ritor) care trebuie amestecate îna-
inte de folosire. Este un produs
sintetic cu mare putere de aderenţă
care acţionează asupra majorităţii
materialelor Gemn, sticlă, porţelan,
metal etc.). •
16 UNELTE

Unelte de baza
Trusa de urgenţă nu conţine decât o duzină de scule; ele trebuie completate cu altele, mai specifice,
pentru a putea efectua cât mai multe intervenţii.

1. CIOCANE. Pe lângă ciocanul de cupru), altele sunt destinate oţe- 4. CLEŞTE PENTRU TĂIAT. Asemănător
tâmplar (-» p. 14), alegeţi încă două lurilor dure. cu patentul pentru tăiat. Serveşte la
modele de mărimi şi greutăţi 3B. Patent universal. în fălcile sale tăierea sârmelor groase, de exem-
diferite: striate, prinde piese de diverse plu a celor utilizate pentru fixarea
IA. Ciocan de nituit. Având greu- forme. grilajelor.
tatea între 400 şi 600 g, este 3C. Cleşte cu fălci late. Fălcile 5. SET DE CHEI FIXE.Alegeţi chei com-
utilizat pentru a bate piese sau lungi, plate şi striate prind obiecte binate — cu un cap bifurcat şi
scule metalice, de exemplu dălţi şi mici (piuliţe, inele, şaibe etc.) greu celălalt inelar - forjate dm oţeluri şi
domuri. Capul şi vârful sunt bom- de apucat cu degetele. aliaje de oţel (cu crom-vanadiu).
bate pentru a nttui bolţun sau
ştifturi metalice.
I B . Ciocan de electrician. Foarte
uşor şi cu vârf prelung, este extrem
de practic pentru efectuarea de
marcaje pe ciubuce sau baghete
decorative.
2. SET DE ŞURUBELNIŢE. Tija unei şu-
rubelniţe de calitate este făcută din
oţel forjat. Mânerul din lemn (sau
material plastic) are o formă eigo-
nomică pentru a transmite cât mai
bine mişcările mâinii. Vârful lamei
corespunde formei capului de
şurub.
Şurubelniţă cu vârf drept. P r o c u -
raţi-vă trei modele diferite pentru
şuruburile cu crestături ale cape-
telor de 0,8, 1 şi 1,2 mm lăţime.
tDptan peuliu modele lobuste.
Şurubelniţă cu vârf în cruce. Alegeţi
modele pentru şuruburile cu
capete cruciforme (de tip H sau Z).
3. CLEŞTI. Pentru completarea trusei,
procuraţi-vă cleşti destinaţi unor
funcţii specifice şi nu-i utilizaţi în
activităţi de altă natură:
3A. Patent pentru tăiat. F ă c u t d i n
oţel tratat, fălcile sale ascuţite
servesc la tăierea sârmelor. Există
modele de calităţi diferite: unele
taie materiale ductile (aluminiu,

Există aproape treizeci de dimen-
siuni de chei fixe plate, cu des-
chideri între 6 si 32 mm
6. CHEIE REGLABILĂ. Completează
setul de chei plate. Optaţi pentru
un model destul de lung, care să
lător permită utilizarea în acţiuni mai
te la importante decât cele realizate de
:em- modelul mic din trusa de urgenţă.
area 7. FERĂSTRĂU PENTRU METALE. Cadrul
ferăstrăului pentru metale trebuie
om- să fie rigid şi ergonomie pentru a
it şi menţine lama întinsă în timpul
irişi tăierii. Un ferăstrău bun acceptă
liu). lame de lungimi si înclinaţii diferite.
ALEGEREA SI
* ÎNTREŢINEREA
f UNELTELOR
8. CAPSATOR. Un capsator mic per-
mite numeroase reparaţii, înlo-
cuind avantajos ciocanul şi cuiele
sau banda adezivă când apare
necesitatea prinderii de hârtie,
canon sau materiale textile.
9. ŞPACLU. Cuţit cu lamă groasă şi
rigidă utilizat pentru curăţare,
răzuire, cojire, ridicarea capacelor,
despnnderea vopselei de pe rulou
şi altele
10. RĂZUITOR. Un răzuitor cu lama
amovibilă Gamă de ras sau de
cutter) este util pentru înlăturarea
petelor de pe geamun.
17
11. DORN Şl DORN EXTRACTOR. Axe
metalice, utilizate fie pentru a
introduce, cu ajutorul unui cio-
can, capetele cuielor în lemn, fie
pentru a scoate şplinturile din
găurile lor.
12. SET DE CHEI IMBUS. Chei în formă
de L cu secţiune hexagonală des-
tinate şurubunlor cu lăcaşuri hexa-
gonale.
Este recomandabil să aveţi un set
complet de asemenea chei, deoa-
rece o sculă neconformă poate
deteriora capul şurubului.
13. PILE şi RAŞPELE. în principiu, pila
se utilizează pe suprafeţele meta-
lice, iar raşpelul pe cele din lemn.
Optaţi pentru două-trei modele de
pile cu secţiuni difente (rotunde,
triunghiulare, semirotunde etc.).
14. MAŞINĂ DE GĂURIT MANUALĂ.
Dacă nu aveţi o maşină de găunt
electrică, utilizaţi una manuală
pentru efectuarea de găun mici
(cu diametrul sub 5 mm) în mate-
riale puţin dure lemn, plastic,
aluminiu etc.
Este la fel de practică pentru
realizarea de găuri destinate îngro-
pării capetelor de şuruburi.
15. DISPOZITIV DE STRÂNGERE. M e n -
ghină portativă mică, cu deschi-
dere variabilă, indispensabilă
pentru imobilizarea a două piese în
scopul prelucrării sau pentru a
strânge o lipire.
16. CUTTER CU LAMĂ INTERŞANJABILĂ.
Spre deosebire de cutterul cu lamă
din segmente detaşabile, acest mo-
del robust, complet metalic, permi-
te tăierea acoperirilor dure sau foarte
groase (linoleum, mochetă etc.).
17. PERIE DE SÂRMĂ. Perie cu fire
scurte destinată curăţării pilelor ai
căror zimţi fini se ancrasează, în
special în urma prelucrării mate-
rialelor moi. •
17 UNELTE

Accesorii metalice
Piesele mici (cuie, şuruburi, piuliţe etc.) sunt în general din fier sau din otel si se cumpără la kilogram.
Pentru utilizări speciale, veţi găsi cuie din alamă, din oţel tratat etc. sau şuruburi din oţel inoxidabil,
comercializate în punguliţe şi cutiuţe care conţin doar câteva bucăţi.

Cuie
1. CUI CU FLOARE EXTRAPLATĂ. Din fier
sau din oţel moale, este utilizat
pentru asamblări mai îngrijite,
deoarece floarea de volum redus
intră uşor în lemn. Este suficient să
înfundaţi floarea cu un dom pen-
tru a dispărea de la suprafaţă.
2. cui CU FLOARE PLATĂ. Din fier sau
din oţel moale, este modelul cel
mai răspândit pentru asamblarea a
3. cui FĂRĂ FLOARE. Din oţel moale,
este cuiul specific geamgiilor deoa-
rece, având dimensiuni mici, poate
ii camuflat uşor sub chitul gea-
munlor. Există de asemenea cuie
fără floare cu diametre foarte mici
(între 0,5 şi 0,6 mm) utilizate pen-
tru fixarea foilor de placaj.
4. cui CASANT. Cui fară floare, din
oţel călit, lung de 3 0 - 3 5 mm,
utilizat pentru asamblarea discretă
aceasta să se mpă fară să lase raci o
urmă.
5. cui PENTRU BETON. Din oţel călit,
are culoarea neagră şi poate pă-
trunde în cele mai dure materiale
de construcţie. La folosirea lui este
recomandabil să purtaţi ochelari de
protecţie deoarece, în cazul unei
manevre greşite, acest tip de cui nu
se rupe, ci se sparge!
6. cui SPIRALAT. Din oţel moale, are

două piese de lemn, dacă nu se
impune respectarea unei anumite
estetici. Uneori, pe floare există
striuri care evită alunecarea
ciocanului.
a unor piese fragile, de exemplu
ciubucele ornamentale ale uşii.
După realizarea asamblării, este
suficient să îndoiţi partea cuiului
care a rămas afară pentru ca
secţiunea pătrată, iar tija este
răsucită elicoidal. în felul acesta,
cuiul se roteşte când pătrunde în
lemn obţinându-se asamblări mai
rezistente.

7. CUI CU CAPSEMIROTUND. D i n a l u -
miniu, alamă sau cupm, este frec-
vent utilizat drept cui decorativ,
deoarece culoarea se asortează cu
cea a accesoriului pe care îl fixează.
8. CUI-CĂLĂREŢ. Cui în formă de U
din oţel moale, care permite fixarea
unui cablu, fir sau sfoară înainte de
întindere sau agăţare. La unele mo-
dele, partea rotunjită poate fi dublată
de material elastic pentru a nu turti
firul sau cablul. Cuiul-călăreţ este
uneori înlocuit de clame.
9. ŢINTĂ. Din oţel călit, este utilizată
de tapiţeri. Tija sa foarte subţire şi
scurtă pătrunde în esenţele cele
mai dure de lemn, fixând ţesăturile
sau accesoriile scaunelor.
10. PIUNEZĂ. Din alamă lustruită, asi-
gură finisarea elegantă a obiectelor
tapiţate. Floarea în formă de calotă
sferică acoperă ţintele introduse
anterior. Distanţierele în formă de
ghirlandă înlesnesc introducerea şi
alinierea mai multor piuneze.
Şuruburi
11. ŞURUB CU CAP ROTUND. Şurub
clasic pentru lemn, destinat mon-
tajului accesoriilor metalice. Capul
proeminent rămâne vizibil, dar
permite o strângere eficace. Este
foarte convenabil, mai ales dacă
asamblarea nu necesită un aspect
decorativ.
12. ŞURUB CU CAP ÎNGROPAT. Şurub
clasic pentru lemn, destinat monta-
jului accesoriilor metalice. După
strângere, capul se află la nivelul
suprafeţei; diversele accesorii meta-
lice trebuie să aibă şanfrenuri pentru
montarea acestui tip de şurub.
13. ŞURUB CU CAP ÎNGROPAT BOMBAT.
Şurub decorativ pentru lemn,
destinat montajului accesoriilor
metalice. Din oţel cromat sau alamă
galbenă, este utilizat pentru strân-
ALEGEREA Si
i ÎNTRETiNEREA UNELTELOR
gerea pieselor cu şanfrenuri. Partea
bombată rămâne la vedere şi se
armonizează cu aspectul exterior.
14. ŞURUB AUTOFORANT (AUTOFILE-
TANT). Şurub cu cap îngropat, spe-
cial creat pentru materiale derivate
din lemn, în special pentru plăcile
aglomerate din lemn. Filetul său,
mai mare şi mai tăietor decât al
şurubului clasic conferă asamblă-
rilor o rezistenţă superioară. Unele
şuruburi cu vârf ascuţit pot fi
introduse direct, fară să necesite
realizarea anterioară a unei găuri
(-» CASETA P. 354).
15. ŞURUB CU CAP PĂTRAT. Şurub gros
pentru lemn al cărui filet elicoidal
pătrunde în material ca un tirbu-
şon în dop. Capul pătrat (uneori
hexagonal) este manipulat cu cheia
plată, care permite o strângere mai
bună decât şurubelniţa. La dia-
metre mari este recomandabil să
faceţi o gaură iniţială, pentru a
reduce riscul deteriorării fibrelor de
lemn.
16. ŞURUB CU OCHI. Şurub pentru
lemn, fară cap, a cărui tijă este
curbată în formă de inel (sau semi-
cerc) pentru a fi utilizată la agăţat.
La fel ca la şurubul cu cap pătrat, în
cazul diametrelor mari se impune
realizarea anterioară a unei găuri.
17. ŞURUB PENTRU METALE. Şurub a
cărui tijă cilindrică filetată se
utilizează cu o piuliţă de acelaşi
diametru. In felul acesta, piesele pe
care doriţi să le fixaţi sunt prinse
între capul şurubului şi piuliţă. De
fapt, şuruburile pentru metale nu
pot pătrunde singure în materiale,
ci acestea trebuie în prealabil
perforate, pentru a obţine o gaură
de trecere sau o gaură filetată. Cele
mai utilizate şuruburi pentru
metale au capete crestate, cilin-
drice, hexagonale etc., alegerea lor
*
depinzând de instrumentul de
strânge:
18. ŞURUB PENTRU TABLĂ Şuiub pentru
metale al cărui cap lat şi bombat este
perfect pentru asamblarea tablelor şi
în general a materialelor subţiri.
Pentru o repartizare cât mai bună a
apăsării exercitate de strângere, este
utilizat cu piuliţă şi şaibă plată.
19. ŞURUB CU GÂT PĂTRAT. Şurub
pentru metale al cărui cap bombat
are o secţiune pătrată la baza tijei.
Pentru strangerea pieselor de lemn,
se foloseşte cu piuliţă şt şaibă plată.
La montarea făcută cu ciocanul,
gulerul pătrat intră în lemn. In felul
acesta, strângerea piuliţei nu riscă
rotirea capului şurubului care, din
motive de securitate, nu are nici
crestătură pentru şurubelniţă, nici
locaş pentru chei hexagonale care
ar putea permite deşurubarea.
Şaibe şi piuliţe
20. PIULIŢE. Piuliţele sunt caracte-
rizate prin diametru şi pasul file-
tului ce corespunde şurubului
pentru metale pe care se înşuru-
bează. De exemplu, o piuliţă M 10
x 1,5 se montează pe un şurub cu
diametrul de 10 mm şi care are
pasul filetului de 1,50 mm. Atunci
când un şurub pentru metale este
echipat cu propria sa piuliţă, se nu-
meşte bulon. Pentru ca montajul
să fie posibil, diametrul şurubului
şi al piuliţei precum şi pasul
fileturilor trebuie să corespundă.
21. ŞAIBE. Şaibele se plasează sub
capul şurubului sau sub piuliţă şi
sunt foarte utile pentru păstrarea
posibilităţii de demontare. In alte
cazuri, şaiba plasată sub piuliţă
repartizează în mod egal apăsarea
exercitată de strângere şi evită
pătrunderea capului şurubului
(sau al piuliţei) în material. •
20 UNELTE

Dâlţi pentru lemn, ferăstraie, sfredele

şi burghie; ascuţirea uneltelor tăietoare
Profilul ascuţit al sculelor tăietoare se toceşte în urma utilizării. Cât timp aceste scule sunt utilizate
corect, ascuţirea lor periodică echivalează cu o „reîmprospătare" a părţii tăietoare.

cap mâner
inel metalic inel metalic
Procuraţi-vă trei-patru dălţi pentru lemn de mărimi diferite.
O operaţiune delicată
Dacă sculele s-au stricat în urma
utilizării, ascuţirea lor va fi destul
de dificilă, tar în unele cazuri
(deformarea sculei, decălirea oţelu-
lui etc.) chiar imposibilă. In această
situaţie, este necesară schimbarea
sculei uzate cu una nouă. înainte
de a vă echipa cu pietre abrazive,
pile, polizoare etc. pentru a vă
ascuţi uneltele, asiguraţi-vă că echi-
pamentul este de calitate şi rezis-
tent la o folosire îndelungată.
Deseori este preferabil să vă încre-
dinţaţi sculele unui expert în
toctlărie. Veţi câştiga timp, bani si
scule care taie!
Dacă doriţi totuşi să efectuaţi
singur această operaţiune, începeţi
cu ascuţirea manuală a unor
unelte, pentru a vă familiariza cu
precizia.
gât corp unghi de tăiere
tăiş
t Aşezau partea teşită pe piatra
de ascuţit. Pentru a menţine
scula în această poziţie, pro-
curati-vă un suport care permite
respectarea unghiului de încli-
nare pe toată durata operaţiunii
(-» I M A G I N E A 1).
^ Lubrifiaţi piatra cu puţină apă şi
executaţi mişcări alternative înainte
şi înapoi. în timp ce ascuţiţi, depla-
saţi dalta puţin către dreapta, apoi
către stânga, pentru a nu uza piatra
în acelaşi loc. Dacă efectuaţi multe
ascuţiri, procuraţi-vă o piatră dia-
mantată, care oferă avantajul de a
nu se sparge niciodată.
Prin frecare, partea teşită va pre-
zenta o suprafaţă uniform strălu-
citoare, care se formează prin
desprinderea aşchiilor fine de
metal: bavurile.
t Pentru a termina ascuţirea, întoar-
ceţi dalta pe partea plată si frecaţi-o
de piatră, apoi reîntoarceţi-o pe
partea teşită. Reveniţi la partea plată
şi tot asa .. Această succesiune de
mişcări înlătură bavurile de pe
ambele părţi până la desprinderea
totală. Ascuţirea este terminată.
Ferăstraie
Pentru a tăia corect, o lamă de
ferăstrău trebuie să fie ascuţită şi
ceaprăzuită, adică:
- fiecare dinte trebuie să taie;

Daltă pentru lemn

Dalta pentru lemn este o lamă
plată din oţel călit a cărei extre-
mitate prezintă un tăiş teşit. Pentru
utilizări curente, partea teşită are
un unghi între 25° şi 30°
 ALEGEREA SI
t ÎNTREŢINEREA
t UNELTELOR 21

2. Ceaprăzuirea constă în îndoirea dinţilor

alternativ la dreapta si la stanga.

Panou cuferăstraie pentru lemn:ferăstrău încordat (i), ferăstrău de mână (2); ferăstrău 3. Ascuţirea seface cu o pila triunghiulară.
coadă de vulpe (3), ferăstrău de tăiatfurnir (4); ferăstrău cu şină şi mâner drept (5),
ferăstrău cu şină şi mâner închis (6).

- ansamblul dinţilor trebuie să aibă
aceeaşi lăţime, conferită de îndo-
irile în lateral ale dinţilor.
Pentru ascuţirea unei lame de fe-
răstrău uzate trebuie efectuate două
operaţiuni distincte (-» DESEN):
Ceaprazuire. Constă în îndoirea
dinţilor cu ajutorul unui poanson
sau cleşte special, după ce în
prealabil lama a fost prinsă în
menghină. Operaţiunea se efectu-
ează alternativ, din doi în doi dinţi
(-» I M A G I N E A 2). De exemplu, tou
dinţii pan sunt îndoiţi spre
dreapta apoi toţi dinţii impan
sunt îndoiţi spre stânga In felul
acesta, ecartamentul dinţilor tre-
buie să corespundă cu aproxi-
mativ 1,5 din grosimea lamei.
Ascuţire. Se efectuează cu o pilă
triunghiulară mică în golul dintre
doi dinţi (-» I M A G I N E A 3) Ca şi la
operaţia de ceaprazuire, dinţii se
ascut din doi în doi Ascuţiţi întâi
toţi dinţii pan apoi întoarceţi lama
şi ascuţiţi toţi dinţii impari. Aveţi
ceaprazuire

Ascuţire interzisă
Numeroase modele de ferăstraie sunt echipate cu lame bimetalice.
Pentru a obţine o lamă foarte performantă, se sudează oţeluri de arc,
care conferă flexibilitate, şi oţeluri
rapide, care conferă rezistenţă.
Această ameliorare a calităţii interzice
însă ascuţirea manuală: dinţii din oţel
călit, uşor de recunoscut datorită
culorii albastru-închis, nu pot fi nici
îndoiţi, nici ascuţiţi. Dacă acest tip ascuţire
de lamă nu mai taie, ea trebuie Ferăstrău cu arc dotat cu lamă
schimbată. bimetalică Pentru o tăiere corectă, lamaferăstrăului
trebuie ceaprăzuită şi ascuţită.
22 UNELTE
grijă ca de fiecare dată să piliţi de
acelaşi număr de on, pentru ca, în
final, capacitatea de tăiere să fie
egală.
Burghie şi sfredele
Prin tradiţie, sfredelul este o sculă
pentru găurirea lemnului, în timp
ce burghiul este de cele mai multe
ori destinat lucrului cu metale.
Această convenţie nu este însă
respectată întotdeauna. Pentru
început, procuraţi-vă seturi de
burghie pentru găurirea lemnului,
metalului şi betonului. Diametrele
dintr-un set se încadrează între 4 şi
12 mm şi sunt adecvate pentru
majoritatea găuririlor. Pentru a
efectua găun speciale, cumpăraţi
burghie separate, alegându-le în
funcţie de diametru şi lungime
Burghiu elicoidal. Folosit pentru
găuri precise şi egale ca mărime,
utilizând de preferinţă coarba.
Vârful are forma unui filet de
Burghie: burghiu elicoidal 0), burghiu elicoidal lung (2); burghie plate de diferite diametre (3,4). burghiu cu prelungitor (5);
burghie cu rigletă (6,7); burghiu pentru metale (8); burghiu cu trei vârfuri pentru lemn (9); burghiu pentru beton (10)
şurub, astfel că rotirea îl introduce
în profunzime, ceea ce facilitează
pătrunderea, reducând efortul ma-
nual. Spirala evacuează rapid
aşchiile, asigurând curăţarea găurii.
Acest tip de burghiu poate fi
ascuţit cu ajutorul unei pile moi.
Burghiu cu vâtf de centrare. Uti-
lizat cu maşini de găurit electrice
ale căror viteze de rotaţie sunt
reglate în funcţie de diametrul
sculei (în general, între 100 şi 500
rotaţii/minut). Extremitatea tăie-
toare are două muchii înclinate şi
un vârf ascuţit. Pătrunzând în
lemn, acesta descrie un con care
ghidează burghiul şi evită abaterea Burghie pentru lemn (cu trei vârfuri).
de la axa de găurire.
Burghiu cu rigletă. Permite obţi coarba, deoarece implică o rotaţie
nerea unor găuri de dimensiuni lentă, spre deosebire de maşina de
variate (până la aproximativ 75 mm găurit electrică.
diametru). Rigle ta se reglează uşor Prelungitoare pentru burghie. Pen-
cu ajutorul unei chei plate, pentru tru burghiele elicoidale şi plate există
obţinerea găurilor de diametrul prelungitoare care permit efectuarea
dorit. Se utilizează de preferinţă cu unor găuri adânci. Nu montati
 ALEGEREA SI
»
ÎNTREŢINEREA
i UNELTELOR

aceste accesorii pe maşini de găurit

electrice, ci doar pe coarbe.
Burghiu cu trei vârfuri Recoman-
dat pentru găurile de diametre mici
(sub 20 mm) în lemn şi derivatele
lemnului. Seamănă cu burghiul
pentru metal şi are muchie
tăietoare cu trei vârfuri care - la fel
ca la burghiul plat - îi ghidează
pătrunderea şi produce găuri
curate şi calibrate. Ascuţirea se
efectuează la piatra de polizor.
Burghiu pentru beton. Tip de bur-
ghiu utilizat pentru găuri în cără-
midă, beton, piatră, ceramică etc.
Extremitatea sa este placată cu
carbură de tungsten, iar duritatea Burghie pentru beton. Burghie pentru metal.
mare a corpului asigură performan-
ţele de tăiere şi longevitate ale Burghiu pentru metale. Din oţel Pentru o utilizare corectă, trebuie
sculei. Montat pe un ciocan roto- rapid superior, este capabil să să fie montat pe o maşină de găurit
percutor pneumatic, acest tip de găurească majoritatea materiale- electrică a cărei rotaţie va fi adap-
burghiu se utilizează atât în rotaţie lor (fier, oţel, fontă, alamă, alu- tată la diametrul său — burghiele
cât şi în percuţie, pentru a găuri miniu etc.). mai mici se rotesc cu viteză mai
materialele cele mai dure. Ascu- Este format din două muchii tăie- mare (-» TABEL).
ţirea carburii de tungsten trebuie toare spirale şi un vârf conic, Ascuţirea se realizează la piatra de
efectuată de un profesionist. ascuţit la 120°. polizor. Unghiul vârfului creşte cu

BURGHIU CU TREI VÂRFURI BURGHIU DE TUNGSTEN PENTRU BETON BURGHIU DE OTEL

ifti
30 unghiul vârfului

Ascuţire cu polizorul Ascuţire cu piatră diamantată Ascuţire cu polizorul

Căurire lemn dur Găuri re beton {fără percuţie) Găurire ote!
diametru burghiu viteză (rotaţii/minut) diametru burghiu viteză (rotaţii/minut) diametru burghiu viteză (rotaţii/minut)

4 1200 4 2000 4 2000

8 6oo 6 1320 5 1600
12 400 8 1000 6 1350
16 300 10 800 7 1150
20 240 12 660 8 10 00
22 220 14 570 10 800
24 200 16 500 12 670
30 160 18 440 20 400
24 UNELTE

înaintea operaţiilor de finisare. Un

Ascuţire simetrică
Fixat pe partea laterală a unui
polizor, acest suport articulat permite
ascuţirea simetrică a burghielor.
Caneiura informă de V în care este
montat burghiul are înclinarea
reglabilă, ceea ce determină
obţinerea de unghiuri diferite pentru
vârf: 120°, 140°, 160° etc.
Pivotarea suportului pe talpă
apropie burghiul de polizor pentru
ascuţirea primei muchii. Efectuată subformă de mişcări
înainte-înapoi, şi repetată asupra celor două muchii laterale
ale conului, manevra duce la ascuţirea simetrică a burghiului,
condiţie indispensabilă pentru realizarea de găuri cu diametru precis.
cât metalul care trebuie găurit este decât cealaltă, burghiul va fi
mai moale; de exemplu, 140° pen- dezechilibrat şi va crea găuri ovale;
tru aluminiu, 160° pentru plastic. - Asiguraţi un unghi între 3 si 5°
Pe de altă parte, modificând pozi- înapoia fiecărei muchii; nu trebuie
ţia pietrei polizorului, se poate ca partea posterioară a conului să
realiza o ascuţire în trei vârfuri, atingă pereţii găurii, deoarece bur-
pentru a obţine un burghiu pentru ghiul se încălzeşte şi, dilatându-se,
lemn (-» CASETĂ). nu mai poate găuri.
în timp ce ascuţiţi:
- Aveţi grijă ca unghiul vârfului să Răzuitorul ebenistului
fie simetric în raport cu axa de Acest răzuitor este o lamă metalică
găurire (2 x 60°). în caz contrar, rectangulară, utilizată pentru uni-
una dintre muchii fiind mai lungă formizarea suprafeţei unei mobile
răzuitor bine ascuţit desprinde aş-
chii foarte fine şi şlefuieşte suprafaţa
lemnului. Ascuţirea lui se realizează
în felul următor (-» SECVENŢĂ):
• Piliţi cantul răzui torului pentru a
elimina neregularitădle. Această ope-
raţiune creează bavuri pe cele două
muchii. Puteţi folosi răzuitorul pen-
tru a degroşa şi netezi suprafaţa lem-
noasă. Dacă doriţi să utilizaţi scula
pentru finisare, continuaţi ascuţirea
şi suprimaţi bavurile, care pot zgâria
lemnul.
y Ţineţi lama în poziţie verticală
pentru ascuţirea canturilor şi înlă-
turarea urmelor pilei.
Când cantul răzuitorului este perfect
neted, la trecerea degetului peste
muchie trebuie să simţiţi bavura
subţire. Detaşaţi această aşchie meta-
lică pentru a obţine o muchie curată.
y Pentru a termina, aşezaţi răzuito-
rul pe banc şi cu o tijă metalică
dură (de exemplu, coada unui
burghiu) frecaţi-i muchiile în lun-
gime, paralel cu partea plată. Apoi
ţineţi răzuitorul în poziţie verticală
şi frecaţi muchia în sens opus. La
nevoie, repetaţi aceste mişcări
până la desprinderea bavurii. •

ASCUŢIREA RĂZUITORULUI EBENISTULUI

Piliţi cantul răzuitorului. Utili-
zaţi o pilă moale şi deplasaţi-o
pe toată lungimea lamei. Ţineţi
cu ambele mâini într-o poziţie per-
fect orizontală.
I înlăturaţi bavurile lăsate de
pilă cu ajutorul unei pietre de
l â l polizor. Frecaţi cele două părţi
ale lamei. Lubrifiaţi piatra cu câteva
picături de apă sau benzină.
Ascuţiţi cantul răzuitorului
• ţ i ţinând lama în poziţie verticală.
Pentru obţinerea unui cant plat,
efectuaţi mai multe deplasări înainte şi
înapoi. Mişcaţi lama pentru a nu uza
piatra în acelaşi loc.

Instrumente de măsură
Instrumentele de măsură se utilizează în toate meseriile. Aveţi grijă să le grupaţi laolaltă deoarece,
la fel ca în cazul sculelor tăietoare, trebuie să evitaţi lovirea şi amestecarea lor cu alte scule mai grele.
1. RULETĂ. Alegeţi o ruletă de 4 sau
5 m lungime, pentru a măsura
dimensiunile unui loc fară a trebui
să o mutaţi de mai multe ori.
2. METRU PLIANT. Model de metru
care prezintă avantajul de a
rămâne rigid în momentul în care
este întins.
In variantă metalică, este nelipsit
tâmplarului sau zidarului
3. NIVELĂ CU BULĂ DE AER. Indică
verticalitatea şi orizontalitatea su-
prafeţelor. Modelul de 6 0 - 7 0 cm
lungime are o precizie mai mare
decât nivela mică.
Există şi nivele cu afişaj digital,
care precizează gradul înclinării şi
emit semnale sonore când ating o
poziţie perfect orizontală sau
verticală.
ALEGEREA Si
r ÎNTREŢINEREA
t UNELTELOR
4. FIR cu PLUMB. Coardă prevăzută
la capăt cu o greutate, care mate-
rializează o linie perfect verticală.
5. ECHER. Alegeţi un echer cu lamă
destul de lungă (între 25 şi 30 cm)
pentru a obţine linii precise.
6. COMPAS. Un compas metalic
echipat cu creion va fi util la majo-
ritatea trasărilor.
Este suficient să înlocuiţi creionul
cu un ac trasor pentru a dispune
de un compas cu ambele capete
ascuţite.
7. COMPAS cu V A R C Ă . Riglă din
lemn (sau tub metalic) de lungime
mare, echipată cu vârfuri reglabile
pentru trasarea cercurilor de dia-
metre mari (peste 1 m).
8. ECHER REGLABIL. Echer cu braţe
articulate care permite determi-
25
narea cu precizie a unghiurilor sau
înclinaţiilor.
9. ZGÂRIECI. Vârf foarte ascuţit ce
serveşte la trasarea pe suprafeţele
metalice pe care nu poate fi utilizat
creionul. Unele modele au vârful
din carbură de tungsten care nu se
toceşte practic niciodată.
10. RAPORTOR. Tijă articulată care se
deplasează pe un cadran semicir-
cular şi permite citirea valorilor
unghiurilor în grade.
11. COMPARATOR. Etalon format
dintr-un set de ace metalice a căror
deplasare permite relevarea profilu-
rilor sinuoase.
12. ŞUBLER. Instrument de precizie
pentru măsurarea diametrelor, gro-
similor şi, la unele modele, a adân-
cimii găurilor. •
26 UNELTE

Unelte electrice portative

Dacă decideţi să vă echipaţi cu unelte electrice portative, alegeţi-le pe cele de marcă, nu pe cele
din stocuri nevândute. Cumpăraţi echipamente de bună capacitate, care să fie similare modelelor
utilizate de profesionişti, a cărorfiabilitate este garantată.

1. MAŞINĂ DE GĂURIT CU ACUMULA- de rotaţie şi mandrină cu diametrul îndoială echipamentul cel mai
TOR. Absenta firelor permite utili- de 13 mm Suficient de puternică apreciat de începători. Uşor şi
zarea instrumentului peste tot, pentru strângerea şuruburilor, manevrabil, se utilizează fără a
chiar şi în locurile unde nu aveţi tăierea lemnului, găurirea meta- necesita cunoştinţe deosebite. Este
prize electnce. Scula este uşoară, lului etc , este adecvată în majo- preferabil ferăstrăul pendular
manevrabilă şi suficient de puter- ritatea situaţiilor. reglabil cu sistem de aspirare a
nică pentru toate activităţile. 4. FERĂSTRĂU PENDULAR. După ma- rumeguşului, selector de viteze şi
Este recomandabilă o maşină de şina de găurit electrică, este fără soclu basculant care permite
găunt electncă echipată cu acumu-
lator de minimum 12 V. In caseta
de transport veţi găsi un încărcător
pentru acumulator, tar la unele
modele şi unul de schimb.
Veţi putea astfel monta 200 de
şuruburi înainte de descărcarea
acumulatorului, iar dacă nu mai
puteţi aştepta, introduceti al doilea
acumulator în timp ce-1 încărcaţi
pe primul.
2. CIOCAN ROTOPERCUTOR PNEUMATIC.
Destinat găuririi zidăriilor celor mai
dure, are un mecanism de lovire
de mare putere, aplicat direct pe
burghiu, care are drept efect
continuarea perforării indiferent de
presiunea exercitată asupra echipa-
mentului.
Variatorul electronic permite prese-
lectarea unui domeniu de viteze în
funcţie de materialul de lucru.
Astfel, apăsând pe trăgaci, se modi-
fică rotaţia fară a se depăşi niciodată
viteza critică ce ar putea produce
încălzirea echipamentului
3. MAŞINĂ DE GĂURIT CU PERCUŢIE.
Alegeţi o sculă cu proprietăţi bune
pentru perforare - caractensticile
recomandate sunt puterea de
6 0 0 - 7 0 0 W, viteza de rotaţie între
0 şi 3 000 rotaţii/minut, inversor

tăieturi înclinate. Unele modele au
sisteme de strângere automată a
lamei care facilitează schimbarea
acesteia în câteva secunde fără
cheie.
5. FERĂSTRĂU CIRCULAR. Echipament
pentru debitare, destinat tăierii
lemnului masiv şi a panourilor
derivate din lemn. Diametrul lamei
(150, 160, 190 mm) determină
profunzimea tăieturii. De exemplu,
lama cu diametrul de 160 mm
permite tăierea scândurilor groase
de 50 mm. Alegeţi-1 în funcţie de
secţiunile care trebuie tăiate şi
ALEGEREA SI
»
ÎNTREŢINEREA
r UNELTELOR
reţineţi că ferăstrăul va fi cu atât
mai greu cu cât lama este mai
mare, şi va fi mai dificil să i se
menţină stabilitatea la turaţia
maximă: 5 0 0 0 - 6 000 rotaţii /min.
6. MAŞINĂ DE ŞLEFUIT CU VIBRAŢII.
Şlefuirea este o operaţiune obliga-
torie care precedă multe finisări şi
poate fi efectuată de diverse mo-
dele (cu excentric, cu bandă, delta
etc.). Maşina de şlefuit este unul
dintre cele mai vechi echipamente
electrice portative - o unealtă
simplă cu care se pot obţine
suprafeţe de mare fineţe. Motorul
electric de putere mică (250 W)
imprimă platoului portabraziv o
mişcare oscilantă rapidă, de ampli-
tudine redusă, creând o suprafaţă
netedă, uniformă şi plană.
7. POLIZOR UNGHIULAR. Echipament
polivalent cu care puteţi tăia,
ascuţi, debavura, decapa etc. majo-
ritatea materialelor, inclusiv meta-
lele. Motorul electric puternic de
7 0 0 - 1 000 W imprimă o viteză
mare (11 000 rotaţii/min) unui
disc a cărui textură se schimbă în
funcţie de activitatea pe care o
execută.
Există discuri pentru tăiat metalul
sau piatra, discuri diamantate
pentru tăierea betonului şi cera-
micii, discuri pentru tăierea cau-
ciucului, plutei sau bachelitei, perii
metalice pentru decaparea şi lus-
truirea metalelor etc.
Atunci când folosiţi polizorul un-
ghiular, nu uitaţi să purtaţi mănuşi
şi ochelari de protecţie.
8. DECAPATOR TERMIC. Asemănător
unui uscător de păr de dimensiuni
mari, acest echipament emite un
jet de aer cald de peste 500°C.
Atenţie, nu este o jucărie, ci un
accesoriu pe care trebuie să-1 folo-
siţi cu precauţie deoarece poate
provoca arsuri, la fel ca un aparat
de sudură.
Pentru o mai mare securitate, ale-
geţi un model a cărui temperatură
să fie continuu reglată şi al cărui
debit poate fi stabilit pe mai multe
niveluri.
Temperatura ridicată şi debitul
mare sunt utilizate la cositorirea
metalelor sau sudarea ţevilor de
plastic, în timp ce temperaturi mai
mici sunt suficiente pentru
dejivrarea unei ţevi de apă, uscarea
unei zugrăviri sau accelerarea prizei
adezivului. •
28 UNELTE

Uneltele zugravului
Uneltele de zugrăvit trebuie să fie perfect curate, de aceea necesită o îngrijire deosebită. După
utilizare, pensulele înguste şi late, periile etc. trebuie să fie curăţate de vopsea, apoifrecate cu diluant
şi clătite cu apă curată. Lăsaţi-le să se usuce suspendate în aer liber pentru a evita deformarea lor.

1. TAVĂ PENTRU VOPSEA. Recipient cu diametru mic (30 mm), este dotat inele metalice inoxidabile, care le
diverse forme (rotund, rectangular cu un mâner lung (40 cm) care garantează longevitatea. Două-trei
etc.), destinat păstrării vopselei permite accesul în locurile cele pensule de diametre diferite vă
proaspăt diluate sau amestecate. mai dificile, de exemplu înapoia permit efectuarea lucrărilor cu-
Asiguraţi-vă că aveţi un grătar sau caloriferelor sau a unor montanţi rente. La modelele recente nu mai
o suprafaţă cu reliefuri pe care să laterali. este necesar să înmuiaţi pensulele
deplasaţi ruloul, pentru a repartiza 5. PENSULE ROTUNDE. Alegeţi pensule în apă fierbinte înaintea primei
în mod egal vopseaua. rotunde cu peri de porc fixaţi prin folosiri.
2. TRAFALET. Alegeţi un trafalet uşor
cu rolă amovibilă, lată de 16-18 cm.
Evitaţi modelele mari care vor fi
prea grele după ce vor fi încărcate
cu vopsea. Evitaţi de asemenea
trafaletele cu rezervor care conţin
câţiva decilitri de vopsea în inte-
riorul rolei şi devin greu de ţinut
cu braţul întins. Nu ezitaţi în
schimb să vă dotaţi trafaletul cu un
mâner telescopic pentru a vărui
sau vopsi podelele fără să vă
aplecaţi.
3. ROLE. Au diferite texturi în
funcţie de suport sau vopsea: bu-
rete de plastic pentru lucrări
curente, blană de oaie pentru
vopsele acrilice, mohair pentru
lăcuire etc. (pe ambalaj sunt tre-
cute instrucţiunile pentru utili-
zare). Pentru unele texturi există
versiuni antipicurare.
Veţi găsi de asemenea role din
burete ondulat, pentru vopsirea
acoperişurilor din tablă sau plastic
ondulat, role din cauciuc reliefat J B T B B M B S I
pentru tencuirea cu motive în
relief, din bumbac creponat pen-
Q

\
tru zugrăvelile cu efect decorativ
etc.
4. TRAFALET CU MÂNER LUNG.
Echipat cu rolă amovibilă de

6. PENSULE PENTRU CONTUR. Pensule
conice numite şi pensule-deget, ai
căror peri sunt lipiţi, conferindu-le
un aspect conic. Pensulele pentru
contur se utilizează la vopsirea
baghetelor, ciubucelor şi părţilor
înguste, de exemplu tocurile
ferestrelor. încărcaţi pensula de
vopsea numai până la jumătatea
perilor. Vopsiţi răsucind uşor
pensula.
7. PENSULE LATE. Perii plate cu peri
de porc, destinate aplicării lacului,
care facilitează obţinerea de
suprafeţe netede. La modelele mai
recente, perii sunt din fibre de
nailon sau din alte materiale
sintetice cu diverse utilizări.
8. PENSULE PENTRU RADIATOARE
Pensule plate cu mâner lung, utili-
zate pentru vopsirea elementelor
caloriferelor de tip vechi. Există
două tipuri:
— pensula îndoită la nivelul inelului
metalic;
- pensula cu mânerul îndoit,
care permite vopsirea pe partea
plată sau pe cant, în funcţie de
distanţa dintre elementele calo-
riferului
UNELTELE SPECIALIŞTILOR
>
9. PENSULE PENTRU DECORĂRI. Pensule
plate şi foarte late destinate apli-
cării lacului sau vitrifianţilor. Cel
mai frecvent veţi găsi pensule cu
lăţimi de la 80 la 200 mm, dar
există şi modele mai mari, fără
mâner, folosite la acoperirea par-
chetelor cu substanţe de protecţie
de tip palux.
Nu le confundaţi cu periile pentru
tapet, deoarece perii lor nu au
aceeaşi calitate.
10. PENSULĂ SPECIALĂ PENTRU GRUND.
Pensulă mare plată şi groasa
utilizată îndeosebi la aplicarea
produselor cu fluiditate mare.
Ameliorarea este obţinută graţie
perilor sintetici ale căror extremităţi
dublu despicate reţin mai bine
fluidele. Astfel aplicarea grundului
este simplificată şi randamentul
îmbunătăţit.
11. MĂNUŞĂ PENTRU VOPSIT. Mănuşa
din blană de oaie este utilizată pen-
tru obţinerea unor efecte decora-
tive, de exemplu aspectul de
ştersătură sau sifonare. Poate fi
utilizată şi la vopsirea ţevilor: este
suficient să introduceţi mâna în
mănuşa impregnată cu vopsea şi să
strângeţi ţeava.
Nu introduceţi mănuşa direct în
tava pentru vopsea deoarece se
poate „încleia". Folosind o pensu-
lă, întinderi produsul pe blana de
oaie, pentru ca toată suprafaţa să
fie impregnată în mod egal. Este
recomandabil ca sub această mă-
nuşă specială să purtaţi mănuşi de
plastic. •
30 UNELTE

Unelte pentru alte operaţiuni

Montarea de tapet, linoleum, plastic etc. nu necesită scule complicate; sunt suficiente o riglă, foarfece
şi un cutter. în schimb, pentru repararea pereţilor sau pardoselilor (astupări, tencuiri, încleieri etc.)
este recomandabil să folosiţi unelte specifice şi de calitate.

1. RĂZUITOR CU TREI TĂIŞURI. C u v â r
furile sale ascuţite, serveşte la
înlăturarea coşcovelii de pe ziduri
şi deschiderea fisurilor mici
pentru a ajunge la suprafaţa
sănătoasă.
2. ŞPACLU. Cutit cu lamă groasă şi
rigidă, utilizat ca răzuitor pentru
curăţirea, cojirea şi înlăturarea
tencuielii înaintea reparaţiilor de
astupare.
3. ŞPACLU PENTRU FINISAJ. Lamă lată
din oţel flexibil destinată aplicării
tencuielii. Sunt necesare două
modele: unul pentru preluarea
mortarului şi celălalt pentru
aplicarea pe perete. Zugravul
lucrează cu ambele mâini, depla-
sând de mai multe ori materialul
de pe o lamă pe cealaltă înainte
de a-1 aplica. Alegeţi două lăţimi
(de exemplu, 10 şi 18 cm) si aveţi
grijă să nu ştirbiti lamele,
deoarece vor rămâne urme în
tencuială.
4. ŞPACLU. Şpaclu din otel inoxi-
dabil cu lăţimi între 2 şi 15 cm.
Forma ergonomică şi flexibilitatea
sunt apreciate în special de
lucrătorii cu plăci de zidărie care
trebuie să realizeze numeroase
tencuin si reparaţii.
5. RĂZUITOR PĂTRAT. Cuţitaş echipat
cu o lamă de ras, utilizat la cură-
ţarea sticlei sau emailului (pentru
evitarea zgârierii lor) pentru înlătu-
rarea tuturor petelor de murdărie
accidentale.
6. CUTTER CU LAMĂ INTERŞANJABILĂ.
Model metalic robust, cu formă
ergonomică, echipat cu lame
drepte sau oblice care pot fi
schimbate. Pentru schimbarea
lamei, cutterul se deschide ca o
scoică: noua lamă este plasată în
vârf şi menţinută pe loc de un
magnet înainte ca închizătoarea
sculei să-i asigure blocarea. In
cavitatea mânerului poate să
încapă un set de şase lame de
rezervă.
7. MALA cu DINŢI. Pieptene metalic
ai cărui dinţi permit dozarea cu
precizie a cantităţii de adeziv dori-
te. La piesele mici, adezivul poate
fi aplicat cu pensula, dar la supra-
feţele mari malaua cu dinţi evită
depunerile excesive.
8. CUVĂ Şl BIDINEA PENTRU ADEZIV.
O găleată sau oală cu capacitate

de 5 - 1 0 1 permite prepararea
adezivului pentru tapet şi
păstrarea sa înainte de utilizare.
Dacă întreruperi aplicarea ade-
zivului, acoperiţi cuva cu o pânză
groasă şi umedă. Procuraţi-vă o
bidinea pentru aplicarea ade-
zivului şi un burete pentru
ştergerea urmelor proaspete de
adeziv.
9. FOARFECE. Alegeţi un instrument
cu lame lungi ( 2 5 - 2 8 cm), care
ameliorează calitatea tăieturilor.
Preferaţi modelele din oţel inoxi-
dabil destinate ambidextrilor.
10 ROLĂ PENTRU ADEZIV. Rotiţă din
ebonită utilizată pentru finisarea
aderenţei îmbinărilor dintre fâşiile
de tapet. Există şi role montate pe
suporturi unilaterale care permit
abordarea unghiurilor dintre
pereţi.
11. SPATULĂ PENTRU ADEZIV. Serveşte
la netezirea suprafeţelor placărilor
care vor fi lipite, pentru creşterea
aderenţei. Poate fi triunghiulară,
trapezoidală, cu unul sau mai
multe vârfuri, din ABS, polietilenă
sau metal. Păstraţi-i muchiile
curate şi netede, pentru a nu lăsa
urme pe tapet.
12. CUTTER CU LAMĂ CIRCULARĂ.
Accesoriu mic, de dimensiunea
unei role pentru adeziv, care
serveşte la tăierea tapetului înainte
sau după lipire. Se utilizează în
locul cutterului cu lamă clasică,
deoarece poate executa tăieturi
sinuoase.
13. PERIE PENTRU TAPET. Perie mare,
lungă de aproximativ 3 0 cm, cu
care se netezeşte suprafaţa tape-
tului pentru a-1 fixa şi a înlătura
eventualele bule de aer. Alegeţi
un model cu peri de porc, mai
uşor decât cele cu peri de
plastic.
14. RIGLĂ METALICĂ. Bandă lungă
din oţel elastic, subţire, utilizată
ca riglă. Aşezată, de exemplu, pe
latura unei mese, oferă o margine
perfect rectilinie care poate servi
pentru diverse tăieri. Rigla plată
se foloseşte cu rigla bombată
U N E L T E L E SPECIALIŞTILOR
>
pentru realizarea îmbinărilor
înclinate ale unor tipuri de
pardoseli.
15. RIGLĂ METALICĂ BOMBATĂ. Riglă
lungă, bombată şi rigidă, din oţel
inoxidabil, utilizată pentru decu-
parea placărilor de pardoseli (0,60,
1 sau 2 m lungime). Se foloseşte
cu cutterul cu lamă dreaptă pentru
realizarea îmbinărilor.
16. CUTTER PENTRU MOCHETĂ. Dotat
cu lamă curbă sau dreaptă, se
utilizează pentru decuparea
excesului de material, pe peri-
metrul camerei. Aşezat pe mo-
chetă şi apăsat pe plintă, poate fi
deplasat de jur împrejurul încă-
perii pentru tăierea mochetei la
baza plintei, fără riscul de a
luneca. •
32 UNELTE

Uneltele tâmplarului
Foarte multe dintre acestea sunt scule tăietoare. Luaţi-vă precauţiile necesare şi separaţi ciocanele,
pilele şi raşpelele.

1. FERĂSTRĂU COADĂ DE VULPE. Lama
metalică lungă permite tăierea
scândurilor sau panourilor derivate
din lemn. Pentru a obune o
tăietură rectilinie lama trebuie să
fie bine ascuţită şi rigidă. Alegeţi
un ferăstrău cu dinţi căliţi, care nu
trebuie ascuţit.
pentru lemn sunt utilizate la sco-
birea locaşurilor pentru montarea
balamalelor, zăvoarelor şi altor fero-
nerii. Alegeţi trei-patru modele
diferite, cu mai multe lăţimi de
lame.
7. COARBĂ. Sculă indispensabilă
pentru găurirea lemnului cu
mandrină cu două falei, coarba
acceptă cozile pătrate ale bur-
ghielor, dar şi pe cele cilindrice ale
altor scule. Este recomandabil
modelul cu clichet, care permite
găurirea în orice poziţie, inclusiv în
apropierea colţurilor.
8. RINDEA. Sculă care serveşte la

2. FERĂSTRĂU PENTRU GĂURI. Ferăs- burghie elicoidale. Dotată cu netezirea lemnului, prin eliminarea
trău mic cu lama îngustă, utilizat
pentru tăieturi sinuoase în scân-
durile subţiri (furnir, placaj etc.).
3. FERĂSTRĂU cu ŞINĂ. Partea neas-
cuţită a lamei acestui ferăstrău este
ranforsată de o nervură metalică,
ceea ce-1 transformă într-o sculă
rigidă şi grea, utilizată pentru
tăieturi precise, în principal în şipci
şi scânduri subţiri.
4. FERĂSTRĂU PENTRU TRAFORAJ.
Ferăstrău special echipat cu o lamă
foarte subţire şi fină, folosit pentru
realizarea de tăieturi sinuoase,
similare pieselor unui puzzle. Este
utilizat de asemenea pentru decu-
parea placajelor subţiri destinate
marchetăriei. Unele modele sunt
echipate cu amortizoare a căror
flexibilitate creşte durata de utili-
zare a lamelor filiforme, extrem de
fragile.
5. CIOCAN DE LEMN. Utilizat asupra
pieselor de lemn sau a sculelor ce
pot fi afectate de loviturile unui
ciocan obişnuit, cu cap de fier.
Ciocanele de lemn masiv pot crăpa
din cauza şocurilor. Alegeţi
modelele cu capul prins în cercuri,
care nu riscă să se spargă.
6. SET DE DĂLŢI PENTRU LEMN. Având
lama tăietoare în vârf, dălţile

aşchiilor. Rindeaua este indispen-
sabilă pentru degroşarea, ajustarea,
netezirea, îndreptarea etc. uşilor,
pervazurilor, podelelor. Alegeţi
modelul metalic, mai uşor de
reglat decât cel din lemn.
9. RĂZUITOR. Lamă metalică simplă,
cu muchii ascuţite, care permite
aşchierea fină a suprafeţei lem-
nului. Cu un răzuitor de ebenist
bine ascuţit se obţine un aspect de
calitate al suprafeţei, fară a ridica
praf fin de rumeguş.
10. CALĂ PENTRU ŞLEFUIRE. Bloc de
lemn, plută, cauciuc etc. pe care se
aşază hârtia abrazivă pentru a
obţine suprafaţa plană şi rigidă
necesară unei şlefuiri corecte.
Unele modele sunt dublate de
materiale textile de tip „arici",
foarte practice pentru schimbarea
rapidă a hârtiei.
11. CLEŞTE. Forma curbă a fălcilor
permite scoaterea cuielor prin efec-
tuarea unei mişcări de basculare.
Scula se utilizează şi pentru
desfacerea bucăţilor de lemn pe
care doriţi să le recuperaţi şi care
sunt fixate prin şuruburi, scoabe
sau piroane.
UNELTELE SPECIALIŞTILOR
>
12. RAŞPEL. Sculă din oţel cu zimţi
ascuţiţi, utilizată la fasonarea
lemnului, metalelor moi, pietrei,
cauciucului etc. Raşpelul degro-
şează o formă sau un volum, dar
poate smulge fibrele lemnului, de
aceea este necesară şi o operaţiune
de finisare, care să înlăture zgârie-
turile lăsate. Pentru aceasta, pro-
curaţi-vă un raşpel/pilă: o faţă
pentru degroşare, iar cealaltă
pentru finisare şi atenuarea
rugozităţilor.
13. CIOCAN. Alegeţi un ciocan de
tâmplar cu greutatea de 300-400 g,
pe care să-1 utilizaţi în principal
pentru baterea cuielor. Puteţi
alege în aceeaşi măsură un ciocan
de dulgher, din oţel masiv, al
cărui vârf despicat permite
scoaterea cuielor fară cleşte. Nu
folosiţi ciocanul de nituri pentru
baterea cuielor, deoarece capul
său bombat poate să alunece pe
floarea cuiului şi să vă acci-
denteze.
14. DORN. Ax metalic mic şi ascuţit,
utilizat cu ajutorul ciocanului
pentru a introduce floarea cuielor
în lemn. Alegeţi diametre diferite
în funcţie de forma cuielor.
15. MENGHINE. Alegeţi menghine
mai mari decât cele trecute în
revistă la sculele de bază. Des-
chiderea de 3 0 - 5 0 cm ar trebui să
fie suficientă pentru strângerea
pieselor obişnuite. Pentru supra-
feţele de dimensiuni mari (uşi,
tăbliile meselor etc.), tâmplarii
utilizează menghine cu lungimi de
peste 1 m. Alegeţi modelele din
lemn, mai uşor de manipulat.
Luaţi de asemenea în considerare
achiziţia de menghine-pereche,
deoarece în majoritatea cazurilor
sunt distribuite două câte două
pentru echilibrarea strângerii. •
34 UNELTE

Uneltele zidarului
Uneltele zidarului sunt în contact permanent cu produse murdare şi ude, de aceea este necesar să vă
procuraţi instrumente care să nu fie afectate de coroziune şi să fie uşor de curăţat.

1. GĂLEATĂ. Găleata zidarului este în cuielii proaspete, înainte de a 9. BAROS. Ciocan mare cu greutatea
general din plastic închis la culoare. începe să se întărească. de minimum 1 kg, utilizat la lovi-
Modelul cu gradaţii permite doza- 8. D B C A N DE ZIDAR. Sculă similară cu rea dălţii sau şpiţului pentru a le
rea precisă a cantităţilor de apă ne- pioletul, având un capăt lat şi celă- înfige în zidărie. Alegeţi un model
cesare mortarului sau cimentului. lalt ascuţit. Utilizat pentru găurirea cu mânerul din fibră de sticlă,
2. DRIŞCÂ. Drişca dreptunghiulară rosturilor dintr-o faţadă în vederea deoarece atenuează vibraţiile pro-
serveşte la nivelarea suprafeţelor curăţirii lor, pentru extragerea pie- vocate de şocuri.
recent tencuite, dar zidarul o utili- trelor sau prefabricatelor, cărămi- 10. RIGLĂ METALICĂ. Riglele zidarului
zează si drept cancioc, atunci când zilor etc. sunt profile dreptunghiulare din
lucrează cu mistria.
L'Outil Parfait
3. cuvĂ. Din plastic negru, cuva
trebuie să fie flexibilă şi uşor de
curăţat, pentru eliminarea fără
dificultate a resturilor de ciment
sau ipsos.
4. DALTĂ PENTRU CĂRĂMIZI. Daltă
metalică lată (50-70 mm), utilizată
pentru spargerea sau despicarea
cărămizilor.
5. DALTĂ PENTRU ZIDĂRIE. Daltă CU
extremitatea plată destinată găuririi
zidăriilor. Forjată din oţel aliat cu
crom şi mangan, este utilizată cu
barosul pentru a realiza găuri şi
şanţuri în pereţi şi podele.
6. ŞPIŢ PENTRU ZIDĂRIE.
Daltă cu capăt as-
cuţit. Ca şi dalta, este
utilizat cu barosul pentru
găurirea zidăriei. Pentru
ambele scule, alegeţi modele
echipate cu mânere de protecţie,
care vă feresc mâinile de posibilele
alunecăn ale barosului.
7. MALA CU DINŢI. Răzuitor
metalic având o margine
netedă şi una cu dinţi. Zi-
darii o utilizează pentru a răzui
suprafeţele zidurilor neprelu-
crate, dar şi pentru netezirea ten-

aluminiu de lungimi mari (2, 2,5,
3 m etc.). în general, aveţi nevoie
de trei modele, pentru a materia-
liza nivelul orizontal al unei şape
de mortar.
L I . NIVELĂ cu BULĂ. Dacă aveţi ngle
metalice lungi, vă este suficientă o
nivelă cu bulă clasică (50 cm)
pentru a controla planeitatea;
ajunge să aşezaţi nivela pe nglă.
Pe de altă parte, dacă nu dis-
puneţi de rigle lungi, echipaţi-vă
cu o nglă-nivelă (2 m) cu care să
determinaţi orizontalitatea şi verti-
calitatea cu precizie.
12. FIR cu PLUMB. Compus dintr-o
coardă terminată printr-o greutate
tronconică şi o plăcuţă pătrată.
Pentru controlarea verticalităţii
unui perete, se aşază plăcuţa pe
partea de sus a altui perete, per-
pendicular pe primul, şi se deru-
lează coarda; verticala trece prin
orificiul plăcuţei şi a greutăţii.
13. SFOARĂ PENTRU TRASAT. Sfoară
de bumbac lungă de 30 m, înco-
lăcită într-o casetă metalică ce
conţine pulbere colorată. Derulată
şi întinsă pe un element de zidane
(perete, pardoseală, plafon), lasă o
UNELTELE SPECIALIŞTILOR
f
urmă colorată care va fi utilizată
pentru lucrările ce vor fi
executate.
14. MISTRIE PENTRU ROSTURI. Lamă
îngustă de oţel pentru netezirea
rosturilor de mortar dintre rân-
durile de cărămizi. Forma lamei
determină profilul rostului, care
poate să fie înclinat sau rotunjit.
15. MISTRIE LIMBĂ DE PISICĂ. Lamă
fină care depune şi netezeşte mor-
tarul în locurile înguste.
16. MISTRIE TRIUNGHIULARĂ. Serveşte
la astuparea găurilor si la răzuirea
ipsosului în locurile în care nu are
acces malaua cu dinţi.
17. MISTRIE TRIUNGHI ROTUNJIT. In-
strument clasic de zidărie, utilizat
pentru amestecarea mortarului,
proiectarea pe perete, netezire,
montarea cărămizilor.
18. MISTRIE PENTRU CĂRĂMIZI, instru-
ment clasic utilizat pentru mon-
tarea cărămizilor.
19. ŞPACLU. Cuţit cu lamă lată (7 cm)
din oţel călit, pentru pregătirea
suprafeţelor, răzuirea tencuielii şi
îndepărtarea tencuielii vechi
20. FURTUN DE NIVEL Două tubun de
sticlă gradate montate la extre-
mităţile unui tub lung din material
plastic şi flexibil formează o nivelă
care funcţionează pe principiul
vaselor comunicante. Umpleţi
ansamblul cu apă fără să rămână
bule de aer şi veţi dispune de un
instrument fiabil.
21. PERIE DE SÂRMĂ. Este destinată
curăţării cărămizilor sau zidăriei
foarte murdare.
22. CHEVILLETTE. Tijă metalică dotată
cu cap culisor utilizată ca men-
ghină. Introdusă în zidăne cu aju-
torul ciocanului, serveşte la fixarea
unei ngle, a scândurilor, cofrajului
etc. Prin lovirea în capul culisor se
obţine strângerea ansamblului. •
36 UNELTE
Uneltele faianţarului
Uneltelefaianţarului sunt specifice şi nu pot servi altor scopuri.
Curâţaţi-le imediat după folosire, deoarece mortarul şi adezivii sunt produse agresive, foarte dificil
de îndepărtat după uscare.
1. MISTRIE PENTRU FAIANŢĂ. Mistrie CU
lamă scurtă. Forma rotunjită a mâne-
rului evită alunecarea mâinii şi per-
mite ţinerea sculei perpendicular pe
perete, pentru lovirea uşoara a supra-
feţei plăcilor, operaţiune executată
pentru fixarea acestora în mortar.
2. MALA c u DINŢI. Tip de pieptene
metalic care permite dozarea pre-
cisă a grosimii stratului de mortar.
3. CLEŞTE PENTRU GRESIE. Cleşte ale
cărui falei sunt din carbură de
tungsten. Utilizat pentru secţio-
narea materialelor foarte dure de
tip ceramic Pentru tăierea plăcilor
groase şi dure din gresie, faianţarul
utilizează maşina de tăiat (-» P. 314),
compusă dintr-o sanie pe care
culisează suportul tăietor acţionat
de un levier. Ambele permit efec-
tuarea corectă de tăieturi drepte
sau oblice.
4. CLEŞTE DE FAIANŢA. Cleşte special,
echipat cu cuţit tăietor, care se
utilizează pentru crestarea şi tăierea
plăcilor de faianţă.
5. cioc DE PAPAGAL. Cleşte cu una
dintre fălci recurbată, astfel încât
seamănă cu un cioc coroiat. Forma
respectivă permite „ronţăirea" plă-
cii şi urmarea unui traseu sinuos.
6. PILĂ CU CARBURĂ. Pilă plată a cărei
suprafaţă este presărată cu aşchii
de carbură de tungsten. Foarte
utilă pentru egalizarea muchiilor
ciobite ale faianţei.
7. AC DE TRASAT. Tijă metalică cu
extremitatea echipată cu un
fragment de diamant sau o pastilă
de carbură, care permite crestarea
celor mai dure materiale ceramice.
8. FERĂSTRĂU CU BURGHIU. Cadru de
ferăstrău echipat cu burghiu şi
lamă tăietoare care permite efec-
tuarea de operaţiuni distincte: gău-
nrea plăcii de faianţă şi decuparea
interioară a acesteia.
9. GRĂTAR ABRAZIV. Material abraziv
ţesut în formă de grătar, utilizat
pentru retuşarea muchiilor plăcilor
în locul pilei.
10. TĂIETOR. Sculă de decupare cir-
culară, cu diametru reglabil, uti-
lizabilă cu maşina de găurit
electrică sau în varianta manuală
sub formă de maşină de găunt
gresia (-» NR. 20).

11. DRIŞCĂ. Echipată cu o talpă de
cauciuc, serveşte la ciocănirea
uşoară a unei plăci de faianţă sau
gresie abia montate, pentru a o fixa
în mortar fară a-i zgâria suprafaţa
12. DRIŞCĂ DE CURĂŢARE. Drişcă
metalică cu talpă amovibilă, cu
mâner de tip „arici" care permite
schimbarea tamponului abraziv în
funcţie de plăcile ce trebuie cură-
ţate. Tamponul verde din nailon se
utilizează pentru curăţarea brută,
cel roz corespunde poliesterului
semiductil, iar tamponul alb din
poliester moale serveşte la lus-
truirea fină.
13. RACLETÂ. Lamă abrazivă subţire
destinată răzuirii rosturilor degra-
date ale unui ansamblu vechi de
plăci de faianţă
14. DISTANŢIERE. Cruciuliţe din mate-
rial plastic existente în numeroase
modele, în funcţie de lăţimea
rosturilor Cele foarte fine se
utilizează pentru faianţa aplicată pe
pereţi, iar cele mari şi ajurate
E
corespund rostuiilor mari dintre
plăcile de gresie montate pe
pardoseli.
Î S . BĂTĂTOR. Cală mare de lemn,
utilizată la baterea plăcilor recent
montate pentru egalizarea supra-
feţei generale. Unele modele sunt
dotate cu talpa de cauciuc.
16. CIOCAN DE CAUCIUC. Ciocan cu
cap de cauciuc utilizat împreună
cu bătătorul pentru obţinerea unei
ciocăniri uşoare care să nu
strivească mortarul.
17. RACLETĂ DE CAUCIUC. Lamă de
cauciuc care, prin deplasarea în
diagonală pe suprafaţa plăcilor de
faianţă sau gresie, ajută la com-
pletarea rosturilor cu chit
18. GLETIERĂ. Placă metalică pentru
ţinerea mortarului şi netezirea su-
prafeţei. Atunci când are o margine
zimţată, este utilizată ca o mala cu
dinţi (-» NR. 2).
19. AGITATOR SPIRAL. Montat pe o
maşină de găurit electrică, permite
o amestecare de calitate, îndeosebi
U N E L T E L E SPECIALIŞTILOR 37
a mortarului pentru finisare, care
trebuie să aibă consistenţă
omogenă.
20. MAŞINĂ DE GĂURIT GRESIE. Acce-
sonu destinat găuririi plăcilor.
Suportul fixat cu şuruburi pe o
placă este echipat cu un tăietor
(-» NR. 10), iar manivela transmite
rotaţia necesară perforării.
21. ŞTERGĂTOR DIN CAUCIUC. Raclor
metalic cu două lame din burete
de cauciuc. Dotat cu mâner, acce-
soriul este util pentru curăţarea
pardoselii de gresie după ter-
minarea lucrului.
22. DRIŞCĂ CU BURETE î n Cuva sa.
Serveşte la curăţarea suprafeţelor
proaspăt montate. Bacul este dotat
cu un rulou destinat stoarcerii
buretelui lipit de drişcă.
23- GENUNCHIERE. Cochilii dm mate-
rial cauciucat care asigură protecţia
genunchilor. Accesorii indispen-
sabile dacă sunteţi nevoit să lucraţi
în genunchi timp de mai multe
zile. •
38 UNELTE

Uneltele geamgiului
Sticla nu este un material cu care se lucrează uşor. Dacă vreţi să reuşiţi de prima dată, alegeţi sculele
corespunzătoare şi, pentru a nu vă accidenta în timpul lucrului, protejaţi-vă împotriva eventualelor
cioburi purtând mănuşi şi haine groase.

1. ŞPACLU PENTRU ÎNDEPĂRTAREA CHI-
TULUI, Lamă metalică robustă
utilizată împreună cu ciocanul
pentru înlăturarea chitului vechi.
2. ŞPACLU PENTRU APLICAREA CHITULUI.
Şpaclu cu lama flexibilă folosit
pentru aplicarea de chit nou.
3. ŞPACLU TIP FRUNZĂ. Şpaclu pentru
chit a cărui formă aduce cu o
frunză de laur. Utilizat pentru
aplicarea şi netezirea chitului
proaspăt.
4. PISTOLET CU CUIŞOARE. Asemănător
unui capsator, este încărcat cu
plăcuţe triunghiulare care menţin
geamul pe poziţie înainte de apli-
carea chitului.
5. ROLĂ TĂIETOARE. Instrument echi-
pat cu rotiţă din carbură de
tungsten a cărei duritate permite
tăierea geamului. Unele modele au
o magazie care conţine şase rotiţe
de schimb, pentru înlocuire rapidă
în caz de uzură.
6. DIAMANT. Sculă echipată cu o
rotiţă tăietoare ce permite exe-
cutarea unui traseu de tăiere si-
nuos sau neregulat. Bila plasată la
o extremitate serveşte la lovirea
geamului, pentru îndepărtarea por-
ţiunii decupate.
7. COMPAS. Compasul de geamgiu
permite tăierea de cercuri în gea-
muri. Ventuza este centrul fix, iar pe
tija gradată se află rotiţa tăietoare.
8. CLEŞTE PENTRU DETAŞARE. Cleşte CU
falei plate utilizat pentru detaşarea
fâşiilor de sticlă tăiate. Se utilizează
mai ales atunci când sticla este
groasă.
9. PIATRĂ ABRAZIVĂ. Carbură de
siliciu, abraziv foarte dur, utilizată
pentru teşirea muchiilor ascuţite
rezultate în urma tăierii sticlei.
Pietrele din carborundum se utili-
zează drept cală pentru şlefuirea
lemnului.
10. CREION MOALE. Creion special cu
mină moale care permite scrierea
pe sticlă.
11. BURGHIE PENTRU STICLĂ. Burghie
speciale dotate cu plăcuţe ogivale
pentru găurirea sticlei. Se utilizează
cu maşini de găurit fixe echipate
cu sistem de lubrifiere pentru a se
evita încalzirea sticlei.
12. MĂNUŞI. Mănuşi speciale,
dublate cu un strat gros de cauciuc
pentru a rezista muchiilor ascuţite
ale cioburilor de sticlă. •

Uneltele electricianului
Alcâtuiţi-vâ o trusă de electrician şi nu utilizaţi sculele respective în alte scopuri. Evitaţi contactul lor
cu focul, produsele chimice sau lamele tăietoare,fiindcă acestea pot străpunge protecţia dielectrică,
afectând izolaţia.
1. CLEŞTI
i A. Patentul este un cleşte universal
care permite strângerea pieselor de
diverse forme.
1 B. Cleştele de tăiat este destinat
în special secţionării sârmelor. In
funcţie de preferinţe, puteţi tăia
înaintea cotei sau chiar la cotă.
1 C. Cleştele cu vârf lung există î n
două modele: cu fălci drepte sau
curbate. Foarte practic pentru apu-
carea şi plasarea şaibelor şi piuli-
ţelor din montajele electrice în
locurile unde introducerea mâinii
este dificilă.
2. CLEŞTE PENTRU DEZIZOLARE. Cleşte
automat pentru dezizolarea extre-
mităţilor conductorilor electrici;
instrumentul prinde, taie şi trage
izolaţia dintr-o singură mişcare.
3. SET DE ŞURUBELNIŢE. Şurubelniţe
cu mâner ergonomie şi lamă pro-
tejată pe toată lungimea, astfel ca
utilizatorul să fie izolat de even-
tualele contacte electrice. Pentru a
se conforma normelor, sculele sunt
garantate la tensiuni de 1 000 V.
4. TESTER DE TENSIUNE. Ş u r u b e l n i ţ ă
mică cu mâner transparent care
conţine un led ce se aprinde la
trecerea curentului electric. Pu-
nând lama şurubelniţei pe o
bornă a întrerupătorului, pe plo-
tul unei prize, într-o dulie etc.,
puteţi controla continuitatea cir-
cuitului electric: dacă ledul se
aprinde, înseamnă că este un fir
de fază şi curentul circulă.
5. TESTER DE SIGURANŢE. T u b din
material plastic - în realitate o
U N E L T E L E S P E C I A L I Şf T I L O R 39
minibaterie electrică fără între-
rupător — care permite testarea
siguranţelor fuzibile. Introducând
siguranţa în tester, ea închide con-
tactul şi ledul se aprinde. Dacă
siguranţa este arsă. ledul rămâne
stins.
6. LANTERNĂ ELECTRICĂ. Păstraţi-O
totdeauna în apropierea tabloului
electric general.
7. TESTER UNIVERSAL. Aparat electric
polivalent (numit şi „multimetru")
care permite verificarea circuitelor
electrice din locuinţă. In confor-
mitate cu conectarea firelor, puteţi
verifica tensiunea, intensitatea sau
rezistenţa.
Unele modele emit semnale lumi-
noase sau sonore care indică tre-
cerea curentului. •
40 UNELTE

Uneltele instalatorului sanitar

Uneltele de bază suntferăstrăul pentru metale, cleştele suedez şi ciocanul. Alte unelte specifice
vă vor completa trusa în funcţie de necesităţi.

1. LAMPA DE C A Z . Miniarzător cu din oţel. Alegeţi un model cu o spaţiu şi permite tăierea unei ţevi
butelie de butan a cărui flacără este lamă tăietoare ce permite - cu fixate pe toată lungimea unui pe-
suficientă pentru sudarea şi cosito- acelaşi aparat - debavurarea inte- rete, după ce i-aţi demontat colie-
rirea metalelor uşoare. Se utilizează riorului ţevii care a fost tăiată. rele de susţinere.
de asemenea pentru încălzirea 6. MINIDISPOZITIV PENTRU TĂIAT ŢEVI. 7. CLEŞTE PENTRU TĂIAT ŢEVI. Cleşte
ţevilor şi robinetelor îngheţate, ar- Utilizat pentru ţevile de diametre la care una dintre fălci acţionează
derea vopselelor vechi şi înmuierea mici (8, 10 şi 12 mm) care trebuie o lamă tăietoare din oţel, des-
materialelor plastice. tăiate chiar în locul unde sunt tinată tăierii ţevilor din material
2. CLEŞTE SUEDEZ. Cleşte a cărui axă amplasate. Rotirea necesită puţin plastic
de articulare poate ocupa şapte
poziţii ce permit varierea deschi-
derii fălcilor, atât pentru strângerea
piuliţelor cu diametre de 6 mm,
cât şi a ţevilor de 40 mm. Alegeţi o
sculă cu braţe întrepătrunse - un
braţ trece pnn interiorul celuilalt -
şi opritor care să împiedice
prinderea şi rănirea degetelor.
3. CLEŞTE SUEDEZ MARE. Cleşte foarte
mare ( 4 0 - 5 0 cm lungime) a cărui
deschidere a fălcilor poate accepta
ţevi cu diametre de până la 80 mm
Mai practic si mai universal decât o
cheie reglabilă de aceleaşi dimen-
siuni. Util pentru deşurubarea
sifoanelor.
4. CLEŞTE SUEDEZ PENTRU SIFON.
Cleşte curb, special conceput pen-
tru demontarea sifoanelor. Fălcile
crestate sunt căptuşite, pentru a
evita avarierea soclului sifonului.
5. DISPOZITIV PENTRU TĂIAT ŢEVI. T i p
de menghină cu rotiţă destinat
tăierii ţevilor din metal. Strângerea
progresivă a rotiţei tăietoare si
rotirea dispozitivului descriu o
tăietură pe periferia ţevii, rezultând
o secţionare perpendiculară pe axă.
Ţineţi seama de calitatea rotiţelor:
unele sunt destinate tăierii cupru-
lui, altele, mai subţiri, taie ţevile

8. RESORT PENTRU ARCUIREA ŢEVILOR.
Resort calibrat din oţel care per-
mite arcuirea ţevilor din cupru fără
a le aplatiza. Diametrul interior al
resortului trebuie să corespundă
precis cu cel al ţevii din cupru. Din
cauza îndoirii, resortul îmbracă
ţeava care este îndoită fără a-şi
ovaliza secţiunea.
9. DISPOZITIV PENTRU ÎNDOIT ŢEVI. S e
compune în principal dintr-o roată
canelată şi un levier Rotirea levie-
rului în jurul roţii îndoaie ţeava din
cupm sub un unghi precis deter-
minat, indicat de sectorul gradat
marcat pe flanşă. Canelura cu sec-
ţiune circulară a roţii corespunde
diametrului exterior al ţevii, con-
diţie necesară pentru evitarea ovali-
zării ţevii.
10. POMPĂ PENTRU DESFUNDARE.
Pompă hidraulică asemănătoare
unei seringi de dimensiuni mari,
utilizată pentru desfundarea
instalaţiilor sanitare obturate. Do-
tată cu o ventuză din cauciuc
adaptată la diametrul ieşirii ţevii,
pompa aspiră şi apoi refulează
apa din obturare. Repetată de mai
multe ori, manevra creează o
UNELTELE SPECIALIŞTILOR 41
mişcare de du-te-vino care dega-
jează scurgerea.
11. ŞARPE. Cablu lung şi învelit, ale
cărui extremităţi sunt echipate cu
o perie metalică, respectiv cu o
manivelă. Introdus într-o canali-
zare obturată, şarpele avansează
prin răsucire, sfredelind obstacolul
din scurgere.
12. FREZĂ-DECET. Instrument micuţ
compus dintr-un corp conic traver-
sat de un ax montat la extremitatea
unei freze tăietoare. Utilizat pentru
refacerea stării scaunului supapei
robinetelor pe care s-a depus calcar.
Montată pe corpul robinetului în
locul obertailerului, freza permite
rectificarea scaunului, până rede-
vine plan şi neted.
13. MATRIŢĂ PENTRU GULERE BĂTUTE.
Pentru executarea gulerului bătut,
utilizaţi:
13 A. Matriţă similară unei men-
ghine care serveşte la strângerea
ţevii fără s-o strivească. Diversele
locaşuri corespund diferitelor dia-
metre uzuale de ţevi;
13 B. Dorn pentru evazarea extre-
mităţii ţevii;
13 c. Mandrin pentru aplatizarea
gulerului
14. MANDRIN PENTRU ASAMBLĂRI. A x
metalic cu mai multe diametre
utilizat pentru evazarea extremi-
tătilor ţevilor din cupru. Introdus
cu ajutorul unui ciocan într-o ţeavă
încălzită, mandrinul măreşte dia-
metrul interior cu câţiva milimetri,
permiţând asamblarea altei ţevi.
15. CHEIE ARTICULATĂ. Cheie cu
cârlig şi cap articulat utilizată pen-
tru piuliţele situate sub chiuvete, la
baza robinetelor. Dacă locurile
sunt dificil de accesat, cheia se
introduce vertical sub chiuvetă, iar
mişcarea de rotaţie este obţinută
prin intermediul mânerului. •
42 CUNOSTINTE DE BAZA
i i i

Suspendarea obiectelor foarte bine în golul de după tavan

de plafon
Alegerea modului defixare seface în funcţie de greutatea
obiectului, de structura plafonului şi de rezistenţa materialului
care trebuie găurit Există diverse tipuri de plafoane (-» p. 245),
pentru care corespund metode de suspendare specifice.
Examinarea lor cu atenţie şi efectuarea unui test de găurire
sunt operaţiuni prealabile indispensabile.
Pentru a testa rezistenţa materia- avansare a burghiului vă vor oferi
lului din care este realizat plafonul, indicaţii asupra naturii şi rezistenţei
utilizaţi o maşină de găurit electrică materialului. Testul vă va furniza
şi un burghiu cu carbură de informaţii mai precise dacă va fi
tungsten de 4 - 5 mm diametru, cu efectuat cu un burghiu bine ascu-
care executaţi o gaură adâncă de ţit, de preferinţă neuzat.
3—4 cm în locul viitoarei fixări.
Aşchiile rezultate şi viteza de Plafoane vechi
Burghiul găureşte primul centi-
metru fară greutate, deoarece
1. PENTRU PLAFOANE VECHI
traversează stratul de ipsos, apoi
dă brusc de gol. Se poate deduce
că gaura a fost efectuată între
două grinzi şi că aţi perforat
rabiţul. In acest caz, dacă inten-
ţionaţi să suspendaţi un obiect
uşor, alegeţi un element de fixare
extensibil cu basculare, cum este
cârligul cu arc, care se instalează
(-» DESENUL I A ) .
In schimb, dacă doriţi să suspen-
daţi un obiect greu, este recoman-
dabil să încercaţi în alt loc, ori să
renunţaţi, deoarece rabiţul nu poa-
te rezista, singur, la tracţiuni mari.
Altă posibilitate: după ce aţi stră-
puns stratul de ipsos, observaţi că
burghiul întâlneşte o anumită re-
zistenţă, iar din gaură cade ru-
meguş - este clar că aţi dat peste
grindă. Un simplu şurub pentru
lemn cu ureche sau un inel de
tavan oferă o modalitate de fixare
sigură pentru obiecte grele (-» DE-
SENUL 1 B).
Plafoane de umplutură
Găurirea se efectuează iniţial fată
dificultăţi, apoi întâmpinaţi o oare-
care rezistenţă, iar din gaură cade
un praf gri sau roşu amestecat cu
ipsos. Aceasta denotă că aţi găurit
umplutura de zidărie dintre grinzi,
din moloz sau teracotă.
Dacă peretele are goluri interioare,
alegeţi un cârlig cu arc de blocare de
tip „umbrelă" (-» DESENUL 2 A). Dacă,
prin găuriri succesive, întâlniţi când
material plin, când goluri, alegeţi un
diblu universal (-» DESENUL 2 B).

1 A. Cârlig cu arc, pentrufixare 2. PENTRU PLAFOANE DE UMPLUTURA

in golul de după tavan.

grindă x rabiţ
A si tencuială

şurub -

1 B. Şurub cu ureche, pentrufixare 2 A. Cârlig cu arc de blocare de tip 2 B. Diblu universal pentru plafoane
în grindă de lemn. „umbrelă". cu goluri şi plinuri.

în sfârşit, dacă burghiul cu carbură
de tungsten scrâşneşte şt refuză să
mai avanseze, înseamnă, în gene
ral, că ati întâlnit o grinda metalică
Astupaţi gaura şi mutaţi cu câţiva
centimetri locul fixării.
Plafoane de beton
în general plafoanele recente sunt
de forma unei plăci de beton
monobloc sau sub formă de zidărie
aplicată pe grinzi din beton armat -
doua tehnici clasice care implică
materiale dure, dificil de gaunt. Din
acest motiv, trebuie să vă echipaţi
cu o maşină de găurit cu percuţie
(sau cu un ciocan rotopercutor
pneumatic) de putere corespun-
zătoare şi cu burghie cu carbură de
tungsten. bine ascutite Pentru
tavanele care pot fi găunte alegeţi
diblun metalice sau surubun cu
ochi care asigură o ancorare
rezistentă (-» DESENELE 3 A ŞI 3 B).
Plafoane false
Deoarece plafoanele de izolare
(false) nu rezistă la susţinerea
obiectelor grele, este necesară
adoptarea de soluţii specifice. De
exemplu, dacă sunteţi unicul
locatar al casei, este posibil de
3. PENTRU PLAFOANE MODERNE
beton compact
bulon cu
si bucşă metelică
3 A. Diblu metalic.
Altă soluţie decât găurirea
Pentru plafoanele subsolurilor,
garajelor, pivniţelor etc.,
construite din grinzi de beton,
puteţi utiliza suspante metalice,
care vă ajută să evitaţi găuririle
dificile. Inserat cu ajutorul
ciocanului, acest piron metalic
cu pinteni ascuţiţi se înţepeneşte
între grinzi şi plăcile cu nervuri
din beton, permiţând fixarea
a numeroase obiecte
şi a plafoanelor false.
multe on să ajungeţi fară dificultăţi
deasupra plafonului,
într-un asemenea caz, soluţia este
să suspendaţi obiectul de o antrc-
toază (jug) care se sprijină pe struc-
tura planseului (-» DESENUL 4).
ATENŢIE: în general este inter-
zisă găurirea unui tavan încălzitor;
într-un asemenea caz soluţia
constă în realizarea unei lipiri.
Fixare dublă
Dacă suspendarea unui obiect greu
prezintă un nsc, de exemplu se află
3 B. Şurub cu ochi.
F I X Ă R I 42
. - l
Suspantă metalică cu pinteni.
deasupra mesei din sufragerie,
prevedeţi o fixare dublă.
Adăugati-i altă fixare, compusă
dintr-un cablu metalic mic, ataşat
la cele două extremităţi prin şuru-
buri şi coliere. Dacă montajul
pnncipal se dovedeşte defectuos,
este puţin probabil ca ambele
fixări să cedeze simultan; obiectul
va rămâne suspendat pnn in-
termediul cablului şi veţi beneficia
de timpul necesar pentru
reparaţie înainte ca obiectul să
cadă •
antretoază (jug) grindă,
IriTATATlTlTlTATiT^
OTATiTAWlTATiLlI
tencuiala subţire material plafon
izolator
4. Atârnarea unui obiect greu de structura
planseului
44 CUNOSTINTE DE BAZA
i i

Fixarea tablourilor
în mod tradiţional, tablourile sefixează cu cârlige X;
rareori acest accesoriu ingenios nu se poate fixa într-un perete
- excepţiile sunt pereţiifoarte duri sau cavi.
nr.1

Tipuri de cârlige
Cârlige X. Mai multe tipuri de
cârlige (de la nr. 0 la nr. 4) permit
atârnarea tablourilor destul de
grele; este suficient să alegeţi un
cârlig cu două sau trei ace a căror
rezistenţă este astfel ranforsată.
Acele din oţel călit străpung majo-
ritatea materialelor, iar înclinarea
faţă de perete lipeşte cârligul de
tencuială (-» DESENUL 1 A). Când
cârligul X este aparent, puteţi orna
gamaha acelor cu piuneze deco-
rative, asortate culorii ramei.
înclinare
1 A. înclinarea acului permite cârligului X
să susţină mai uşor greutatea tabloului.
nr. 3
Cârlige pentru beton. Dacă aveţi
de a face cu un perete foarte dur,
este posibil ca acele lungi ale câr-
ligelor X sa nu-1 poată străpunge.
In asemenea cazuri puteţi utiliza alt
tip de fixare - cârligele pentru
beton. Acestea sunt cârlige mici cu
capul din material plastic, care se
fixează prin intermediul a trei sau
patru ace din oţel călit. Lovituri 2. Cârligele pentru beton destinate pereţilor
foarte duri sunt alcătuite dintr-un suport
scurte de ciocan asigură introdu- de plastic şi mai multe ace din oţel
cerea acelor scurte în materiale extradur.
foarte dure (-» DESENUL 2).
Cârlige pentru pereţi cu cavităţi. cârligului, diblul se adaptează gău-
In cazul unui perete din cărămizi rii, iar strângerea şurubului duce la
cu goluri sau din prefabricate, acele o blocare eficientă.
cârligelor X pătrund cu dificultate,
în acest caz, este preferabilă uti-
lizarea de cârlige echipate cu
CÂRLIGE PENTRU PEREŢI CU GOLURI
dibluri speciale. Practic, în funcţie
de amplasare, găurirea se poate
executa fie în material plin, fie în-
tr-un gol (-» DESENUL 3). De ase-
menea, indiferent de poziţia

nr. 4

nr. 1 nr. 2
nr. 0

fixare în grindă

3. Cârligele metalice pentru pereţii

cu goluri sunt dotate cu dibluri
speciale ce potfi implantate in
1 B. Cârligele X clasice suntfixate de perete cu unul sau mai multe ace din oţel călit materiale pline sau cu cavităţi.
cu gămălii de alamă, care nu se pot desprinde.
 F I X Ă R I 44

profil metalic

tijă ce nu se poate
desprinde
cârlig X
pentru securitate®

4. Profilul metalicfixat sub plafon permite agăţarea şi deplasarea mai multor tablourifără găurirea pereţilor.

Fixare
profesionistă
Dacă sunteţi pasionat de gravuri şi
picturi, aveţi probabil mai multe
tablouri pe care doriţi să le agăţaţi
pe pereţi.
Pentru decorarea unui perete cu
lucrări artistice este necesară însă
realizarea unei armonii care să nu
afecteze estetica generală a de-
corului. Aceasta necesită adesea
definirea poziţiei fiecărui element
prin tatonări şi este evident că
pentru orice deplasare este nevoie
de altă gaură.
Pentru a evita deteriorarea pere-
telui, puteţi utiliza metoda profe-
sioniştilor: fixarea unui profil
metalic pe toată lungimea pere-
telui (-» DESENUL 4). Forma profi-
lului permite agăţarea de tije
pentru suspendarea mai multor
tablouri. Se poate observa că, utili-
zând acest montaj, poziţia tablou-
rilor este permanent reglabilă şi le
puteri deplasa oricând.
Cârligele sunt totuşi concepute
pentru evitarea desprinderilor ne-
aşteptate.
Formele capetelor tijelor nu per-
mit ieşirea de pe profil, iar tipul
de cârlig evită desprinderile
nedorite. •

I
Montaj ingenios
Evitaţi „ciuruirea" unui perete, utilizând
o galerie pentru perdele. Există galerii plate
pe care le puteti utiliza drept muluri, pentru a urma răsuciţi călăreţul
linia tavanului sau a unei cornişe. O galerie cu un sfert de rotaţie
pentru a-l imobiliza

cu decorul Este suficient ca pe această galerie

să dispuneţi mai mulţi călăreţi de care puteţi
suspenda oricâte tablouri prin fire de nailon
(guta de pescuit). Poziţia lor este reglabilă
ţi pot fi deplasate oricând.

Galeria pentru perdea cu secţiune îngustă poate servi

pentru atarnarea mai multor tablouri . Răsuciţi călăreţul
cu un sfert de rotaţie pentru a-l imobiliza.
46 CUNOŞTINŢE DE BAZA
A I

Fixări clasice
Dacă greutatea şiforma unui obiect reclamă o fixare rigidă
şi nu o simplă atârnare, se obişnuieşte utilizarea şuruburilor.
Dacă însă şurubul trebuie introdus în alt material decât lemnul,
este necesară intercalarea unui diblu care să preia
eforturile fixării.

Şurub, diblu, burghiu forma capului pentru care puteţi

- un trio de nedespărţit
Există numeroase tipuri de dibluri,
dar, pentru efectuarea unei asam-
blări rezistente şi durabile, trioul
format din şurub, diblu şi scula
găuritoare trebuie considerat ca un
tot. Diametrele celor trei elemente
trebuie să se afle în relaţie reciprocă
(-» DESENUL 1).
- Alegeţi în primul rând şurubul
In general, găurile din obiecte sau
suporturi indică diametrul si
opta. mea sa.
- După aceea, procuraţi-vă dibluri
al căror diametru interior cores-
punde cu diametrul şurubului. In
principiu, orice diblu acceptă
şuruburi cu două-trei diametre
diferite.
- In sfârşit, ocupaţi-vă de scula
necesară efectuării găurii. Poate să
fie o daltă sau un burghiu, însă Aliniaţi gaura de fixare a obiec-
diametrul trebuie să corespundă tului în dreptul diblului. Treceţi
diametrului exterior al diblului. şurubul prin obiect şi introdu-
ceti-l în diblu.

Burghiu pentru beton

B L — — Sa >

• B

Diblu Dorn pentru diblu

4
1 Strângeţi şurubul, care, pătrun-
Şurub K j zând în diblu, îi măreşte
• f l diametrul şi asigură blocarea
ansamblului în perete.
1. Diametrul şurubului (A) permite definirea diametrului interior al diblului, iar diametrul
exterior al diblului (B) defineşte diametrul sculei de găurit.

RELAŢII ÎNTRE ŞURUB, DIBLU Şl SCULA CAURITOARE (mm)

2-3 4 4x20
2,5-4 5 5x25
3,5-5 " 6 6x30
4.5-6 8 8x40
6-8
8-io
10-12
12-14
10
12
14
16
10x50
12x60
14x70
16x80
1
j
B Când montajul este bine exe-
cutat, între diblu şi fundul gău-
rii trebuie să rămână un spaţiu
egal cu diametrul diblului, iar şurubul
nu trebuie să atingă fundul găurii.
14-16 20 20 x 100

Fixarea obiectelor
de perete
însemnaţi locul unde doriţi să fixaţi
obiectul şi faceţi gaura.
Dacă nu avea o maşină de găurit
electrică, utilizaţi un dorn, sculă de
bază care se poate adapta unor
acţiuni episodice.
în acest scop, plasaţi scula per-
pendicular pe perete şi loviţi-o cu
ciocanul scurt şi repetat. între două
lovituri, răsuciţi-o cu 90° la dreapta,
cărămidă plină material suport
2. Diblu şi şurub de traversare lungi.
Atunci când trebuie săfixaţi suporturi, de exemplu pentru obloane, galerii sau traverse, se utilizează ipsos ori ciment,
lată cum se procedează.
prevedeţi fixarea
pe o lungime maximă
grund
antirugină
1. Săpaţi în zidărie o gaură a cărei
formă să accepte cu uşurinţă piesa
ce trebuiefixată. Practic este
recomandabil să înconjuraţi elementul
cu un volum de mortar gros de 1-2 cm
defiecare parte a sa; un strat prea
subţire nu asigură ofixare eficace.
Prevedeţi de asemenea fixarea pe
maximum de lungime posibil. Dacă este
o piesă metalică, din fier sau oţel,
protejaţi-i suprafaţa cu un strat
de grund antirugină.
apoi la stânga, pentru a evita să se
blocheze în gaura După executarea
găurii, puteţi trece la etapele
următoare (-» SECVENŢĂ).
Fixarea prin materiale
izolatoare
Dacă trebuie să fixaţi un obiect pe un
perete dublat de un material izolator
sau care are o placare decorativă,
utilizaţi dibluri şi şuruburi de traver-
sare (-» DESENUL 2). Lungimea lor
trebuie să fie mai mare decât grosi-
mea placării, iar diblul trebuie să se
deschidă în perete, nu în placare,
care este mai fragilă. Diblurile de
traversare permit de asemenea fixarea
şi calarea structurii de lemn necesare
montării lambriurilor. Ele se montea-
ză simplu. Introducerea lor necesită
o gaură de diametru egal prin suport,
material izolator şi perete, evitând
astfel schimbarea burghiului. •
FIXAREA CIMENTULUI IN PERETE
bucăţi de piatră
2. Curăţaţi interiorul găurii cu ajutorul
unei pensule, pentru a elimina TOT praful,
apoi udaţi abundent interiorul.
Preparaţi mortarul; utilizaţi un cuţit plat
sau o mistrie mică pentru a aduce
mortarul în fundul găurii. Introduceţi
suportul metalic, apoi introduceţi
în ambele părţi bucăţi de piatră sau
cărămidă care să ranforseze fixarea.
FIXĂRI 47
Dibluri pentru metal
Majoritatea diblurilor
se utilizează cu şuruburi
pentru lemn, dar există
şi modele speciale, utilizate
cu şuruburi pentru metal.
Deşi la exterior sunt similare
celorlalte, dimensiunile lor
interioare sunt adaptate
pentru fileturile cilindrice
ale şuruburilor pentru metal.
.•b -o..
improvizaţi
un suport
î. Umpleţi restul găurii cu mortar
şi neteziţi suprafaţa la nivelul peretelui,
în cazul suspendării saufixării unui
element greu sau lung, improvizaţi
un suport care să-i menţină poziţia
corectă pe toată durata întăririi
mortarului. Dacă trebuie să fixaţi mai
multe suporturi metalice pe aceeaşi linie,
aliniaţi-le după cantul unei rigle.
48 CUNOSTINTE DE BAZA
i ii

Fixări în ziduri pline 3. UTILIZAREA DIBLULUI DE ANCORARE

CU EXPANSIUNE
Unele piese de mobilier-de exemplu, corpurile suspendate
din bucătărie - sunt destinate unui conţinut greu. Alte accesorii,
nu mai puţin voluminoase (boilere, oglinzi etc.), reprezintă
în sine greutăţi importante care necesită utilizarea unui sistem
de fixare diferit de cel al diblurilor clasice.

Alegerea corectă a fixării acest caz, sistemul de ancorare

înainte de a alege un sistem de
fixare, este important să vedeţi care
este starea peretelui şi să cunoaşteţi
felul în care se comportă mobilele
sub efectul unei sarcini.
• Dacă mobila este complet sus-
pendată de partea ei superioară,
elementele de fixare suportă
singure toată greutatea. Ele sunt
supuse la forfecare (-» DESENUL 1) şi
din acest motiv trebuie să aibă un
diametru corespunzător, lungimea
fiind mai puţin importantă.
• Dacă mobila se sprijină parţial
pe propria ei bază, sarcina pe care
o poartă tinde să o îndepărteze de
perete. Elementele de fixare nu
susţin toată greutatea, ci sunt
trase spre înainte; ele sunt supuse
la tracţiune (-» D E S E N U L 2). în
3 A. introduceţi diblul în gaură,
primează într-o măsură mai mare reglându-i adâncimea cu ajutorul
decât diametrul. Cunoscând piuliţei.
aceste două principii, este mai
uşor de ales un mod de fixare
corect.
Utilizarea diblurilor
cu expansiune
într-un zid foarte compact, de
exemplu beton, puteţi utiliza
dibluri cu expansiune. După ce aţi
3B. Loviţi cu ciocanul în axul
făcut gaura cu ajutorul unui central: pătrunderea sa va bloca
burghiu cu carbură de tungsten al diblul în gaură.
cărui diametru corespunde cu
elementul de fixare, introduceţi
diblul (-» DESENUL 3). Adânciţi fată
ezitare gaura: diblul nu trebuie să
atingă fundul găurii, deoarece ar
determina o expansiune incorectă piuliţă
a ansamblului.

3 C. Demontaţi piuliţa şi şaiba

şi prindeţi mobila pe care doriţi
s-ofixaţi.

fi)

jŞjL 1

3 D. Blocaţi piuliţa. La strângere,

partea despicată şi evazată
a diblului se blochează în beton,
asigurândfixării o rigiditate totală.

1. Efect deforfecare. 2. Efect de tracţiune.


Fixări prin lipire
In cazul unei zidării de tip cără-
midă, piatră sau beton puţin
compact, atunci când implantarea
diblurilor se face în apropierea
unui ieşind sau într-un element de
secţiune mică, apare riscul fisurării.
Pentru evitarea unor asemenea
Dibluri de bătut
in cazul pereţilor din beton,
puteti folosi şi diblurile
metalice destinate
şuruburilor pentru metale.
La acest model din alamă,
numit „diblu de bătut",
expansiunea se obţine
prin introdu :erea unui con
în interiorul sau.
Aveţi grija să nu utilizaţi
şuruburi prea lungi, care pot
atinge fundul diblului,
nepermiţand strangerea
obiectului. La o implantare
corectă, şurubul poate fi
demontat şi remontat fară
să afecteze rigiditatea fixării.
Bateţi pentru a obţine
expan lunea
FIXĂRI 49
necazuri, utilizaţi fixările prin lipire. RESPECTAŢI TIMPII DE SOLIDIFICARE
Acest tip de fixare se compune Temperatură °C Timp solidifica
dintr-o fiolă de sticlă şi o tijă filetată >20 20 min
din oţel inoxidabil (sau o bucşă + io până la+ 20 3omin
filetată). Principiul constă în intro-
o până la + io loră
ducerea fiolei în gaura efectuată în
- 5 până la 0 5 ore
zidărie, apoi introducerea tijei
filetate în fiolă prin intermediul
unui ciocan rotopercutor pneu-
matic. Aceasta duce la spargerea răşinii de zidărie. Dacă gaura este
fiolei care conţine o răşină sintetică umedă, evacuaţi apa dinăuntru,
şi nisip, care se amestecă, asigu- deşi umiditatea reziduală nu afec-
rând fixarea ansamblului. tează fixarea.
Măsuri de siguranţă importante: — Respectaţi timpul de durificare
— Curăţaţi gaura pentru a înlătura impus de temperatură. •
praful care afectează aderenţa
FIXAREA UNUI OBIECT PRIN LIPIRE
D Introduceţi fiola cu răşină
pe toată lungimea într-o gaură
adâncă al cărei diametru cores-
Montaţi tija filetată în man-
drina unei maşini de găurit
electrică şi introduceţi-o în
gaură; ea va sparge fiola şi îi va ames-
teca elementele pe care le conţine,
punde cu diametrul exterior al fiolei formând o mixtură pe bază de răşini şi
(10-30 mm). în prealabil, curăţaţi cu nisip de cuarţ.
grijă interiorul găurii.
Retrageţi maşina de găurit
electrică şi lăsaţi ansam-
blul să se solidifice. Prin
1
• • După solidificare, montaţi
I obiectul pe tija filetată şi
H f l strângeţi ansamblul cu şaibă şi
întărire, mixtura realizează o fixare piuliţă.
etanşă si rezistentă.
50 CUNOSTINTE DE BAZA
i i

Fixări în ziduri cu goluri special pentru fixarea obiectelor

fragile, deoarece manşonul din
Pentru alegerea tipului defixa re, trebuie să ţineţi seama atât de cauciuc joacă rolul de amortizor
obiectul ce va fi fixat, cât şi de natura peretelui. Mai ales în între suport şi obiect. Este
recomandabil, de exemplu, pentru
clădirile moderne, mulţi pereţi despărţitori sunt construiţi din
fixarea unei oglinzi pe o uşă.
materiale alveolare - cărămizi cu goluri, prefabricate, pereţi
Dihlu cu guler. De formă tubulară,
dublaţi de materiale izolatoare etc.; zidăria lor exterioară este acest diblu din material plastic are
prea subţire pentru a accepta diblurile clasice. Pentru rezolvarea un guler crestat. La introducerea
acestei probleme este necesară utilizarea unor elemente de fixare şurubului pentru lemn, gulerul
speciale, care se amplasează în spatele peretelui. rămâne imobil dar prin efectul de
rotaţie, crestătunle se comportă ca
un tirbuşon: strângerea şurubului
răsuceşte corpul, care se dilată şi
Testarea structurii interne a unui perete, utilizaţi presează pe faţa posterioară a
peretelui diblurile polivalente, pentru mon- peretelui (-» DESENUL 3).
Pentru a şti dacă aveţi de a face cu taje atât în pereţi plini, cât şi în
un perete cu goluri, puteţi efectua pereţi cu golun. Sisteme de ancorare
un test de găurire, ca în cazul Pereţii despărţitori din plăci, uşile
plafoanelor (-» p. 42), apoi efectuaţi Dibluri polivalente şi unele dublăn de pereţi au
un sondaj cu ajutorul unei sârme Manşon flexibil. Tub mic de grosimi foarte mici ( 3 - 1 0 mm) în
îndoite (-> DESENUL 1), pentru a cauciuc în interiorul căruia sunt care nu se pot introduce dibluri
măsura adâncimea totală a golului fixate o piuliţă şi un şurub pentru clasice.
şi grosimea peretelui. După aceea metal. Prin strângerea şurubului, Fixarea prevăzută iniţial se dove-
sunteţi în măsură să alegeţi tipul piuliţa se deplasează şi umflă deşte defectuoasă, iar găurile sunt
de fixare pe care să-1 utilizaţi. Dacă corpul din cauciuc (-» DESENUL 2). evazate şi prea mari pentru
aveţi dubii în privinţa structurii Acest montaj se recomandă în şuruburile pentru lemn. In acest

m
w

1. Măsuraţi cu ajutorul unui cârlig 2. Diblurile polivalente potfi utilizate atât 3. Diblul cu guler se comportă în mod
din sârmă, pentru a afla adâncimea totală in pereţii plini, cât şi în cei cu goluri Prin diferit la fixarea mtr un perete plin
a găurii (A) si grosimea peretelui (B). strângerea şurubului, deformarea tubului şi într-unui cu goluri, fiind util pentru
de cauciuc asigură blocarea ansamblului. ambele tipuri de montaje

caz aparte, utilizaţi segmente sau
bucşe metalice.
Segment metalic cu expansiune.
Tub metalic despicat care se utili-
zează cu şuruburile pentru metale.
Constituie un element de ancorare
permanent; avantajul principal
este că obiectul agăţat pe perete
poate fi scos şi pus la loc în mod
repetat, fară să afecteze rezistenţa
fixării (-» SECVENŢĂ).
Atenţie: înainte de a vă procura un
model de segment metalic, verifi-
caţi grosimea totală a peretelui,
pentru ca în timp ce şurubul pro-
duce expansiunea aripioarelor,
extremitatea lui să nu atingă fun-
dul cavităţii; lungimea gulerului
trebuie să corespundă cu grosimea
peretelui. în caz contrar, veti
obţine o implantare defectuoasă şi
o strângere necorespunzătoare.
Dacă peretele este dublat cu un
material izolator, instalarea seg-
mentului se desfăşoară în acelaşi
mod.
Nit de ancorare. Nitul de ancorare
prezintă mai multe avantaje: ocupă
puţin spaţiu şi poate fi utilizat
pentru pereţii subţiri - plăci de
izolare, table, conducte metalice
etc. Există diferite tipuri de nituri,
FIXAREA DE SEGMENT METALIC c u EXPANSIUNE
,gheară
< f \
r\
¥ flfflnnmrmmm
b
Introduceţi segmentul în
gaură şi ghearele gulerului în
material.
FIXĂRI 50
Cleşti speciali pentru segmentele metalice
Dacă utilizaţi un număr mare de segmente metalice, există cleşti
speciali ( - » I M A G I N E ) care permit implementarea rapidă a acestui tip
de elemente de fixare, fără a fi nevoie să strângeţi şurubul pentru
a obţine extinderea aripioarelor.
Puteţi de asemenea să montaţi
segmentele cu ajutorul unei maşini
de înşurubat electrică. în acest caz,
efectuaţi operaţiunea cu viteză
lentă; o rotaţie prea mare poate
determina răsucirea bucşei,
în ciuda ghearelor.
cu sau fară guler, combinate cu fixare, obiectul şi suportul său nu
şuruburi pentru metal sau pentru se ating deloc: capul nitului joacă
lemn. Nitul cu guler rămâne totuşi practic rolul unei antretoaze. Din
modul cel mai simplu de fixare acest motiv, toate piesele pot fi, de
discretă şi fară preocupări de exemplu, vopsite sau lăcuite inde-
natură estetică a unui obiect pe un pendent. Toate modificările sunt
perete subţire sau pe o ţeavă posibile, deoarece ansamblul este
metalică (-» DESENUL 1 p. 52). Mai demontabil.
întâi, introduceţi corpul nitului în
gaură, poziţionaţi obiectul pe care Spumă expandată
doriţi să-1 fixaţi şi introduceţi Existentă în tuburi tip spray,
şurubul, care îşi imprimă filetul în spuma de poliuretan expandabil
interiorul corpului nitului, îndepăr- este utilizată în pereţii cu goluri
tându-1 pe acesta şi placa de pentru asigurarea de colmatări şi
peretele ţevii. Cu acest mod de pentru ranforsarea fixărilor.
I h r s r r\
\j
Strângeţi şurubul pentru a Demontaţi şurubul; segmen-
obţine deschiderea aripioarelor tul metalic rămâne blocat în
metalice în spatele peretelui. perete.
Pentru o deschidere completă sunt
necesare douăsprezece rotaţii.
52 CUNOSTINTE DE BAZA
i i i

2. Bucşă elicoidala pentru beton celular.

1. Nitul de ancorare conţine un nit din plastic, un şurub din alamă cu cap cu locaş şi un
element de protecţie pentru cap. Nitul asigură etanşeitatea găurii de prindere efectuate în
ţeava metalică.

Cel mai frecvent, ea completează utilizează cu capul răsturnat în jos,

fixările mecanice ale uşilor sau şi modelul multipoziţie, care se
ferestrelor, asigurând aderenţa utilizează în orice sens.
cadrelor pe tot perimetrul. In felul Spuma expandată aderă la toate 3. Bucşe autopeiforarrte pentru plăci de zidărie.
acesta se evită şi se înlocuiesc com- materialele (mai puţin la polieti-
pletările clasice din ipsos, care se lenă şi polipropilenă), se expan- Bucşe elicoidale
fisurează în timp. In acelaşi timp, dează şi se solidifică. Un tub de pentru beton celular
spuma conferă asamblării o flexi- 0,5 1 furnizează aproximativ 20 1 Special conceput pentru betonul
bilitate care se opune transmiterii de spumă, care, după întărire, celular, acest diblu din plastic (-» IMA-
vibraţiilor. poate fi tăiată, pilită, retezată şi GINEA 2) are patru aripioare elicoidale
Există două tipuri principale de vopsită. care repartizează efortul strângerii pe
sprayuri: modelul clasic, care se tot perimetrul găurii. După ce aţi
executat o gaură perfect calibrată,
introduceţi diblul lovmdu 1 cu cio-
canul. Introducerea şurubului de-
Bucşe pentru înşurubat termină o expansiune limitată a
în plăci de zidărie bucşei fară fisurarea materialului.
Dacă trebuie să fixaţi ceva pe un perete despărţitor din placi
de zidărie, puteti utiliza dibluri Bucşe autoperforante
speciale - un tip de bucşe filetate, pentru plăci de zidărie
pe care le înşurubaţi pur şi simplu Aceste bucşe din zamac, dotate cu
cu ajutorul şurubelniţei sau al unei o spirală exterioară mare şi trei
chei. Bucşele funcţionează vârfuri, se utilizează cu şuruburile
pe principiul tarodului: au o spirală pentru lemn (-» IMAGINEA 3). Mon-
exterioară care le permite, tajul se efectuează cu o şurubelniţa
la înşurubare, să intre în placa cu cap în cruce, strângând bucşa
pregăurităfără s-o fisureze. peste placă. Aceeaşi şurubelniţă se
utilizează după aceea pentru strân-
gerea şurubului. •

Fixarea obiectelor sanitare
Pentrufixarea echipamentelor sanitare, aveţi trei posibilităţi:
prizoane care traversează peretele, prizoane speciale, dacă
peretele este plin, sau lipire, dacă zidăria este cu goluri.
Prin perete
Dacă aveţi acces la ambele feţe ale
peretelui, ancorarea unei chiuvete,
boiler sau calorifer se efectuează
prin traversarea peretelui. Prizoa-
nele lungi cu cap mare şi piuliţă
din poliamidă permit acest tip de
montaj. Capul, o pastilă de tablă
sudată pe tijă, este introdus prin
partea din spate a peretelui, ceea
ce permite strângerea foarte eficace
a piuliţei ce imobilizează chiuveta
(-» IMAGINEA 1).
în perete compact
în cazul unui perete tradiţional din
cărămidă, prefabricate sau beton,
utilizaţi prizoane speciale cu două
filetun (-» I M A G I N E A 2). Acestea au
într-un capăt un filet tip şurub
pentru lemn şi un diblu dm
plastic. în celălalt capăt există un
filet tip şurub pentru metal care
MONTAREA DE PRIZOANE ÎNTR-UN PERETE COMPACT
D Găuriţi suportul şi intro-
duceţi diblurile pe toată lun-
gimea lor, traversând grosimea
peretelui.
F I X Ă R I 52
primeşte o piuliţă din poliamidă. ••••
Unele modele, destinate acceso- 1. Fixarea unei chiuvete de o parte si alta a
riilor ale căror fixări rămân apa- unui perete subţire.
rente, au ornamente cromate ce
maschează piuliţa.
Pentru introducerea prizoanelor în
dibluri, utilizaţi de preferinţă un 2. Fixare în zid compact cu prizoane
racord filetat montat într-o coarbă speciale.
pentru tâmplar (-» SECVENŢĂ).
în perete cu goluri
în zidării cu cavităţi, cărămizi cu
goluri, prefabricate cu golun sau
zidun cu umplutură interioară,
rezistenţa mecanică a materialului
nu este suficientă pentru a accep-
ta fără probleme dilatarea unui
diblu - există riscul fisurării 3. Fixarea într-un perete cu goluri, utilizând
suportului mortar pe bază de răşină.
Pentru evitarea acestor probleme,
se recomandă efectuarea de lipiri. guler dm poliamidă, sită de injec-
Procuraţi-vă un set special compus tare şi tub cu mortar pe bază de
dintr-o prizon lung, piuliţă cu răşină (-» DESEN P. 54). •
înşurubaţi prizoanele în
dibluri, cu ajutorul unui racord
filetat montat într-o coarbă
pentru tâmplar.
Introduceţi prizoanele pe
adâncime maximă si montaţi
chiuveta pe părţile ce depăşesc
peretele. Strângeţi cu piuliţele.
54 CUNOSTINTE DE BAZA
i i

1. Intr-o zidărie cu goluri, găuriţi peretele si 2. Cu ajutorul unui pistolet, injectaţi în sită 3. Aşteptaţi 1-2 ore, în funcţie
introduceţi sita tubulară în gaură. Anterior, martarul pe bază de răşină, apoi de temperatura ambiantă, pentru ca
curăţaţi interiorul pentru a îndepărta introduceţi imediat prizonul pe toată mortarul săfie complet întărit înainte
resturile găuririi. lungimea sitei. de a monta chiuveta.

Fixarea oglinzilor
Oglinda clasică, situata deasupra chiuvetei, este destul de grea:
4 - 5 kg; braţele de fixare trebuie să fie din metal şi solid ancorate
în perete (-* DESENELE 1 şi 2).
Alegerea tipurilor de fixare
După identificarea structurii peretelui (plin sau cu goluri), alegeţi
1. Braţele dm otel inoxidabil utilizate
tipul defixare adecvat. Sistemul clasic se compune din patru braţe pentru oglinzi permit diverse montaje
mascate de elemente decorative
(-» DESENUL 2). Feriţi-vă de soluţiile
oferite în pliante: frecvent, Montarea braţelor pentru oglindă
şuruburile şi diblurile furnizate
sunt prea scurte si nu asigură
rigiditatea suficientă. Este
preferabil să achiziţionaţi separat
braţele de fixare a oglinzii
şi să alegeţi în acelaşi fel
lungimea şuruburilor, mai ales
pentru că în spatele faianţei
din baie există de multe ori ziduri A. Poziţionaţi oglinda pe orizontală B. Găuriţi faianţa şi înşurubaţi
cu goluri ce necesită utilizarea cu ajutorul unei nivele cu bulă si braţele. Plasaţi oglinda şi deplasaţi-o
însemnaţi poziţia celor două la stanga sau la dreapta, pentru ca
unor sisteme de expansiune. elemente de fixare inferioare. braţele să fie egal depărtate de
Oglindă pe amortizor colţurile oglinzii.
în baie, care este supusă
umidităţii, nu lipiţi oglinda la fel
ra faianţa; lăsaţi câţiva milimetri
pentru glisare înapoia rondelelor
de plută tăiate din dopuri.
Acestea servesc la amortizare
şi compensează eventualele
neregularităţi ale peretelui.
C. Montaţi elementele decorative de 2. Oglindafără cadru se ancorează
mascare ale şuruburilor pe capetele prin patru suporturi repartizate
celor patru suporturi. pe perimetru.

Tăierea sticlei
Dacă utilizaţifrecvent geamuri, de exemplu pentru tablouri,
este bine să învăţaţi să le tăiaţi singuri. Prin antrenare, veţi
dobândi rapid dexteritate si operaţia vi se va părea simplă.
Ea va fi cu atât mai uşoară, cu cât veţi avea grijă de calitatea
diamantului pentru tăiere.
Tăiere rectilinie
Tăierea geamului se efectuează pe
un plan orizontal rigid - de
exemplu, o masă — pe care în
prealabil l-aţi acoperit cu un
molton subţire sau cu o cuver-
tură. Foaia de geam trebuie aşe-
zată pe toată suprafaţa planului de
lucru şi să nu-i depăşească nicio-
dată marginea. După ce v-aţi luat
aceste precauţii, puteţi începe
tăierea (-» SECVENŢĂ).
Strângeţi bine
diamantul
Pentru o bună utilizare
a diamantului, ţineţi tija
intre degetul mare
şi arătător, cu degetele
mâinii întinse. Achiziţionaţi
un instrument de calitate,
dotat cu o rotiţă din carbură
de tungsten, care vă va uşura
sarcina.
După ce ari trasat fâşia dorită,
puneţi-vă mănuşi groase înainte de
a o desprinde.
Când loviţi fâşia tăiată cu un
instrument metalic, pentru a o
„sparge", veţi vedea cum crestătura
TAIEREA RECTILINIE
Delimitaţi fâşia cu ajutorul
unei rigle dotate cu două ven-
tuze fixate pe geam. Umeziţi cu
benzină geamul şi rotiţa.
Spargeţi geamul. Puneţi-vă
mănuşile. Ridicaţi uşor geamul,
trageţi-l peste planul de lucru şi
loviţi cu un gest scurt, utilizând un
instrument (diamant, cleşte), fâşia
crestată pentru a „sparge" geamul.
T Ă I E R E A STICLEI 55
se albeşte în intenorul sticlei. In
momentul acela, puteţi să:
- deplasaţi geamul, astfel ca fâşia
să fie paralelă cu latura mesei,
- apucaţi fâşia cu un cleşte, inter-
calând o cârpă,
- în sfârşit, trageţi fâşia spre dum-
neavoastră, coborând-o printr-o
mişcare de basculare.
Utilizarea unui cleşte este inutilă la
tăierea unui geam în două părţi
aproximativ egale. După spargere,
apucaţi pur şi simplu cu ambele
mâini partea care depăşeşte masa
si exercitaţi o apăsare spre sol
pentru a o detaşa.
Crestaţi suprafaţa cu o miş-
care continuă şi energică, folo-
sind diamantul; pentru ca
trasarea să fie uniformă, nu trebuie să
întrerupeţi mişcarea.
B Detaşaţi fâşia. Glisaţi gea-
mul, astfel ca fâşia tăiată să fie
paralelă cu latura mesei, şi,
utilizând un cleşte cu fălci plate, trageţi
fâşia spre dumneavoastră, coborând-o
printr-o mişcare de basculare.
56 CUNOSTINTE DE BAZA
i i

Fasonarea muchiilor Tăiere curbilinie

După tăiere, muchiile geamului
sunt la fel de tăioase ca o lamă. Le
puteţi însă toci, utilizând o piatră
de carborundum. Pentru fasonare,
purtaţi mânuşi de protecţie. înain-
te de a începe, aşezaţi geamul pe
masă, cu muchia pe care o veţi
şlefui puţin ieşită în afara
suprafeţei mesei. După aceea,
procedaţi după cum se arată mai
jos. Udaţi cu regularitate piatra de
carborundum.
Când veţi schimba geamul unei
imposte de formă arcuită sau când
veţi tăia un geam cu contururi
neregulate, trebuie să utilizaţi un
diamant special (-> DESEN), de
formă curbă, care trebuie manipu-
lat fară oprire. Priza se face cu
ambele mâini, cu degetele mari
suprapuse, ceea ce permite, prin
rotirea încheieturilor, o dirijare
mai bună a instrumentului pen-
tru înlănţuirea diverselor curbe
(-» SECVENŢĂ). Ca şi în cazul altor
tăieri, lucraţi pe o masă plană
acoperită - de exemplu, cu o
cuvertură. înainte de a începe
confecţionaţi un şablon din carton
după forma dorită şi aşezaţi-1 pe
geam. înainte de separarea bucăţi-
lor, puneţi-vă mănuşile.

FASONAREA MUCHIILOR IMIMU'liHIWIIi-

pâslă îmbibată
in benzină

şablon

Piliţi muchiile. Puneţi o pal-

mă pe suprafaţa geamului, iar
cu cealaltă fasonaţi muchiile,
utilizând o piatră de carborundum uşor
înclinată. Piliţi în felul acesta muchia
D Croiţi un şablon din carton,
conform formei ce trebuie tăia-
tă şi aşezaţi-l pe geam. Umeziţi
locul tăieturii cu pâslă îmbibată în
benzină.
Executaţi tăietura cu dia-
mantul. Apucaţi diamantul cu
o mână, ţinând degetul mare
aproape de rola tăietoare. Puneţi
cealaltă mână deasupra, cu degetele
superioară, apoi muchia inferioară. mari suprapuse şi trasaţi, urmând
profilul şablonului fără să vă opriţi.

Fasonaţi cantul. Ţineţi piatra

orizontal şi descrieţi mişcări
rotative pentru a egaliza cantul
şi a evita în acelaşi timp fisurarea
carborundumului. Ştergeti marginea
Spargeţi geamul. Puneţi mă-
nuşile şi trageti geamul, astfel
încât să depăşească marginea
mesei. Ţineţi diamantul între degetul
mare şi arătător şi loviţi cu bila pe
B Detaşaţi partea tăiată.

Dacă partea tăiată nu se des-

prinde cu uşurinţă, efectuaţi
geamului cu o bucată de ţesătură, traseul tăieturii, urmând conturul. câteva tăieturi perpendiculare pe tra-
pentru a controla şlefuirea. seul tăieturii şi „spargeţi" bucăţile una
câte una, pentru a degaja curba.

Tăiere circulară
Tăierea circulară permite, de
exemplu, instalarea unei conducte
pentru aerisire, care să iasă prin
geamul ferestrei.
Ea se execută cu ajutorul unui
compas - un diamant tăietor cu
ventuză de fixare pe sticlă (-» SEC-
VENŢĂ).
I In primul rând, poziţionaţi
ventuza în centrul foii de geam şi
asiguraţi-vă că cercul trece la
minimum 5 cm de marginea
geamului.
TAIEREA CIRCULARA
D Poziţionaţi ventuza. Utilizaţi
un compas cu ventuză, pe care
o fixaţi coborând levierul. Asi-
guraţi-vă că cercul de trasat trece la
minimum 5 cm de marginea geamului.
I Spargeţi cercul exterior cu
un instrument metalic, de
• f l exemplu cu bila diamantului.
Este posibil ca acest cerc să se des-
prindă singur. în caz contrar, con-
tinuaţi.
^ Fixaţi după aceea ventuza,
coborând levierul Trebuie să tra-
saţi două cercuri, unul corespun-
zător orificiului dont şi altul mai
mic, în interior. Atunci când
efectuaţi trasarea cu compasul, nu
vă opriţi şi nu treceţi de două ori
pe aceeaşi urmă.
y După ce aţi scos compasul,
spargeţi cercul mare. Dacă geamul
a fost bine tăiat, este posibil să se
detaşeze singur. în caz contrar,
spargeţi şi geamul intenor şi
detasati bucăţile. •
Trasaţi două cercuri. Trasaţi
un cerc cu diametrul egal cu cel
dorit, apoi, fără să detaşaţi ven-
tuza, un alt cerc, interior primului, cu
diametrul de aproximativ 10 cm.
Demontaţi compasul.
B Spargeţi cercul interior.
Dacă este necesar, striaţi-l cu
diamantul şi loviţi de jos în sus
cu un instrument metalic, pentru a
detaşa bucăţile ce-l formează.
T Ă I E R E A STICLE!
Sfaturi pentru
începători
- Apăsaţi uniform.
Dacă tăietura este
neregulată sau puţin
ondulată, cu bavuri
pe alocuri, înseamnă
că nu aţi tăiat exercitând
o presiune uniformă asupra
instrumentului. Nu uitaţi că,
pentru a obţine o tăietură
regulată, trebuie să apăsaţi
cu efort constant pe rola
tăietoare, de la începutul
până la sfârşitul tăieturii.
- Exersaţi: pentru efectuarea
încercărilor, utilizaţi bucăţi
de sticlă, până când
obţineţi o deplasare regulată
a rolei.
- Nu folosiţi geamuri vechi,
deoarece, după câţiva ani,
sticla „se întăreşte" şi devine
dificil de tăiat, mai ales
pentru începători.
I Scoateţi coroana rămasă.
L j Efectuaţi crestături de tăiere in
• • stea pe coroana circulară. Spar-
geţi-le şi îndepărtaţi triunghiurile, pen-
tru a degaja coroana până la cercul
exterior.
58 CUNOSTINTE DE BAZA i i
Principiile lipirii
Indiferent de tipul de adeziv şi de natura materialelor ce urmează
să fie asamblate, toate lipirile trebuie tratate cu multă atenţie;
sunt indispensabile curăţarea suprafeţelor, aplicarea cu zgârcenie
a adezivului şi respectarea timpului de întărire.
minuţioasă constituie garanţia
succesului.
Aderenţă
•/TS^^ffygr.ES, Pentru a obţine o aderenţă maxi-
mă, este necesar ca adezivul să fie
K ! PI»! W
TOI""*
capabil să transforme din punct de
vedere chimic materialul la nivel
molecular. Alegerea unui adeziv
depinde prin urmare de natura
materialelor ce vor fi lipite - de
aceea, există numeroase tipuri.
Precauţii prealabile
Indiferent de tipul de adeziv,
pentru reuşita unei lipituri trebuie
luate câteva precauţii prealabile.
Curăţaţi suprafeţele ce \or fi
asamblate. Elementele ce urmează
Secretele lui Albert să fie lipite trebuie să fie curate.
In cartea L'Albert moderne, apărută Praful şi grăsimile sunt practic
în 1772 în Franţa (si reeditată în duşmanii cei mai mari ai adezivilor
1982), se găsesc sfaturi despre deoarece pot anula aderenţa,
felul cum pot fi reparate vasele de înainte de lipire, curăţaţi piesele cu
porţelan: „Pisaţi un căţel de us- ajutorul unui solvent corespun-
turoi pentru a obţine un clei de zător şi evitaţi după aceea manipu-
lipit cu care să asamblaţi cioburile. larea lor.
După aceea, fierberi obiectul Aveţi grijă la temperatură. Unele
reparat în lapte, obţinând solidi- produse îşi pierd eficacitatea în
ficarea fară ca în recipient să mai funcţie de temperatură. Sub 10° C,
rămână gustul de usturoi!" Pe la ele nu mai lipesc sau o fac foarte
1900, cleiurile de piele, de peşte lent, ceea ce afectează soliditatea
etc. erau adezivi calzi larg utilizaţi asamblării.
de ebenişti. In zilele noastre, Prevedeţi o modalitate de strân-
folosim mai ales produse chimice, gere. Majoritatea lipirilor necesită
fară a cunoaşte totuşi reţeta cleiului un timp de solidificare în care
universal. Fiecare lipitură necesită piesele asamblate trebuie să fie
practic produse specifice. In acelaşi perfect imobile una în raport cu
timp trebuie să ştiţi că o pregătire cealaltă (-» CASETĂ). încercaţi
asamblarea pieselor „pe uscat",
înainte de aplicarea adezivului,
pentru a verifica dacă strângerea se
efectuează corect într-un aseme-
nea caz puteţi demonta asamblarea
şi trece la lipire.
Pentru o lipire reuşită
Respectarea anumitor reguli va
evita problemele de lipire.
Aplicaţi adezivul cu zgârcenie. în
majoritatea cazurilor, trebuie să
depuneţi o peliculă subţire de
adeziv pe fiecare piesă, deoarece
lipitura nu este o colmatare. Un
strat prea gros afectează coeziunea,
chiar dacă adezivul aderă perfect la
materiale. Suprapuneri cele două
piese. Strângeţi-le şi curăţaţi ime-
diat excesul de adeziv care iese pe
la îmbinări, utilizând un solvent
corespunzător. După lipire, petele
sunt greu, aproape imposibil, de
suprimat şi riscaţi să spargeţi
obiectul reparat.
Respectaţi timpul de utilizare.
Modul de utilizare a unui adeziv
se referă la condiţiile tehnice de
care trebuie să ţineţi seama;
printre altele, acestea precizează
durata de care dispuneţi pentru
lucru.
— Timpul de deschidere: perioada
dintre deschiderea recipientului şi
începutul prizei adezivului.
— Timpul de gumare: perioada în
care adezivul aplicat îşi măreşte
viscozitatea şi puterea de aderenţă.
Piesele care vor fi lipite nu trebuie
să intre în contact.
- Timpul de lucru: perioada ideală
pentru efectuarea asamblării. După
trecerea acestui interval, lipitura
riscă să fie defectuoasă.
- Puterea de aderenţă imediată a
adezivului din clipa în care cele
două piese intră în contact. •
 LIPIRI

STRÂNGERI IMPROVIZATE
Inventaţi montajul in funcţie de piesa ce trebuie lipită ţi de materialele de care dispuneţi, lată câteva exemple.

toartă de lipit
10-20 kg

cârlig
de lipit
pe perete

Sfoară
Răsucită la mijloc, ajută la strân-
gerea părţilor laterale ale unui
scaun; bobinată in jurul unui
picior conic, asigură alinierea
corectă a motivelor decorative.
Bandă adezivă
De mare ajutor în lipirea obiec-
telor uşoare. Toarta unui ceainic
sau cârligele de pe pereţii bu-
cătăriei pot fi strânse în acest
mod.
farfurie
de lipit
tablou de lipit
Greutăţi
Un tablou sau un carton subţire
sunt perfect imobile sub o greu-
tate de 10-20 kg. între greutate
şi elementele de lipit introduceţi
o suprafaţă rigidă, în vederea
repartizării uniforme a sarcinii.

balon de cauciuc

din cânepă
Presă cu chingi
Prin flexibilitatea sa, este con-
venabilă pentru toate formele,
atât unghiulare, cât şi rotunjite:
ramă, cadru! unei mobile, suport
cilindric etc. Umezită, chinga
poate fi întinsă foarte mult.
săculeţ
cu nisip
obiect
de lipit
Cuvă cu nisip
Pentru obiectele rotunde, de exem-
plu farfurii, un recipient umplut
cu nisip umed permite poziţia Balon pentru
propice lipirii. lipirea vaselor
La repararea unor obiecte sparte,
obiect fragil
de exemplu vaze, uneori este
elastic obişnuit
dificilă lipirea tuturor fragmen-
telor fără ca acestea să cadă în
interior. Pentru evitarea acestei
probleme, introduceţi în vază un
balon de cauciuc şi umfiati-l până
late
dintr-o când adoptăforma interioară.
cameră auto

Săculeţ cu nisip
Introduceţi un săculeţ umplut cu
nisip între obiect şi presă, care va
acoperi toate formele suprafeţei
şi va asigura distribuirea presiunii.
Bandă elastică
Permite strângerea pieselor fra-
gile Dacă tăiaţi benzi dintr-o
cameră auto veche, puteţi strân-
ge cu reală eficienţă piese mai
mari.
60 CUNOSTINTE DE BAZA
i i
Tipuri de adezivi
Toţifabricanţii de adezivi oferă pliante sau fişe tehnice detaliate.
Dacă produsul nu vă satisface, solicitaţi informaţii de la specialişti.
Deseori puteţiface un montaj greşit, dar rareori vina se poate
imputa unui produs necorespunzător.
Adezivi vinilici
pentru lemn şi carton
Adezivii vinilici sunt albi, cu
aspect de lapte vâscos. Sunt
destinaţi asamblării pieselor din
lemn şi derivatele lemnului, fiind
utili pentru lucrări de tâmplărie
interioară şi reparaţii de obiecte
care nu sunt supuse umidităţii.
Pentru lipirea obiectelor de lemn
aflate în exterior si care trebuie să
reziste la apă, căldură şi intem-
perii, sunt preferabili adezivii
poliuretani sau produsele speciale
utilizate în construcţii maritime.
Pe lângă faptul că sunt utilizaţi în
principal la obiecte din lemn,
adezivii vinilici permit şi lipirea
altor materiale — de exemplu
hârtie, carton, tesături textile etc.
1. Adezivul vinilic poatefi întins cu ajutorul
unei pensule sau al unui şpaclu pe cele
două piese de asamblat.
După lipire, pelicula de adeziv
devine transparentă şi practic
invizibilă.
Mod de utilizare
Utilizarea adezivilor vinilici nu
necesită nici o pregătire specială,
doar curăţarea suprafeţelor ce vor fi
asamblate.
^ Pentru lipire, utilizaţi o pensulă
sau un şpaclu şi întindeţi uniform
o peliculă subţire peste cele două
piese DESENUL 1).
Este posibil ca una dintre
suprafeţe să fie poroasă şi ca
adezivul să fie absorbit rapid; în
acest caz, aplicaţi un al doilea
strat, după câteva minute. Stratul
dublu este recomandat mai ales în
cazul panourilor din particule
aglomerate.
2. In timpul solidificării, asamblarea este
menţinută prin menghine,
^ Asamblaţi cele două piese;
poziţia lor poate fi rectificată atât
timp cât adezivul este umed.
^ Dacă rezultatul este satisfăcă-
tor, ştergeţi perimetrul lipituni
cu o cârpă umedă şi strângeţi
asamblarea cu o menghină (-* DE-
SENUL 2).
Respectaţi timpii de întărire; în
funcţie de formula adezivului,
aceştia pot varia destul de mult.
^ Dacă este necesar, după soli-
dificare, decupaţi bavura de adeziv
încă moale cu ajutorul unui cutter.
ATENŢIE: Un adeziv vinilic
vechi poate fi înmuiat şi dezlipit prin
injectare cu oţet.
Cleiuri „animale"
pentru mobile vechi
Cleiurile „animale" sunt mereu
actuale, mai ales în cazul restau-
rării mobilelor vechi, pentru a le
păstra autenticitatea. In plus, ele
pot fi desfăcute (-» CASETĂ). Cleiul
de piele este utilizat pentru lipirea
obiectelor din piele, cel de peşte
pentru incrustaţiile metalice, cleiul
de oase este perfect pentru furnir
etc. In vederea obţinerii produ-
sului potrivit, ebeniştii utilizează
uneori amestecuri de mai multe
cleiuri.
Repararea furniridui. Pentru re-
pararea unei plăci de furnir (-» p.
371-373), amestecaţi, de exemplu,
6 0 % clei de oase şi 4 0 % clei de
cazeină - cleiul de oase se prezintă
sub formă de bobiţe, iar cel de
cazeină sub formă de pulbere
grosieră.
^ Pregătiţi amestecul într-un reci-
pient metalic, apoi adăugaţi două
volume de apă.
^ Acoperiţi şi lăsaţi preparatul să
se umfle peste noapte
 LIPIRI

3. Pentru aplicarea cleiului cald, încălziţi

şi lemnul şi veţi obţine o lipitură aproape
instantaneu. Aici, şipcile plasate
în interiorul mobilei opresc extinderea
crăpăturiifurnirului. 4. Cordoanele de chit siliconic extrudate din tub permit, de exemplu, lipirea pereţilor de sticlă
ai unui acvariu.

^ A doua zi, încălziti-1 în bain- temperatură bună, care păstrează vederea rostuirilor, izolărilor sau
marie, pentru a nu-1 arde şi a nu-i cleiul lichid şi permite potrivirea cu lipirilor.
distruge calităţile adezive. precizie a pieselor. La ieşirea din tub, chitul formează
^ Când preparatul este cald (maxi- un cordon care, în prezenţa aerului,
mum 80° C), utilizaţi-1, dar nu-1 Chit elastic pentru izolaţii polimerizează - se fixează de supra-
lăsaţi în permanenţă pe foc direct. sau îmbinări faţă (formarea învelişului durează
Pentru a evita solidificarea, aşeza- Continut în tuburi, chitul elastic aproximativ 20 minute) - , dar nu se
ţi-1 pe un încălzitor improvizat se prezintă sub forma unei paste durifică niciodata şi păstrează aspec-
chiar şi dintr-o veioză destul de fluide, care aderă pe tul compact si elastic de cauciuc.
Lucraţi în loc izolat, fără curenţi de orice material. Realizat pe bază de Acest tip de chit este foarte util
aer, şi nu uitaţi să încălziţi lemnul cauciuc sintetic, silicon, poliu- pentru lipirea de materiale difente
înainte de a folosi produsul: retan etc., chitul există în mai care nu au acelaşi coeficient de
utilizaţi un uscător de păr sau un multe formule şi este destinat dilatare; un geam şi o ramă de lemn
fier de călcat pentru a menţine o diverselor lucrări de constructii, în pot fi astfel asamblate fară riscuri.
In principal există chit acrilic pen-
tru aderenţă pe zidărie, chit silico-
Dezlipirea deiurilor „animale" nic pentru flexibilitate mare şi chit
Apreciate pentru flexibilitatea lor, cleiurile calde sunt poliuretan pentru aderenţă şi
în acelaşi timp de neînlocuit ca reversibilitate. La mulţi ani după transparenţă.
montare, o mobilă poate să fie dezasamblatăfără a fi deteriorată. Cele mai multe chituiri au o bună
- Vaporii umezi şi calzi degajaţi de un fier de călcat aşezat rezistenţă la intemperii si la razele
pe o cârpă udă sunt suficienţi pentru înmuierea cleiului ultraviolete si acceptă diferenţe
unui furnir vechi. mari de temperatură (în general,
-Alcoolul injectat cu o seringă într-o asamblare îi facilitează între - 5 0 ° si + 150°C). Totuşi, fiţi
demontarea - cleiul se fisurează şi se fragmentează în bucăţele, exigent în privinţa calităţii, deoa-
ceea ce permite desfacerea pieselor fără a le sparge. rece unele produse au tendinţa de
a se întări în timp, altele produc
mucegai, iar altele pot să nu aibă
transparenţa anunţată.
 Adezivi epoxidici
pentru materiale rigide
Adezivii epoxidici sunt răşini
sintetice care pot avea consistenţa
unei creme sau paste înainte de
utilizare, trebuie amestecate două
componente - adezivul propnu-zis
şi întăritorul — în proporţiile
indicate de fabricant. Amestecul
final declanşează o reacţie chimică
având mare putere de lipire,
echivalentă cu o veritabilă sudură,
care permite realizarea unor
asamblări foarte solide, rezistente la
umiditate, intemperii şi căldură
(până la 250 C C). Există adezivi
epoxidici opaci şi translucizi, dar
toti pot fi vopsiţi. Unii se întăresc în
câteva minute, dar - atenţie! - sub
5° C, lipirea nu se mai produce.
Cei mai mulţi sunt utilizaţi pentru
repararea sau asamblarea de mate-
riale rigide: lemn, sticlă, metal, por-
ţelan (-» IMAGINEA 1). După întărire,
lipirea nu se mai poate practic
desface (-» IMAGINEA 2).
Repararea unei farfurii. Pentru a
lucra în condiţii bune, este reco-
mandabil să menţineţi o tempe-
ratură de aproximativ 20'C pe
durata lipirii şi întăririi. Nu ezitau
REPARAREA UNEI FARFURII CU ADEZIVI EPOXIDICI
B Amestecaţi cu un beţigaş.
Răşina şi întăritorul puse în
părţi egale într-un creuzet sau
pe un carton trebuie să formeze o
pastă omogenă.
1. in acest caz, este recomandabil să se
procedeze in câteva etape: nu încercaţi
să asamblaţi toote bucăţile in acelaşi timp. să le îndepărtaţi complet
să folosiţi un uscător de păr.
înainte de a începe, asiguraţi-vă de
asemenea de un instrument pen-
tru strângerea pieselor în timpul
uscării: fie o menghină specială, fie
un montaj improvizat care să
urmărească forma pieselor ce tre-
buie asamblate (-» P. 59).
în final, curăţaţi cele două feţe de
contact cu un solvent, pentru a
îndepărta orice urme de grăsimi, şi
apoi nu mai atingeţi piesele.
Pregătiţi după aceea cantitatea de
clei necesară, respectând modul de
utilizare In majoritatea cazurilor,
cele două părţi (adezivul şi întărito-
rul) trebuie să fie echivalente (-» SEC-
VENŢĂ). Există de asemenea seringi
Aplicaţi pasta şi apăsaţi.
Cu ajutorul beţigasului, întin-
deţi o peliculă subţire de pastă
şi apăsaţi progresiv cele două piese.
2. Dacă utilizaţi un adeziv epoxidic, ştergeti
toate bavurile cu un solvent (alcool de 90 °
sau tricloretilenă); după uscare, trebuie să
le răzuiţi cu un cutter, chiar dacă nu reuşiţi
gemene, care permit prelevarea de
doze egale
Adezivii termofuzibili
în tâmplăria industrială
Adezivii termofuzibili, sub formă
de beţigaşe rigide cu diametrul de
1 cm, sunt în esenţă cleiuri calde.
Introdus într-un pistolet electric,
beţigaşul se topeşte în contact cu o
rezistenţă şi cleiul iese prin ţeava
aparatului (-» IMAGINEA 3). Aceste
cleiuri pot fi utilizate pentru
reparaţii mici sau fixări temporare.
Aveţi grijă, deoarece culorile
diferite ale beţigaşelor indică
diferite calităţi de cleiuri. Utilizate
curent în tâmplăria industrială.
B Lăsaţi să se întărească. In
timpul întăririi, o cuvă plină cu
nisip permite calarea pe verti-
cală a asamblării, menţinută eventual
si cu bandă adezivă.

3. Beţigaşul termofuzibil permite, de exemplu, lipirea rapidă a unui cablu pe plinta.
cleiurile termofuzibile care se
găsesc de vânzare nu au aceleaşi
calităţi de aderenţă. Pe de altă
parte, fiind vorba despre cleiuri
reactivate de căldură, este reco-
mandabil să îndepărtaţi piesele
astfel asamblate de once surse de
căldură; un radiator sau un spot
pentru iluminat aflat în vecinătatea
unei lipiri termofuzibile este
suficient pentru a o afecta.
Adezivi metacrilaţi
pentru sticlă
Destinaţi lipirii sticlei si reparării
suprafeţelor mici, adezivii meta-
crilaţi sunt formaţi din două
componente - răşina şi activatorul,
două lichide perfect incolore - care
nu trebuie amestecate. Ele au o
buna rezistenţa la umiditate şi
căldură, ceea ce permite lipirea cu
succes a oglinzilor retrovizoare de
parbriz, a accesoriilor pe uşile cu
vitraliu, a unor vaze sparte etc.
Mod de procedare. Aplicaţi mai
întâi un strat de activator (-» IMA-
GINEA 4). Lăsaţi să usuce aproxi-
mativ 1 minut. Aplicaţi după aceea
un strat de răşină pe una dintre
feţe, aduceţi în contact cele două
părţi şi apăsaţi cu putere timp de
1 minut. Imediat după aceea, şter-
geţi bavurile cu o cârpă îmbibată în
alcool de 90°. Lăsaţi să se usuce
nmp de o jumătate de oră fără să
atingeţi asamblarea.
4. Pentru reparaţii cu adeziv metacrilat, aplicaţi activatorul pe o faţa si răşina pe cealaltă
faţă. Unirea celor două componente declanşează lipirea
LIPIRI
Poliesteri încărcaţi
Poliesterii încărcaţi sunt produse
sintetice adezive dm două compo-
nente: o pulbere si o răşină plas-
tifiant lichidă. Amestecarea lor
produce întărirea ansamblului şi
permite obţinerea unui „lemn" sau
a unui „metal" sintetic, în funcţie
de natura elementului din pulbere.
Amestecul, mai mult sau mai
puţin păstos, aderă de majoritatea
materialelor. Aceste produse, a
căror acţiune este calificată ca
„sudură la rece", servesc în esenţă
la asamblarea a două piese, la astu-
parea găurilor sau a fisurilor, la re-
constituirea părţilor lipsă dintr-un
obiect etc.
înaintea întăririi, eventualele
bavuri sau instrumentele utilizate
trebuie curăţate cu acetonă sau
tricloretilenă.
După întărire, aceşti poliesteri
devin foarte dun şi pot fi piliţi,
tăiaţi sau găunti la fel ca materialul
de origine.
64 CUNOŞTINŢE DE BAZA
a *
Adezivi de contact pentru
materiale multistrat
Adezivii „de contact" sau „cu lipire
dublă" sunt preparate lichide pe
bază de cauciuc sintetic de tip
neopren. Sunt utilizate mai ales
pentru lipirea materialelor plastice,
furnirului, materialelor stratificate,
panounlor metalice etc. dar per-
mit şi asamblarea suportunlor de
natură diferită - metal pe lemn,
plută pe zidărie, lemn pe ciment
chiar dacă este necesară respec-
tarea unei tehnologii specifice. Toţi
aceşti adezivi au o capacitate mare
de lipire, rezistă bine la umiditate
şi trebuie aplicaţi în straturi subţiri.
Prezentări diferite. Majoritatea
adezivilor de contact se prezintă
sub formă lichidă; frecvent această
formă poate fi deranjantă, deoarece
manipulările, matenalul excesiv şi
„firele" le conferă un aspect ca de
caşcaval topit. Aceşti adezivi există
însă şi în formă tixotropică
produsul are consistenţa unei gela-
tine, mai uşor de utilizat, în special
pe suprafeţe verticale.
Adezivii de contact pot fi prezen-
taţi în tuburi • având aspect incolor
sunt recomandaţi mai ales pentru
1. Adeziv de contact transparent, pentru
materialeflexibile.
stratificare
materiale flexibile: pâslă, tablă,
plastic, piele, scai (-» IMAGINEA 1).
Puteti gasi de asemenea o versiune
pulverizabilă, în sprayuri. Acest tip
de neopren este recomandabil
pentru hârtie, carton, zidărie, spu-
mă izolantă (-» IMAGINEA 2) etc. O
particularitate interesantă este
faptul că pulverizarea unui strat fin
permite o asamblare repoziţiona-
bilă, în timp ce aplicaţia în două
straturi - câte unul pe fiecare faţă -
determină o asamblare definitivă.
& ATENŢIE: Majoritatea adezivilor
de contact conţin solvenţi volatili şi
inflamabili; de aceea, este prudent
să-i utilizaţi în locuri aerisite şi,
eventual să purtaţi o mască de 3. Aplicaţi adezivul pe cele două feţe
protectie, pentru a vă fen nasul si de asamblat cu ajutorul unei spatule
crestate, pentru a întinde un strat subţire
gura de emanaţii.
regulat. Lăsaţi să se usuce, ferit de praf,
Mod de execuţie. încleiaţi cele două până la evaporarea completă a solvenţilor;
suprafeţe ce trebuie unite cu aju- pelicula de adeziv inert nu mai este
torul unei spatule crestate, pentru a lipicioasă. După aceea, puteti asambla.
întinde un strat subţire regulat
pentru 1 m 2 sunt necesare 150 g Uscare. Lăsaţi să se usuce până la
(-» DESENUL 3). Dacă suportul este evaporarea solvenţilor conţinuţi în
poros, întinderi pe suprafaţa lui adeziv. în funcţie de produs,
două straturi: primul strat va pătrun- timpul de uscare variază între 10 şi
de în suport, iar al doilea va servi 20 de minute; este imperios nece-
pentru realizarea efectivă a lipirii. sar să fie respectat, pentru a nu
afecta puterea de lipire a produ-
sului. în cazul unei uscări corecte,
pelicula de adeziv pare să nu mai
poată lipi suplimentar. Din clipa
aceea, asamblarea este posibilă.
Asamblare. Suprapuneri feţele cu
adeziv în poziţia exactă pe care tre-
buie s-o ocupe.
Atenţie! Priza adezivului este ime-
diată şi după pnmul contact nu
mai puteţi reajusta asamblarea.
2. Adeziv de contact de tip neopren Pentru a evita manevrele eronate,
in spray; pentru lipireafeţelor interioare
ale placărilor (în acest caz, tapiseria unei procedaţi aşa cum se indică
portiere), este suficientă o pulverizarefină. alăturat SECVENŢĂ).
 LIPIRI

Adezivi cianoacrilati »

pentru bijuterii
De la prima utilizare, proprietăţile
acestor adezivi fără solvenţi par
incredibile. O singură picătură
este suficientă pentru obţinerea
unei lipiri imediate, extraordinar
de solidă - până la 3 5 0 kg/cm2.
Sub formă de fluide incolore,
aceşti adezivi sunt excelenţi - în
versiunile standard - pentru repa-
raţiile mărunte ale aproape tuturor
tipurilor de materiale. Singura
condiţie este să nu fie poroase şi
suprafeţele să fie în contact
perfect; de asemenea, pelicula de
adeziv trebuie să fie cât mai subţire
posibil.
Utilizaţi de prefennţă produsele
aflate în flacon - ambalaje mai 4. Cianoacrilaţii se găsesc in tuburi şiflacoane cu conţinut mic (3-5 g).
stabile decât tuburile - , care pot fi
aplicate cu ajutorul unei pensule, înainte de lipire să faceţi câteva Atenţie! Manipulaţi produsul cu
pentru o mai bună distribuire. asamblări „pe uscat" şi să vă fixaţi gnjă; o picătură întărită între două
Curăţaţi suprafeţele ce vor fi lipite puncte de reper. Reparaţiile cele mai degete le va lipi unul de celălalt şi
Intindeţi foarte puţin adeziv pe o uzuale sunt ale bijutenilor, pieselor poate fi chiar necesara o intervenţie
singură faţă. de ceasornicărie, ochelarilor etc. chirurgicală. După pnma utilizare,
Atenţie! Trebuie să găsiţi imediat Există şi cianoacrilaţi speciali pentru depozitaţi flaconul în loc uscat şi
poziţia optimă a celor două piese ce materiale poroase şi, de asemenea, o rece, ferit de lumină: cianoacrilaţii
vor fi lipite pentru a evita o aliniere versiune destinată metalelor care sunt sensibili la razele ultraviolete,
greşită, care va fi imposibil de prezintă o mai mare rezistentă la motiv pentru care nu sunt recoman-
rectificat. Este recomandabil ca soc. daţi pentru lipirea geamurilor. •

ASAMBLAREA CU ADEZIVI DE CONTACT

între cele două feţe pe
care aţi aplicat adezivul,
introduceti câteva stinghii sub-
ţiri; deoarece solvenţii adezivului s-au
evaporat, ele nu vor adera la supra-
faţă.
Apăsaţi cu o mână centrul
panoului, iar cu mâna cealal-
tă trageţi uşor stinghiile, ceea
ce va permite aderarea celor două feţe.
Nu efectuaţi manevra aceasta decât
când sunteţi sigur de poziţia celor două
elemente de stratificare.
Aplatizaţi suprafaţa cu aju-
torul unui rulou de cauciuc
dur, dinspre centru spre extre-
mităti. pentru a elimina bulele de aer şi
a asigura o aderenţă perfectă. Ştergeţi
eventualele bavuri de adeziv cu ajutorul
unui solvent adaptat produsului.
66 MINIDICTIONAR
«_ DE BRICOLAJ

Cu excepţia sculelor şi uneltelor, prezentate în capitolul

care le este consacrat în mod special, veţi găsi aici definiţii
pentru mai bine de o sută de termeni pe care este util
să-i cunoaşteţi cu exactitate - atât simpli cât şi complecşi,
alături de alţi termeni explicaţi pe parcurs.

ABACĂ. Tabel în care citirea a două ANTRETOAZĂ. Element de lemn sau

intrări (pe orizontală si pe verti-
cală) permite găsirea rapidă a unui
rezultat şi evitarea calculelor
numeroase şi complicate.
ADERENŢĂ PRIMARĂ. Prima aplicare
a unui strat de lac, vopsea, răşină
etc., care facilitează aplicarea şi
aderenţa straturilor următoare.
AGLOMERAT. Referitor la o combi-
naţie de materiale concasate
(nisip, pietnş, cărbune etc.), pisa-
te şi apoi comprimate cu un liant
In tâmplăne, un „panou de par-
ticule aglomerate" defineşte par-
ticule de lemn concasate,
amestecate cu o răşină şi compri-
mate la cald, în vederea obţinerii
unui panou rigid pe bază de
lemn.
AMBRASĂ. Cordon (sau bandă de
ţesătură) strâns în jurul unei
draperii şi prins de marginea feres-
trei, pentru a păstra dispunerea
armonioasa a pliurilor.
AMESTECARE. Prepararea sau mala-
xarea ipsosului, cimentului sau
mortarului.
de metal care menţine piesele
paralele. De exemplu, treptele
unei scări, care menţin cele două
lonjeroane la aceeaşi depărtare
fixă, sunt antretoaze.
ARCUIRE. Curbarea unei tije, ţevi,
baghete e t c , pentru realizarea
unui cot. In pnncipiu se execută
cu un dispozitiv specific, care
permite reproducerea cu precizie
a unei anumite raze de curbură
sau cu un resort pentru arcuire.
ASTEREALĂ. Scânduri de lemn bă-
tute în cuie pe căpriorii unui
acoperiş, pe care se montează
învelitoarea. Astereala este alcă-
tuită din ansamblul scândurilor
fixate una lângă cealaltă pentru a
forma o suprafaţă uniformă, spre
deosebire de şipci, care lasă
spaţii.
şipcă pentru refec
capac
de vizitare
Gaură de vizitare.
BALAMA. îmbinare metalică dublă
ce permite pivotarea unei uşi sau
ferestre; una dintre părţi este
fixată de şambrană, iar cealaltă de
cant.
BALAST. în zidărie, pat de pietre
man (sau de sfărâmături de
pietre) dispus pe un sol bătătorit
în prealabil, în scopul constituirii
unei baze solide, pregătită pentru
a primi, de exemplu, o placă de
beton. în unele cazuri, moloanele
sunt dispuse majoritar vertical.
BANDĂ DE ÎMBINARE. Bandă din
bumbac, panglică de hârtie sau
ţesătură sintetică utilizată ca armă-
tură pentru ranforsarea unui rost
sau colmatarea unei fisuri. O
bandă de îmbinare prinsă în
tencuială peste fisură îi menţine
apropiate cele două buze şi
împiedică deteriorarea reparaţiei.

AMORSA. Primul strat al unei ten- BARBOTINĂ. Mortar lichid pe care

cuieli, care este alcătuită în
general din trei straturi. Amorsa
este stratul care facilitează
legătura dintre suprafaţă şi stra-
turile ulterioare ale finisajului.
Termen valabil la vopsitorii, ten-
cuieli etc.
faianţarul îl prepară în vederea
rostuirii plăcilor de gresie de pe
ţesătură pardoseli. Termenul se poate
de pe peretele 1 referi şi la un mortar fluid aplicat
ţesătură
peretele 2 cu bidineaua pentru ameliorarea
aderenţei unei tencuieli noi pe o
Refec. zidărie veche.

BRAZURĂ. Sudură metalică realizată
cu un aliaj de cupru, alamă sau
zinc. Brazura necesită încălzire cu
un arzător a cărui flacără depă-
şeşte 1 000°C.
CADRU. Parte fixă a uşilor şi feres-
trelor. Cadrele din lemn, material
plastic sau metal sunt încastrate
sau fixate prin şuruburi în zidărie.
Vezi şi şambrană, pervaz.
CANT. Faţa cea mai îngustă şi mai
lungă a unui paralelipiped.
De exemplu: pentru aprinderea
chibritului, acesta se freacă pe
cantul cutiei; şamierele (balama-
lele) sunt fixate pe cantul uşii.
CAPAC DE VIZITARE. Capac amovi-
bil montat în general pe un
racord de canalizare, a cărui des-
chidere permite introducerea
unui „şarpe" destinat desfundă-
rii canalizării.
CAPiLARiTATE. Fenomen fizic ob-
servat la introducerea verticală a
unui tub îngust de sticlă într-un
lichid. Lichidul din interiorul
tubului se ridică deasupra supra-
feţei. Fenomenul permite apei să
urce în interiorul corpurilor
poroase situate în medii umede,
„pompând" apa din sol în acelaşi
fel în care un burete aspiră
lichidele.
CARTON PENTRU CAŞERARE. Carton
rigid care are pe o faţă culori, mo-
tive etc., aidoma unui decor. La
înrămarea tablourilor, este utilizat
pentru confecţionarea ramelor
mobile.
CĂRĂMIZI APARENTE. Mici elemente
decorative din teracotă emailată
ce fac parte din marchetăria
ceramicii
CEP. Mic ax cilindric din lemn dur
utilizat în tâmplărie ca diblu pen-
tru ranforsarea unei asamblări. In
cazul asamblărilor încleiate, cepu-
rile au suprafaţa canelată, ceea ce
permite o repartizare mai bună a
adezivului.
CLEMĂ. Piesă mică din metal, care
permite asamblarea, fixarea dife-
ntelor elemente printr-o simplă
apăsare, similar capselor.
nivelul
pardoselii finisate
şapa placă
de mortar de beton
ABACĂ... CUVELAJ
COLMATARE. Astuparea provizorie a
unei găuri, fante, fisuri etc., în
mod mai mult sau mai puţin
grosier. De exemplu, colmatarea
unei crăpături într-un perete.
CREMONĂ. Dispozitiv utilizat pen-
tru închiderea sau deschiderea
îndoirea unei ţevi cu un resort pentru
arcuire.
ferestrelor. La răsucirea mâne-
rului, cremona se deplasează atât
sus cât şi jos, încuind sau descu-
ind canaturile.
CUVELAJ. Realizarea unei tencuieli
pe pereţii unui subsol, cisterne,
rezervor etc., pentru etanşare.
Vopselele şi tencuielile hidrofuge
sunt destinate în special reparării
Ulast
68 MINIDICTIONAR DE BRICOLAJ
linie de racordare
4 T II •
1,5 mm2 2,5 mm2 2,5 mm2
Disjunctoare divizionare.
zidăriilor care şi-au pierdut
etanşeitatea.
DEBAVURARE. Eliminarea bavurilor
unei piese — indiferent de natura
ei — după tăiere. Debavurarea se
face cu pila, răzuitorul, hârtia
abrazivă ori cu instrumente
speciale.
DECAPARE. Curăţarea unei supra-
feţe suport, pentru înlocuirea
stratului de finisare. Se efectuează
fie prin mijloace chimice, fie prin
mijloace mecanice (ardere, răzui-
re, pilire etc.).
DEPUNERE CALCAROASĂ. Depunere
datorată durităţii apei. Cu cât apa
este mai caldă, cu atât depunerea
este mai rapidă. Depunerile calca-
roase afectează bună funcţionare a
echipamentelor hidraulice.
DETALONARE. Teşirea părţii poste-
rioare a unei scule tăietoare,
pentru a evita frecarea de piesă.
De exemplu, cele două muchii
tăietoare ale unui burghiu pen-
tru metal sunt detalonate, pen-
tru ca atunci când burghiul
găureşte metalul să nu se încăl-
zească din cauza frecării şi să nu
mai taie.
DIBLU.Tijă mică de lemn, cu sec-
ţiune rotundă sau pătrată care
6 mm2
serveşte la consolidarea lucrărilor
de tâmplărie. Termenul este utili-
zat şi pentru bucşele de plastic,
metal, cauciuc etc. folosite pentru
implantarea şuruburilor. Situate
între şuruburi şi lemnărie, diblu-
rile reprezintă un mijloc de legă-
tură indispensabil pentru o fixare
de calitate.
DISJUNCTOR. Dispozitiv electric
care protejează împotriva vârfu-
rilor de tensiune şi a scurt-
circuitelor. Poate fi protejat ori
ansamblul instalaţiei - disjunctor
de derivaţie - , ori fiecare circuit
distinct - disjunctor divizionar
sau modular. Primul disjunctor
asigură în acelaşi timp şi pro-
tecţie împotriva scurgerilor de
curent, fiind sensibil la curenţi
de scurgere de 5 0 0 mA. Există
de asemenea disjunctoare dife-
renţiale cu sensibilitate mai mare
TH^HH
a i^H
fm
levier
Scoaterea uşii din balamale.
(30 mA), care întrerup circuitul
pe care îl controlează - de exem-
plu, în cazul scurgerilor de
curent provocate de izolaţia de-
fectuoasă a unui aparat, ceea ce
protejează persoanele în cazul
contactului indirect.
DOMOTICĂ. Ansamblu de tehnici
care integrează în mediul încon-
jurător toate automatizările de
siguranţă, de gestionare a energiei,
de comunicaţii etc. Graţie infor-
maticii, o locuinţă poate fi pusă
sub control permanent.
DUŞUMEA OARBĂ. Spaţiu între două
grinzi sau bârne ale unui planşeu.
In general acest spaţiu este
umplut cu moloz.
ECHER. Instrument ale cărui ele-
mente sunt perpendiculare între
ele, utilizat pentru verificarea per-
pendicularităţii unui ansamblu
sau montaj.
FALŢ. Tăietură realizată pe lun-
gimea unei piese sau pe perime-
trul unui cadru, în vederea
încastrării altui element. De exem-
plu, un geam se încastrează în
falţurile ferestrei, o uşă închisă se
aşază în falţul ramei.
Spargerea uneifoi de geam

FILET. Spirală elicoidală executată
pe diametrul exterior al unui ax
în vederea realizării unui şurub
sau prizon. Filetul este definit
prin diametru exterior, profil şi
pas. De exemplu, şurubul ISO 10
x 150:
- ISO: profil metric normalizat la
60°;
- 10: diametru exterior, în mm;
- 1,5: pas (distanţa dintre două
vârfuri consecutive de spirale),
în mm.
Realizarea filetului se face cu fili-
era sau tarodul.
FOLIE. Peliculă de polietilenă utili-
zată ca prelată sau barieră împo-
triva umezelii.
FRIZĂ. Ramă masivă din lemn în
care se prind tăbliile unei uşi.
GHIDAJ DE TĂIERE.Jgheab în formă
de U prevăzut cu fante destinate
ghidării lamei de ferăstrău. An-
samblul permite tăierea extre-
mităţilor şipcilor, tuburilor,
ciubucelor etc. sub unghiuri de
45° sau perfect perpendiculare.
GRINDĂ, i. Element lung de lemn,
metal sau beton destinat susţinerii
unui planşeu. Grinzile aflate pe
pereţii purtători susţin duşu-
melele oarbe sau scândurile unui
planşeu. 2. Bârnă de lemn pe care
sunt prinse lamele parchetului.
GRUND. Produs pentru impreg-
nare, colorat sau nu, destinat
protejării lemnului. Spre deose-
bire de vopselele de tip fimis,
grundul pătrunde în lemn fără a
lăsa o peliculă aparentă. El con-
centrează componenţi fungicizi,
insecticizi şi hidrofugi.
cui fără floare
mascat de chit
strat subţire de
perete
falţ
fund
Falţul uneiferestre.
GUMAI. Perioada în care un adeziv
aplicat se îngroaşă şi-şi măreşte
puterea de aderenţă. In timpul
gumajului, solvenţii se evaporă,
pelicula de adeziv devine lipi-
cioasă şi-şi creşte puterea de
aderenţă imediată în clipa în care
cele două piese intră în contact,
in cazul adezivilor de contact,
respectarea timpului de gumaj
este esenţială, altfel lipirea va fi
defectuoasă.
HIDROFOB. Produs care nu se poate
înmuia, alcătuit dintr-un material
ce nu se combină cu apa.
Antonim - hidrofil (vata).
HIDROFUG. Produs care protejează
împotriva umidităţii. De exemplu,
un mortar hidrofug asigură pro-
tecţie împotriva infiltraţiilor apei
prin obturarea porilor.
INERŢIE. Proprietate a materialelor
care face ca un corp să nu-şi poată
modifica singur starea. Fonta are
o inerţie termică mai mare decât
aluminiul.
ÎMBINARE ÎN ŞA.Asamblarea a două
piese prin intermediul a două
suprafeţe curbe (concavă, respec-
tiv convexă). De exemplu, una
dintre modalităţile de închidere a
ferestrelor este asigurată prin
DEBAVURARE... LĂŢIME
două canaturi ale căror canturi se
îmbină în şa.
ÎMPERECHEAT. Referitor la poziţia
elementelor (pietre, cărămizi,
dale) dintr-o zidărie. în funcţie, de
exemplu, de dispunerea cărămi-
zilor (pe plat, pe cant etc.), aspec-
tul peretelui va fi diferit. Vezi şi
machetă.
ÎNCLEIERE. îmbinarea prin netezirea
suprafeţei unei placări ce urmează
să fie lipită (tapet, mochetă etc.)
pentru obţinerea unui contact
perfect cu suportul. încleierea se
efectuează cu o spatulă, rulou sau
perie, pentru netezirea suprafeţei
fără a o zgâria.
JOAGĂR.Lamă lungă de ferăstrău,
cu mânere la ambele extremităţi,
manevrată de doi lucrători.
LAMBRIU. Placare compusă din
panouri de lemn sculptat, marmu-
ră, stuc etc., care acoperă pereţii
unei camere. în general defineşte
placarea în lemn, compusă din
scânduri rindeluite astfel încât să
se asambleze prin uluc şi lambă.
LĂŢIME. Dimensiunea unei benzi
de material textil măsurată între
marginile paralele. Prin extensie,
termenul se utilizează pentru
tapet, linoleum etc.
T
Amestecarea cimentului
70 MINIDICTIONAR DE BRICOLAJ
i
LEGĂTURĂ ECHIPOTENŢIALĂ. Toate
elementele metalice dintr-o sală
de baie trebuie să fie legate elec-
tric la masă (împământare). In
acest scop, un fir metalic leagă
între ele canalizarea, cada, boile-
rul, aparatul de condiţionare a
aerului, ţâţânile uşii etc.
LIMBĂ. Piesă mobilă a unei broaş-
te, care, acţionată de cheie, pă-
trunde în fereastră.
UNTOU (BUIANDRUG). Piesă de
metal, lemn, piatră etc. montată
orizontal deasupra unei uşi sau
ferestre. Lintoul susţine zidăria
situată deasupra deschiderii.
LOCAŞ PENTRU CAP. Evazare conică
realizată în partea superioară a
unei găuri pentru adăpostirea
cercevea
lăcrimar
Cremonâ. Cadru. îmbinare în sa. Balama. Nervură.
într-o ordine bine definită, faian-
ţarul consultă macheta lucrării.
MĂSURĂ. Lungime arbitrară luată
ca referinţă. Serveşte ca etalon
pentru raportarea multiplilor unei
dimensiuni precise.
MOLOZ. i. Elemente din beton,
Rostuite. teracotă, polistiren etc. care
servesc la umplerea duşumelei
capului de şurub. Locaşul se oarbe existente între grinzile unui
efectuează cu freza, sculă planşeu. Molozul este alcătuit din
tăietoare din oţel cu formă corpuri izolante al căror ansamblu
conică, al cărei unghi din vârf este formează un plan rigid, totuşi
de 90°. flexibil, peste care se pot monta
orice tipuri de duşumele. 2. Deşe-
MACHETĂ. Realizare detaliată şi la uri rezultate în urma activităţii pe
scară redusă a asamblării diver- şantier.
selor elemente. De exemplu, la
executarea unei pardoseli din ele- MORTAR. Mortarul este alcătuit
mente cu culori diferite, dispuse din liant hidraulic (ciment, var,
ipsos), material granular (nisip,
pietriş), apă şi eventual substanţe
suplimentare (coloranţi, sub-
traversă
stanţe hidrofuge, adezivi). în
varianta tradiţională, este intro-
dus între elementele unei zidării,
permiţând în acelaşi timp etan-
- montant şarea, lipirea, finisarea etc. şi ca
atare poartă diverse denumiri:
mortar amestecat cu var şi
— cremonă ciment, mortar izolator, mortar
hidrofug etc.
NERVURI. Stinghii de lemn cu sec-
ţiune îngustă ce divid suprafaţa
geamului unei uşi sau ferestre.
NETEZIRE. Tencuirea unei suprafeţe
balama
verticale pentru nivelarea lipsu-
rilor şi pregătirea unei placări. Prin
extensie, operaţiunea se aplică
cadru fix
pardoselilor (şape, plăci etc.) pe
care se pune un mortar adeziv, în
scopul obţinerii de suprafeţe
plane şi perfect orizontale.

PANĂ. Cală îngustă şi ascuţită de
lemn pentru astuparea unei cră-
pături într-un panou de lemn.
Pana este confecţionată pe măsu-
ra crăpăturii, apoi acopentă cu
adeziv şi introdusă forţat în
aceasta.
PANĂ INTERMEDIARĂ. Cală de lemn
interpusă între un utilaj şi o piesă
pentru protejarea acesteia împo-
triva şocurilor sau urmelor.
PARCHET FLOTANT. Parchet subţire,
aşezat direct pe pardoseală, fară
nici o fixare — de unde şi denu-
mirea „flotant". în funcţie de
higrometria ambientului, se poate
dilata sau contracta.
PASPARTU. Cheie care deschide
diferite broaşte.
PATINĂ.Aspect colorat, lustruit, pe
care unele obiecte îl capătă în
timp. Prin extensie, colorit artifi-
cial care conferă impresia de
vechime.
PER (POLIETILENĂ RET1CULARĂ). Mate-
rial plastic flexibil, neted şi etanş,
cu suprafaţă neaderentă al cărui
lampă
echipamente sanitare,
evacuare, canalizare apă
din materiale conductibile
calorifer racordat
la canalizările metalice
Legătură echipotenţială.
L E G Ă T U R Ă E C H I P O T E N Tt I A L Ă . . . P R E S E T U P Ă
din piatră din fier
din lemn din beton armat
11
-
-
Lintouri.
lanţ molecular a fost modificat
pentru a-i creşte rezistenţa.
PERETE DESPĂRŢITOR. Perete plasat
în interiorul unei construcţii. în
principiu, peretele despărţitor este
perpendicular pe faţadă.
PERETE FALS.Perete montat în faţa
altuia. Montarea unui perete fals
din cărămizi, zidărie etc. permite
mascarea unui perete degradat
sau disimularea unui material
izolant.
PERVAZ. Şambrană, cadru.
PLACAJ. Placă subţire de lemn,
decorativă, destinată lipirii pe o
suprafaţă de esenţă mai modestă.
Dacă diversele esenţe de placaj
71
sunt juxtapuse armonios, se
vorbeşte despre marchetărie. în
principal utilizaţi de ebenişti, ter-
menii „placaj/placare" s-au extins
şi în alte tehnici - astfel există
placări de piatră, stratificate, de
ceramică etc.
POUSTIREN. Material plastic obţinut
prin polimerizarea (reacţie chimi-
că în urma căreia rezultă aglome-
rări de molecule) stirenului.
Există:
- polistiren expandat, alcătuit din
bile de stiren aglomerate între ele;
graţie densităţii sale, este utilizat
pentru ambalare sau pentru astu-
parea crăpaturilor de la uşi şi
ferestre
- polistiren extrudat, material ex-
pandat cu o mulţime de bule de
aer, care îi conferă rigiditate şi
calităţi de izolator termic.
POLIURETAN. Material plastic obţi-
nut prin condensarea polieste-
rilor. Poliuretanii formează un
grup de produse foarte diverse,
dintre care fac parte spumele
flexibile (perne, saltele etc.),
spumele rigide (panouri, amba-
laje, izolatori termici etc.), elas-
tomerii (chit adeziv, firnis,
vitrifianţi etc.).
PRESETUPĂ. Garnitură care, prin
comprimare, asigură etanşeitatea
unui ax. La modelele vechi de
robinete, garnitura era confecţio-
nată din câlţi de cânepă răsuciţi în
jurul axului şi comprimaţi cu
ajutorul unui inel filetat, care,
periodic, trebuia să fie strâns din
nou.
72 MINIDICTIONAR DE BRICOLAJ
PROFIL.Bară metalică, teavă, cor-
niere metalice lungi care prezintă
un profil constant.
De exemplu, şinele utilizate pen-
tru montarea plăcilor de zidărie
sunt profile în formă de U.
PROPTEA. Baghetă din lemn de sec-
ţiune mică destinată ranforsării
unui perete, sprijinirii unei poliţe,
încmgerii canturilor unui panou
etc. în general dm lemn de esenţă
moale (brad, fag, plop etc.),
proptelele pot avea secţiuni pă-
trate sau dreptunghiulare si lun-
gimi de 2 - 3 m.
PVC (POLICLORURĂ DE VINIL SAU CLO-
RURÂ DE POUVINIL). Material plastic
mai mult sau mai puţin rigid în
funcţie de proporţiile substanţelor
adiţionale conţinute. PVC-ul este
mult utilizat pentru ţevi şi con-
ducte, fiind uşor de asamblat prin
lipire. Având o rezistentă supe-
rioară la căldură, PVC.C (polivinil
supraclorat) permite realizarea
canalizărilor pnn care circulă lichi-
de a căror temperatură depăşeşte
100°C.
RACORD FILETAT. Ax filetat la un
capăt cu filet pentru lemn sau
pentru metale.
RAMĂ MOBILĂ. Cadru din carton
situat în faţa tabloului şi în spatele
geamului unei rame.
RĂZUIRE. Şlefuire grosieră a unei
suprafeţe pentru eliminarea
asperităţilor celor mai evidente.
Răzuirea se execută în diverse
modalităţi: cu malaua cu dinţi,
răzuitorul sau hârtia abrazivă cu
particule mari.
Placaj.
REFEC. Acoperirea unui unghi
muchii, cant etc. cu ţesături
textile, fără ca ţintele sau
cuişoarele utilizate să fie vizibile
la suprafaţă. Este similar unui
pliu efectuat de tapiţer cu aju-
torul unei şipci (sau bandă de
carton).
REZILIENŢĂ. Caracteristica unui
material de a-şi păstra forma
iniţială desi a fost supus unei
comprimări. Materialele reziliente
(pluta, pâslă, cauciucul etc.) sunt
utilizate în izolaţiile acustice
pentru separarea unor elemente
de zidărie.
RINDEA PENTRU LAMBĂ Şl ULUC. R i n
dea dotată cu lamă specială pen-
mecanism intern
piuliţă presetupă
garnitură
suport
ventil
şurub
garnitură
ventil
corp
port-furtun
Ventil. Presetupă. Scaun supapă.
tru realizarea canelunlor de tip
lambă şi uluc.
ROSTUIRE. Umplerea rosturilor. De
exemplu, umplerea rosturilor din-
tre plăcile de faianţă cu barbotină,
netezirea rostunlor unui zid din
pietre, aplicarea unui cordon de
chit etc.
SCAUN DE VENTIL. Suprafaţă plană
pe care se aşază ventilul de închi-
dere din interiorul corpului unui
robinet.
SCOATERE DIN BALAMALE. Ridicarea
uşii cu ajutorul unui levier, pentru
a fi unsă sau reparată.
SICATIV. Produs lichid încorporat
într-o vopsea, lac etc., pentru a-i
accelera uscarea.
SIFON. Accesonu, frecvent în
formă de S, montat la evacuarea
oricărui aparat sanitar. Acest dispo-
zitiv în formă de şicană are două
funcţii: reţine obiectele mici că-
zute din greşeală prin orificiul de
evacuare şi conţine permanent o
ţijâ filetată cu rozetă

cantitate de apă care evită vicierea
aerului cu resturile evacuate la
canal.
SPARGERE. Lovirea unei foi de
geam în conformitate cu traseul
de tăiere, pentru a-i uşura ruperea
(-> P. 55).
STRATIFICARE. Placare compusă din
foi suprapuse (hârtie, tablă,
plastic etc ), impregnate cu răşini
încălzite şi aglomerate în vederea
obţinerii unei căptuşeli rigide şi
decorative.
ŞAMBRANĂ. Cadru, parte fixă a
unei uşi sau ferestre. Vezi şi cadru,
pervaz.
ŞANFREN. Mică tăietură oblică,
fasonată pentru îndepărtarea mu-
chiei vii.
Şanfrenarea lemnului, fierului,
pietrei etc. constă în pilirea sau
polizarea muchiilor.
ŞAPĂ. Suprafaţă impermeabilă care
protejează o pardoseală de beton,
în principiu, placa turnată de
beton este acopentă cu o sapă de
mortar.
Dacă şapa se află pe un material
rezistent la şocuri (de exemplu,
vată de azbest), este numită „şapă
flotantă".
ŞERLAC. Amestec cu compoziţie
„secretă", cu care vechii ebenişti
obţineau o patina, reînviau o lă-
cuire sau îndepărtau o vopsea.
Prin extensie, produs de întreţi-
nere utilizat pentru curăţarea
unei mobile fără a-i periclita
finisajul.
ŞIPCI. Stinghii de lemn fixate on-
zontal pe căpriori, utilizate ca
suport pentru ţigle.
TIRANT (SUSPANTĂ). Punct de anco-
rare (cablu sau tijă) care susţine şi
leagă un schelet de un plafon. De
exemplu, un plafon fals este
ancorat pnn suspante.
VANĂ. Tip de robinet care opreşte
sau permite trecerea apei într-o
canalizare.
VENTIL. Supapă. Montat într-o
vană, robinet, valvă etc., ventilul
Cep.
Sifon
PROFIL... X I L O F A G
serveşte ca obturator pentru tre-
cerea fluidelor. Ventilul unui
robinet - adesea din cauciuc -
permite oprirea apei
VINIL. Material plastic termoplastic
(sensibil la temperatură) utilizat
pentru realizarea de diverse pro-
duse: adezivi, cleiuri, izolaţii, vop-
sele, ţevi etc.
VITRIFICARE. I. Transformarea prin
topire a unei mateni cristaline
într-un corp foarte dur cu aspect
transparent sau vitros. Vitrificarea
are loc la aproximativ 1 300°C.
De exemplu, prin vitrificarea nisi-
pului se obţine sticla, iar prin
vitrificarea argilei se obţine gresia.
2. Aplicarea unui lac special pen-
tru protejarea parchetului. în
acest caz nu este o topire, ci o
solidificare pnn polimerizarea
produsului, care creează o peli-
culă transparentă şi strălucitoare.
XILOFAG. Referitor la insecte sau
ciuperci care se hrănesc cu
celuloza din lemn
 la vis
76-93
Crearea si
»
decorarea
interiorului
realitate
 De la vis la realitate

CREAREA SI DECORAREA INTERIORULUI

i /ffmJM

(ă '' Hi
CONCEPEREA AMENAJAREA
INTERIORULUI INTERIORULUI

P. 77 Definirea proiectului P. 8 0 Distribuirea suprafeţelor şi volumelor

şi stabilirea planului P. 82 Combinarea culorilor
P. 85 Aranjarea luminilor
P. 8 8 Câştigarea de spaţiu
P. 90 Amenajarea bucătăriei
P. 92 Amenajarea dependinţelor
 CONCEPEREA INTERIORULUI 77

Definirea proiectului si stabilirea planului

acă aţi apelat la un decorator de inte-
rioare profesionist pentru a vă amenaja
casa sau apartamentul, el vă va pune cu sigu-
ranţă câteva seturi de întrebări legate de
obiceiurile, necesităţile, gusturile, dorinţele şi
mijloacele dumneavoastră băneşti. După
aceea, va concepe un plan al ansamblului de
camere pe care donti să le îmbunătăţiţi sau
transformaţi.
Lista de control
Dacă decideţi să vă ocupaţi personal de
amenajările interioare, trebuie să începeţi
prin a vă pune aceleaşi întrebări, iar
răspunsurile pe care le veţi găsi vă vor ghida
ulterior alegerile.
Identificaţi necesităţile:
- Cât timp credeţi că veti rămâne în această
locuinţă?
- Câte persoane vor locui aici şi ce vârste au
ele?
- Câte camere şi băi doriţi să aveţi?
- Ce activităţi (muncă, distracţii) necesită un
spaţiu specific pe care doriţi să-1 creaţi pentru
dumneavoastră sau pentru familie?
- Unde veţi mânca7
- Doriţi ca o cameră să aibă mai multe desti
naţii?
- Primiţi deseori musafiri?
- Spaţiile existente pentru depozitare sunt
suficiente?
Ţineţi seama de gusturi:
- Ce elemente arhitecturale sau decorative
(cornişe, şemineun, parchet) doriţi să pastrati
sau să creaţi?
- Aveţi preferinţe pentru un anumit stil
decorativ?
- Doriţi să integraţi în decorare şi elemente
pe care le deţineţi deja (mobile, bibelouri,
covoare, opere de artă)?
- Dacă aţi dispune de un buget nelimitat,
care ar fi pnmele zece obiecte sau
echipamente pe care le-aţi achiziţiona?
Estimaţi-vă bugetid:
- Ce sumă veţi investi în proiect (inclusiv
eventualele împrumuturi)?
- Intenţionaţi să efectuaţi lucrările într-o
singură etapă sau în mai multe?
- Intenţionaţi să realizaţi personal o parte din
muncă?

Pornind de la un releveu
manual, designerii
profesionişti trasează
un plan cu cote.
78 CREAREA SI DECORAREA INTERIORULUI
i

Releveu Schiţă precisă a unui plan

Fiecare detaliu contează — fiind cât se poate
de precis, evitaţi surprizele neplăcute,
începeţi prin a măsura doar cotele generale
ale fiecărei camere. După aceea, trasaţi con-
tururile aproximative ale încăperilor. Când
efectuaţi măsurătorile, nu uitaţi de nise sau
de proeminenţele pereţilor. Marcaţi amplasa-
mentul uşilor şi ferestrelor, al şemineurilor,
dulapurilor în perete, protecţiilor tehnice,
caloriferelor, prizelor de curent electric şi
antenă TV, şi al ţevilor. Aveţi de asemenea
grijă să precizaţi sensul în care se deschid
uşile şi ferestrele, înălţimea lor şi a tuturor
celorlalte elemente de mai sus.
După ce aţi notat toate dimensiunile, trasaţi
un plan precis pe hârtie milimetrică sau cu
pătrăţele, alegând o scară de minimum 2 cm
pentru 1 m în cazul camerelor puţin
încărcate, şi de 4 cm pentru 1 m în cazul
bucătăriei şi băii. Puteţi face simulări cu
mobilierul ales, decupând şabloane de carton
la aceeaşi scară. Aşezaţi-le pe plan, pentru a le
găsi amplasarea optimă.
Pentru facilitarea examinării, desenaţi punctat
traseele de deplasare între camere, asigu-
rându-vă că nimic nu stânjeneşte căile de
acces. Folosiţi calc, pentru a ţine seama şi de
alte posibilităţi fără să fiţi nevoiţi să redesenaţi
planul.

Suprafeţe neregulate
Dacă pereţii unei camere nu formează între ei
1. Pentru a măsura un unghiuri de 90°, aveţi la dispoziţie câteva
unghi, trasaţi pe cei doi metode simple pentru a măsura suprafaţa
pereţi punăele A şi B ia poligonului.
i m de punăul O şi
măsuraţi distanţa AB. - în cazul unui trapez, completaţi perimetrul
Infelul acesta veţi neregulat cu o figură geometrică regulată de
cunoaşte cele trei laturi forma unui pătrat sau dreptunghi fals.
ale triunghiului AOB
şi le veţi putea reproduce împărţiţi la 2 suprafaţa falsă şi adunaţi
pe plan sau pe o bucată valoarea găsită la suprafaţa regulată a camerei
de carton pentru a realiza deja calculate.
un şablon. Reţineţifaptul
- Măsuraţi valoarea unui unghi pentru a-l
că dacă distanta AB
este 1,40 m, unghiul O reproduce pe plan sau pe viitorul şablon
este drept. ( - * DESENUL 1).

iTTrrrrrmn' - Dacă forma camerelor este neregulată, nu

vă mulţumiţi cu dimensiunile principale, ci
notaţi şi diagonalele mari, pentru a putea să
verificaţi concordanţa valorilor pe un plan
trasat la scară redusă (-» DESENUL 2).

2. Dacă forma camerei
este trapezoidală,
măsuraţi dimensiunile
tuturor pereţilor,
dar şi lungimile
diagonalelor mari.
Utilizarea calculatorului
Programele grafice speciale vă vor ajuta să
trasaţi şi să modificaţi planurile după
dorinţă Puteţi chiar să mergeţi mai departe
cu programe CAD (proiectare asistată de
calculator) specializate, destinate atât
amatorilor, cât şi profesioniştilor, care oferă
imagini tridimensionale ale locuinţei
1 metru
actuale sau viitoare Utilizarea acestor pro-
grame este simplă, deoarece sunt însoţite
 C O N C E P E R E A I N T E R I O R U L U I 78

de modul de utilizare şi de asistenţă de tip participe la acest exerciţiu, pentru că toţi

Help. Pornind de la aceste planuri, puteţi
vizualiza pe calculator o casă existentă sau
puteţi crea toate camerele folosindu-vă de
imaginaţie.
Programele amintite oferă un „tur general",
permiţându-vă iniţierea în principiul lor de
funcţionare.
După ce aţi terminat planul, veţi dispune de
două versiuni: planul bidimensional al casei,
văzut de sus, căruia îi puteţi aduce toate
modificările donte, şi acelaşi plan, dar
tridimensional, prin care vă puteţi deplasa
virtual.
Organizarea lucrărilor
Din momentul în care deţineţi lista de
control şi dispuneţi de un plan, va trebui să
studiaţi diferitele posibilităţi de care dispu-
neţi. Aveţi desigur gn|ă ca şi familia să
membrii ei sunt interesaţi de proiect.
Stabiliţi două liste de lucrări. Prima dintre ele
se referă la acţiunile pentru care trebuie să
angajaţi munciton si pentru care doriţi un
deviz antecalculat; a doua va conţine
lucrările pe care le veţi efectua personal. Pe
această ultimă listă nu luaţi în calcul decât
preţul accesoriilor şi al uneltelor necesare pe
care trebuie să le cumpăraţi sau să le
închiriaţi.
Din momentul în care ati răspuns la toate
întrebările, veţi cunoaşte nivelul bugetului
necesar pentru a vă pune proiectul în prac-
tică, dar este recomandabil să-1 majoraţi cu
10-15%, pentru a face faţă situaţiilor nepre-
văzute.
Veţi putea astfel să-1 comparaţi cu suma
fixată în prealabil şi să vă planificaţi lucrările
în funcţie de posibilităţile financiare. •

Program de calculator pentru design interior

Aveţi la dispoziţie bare de meniuri cu
ajutorul cărora puteţi concepe totfelul
de dispuneri (uşi, ferestre, scări, dulapuri
în pereţi etc.) şi echipamente (mese de
lucru, echipamente sanitare etc).
Puteţi controla în orice moment
dimensiunile fiecărei camere, pe care
le puteţi modifica după plac. Nimic mai
simplu decât să porniţi de la planul
actual al locuinţei existente şi să-1
modificaţi pentru a obţine una sau mai
multe versiuni ale aspectului său viitor.
Aceste programe nu se limitează
numai la trasarea planurilor, ci cu
ajutorul lor puteţi vizualiza rezultatul
în funcţie de materialele şi placările pe
care le selecţionaţi printr-un simplu clic de mouse în paletele ce vă sunt puse la dispoziţie. Acelaşi lucru este
valabil şi pentru mobile sau obiecte (corpuri de iluminat, echipament audiovizual, oglinzi etc.), care vă sunt
propuse în diferite stiluri şi pe care le puteţi plasa, redimensiona şi muta după dorinţă.
Programele nu au cerinţe deosebite (procesor Pentium 75 şi minimum 16 MB de RAM; monitor color cu placă
video de 32 biţi; sistem de operare Microsoft Windows 95 sau Windows NT40; unitate de CD-ROM cu viteză
minimum 4x).
80 CREAREA SI DECORAREA INTERIORULUI
i
Distribuirea suprafeţelor
si volumelor
Doua camere in una
singură: un corp de
bibliotecă dispus între
ferestre separă spaţiul
pentru dormit de cel
destinat studiului,
ambelefiind iluminate
natural.
paţiul reprezintă un lux. în general,
preţurile caselor sunt atât de ridicate,
încât cei mai mulţi dintre noi trebuie să se
mulţumească cu locuinţe mai mici decât şi-ar
dori. Din fericire, ne rămâne posibilitatea de a
amenaja suprafeţele şi volumele interioare,
pentru a folosi cât mai bine spaţiile de care
dispunem.
Dacă vă convine repartizarea spaţiului de
care beneficiaţi şi donti numai o modificare
a aspectului volumelor, este suficient să
studiaţi culorile pereţilor, tavanelor şi
podelelor (-» p. 82) şi iluminatul camerelor
(-» P. 85), înainte de a lua deciziile cele mai
înţelepte.
Inventar indispensabil
Dacă aţi decis o redistnbuire a spaţiului, ar
trebui să faceţi inventarul elementelor pe
care doriţi să le păstrări - de exemplu
şemineurile, dulapurile în pereţi sau culoarul
de la intrare. Gândiţi-vă bine ce anume
reprezintă priorităţi pentru dumneavoastră.
Doriţi să dispuneţi de o cameră de zi
confortabilă, fiindcă aveţi o familie nume-
roasă care poate profita de aşa ceva? Doriţi să
aveţi un cabinet în care să lucraţi? Doriţi să
păstraţi sau să creaţi o sufragene mare,
pentru că primiţi frecvent musafiri? Doriţi ca
fiecare dintre copiii dumneavoastră să aibă
propria sa cameră, care să-i ofere o anumită
independenţă?
Pereţi despărţitori
Pentru a reamenaja aşa cum doriţi camerele
sau zonele de activitate, trebuie să creaţi,
mutaţi sau suprimaţi pereţi despărţitori. Dacă
sunteţi proprietarul casei în care locuiţi,
puteţi acţiona după bunul plac, mai puţin în
privinţa stâlpilor şi pereţilor de rezistenţă. în
imobilele în care sunteţi coproprietari, nu
puteţi să modificaţi coşurile sobelor şi cana-
lele de ventilaţie verticale a căror prezenţă
este indispensabilă. In general, puteţi câştiga
spaţiu important prin desfimtarea culoarelor
si a zonelor de circulaţie inutile. Procedaţi
astfel încât gusturile şi obiceiurile să vă ducă
în mod natural spre spaţii deschise, ce pot
oferi de exemplu o cameră de zi dotată cu o
bucătărie de tip american.
Pe de altă pane, nimic nu vă împiedică din
punct de vedere tehnic să montaţi pereţi des-
părţitori noi, pentru a crea o cameră supli-
mentară sau o limită între două spaţii
destinate unor activităti diferite Dacă nu pro-
cedaţi aşa, puteţi recurge la un compromis,
utilizând pereţi despărţitori culisanţi: astfel
puteţi mări sau micşora spaţiul după dorinţă.
O idee ingenioasă: camerele multifuncţio-
nale. Dacă doriţi să folosiţi aceeaşi încăpere
pentru activităţi diferite, puteţi separa diver-
sele zone de activitate pnn paravane pliante,
jaluzele, paravane sau etajere, eventual echi-
pate cu role pentru a fi mai uşor de deplasat.
O altă posibilitate de împărţire a volumelor
camerelor fară a le afecta vizual o reprezintă
crearea unor diferenţe de nivel Amenajarea

de estrade dotate cu sertare sau trape permite
mărirea capacităţii de depozitare.
Mezanine adevărate şi false
Dacă aveţi norocul să dispuneţi de o distantă
considerabilă până la plafon, nu ezitaţi să creaţi
un al doilea nivel, construind un mezanin.
Detaliile unui asemenea proiect merită toată
atenţia, pentru că repartizarea pe verticală a
spaţiului este o problemă delicată. Pentru a
crea un mezanin „adevărat" într-o cameră,
trebuie să dispuneri de o înălţime totală de
aproximativ 4,20 m si să alocaţi nivelului
inferior o înălţime minimă de 2,20 m sub
plafonul intermediar. Grosimea acestuia din
urmă fiind de aproximativ 20 cm, mezaninul
adevărat va avea 1,80 m înălţime.
Din lipsă de spaţiu, vă veţi mulţumi probabil
să instalaţi în partea superioară o cămăruţă
C O N C E P E R E A I N T E81
RIORULUI
Mezanin amenajat într-o
cameră care beneficiază
de o înălţime apreciabila
sub plafon.
sau un birou mic. Această soluţie va evita
„turtirea" volumului inferior al camerei; în
general apreciată de copii, ea se dovedeşte
însă inconfortabilă pentru adulţi.
Elemente nedorite
Cu toate că sunt indispensabile, anumite
părţi ale structurii urâţesc uneori camerele.
Este cazul ţevilor, caloriferelor sau stâlpilor.
Pentru remedierea acestui inconvenient exis-
tă două metode: integrarea lor în ansamblu,
vopsindu-le în culoarea peretelui lângă care
sunt plasate, sau, dimpotrivă, accentuarea
prezenţei lor.
Puteţi, de exemplu, să evidenţiaţi forma unei
conducte de canalizare sau a unui calorifer
printr-un motiv artistic, ori să exploataţi pre-
zenţa intrândurilor neplăcute creând etajere
în ele. •
 82 CREAREA SI DECORAREA INTERIORULUI
i

Combinarea culorilor
A doptarea culorilor preferate, găsirea
celor care pot mări o garsonieră micuţă
sau încălzi un atelier de dimensiuni prea
mari, accentuarea sau contrabalansarea efec-
telor luminii naturale, toate acestea sunt uşor
VOPSESTI CERCLE CHRDMATQ
I LE
de realizat cu condiţia să cunoaşteţi prin-
MAI UŞOR,
cipiile de bază ale coloristicii. Nu vă apucaţi
VOPSESTI
de treabă înainte de a face mai multe probe
MAI CU SPOR!
cu eşantioane în camera pe care doriţi s-o
SFATURI D E I A
decoraţi.
UPolicolor
G a m a cromatică
Te-ai întrebat adesea Culori de bază. Există trei categorii de
ce înseamnă o vopsea culori: primare, secundare şi terţiare. Cercul
de calitate superioară Inventat de Michel-Eugene Chevreul în secolul al XlX-lea,
culorilor le prezintă într-o ordine precisă,
şi, mai ales, de ce ar cercul culorilor permite combinarea acestora
trebui să o foloseşti. putând fi lesne distinse. în conformitate cu armoniile produse de diversele lor
Diferenţa este că atunci - Cele trei culori primare sunt albastru, roşu asocieri.
când foloseşti o vopsea şi galben. Sunt culori pure şi fiecare dintre ele
bună nu vei mai spune guvernează o treime din spectrul cromatic.
„Azi sunt ocupat,
- Culorile secundare (portocaliu, verde şi culoare secundară vecină din cercul culorilor.
trebuie să vopsesc".
O vopsea de calitate are violet) sunt create prin combinarea a două Culori complementare. Unele culori se
avantajul unei puteri culori primare: roşu + galben = oranj; armonizează natural între ele; este cazul unei
sporite de acoperire; albastru + galben = verde; albastru + roşu culori primare şi culorii ei complementare,
iar asta înseamnă = violet. care i se opune în cercul culorilor. Culoarea
că tu îţi vei reduce
- Culorile terţiare sunt şase: roşu-oranj, complementară este compusă din două
timpul de lucru.
Spor are acum o nouă galben-oranj, galben-verde, albastru-verde, culori primare. Astfel o culoare rece (de
formulă care îi permite albastru-violet şi roşu-violet. Fiecare rezultă exemplu, albastru) are întotdeauna drept
să acopere şi mai bine din combinarea unei culori primare cu o complementară o culoare caldă (de exemplu,
suprafeţele şi, pentru
că, de cele mai multe
ori, timpul este cu
adevărat cea mai mare
cheltuială, Spor te ajută Nu v ă grăbiţi!
să economiseşti. Observaţi înainte de a acţionai Unele persoane au darul de a sesiza imediat ce intră într-o
Aşa că de câte ori vrei cameră armonia de culori cea mai potrivită interiorului respectiv. Totuşi, chiar şi pictorii
să vopseşti, nu pierde
timpul, alege o vopsea profesionişti îşi studiază îndelung modelul înainte de a lua pensula în mână. Inspiraţi-vă
de calitate, alege Spor de la asocierile de culori din natură, vitrine, magazine sau din casele prietenilor.
cu noua formulă Din magazin în locuinţa personală. Atunci cănd alegeţi culoarea unei vopsele, ţesături
îmbunătăţită; sau placări, observaţi cu atenţie condiţiile reale în care va fi utilizată. Materialele etalate
vei înţelege ce
într-o vitrină, în magazin sau într-un album cu mostre, chiar în reviste, au adesea
înseamnă putere mare
de acoperire şi un colorit diferit de cel pe care îl vor avea acasă la dumneavoastră.
nu-ţi mai rămâne decât Testaţi în mărime naturală. Dacă este posibil, nu vă încredeţi în eşantioane, ci cumpăraţi
să te gândeşti cum o cutie de vopsea, un sul de tapet, o bucată de material, ori câteva plăci de faianţă.
să-ţi umpli timpul liber. Veţi obţine astfel o imagine mai exactă a efectului dorit.
Spor la treaba1
( - » ADRESE UTILE).
 AMENAJAREA INTERIORULUI

Din această cameră

retuşată în camaieu
se degajă o atmosferă
liniştitoare datorată
echilibrului nuanţelor.

oranj) şi invers. Asocierea culorilor comple- Schimbarea ambianţei prin intermediul

mentare nu este însă unica posibilitate de nuanţelor. Este mai uşor să luaţi o decizie,
obţinere a unor efecte armonioase. dacă tineti cont de climă şi de orientarea
camerelor în regiunile însorite, culonle
Influenţa culorilor pastelate creează o atmosferă liniştitoare şi
Modificaţi spaţiu1 cu ajutorul culorilor. proaspătă, diminuând senzaţia de căldură în
Calde sau reci, culorile vă ajută la modificarea zonele mai răcoroase, ar trebui să predomine
percepţiei spaţiale, jonglând cu variaţiile culorile mai puţin deschise în acele camere
vizuale realizate de diferenţele lor de nuanţe. care sunt utilizate la sfârşitul zilei sau seara şi
- Culorile calde (roşu, oranj şi galben) sau astfel vor părea mai confortabile. Invers, culorile reci aduc un plus
puternice şi tonurile închise au tendinţa (deşi evitaţi folosirea nuanţelor închise pentru de dinamism atmosferei
nu întotdeauna) să confere mai multă încăperile pe care le folosiri în timpul zilei, generale şi în acelaşi
_ . c - 1 J timpamplifică
căldură unei camere, însă îi reduc vizibil caci ar h pacat ca puţinele raze de soare sa he i um j noz jt a tea
dimensiunile. absorbite de pereţi prea întunecoşi.
- Culorile reci (albastru violet şi verde) şi to-
nurile deschise produc efecte inverse:
volumele par a se mări.
Dacă o cameră vi se pare prea rece şi mare,
tonurile de roşu, oranj sau galben îi vor
conferi mai multă intimitate. Pe de altă parte,
puteţi împărţi spaţiul unei încăperi, utilizând
culori diferite.
în mod similar, lărgiu vizual un culoar lung şi
strâmt, combinând culonle deschise ale
pereţilor cu plafonul şi podeaua puţin
întunecate.
Dacă plafonul unei camere este prea jos, se
recomandă vopsirea lui cu lac deschis şi
strălucitor.
84 901 CREAREA Şl DECORAREA INTERIORULUI
Găsirea contrastelor
nu este simplă. Ea pare Asocierea nuanţelor
foarte reuşită în această
Camaieu. Este armonia cea mai simplă,
cameră bine luminată.
care constă în zugrăvirea unei camere în
nuanţele unei singure culori, ceea ce creează
senzaţia de ordine st calm.
Avantajul acestei tehnici este reducerea
erorilor de armonie, desi se riscă crearea
unei impresii de monotonie.
Valoarea şi intensitatea culorilor
- Valoarea unei culori determină nuanţa ei, după cum
este mai mult sau mai puţin închisă ori saturată. O culoare
deschisă este diluată dacă primeşte un aport de alb.
Valoarea se defineşte pe o scară a tonurilor de gri, care
merge de la alb la negru. De exemplu, roz este o versiune
deschisă de roşu, în timp ce bordo se apropie de negru.
- Intensitatea determină calitatea aprinsă sau stinsă
a unei culori. Două nuanţe, cărămiziu şi stacojiu, pot să
aibă aceeaşi valoare (situată cam la acelaşi nivel pe scara
tonurilor de gri), dar să difere ca intensitate. Culoarea
cărămizie este mai întunecată decât stacojiu, care este mai
viu. De fapt, cărămiziul conţine şi verde (complementar
cu roşu) care îlface mai închis, în timp ce stacojiul conţine
o proporţie mai mare de roşu.
Dacă doriţi să utilizaţi simultan un număr
mare de culori, trebuie să aveţi grijă: ele pot
produce o senzaţie de confuzie şi chiar de
indispoziţie.
In general, două culori dominante bine
alese vor avea cu siguranţă un efect fericit în
decorarea unei camere
începând de la trei culon, aveţi nevoie de
un talent coloristic real pentru crearea unei
ambianţe satisfăcătoare.
Contrast. Pentru animarea unei camere
lipsite de atracţie sau de lumină, ori pentru
a vă satisface gustul pentru contrarii, puteţi
să jonglaţi cu contraste.
Asociind două tente vii sau juxtapunând o
culoare vie cu alb ori negru, veţi scoate în
evidenţă diferenţele de nuanţe
Ţineri seama de proporţiile utilizate din
fiecare culoare, deoarece, în mod paradoxal,
efectul produs poate fi invers decât cel
dorit.
O cameră în care există mai multe culori în
proporţii egale creează senzaţia de insta-
bilitate, în timp ce un decor evidenţiat
pnntr-o culoare dominantă pusă în valoare
de tuşe de culori complementare, lasă
impresia de echilibru şi armonie.
Armonie înainte de orice. Dacă donţi,
trataţi camerele independente în contrast
unele faţă de celelalte, dar evitaţi deco-
rurile disparate pentru camerele care
comunică între ele.
Ţineţi cont de ansamblul general pentru
asortarea nuanţelor si tentelor
Două culori plasate una lângă cealaltă se
influenţează reciproc şi intensităţile lor se
completează sau se opun: o culoare se des-
chide atunci când se găseşte lângă comple-
mentara ei, dar se închide dacă este separată
de aceasta.
Astfel, o pernă roşie pare mai vie pe o
canapea verde decât pe un divan galben. •
 C O N C E P E R E A I N T E85
RIORULUI

Aranjarea luminilor
El
umina joacă un rol important în deco-
rarea interioarelor, contribuind la sen-
zatia de spaţiu pe care o degajă o cameră.
Naturală sau artificială, ea condiţionează
ambianţa generală.

Lumină naturală
Amplificarea luminii zilei. Se recomandă
întotdeauna să folosiţi lumina naturală şi să-i
amplificaţi intensitatea, dacă este insufi-
cientă. în unele cazuri, lumina suplimentară
poate fi obţinută şi prin alte surse decât
ferestrele tradiţionale.
Sunt adesea suficiente lucarnele, blocurile
de sticlă care, deşi nu se pot deschide,
luminează o cameră lipsită de lumina
zilei, pereţii despărţitori parţiali sau
ajuraţi şi uşile cu geamuri ce separă două
încăperi.
Atenuarea luminii prea puternice. De ase-
menea, puteti atenua o lumină naturală
intensă prin instalarea de storuri, jaluzele
sau panouri mobile cu ajutorul cărora feres-
trele pot fi mascate în anumite momente ale
zilei.
Combinaţie de trei tipuri
Lumină artificială de surse luminoase
(fereastră mare cu
Becuri incandescente. Dotate cu filamente draperii şijaluzele,
din tungsten, sunt becurile folosite cel mai spoturi la înălţime şi
frecvent. Practice si universale, se pot adapta abajururi orientate către
podea) care creează o
la corpuri de iluminat, dar şi la obiecte
ambiantă călduroasă
decorative transformate în surse de lumină. si armonioasă.
Există becuri de numeroase forme, dimen-
siuni, intensităţi şi culori. Sunt ieftine, dar au
o durată de viaţă destul de scurtă şi puterea
lor tinde să se diminueze în timp în funcţie

Ferestrele numeroase
permit luminii naturale
să accentueze nota
de rusticitate creată
de grinzi şi tencuiala
nedrişcuită.
901 CREAREA Şl DECORAREA INTERIORULUI
Iluminarea directa este
adecvată în acest spaţiu
de servire a mesei.
Blândeţea intimă
generată de iluminarea
indirectă amplifica
impresia de confort
general.
de tipul sticlei utilizate, lumina emisă
prezintă diferenţe vizibile
- Becunle din sticlă transparentă, adesea
orbitoare, se utilizează în abajururi sau în
aplice orientate către tavan.
- Becurile din sticlă mată sau opacă nu
strălucesc şi pot fi montate în plafoniere şi
lustre.
Becuri (tuburi) fluorescente. Becurile fluo-
rescente (numite „tuburi de neon") nu au
filament, dar conţin un gaz nobil şi o pulbere
depusă pe pereţii int~nori. Sunt mai econo-
mice, au un randament de trei-patru on mai
mare decât al becurilor incandescente şi o
durată de viaţă mai lungă. Produc adesea o
lumină rece şi de aceea sunt recomandabile
în bucătării şi băi - de preferinţă în spatele
unui bandou de lemn - dar şi în subsoluri,
garaje şi ateliere. Variantele cele mai recente
au diverse culori, care le fac mai plăcute şi le
lărgesc posibilităţile de folosire.
Becuri cu halogen. înregistrează un succes
excepţional, datorită puterii, fiabilităţii şi
posibilităţii de reglare a intensităţii lumi-
noase. Au o durată de viaţă mare (în jur de
2 0 0 0 de ore), dar sunt fragile st costi-
sitoare. Calitatea luminii produse este
perfect constantă şi evidenţiază foarte bine
culorile.
Sunt tot mai frecvent utilizate becunle cu
halogen de dimensiuni foarte mici, care
funcţionează cu ajutorul unui transformator
ce reduce voltajul de la 2 0 0 la 50 sau 12 V.
încastrate sau nu, sunt potrivite pentru
luminarea unei mese de lucru, a unui birou
sau a căpătâiului patului.
ATENŢIE:
- Becurile cu halogen sunt becuri incandes-
cente ale căror filamente au un ciclu constant
de regenerare, cu condiţia ca vanatorul de
intensitate să fie ta capăt, ceea ce contribuie
la dublarea sau triplarea duratei sale de viaţă.
- Dacă aţi cumpărat becuri fluorescente, veri-
ficări să aibă aprindere instantanee (cu balast
electronic), care trebuie să fie specificată pe
ambalaj. Ar fi păcat să le instalaţi într-o
pivniţă şi să rămâneţi pe întuneric aşteptând
să se apnndă...
Adaptarea iluminării
O lumină puternică, a giomo, devine în
scurt timp incomodă. Reglajul intensităţii ei
contribuie la integrarea unghiunlor şi
pereţilor în decorul camerei. Dacă este
întrebuinţată cu inteligenţă, iluminarea
echilibrează spaţiul. Puteţi, de exemplu, să
orientaţi sursele luminoase către unele
locuri pe care donu să le evidenţiaţi. Reci-
proc, iluminarea insuficientă împiedică
realizarea unor activităţi şi riscă să producă o
ambianţă deprimantă.
Iluminare directă. Iluminarea cea mai
simplă este confentă de o lustră centrală.
Confortul vizual va fi însă mediocru în
raport cu intensitatea luminoasă, adeseori
orbitoare, care accentuează contrastele
dintre lumina proiectată şi umbre. Chiar

dacă este vorba despre un corp de iluminat
estetic, lumina va fi mai puţin blândă, iar
lustra va sublinia zonele umbrite ale camerei
şi chiar tavanul va părea mai jos decât în
realitate.
Iluminare indirectă. Becurile sunt ascunse
privirii directe şi luminează o suprafaţă care
reflectă lumina în cameră.
Randamentul este mai mic, dar lumina va fi
mai blândă şi umbrele atenuate. într-o
cameră înaltă, puteţi dirija lumina către
tavan cu ajutorul unor aplice murale, spoturi
sau scafe.
Cu cât suprafaţa luminată este mai reflec-
torizantă, de exemplu un plafon acoperit cu
un lac deschis, cu atât cantitatea de lumină
returnată va fi mai mare.
Iluminare punctiformă. In acest caz, cor-
purile de iluminat vor dirija fluxul de
lumină asupra unui punct pe care doriţi să-1
puneţi în valoare.
Lumina puternică şi contrastantă este adec-
vată pentru luminarea unui birou, a unui
fotoliu pentru lectură, a unui colţ destinat
lucrului manual, sau pentru a pune în
valoare un tablou ori obiect deosebit. Puteţi
de asemenea obţine o iluminare puncti-
formă difuză, care, fară a fi orientată într-o
direcţie anume, c eează o ambianţă intimă
prin intermediul abajururilor şi globurilor
translucide si închise.
Efecte luminoase
în funcţie de natura suprafeţei lor, pereţii
reflectă sau absorb lumina într-o măsură mai
mare sau mai mică.
Pereţii deschişi şi strălucitori reflectă mai
multă lumină decât cei în culori închise şi
mate, care absorb lumina.
Este adevărat că pereţii şi culorile lor contri-
buie într-o măsură însemnată la lumino-
zitatea generală, totuşi nu trebuie uitat că
podeaua şi plafonul reprezintă fiecare
aproximativ 3 0 % din suprafaţa unei camere.
Un tavan lăcuit în alb reflectă până la 9 0 %
din razele de lumină, în timp ce o pardoseală
din gresie nu reflectă decât 10%.
C O N C E P E R E A I N T E87
RIORULUI
m
Iluminarea difuză este
ideală pentru camerele
*t itk ' ' copiilor. Ea conferă
o senzaţie de bine
<m şi siguranţăfoarte
apreciată.
Puteţi multiplica efectele posibile, aju-
tându-vă de alte surse luminoase, în special
de lampadare şi aplice echipate cu varia-
toare de intensitate.
Corpurile de iluminat care maschează becu-
rile sporesc confortul vizual. Ele trebuie
plasate astfel încât să fie puse în valoare
elementele ce prezintă interes, lăsându-le
în penumbră relativă pe cele mai puţin
interesante.
Pentru o iluminare reuşită, acţionaţi ai-
doma unui fotograf care studiază ansamblul
camerei pentru a evita contre-jour-urile şi
efectele nearmonioase. •
Vârsta si sensibilitatea fată de lumină
* •
Cu vârsta, percepţia luminoasă începe să se degradeze,
astfel că la cincizeci de ani va fi inferioară celei pe care
o avem la douăzeci de ani şi de aceea trebuie să adaptaţi
intensitatea luminoasă în funcţie de vârsta utilizatorului.
Valoarea medie recomandată este de 20 W/m2. Nu vă
încredeţi însă numai în indicaţia menţionată pe bec: un bec
uzat, cu abajur, nu furnizează cei 100 W declaraţi. Contează
numai numărul de lucşi care luminează suprafaţa.
88
i
CREAREA SI DECORAREA INTERIORULUI

Câştigarea de spaţiu
sau, dimpotrivă, se situează deasupra ansam-
blului
Camere de zi- Mesele escamotabile sunt
fără îndoială mai ingenioase decât cele
pliante pe care le puteţi găsi la diverse
modele şi pretun Ele prezintă avantajul de
a putea fi reglate la înălţimea dorită atunci
când mâncaţi. Există de asemenea mese
pliante ce adăpostesc seturi de patru
scaune pliante sau chiar banchete cu
lăţimea de peste 30 cm, la care pot lua loc
opt-zece persoane
Bucătării. Bucătăriile „la cheie" complete
integrează aragazul, frigiderul, cuptorul cu
Cameră pentru copii microunde, hota si chiar maşina de spălat
amenajată cu un pat u cât spaţiul este mai mic, cu atât tre- vase într-un singur dulap care se închide cu
suprainălţat care
favorizează spaţiile de buie să dovediţi mai multă ingenio- un oblon rulant. Dacă preferaţi să vă
depozitare. zitate în a-l amenaja după dorinţă. Abilitatea personalizaţi bucătăria, puteţi face apel la
cu care puneţi în valoare cele mai îndepărtate echipamente special concepute pentru a
colţişoare, crearea de spaţii funcţionale, ocupa cât mai putm spaţiu.
amenajarea unor zone de depozitare cât mai Băi. Şi în aceste încăperi puteţi alege
bine concepute determină confortul cotidian. soluţia „la cheie", prin instalarea unei
cabine din plastic turnat ce adăposteşte
Soluţii pentru câştigarea de spaţiu toate echipamentele sanitare, robinetele si
Donnitoare. Tipunle de paturi prezintă nu- accesoriile. Versiunile cele mai compacte
meroase elemente ingenioase: pe lângă cana-
pelele extensibile, în comerţ puteţi găsi paturi
care se rabatează în dulapun din perete, la fel
de confortabile ca paturile obişnuite, paturi
supraînăltate, paturi suprapuse etc.
Din această ultimă categorie sunt recoman-
dabile modelele cu înălţime reglabilă, care
asigură un confort mai mare decât cele fixe;
deşi sunt mai scumpe vă permit să ridicaţi
patul în timpul zilei, pentru a-l readuce pe
poziţie seara, înainte de culcare.
Paturile supraînălţate prezintă de asemenea o
mulţime de resurse, deoarece permit amena-
jarea de sertare sub platforma care tine loc de
saltea.
In privinţa paturilor pentru copii, fabricanţii
de mobilier propun „camere complete" care
conţin un birou şi locuri de depozitare ce
încăpere care se poate transforma în dormitor
ocupă spaţiul unui simplu pat; acesta din sau m cameră de zi, deasupra mesei se află patul mobil,
urmă are forma unui sertar în partea de jos ridicat pănă la tavan.

Colţ pentru luat masa care poatefi Şifonierul pe tijă escamotabil şi reglabil
amenajat in căteva secunde, graţie reprezintă un sistem ingenios pentru
tăbliei si scaunelor pliante optimizarea spaţiului unui dulap.
ocupă doar aproximativ 1 m 2 şi într-un
asemenea caz nu vă mai rămâne decât să
realizaţi branşamentele.
Puteţi de asemenea recurge la diverse modele
de chiuvete, căzi sau cabine de duş de
dimensiuni reduse, concepute pentru a fi
montate în colţuri, care se pliază după
utilizare.
Birouri. Răspândirea calculatoarelor şi mun-
ca la domiciliu au stimulat creativitatea
producătorilor, care au conceput mobilier
destinat plasării tuturor echipamentelor
necesare lucrului acasă.
Foarte compacte, majoritatea acestor mobile
ocupă o suprafaţă mai mică de 1 m 2 .
Atunci când nu sunt folosite, unele pot fi
camuflate în spatele uşilor sau pot fi închise
discret într-un dulap, ori în nişe.
Spaţii de depozitare
în funcţie de spaţiul de care dispuneţi, de
gust, imaginaţie şi bugel, puteţi alege înue
dulapuri la comandă (recomandate în
general pentru casele vechi, deoarece pot
fi construite ţinând seama de cele mai
mici nişe sau denivelări) şi corpuri
modulare pe care le puteţi adapta după
dorinţă.
C O N C E P E R E A I N T E8R9I O R U L U I
Câştigul de spaţiu maxim într-o locuinţă este o
problemă de imaginaţie, ingeniozitate şi organizare,
Idei pentru haine. Hainele ocupă frecvent
spaţiul de depozitare cel mai important într-o
locuinţă.
O soluţie simplă constă în amenajarea unui
dulap în perete, folosind doi pereţi paraleli
între care fixaţi tije şi etajere. Dacă nu
dispuneţi de spaţiu suficient, căutaţi
module variabile, compuse de obicei din-
tr-un modul vertical cu rafturi şi o tijă cu
lungime reglabilă, care ar trebui să fie
suficiente.
Şifoniere şi dulapuri. Uşile dulapurilor
pot să fie montate în balamale, să gliseze
pe şine sau să aibă forma unor obloane
care se rulează. Uşile glisante ocupă mai
puţin loc, dar deschiderea lor nu vă
permite să vedeţi întregul conţinut al
dulapului.
în general, şifonierele au înălţimea de 1,80 m,
restul spaţiului de deasupra putând servi
la depozitarea valizelor sau obiectelor rar
utilizate.—
Oricum, în afară de rochii şi de paltoane
lungi, majoritatea hainelor intră într-un dulap
înalt de 1 m.
în acest caz, spaţiul liber de deasupra sau de
dedesubt poate fi ocupat cu etajere sau
sertare. •
901 CREAREA Şl DECORAREA INTERIORULUI

Amenajarea bucătăriei
aragaz să dispuneţi de o suprafaţă de lucru
lungă de 1 - 2 m. Lungimea mai mică de 1 m
este insuficientă, iar cea mai mare de 2 m
necesită parcurgerea de paşi inutili.
Amplasarea frigiderului se supune unor
reguli mai stricte, dar trebuie oricum să
formeze un al treilea vârf al triunghiului,
echidistant între chiuvetă şi suprafaţa de
lucru.
Ceea mai bună amplasare a chiuvetei este
sub fereastră.
Dacă este posibil, plasaţi maşina de spălat
vase în apropierea chiuvetei şi lăsaţi 50 cm
între aragaz şi perete, de-o parte sau alta,
Bucătărie amenajată pentru a manevra mai uşor cratiţele şi
informă dej", in care
tocite elementele sunt
aşezate de-a lungul
aceluiaşi perete.
B imense.
Hanţele producătorilor prezintă adesea
bucătării de vis, amenajate în încăperi
castroanele.
Este recomandabil să plasaţi cuptorul cu
microunde pe suprafeţele de lucru.
Din capul locului trebuie să ştiţi în ce scop Adulţii vor avea mai uşor acces la el, iar
doriţi să folosiţi bucătăria. Va fi destinată copiii riscă mai puţin să se ardă din
exclusiv pregătirii mâncării, sau şi servirii neatenţie.
acesteia?
Doriţi ca tot în această cameră să spălaţi şi să Suprafeţe de lucru
călcaţi rufe? Copiii vor să-şi facă lecţiile aici? Lăţime. Modelele standard propuse au
Nu ezitaţi să luaţi în calcul mai multe lăţimea de 6 0 sau 65 cm. In funcţie de
posibilităţi şi să comparaţi avantajele şi dimensiunile bucătăriei, lăţimea poate fi
dezavantajele înainte de a vă decide. micşorată, cu condiţia ca dulapurile şi apa-
ratele montate pe suprafaţa de lucru să fie
„Triunghiul de activităţi" ajustate corespunzător.
Amplasarea frigiderului, chiuvetei şi ara- Lăţimea poate fi mărită ta 90 cm, ceea ce vă
gazului determină un „triunghi de activităţi" permite să instalaţi etajere între suprafeţele
(-» DESEN). Ideal ar fi ca între chiuvetă şi de lucru şi corpurile suspendate fară riscul
de a vă lovi la cap.
înălţime. înălţimea suprafeţelor de lucru
Se recomandă ca depinde de cea a utilizatorilor. Dacă
diversele zone ale
sunteţi mai înalt de 1,70 m, vi se
-bucătăriei săfie
organizate in jurul unui potriveşte o înălţime de 91 cm deasupra
„triunghi de activităţi". solului.
Cele trei vârfuri ale Nu vă lăsaţi influenţaţi de argumentul
triunghiului corespund
frigiderului, aragazului şi potrivit căruia aparatele casnice au socluri
chiuvetei. în cazul ideal, a căror înălţime poate fi reglată; frecvent,
suma laturilor reglajul suporturilor nu este suficient.
triunghiului nu trebuie
Uneori, sunt necesare cale suplimentare
să depăşească 7 m
pentru a evita deplasările pentru a aduce un aparat la acelaşi nivel cu
lungi şi inutile. celelalte.
 C O N C E P E R E A I N T E91
RIORULUI

Distanţe ce trebuie respectate

Dacă amenajaţi doi pereţi opuşi trebuie să lă-
saţi între ei un spaţiu liber cu lăţimea de
minimum 1,20 m. In faţa unui dulap
amplasat pe podea, ale cărui sertare şi uşi au
deschiderea de 50 cm, este necesar un spaţiu
liber de 70 cm.
Lăsaţi 8 0 cm în faţa frigiderului şi 85 cm în
faţa cuptorului cu microunde suspendat.
Pentru maşina de spălat vase aveţi nevoie de
90 cm, iar pentru aragaz de 1 m.
Trebuie să evitaţi să plasaţi faţă în faţă două
aparate ca frigiderul şi maşina de spălat vase,
deoarece uşile deschise simultan riscă să se
lovească între ele.
Tip de bucătărie informă
Amenajarea oferă o ajustare adaptată dimensiunilor de „U", la care colţul
pentru luat masa închide
spaţiilor goale camerei.
spaţiul. Fereastra
Locurile ce rămân între echipamentele In magazinele de specialitate veţi găsi luminează în mod egal
standard plasate pe podea şi peretele vecin suporturi rotative pentru depozitarea şi toate părţile bucătăriei.
sunt uneori suficiente pentru a introduce înlesnirea găsirii ustensilelor, port-spălătoare
dulăpioare fixe sau mobile (bufete pe roţi, montate pe glisiere, etajere culisante pentru
baruri mobile etc.), ca să exploataţi spa- vase şi sticle, coşuri din sârmă de oţel
ţiile goale. Pe înălţime, etajerele de legă- pentru fructe şi legume, şi planşete
tură între două corpuri înalte apropiate telescopice. •

Tipuri de planuri pentru bucătării

în funcţie deforma
încăperii, există diverse f || || | — — - [ a
tipuri de aranjare: , ^ ^ 1 R °
- în formă de „/" în lungul
unui perete;
- informă de „I" dublu, în
lungul a doi pereţi paraleli;
- în formă de „L", în lungul
a doi pereţi perpendiculari;
-în formă dej",
configuraţie care se pretează
pentru servirea mesei;
- în formă de „U", pe trei
pereţi; Pe baza măsurătorilor pe care le faceţi, designem profesionişti completeaza
- informă de „insulă", cu planurile pentru conceperea viitoarei amenajări a bucătăriei.
un bloc central.
O amenajare bine gândita a bucătăriei poate reduce numărul de km parcurşi anual
în această încăpere de la 200 la 80. Reflectaţi bine înainte de a alege una sau alta
dintre posibilele dispuneri.
901 CREAREA Şl DECORAREA INTERIORULUI
Amenajarea dependinţelor
'TUI, n I A
h mansarde se poate
obţine o extindere acă aveţi norocul să dispuneţi de
apreciabila a spaţiului.
anexe neutilizate ale casei, de exem-
plu un garaj sau o mansardă, le puteti
amenaja pentru a le face locuibile sau pentru
a mări spaţiul locuibil.
Chiar dacă intenţionaţi să întreprindeţi
singuri lucrările de amenajare, consultaţi un
expert pentru a evita riscul de a vă pune în
pericol locuinţa.
Mărirea casei sau cumpărarea uneia mai
mari?
Pentru ca anexele să fie transformate în
încăperi suplimentare, trebuie să faceţi
modificăn asemănătoare celor necesitate în
mod normal de o casă veche, lipsită de
confortul modem.
Evaluarea costurilor vă va indica dacă
investiţia merită, pentru că, în unele cazuri,
nota de plată este atât de ndicată, încât este
mai bine să renunţaţi. Preţul total al metnlor
pătraţi pe care intenţionaţi să-i obţineţi prin
aceste lucrări trebuie comparat cu costul pe
care l-ar reprezenta achiziţia unui loc cu
suprafaţă egală dintr-o casă mai mare scoasă
la vânzare în aceeaşi zonă.
Constrângeri tehnice
înălţimea plafonului. în cazul mansardelor
sau subsolurilor, aveţi grijă ca înălţimea de la
sol (deasupra podelei) la plafon să fie de
minimum 1,80 m; 2,20 m este şi mai bine,
iar o înălţime de 2,50 m este excelentă.
Pivniţele şi subsolurile nu au întotdeauna
aceste dimensiuni.
Pentru a câştiga înălţime, trebuie modificată
zidăria pivniţei în direcţia fundaţiei sau
înălţată tâmplăna acoperişului ori, dacă
înălţimea nivelului inferior o permite, trebuie
coborât planşeul mansardei.
Căi de acces. Dacă pivniţa sau mansarda
dispune deja de o scară interioara practi-
cabilă, problema este rezolvată.
în caz contrar, trebuie imaginată o moda-
litate de comunicare între cele două nivelun
şi trebuie ales modelul de scară cel mai
potrivit pentru configuraţia locului (dreaptă,
cu cot la 90° sau în spirală).
Podea. Pentru a fi locuibile, dependinţele
trebuie să aibă pardoseală. La subsol, soluţia
cea mai simplă este turnarea unei plăci de
beton armat direct pe pământul bătătorit. O
hidroizolaţie aplicată pe beton armat reduce
substanţial pencolul de igrasie. După apli-
carea unei şape, placa poate fi acoperită cu
parchet, pardoseală, mochetă sau alt
material pe care l-aţi ales.
în mansarde, scândurile montate pe grinzi
pot fi acopente de pardoseală, versiunea
cea mai economică fiind plăcile aglomerate
care, la rândul lor, pot susţine o placare
decorativă.
Ferestre. Dacă subsolul se găseşte în între-
gime sub pământ, nu înseamnă că nu puteţi
crea o fereastră, cu condiţia de a spraiţui
 AMENAJAREA INTERIORULUI

bine pământul şi a netezi terenul dm fata

locului prevăzut pentru aceasta. Astfel vă
puteţi crea o „curte englezească" legată la
canalizare, pentru evacuarea apelor pluviale.
Dacă dispuneţi deja de una sau de mai
multe răsuflători, le puteţi mări înălţimea
recurgând la acelaşi procedeu.
Mansardele prezintă de obicei mai puţine
dificultăţi: ferestruicile pot fi mărite, se pot
crea noi deschideri dotate cu lucarne
basculante.
Odată deschise, unele pot chiar fi trans-
formate în balconaşe.
In orice caz, nu neglijaţi nici certificatele de
urbanism, nici autorizaţiile de construcţie, Sistemul de lucarne
nici reglementările ce stipulează distanţa care basculante oferă o
trebuie respectată faţă de construcţiile vecine soluţie excelentă pentru
luminarea mansardelor
Izolaţii, încălzire si ventilare. Mai mult
şi chiar pentru crearea
decât oricare alte spatii din casă, subsolunle unui balconaş
şi mansardele locuibile trebuie să beneficieze la înălţime.
de sisteme de izolaţie şi ventilaţie bine
gândite. Este imperativ să împiedicaţi infil- timpul verii şi consumul excesiv de energie
trarea umidităţii şi formarea condensului. în anotimpul rece.
In subsoluri, cel mai greu este să împiedicaţi Pentru încălzire, gândiţi-vă ce este mai
pătrunderea umezelii prin capilaritate, în indicat: extinderea instalaţiei existente (care
timp ce în mansarde, acoperişul trebuie ar necesita, poate, o sursă mai puternică) sau
inspectat cu grijă şi realizată o izolare introducerea unui echipament independent,
perfectă, pentru a se evita supraîncălzirea pe de exemplu electric. •

Construirea
unei pivniţe
Aveţi posibilitatea să vă
construiţi o pivniţă, chiar dacă
locuinţa a fost terminată de
mult. Există firme specializate
în excavarea şi realizarea unor

Comparabile cu pivniţele
tradiţionale prin soliditate,
calităţi de conservare,
capacitate de depozitare şi
etanşeitate perfectă, pivniţele
astfel create asigură un câştig
apreciabil de spaţiu.
 De la vis la realitate

STILUL INTERIORULUI

P. 95 Stiluri tradiţionale P. 101 Scurtă trecere în revistă a stilurilor

P. 98 Secolul XX: apariţia designului P. 105 Pasiunea pentru obiectele de altădată

- Oferta diversă de produse şi servicii bancare

BANC POST
O bancă a tuturor!
Bd. Libertăţii nr. 18, sector 5, Bucureşti
Tel.': + 4 0 21 3 3 5 5 8 9 7
Fax: + 4 0 21 3 3 6 9 6 6 8
e-mail: sugestiiclienti@bancpost.ro
web: www.bancpost.ro
adaptate unor nevoi şi dorinţe diverse
ale persoanelor fizice şi agenţilor economia;
- Produse de economii, credite diverse, inclusiv
credite ipotecare, cârduri de debit şi credit,
mobile banking, internet banking, plăţi diverse
(facturi de utilităţi, taxe etc.), servicii de transfer
rapid de bani din/în stăinătate (Western Union,
Transferuri din Israel, Portugalia etc.);
- Peste 150 de unităţi în întreaga ţară;
- Peste 2 milioane de clienţi mulţumiţi.
(-» ADRESE UTILE)

Stiluri tradiţionale
S tilurile decorărilor interioare se referă
atât la moda în sine, alegerea dese-
nelor, tehnicile colontului cât şi la impera-
tivele epocii. Cu excepţia motivelor vegetale,
animale sau mitologice, ornamentele au
reprezentat de-a lungul veacurilor simbolurile
puterii. Astfel în Franţa, salamandra lui
Francisc 1, soarele lui Ludovic alXIV-lea sau
albina napoleoniană au marcat atât mobilele
de epocă cât şi copiile ulterioare ale acestora
Dacă cele câteva stiluri prezentate succint în
continuare sunt în pnmul rând franceze, nu
înseamnă că nu deţin trăsături comune cu
toate—ţările—Europei,—neputând ignora
influenţele reciproce între Curţile regale sau
princiare.
De la gotic la Renaştere
între secolele al XlII-lea şi al XV-lea, stilul
gotic, inventat în île-de-France, se răspân-
deşte în toată Europa. Această perioadă
instabilă favorizează deplasările, iar mobilierul
adaptat „nomadismului" centrelor puterii
S T I L U R I DE R E F E R I N Ţ A
Interior stil Ludovic
al XV lea in care
lambriurile de culoare
deschisă pun în valoare
stofele bogat colorate şi
un mobilier confortabil
cu linii curbe elegante.
este cufărul, care joacă simultan rolul de
dulap şi de bancă de stat, şi care este aşezat
pe spatele unui animal de povară la fiecare
mutare. Abia către 1530, în timpul domniei
lui Francisc 1, apare un stil renascentist
francez, inspirat din Antichitate. El se
dezvoltă sub Henric al II-lea, care îi va da
numele său. Sunt concepute tipuri noi de
mobilă: bufetul cu două corpuri, scaunul cu
baldachin sau scnnul cu sertare multiple, a
cărui parte anterioară este deseori ornată cu
fronton şi coloane.
Stilul Ludovic a! XIIMea
La începutul secolului al XVlI-lea, mobilierul
stil Renaştere este la modă în rândul micii
nobilimi şi burgheziei. După Henric al IV-lea,
Ludovic al XIII- lea încearcă să reducă
importul de mobilier trimiţându-i pe
ebeniştii francezi să se formeze în Ţările de
Jos sau în Italia. La întoarcere, aceştia încep
să lucreze în Palatul Luvru alături de artişti
străini angajaţi de monarh. Aici sunt
96 STILUL INTERIORULUI

elaborate trăsăturile caracteristice, „canoa-

nele" stilului Ludovic al Xlll-lea. Sculpturile
stilului Renaşterii sunt înlocuite de elemente
din lemn strunjit. Apar scaunele capitonate,
tapisate cu piele sau stofa fixate cu ţinte
mari. Mobila emblematică a
stilului este cabinetul ornat cu
încrustări de pietre semipre-
ţioase, fildeş sau baga, în care se
depozitează obiecte mici, de
exemplu bijuterii.

Stilul Ludovic a! XV-lea

In secolul al XVIII-lea, în timpul
domniei lui Ludovic al XV-lea,
apar numeroase mobile din dorinţa de
Ludovic al Xlll-lea eleganţă şi confort: pentru colţurile camerelor
Lemnul pictat in gri-deschis, picioarele arcuite,
Forma picioarelor de tip sau „coltare", mese-birou pentru femei („spi- ţesătura preţioasă şi elementele decorative delicate
corn de berbec şi spătarul nare de măgar"), berjere, marchize (destinate caracterizează locuinţele epocii Ludovic al XV-lea
înalt sunt tipice pentru (castelul Talcy, din Loir- et-Cher)
celor care îi priveau pe jucătorii de cărţi şi pe
a doua jumătate
a sec. al XVII-lea. pariori) etc. Această creare de mobilier este
însoţită de o abundenţă a ornamentelor ce a tehnicile exotice, ca lăcuirea, îmbogăţesc
căpătat denumirea de stil rococo. Contestat decorările sofisticate. In faţa avalanşei de
de unii, adulat de alţii, stilul rococo are ca curbe, simetria nu mai .reprezintă o obligaţie.
apogeu arta marchetăriei: obiectele sunt Comoda cu picioare arcuite rămâne un
acoperite cu veritabile picturi în lemn. punct de referinţă al acestei epoci.
Ornamentele de bronz, lemnul aurit si
Stilul Ludovic a! XVI-lea
începând cu mijlocul secolului al XVIII-lea,
Picioare caracteristice apoi în special cu stilul Ludovic al XVI-lea, se
în timpul lui Ludovic al Xlll-lea, picioarele sunt torsionate revine la forme mai sobre. Picioarele
sau în balustru. Stilul rococo, în timpul lui Ludovic al XV-lea, mobilelor se îndreaptă, formele îsi regăsesc
preferă scaunele cu picior de căprioară. La Ludovic
al XVI-lea, linia dreaptă revine la modă. în timpul
lui Ludovic-Filip, picioarele sunt uneori informă de sabie.

Realizată în 1748 pentru moştenitorul de la Versailles,

această comodă placată cu o marchetărie delicată
Ludovic al Xlll-lea Ludovic al XV-lea Ludovic al XVI-lea
prezintă o mulţime de ornamente din bronz aurit
şi cambrura reprezentative pentru stilul rococo.

Rigoarea elegantă a acestui scaun cu spătar oval şi
picioare drepte canelate demonstrează interesul pentru liniile mobilelor devin mai suple. Apar piese
Antichitate, la modă în timpul lui Ludovic al XVI-lea
(Castelul Bouges din Indre).
simetria. Influenţa descoperirii oraşului
Pompei marchează redescoperirea motivelor
din Antichitate: caneluri, medalioane sau
ornamente cu linii frânte sau meandre.
Demonstrând pasiunea pentru mecanică,
inovaţiile epocii — biroul-cilindru, masa cu
rotile, masa â la Tronchin, care se ridică prin
intermediul unei manivele - apar în saloane
şi în vitrine, permiţând etalarea fară risc a
bibelourilor.
Pat în stil Empire, inspirat din Roma antică, realizat
din lemn închis, cu forme rigide şi elemente decorative
aplicate din bronz aurit cu palmete (Castelul Cheverny
din Loir-et-Cher).
STILURI DE REFERINŢĂ 97
Stilul Ludovic-Filip
După Revoluţia Franceză, Antichitatea îi
inspiră permanent pe ebenişti, în timp ce
stilul „egiptean" anunţă deja fastul Imperiului
napoleonian. In această perioadă tulbure,
societatea franceză este însă
complet bulversată. Direc-
ţia modei nu mai este dată
de aristocraţie, ci burghezia
îşi impune gusturile.
Burghezii doresc interioare
ticsite cu mobile confor-
tabile — cum este fotoliul
Voltaire —, mai puţin pre-
ţioase, mai puţin complicate şi adaptate la
dimensiunile locuinţelor lor. Esenţele de
acaju şi nuc sunt cele mai răspândite, iar Creat în epoca
Ludovic-Filip, fotoliul
Voltaire, confortabil
de mobilier cu utilizări multiple, de exemplu
şi solid, adesea din lemn
dulapul cu oglindă care înlocuieşte avantajos închis, rămăne o valoare
ambele componente independente. Chiar si în zilele noastre.
dacă stilul Ludovic-Filip nu este caracterizat
prin inventivitate, ingeniozitatea imitaţiilor din
perioadele precedente şi sobrietatea îl disting
de alte stiluri ale secolului al XlX-lea, în timp
ce sub al doilea Imperiu, imitaţia va merge
până la pastişa completă. •
Culori şi materiale
Fiecare stil se distinge prin motive culori şi materiale care
înfrumuseţează atat mobilele epocii, cat şi copiile,
lata cateva trasaturi:
Ludovic al Xlll-lea: Predomină pielea, mătasea şi velurul,
avand culori grena, verde sau omniprezentul auriu, adesea
cu dungi mari sau motive informă de „ V".
Ludovic al XV-lea: Pe ţesături, stofe cu fir, damascuri, tafta
şi moar, culorile sunt blânde şi pastelate, mergând de la gri
la bleu-pal şi roz-stins.
Ludovic al XVI-lea: Ghirlandele, nodurile şi dungile
în veselesc ţesăturile. Pânzeturile Jouy şi cele „ indiene"
contribuie cu nuanţele lor multicolore.
Ludovic-Filip: Catifelele în combinaţie cu ţesături mai
delicate, ca broderia de mână sau muselina, sunt colorate
în general în roşu, verde-pal sau maro. îşiface apariţia
culoarea negru.
E3 STILUL INTERIORULUI
Secolul XX: apariţia designului
biectul fabricat trebuie să simbolizeze
concilierea tot mai necesară între
exigenţele artistice ale artistului şi exigenţele
industriale ale producătorului, scria în 1 9 2 5
arhitectul-decorator Walter Gropius. încă
din ultimul sfert al secolului al XlX-lea,
problema aceasta îi frământă pe artişti,
printre care se numără si susţinătorii
curentului Art nouveau, şi, de altfel, ea
* t
defineşte viitoarea misiune a designerului -
cel care concepe elemente de mobilă sau
elemente decorative realizate în manieră
industrială sau standard. Istoria secolului XX
este legată de această definiţie, mai ales
începând din anii 1950, când consumul la
nivel de masă devine o realitate. Răs-
punsurile abundă, de la cele mal sobre la
cele mai excesive - practic nici o epocă nu
exploatase până atunci cu atâta vervă toate
resursele culorilor, materialelor şi formelor,
în ciuda accentelor uneori nostalgice,
multiplicarea direcţiilor şi stilurilor la
sfârşitul secolului constituie un nou punct
de reper.
Desprinderea stilului Art nouveau
Stilul modern sau Art nouveau, total diferit
de cele precedente, se dezvoltă în toată
Europa între 1885 şi începutul celui de-al
doilea război mondial. Având rădăcini
profunde în stilul englezesc Ari & Craft, el se
răspândeşte în Franţa prin şcoala Nancy,
întemeiată de Emile Galle. Respingerea
-tampu mfurmu denttfdr stilului academic este însoţită de dorinţa
creată defraţii Louis imitării naturii, de unde atracţia pentru gotic,
Majorelle şi Daum
altă sursă de inspiraţie, şi pentru arta
Art nouveau preferă
liniile sinuoase japoneză. Creatorii, de exemplu Louis
şi motiveleflorale. Majorelle, desenează astfel forme vegetale
(liane, nuferi, orhidee) şi curbe feminine, iar
unii nu ezită să folosească chiar materiale
evitate până atunci, ca fierul.
Ornamentele, anterior aplicate pe mobile,
constituie de acum înainte forma, sau chiar
structura mobilei, uneori decorată prin noul
procedeu al pirogravării. Producţia în serie de
mobile vândute în magazinele mari acce-
lerează răspândirea stilului Art nouveau,
introducând în locuinţele burgheze dulapuri,
paturi, scaune sau mese pe care se etalează,
uneori până la exces, curbe întreţesute şi
ondulaţii exuberante.
Linia şi luxu! stilului Art deco
Art deco este un stil caracteristic perioadei
interbelice. Prin formele sale adesea geo-
metrice, cu predilecţie pentru liniile drepte
în locul celor curbe, el prefigurează o
anumită modernitate, dar, prin luxul
materialelor şi bogăţia ornamentelor, se
înscrie în măreaţa tradiţie a artelor
decorative franţuzeşti. Este un fel de „cântec
de lebădă" care atinge apogeul dezvoltării în
amenajările interioare ale marilor pache-
boturi transatlantice, precum Normandie.
Mobilele concepute de Jacques-Emile
Ruhlmann îmbină astfel volumele cubice cu
esenţele rare de lemn (abanos, palisandru
sau acaju), liniile sobre si incrustaţiile în
sidef, formele simple şi placajele lăcuite în
negru sau auriu semnate de artizani de
renume c a j e a n Dunant. Fiecare obiect se
doreşte o operă de artă, iar ansamblul
încăperii este gândit ca un tot în care orice
detaliu are importanţă.
Mobilier sobru cu forme geometrice dintr-o cabină
a vasului Normandie. Pachebotul, numit „un palat
Versailles plutitor", afost un exemplu de Art deco.
 S T I L U R I DE R E F E R I N Ţr Ă

Sobrietatea funcţiona'.ismului
Funcţionalismul îşi face apariţia la începutul
anilor 1920, în Germania, sub imboldul
şcolii de arhitectură Bauhaus şi se manifestă
câţiva ani mai târziu în mobilierul francez,
gratie unor arhitecţi-decoratori ca Robert
Mallet-Stevens, Rene Herbst sau Charlotte
Perriand, eleva lui Le Corbusier. Aceştia din
urmă se îndepărtează de tendinţele stilului
Art deco, aplicând concret ideea că funcţia
determină forma
Ei predică absenţa ornamentelor şi utilizarea
de materiale noi, ca oţelul şi sticla, iar unul
dintre obiectivele lor este crearea de obiecte
simultan frumoase, funcţionale şi accesibile
tuturor.
Din această epocă datează primele canapele
extensibile si scaunele pliante din tubulatură
de otel.
După război, stilul îşi consolidează influenţa,
susrinut de progresul producţiei în serie,
Scaunele-lalea ale designeruluifinlandez Saarinen
începând din 1950, firma americană Knoll
promovate de Knoll in 1970. Creaţiile sunt tipice pentru
pregăteşte un număr mare de creatori „funcţionalismul" internaţional care se impune
americani şi europeni, cei mai remarcabili începând din 1950.
fimd scandinavii Eero Saarinen şi Alvar Aalto.
Aceşti creatori nu se inspiră deloc din stilurile unic din aluminiu învelit în plastic alb şi
trecutului, dar nu resping formele arcuite, şi şezutul din spumă de latex.
folosesc pielea şi lemnul alături de oţel
cromat şi plastic Producţia lor rămâne în Euforia inventivă a anilor 1960
topul vânzărilor. începând din 1950, setea de consum,
Scaunul-lalea creat de Saarinen este una apartamentele noi cu mobilier modular şi
dintre creaţiile celebre ale epocii, cu piciorul încastrabil şi dezvoltarea setunlor „gata de
montaj" militează în favoarea mobilelor co-
mode, uşoare şi ieftine,
în special designerii italieni, de la Gae Aulenti
la Gaetano Pesce, dar şi alţii, ştiu cum să
răspundă acestor cerinţe.
Culorile vii, interesul pentru materiale noi,
ca plasticul sau furnirul derivat din lemn,
marea libertate a formelor etc. sunt câteva
dintre caracteristicile cu care italienii
bulversează designul postbelic, îmbogă-
ţindu-i aspectul oarecum strict cu o
adevărată notă de fantezie. îndrăzneala lor
atinge punctul culminant prin 1967, mai
Fotoliul La Dorina conceput de Caetano Pesce (1969).
Formele feminine opulente exprimă inventivitatea ales sub influenţa culturii pop. Unele creaţii
veselă a designerului italian. nu lipsite de umor, de exemplu scaunul
100 STILUL INTERIORULUI
Interiorul Cafenelei Costes din Paris (1984). Prin acest Interiorul Cafenelei Marly din Luvru (1994). Creatorul Olivier Gagnere combină
aranjament, dispărut actualmente, arhitectul designer reinterpretarea unui decor luxuriant din al doilea Imperiufrancez cu un minimalism
francez Phiiippe Starck propunea continuarea epurata contemporan elegant.
şi teatrală a motivelor stilului Art deco.
Sacco (1968) - un sac de vinii umplut cu
sfere de polistiren expandat care se
adaptează formei celui care se aşază —,
cunosc un real succes. In Franţa, produ-
cătorii industriali ezită totuşi să urmeze acest
elan creator Promovarea designului se
produce în acest timp datorită unor iniţiative
precum cea a lui Prisunic care între 1968 şi
1976, vinde prin poştă creaţii originale.
In catalogul său figurează nume celebre, ca
Marc Berthier sau Olivier Mourgue. In
1969, cel din urmă prezintă scaunele de
serie Djin, cu forme ondulate, din spumă de
poliester şi ţesătură mulată, care devin
celebre, făcând parte din decorul filmului
2001: O odisee spaţială, regizat de Stanley
Kubrick.
intersectarea stilurilor
Euforia şi încrederea în viitor se diminuează
vizibil după primul şoc al preţurilor
petrolului (1973). Viitorul nu mai reprezintă
singurul orizont al resurselor artistice si
trecutul nu mai este hulit. Drept dovadă,
mobilierul rustic revine în forţă în casele de
vacanţă.
Acest val puternic se resimte în diferite
maniere în operele designerilor. Indiferent
însă care ar fi orientarea lor, ei nu se mai tem
să folosească referirile istorice şi orna-
mentaţia, apelând chiar la tehnicile artiza-
nale: „Teama noastră de trecut si de viitor a
dispărut", declară în 1980 Ettore Sottssas,
fondatorul grupului Memphis, revendicând
astfel o libertate şi mai mare. Prin formele lor
unghiulare, puţin nepotrivite pentru o
mobilă de depozitare, celebrele sale etajere
Cari ton par astfel mai mult decorative decât
funcţionale.
In Franţa, decorarea bulevardului Champs
d'Elysee, comandată de preşedintele
Mitterrand în 1983, ilustrează varietatea
prin care se exprimă gusturile în ziua de
azi cinci creatori si tot atâtea stiluri, nici
unul dintre ei necutezând să amestece
referinţe prea diferite! Printre aceştia se
numără şi Phiiippe Starck, care
reinventează clubul Art deco şi leagă
imperativele logicii industriale de aspecte
foarte ludice. In sfârşit, împingând la
extrem tendinţele calificate „postmoder-
niste". creatori ca Olivier Gagnere sau
Elizabeth Garouste şi Mattia Bonetri se
îndepărtează pe cât pot de principiile
moderniste apărute în perioada interbelică,
creând serii mici în care referinţele stilistice I
nu au nici o legătură şi se anulează
reciproc. •

Scurta trecere în revista a stilurilor
ecorările interioare au evoluat perma-
D nent sub efectul modelor uneon
trecătoare, inspirându-se adesea din stiluri
de referinţă din trecut si din creaţiile desig
nerilor. Interiorul trebuie să reflecte însă în
primul rând gusturile personale; esenţial este
să vă poarte marca şi să vă simţiţi bine.
In majoritatea cazurilor, dispuneţi deja de
câteva mobile sau obiecte ce pot servi ca
bază de pornire. Vă puteţi astfel adapta
decorul în funcţie de stilul lor sau puteţi
crea în mod deliberat o ambianţă
compozită In ziua de azi, eclecticul nu mai
deranjează şi nimeni nu vă va acuza de prost
gust dacă aşezaţi o măsuţă de sticlă în faţa
unor beijere stil Ludovic al XV-lea. Stilurile
majore prezentate aici nu sunt decât
tendinţe, pe care le puteţi modifica după
dorinţă.
INTERIOARE M O D E R N E FOARTE ECLECTICE
în prezent, elementele
decorative sunt in mod
deliberat eclectice.
Elementele
contemporane cum sunt
canapeaua, măsuţa
joasă şi pernele se
combină cu uşurinţă
cu obiectele şifotoliile
moştenite din trecut.
Interioare contemporane
La începutul secolului XXI, designul prezintă
o mare varietate. Printre elementele repre-
zentative se numără în primul rând impor-
tanţa acordată spaţiului, iluminării si efectelor
de contrast create de culori sau materiale, fie
naturale, fie sintetice. Totul are ca scop
evidenţierea liniilor mobilierului, semnat sau
nu de creatori de renume.
Idei ambientale. Pereţii sunt în general
deschişi la culoare, albi sau gri, unicolori, dar
punctaţi de tablouri. Aportul luminii naturale
este favorizat de prezenţa vitraliilor sau feres-
trelor mari. Draperiile, simple, unicolor, aduc
o pată de culoare, atunci când nu sunt
înlocuite cu jaluzele din lemn. In bucătărie şi
baie, juxtapunerea, de exemplu, a unor
mobile lăcuite sau din aluminiu lustruit şi a
unei chiuvete realizate din piatră nefinisată ar
102 STILUL INTERIORULUI

Podul constituie locul

ideal pentru a combina
structura de grinzi
rustice, mobilierul
modern sobru şi
bucătăria funcţională.

putea produce de asemenea un efect de Caracteristicile neobarocului

contrast. Organizarea reflectată de un astfel
de interior sugerează că nimic nu este lăsat la
Apartament evident întâmplare: spaţiile de depozitare sunt puse
contemporan care are în valoare şi fiecare obiect sau piesă de
îndrăzneala de a folosi mobilier are o logică. Cel puţin teoretic...
culori vii pentru a
modula spaţiul şi a pune Acest stil convine mai bine celor care preferă
In valoare un mobilier spaţiile goale în locul camerelor ticsite de
simplu cu linii pure. mobile.
Apărut pentru prima dată în Italia h
începutul secolului al XVII-lea, barocu
cunoaşte numeroase etape de dezvoltare ş
adaptare în Europa, mai ales în secolul a
XVIII-lea prin stilul francez rococo. In ani
1 9 2 0 - 1 9 3 0 , stilul revine la modă printn
parizienii înstăriţi, dar evident transformat
Charles de Beistegui, admirator al mişcăr
suprarealiste, lansează moda „neobarocă
decorându-şi apartamentul cu oglinzi c
rame aurite, stucaturi decorative, statuete d
bronz şi mobilier rococo. In zilele noastre
acest stil care amestecă kitschul cu element
ce amintesc de Evul Mediu, dar şi c
perioada lui Napoleon al III-lea, îşi găseşi
sursa de inspiraţie în toate epocile, fără
folosi cu predilecţie una singură.
Idei ambientale. Interiorul neobaroc es
evidenţiat de compoziţia teatrală, în manie
exagerată, totuşi nu lipsită de umor. Culori
şi formele sunt concrete şi accentuate. I
tr-un colţ, draperii roşu-aprins din catif
creponată cu pasmantene galbenă, în altul

lustră gigantică suspendată de un plafon
excesiv de scund. Lumina este difuză,
aproape neclară, împrăştiată de aplice aurite.
Scaunele şi gheridoanele lucrate în mod
grosolan din fier forjat sau din lemn cu
sculpturi bogate poartă semne care se doresc
ezoterice — ochi, soare, stele etc. Ele pot fi
însă şi mai simplu îmbrăcate, cu ţesături
grele în culori calde. Patul impunător este
acoperit de un baldachin din postav cu
festoane. Ansamblul, supraîncărcat şi,
uneori, puţin cam bătător la ochi, foloseşte
practic orice ca element pentru decor.
& ATENŢIE: Interesul pentru kitsch datează
cam din 1970. Cuvântul este de origine germa-
nă şi semnifică „amestec", iar în lumea artelor
denumeşte, în general şi nu fără ironie, toate
obiectele puţin ciudate sau de prost-gust a căror
urâţenie poate deveni sursă de amuzament.
Punere în scenă teatrală pentru interiorul londonez
neobaroc, în care draperiile şi poleiriiejoacă rolul unei
supralicitări decorative.
Neoclasicismul
sau întoarcerea la Antichitate
Neoclasicismul este legat de descoperirea
arheologică a oraşelor antice Pompei şi
Herculanum în jurul anului 1750. In epoca
I N T E R I O A R E M O D E R N E F O A R T E ECLECTICE
Ambianţa neoclasică
aceea renaşte gustul pentru arhitectura privilegiază claritatea
şi sobrietatea culorilor,
liniară, coloanele cu capiteluri, muluri şi in armonie cu decorul
fresce dintre cele mai variate La modă în de inspiraţie antică
timpul domniei lui Ludovic al XVI-lea, el evocând simultan
arhitectura romană
ne-a parvenit copiat în diverse maniere,
si secolul al XVIII-lea.
exagerat în exces sau, din contră, prezentând
o mare sobrietate.
Idei ambientale. Dând tonul general, pereţii
unui interior neoclasic au muluri rectilinii,
fiind adesea tapetaţi cu tapet satinat, alb
sau gri-şoarece când nu creează iluzii
optice. Pardoseala este acoperită cu gresie
albă sau dale din marmură, pentru a
reflecta mai bine lumina provenită din
ferestrele-uşi mari, cu rame din lemn.
Lustrele cu faţete de cristal pot lumina
ansamblul, alături de candelabrele dispuse
de-o parte şi de alta a şemineului sau
comodei stil Ludovic al XVI-lea. Ferestrele
sunt camuflate de draperii din mătase
având culon pale, cu dungi sau flori
rafinate, ori ţesături transparente în amestec
din bumbac şi in. Puţin prea grav pentru
un spaţiu mic, un asemenea aranjament
poate fi evident simplificat şi asociat cu
mobile modeme şi elemente kitsch, de
exemplu busturi antice pe coloane de stuc.
104 STILUL INTERIORULUI

concrete. Sunt reutilizate obiectele cele mai

Bucătărie creată de Kim
şi odiieMaitzer. Pasiunea pentru rustic
Stilul rustic rezultă de multe ori dm
organizarea unui decor interior realizat cu
mobile de familie, pline de amintiri. Este
vorba atât despre sentimente, cât şi despre
gust, subordonate însă unor reguli precise.
Acest stil decorativ îşi are originea în tradiţii
modeste care pe vremuri erau folosite la ţară,
de exemplu o albie, dar şi mobile elaborate şi
uneori foarte migăloase, inspirate din diverse
stiluri regionale (-* CASETĂ).
Idei ambientale. în general domină utilizarea
matenalelor naturale şi a mobilelor sau
obiectelor vechi. Pardoseala este din dale de
piatră brută, cărămizi de pământ ars sau
parchet, în timp ce pereţii sunt din piatră
aparentă sau acoperiţi cu un tapet cu textură
grosieră.
în mijlocul camerei de zi, simultan sufragerie
şi salon, masa din lemn masiv este încadrată
de bănci simple sau de scaune din răchită.
Prezenţa unui şemineu sau a unei sobe vechi
completează colţul pentru relaxare, dotat cu
o canapea de piele uşor uzată.
Totul tinde spre crearea unei ambianţe
calde şi primitoare: de exemplu, căpătâiul
patului -este tapiţat cu velur reiat, iar
ferestrele sunt acoperite cu draperii din
pânză grosolană. Bucătăria, foarte impor-
tantă şi care poate servi drept sufragerie,
prezintă deseori plăci de gresie dispuse în
tablă de şah, chiuvete emailate, din porţe-
lan, gresie sau cioplite în ardezie, bufet
pentru veselă sau etajere cu oale din cositor,
tingiri de aramă etc. •

Stiluri regionale
Mobilierul rustic a fost dintotdeauna opera tâmplarilor,
care uneori îşi ornau creaţiile cu diverse motive. Mai ales
anumite lăzi vechi - cufere, bufete sau dulapuri - erau
migălos lucrate; mobile pentru depozitare, ele puteau servi
şi ca scaune. Specialiştii vorbesc totuşi despre „stilurile
regionale" abia din secolul al XVIII-lea, perioadă în care
artizanii fiecărei provincii au reluat stilurile naţionale,
interpretăndu-le însă în manieră foarte personală.
Diferenţele de la o regiune la alta pot fi marcante, desigur
în ceea ce priveşte ornamentaţia, dar şi tipul mobilierului:
de exemplu, suportul pentru scurs brânza nu exista decât
în nordul Franţei, în timp ce rafturile, rezervate vaselor de
Bufet de vase bearnez. Mobilă bretonă cositor, existau doar în partea centrală.
din regiunea Pont-Aven.
 INTERIOARE MODERNE FOARTE ECLECTICE

Pasiunea pentru obiectele de altădată

A tracna faţă de obiectele sau stilurile
născute în afara Europei nu datează de
ieri, ci s-a dezvoltat în secolul al XlX-lea, sub
efectul colonizărilor şi, mai ales datorită
admiraţiei pentru arta africană, de la
începutul secolului XX. Prezente de la un
capăt la celălalt al lumii, mai degrabă
fenomene supuse modei decât stilun în
adevăratul sens al cuvântului, interioarele
Mobile joase cu linii geometrice, tonuri sobre, materiale tije cu inele sau storuri viu colorate. •
naturale şi cateva elemente de decor împrumutate
din Japonia - ambianţă ce tinde spre seninătatea „zen".
taburete micuţe etc. Aflat la nivelul solului
sau pe un suport de lemn aparent, patul este
realizat dintr-o rogojină de paie, iar salteaua
din bumbac. în acest cadru minimalist, foto-
grafiile din vacanţă ale familiei si bucheţelele
de flori uscate sunt, în cazul ideal, proscrise.
Acumulările modei „etnice"
în sine, aceste interioare nu evită deloc abun-
denta de obiecte, în general artizanate
africane sau orientale. Frecvent totul este
organizat în aşa fel încât servirea mesei şi
odihna să se desfăşoare cu plăcere la nivelul
solului - astfel se justifică abundenta
pernelor şi taburetelor dispuse în jurul unei
mese joase din lemn grosolan înfrumuseţate
cu sculpturi, în apropierea unei saltele
acoperite cu un material textil ce ţine loc de
canapea. Podeaua poate fi acoperită de mici
cărămizi pătrate, micuţe, specific marocane,
de covoare orientale sau de ţesături colorate
dm Asia Centrală. Pereţii, în nuanţe calde sau
uneori doar pur şi simplu văruiţi, sunt
acoperiţi cu stofe colorate, draperii agăţate pe

numite „zen" sau „etnice" demonstrează

astăzi pasiunea pentru vremurile de altădată.

Ambianţa „zen"
Calificativul „zen" aplicat decorărilor interi-
oare este puţin inadecvat. El tinde să evoce
imaginea seninătăţii onentale, accentuând
sobrietatea precisă a elementelor tradiţionale
japoneze. De fapt, stilul zen se inspiră din
stilul contemporan în versiunea sa cea mai
puţin încărcată. în astfel de interioare, spaţiul
este deschis şi modular graţie pereţilor
despărţitori translucizi. Pereţii şi podeaua
sunt acoperite cu materiale naturale: lână,
stuf sau paie. Lemnul este lăcuit în negru,
alb, sau în nuanţe roşiatice în cazul esenţei
Abundenţă de obiecte din Africa sau Asia, covoare si
acaju. Mobilierul se doreşte utilitar, fără orna- tesături diverse, culori bogate pentru a sugera călătoriile
mente inutile: o măsuţă simplă joasă, fără a renunţa la un anumit grad de confort.
 Tehnici
4

108-135
Zidărie Acoperiş Uşi, ferestre,
obloane
si securitate

192-240
Acoperiri
si lucrări
299-340
Aplicarea Montarea Tâmplărie
acoperirilor acoperirilor
pe plafoane pe pardoseli
şi pereţi
 Tehnici si
5 lucrări

ZIDĂRIE

P. 109 Pentru începători LUCRĂRI

Construirea unui zid din cărămizi

Construirea unui zid din moloane
sau prefabricate
P. 121 Realizarea unei tencuieli din mortar
P. 122 Construirea unui perete din chirpici
MATERIALE
DE CONSTRUCŢII P. 124 Construirea unui perete despărţitor
din panouri
P. 110 Materiale de construcţii P. 125 Construirea unui perete despărţitor
P. 112 Ipsos din plăci de ipsos

P. 113 Mortar P. 126 Construirea unui perete despărţitor

din zidărie
P. 115 Mortar antiigrasie
P. 128 Dublarea unui perete plan
P. 116 Beton
P. 129 Dublarea unui perete neregulat
P. 130 Găurirea sau dărâmarea unui perete
P. 132 Realizarea unei tencuieli calcio-vecchio
P. 134 Turnarea unei plăci de beton
 I M P O R T A N T Î N A I N T E DE A Î N C E P E ! 109

Pentru începători

Purtaţi mănuşi
1 de protecţie
Mânuşi de menaj pentru lucru şi aplicarea mortarului sau
ipsosului; mânuşi de zidar, foarte groase, pentru muncile
brute, mai ales cele cu prefabricate de ciment. Atenţie
la deshidratarea mâinilor şi la infectarea zgârieturilor,
care sunt practic inevitabile.

Aveţi grijă
2 de unelte
După fiecare utilizare şi înainte ca lianţii să se întărească,
este bine să curăţaţi toate sculele cu care aţi lucrat
şi aţi manipulat mortarul, betonul, ipsosul etc. Materiale în amestec
gata preparat
Atenţie la soare
3 şi la ploaie
Sunt excelente pentru lucrările
ocazionale: astuparea unei găuri,
finisarea unei suprafeţe mici,
Mortarul are nevoie de condiţii bune pentru a face priză improvizarea unui grătar etc.
şi a se usca. Sub un soare torid, acoperiţi-l cu cârpe groase Dacă nu sunteţi familiarizat cu
sau saci umezi (de hârtie, iută), ori umeziţi-l cu apă tehnicile zidăriei, le veţi aprecia,
pulverizată fin, pentru a evita uscarea prea rapidă. în caz deoarece prezintă avantajul

4
de ploaie, protejaţi-l cu prelate sau cu folii de plastic.
Dacă aveţi nevoie
9
de mult nisip
Nisipul se cumpără la volum (unitatea de măsură este
metrul cub) şi este transportat cu camioane de 3,5 sau 7 m*.
Este greu de verificat dacă într-adevăr cantitatea comandată
corespunde cu volumul livrat, deoarece încărcarea se face
după greutate; nisipul ud este mai greu şi mai „ umflat" -
acelaşi nisip uscat va avea volumul mai mic.
de a scăpa de materiale excedentare
ce trebuie stocate şi de amestecuri
aproximative.
t La produsele din pulberi (ciment,
mortar, ipsos etc.), ajunge să adăugaţi
apă suficientă pentru obţinerea
preparatului şi rezistenţei dorite.
^ La produsele subformă de pastă
(clei, scliviseală, adezivi ce urmează
să se întărească), nu trebuie să
amestecaţi nimic!
Deşi această soluţie este mai scumpă
decât cea clasică, vă poate atrage,
fiindcă oferă produse foarte simplu
de utilizat.
 110 ZIDĂRIE
ALPHA BANK
®
Vorbeşte cu
Alpha Bank!
Pentru câ Alpha Bank
vă oferă credite în lei sau
valută pentru repararea,
construirea sau
cumpărarea casei dvs.
Cu o perioadă de
rambursare de până
la 10 sau 25 de ani,
creditele Alpha Housing
nu necesită giranţi
şi vă oferă gratuit
o Asigurare de Viaţă.
Alpha Bank va acoperi
până la 75% din suma
investită. Rata dobânzii
e fixă sau variabilă,
iar în plus vă oferim
şi un card Alpha Visa
Electron.
Alpha Bank face pane
din Alpha Bank Group,
cel mai mare grup
al sectorului privat din
Grecia şi este una dintre
cele mai mari bănci
comerciale din România.
Vizitaţi-ne pe Internet
la www.alphabank.ro
( - » ADRESE UTILE).
Pereţi despărţitori din teracotă
Plăci de teracot de dimensiuni mari (trei placi pe metru
pătrat) care permit realizarea de pereţi interiori de diverse
grosimi (între 4 şi 10 cm). Se asamblează graţie unui sistem
uluc şi lambă, utilizând adezivi speciali.
Materiale de constructil
I n trecut, construcţiile obişnuite se rea-
lizau cu materiale locale, de exemplu,
doar cei bogaţi puteau să aducă piatră din
alte locaţii.
Astăzi, materialele extrase din carieră sunt în
general scumpe, dar exista substituenţi care
permit realizarea de construcţii solide.
Piatră
Piatra de construcţii, neapărat rezistentă la
ger, se prezintă sub diverse forme:
- în stare brută, pentru construcţii rustice;
- cioplită, tăiată în blocuri paralelipipedice
sau fasonate bizotate, şi montate ca prefa-
bricatele cu rosturi încrucişate pentru pereţi
şi faţade;
- tăiată în dale pătrate, dreptunghiulare sau
de formă neregulată, utilizate pentru par-
doseli, terase sau alei, sau la placarea pere-
ţilor de beton sau din prefabricate.
Cărămidă
Cărămizile sunt blocuri de argilă arsă în
cuptor. Culoarea lor depinde de calitatea
argilei şi de tipul de ardere.
Dimensiunile sunt deseori indicate în aceeaşi
ordine: grosime, lăţime, lungime.
Cărămizi pline simple. Cu aspect brut şi
dimensiuni normale ( 5 , 4 x 1 0 , 5 x 2 2 cm),
permit construirea pereţilor sau placarea cu
ipsos, ciment ori tencuială calcio-vecchio.
Cărămizi pline deco atixe Cu elemente
decorative obţinute în cuptor, au dimensiuni
standard (5,4 x 10,5 x 22 cm) sau mai
înguste („jumătăţi", 5,4 x 5,4 x 22 cm)
pentru finisajele de la capete de rând,
pervazuri de ferestre, coame de ziduri sau
stâlpi etc.
Cărămizi refractare. Concepute pentru a
rezista la temperaturi ridicate (în şemineuri,
grătare, cuptoare pentru pâine etc.).
Cărămizi pline perforate. (A nu se confunda
cu cele cu goluri.) Permit reducerea greutătii
structurilor neportante.
Cărămizi pentru rigips. înguste şi cu goluri,
servesc la construirea pereţilor despărţitori
neportanţi şi la dublarea pereţilor. Dimen
siunile curente sunt: 5 x 40 x 50 cm.
Deoarece sunt aparente, trebuie acoperite
cu rigips.
Cărămizi pentru rigips „format mare".
Dimensiunile lor mari (66 x 50 cm) permit
realizarea unor pereţi despărţitori mai solizi şi
mai rapid decât cu cărămizile pentru rigips
clasice.
Unele modele dublate de vată minerală sunt
apreciate pentru calităţile fonice.
Cărămizi cu goluri. Blocuri cu pereţi des-
părţitori, relativ uşoare, utilizate pentru
construirea pereţilor exteriori şi interiori.
Dimensiunile lor curente sunt 20 x 40 cm, cu
diverse grosimi (8, 11, 15, 20, 25 şi 30 cm).
Sunt izolatori termici.
Pentru o izolare şi mai bună, se utilizeaza
cărămizi cu goluri cu rosturi întrerupte:
mortarul de legătură nu este întins pe toată
suprafaţa, ci pe două benzi separate, ceea ce
permite circulaţia aerului.
Prefabricate, dale
şi plăci de pavaje
Prefabricate din beton. Materiale care
permit montarea rapidă a unui perete, dar
care trebuie placate.
 M A T E R I A L E DE C O N S T R U C T1 I I 111

Dimensiunile curente sunt 20 x 5 0 cm,

TIPURI DE CĂRĂMIZI
cu grosimea de 5, 10, 15, 20 sau 25 cm.
Prefabricatele pline, foarte grele, servesc
la construirea asizelor, dar prefabricatele
cu goluri sunt mai utilizate. Primul rând
se aşază pe un tălpig de beton (cu faţa
perforată spre spate) pe un pat de
mortar.
Dale din beton de criblură. Pavează rapid şi
cu cost redus terasele sau aleile. Se aşază una
lângă alta pe un pat de nisip. Dimensiunile
sunt variabile (30 x 30, 40 x 40 sau 50 x 50
cm) la grosimea de 3 sau 4 cm.
Plăci de pavaje. Se aşază pe un pat de nisip şi
sunt rostuite cu nisip:
- plăcile de pavaje din beton sau din cără-
midă obişnuită se aşază pe rânduri, decalând
rosturile;
- plăcile de pavaje autoblocante se îmbucă,
formând un pavaj regulat în care elementele
alcătuiesc un tot.
Combinând culori contrastante sau, dim- 1. Cărămidă plină simplă (5,4 x 10,5x22 cm).
potrivă, camaieuri, se obţin rezultate deco- 2. Cărămidă plina decorativă colorată la foc (5,4 x 10,5 x 22 cm).
rative cu efecte frumoase. 3. Cărămida perforata (5,4 x 10,5 x 22 cm).
4. Jumătate de cărămidă (5,4 x 5,4 x 22 cm).
5. Cărămidă pentru rigips subţire, pentru pereţi despărţitori.
Dale şi plăci de ipsos 6. Cărămidă cu goluri, clasică pentru ziduri exterioare.
Dale de ipsos. Servesc la realizarea pereţilor
despărţitori.
De dimensiuni mari (66 x 50 cm, cu
grosimi de 4, 5, 6, 7 şi 10 cm), se îmbină Cărămidă „în fagure"
prin uluc şi lambă şi se asamblează cu un Materialele de constructie
adeziv special pe bază de ipsos. Feţele pot fi surse de poluare
perfect netede acceptă toate tipurile de a aerului din interior.
placări murale. Teracota nu conţine nici un
Plăci de ipsos. Permit montarea rapidă a poluant şi este frecvent
pereţilor despărţitori sau dublarea pereţilor preferată de constructori.
si plafoanelor. Cu cărămizile „m fagure"
Se taie cu ferăstrăul sau cutterul şi se puteţi construi pereţi
montează prin şuruburi, una lângă alta, pe izolatorifară a utiliza materiale termice suplimentare,
o structură de lemn sau metal. Dimen- deoarece cărămida cu alveole multiple asigură singură
siunile curente sunt 1,20 x 2,50 m sau izolarea peretelui. Căldura care trece de la o faţă la
2,60 m, la grosimi de 13 sau 15 mm (10 cealaltă trebuie să străbată un veritabil labirint interior,
mm pentru plăcile dublate de termoizo- care îi încetineşte avansarea. De asemenea, un perete
lanţi, care se lipesc pe peretele care trebuie expus soarelui restituie noaptea - cu un decalaj de
izolat). • douăsprezece ore - căldura acumulată în timpul zilei
112 ZIDĂRIE

Ipsos
psosul este sulfat de calciu anhidru Lăsaţi câteva minute amestecul, exami-
I obţinut din gips (sulfat de calciu hi-
dra tat) măcinat foarte fin şi deshidratat. La
nându-1. începutul prizei este anunţat de o
uşoara încălzire şi de îngroşarea amestecului,
contactul cu apa are loc o reacţie fizico-chi- întotdeauna pregătiţi ipsosul în cantităţi mici
mică, care determină cristalizarea rapidă şi pe care să le utilizaţi rapid.
întănrea amestecului. Duritatea finală a ipsosului depinde parţial de
Există mai multe calităţi de ipsos, care se cantitatea de apă cu care este amestecat. •
deosebesc în funcţie de dimensiunile particu-
lelor (ipsos foarte fin pentru modelaj, ipsos
mai grosier pentru construcţii etc.) şi de
rapiditatea prizei.
De exemplu, pentru montajul pereţilor des-
PREPARAREA IPSOSULUI
părţitori din dale se utilizează ipsosul adeziv,
nu cel obişnuit, care conţine încetinitori de
priză pentru a-i facilita utilizarea şi care este
folosit la tencuieli.

Preparare
Prepararea ipsosului se face în trei etape
( - * SECVENŢĂ). Mai întâi, turnaţi apă, apoi
1. Utilizaţi un recipient corespunzător.
ipsosul „în ploaie" şi amestecaţi treptat, Turnaţi cantitatea de apă necesară
întoarceţi ansamblul fară gesturi bruşte. amestecului.

DOZARE

Volumul obţinut după amestecare corespunde aproximativ cu

volumul apă + ipsos.
Proporţia amestecului (în litri)
Densitate ipsos Apa Ipsos

Ipsos afânat î 1,25

Ipsos normal î 2. Risipiţi pulberea, lăsând-o să cadă
1,75
pe suprafaţa apei. Vărsaţi toată cantitatea
Ipsos dens î 2.25 de ipsos şi întoarceţi lin ansamblul,
pentru a obţine o repartiţie uniformă.

Ipsos mort
Nu adăugaţi niciodată apă sau ipsos la un amestec care
a început să facă priză. O asemenea acţiune are frecvent
efectul „omorârii" amestecului şifabricării de ipsos mort,
cu rezistentă şi aderentă slabă,
în timpul p epararii, dozaţi ipsosul cu precizie.
Dacă nu vă convine consistenţa obţinută, nu încercaţi
î. Amestecaţi lent. Utilizaţi mistria până la
s-o rectificati; aruncaţi amestecul înainte de a se fi întărit fundul cuvei. Lăsaţi câteva minute. Dacă
complet şi preparaţi altul, modificând proporţiile. amestecul se îngroaşă, utilizaţi-l rapid.

Mortar
0 entru realizarea unor construcrii
solide, trebuie montate între ele
pietre, cărămizi sau prefabricate cu ajutorul
mortarului sau al betonului. Pentru
finisajele interioare, sunt necesare produse
ca ipsosul.
Compoziţia mortarului
Mortarul obişnuit este constituit dintr-un
liant (ciment şi/sau var stins), din granule
foarte fine (nisip sau de altă natură) şi apa
Apa face ca amestecul să fie onctuos şi
reacţionează cu liantul, care se cristalizează si
formează o masă dură.
Excesul de apă se evaporă şi mortarul se
usucă, mărindu-si duntatea, care va fi maxi-
mă după trei-patru săptămâni.
Unele mortare, alcătuite din lianţi sintetici,
din granule selectate şi/sau din aditivi au
caracteristici specifice: mortare adezive
pentru lipirea plăcilor, mortare pentru
rosturi, mortare cu priză rapidă etc.
Lianţi
Pentru mortarele pe care le preparaţi
singuri, utilizaţi ciment şi/sau var în locul
liantului
Ciment cenuşiu. Este cimentul obişnuit
Artificial (indicativ CPA 45 sau 55, în funcne
de rezistenta la compresie) sau compozit
(indicativ CPJ 35, 45 sau 55), obţine un
mortar dur şi foarte rezistent, impermeabil,
dar care se poate fisura.
Ciment alb. Poate înlocui cimentul cenuşiu
pentru asamblarea matenalelor de culon des-
chise, însă calităţile sale mecanice sunt
inferioare.
Ciment rapid. Ciment cu priză foarte rapidă
(10-30 mm), utilizat pentru fixări.
Var hidraulic. Cu varul natural (indicativ
XHN) sau artificial (XHA) se obţin mortare
onctuoase, mai puţin rezistente decât cele
pe bază de ciment, dar mai flexibile şi uşor
permeabile, ceea ce permite ca materialele în
contact să poată „respira".
M A T E R I A L E DE C O N S T R U C Ţ I I
Importanţa timpului i
Utilizaţi mortarele şi betoanele în ora imediat următoare
preparării. Pentru lucrările ce nu necesită o rezistenţă
excepţională (de exemplu, ziduri ornamentale de piatră),
se poate, la limită, „reanima" un mortar care a început
să se întărească, adăugând puţină apă şi amestecând cu
mistria. Atentie însă: rezistenta mecanică i se diminuează.
Amestec ciment-var hidraulic. Duce la obţi-
nerea de „mortare mixte", care oferă mai
puţină rezistenţă, dar mai multă flexibilitate
decât mortarul de ciment pur.
Nisip
Trebuie să fie cât mai inert posibil: înlăturaţi
sarea, murdăriile, sedimentele sau resturile
organice. Cel mai bun este nisipul de râu, ale
cărui grăunţe rotunjite nu depăşesc diametrul
de 0,5 mm.
„Trei la unul"
devine „şase la trei"
De la i ianuarie 2002, sacul de ciment
de 50 kg a dispărut, fiind înlocuit
de cel de 35 kg. Această reducere
cu 30% a greutăţii îi mulţumeşte pe toţi
utilizatorii, dar, atenţie! - cei care sunt
obişnuiţi cu dozarea pe 50 kg trebuie
să-şi modifice calculele.
Dacă pentru obţinerea unui mortar bun
sunt necesare 350 kg de ciment la 1 m3
de nisip, vorfi necesari 10 saci de
ciment, nu 7! Iar clasica formulă
„trei la unul" (trei roabe de nisip pentru
un sac de ciment) îşi pierde
valabilitatea şi devine „trei la unul şi
jumătate" sau „şase la trei"!
114 ZIDĂRIE

— un monar prea uscat are aderenţa redusă şi

Atenţie la soare, ploaie şi ger!
Mortarul trebuie să se prindă şi să se usuce în condiţii bune.
Sub un soare torid, acoperiţi-! cu prelate sau saci uzi
(hârtie, iută etc.) sau umeziţi-l cu apă pulverizată,
pentru a evita uscarea prea rapidă. Dacă plouă, protejaţi-!
cufolii de plastic. Mortarul şi betonul obişnuit crapă la ger
dacă mijlocul nu este perfect uscat. Pentru a evita
să se spargă şi să se fărâmiţeze, amestecaţi un aditiv
antigel.
rămâne friabil după uscare.
Mortarul cu dozarea corectă a apei trebuie să
fie onctuos, cu aspect uşor uleios, totuşi
consistent pentru a nu luneca de pe mistria
înclinată.
In momentul amestecării, aportul de apă
depinde de starea dorită. Este imposibil de
oferit o proporţie precisă; în funcţie de natura
nisipului şi de umiditatea sa, dozarea va fi
diferită.

Apă Prepararea mortarului

Apa pentru preparare, curată şi limpede,
trebuie dozată cu zgârcenie:
— un mortar prea bogat în apă nu are
stabilitate: se contractă la uscare şi rămâne
poros, prin urmare sensibil la infiltraţii şi ger;
Puteţi să amestecaţi mortarul manual, cu o
lopată pe sol curat sau, dacă o permit
cantităţile, cu o mistrie, într-o cuvă din
material llexibil (cauciuc, plastic etc.).
Procedaţi în patru etape (-» SECVENŢĂ). •

DOZĂRI
PREPARAREA MORTARULUI
în funcţie de alegerea ingredientelor
şi de proporţiile amestecului, se obţin mortare
pentru diverse lucrări (fixare, tencuire etc.).
• Volum de nisip uscat care se amestecă cu un sac de ciment.
Pentru un sac de ciment... de 50 kg de 35 kg
Nisip Nisip
(1) I)
Montare materiale
1. Introduceţi ingredientele 2. Amestecaţi „pe uscat" - moloane din piatră 110
ingredientele, cu ajutorul mistriei, 77
într-un recipient adecvat.
-cărămizi pline 100-125 70-88
Fiţi precişi în dozarea cimentului, până la obţinerea unui amestec
varului şi nisipului. Ele determină de culoare uniformă. -cărămizi cu goluri 140 98
soliditatea preparatului. Realizare tencuieli
- strat amorsă 90 63
-strat tencuială 110 77
-strat finisaj 140 98
• Volum de ciment care se amestecă cu i m3 de nisip fin
-Eentrui ms de nisip... Ciment Saci Saci
(kg) de ciment de ciment
de 50 kg de 35 kg
Montare materiale
- moloane din piatră 450 9 13
3. Formaţi un crater în centrul 4. Pe măsură ce turnaţi apă, -cărămizi pline 400-450 8-9 11-13
amestecului şi turnaţi apa, puţin surpaţi pereţii craterului şi -cărămizi cu goluri 350 7 10
câte puţin. Utilizaţi cât mai puţină amestecaţi preparatul, Realizare tencuieli
apă; nu depăşiţijumătate din întorcânduI de câteva ori cu
- strat amorsă 550 11 16
volumul cimentului. mistria până la obţinerea unei
paste plastice şi onctuoase. -strat tencuială 450 9 13
-strat finisaj 350 7 10

Mortar antiigrasie
Z idăriile vechi, umede şi acoperite de
salpetru sau mucegai pot beneficia de
un tratament de salubrizare: aplicarea unui
mortar special (Terrasan).
Formarea mucegaiului
Prezenţa mucegaiului indica infiltrarea apei în
zidărie. Peretele se comporta ca un burete:
trage din sol apa încărcată cu săruri
(carbonaţi, sulfaţi etc.).
In timp, apa se evaporă şi sărurile se
acumulează în interiorul peretelui. Dacă
APLICAREA MORTARULUI ANTIIGRASIE
Pe un perete de piatră afectat
de igrasie şi cu depuneri de sal-
petru, începeţi printr-o pregă-
tire atentă.
Pe un perete neted construit
din pietre dure, neporoase, aşe-
zaţi o plasă galvanizata care va
facilita prinderea primului strat de
mortar proiectat de mistrie.
i
M A T E R I A L E DE C O N S T R U C T I I 115
acesta se umezeşte din nou sărunle se umflă
şi pot fărâmiţa tencuiala. Bacteriile - care se
hrănesc cu amoniac şi carbonaţi - dau
naştere mucegaiului
Remediu
Mortarul antiigrasie are o reţea capilară im-
portantă care facilitează evaporarea apei şi
stochează sărurile în microrezervoare; două
funcţii care evită apariţia petelor şi fărâmiţarea
tencuielii. Aplicarea sa se efectuează în trei
straturi succesive (-» SECVENŢA). •
Eliminaţi toate părţile friabile înlocuiţi pietrele lipsă sau
şi găuriţi rosturile pe o adân- sparte cu elemente sănătoase,
cime de câţiva centimetri. Spă- pe care le fixaţi cu mortar.
laţi peretele cu un jet de apă.
Amestecaţi din nou mortar Mortarul antiigrasie poate fi
antiigrasie. Aplicaţi I pe toată lăsat neacoperit sau acoperit cu
suprafaţa. A doua zi, aplicaţi un o tencuială de finisare. Cu cât
al treilea strat pentru obţinerea unei va fi mai gros, cu atat tratamentul va fi
grosimi de 15-20 mm Pentru o mai mare mai eficient.
ficacitate, este recomandabil sa aplicaţi
mortarul pe ambele feţe ale peretelui.
116 ZIDĂRIE

Beton
etonul este compus dintr-un liant
B (ciment cenuşiu CPA sau CPJ) nisip,
apă şi conglomerate a căror mărime variază în
funcţie de utilizarea dorită: nisip cu grăunţe
mari pentru betoanele fine mărgăritar pentru
betoanele de umplutură (fundaţii, dale,
lintouri etc.), pietriş (funduri de şanţuri sau
fundării de plăci turnate pe sol etc.)
sunt mai izolatoare decât cele clasice, dar
rezistenţa lor mecanică este mai mică.
Unele produse amestecate în mortare şi
betoane le conferă caracteristici particulare.
Poate fi vorba despre simpli coloranţi sub
formă de pulbere sau de produse mai
sofisticate, ca antigel, plastifianţi, acceleratori
sau încetinitori de priză etc.

Adjuvanţi
Betoanele uşoare pot fi preparate utilizând, în
locul conglomeratelor, puzzolane concasate
Qavă vulcanică poroasă) sau vermiculit
(grăunţe de mică expandată). Aceste betoane
Conglomerate
Proporţiile lianţilor şi nisipului sunt în gene-
ral identice pentru beton şi mortare: conglo-
meratele sunt cele suplimentare. Ele conferă
betonului soliditate; sunt particule cu

PREPARAREA BETONULUI

ciment
sau var

pietriş

D Pregătiţi compoziţia. Turnaţi Adăugaţi liantul. Vărsaţi ci- Amestecaţi „pe uscat". Cu
pietrişul pe sol sau pe o targă, mentul sau varul pe vârful ajutorul unei lopeţi, amestecaţi
apoi adăugaţi cantitatea de piramidei. Respectaţi dozările toate componentele până când
nisip necesară. indicate. compoziţia capătă o culoare uniformă.

b Adăugaţi apa. în vârful gră-

mezii, faceţi un crater în care
vărsaţi puţină apă. Năruiţi
pereţii craterului în apă si amestecati
întruna.
Adăugaţi apă atât cât este
necesar. Dacă amestecul este
• • prea uscat, adăugaţi apă cu
stropitoarea şi reveniţi la lopată,
pentru a înmuia preparatul.
Obţineţi consistenţa cores-
• H punzătoare. Amestecati beto-
I I nul până când este ferm.
Utilizaţi-I în ora următoare.
 M A T E R I A L E DE C O N S T R U C T» I I 117

diametrul de 1—50 mm (pietriş, mărgăritar),

ce trebuie alese în funcţie de destinaţia Beton celular
betonului. Un conglomerat din pietre Betonul celular este o compoziţie (ciment, nisip, var etc.)
concasate cu feţe tăioase este mai dificil de durificată la căldura unei autoclave. Tăiate in blocuri,
amestecat decât pietrişul de râu cu particule plăci, panouri etc., aceste elemente sunt destinate realizării
rotunjite. pereţilor, pereţilor despărţitori şi plafoanelor pentru
locuinţe.
Dozări
Betonul fiind material de umplutură, dozările
sunt determinate în funcţie de volumul dorit.
Poate părea ciudat că prin amestecarea a
aproximativ 1,5 m 3 de materiale rezultă 1 m 3
de beton. De fapt, nisipul şi liantul umplu
spatiile goale dintre pietricele.

DOZĂRI

Cantităţile de nisip, conglomerate şi ciment pentru

a obţine im3 de beton Casă construită din beton celular.
Nisip Conglomerat Ciment
(pe kg) Cu aspect albicios, betonul celular are o structură alveolară
(1) (0
care-i conferă calităţi izolatoare. Ignifug, este recomandat
Beton nearmat:
-fundaţii 600 600 (C) 250 pentru construirea pereţilor parafoc şi a şemineurilor.
- şapă pe placă 400 800 (F) 300 Montarea sa nu prezintă dificultăţi: plăcile şi blocurile
- plăci turnate 250 900 (F) 350 se manipulează cu uşurinţă, se taie cu ferăstrăul de mână,
Beton armat: se îmbucă şi se lipesc cu ajutorul unui mortar special.
- plăci pe sol 800 400 350 Betonul celular este
(MsauG) uşor (500 kg/m3),
-stălpi, lintouri 450 750 (F) 400
dar solid şi rezistent.
* F: pietriş fin şi mic; M: pietriş mijlociu si mare; G: piatră mare. Densitatea sa este mai
mică decât a apei, astfel
că un bloc pluteşte pe
Preparare apă ca un aisberg!
Amestecarea betonului se poate face cu
lopata, pe un sol curat (-» SECVENŢA) sau pe o
targă de amestec.
Daca aveţi acces la o betonieră:
Plăcile de beton celular se decupează
^ înclinaţi cuva şi turnaţi în ordine nisipul, cu ferăstrăul de mană şi se asamblează
conglomeratele şi cimentul. cu un mortar special
^ După ce amestecul este omogen, turnaţi
apa, puţin câte puţin, pâna la obţinerea
consistenţei dorite. Beton livrat proaspăt
^ Lăsaţi betoniera să se rotească timp de Dacă aveţi nevoie de o cantitate mare de
câteva minute înainte de a utiliza mortarul beton (pentru fundaţii, dale etc.), este
sau betonul. preferabil să fie livrat cu betoniera. Amestecul
onctuos, efectuat în timpul transportului, va
sosi gata de turnare. •
118 ZIDĂRIE

Construirea unui zid din cărămizi

B onstruirea unui zid sau a unui perete
despărţitor din cărămizi pline este de
luat în considerare dacă lucraţi cu materiale
DISPUNERE

în tradiţia locală pe care doriţi să le păstraţi

aparente. In acest ultim caz, se utilizează
cărămizi obişnuite pictate, sau cărămizi
numite Vaugirard, cu aspect de flacără
1. In lungime
jumătate
Dispunere
Cărămizile permit diverse dispuneri (sau
©Cărămidă Vaugirard
asamblări). Alegerea depinde de ceea ce
intenţionaţi să obţineţi Qătimea peretelui,
tradiţii locale efecte decorative). Iată trei
- dalta pentru cărămizi 2. în lăţime
- sfori exemple de dispuneri:
în jumatate
- mistrie pentru rosturi în lungime. Dispunerea utilizată curent cărămidă.

-fir cu plumb pentru ridicarea zidurilor simple. Construcţia

- riglă mare poate ajunge la o duzină de rândun, fără
- ciocan riscuri pentru soliditatea sa.
- nivelă cu bula
în lăţime. Opţiune care permite realizarea
- mistrie 3. Alternativ
unui zid lat de 22 cm - lungimea unei
cărămizi clasice —, care va avea o bază mai
bună decât dispunerea precedentă, dar va în lăţime între două rânduri de cărămizi
necesita mai multe cărămizi. aşezate în lungime.
Alternativ. Dispunere care serveşte, ca şi cea
precedentă, la ridicarea unui zid lat de 22 cm, Construire
dar cu un aspect mai puţin regulat. Constă Construirea unui zid dm cărămizi necesită o
din intercalarea unui rând de cărămizi aşezate baza solidă: placă sau talpă de betonarmat.

TĂIEREA UNEI CĂRĂMIZI IN DOUĂ

Marcaţi linia de tăiere. Cu

ajutorul unui colţar şi al unui
creion, trasaţi linia de tăiere pe
mijlocul cărămizii, pe toate cele patru
laturi.
Tăiaţi cu târnăcopul. Adânciţi
linia cu vârful unui târnăcop,
pentru a cresta uşor cele patru
laturi, apoi loviţi puternic.
B Tăiaţi cu o daltă pentru cără-
mizi. Această posibilitate alter-
nativă are acelaşi rezultat doar
scula se schimbă. După ce aţi crestat
linia de tăiere, loviţi puternic dalta cu
barosul.

Această talpă trebuie să fie mai lată decât
grosimea zidului cu cel puţin 10 cm (15 cm
pentru zidurile mici şi 2 0 - 2 5 cm pentru
ziduri mai mari).
Fiecare rând de cărămizi trebuie să fie perfect
orizontal şi aliniat în raport cu cel precedent.
Dacă trebuie să suprapuneri mai multe
rânduri de cărămizi, al doilea rând trebuie să
înceapă cu o jumătate de cărămidă. De aceea
trebuie să învăţaţi să tăiaţi cărămizile în două
(-» SECVENŢĂ).
Operaţiuni preliminare
^ Trasaţi pe sol amplasarea viitoarei
construcţii.
y întinderi sfori, pentru a materializa feţele
exterioare ale zidului.
CONSTRUIREA UNUI ZID DIN CĂRĂMIZI
sfoară ce delimitează nivela
D Fixaţi primul rând. Aşezaţi primul rând de
cărămizi pe talpa de beton. întindeţi două
sfori, pentru a materializa feţele exterioare
ale zidului. Verificaţi orizontalitatea lucrării, apoi
fixaţi cu mortar al doilea rând de cărămizi, deca-
lând rosturile, pentru a ranforsa ansamblul
fir cu plumb
K J
Terminaţi interiorul. Dacă aţi terminat
colţurile sau extremităţile, umpleţi inte-
riorul zidului. întindeti o sfoară între două
cuie, care vă va servi ca ghid pentru a cimenta
cărămizile unui rând. Deplasaţi sfoara pentru
rândul următor.
L U C R Ă R I 119
• Săpaţi un şanţ de aproximativ 10 cm
adâncime şi umpleţi-1 cu beton.
^ După întărirea completă, fundaţia este
terminată. Aşezaţi deasupra primul rând de
cărămizi, fără a le cimenta, doar pentru a
evalua lăţimea zidului.
Construirea zidului
Preparaţi mortarul (-» p. 114). Ridicaţi cără-
mizile aşezate anterior şi muiaţi-le într-o cuvă
cu apă curată. După aceea treceţi la con-
struirea propriu-zisă (-» SECVENŢĂ). Patul de
mortar care separă fiecare cărămidă trebuie să
aibă grosimea de aproximativ 1 cm. •
nivelă
Montaţi mai întâi extremităţile (sau
colţurile) construcţiei. Verificaţi-leîn mod
• • regulat orizontalitatea şi perpendicula-
ritatea cu ajutorul unui fir cu plumb şi al unei
nivele cu bulă de aer.
Mistrie pentru rosturi.
K
B Neteziţi rosturile. Pe măsură ce lucraţi,
utilizaţi o mistrie pentru rosturi pentru a da
formă rosturilor, care trebuie să fie uşor
retrase în raport cu feţele cărămizilor. Curăţaţi
imediat surplusul de mortar.
drept rotunjit înclinat
Tipuri de rosturi.
Secţiunea mistriei
pentru rosturi determină
forma rostului.
120 ZIDĂRIE
Construirea unui zid din moloane
sau prefabricate
entru construirea unui zid, puteţi
sfoară
alege între moloane, prefabricate şi
- mistrie pentru rosturi
alte materiale ca blocuri din teracotă şi
- fir cu plumb cărămizi cu golun
- nivelă cu bulă de aer
- mistrie Dispunerea moloanelor
Molonul este un bloc de calcar şlefuit, tăiat
sau cu aspect brut, care poate fi ridicat şi
transportat de o singură persoană, fără
echipamente speciale. Moloanele sunt
asamblate difent, în funcţie de forma lor:
Moloane de formă regulată. Dacă sunt
perfect regulate şi de aceleaşi dimensiuni,
moloanele se montează regulat, rând după
rând, alternând rosturile verticale.
Moloane de formă neregulată. Servesc la
asamblări realizate astfel încât golurile
provocate de neregulari ţările moloanelor să
fie minime sau în „mozaic". Din motive de
economie, construcţiile se completează cu
moloane de acest tip.
Dispunere mixtă sau în mozaic. Combină
moloanele de forme regulate şi neregulate,
şi de aceea este mai scumpă decât un
ansamblu compus numai din moloane
regulate. Moloanele regulate formează pri-
mul rând şi sunt montate în colţuri, în
vârful zidurilor şi în jurul deschiderilor, în
timp ce umplerea se realizează cu forme
neregulate Finisarea se face cu un rând de
moloane regulate
Tratament antiinfiltrare
Moloanele, ca şi rosturile de mortar, de var sau mixte,
sunt mai mult sau mai puţin impermeabile.
Pentru protejarea degradărilor cauzate de infiltraţii,
aplicaţi pe părţile expuse intemperiilor un produs protector
invizibil. înainte de acest tratament, asiguraţi-vă
că toată zidăria este perfect uscată.
Construirea unui zid
din moloane
• Realizaţi montajul ca pentru un zid din
cărămizi (-» p. 118). Executau o asiză din beton
sau dm pietre mai voluminoase şi mai grele
decât moloanele utilizate pentru ridicarea
zidului. Lăsaţi fundaţia să se usuce şi să se
întărească.
y Evitaţi să asamblaţi moloanele destinate să
rămână aparente cu mortar de ciment
cenuşiu utilizaţi mai bine un mortar de var
hidraulic sau un mortar mixt (jumătate var,
jumătate ciment alb sau cenuşiu-deschis).
Rosturile trebuie să fie la acelaşi nivel la
moloanele regulate şi uşor adâncite printre
moloanele neregulate.
Construirea unui zid
din prefabricate
t Alegeţi blocurile în funcţie de grosimea
zidului dorit, deoarece ele se montează în-
tr-un singur rând. Blocurile de 10, 15, 20 cm
corespund pereţilor de aceeaşi grosime
(plus grosimea tencuielii).
• Etapele ce trebuie urmate sunt aceleaşi ca
în cazul zidului din cărămizi — o asiză solidă
este indispensabilă.
Montajul trebuie să fie ghidat de o sfoară
ţinută la înălţimea fiecărui rând.
^ Rostunle verticale se asaza decalat, iar
colturile se asamblează pnn încrucişarea
rândurilor - aşa-numita „înlănţuire" sau
„ţesere" (-» SECVENŢA P. 119).
^ Dacă utilizaţi prefabricate cu goluri, pre-
feraţi, pentru colţurile şi marginile zidurilor,
blocun de colţ cu o extremitate plană; în felul
acesta, ven evita umplerea golunlor cu mortar
netezit.
Aveţi permanent grijă ca prefabncatele cu
goluri să fie aşezate cu faţa deschisă spre
partea posterioară a zidului. •
 L U C R Ă R I 121

o
Realizarea unei tencuieli din mortar
encuiala din mortar comportă trei
straturi: un strat de bază (amorsă), un
strat gros şi un strat de finisaj. Ea se aplică pe
o suprafaţă de zidărie care nu este sensibilă la
deformări.
Aplicarea tencuielii
Pregătirea diverselor mortare destinate
aplicării a trei straturi succesive trebuie făcută
imediat înainte de aplicarea lor, deoarece
uscarea - mai ales cand vremea este caldă —
este rapidă.
Strat de bază. Mortarul bogat în ciment este
amestecat foarte fluid. Proiectat pe zid din
mistrie, el poate prezenta o suprafaţă presă-
rată cu aspentăţi.
Dacă zidul are un aspect friabil, nu ezitaţi să
fixaţi o plasă de sârmă care va contribui la
soliditatea ansamblului.
Corpul tencuielii. Amestec mai gros, com-
pact şi plastic. Proiectat pe zid în serii succe-
sive, se prinde de stratul de baza înainte de a
fi egalizat cu rigla, fără netezire.
perie de sârmă
Strat de finisaj. Realizat cu un mortar mai - cutit de tencuială
uscat şi de grosime mică, este netezit cu raşchetă cu dinţi
mistria sau drişca, ce îndepărtează apa din rulou
tencuială conferindu-i o fată uniformă. • drişcă
- mistrie
- tiroliană
Tehnici de finisaj
Stratul de finisaj poate fi lucrat în diverse
moduri:
— modelat cu un cuţit mare, un rulou sau o
perie de sârmă pentru a-i conferi relief;
— aşternut cu mistria şi netezit sau modelat
cu vârful unei mistrii cu vârf rotunjit, pentru
obţinerea efectului de solzi;
— aşternut cu mistria, apoi răzuit cu raşcheta
cu dinţi în momentul în care începe să
prindă;
— proiectat cu tiroliana (sculă cu pieptene
rotativ cu lamele de oţel, care proiectează
stropi de mortar). •

APLICAREA UNEI TENCUIELI DE MORTAR

mistrie

L Aplicaţi stratul de bază. Mon
B l taţi scânduri de ambele părţi
• • ale zidului pentru a obţine o
suprafaţă regulată şi colţuri corecte.
Umeziţi zidul şi azvârliţi mortarul cu
mistria într-un strat de 3-4 mm, care
va forma o suprafaţă rugoasă. Lăsaţi
să se întărească timp de câteva ore.
Aplicaţi corpul tencuielii. Cu
r ' v mistria, proiectaţi de jos în sus
• • al doilea strat care trebuie să
aiba o grosime de aproximativ 20 mm.
Egalizaţi, apăsând o şipcă pe scându-
rile laterale sau drişca uscată, obţinând
o suprafaţă granulată.
I Aplicaţi stratul de finisaj.
K 1 Avansaţi cu aproximativ 5 mm
• H scândurile din părţi. Aplicaţi
mortarul ca în cazurile anterioare şi
egalizaţi-l cu o şipcă apăsată pe scân-
durile laterale. Neteziţi sau modelaţi
suprafaţa, în funcţie de efectul dorit.
122 ZIDĂRIE

Construirea unui perete din chirpici

C hirpiciul este un material utilizat în

trecut, compus din argilă, paie băle-

gar şi pietriş mărunt, cu sau fără var. Foarte
bun izolator, este sensibil la ploaie şi are o
slabă rezistenţă mecanică.
Aplicarea se face prin tasare, bulgăre cu
bulgăre, pe un grilaj din şipci (în general, din
castan).
Nu înlocuiri niciodată chirpiciul detenorat cu
mortar, deoarece mortarul care este foarte
rigid nu poate urma deformările inevitabile
ale bârnelor (-» DESENUL 1).
Pregătirea şi construcţia
Intrebaţi-i pe bătrâni sau interesaţi-vă la comi-
tetele de păstrare a patnmoniului asupra
realizării chirpiciului; altă modalitate este să
cumpăraţi chirpici gata pregătit,
înlăturaţi toate părţile deteriorate, până la
structura de lemn, apoi aplicaţi chirpiciul în
straturi succesive, tasându-1 cu o scânduncă
sau direct cu mâna (-» SECVENŢĂ).

bârne sau grinzi perete Finisaj

de lemn (cu sau fără izolaţie)
y Efectuaţi finisajul prin aplicarea, cu o drişcă
umedă, a două straturi de tencuială com-
exterior interior pusă din argilă, var si fire de in (sau cânepă)
pentru obţinerea unei grosimi de apro-
ventilaţie
naturală ximativ 1 cm Menţineţi umedă suprafaţa
strat de aer chirpiciului.
de 2-3 cm
grosime > încheiaţi, netezind şi pulverizând apă pe
tencuială pentru a accelera priza varului.
chirpici gros
tencuială de 10 cm Uscarea chirpiciului şi a tencuielii sale trebuie
specială să fie lentă şi progresivă.
pentru chirpici
Pentru a evita apariţia fisurilor, nu aplicaţi
chirpici iama şi nici în timpul căldurilor mari.
gură
de aerisire Atenţie casele care au pereţi din chirpici tre-
buie să aibă ieşinduri mari ale acoperişurilor,
fară jgheabun, şi rigole în sol pentru
soclu evacuarea apelor pluviale.
de cărămidă

Structură din grinzi de lemn cu chirpici tencuit.

(© Briquetteries d'Allone)
 LUCRĂRI

Tencuială de var subţire decât primul şi cu un contmut mai

Tencuiala specială pentru chirpici este un
amestec de nisip, var, fibre vegetale etc., care
se învaţă prin experienţă.
Fibrele vegetale, în general in strivit, joacă
rolul de armătură, limitând riscurile
fisurăm Pe timpun, zidarii utilizau păr de
animale.
Chirpiciul se aplică în două stratun: primul
strat, bogat în argilă, este proiectat pe perete
şi lăsat cu mici asperităţi care facilitează priza
celui de-al doilea strat Acesta din urmă, mai
mare de var formează o căptuşeală micropo-
- furcă
roasă care permite peretelui „să respire". - ciocan
Ln funcţie de culoarea dorită, se utilizează târnăcop
nisip mai mult sau mai puţin închis. - drişca
Cu nisip de râu se obţine un bej-deschis, în - şpaclu
timp ce nisipul de carieră duce la obţinerea
unei nuanţe de ocru.
Având grosimea de 1 cm, tencuiala - ca şi
chirpiciul - trebuie să se usuce lent. Aco-
periţi construcţia cu prelate umede pentru a
o proteja de soare şi vânt. •

APUCAREA CHIRPICIULUI

Evaluaţi starea pereţilor. Cio-
căniţi cu târnăcopul ceea ce a
mai rămas din umplutura veche
şi verificaţi starea lemnului care for-
mează structura portantă a casei.
Pregătiţi suprafaţa. Efectuaţi
reparaţiile de dulgherie nece-
sare pentru soliditatea ansam-
blului, apoi bateţi şipcile de lemn pe
structură, dispunându-le la aproxima-
tiv 5 cm depărtare.
Aplicaţi chirpiciul. Azvârliţi
chirpiciul cu mâna şi tasaţi-l cu
o scândurică. Presaţi pământul,
avansând de jos în sus, pentru a evita
detaşarea sa.

Asiguraţi-i o grosime cores- Uşuraţi priza tencuielii de Aplicaţi tencuiala de finisaj

punzătoare. Treceţi în inte-
riorul casei, pentru a înlătura
chirpiciul care depăşeşte şipcile şi
umpleţi ansamblul, pentru a obţine o
grosime de 10-15 cm a chirpiciului.
finisaj. La exterior, zgâriaţi su-
prafaţa chirpiciului cu o furcă.
Urmăriţi uscarea pământului, care
trebuie să fie lentă - în jur de două-trei
săptămâni.
pe bază de var. Aplicaţi primul
strat cu ajutorul unei şpaclu şi
lăsaţi suprafaţa rugoasă pentru priza
celui de-al doilea strat.
 124 ZIDĂRIE

Construirea unui perete despârtitor

din panouri
Q
anourile cu miez de carton alveolar lemn) fixată pe podea dedesubtul ei (-> SEC-
4E2ZE35XD
permit construirea simplă şi fără utili- VENŢĂ). înainte de montaj fixata cadrul uşii,
pene din lemn
şurubelniţă sau zarea mortarului a unor pereţi despărţiton matenalizând deschiderea pe care o doriţi în
maşină de găurit uscaţi, mai uşori decât pereţii similari din perete.
electrică zidărie. Realizaţi finisajele, aplicând benzi de rosturi
De asemenea, ei pot fi găunti sau placaţi cu în dreptul îmbinărilor plăcilor, plinte pe sol,
materiale izolante. baghete de colţ la joncţiunile pereţilor,
Panourile se montează între o şină fixă cornişă la nivelul plafonului si elemente de
montată pe plafon si alta şină (sau o talpă de mascare a rosturilor în jurul deschiderilor. •
Reprezintă divizia
MONTAREA PEREŢILOR DESPĂRŢITORI

/ 0]
de gips a grupului

1
Lafarge în România şi
este unicul producător
român de plăci de
gips-carton
Compania oferă soluţii

II!\ 03
complete pentru
realizarea pereţilor
despărţitori, placărilor
de pereţi şi a
plafoanelor suspendate:
- plăci de gips-canon;
- profile metalice
şi accesorii; i
Stabiliţi poziţia peretelui pe podea. Plasaţi primul panou. Tăiaţi panourile
- benzi şi ipsos pentru
îmbinări;
- elemente decorative;
- izolaţii;
- scule;
D Transpuneţi urma pe plafon şi pe peretele
de pornire. Conform acestei urme, fixaţi o
wfM despărţitoare la înălţimea până la plafon
fc I minus grosimea tălpii. Angajaţi primul
panou în şină, basculaţi-l pentru a-l plasa pe talpă
şi glisaţi I spre perete.
- ipsos de constructii talpă de lemn pe podea, o şină pe plafon şi o
şi de modelaj stinghie pe perete.
- plafoane casetate
Preocuparea pentru
satisfacţia clienţilor
se traduce în pachetul
de servicii:
- livrare în 24 h,
- dimensiuni la cererr,
- şcoală de montaj;
- asistenţă tehnică.
Principii precum
calitatea, inovarea
sau protectia mediului
sunt garanţiile Fixaţi panoul. Fixaţi panoul prin şuruburi Montati următoarele panouri. Glisaţi al
promisiunii Lafarge de şina superioară şi de stinghia de pe doilea panou spre primul şi îmbucaţi-l în
Gips: „Angajamentul perete. Plasaţi trei pene de lemn pe înăl- cele trei pene. înşurubaţi-l în şină şi în
nostru este excelenţa" ţimea sa şi înşurubaţi-le la interiorul canturilor pene. Procedaţi la fel pentru următoarele panouri,
(-» ADRESE UTILE). verticale.
>, t

Construirea unui perete despărţitor
din placi de ipsos
S lăcile de ipsos se înşurubează pe o
structură de lemn tratat (stinghii cu
secţiunea de 40 x 40 mm) sau, mai frecvent,
pe profile metalice concepute în acest scop.
Pentru realizarea montajului (-» SECVENŢĂ),
fixaţi cadrul, suporţii verticali şi cadrul uşii.
Tăiaţi plăcile la înălţimea plafonului minus
1 cm, apoi prindeţi-le în şuruburi de o parte
MONTAREA PEREŢILOR DESPĂRŢITORI PE SCHELET METALIC
Delimitaţi amplasarea peretelui. Trasaţi
poziţia peretelui pe podea, plafon şi pere-
l*sfl tele de pornire. Fixaţi şinele, înşurubân-
du-le la fiecare 40 sau 50 de cm sau lipindu-le cu
adeziv pe bază de neopren.
Fixaţi prima faţă. Prindeţi prima placă de
scheletul metalic, ridicaţi-o pentru a atinge
plafonul şi înşurubaţi-o (din 30 în 30 de
cm) de traverse. Alăturaţi-i plăcile următoare
pentru a forma prima faţă a peretelui.
L U C R Ă R I 125
a scheletului. Înainte de a închide peretele si
a înşuruba plăcile din cealaltă parte, treceţi
cablurile electrice (izolate în tuburi de
- fir cu plumb
- nivelă cu bulă de aer
plastic), montaţi pnzele, întrerupătoarele si şurubelniţă sau maşină
eventualele materiale izolatoare (plăci de vată de găurit electrică
minerală).
După ce aţi fixat plăcile între ele, realizaţi
finisajele şi montaţi plintele şi comisele •
Instalaţi scheletul metalic. Plasaţi traver-
se verticale la fiecare 60 cm (plăcile au
• • lăţimea de 1,20 m), înşurubându-le în
şinele de sus şi de jos. Verificaţi-le verticalitatea cu
o nivelă cu bulă de aer sau cu un fir cu plumb.
închideţi peretele. Plasaţi a doua faţă de
cealaltă parte, începând cu o jumătate de
placă, pentru a alterna îmbinările verticale.
Nu uitaţi să treceţi cablurile electrice şi să intro-
duceţi materialele izolatoare înainte de a închide a
doua fată.
126 ZIDĂRIE

Construirea unui perete despărţitor din zidărie

enovarea unei locuinţe vechi necesită pentru a obţine o pastă omogenă. Puteţi
cunoaşterea unor materiale tradi- adăuga apă sau pulbere în orice moment,
- şpaclu pentru tencuial?.
- riglă mare
ţionale care în general şi-au dovedit apti- pentru a completa amestecul. Pentru trei
- nivelă cu bulă de aer tudinile, de exemplu ipsosul. Plăcile de ipsos plăci, adică aproximativ 1 m 2 de perete, aveţi
- ferăstrău se îmbucă uşor, graţie sistemului lambâ şi nevoie de 2 kg de adeziv.
uluc cu care sunt prevăzute.
MONTAREA PLĂCILOR DE IPSOS
Pregătire
Trasaţi pe podea, pe plafon şi pe perete
poziţia peretelui despărţitor.
— Trasaţi două linii paralele pentru a
materializa cu precizie grosimea peretelui.
— Dacă viitorul perete va avea o uşă, tocul
acesteia trebuie montat pe poziţie şi calat
înainte de montarea plăcilor.
— Pentru o aderenţă superioară, găuriţi uşor
suprafaţa zidului de care se leagă plăcile.
— Dacă podeaua nu este plană, construiţi o
talpă dintr-o scândură ori utilizaţi mortar
pentru a turna o asiză rigidă, plană şi perfect
orizontală

Adeziv
Preparaţi adezivul mtr-o cura Amestecaţi 2,5 kg
D Aşezaţi primul rând. întindeţi adeziv pe
prima placă. Fixaţi-o cu ulucele spre podea
şi peretele de plecare. în camerele umede
(băi), fixaţi de podea un profil în formă de U, pe
care montaţi primul rând.
de pulbere cu 1,5 1 de apă curată. Presăraţi
pulberea pe suprafaţa apei şi amestecaţi

Codul culorilor
ic Pline sau cu
goluri, plăcile
de ipsos sunt
ignifuge.
Ele asigură
o protecţie
eficace
împotriva
focului şi
gratie porozităţii lor reglează umiditatea ambientală.
Culoarea determină funcţia diverselor plăci:
albastru verzui desemnează modelul hidrofug, violet este
pentru izolaţiile termice, în timp ce culoarea albă - pentru
placi pline şi groase - anunţă o bună izolare fonică etc
Dimensiuni 66x50 cm, grosimi între 4-10 cm.
B Montaţi al doilea rând. începeţi prin a
aplica o jumătate de placă pentru a
respecta alternanţa legăturilor verticale. Şi
acest decalaj este folositor pentru soliditatea
peretelui despărţitor. Aşezaţi partea tăiată lângă
peretele pe care a fost deja aplicat adezivul.
 LUCRĂRI 127

Montare
Aşezaţi primul rând pe o talpă de plută sau în camerele umede
pe u n profil U (-» SECVENŢĂ). Fixaţi plăcile, Utilizaţi plăci hidrofuge pe care
ştergând p e r m a n e n t excesul de adeziv. U n le recunoaşteţi după culoarea
perete bine construit trebuie să fie n e t e d de albastru-verzui pastelat. Aşezaţi
ambele părţi, gata pentru a fi zugrăvit sau primul rând de plăci într-un profil
tapetat. • de material plastic informă de U.

îmbucaţi plăcile următoare. întindeţi Verificaţi alinierea plăcilor. Controlati cu

adeziv pe a doua placă şi îmbucaţi-i ulucul
I I cu lamba primei plăci. Strângeţi puternic
cele două plăci, până ce adezivul iese prin
îmbinare. Ştergeţi excesul şi continuaţi în acelaşi
mod până la sfârşitul rândului.
regularitate orizontalitatea peretelui, utili-
• • zând o riglă lungă şi o nivelă cu bulă de
aer. Lăsaţi adezivul să se întărească înainte de a
continua.

începeţi ai doilea rând

cu o jumătate de placă.

Eliminaţi adaosurile. Pe măsura montării, Terminaţi montajul. Montaţi ultimul rând

răzuiţi rosturile cu ajutorul unui şpaclu. Y ţ v cât mai aproape posibil de plafon. Teşiţi
Neteziţi feţele înainte ca adezivul să se • f l partea superioară a plăcilor pentru a le
întărească. Controlaţi verticalitatea cu un fir cu putea introduce prin basculare. Completaţi spaţiul
plumb sau cu o nivelă cu bulă de aer. rămas cu spumă expandată.
128 ZIDĂRIE

Dublarea unui perete plan

ublarea la interior a unui perete plan
se impune atunci când este vorba de
-riglămetalică mare
- nivela cu bulă de aer ranforsarea izolaţiei termice şi obţinerea unei
ferăstrău de mână suprafeţe curate si netede, aptă pentru a
Alegerea panourilor izolante
Pentru montarea de panouri izolante pe un
perete sănătos şi uscat, utilizaţi mortar-adeziv
(-» SECVENŢĂ).

- spatulă pentru adeziv primi o placare decorativă.
Lucrări preliminare
Dublarea unui perete plan poate necesita
unele modificări:
- mutarea unor echipamente electrice, deoa-
rece firele sunt prea scurte (prize, întrerupă-
toare, aparate de condiţionare etc.);
- mutarea caloriferelor de încălzire centrală;
- îmbrăcarea cadrelor uşilor, ferestrelor şi
instalarea de plin te noi;
- refacerea totală a decoraţiunilor (zugrăveală,
tapet, cornişe etc.).
Dacă veţi efectua aceste lucrări suplimentare,
veti obţine o ameliorare evidentă a
confortului personal.
Alegeţi plăci de ipsos dublate cu izolant
termic (polistiren extrudat, vată minerală
etc.), dacă grosimea lor convine regiunii
unde este realizată construcţia. De exemplu,
panoul de polistiren trebuie să aibă grosimea
între 50 şi 8 0 de mm, mergând de la litoral
spre nord.
Precauţii utile
Înainte de a achiziţiona matenalele nece-
sare ţineţi cont de dimensiunile panourilor
(3m x 1,2 m) şi examinaţi parcursul pe
care-I veţi utiliza pentru aprovizionarea de la
depozit — unele căi de acces (sasuri de
intrare, scări e t c ) pot fi prea înguste pentru
a permite trecerea materialelor mari •

LIPIREA PANOURILOR IZOLANTE j

w
j

i -

L
Repartizaţi mortarul-adeziv.
Plasaţi grămăjoare de mortar-
adeziv cu diametrul de aproxi-
mativ 10 cm pe tot perimetrul
panoului, pe diagonală şi în centru,
dispunându-le la 35-40 cm distanţă
între ele. Pentru un panou standard
trebuie să fie 25-30 grămăjoare.
Fixaţi primul panou. Aşezaţi
baza panoului pe două cale de
lemn Rezemându-I cu baza de
perete, apăsati-l de acesta pentru a
turti grămăjoarele de mortar-adeziv.
Pentru a-l menţine pe poziţie până
când adezivul face priză, improvizaţi o
proptea.
Verificaţi poziţia. Apăsaţi pa-
noul cu ajutorul unei rigle
metalice mari şi verificaţi i ver-
ticalitatea cu o nivelă cu bulă de aer.
Fixaţi al doilea panou, alăturat, şi
controlaţi din nou planeitatea ansam-
blului.
 LUCRĂRI

Dublarea unui perete neregulat

acă aveţi de a face cu un masă-resort-masă", eficace mai
perete nefinisat, cu su ales pentru ameliorarea izolaţiei
- nivelă cu bulă de aer
prafaţa neregulată, metoda fonice. - riglă metalica
recomandată este fixarea de & - şurubelniţa sau maşină
plăci de ipsos pe un schelet Izolaţie termică de găurit electrică
metalic instalat din podea în • Izolaţia termică este asigurată
tavan, în faţa peretelui în plus de grosimea vatei
(-» SECVENŢĂ). minerale. Alegeţi un model cu
Dacă trebuie să ranforsaţi izolaţia faţa acoperită de o folie antiva-
construcţiei, introduceţi vată pori care elimină riscul formării
La mijlocul traverselor,
minerală între traversele schele- condensului. La montare, dis-
cimentaţi suporţi intermediari
tului. Prin varierea grosimii cu mortar-adeziv. puneţi folia antivapori spre
izolantului şi a plăcilor de ipsos, interiorul camerei (spre faţa cea
puteţi să montaţi un dublaj termoacustic de mai caldă). Rolul ei este de a forma o barieră
mare performanţă. în calea vaporilor de apă existenţi în aer,
astfel ca aceştia să nu intre nici în materialul
Izolaţie fonică izolator, nici în perete — două eventualităţi
Peretele, placa de ipsos şi vata minerală care ar distrage sistemul termoacustic,
dintre cele două feţe formează un spaţiu care deoarece un izolator umed devine con-
reprezintă pentru specialişti sistemul numit ducător. •

MONTAREA UNEI PLĂCI TERMOACUSTICE

Montaţi scheletul. Fixaţi un

profil metalic pe podea, apoi
altul de plafon. între cele două,
fixaţi traverse verticale, distanţate la
câte 60 cm. Calaţi fiecare traversă în
0 Instalaţi izolantul termic.

Derulaţi sulul de vată minerală

locul ei printr-un suport intermediar
cimentat în zid, cu mortar-adeziv.
prin spatele traverselor. Fixaţi
foliile antivapori spre interiorul ca-
merei, îmbinându-le cu bandă adeziva,
pentru a evita orice fisuri termice.
K J
• •
I Montaţi peretele. înşurubaţi
plăcile de ipsos pe schelet (cu
şuruburi la fiecare 30 cm),
alăturând panourile. Aveţi grijă de
îmbinările pe verticală, pentru a păstra
o bună continuitate a suprafeţei.
130 ZIDĂRIE

Căurirea sau dărâmarea unui perete

ăurirea sau dărâma-
rea unui perete sunt
operaţiuni ce trebuie privite
cu prudenţă; dificultăţile
depind de natura peretelui.
In pnmul rând, asiguraţi-vă
că nu este vorba despre un
perete portant, asupra
căruia pot interveni numai
specialiştii. Căutaţi după
aceea eventualele canalizări
şi/sau cablun electrice
încastrate în perete (-» CASE-
TA DE MAI JOS). Dacă le
localizaţi, eliberaţi-le şi deviaţi-le, creând noi
circuite.
-spiţ
- proptele pentru zidărie
Crearea unei deschideri
- detector de metale Dacă zidul nu este portant, găurirea nu ar
- ciocan trebui să ridice probleme deosebite. Pot
- ciocan electropneuma apărea trei cazuri:
tic echipat cu şpiţ
Peretele despărţitor este din plăci de ipsos
- baros
sau aglomerări. Decupaţi deschiderea cu un
ferăstrău de mână
- şurubelniţă ferăstrău de mână, de preferinţă între doi
- ferăstrău cu disc montanţi verticali. Ranforsaţi după aceea
părţile laterale inserând si înşurubând scân-
dun între plăci pe perimetrul decupării,
pentru a forma un cadru intern. Metoda
aceasta permite crearea unei deschizături
/pentru servire între bucătărie şi sufragerie.
Peretele despărţitor este din dale de ipsos.
Decupaţi deschiderea cu un ferăstrău de
mână cu dinţi ranforsaţi.
Detectorul de metale
Utilizaţi un detector de metale mic pentru a găsi firele
electrice, conductele de apă şi armăturile metalice
din perete.
Marcaţi amplasările reperate cu un creion gras.
Detectorul permite în aceeaşi măsură localizarea
montanţilor pereţilor din placide ipsos etc., reperând
cuiele sau şuruburile cu care au fost montate plăcile.
Peretele despărţitor este din cărămizi de
ipsos. Utilizaţi un ferăstrău cu disc de
dimensiuni man Protejaţi spaţiul din jur
şi echipaţi-vă cu mănuşi şi ochelari, deoa-
rece acest echipament degajă cantităţi
mari de praf.
Dărâmarea unui perete
despărţitor
Peretele este din plăci de ipsos. Munca se
rezumă la o demontare. Desfaceri plintele,
cornişele, baghetele din colţuri etc Reperaţi
amplasarea montanţilor cu un detector de
metale mic. Decupaţi plăcile şi scoateţi cuiele
şi şurubunle pe care le conţin. Demontaţi
structura metalică.
Peretele despărţitor este din zidărie. înainte
de a începe lucrul, goliţi la maximum
camerele despărţite de perete. După aceea,
asiguraţi-vă că peretele nu susţine nici o parte
a construcţiei (de exemplu, un plafon fals),
începeţi din partea de sus, utilizând un
ferăstrău cu disc. Dărâmaţi bucăţile cu un
baros sau cu un ciocan electropneumatic
echipat cu şpiţ (echipament care poate fi
închiriat).
Găurirea unui zid
Nu vă atingeţi de zidurile vechi de piatră şi
nici de cele recente, din structură metalică
care susţin o placă de beton. In asemenea
cazuri apelaţi la specialişti.
Pe de altă parte, puteţi găuri zidurile nepor-
tante, din cărămidă sau prefabricate, după ce
aţi montat un lintou (-» CASETA P. 131) şi aţi
luat câteva precautu (-» DESENELE 1 şi 2).
Montarea lintoului. Poziţionarea unui lin-
tou este indispensabilă pentru susţinerea
zidului pe care-1 veţi slăbi prin efectuarea
deschiderii:
- înlăturaţi ornamentele pentru a plasa mate-
rialele pe loc curat şi reperaţi amplasarea
rosturilor.
- Trasaţi pe perete deschiderea pe care doriţi
s-o realizaţi.
 130
LUCRĂRI

Tipuri de lintouri
Lintourile potfi din lemn (de secţiune groasă, din stejar),
din cărămizi (dispuse în arc de cerc), din piatră (un singur
bloc, sau bolţari cu cheie de boltă), din fier (laminate
informă de „I" sau două profite informă de „U") sau din fier
prefabricate din beton obişnuit sau beton celular armat.
Puteţi de asemenea să fabricaţi un lintou din beton
armat, instalând un cofraj deasupra deschiderii,
înainte de a continua construcţia, sunt necesare câteva
zile de aşteptare (cu cofrajul şi şpraiţul amplasate).
din lemn din beton armat

- După aceea, faceţi două găuri de trecere
pentru grinzi.
- Proptiţi le cu patru proptele, care vor sus-
ţine zidul de deasupra viitoarei deschideri.
- Spargeţi zidul pe o lungime mai mare decât
a deschiderii (cu 2 0 - 3 0 cm de fiecare parte),
pentru plasarea lintoului.
Procuraţi-vă un lintou metalic cu secţiunea
corespunzătoare deschiderii.
- Introduceri lintoul în spărtură. Verificaţi-i
orizontalitatea. Calaţi-1 şi cimentaţi-i extre-
mităţile.
- Completaţi partea superioară pe toată lun-
gimea deschiderii.
Crearea deschiderii. întinderi o prelată pen-
tru ca molozul să nu se răspândească în
camera vecină.
- După uscarea cimentării lmtoului scoateţi
cărămizile sau prefabricatele de sub el şi
degajaţi în totalitate deschiderea. Nu utilizaţi
lovituri puternice pe suprafeţe mari,
deoarece riscaţi să zdruncinaţi construcţia;
lucraţi de prefennţă cu barosul şi demontaţi
ansamblul putm câte puţin.
- Reparaţi zidăria deschiderii şi feţele zidului.
Camuflaţi lintoul sub un strat de ipsos.
- Demontaţi proptelele şi grinzile şi astupaţi
găunle de trecere. •

1. Instalaţi grinzi şi proptiţi le. 2. Montaţi lintoul şi protejaţi şantierul.

A şi B grinzi; C proptele D lintou; E şi F extremităţi cimentate
131 ZIDĂRIE
Realizarea unei tencuieli calcio-vecchio
liminând prepararea plic-
ticoasă a mortarului pe
care o necesită tencuiala cal-
cio-vecchio tradiţională, ten-
cutelile plastice pe bază de
răşini sintetice au modificat în
mod profund modalităţile de
protejare şi impermeabilizare a
pereţilor.
Realizarea unei tencuieli
calcio-vecchio plastice
Acoperiţi cu un mortar pentru
finisaj. Depuneţi-1 în strat
subţire pe suprafaţa dontă şi
neteziţi-1 cu drişca. Fără această
precauţie, rosturile pot fi vizibile
după terminarea lucrului. Lăsaţi
să se usuce bine
Aplicaţi un strat primar de
amorsă. Verificaţi dacă este compatibil cu
tencuiala aleasă (dacă au aceeaşi marcă) şi
respectaţi timpii de uscare indicaţi.
Aplicaţi pe suprafaţă un strat gros de ten-
cuială calcio-vecchio. Pentru pereţii exteriori,
utilizaţi neapărat o tencuială specifică, rezis-
tentă la intemperii şi la razele ultraviolete.
Folosiri o spatulă mare pentru aplicare, iar
Examinarea fisurilor
Apariţia fisurilor înguste
ce nu se lărgesc este
normală în anii ce
urmează unei construiri^
noi (aşa-numitele
„fisuri de contracţie").
Acestea sunt cauzate
de deformaţiile provocate
de stabilizarea casei pe sol. (cu pastă, chit sintetic etc.).
Dacă acestefisuri evoluează, prin montarea - Dacă rigletă se deplasează, fisura este vie;
unei riglete gradate puteţi vedea dacă este la variaţii de peste 0,5 mm, reparaţia trebuie
vorba despre o fisură vie sau una moartă. făcută cu produse specifice (-» P. 133).
~w
pentru egalizare un rulou de cauciuc cu
alveole, striat sau canelat, în funcţie de
efectul dorit.
Crearea efectelor decorative. Puteţi lăsa ten-
cuiala aşa cum este sau îi puteţi conferi un
relief personalizat; totul este permis, cu
condiţia ca aspectul final să fie regulat pe
toată suprafaţa. Atenuaţi reliefările printr-o
uşoară netezire cu drişca sau mistria. Apăsaţi
uşor cu un burete sau cu o pene rotundă
mare Antrenaţi-vă, aplicând tencuiala plas-
tică pe o placă de aglomerate.
Lucraţi pe benzi verticale de 1 m lăţime. Nu
începeţi niciodată căptuşirea unui perete
dacă nu aveţi timp să-1 terminaţi, deoarece
continuarea adăugată va fi greu de disimulat.
Renovarea unei tencuieli fisurate
Reastuparea fisunlor din tencuielile de mortar
este o operaţiune plicticoasă, care lăsa urme
destul de vizibile pe unele zidării vechi. Apari-
ţia restauratorilor de tencuieli calcio-vecchio
plastice a uşurat serios refacerea tencuielilor
vechi. începeţi pnn a căuta şi trata cauza
degradării.
Renovarea unei tencuieli calcio-vecchio sănă-
toase, dar fisurate. Spălaţi fisurile cu jet de
apă sub presiune mare şi tratati-le cu un
Fixaţi rigletă în apropierea
fisurii şi puteţi observa
deplasări de ordinul unei
zecimi de milimetru.
- Dacă nu constataţi nici
o deplasare, fisura este
moartă; o puteţi astupa
prin metodele obişnuite
 L U C R Ă R I 133

produs fungicid şi antimucegai. Acoperiţi-le
cu un strat de renovator de tencuială — acest
produs elastic se aplică cu rulou] şi umple
fisuri de maximum 2 mm lăţime.
Astuparea unei crăpături. Dacă o fisură se
lărgeşte, ea devine crăpătură şi trebuie
tratată cu produse specifice. Curăţaţi ten-
cuiala de suprafaţă pe toată lungimea
crăpăturii şi spargeţi-i marginile cu un şpiţ
plat sau cu un polizor cu disc, pentru a
obţine un şanţ în formă de V. Curăţaţi-1 de
praf şi injectaţi chit acrilic în fundul
şanţului. Efectuaţi mai multe treceri sau,
din motive economice, utilizaţi un cordon
- perie de sârmă dură
de fund de rost. - şpiţ plat
Acoperiţi ansamblul cu o bandă de îmbinare - cuţit pentru tencuire
(ţesătură din poliester). Dacă este vorba - polizor cu disc
despre o tencuială pe bază de ciment, - pistol pentru extrudare
prindeţi banda de îmbinare între două - trafalet
- spatulă mare
straturi de mortar. Dimpotrivă, pentru o
- drişcă
tencuială plastică, utilizaţi o emulsie acrilică - mistrie
groasă (-» SECVENŢĂ). După uscarea completă,
completaţi tencuiala (pe bază de ciment sau
plastic) pentru acoperirea crăpăturii. •

ASTUPAREA UNEI CRĂPĂTURI

' polizor
cu dsc

Deschideţi crăpătura. Găuriţi-o cu şpiţul Umpleţi şanţul. Injectaţi chit acrilic pentru poliuretanic
sau deschideţi-o cu un polizor cu disc. a forma un cordon continuu care aderă la
Curăţaţi cu o perie de sârmă dură. cei doi pereţi ai crăpăturii. Aşteptaţi poli-
merizarea chitului.
ordon pentru
fundul santulu

ţesătură
din poliester Pentru astuparea unei
cu'&chiuri fine
fisuri vii si profunde,
utilizaţi un cordon
defiind pentru rosturi,
acoperit de chit
poliuretanic,făcut
din spumă de plastic.
El umple parţial
crăpătura, ceea ce reduce
şi consumul de
poliuretan. în plus,
secţiunea concavă
I Aplicaţi o bandă de îmbinare. Puneţi un
strat de emulsie acrilică, tip de vopsea
• f l foarte încărcată cu liant a operind bine
crăpătura, şi lipiţi deasupra o bandă de îmbinare
Q Acoperiţi reparaţia. Aplicaţi un al doilea
strat de vopsea cu aceleaşi caracteristici
precum cea precedentă, pentru a acoperi
banda de îmbinare in grosimea căptuşelii. Termi-
a chitului (informă de
semilună) amortizează
mai uşor mişcările
crăpăturii.
mare (ţesătură din poliester cu ochiuri fine). Lăsaţi naţi, aplicând un al treilea strat de vopsea pe toată
să se prindă aproximativ o jumătate de oră. suprafaţa suportului.
134 ZIDĂRIE

Turnarea unei plăci de beton

0 1aca de beton serveşte la stabilizarea
solului unei pivniţe sau la acoperirea
solului dintr-un garaj. Grosimea plăcii
depinde de sarcina pe care o susţine dar şi
de natura solului. Pe un sol ferm, o grosime TURNAREA UNEI PLACI
de 8 - 1 0 cm este suficientă pentru trecerea
sau staţionarea unui automobil. Pe un sol
afânat sunt necesari 15 cm.

Compoziţia plăcii
Placa de beton se toarnă în trei straturi
(-> SECVENŢĂ):

- un strat de pietriş sau piatră sfărâmată gros

- sfoară cu cretă
-mai de 1 5 - 2 0 cm (balast) care asigură drenajul
- riglă metalică mare între pământ şi beton;
- baros - un strat de beton cu granule de grosime
- nivelă cu bulă de aer mijlocie;
- furtun de nivel - un strat plan de suprafaţă — realizat cu
- lopată
mortar, poate fi lăsat neacoperit, vopsit, pavat x
balast
- riglă de lemn
- driscă
sau placat (cu sol plastic, parchet flotant, n Excavaţi solul. Săpaţi pânâ la aproximativ
mochetă etc ). 1,30 m. Turnaţi un strat de pietriş şi
Pentru plăcile expuse la ploaie şi cele care I E bătătoriţi i, astfel încât să aibă grosimea
trebuie spălate cu cantităţi mari de apă de 15 cm (balast). Introduceţi patru tacheţi de
lemn. Ajustaţi-le înălţimea cu ajutorul unei rigle şi
(garaje, ateliere etc ), creaţi o pantă de
al unei nivele cu bulă de aer, apoi cimentaţi i.
2 - 3 cm/m liniar spre un punct de evacuare. Lăsaţi să se întărească o noapte.
Intr-o pivniţă este suficient 1 cm/m.
La aceste trei straturi de bază se pot adăuga
alte materiale, adaptate condiţiilor specifice
(-» CASETĂ).

Armarea şi izolarea unei plăci

Dacă placa de beton trebuie să susţină sarcini însemnate
sau dacă nu aveţi posibilitatea realizării unei fundaţii,
armaţi placa, utilizând un grilaj cu ochiuri pătrate mari.
Dacă vă temeţi de infiltraţiLde umezeală, puneţi peste placă
ofolie de polietilenă sau un material izolant (polistiren
extrudat, vată minerală etc.). Degajaţi materialul de la baza
pereţilor pentru a izola placa pe perimetru.
Pentru realizarea unei şape de mortar pe o placă de beton
veche, curăţaţi-o bine de praf pe cea din urmă. Utilizaţi
o răşină plastică. Amestecat în apa folosită la prepararea
mortarului, acest aditiv sub formă de barbotină
ameliorează priza mortarului.
B Retrageţi riglele. Lăsaţi betonul câteva
clipe, apoi scoateti riglele de lemn. Umpleţi
urmele lăsate de ele pentru egalizarea
suprafeţei. Fără să mai aşteptaţi, preparaţi mor-
tarul pentru finisaj.
 LUCRĂRI 135

Pregătiri la acest reper pentru a măsura cotele

C u ajutorul u n u i furtun de nivel şi al unei diverselor niveluri (E, F, G). Pentru a crea o
sfori frecate cu cretă, trasaţi pe pereţi „linia de pantă de 2 c m , p u n c t u l cel m a i ridicat al
reper" - o linie orizontală situată la 1 m podelei se va găsi la 0 , 9 8 m faţă de linia de
deasupra nivelului final al podelei. Porniţi de reper. •

Verificaţi orizontalitatea. Aşezaţi două Turnaţi betonul pe o grosime de 8-10 cm.

rigle de lemn pe tacheţi. Detectaţi erorile
de planeitate cu ajutorul unei nivele cu
bulă de aer aşezate pe o riglă metalică mare,
perpendiculară pe riglele de lemn. Corijaţi defec-
tele şi calaţi riglele astfel încât feţele lor superioare
să fie la nivelul viitoarei plăci de beton.
începeţi din partea opusă uşii. Treptat,
raclaţi betonul, deplasând o riglă metalică
poziţionată pe cele două rigle-reper. Mişcaţi rigla
înainte şi înapoi.
DIMENSIUNI CLASICE

linie de reper

şapa placă nivel final

mortar beton podea

N
• balast
I Turnaţi şapa de finisaj. Turnaţi o şapă de
A aproximativ i,30 m adâncime E nivel pietriş: 1,75 m
t i mortar pentru a ajunge la nivelul final al
B balast: 75 cm de pietriş F nivel placă: 1,05 m
• f l podelei. Procedaţi la fel ca pentru beton. C placă: 8-10 cm de beton C nivelfinal podea
Neteziţi suprafaţa cu o drişcă. Lăsaţi să se usuce D şapă pentru finisaj: 3-5 cm N tacheţi:fixaţi la 1,30 m
câteva zile.
 Tehnici şi lucrări

ACOPERIŞ

ÎNTREŢINERE
TIPURI DE INVELITORI SI REPARAŢII

P . 137 V e g e t a l e , a r d e z i e , l ă u z e şi şiţă P . 141 întretinere

P . 139 Ţigle, plăci o n d u l a t e P . 142 Reparaţii m ă r u n t e

si c a r t o n b i t u m a t
 T I P U R I DE Î N V E L I T O R I 137

Vegetale, ardezie, lăuze şi sită

intre toate materialele utilizate pentru
învelit orile acoperişurilor, cele mai
vechi sunt cele de natură vegetală, ardezie,
lăuze sau scândurele de lemn numite şiţă.
Toate acestea sunt naturale şi continuă să
caracterizeze anumite construcţii regionale,
în prezent, sunt privilegiate îndeosebi din
cauza restaurărilor, mai ales atunci când
legislaţia impune respectarea arhitecturii
tradiţionale locale.

Vegetale
Constituite în mod tradiţional din paie,
drobiţă, stuf sau trestie, montate în snopi pe
o şarpantă uşoară, învelitorile de natură
vegetală acopereau casele cele mai modeste.
Iniţial ieftine, ele au devenit acum un
produs de lux. Casele acoperite cu ase-
menea învelitori sunt rare şi materia primă,
deficitară azi, este stuful, cultivat în unele
zone special în acest scop.
Materialele vegetale au mai multe incon-
veniente. Foarte apreciate de rozătoare şi de
păsări, care-şi fac cuiburile, învelitoarea de
natură vegetală se degradează destul de
rapid. Pe de altă parte, asigurările ezită în a
acoperi riscurile inerente unor învelitori atât
de inflamabile şi pnmele de asigurare sunt
mari.
Foarte rezistente, învelişurile
de ardezie sunt in acelaşi
timp impermeabile,
insensibile la ploi acide
şi la ger.
Ardezie
Utilizate încă din secolul al VI-lea, plăcile
de ardezie sunt apreciate nu atât pentru
aspectul estetic, cât pentru rezistenţă şi
impermeabilitate. Calitatea lor variază în
funcţie de friabilitatea mai mare sau mai
mică (extrase din straturi foarte adânci ale
terenului, sunt extrem de compacte şi
practic inalterabile). Costul diferă în esenţă
în funcţie de aceste criteriu. Ardezia cea
mai frecvent întâlnită este cea cenuşie, cu

Ca şi stuful, lăuzele se
folosesc rar, in afară de
restaurarea caselor vechi
138 ACOPERIŞ t_

mai multe nuanţe după provenienţă,

putând de asemenea să capete, mai rar, o
tentă brun-roşcată.
Montajul se face prin batere în cuie pe aste-
reală (înveliş dm scânduri alăturate sau
spaţiate) sau prin intermediul croşetelor
fixate pe şindrilă.
Ansamblul formează un acoperiş suficient de
uşor, care se adaptează aproape oricăror
pante. Jn zilele noastre, lăuzele oferă o etanşeitate mai bună
graţie montării unei izolaţii de carton asfaltat.
ATENŢIE: Există plăci de dimensiuni
mici din azbociment care imită ardezia şi se Folosirea lor este restrictivă, în zonele de
montează în acelaşi mod; evident, sunt mai provenienţă. Se montează fară a fi fixate pe
ieftine şi au o rezistenţă mai bună la acoperişuri cu pantă mică; dacă panta este
spargere. mai mare de 20%, trebuie bătute în cuie.
Invelitoarea astfel obunută este foarte grea şi
Lăuze impune o şarpantă robustă.
Material natural, lăuzele sunt pietre plate, Etanşeitatea, care în trecut lăsa de dorit, este
mai exact şisturi sau micaşisturi grezoase. azi asigurată, în cazul reparării sau al con-
strucţiilor uzuale, prin introducerea dedesubt
a unei izolaţii din carton asfaltat.
Ferestre în acoperiş
Pentru a instala Şiţe
o fereastră în acoperiş, Numite câteodată draniţe sau şindrile, şiţele
trebuie să aveţi sunt scandurele din lemn, cel mai frecvent
autorizaţia primăriei. de conifere, uneon de castan.
Pentru o bună iluminare Adaptate oricăror pante, mai ales celor mari,
a podului, fereastra învelitorile de şiţe se instalează uşor.
trebuie să reprezinte Montarea lor se face prin acoperire cu şipci
aproximativ 10% din încrucişate între rânduri. Lemnul nu se
suprafaţă; dacă este mai foloseşte decât în regiunile cu ierni
mică, optaţi pentru două geroase, unde insectele xilofage nu sunt
deschideri medii, decât virulente. •
Pentru a instala o fereastră în
pentru una mare. Cu cât
acoperişul unei case particulare,
trebuie să aveţi autorizaţie panta acoperişului este
de la primărie. mai mică, cu atât
fereastra trebuie să aibă
o înălţime mai mare. Reglementările cer ca fereastra să fie
amplasată la minimum go cm de tavan. Dacă luminează
o cameră pentru copii, este preferabil să nu fie accesibilă şi,
de aceea, dotaţi-o cu o deschidere rotativ motorizată,
nu cu un sistem de proiecţie. Ferestrele de calitate sunt
tratate împotriva intemperiilor şi au geamuri duble;
cele din straturi rezistă mai bine la grindină. Fabricanţii
propun ferestre complete, gata de montat. Şiţele, scandurele din lemn, sunt mai bine adaptate
regiunilor cu ierni grele.
 T I P U R I D E Î N V E L I T O R I 139

Ţigle, plăci ondulate

si carton bitumat
acă tradiţionalele ţigle din argilă arsă
nu si-au pierdut actualitatea, materia-
lele cele mai moderne, ca ţiglele din beton,
plăcile din azbociment sau cartonul bitumat,
le fac azi o concurenţă acerbă. Tablele, de
exemplu din zinc, sunt utilizate mai rar
pentru învelirea locuinţelor individuale, cu
excepţia totuşi a tablei ondulate din otel
galvanizat.

Ţigle plate şi olane

Vechi sau modeme, ţiglele sunt fabricate din
argilă arsă. Primele sunt de două feluri: plate
- uneori uşor curbate - şi olane, în formă de
jgheaburi uşor conice.
- Ţiglele plate tradiţionale se montează pe
şipci, astfel încât să se suprapună parţial.
Ele pot fi utilizate pe diverse pante de
acoperişuri
- Olanele, frecvente în ţările mediteraneene,
păstrează un caracter foarte regional şi se
folosesc pentru pante mici. Ele se montează
de regulă fără fixare pe un platelaj de
scânduri alipite sau pe stinghii triunghiulare
(-» CASETĂ).
Olanele au fost inventate
de olarii romani acum
peste 2 ooo de ani.
Ţigle cu jgheaburi
Acest tip de ţigle este cunoscut de o sută
cincizeci de ani. Ele pot fi îmbucate una
lângă cealaltă şi rând lângă rând, graţie
marginilor dotate cu jgheaburi simple sau
duble
Izolaţia nu mai este necesară şi greutatea
acoperişului se reduce. Alt tip de ţigle cu
jgheaburi nu se îmbucă decât una lângă

Montarea olanelor
• Montarea ţiglelor de curgere
pentru acoperirea marginii
acoperişului.
^ Aranjarea în rânduri duble
alternate.
în mod tradiţional, olanele sunt montate in
rânduri duble alternate: cele de curgere sunt
instalate dedesubt, iar cele de acoperire se
montează deasupra, ansamblul formând
ondulaţii regulate. Din motive de economie,
rapiditate, reducere a greutăţii acoperişului şi
etanşeitate superioară se utilizează şi altă
metodă: se instalează numai olanele de
acoperire peste coamele unui strat-suport din
tablă ondulată de aceeaşi culoare; ţiglele de
curgere reapar totuşi la acoperirea marginii
acoperişului pentru a disimula tabla ondulată.
140 ACOPERIŞ i—
cealaltă, în timp ce rândurile sunt montate cu
izolaţie. Toate se fixează pe şipci, prin
şicanele aflate pe faţa de dedesubt.
In funcţie de fabricaţie, feţele aparente ale
ţiglelor cu jgheaburi prezintă motive circu-
lare, rombice sau care imită ţiglele plate
Gamele existente sunt îmbogăţite adesea cu
elemente diverse, printre care ţigle pentru
acoperirea marginilor, coame, ţigle cu
mansoane pentru ieşiri de aerisire, pentru
ventilare etc
Pentru fiecare tip de ţiglă cu jgheaburi care se
îmbucă există şi variante din sticlă care
permit crearea de porţiuni translucide fixe
pentru luminarea serelor.
Singurul lor inconvenient este că pot crea
efect de seră; de aceea este important să
Ţiglele cu jgheaburi sunt
echipate cu caneluri
simple sau duble, care le
permit să se îmbuce.
aveţi grijă ca dedesubt să nu existe materiale
inflamabile
(^ATENŢIE: Ţiglele de beton se doresc copii
ale celor din argilă arsă. Fabncate fară ardere,
ele nu prezintă nici fisuri, nici deformări si
mai ales, au forme şi dimensiuni foarte
regulate.
Plăci ondulate
Plăcile ondulate nu oferă nici o
caracteristică de eleganţă si acoperă de cele
mai multe ori construcţiile industriale.
Acest tip de material este util mai ales
pentru acoperişuri, fiind uşor, simplu de
montat şi în general ieftin. Ondulate sau
nervurate, majoritatea plăcilor sunt din ta-
blă de oţel galvanizat, din aluminiu lăcuit
sau din azbociment.
Există în acelaşi timp şi plăci ondulate din
plastic sau dm răşini armate cu fibre de
sticlă.
Cele din urmă pot fi transparente sau
translucide şi sunt foarte apreciate de utili-
zatorii camerelor care necesită luminozitate
mare în timpul zilei.
Toate aceste plăci se montează pe panouri
de lemn transversale, prin mijloace de fixare
ce traversează vârfurile ondulaţiilor; şuru-
burile utilizate în acest scop sunt dotate cu
garnituri pentru etanşare.
Pentru acopenrea serelor, verandelor şi mar-
chizelor se utilizează frecvent plăci alveolare
transparente din policarbon, mai uşoare şi
mai puţin fragile decât sticla.
Membrane bitumate
Membranele bitumate sunt foarte utilizate în
Canada şi SUA, fiind un material durabil şi
foarte uşor care se prezintă sub formă de
plăci (90 x 3 0 sau 33 cm).
Este alcătuit dintr-o armătură de fibre de
sticlă şi un înveliş exterior de bitum, supra-
faţa sa semănând cu granulatia pietrelor
naturale sau având nuanţe de gri, ardezie,
brun sau verde-închis.
Invelitoarea se montează pnn cuie pe scân-
duri alăturate sau pe panoun de lemn. Fie-
care placă este incizată pe una dintre laturi,
pentru a forma trei benzi, cu latura inferioară
dreaptă sau rotunjită.
Benzile se montează una lângă cealaltă şi, la
fiecare rând, sunt decalate cu o jumătate de
bandă, astfel că aspectul final este de acoperiş
de ardezie.
Pentru a evita desprinderea din cauza
vântului, este necesară o bună lipire a
bazei benzilor — pentru aceasta, banda de
bitum integrată dedesubt poate fi uşor
încălzită. •

întret nere
bună întretinere a acoperişului îi
garantează soliditatea şi etanşeitatea
pentru mulţi ani. Câteva acţiuni simple sunt
suficiente pentru a vă asigura o dată sau de
două ori pe an, că totul este în ordine şi
pentru a împiedica eventualele fisuri sau alte
deteriorări.
Măturarea jgheaburilor
Este necesar să măturaţi jgheaburile stresinii
cel puţin o dată pe an, la sfârsitul toamnei,
pentru eliminarea frunzelor uscate. Peste an,
puteţi de asemenea să degajaţi bucăţile de
muşchi sau bulgani de pământ. Nu ezitaţi
să smulgeţi plantele agăţătoare care
invadează jgheaburile şi ameninţă să ridice
ţiglele.
Puteti folosi două procedee: fie urcaţi pe o
scară echipată cu distanţier, pentru a se
GARANTATI SCURGEREA BUNĂ A APELOR PLUVIALE
Duceţi un război nemilos îm-
potriva plantelor agăţătoare,
folosind foarfecele de grădină.
Echipaţi-vă cu un făraş mic
pentru a îndepărta resturile ve-
getale amestecate cu pământ.
Î N T R E Ţ I N E R E SI R E P A R A Ţ I I
rezema de zid, nu de jgheabul stresinii, fie
lucraţi de pe sol cu un aparat de curăţat cu
- scară cu distanţier
presiune mare echipat cu ţeavă curbă - foarfece de gradină
- perie
Examinarea acoperişului - măturică
Pentru a cerceta starea învelitorii, a îmbi- - găletuşă
nărilor sau a soclunlor hornunlor, este
suficient un binoclu de calitate Pentru a
detecta fisurile care nu sunt dublate de
izolaţie, examinaţi acopensul pe dinăuntru
într-o zi însorită - pe acolo pe unde pătrunde
lumina, poate pătrunde şi apa.
Controlaţi dacă în şarpantă nu s-au adăpostit
cari sau alte insecte xilofage - prezenţa lor
este semnalată de găurele minuscule sau de
firimituri de rumeguş pe podea. Puteţi de
asemenea să sondaţi lemnul înţepându-1 cu
un poanson In cazurile incerte trataţi
lemnul. •
înainte de a curăţa jgheabul, Degajaţi cu o măturică tot
înlăturati cu peria particulele de ceea ce poate bloca jgheabul.
pe acoperiş.
La toate deschiderile pentru Nu ezitaţi să deschideţi cămi-
burlane, instalaţi grătare care nul şi să-1 curăţaţi, dacă este
să oprească frunzele uscate. necesar.
142 ACOPERIŞ

Reparaţii mărunte

n
ea mai mică infiltrare de apă sau o
ventilaţie necorespunzătoare sunt sufi-
ciente pentru a periclita şarpanta, apoi şi
restul casei, dacă nu se iau măsuri din timp.
Schimbarea unei ţigle sau astuparea unei
fisuri nu necesita totuşi ani de experienţă, ci
doar puţină pricepere şi, desigur, multă
prudenţă!
Cu toate acestea, dacă stricăciunile sunt puse
pe seama vechimii şarpantei sau a stării
generale a acoperişului, apelaţi fără ezitare la
un specialist.

URCAŢI-VĂ ÎN SIGURANŢĂ PE ACOPERIŞ

1. Piciorul scării trebuie plasat la o distanţă2. Pentru condiţii optime de lucru, scării 3. Unele scări pentru acoperiş dispun de
egală în medie cu un sfert din înălţimea H verticale i se adaugă o scară lipită de cârlige pentrufixare incorporat i de
a zidului. Scara trebuie sa depăşească acoperiş şifixată solid de coamă. rotiţe pentru afacilita poziţionarea.
cu aproximativ î m niveluljgheabului.

Urcarea pe acoperiş
Munca pe acoperiş este periculoasă şi de
aceea necesită respectarea unor măsuri de
securitate. In primul rând, nu efectuaţi nici
un fel de lucrări pe timp nefavorabil on
când învelitoarea este udă sau îngheţată şi
purtaţi încălţăminte lejeră cu tălpi anti-
derapante - de exemplu, espadrile. Dacă nu
puteţi ieşi pe acoperiş printr-o lucarnă,
trebuie să vă asiguraţi de o bună poziţionare
a scării (-» D E S E N U L 1). Aceasta trebuie
echipată cu distanţier, pentru a se sprijini de
zid, nu de jgheab, care riscă să se spargă
dacă este din PVC O a doua scară lipită de
acoperiş (-» DESENELE 2 şi 3) vă permite apoi
să vă deplasaţi. Este preferabil să nu călcaţi
pe învelitoare şi să lucraţi de pe scara lipită
de acoperiş, fără a vă apleca prea mult în
lateral.
& ATENŢIE: Din motive de securitate,
lucraţi niciodată singur. Ideal ar fi
asemenea să purtaţi un hamaşament
securitate, prins de barele scării de
acoperiş.
Repararea soclurilor hornurilor
Soclurile de hornuri fisurate sunt pericu-
loase, mai ales în regiunile vântoase, şi
trebuie reparate cât mai repede. In general,
fisurile apar la nivelul îmbinărilor dintre
pietre sau cărămizi. în acest caz, este
suficient să fie curăţate în profunzime şi apoi
astupate cu un mortar relativ fluid. Dacă
totuşi fisurile afectează în aceeaşi măsură şi
coşul interior, apelaţi imediat la un specialist
pentru o reparare completă.
Relipirea sau refacerea îmbinărilor
Fsre vorba despre acele îmbinări (în general
din mortar) care asigură etanşeitatea între
două planuri ale învelişului. Dacă sunt doar
dezlipite, deschiderea poate fi umplută cu
mortar fin sau cu spumă poliuretanică
(îndepărtaţi excesul prin tăiere şi vopsiţi
spuma pentru a o proteja împotriva razelor
ultraviolete). Dacă există fisuri, acoperiţi-le cu
Î N T R E T»I N E R E SI
» REPARAŢ
t I I 143
bandă de reparaţii adezivă. Dacă sunt com-
plet fărâmiţate, îndepărtau reziduurile şi
refaceţi-le cu mortar fin.
Astuparea fisurilor
în acoperiş. O fisură în acoperiş poate avea
multe cauze. Dacă un element este spart,
este recomandabil să fie înlocuit imediat.
Dacă este crăpat sau dacă există o perforare
într-un înveliş de zinc, de exemplu, puteţi
astupa fisura cu bandă adezivă hidrofobă sau
bitumată (se lipesc la cald). Toate aceste
benzi există în diverse culori, pentru a
rămâne cât mai discrete cu putinţă. Alegerea
lor se face în mod evident în funcţie de
materialele care trebuie reparate.
nu
de
de
pe
Muşchiul trebuie
Pe acoperişurile în terasă. Fisurile acoperi- înlăturat de pe
acoperişuri deoarece,
şurilor în terasă pot fi astupate în acelaşi
în timp, poate să
mod, cu bandă adezivă, chiar şi în zilele obstwcţioneze curgerea
ploioase. O altă soluţie, valabilă însă numai apelor pluviale şi să
pe timp uscat, constă în aplicarea cu ruloul a favorizeze infiltraţiile
între ţigle.
unei placări cauciucate - în prealabil,
-suprafaţa trebuie decapată cu uri dizolvant
sub presiune mare, apoi uscată. în acest caz,
pentru a preveni eventuale probleme, evitaţi
ca apa să staţioneze pe acoperişurile în
terasă. Pentru aceasta este suficient să aveţi
grijă ca gurile de evacuare ale burlanelor să
nu fie astupate şi să permită o scurgere bună
a apelor pluviale.
144 ACOPERIŞ

Schimbarea unei ţigle

sau ardezii
înlocuirea unei ţigle cu jgheaburi sau plate
care nu este bătută în cuie nu reprezintă o
dificultate majoră (-» SECVENŢĂ). Pentru a vă
ajuta, puteţi utiliza pene, care menţin
ridicate ţiglele de pe rândul superior, în
timp ce înlocuiţi ţigla spartă cu alta nouă;
după încheierea operaţiunii, scoateţi pana.
în cazul plăcilor de ardezie bătute în cuie
trebuie să aveţi la îndemână un extractor.
Atunci când montaţi o placă nouă, este
imposibil s-o bateţi în cuie absolut la fel -
de aceea, lipiţi-o cu un clei de tip mastic
sau găuriţi-o şi fixaţi-o cu cuie galvanizate
pe partea vizibilă, intercalând şaibe de
plumb pentru etanşeitate. Există de ase-
menea o altă metodă, care foloseşte cârlige
de zinc (-» DESEN). •

ÎNLOCUIREA UNEI ŢIGLE PLATE S A U CU J G H E A B U R I

Demontaţi ţiglele sparte. Ţi-
glele cu jgheaburi care se
îmbucă sunt reţinute pe aste-
reală de pintenul lor.
Ridicaţi uşor ţigla laterală cu
care s-a îmbucat şi ţigla de pe
rândul superior.
Procedaţi similar dacă este
I 'I vorba despre ţigle plate care
• • nu sunt prinse in cuie. Pe lăngă
uzură, acestea din urmă se pot sparge
şi sub acţiunea gerului.

Completaţi deschiderea înce- Montaţi ultima ţiglă. Acea ta

pând de fiecare dată de jos, este operaţiunea cea mai deli-
rând cu rând. După refacere, cată - trebuie s-o faceţi, împin-
putrezeală şi secţiunea respectivă trebuie să se mai vadă un singur rând gând-o prin lunecare şi ridicând uşor
trebuie înlocuită. de ţigle. ţigla de deasupra.
 ÎNTRETINERE
r SI
t REPARAŢII
t

RIDICAREA UNEI ARDEZII PRINSE ÎN CUIE

Pentru înlocuirea
ţiglelor
- scară cu distanţier
- scară de coamă
- cuţit
Pentru înlocuirea
ardeziilor
- scară cu distanţier
- scară de coamă
- extractor de cuie
- ciocan

1. Pentru înlocuirea unei ardezii prinse in cuie, 2. Introduceţi extractorul sub ardezia spartă şi loviţi
procuraţi-vă un extractor special, absolut de sus, pentru a reteza cuiele defixare.
indispensabil.

FIXAREA UNEI ARDEZII NOI

1. Eliminaţi toate bucăţile sparte şi potriviţi altă 2. Fixaţi ardezia prin cuie galvanizate care rămân
ardezie, lunecănd-o sub rândul superior. vizibile. Protejaţi-lefloarea cu chit, pentru a evita
fisurile.

ALTERNATIVA CUIELOR: CÂRLIGELE DE ZINC

1. în loc să bateţi ardezia in cuie, bateţi in 2. Acoperiţi capetele cuielor cu chit î. îndoiţi după aceea benzile de zinc in
cuie două benzi de zinc in locul unde vafi pentru etanşeitate, apoi plasaţi ardezia la sus. Ele evită astfel alunecarea noii plăci.
montată. locul ei
 Tehnici si
»
lucrări

USI,
» *
FERESTRE,* OBLOANE SI
»
SECURITATE

OBLOANE

P. 147 Componentele uşilor P. 179 Obloane, persiene şi storuri

P. 150 Etanşare şi reparaţii mărunte P. 182 înlocuirea obloanelor batante

P. 155 întreţinerea şi recondiţionarea uşilor

P. 161 întreţinerea broaştelor
P. 162 Montarea sau schimbarea unei usi

iJsd FERESTRE
P. 185
P. 190
SECURITATE
ANTIEFRACTIE

Securitatea uşilor şi obloanelor

Sisteme de alarmă

P. 164 Tipuri de ferestre

P. 168 Etanşarea şi izolarea ferestrelor
P. 173 întreţinerea şi recondiţionarea
ferestrelor
 147

Componentele uşilor
E xistă diferite tipuri de uşi, după cum
sunt destinate intrării principale,
comunicării cu camerele din interior sau cu
dependinţe din exterior. Uşile încăperilor -supralumină

interioare ca şi cele de la intrare sau ale

dependinţelor au funcţii multiple. Prima traversă -
dintre ele este, evident, de a le garanta ocu-
panţilor intimitate şi un confort satisfăcător. balama -
Aceasta se realizează printr-un ansamblu de -montant
calităţi ce poate fi rezumat într-un singur
cuvânt: izolare. Indiferent care ar fi mate- -toc cu căptuşeală
rialul din care sunt fabricate, uşile trebuie să
ofere o bună izolare termică, protecţie fonică
tăblie -
şi securitate apreciabilă împotriva tenta-
tivelor de efracţie. Trebuie de asemenea să
poată rezista la uzură şi, dacă sunt expuse la
exterior, la căldura soarelui, umiditate, vânt
şi frig. -clanţă

-broască
Principalele părţi ale uşilor
Orice uşă are un batant alcătuit din două
părţi principale: tăblia, lucrată sau nu, care
poate fi masivă, parţial ori complet din
geam, şi rama, formată sau nu din montanţi
şi traverse (-» DESEN). Ansamblul se articu-
lează într-o zidărie, în care se fixează tocul,
de care sunt prinse balamalele într-o parte şi
fereastra broaştei în partea opusă. Materialele
utilizate pot fi lemn, PVC sau metal. Uşile
principale şi de pe palierele scărilor sunt în
general echipate cu accesorii (broaşte,
ferecături) de bună calitate pentru a spori Elementele constitutive
securitatea. Protejarea elementelor. O uşă de intrare de ale uşii.
calitate trebuie să protejeze şi împotriva
Calităţile uşilor de intrare fenomenelor atmosferice. De aceea se
Aceste uşi reprezintă cartea de vizită a recomandă să aveţi o uşă de intrare care să
locuinţei. Frecvent realizate din lemn (de ocupe o poziţie bună pe scara criteriilor ce-i
exemplu, de stejar), uşile de la intrare sunt determină performanţele (-» TABEL P. 148).
tot mai des fabricate din materiale modeme, Din lemn, PVC sau metal, uşile masive care
ca PVC. Uşa principală are uneori, în funcţie integrează sub căptuşeală un strat izolator
de gustul fiecăruia, accesorii decorative, ca asigură o protecţie mai bună decât cele
inel de ciocănit, clanţă (simplă sau deco- simple. Izolaţia poate fi făcută cu spumă
rativă), ochi de geam în impostă etc., care-i poliuretanică, cu un aglomerat de înaltă
conferă un caracter aparte şi sporeşte atracţia densitate sau cu vată minerală. Cele care au
faţadei. o suprafaţă de sticlă sunt, evident, mai puţin
148 UŞI, FERESTRE, OBLOANE Şl SECURITATE

Izolare fonică. Dacă locuiţi în apropierea

unor surse de zgomote, uşa de la intrare
trebuie să aibă şi calităţi de izolare fonică.
Uşile groase şi masive sunt izolatoare
fonice mai bune, datorită grosimii lor.
Anumite uşi numite „fonice" sunt echipate
cu vată minerală sau cu un panou interior,
din alt material, destinat reducerii
vibraţiilor sonore provenite din exterior.
Performanţele de izolare fonică, exprimate
în decibeli, sunt de obicei specificate de
producători. Etanşeitatea periferică a uşilor
poate fi de asemenea eficientă, reducând
sensibil undele sonore care au proprietatea
naturală de a trece prin interstiţiile cele mai
înguste.
împiedicarea sau întârzierea intruziunilor.
Cu cât uşa este mai groasă, cu atât este mai
robustă, dar compoziţia joacă de asemenea
un rol în soliditatea structurii ei. Dacă nu este
suficient, puteţi să ranforsaţi ansamblul
printr-un blindaj. In afara uşii în sine, tocul
trebuie de asemenea consolidat. Veţi obţine
o mai bună garanţie împotriva efracţiilor dacă
veţi monta comiere metalice. Şi, mai ales, nu
trebuie neglijate nici broaştele.
Izolarea împotriva incendiilor. Uşile de intra-
re, în special cele de pe palierele blocurilor cu
apartamente, trebuie să întârzie propagar a
Uşă din stejar, cu geam focului timp de câteva ore şi să aibă o
în partea superioară. protejate, dar prezenţa unui geam dublu oarecare rezistenţă la flăcări.
atenuează efectele gerului şi zgomotului. Pe
de altă parte, în spatele uşilor vechi este Materiale
recomandabil să se construiască praguri, l/şi din lemn. Lemnul este materialul cel
pentru a opri curenţii de aer (-» p. 150). mai răspândit şi mai apreciat pentru uşile de
intrare ale locuinţelor individuale, clasice
sau renovate. Căldura naturală a lemnului,
CLASIFICAREA AEV A UŞILOR ÎN FUNCŢIE DE PERFORMANŢE diversitatea nuanţelor disponibile şi
Pentru a profita de toate garanţiile dorite In privinţa izolării şi confortului, o uşă varietatea mulurilor decorative îi amplifică
exterioară trebuie să aibă minimum clasificarea A2, E2, Vz aspectul general, conferind o estetică
CRITERII DE CLASIFICARE incomparabilă cu cea întâlnită de obicei la
Nivel A=permeabilitate E = etanşeitate V = rezistenţă alte materiale. Tăbliile de lemn pot fi masive
de performanţă la aer la apă la vânt sau dotate parţial cu geamuri. In general,
1 = normal Ai Ei Vi lemnul, mai ales cel destinat uşilor de
intrare, este tratat pentru a rezista la
2 = îmbunătăţit A2 E2 V2
acţiunea vătămătorilor şi ciupercilo
3 = ranfbrsat A3 E3 V3
Eventualele placări, ca şi vopseaua, grundul |
 149

sau lacul (aplicate în fabrică sau de locatari)

contribuie la ranforsarea eficacităţii acestui
tratament. Dacă iubiţi lemnul, alegeţi
esenţele exotice, care au cele mai bune
calităţi. Stabilitatea lor excelentă în timp
face inutil once tratament preventiv în
această privinţă.
Uşi metalice. Făcute din oţel, sunt foarte
rezistente, dar grele, aspect care reprezintă
totuşi un câştig în privinţa securităţii. Acest
tip de matenal convine construcţiilor
modeme. Oţelul este adesea acopent cu
vopsea decorativă, asortată la aspectul general
al faţadei.
Uşile din aluminiu, material utilizat la fel de
frecvent, sunt construite în general dintr-o
structură portantă şi o tăblie de umplere,
opacă sau cu geam
Uşi din PVC. Pnncipalele lor calităţi sunt
rezistenţa la efectele soarelui sau ploii,
excelentele performanţe termice şi între-
ţinerea uşoară. Criticile vizavi de PVC se
referă mai ales la aspectul său general,
considerat mai puţin estetic decât lemnul,
deşi i se pot aduce îmbunătăţiri. Acest tip de
uşi poate fi solidificat prin integrarea unei
tăblii centrale precum şi a unui toc şi a unor
profile ranforsate.

Aite uşi
Uşi de intrare în apartamente. In mod
ideal, acestea trebuie să izoleze mirosurile,
zgomotele şi frigul şi să reziste la tenta-
tivele de efracţie sau la riscul incendiilor,
în conformitate cu normele recente (-> TA-
BEL), ele trebuie să oprească flăcările timp
PERFORMANŢELE UŞILOR DE INTRARE ÎN APARTAMENTE
de un sfert de oră. Grosimea unei usi de
apartament de bună calitate trebuie să fie Un acronim numit „FASTE" clasifică performanţele uşilor de intrare in apartamente după
cinci criterii de calitate.
de minimum 40 mm Cu cât usa este mai -
grea, cu atât va fi mai rezistentă. Calităţi Uniiaiea de expresie
Este recomandabil ca soliditatea să-i fie F Performanţă la foc Scară parafoc şi antiincendiu, în fracţiuni de oră.
ranforsată cu un blindaj corespunzător. A Performantă fonică Reducerea nivelului de zgomot, în decibeli.
Uşi interioare. Fabricate de obicei din lemn,
S Nivel de stabilitate şi de Măsura săgeţii tocului in mm
acestea sunt fasonate şi decorate după permeabilitate a aerului
gustul fiecăruia Dacă sunt batante sau
T Performanţă termică W/m'
culisante, participă la decorarea interioară
E Rezistenţă la efracţie minute
generală. •
150 UŞI, FERESTRE, OBLOANE Şl SECURITATE

Etanşare şi reparaţii mărunte

erul care intră pe sub uşi participă la
ventilarea naturală a locuinţei (-» P. 395),
dar devine insuportabil iama, din cauza
frigului şi a umezelii ce pătrund în casele
necorespunzător izolate. Modalitatea cea mai
bună pentru a vă proteja este montarea
etansărilor la baza uşilor. Micile incon-
veniente, cum ar fi un prag îngheţat un prag
care scârţâie sau închiderea incorectă, pot fi
înlăturate uşor cu puţină ingeniozitate şi
abilitate.
Etanşarea tocurilor
Dacă tocurile nu sunt noi, închiderea uşilor
nu este etanşă. Pentru a opri curenţii de aer
si căldura interioară să scape în exterior,
există mai multe modele de etansăn Ele
sunt disponibile la diverse lungimi cores-
punzătoare dimensiunilor standard ale
uşilor (73, 83, 93, 103 cm) pentru a nu le
mai tăia. Dacă totuşi trebuie să tăiaţi din-
tr-o etanşare automată, tăiaţi numai câţiva
milimetri şi întotdeauna în partea opusă
mecanismului.
Burlet de plastic sau garnitură de cauciuc.
Prins în cuie sau în şuruburi în partea de
jos a uşii, are o eficacitate efemeră, deoa-
rece se freacă de podea la fiecare închidere
şi deschidere.
Etanşarea măturătoare este o perie cu peri
lungi şi duri, fixată printr-un sistem de
cleme pe faţa inferioară a uşii; convine
uneori uşilor culisante. Pentru uşile batante,
sistemul este imperfect - aerul trece printre
peri, iar aceştia se uzează pnn frecarea de
podea.
Etanşarea basculantă are o parte articulată
pe balama, echipată cu o garnitură de up
bavetă. Fixată pe intenorul canatului, această
etanşare nu atinge solul decât la închiderea

ETÂNSARÎ IN SPATELE USlLOK

Opţiunea va depinde de natura podelei (gresie, parchet, mochetă etc.), de calitatea şi estetica etanşării.

Tipuri de etanşări Funcţionare Observaţii Natura podeiei

Garnitură Fără mecanism. Şuruburile rămân vizibile. Convine mai bine

Glisează pe sol Simplu de montat. pe gresie
la manevrarea usil. Eficacitate efemeră. sau pe parchet.

Etanşare măturătoare Model de bază din PVC autocolant
sau fixat prin cuie. Fără mecanism.
Garnitura suplă glisează pe sol
la manevrarea uşii.
Simplu de montat şi ieftin. Podele lise.
Garnitura (bavetă de elastomer,
fetru sau perie din pâr sintetic)
nu trebuie să frece prea mult solul
pentru a nu se uza.

Acţionează prin basculare Şuruburile rămân vizibile. Se adaptează !a toate

cu o balama la închiderea Bavetă de elastomer sau perie. tipurile de podele.
si deschiderea uşii. Montaj delicat.

Etanşare automată Garnitura metalică poate coborî Mai estetică, dar mai scumpă. Podele perfect plate.
cu ghilotină când uşa e închisă şi se ridică Garnitură din elastomer integrată
la deschidere. pe şină.
 151

uşii - garnitura basculează şi atinge podeaua.

O pârghie de acţionare, fixată la extremitatea Burlet adeziv de tip Purfix
etanşării, la cota broaştei, asigură bascularea Are diverse lăţimi şi o parte adezivă. Pelicula protectoare
garniturii la închidere, lovindu-se de şam- a acesteia se desface pe măsură ce lipiţi burletul pe rama
brană (-> SECVENŢĂ). uşii. Cu ajutorul unei role de tapiţer îl puteţi introduce
Etanşarea automată cu ghilotină este un în unghiul falţurilor. Există de asemenea burleţi
profil metalic în interiorul căruia se ce pot fi prinşi prin cuie (sau agrafe), care se fixează
deplasează un burete de cauciuc montat pe cantul batant. Acest material de etanşare nu poate fi
pe un resort (-» I M A G I N E A 1). Fixată în vopsit - culoarea sa este cea din fabricaţie.
partea de jos a uşii, această etanşare
funcţionează la sfârşitul închiderii deoarece
atinge opritorul înşurubat pe toc. In acel
moment, buretele coboară vertical, ca o
cortină; poziţia mecanismului intern al
opritorului poate fi reglată astfel încât
garnitura să apese pe podea, oricare ar fi
profilul acesteia.

Demontarea uşilor
Renovarea unei uşi sau înlocuirea şaibelor
de frecare vă obligă s-o demontaţi — operaţie 1. Etanşarea automată, numită ghilotină, se compune
cu atât mai delicată şi periculoasă, cu cât dintr-un profil metalic ce conţine o garnitură tubulară
din cauciuc, acţionată de o limbă cu resort. Opritorul
uşa este mai mare şi mai grea. Pentru a
trebuie înşurubat infaţa limbii, pe tocul uşii.
proceda fără efort, este suficient să exercitaţi
un efect de pârghie sub uşă, în dreptul bala-
malelor. Există si ridicătoare de uşi special
concepute în acest scop (-» IMAGINEA 2), dar
puteţi ridica pur şi simplu uşa folosindu-vă
de o unealtă solidă, de exemplu o daltă sau 2. Acest ridicător de uşă
o rangă (-* DESENELE 1 şi 2). Aveţi grijă să nu se montează uşor in
S spaţiul existent sub
ciobiţi cantul părţii infenoare a uşii. Iată cantul inferior chiar
cum trebuie procedat: dacă este redus.

MONTAREA ETANSÂRII BASCULANTE

Prindeţi în cuie partea fixă în Glisaţi apoi partea articulată, Fixaţi, în final, pârghia de ac-
partea de jos a uşii, după ce aţi făcută din garnitura bavetă ţionare la extremitatea etan-
calculat înălţimea montajului. care va bascula pentru a coborî şării (în dreptul broaştei).
pe podea.
152 UŞI, FERESTRE, OBLOANE Şl SECURITATE
1. Pentru a demonta o uşă, apăsaţi cu piciorul
pe extremitatea dălţii.
• Deschideţi mult uşa, astfel încât să fie
perpendiculară pe şambrană.
• Introduceţi dalta sau ranga sub cantul
inferior, cât mai aproape de axa balamalelor.
• Glisaţi sub daltă o pană de lemn, pentru a
forma o pârghie.
• Basculaţi greutatea corpului pe pârghia
improvizată, ţinând ambele braţe pe laturile
uşii.
• Uşa este demontată atunci când balamalele
care o ţin pe loc sunt dezangajare.
1
Ve ificati starea şaibelor defrecare. Dacă sunt uzate,
puteţi aplica peste şaiba de alamă o şaibă de teflon,
care înlăturăfrecările şi scărtăitul.
2. Puteţifolosi şi o rangă.
Frecarea uşilor
Dacă o uşă se deschide cu greutate,
aceasta înseamnă, în general, că lemnul s-a
umflat, din cauza umidităţii, sau că exce-
sul de vopsea de pe canturi îi împiedică
mişcarea. Desigur, uşa trebuie rindeluită,
dar înainte de a recurge la această opera-
ţiune (-» p. 156) asiguraţi-vă nu există alte
cauze ale frecării.
Partea de jos a uşii freacă de podea. In prin-
cipiu, acest lucru indică o coborâre a bala-
malelor. înainte de a demonta uşa, verificaţi-i
totuşi deschiderea şi reperaţi cu exactitate
locul unde se înţepeneşte.
• Poate fi vorba despre o frecare uşoară,
cauzată de un defect al podelei sau de
existenţa unei asperităţi pe cantul uşii.
• Introduceţi sub uşă o foaie de glaspapir
grosier.
• Menţineţi cu tălpile poziţia glaspapirului şi
deplasaţi uşa înainte şi înapoi cu mişcări
rapide. în felul acesta, îi curăţaţi partea de
dedesubt şi este posibil să înlăturaţi frecarea
uşoară constatată.
• Dacă frecarea persistă - de exemplu, dacă
este provocată de umiditatea absorbită în
contact cu podeaua prin baza uşii, care
adesea nu este vopsită - , trebuie să
demontaţi uşa şi să rindeluiţi cantul
inferior.
Partea de sus a uşii se înţepeneşte. In acest
caz, nu mai este necesar să demontaţi uşa
pentru a rindelui cantul superior. Aveţi grijă

să imobilizaţi însă cât mai bine uşa deschisă
în timp ce lucraţi.
Partea laterală a uşii freacă. Atunci când usa
freacă batantul de toc cauza poate fi pur si
simplu grosimea excesivă a stratului de
vopsea de pe cant.
• Aşteptaţi o vreme caldă şi uscată (umidi-
tatea ambiantă agravează acest defect), pen-
tru a îndepărta vopseaua cu glaspapir.
• înainte de revopsire închideţi uşa si
venficaţi dacă spaţiul liber este suficient —
glisaţi o lamă de cuţit între cant şi şambrană.
In locurile unde lama se blochează din nou
trebuie să rindeluiţi cantul.
Există de asemenea posibilitatea ca o uşă
veche, montată de mult timp, să se înţepe-
nească în toc din cauza fixării incorecte a
balamalelor. într-un astfel de caz, balamalele
trebuie schimbate (-» p. 155).
Usa nu se închide. Dacă observaţi că o uşă se
deschide cu regularitate, deşi aţi închis-o,
verificaţi fixarea balamalelor şi reglaţi broasca
şi fereastra ei - o uşă deformată de umezeală
poate împiedica zăvorul broaştei să intre bine
în fereastră.
Scârţâitul uşilor
Ungeţi balamalele. Dacă o uşă începe să
scârţâie, ungeţi-i balamalele. Nu este nece-
sar s-o demontaţi - e suficient s-o ridicaţi
puţin şi s-o calaţi în poziţia deschis. Ştergeţi
axele balamalelor cu degresant, apoi picuraţi
puţin lubrifiant.
& ATENŢIE: Evitau ungerea balamalelor
prin utilizarea şaibelor de teflon (GPI). Aşe-
zate peste şaibele de alamă, aceste inele foarte
subţiri ameliorează rotirea uşii şi suprimă
scârţâiturile (-» IMAGINE).
înlocuirea şaibelor. Verificaţi de asemenea
starea şaibelor de frecare Dacă frecarea este
mare, este posibil ca ele să fie uzate sau
avariate şi trebuie înlocuite. Demontaţi uşa si
scoateţi-le. Pe fiecare balama inferioară veţi
găsi o şaibă de frecare, în general din alamă,
groasă de obicei de 2 mm (-» D E S E N U L 3).
Dacă aceste şaibe sunt uzate, schimbaţi-le
USI
Dacă nu aveţi şaibe de schimb
Puteţi să improvizaţi pe moment, confecţionând un
cerculeţ dintr-unfir de cupru. Pentru aceasta, utilizaţi
o sârmă electrică dezizolată. După aceea, înlocuiţi
una dintre şaibele uzate, care vă va sluji drept model
pentru a căuta, la lăcătuşărie, piese de schimb
cu diametru adecvat.
sau puneţi peste ele altele noi - aceasta poate
avea efectul ridicăm usu, redându-i o func-
ţionare corectă.
Aveţi totuşi grijă să nu ridicaţi prea mult uşa
deoarece riscă să se înţepenească în partea
superioară, compromiţând astfel închiderea.
Schimbarea şaibelor de frecare ar trebui să
readucă uşa în poziţia ei iniţială.
Dacă instalaţi o mochetă nouă, nu adăugaţi
şaibe suplimentare la balamale, ci rindeluiţi
sau tăiaţi din partea inferioară a uşii.
Praguri de fixare
Rolul unui prag de fixare este de a prinde
capătul unei acopenn a podelei (mochetă,
plastic etc.) pentru a evita ridicarea acesteia
Plasat imediat sub usa închisă, pragul de
fixare metalic poate fi bătut în cuie, prins în
şuruburi sau lipit.
şaibă —
de alamă
şaibă
de frecare
uzată
3. Dacă ungerea balamalelor nu este suficientă
pentru a scăpa de scărţăit, demontaţi uşa şi înlocuiţi
şaibele defrecare.
154 USI, 'FERESTRE, OBLOANE
i i ,SI SECURITATE
i

Dacă cele două acoperiri ale podelei de o

parte şi cealaltă a uşii nu au aceeaşi
grosime (parchet-plastic, gresie-mochetă
etc.), puteţi micşora această diferenţă de
nivel - o şină fixată pe podea, pe toată
lungimea pragului, primeşte un profil în
care aripile laterale înclinate asigură o
joncţiune în plan înclinat între cele două
acoperiri (-» DESEN). •

Prag defixare conceput

pentru micşorarea Pragurile au dimensiuni standard şi, la
diferenţei de nivel între
nevoie, pot fi tăiate cu bomfaierul. Montarea
două acoperiri de podea.
unui prag clasic necesită utilizarea unei
maşini de găurit electrice, pentru a realiza
elementele de fixare în sol, în general în
beton (-» SECVENŢĂ). Trebuie observat că
acest prag nu are capete aparente şi de aceea închiderea hidraulică a uşii
nu este demontabil. In alte cazuri este O usâ grea, care se trânteşte violent
suficient să utilizaţi şuruburi de lemn — de şi zgomotos, poate fi franatâ de
exemplu, dacă este vorba despre o fixare în braţul-pivot al unui amortizor
parchet. hidraulic; mecanismul se fixează
în partea de sus a uşii şi pe traversa
superioară a cadrului.

MONTAREA UNUI PRAG DE FIXARE

D Faceţi in beton patru găuri de

diametru corespunzător diblu-

rilor premontate pe cuiele cres-
Glisaţi capetele cuielor în
canalul central al pragului şi
repartizaţi le pe toată lungimea
la intervale egale.
Introduceţi cele patru dibluri
în găuri. Bateţi pe prag cu un
ciocan cu cap de cauciuc, astfel
încât cuiele să pătrundă în dibluri şi să
asigure blocarea ansamblului.
tate prevăzute de fabricant.
 15

Întreţinerea si recondiţionarea uşilor

acă sunt interioare şi, cu atat mai

mult, dacă dau spre exterior, uşile nu falt
scapă de un proces lent de degradare, mai toc
ales când sunt din lemn. Mai mulţi factori şurub care^- -
nu mai intră \
contribuie la îmbătrânirea lor - manevrarea în lemn
constantă, umiditatea ambiantă, expunerea la
rigorile climatului şi eventual întreţinerea
necorespunzătoare. Drept urmare, lemnul se
umflă şi se deformează, uşile funcţionează
şurub rupt 1. Dacă şuruburile
prost şi balamalele se desfac. In toate aceste în locaş se rotesc liber sau sunt
cazuri este necesară demontarea uşii afectate rupte, trebuie
şi verificarea stării ei, înaintea unei intervenţii să le înlocuiţi
eficiente.
niţă. Dacă se rotesc în gol sau dacă unele
înlocuirea balamalelor şuruburi sunt rupte în locaşul lor, trebuie
înţepenirea unei uşi în toc poate fi provocată să refixaţi balamaua, după ce aţi demontat
de umflarea lemnului din cauza umezelii, dar u ş a ( - » SECVENŢĂ).
şi de o fixare proastă a balamalelor. • Scoateţi şuruburile existente, apoi bala-
Verificaţi dacă balamalele sunt în stare bună maua din locaşul ei.
- poate că şuruburile s-au deşurubat sau • Alegeţi un burghiu de diametru mai mare
poate că a crăpat lemnul uşii ori al tocului decât al şurubului şi efectuaţi patru găuri
(-» D E S E N U L 1). In acest caz, uşa nu mai este adânci de 3—4 cm. In mod normal, este
menţinută în poziţia corectă, este înclinată suficient un burghiu de 6 - 8 mm.
şi freacă de şambrană. Dacă aşa stau • Confecţionaţi dibluri din lemn tare sau
lucrurile, trebuie înlocuite balamalele. cumpăraţi cepuri din lemn cu diametrul
• Deschideţi complet uşa pentru a degaja echivalent cu al burghiului.
cantul şi falţul în care sunt montate şuru- • Aplicaţi clei de lemn pe cepuri şi bateţi-le
burile. Verificaţi-le strângerea cu o şurubel- cu ciocanul în găurile executate anterior.

t NLOCUIREA BALAMALELOR

poziţia
balamalei

burghiu
cu 6-8 mm
diametru

lemnul
este crăpa!

D Efectuaţi găuri pentru noile

şuruburi. Demontaţi balamaua
şi utilizaţi un burghiu de
diametru mai mare decât al şurubului.
Introduceţi cepuri. Anterior,
îndeiaţi-le ca şi pe crăpăturile
din lemn.
Remontaţi balamaua. Mai
întâi, efectuaţi găuri, apoi
înşurubaţi şuruburi noi trecute
prin parafină.
156 USI, FERESTRE,' OBLOANE SI SECURITATE
i i , i

se freacă de toc, ceea ce duce la o deschidere

Atenţie la sensul balamalelor!
Dacă trebuie să înlocuiţi balamalele unei uşi vechi, aveţi
grijă să vă procuraţi un model care corespunde sensului
de deschidere a uşii.
b a l a m a l e de stânga...
...pentru uşile c a r e s e d e s c h i d
pe m â n a s t â n g ă
b a l a m a l e de dreapta...
...pentru uşile c a r e s e d e s c h i d
pe m â n a dreapt
şi închidere necorespunzătoare. In acelaşi
timp, un exces de vopsea pe canturi îi afec-
tează mişcarea.
Pentru a regăsi funcţionarea corectă, canturile
uşii trebuie rindeluite în vederea restabilirii
spaţiului de câţiva milimetn necesar pentru
evitarea frecărilor.
• Daţi cu cretă pe cantul superior şi pe cel cu
balamale.
• închideţi, apoi deschideţi uşa. Veţi con-
stata că în unele locuri creta a dispărut. De
acolo trebuie îndepărtat material.
^ Demontaţi usa şi, pentru a lucra mai
uşor, aşezaţi-o pe sol, ţinând-o între picioa-
re sau blocând-o într-o bucată de grindă
( - » D E S E N U L 1).

• Retuşaţi lemnul cu o rindea sau maşină de

• Lăsaţi să se usuce, apoi tăiaţi partea care
iese în afară cu ferăstrău şi daltă pentru lemn
• Remontaţi balamaua în locaş Executaţi
gaun de ghidare cu un poanson sau un
sfredel si refixaţi ansamblul cu şuruburi noi
şlefuit cu vibraţii. înclinaţi uşor utilajul în
sensul de închidere a uşii deoarece cantul
lateral si partea superioară ale unei uşi sunt
întotdeauna teşite pentru facilitarea închiderii
(-» D E S E N U L 2).

unse cu parafină.
• După ce aţi curăţat şi uns axul de pivotare,
remontaţi uşa şi verificaţi-i funcţionarea.
Rindeluirea cantului uşii
O usă bine montată trebuie să aibă între cant
si toc un spaţiu de minimum 2 mm Desigur,
din cauza umezelii, lemnul se umfla iar usa
Curăţarea uşilor vechi
Dacă tocurile noi rezistă cu succes rigorilor
climei, nu acelaşi lucru se poate spune
despre cele vechi. Lacul exterior crapă, vop-
seaua se scorojeste, ornamentele se decolo-
rează, lemnul devine mat etc. In general,
finisările rezistă trei-patru ani, dar nu mai

1. Pentru a rindelui cantul unei uşi,

fixap-o într-o bucată de grindă.
2. Dedesubt, rindeluirea cantului
lateral.

cant teşit

aproximativ 2°

grindă

mult De aceea, uşile exterioare trebuie
întreţinute cu regularitate, iar placările lor
trebuie reînnoite. în primul rând însă trebuie
curăţat suportul.
Prin frecare şi răzuire. Lacul este dificil de
îndepărtat prin frecare cu glaspapir deoarece
acesta se ancrasează şi devine rapid ineficient.
Este preferabilă o răzuire urmată de o frecare
cu glaspapir fin.
Prin ardere cu decapator termic. Această
metodă, relativ curentă, este recomandabilă
pentru îndepărtarea straturilor vechi de
vopsea. Eficacitatea ei pentru decaparea
colturilor tocurilor este totuşi relativă, iar o
temperatură foarte mare implică utilizarea
unui decapator termic dotat cu deflector,
care dirijează jetul de aer pentru a evita
încălzirea eventualului geam din apropiere.
Prin folosirea decapanţilor chimici. Alegeţi
cu atenţie decapantul şi mai întâi testaţi-1 pe
o porţiune a uşii. în felul acesta puteţi evalua
eficacitatea şi rapiditatea de acţiune a produ-
sului şi puteţi determina ce cantitate veţi
folosi.
• în timpul lucrului, purtaţi mănuşi de
protecţie.
• întinderi decapantul în strat subţire cu o
pensulă de nailon. Insistau asupra mulurilor
pentru a acoperi bine porţiunile scobite.
• Lăsaţi-1 să acţioneze iar când vopseaua
începe să formeze băşici, raclaţi delicat cu o
spatulă din lemn.
• îndepărtaţi particulele de vopsea deza-
gregate, de preferinţă cu o perie din nailon
(cea metalică riscă să lase particule).
Destinaţie Produse
Vopseluri şi lacuri Decapanţi alcalini
gliceroftalice sub formă de gel sau pudră.
Sunt deja diluaţi sau
se diluează in apă.
Toate tipurile Decapanţi non-alcalini,
de vopsele, în soluţie apoasă sau solvenţi.
lacuri etc
USI
• Ştergeţi urmele de decapant cu diluant de
vopsea sau white-spint.
• Pentru a termina, frecaţi cu un abraziv
mijlociu. Dacă tăblia uşii prezintă părţi greu
de accesat pentru o maşină, de exemplu
muluri, folosiţi o cală de lemn pe care aţi fixat
o foaie de glaspapir (-» p. 558) sau utilizaţi o
foaie de glaspapir fin pe care aţi îndoit-o de
mai multe ori (-> p. 357).
ATENTIE:
»
Nu uitati' să verificaţi' starea
balamalelor şi a broaştei.
Remedierea defectelor lemnului
Vechile uşi exterioare si porţi din lemn de
exemplu ale unei dependinţe, poarta unei
curţi sau grădini sunt expuse în mod
deosebit intemperiilor. Ele se deformează, se
crapă sau încep să fie acoperite de ciuperci
microscopice.
• Pentru a restaura o usă afectată în acest fel
trebuie să începeri pnntr-o decapare de
calitate, ca să ajungeri la lemn sănătos.
• După aceea, trebuie să acoperiţi fisurile cu
chit de lemn şi să însănătoşiţi lemnul.
• Pentru a conferi o nouă soliditate lemnului
mâncat de cari, este necesară aplicarea unui
solidificator de lemn, înainte de a reconstitui
părţile lipsă din tăblie
Dacă uşa prezintă semne de deteriorare,
răzuiţi porţiunea respectivă si pe cele dm jur;
aşteptaţi să fie bine uscate şi aplicaţi un chit
pentru lemn exterior. Trataţi după aceea cu
un produs împotriva ciupercilor şi insectelor
dăunătoare şi abia apoi treceţi la durificare.
TIPURI DE DECAPANŢI
Avantaje Inconveniente Remedii
Acţiunea lor lentă (maximum 12 ore) Tendinţa lemnul se tratează
permite dizolvarea mai multor de înnegrire cu apă oxigenată, cu acid oxalic
straturi de vopsea. a stejarului. sau cu un înălbitor special.
Convin esenţelor taninoase.
Acţiune lentă. Mai puţin corozivi.
Versiunile „lemn special"
nu înnegresc suportul.
158 USI,
' i , FERESTRE, OBLOANE SI SECURITATE
i i

Renovarea unei porţi

Primul lucru care trebuie făcut după ce aţi
perie metalică
rotativă demontat poarta este să-i scoateţi ferecăturile
perii plate (-» SECVENŢĂ). Poate că vă reamintiţi dificul-
- cheie de dulie tăţile avute în deşurubarea vechilor buloane
- bormaşină ce fixau balamalele. în cazul în care capetele
- şlefuitor electric
şuruburilor sunt pentru tablă, blocaţi-le cu o
- şurubelniţă
şurubelniţă groasă şi desurubari piuliţele cu o
cheie tubulară sau cu un racord ajustat la
dimensiuni.
Curăţare. Pentru a curăţa lemnul, puteţi
utiliza un decapant, un arzător sau o
maşină de şlefuit cu vibraţii. Dacă poarta
este acoperită cu grund, începeţi prin a-l
elimina din două-trei treceri succesive
efectuate cu o maşină de şlefuit şi discuri
Poarta de rugozităţi diferite (de exemplu 80,
de la spălătorie, 100, 120).
construită
din scânduri • Dacă este vorba despre un ansamblu
lambă si uluc. de scânduri montate prin lambă şi uluc

îndepărtaţi ferecăturile. Pen- Deşurubaţi balamalele. Utili- începeţi curăţarea. Acţiunea

tru a lucra corect, demontaţi zaţi o maşină de găurit electrică maşinii de şlefuit cu vibraţii
balamalele, broasca şi zăvorul şi alegeţi capetele corecte de este eficientă pentru a curăţa
de pe poartă. şurubelniţă, pentru a nu ştemui cres- lemnul şi a-l aduce la o granulaţie mai
tăturile din capetele şuruburilor. fină.

Abordaţi locurile dificile cu Aplicaţi vopseaua. Fiţi gene- Aplicaţi al doilea strat de vop-
polizorul unghiular. în acest roşi cu primul strat. Acordaţi o sea. După uscarea primului
fel, puteţi curăţa punctele mai atenţie specială interstiţiilor. strat acoperiţi-l cu al doilea strat.
greu accesibile.
(-» IMAGINE), utilizaţi şi un polizor unghiu-
lar pentru a curăţa în profunzime canelu-
rile de la suprafaţă.
• Periaţi rumeguşul fin, apoi trataţi
porţiunile atacate de cari. Utilizaţi o perie
metalică sau o daltă de lemn pentru a
îndepărta zonele afectate şi astupaţi-le după
aceea cu o substanţă specială - un lemn
sintetic care permite reconstituirea părţilor
lipsă.
• Lăsaţi să se usuce şi să se întărească în
profunzime înainte de a trece la finisări.
Finisare. Alegeţi o vopsea de lemn pentru
exterior, mai uşor de aplicat şi mai puţin
afectată de scorojire.
Pentru acest tip de poartă se recomandă o
vopsea microporoasă, care conţine o peliculă
impermeabilă pentru apă, dar a cărei
structură lasă în acelaşi timp lemnul să
respire, putând astfel elimina vaporii de apă.
Unele produse, de exemplu Kyriol, se aplică
atât pe lemn, cât şi pe fier - nu are rost să
schimbaţi vopseaua pentru balamale!
Vopsiţi toată suprafaţa. Aplicaţi două
straturi şi respectaţi cu stricteţe timpii de
uscare indicaţi, deoarece vopselele micro-
poroase se usucă lent, mai ales în climatele
umede.
ATENŢIE: La o poartă foarte expusă la
intemperii, protejaţi-i partea superioară cu o
bandă de zinc, pentru a evita infiltrarea apei
în lemn (-» p. 183).
LACURI PENTRU UŞI Şl FERESTRE
Există lacuri pentru „lemnărie exterioară", recomandabile pentru uşile şi ferestrele mai puţin expuse, lacuri „pentru intemperii",
cu performanţe mai bune, care garantează lemnul împotriva deformărilor şi-l protejează împotriva razelor ultraviolete,
si lacuri „marine" care împiedică în plus coroziunea apei sărate.
Compoziţie Nuanţe
Răşini poliuretanice Culoarea lemnului, incolore
strălucitoare satinate, mate
Răşini alchidal-uretanice Incolore, strălucitoare
Lacuri gliceroftalice Incolore, strălucitoare
Transformator de rugină
Acestfiuid lăptos, bazat pe acid tanic, transformă rugina
într-un strat protector. Tratamentul oxidării
se aplică prin intermediul pensulei şi capăta imediat
o culoare neagră.
Acoperirea elimină moleculele de oxigen care stau la originea
ruginii şi stabilizează suprafaţa metalului (-» p. 534).
Revopsirea grilajului unei uşi
Dacă este posibil, demontaţi grilajul, fiindcă
se lucrează mai uşor pe un suport liber
decât pe unul fixat.
Dacă nu-1 puteţi demonta, ţineţi geamurile
în poziţie deschisă sau, şi mai bine, demon-
taţi-le. Revopsirea grilajului unei uşi, de
obicei din fier forjat, comportă trei etape
principale: înlăturarea ruginii, neutralizarea
şi vopsirea (-» SECVENŢA P. 1 6 0 ) .
înlăturarea mecanică a ruginii. Operaţiunea
constă în eliminarea prealabilă a urmelor de
rugină cel mai uşor accesibile, care apar sub
băşicile vopselei vechi. Iniţial, interveniţi cu
vârful unui cuţit sau cu o şurubelniţă veche,
pentru a răzui metalul oxidat.
Pentru a termina această curăţare, utilizaţi
în continuare o perie metalică. Puteţi alege
între o perie manuală sau una montată pe
maşina de găurit electrică.
Cel mai bine este să utilizări şmirghel cu
granulaţie mare. Puteţi de asemenea utiliza
o pilă, pentru accesul în colţuri. Operaţia
Putere de acoperire Calităţi
8-12 m'/l Rezistente la apă si ultraviolete
12 mVI Adaptate celor mai aspre
condiţii climaterice
10-12 m'/l Lemnării speciale de ambarcaţiuni
160 USI,
i
FERESTRE,
' OBLOANE
i ,SI SECURITATE
i

este terminată după ce aţi curăţat perfect
metalul cu o perie mai suplă şi apoi cu o
- perie de praf
cârpă uscată.
- perie metalică
- perii plate înlăturarea chimică a ruginii. Este adesea
izuitor complementară celei anterioare. In general,
după curăţarea mecanică mai rămân urme
de rugină, iar decapantul chimic le înlătură
cu siguranţă. Este suficient să aplicaţi pro-
dusul cu pensula pe toată suprafaţa meta-
lului. Decapantul acţionează în câteva ore şi
produce un strat subţire şi lipicios de
culoare brună, care trebuie înlăturat printr-o
spălare energica cu apă sau cu solvent.
Finisare. Constă în reacoperirea metalului cu
o vopsea gliceroftalică asociată, după caz, cu
un produs antirugină. De altfel este reco-
mandabil ca înainte de aplicarea noii vopsele
să reacoperiţi metalul sănătos cu un
neutralizator.
O altă soluţie este aplicarea unui strat de
grund protector înainte de aplicarea definitivă
a straturilor de vopsea decorativă. •

R E V O P S I R E A U N U I GRILAJ DE FIER FORJAT

Atacaţi rugina cu vârful unui Continuaţi cu o perie meta- Terminaţi curăţarea cu şmir-
cuţit. Râcâiţi şi înlăturaţi por- lică. Ea vă ajută să eliminaţi ur- ghel. Astfel aţi înlăturat rugina.
ţiunile friabile. mele vopselei vechi care nu
s-au râcâit.

o * * ! *

B Periaţi grilajul. Metalul trebuie

să fie perfect curat înainte de a
fi acoperit cu alte substanţe.
Folosiţi o perie suplă.
Trataţi grilajul cu un transfor-
mator de rugină. Insistaţi asu-
pra porţiunilor oxidate, apoi
lăsaţi să se usuce o zi.
Aplicaţi vopseaua. Cea mai
eficace este vopseaua glicero-
ftalică asociată cu antirugină.
Primul strat se diluează 25%, al doilea
5%.

întreţinerea broastelor
broască de calitate şi bine întreţinută
trebuie să fie funcţională mult timp.
Totuşi, numeroasele manevrări în forţă
(închis-deschis uşa), ca şi condiţiile adesea
extreme la care este supusă broasca în cazul
unei uşi exterioare (frig, ploaie, căldură,
umiditate, praf) îi afectează buna funcţionare.
Defecte de aliniere
Dacă uşa este puţin deformată, zăvorul şi
fereastra broaştei nu mai sunt aliniate.
Dacă vă confruntaţi cu un defect minim de
aliniere, poate fi suficient să măriţi orificiul
ferestrei cu pila, pentru a uşura pătrun-
derea zăvorului. O nealiniere mai mare
UNGEREA UNEI BROAŞTE
Demontaţi cilindrul. Deşurubati şurubul
care menţine cilindrul. Acest şurub lung
pentru metale se află pe cantul uşii.
I Ungeţi partea mediană. Profitaţi de
K f l această demontare pentru a pune o
• f l picătură de lubrifiant pe pârghia care
apasă pe limba de închidere.
USI
implică însă demontarea şi repoziţionarea
ferestrei. - perie plată
- şurubelniţă
înţepenirea broastelor
Nu este necesar să demontaţi broasca pentru
ca să o ungeţi, ci puteţi folosi în orificiile ei
(intrarea cheii, canalele pistonaşelor) un
spray lubrifiant. Dacă acesta n-are însă nici
un efect, se recomandă demontarea broaştei,
în cazul modelelor vechi, aveţi grijă să nu
deplasaţi piesele mecanismului interior,
după ce aţi ridicat capacul broaştei. în cazul
unei broaşte de tip yală, utilizaţi pulbere de
grafit, preferabilă în locul vaselinei, care
reţine praful (-» SECVENŢĂ). •
Scoateţi cilindrul. Introduceţi cheia şi
rotiţi-o uşor, pentru a alinia pistonaşele.
Apăsaţi pe cilindru pentru a-l scoate şi
ştergeţi-l de praf.
Injectaţi lubrifiant sau grafit pulbere în
gaura cheii. Dacă doriţi să schimbaţi
cheia, montaţi alt cilindru - profilul lor
standard permite această schimbare.
162 USI,l FERESTRE, OBLOANE SI SECURITATE
t £ i
4EZZQ3ID Montarea sau schimbarea unei usi
- inel de cauciuc
- cuţit de zidărie ontarea unei uşi intr-un perete
- ciocan interior si înlocuirea unei uşi cu
- şurubelniţă alta de aceleaşi dimensiuni sunt operaţiuni
- mistrie delicate care necesită o cunoaştere exactă a
metodelor. Dacă aveţi de gând să instalaţi o
uşă nouă ori să schimbaţi una veche,
trebuie să respectări câteva reguli de bază
care vă ajută să nu comiteri erori
ireparabile.
Montarea ansamblului
uşă/perete interior
• Trasaţi pe podea şi pe plafon poziţia
viitorului perete. Trageţi două linii paralele
Instalaţi tocul. Ridicaţi uşa pe poziţia
dorită şi înţepeniţi-o cu proptele legate
prin inele de cauciuc.
...Bateţi cârligele înşurubate în cantul
3 plăcii. Fixaţi câte trei de montant, de
preferinţă la nivelul balamalelor.
pentru a materializa grosimea peretelui şi
precizaţi poziţia usu
• Fixaţi uşa pe locul ei înainte de a monta
peretele. Nu demontaţi canaturile tocurilor,
deoarece sunt calate periferic pentru a rezista
la presiunea zidăriei.
• Ridicaţi uşa la verticală şi fixaţi-o între
podea şi plafon, folosind proptele prinse
între ele prin inele de cauciuc (-» SECVENŢĂ).
Două sau trei suporturi de acest tip montate
pe lăţimea usu sunt suficiente pentru
blocare, permiţând în acelaşi timp
rectificarea poziţiei pentru obţinerea
verticalităţii.
• Montaţi peretele din plăci de ipsos (-» p. 126).
încastraţi plăcile în cadrul uşii. Fixaţi-le
cu cârlige metalice. Mai întâi înşurubaţi-le
în lemnul montantului, apoi...
Instalaţi ultima placă superioară. Aceas-
ta trebuie să se îmbuce între cantul supe-
rior al tocului şi plafon.

• Plasaţi primul rând de plăci de o parce si
alea a uşii. Fixaţi plăcile din al doilea rând,
apoi din al treilea. Treptat, imbricaţi plăcile
în cantul tocurilor.
Faceţi legătura cu adeziv şi ranforsaţi fixarea
utilizând cârlige metalice înşurubate în
lemn si bătute în plăci
• încheiaţi montajul ultimului rând de sub
plafon. Teşiţi partea de sus a plăcilor pen-
tru a facilita plasarea lor.
Deasupra uşii, plăcile ce formează imposta
trebuie decupate în unghi — nici una dintre
îmbinările verticale ale plăcilor nu trebuie să
se găsească în prelungirea tocului (-» DESEN).
Realizarea legăturii
cu plafonul
în cazul unui plafon rigid (cărămidă,
beton), legătura dintre plăci şi tavan se face
prin injectarea de spumă poliuretanică.
Lăsaţi produsul să se întărească timp de
aproximativ 2 ore, apoi tăiaţi excedentele
cu cutterul.
Spuma poliuretanică amortizează deformările
materialelor şi împiedică fisurarea noului
perete.
închisă şi calată.
UŞI 5
în cazul unui plafon „elastic" din rigips,
realizaţi o legătură între perete şi plafon cu
un amestec jumătate adeziv, jumătate
ipsos, după care aplicaţi o bandă de
îmbinare. •
:înlocuirea unei uşi făra lucrări de zidărie
Este posibil să schimbaţi o uşă fără a executa lucrări
de zidărie importante. Cadrul noii uşi va fi pur şi simplu
încastrat în cadrul vechi, păstrat în acest scop.
Dacă se menţine vechiul cadru, noua uşă va reduce totuşi
deschiderea cu câţiva centimetri. în general, în funcţie
de materialul ales, reducerea deschiderii poate fi între
4 cm, la uşile din lemn, şi n cm la cele din PVC. Operaţiunea
se lasă pe seama specialiştilor, care verifică mai întâi starea
cadrului actual - trebuie controlat dacă este sănătos,
etanş şi dacă poate primi viitorul cadru. Uneori pot fi
necesare unele lucrări minore asupra zidăriei,
dar în nici un caz refacerea ei completă.
înlocuirea uşii este mai simplă dacă se păstrează vechiul cadru
164 USI, FERESTRE, OBLOANE SI SECURITATE
i ' i , i
Tipuri de ferestre
- capsator de geamgiu
fereastră bună asigură interiorului un
minimum de confort si în acelaşi timp
se armonizează cu estetica faţadei. In mod
natural, ea trebuie să permită pătrunderea de
lumină suficientă, iar caracteristicile sale
termice, fonice şi de rezistenţă trebuie să
împiedice pătrunderea umidităţii şi frigului în
camere, să diminueze zgomotele din exterior
şi să reprezinte un obstacol pentru eventua-
lele tentative de efracţie. Prin urmare, este
important să ştiţi care sunt componentele
unei ferestre, cum să înlocuiţi o fereastră,
dacă este cazul, şi în ce condiţii să cumpăraţi
o fereastră care să fie de calitate foarte bună si
adaptată exigenţelor personale.
traversa
montant
— nervura
balama
- cadru fix
cercevea lăcrimar îmbinare în sa
Fereastră clasică in stilfranţuzesc. Şasiu! este compus din montante, traverse şi mai fragil, trebuie supus unei pregătin
căteva şipci careformează vitrajul.
Componentele ferestrei
In general, o cincime dm fereastră este
făcută din lemn sau alte matenale, de
exemplu metal sau PVC, iar patru cincimi
din sticlă. Această asociere de tâmplărie şi
geam trebuie să ofere un maximum de
garanţie împotriva intemperiilor, zgomotelor
şi furturilor.
Puteţi să alegeţi ferestre care să aibă carac-
teristici particulare, dacă doriţi să fiţi cât mai
ferit de frig sau zgomote, sau să beneficiaţi de
o securitate mai bună. Alegerea vă va fi
determinată atât de regiunea în care locuiţi
(ferestre în conformitate cu tradiţia locală,
climă etc.), cât şi de stilul casei.
& ATENŢIE: înainte de a decide să cum-
păraţi ori să schimbaţi ferestrele, informaţi-vă
asupra reglementărilor legale. în anumite
regiuni şi cartiere, renovarea faţadei trebuie să
respecte cu stricteţe anumite norme edilitare.
Căldura lemnului
Lemnul este apreciat pentru ferestrele
caselor vechi, ori într-un mediu tradiţional -
în zone rurale, la munte ori la mare. Există
ferestre excelente din lemn, ale căror calitate
şi estetică sunt perfect comparabile, dacă nu
chiar superioare, modelelor din alte
materiale. în general, lemnul ferestrelor este
tratat, iar proiectarea profilurilor este de
natură să întărească rezistenţa ansamblului la
intemperii şi dăunători. Un alt avantaj al
lemnului îl reprezintă faptul că este izolator
natural şi poate fi dotat cu geamuri groase,
-care ranforsează si mai mult izolarea
generală.
Stejar, brad şi esenţe exotice. Soliditatea
stejarului este recomandată pentru faţadele
expuse la ploaie. Mai scumpe, esenţele
exotice nu necesită tratamente preventive
deoarece au o rezistenţă naturală faţă de
umiditate şi insecte. Pe de altă parte, bradul,
speciale înainte de fabricarea ferestrei.

Lemnul rămâne materialul preferat pentruferestrele
tradiţionale.
în funcţie de gusturile personale, vă puteţi
personaliza ferestrele. Puteţi astfel să cum-
păraţi fie lemn pretratat, pe care să-1 vopsiţi
sau să-1 lăcuiţi, fie tâmplărie albă pe care nu
trebuie decât să aplicaţi un strat de finisare,
fie ferestre gata de montare, deja vopsite sau
grunduite.
Inalterabilitatea
PVC-ului
Rezistente la efectele poluării sau la soare şi
ploi, ferestrele dm PVC se bucură de o certă
apreciere. Nu pot putrezi şi nu necesită
absolut nici o întreţinere, decât o simplă
spălare periodică; de aceea, acest tip de
material este recomandat mai ales pentru
regiunile cu intemperii abundente, de
exemplu litoralul. în plus, tâmplăriile din
PVC posedă excelente calităţi izolatoare, iar
la ferestrele mari profilurile compartimentate
sunt ngidizate prin ranforsări dm oţel.
Producătorii, care au tot interesul să-şi
atragă clienţi, oferă o gamă largă de ferestre
din PVC, cu forme tot mai atrăgătoare.
Profilurile sunt şlefuite, balamalele au
devenit discrete aproape invizibile Mult
timp doar albe, ramele şi tocurile au
adoptat acum nuanţe vii sau pastelate, şi
F E R E S T R E 165
Fereastra din PVC nu diminuează farmecul casei
de vacantă.
pot de asemenea să imite lemnul. Totuşi,
este bine de ştiut că nu toate culorile
propuse sunt stabile în timp. De aceea,
solicitări furnizorului să vă garanteze
culoarea aleasă.
Rezistenţa metalului
Aluminiu. Simultan elegant, rezistent şi uşor,
aluminiul îşi găseşte cu uşurinţă locul la
ferestrele caselor şi blocurilor moderne,
deoarece susţine bine greutatea geamurilor
de mari dimensiuni. Defectul său rămâne
totuşi calitatea mediocră a izolării. Dacă
locuiţi într-o regiune rece sau temperată, este
recomandabil să prevedeţi profile cu
întreruperea punţii termice - altfel zis, cu
izolare suplimentată (-» CASETA P. 167). Dacă
doriţi să păstraţi aspectul metalizat al
aluminiului, este suficient să-1 alegeţi oxidat
anodic. Pe lângă protecţia asigurată de
oxidare, 1 se prelungeşte şi durata de viată. în
plus, acest material este disponibil în trei
tipuri: mat, satinat şi strălucitor. Aveţi de
asemenea posibilitatea de a alege aluminiu
termolăcuit, la care paleta culorilor este foarte
vastă.
Oţel. Tâmplăriile din acest material sunt
foarte rezistente şi protejate împotriva
166 USI,
'
i i i FERESTRE,, OBLOANE SI SECURITATE

Fereastră din aluminiu lăcuit negru. Imposta în centru

cu raze corespunde decoraţiilor anilor 7930.

PVC; sunt posibile şi mai multe combinaţii.

Ferestre din PVC
ale cărorfeţe interioare oxidării. Punctul slab al otelului este
sunt placate cu lemn. , . , . ,.
r capacitatea sa de izolare termica mediocra.
ATENTIE:
t
Aluminiul oxidat anodic sau
termolăcuit şi tâmplăriile din PVC sunt
simplu de întreţinut. Pentru a le curăţa, este
suficient să le spălaţi cu un burete muiat în
apă şi săpun.
Tâmplării mixte
Există şi tâmplării mixte, care asociază
calităţile a două materiale diferite — un fel de
sandviş lemn-aluminiu, PVC-lemn sau oţel-
De exemplu, pe o fereastră din lemn masiv,
exteriorul este placat cu un profil de alu-
miniu. Beneficiaţi astfel de estetica metalului
la exterior şi în acelaşi timp dispuneţi de o
fereastră izolatoare din lemn. Altă posibilitate:
la o fereastră din aluminiu sau din PVC,
partea interioară este dublată cu decoraţii din
lemn ornamental.
Dispuneţi astfel de funcţionarea performantă
a unui cadru foarte rezistent la deformare şi
în acelaşi timp păstraţi aspectul lemnului,
pentru a armoniza fereastra cu interiorul
camerei.
Moduri de deschidere
a ferestrelor
Diversele moduri de deschidere a ferestrelor
depind de numeroase criterii. Alături de
necesitatea asigurării securităţii locuinţei,
obţinerea confortului nu este ultima dintre
cerinţe.
Tipul de deschidere ales influenţează de
fapt, într-o măsură mai mare sau mai mică
 FERESTREQ

pătrunderea luminii nacurale şi aerisirea

PRINCIPALELE TIPURI DE DESCHIDERI
camerei.
Nu trebuie însă să neglijaţi estetica
exterioară, care conferă aspectul general al Clasică
ferestrei un criteriu dependent în mare Calităţi
Uşor de întreţinut iluminare bună.
măsură de stilul habitatului local In sfârsit, Deschidere completa confort vizual
un ultim punct de care trebuie ţinut seama în poziţia deschis.
îl reprezintă calităţile de izolare fonică oferite Defecte
de alegerea făcută. Se deschide spre interior şi incomodează
în poziţia deschis.
Calităţile şi defectele deschiderilor feres-
trelor. Pentru a putea compara în mod
obiectiv diversele posibilităţi de deschidere a Suflantă
ferestrelor, iată descrierea câtorva dintre ele - Calităţi
Excelentă aerisire permanentă
cu calitătile si defectele fiecăreia (-» CASETA Nu incomodeaza in poziţia deschis.
ALĂTURATĂ). Defecte
în sălile de baie sau în bucătării, ferestrele Lipsită de confort vizual în poziţia deschis.
basculante sau oscilo-batante se dovedesc Dificultatea spălării geamului exterior.
cele mai practice, favorizând aerisirea.
Pentru camerele principale, alegerea tipului Basculantă
de deschidere se poate face dintre foarte Calităţi
Uşor de întreţinut. Iluminare excelentă.
multe posibihtăti. în garaj, beci sau pe casa Aerisire excelentă
scării, puteti prefera să instalaţi în impostă o Defecte
fereastră de dimensiuni mici, suflantâ sau Incomodează în poziţia deschis.
batantă. •

Pivotantă
Calităţi
Uşor de întreţinut. Iluminare excelentă.
Aerisire excelentă.
Defecte
Puntea termică Incomodează în poziţia deschis.
Metalele conduc căldura, deci nu sunt
izolatoare termice. Pentru tocuri
şi cadre trebuie utilizate metale Oscilo-batantă
care să asigure rezistenţa mecanică, Calităţi
Uşor de întreţinut. Iluminare bună.
dar cadrele trebuie echipate cu profile Deschidere completă: aerisire bună, confort
pentru întreruperea punţii termice - vizual în poziţia deschis.
dotate cu o discontinuitate Defecte
Mecanism delicat.
Adoptată de majoritatea fabricanţilor,
aceasta:
- evită apariţia condensului pe faţa Culisantă
interioară a ferestrei (şiroire); Calităţi
Excelent confort vizual. Nu incomodează
- încetineşte trecerea căldurii in poziţia deschis.
interioare spre exteriorul locuinţei Defecte
(pierderi energetice). Curăţarea necorespunzătoare a geamurilor
exterioare.
168 USI,
i'i FERESTRE, iOBLOANE SI SECURITATE,

Etanşarea şi izolarea ferestrelor

S e întâmplă frecvent ca spaţiul dintre
canatul şi cadrul fix ale unui ferestre să
permită trecerea unui curent de aer. Chiar
dacă este minim, el reprezintă totuşi o pier-
dere excesivă. Astfel, un interstiţiu de 2 mm
pe tot perimetrul unei ferestre mari poate
lăsa într-o oră să treacă tot atâta aer cât ar
trece printr-un ochi de geam spart. Dacă
acelaşi lucru este valabil la toate cele patru
sau opt ferestre care există de obicei într-o
casă, se poate aprecia că intrările de aer din
exterior por fi mult superioare celor care
sunt de dorit pentru o bună izolare. Pentru
limitarea acestor curenţi de aer, dispuneţi, ca
şi în cazul uşilor, de diverse metode de
etanşare.
Aveţi totuşi grijă să nu blocaţi intrările de aer
reglementare, necesare unei bune aerisiri a
locuinţei (-» P. 385-389).
Burleţi
Există diverse tipuri de burleţi, care sunt
simple benzi de pâslă, cauciuc sau material
plastic (-» IMAGINILE 1-5). Acestea se lipesc sau
se fixează prin cuie pe cantul tocului fix
(-» DESEN). Printre sistemele cele mai simple
şi cele mai utilizate, burletele adeziv (Purfix)
se prezintă sub forma unei benzi din spumă
poliuretanică, pe a cărei parte posterioară se
găseşte un adeziv. Deşi izolarea nu durează

Eliminarea curenţilor de aer

In primul rând, eliminaţi curenţii de aer prin:
- etanşarea uşilor (-» p. 150);
- dublarea cu pâslă izolatoare a feţelor
interioare ale locaşurilor pentru obloane;
- blocarea coşurilor fumurilor nefolosite;
- instalarea unei trape în hota şemineurilor
pentru lemne, care permite oprirea tirajului
când focul este stins;
- verificarea stării geamurilor — dacă sunt
plesnite sau prost chituite, înlocuiţi-le sau
înlocuiţi chitul cojit care nu mai asigură După montare, burletele adeziv din spumă
etanşeitatea dorită (-» p. 174). poliuretanică este comprimat la închiderea batantului.

BURLEŢI SI GARNITURI DE ETANŞARE

1. Păslă învelită în PVC. 2. Garnitură în V. Foarte 3. Garnitură din spumă 4. Garnitură adezivă 5. Garnitură din spumă
Solidă, se plasează mai eficientă împotriva poliuretanică cu celule tubulară (pentru diverse poliuretanică cu celule
ales la baza canatului. curenţilor de aer. deschise. Ieftină, fragilă. dimensiuni). închise (este cam groasă).

foarte mult, este o ameliorare sensibilă la un
preţ modic.
Dacă optaţi pentru acest sistem de etanşare,
alegeţi burleţii din spumă poliuretanică cu
celule închise (de exemplu, de PVC) sau
garniturile în V, care oferă o izolare superioară.
Montarea burleţilor autoadezivi
• Ştergeţi cadrul fix şi canaturile ferestrei cu
un burete umed.
• îndepărtaţi urmele de grăsime care împie-
dică aderenţa produsului, ştergând cu o
cârpă îmbibată în tricloretilenă.
• Dezgoliţi partea adezivă pe o lungime de
câţiva centimetri.
• Lipiţi delicat burletele, fără să-1 întinderi.
• Continuaţi lipirea, desprinzând treptat peli-
cula protectoare.
Garnituri
Garnituri croite manual. Aceste etanşări se
realizează cu produse pe bază de silicon.
Puteţi astfel să executaţi garnituri care să
FLEXXELF SRL
A
Tel.: + 4 0 21 334 99 01
Fax: + 4 0 21 334 99 00
e-mail: office@flexxelf.ro;
web: www.flexxelf.ro
F L E X X 3 J = 1
E T A N Ş A R E A C U G A R N I T U R Ă D E CHIT
Pregătiţi locul de aplicare.
După ce aţi eliminat toate W M chit. Scoateţi-I din tub cu pisto-
asperităţile şi aţi curăţat tocu- I I
rile, şlefuiţi falţurile cu glaspapir fin, o garnitură regulata in jurul închiderii.
apoi ştergeţi cu o cârpă îmbibată în
tricloretilenă.
F E R E S T R E 168
umple perfect interstiţiile cadrului fix, indi-
ferent dacă este din lemn sau din metal.
Acest chit adeziv, care se usucă fără să se
întărească, adoptă consistenţa unui cauciuc
suplu, astfel că forma urmează inegalităţile
tocurilor, garantând o etanşeitate durabilă a
închiderii.
Operaţiunea nu prezintă dificultăţi majore,
dar necesită o atentie deosebită din partea
executantului, pentru a obţine o garnitură
regulată (-» SECVENŢĂ).
• La aplicarea garniturii, evitaţi astuparea
şanţurilor şi găurilor pentru scurgerea apei.
• După aplicarea chitului, acoperiţi-1, atât pe
el, cât şi canturile canatului, cu un produs
antiaderent (bandă lată din plastic special).
• închiderea ferestrei comprimă garnitura şi îi
conferă forma finală — verificaţi poziţia bună a
antiaderentului şi închideţi fereastra.
• Peste câteva ore, deschideţi fereastra, scoa-
teţi banda antiaderentă şi, dacă este cazul,
tăiaţi cu cutterul bavurile garniturii.
Obiect de activitate: proiectare, producţie
şi montaj geam termopan, tâmplărie PVC
şi aluminiu, pereţi-cortină.
Producţie: 6 500 mp (hala).
Utilaje: Peter Lisec, Reinhardt Technik.
Capacitate: cca 800 mp/zi.
Materie primă PVC: Veka.
Referinţe: Eupe House, Zapp Mobile,
Hotel Ibis, CdG Piaza (-» A D R E S E UTILE).
I Umpleţi fundul falţului cu Aplicaţi o bandă de demu-
lare. După aplicarea garniturii,
letul sau presa, pentru a forma protejaţi-o cu bandă antiade-
rentă si închideţi ferea tra
170 USI,
i FERESTRE,' OBLOANE SI
i SECURITATE
i ,

Garnituri metalice. Puteţi de asemenea

monta garnituri metalice - lamele subţiri din
alamă sau oţel inoxidabil care joacă rolul de
resort acoperind interstitule dintre tocun şi
canaturi. Pentru ca această metodă să fie efi-
cientă, este necesar ca partea inferioară a
tocului să fie perfect rectilinie.

Izolarea suprafeţei geamurilor

1. Secţiune printr-ofereastră izolatoare. Falţulferestrei
are un profil special pentru a primi geamul dublu.
Ameliorarea izolaţiei geamului dublu
Performanţele termice ale geamului pot fi îmbunătăţite
prin principiul
„reducerii
emisiilor". Un strat
special dintr-un
metaloid este
pulverizat între
geamuri, pe faţa
Pe lângă simpla etanşare, eventuala reparare a
unei ferestre vă poate determina să vă gândiţi la
o izolare veritabilă. Sticla, care nu se compara
cu nici un alt material dm punct de vedere al
transparenţei, nu este un izolator termic de
calitate. Iama, geamul reprezintă frontiera
dintre două temperaturi opuse; dacă, de
exemplu, în exterior sunt -10°C, iar în interior
+20°C, temperatura unei ferestre clasice
oscilează în general în jurul valorii de 0°C.
închiderea unui volum de aer (inert şi uscat)
între două geamuri constituie un izolator
complex. Utilizarea acestui pnncipiu permite
întărirea izolaţiei termice a ferestrelor. Există
mai multe soluţii, geamul suplimentar, gea-
mul dublu şi ferestrele duble.
Geam dublu
Geamurile ferestrelor existente sunt înlocuite
cu geamuri izolatoare DESENUL 1), care se

îndreptată spre prezintă sub forma a două geamuri subţiri

interior a sticlei
dinspre cameră
a geamului dublu,
în felul acesta,
fereastra este
dotată cu o rezistenţă mai mare faţă de pierderea căldurii.
Stratul reduce capacitatea de emitere a feţei respective,
care reflectă în acelaşi timp căldura solară şi o capturează
în volumul de aer dintre geamuri. Acest tip de ferestre este
tot mai utilizat în construcţiile noi deoarece contribuie
la economii de energie.
Există în acelaşi timp ferestre care conţin un gaz mai
performant termic decât aerul - argonul, care e mai greu
ca aerul şi are o conductibilitate mai mică. Introdus între
cele două geamuri, el ameliorează performanţele termice
ale ferestrei.
între care se află un volum de aer deshidratat.
Ansamblul, lipit din fabricaţie pe tot perime-
trul, este perfect etanş,
înainte de a echipa o fereastră cu geamuri
duble, este necesar să-i verificaţi soliditatea
pentru a vă asigura că poate susţine greutatea
mult mai mare a noilor geamun. După aceea,
trebuie să măsuraţi foarte exact dimensiunile
geamurilor, pentru a comanda geamuri duble
pe măsură. Precizia este indispensabilă
deoarece geamurile furnizate sunt lipite de
fabricant şi nu mai pot fi retuşate. De aceea,
nu este recomandabil să efectuaţi singur
această operaţiune - ea este apanajul specia-
liştilor. După ce aţi luat o decizie, contactat!
producătorii pentru a aprecia dificultatea
montajului.
 FERESTRE 171

Geam suplimentar
Constă din montarea peste canaturile ferestrei
existente a unei rame care conţine un al
doilea geam (-» DESENUL 2). Volumul de aer
care va juca rolul izolaţiei se găseşte astfel
prins între geamul vechi şi cel nou. Există
numeroşi producători care oferă diverse
sisteme de dublare şi este dificil de apreciat
care este mai eficient In primul rând, nu
confundaţi geamul suplimentar cu geamul
dublu. Dacă etanşeitatea geamului dublu se
obţine uzinal, în momentul fabricării feres-
trelor, cea a geamului suplimentar se obţine
în momentul montajului. Ansamblul trebuie
să fie cât mai rigid cu putinţă şi poate să
accepte un geam gros (de minimum 4 mm)
pentru a putea juca rolul de izolator fonic.
Problema greutăţii. Dacă doriţi să aplicau
geamul suplimentar, verificaţi mai întâi
soliditatea ferestrei. Trebuie să ţineţi seama
de rezistenţa mecanică a ferestrei deoarece
geamul suplimentar implică o greutate în
plus pe lângă cea pe care o poate susţine
actualmente canatul fără să se deformeze
Dacă fereastra este foarte veche, optaţi pentru 2. Geam suplimentar
altă soluţie sau înlocuiţi canaturile. aspect este valabil numai pentru geamurile echipat cu cadru
suplimentare echipate cu sticlă obişnuită. pivotant.
ATENTIE:
f Densitatea sticlei fiind de Pentru evitarea aburirii. Volumul de aer
2,5 kg/m2 la geamurile groase de 1 mm, o inert închis în spatele geamului suplimentar
fereastră cu suprafaţa de 2 m 2 şi grosimea de conţine un procentaj de umiditate. Fără a
4 mm implică o greutate de 20 kg. Un geam diminua calităţile termice ale ansamblului,
suplimentar gros de 6 mm va îngreuna umiditatea poate să creeze un fenomen de
fereastra cu 30 kg condensare. Diferenţa de temperatură dintre
geamul interior si cel exterior, întotdeauna
Calitatea etanşării. Geamul suplimentar mai rece, stă la onginea apariţiei de vapori de
trebuie să aibă o garnitură perfect etanşă. apă între cele două geamuri.
Dacă volumul de aer conţinut între geamul • Aplicarea unui deshidratant. Pentru evi-
iniţial şi cel suplimentar nu este separat de tarea acestui risc, unii fabricanţi propun în-
aerul ambiant, circulaţia rezultantă va anula globarea în geamul suplimentar a unui
efectul izolării. deshidratant, adesea gel de silice. Acest oxid
In acelaşi timp spânul dintre cele două geamun are particularitatea de a absorbi umiditatea
are influenţă asupra calităţii termice a ansam- din aer, totuşi caracteristica respectivă nu
blului - s-a demonstrat că un volum de aer este veşnică. După mai multe luni, ea se
poate atinge eficacitatea maximă la grosimea de epuizează prin saturare şi elimină toată umi-
aproximativ 20 mm. Când interstiţiul este prea ditatea, creând astfel propriii săi vapori.
mic (de exemplu, între 3 şi 5 mm), calităţile • Executarea unui orificiu anriaburire. Pentru
termice se reduc cu aproximativ 30%. Acest soluţionarea acestei probleme, o altă metodă
172 USI,
i ' FERESTRE,i OBLOANE SI
i SECURITATE,
constă în găurirea directă a
traversei inferioare a ferestrei,
astfel încât volumul de aer să
comunice cu atmosfera din
exterior. Gaura trebuie să
aibă diametrul de 7 - 8 mm.
Pentru a evita intrarea
insectelor, astupaţi-o cu sită
metalică fină sau cu puţină
vată, care nu trebuie să fie
comprimată (-» DESEN)
Această intervenţie va
echilibra diferenţa de
presiune dintre volumul de
Pentru reducerea aer interior şi aerul din
condensului într-un exterior. Dacă geamul suplimentar are o garni-
geam suplimentar,
executaţi una sau doua tură etanşă, mica modificare efectuată nu-i va
găuri în traversa diminua calităţile termice, deoarece nu va
inferioară. duce la circulaţia aerului, ci va avea strict rolul
de echilibrare a presiunilor. Metoda, utilizată
pentru faţadele de sticlă ale unor blocuri, este
cunoscută ca „volum de aer ventilat".
Ferestre duble
Soluţia aceasta există în mod tradiţional la
casele de la munte; eficacitatea ei a fost
dovedită, dar din cauza spaţiului mare pe
care-1 ocupă nu este recomandabilă în toate
cazurile.
Practic, este vorba despre montarea unei
ferestre secundare în fata celei existente, care
rămâne pe loc.
Zgomotele şi frecvenţele lor
Zgomotul este o formă de energie care emite vibraţii
ce se propagă prin aer, în cazul unei ferestre, undele sonore
exterioare lovesc sticla care, mişcându-se ca o membrană,
intră în vibraţie şi retransmite aerului dinapoia ei energia
sonoră pe care o percepeţi. Pentru încetarea acestui
fenomen adesea obositor, se interpune un ecran greu, mai
puţin sensibil la vibraţii. Simpla grosime a geamului poate
aduce o îmbunătăţire. în principiu, un geam de 6-8 mm
grosime este suficient pentru eliminarea sunetelor
defrecvenţe înalte, dar pentru atenuarea sunetelor grave
trebuie folosite geamuri de 12-15 mm grosime.
Dacă se întreprind lucrăn de izolare asupra
pereţilor interiori, uneori se poate profita,
montându-se o fereastră secundară în noul
perete de dublaj. Geamurile ferestrei exis-
tente şi ale noii ferestre trebuie să aibă
grosimi diferite.
Izolare fonică
Lupta împotriva frigului si zgomotului impli-
că tehnici diferite, chiar dacă ele pot coincide
parţial.
Ideal este să aveţi ferestre care să răspundă
ambelor exigenţe, ceea ce este rareori valabil.
Nu se poate conta exclusiv pe fereastră
pentru a oferi toate garanţiile unei izolaţii
bune pe plan termic si fonic. Un rol îl joacă
şi calităţile peretelui în care este încastrată
fereastra. Pe de altă parte, tâmplăria poate fi
aleasă astfel încât să amortizeze vibraţiile
sonore - cazul cu profilele speciale dm PVC.
Este inutil să schimbaţi geamul dacă fereas-
tra se găseşte într-o stare necorespunzătoare.
Izolaţia constituie un tot: zidăria, tocurile, cana-
turile, geamurile, garniturile, jaluzelele joacă
toate roluri complementare m izolaţia fonică.
• Verificaţi mai întâi starea ferestrelor şi a
etanşeităţii lor.
• încercaţi să determinaţi traseul zgomotelor
- sunetele pe care Ie auziţi pot să traverseze
un perete prea subţire, o gură de aerisire, un
locaş pentru obloane etc Este inutil să izolaţi
doar suprafaţa geamului
• în acelaşi timp trebuie să cunoaşteţi
originea zgomotelor si frecvenţa lor - luaţi
legătura cu un acustician. Un zgomot com-
portă tonun grave, medii şi ascuţite, iar
geamurile ating anumite frecvenţe în detn-
mentul altora (-» CASETĂ).
ATENŢIE: Tehnica geamurilor suprapuse
constă în plasarea uneia sau mai multor folii
de plastic între două geamuri, ca în cazul par-
brizelor de automobile. Sistemul evită îngreu-
narea geamului prin introducerea unei
grosimi suplimentare de sticlă, atenuează
vibraţiile sonore şi întăreşte soliditatea
ansamblului. •
 F E R E S T R E 172

Întreţinerea
şi recondiţionarea ferestrelor
ncercarea de a repara
r un geam spart
r sau _cui f ă r ă f!oar,e'
Î , , .. r ° r
de a debloca o lereastră este toarte
îngropat in chit

geam
simplă. Dacă ştiţi şi cum să tăiaţi sticla -
tehnică ceva mai delicată - sau să opriţi o
infiltraţie de apă, puteţi soluţiona micile
defecţiuni care apar la ferestre.

Infiltraţii de apă
O etanşare necorespunzătoare între tocul şi
canatul ferestrei poate fi la originea infiltra-
ţiilor de apă de ploaie, care duc la apariţia de
pete de umezeală în colţuri şi în zonele de
fixare ale tocurilor. Remediul constă în
astuparea fisurilor respective cu chit plastic
fluid pe bază de ulei. In cazul în care infil-
traţiile apar în jurul geamului, verificaţi dacă
nu este momentul să înlocuiţi chitul ce
menţine geamul în falţul ferestrei (-» DESEN).
In timp, chitul se durifică, se crapă şi se
fărâmiţează, şi nu mai aderă perfect pe geam
şi pe falţ.
fund falţ
Fixarea geamului cu chit.
p. 174), în afară de faptul că nu înlocuiţi un
geam, ci pur şi simplu înlocuiţi chitul de la
fereastră.
Astuparea geamului spart
Astuparea se poate face cu ajutorul unui set
special, compus dintr-o folie din plastic
termoretractabil care se lipeşte în faţa ferestrei
(-» SECVENŢĂ). Aceasta vă va proteja de curent

Cu un şpaclu, răzuiţi complet falţul, astfel ca şi vă va permite să amânaţi reparaţia.

să nu rămână deloc asperităţi. Utilizaţi o
cârpă îmbibată în tricloretilenă pentru a înlocuirea geamului
degresa suprafaţa. Restul operaţiunii este iden- Demontaţi rama şi aşezaţi-o pe o suprafaţă
tică cu montarea unui geam nou (-» SECVENŢA plană (-» P. 177, SCOATEREA FERESTREI DIN

ASTUPAREA GEAMULUI SPART

D Consolidaţi geamul. Puneţi

mănuşi de protecţie şi, după ce
aţi extras cioburile care se
mişcă, consolidaţi-l cu bandă adezivă.
Aplicaţi un adeziv pe ramă.
Aplicaţi pe tot perimetrul o
bandă cu ambele feţe adezive.
Fixaţi folia termoretractabilă.
Apăsaţi-i marginile pe banda
adezivă, apoi încălziţi cu un
uscător de păr. Sub efectul căldurii,
folia se întinde.
174 USI,
i ' FERESTRE,i OBLOANE SI
i SECURITATE,

BALAMALE). Scoateţi cioburile de geam

(purtaţi mănuşi!), răzuiţi complet chitul şi
- pistolet cu cuişoare
de geamgiu
curăţaţi bine falţul; dacă este mâncat de cari,
diamant de tăiat consolidaţi-1 folosind chit de lemn sau răşini
spadu de curăţat chit lichide. După aceea, luaţi dimensiunile
- şpaclu de aplicat chit pentru noul geam.
- mănuşi de protectie
Tăiaţi cu atenţie sticla. Operaţiunea este
- ciocan de geamgiu,
sau ciocănel delicată şi necesită practică (-» P. 55). Nu
- metru ezitaţi să procedaţi prin încercări
- cleşte cu fălci plate succesive. Procurau-vă un diamant pentru
riglă de lemn tăiatul sticlei (rolă cu carbură de
tungsten).
• Aşezaţi foaia de geam perfect plat.
• Determinaţi traseul de tăiere cu ajutorul
unei rigle de lemn
• Umeziţi geamul şi rola cu benzină, apoi
crestaţi suprafaţa printr-o mişcare regulată,
exercitând o presiune constantă de la
începutul şi până la sfârşitul tăierii.
• Puneţi mănuşi de protecţie şi ridicaţi uşor
geamul; loviţi scurt cu diamantul, imediat
sub crestătură, pentru a „sparge" geamul.
• Apucaţi una dintre extremităţile părţii tăiate
(utilizaţi un cleşte cu fălci plate) şi executaţi o
mişcare de basculare, pentru a separa cele
două bucăţi de sticlă.
Dacă sticla rezistă, înseamnă că n-a fost
crestată destul de adânc Trebuie să reînce-
peţi, apăsând mai tare pe rolă.
Chituirea posterioară. începeţi după aceea
să aplicaţi chitul posterior, care asigură
etanşeitatea sticlei pe fereastră (-> SECVENŢĂ).
Chit pentru geamuri
Există şi chit sintetic alb, dar chitul
tradiţional, pe bază de ulei de in, este
bej. Dacă nuanţa nu se armonizează
cu a ramei, lăsaţi-l să se usuce
şi să se întărească timp de câteva zile,
înainte de a-l vopsi.
Ce cantitate trebuie achiziţionată?
Estimativ, dintr-un borcan de 500 g
se poate chitui un geam de 1 x 0,5 m,
dar depinde şi de adâncimea falţului.
Este bine de ştiut că restul de chit clasic
se conservă mai bine dacă-l acoperiţi
cu o peliculă subţire de ulei de in.
Operaţia este mai puţin migăloasă dacă
utilizaţi ruloul de chit: bandă de chit de
grosime constantă pe care o derulaţi pe tot
perimetrul sticlei.
Repararea cremonei
Prin răsucirea mânerului, tijele-zăvor de la
extremităţi pătrund simultan în colierul
superior şi inferior, asigurând încuierea
ferestrei (-» DESEN). Dacă nu puteţi încuia o
fereastră, manipulaţi mai întâi cremona
ţinând fereastra deschisă.
Verificări colierele. Dacă tijele-zăvor se
deplasează corect la rotirea mânerului, este

MONTAREA UNUI GEAM NOU

Aplicaţi chitul posterior. Cu
şpadul pentru chituire, depu-
neţi un strat subţire de chit pe
peretele faltului, în locul unde veti
monta geamul.
Aşezaţi geamul pe chit şi apă-
saţi uşor pe tot perimetrul,
pentru a turti chitul. înlăturaţi
excedentele. Fixaţi geamul cu cuişoare
sau folosiţi pistoletul special.
Aplicaţi şi Tntindeţi. Frămân-
taţi chitul, pentru a fi plastic, şi
aplicaţi-l pe falţ. Apăsaţi cu
şpadul pentru a I întinde şi a forma
un şanfren. După aceea, neteziţi chitul
la 45°.

cutie cremona
gaură
de ungere
tijă zăvor
şurub de fixare
culisă
intermediară
ştift
culisă superioară
mâner
Cremona uneiferestre vechi.
posibil ca înţepenirea să fie la nivelul
colierelor.
• Curăţaţi-le interiorul, folosind o şurubelniţă
subţire. Este posibil ca un corp străin să
împiedice închiderea ferestrei.
• Pentru a uşura deplasarea tijelor-zăvor,
deşurubaţi şurubul colierelor.
• Acoperiţi orificiul colierelor cu o bucată de
bandă adezivă şi manevraţi cremona. La
închidere, tijele-zăvor trebuie să perforeze
banda şi să intre în coliere.
• Deschideţi fereastra şi verificaţi starea
benzii. Dacă nu este perforată, înseamnă că
tija-zăvor loveşte în marginea colierului.
Această aliniere necorespunzătoare provine
fie din închiderea incompletă a ferestrei, fie
din coborârea colierului.
• Pentru reparare, puteţi fie să şlefuiţi peri-
metrul ferestrei pentru a-i facilita închi-
derea, fie, în funcţie de caz, să modificaţi
poziţia colierului respectiv, aliniindu-1 cu
tija-zăvor.
Punerea în funcţiune a cremonei. Dacă
rotirea mânerului, cu fereastra deschisă, nu
antrenează deplasarea tijelor-zăvor, problema
este, fără îndoială, la nivelul cremonelor.
Deplasarea lor poate fi împiedicată de un
exces de vopsea uscată sau de o lubrifiere
necorespunzătoare.
• înlăturaţi vopseaua cu o perie metalică,
apoi cu şmirghel.
• Curăţaţi piesele respective cu o cârpă
muiată în benzină.
• Lubrifiaţi cutia cremonei, picurând
lubrifiant.
Demontaţi mânerul, scoţând ştiftul care îl
menţine în axă.
ATENŢIE: Lemnul unei ferestre foarte
vechi poate să „lucreze" în direcţia
deformării tijelor-zăvor ale cremonei, care
sfârşesc prin a se înţepeni în culisele lor.
Este de aceea mai bine să demontaţi
complet cremona şi să reparaţi şi rama
ferestrei, astfel ca ansamblul mecanismului
să poată funcţiona normal.
înlăturarea înţepenirilor
Dacă o fereastră se înţepeneşte în ramă,
evitaţi s-o trageţi cu violenţă deoarece puteţi
sparge geamul. Exercitaţi treptat tracţiuni
mici, în punctul opus înţepenirii. In cazul în
care canaturile freacă de rama inferioară,
procedaţi astfel:
• împingeţi de jos în sus, trăgând de mâ-
nerul cremonei. Cu cealaltă mână, prindeţi
partea superioară a ferestrei, ca şi cum aţi
încerca s-o basculaţi.
• După ce fereastra este deschisă, reperaţi
porţiunile unde se înţepeneşte, manevrând
canatul. Puteţi da cu cretă pe canturile tâm-
plăriei, ca să detectaţi zona de frecare.
• Folosiţi glaspapir pentru a degroşa cantul
inferior al batantului cu probleme, ca şi
cantul corespunzător al ramei.
Curăţaţi îmbinarea în şa. Frecvent, batan-
tele funcţionează liber, independent, însă
fereastra se înţepeneşte când ele se
anclaşează. Problema se datorează adesea
unui exces de vopsea sau prezenţei unui corp
străin.
Obţineţi o închidere normală, şlefuind, mai
întâi cu o perie metalică, apoi cu glaspapir,
176 USI,
i FERESTRE,
' OBLOANE
i ,SI SECURITATE
i

îmbinarea în şa. Puteţi profita pentru a curăţa
şi perimetrul ferestrei: periaţi canelurile şi
degajaţi orificiile de scurgere a apei pluviale
Verificarea balamalelor. In majontatea
cazunlor, ferestrele vechi sunt, ca şi uşile,
montate în balamale.
Acestea din urmă pot fi la originea unor
scârţâituri sau frecăn şi repararea lor
necesită aceleaşi precauţii ca în cazul uşi-
lor. Procedaţi cu atenţie, deoarece, din cau-
za geamurilor, fereastra este mai delicată
decât usa.
Montarea ecranelor
de protecţie solară
Dacă aveţi o mansardă cu lucarnă, îi puteţi
acopen geamul cu un ecran solar Avantajul
va fi păstrarea încăperii de sub acoperiş la o
temperatură agreabilă, mai ales vara. Există
diverse modele de ecrane, în general
albăstrui, care reduc aproape cu 100% razele
ultraviolete şi cu aproximativ 5 0 % căldura
soarelui.
Montare. Instalaţi o masă de lucru pentru a
pregăti şi decupa ecranul. Geamul trebuie
spălat, apoi pulverizat cu apă cu săpun
(-» SECVENŢĂ). Pe măsură ce desfaceri peli-
cula protectoare a ecranului, pulverizaţi pe
faţa adezivă un produs pentru spălarea
sticlei. Aplicaţi după aceea partea adezivă
pe geam. Neteziţi uşor, pentru a îndepărta
băşicuţele de aer şi umezeala provenită de
la spălarea sticlei
Renovarea ferestrelor de lemn
In ump, tocurile şi ramele de lemn ale feres-
trelor sunt supuse unor degradări lente pro-
vocate de efectele combinate ale soarelui,
frigului, ploii şi vântului. Pe termen lung,
vopseaua de finisare se scorojeşte, iar lemnul
se umflă şi se deformează. Porţiunea cea mai
expusă este lăcrimarul (partea de jos şi ieşită
în afară a ramei pe care se scurge apa
pluvială).

R E N O V A R E A UNEI FERESTRE DE L E M N

/ f

Pulverizaţi apă cu săpun.
I După ce aţi spălat geamul,
U acoperiţi-l cu o doză mare de
soluţie de apă cu săpun.
Aplicaţi ecranul invers. Partea
cu pelicula trebuie să se gă-
sească spre interior. Ecranul
aderă pe geam, graţie umezelii. Scoa-
teţi după aceea pelicula.
întoarceţi ecranul pe loc şi
lipiţi-l de geam. Ajustaţi-i pozi-
ţia, apoi neteziţi-l uşor, cu aju-
torul unei cârpe uscate, pentru a
îndepărta băşicuţele de aer.

în anotimpul cald, scoateţi din balamale
fereastra şi aşezaţi-o pe o capră: în felul
acesta, va fi mai uşor să lucraţi. Este de
asemenea recomandabil să protejaţi podeaua
cu o prelată sau folie de plastic.
Scoaterea ferestrei din balamale. înainte de
a începe, trebuie să ştiţi că prin demontarea
completă a ferestrei se poate provoca un
curent puternic şi de aceea este recomandabil
să închideţi uşa camerei în care lucraţi sau
celelalte ferestre din casă. Ridicaţi de canat,
pentru a degaja balamalele. Ţineţi ansamblul
vertical, fără să vă dezechilibraţi. Nu ezitaţi să
cereţi ajutor şi nu puneţi mâinile pe geam.
Reparare. începeţi prin a curăţa fereastra
(-» SECVENŢĂ).
R E N O V A R E A U N E I F E R E S T R E DE L E M N
Demontaţi părţile metalice.
Pentru a lucra cât mai bine,
fereastra trebuie eliberată de
orice elemente metalice. După aceea,
curăţaţi vopseaua cu o perie metalică.
Aplicaţi un întăritor. Pentru a
nu lăsa în această stare lemnul
moale, consolidaţi-l cu un
produs de reparare, un chit special sau
o pastă de lemn.
F E R E S T R E 177
— Utilizaţi glaspapir cu granulaţie mare, apoi
treceţi treptat la o granulaţie mai fină.
- perie pentru decorat
— Cu ajutorul unui cuţit, curăţaţi părţile - perie metalică
sfărâmicioase de chit, apoi aspiraţi praful - perie plată
rezidual. - răzuitor
— Ştergeţi cu un burete umed porţiunile de - şlefuitor electric
- spadu
lemn pe care le renovaţi.
- bandă adezivă
— Reconstituiţi părţile fisurate de lemn cu un de protecţie
chit de lemn pentru exterior, existent în
comerţ. După ce aţi astupat găurile, neteziţi,
lăsaţi să se usuce şi şlefuiţi bavurile.
— Aplicaţi un întăritor pentru a ranforsa soli-
ditatea lemnului.
După aceea, începeţi vopsirea sau lăcuirea
(-» CASETĂ).
I Ocupaţi-vă de lăcrimar. Conti- îndepărtaţi chitul vechi. Utili-
M nuaţi curăţarea pe această por- zaţi un cuţit, apoi o maşină de
M i ţiune cu un şpaclu sau răzuitor. şlefuit triunghiulară mică (echi-
Curăţaţi zonele de lemn mâncat de pată cu abrazive din ce în ce mai fine)
cari. După aceea, şlefuiţi cu glaspapir pe nervuri. Aplicaţi chit nou.
de granulaţie mică.
I Protejaţi marginile geamu- Revopsiţi lemnul. Aplicaţi un
t f l rilor. Lipiţi o bandă de pro- prim strat cu ajutorul pensulei.
• f l tecţie înainte de aplicarea Terminaţi cu un al doilea strat,
vopselei. Atenţie - nu vopsiţi chitul pentru unificarea culorii
proaspăt!
178 UŞI, FERESTRE, OBLOANE Şl SECURITATE

Schimbarea ferestrelor
fără lucrări de zidărie
Ca şi în cazul uşilor, este posibil să înlocuiţi
o fereastră veche cu una nouă fără a fi
nevoie să refaceţi zidăria. Operaţiunea nu
este posibilă decât cu condiţia ca zidul în
care se află fereastra să fie în stare bună.
Lucrarea aceasta trebuie executată doar de
specialişti. Se păstrează cadrul vechi, pentru
a-l instala pe cel nou, fabricat pe măsură
D E S E N U L 1). Fixarea se efectuează pe
cadrul vechi (-» DESENUL 2).
Soluţia este avantajoasă deoarece permite
evitarea unor lucrări de mare amploare, dar
are inconvenientul reducerii spaţiului noii
ferestre 2. In cadrul vechi sefixează cel nou, fabricat conform
Chiar dacă instalarea ramei noi în cea veche dimensiunilor.
nu reprezintă o pierdere decât de câţiva
milimetri, aceasta înseamnă o pierdere
1. înlocuireaferestrei
totală de mai mulţi centimetri pătraţi de
se poateface prin
păstrarea ramei geam. •
vechi.

rama veche păstrate

Grunduri, lacuri şi vopsele
- Grundurile sunt simplu de aplicat, dar
trebuie să le reaplicaţi la fiecare doi ani
pentru a-şi păstra eficacitatea.
- Lacurile, cel mai frecvent utilizate
pentru lemnăriile de calitate, trebuie
de asemenea reaplicate, la trei-patru
ani, în funcţie de calitatea lor şi de
gradul de expunere a ferestrelor.
Nu aşteptaţi ca lemnul să înceapă
să se crape sau să se deterioreze pentru
a interveni, altfel va trebui să-1 curăţaţi
complet.
- în cazul vopselelor, rezistenţa lor
mărită vă permite să alegeţi calităţi
capabile să prelungească durata de
viaţă a lemnului.
înainte de a revopsi lemnul unei
ferestre, trebuie să îndepărtaţi
straturile vechi de vopsea şi să aplicaţi
nouă un strat preliminar.
cu rama ei

Obloane, persiene şl storuri
bloanele şi persienele au funcţii dife-
rite. Ele măresc rezistenţa geamurilor
la efracţie, reduc lumina - prin închidere - şi
sunt bune izolatoare termice şi, în unele
cazuri, fonice. In cazul storurilor exterioare,
acestea permit în esenţă modularea aportului
de lumină. Dacă persiana este definită în
mod normal ca un oblon din lame distanţate,
fabricanţii utilizează în general acest termen
pentru a se referi la obloane care se strâng în
acordeon.
Cele două categorii mari de obloane sunt
batante şi rulante. Ambele tipuri pot fi din
metal, mai precis din oţel sau din aluminiu,
din PVC sau din lemn. Acest ultim material,
deşi prezintă cele mai bune performanţe de
izolare, protejând împotriva căldurii verilor şi
limitând pierderile calorice din timpul iernii,
nu poate fi folosit în orice circumstanţe. In
imobilele colective sau în anumite cartiere,
materialele şi culorile autorizate sunt mai
limitate, în vederea păstrării unui aspect
unitar.
Obloane batante
In mod tradiţional, obloanele batante
continuă să echipeze marea majoritate a
Oblon-jaluzea din lame distantate
cefiltrează lumina.
O B L O A N E 179
tijă metalică
scândură de
lemn masiv
traversă
opritor de zid
şamiera
cu ex( ansiune
Oblon batant din lemn masiv, cu asamblare
în „Z" tipic pentru casele vechi.
caselor. Adesea aspectul lor variază, în funcţie
de zonă, participând la caracterul habitatului
regional. In prezent, ele sunt fabricate uzinal
şi au dimensiuni standard. Dacă însă aveţi
ferestre non-standard, puteţi apela la un
tâmplar sau să le construiţi personal, din
scândurele din lemn masiv, de preferinţă de
castan, eventual de brad.
Modelele curente sunt obloanele numite
pline, în general din lemn (-» DESEN). Există
însă şi numeroase modele jaluzea cu lame
orizontale distanţate (-» IMAGINE). în poziţia
închis, în orele calde ale zilei, ele permit
trecerea plăcută a aerului şi filtrează razele
soarelui. Lamelele sunt numite americane,
franceze sau ajurate, în funcţie de mărimea
pasului dintre ele. în general, renovarea celor
batante este mai simplă decât a obloanelor
rulante.
Motorizarea obloanelor batante. Manevra-
rea obloanelor batante obligă deschiderea şi
închiderea ferestrei, împiedicând astfel
comanda de la distanţă. Există totuşi un
mecanism care permite această motorizare.
180 UŞI, FERESTRE, OBLOANE Şl SECURITATE

Fereastră şi oblon monobloc

Ansamblu monobloc prefabricat uzinal, compus dintr-o
fereastră, în general izolatoare, şi un oblon rulant.
Specialiştii îl instalează uneori pe cadrul vechii ferestre,
când acesta este în stare bună. Soluţia permite un montaj
foarte rapid, dar reduce dimensiunile deschiderii iniţiale,
diminuând astfel luminozitatea camerei.
1. Sistem cu mecanism de acţionare din braţe articulate,
pentru motorizarea obloanelor batante

Instalat pe lintou, el se compune din două
braţe articulate care se fixează pe cei doi
batanţi şi este racordat la circuitul electric.
Acest tip de instalaţie poate fi interesant
într-o locuinţă mare, pentru a închide toate
obloanele prin intermediul unei teleco-
menzi sau pentru a suplini sistemele de
secuntate ce simulează prezenţa locatarilor
deschizând şi închizând obloanele la ore
preprogramate.
Persiene pliante
Persienele pliante sunt compuse din mai
multe canaturi care se pliaza ca un acordeon
pe grosimea faţadei. Ele pot fi pline sau
ajurate. Cele mai simple sunt alcătuite din
minimum patru canaturi, iar cele mai mari
dintr-o duzină, în funcţie de diversele lăţimi
de ferestre Dacă sunt ghidate sus şi jos pe
şine, sunt numite culisante - acestea nu
camuflează totuşi perfect lumina în poziţia
închis, rămânând interstiţii între canaturi,
ceea ce le conferă în acelaşi timp o mai mare
vulnerabilitate la efracţii.
Oblonul rulant este montat întotdeauna
într-o cutie, fie fixată sub lintou, fie aplicată
pe faţadă deasupra ferestrei. Oblonul se
rulează în jurul unui cilindru şi are lamele
orizontale articulate, distanţate pe verticală şi
prinse prin chingi sau lanţuri. In cele două
părţi, cilindrul are două culise care-i asigură
stabilitatea.
La achiziţionare, verificaţi ca aceste culise să
fie dotate cu garnituri care să atenueze
zgomotele produse prin frecare şi să
limiteze deplasările oblonului în zilele
vântoase. Fiti de asemenea atenţi la
calităţile izolatoare ale lamelelor şi la
posibilităţile de închidere. Unele obloane
se blochează automat atunci când întâlnesc
un obstacol - de exemplu, un animal.

Obloane rulante
Acestea protejează cel mai frecvent ferestrele
sau uşile-ferestre ale blocurilor şi caselor
modeme. Sunt adaptate la ferestre mari sau
la uşi-ferestre culisante. Realizate conform
dimensiunilor reale, pot acoperi ferestre sau
vitralii cu forme rotunjite sau unghiulare. Se
manevrează în general din interior, prin
intermediul unui benzi sau al unei manivele,
ori de la distanţă prin telecomandă, dacă 2. Persiana plian tă poate avea 4-12 canaturi articulate.
oblonul e motorizat.
 OBLOANE

Altele au protecţii suplimentare împotriva

efracţiilor, aspect deloc de neglijat în cazul
ferestrelor de la parter. Pentru garantarea
calităţii, alegeţi produsele cu de eticheta NF
Fermetures (-» CASETĂ).

Storuri exterioare
Funcţia esenţială a unui stor este de a atenua
şi modula luminozitatea — evită razele
orbitoare şi protejează calculatorul, tablourile
sau tapetele.
Alcătuit parţial ca obloanele rulante, dintr-un
cilindru şi un volet, storul exterior se termină
printr-o bară de rigidizare, care-i asigură
4. Stor extensibil, cu unghiul reglabil intre 90 şi 180
stabilitatea. Braţele articulate montate pe manevrabil cu manivela, care permite o protecţie solară
părţi sau sub pânză permit să fie depliat. eficientă, adaptată pentru toate momentele zilei.
Este acţionat de o manivelă, sau de la
distanţă dacă este motorizat,
în general, storurile exterioare sunt din
ţesătură - pânză, poliamidă sau fibre de
sticlă învelite în PVC. Tendele, storuri ce
pot fi extinse, destinate deschiderilor
mari, creează pe faţadă o umbră de tipul
unei copertine a cărei înclinare poate fi
reglată. •

3. Obloanele rulante sunt cel mai utilizate în clădirile
noi, mai ales pentru geamuri mari.
Produse certificate NF
Eticheta NF Fermetures certifică în special obloanele
rulante şi persienele culisante. Ea se bazează pe clasificarea
Vemcros, care studiază şi măsoară următoarele
performanţe:
- V: rezistenţa la vânt (de la Vi, pentru cea mai slabă, la V3
pentru cea mai puternică).
- E- fiabilitate - estimează durata de viaţă a produsului
(de la Ei la E3; Ei corespunde la 7 000 de cicluri
deschidere/închidere, iar E3 la 14 000 de cicluri).
- M: uşurinţa de manevrare (de la Mi la M2).
- C: rezistenţa la şocuri (de la Ci la C3).
- R: comportamentul la însorire (nu există o scară).
- O: buna ocultare a luminii în poziţia închis
(nu există o scară).
- S: coroziune (de la Si la S2).
182 UŞI, FERESTRE, OBLOANE Şl SECURITATE
înlocuirea obloanelor batante
xpuse permanent la intemperii, obloa-
nele se degradează rapid. Repararea lor
Pentru curatare
- perie metalică necesită însă multă atenţie şi utilizarea unor
- maşină de şlefuit produse specifice. Deoarece vopseaua, lacul
triunghiulara sau sau grundurile nu vor camufla niciodată
cu vârf dublu
imperfecţiunile suprafeţelor, pregătirea prin
- răzuitoare
curăţare şi şlefuire este în general indis-
- şpaclu
Pentru asamblare pensabilă. Ea garantează în plus o întreţinere
cu coltari mai bună în timp.
- daltă pentru lemn
- şpaclu
Curăţarea lemnului
- şurubelniţă
şi metalului
Dacă vopseaua sau lacul de pe un oblon se
scorojesc, prezintă fisuri sau băşici, se
impun curăţarea şi repararea. Acelaşi lucru
este valabil pentru obloanele de metal şi de
lemn.
• In primul rând, demontaţi oblonul şi
aşezaţi-1 orizontal pe două capre.
• După aceea, cu un răzuitor şi o perie
metalică, eliminaţi toate porţiunile de
vopsea scorojită sau pe punctul de a se
desprinde.
• Ştergeţi praful, înainte de a aplica un
produs decapant, folosind pensula.
Dacă optaţi pentru un decapant clasic, de
exemplu pe bază de clorură de metilen,
lucraţi într-un loc ferit de flacără deschisă şi
de razele soarelui, bine aerisit, şi purtaţi o
mască nazală. Cu produsele de ultimă gene-
CURĂŢAREA OBLOANELOR DE LEMN
îndepărtaţi stratul de vopsea. Finisaţi cu peria metalică.
Pentru suprafeţele uşor accesi- După aceea, clătiţi abundent cu
bile, utilizaţi un şpaclu; pentru apă limpede. Dacă rămân urme
colţuri şi margini, un răzuitor sau un de vopsea, utilizaţi decapant.
cuţit de pictură.
raţie, aceste precauţii sunt inutile. La fel de
performante, dar mai puţin agresive, ele nu
sunt nici inflamabile, nici volatile, dar sunt
solubile în apă.
• Dacă apar băşici, la aproximativ 15 minute
după aplicarea produsului, răzuiţi suprafaţa
pentru a elimina decapantul şi vopseaua
înmuiată de dedesubt (-» SECVENŢĂ).
• Clătiţi cu apă curată şi lăsaţi să se usuce.
ATENTIE:
» Dacă aveţi' de tratat mai multe
obloane, din lemn sau din metal, le puteţi
duce la un centru de decapare, care le va trata
cu o soluţie corozivă.
Repararea obloanelor
mâncate de cari
După curăţare, puteti constata că oblonul
este mâncat de cari şi presărat de găurele sau
că asamblările s-au fragilizat. De aceea,
înainte de a aplica vopsea, lac sau grund, este
bine să refaceri totul.
Astuparea găurilor. Mai întâi, îndepărtaţi
porţiunile afectate cu o daltă pentru lemn sau
cu răzuitorul. Dacă lemnul nu este mâncat
de cari decât la suprafaţă, puteţi utiliza
pentru unificare un chit de lemn sintetic,
aplicat cu un şpaclu umed.
Dacă lemnul este mâncat de cari în profun-
zime, folosiţi o răşină sintetică. Acest
Şlefuiţi cu maşina de şlefuit.
Folosiţi o maşină de şlefuit cu
vibraţii, de exemplu triunghiu-
lară, pentru a curăţa aşchiile şi
asperităţile şi a obţine o suprafaţă
netedă.

Zinc împotriva intemperiilor
Pentru a evita ca apele pluviale să
afecteze extremitatea superioară a
oblonului, degradând-o, acoperiţi-o cu
tablă de zinc îndoită în formă de „U".
tablă de zinc
bătută în cuie p e p e n m e ţ r u ^ ^ ^ ^ ^ ^ g ^ ^
W 3 Î
produs fluid se infiltrează în interstiţii şi,
după uscare, formează o armătură solidă
care consolidează întreaga porţiune de-
gradată. Aplicaţi straturi succesive şi lăsaţi-le
să se întareasca bine; reluaţi de câte on este
necesar, până la astuparea completă a
fisurii.
Ranforsarea cu colţare. în cazul unei per-
siene, puteţi ranforsa ansamblul traverselor
şi montanţilor cu colţari plaţi lungi (-» SEC-
VENŢĂ). Aceştia trebuie prinşi în şuruburi
pe colţun, fiind bine centraţi. Pentru
încastrarea lor, utilizaţi o daltă pentru lemn
cu care scobiţi locaşuri. După aceea, le
puteţi camufla cu chit de lemn sau cu
vopsea.
RANFORSAREA A N S A M B L U L U I CU COLTARE
Scobiţi locaşurile colţarelor.
Cu ajutorul unei dălţi de lemn,
săpaţi două locaşuri destul de
adânci pentru încastrarea colţarului în
lemn
Fixaţi colţarele. După ce re-
glaţi bine colţarele în locaşuri,
fixaţi-le solid cu şuruburi din
otel inoxidabil sau din alamă.
OBLOANE
Vopsirea obloanelor de lemn
Puteţi vopsi un oblon fără să-1 curăţaţi, dacă
suprafaţa nu este fisurată sau scorojită şi dacă
utilizaţi aceeaşi vopsea în caz contrar, trebuie
să-1 curăţaţi, să 1 şlefuiri şi, dacă lemnul este
poros, să aplicaţi în prealabil un produs
pentru astuparea porilor.
Vopselele cel mai bine adaptate obloanelor
de lemn sunt de tip gliceroftalic sau cu
glicerină, tratate special pentru a nu se
decolora. Pentru uşurinţă, utilizaţi o pensulă
cu peri de porc. Primul strat trebuie diluat cu
5 - 1 0 % solvent de tip white-spirit. înmuiaţi
pensula în vopsea până la jumătate, înlăturaţi
excesul de vopsea şi încercaţi să acoperiţi un
maximum de suprafaţă, fără să treceţi de
două ori pe aceeaşi porţiune. Este preferabil
să aplicaţi două sau trei straturi subţiri şi să
evitaţi excesul decât să aplicaţi un singur strat
gros. Al doilea strat este aplicat pur, nediluat.
Lăsaţi să se usuce si să se întărească, ferit de
praf.
Vopsirea obloanelor de metal
Ca şi în cazul celor de lemn, oblonul de
metal trebuie curăţat înainte de vopsire. Este
bine să-1 trataţi, pentru a evita formarea punc-
telor de oxidare, deoarece nu este suficientă o
vopsea antirugină. Există totuşi vopsele
antirugină incolore care nu numai că opresc
oxidarea, ci şi transformă punctele deja
existente în pigmenţi protectori.
B Acoperiţi cu chit de lemn.
Aplicaţi-I cu şpadul, pentru a
camufla colţarele, şi neteziţi
bine. Aşteptaţi uscarea chitului, apoi
slefuiţi-l.
183 UŞI, FERESTRE, OBLOANE Şl SECURITATE
Aplicarea antiruginii. înainte de vopsire
aplicaţi produsul antirugină pe toată
suprafaţa, insistând pe suprafeţele oxidante.
Lăsaţi să acţioneze timp de o jumătate de oră.
Cu o perie metalică, eliminaţi după aceea
excedentele de rugină. Aplicaţi un al doilea
strat pe suprafeţele anterior răzuite. Lăsaţi să
se usuce.
Aplicarea vopselei. în locul unei vopsele
antirugină clasică, alegeţi o vopsea pe baza
de ulei sau vopsea gliceroftalică ames-
tecată cu antirugină. Pentru primul strat,
utilizaţi 50% vopsea şi 50% vopsea anti-
rugină.
Aplicaţi şi lăsaţi să se usuce Al doilea şi al
treilea strat nu trebuie diluate decât cu 5%
antirugină. Atenţie — dacă optaţi pentru
această soluţie, nu puteţi utiliza alt
diluant.
Aplicarea lacurilor
Pregătirea lemnului înainte de aplicarea
lacurilor necesită multă atenţie. După
curăţare, oblonul trebuie să fie şlefuit fin şi
să prezinte o suprafaţă netedă, fără defecte.
Nu utilizaţi chituri de lemn decât dacă sunt
de aceeaşi culoare. Unele lacuri pot fi
incompatibile cu produsele anterioare care
au formule chimice diferite; citiţi cu atentie
instrucţiunile.
Modul de aplicare diferă de la un lac la altul,
dar în general metoda preconizată, care se
aplică de preferinţă într-o încăpere cu tempe-
ratură constantă, nu în aer liber, este
următoarea:
Primul strat: diluaţi lacul cu 50% solvent,
pentru a obţine un amestec foarte fluid. Cu
o pensulă pentru lăcuit, lată de 4 - 5 cm,
întindeti un prim strat, cât mai subţire
posibil.
Lăsaţi să se usuce bine, apoi frecaţi-1 cu
glaspapir fin muiat în apă cu săpun. Clătiţi
cu apă curată şi ştergeţi cu piele de
căprioara
Al doilea strat: diluaţi lacul cu 25% solvent.
Aplicaţi prin tragere cu pensula, pentru a
întinde produsul în strat subţire în sensul
fibrelor lemnoase.
Lăsaţi să se usuce si să se întărească, mai
multe zile dacă este necesar, apoi şlefuiţi şi
spălaţi din nou, ca mai înainte.
Ultimele straturi: aplicaţi stratunle trei şi
patru pure sau diluate doar cu 5% Lăsaţi să
se usuce si să se întărească mai multe zile
Ţineţi mereu oblonul ferit de soare, care
grăbeşte uscarea în detrimentul unei stări
bune a lacului.
Impregnarea
cu grund
Grundul impregnează lemnul şi poate fi
colorat sau incolor. Nu formează o peliculă
la suprafaţă şi de aceea nu se fisurează, dar
în acelaşi timp impermeabilizează lemnul
faţă de apă.
Majoritatea produselor îl protejează în
acelaşi timp de insecte si de mucegai.
Un oblon de lemn grunduit este foarte uşor
de reacoperit fară a-l mai demonta.
Nu sunt necesare nici curăţarea, nici
şlefuirea, fiind suficiente utilizarea unui
produs de aceeaşi natură şi aceeaşi nuanţă,
şi aplicarea altui strat.
Pe de altă parte, grunduirea unui oblon cu
vopsea sau lac vechi implică un lemn
sănătos, perfect curăţat şi şlefuit... şi sufi-
cient de aspectuos pentru ca rezultatul să fie
comparabil cu vopsirea. •

Securitatea uşilor si obloanelor 9 9
încuietoarea de siguranţă are minimum trei puncte
de zăvorăre: centru, sus şi jos.
O eama de spargeri şi de agresiuni deter-
mină o abundenţă de oferte de dis-
pozitive antiefracţie, începând cu broasca
tradiţională ranforsată şi terminând cu
sistemele de alarmă. Nici unul dintre acestea
nu este absolut inviolabil şi toate se bazează
pe efectul de descurajare. Majoritatea spărgă-
torilor acţionează de fapt la întâmplare şi bat
în retragere dacă efracţia necesită prea mult
timp sau dacă produce prea mult zgomot. In
acest caz, o uşă blindată sau o închizătoare
de siguranţă, dublată eventual de o sonerie
de alarmă, pot fi suficiente pentru a-i
determina să renunţe.
Reguli de bază
în privinţa protecţiei antiefracţie, trebuie în
primul rând să daţi dovadă de simţ practic.
Nu uitaţi că nivelul de securitate al unui
ansamblu nu-1 depăşeşte niciodată pe al
punctului cel mai vulnerabil. La ce bun să
instalaţi o uşă blindată dacă fereastra de la
S E C U R I T A T E A N T I E F R A C T9 I E 185
parter are obloanele defecte? De aceea, testaţi
întâi rezistenţa tuturor căilor de acces: uşile-fe-
restre, ochiurile de geam de pe casa scării,
uşile de la garaj, răsuflătoarea beciului,
ferestrele din acoperiş etc. Starea şambranei,
balamalele, jocul batanţilor sunt aspecte la fel
de importante ca şi existenţa unei încuietori
de siguranţă. Atenţie - cu cât materialul este
mai complex, cu atât necesită mai multă
experienţă. Nu vă supraestimaţi în acest
domeniu, deoarece este o simplă chestiune
de prudenţă.
Ranforsarea uşilor
Ştiind că majoritatea spargerilor de aparta-
mente se fac prin uşa de intrare, prima
măsură de securitate constă în ranforsarea
acestui punct de acces. Instalarea unei încu-
ietori cu zăvoare multiple, oricât de eficace ar
fi împotriva deschiderii cu şperaclul, nu e
suficientă. Trebuie să vă asiguraţi că uşa nu
poate fi nici forţată, nici scoasă din balamale.
Soluţia cea mai răspândită în prezent este
blindajul, dar există şi soluţii mai ieftine,
valabile mai ales pentru uşile fabricate din
material masiv. 1. Corniere antiforţare
pentru uşile de
apartamente.
tăblie
-cornieră
antiforţare
186 UŞI, FERESTRE, OBLOANE Şl SECURITATE
usa
2. Ranforsările balamalelor împiedică ridicarea uşii.
Corniere anti-forţare. Instalate pe tot
perimetrul uşii, ele sunt lame de fier în formă
de „L", care împiedică introducerea între
cadru şi tăblie a unui instrument care să
joace rol de pârghie. Sunt montate pe faţa
exterioară a uşii, dar sunt fixate pe faţa
interioară. După ce aţi efectuat găurile
necesare, fixaţi cornierele cu bucşe şi
prindeţi-le cu şuruburi de cealaltă parte a uşii
( - * DESENUL 1 P.185).
Sisteme împotriva scoaterii din balamale.
După ce v-aţi asigurat că tâmplăna este solid
fixată în zidărie, puteţi ranforsa şarnierele cu
un sistem împotriva scoaterii din balamale.
Acesta este alcătuit din ştifturi fixate în cantul
uşii: la închidere, ele se încastrează în găurile
corespondente din şambrană, blocând astfel
Asigurătorii şi eticheta A2P
Contractele de asigurare conţin întotdeauna condiţii
restrictive de rambursare în caz de furt-aproape
întotdeauna, spargerile sunt urmarea unei efracţii
sau agresiuni fizice. De aceea, uneori se solicită protecţii
la nivelul uşii de intrare şi alferestrelor de la parter,
iar unele societăţi cer explicit ca încuietorile să aibă
eticheta A2P (stanţată pe pană, corp şi chei). Aceasta
din urmă, creată chiar de asiguratori, clasifică încuietorile,
geamurile şi obloanele în funcţie de timpul de rezistenţă
la efracţie. Astfel, o încuietoare gravată A2P* se consideră
ca rezistă 5 minute, A2P" 10 minute iar A2P*** 20 minute.
orice posibilitate de scoatere a uşii din bala-
male prin deplasare verticală (-» DESENUL 2).
Este recomandabil să instalaţi cel puţin atâtea
ştifturi câte balamale există.
Blindare Blindarea constă din fixarea unei
tăblii de oţel pe faţa interioară a uşii. Este
indispensabilă atunci când uşa este alcătuită
din panouri diferite, nu dintr-un bloc masiv
de material. în general, acest tip de operaţie
se lasă în seama specialiştilor. Puteţi totuşi
s-o efectuaţi singur, dar în acest caz alegeţi
seturi corespunzătoare canaturilor. în tot
cazul, trebuie avut grijă ca uşa să aibă
balamale suficient de solide pentru a susţine
suprasarcina — o tablă de oţel de 1,5 mm
cântăreşte 12 kg/m2!
Uşi de malta securitate. Atunci când uşa se
găseşte într-o stare foarte proastă şi are
puncte slabe indiferent ce aţi face, o puteţi
înlocui cu una nouă: cele mai performante
sunt uşile blindate cu încuietori cu 5 zăvoare,
dotate cu balamale ranforsate, care au
tâmplărie metalică proprie pentru fixare în
zidărie. Operaţia este totuşi mult mai
costisitoare decât simpla montare a
accesoriilor de ranforsare.
încuietori şi chei
de siguranţă
Există o multitudine de modele de încuietori,
de la cele mai simple la cele mai complicate.
Ele se împart în două categorii: încuietorile
aplicate, care ies în afară, respectiv încuie-
torile încastrate în grosimea uşii. Cele din
urmă nu sunt recomandate pentru uşile de
intrare deoarece le pot slăbi rezistenţa. Cele
mai simple încuietori au un singur zăvor, dar
cele numite „de siguranţă" sunt mai frecvent
utilizate şi au 3, 5 sau 7 puncte de zavorare
O încuietoare cu 3 puncte are un mecanism
central, care acţionează un zăvor lateral şi,
prin intermediul unor tije, un zăvor în sus şi
unul în jos. în general, este completată cu o
cheie de siguranţă; unele dintre acestea sunt
aproape imposibil de duplicat. Cand
beneficiază de eticheta de secuntate A2P,
aceasta este stanţată deasupra (-» CASETA).

1. înainte de a găuri şi înşuruba, încastraţi prinderea
cutiei broaştei pe cantul uşii, scobindfalţul necesar
cu dalta pentru lemn.
2. Culisele intermediare, sus şijos, completează
ghidarea tijei.
B. Căndfixaţifereastra zăvorului pe cadrul de sus,
înşurubaţi înclinat şuruburile de jos.
S E C U R I T A T E A N T I E F R A C Tr I E 187
Montarea încuietorilor
cu 3 zăvoare
încuietorile de siguranţă sunt vândute uneori
în truse gata pentru montaj, dar operaţiunea
este dificilă pentru cine n-a mai montat o
încuietoare. Ea se compune din trei faze:
demontarea încuietorii vechi, montarea
mecanismului central, care echivalează cu o
încuietoare aplicată, şi instalarea tijelor-zăvor
şi ferestrelor de sus şi de jos.
Montarea mecanismului central. Mai întâi,
definitivaţi poziţia cutiei broaştei, eventual pe
baza şablonului furnizat de producător.
Ţineţi seama de faptul că clanţa trebuie să se
afle la aproximativ 1,05 m de partea de jos a
uşii.
• Cu un ferestrău, efectuaţi o gaură de dia-
metrul cilindrului şi scobiţi cantul uşii cu o
daltă pentru lemn, ca să încastraţi prinderea
cutiei broaştei. Poziţionaţi broasca, trasaţi
orificiul mânerului şi găuriţi.
• înşurubaţi broasca pe cant (-» IMAGINEA 1)
şi pe tăblie, după ce aţi executat găurile
pentru şuruburi cu sfredelul. Aveţi grijă ca
şuruburile să intre pe trei sferturi din
grosimea tăbliei.
• înşurubaţi ferestrele în toc. După aceea,
înşurubaţi fereastra laterală.
Instalarea tijelor-zăvor şi a ferestrelor.
Dacă sunt tije telescopice, tăiaţi-le mai întâi la
lungimea dorită şi găuriţi-le la nivelul
punctului de ancorare, pentru a le fixa în
încuietoare.
• Fixaţi ghidajele. Mai întâi înşurubaţi ghi-
dajele de o parte şi cealaltă a închizătorii, apoi
ghidajele din partea de sus şi de jos a uşii,
după care culisele (-» IMAGINEA 2), repartizate
pe lungimea tijelor.
• Scobiţi locaşurile ferestrelor de sus şi de
jos, după ce le-aţi stabilit poziţiile, apoi fixa-
ţi-le cu şuruburi lungi (-» IMAGINEA 3 p. 187).
Montarea zăvoarelor
Montarea unui zăvor poate ranforsa atât o
fereastră, cât şi un oblon sau o uşă, oferind
un punct de încuiere suplimentar sau
închiderea unei bare de protecţie laterale. în
188 USI,
i'i FERESTRE, OBLOANE
i SI SECURITATE,

cazul unui buget restrâns, în loc să
ciocan cumpăraţi o încuietoare de securitate,
maşina de găurit puteţi, de exemplu, să ataşaţi la o
electrica încuietoare simplă două zăvoare, fiecare
- pilă semirotundă
fiind dotat cu câte două tije-zăvor -
- şurubelniţă
- sfredel ansamblul va prezenta astfel cinci puncte de
închidere. Montarea tuturor zăvoarelor
urmează acelaşi principiu (-» SECVENŢĂ).
înainte de a cumpăra, examinaţi cu atentie
sensul deschiderii uşii pentru a lua un zăvor
adecvat.
Elemente de siguranţă
şi vizoare optice
Elementul de siguranţă şi vizorul optic
permit identificarea vizitatorilor înainte de a
deschide usa putând astfel evita o eventuala
agresiune.
Elementul de siguranţă este foarte simplu
de instalat. Câteva şuruburi sunt suficiente
pentru a-i monta cele două elemente;
lungimea lor trebuie să fie puţin inferioară
grosimii uşii pentru a rezista unei
împingeri viguroase (-» CASETĂ). înaintea
fixării definitive, verificaţi cu atenţie
culisarea lină.
Vizorul optic este alcătuit din doi cilindri,
unul dotat cu un capacel, pentru intenor, iar
celălalt cu o lentilă (-» IMAGINE). Mai întâi,
executaţi orificiul necesar cilindrului cu
lentilă cu o maşină de găurit electrică. După
aceea, montaţi cei doi cilindri, începând cu
lentila, si înşurubaţi-i unul în celălalt. Două
crestături pentru strângere, situate pe
cilindrul cu căpăcel, permit blocarea
ansamblului cu ajutorul unei şurubelniţe
mari sau al unei monede. Locul de amplasare
trebuie să ţină seama de înălţimea tuturor
utilizatorilor şi să ofere unghiul optim de
vedere.

MONTAREA ZĂVOARELOR

Marcaţi reperele. Cu ajutorul Efectuaţi gaura pentru cilin- Introduceţi cilindrul. Dacă
cotelor de gabarit, marcaţi am- dru. Pentru a nu strica orna- este necesar, rectificaţi uşor

1
plasarea cilindrului şi efectuaţi mentaţiile uşii, începeţi găurirea • f l perimetrul găurii cu o pilă mij-
găurile de fixare. Aveţi grijă să nu pe faţa interioară, apoi, după ce aţi locie semirotundă. Aveţi grijă să nu
străpungeţi uşa. găurit-o pe jumătate, treceti la exterior. stricaţi ornamentaţiile.

\
^ T T
h ^ 1

1
i» - '
înşurubaţi cutia. Introduceti
cele patru şuruburi în găurile
premergătoare şi înşurubaţi-le
pânăi la fund. Lungimea lor trebuie să
fie mai mică decât grosimea uşii.
Poziţionaţi zăvorul. Determi-
nat! i poziţia, acţionând pana,
fc^ai apoi marcaţi-i conturul cu
creionul, iar punctele de găurit cu un dacă pana culisează bine, înainte de a
sfredel. strânge şuruburile până la capăt.
 securitate a n t i e f r a c tt i e

care trebuie să aibă o tâmplărie foarte ro-

Vizorul optic este compus din două elemente
care se înşurubează unul în celălalt
bustă şi dotată cu sisteme împotriva scoaterii
dm balamale.
Pe de altă parte, ar fi bine să renunţaţi la
peliculele de plastic transparent numite „de
securitate", care se aplică pe geamurile
existente - ele facilitează sarcina hoţilor şi le
permite o efracţie fără zgomot!
Nu uitaţi că toate impostele sau ferestrele
sunt vulnerabile, inclusiv cele de la pivniţă
sau din acoperiş. •

Ranforsarea obloanelor
Există numeroase tipun de protecţii care
pot sluji Ia ranforsarea persienelor şi
obloanelor batante.
Cele clasice sunt barele orizontale amovibile.
Mai există şi benzi de securitate fixe, dotate
cu zăvor, care se închid cu cheia, cremone
sofisticate sau, ca la uşi, încuietori cu mai
MONTAREA UNUI ELEMENT DE SIGURANŢĂ CU TIJĂ
multe puncte de ancorare
Chiar dacă vi se pare obositoare utilizarea
zilnică a acestor sisteme, ele protejează
excelent ferestrele în cazul absentelor
prelungite. în general, un oblon batant în
stare bună este mai puţin vulnerabil la
efracţii decât un oblon rulant standard, dm
PVC sau aluminiu, montat pe perete
simplu. De aceea multe obloane rulante se
vând echipate cu dispozitive de secuntate
1. Mantaţi primul element
Cel mai răspândit, cu zăvor manual, constă
Partea cu ştift trebuie pozitionată la câţiva
din integrarea unor pene laterale în ultima milimetri de cantul usu. Executaţi găurile
lamă; cele mai sofisticate sunt comandate şi înşurubaţi strâns.
electric.

Protejarea ferestrelor
M
Când ferestrele nu sunt protejate de
obloane, gnlajul poate constitui un bun
v ^TA.
element descurajator, cu condiţia să fie
robust si solid montat în antablament.
Dacă estetica lui vi se pare discutabilă, altă
soluţie constă în recurgerea la geamuri
antiefracţie. Foarte groase, fabricate din mai
2. înşurubaţi al doilea element
multe straturi pe bază de materiale
Testaţi buna funcţionare a ansamblului
compozite, ele pot rezista, în cazul celor mai înainte de a fixa partea cu tija pe şambrană
solide, la lovitun de topor sau de baros. Executaţi găurile şi înşurubaţi.
Eficacitatea lor este legată de cea a cadrului,
190 USI,
i ? FERESTRE, OBLOANE SI
i SECURITATE
Sisteme de alarma
iversele sisteme de alarmă nu pot
D înlocui o protecţie mecanică, de tipul
blindării sau încuietorilor de siguranţă. Ele
pot însă compensa slăbiciunile sau pot
consolida eficacitatea şi prezintă un interes
clar atunci când locuinţa are prea multe
puncte de acces pentru a fi total securizată.
Descurajarea
şi chemarea ajutoarelor
Orice sistem de protecţie electronic conţine
senzori-detectori şi o centrală, ansamblul
fiind activat sau dezactivat prin intermediul
unui cod introdus de la tastatură, al unei
chei, al unui card magnetic sau al unei
telecomenzi. Atunci când percep o mişcare,
senzorii transmit informaţiile la centrală, care
declanşează alarma — sunete stridente, lumini
pâlpâitoare sau fum. Efectul are în general
scopul de a descuraja spărgătorii. Centrala
poate fi cuplată la un transmiţător telefonic şi
astfel poate transmite în paralel un mesaj de
alertă la trei-patru numere telefonice preînre-
gistrate, de exemplu la vecini ori la un centru
de monitorizare, care, după verificare, anunţă
poliţia, dacă este cazul. Abonamentul la un
centru de monitorizare implică desigur un
cost suplimentar; pe de altă parte, majori-
tatea contractelor prevăd testări regulate ale
bunei funcţionări.
instalaţii de supraveghere radio
Centrala şi detectorii pot fi legate prin fire sau
prin sistem radio. In acest din urmă caz,
fiecare aparat este autonom şi funcţionează
cu baterii de litiu de mare putere, care se
schimbă la 2 - 3 ani. Azi, cele două procedee
sunt considerate cele mai fiabile. Sistemul
radio este clar mai costisitor, dar în acelaşi
timp estetic şi uşor de demontat la curăţenie.
Dacă optaţi pentru acest sistem, aveţi grijă ca
ansamblul să aibă o rezistenţă bună la paraziţi
şi să nu poată fi furat. Aparatele dotate cu
frecvenţă dublă („twin-pass") sunt mai puţin
sensibile la bruiaje, deliberate sau nu.
Categorii de detectori
Există două tipuri principale de detectori.
Primul dintre ele, numit „volumetric",
detectează căldura unui corp într-o zona
dată; bine plasat, poate mătura cu fasciculul
său infraroşu aproape în totalitate o încăpere
( - » I M A G I N E A 1). Celălalt tip, numit „perime-
tric", controlează un anumit punct de acces.
Din această categorie fac parte următoarele
aparate:
— Contactorul: plasat pe o uşă sau pe o
fereastră, răspunde la deschiderea unui canat
( - » IMAGINEA 2). Unele sunt special concepute
pentru obloanele rulante.
— Senzorul de greutate: benzi sau pastile,
sensibile la greutate, care se introduc sub
ştergătorul de picioare, covor, mochetă
etc.
— Detectorul de spargere a geamurilor: lipit
pe un geam, reacţionează la zgomote şi la
unde de şoc.
Montarea sistemelor fără fire
Seturile cu instrucţiuni permit montarea fără
dificultate a sistemelor de alarmă prin radio,
cu centrală şi sirenă integrate.
Alegerea amplasărilor. Determinaţi mai
întâi punctele-cheie care trebuie suprave-
gheate. In cel mai rău caz, prevedeţi un
contactor pe uşa de la intrare şi un detector
volumetric în camera principală, plasat astfel
încât să protejeze centrala. Distanţa dintre
centrală şi periferice nu trebuie să depă-
şească 50 m. Pentru a evita alarmele false, nu
instalaţi detectorii în raza de acţiune a
obiectelor susceptibile să emită sau să
reflecte infraroşii - de exemplu, oglinzile. De
asemenea, proximitatea canalizărilor sau a
instalaţiilor electrice poate perturba funcţio-
narea ansamblului. Fasciculele celor două
detectoare nu trebuie în nici un caz să se
încrucişeze.
Montarea detectoarelor. Contactorul pe
metric se compune dintr-un bloc central şi o
contraparte. Una dintre piese se înşurubează
 securitate a n t i e f r a c ti i e

1. Detectorul de mişcare cu infraroşii trebuie plasat2. Detectorul de deschidere poatefiplasat pe partea

în partea de sus a încăperii ce trebuie protejate. de sus a uşii de la intrare.

pe canat, iar cealaltă pe ramă (-» IMAGINEA 2).
Detectorul volumetric se plasează întot-
deauna la înălţime (-» I M A G I N E A 1) - pentru
a-l fixa, găuriţi peretele şi introduceţi un
diblu.
înşurubaţi după aceea soclul, fără să strân-
geţi prea mult, puneţi la loc capacul şi
orientaţi-1 după necesităţi, ajutându-vă de
butonul pentru testare.
Ca şi centrala, detectoarele trebuie codate.
Montarea centralei. Pentru activarea cen-
tralei, montaţi bateriile şi aşteptaţi semnalul
care vă confirmă funcţionarea. Acţionaţi
după aceea microîntrerupătoarele, pentru a
selecta opţiunile: declanşare imediată sau
întârziată, nivel sonor, funcţionare în mod
parţial sau total etc.
Aceste întrerupătoare micuţe pot fi bascu-
late cu ajutorul unei şurubelniţe. Introdu-
ceţi după aceea codul ales şi începeţi
instalarea (-» SECVENŢĂ).
ATENŢIE: Există dispozitive care simu-
lează o prezenţă în locuinţă şi pot declanşa
şi opri la ore determinate luminile, apara-
tura audiovizuală etc. •

INSTALAREA CENTRALEI c u SISTEM RADIO

|
l I

Codaţi instalaţia. Decupaţi în
etalon 2-6 căsuţe, corespun-
zând codului ales. Poziţionaţi
etalonul pe circuitul imprimat şi
executaţi câte o gaură în fiecare căsuţă
decupată.
L
• Marcaţi punctele de fixare cu
ajutorul unui poanson şi al
• I şablonului furnizat de produ-
cător. înainte de montare, utilizaţi
B înşurubaţi centrala Efectuaţi
găuri în locurile prevăzute şi
instalaţi dibluri înainte de a fixa
centrala cu şuruburile furnizate. în
prealabil, inseraţi antena, onform in-
modul testare şi verificaţi ca difuzorul strucţiunilor fabricantului.
să nu tiuie.
 Tehnici şi lucrări

ACOPERIRI

PLACĂRI DURE

P. 193 Tipuri de vopsele P. 211 Placări ceramice

P. 196 Vopsele cu efect decorativ P. 215 Pardoseli din piatră naturală

P. 198 Alegerea vopselelor P. 217 Plăci de ciment, dale de beton,

granit şi piatră reconstituită

TAPETE P. 219 Alegerea placărilor dure

P. 200 Tipuri de tapet MOCHETE

P. 201 Alegerea tapetelor
P. 221 Tipuri de mochetă

P. 224 Alegerea mochetelor

PARCHET

P. 227 Parchet
ALTE ACOPERIRI MURALE
P. 229 Tipuri de parchet

P. 205 Acoperiri vinilice P. 232 Alegerea parchetului

P. 206 Acoperiri textile

P. 2 0 9 Lambriuri

ALTE TIPURI
DE ACOPERIRE

P. 233 Stratificări

P. 234 Acoperiri vinilice

P. 236 Fibre naturale

P. 238 Plută, linoleum şi cauciuc


Tipuri de vopsele
coperirile murale prezintă o diver-
A sitate atât de mare, încât alegerea
decoratiunilor pentru intenor şi exterior
pare nelimitată. Practic, totul este un
pretext pentru compunerea unui decor, iar
în acest domeniu aproape orice formulă
este posibilă, inclusiv asocierea de mate-
riale diferite.
Simplă şi rapid de aplicat, vopseaua este
produsul decorativ cel mai utilizat, oferind
atât de multe nuanţe, încât este imposibil să
nu găsiri culoarea dorită. Utilizarea ei nece-
sită totuşi o pregătire prealabilă bună, altfel
rezultatul riscă să vă dezamăgească. Tehnica
de bază este însă uşor de stăpânit, materia-
lele necesare sunt simple şi ieftine şi, cu
puţină practică, puteţi reuşi să vopsiţi şi să
obţineţi efectele dorite.
Lacurile, vopselele şi grundunle sunt produse
ale căror particularităţi oferă interes în egală
măsură.
vopsele
Vopseaua satinată
Vopsele clasice
.,
Vopseaua este un preparat mai mult sau
,
mai puţin vâscos, compus din trei elemente
conferă pereţilor
un aspect mătăsos, fin.
principale: pigmenţi, liant şi solvent.
Pigmenţii furnizează culoarea, liantul con-
feră substanţă şi aderenţă, iar solventul
conservă fluiditatea preparatului până în
momentul utilizam
In funcţie de vopsele, există de asemenea
ingrediente specifice: de plastifiere pentru a
oferi elasticitate peliculei, de sicativitate
pentru declanşarea uscării, de încărcare
pentru ameliorarea puterii de acoperire etc.
In afară de culori, vopselele se disting prin
luciu: lucioase, satinate sau mate.
Grupe de vopsele:
- vopsele pe bază de solvenţi, numite glice-
roftalice, cu benzină sau „solubile":
- vopsele pe bază de apă, acrilice sau vinilice,
numite apoase sau „emulsii".
194 ACOPERIRI
Vopsele speciale
în cadrul celor două grupe mari de vopsele
există şi alte produse care, având un rol
decorativ, sunt concepute pentru destinaţii
particulare de felul igienei încăperilor,
luptei împotriva insectelor, securităţii
domiciliului etc.
Vopsele insecticide. Conţin elemente active
care ucid insectele zburătoare atunci când
mtră în contact cu ele, iar efectul durează
patru-cinci ani.
Vopsele antibacteriene. Destinate iniţial
spitalelor, distrug germenii prin contact
pentru o durată de mai mulţi ani.
Vopsele antiacarieni. Recomandate în spe-
cial încăperilor locuite de persoane suferinde
de astm, deoarece au un dublu rol micro-
cristalele lor contribuie la distrugerea acarie-
nilor, iar elementul fungicid împiedică
dezvoltarea mucegaiurilor.
Vopsele autolavabile. Destinate faţadelor,
pelicula lor prezintă o suprafaţă a cărei
textură a fost copiată după cea a frunzelor de
lotus, cunoscute pentru starea lor hidrofobă.
Aceste vopsele rămân curate deoarece nu
fixează praful şi sunt curăţate în mod
automat de apa de ploaie.
Vopseaua antigăndaci
permite eradicarea
insectelor din locurile lor
predilecte
o.
O
Sistemul antigraffitti, preventiv şi lavabil, asigură
protecţia eficace a suporturilor brute împotriva
impregnării scrisului şi uşurează ştergerea.
Vopsele antirugină. împiedică oxidarea
metalelor feroase, prin adăugarea de compuşi
pentru protecţie, care sporesc calităţile
iniţiale ale produsului de bază. Unele
cumulează efectele protecţiei antirugină şi ale
microporozităţii şi se pot aplica atât pe lemn,
cât şi pe metal; este inutil să schimbaţi
vopseaua pentru a proteja un oblon de lemn
dotat cu ferecătun metalice.
Lacuri
Lacurile sunt produse pe bază de răşini,
destinate protejării lemnului şi, în subsidiar,
vopsirii acestuia. Ca şi vopselele, pot fi pe
bază de solvenţi sau de apă. în general,
lacurile pe bază de apă protejează la fel de
bine împotriva umezelii ca şi cele pe bază de
solvenţi, dar sunt mai puţin rezistente la
abraziune şi au tendinţa de a crea o
rugozitate a lemnului.
Lacuri speciale pentru lambriuri. Men-
ţiunea „special pentru lambriuri" indică
faptul că lacurile au formule adaptate
lemnului de răşinoase sau că sunt sub
formă de gel, care împiedică apariţia
exceselor, lucru apreciat de vopsitorii mai
puţin experimentaţi.
Lacuri antiintemperii şi „marine". Rezis-
tente la aerul sărat, sunt utile în regiunile
expuse la intemperii. Mate, lucioase sau

satinate, aceste lacuri speciale există şi în
versiuni incolore (în general, chiar accen-
tuează nuanţa originala) şi în tonuri de
lemn: stejar deschis sau închis, nuc, cireş,
acaju, abanos etc.
Uşor de aplicat lacul antiderapant sporeşte securitatea
deplasărilor, atăt în interiorul, căt şi în exteriorul
locuinţei.
Baiţuri
Scopul lor este exclusiv decorativ. Pe bază de
apă sau de alcool, au o varietate latgă de
nuanţe de esenţe de lemn şi colorituri.
Baiţurile miscibile reciproc permit lărgirea
paletei de culori.
Luciul haiturilor pe bază de alcool este satinat,
iar cel al baiţurilor pe bază de apă este mat.
Grunduri colorate de mare protecţie.
vopsele
Vopsele mai puţin agresive
Puteţi găsi vopsele la care procentul de produse nocive
este sensibil redus. Ele poartă eticheta „mediu NF"
sau o ecoetichetă europeană.
Există de asemenea vopsele ecobiologice. Chiar dacă unele
dintre componentele lor- de origine naturală - nu sunt
întotdeauna scutite de efecte toxice, sunt totuşi mai puţin
nocive şi afecteaza mediul mai puţin decât produsele
curente.
Grunduri
Spre deosebire de vopsea, care camuflează
complet lemnul, grundul poate fi trans-
parent sau opac, fără să ascundă fibra lem-
nului. Puteţi alege între grund „subţire", cu
luciu mat, şi grund „bogat", cu efect
satinat.
Există şi produse translucide destinate colo-
rării lemnului, care îi pun în valoare fibrele şi
îl protejează.
Grundurile sunt alcătuite din solvenţi sau
din apă, la care se adaugă răşini, pigmenţi,
filtre şi uneori adjuvanţi fungicizi şi
insecticide.
Gama lor de culori este la fel de mare, iar
efectul obţinut depinde de numărul de
straturi aplicate.
Avantajul grundului pentru lemn constă în
posibilitatea de a fi decorat şi a-i prelungi
longevitatea.
Aplicat pe tâmplăriile exterioare cu pensula
sau prin pulverizare, grundul opreşte infil-
trările de apă şi înnegrirea lemnului sub
efectul razelor ultraviolete. Anumite grun-
duri se utilizează pentru protejarea lemnului
împotriva insectelor şi ciupercilor, dar
efectul este superficial şi nu înlocuieşte un
tratament adecvat.
Grundul se elimină natural de la suprafaţă,
fără să se scorojească sau să plesnească,
înaintea refacerii, nu necesită nici deca-
pare, nici şlefuire, ci este suficientă şterge-
rea de praf. •
196 ACOPERIRI
Vopsele cu efect decorativ
Aplicată prin ştergere,
această vopsea decorativă rta picturii murale a culminat cu mult
semitransparentă oferă
posibilitatea producerii
timp în urmă pnn crearea de decoruri
de ansambluri de efect neaşteptate, inspirate din lumea minerală şi
pe suprafeţe-suport, vegetală, care, pe alocuri, au apelat şi la
netede sau nu.
efectele iluziilor optice. In locuinţele de
epocă, putem admira şi acum superbe
porţiuni de zid ce imită marmura, piatra,
lemnul, carapacea de broască ţestoasă,
frunzele de acantă sau de viţă-de-vie, cu
texturi şi forme perfect reproduse. Această
tehnică necesită o ucenicie îndelungată şi o
mână sigură şi este preţuită la meşteşugarii
pricepuţi.
Principiul de bază
Şi azi putem obţine aproape aceleaşi rezultate
ca ale artizanilor din trecut. Dacă doriri să
alungaţi uniformitatea din încăperile
locuinţei, puteţi recurge la vopsele speciale
relativ simplu de utilizat, şi la articole uzuale,
înarmat cu o cârpă, o mănuşă, un pieptene
sau un burete, puteţi obţine efectul dorit.
Pe o vopsea de fond cu un ton în general
deschis şi aspect mat, aplicaţi o glazură
colorată şi lucraţi pe suprafaţă înainte de
uscare. în funcţie de tehnica aleasă şi de
accesoriul utilizat, se obţin suprafeţe cu
aspect spongios, şifonat sau şters, efecte de
uzură, culon alterate, aspecte vaporoase etc.
Produse necesare. în general, efectul deco-
rativ se obţine prin aplicarea asociată a două
produse:
- stratul de bază, care poate fi o vopsea
acrilică albă;
- glazura, care este o vopsea subţire şi
transparentă.
înlocuind stratul de bază cu o tencuială nere-
gulată aplicată cu şpaclul, se obţine o supra-
faţă în relief. Colorată sau nu, suprafaţa astfel
obţinută va prezenta nuanţe surprinzătoare şi
va adopta chiar, în funcţie de caz, o textură
originală.
Crearea efectelor materiale
Există două categorii de produse care se
bazează nu numai pe colorit, ci şi pe textură,
conferind un efect material suportului pe
care au fost aplicate: pastă de ipsos şi var.
Pastă de ipsos. Recomandată în special
pentru pereţii degradaţi, le ascunde defectele,
gratie consistenţei sale groase de 2 - 3 mm. în
comerţ se găsesc produse ce pot fi utilizate
imediat, dar şi unele pe care le puteţi pregăti
personal, care se aplică cu şpaclul sau direct
cu mâna. Deoarece efectul dont este
neregularitatea, chiar şi novicii pot obţine
efecte decorative reuşite.
Var. Cunoaşte o recâşrigare a interesului, mai
ales fiindcă nu Iasă urme albe la trecerea
mâinii peste un perete revopsit. Ca şi pasta
de ipsos, varul poate fi utilizat cu sau fară
coloranţi. Pentru obţinerea unei culori, se
întrebuinţează pigmenţi sau preparate deja
colorate. Este necesară aplicarea a două
straturi succesive, cu diluări diferite.
Proporţiile şi timpii de uscare trebuie să fie
perfect respectate. De asemenea, este necesar
ca suportul de lucru să fie stabil, altfel în
prealabil trebuie aplicat un strat de fixare.
 v o p s e l e 197

Glazură
Glazura este un strat de culoare transparent
care oferă luciu nuanţelor ce acoperă deja un
suport şi există în două formule: pe bază de
apă sau de ulei. Glazurile pe bază de apă se
folosesc cu finisările pe bază de apă şi se
diluează cu apă, iar cele pe bază de ulei se
utilizează cu finisările pe bază de ulei şi se
Realizarea glazurilor tradiţionale
- Amestecaţi 75% esenţă de terebentină cu 25% ulei de in.
- Adăugaţi câteva picături de sicativ lai Ide amestec
şi pigmenţi coloraţi după dorinţă.
- Pentru o glazură transparentă, utilizaţi un amestec
de părţi egale din ulei de in şi white-spirit.
Se poate folosi un amestec pe bază de apă, dar trebuie
lucrat mai rapid, deoarece timpul de uscare va fi mai scurt,
spre deosebire de glazura pe bază de ulei care permite
un timp mai lung de lucru.

Ştergerea varului este o vopsire pe bază de apa care

se aplică direct cu ajutorul unui burete de mare

diluează cu white-spirit. Glazurile pot fi

transparente sau colorate Se găsesc în
comerţ gata preparate sau pot fi preparate Efect de bidinea.
manual (-» CASETE).
Aplicare. Un prim strat de vopsea glice-
roftalică satinată de culoare deschisă va sluji înainte de acţionare, este recomandabil să
ca suport de calitate pentru viitoarea glazură. faceţi câteva teste pe o suprafaţă similară.
Acesta se aplică cu bidineaua pe toată
suprafaţa, apoi se intervine cu un burete, o & ATENŢIE: Pentru a conferi mai multă
cârpă, o mănuşă de plastic sau cauciuc, un profunzime culorilor, dar şi pentru protecţie,
pieptene sau once alt instrument care se este preferabil ca la sfârşit să aplicaţi un strat
pretează la realizarea aspectului final dorit. de lac peste vopseaua cu efect decorativ.
Ansamblul operaţiunilor durează, aşadar, mai
mult decât aplicarea unui singur strat de
vopsea clasică. •
Realizarea glazurii
pe bază de apă
- Amestecaţi o măsură de vopsea
acrilică sau vinilică mată cu trei măsuri
de apă.
- Pentru obţinerea tentei dorite, puteţi
înlocui pigmenţii cu guaşe de pictură.
198 ACOPERIRI
Alegerea vopselelor
fe^j atura vopselei ce va fi utilizată depinde
în primul rând de suportul ei (ipsos,
lemn, metal) şi de efectul decorativ dorit.
Controversa între partizanii vopselelor pe
bază de ulei şi cei ai vopselelor pe bază de
apă este de fapt o falsă problemă, deoarece
important este să realizaţi cu succes decora-
ţiunea dorită, iar caracteristicile produselor
diferă, ca şi metodele de lucru pentru
obţinerea efectului căutat. Dispuneţi astfel de
posibilităţi vaste de alegere între diverse
vopsele şi metode decorative.
Clase de vopsele
Vopsele pe bază de ulei. Sunt apreciate de
specialişti deoarece se întind bine cu pen-
sula, sunt uşor de aplicat şi produc pe
suprafaţă o peliculă etanşă, care le face să fie
utilizate prioritar în bucătării şi în băi.
Variantele lucioase conferă aspectul de supra-
faţă „oglindă", conferind un finisaj aproape
perfect. Pe de altă parte, aceste vopsele
degajă mirosuri neplăcute, iar evaporarea
solvenţilor pe bază de petrol necesită,
indiferent de temperatură, aerisirea bună a
locului pe durata uscării.
Vopsele pe bază de apă. Frecvent acrilice,
ele sunt preferate de amatori din două
motive: se usucă rapid şi sunt aproape mereu
inodore.
Sunt mai puţin etanşe decât vopselele pe
bază de ulei, dar pelicula de la suprafaţă
permite ca suportul să respire prin vopsea, iar
apa să se evapore.
Pe de altă parte, luciul suprafeţei nu este
perfect şi de aceea este preferabil să alegeţi
produsele din această categorie în variantele
mate sau satinate pentru aplicare pe lemn
sau zidărie. Concepute pe bază de răşini
sintetice, aceste vopsele conţin de asemenea
derivaţi ai petrolului, ceea ce obligă luarea de
precauţii.
Evaluarea necesarului de vopsea
Vopselele sunt ambalate în cutii sau găleţi de
diverse mărimi, cel mai adesea de 0,5, 2,5, 5
şi 101. Cantităţile destinate specialiştilor sunt
exprimate în kilograme.
Pentru evaluarea cantităţii necesare de
vopsea:
- măsuraţi perimetrul încăperii;
- scăderi lăţimile geamurilor;
- înmulţiţi rezultatul cu înălţimea încăperii,
pentru a obţine suprafaţa ce trebuie vopsită;
- împărţiri această suprafaţă la puterea de
acoperire indicată pe recipient, ca să obţineţi
numărul de litri de vopsea necesară pentru a
acoperi - într-un strat - toţi pereţii încăperii.
Dacă intenţionaţi să aplicaţi două sau trei
straturi, înmulţiţi cantitatea cu doi sau cu
trei.
• Exemplu:
- încăperea este de 5 x 4 m, înaltă de 2,50 m
şi are o uşă cu geam lată de 2 m. Vopseaua
aleasă poartă inscripţia „10-12 m2/l" şi doriţi
să aplicaţi două straturi.
Perimetrul de vopsire este:
(5 + 4 ) x 2 = 18 m —2 m = 16 m
 v o p s e l e 199

Suprafaţa de vopsire este:

16 m x 2,50 m = 40 m 2
Pentru un strat, sunt necesari:
4 0 : 10 = 41 sau 240 : 12 = 3,331
cantitate ce trebuie dublată pentru două
straturi: 7-81.
în acest caz, cumpăraţi o găleată de 101, mai
economică decât cutiile mici.

ATENŢIE: De cele mai multe ori, suprafaţa

de acoperire indicată de fabricanţi pe ambalaj
este teoretică şi, de obicei, trebuie considerată o
suprafaţă mai mică. Dacă nu aveţi cunoştinţe
de tehnica vopsirii, riscaţi să nu acoperiţi
suprafaţa indicată. De exemplu, dacă citiţi
„10-12 m2/l", consideraţi că, de fapt, nu puteti
vopsi decât 10 m 2 .
Este bine să fiţi mai darnic atunci când
împărţiţi suprafaţa de vopsit la numărul de
metri pătraţi indicaţi pe recipient şi să nu
uitaţi că este vorba despre cantitatea pentru de aceeaşi nuanţă şi o singură dată, pentru a
un singur strat. evita eventualele diferenţe de culoare chiar
Tăbliile şi mulurile ornamentale necesită, dacă este vorba despre vopsea albă. •
desigur, mai multă vopsea decât pereţii
netezi.
Se poate estima că 6 m liniari de muluri echi-
valează cu o suprafaţă de 1 m 2 . De asemenea,
cumpăraţi toată cantitatea de vopsea necesară

CARACTERISTICILE VOPSELELOR ÎN FUNCŢIE DE SUPORT

Vopsele de finisare Vopsele solubile Vopsele în faza apoasă

Suport pereţi, plafoane noi, poroase pereţi, plafoane, tâmplar» pereţi, plafoane,
sau făinoase metale (protejate tâmplărie interioară
cu antirugină)
Produs de diluare white-spirit pentru vopsele white-spirit; apă (nu se diluează
şi de curăţare solubile; apă pentru vopsele pentru primul strat, vopselele monostrat)
a materialului în fază apoasă diluare cu 10-15%
Timp de uscare/ —variabil, în funcţie de componente 6 ore; aşteptaţi 20-30 min; aşteptaţi 4-6 ore
aşteptare înainte 6 ore; aşteptaţi pentru al doilea strat
de al doilea strat
Avantaje evită absorbţia vopselei rezistente, oricare uşurinţă de folosire, nu necesită
de către suport, maschează ar fi aspectul decât apă pentru diluare
eventualele pete (mat, satinat lucios) şi curăţare, aproape inodore
Inconveniente necesită o trecere miros puternic şi utilizare relativ fragile
suplimentară de solvenţi pentru curăţarea pentru unele, nu convin
materialului, efecte nefaste deloc metalelor
asupra mediului
200 ACOPERIRI

Tipuri de tapet
dusă la modă de anlummurile din
A secolul al XVI-lea, arta hârtiei pictate a
beneficiat de-a lungul timpului de progrese
Tapete tradiţionale. Unicolore sau cu
motive colorate, sunt fine şi subţiri, sau
dimpotrivă groase, duble ori gofrate.
Acest tip de tapete este bine cunoscut şi se
vinde în toate magazinele detailiste destinate
amenajărilor interioare, de la prăvălii
modeste la marile centre specializate.
Alegerea motivelor şi mulţimea nuanţelor le
recomandă pentru toate încăperile locuinţei.
Tapete „din materiale". Originalitatea lor
aduce o notă de fantezie sau de exotism
apreciabil atunci când se caută texturi noi.
Sub formă de trestii japoneze, flocoane care
imită velurul sau pielea, suprapuneri aco-
perite cu plută sau cu frunze metalizate,
aceste tapete contribuie la crearea de
ambianţe noi, în conformitate cu gustul
fiecăruia şi cu suportul ales. Sunt comer-
cializate în punctele de vânzare specializate şi
se livrează la comandă.
Tapete de vinii. Tapete de hârtie acoperite
cu un strat de vinii imprimat şi colorat, care

tehnice în domeniul imprimării şi a suferit

influenţele marilor curente artistice, devenind
un suport de exprimare incomparabil în
domeniul decoraţiunilor interioare.
Unicolor, gofrat, plastifiat, metalizat, având
aspect de velur, lemn sau marmură, tapetul
prezintă o asemenea vanetate de aspecte,
încât pune sub semnul întrebării adevărata sa
natură.

Tipuri de suporturi
Gama de produse oferită de fabricanţi
variază de la hârtia albă, destinată unificării
unei suprafeţe fragile, până la tapetul Eşantioane de tapete „din materiale".
panoramic, care acoperă, fâşie lângă fâşie, un
perete întreg. La aceasta ajută frizele, care se
lipesc, după montare, pe tapet şi sunt desti- se dilată la căldură sau ou ajutorul ceme-
nate accentuării plafonului, mulurii, cadrului lurilor gonflabile.
uşii sau ferestrei Suprafaţa acestui tip de tapet în relief, adesea
Tapetele prezintă atât de multe texturi şi structurat, este impermeabilă, fiind folosit cu
culori, încât sunt greu de clasificat. Se disting prioritate în bucătării şi în băi •
totuşi următoarele categorii:
 t a p e t e 201

Alegerea tapetelor
legerea tapetului se face în mod
A firesc în funcţie de culoarea şi de
desenele dorite. Este de asemenea reco-
mandabil să ţineţi seama şi de alte carac-
teristici, cum sunt tipul de suport, tehnica
de montare, calităţile de întreţinere şi
demontarea.

Simboluri utilizate
Pe spatele tapetelor apar simboluri a căror
semnificaţie vă oferă informaţii despre
rezistenţa la lumină, lavabilitate, modul de
aplicare, dar şi despre diversele dificultăţi ce
pot apărea la montaj (-» TABELUL DE MAI JOS ŞI
CEL DE LA P. 204).
Atenţie la simbolurile care precizează modul
de montare; de exemplu, la un tapet care se
dezlipeşte în straturi, nu veţi avea nici o
dificultate în schimbarea decorului. pentru ca fâşia de tapet să aibă laturi perfect
paralele, ceea ce permite montarea fâşiilor
Dimensiuni una lângă cealaltă, fără a fi necesară
Unicolor sau cu desene, tapetul tradiţional suprapunerea.
se prezintă în rulouri de dimensiuni Dimensiunile tapetelor netradiţionale, aşa
standard (0,53 m lăţime şi 10,05 m cum sunt cele „din materiale", nu sunt
lungime). Marginile sunt tăiate din fabricaţie standard Unii producători, francezi, englezi

SIMBOLURI IMPRIMATE PE DOSUL TAPETELOR IN CATALOAGELE DE PREZENTARE

Lavabilitate Racorduri şi dispuneri Mod de aplicare adeziv Demontare Comportament

la lumină

Semilavabil I Racorduri p ^ Adeziv aplicat II Se dezlipeşte Satisfăcător

şi dispuneri pe acoperire I uscat
murală

k
Lavabil Racordare Adeziv aplicat Se dezlipeşte Bun
liberă
I"- pe subiectul
ce trebuie decorat
b în straturi O
• Lavabil Racordare Preîndeiat Se dezlipeşte Foarte bun
• cu detergent decalata \dy la înmuiere

Lavabil | • Inversări Excelent

cu detergent
|| ,nversări o
şi perie
i
202 ACOPERIRI

Combinaţie de tapete
ce oferă un ansamblu sau italieni, propun rulouri late de 0,68,
asortat de culori senine
şi calde pentru camera
0 , 7 0 sau 1 m, cu lungimi variind între 8
copiilor. si 25 m.
& ATENŢIE: Aveţi grijă atunci când coman-
daţi, deoarece unele tapete nu se facturează
la rulou, ci la metru liniar.
Calculul necesarului
de materiale
Pentru a calcula numărul necesar de rulouri:
• Măsuraţi perimetrul încăperii şi scădeţi din
total lăţimea deschiderilor mari, de exemplu
uşi sau ferestre;
• Notaţi lăţimea rulourilor tapetului ales;

Frizele vă ajută să înfrumuseţaţi

decorul, aducând ritm în volumele
încăperii ţi creând iluzii optice
interesante sub formă de cornişe,
muluri sau cadre pentru deschideri.
Unele sunt autoadezive şi se lipesc fie
pe tapet, fie direct pe peretele vopsit.
Simpla aplicare a uneifrize poate
reîntineri o încăpere care n-a mai fost
renovată de mulţi ani.
 t a p e t e 203

r Numărul necesar de rulouri de tapet,

în funcţie de perimetrul tapetat
Tabelul următor reia metoda de calcul prezentată. Cifrele indicate sunt valabile numai
pentru tapete fara racordare. Pentru cele cu modele, comandaţi unul sau două rulouri
suplimentare.

PlRIMITRUL i l NUMĂRUL D l RULOURI M I C I M R I

ImÂLŢIJWIA TAPETULUI lom 11 m 12 m 13 m 14 m 15 m 16 m rjm 18 m 19 m 20 m 21 m

2-2,40 m 5 6 6 7 7 8 8 9 9 9 10 10

2,50-3,20 m 7 7 8 9 9 10 11 11 12 12 13 14

• împărţiţi perimetrul ce trebuie tapetat la rulou; nu veţi obţine decât trei fâşii. în func-
lăţimea unui rulou, pentru a afla numărul de ţie de importanţa modelului care determină
fâşii; racordarea, trebuie să cumpăraţi unul sau
• Măsuraţi înălţimea de la pardoseală la două rulouri suplimentare.
plafon şi calculaţi câte fâşii puteţi tăia din- La cumpărare, verificaţi ca toate rulourile să
tr-un rulou întreg. aibă acelaşi cod. Notaţi referinţele, fiindcă
Numărul de fâşii necesare pentru tapetarea sunt indispensabile pentru cumpărarea de
unei încăperi împărţit la numărul de fâşii rulouri suplimentare.
conţinute într-un rulou oferă numărul de
rulouri ce trebuie cumpărate.
• Exemplu:
încăperea este de 5 x 4 m, înaltă de 2,50 m şi
are o uşă cu geam lată de 3 m.
Perimetrul de tapetat este:
(5 + 4) x 2 = 18 m - 3 m = 15 m
Cu rulouri de tapet având lăţimea de 0,53 m,
aveţi nevoie de:
15 : 0,53 = 28,3, aproximativ 29 de fâşii,
pentru a tapeta toţi pereţii.
Deoarece ruloul de tapet măsoară 10,05 m
lungime, iar lungimea necesară pentru o fâşie
este de 2,50 m (înălţimea încăperii), dintr-un
rulou puteţi să tăiaţi 10,05 : 2,5 = 4 fâşii.
Numărul total de fâşii care trebuie aplicate
(29) împărţit la numărul de fâşii tăiate din-
tr-un rulou (4) dă numărul de rulouri ce
trebuie cumpărate: 29 : 4 = 7,25, aproxi-
mativ 8 rulouri.

ATENŢIE: Acest calcul este valabil numai

pentru tapetele unicolor sau pentru cele cu
model fără racordare. Dacă trebuie racordate
modele, este imposibil să tăiaţi patru fâşii din Joc de culori între tapete sobre si luminoase.
204 ACOPERIRI

Animat de un model discret, acest tapet aduce un ton Tonurile calde şi rurale ale acestei încăperi se reflectă
primăvăraticfoarte reuşit. armonios în tapet.

Standardul „NF" de a acţiona cât timp adezivul nu s-a

Iniţialele NF (standard francez) aplicate pe
eticheta unei acoperin murale garantează
informaţii fiabile despre dimensiunile indi-
cate, lavabilitatea materialului, indicaţiile de
racordare, tipul de adeziv ce trebuie utilizat şi
modul de aplicare a acestuia, montarea,
rezistenţa la lummă cu indicele de minimum
4 (pe o scară de la 1 la 7), rezistenta la
tracţiune în stare umedă şi unele criterii de
mediu.
„NF întreţinere". Conform acestui stan-
„E" de la ecologic. dard, urmele de adeziv rămase după apli-
Simbol nou care carea unei acopenn murale „lavabila cu
desemnează o acoperire
buretele" se pot elimina cu un burete
sănătoasă, antipraf,
imprimată cu cerneală umed fără afectarea acoperirii (cu condiţia
fără solvent.
uscat). O acoperire este „semilavabilă"
dacă petele pe bază de apă pot fi eliminate
cu o cârpă umedă şi apă cu săpun. In toate
cazurile, petele de grăsime practic nu pot fi
şterse.
O acoperire este „lavabilă" dacă petele pe
bază de apă pot fi eliminate cu peria şi un
detergent moale. Petele de grăsime, ulei şi
solvenţi vor dispărea la fel de uşor dacă
operaţia de curăţire este imediată,
întreţinerea regulată cu apă şi săpun sau cu
detergent a unei acoperiri lavabile îi va
menune prospeţimea şi va elimina în special
petele care apar de obicei în apropierea
caloriferelor si ferestrelor. •

SEMNIFICAŢIA SIMBOLURILOR
Tapetul poate fi spălat cu detergent. Supra aţa şi culori e rezistă la frecare cu pâslă (sau burete
îmbibata în apă cu săpun.

Montarea necesită aplicarea adezivului pe perete, nu pe tapet, cu un produs prescris de fabricant.

li"
Tapetul prezintă acelaşi model imprimat, care se repetă, de sus până jos, la fiecare 25 cm,
La aplicare, fiecare fâşie trebuie potrivită pentru ca modelele ei să coincidă cu ale fâşiei precedente.
I 25 cm Dupa aplicare, toate modelele se află pe linii orizontale decalate cu 25 cm.
Tapetul se poate dezlipi şi desprinderea nu necesită un produs suplimentar. Este suficient să trageţi fiecare
fâşie, de jos în sus, pentru ca tapetul să se desfacă în două - pelicula cu modelul se desprinde, iar cealaltă
II- parte rămâne lipită de perete, gata să primească altă acoperire.

Acoperiri vinilice
C ândva mai degrabă funcţionale decât
decorative şi mai frecvent utilizate în
clădirile administrative, acoperirile vinilice
oferă azi game plăcute şi bine adaptate
locuinţelor.
Tipuri de
acoperiri vinilice murale
Se disting trei tipuri de acoperiri vinilice:
Ţesături vinilice. Sunt alcătuite dintr-un
strat protector vinilic aplicat pe un suport
textil sau neţesut. Unicolore sau în relief,
suprafeţele lor imită până la confuzie tapetele
decoranve din materiale, avantajul fiind o
aplicare mult mai rapidă.
Spume vinilice de tip burete. Mai groase, ele
absorb micile defecte de planeitate şi de
aceea sunt convenabile pentru suporturile
vechi.
Sunt elastice şi se modelează imediat după
cele mai mici variaţii ale suportului, dar sunt
mai fragile decât ţesăturile vinilice şi mai
predispuse la destrămare. Unele au suport de
pânză neţesută, care le asigură stabilitate
dimensională şi permite desfacerea rapidă a
buretelui, când acesta se dezlipeşte.
Ansambluri vinilice. Extrem de rezistente,
sunt constituite dintr-un suport netesut pe
care se depune materialul vinilic solid (care
nu este spumă). Tehnica permite realizarea
unor imitaţii perfecte de materiale (de
exemplu, a faianţei), graţie reliefului şi
preciziei modelelor obţinute
Dimensiuni
Acoperinle vinilice se prezintă sub formă de
rulouri de dimensiuni variabile, de obicei mai
mari decât cele de tapet. Rulourile sunt late
de 0,70, 1,30 sau 1,50 m, cu lungimi între
25 si 50 m şi din acest motiv se vând la
metru liniar.
Alegere
Acoperirile vinilice prezintă numeroase
modele unicolor (sau uşor pigmentate) ori
a l t e a c o p e r i r i m u r a l e 204
cu modele micuţe, unele imitând ţesătura.
Sunt foarte rezistente la lumină şi la
zgâriere, deoarece stratul de PVC este
colorat în toată riiasa. Toate sunt lavabile,
iar modelele mai moderne sunt tratate
împotriva petelor, mucegaiului şi
bacteriilor.
ATENŢIE: La alegere, consultaţi modul
de întrebuinţare; ţinând seama de lăţimea
fâşiilor şi de metoda de lipire, adesea este
preferabil să fie aplicate de două persoane. •
Minilexicon
Pentru a înţelege mai bine etichetele şi modul de folosire:
- Lipire periferică: tehnică de aplicare ce constă în lipirea
acoperirii murale textile exclusiv pe periferia suportului.
- Floculare: tehnică de aplicare ce constă în proiectarea
pe o suprafaţă adezivă a numeroase fragmente
cu fibre foarte scurte, care, prin procedeu electrostatic,
sunt orientate vertical în raport cu suportul,
ceea ce produce un efect de velur.
- Neţesut: strat de fibre sau de fire dispuse aleatoriu
şi aglomerate printr-un procedeu mecanic,
chimic sau termic.
- PVC: prescurtare de la policlorură de vinii. PVC-ul stă la
baza multor materiale plastice. Este sensibil la căldură.
- Dezlipibile: acoperiri ce potfi desfăcute fără umezire,
prin tragerea suprafeţei decorate. Numai suportul rămâne
fixat pe perete, unde va sluji ca bază pentru aplicarea
altei acoperiri.
- VER: vinii expandat în relief, care constituie o placare
de lux pentru pardoseli.
- Vinii: grupare chimică derivată din etilena, formată
din numeroase molecule organice. Foarte utilizat
în industrie, vinilul serveşte ca bază pentru materialele
plastice.
206 ACOPERIRI

Acoperiri textile
reiate. Finisajul variază sensibil în funcţie de
natura firelor utilizate: groase de lână rustică,
in sau bumbac, pentru un aspect natural, ori
din fire artificiale fine sau mătase pentru
decorurile mai rafinate.
Ţesături textile cu lăţime mică. Cu lăţimea
între 0,70 şi 1,30 m, sunt suprapuse pe
hârtie sau pe suport neţesut (la fabricare,
dosul este lipit pe spumă sintetică, ce
constituie o dublură). Există într-o gamă
vastă de varietăţi: unicolore, pestriţe, reiate,
ecosez, imprimate. Firele sunt adesea ames-
tec de fibre naturale şi sintetice: bumbac, in,
poliester, mătase, acrilaţi etc.
Ţesături textile cu lăţime mare. Seamănă
mult cu cele anterioare, dar au pe dos un
strat protector, un suport neţesut sau o
spumă; în mod frecvent, între cele două este
intercalată o peliculă antipraf. In cazul
acestor ţesături, se poate efectua o simplă
lipire pe conturul peretelui, suprapunan-
du-se pe o lăţime de aproximativ 20 cm.

Acoperire textilă 100% Dimensiuni

mătase artificială, lată părute în anii '60, acoperirile ce se Spre deosebire de tapete, lăţimile acope-
de 90 cm, fără racordare.
lipesc se datorează iniţiativei unui fabri- ririlor textile murale nu sunt standardizate şi
cant lyonez de ţesături, care a avut ideea de a vanaza in general între 0,50 şi 1 m.
lipi moarul pe un suport de hârtie. O
acoperire textila murala este alcătuită dintr-o
suprafaţă decorativă şi un suport (hârtie sau
strat neţesut) sau un strat protector pe dos,
care stabilizează ţesătura şi permite lipirea
fără urme pe tencuială. Ţesăturile pentru
tapisat formează altă gama de acoperiri textile
murale, cel mai frecvent utilizate fiind inul,
bumbacul sau materialele sintetice.

Tipuri de acoperiri textile

pentru lipit
In principal, există trei tipuri de acoperiri
textile care se pot lipi:
Ţesături din fire de lână sau de bumbac.
Constituite dintr-un văl de fire lipite vertical
Acoperire de ţesătură suprapusă pe hârtie defond,
pe un suport de hârtie, sunt în general fără racordare, şi ţesătură 100% mătase artificială
unicolore, cu pete în formă de flame sau pe suport neţesut.

Acoperire pe spumă 100% bumbac de lăţime mare
(2,60 m), aplicată prin lipire pe contur, fără racordare,
ce conferă o bună izolarefonică şi termică.
Ţesăturile textile cu lăţime mare pot atinge
3 m. De altfel, ele sunt aplicate orizontal,
ceea ce evită racordările (puteţi tapisa o
întreagă încăpere cu un singur rulou). In
privinţa lungimii, unele sunt vândute cu
ruloul (între 30 şi 50 m), iar altele se vând la
metru liniar.
Alegere
Cele mai multe acoperiri textile se bucură
de o excelentă stabilitate dimensională şi
rezistă bine la lumină, dar se întreţin destul
de greu. Fabricanţii încearcă să diminueze
această problemă, supunând ţesăturile la
tratamente antipătare sau antimurdărie.
Unele primesc tratamente pe bază de
teflon, care le fac practic hidrofuge, altele
tratamente bactericide sau antiacarieni şi
sunt „Ml" (neinflamabile).
Tapiţerul decorator obişnuit să învelească
scaunele în huse şi să confecţioneze
draperii se ocupă adesea şi de acoperirile
murale. O încăpere astfel decorată degajă o
impresie de confort intim, graţie în prin-
cipal efectului de căptuşeală al ansam-
blului, care îndulceşte unghiurile şi
estompează planeitatea suprafeţelor. Acest
alte acoperiri m u r a l e 207
Acoperire murală (67% bumbac şi 33% mătase
artificială) cu strat protector pe dos şi pânză ţesută
la război, care oferă relief şi senzaţie catifelată,
similară cu a pielii.
tip de acoperiri prezintă totuşi tendinţa de
reţinere a prafului, defect care îi îndepăr-
tează, în general, pe amatori.
Alegere
Toate tapiseriile de mobile pot fi utilizate
pentru realizarea de acoperiri murale. Dacă
decideţi totuşi să le aplicaţi personal, nu fiţi
prea ambiţios şi mulţumiţi-vă cu ţesături
simple, uşor de montat. Alegeţi de exemplu
pânze cu etichete ce garantează longevitatea
culorilor. Faceţi o încercare, tapisând
Ţesături murale: atenţie la pete
Chiar dacă sunt tratate antipatare sau antimurdărie,
tesaturile rămân textile ce necesita un minimum de
întreţinere Petele trebuie eliminate cat mai rapid posibil,
pentru a evita absorbirea în fibră. Crosul petei se şterge
cu o cârpă curată, restulfiind eliminat, daca este cazul,
cu produse stabilite de fabricant. îndepărtarea prafului
cu aspiratorul este necesara o data sau de doua ori pe an,
şi maifrecvent deasupra caloriferelor, unde aerul
se găseşte în mişcare permanentă,
în prezent, pe piaţă se găsesc acoperiri textile murale
lavabile (NF 233) care pot fi curatate în profunzime
cu un aparat cu vapori sau cu un injector-extractor.
208 ACOPERIRI

interiorul unei piese de mobilier. Veţi găsi în

principal pânze de in şi bumbac, dar şi
materiale sintetice ce pot fi perfect între-
ţinute şi adesea sunt tratate împotriva
pătării. Pe de altă parte, mulţi fabricanţi
propun asortări decorative, în cadrul cărora
se armonizează tapetul, tapiseria, accesoriile,
frizele etc., ce oferă ocazia unei reflecţii
atente asupra alegerii finale a tapiseriei
mobilelor.

Dimensiuni şi necesarul
de materiale
Tapiseriile de mobile se prezintă în rulouri de
lăţimi diferite. In principiu, veţi găsi:
Tapiserii cu lăţime mică. Tapiserii tradi-
ţionale, în rulouri cu lăţime de 1,30-1,50 m,
Caz aparte: ţesătura din fibre de sticlă
Alcătuita din fibre de sticlă ţesute si acoperite cu un strat
protector care-i conferă flexibilitate, este o tesătură care
se distinge printr o rezistenţă foarte mare la şocuri
şi zgârieturi.
Existentă în rulouri cu lăţimea de i m, se prezintă sub
forma unei pânze albe cu o foarte bună stabilitate
dimensională, care se lipeşte pe pereţi pentru a consolida
fondurile fragile. Este practic un fel de bandă de îmbinare
pentru suprafeţe mari fisurate. Prezentă sub diverse ţeseri
(zigzaguri, romburi, damasc etc.) şi acoperita cu doua
straturi de vopsea acrilică, ţesătura din fibre de sticlă poate
constitui un element decorativ în sine. Este un produs
sănătos, uşor de întreţinut, cu clasificarea Mi la foc.
Ca puncte slabe, se deşiră şi ies fibre iritante pentru piele,
în acelaşi timp, la o eventuală schimbare de decor,
se desface greu; este aproape imposibil de dezlipit fără
a strica suportul. Din aceste considerente se observă un
oarecare dezinteres pentru ţesătura din fibre de sticla, în
detrimentul acoperirilor
vinilice şi neţesutelor
vopsite, care au de
I. asemenea o stabilitate
o [W' I
§ bună şi nu prezintă
dificultăti de aplicare
o
•6
B
O
Acoperire textilă, 26% poliester, 74% acrilat,
lat de 90 cm, racordare dreaptă.
dimensiune determinantă pentru calculul
necesarului de materiale. Aplicarea se face
derulând tapiseria vertical şi juxtapunând
mai multe fâşii cusute între ele pentru
obţinerea diferitelor panouri ce acoperă
fiecare perete al încăperii. Metrajul necesar
corespunde la numărul de fâşii de ţesătură
multiplicat cu înălţimea încăperii.
Tapiserii cu lăţime mare. Destinate în prin-
cipal tapetelor murale, există în rulouri cu
lăţimea de 2,60-2,80 m.
Aplicarea se realizează prin derularea tapi-
seriei pe orizontală. Metrajul necesar echi-
valează cu perimetrul încăperii, la care este
bine să adăugaţi aproximativ 1 m.
în acest caz, nu mai scăderi lăţimea deschi-
derilor; pot fi scăzute doar ferestrele sau uşile
din înălţimea peretelui.
ATENŢIE: Atunci când cumpăraţi tapi-
seria pentru tapetare, prevedeţi şi un metraj
de molton care va fi prins cu clame de pereţi,
înainte de aplicarea ţesăturii.
Cumpăraţi de asemenea şireturi pentru
camuflarea clamelor. •
 a l t e a c o p e r i r i m u r a l e 209

Lambriuri
H ambriul desemnează un panou de
lemn compus dintr-un ansamblu de
scânduri, care are cadru, muluri, reliefuri etc
şi constituie un element de decor mural.
Ornat cu motive lucrate cu migală, delimitat
de mulun sau de comise, lambriul de lemn
este o placare decoranvă de prestigiu, care
acoperea odinioară pereni bibliotecilor şi
sălilor de recepţii.

Lamele
Mult mai simplu în zilele noastre, lam-
briul este format din lamele rindeluite
frezate în uluc şi lambă, pentru a se
putea asambla între ele la fel ca lamelele
de parchet. Simplu, pastelat sau colorat,
este un decor mural călduros, foarte
apreciat.
Lamelele sunt din lemn masiv, cu lăţimea
de 7 - 1 0 cm şi grosimea de 1 0 - 1 2 mm.
Sunt vândute la metru pătrat, având
lungimi ce variază între 1,50 şi 5 m, în
funcţie de esenţa lemnoasă,
în general, sunt din lemn de biad sau pin,
dar există şi alte esenţe: castan, stejar sau
unele esenţe exotice.
Alegere şi calitate. Există numeroase tipuri
de lamele, ale căror calitate şi culoare sunt
foarte diverse
In mod tradiţional, lamele de lambriuri
(brad sau pin) se clasifică în funcţie de patru
grade de calitate indicate de standardul
AFNOR:
— A: fără noduri;
- B: cu noduri mici;
- C: cu noduri;
— D: inferior.
Calitatea „inferior" a lambriului riscă obţi-
nerea unei placări inestetice, cu prea multe
nodun sau cu defecte de rectiliniaritate ce
îngreunează montarea. Pentru a minimiza
acest risc, este recomandabil să combinaţi

Lambriuri ceruite, în culoarea mierii. Esteticăfoarte
naturală (aspect de lemn brut şi mat), asigurată de brad.
Standarde europene
Directiva europeană „Produse de construcţie",
materializată prin marcajul „CE" implică faptul că aceste
produse răspund la şase exigenţe esenţiale: rezistenţă
mecanică şi stabilitate, securitate faţă de incendii, igienă
şi mediu, securitate în utilizare, protecţie antifonică,
izolaţie termică şi economie de energie.
210 ACOPERIRI
alegerile (de exemplu: 2/3 de lambriun „fară
noduri" + 1/3 lambriuri „cu noduri mici"),
ceea ce va ofen un aspect final mai plăcut
ochiului.
Lamele brute şi gata făcute. Deoarece
lamelele din pin brut nu sunt lăcuite, este
recomandabil ca după montare să le aplicaţi
vopsea, grund sau lac. In acest caz, dosul
lambriurilor nefimd protejat, lemnul riscă să
se deformeze. Din aceste considerente,
adesea este preferabil să alegeţi lambriuri
vopsite, decorate sau lăcuite uzinal, la care
fiecare lamelă - inclusiv dosul - a fost tratată.
Atenţie în momentul cumpărării, deoarece
preţul unor produse vă poate înşela — după
ce v-aţi decorat lambriurile, s-ar putea să fiţi
dezamăgiţi de mediocritatea finisajului, care
nu reflectă deloc calitatea scontată.
Lambrîuri-decor
în comerţ se găsesc şi lambriuri vopsite, imprimate sau
serigrafiate, ale căror modele respectă prin transparenţă
fibrele lemnului. Astfel sunt reproduse opere artistice
imprimate pe lambriuri de mai mulţi metri pătraţi,
a căror suprafaţă de ansamblu se compune din lamele
succesive, destinat decorărilor interioare. Dacă vă mutati,
nimic nu vă împiedică să demontaţi lambriurile decor,
pe care, după aceea, să le remontaţi. în funcţie de calitatea
finisajelor aplicate în fabrică, unii producători oferă
o garanţie de io ani, legată de rezistenţa lacului.
Lambriuri-decor
imprimate pe pin
marin, lăcuite cu
5 straturi, din 38 de
lamele numerotate
în ordinea instalării
(2,90 m lăţime x 2,50 m
înălţime) Lambriurile
pot fi prelungite,
utilizând frize unicolor,
asortate cu nuanţele
desenului.
Calculul necesarului de materiale. Depin-
de în mare măsură de tipul de asamblare
ales: neregulată sau regulată (-* p. 229) şi de
înălţimea peretelui (una sau mai multe
lamele pe înălţime). Calculul este foarte
simplu şi depinde de suprafaţa pe care doriţi
să o placaţi, deoarece lambriurile se cumpără
la metru pătrat.
Lambriuri sintetice
Alte acoperiri murale se inspiră din acelaşi
principiu de asamblare, fără să ofere totuşi
nici farmecul, nici căldura lemnului.
Lamele din particule aglomerate sau de
fibre MDF.
Există placări formate din lamele late de
2 0 - 2 5 cm si lungi de 2 , 5 0 - 3 m. Fabricate
din particule aglomerate sau din fibre MDF
(de densitate medie), ele sunt alcătuite
dintr-un tapet stratificat care imită fibrele
lemnului sau culorile vopselelor decorative.
Lamele din matetial plastic. Există şi lamele
de material plastic găurite, care sunt utilizate
în incinte cu umiditate mare, aşa cum sunt
băile. In această privinţă, lambriurile din PVC
extrudat sunt considerate cele mai bune
materiale sintetice.
lamelele masive şirigidesunt late de 12-14 cm
şi lungi de 6 m. Au suprafaţa albă lăcuită şi
reprezintă un element decorativ apreciat,
deoarece stabilitatea în timp convine îndeo-
sebi amenajărilor exterioare. •

Placări ceramice
oriţi o podea comodă, rezistentă la
şocuri şi uşor de întreţinut? Pereţii
din baie suferă de condens şi aţi dori o
placare mai rezistentă? Vă gândiri la placări
ceramice? Aveţi dreptate! Acestea pot fi
executate din diverse materiale, însă cele
mai utilizate sunt de natură ceramică,
obtinute prin arderea în cuptor a unei paste
de argilă şi nisip.
Temperatura de ardere şi tehnologiile de
fabncatie conferă fiecăreia calităti specifice
impermeabilitate, rezistenţă la şocuri, acizi,
-grăsimi, zgârieLuii ele. Cunoaşterea acestor
caracteristici diferite este indispensabilă,
pentru că opţiunea se bazează pe criterii nu
numai estetice, ci şi practice.
Iată, aşadar, câteva puncte de reper pentru a
discerne materialul cel mai convenabil
pentru pardoseala unei bucătării, pentru o
baie sau pentru aleile unei grădini.
p l a c ă r i d u r e 211
Gresia ceramicăfoarte
Gresie ceramică dură rezistă excelent
la uzură.
Gresia ceramică este fabricată din argile
bogate în feldspat şi minerale, la care se
adaugă frecvent oxizi responsabili pentru
culoare. Amestecul este ars în cuptor la
aproximativ 1 300° C, temperatură la care se
produce vitrificarea, fenomen ce conferă
gresiei ceramice principalele calităţi: strălu-
cire, duritate şi absenţa porozităţii. Matenalul
obţinut este practic atât de dur, încât poate
să zgârie sticla şi de aceea prezintă o rezis-
tenţă deosebită la uzură: placările cu gresie
ceramică se bucură de o durată de viată
foarte lungă. în plus, absenţa porozităţii le
face insensibile la grăsimi şi acizi şi, fiind
perfect impermeabile, nu absorb apa şi nu
crapă la ger. Acestea sunt în primul rând
caracteristicile pentru care gresia ceramică
trebuie aleasă indiferent de locul unde va fi
utilizată - este recomandabilă în interior şi în
exterior, ca şi în încăperile cu umiditate.
212 ACOPERIRI

cuptor cu pulberi de nuanţe diferite,

v— vr y f ţ » * 1 ! y — — K 1 • —.—f^jpr* 1 conferind gresiei un aspect de jasp, ce imită
uneori marmura. Evoluţia tehnicilor de
^ T ^ k—^it«^arji^ - nm&Tai
smălţuire şi şlefuire a contribuit de asemenea
la diversificarea finisajului produsului - în
prezent, unele gresii aduc mai mult cu
teracota.

Semigresia smălţuită are
culori mai variate decât Semigresie
gresia ceramică.
şi semigresie smălţuită
Compoziţia semigresiei este în principiu
aceeaşi cu a gresiei ceramice, dar arderea ei în
cuptor se face la o temperatură mai scăzută,
în jur de 1 000° C, ceea ce nu asigură decât o
vitrificare parţială. Mai puţin dure, produsele
obţinute prezintă în acelaşi timp o uşoară
porozitate şi de aceea este recomandabil să
nu le montaţi la exterior. Pentru ameliorarea
acestui inconvenient, există totuşi semigresia
smălţuită, care este modificată prin adăugarea
de oxizi metalici — suprafaţa este acoperită cu
un smalţ analog celui care se aplică pe plăcile
de faianţă. Tehnica respectivă permite mai
multe alegeri ale culorilor şi în acelaşi timp
unele utilizări exterioare.
Sticlă
In principal este vorba despre sticlă opacifiată
care poate fi utilizată şi la placările ceramice.
Materialul este dur şi neporos, cu numeroase
nuanţe, adesea translucid. In general, se pre-
zintă sub forma unor elemente de dimen-
siuni mici, utilizate pentru alcătuirea
mozaicurilor (-» CASETĂ).
Ceramică smălţuită
Argilele şi silicaţii formează un amestec
colorat care, după vitrificare în masă, duce la
obţinerea de elemente neporoase şi inal-
terabile - ceramica smălţuită. Aceasta nu
crapă nici la foc, nici la ger, iar culorile
luminoase permit utilizarea în interior şi la
extenor Ca şi în cazul sticlei, este vorba în
general despre elemente de dimensiuni mici,
de formă pătrată, rotundă sau hexagonală,

Formatul
şi culoarea gresiei
Disponibile în forme mai puţin variate decât
teracota, gresia ceramică şi semigresia au
frecvent formă de pătrate, cu latura între 20 şi
6 0 cm; cele care imită teracota au şi forme
dreptunghiulare, dar există şi hexagonale.
Deoarece gresia este destul de populară,
fabricanţii tind să-şi lărgească paleta de culori.
Pentru a reduce uniformitatea produselor, s-a
pus la punct o tehnică ce constă din în general, ceramica smălţuită este de dimensiuni mici-
pudrarea suprafeţei înainte de arderea în in imagine, ceramică de Briare.
 p l a c ă r i d u r e 213

n
.fc
asamblate în plăci sub formă de mozaicuri
(-» CASETĂ).

Faianţă
Plăcile de faianţă sunt alcătuite din două
părţi distincte: corpul plăcii (un amestec pe
bază de argilă) şi stratul de smalţ aplicat pe
o faţă. Uşor de întreţinut, sunt imper-
meabile, rezistente la acizi şi se zgârie foarte
greu Pe de altă parte, nu suportă modi-
ficările bruşte de temperatură şi nici
şocurile. Din acest motiv, nu sunt con-
venabile pentru folosire în exterior şi nici
pentru acoperirea meselor de lucru sau de
bucătărie. In acest ultim caz, este preferabil
să utihzaţi gresie ceramică, teracotă lăcuită
sau ceramică smălţuită, care au avantajul
rezistenţei şi duntăţii.
Plăcile de faianţă sunt utilizate în principal
pentru placările murale, mai ales interioare.
Acoperite întotdeauna de smalţ, astfel încât Sensibilă la şocuri, faianţa
este
finisajul este lucios sau mat, există în game Tera cotă potrivită mai ales
de forme, culori şi modele, atât de Cu aspectul lor rustic şi suprafaţa brută, Pentru Plac°" murale-

numeroase, încât sunt imposibil de neregulată, plăcile de teracotă seduc un

detaliat. public larg, dar în acelaşi timp impun unele

Mozaicul, un ansamblu de elemente micuţe

' »

Termenul „mozaic" nu desemnează totul este posibil. Sticla, topită

un material specific, ci ansamblul
mai multor elemente ce formează
un desen sau modele repetate.
Prin extensie, se numesc „mozaicuri"
toate placările dure realizate din
elemente mici şi existente sub formă
de plăci preasamblate. în funcţie
de producător, potfi materiale
foarte diferite: mozaicuri de ceramica
smălţuită, de gresii ceramice,
de sticlă etc. Mozaicul permite
toatefanteziile: asamblări
de bucăţele de placări inspirate
din realizările arhitectului catalan
Caudi, amalgamuri de cioburi
de farfurii sau de vase, compoziţii
orbitoare de oglinzi sau sticlă...
la temperaturi foarte înalte
şi decupată în pătrăţele, este
materialul cel mai întrebuinţat,
ca şi ceramica smălţuită de Briare.
Asamblate pe plăci sau pe carton,
aceste mozaicuri se vând gata
de montare, doar dacă nu doriţi
să lefolosiţi pentru realizarea
de compoziţii mai elaborate.
Plăcile prezintă ansambluri unicolor,
camaieu sau contrastante.
Fabricanţii propun în acelaşi timp
modele compuse la comandă,
realizate pe calculator, pornind
de la o schiţă, ofotografie sau
Mozaicurile sunt alcătuite din
chiar de la o ţesătură la care doriţi diverse elemente, în compoziţii
să se asorteze. foarte elaborate.
214 ACOPERIRI

Placările dm teracotă
atrag prin aspectul mat precauţii de montare şi întreţinere. Compus arderii. De la bej-deschis la brun-roşcat,
din argile uşor calcaroase, amestecul este ars trecând prin crem, ocru, roz sau siena,
în cuptor la o temperatură relativ scăzută, în nuanţele ei naturale se asortează cu aproape
jur de 900°C, care nu permite procesul de
vitrificare. Dm acest motiv, teracotele rămân
mai puţin dure, relativ sensibile la şocuri,
uşor poroase şi alterabile.
Dacă ţinea neapărat să le utilizaţi în locun
umede sau susceptibile la stropire cu apă
(în săli de baie, în faţa chiuvetelor, la
exterior etc.), este necesar să le reduceţi
vulnerabilitatea impregnându-le cu produse
izolatoare.
Operaţiunea respectivă are avantajul de a
păstra originalitatea teracotei, care rămâne
mată la suprafaţă, spre deosebire de
teracotele lăcuite (-» CASETĂ).
Formatul
si culoarea teracotei
Teracota a avut mult timp doar formă pă-
trată sau hexagonală.
Ultenor, au apărut forme dreptunghiulare,
rombice, pişcoturi etc., cu dimensiunile
laturilor variind între 10 şi 20 cm.
Plăcile sunt însă pătrate sau dreptunghiun cu
dimensiuni mai mari (14 x 28 cm, 25 x 25
cm, 25 x 40 cm etc.), care provin în general
din Italia, Spania sau Portugalia.
Teracota prezintă o mare varietate de culori -
în funcţie de apropierea de flacără pe durata
toate decorurile.
Graţie diversităţii modelelor, dimensiunilor şi
grosimilor, este aproape imposibil să nu găsiţi
ceea ce căutaţi.
Pentru definitivarea placării, există diverse
mulun plate şi pietre nefaţetate asortate cu
nuanţele placărilor. •

Lacuri si şlefuiri
* i
Pentru a compensa în principal
porozitatea teracotei, unii fabricanţi
propun teracote lăcuite. Având un
aspect mai puţin natural, aceste placări
sunt acoperite pe faţa decorativă
cu un lac ce asigură protecţia împotriva
umidităţii şi este uşor de întreţinut,
în acelaşi scop, alţi producători propun
teracote şlefuite. Practic, este vorba
despre un fel de semigresie, smălţuită
sau nu, care păstrează tonurile calde
Pentru utilizarea exterioară, teracota este frecvent
ale teracotelor naturale. impregnată cu un produs izolator.

Pardoseli din piatră naturală
B iatra constituie cea mai veche şi mai
rezistentă placare pentru pardoseli.
Marmura, granitul, gresia, şistul, practic toate
rocile pot fi utilizate sub formă de plăci sau
dale. Placa de pardoseală este în general
desemnată prin denumirea rocii din care
provine şi uneon pnn numele localităţii de
origine.
Marmură
Marmura este o rocă metamorfică foarte
densă, dură, cu granulaţie fină, care poate fi
lustruită uşor cu rezultate spectaculoase. Ca
majoritatea calcarelor, este însă sensibilă la
acizi, grăsimi şi produse abrazive care-i
pătează suprafaţa Materialul este recu
noscut ca fiind relativ fragil şi scump, totuşi
rămâne superb. Diversitatea substanţelor si
Bine şlefuită, marmura poate căpăta o strălucire
deosebită, împodobind locurile cele mai prestigioase.
impurităţilor condiţionează culoarea şi
nervurile pietrei. In funcţie de provenienţă,
marmura prezintă aspecte foarte diferite De
la negru la alb, care oferă suprafeţe perfect
unicolore, până la verzi sau roşii cu vine
mari albe, există nenumărate colonturi
discrete sau tari; de altfel, se obişnuieşte ca
marmura să fie numită prin culoarea ei,
uneon urmată de numele locului de
extracţie - de exemplu, marmură albă de
p l a c ă r i d u r e 214
Tăierea şifasonarea pun in valoare aspectul pietrelor
naturale (1. piatră moale dm Portugaliai; 2. piatră fmâ
şi dură din Saint-Pierre-Aigle•;3. marmură roz din
Norvegia; 4. piatră de construcţie din Portugalia-,
5. calcar gri deschis din Spania; 6. piatră roşcată
din Portugalia; 7. granit verde, botezat Cauguin).
Carrara sau verde de Alpi. Fineţea granu-
laţie! permite şlefuirea până la obţinerea
unui finisaj de un luciu deosebit, punând în
valoare atât nervunle, cât şi nuanţa.
Imitaţii de marmură
Din categoria imitaţiilor de marmură,
travertinul si calcarul sunt apreciate în aceeaşi
măsură pentru aspectul lor.
Travertinul este o rocă foarte compactă de
natură calcaroasă. Cel mai frecvent are
culoarea bej-închis crem sau brun-roşcat, în
funcţie de provenienţă. Calităţile şi utilizările
sale sunt comparabile cu ale marmurei, dar
efectele decorative sunt mai banale.
Placare şi dalaj
Montarea plăcilor se referă la juxtapunerea lor pentru
obţinerea de placări pentru suprafeţe. Atunci când
dimensiunile plăcilor se micşorează, ajungând să semene
cu piesele de domino, placarea devine un mozaic.
Pe de altă parte, atunci când ansamblul comportă
elemente de dimensiuni mari, se numeşte dalaj.
216 ACOPERIRI
f Finisarea pietrei
In funcţie de tipulfinisajului, aspectulfinal al pietrei
variază sensibil: prin clivaj, suprafaţa rămâne foarte
neregulată; dăltuită, prezintă striuri regulate; tăiată, are
ondulaţii uşoare. Pur şi simplu şlefuită, suprafaţa pietrei
este perfect netedă şi mată, în vreme ce prin lustruire
devine lucioasă.
Calcarul este o rocă foarte dură, care se
şlefuieşte bine. Aspectul său gri-gălbui
este uneori înfrumuseţat de aureole tran-
dafirii. Este foarte rezistent la uzură, dar
suprafaţa sa lustruită este prea lunecoasă
pentru a fi utilizat ca placare pentru
pardoseli.
Ardezie şi granit
Ardezia este un şist argilos cu granulaţie fină,
în general gri-albăstrui. Suprafaţa sa poate fi
brută sau şlefuită. Oferă o rezistenţă bună la
uzură şi nu crapă la ger, dar se zgârie uşor.
Granitul, alcătuit în principal din cuarţ, are o
duritate foarte mare şi este aproape imper-
meabil. Având culori gri, roz sau aproape
roşu, se şlefuieşte foarte bine şi prezintă
unele asemănări cu marmura. Oferă o
rezistenţă deloc neglijabilă faţă de grăsimi,
acizi şi uzură.
Gresie
Nu confundaţi gresia cu gresia ceramică;
cea din urmă este un material ceramic,
prin urmare bazat pe argile. Gresia, care
are culoare gri sau roz, rezultă prin trans-
formarea naturală a nisipurilor sfiicioase.
Are o rezistenţă bună la uzură; chiar si
după şlefuire, suprafaţa ei rămâne mată şi
antiderapantă. Este adesea utilizată sub
formă de dale sau blocuri pentru
realizarea de alei sau de pavaje pentru
drumuri. Compoziţia naturală îi conferă
putere abrazivă, motiv pentru care se
foloseşte la fabricarea pietrelor de moară
şi de polizor.
Bazalt
De origine vulcanică, bazaltul este o rocă
grea şi dură. In stare brută, este negru, dar
prin alterare capătă nuanţe verzui sau
brun-roşcate. Tăiat în blocuri sau pavele,
slujeşte la realizarea de placări exterioare:
drumuri, alei etc. Are o mare rezistentă la
uzură.
Formatul dalelor
de piatră
Progresele realizate în tehnicile de tăiere
permit în ziua de azi fabncarea unor dale de
piatră relativ subţiri, care se montează la fel
de uşor ca şi placările ceramice. De acum
înainte, tăieturile sunt suficient de precise
pentru a se obţine dimensiuni standard şi
bine calibrate, laturile pătratelor variind
între 3 0 şi 60 cm. Dalele subţiri, 10 mm sau
mai puţin, sunt armate pe dos cu fibre de
sticlă şi se montează cu ajutorul unui
simplu mortar adeziv, în timp ce dalele
tradiţionale, groase de 1 5 - 2 0 mm, necesită
montarea cu mortar pe pat de nisip.
Ţinând seama de varietatea rocilor din
Europa, există dale la toate preţurile şi,
contrar unor păreri, placarea cu piatră nu
este mai scumpă decât cea cu gresie
ceramică sau cu parchet. •
Ardezia de Angers nu crapă la intemperii şi îşi păstrează
tot anul nuanţa albăstruie.

Plăci de ciment, dale de beton,
granit si piatră reconstituită
E3
nn coloritul lor luminos şi varietatea
de forme, plăcile de ciment şi dalele de
beton pot constitui placări de pardoseli cu
aspect foarte atrăgător. Mai ales mozaicurile
florentine, care conţin fragmente de mar-
mură, se apropie pnn aspect de mozaicurile
adevărate.
Plăci de ciment
Plăcile de ciment au apărut la Viviers, în
Ardeche, în 1850, şi ocupă un loc aparte în
istoria placărilor dure. Utilizate iniţial pentru
pardoselile locuinţelor din mediul rural, ele
au fost ultenor exportate în Maroc, după care
au făcut încon urul lumii, într-o mulţime de
culori şi modele inspirându-se din tradiţiile
locale. Practic abandonate în Franţa, au
revenit la modă după multe decenii. Fabri-
cate din ciment, siliciu, pulbere de marmură
şi pigmenţi, nu sunt arse în cuptor, ci turnate
în matriţe compartimentate.
Culori şi modele. Fabricate manual, plăcile
sunt colorate în lo tun şi oferă modele ce se
integrează într o diversitate de decorun
p l a c ă r i d u r e 217
Revenite la modă, plăcile
de ciment ii inspiră pe
designeri, care creează
compoziţii elegante
pentru fabricanţi.
Plăcile de ciment au existat iniţial doar în
culorile roşu-închis, ocru-brun, gri, negru şi
alb, care pot fi văzute şi azi în holurile caselor
vechi. In prezent, paleta s-a extins graţie
coloranţilor sintetici, cuprinzând şaisprezece
culori. Plăcile satinate au un tuşeu plăcut.
Formate calibrate. Produsul nefiind ars în
cuptor, ci pur şi simplu uscat, calibrarea plă-
cilor este perfectă. Pătrate, octogoanale,
hexagonale, pişcoturi etc., unicolore sau
decorate - opţiunile sunt nenumărate. Puteţi
găsi pătrate cu latura de 17, 20 şi 25 cm;
hexagoane cu latura de 15 şi 20 cm;
octogoane cu latura de 20 şi 25 cm. Aceste
modele sunt destinate placărilor pardoselilor,
din cauza greutăţii lor - l m 2 de placare
realizat cu plăci groase de 16 mm înseamnă o
greutate totală de 33 kg. In cazul pereţilor,
există modele mai subţiri (10 mm), care au
greutatea de 23 kg/m2.
Dale de beton
Betonul nu este condamnat la aspectul
tern şi cenuşiu care este cunoscut în
218 ACOPERIRI
general. El poate fi lucios, colorat şi chiar
cerat, pentru a obţine placări cu aspect
foarte atractiv, destinate faţadelor sau
pardoselilor. Contrar unor idei răspândite,
este un material natural alcătuit dm nisip şi
pietriş şi de aceea nu-şi merită reputaţia
negativă. Graţie alegeni de conglomerate,
pietriş sau nisip, se poate obţine o mare
varietate de culori. In urma tratamentelor
de suprafaţă de tip şlefuire sau sablare, o
dală de beton capată aspectul pietrei şi o
patină corespunzătoare.
Culori şi formate. Vopsit în toată masa sa,
betonul poate căpăta nuanţe subtile de
ocru sau brun, ori poate fi înveselit prin
culori mai vii. Finisajul lui este asemănător
cu al unei pietre calcaroase sau al unei
placări de teracotă; după ce este lustruit cu
o maşină de şlefuit cu apă, toate elementele
constituente rămân netezite şi vizibile.
Formatele cel mai utilizate sunt dalele
pătrate de 4 0 - 5 0 cm, sau pavelele pătrate
ori dreptunghiulare cu latura de 1 2 - 1 6 cm.
Există şi pavele autoblocante, a căror formă
curbă permite o asamblare riguroasă.
Mozaic florentin
Tehnica tradiţională. Mozaicul florentin
este o tehnică provenită din Italia, care s-a
răspândit în toată Europa, fiind în esenţă un
mortar de ciment care conţine fragmente de
marmură. Turnat pe pardoseală si întins,
după uscare este lustruit cu un abraziv în
Pavelele de beton potfi montate la exterior pe un pat
de nisip, fără şapă de mortar. Pentru interioare,
pavelele sunt disponibile şi preasamblate
pe un raster de plastic.
prezenţa apei, pentru a pune în valoare
elementele de marmură. Perfect şlefuit,
mozaicul florentin prezintă o suprafaţă
decorativă, aproape similară cu a celor
clasice In prezent, nu mai este turnat în
locul dorit, ci furnizat sub formă de dale
calibrate. Se instalează ca un dalaj de pietre,
prin lipire pe o şapă de ciment.
Mozaic florentin în secolul XXI. Tehnica a
rămas în esenţă aceeaşi, doar produsele diferă
- sunt răşini de sinteză şi lragmente de
marmură, plus pigmenţi coloraţi. Sapa
aderentă de grosime mică ( 3 - 8 mm) se
aplică pe planşeu şi formează o placare
continuă, la dimensiunile dorite si fără
îmbinăn Parametrii tehnici de calitate
(clasificare UPEC), rapiditatea montăni şi
culorile foarte luminoase fac din această
placare industrială un produs care poate fi
utilizat fără ezitare pentru decoraţiuni
interioare.
Piatră reconstituită
Piatra reconstituită suscită tot mai mult
interes. Ea se compune dintr-un amestec de
pietriş şi pietre calcaroase, sfărâmate şi
cimentate cu ciment alb. Având o densitate
echivalentă cu a pietrei naturale, este foarte
rezistentă, la un preţ de aproape două ori
mai mic.
Culonle sunt aproape la fel de variate, dar
fiecare producător detme propria sa formulă
pe care o păzeşte cu stricteţe. •
Dale din piatră reconstituită ce reproducfidel
pardoseala unei abaţii. Foarte rezistente, cu nuanţă
gri-deschis. de dimensiuni diferite, dar asortate,
formează după asamblare un dalaj cu aspect rustic
 p l a c ă r i d u r e 218

Alegerea placărilor dure

D in marea vanetate de produse
destinate placării şi dalajului, nu toate
sunt adaptate utilizării pe care o donti
Totuşi, după ce ati decis ce materiale vă
convin cel mai mult, alegerea se limitează
practic la format şi culori, iar aici este permis
orice.

Alegerea produsului
cel mai adaptat
Material. înainte de a vă lăsa seduşi de o
culoare, luaţi în calcul caracteristicile mate-
rialului. Dacă pentru camerele de zi pot
prima calitătile estetice, vestibulurile băile
sau bucătăriile necesită placări rezistente,
etanşe şi uşor de întreţinut. Dacă ezitaţi între
mai multe modele, optaţi pentru cea mai
bună clasificare UPEC (-> CASETĂ).
Formă. Alegerea formelor şi culorilor este
mai subiectivă şi legată de decoraţiunile
interioare. Formele cel mai răspândite sunt Unele materiale,
pătratul şi dreptunghiul, mai ales dacă este mare poate să mărească vizual o încăpere ca gresia ceramică,
• a w se pretează la orice
vorba despre pietre naturale, tăiate cu mica, in timp ce tncapenie man caşnga mai u ^ lzare
ferestrâul. Pentru celelalte produse turnate şi mult interes prin folosirea de dalaje formate
arse în cuptor sunt posibile toate formele din pavele mici. Nimic nu interzice asocierea
geometrice: treflă, palmetă, cupă etc. elementelor de formate diferite într-o
Dimensiuni. Abandonaţi ideea preconcepută compoziţie care va conferi mai mult caracter
care susţine că dimensiunile elementelor pla- ansamblului.
cării trebuie să fie mai restrânse cu cât o Utilizarea de plăci mici uşurează montarea,
încăpere este mai mică; dimpotrivă, un dalaj reducând numărul şi complexitatea decupă-

Standardul UPEC
Standardulfrancez UPEC se referă la trei categorii de placări pentru pardoseală - plastice,
textile şi ceramice - şifoloseşte următoarea notare:
- U: uzura la mers;

- E: comportamentul faţă de apă şi umiditate;

- C: comportamentul fată de agenţi chimici (produse de curăţare, curăţarea petelor).
Fiecare literă din clasificarea UPEC este caracterizată printr-un indiciu numeric
între o şi 4. Cu cât coeficientul este mai mare, cu atât placarea este mai rezistentă.
De exemplu: pentru un dormitor, este suficientă o placare clasa U2 P2 Ei Co,
în timp ce pentru o bucătărie convine mai bine o placare clasa U3 P2 E3 Ci.
220 ACOPERIRI

Cazul figurilor complicate. Dacă încăpe-

Corectarea pereţilor nesimetrici
Pentru a redresa vizual o încăpere ai cărei pereţi sunt vizibil
nesimetrici, soluţia specialiştilor constă în montarea unei
borduri, de natură sau de nuanţă diferită de cea a
pardoselii, încadrând un spaţiu central de formă perfectă,
fără elemente sau modele ciuntite.
rilor, în timp ce formatele mari limitează
numărul rosturilor. Atenţie însă: cu cât
formatul este mai mare, cu atât placa este
mai fragilă!
Calcularea necesarului
de materiale
Preţurile placărilor sunt indicate pe metru
pătrat. Pnn urmare, înainte de a cumpăra
este suficient să măsuraţi încăperea.
Cazul figurilor simple. Când încăperea
este regulată şi placarea unicoloră, cum-
păraţi pur şi simplu o placare de mărimea
încăperii sau suprafeţei ce trebuie
acoperite. Tabelul următor vă ajută să
calculau numărul de plăci necesare. De
exemplu: dacă trebuie să placaţi o încăpere
de 12 m 2 cu plăci de 20 x 20 cm, procura-
ţi-vă 12 x 25 (numărul de plăci pe metru
pătrat) = 3 0 0 + 10% = 3 3 0 plăci. Sur
plusul de 10% permite înlocuirea eventua-
lelor plăci spâne.
rile au o formă aparte sau dacă donţi să
instalaţi o placare ce combină forme on
culori diferite, trebuie neapărat să efectuaţi
o machetă (-» P. 308). Scopul operaţiunii
este de a determina dimensiunile dalelor
care convin cel mai bine încăperii şi să
conceperi soluţia cea mai judicioasă de
asamblare. Ea permite în acelaşi timp să
definiţi principiul de montare — drept sau
diagonal — şi plasarea decupajelor. In acest
scop, folosiţi hârtie milimetrică pe care
trasaţi cu atentie cotele încăperii înainte de
a desena modelele imaginate pentru
decorare. Puteri de asemenea să vă ajutaţi
de un program de calculator. După ce aţi
determinat pe plan suprafaţa de placare şi
poziţia plăcilor, număraţi elementele
necesare, apoi adăugaţi 10% pentru
precauţie.
& ATENŢIE: Dacă lucraţi cu machetă,
încercaţi să obţineţi o anumită simetne în
decupaje.
Cel mai simplu este să le poziţionaţi în
funcţie de axele create de uşi, ferestre, apa-
rate sanitare, dulapuri, unghiurile pereţilor şi
nişele pereţilor despărţitori. •
EXEMPLE DE FORME DE PLĂCI

NUMĂRUL DE PLĂCI DIFERITE PE METRU PĂTRAT

Dimensiunile Nr. plăci /m> Dimensiunile Nr. plăci / m1

plăcilor (cm) plăcilor (cm)

10X10 100 20x25 20

10X20 20x30 17
11,5x11,5 76 20x35 '5
11,5x24 33 24x24 16
15x15 44 25x25 16
15x20 33 25x30 13
15x22,5 30 25x40 10
16x33 18 30x30 11
3. Etrusce 4. Canete
20x20 25 33,3X33,3 9 cu hexagoane
21 X21 23
Tipuri de mochetă
ocheta este o acoperire textilă pentru
pardoseală montata de la un perete la
altul pe toată suprafaţa podelei încăperii, care
se compune în principal dintr-un „suport"
(elementul static) ce susţine „pluşul"
(elementul de confort). Natura fibrelor,
calitatea pluşului şi modul de fabricaţie
variază de la o mochetă la alta. Graţie
progreselor realizate atât în conceperea fibre-
lor, cât şi a vopselelor sau a tratamentelor
antistatice şi antipătare, mochetele sunt tot
mai atractive, agreabile la atingere şi uşor de
curăţat. Diferenţele de densitate şi de textură
permit utilizări diverse, adaptate la fiecare
încăpere a locuinţei.
Tipuri de fibre
Fibrele pot fi naturale, sintetice sau mixte,
fiecare prezentând calităţi şi defecte specifice.
Lână. Lâna este materialul nobil prin
excelenţă. Mocheta de lână este moale,
anastatică în mod natural si rezistentă la
foc, iar fibrele ei nu se strivesc. Adesea
etalează culori mai vii decât mochetele
sintetice.
Materiale sintetice. Poliamida (nailon) obti-
nută, ca şi poliesterul, din petrol şi huilă este
foarte utilizată, deoarece rezistă la uzură şi
beneficiază de fibre flexibile şi moi, însă
trebuie tratată pentru a evita fenomenele
electrostatice.
Polipropilena este de asemenea foarte rezis-
tentă, dar fibrele se strivesc uşor. Fiind hidro-
fugă, este recomandată pentru băi.
Aspectul fibrelor acrilice este similar cu al
lânii, dar sunt mai sensibile la uzură decât
celelalte fibre sintetice.
222 ACOPERIRI

DIFERITE TEHNICI DE FABRICAŢIE

1. Ţeserea constă în prinderea pluşurilor

pe firele de bătătură ale suportului,
ca şi cum ar fi o tapiserie înnodată.

Mochetă din
poliamidă, unul dintre Procedee de fabricaţie
cele mai utilizate
produse sintetice.
Categoriile de produse sunt definite în
funcţie de diferitele tehnici de fabricaţie,
printre care ţeserea, tufted şi tricotarea.
Ţesere. Suportul mochetei format dintr-o
pânză de iută sau bumbac este ţesut la un
2. La tricotare, acele cu zimţi întorc vălul
război mecanic în acelaşi timp cu pluşul, de fibre printr un suport colmatat de un strat
care poate fi din fire de mătase, lână sau de protecţie.
amestec sintetic. Aceasta este metoda
tradiţională utilizată pentru fabricarea
mochetelor de lână (-» D E S E N U L 1). Calitatea
variază în funcţie de numărul de puncte pe
centimetru. O mochetă tesută frumoasă are
3 - 4 puncte/cm. Ţeserea poate fi unicolor
saujacard. bază strat protector

Tricotare. Fibrele de pluş, cel mai frecvent

sintetice, sunt întoarse pe ele însele şi intro-
duse prin pânza-suport prin intermediul
unor ace cu zimţi. Un strat protector
sintetic completează coeziunea ansamblului
3. Procedeul tufted constă in tighelirea pluşului
pe dosul suportului, apoi armarea dosului
cu un strat de protecţie termoplastic.
piuş tufted

(-» D E S E N U L 2).

Procedeul este utilizat pentru mochetele de

calitate mai modestă. Suprafaţa de uzură nu
este realmente un plus ci un amalgam de
fibre comprimate, adesea aspră. Dacă fibrele
molton din pâslă tricotată
nu sunt implantate vertical, acoperirea nu
este numită „mochetă". 4. Mochetă tufted dublată cu molton textil
Tufted. Firele de pluş, în general sintetice, incorporat
sunt tighelite pe dosul suportului, apoi
 m o c h e t e 223

fixate pnntr-un strat protector de material

plastic. Ansamblul este după aceea aco-
perit cu un strat de latex care joacă rolul
pâslei, la origine o tesătură mai groasă slu-
jind ca suport pentru tapiserii şi mochete
(-» DESENUL 3).
Aceasta este metoda clasică utilizată pentru
fabricarea mochetelor sintetice. Plusul tufted
poate fi buclat sau tăiat (-» CASETĂ).
Tufted cu dos textil. Cu pluş tufted şi pâslă
suportului tricotată, mochetele moderne
sunt de tip „sandviş" complet textil, care
nu afectează mediul înconjurător (-» DESE-
NUL 4), fiind fabricate fără substanţe nocive
şi inodore
Dublate cu molton textil, oferă confort
utilizatorului şi păstrează o atingere moale Mocheta cu dos textil
şi elastică, spre deosebire de unele moche- prin pardoseală, iar în cazul unei mutări, poate fifixată pe benzi
te cu strat protector din plastic. acoperirea si benzile pot fi recuperate fără de tip arici'
Acest mod de fabncatie permite optarea să afecteze pardoseala. •
pentru o montare prin benzi arici - pâslă
suportului aderă la benzile arici fixate în
prealabil pe pardoseală. Asemenea moche-
te se adaptează bine la încăpenle încălzite

Diverse modele
Diversele procedee de fabricaţie conferă mochetelor aspecte variate.
Mai mult sau mai puţin groase, mai mult sau mai puţin confortabile,
pluşurile pot fi buclate, tăiate sau ondulate.

Buclate: Combinaţia Buclate şi tăiate: La un

de bucle de înălţimi pluş alcătuit iniţial din
diferite permite crearea bucle de înălţimi
de modele. diferite, numai buclele
înalte sunt tăiate,
rezultând o mochetă
mai catifelată.

Tăiate: Buclele ancorate Saxone: Pluş tuns

pe dosul mochetei sunt alcătuit din fire
tăiate pentru a obţine răsucite, ale căror
o suprafaţă netedă vârfuri sunt tăiate
si catifelată. pentru a produce un
aspect de spic.
 224 ACOPERIRI

Alegerea mochetelor
Asociaţia CUTse ocupă
de caracterul ecologic al
produselor in timpul
fabricării. Pe lăngă atribuirea
de etichete, ea încurajează
aplicarea procedeelor
xceptând culoarea, puteţi alege
mocheta în funcţie de confortul pe
care vi-1 oferă. In funcţie de diversele aspecte
ale pluşului, veţi constata că există o gamă
largă de modele, de la cele mai practice la
cele mai călduroase. Ţineţi cont în aceeaşi
măsură de tratamente, clasificări şi de
indicaţiile de pe etichete. Indiferent dacă
mochetele sunt ruloun sau dale, unele tipuri
sunt mai rezistente la uzură, iar altele sunt
aproape neafectate de pete
U3 P3. într-o cameră de baie, mocheta nu
trebuie să fie afectată de apă si trebuie să aibă
un suport impermeabil - clasificarea trebuie
să fie minimum U2 P2 E2 CI (E şi C
reprezintă comportamentul la apă, respectiv
la agenţii chimici de întreţinere). De relativ
puţin timp, acest standard ţine cont şi de
calităţile acustice inerente acoperirilor textile,
mai exact de diminuările la transmiterea
zgomotelor de impact. Mochetele certificate
sunt etichetate UPEC.A eficacitatea acustică
fiind exprimată în decibeli.

s
ecologice şi reciclarea
mochetelor uzate.
Ecoeticheta CUT
Asociaţia GUT testează mochetele, urmărind
prezenţa substanţelor nocive şi, dacă totul
este în regulă, le atribuie un număr indi-
vidual. Această ecoetichetă permite organis-
melor de control recunoscute să identifice şi
să verifice imediat dacă este vorba despre un
produs care corespunde eşantionului testat,
aşadar despre o fabricaţie fără substanţe
Etichetă de clasificare
a mochetelor în funcţie nocive. Mochetele certificate GUT sunt
de rezistenta la uzură. aproape inodore şi prezintă o mare securitate
în utilizare.
Clasificarea T
Durabilitatea şi întreţinerea unei mochete
depind de calitatea şi densitatea pluşului, de
tehnica de aplicare, dar şi de scopul prevăzut.
Astfel, mocheta de pe scăn trebuie să
prezinte o rezistenţă la uzură mai mare decât
cea dm dormitor. Clasificarea T vă va ajuta să
alegeţi produsul cel mai adecvat. Calităţile T4
şi T5 care convin scaunelor cu rotile trebuie
să poarte simbolul reprezentând acest tip de
mobilier.

REZISTENTA LA UZURĂ
Certificarea NF UPEC.A
Mochetele, rulouri sau dale, beneficiază de Clase Uzură recomandată

certificarea NF UPEC (-» P. 219), îndeosebi T2 Lejeră: dormitoare

pentru caracteristicile de uzură (U) şi impri-
mare (P). Pentru camerele de zi, este reco-
mandabil o clasificare U2 P2 sau U3 P2;
pentru dormitoare, este suficientă o mochetă
U2 P2; în locurile cu trafic intens (intrări,
coridoare, scări) va fi mai bună o mochetă
încălzirea prin pardoseală
înainte de a achiziţiona o mochetă destinată unei încăperi
încălzite prin pardoseală, verificaţi dacă modelul ales
corespunde. Cele trei metode de aplicare - liberă,
lipită si tapisată - potfi aplicate, dar, în cazul lipirii,
fie întrerupeţi căldura cu 48 de ore înainte de aplicarea
adezivului, fie aşteptaţi sfârşitul sezonului rece.
T3 Moderată: camere de zi, cabinete particulare
T4 Mare: holuri de intrare, săli de jocuri
T5 Foarte mare: scări, locuri de trecere
des frecventate
Eticheta de protecţie Scotchgard
Tratamentul invizibil şi inodor Scotchgard nu
modifică deloc tuşeul, dar facilitează între-
ţinerea şi curăţarea mochetelor Fibrele
tratate sunt impregnate cu o substanţă care
reduce aderarea prafului şi încetineşte
pătrunderea lichidelor. în caz de incidente,
demontarea este mult mai simplă.
Mochetă în rulouri
Mocheta se prezintă fie sub forma de rulouri,
fie de dale.

Dimensiuni. Lăţimea cea mai utilizată în
cazul rulourilor este de 4 m, ceea ce permite
acoperirea unei încăperi de mărime mijlocie
cu un singur rulou. Există însă şi rulouri late
de 5 m, sau de 2 m pentru mochetele
destinate băilor. Mochetele de lână nu se
conformează regulii şi se vând cel mai
frecvent în rulouri late de 70 cm sau 1 m
Durata aplicării creşte, dar rămân mai puţine
resturi.
Calculul necesarului de materiale. Dacă
suprafeţele ce trebuie acoperite au contur
neregulat sau dacă dimensiunile lor mari
necesită racordări, ar fi bine să începeţi prin a
trasa o schiţă pe hârtie milimetrică,
prevăzând o marjă de 10 cm pe tot
perimetrul încăperii. Nu uitaţi că mocheta
are un sens de periere şi că, pentru o
racordare reuşită, bucăţile alăturate şi lipite
trebuie să fie plasate în acelaşi sens. în
general, mocheta în ruloun se vinde la metru
pătrat, dar trebuie să fiţi atenţi deoarece unele
modele de lăţimi mici (70 cm) au preţul la
metru liniar.
m o c h e t e 225
Pentru camerele
destinate copiilor, puteţi
alege o mocheta care să
beneficieze de tratament
Scotchgard, care reduce,
printre altele, aderenţa
prafului.
Dale
Simple sau autoadezive. Mocheta în dale se
montează simplu şi este de două tipuri:
autoadezivă, dacă este decupată din mochetă
sub formă de dale ce pot fi lipite de
pardoseală, şi simplă, dacă se fixează prin
propria ei greutate pe suprafaţa ce trebuie
acoperită. In general se prezintă sub forme de
pătrate cu latura de 50 cm.
Dacă renovaţi un apartament deja ocupat,
veţi aprecia în mod deosebit caracterul
practic al dalelor, care se transportă uşor şi
permit o instalare progresivă. Pe de altă parte,
dalele faciliteaza crearea de decorun pe
pardoseală prin combinarea diverselor culori
Aplicare delicată pentru lână
Dacă intenţionaţi să montaţi personal mocheta, nu alegeţi
una din lână ţesută. Aplicarea ei tradiţională (întinderea
pe benzi cu gheare) este foarte dificilă pentru amatori.
Nu uitaţi că instalarea necorespunzătoare a unei mochete
îi înjumătăţeşte durata de viaţă.
226 ACOPERIRI

imaginea Veţi găsi pnntre altele table de

Mochete din lână
şi poliamidâ, late de
yo cm, pentru scări
şi culoare.
şi modele. Nimic mai uşor decât să înlocuiţi
o dală deteriorată cu alta.
Pecetea designerilor. Dalele de mochetă
erau altădată elemente unicolor, de culori
severe. în zilele noastre, designen reputaţi
au creat o paletă întreagă de desene şi
nuanţe care le-au transformat complet
sah, zigzaguri sau înlăntuin cu culori vii.
Unele modele, formate pnn asamblarea mai
multor dale, pot fi chiar modificate la cerere.
Este suficient să răsuciţi dalele cu 90° sau
cu 180°, pentru a modifica decorul, ca o
imagine produsă de un caleidoscop.
Calculul necesarului de materiale. Pentru
a calcula numărul necesar de dale, realizaţi
o machetă a suprafeţei, ceea ce implică
desenarea în prealabil a planului încăperii
pe hârtie milimetrică. Număraţi apoi
elementele necesare, după care majoraţi
rezultatul în medie cu 10%, ca să aveţi o
rezervă de dale pentru repararea even-
tualelor accidente din timpul montării sau
ultenoare. Dalele de mochetă se vând la
metru pătrat. •

întreţinerea facilă
întreţinerea mochetelor este azifacilitată de tratamentele
ce li se aplică din fabricaţie; frecvent, petele nu pătrund
deloc în profunzime.
Pentru întreţinerea curentă, este suficientă aspirarea
regulată cu peria. Totuşi, în locurile cu trafic intens, cum
sunt scările şi vestibulurile, utilizarea regulată de pulbere
absorbantă repartizată uniform ajută la păstrarea
prospeţimii mochetei.
în cazul incidentelor minore, este esenţială o intervenţie
rapidă. Cel mai adesea este suficient să tamponaţi de mai
multe ori pata cu sugativă, fără să frecaţi. Dacă persistă
o urmă, folosiţi o cârpă curată cu câteva picături de
detergent pentru textile. Aveţi grijă la utilizarea
solvenţilor, care nu trebuie aplicaţi niciodată direct pe
mochetă, şi acţionaţi întotdeauna de la exteriorul petei
spre interior. Pentru a îndepărta ceara, folosiţi un fier de
călcat reglat la minimum peste sugativă. în cazul gumei
Dalele au in general formă de pătrate cu latura
de mestecat, ea poatefi pur şi simplu răzuită,
de 50 cm. Sunt foarte practice, în special
după ce a fost răcită cu un cub de gheaţă. pentru schimbarea câte unei încăperi.
 p a r c h e t 227

Parchet

coperire sănătoasă, nobilă, durabilă şi esenţă în general rezervată încăperilor cu

relativ uşor de întreţinut, parchetul
suscită din nou entuziasm. Esenţele de lemn
utilizate oferă o multitudine de nuanţe si o
rezistentă mai mare sau mai mică (-» TABEL).
Cele mai folosite - stejarul, castanul sau
pinul - provin din Europa, în timp ce
esenţele tropicale cu tonalităţi mai calde -
trafic moderat, de exemplu dormitoare. Spre
deosebire de esenţele tropicale, nici una
dintre esenţele europene nu suportă
umiditatea.
ESENŢE DE LEMN PENTRU DIVERSE ÎNCĂPERI

tec, wenge sau iroko - sunt adesea rezervate Europene

pentru realizări de prestigiu. Esenţă Cameră de zi Dormitor Intrare/ Bucătărie Baie
culoar

Esenţe europene Mesteacăn nu da nu nu nu

Castan da da da nu nu
Lemnul de stejar este caracteristic pentru par-
Stejar da da da nu nu
chetele tradiţionale, fiind spdurăror prin Arţar da da da da nu
culoarea galbenă, rezistenţa şi uşurinţa la Frasin da da da da nu
întreţinere. Castanul este la fel de apreciat. Fag da da nu nu nu
Tot atât de dur ca stejarul, nu putrezeşte şi Pin da da nu nu nu
alungă păianjenii. Fagul este căutat pentru Exotice
coloritul său, dar este foarte sensibil la apă. Iroko da da nu nu nu
Pinul (-» IMAGINE) are nuanţe deschise, iar Merbau da da da da da
nodurile lui frecvent vizibife se armonizează Tec da da da da da
Wenge da da da da da
bine cu decorurile fără pretenţii, dar este o
228 ACOPERIRI
Bambus pe pardoseală
Parchetul de bambus se distinge prin poziţiile neregulate
ale nodurilor sale şi prin refiexiile subtile. Graţie fibrelor
salefoarte strânse, tulpinile de bambus dau naştere unui
lemn dur, neted şi de o dulceaţă delicată. Transformat
în lamele de parchet, lăcuit şi prelucrat, îşi poate găsi locul
în interioare prestigioase, cum sunt spaţiile foarte
frecventate. Lamelele (bambus lamelat, lipit) se
asamblează prin nut şifeder şi potfi aplicate pe o
pardoseală perfect nivelată, fără şlefuire sau vitrificare.
Acest parchet poatefi lipit pe un substratfonic pentru
a satisface noile reglementări privind nivelurile de zgomot.
Lemnul de bambus, dur şi neted.
Esenţe exotice
Esenţele exotice sunt foarte rezistente la
toate încercările, de exemplu, merbau este
de două ori mai dur decât stejarul. Toate
sunt protejate natural împotriva umezelii şi
de aceea utilizarea lor convine în aceeaşi
măsură într-o bucătărie sau o baie. Tona-
lităţile sunt intense, putând ajunge până la
negru în cazul lui wenge.
în general ele decorează încăperi foarte
luminoase, venind în susţinerea unei par-
doseli mai sobre
Cea mai cunoscută esenţă este fără îndoială
tecul. în mod natural nu putrezeşte, fiind in-
dicat, ca toate esenţele tropicale, pentru
încăperile umede.
Prelucrate uzinal şi impermeabilizate, lame-
lele de tec groase de 12 mm se pot asambla,
de exemplu pentru acoperirea unei punţi de
ambarcaţiune, intercalând între elemente un
mas tic adeziv care asigură atât lipirea, cât şi
etanşeitatea perfectă a acoperirii.
Un asemenea parchet, uşor de întreţinut,
conferă un aspect luxos încapenlor casei. •
ESENŢE EXOTICE
Tecul, frecvent asociat cu luxul.
Wenge, cea mai sobră dintre esenţele tropicale.
Iroko, cea mai puţin cunoscută dintre esenţele
exotice.
 p a r c h e t 229

Tipuri de parchet
I gnorând esenţele lemnoase şi efectele
decorative, parchetele pot fi clasificate
în funcţie de elementele componente şi de
tehnica utilizată pentru asamblare. Dacă
parchetele tradiţionale formează uneori
modele foarte sofisticate, cele tip mozaic sau
flotante aduc avantajul sobrietăţii şi sunt
mult mai simplu de aplicat.

Parchet masiv din lamele

Parchetul tradiţional este constituit din
lamele masive de lemn, asamblate prin nut
şi feder. Asamblarea este fixată prin lipire pe
un schelet din grinzi si traverse, fixate în
prealabil de planseu (-» DESENUL 1). Lamelele
au lăţimi medii de 4 - 1 5 cm, iar grosimile
variază, în funcţie de esenţa lemnului, între
15 şi 35 mm, dimensiunea standard liind
23 mm. Sunt tăiate la lungimi între 50 cm Asamblare englezească,
şi 3 m - neregulată, la care lamelele de lungimi neregulată.
Se caracterizează
inegale sunt dispuse cap la cap, fără a ţine
prin lamele de lungimi
Asamblarea parchetului masiv seama de poziţia îmbinărilor; diferite montate cap
In cazul parchetului clasic, dispunerea traver- - regulată, la care lamelele de lungimi egale la cap. Ca in cazul
defaţă, lăţimea
selor şi diferitele lungimi de lamele permit sunt dispuse cap la cap, aliniind îmbinările
lamelelor poate fi de
obţinerea de modele. Iată principalele deasupra traverselor. asemenea inegală.
dispuneri:
Asamblare englezească. Se execută în două
modalităti:
Uzură
Pe o lamelă de parchet masiv, cota U
corespunde grosimii de uzură: în medie
7~8 mm. Cu cât această dimensiune
parchet
este mai mare, cu atât puteţi rindelui
sau şlefui mai des parchetul in vederea
unei refaceri totale, ceea ce explică
marea longevitate a parchetelor
clasice.

grinzi traverse

traversă
Asamblare de parchet clasic pe traverse şi grinzi.
230 ACOPERIRI
Asamblare in zigzag.
Asamblare în zigzag. Asamblarea în zigzag
se execută cu lamele scurte, dispuse sub
unghi de 45° în raport cu traversele, pentru a
stabili o succesiune de V-uri dispuse în
zigzag.
Asamblare în puncte ungureşti. Lamelele
scurte cu extremităţile tăiate la 45° sunt lipite
pe traverse. Ca şi la montajul în zigzag, ele
formează o succesiune de zigzaguri. Pentru
Modele de asamblări
în funcţie de principiul de aplicare,
parchetele produc efecte variate, mergând
de la o simplitate mare la o sofisticare
Panou Versailles
Asamblare în puncte ungureşti.
realizarea acestei asamblări, trebuie prevăzute
două tipuri de lamele - de stânga şi de
dreapta.
Parchet mozaic
Parchetul-mozaic este compus din lamele
mici de lemn dispuse una lângă alta şi
preasamblate pe placi pătrate cu latura de
1 0 - 3 0 cm. Presamblarea se obţine fie cu
extremă. Compoziţiile cel mai căutate
poartă denumiri ca „ Versailles",
„Chantilly" sau „Saint-Fargeau".
Panou Chantilly.
 parchet 231

ajutorul unei reţele lipite dedesubt, fie cu

carton aplicat pe suprafaţă, care are funcţia
de a menţine lamelele alăturate până la
montare. Acest tip de parchet are o grosime
de 6 - 1 0 mm şi este din lemn masiv.
Montarea se efectuează în principal pnn lipire
completă pe o suprafaţă curată, plană şi
rigidă.
Parchet din pavele de lemn
Pavelele pătrate sunt uneori debitate pe verticală din
inima arborilor, pentru a obţine o placare sobră şi robustă.
Lemnul utilizat relevă inelele de creştere a arborelui
şi oferă un aspect decorativ surprinzător şi o rezistenţă
bună la abraziune.

Parchet flotant
Parchetul flotant, numit şi „de acoperire", se
prezintă sub formă de lame sau dale subţiri.
Acestea sunt asamblate şi instalate pe
planşeu tară nici alt un sistem de fixare
(„flotante").
Montajul trebuie realizat pe un substrat
fonoizolant. Aceste produse au în general
trei straturi, lipite între ele. Deasupra, stratul
de uzură format din câţiva milimetri de Lemnul este utilizat uneori sub formă de pavele.
lemn masiv; la mijloc, stratul mai rezistent
din lamele, şipci sau aglomerate; iar
dedesubt, un strat din esenţe de răşinoase Cu acest tip de parchet, bine calibrat în
în medie, grosimea totală variază între 8 şi grosime şi lăcuit din fabrică, nu mai sunt
15 mm. necesare şlefuirea sau finisarea suprafeţei. •
232 ACOPERIRI

Alegerea parchetului
ştiinţă deosebită. Unele parchete nu se
asamblează nici pnn încleiere, nici prin cuie,
ci pur şi simplu pnn înclichetarea lamelelor.

Duritatea parchetului
Testul Brinell permite clasificarea esenţelor
lemnoase în funcţie de densitatea lor (moale,
semidur, dur etc.) Cu cât valoarea obţinută
prin această măsurătoare (în N/mm2) este mai
mare, cu atât lemnul este mai dur (-» TABEL) şi
are o rezistenţă mai mare la poansonaie -
imprimarea picioarelor mobilierului, urme
lăsate de obiecte etc. Clasificarea ajută la ale-
gerea esenţei în funcţie de utilizarea încăperii:
Parchetul de tec un parchet este mai solicitat într-un hol de
impermeabil, asamblat spectul estetic al unui parchet, dat atât intrare decât într-o cameră obişnuită.
cu rosturi din mastic
polimerizat, are
de esenţa lemnului, cât şi de modelele
o etanşeitate perfecta asamblării, nu constituie unicul criteriu de
alegere. Starea pardoselii, forma încăperii şi TESTUL BRINELL

utilizarea ei sunt la fel de importante. Esenţă Duritate'

Pin şi brad 1.5-2.5

Limitări tehnice Tec 2,8
Montarea unui parchet clasic, din lame de Cireş 2,9
lemn masiv, necesită o adâncime suficientă Mesteacăn 3
pentru aşezarea grinzilor şi traverselor. Stejar 2,4-3,8
Realizarea parchetului de tip „franţuzesc" Castan 3.4
Fag 2,8-4,2
necesită încăperi spaţioase, pentru a monta
Bambus 4,65
corect panourile cu modele mari. Alt tip de
Merbau 4,9
parchet poate necesita turnarea unei dale de
Wenge 4-5.1
beton etc., astfel încât există destule restricţii
* Ir newton/mm'
care pot influenţa alegerea. Dacă doriri să
efectuaţi personal montajul, este recoman-
dabil să fiţi realist şi să nu vă gândiţi la Calculul necesarului de materiale
asamblări complicate; montarea unor modele Evaluarea cantităţii de parchet se face în metri
necesita competenţe de specialişti. Pe de akă~ pătrau, suplimentând suprafaţa calculată
parte, montarea parchetului flotant nu cere o pentru a acoperi eventualele imperfecţiuni de
montaj. Dacă este vorba despre un parchet
din dale pătrate, alcătuiri un plan prealabil pe
Confort acustic hârtie milimetrică şi determinaţi numărul
Substratul - din plută, păslă, spumă sintetică - montat sub exact de dale necesare. Dacă intenţionaţi să
parchet atenuează zgomotul. Dacă acoperirea anterioară comandaţi parchetul, relevarea exactă a cote-
a fost o mochetă, o puteţi utiliza în acest scop cu condiţia lor încăperii este suficientă, deoarece produ-
să fie suficient de tunsă şi să nu aibă structura foarte cătorii dispun de programe de calculator ce le
degradată. permit să calculeze numărul de plăci pentru
acoperirea unei suprafeţe. •

Stratificări
trarificările sunt alcătuite prin supra-
punerea mai multor foi de hârtie,
tratate sau impregnate cu răşini care se
întăresc la căldură (melamină). Această
suprapunere, încălzită şi supusă la presiuni
mari, produce în final o placare subţire de tip
Formica, Polyrey etc. Prin lipirea pe suport
textil, se obţin panouri stratificate rigide cu o
faţă decorativă, utilizate şi pentru placările
pardoselilor.
Parchetul stratificat este disponibil mai frecvent
in lamele, al căror aspect imită orice esenţă lemnoasă.
Aspectul de parchet
Confortabil, relativ rezistent şi uşor de
întreţinut, parchetul stratificat poate fi
monocolor (galben, alb, bleu etc.) sau poate
imita perfect orice esenţă lemnoasă. Se
prezintă uneori ca dale, dar cel mai frecvent
sub formă de lamele de 123 x 19 cm, care
se vând la metru pătrat. în general,
reproduc tipurile cele mai cunoscute de
asamblări, de exemplu englezesc sau în
puncte ungureşti. Ca şi parchetele de
acoperire din lemn, sunt produse finisate
uzinal care nu necesită nici şlefuire, nici
vitrificare. Din cauza faptului că sunt subţiri,
a l t e t i p u r i d e a c o p e r i r e 233
între 7—8 mm, se montează flotante pe
majoritatea planşeelor. Asamblarea stratifi-
cărilor nu necesită lipire, lamelele fiind
înclichetate unele cu altele.
Astfel, placarea pardoselii poate fi utilizată
imediat şi eventual demontată, în cazul unei
mutări.
Criterii de alegere
Dacă aspectul stratificării rămâne un
criteriu important de alegere, nu trebuie
neglijată nici rezistenţa ei la uzură. De
aceea, alegeţi placarea ţinând seama de
scopul destinat încăperii; standardul
european EN 685 (-» TABEL) clasifică aceste
produse în funcţie de criteriul amintit.
Pentm satisfacerea standardului în utili-
zarea casnică cea mai intensă (clasa 23),
unii fabncanţi produc stratificări „de mare
presiune", în care sunt incluse particule de
oxid de aluminiu, ce ranforsează notabil
duritatea materialului. în acest caz, produ-
sul beneficiază de o garanţie mai mare la
uzură, pete şi decolorarea cauzată de
lumină.
& ATENŢIE: O placare stratificată nu este
foane recomandată pentru băi şi alte încăperi
umede. Cu toate că suprafaţa este etanşă, apa
se poate infiltra pe contur şi produce umfla-
rea materialului. •
A
CLASIFICAREA EUROPEANA
EN68S Utilizare casnică
EN 685 DOM
Clasa 23 Utilizare mare. Toate încăperile unei
locuinţe supuse unui trafic sustinut, cu
treceri frecvente.
234 ACOPERIRI
Acoperirile vinilice permit
o mare varietate
de decoruri, putând
reproduce, printre altele,
aspectul placărilor
in marmură.
Acoperiri vinilice
B lorura de polivinil (PVC), material
plastic termoplastic, le-a permis
americanilor să creeze „acoperirile vinilice
de pardoseală". Având iniţial o gamă redusă
de sortimente şi culori, aceste acoperiri
flexibile au fost privite mult timp cu
reticenţă, fiind utilizate exclusiv în băile
publice şi în locuinţele sociale. Este
adevărat că în băile publice continuă să
subziste acoperiri de calitate modestă, dar,
fără a neglija efectul decorativ, majoritatea
PVC-unlor prezintă acum calităţi funcţio-
nale bine adaptate la încăperi unde pardo-
selile sunt supuse la uzură mare şi mai ales
în locurile umede.
Tipuri de fabricaţie
Acoperirile vinilice de pardoseală sunt
fabricate fie prin calandrare, procedeu care
transformă plasticul în foi de o grosime
determinată, fie prin acoperire cu strat
protector, caz în care PVC-ul se aplică pe un
suport: fibră de sticlă, textile sau poliesteri.
A doua metodă asigură produsului o mai
bună acoperire şi stabilitate dimensională,
calitate şi durabilitate. In unele cazuri, un
substrat de burete ameliorează confortul
fonic şi reduce zgomotele impacturilor;
totuşi produsul vinilic de lux destinat
acoperirii pardoselilor rămâne VER (vinii
expandat în relief). Alcătuit din mai multe
straturi de materiale suprapuse, este
acoperit la suprafaţă cu un vitrificator
transparent, care are o rezistenţă excelentă
la zgâriere şi deformare plastică sub
greutatea mobilelor.
Tehnici de imprimare
în gama largă de culori disponibile, puteţi
găsi cu uşurinţă acoperirea vinilică pe care să
o armonizaţi cel mai bine cu decorul şi
ambianţa încăperii. Pentru imprimarea
acoperirilor vinilice sunt utilizate două
tehnici: serigrafia şi heliogravura. Ele permit
crearea de decoruri originale ce imită aspectul
lemnului, plutei, placărilor dure sau chiar al
marmurei.
Simple sau sofisticate, acoperirile vinilice de
pardoseală pot avea „desene-joc", pentru
camerele copiilor, sau aspecte „metalice"
pentru birouri.
Procedeul de . inserare" permite încrustarea
în suprafaţa PVC-ului a unor particule de
dimensiuni, forme şi culori variate, care
conferă stratului de uzură un aspect fisurai de
granit sau porţelan foarte reuşit.
Graţie diverselor sisteme de decupare,
fabricanţii pot propune de asemenea modele
tip spic, reţea sau zigzag, dar si compoziţii la
comandă, concepute cu ajutorul programelor
de calculator, la fel ca pentru mochete şi
parchete.
Utilizări recomandate
Puteţi instala acoperiri vinilice de
pardoseală în toate încăperile, totuşi,
ţinând seama de caracterul lor impermeabil

nt,
4^t-M-
Impermeabilă şi imputrescibilă, acoperirea vinilică de
pardoseală este cel mai bine adaptată sălilor de baie.
şi de faptul că nu putrezesc, sunt recoman-
date pentru băi, toalete, spălătorii şi chiar
bucătării. Sunt însă la fel de potrivite si în
unele camere de zi sau în camerele pentru
copii. în acest ultim caz, nu ezitaţi să
utilizaţi acoperin plastice de pardoseală
care beneficiază de tratamente specifice în
materie de igienă şi întreţinere.
Tratamentele fungistatice şi bacteriostatice
combat micozele şi bacteriile; tratamentele
antimurdărire înlătură microporozitătile şi
evită urmele de paşi şi pătrunderea petelor.
Niveluri de calitate
Pe piaţă sunt disponibile produse aparent
foarte apropiate, care, în mod sigur, nu aduc
satisfacţii de durată.
Pentru a evita astfel de cazuri, nu vă lăsaţi
ademeniţi de preţurile mici, ci consultaţi
clasificarea UPEC, care indică, printre altele,
rezistenţa la uzură şi imprimare a greutăţii
mobilelor. Ţineţi seama în acelaşi timp de
clasificarea europeană NF i:-V 685 (-» p. 23?),
care recomandă pentru diverse produse
folosire moderată, normală sau mare.
Ca să dureze în timp, o acoperire trebuie să
aibă o anumită grosime, ansamblul format
dm stratul de uzură şi eventualul substrat
putând varia între 1 şi 4 5 mm.
în sfârşit, dacă încăperea este încălzită prin
pardoseală, aveţi grijă să verificaţi dacă
a l t e t i p u r i d e a c o p e r i r e 235
acoperirea aleasă este compatibilă cu siste-
mul de încălzire.
Rulouri şi dale
Acoperirile vinilice sunt comercializate în
rulouri sau dale
Rulourile au diverse lăţimi 2, 3 sau 4 m;
alegeţi lăţimea în funcţie de dimensiunile
încăperii, în ideea de a decupa cât mai
puţin.
Rulourile sunt convenabile pentru încăpe
rile mici, când nu este necesară realizarea
de îmbinări pentru acoperirea întregii
suprafeţe.
Dalele sunt cel mai adesea pătrate cu latura
de 3 0 - 3 3 cm.
Atât în rulouri, cât şi în dale, acoperirile
vinilice se montează cu uşurinţă: fâşia sau
dalele se lipesc complet pe suport. Există
de asemenea si dale autoadezive.
Calculul necesarului
de materiale
Dacă optaţi pentru rulouri, cumpăraţi un
număr de metri liniari corespunzător cu
dimensiunile încăperii a cărei pardoseală
trebuie acoperită.
Dacă aţi ales dale, este preferabil, ca si în Unele acoperiri vinilice
cazul placărilor dure, să calculaţi numărul beneficiază de
elementelor necesare, pornind de la un plan tratamente specifice,
care împiedică
precis pe hârtie milimetrică, pe care aţi trasat pătrunderea petelor
în prealabil cotele încăperii. • şifacilitează intretinerea.
.--, . u
236 ACOPERIRI
Fibre naturale
nspirate din rogojinile de stuf sau din
I frunzele de palmier, acoperirile de
pardoseală din fibre naturale, revăzute şi
îmbunătătite graţie tehnologiilor avangar-
diste, cunosc un succes sigur. Fabricate din
materii pnme care se pot reînnoi, toate sunt
biodegradabile şi bune izolatoare fonice Din
zegras, cocos, iută etc., se disting prin mai
multe aspecte - sunt mai mult sau mai puţin
rezistente, au textură mai mult sau mai puţin
moale, sunt uşor de întrennut sau sensibile la
pete şi au de asemenea preţuri ce pot varia de
la simplu la încindt. Dacă însă sunteţi gata să
vă lăsaţi seduşi de aspectul lor, nu vă grăbiţi,
ci comparaţi-le.
Zegras
Zegrasul este iarbă de mare netedă şi moale la
atingere. Se recomandă pentru toate
încăperile, inclusiv pentru bucătărie şi sala de
baie, deoarece originea sa acvatică îi conferă
impermeabilitate naturală. Ştergerea cu
buretele este suficientă pentru curăţare, iar
dacă devine mat, ajunge să fie umezit cu
mopul pentru a-şi recăpăta strălucirea. Ieftin
este în general disponibil în trei tonalităţi:
bej, galben şi verde. Nu acceptă însă vop-
seaua şi de aceea este asociat uneori cu sisal
colorat, împlent în urzeală.
Cocos
Material robust realizat din fibra cojii nucilor
de cocos. Ţesătura sa adesea grosieră oferă o
acoperire cu aspect brut şi aspru. Culoarea
naturală este brun-cald, dar poate fi
decolorat sau vopsit. Rezistă bine la uzură,
fără să-şi prardă strălucirea. Nu este
recomandabil totuşi în vecinătatea apei, fiind
foarte poros.
Iută
Obţinută drn tulpina planter cu acelaşi
nume, iuta are o textură agreabilă, moale si
netedă. Mai rafinată decât cocosul, de
 a l t e t i p u r i d e a c o p e r i r e 237

culoare naturală sau vopsită, atrage adesea
prin efectul foarte decorativ. Prezintă însă
două inconveniente majore: uzura rapidă şi
sensibilitatea mare la pete. De aceea, trebuie
rezervată exclusiv pentru locurile cu trafic
redus
Sisal
Ţesut din fibre de agavă, cactus originar din
Mexic, sisalul se distinge prin suprafaţa
sclipitoare. Moale şi rezistent, se pretează la
toate vopselele, dar nu apreciază apa şi ab-
soarbe rapid petele.
Rafie
Surogat de răchită în perioadele de
penurie, rafia a evoluat mult. Realizată
acum din pastă de hârtie, i se adaugă
răşini, apor este ţesută. Astfel ranforsată si
impermeabilizată, ea rezistă atât la
umezeală, cât şi la praf. Este agreabilă la
prpărt, dar rămâne sensibilă la uzură, tar
preţul pare uneori exagerat comparativ cu
originea.
produselor artizanale importate, de exemplu
din America de Sud.
Aplicare uneori dificilă
Ca şi mochetele, acoperirile din fibre
naturale există în general sub formă de
rulouri cu lăţimea de 4 m, cu sau fără
substrat. Ele se montează utilizând aceleaşi
tehnici, cu sau fără molton dedesubt, totusr
instalarea lor este mai dificilă decât a
mochetelor, din cauza riscului deformării.
Metoda lipim este practic singura conve-
nabrlă deoarece solidifică acoperirea pe toată
suprafaţa ei. Partea cea mai delicată este
realizarea îmbinărilor, ţesătura artizanală
favorizând scămoşarea.
Dacă doriţi să faceţi o încercare, mulţumi-
ţi-vă să instalaţi acest tip de acoperire în

Niveluri de calitate
Pentru acelaşi material, diferenţele de preţ
par adesea considerabile la prima vedere. Ele
se explică, parţial, prin nivelurile variabile ale
calităţii, dar şi prin valoarea suplimentară a
creaţiei.
Sursele de producere sunt diverse. De
exemplu, pentru trestie şi papură, Chrna are
reputaţia cea mai bună, în timp ce produsele
vietnameze prezintă uneori riscul mucegăirii,
mai ales plasate în încăperi umede lipsite de
o aerisire perfectă.
înainte de a vă decide pentru un produs
anume, examinaţi-i calitatea dosului, adică a
substratului.
Dacă acel cauciuc care-1 compune în majori- încăperile cu un singur ocupant şi pe o
tatea cazurilor nu este rezistent, se va sfărâma suprafaţă perfect netedă. Pentru adaptarea
repede. în afară de materialele utilizate, la temperatură, este recomandabrl să lăsan
examinaţi calitatea ţeserii şi grosimea 24 de ore înainte de a aplrca acoperirea şi
acoperirii. de a o lipi. •
Pentru a evita surprizele neplăcute, preferaţi
mărcile europene cunoscute, în detrimentul
238 ACOPERIRI
Plută, linoleum
si
»
cauciuc
Acoperire confortabilă,
pluta constituie in acelaşi
timp un bun izolant
fonic.
ictime ale modei, unele acoperiri de
V pardoseli au cunoscut gloria şi apoi
dispreţul. Acesta a fost cazul, în mai multe
ţări, pentru plută şi linoleum, deşi ambele au
reapărut cu timiditate în prezent. Pluta,
obţinută din scoarţa stejarului de plută, este
preţuită mai ales pentru elasticitatea şi cali-
tăţile sale izolatoare, iar linoleumul, obţinut
iniţial din derivaţi de lemn şi răşini, are ca
principal atu o mare rezistenţă la uzură.
Plută
Puţin utilizată în prezent, pluta a acoperit
pardoselile şi pereţii băilor franceze la
mijlocul secolului XX, înainte să se
demodeze. în Europa de Nord, această
acoperire naturală, considerată ecologică şi
sănătoasă, rămâne însă foarte apreciată.
Caracteristici. Flexibilă, rezistentă şi imper-
meabilă, pluta este recomandată pentru
diverse încăperi ale locuinţei. Este plăcută
pentru textura agreabilă, capacitatea de
absorbire a zgomotelor de impact, dar şi
pentru rezilienţă - nu se turteşte sub
greutatea mobilelor. Aspectul ei călduros
variază în conformitate cu finisajul şi poate fi
neted sau reliefat, începând de la imitarea
granitului şi terminând cu a scoarţei de
copac, pentru pereţi. Dacă materia primă
care o alcătuieşte provine dintr-o sursă unică,
are un aspect omogen; în caz contrar, un
aspect pestriţ.
Tipuri de plută. Pluta se vinde fie în dale de
30 x 30 cm, groase de 3 - 1 2 mm, fie în
rulouri pentru grosimile mai subţiri, dar
poate exista şi în alte prezentări - panouri,
cărămizi, plachete etc. înainte de a cumpăra
acoperiri din plută, este important de ve nfica
rezistenţa marginilor, care nu trebuie să se
fărâmiţeze la manevrare. Mai bine renunţaţi la

produsele cu grosime sub 3 mm, dacă nu
sunt fixate pe un suport, deoarece riscă să-şi
afecteze stabilitatea. Cu cât dalele sunt mai
groase şi mai compacte, cu atât izolarea
fonică si termică este mai bună. Pluta este
uneori intercalată între două straturi de
policlorură de vinii (PVC), stratul superior
transparent conservând aspectul natural al
materialului. Mai puţin ecologic, produsul
acesta este foarte rezistent.
Plută pentru substrat. Pe lângă dalele
decorative clasice, există si plută numită
„substrat rezilient", care se prezintă sub
formă de mlouri sau plăci de grosime mică
între 2 şi 5 mm Este o plută aglomerată,
destinată mai ales acoperirii şapelor de beton
sau pardoselilor rigide înainte de montarea
unui dalaj, a unei acoperiri vinilice sau a unui
parchet Are de asemenea rolul de talpă
etanşă şi izolatoare, protejând acoperirea
pardoselii împotriva umezelii şi conferindu-i
o izolare fonică împotnva zgomotelor de
impact.
Linoleum
Linoleumul a cunoscut momentele sale de
glorie în anii 1930, până a fost înlocuit de
a l t e t i p u r i d e a c o p e r i r e 239
Parchet flotant din plută
Pentru acest tip de parchet, lamelele sunt cel mai frecvent
compuse dintr-un corp din fibre de densitate medie,
acoperit cu un strat subţire de plută protejat cu lac.
Asamblate prin nut şifeder, se montează flotant.
Decorativ, antistatic şi antiderapant, parchetul din plută
asigură un confort elastic la mers.
mochetă. în ziua de azi, devine din nou, tot
mai folosit.
Tipuri de linoleum. Fabricată din materiale
complet naturale - ulei de in, făină de lemn,
plută şi răşini - , pasta de linoleum, vopsită
cu pigmenţi, este calandrată pe o ţesătură de
iută. în afară de linoleumul unicolor, există şi
linoleum încrustat, obţinut prin producerea
de diferenţe de grosime pe suprafaţă, sau
hnoleum-plută, în care pluta este încorporată
sub formă de granule, nu de pulbere.
Fabricanţii au reuşit progrese remarcabile pe
plan estetic — sistemele de încrustare şi
diversele fresce permit producerea de deco-
ruri gata făcute, sau de comandă, care
Diversele formate de
plută disponibile permit
crearea de decoruri
variate.
240 ACOPERIRI
Producătorii de linoleum
propun azi decoruri
„gata făcute".
completează finisările tradiţionale, unicolor
sau marmorate.
Linoleumul se vinde la metru (cel mai
frecvent, la lăţimea de 2 m) sau sub formă de
dale, pe un suport combinând fibrele de
sticlă şi poliester, caie-i asigură stabilitatea.
Atuurile linoleumului. După placarea dură şi
parchet, linoleumul este acoperirea cea mai
rezistentă. In conformitate cu standardele
franceze UPEC, este clasificat U3 P3 sau U4
P3 (rezistenţă foarte bună la uzură şi la
imprimarea greutăţilor), dacă este de calitate
bună.
Cauciuc pe scări
Toate acoperirile de pardoseli pot fi utilizate pe treptele
scărilor. Fiind vorba despre locuri cu t 'afic mare,
primordiale sunt criteriile de rezistenţă şi întreţinere, iar
cauciucul estefoarte convenabil în acest scop. Acoperirile
integrale pentru trepte învelesc fără discontinuităţi atât
treptele căt şi contratreptele. Comercializate in general
în fâsu de J m lăţime, ele se montează prin lipire pe toată
suprafaţa. Acoperirile pe muchii se montează cu o
decupare, treaptă cu treaptă; pentru asigurarea joncţiunii,
pe muchiile treptelor se fixează profiluri, din metal sau
din plastic, care stabilizează ansamblul.
Perfect sănătos, prezintă calităţi antistatice
şi bacteriostatice indiscutabile - unele mi-
croorganisme nu se mai dezvoltă în contact
cu el.
Pe de altă parte, longevitatea placării de
linoleum depinde în esenţă de calitatea
montării. Materialul trebuie lipit pe o
suprafaţă perfect plană, în timp ce racordările
între fâşii şi pereţii încăperii trebuie efectuate
cu cordoane de sudură la cald.
Cauciuc
Oarecum dat uitării, cauciucul deţine totuşi,
în parte graţie tehnologiilor de fabricaţie
actuale, atuuri reale în privinţa confortului şi
solidităţii.
Indiferent dacă este natural, sintetic sau
alcătuit din combinaţii ale celor două, este
un material elastic şi fiabil. Bine adaptat
pentru pardoseli foarte solicitate, se întreţine
fără probleme. Lipite în dale sau pe toată
suprafaţa, acoperirile din cauciuc prezintă
adesea reliefuri: pastile, caneluri sau alte
modele. •
 Tehnici şi lucrări

APLICAREA ACOPERIRILOR PE PLAFOANE SI

»
PEREŢI
»

PLAFOANE APLICAREA TAPETULUI

P. 242 Pregătirea locului de muncă P. 273 Aplicarea tapetului

P. 244 Tipuri de plafoane

P. 246 Pregătirea plafonului APLICAREA ŢESĂTURILOR
MURALE
P. 248 Zugrăvirea plafonului
P. 250 Dublarea plafonului P. 279 Aplicarea ţesăturilor murale cu agrafe
P. 253 Cornişe, muluri (scafe), rozete P. 283 Aplicarea ţesăturilor murale lipite,
de lăţime mare
P. 284 Aplicarea acoperirilor neţesute

UM
APLICAREA LAMBRIURILOR

PREGĂTIREA P. 286 Aplicarea lambriurilor

PEREŢILOR

P. 255 Pregătirea pereţilor

•TJb r' •
în construcţii vechi s
li
P. 261 Pregătirea pereţilor
în constructii recente APLICAREA
PLACĂRILOR MURALE
VOPSIREA PEREŢILOR
SI A LEMNĂRIEI P. 290 Pregătirea pereţilor pentru placare

P. 292 Aplicarea placărilor murale

P. 265 Zugrăvirea camerelor
P. 294 Tăierea plăcilor de faianţă
P. 269 Crearea efectelor decorative
P. 296 Realizarea rosturilor
P. 298 Montarea mozaicului
242| APLICAREA ACOPERIRILOR PE PLAFOANE Şl PEREŢI
Pregătirea locului de muncă
Platformă
multifuncţională de
lucru care uşurează
repararea şi zugrăvirea
plafonului. înainte
de a începe, nu uitaţi
să protejaţi mobilele
şi pardoseala.
acă deţineţi tehnica respectivă, refa-
D cerea pereţilor şi plafoanelor pare o
operaţiune foarte simplă, cu condiţia unei
bune organizări.
Trebuie să alegeţi momentul potnvit, să pre-
vedeţi timp suficient pentru a termina munca
fără întârzieri, deoarece încăperile vor fi inuti-
lizabile până nu sunt terminate, şi să
respectaţi o anumită ordme în executarea
lucrărilor.
Ordinea efectuării lucrărilor
Pentru refacerea unei încăperi, mai ales a
plafonului şi pereţilor, procedaţi întotdeauna
în ordinea următoare, atât în cazul pregătirii,
cât şi al aplicării acoperirilor:
t începeţi cu plafonul: pregătirea, aplicarea
elementelor decorative (cornişe, rozetă),
apoi acoperirea propriu-zisă (vopsea grinzi,
dale).
^ Continuaţi cu lemnăria, uşile, ferestrele,
plintele (înlăturarea prafului, decapare etc.).
y Treceţi în continuare la pereţi: pregătirea
(demontarea acoperirilor, spălare, repararea
găurilor şi fisurilor), aplicarea acoperirilor.
y încheiaţi cu pardoselile.
înaintea lucrărilor
Cu câteva zile înainte de începerea lucrărilor
verificaţi dacă totul este în ordine din punctul
de vedere al instalaţiilor electrice şi pentru
încălzire. în caz contrar, efectuaţi operaţiunile
sau reparaţiile necesare.
- Daca aveţi un şemineu, curăţaţi-i coşul,
dacă nu aţi făcut-o recent.
- Tratau lemnăria detenorată (uşi, ferestre,
plinte).
- Prevederi matenalele necesare pentru lu-
crul la înălţime confortabil şi în condiţii de
securitate: eşafodaj solid (scândură şi capre)
pentru zugrăvirea plafonului, scară sau
scăriţă pliantă de înălţime adecvată pentru
lucrul la pereţi. în general este suficientă
înălţimea de 2 m.
 p l a f o a n e 243

- Dacă trebuie să închiriaţi o maşină de şle-

fuit sau de dezlipit tapet ori o masă pentru Lucrul la înălţime•

lipirea tapetului, asiguraţi-vă să o rezervaţi din Renovarea unui plafon necesită utilizarea unei scări
ump pliante. Uneori, pentru un confort superior, este preferabil
- Dacă trebuie să achiziţionaţi materiale sau să improvizaţi un montaj cu ajutorul a două scări,
scule, nu faceţi economii în detrimentul cali- ori a unei scări şi a unei scări pliante unite
tăţii, mai ales în privinţa pensulelor. printr-o scândură, sau să utilizaţi un mic
- Verificaţi starea materialelor pe care le aveţi. eşafodaj pliant.
- Asiguraţi-vă că deţineţi cantităţi suficiente
(găleţi cu vopsea, rulouri de tapet etc.).
- Preparaţi materialele necesare pentru cură-
ţarea pensulelor şi rulourilor de trafaleţi, în
cazul în care nu puteţi zugrăvi camera într-o
singură zi.
- Prevedeţi haine vechi pentru lucru şi aco-
perământ pentru cap.
- Nu uitaţi mănuşile şi ochelarii, dacă trebuie
să decapaţi o vopsea sau un tapet (decapanţii
sunt produse toxice şi penculoase).
Scara pliantă cu trepte mari este preferabilă scării clasice,
Amenajarea deoarece fusceii „obosesc" tălpile. Partea superioară plată
locului de muncă permite aşezarea recipientului cu vopsea şi a sculelor.
Goliţi la maximum încăperea: este preferabil Aveţi grijă la coborâre: dacă pardoseala este protejată
să lucraţi într-o incintă complet goală.
- Demontaţi tot ceea ce riscă să se deterio-
reze (perdele, tapiserii).
- Protejaţi pardoseala sau mocheta cu o
prelată.
- Dacă nu puteţi evacua toate mobilele, gru-
paţi-le pe cele voluminoase în centrul încă-
perii. Acoperiţi-le cu o prelată sau cu o folie
de plastic. Fixaţi foliile între ele cu bandă
adezivă. Puteţi de asemenea să utilizaţi
draperii vechi, pe care să le împătunti în
două, deoarece nu sunt impermeabile ca
plasticul.
- îndepărtaţi de pe pereţi tablourile, oglin-
zile, aplicele, cuiele sau pitoanele.
^Demontaţi etajerele, galeriile etc.
- Demontaţi lustrele, după ce aţi identificat
firele de alimentare.
- Demontau accesoriile electrice, prizele şi
întrerupătoarele (nu uitaţi să scoateţi sigu-
ranţele). Protejaţi-le cu bandă izolatoare.
- Scoateţi feroneria uşilor, lăsând totuşi o
clanţă pentru acces. •
244 APLICAREA ACOPERIRILOR PE PLAFOANE SI
i PEREŢI
i
Tipuri de plafoane
B lafonul este partea superioară ori-
zontală si vizibilă a unei încăperi
Există mai multe tipuri de plafoane, de
aceea, înainte de a-l renova, este recoman-
dabil să cunoaşteri bine natura plafonului pe
care-1 aveţi.
Plafoane cu grinzi aparente
In locuinţele rurale tradiţionale, plafoanele
au frecvent grinzi aparente şi slujesc la
susţinerea planseului etajului,
în secolul al XlX-lea, acest tip de plafon era
semnul sărăciei: scândurile se montau direct
pe grinzi pentru a forma planşeul etajului
superior şi în acelaşi timp tavanul camerei de
la etajul inferior.
Acest parchet rustic din scânduri imperfect
alăturate permitea trecerea prafului şi gunoa-
ielor, care cădeau de sus. Pentru evitarea
neajunsurilor, interstiţiile dintre grinzi se
astupau cu chirpici sau cu ipsos.
Plafoane false şi reale
în funcţie de tipul construcţiei, plafoanele
au structuri difente, care sunt desemnate
prin denumiri diferite Iată câteva
exemple:
Plafon din ipsos armat DESENUL 1). Tipul
de plafon cel mai puţin modern Realizat
dmtr-o tencuială de ipsos azvârlit pe armătură
din şipci de lemn, plasă metalică, fibră de
sticlă, stuf etc., este construit sub planşeul
etajului supenor, fiind complet solidar cu
acesta.
Plafon cu chesoane. Frecvent întâlnit, este
alcătuit din partea inferioară a grinzilor şi
bârnelor ale căror spaţii intermediare (spaţiile
libere dintre două schelete) creează compar-
timente cave ale căror suprafeţe inferioare
sunt adesea ornate cu mulun sau
decoraţiuni.
Plafon din plăci de ipsos. La fel de răs-
pândit acest tip de plafon comportă plăci de
ipsos, fixate cu şuruburi în grinzile
planseului.
Plafon cu material de umplutură (-» DESE-
NUL 2). Umplutura poate fi din particule
aglomerate, moloz, material izolant etc.,
amplasată între grinzile plafonului.
Plafon din beton (-» D E S E N U L 3). Frecvent
în construcţiile moderne, este în realitate
r Astuparea fisurilor
Dacă betonul este incorect realizat,
el poate crăpa. Fisuri importante apar
astfel pe alocuri, iar lăţimile de mai
mulţi milimetri indică o deficienţă
internă a betonului, putându-se ajunge
la coroziunea armăturii, lucru care
trebuie evitat. Aceste fisuri trebuie
astupate cu alte produse decât cele
tradiţionale. Este preferabil săfolosiţi
chituri sintetice, care aderă perfect la
beton şi conservă o anume elasticitate
chiar şi după uscare. Dacă fisura are
tendinţa de mărire sau micşorare,
chitul se adaptează variaţiilor
şi suprafaţa rămâne astupată
(-> P. 133).
 p l a f o a n e 245

fata inferioară a plăcii de la etaj. Betonul

TREI TIPURI DE PLAFOANE
este fie turnat, fie din plăci prefabricate.
Plafon suspendat. Aşa-numitul „plafon
fals". Construit la o anumită distanţă sub
planşeu, este alcătuit în general dintr-un
schelet metalic fixat la intervale regulate
prin suspante şi acoperit cu materiale
uşoare, plăci sau panouri fixe ori amovibile,
din ipsos, gips-carton, plăci minerale amo-
vibile etc.
Plafon flotant. Realizat pe o armătură ori-
zontală autoportantă, care este fixată în 1. Structură de planşeu vechi: plafonul din ipsos proiectat sefixează pe
rabiţ. Parchetul clasic de la etajul superior este bătut in cuie pe traverse
consolă pe toţi pereţii, pe perimetrul
Ipsosul dintre bârne are rolul de a rigidiza ansamblul înainte
încăperii, fără să fie nicăieri solidară cu de montarea parchetului.
planşeul superior. Poate fi de asemenea o
ţesătură întinsă între pereţi.
LIFT plutură grindă metalică
de teracotă cu profil 1
înainte de renovarea
plafonului
Plafoane vechi. Uneori, partea superioară a [jggfltf J Jtf L J1 J t I l L J

locuinţei nu este ocupată (de exemplu,

podurile) şi nu există planşeu.
Grinzile sunt menţinute laolaltă numai plafon de ipsos
de tencuiala de ipsos, armată de plasă
sau de şipci din lemn. De aceea nu este
recomandabil să umblaţi prin podunle
2. Plafonul de umplutură: plafonul are umplutură de teracotă
caselor vechi, dacă nu vreţi să străpungeţi introdusă între grinzile metalice. Ansamblul este acoperit în partea
plafonul! inferioara cu un strat de ipsos
înainte de a începe reparaţiile, consultaţi
un arhitect deoarece lucrările ce trebuie
dală de beton dală de beton
efectuate sunt adesea scumpe şi uneori cu corpul izolante • monolit
periculoase.
! 1 1
Plafoane recente. în majoritatea cazurilor,
sunt plăci de beton, groase de ] 5 - 2 0 cm, ale
căror feţe inferioare, dublate de un strat de
ipsos, joacă rolul de plafon.
Uneori, nu există nici această tencuială, ci
vopseaua este aplicată direct pe beton.
Repararea se efectuează în principal cu
vopsea.
Betonul fiind mai puţin predispus la fisurare 3. Plafon din betan. fn stânga, betonul plăcii a fost turnat, obţinând
decât plafoanele din ipsos, pregătirea este spaţii în care sunt introduse umpluturi izolante. Ansamblul este
mai rapidă, fiindcă sunt mai puţine defecte acoperit cu un strat de ipsos proieăat sau cu o placă de gips-carton.
fn dreapta, placa de beton este beton monolit. Faţa inferioară slujeşte
de reparat. •
ca plafon şi poate sau nu sâfie acoperită cu un strat de ipsos,
fn unele cazuri, betonul este pur şi simplu vopsit
246 APLICAREA ACOPERIRILOR PE PLAFOANE SI
i PEREŢI
i
Pregătirea plafonului
E3
entru a reuşi decorarea plafonului,
acesta trebuie pregătit pentru a primi
bandă de îmbinare
- şpaclu
acoperirea pe care aţi ales-o (vopsea, lac, dale
- şpaclu pentru finisaj etc.). In toate cazurile, indiferent că este
vorba despre beton sau despre plăci de ipsos,
suportul trebuie să fie solid, neted, sănătos,
curat şi uscat.
Pentru a lucra în siguranţă, pregătiţi un eşa-
fodaj stabil cu două-trei capre şi o scândură
solidă pe care să vă puteţi deplasa. Pentru a
nu obosi, capul trebuie să fie la 15 cm de
plafon.
Spălarea cu leşie
Periaţi plafonul şi aspiraţi colturile, mai ales
în preajma caloriferelor, unde urmele sunt
RANFORSAREA REPARAŢIILOR CU BENZI DE ÎMBINARE
şpaclu
Râcâiţi fisura. Folosiţi o lamă metalică
pentru ca să cadă toate particulele
neaderente.
Fixaţi peste fisură o bandă de îmbi-
nare. Aplicaţi cu şpaclul un strat de chit şi,
fără să mai aşteptaţi, lipiţi deasupra o
bandă de îmbinare care să acopere şi să depă-
şească fisura cu câţiva centimetri.
întotdeauna mai evidente. Dacă plafonul este
foarte murdar, este mai bine să-1 spălaţi cu un
burete muiat în leşie, apoi să-1 clătiţi cu apă
curată. Utilizând apă caldă, acceleraţi efectul
curăţării.
- Dacă plafonul nu este foarte murdar, nu
folosiţi leşie, ci numai apă.
• Umeziţi cu apă curată şi lăsaţi să se
înmoaie, dar nu foarte mult timp.
• Curăţaţi cu buretele, frecând energic şi
având grijă să nu atacaţi ipsosul.
• Clătiţi cu atenţie.
- Dacă este un plafon de ipsos neacoperit,
trebuie să-1 frecaţi uscat. Leşia înmoaie
ipsosul şi uneori sunt necesare multe ore de
uscare, înainte de a putea zugrăvi.
Astupaţi fisura cu chit. Lăsaţi să se
usuce si să se întărească.
Neteziţi banda de îmbinare. Treceţi cu
şpaclul peste banda de îmbinare astfel
încât chitul, încă maleabil, să treacă prin
materialul benzii. Neteziţi pe toată lungimea si
lăsaţi să se usuce.

ATENŢIE: Diluantii utilizaţi pentru
dezlipirea tapetelor pot fi folosiţi şi la înde-
părtarea altor spoieli care acoperă unele
plafoane.
Repararea suprafeţei
Fisurile şi găurile trebuie răzuite cu o lamă
metalică (şpaclu) pentru a îndepărta complet
părţile puţin aderente sau scorojite.
Utilizaţi după aceea un chit de astupare
pentru cavităţile profunde (peste 5 mm). Pe
de altă parte, un chit simplu poate fi suficient
pentru a ascunde defectele mai mici, ca solzii
de vopsea.
Pentru astuparea fisurilor mai pronunţate,
care au tendinţa de a reapărea la scurt timp
după astupare, este recomandabil să
ranforsaţi reparaţia cu o bandă de îmbinare
(-» SECVENŢĂ).
Aceasta este similară unui bandaj din ţesătură
de fibre de sticlă, utilizat pentru „armarea"
marginilor unei fisuri.
Astupare:
• Pentru o lucrare îngrijită, folosiţi un şpaclu
pentru a împinge chitul de umplere în fun-
dul cavităţii.
Dacă aceasta este foarte profundă (câţiva
centimetri), repetaţi operaţiunea. Lăsaţi chi-
tul să se usuce şi să se întărească.
• Astupaţi restul cavităţii.
• Neteziţi grosier suprafaţa utilizând şpaclul.
strat
de chit
Aplicaţi un strat de chit de finisare.
Şlefuiţi uşor suprafaţa, apoi aplicaţi un
strat de mortar pe o lăţime dublă faţă de a
benzii de îmbinare, pentru mascarea completă a
reparaţiei. Acest ultim strat de finisaj atenuează
adaosurile.
p l a f o a n e 246
Plăci de ipsos
de tip gips-carton
Plăcile de ipsos mari utilizate în mod
curent pentru dublarea plafoanelor
sunt stratificări de tipul
„carton-ipsos-carton". Această
conformaţie protejează miezul subţire
de ipsos care este casant la cele mai
mici şocuri. Din acest motiv, procedaţi
cu atenţie atunci când dezlipiţi
un tapet de pe o placă de acest tip.
Dacă utilizaţi vapori de apă, procedaţi
cu zgârcenie. Tapetul trebuie dezlipit
fără a deteriora cartonul plăcii.
Lucraţi cu delicateţe, mai ales dacă
tapetul este lipit direct pe carton,
fără o pregătire prealabilă a suprafeţei.
Este unul dintre cazurile în care poate fi
necesar să renunţaţi la dezlipire.
Dacă este posibil, preferaţi soluţia
vopsirii, a lipirii unei acoperiri noi
peste cea veche, sau montaţi
un plafon fals.
• Lăsaţi din nou să se usuce şi să se
întâreasca.
• Şlefuiţi suprafaţa cu glaspapir fin
• Terminaţi reparaţia, aplicând un strat sub-
ţire de chit special.
• înainte de a se usca, neteziţi cu un şpaclu
pentru finisaj pe o suprafaţă care să depă-
şească mult lăţimea benzii de îmbinare.
& ATENŢIE: Dacă suprafaţa se află într-o
stare atât de proastă încât simpla astupare a
fisunlor nu permite pregătirea pentru
zugrăvire poate fi necesar să dublau plafonul
(-» P. 250). •
248
iAPLICAREA
i ACOPERIRILOR PE PLAFOANE SI PEREŢI
Zugrăvirea plafonului
upă ce plafonul este curăţat şi fisurile
sunt astupate, este necesară o etapă
pregătitoare a zugrăvirii. In general, aceasta
constă din aplicarea unui strat de grund sau
a unei vopsele de finisare diluate.
Substrat
Grund. Dacă trebuie să zugrăviţi un plafon de
ipsos brut, nu uitaţi să-1 „hrăniţi" cu un prim
strat de grund, care îi va atenua porozitatea.
Acest prim strat aplicat pe ipsos poate fi o
compoziţie specială, mai fluidă şi mai puţin
scumpă decât vopselele de finisare.
Vopsea de finisare modificată. Se poate
utiliza şi vopseaua de finisare, la care adău-
gaţi, după caz, apă sau white-spirit, pentru a
fi mai uşor de aplicat In acest caz, diluaţi o
cantitate mică de vopsea doar atât cât să
aplicaţi primul strat. Este inutil să diluaţi şi
restul.
întăritori. Puteţi găsi de asemenea produse
specifice, cum sunt întăritorii, care, aplicaţi ca
substrat, blochează porozitatea ipsosului,
ceea ce duce la o economie a consumului
vopselei de finisare.
Dacă plafonul a fost deja zugrăvit, nu mai
este necesar să preparaţi un grund fluid.
E suficient să adăugaţi 3 - 4 % solvent pentru
ca vopseaua să nu fie prea vâscoasă la
întindere. Bineînţeles, diluarea primului
strat vă obligă să aplicaţi un al doilea strat
pentru a asigura o putere de acoperire
corectă.
Atenţie la pete. Dacă petele persistă după
aplicarea substratului, badijonaţi-le cu
şelac. Acest produs incolor va evita
reapariţia lor prin stratul de vopsea de
finisare.
1. Lucraţi prin pătrate
succesive si alăturate,
cu latura de 50-60 cm, şi
deplasaţi întotdeauna
trafoletul in acelaşi sens.
Avansaţi in direcţia sursei de
lumină (fereastra). Aveţi grijă
la racordările dintre pereţi
şi plafon, unde aplicaţi
vopseaua cu pensula.
 p l a f o a n e 248

Zugrăvire
începeţi de la o îmbinare între plafon şi pe-
rete, din partea opusă ferestrei (-* DESENUL 1).
Cu o pensulă sau trafalet, aplicaţi vopseaua
pe o fâşie lată de 4 - 5 cm (-* SECVENŢĂ). Dacă
renovarea încăperii componă în egală
măsură şi refacerea pereţilor, puteti trece cu
pensula si în partea de sus a acestora
Procedaţi în felul următor:
• Lucraţi prin pătrate succesive. Juxtapuneţi
pătratele pentru a forma benzi man pe toată
lungimea încăperii.
• Avansaţi spre fereastră. Evitaţi să reveniţi
spre înapoi pentru a netezi o suprafaţă mare
dintr-o singură trecere. De exemplu, atunci
când vopsiţi pătratul 6 nu treceti peste
suprafaţa pătratului 1, deoarece riscaţi să
dezlipiţi vopseaua care a început să se
usuce.
• După ce plafonul a fost acoperit cu primul
strat, respectaţi cu stricteţe timpul de uscare
preconizat de fabricant. Măriţi timpul dacă
vopseaua a fost foarte diluată.
• După uscarea completă, verificaţi cu
atenţie suprafaţa: puteţi descoperi erori,
lipsă de vopsea sau marmorări produse
ocazional de oprirea bruscă a trafaletului la
schimbarea sensului rulării. Aceste detalii
vă vor determina să vă modificaţi stilul de
Plafoane foarte murdare
Dacă zugrăveala veche a plafonului este foarte murdară:
- Curăţaţi-o cu o soluţie de leşie foarte concentrată, apoi
clătiţi cu apă curată. Purtaţi mănuşi de cauciuc şi ochelari
de protecţie.
- Lăsaţi să se usuce mai multe ore pentru ca suprafaţa
să piardă toată umezeala.
- Aplicaţi un prim strat de vopsea nediluată. Utilizaţi
de exemplu o vopsea cu putere mare de acoperire,
care duce la dispariţia micilor defecte pe care nu
le-a îndepărtat spălarea.
zugrăvire la aplicarea celui de-al doilea
strat.
• Aplicaţi al doilea strat de vopsea la fel ca pe
primul, dar acum sensul trecerii trafaletului
va li perpendicular pe cel anterior. Pentru
finisare, neteziti spre lumină fară a pune
vopsea pe trafalet.
ATENŢIE: Vopselele şi mortarele cu o
proporţie mare de răşini sintetice formează
acoperiri uşor flexibile, care maschează
perfect defectele minore şi nu se cojesc la cea
mai mică fisurare. •

ZUGRĂVIREA PLAFOANELOR

B începeţi cu cornişele. Cu o

pensulă, zugrăviţi întregul peri-

metru al îmbinăm dintre plafon
Continuaţi cu trafaletul.
Descrieţi fâşii late pe toată
lungimea încăperii şi avansaţi
spre peretele pe care se află fereastra,
evitând să reveniţi.
I Aplicaţi al doilea strat. După
uscarea primului strat, aplicaţi-l
pe al doilea, deplasând trafa-
letul perpendicular pe sensul anterior.
Terminaţi, netezind înspre lumină.
şi pereţi, unde nu încape trafaletul.
250 APLICAREA ACOPERIRILOR PE PLAFOANE SI
i i PEREŢI
Dublarea plafonului
D acă plafonul se află într-o stare prea
proastă pentru a fi renovat prin
chituire si zugrăvire, trebuie să luaţi în calcul
soluţia dublării sale Metoda constă fie în
acoperirea întregii suprafeţe cu un material
nou, fie din construirea altui plafon imediat
sub cel vechi, ceea ce necesită instalarea de
tiranţi. Există diverse posibilităţi: plăci de
ipsos, dale din lemn, plută sau matenal
plastic ori folii de PVC. Puteţi profita de
această renovare pentru a decora plafonul cu
rozete, muluri sau cornişe, care pot avea de
asemenea şi un rol practic, camuflând
cablunle electrice şi alte accesoni inestetice
MONTAREA SCHELETULUI
Determinaţi înălţimea noului plafon. în
funcţie de lungimea tiranţilor, el se va afla
la 2-20 cm de vechiul plafon. Ţineţi cont
de înălţimea dintre pardoseală si plafon.
Instalaţi şinele. Profilurile metalice ce
slujesc ca schelet al plafonului sunt prinse
pe capetele tiranţilor.
Plăci de ipsos
Plăcile de ipsos de tip gips-carton pot
sluji la camuflarea unei suprafeţe degra-
date şi în acelaşi timp la construirea unui
plafon nou imediat sub cel vechi. în acest
scop S E C V E N Ţ Ă p. 251), realizaţi un
schelet metalic, suspendat de plafonul
existent, pe care vor fi fixate plăcile de
gips-carton
Indiferent de materialul plafonului (ipsos,
lemn, beton, teracotă, metal etc.), veţi găsi
tiranţi adecvate de lungimi diferite, care vă
vor permite să ancoraţi noul schelet la
înălţimea dorită.
izolant
I Plasaţi un material izolant. La tiranţii de
lungimi mari, straturile de izolant sunt
prinse şi menţinute înainte de montarea
şinelor.
Racordaţi şinele între ele. în acest scop,
utilizaţi edise care glisează şi permit asam-
blarea profilelor.
 plafoane 251

Plăcile pentru plafoane

Izolatoare şi decorative, plăcile pentru
plafoane permit în aceeaşi măsură rectificarea
neregularităţilor şi refacerea plafoanelor foarte
deteriorate. Există dale din diverse matenale:
lemn, plută, material plastic (polistiren
expandat, termoformate etc.).
Plafonul trebuie să fie curat şi uscat. In caz
contrar, pregătiţi-1.
Calcularea numărului de plăci. împărţiţi
suprafaţa plafonului Oucraţi cu suprafaţa
pardoselii, care este egală cu a plafonului) la
suprafaţa unei plăci. Consideraţi suprafaţa
plăcii ceva mai mare pentru a compensa
erorile de tăiere Majoritatea plăcilor sunt
pătrate cu latura de 3 0 - 5 0 cm.

Plafon ogival realizat din

MONTAREA PLĂCILOR DE GIPS-CARTON plăci de ipsos acoperite
cu mortarfin.

1 Fixaţi cei patru tiranţi în colţurile Plasaţi tiranţii intermediari. Deplasaţi

• 1 plafonului. întindeţi o sfoară între ei sfoara pentru a-i spaţia la 60 cm. Montaţi
• • pentru a materializa planul viitorului profilele, prinzându-le pe capetele tiranţilor.

Introduceţi materialul izolant. Dacă

acesta este din plăci, fixaţi-l cu tiranţii
înainte de a monta şinele.
2521 APLICAREA ACOPERIRILOR PE PLAFOANE Şl PEREŢI

Pentru uşurarea muncii, puteti crea o
machetă detaliată, care vă va permite să
determinaţi poziţia şi numărul plăcilor ce
trebuie cumpărate.
Dacă intenţionaţi să vopsiţi plăcile, faceţi-o
înainte de montare deoarece este mai simplu.
Alegeţi o vopsea pe bază de apă.
Montare.
y Trasaţi cele două diagonale ale plafonului şi
cele două axe perpendiculare care trec prin
centru (-» DESENUL A).
y Aplicaţi adeziv pe dosul plăcilor DESENUL B).
y Plasaţi prima placă în unul dintre unghiurile
de intersecţie a axelor.
y Apăsaţi si neteziri cu mâna pentru a repar-
tiza adezivul pe toată suprafaţa plăcu
y Lucraţi din aproape în aproape, alăturând
plăcile.
MONTAREA PLĂCILOR PENTRU PLAFOANE
- 3 5 Rezultatul este spectaculos şi adesea
2 1 4 6
7 8
•
9
y înlăturări urmele de adeziv ştergând cu apă
înainte de a se usca.
Finisările. Efectuaţi decupanle necesare (pe
perimetrul plafonului, în jurul ţevilor etc.):
y Aşezaţi placa pe o masă, cu dosul în sus şi
tăiaţi cu un cutter şi o riglă metalică.
y Aplicaţi adeziv şi montaţi.
Pentru mascarea imperfecţiunilor, este reco-
mandabil să lipiţi pe tot penmetrul plafo-
nului o cornişă din polistiren. •
Plafon tensionat
Metoda constă din tensionarea unei
folii de PVC, fixate între cei patru pereţi
ai unei încăperi, pentru a ascunde
plafonul existent, fără să-1 atingă.
Plafonul tensionat prezintă o suprafaţă
perfect netedă, disponibilă în 140 de
culori mate, satinate sau lucioase.
mai atrăgător decât vopseaua lăcuită.
Montarea necesită intervenţia unui
specialist: folia de PVC trebuie
executată conform măsurătorii şi
încălzită la 4o°C înainte de montare,
pentru a obţine ofinisare ireproşabilă.

- începeţi montajul din centrul plafonului şi lucraţi pe zone, plasand

plăcile una lângă cealaltă. Pentru a găsi centrul plafonului, trasaţi i cele
două diagonale. La intersecţia lor, trasaţi alte două drepte perpendiculare
reciproc pentru a ghida plasarea primelor plăci (-> DESENUL A).
- Lipiţi plăcile cu adeziv-mastic, depus in grămăjoare (vezi desenul B).
- Apăsaţi fiecare placă pentru a repartiza adezivul. Puneţi mai întâi plăcile
întregi (vezi desenul C). La sfârsit, tăiaţi şi lipiţi plăcile de la margini.
 plafoane

Cornişe, muluri (scafe), rozete

ovezi ale unor finisări de calitate,
D aceste accesorii decorative conferă
încăperilor o eleganţă în stilul vechilor
reşedinţe şi se împacă bine cu „ngiditatea"
volumelor mai mici.
Comisele asigură legătura între pereţi şi
plafon; făcute din ipsos, ele permit mai ales
disimularea trecerilor eventualelor ţevi şi con-
ducte. Cornişele şi celelalte elemente deco-
rative pot fi nu numai din ipsos, ci şi din
polistiren extrudat şi din poliuretan extrudat.
Cele din urmă au proeminenţe de o mare
fineţe, comparabile cu ale elementelor din
ipsos.

Ipsos ş! materiale sintetice

Amatorii sunt sfătuiţi să folosească accesorii
de bază sintetice deoarece manipularea
elementelor din ipsos prezintă frecvent difi-
cultăţi reale, iar montarea necesită echipa-
ment special.
Ipsosul ornamental este greu şi fragil şi,
din acest motiv, rezervat de preferinţă
specialiştilor
De altfel, este dificil de procurat şi relativ
scump. Pe de altă pane, folosirea accesoriilor
sintence oferă mai multe avantaje: sunt mai
ieftine şi montarea lor este mai puţin delicată.
Singurul lor inconvenient este flexibilitatea
mai redusă decât a ipsosului, atunci când
suprafaţa prezintă neregularităţi importante.
Acest defect se rezolvă însă prin şlefuire sau
prin astupare cu mortar special.

Cornişe false
Servesc la ascunderea defectelor colţurilor plafonului, firelor şi cablurilor electrice, ca şi la camuflarea
corpurilor de iluminat.

Lipită sub plafon, corniţa ascunde Asociată cu două muluri de lemn, Fixată pe o mulură din lemn, la distanţă
un cablu electric. cornişa maschează conductele de de plafon, cornişa asigură iluminatul
încălzire centrală. indirect
254 APLICAREA ACOPERIRILOR PE PLAFOANE SI PEREŢI
Tăierea mulurilor pentru colţuri, cu ajutorul ghidajului:
- colţuri cu văiful spre interior: poziţiile A şi B
- colţuri cu văiful spre exterior: poziţiile C şi D.
Unelte pentru montare
Aplicarea se efectuează prin lipire (-» SEC-
VENŢA) şi necesită scule specifice: ferestrău de
mână cu dinţi fini, sfoară cu pulbere colorată,
echer reglabil şi ghidaj de tăiere special
pentru cornişe, necesar tăierii după unghiu-
rile dorite în sensul corect.
Orientaţi ghidajul astfel încât să aveţi în faţă
deschiderea V-ului inversat format de cele
două tăieturi. Dacă însă colţurile încăperii nu
sunt drepte, aveţi nevoie de un ghidaj de
tăiere cu înclinare reglabilă, profesionist.
MONTAREA CORNIŞELOR PENTRU PLAFON
Trasaţi poziţia cornişei pe După ce aţi întins adeziv pe
pereţi, în jurul încăperii, cu dosul mulurilor, aplicaţi-le
ajutorul sforii cu pulbere. imediat sub plafon, aliniindu-le
după urma trasată.
Tăierea colţurilor
Colţuri cu vârful spre interior. Pentru a tăia
muluri pentru colţuri cu vârful spre interior,
folosiţi ghidajul de tăiere, plasând mulurile
în sensul precizat de desenele A şi B.
Colţuri cu vârful spre exterior. Pentru a tăia
muluri pentru colţuri cu vârful spre exterior,
folosiţi ghidajul de tăiere, plasând mulurile la
extremităţile sale, fără a trece prin centru, ca
în desenele C şi D.
Lipire
Achiziţionaţi un cartuş de adeziv adaptat
naturii cornişei.
y Mai întâi, treceţi cu un burete umed peste
suprafaţa pe care o veţi lipi.
y înainte de lipire, verificaţi ca mulura să se
potrivească pe perete.
y Aliniaţi mulajul pe reperul pe care l-aţi
trasat. Apăsaţi bine pentru ca să iasa excesul
de adeziv.
y Racordaţi mulurile, dacă ele trebuie să se
continue.
y Cu un şpaclu, înlăturaţi excesul de adeziv.
După aceea, ştergeţi cu buretele umed.
y Cât timp se usucă adezivul (24 ore), puteţi
să vopsiţi mulurile nou montate. •
)
Fixaţi cornişele cap la cap.
Lipiţi extremitatile pe măsură
ce lucraţi. Umpleţi îmbinările cu
adeziv.

Pregătirea pereţilor
în constructii vechi f
0 a casele vechi, zidurile erau construite
din pietre sau din cărămizi pline, iar
pereni despărţitori din cărămizi cu goluri.
Zidurile şi pereţii interiori se acopereau cu un
strat de mortar proiectat şi netezit, iar o
acoperire (vopsea sau tapet) asigura deco-
rarea. Pentru a efectua o renovare corectă,
trebuie să aveţi suprafeţe curate, plane şi
sănătoase.
Tipuri de ziduri
Pentru a şti dacă aveţi de a face cu un zid sau
cu un perete despărţitor, ciocăniţi-1 ca să
vedeţi dacă sună a plin sau a gol. Nu există
riscuri de confuzii.
Ziduri interioare sau despărţitoare. într-o
locuinţă, se disting zidurile de susţinere,
faţada şi zidurile despărţitoare. Cele dintâi
au rol portant, deoarece servesc la sus-
ţinerea planseelor şi plafoanelor. Nu le
p r e g ă t i r e a p e r e ţ i l o r 254
puteţi nici găuri, nici subţia fără să
consultaţi un specialist competent în
construcţii.
Pereţi despărţitori. Toţi pereţii din
interiorul unei locuinţe sunt despărţiton
cu excepţia zidurilor portante. Peretele
vertical este o modalitate de separare, mai
mult sau mai puţin groasă ( 5 - 1 0 cm), între
două încăperi. Indiferent dacă este
construit din cărămidă, plăci de ipsos,
panouri de prefabricate sau de fibre, el nu
contribuie la stabilitatea generală a
construcţiei.
Un perete despărţitor de calitate trebuie să fie
subţire (ca să nu ocupe din suprafaţa
locuibilă), fonoizolant (pentru a izola fonic
încăperile între ele) şi suficient de rezistent
pentru a susţine etajere şi elemente
suspendate. Frecvent, el are o acoperire
decorativă.
256 APLICAREA ACOPERIRILOR PE PLAFOANE SI
i
PEREŢI
i

îndepărtarea tapetului de hârtie

In general, suprapunerea a două tapete nu
este recomandată. Adesea este preferabil să
dezlipiţi vechiul tapet şi pentru aceasta pot fi
utilizate mai multe metode.
Maşina de dezlipit cu abur. Branşată la priza
de curent electric sau alimentată cu gaz
butan, ea furnizează continuu vapori de apă
(-» IMAGINEA 1). Acest echipament indispen-
sabil pentru tratarea suprafeţelor mari se
închiriază sau se poate împrumuta de la
magazinele care vând tapete.
Este suficient să aplicaţi talpa perforată pe
tapet pentru ca vaporii de apă să reactiveze
adezivul şi să dezlipească tapetul care se
desface fără greutate (-» SECVENŢĂ). Fără a mai
aştepta, puteţi să râcâiţi cu un şpaclu bucăţile
de tapet care rămân lipite. După aceea lăsaţi
să se usuce tencuiala curăţată şi aplicaţi un
întăritor sau un strat de adeziv, pentru a
anula porozitatea peretelui.
• Avantaj: operaţiunea se efectuează rapid
pentru aproape toate tipurile de tapet
(maşina serveşte în aceeaşi măsură şi la
dezlipirea ţesăturilor sintetice).
• Inconvenient: operaţiunea degajă o can-
titate mare de umiditate, care afectează
1. Folosirea maşinii cu vapori este indispensabilă dacă suprafeţele sunt mari. tencuiala şi necesită respectarea unui timp de

DEZLIPIREA CU ABUR A TAPETULUI

D Aplicaţi talpa maşinii la baza

fâşiei. Menţineţi-o timp sufi-
cient pentru ca vaporii să îmbi-
be hârtia.
începeţi să îndepărtaţi tape-
tul. Mutaţi talpa deasupra
părţii îmbibate şi desfaceţi
baza, introducând o lamă sub tapet.
| Dezlipiţi tapetul, fâşie cu
K j fâşie. Procedaţi de jos în sus,
• • căutând să nu zgâriaţi cu lama
tencuiala fragilizată de vapori.
 p r e g ă t i r e a p e r erţ i l o r

uscare înainte de aplicarea altui tapet sau

zugrăveli. Tapete detaşabile
Pe de altă pane, unele tapete foarte vechi au Sunt acoperiri de calitate superioară, la care desenul
impnmeuri cu culon pe bază de anilină. este imprimat pe un strat dublu de hârtie.
Vaporii de apă care dezlipesc tapetul dizolvă Pentru înlăturare, ajunge să trageţi de un colţ alfeţei
şi culorile, care pot afecta mediul într-un cu desen şi tapetul se desface în două: stratul cu desen
mod ireversibil. este îndepărtat, iar celălalt rămâne lipit pe perete,
Produse de dizolvare. Diluate cu apă, aceste gata să primească alt tapet sau altă acoperire.
produse formează soluţii cu mare putere de
înmuiere, care permit dizolvarea adezivului la
trecerea prin tapet.
Produsele se aplică cu buretele sau cu
trafaletul pe toată suprafaţa tapetului, ATENŢIE: Pentru tapetele lavabile
(bucătărie, baie etc.) acoperite cu un strat
protector de PVC, produsele dizolvante nu
au nici un efect. Râcâiţi suportul cu o perie
metalică sau cu un rulou cu ţinte (-> IMAGI-
NEA 2), pentru ca produsul să pătrundă sub
stratul etanş. Procedaţi la fel chiar dacă
utilizaţi o maşină cu abur pentru dezlipirea
unei acoperiri lavabile.
Pe uscat. Dacă a fost montat cu decenii în
urmă, chiar şi cu un clei foarte fluid, tapetul
se dezlipeşte fără mari dificultăţi. Este
suficient să introduceţi un cuţit dedesubtul
său şi să trageţi pentru ca partea cea mai
mare a fâşiei să se desfacă de pe perete
înarmaţi-vă cu răbdare şi continuaţi
dezlipirea, ajutându-vă de un instrument plat
şi uşor tăietor, de exemplu şpaclul de zidar.

Acoperiri pentru vopsea

2. Ruloul cu ţinte perforează tapetul lavabil
sau semilavabil, pentru a permite vaporilor
ori produselor dizolvante să impregneze substratul.
respectând după aceea un timp de acţionare
variabil, înainte de a putea desface uşor
tapetul de pe perete.
• Avantaj: produse mai ieftine, întrebuinţare
simplă.
• Inconvenient: umezeala peretelui şi bucăţe-
le de tapet înmuiat, care pot murdări
pardoseala.
Există tapete şi ţesături concepute special pentru a fi
vopsite. în majoritate, sunt acoperiri din PVC, neţesute,
sau polipropilene albe, care se vând sub formă de rulouri,
se lipesc ca tapetul şi sunt destinate acoperirii cu vopsea.
Mai multe avantaje pledează în favoarea acestui
procedeu, deoarece simplifică pregătirea pereţilor.
Astfel, pe un peretefisurat, lipirea unei acoperiri neţesute
camuflează toate micile imperfecţiuni şi poate suprima
tencuirea şi netezirea suportului, adesea migăloase.
Aplicarea tapetului alb ascunde numeroasele defecte,
iar vopsirea poate fl imediată sau, dimpotrivă, amânată
cu mai multe luni, peretele fiind tapisat.
258 APLICAREA ACOPERIRILOR PE PLAFOANE SI
i
PEREŢI
i
• Avantaj: absenţa oricărei umidităţi pe
tencuială, pe care se poate monta imediat
noua acoperire.
• Inconvenient: operaţiunea poate fi lungă şi
minuţioasă.
Spălarea zugrăvelii
Pentru a spăla zugrăvelile vechi, folosiţi leşie
diluată în apă caldă.
- Diluaţi leşia în funcţie de gradul de
murdărire a suprafeţei ce trebuie curăţate. O
soluţie de 50 g de leşie la 11 de apă poate fi
utilă pentru majoritatea curăţărilor. Dacă
zugrăveala este foarte veche şi murdară,
dublaţi doza.
— Acoperiri pardoseala cu o prelată pentru a
nu se păta.
- Spălaţi începând de la baza peretelui şi
avansaţi treptat spre plafon, pentru a evita
formarea şiroaielor de leşie, care, ulterior,
sunt foarte greu de înlăturat.
- Nu uitaţi să purtaţi mănuşi de protecţie.
— Folosiţi un burete natural mare ca pe o
perie pentru a curăţa reliefurile (muluri,
cornişe etc.). O perie cu fire dure poate fi de
asemenea utilă pentru curăţarea părţilor
decojite.
— Nu spălaţi toţi pereţii simultan. Lucraţi pe
suprafeţe mici şi opriţi frecatul pentru a clăti
cu apă curată.
Leşie pe bază de răşină de pin
Dozaje recomandate:
- Curăţarea vopselelor pe bază de apă: s g/litru.
- Curăţarea suprafeţelor grase: io g/litru.
- întreţinerea curentă: 20 g/litru.
- Spălarea zugrăvelii: 50 g/litru.
- Spălarea zugrăveliifoarte murdare: 100 g/litru.
5g=i linguriţă
Sog = 3 linguri
100 g = 1 pahar
Avantajul leşiei este că nu face spumă şi nu conţine fosfaţi.
Lipsită de coloranţi, ea este biodegradabilă în proporţie
de 90%.
— Nu lăsaţi soluţia de cui tare să se usuce pe
perete. Treptat, clătiţi cu apă curată pentru a
înlătura toate urmele de produse de spălare
ce pot afecta aplicarea noii zugrăveli.
— La sfârşit, rectificaţi porozitatea ipsosului.
Varul se spală cu apă curată sau cu un
produs dizolvant.
— După uscarea completă a suprafeţei, apli-
caţi un întăritor pentru a neutraliza porozi-
tatea ipsosului.
Pregătirea şi repararea lemnăriei
Indiferent dacă este vorba despre lemnăriile
uşilor, ferestrelor, plintelor sau lambriurilor,
lemnul, care este un material de calitate, dar
fragil, trebuie pregătit cu grijă înainte de
primirea unei acoperiri, mai ales a vopse elor
Dacă lemnul este vopsit şi vopseaua se află
în stare bună:
> Spălaţi cu leşie (porniţi de jos în sus, nu
invers).
y Clătiţi cu apă curată.
y Astupaţi fisurile şi găurile cu chit de lemn.
y La sfârşit, efectuaţi o şlefuire uşoară cu un
abraziv extrafin.
Dacă vopseaua este scorojită:
> Decapaţi-o. Folosiţi mai întâi o soluţie de
leşie foarte concentrată, pentru a înlătura
toate părţile scorojite.
t Clătiţi, apoi ştergeţi suprafaţa, pentru ca
lemnul să nu absoarbă prea multă umezeala
Dacă spălarea nu este suficientă pentru
obţinerea unei suprafeţe curate şi netede,
utilizaţi un decapant chimic.
> Clătiţi cu apă caldă.
> Lăsaţi să se usuce complet şi tratau uşa,
fereastra sau mulura ca pe lemn nou.
> Acoperiţi cu chit capetele şuruburilor sau
cuielor afundate în lemn.
t Şlefuiţi, apoi aplicaţi un substrat sau un
produs pentru astuparea porilor, care
împiedică pătrunderea vopselei în porii
lemnului.
^ ATENŢIE: Pe mulurile cu suprafaţă
reliefată care nu pot fi tratate cu şpaclul,
folosiţi un mortar semilichid, aplicat cu

pensula. Lăsan să se usuce şi şlefuiri pentru a
obţine o suprafaţă perfect netedă, gata pentru
primirea unei vopsele-lac.
Astuparea găurilor
şi fisurilor
Găuri sau crăpături de mici dimensiuni.
Găsiţi produse gata pentru utilizare (în tuburi
sau flacoane), frecvent pe bază de gel de
celuloză, a cărui compoziţie permite astu-
parea cavitatilor provocate de contractarea
din timpul uscăni.
y Curăţaţi fisura de praf; este inutil s-o
umeziţi pentru a obţine aderenţa produsului.
ASTUPAREA FISURILOR
prelungirea
pervazului
sub tencuială
cadru
din lemn
Curăţaţi fisura. Cu un răzuitor, deschideţi
marginile fisurii pentru a ajunge la ten-
cuiala sănătoasă. Cu o pensulă, curăţaţi
interiorul de praf.
bandă
de îmbinare
Acoperiţi ansamblul cu mortar de fini-
sare. După aceea, aplicaţi banda de îmbi-
• • nare fără să mai aşteptaţi. Neteziţi
suprafaţa cu şpaclul pentru ca mortarul să treacă
prin ochiurile benzii. Lăsaţi să se usuce.
pregătirea p e r e ţ i l o r 259
y Ţineţi şpaclul perpendicular pe direcţia
fisurii şi introduceţi produsul în
- bandă de îmbinare
profunzime. - şpaclu lat
y Neteziri suprafaţa pentru a înlătura exce- - şpaclu
dentul şi lăsaţi să se usuce. răzuitor
Fisuri importante. Sunt fisunle situate în
dreptul uşilor, în prelungirea lemnăriei,
care au tendinţa de a reapărea periodic. In
construcţiile vechi, aceste fisuri sunt foar-
te frecvente; cadrele de lemn se prelun-
gesc până la plafon şi determină căderea
tencuielii care le acoperă. Consolidaţi
astupările cu bandă de îmbinare (-> SEC-
V E N Ţ Ă P. 2 5 9 ) .
chit
de astupare
şpaclu
Astupaţi fisura. Folosiţi un chit de astu-
pare (glet). Lăsaţi să se usuce şi să se
întărească complet înainte de a trece la
operaţiile următoare.
B Aplicaţi un nou strat de mortar. Aplica-
ţi-l pe o lăţime dublă faţă de a benzii,
pentru ca s-o camuflaţi complet fără să
creeze adaosuri. Lăsaţi să se usuce, apoi şlefuiţi
înainte de vopsire.
260 APLICAREA ACOPERIRILOR PE PLAFOANE SI PEREŢIi i

Tencuire-netezire
Dacă suprafaţa ce trebuie zugrăvită nu are
stricăciuni mari, ci mai multe defecte puţin
adânci, este preferabil să efectuaţi refacerea
tencuielii.
Această operaţiune delicată constă în
acoperirea întregii suprafeţe cu un strat
subţire de mortar neted, pe care vopseaua se
va aplica la fel ca pe o oglindă. Este de
asemenea operaţiunea care trebuie neapărat
efectuată, dacă doriţi să aplicaţi lac
strălucitor.
Operaţiunea se efectuează în două etape:
gletuirea şi şlefuirea.
Gletuire. încărcaţi şpaclul cu material pe
2. La tencuire, trageţi lama spre înapoi, reducând
care-1 aplicaţi pe perete (-» I M A G I N E A 1). progresiv unghiul A, depunând astfel mai mult
Trageţi lama în jos şi executaţi o mişcare de sau mai puţin mortar pe perete.
basculare de sus în jos, pentru a depune un
strat subţire şi uniform. Treceţi apoi în stânga
sau în dreapta, decalând de fiecare dată cu o ATENŢIE: Suprafaţa neregulată este
lăţime de lamă (-» DESENUL 2). cauzată de calibrarea necorespunzătoare a
Netezire. Fără a mai aplica mortar, ne- mortarului - fie sub formă de vălurele, fie de
teziţi suprafaţa bizuindu-vă pe flexi- „virgule" lăsate de colţurile şpaclului. •
bilitatea lamei.
Nu modificaţi unghiul dintre sculă şi
perete, care trebuie să fie aproximativ de
45° (-» I M A G I N E A 2). Executaţi mai multe
treceri, pentru a calibra grosimea stratului
de mortar şi a obţine o suprafaţă regulată.

3. La netezire, apelaţi la flexibilitatea lamei pentru

a calibra grosimea mortarului şi decalaţi-vâ
defecare datâ cu o lăţime de lamă.

Pregătirea pereţilor
în constructii recente 9
I n construcţiile recente veţi întâlni în
principal ziduri din beton plin, din
prefabricate de ciment sau din cărămizi cu
alveole multiple Pereţii despărţitori sunt
realizaţi din plăci de ipsos (pline sau cu
alveole) dar, cel mai frecvent, zidurile şi
pereţii despărţitori sunt construiţi din plăci
de gips-carton fixate pe un schelet, pe toată
înălţimea de la pardoseală la plafon.
Pregătirea pereţilor
din plăci de ipsos
Pereţii care trebuie zugrăviţi sau tapisaţi se
pregătesc la fel ca la construcţiile vechi, atât
doar că vă aflaţi în prezenţa unor plăci de
gips-carton. Aceste plăci mari de ipsos
utilizate pentru construirea pereţilor despăr-
ţitori sau pentru placarea zidurilor sunt în
p r e g ă t i r e a p e r e ţ i l o r 260
Măsuri împotriva umidităţii
Evident, este preferabil să trataţi cauzele umidităţii,
în funcţie de diagnostic şi de executarea lucrărilor, există
produse pentru a împiedica dezvoltarea umezelii,
mucegaiului şi igrasiei şi pentru a evita dezlipirea tapetelor
sau umflarea vopselei, totuşi acestea nu tratează cauzele,
ci doar efectele umidităţii.
-Aerisiţi bine încăperea deoarece produsele conţin
solvenţi.
- Curăţaţi peretele cu leşie.
- Periaţi-I pentru a elimina petele.
- Aplicaţi produsul (antiigrasie, antimucegai, fungicide
etc.) cu o pensulă mare sau cu un pulverizator.
- începeţi aplicarea de la baza peretelui.
- Lăsaţi să se usuce cât mai mult timp.
262 APLICAREA ACOPERIRILOR PE PLAFOANE SI PEREŢI
ii

realitate „sandvişuri" de carton ipsos-carton. ştergând imediat porţiunile care vi se par

în ambalajul de carton, stratul subţire de
ipsos (10 mm) crapă la cel mai mic şoc şi de
aceea pregătirea acestui tip de material, altfel
foarte performant necesită unele precauţii.
Placi noi. Aplicaţi un prim strat de zugră-
veală (plăci speciale de ipsos), pentru a
pregăti cartonul care va putea, după aceea, să
accepte finisajul dorit (vopsea, tapet, placare
etc.). Dacă este tapet, îl puteţi demonta cu
uşurinţă atunci când veţi decide să-1
schimbaţi.
Plăci zugrăvite. Spălaţi cu leşie pentru a
înviora culorile. Dacă există porţiuni jupuite
sau cojite, nu insistaţi - nu trebuie ca apa
leşiei să pătrundă sub carton. Clătiţi
suprafaţa curată şi lăsaţi să se usuce,
prea umede.
Plăci acoperite cu tapet. Dezlipiţi tapetul,
dar fiţi precauţi. Dacă utilizaţi apă sau
vapori, folosiţi-le cu zgârcenie. Tapetul
trebuie dezlipit fără a afecta cartonul. Lucraţi
cu delicateţe, mai ales dacă tapetul este lipit
direct pe carton, fără pregătirea prealabilă a
suprafeţei.
Dacă aveţi dificultăţi mari, renunţaţi la
dezlipire şi vopsiţi tapetul vechi sau lipiţi
deasupra o acoperire nouă.
Repararea plăcilor
de ipsos
Plăci stricate acoperite de tapet. Dacă nu
puteţi dezlipi tapetul vechi, puteţi unifica su-

REPARAREA PLĂCILOR SPARTE

ferăstrău

Decupaţi o bucată dintr-o Decupaţi placa spartă. Cu un Decupaţi o bucată de contra

placă de ipsos. Aceasta trebuie
să fie mai mare decât gaura ce
trebuie reparată. Aplicaţi bucata „A"
peste gaură şi trasaţi-i conturul cu un
creion.
ferestrău, decupaţi trasajul
pentru a obţine o „fereastră"
cu margini curate.
placă subţire. Suprafaţa ei va
fi cu puţin mai mare decât
bucata „A". Aplicaţi mortar adeziv şi
introduceţi-o, prin „fereastră", înapoia
plăcii.

bandă
de îmbinare

B Fixaţi contraplaca. Menţine-

ţi-o pe poziţie, trăgând de
centru pentru ca perimetrul ei
să se lipească pe dosul plăcii de
ipsos. Fixaţi-o cu două şuruburi.
Plasaţi bucata „A". Aplicaţi-i
mortar adeziv pe perimetru şi
fixaţi o. Apăsaţi până se lipeşte
de contraplacâ.
Acoperiţi laturile decupării.
Folosiţi mortar şi bandă de
îmbinare din hârtie. Aplicaţi
mortar pe tot perimetrul. Neteziţi cu
grijă, apoi lăsaţi să se usuce înainte de
a şlefui.
 p r e g ă t i r e a p e r e ţ i l o r 262

prafeţele, aplicând o vopsea acrilică. Faceţi o

încercare într-un loc mai puţin vizibil (în
spatele unei mobile sau în spatele uşii).
Lăsaţi să se usuce peste noapte şi observaţi
cum reacţionează tapetul, apoi luaţi o
decizie.
De cele mat multe ori, tapetul rămâne stabil
şi suportă perfect cele 2 - 3 straturi de vopsea
indispensabile pentru obţinerea unei supra-
feţe unicolor.
Există două cazuri în care nu puteţi însă
utiliza această metodă:
pe un tapet fin de hârtie, nonlavabil, vop-
seaua dizolvă suportul şi formează băşici;
- pe un tapet de hârtie cu model, desenele
reapar prin vopsea şi culoarea diluată for-
mează aureole.
Plăci găurite sau rupte. Astupaţi defectele.
Procuraţi-vă mortar sub formă de pastă
pentru a fixa plăcile de perete, asigurând o
aderenţă perfectă.
Dacă placa a suferit un şoc important, se
produce înfundarea cartonului. Neavând
dimensiuni mari, această perforare dispare Astuparea găurilor cu ipsos
sub un chit de astupare sau un mortar de Dacă stăpâniţi bine prepararea
netezire. ipsosului, îl puteţi utiliza pentru
Pentru repararea unei găuri, este recoman- astuparea găurilor foarte mari. Este
dabil să schimbaţi o parte a plăcii şi să mai puţin scump decât chiturile pentru
înlocuiţi zona afectată cu o bucată similară astupare gata preparate, dar trebuie să
(-» SECVENŢĂ). aveţi grijă deoarece se întăreşte rapid.
Reparaţiile mai mari se efectuează cu
ATENŢIE: în cazul plăcilor de ipsos afec- stuc.
tate în prea multe locuri, prevedeţi dublarea - Eliminaţi particulele de ipsos nesigure
întregii suprafeţe cu un suport neţesut care cu peria metalică.
poate fi vopsit. - înlăturaţi praful.
Acesta va reda rigiditatea şi unitatea supra- - Umeziţi abundent gaura.
feţelor foarte degradate (-» CASETA P. 2 0 8 ) . - Pregătiţi ipsosul conform dozării şi
modului de utilizare.
îmbinarea plăcilor - Aplicaţi ipsosul cu o mistrie mică,
de ipsos începând de jos şi suiţi pentru a umple
Pentru dublarea sau renovarea unui perete, bine fisura.
poate fi necesar să montaţi plăci de ipsos noi. - Neteziţi ipsosul cu un burete umed.
în acest caz, sunteti obligat să realizaţi - Lăsaţi să se usuce, apoifinisaţi cu un
îmbinări (-» SECVENŢĂ). strat de glet.
Pentru a reuşi din prima încercare, trebuie să
urmaţi cu exactitate metoda preconizată de
fabricantul plăcilor.
264 APLICAREA ACOPERIRILOR PE PLAFOANE SI
i
PEREŢI
a

latură teşită
placă Veţi constata că marginile plăcilor sunt teşite
de gips-carton pe toată lungimea. Teşitunle au scopul de a
primul strat crea un canal în care să introduceţi can-
©de chit titatea de chit necesară (-» DESEN). •

( 2 ) bandă
de îmbinare

®aldedoilea
chit
strat

2 straturi de mortar
® de finisare
Realizarea îmbinării între două plăci de ipsos.

EXECUTAREA ÎMBINĂRILOR

Umplerea îmbinării. Umpleţi cu chit
canalulformatde laturile teşite ale plăcilor
alăturate, utilizând un şpaclu lat de 10 cm.
Apăsaţi de sus în jos, menţinând lama la un unghi
de 45°.
Fixaţi banda. Plasaţi banda cu faţa lisă
spre încăpere. Cu şpaclul, apăsaţi-o de sus
în jos pe mortar. Eliminaţi excesul de chit.

Acoperiţi banda. Cu un şpaclu mai lat, Aplicaţi finisajul. Cu un şpaclu lat, aplicaţi
aplicaţi imediat noul strat de mortar. două straturi de chit de finisaj. Aplicaţi
Neteziţi şi eliminaţi excedentul, apoi lăsaţi puţin mortar şi pe o suprafaţă mai mare.
să se usuce.
 v o p s i r e a p e r e ţt i l o r s» i a lemnăriei

Zugrăvirea camerelor
nainte de a începe, locul de muncă şi
Î suprafeţele ce vor fi zugrăvite trebuie să
fie pregătite. Pregătiţi vopseaua înainte de uti-
lizare. Vărsaţi-o într-o găleată de metal sau
într-o cuvă. Amestecaţi bine, învârtind în
sensuri diferite cu o tijă lungă (agitator), pen-
tru a obţine culoare uniformă şi consistenţă
omogenă.
Zugrăvirea pereţilor
Suprafaţa trebuie să fie netedă, plană şi
uscată. Porţiunile care nu trebuie zugrăvite se
acoperă cu bandă adezivă. Lucraţi de pre-
ferinţă ziua, la lumină naturală.
Principii de bază. Procedaţi mereu într-o
manieră logică. Este recomandat să lucraţi de
sus în jos, pe suprafeţe mici şi să începeţi
dintr-un colţ (-» SECVENŢĂ). Dacă sunteţi
dreptaci, începeţi din colţul drept şi mergeţi
spre cel stâng. Va puteţi sprijini cu mâna
stângă de peretele nezugrăvit. începeţi cu
îmbinările dintre pereţi şi plafon, folosind
pensula, apoi continuaţi cu trafaletul. Veţi
constata în scurt timp o diferenţă de aspect a

ZUGRĂVIREA PEREŢILOR

Lucraţi pe suprafeţe mici. Cu Lucraţi pe verticală. Aplicaţi

pensula, zugrăviţi îmbinările
• • dintre pereţi şi plafon, în locu-
rile unde nu poate ajunge trafaletul.
trafaletul, zugrăviţi pătrate sim-
bolice, 1,2,3 etc., cu laturile de
60-80 cm. Deplasaţi-vă înainte şi
înapoi, dar evitaţi să reveniţi prea des
înapoi.
vopseaua prin treceri verticale,
trecând spre stânga cu o lăţime
de trafalet, apoi...

...aplicaţi orizontal. Reveniţi Unificaţi ansamblul. Fără a Protejaţi pardoseala. Pentru

pe aceeaşi suprafaţă, descriind rezugrăvi totul, neteziţi vertical • î l vopsirea plintelor, introduceţi la
mişcări orizontale. pentru a unifica pătratele sim- M i bază un carton rigid pe care îl
bolice deja zugrăvite. deplasaţi treptat, pentru a evita păta-
rea pardoselii.
266 APLICAREA ACOPERIRILOR PE PLAFOANE SI PEREŢI
ii

suprafeţei acoperite de pensulă, respectiv de depinde de starea peretelui şi de tipul

trafalet. Pentru diminuarea diferenţei, puteţi vopselei.
folosi un minitrafalet care, la una dintre
extremităţi nu are montură, ceea ce permite ATENŢIE: Un singur strat este rareori
să vopsiţi în imediata apropiere a colţurilor, suficient. întotdeauna este preferabil să
on puteţi folosi un trafalet unghiular, la care aplicaţi două sau chiar trei straturi pentru a
rola atinge simultan ambele laturi ale obţine o nuanţă uniformă şi un aspect
colţului. regulat al suprafeţei.
Tehnica zugrăvirii. Aplicaţi vopseaua prin
treceri verticale ale trafaletului. După aceea Vopsirea lemnăriei
executaţi treceri orizontale, pentru o repar- Demontaţi toate accesoriile Suportul trebuie
tizare omogenă a vopselei. Fără să reîncărcaţi să fie sănătos şi curat, de aceea efectuaţi
trafaletul, efectuau miscan verticale pentru pregătirile necesare. Vopsiţi elementele în-
racordarea cu zonele vecine. Nu întreruperi tr un singur sens pentru a evita demarcaţiile.
lucrul în mijlocul peretelui, ci continuaţi Lucraţi întotdeauna în sensul fibrelor
până la un colţ. îndepărtaţi imediat excesul lemnului.
cu un burete umed Numărul de straturi Vopsirea uşilor.
k Dacă puteţi, scoateţi uşa din balamale şi
aşezaţi-o orizontal pe două capre. Veţi avea o
poziţie de lucru mai bună şi veţi evita
Dacă lucrările durează mai multe zile curgerea vopselei.
In fiecare seară, acoperiţi recipientele şi înfăşuraţi
pensulele şi trafaletele în folie de aluminiu menajer sau
într-un sac din material plastic etanş. în absenţa aerului,
sculele nu se vor usca imediat. Puteţi de asemenea
să le introduceţi în apă sau în white-spirit (în funcţie
de diluantul utilizat pentru vopsea). Ele vor putea fi
utilizate a doua zi după ce au fost stoarse.
Atenţie, deoarece storsul este o activitate minuţioasă
şi greu de realizat perfect. în modfrecvent, în pensulă
(sau trafalet) rămâne diluant, iar la prima aplicare
vopseaua este prea fluidă şi se scurge sau se prelinge în jur.
Incidentul este foarte neplăcut dacă lucraţi la plafon!

apoi mtindeţi cu pensula lată.


^ Vopsiţi mai întâi mulurile şi elementele cu
scobituri (-» DESENUL 1), apoi traversele şi
montanţii verticali, iar la sfârşit tăbliile.
- Folosiţi o pensulă conică pentru muluri şi
una lată pentru suprafeţele plane de tipul
tăbliilor.
Nu încărcaţi prea mult pensula şi nu
încercaţi să acoperiţi suprafaţa cu un singur
strat. Prevedeţi două sau trei straturi şi lăsaţi
să se usuce bine între doua aplicări.
- La suprafeţele plane, folosiţi un trafalet
pentru repartizarea vopselei (-» DESENUL 2). Va
fi totuşi necesar să neteziţi ultimul strat cu
pensula plată pentru ca să dispară granularea
fină lasată de rulou.
- La uşile plane fără muluri sau reliefuri,
folosiri un trafalet şi aplicaţi treceri perpen-
diculare.
y Nu uitaţi să vopsiţi canturile uşii, chiar dacă
cel superior şi cel inferior nu sunt vizibile.
y In final, vopsiţi tocurile şi lăsaţi-le să se
usuce înainte de a monta uşa.
Vopsirea ferestrelor începeţi de dimineaţă,
pentru a putea închide fereastra seara, după
ce vopseaua s-a uscat.
^ Dacă este posibil, demontaţi fereastra şi aşe-
zati-o orizontal pe două capre.
y înainte de vopsire, protejaţi marginile
geamului şi îmbinările pentru etanşeitate
(-» SECVENŢĂ). Lucraţi cu atenţie deoarece
banda urmează perfect marginea geamului.
VOPSIREA FERESTRELOR
Pregătiţi suportul. Răzuiţi sol-
zii de vopsea. După aceea,
frecaţi cu şmirghel grosier.
v o p s i r e a p e r e ţf i l o r si i a l e m n ă r i e i 267
Vopsirea caloriferelor
Nu vopsiţi un calorifer care funcţionează, ci opriţi mai întâi
căldura şi curăţaţi I. Un calorifer demontat este desigur
mai uşor de vopsit, însă demontarea necesită golirea
circuitului de apă de încălzire, operaţiune care este
recomandabil să fie efectuată de un specialist.
- Puneţi ziare vechi sub calorifer.
- Vopsiţi partea frontală cu o pensula lată, lucrând de sus
în jos.
- Folosiţi pensule speciale
pentru calorifere. Evitaţi
ca în interior să cada
picaturi de vopsea.
- Nu folosiţi caloriferul
pe durata următoarelor
48 de ore.
Folosiţi pensula speciala pentru
calorifere la vopsirea părţile
laterale şi posterioare.
Puteţi de asemenea folosi
un minitrafalet, care poate fi
introdus între elemente.
^ începeţi prin a vopsi cadrul geamului,
primele fiind traversele orizontale. Vopsiţi cu
mişcări largi de pensulă, pe orizontală.
îndepărtaţi excesele. Executaţi mişcări
verticale scurte cu pensula şi neteziţi.
t Vopsiri traversa de jos, apoi, dacă există,
nervurile care împart ochiurile de geam.
Protejaţi geamurile. Aplicaţi Vopsiţi cadrul şi nervurile.
cu atenţie bandă adezivă pe Folosiţi o pensulă conică mică
margini. pentru perimetrul geamurilor.
Pentru restul, schimbaţi pensula.
268 APLICAREA ACOPERIRILOR PE PLAFOANE SI
i
PEREŢI
i

y Aveţi grijă ca vopseaua să intre bine între vopsea: 2—3 straturi subţiri valorează mai
lemn şi geam. Ştergeţi excesele înainte de mult decât un strat gros.
uscare, cu o cârpă curată, care să nu lase y Lăsaţi să se usuce după fiecare strat.
scame.
y Vopsiţi montanţii prin tuşe lungi verticale
de pensulă, apoi cu mişcări orizontale şi
neteziţi vertical, fără să insistaţi excesiv
asupra canturilor şi îmbinărilor de
etanş are
y Terminaţi cu cadrul fix.
Feroneria se vopseşte în acelaşi timp cu
montanţii şi traversele. Aveţi grijă să nu
încărcaţi cu prea multă vopsea zăvoarele,
cremonele şi îmbinările în şa. înainte de a se
1. Există trafalete speciale pentru zugrăvirea colţurilor.
usca, ştergeţi vopseaua de pe pivotul Pensula conică, cu peri speciali, este lafel de utilă.
zăvoarelor.
y Răzuiţi vopseaua uscată de pe geam cu un Vopsirea colţurilor şi marginilor
cutter sau o lamă de ras. Constituie una dintre operaţiunile cele
y Aşteptaţi două-trei ore înainte de a mat delicate. Este de altfel preferabil să
îndepărta banda adezivă; tăiaţi-o cu un cutter unificaţi stratul de vopsea şi să evitaţi
pentru a nu dezlipi vopseaua. bavurile, protejând suprafeţele adiacente
Vopsirea plintelor. care nu trebuie vopsite. După ce aţi vopsit
y Introduceţi un carton rigid între plmtă şi colturile sau marginile ferestrelor şi uşilor
pardoseală, ca s-o protejaţi pe cea din (-» I M A G I N E A 1), treceţi la trafaletul clasic.

urmă. Ecranele şi benzile adezive de camuflare

y Vopsiţi şi neteziţi în direcţia lungimii cu permit evitarea bavurilor şi a scurgerilor
pensula plată. N-o încărcaţi prea mult cu nedorite (-» SECVENŢĂ). •

ZUGRĂVIRE FĂRĂ BAVURI

Folosiţi un ecran de protecţie.
Acesta vă va ajuta la ghidarea
1 - 1 mâinii în lungul marginilor
înguste. Glisaţi-I pe măsură ce depla-
saţi pensula pentru a aplica vopseaua.
Folosiţi ecranul şi cu trafa-
letul. Puteţi controla mai bine
suprafaţa pe care doriţi s-o
zugrăviţi, chiar dacă nu este o porţiune
îngustă sau reliefată.
HH
Desfaceţi banda de protecţie.
După aplicarea ultimului strat,
dezlipiţi banda adezivă fără să
mai aşteptaţi uscarea completă a
vopselei.

Crearea efectelor decorative
xistă vopsele special concepute care
E oferă posibilitatea creării de efecte
similare celor obţinute de maeştrii iluziilor
optice, de marmura falsă şi de stucaturile
antice de altădată. Aceste preparate speciale
sunt destinate amatorilor pentru realizarea
de decoruri atrăgatoare, utilizând unelte
uşor de manevrat. Inspirate din zugrăveli
vechi, vopselele pentru efecte decorative
oferă o mare varietate de compoziţii şi
culori.
Sunt acoperiri compuse (mortar, vopsea,
glazură, ceară etc.) a căror aplicare necesită
un grad de îndemânare, oricare ar fi metoda
preconizată de fabricant.
Testări indispensabile
înainte de a începe decorarea unei încăperi,
efectuaţi câteva teste pe foi mari de hârtie
v o p s i r e a p e r e ţt i l o r s1 i a l e m n ă r i e i
(sau pe plăci de ipsos), pentru a vă familiariza
cu produsele şi sculele. Uneori, veţi constata
că este dificil să reproduceţi un model pe o
suprafaţă mare, păstrând aceeaşi densitate a
nuanţei.
Unele produse se usucă în câteva minute,
altele au nevoie de mai multe ore - ţineţi
seama de aceşti timpi, deoarece ei vă vor
determina ritmul de lucru. Sculele adaptate
acestor tehnici decorative (trafalet, şpaclu,
pensula tampon, drişcă, perie etc.) nu se
manipulează la fel de uşor ca o simplă
bidinea. Dacă doriţi să stăpâniţi tehnica,
trebuie să lucraţi progresiv, cu suprafeţe mici
de 2 - 3 m 2 . Aveţi grijă în special la racordările
dintre diversele porţiuni
La sfârşitul zilei, nu vă opriţi în mijlocul unui
perete, deoarece în ziua următoare conti-
nuarea aplicam poate fi dificilă pe o
270 APLICAREA ACOPERIRILOR PE PLAFOANE SI
i
PEREŢI
i
- şpaclu
- trafalet texturat
- spatulă din plastic
1. Efecte de materiale marmorate imitând stucaturile
tencuielilor antice.
acoperire care şi-a schimbat aspectul prin
uscare
Efecte marmorate ale stucului
Compusul acesta imită stucul, un material la
modă în epoca romanilor. Cei care apreciază
efectele strălucitoare ale marmurei şi rafina-
mentul ambianţelor italiene vor fi seduşi de
această posibilitate (-» IMAGINEA 1).
Esenţa tehnicii constă în manevrarea cu
dextentate a şpaclului, astfel încât frecarea lui
CREAREA EFECTELOR MARMORATE
Aplicaţi un strat de vopsea „efect Neteziţi grosier suprafaţa. Cu
special". Cu un trafalet texturat, o spatulă din plastic, frecaţi din
întindeţi-l regulat. loc în loc granulaţia lăsată de
trafalet. Schimbaţi frecvent orientarea
sculei.
pe vopseaua uscată să ofere suprafeţei un
finisaj contrastant mat si lucios (-> SECVENŢĂ).
Netezire. După aplicarea primului strat cu
trafaletul, suprafaţa trebuie netezită cu o
spatulă. Produsul permite lucrul fară grabă,
înainte de apariţia uscării.
Pastilare. Al doilea strat constă din pastilare,
respectiv din depunerea de pastile de produs,
care sunt turtite imediat cu lama şpaclului.
Efectuaţi aplicări scurte şi apropiate, variind
sensul şi deplasarea şpaclului.
Pastilele trebuie să alterneze şi să semene cu
o succesiune de suprafeţe mici juxtapuse, ca
o cuvertură făcută din petice.
Frecare. După uscarea completă, treceţi la
frecarea suprafeţei. Cu un şpaclu cores-
punzător şi uscat, frecaţi vopseaua cu aspect
mat, pentru a o face să strălucească. Frecaţi
de mai multe ori în acelaşi loc, apoi schim-
baţi orientarea şpaclului pentru a obţine altă
porţiune strălucitoare
Juxtapunerea de porţiuni mate şi străluci-
toare creează o vanatie monocrom lină, care
imită aspectul marmorat al stucului.
Vopsea ştearsă
Metoda necesită suprapunerea a două sau
trei straturi de vopsea pentru a crea efecte
de „ştergere" şi de obţinere a unei
transparenţe comparabile cu a unei glazuri
(-> I M A G I N E A 2). Aspectul decorativ poate fi
După uscare, dispersaţi su-
prafaţa cu o lamă metalică.
Aplicaţi cu şpaclul un al doilea
strat de vopsea, care trebuie să fie
uscat înainte de a fi frecat în mod
neregulat cu aceeaşi sculă.
 v o p s i r e a p e r e ţ» i l o r sr i a l e m n ă r i e i 271

Pastă decorativă
Pasta decorativă se aplică cu drişca (furnizată de
producător) pe o grosime de 2-3 mm pe orice suport
clasic (ipsos, lemn, ciment, aglomerate etc.). Este
un produs pe bază de apă, inodor, pe care-l pregătiţi
singur imediat înainte de aplicare (1 recipient de 10 kg
acoperă 10-12 m2). Sunt suficiente 2-3 zile pentru
a decora o încăpere. Pasta decorativă astupă găurile
şi fisurile şi acoperă pereţii, îndulcind muchiile
foarte vii. Fiind utilizabilă timp de 6 ore, aveţi
tot timpul să întindeţi cele io kg. Puteţi să neteziţi
suprafaţa ori să „lucraţi" doar un relief, descriind
mişcări neregulate cu drişca.
în cazul unei erori, nu retuşaţi, deoarece racordările
efectuate după uscarea pastei rămân invizibile.
Lăsaţi ansamblul să se usuce şi să se întărească
timp de o săptămână.
După o săptămână, aplicaţi cu buretele un strat
de ceară de albine pentru ca acoperirea să fie lavabilă
şi accentuaţi aspectul de relief imitând uzura şi patina
pereţilor de altădată.

obţinut cu o mănuşă din blană de oaie, un

burete, o pensulă, o ştampilă din plastic
e t c , fiecare instrument producând un
desen specific.
Pregătirea suprafeţei. Suprafaţa trebuie să
fie stabilă, uscată şi dură.
Aplicaţi cu trafaletul un strat de vopsea
acrilică albă. Lăsaţi-1 să se usuce şi să se
întărească minimum 12 ore.
Aplicaţi un prim strat de vopsea colorată
de finisare. Cu un trafalet din păr scurt,
acoperiţi o supralaţă de aproximativ 2 - 3 m 2 .
Fără a mai aştepta, ştergeţi stratul de
finisare. Mişcaţi delicat o mănuşă, apăsând
uşor pe alocuri pentru a şterge vopseaua şi
a crea zone de transparenţă pnn care se
poate vedea substratul alb. Lăsaţi să se
usuce 12 ore. Dacă efectul vi se pare insu-
ficient, aplicaţi un al doilea strat de finisare
2. Zugrăveli şterse
cu aceeaşi culoare (sau cu o culoare com-
cu aspect satinat,
plementară) şi „lucraţi" suprafaţa ca mai în culori vii şi cu efect
înainte, cu mănuşa. „de materiale".
272 APLICAREA ACOPERIRILOR PE PLAFOANE
i SI
i
PEREŢI
>
- trafalet cu rolă
texturată
- pensulă
- spatulă din plastic
1. Bej, ocru, brun etc.,
nuanţele dulci naturale
se regăsesc în această
decorare cu efecte
moarate.
Vopsea cu efect de materiale
Este un produs din două straturi, compus
din vopsele în fază apoasă a căror supra-
punere creează efecte de nuanţe brute
împrumutate de la materiale naturale piatră,
pământ, stâncă, piele etc. (-» IMAGINEA 1 şi
SECVENŢĂ).
Vopselele cu efect de materiale sunt inodore,
au un aspect mat, catifelat şi un timp de
uscare relativ scurt. Suprafaţa trebuie să fie
curată
y Avansaţi prin suprafeţe mici de 2 - 3 m 2 .
Aplicaţi un pnm strat de vopsea de culoare
deschisă.
CREAREA EFECTELOR DE MATERIALE
Zugrăviţi generos peretele cu
un trafalet cu rolă texturată.
Pentru 5 m2 de strat omogen,
aveţi nevoie de 1 kg de vopsea. Lăsaţi nând cantităţi neregulate.
să se usuce minimum 6 ore înainte de
a crea decorul.
y Efectele de material se obţin cu al doilea
strat de vopsea, de culoare şi fluiditate diferite
de ale stratului de fond.
f Nu încărcaţi prea mult pensula. Lucraţi
uşor, ca şi cum aţi şterge suprafaţa de praf
Frize-şablon
Frizele pentru zugrăvit sunt şabloane adezive
ce permit realizarea motivului dorit pe orice
suprafeţe curate, netede şi uscate. Opera-
ţiunea este delicată Pe o zugrăveală proas-
pătă, asiguraţi-vă că ultimul strat este perfect
uscat şi dur.
• Cu o nivelă cu bulă, trasaţi repere de ori-
zontalitate pentru plasarea frizei.
y Ţineţi friza adezivă cu o cârpă. Cu cealaltă
mână, apăsaţi suprafaţa cu o spatulă pentru a
elimina bulele de aer.
• Ridicaţi pelicula protectoare. Dacă friza-şa-
blon aderă perfect la suport, trageti lent,
pieziş şi spre partea dinapoi
^ Faceţi zugrăvirea cu un minitrafalet. Nu
încărcaţi prea mult rola; aplicarea trebuie
să fie uşoară, pentru a evita şiroirile şi a
obţine un aspect nuanţat. La sfârşit, ndi-
cati fnza-sablon •
Neteziţi suprafaţa cu o spa-
tulă din plastic flexibil. Ope-
raţi după 10-15 minute, fără să
aşteptaţi să se usuce. Turtiţi vopseaua,
care formează pete cu efecte
marmorate.
 a p l i c a r e a t a p e t u l u i 273

Aplicarea tapetului
B apetul oferă palete excepţional de
diversificate de culori, motive şi
textun. In afară de criteriile estetice care îi 0
determină alegerea, tapetul se achiziţionează
în funcţie de destinaţia încăperii (cameră de
fără racordare racordare dreaptă
zi, dormitor, bucătărie etc.).

iî
Pregătirea pereţilor
Asiguraţi-vă că pereţii sunt sănătoşi, curaţi,
netezi, plani, fără asperităţi, şi că nu prezintă
găuri sau urme de umezeală.
- înainte de aplicarea tapetului, scoateri toate
racordare decalată fâşii inversate
cuiele care fixează tablouri, etajere şi oglinzi.
Dacă intenţionaţi să le plasaţi în aceleaşi
locuri, introduceţi scobitori în diblurile verticală pentru ca modelele să concorde cu
existente pentru a servi ca repere. cele din fâşia precedentă. Astfel, toate
Dacă refaceri circuitele electnce, nu modelele tapetului se găsesc pe linii oblice.
montaţi nici întrerupătoarele, nici aplicele. Fâşii inversate. Această menţiune semnifică
- Pregătiri adezivul conform modului de faptul că acoperirea trebuie lipită, dispunând
utilizare, fără cocoloaşe, apoi lăsaţi-] fâşiile inversate una în raport cu cealaltă.
aproximativ 30 min Metoda se aplică mai ales matenalelor
- Aplicarea corectă a primei fâşii este naturale - de exemplu, trestiile japoneze - ,
esenţială, deoarece de ea depinde reuşita care nu au un aspect uniform Inversarea
lucrului. începeţi, de exemplu, dintr-o parte
a ferestrei: cu ajutorul firului de plumb,
trasaţi o linie perfect verticală la 50 cm de un Alegerea adezivului
colţ sau de fereastră. Aceasta va fi linia după Adezivul depinde de tipul de tapet. Nu utilizaţi orice adeziv
care se va aplica prima fâşie. cu orice tapet, deoarece riscaţi să se dezlipească rapid.
Respectaţi indicaţiile fabricantului.
Tipuri de racordări
Racordare liberă. Dacă sunteţi novice în
Tipul de tapet Tipul de friză Tipul de adeziv
aplicarea tapetului, aveţi interesul să alegeţi corespondent
un tapet fără racordări, adică la care fâşiile Tapet de hârtie Adeziv pentru
alăturate nu necesită potrivirea după un semilavabil sau lavabil tapet universal
model anume. Tapet lavabil cu leşie Adeziv pentru tapet
(vinii) special şi vinii,
Racordare dreaptă. Menţionarea aceasta adeziv gata de utilizat,
urmată de o măsură în centimetri semnifică în găleţi
faptul că modelul se repetă la fiecare x centi- Tapet cu reliefuri Adeziv pentru tapet
special şi vinii
metri şi că fâşiile trebuie potrivite una în
Trestie, textile, Adeziv pentru tapet special
funcţie de cealaltă, pentru ca toate modelele
mică
să se afle pe linii orizontale.
Friză de lipit Adeziv pentru
Racordare decalată. Această menţiune pe tapet de hârtie tapet universal
urmată de o valoare în centimetri semnifică Friză de lipit Adeziv special
faptul că modelul se repetă la fiecare x centi- pe tapet de vinii pentru friză de vinii
metri şi că fiecare fâşie trebuie decalată pe
274 APLICAREA ACOPERIRILOR PE PLAFOANE SI PEREŢI
fâşiilor din două în două minimizează
diferenţele de nuanţe şi redă ansamblului o
unitate de suprafaţă plăcută ochiului
Decupare
Decupaţi din timp toate fâşiile pentru a nu
pierde timpul la aplicare. Prevedeţi întot-
deauna 5 cm sus şi jos pentru a efectua
ajustările necesare şi a corija erorile.
Pentru a face să coincidă modelele, nume-
rotaţi fâşiile pe dos, în ordinea aplicării. Toate
se aplică în acelaşi sens. La nevoie, marcaţi-le
LIPIREA TAPETULUI
D Aşezaţi fâşia pe o masă pen-
tru aplicarea adezivului.
Tăiaţi-o în funcţie de înălţimea
încăperii.
fi Aplicaţi adezivul uniform pe
prima jumătate a fâşiei. înce-
• • peţi de la mijloc şi progresaţi
spre laturi. Procedaţi la fel cu cealaltă
jumătate.
cu o cruce în partea de sus pentru ca să nu
vă înşelaţi, mai ales dacă este vorba despre o
racordare decalată.
Lipire
Derulaţi o fâşie pe masă; masa trebuie să fie
mai lată în ambele părţi pentru a dezlipi
tapetul până la capăt (-» SECVENŢĂ).
y Aplicaţi adeziv din belşug şi uniform cu
pensula pe prima jumătate a fâşiei. începeţi
de la mijlocul fâşiei şi avansaţi spre laturi.
Insistaţi asupra acestora din urmă. Aveţi grijă
ca adezivul să nu intre în contact cu faţa
tapetului. Dacă adezivul cade de pe masă,
ştergeţi-1 imediat cu un burete umed, înainte
de a trece la fâşia următoare,
t îndoiţi partea încleiată peste ea însăşi,
adeziv pe adeziv, fără a deforma plierea, apoi
încleiaţi cealaltă jumătate.
y Lăsaţi fâşia să se impregneze timp de câteva
minute. Timpul variază în funcţie de
grosimea tapetului: 2 - 5 min. pentru tapetele
subţiri şi mijlocii, 1 0 - 1 5 min. pentru cele
mai groase. Timpii vor fi identici pentru toate
fâşiile (-» CASETA P. 276).
Lipiţi câteva fâşii din timp, pentru ca adezivul
să aibă timp să impregneze tapetul.
ATENŢIE: In funcţie de calitatea tapetului
şi a adezivului, este posibil să prelungiţi sau
să reduceţi timpul de impregnare; este
suficient să variaţi numărul de fâşii încleiate
din timp.
îndoiţi fâşia lipită pe ea
însăşi. Aveţi grijă să nu aplicaţi
adeziv pe faţa tapetului. Pliaţi
din nou în două partea încleiată pentru
a forma un pachet gata de impregnare.

Aplicare
Prima fâşie. Urcaţi-vă pe scară. Prindeţi
partea de sus a fâşiei de colţuri şi lăsaţi-o să se
deplieze (-» SECVENŢĂ).
y Aplicaţi fâşia în partea de sus a peretelui,
lăsând pliată jumătatea fâşiei.
y Pliaţi partea de sus a fâşiei pe câţiva centi-
metri. Trasaţi cu vârful foarfecelui muchia
plafonului pentru a marca tapetul ce trebuie
tăiat. Eliminau partea respectivă şi lipiţi
tapetul: urmaţi linia plafonului fără să mânjiţi
adezivul.
y După ce aţi aplicat prima fâşie, deplasaţi un
cutter bine ascuţit în lungul unei lame care
APLICAREA PRIMEI FÂŞII
B Trasaţi o linie de pornire per-
fect verticală. Utilizaţi un fir cu
plumb sau o riglă şi o nivelă cu
bulă. Marcaţi cu creionul pe toată
înălţimea peretelui pentru a ghida
aplicarea.
B Marcaţi latura fâşiei adia-
centă ferestrei. Cu vârful
foarfecelui, efectuati micile
decupaje necesare pentru a evita ca
tapetul să facă pliuri sau să se
destrame.
aplicarea t a p e t u l u i 275
protejează decorul, pentru a decupa margi-
nile. Ştergeţi plinta cu un burete umed.
- perie pentru tapet
A doua fâşie. Aplicaţi a doua fâşie lângă - foarfece
prima în acelaşi mod, având grijă să le ală- creion
cutter
turaţi perfect si să aliniaţi modelele (-* SEC-
- fir cu plumb sau riglă
VENŢA P. 2 7 6 ) . nivelă cu bulă
• Dacă racordarea între două fâşii nu se
lipeşte bine, umeziţi uşor marginea tapetului
şi aplicaţi puţin adeziv cu o pensulă fină; în
cazul în care aţi greşit, dezlipiţi şi repozi-
ţionaţi fâşiile una lângă cealaltă.
y Ştergeţi excesul de adeziv cu un burete
umed, fără să aşteptaţi să se usuce.
Aplicaţi prima fâşie. Ţineţi-o
de colţuri şi aplicaţi-o în partea
de sus a peretelui. Aliniaţi
marginea fâşiei în lungul liniei de
pornire. Lipiţi partea superioară, apoi
Neteziţi suprafaţa fâşiei de
sus în jos. Folosiţi o perie
pentru tapet. Deplasaţi-o pie-
ziş, la stânga, apoi la dreapta, ca
mişcările cozii unui peşte.
depliati partea a doua a fâşiei.
însemnaţi partea de sus a
fâşiei pe lungimea plafonului.
Desprindeţi uşor tapetul şi
tăiaţi cu foarfecele surplusul. Aplicaţi la
loc şi ştergeţi imediat excesul de
Neteziţi suprafaţa. Treceţi din
• î v nou cu peria pentru a înlătura
• • micile imperfecţiuni (cute, bule
etc.). Insistaţi asupra părţilor decupate
anterior.
adeziv
276 APLICAREA ACOPERIRILOR PE PLAFOANE SI
ii
PEREŢI

Pregătirea fâşiilor
La aplicarea tapetului, respectati timpul de impregnare, astfel ca adezivul să îmbibe
complet tapetul (5-15 minute, în funcţie de calitatea tapetului).
Pentru aceasta, între masa de lucru şi perete plasaţi un taburet pe care să aşezaţi fâşiile
care au deja adeziv. Cand aplicaţi fasia 2, fâşiile 3 şi 4 sunt puse la imbibare; după aceea,
aplicaţi adeziv pefâşia 5, care se va alătura fâşiei 4 pe taburet, în timp cefâşia 3 va fi
plasată pe perete şi aşa mai departe.

.10'
151

y Aveţi grijă de racordările între fâşii. Treceţi
cu un rulou pentru a pune la punct aderarea
îmbinării (-» IMAGINEA 1).
Evitarea pătării plafonului. Repliaţi extre-
mitatea superioară a fâşiei pe câţiva centi-
metri. Marcaţi muchia plafonului cu vârful
foarfecelui, pentru a însemna tapetul, apoi
tăiaţi. Eliminaţi marginea şi lipiţi fâşia care va
urma linia plafonului fără să mânjiţi adezivul.
Reuşita colţurilor. In colţul încăperii, nu lipiţi
aceeaşi fâşie pe ambii pereţi. Tăiaţi fasia în
lungime pentru ca să acopere primul perete

APLICAREA URMĂTOARELOR FÂŞII

-=1 cm

I Aplicaţi a doua fâşie. Dacă
I j j exista modele, aveţi grijă de
• • racordarea lor. Ghidaţi va după
marginea primei pentru a o alinia pe
următoarea. Ştergeţi bavurile de ade-
ziv la nivelul îmbinării.
Pentru colţuri, nu lipiţi fâşia
integral pe ambii pereţi. Tă-
iaţi o lăţime corespunzătoare
cu distanţa ce trebuie acoperită, la care
mai adăugaţi un centimetru pentru în-
toarcere. Aplicaţi această primă decu-
pare, apoi...
...trasaţi din nou o linie de
pornire verticală. înainte de a
aplica a doua parte a fâşiei,
trasaţi această nouă plecare la fiecare
schimbare de direcţie. Nu va bazaţi
niciodată pe liniile pereţilor.
 a p l i c a r e a t a p e t u l u i 277

1. Pentru a evita dezlipirile dintrefăşii.falosiţi un rulou 2.O drişca sau un cuţit mare vă va ajuta să orientati
pentru turtirea adezivului. tăietura tapetului in lungul plintei.

şi să-1 depăşească cu câţiva centimetri.

Utilizaţi cealaltă bucată de fâşie decupată sau
o fâşie întreagă (urmând racordarea mode-
lelor) pentru a acoperi al doilea perete.
Trasaţi din nou o linie perfect verticală.
Ghidaţi-vă după ea, fără a ţine seama de
colţul încăperii, care nu va fi în nici un caz
perfect vertical.
Finisare la nivelul plintei. Folosiţi o
î . Aplicarea tapetului în
drişcă pentru a ghida tăierea tapetului
spatele unei ţevi necesită
(-» IMAGINEA 2 ) . îndoirea marginii fâşiei.

Dificultăţi posibile
Pe măsură ce aplicaţi tapetul, vă veţi
confrunta cu dificultăţi, pe care le puteţi în jurul întrerupătoarelor
soluţiona în funcţie de configuraţia întrerupeti curentul electric şi demontaţi prizele şi
locului. întrerupătoarele. Aplicaţi tapetul, astupând locaşul
Trecerea prin spatele unei ţevi. îndoiţi întrerupătorului. Crestaţi tapetul în cruce, în dreptul
marginea fâşiei pe toată înălţimea; dacă întrerupătorului. Scoateţifirele electrice şi îndoiţi marginile
există suporturi de ţevi, marcaţi-le cu cre- tapetului decupat spre interiorul orificiului. Remontaţi
ionul îndoiţi tapetul printr-o tăietură orizon- mecanismul întrerupătorului şi puneţi placa frontală.
tală şi glisaţi-o prin spate (-» D E S E N U L 3). La Poatefi util să pulverizaţi în jurul întrerupătorului
nevoie, ajutaţi-vă de un şpaclu pentru a un produs de impermeabilizare, care va proteja tapetul
strecura tapetul sub ţeavă şi în colţul de murdărie.
încăperii.
Tapetarea în spatele unui calorifer.
- Pentru a lipi tapetul în spatele unui
calorifer vechi cu picioare, folosiţi un tub de
carton. Glisaţi fâşia încleiată în spatele
caloriferului şi apăsaţi pe tub pentru
aplicarea tapetului. Dacă spaţiul dintre
perete şi calorifer este suficient, puneţi
tubul pe coada unei mături, mai uşor de
278 APUCAREA ACOPERIRILOR PE PLAFOANE SI
t
PEREŢI
i

y încleiaţi friza cu o pensula mică (adezivul

1.O coadă de mătură introdusă într-un tub de carton
uşurează aplicarea tapetului în spatele unui calorifer
cu picioare.
pentru frize se usucă rapid şi impregnarea
este inutilă).
y Plasaţi friza pe urma trasată.
y Neteziţi cu o spatulă şi ştergeţi excesul de
adeziv cu un burete umed.
In colţuri, lăsaţi cele două benzi de frize să se
suprapună (respectând racordarea), apoi
tăiau cu cutterul.
Pentru încadrarea uşilor sau ferestrelor:
y Aplicaţi friza vertical pe lungimea ferestrelor
sau uşilor.
y Lăsaţi-o să depăşească colţurile cu o
înălţime egală cu lăţimea frizei orizontale

r
2. Dacă nu puteţi demonta caloriferul aplicaţi tapetul în
spate după ce l-aţi îndoit şi neteziti I cu un trafalet mic. 3. Dupa aplicarea frizei, neteziţi-o cu o spatulă.

manipulat (-» DESENUL 1). Puteţi de asemenea
utiliza un trafalet de diametru mic, dotat cu
o rolă curată şi uscată (-» IMAGINEA 2).
- In spatele unui calorifer suspendat pe su-
porţi, pliaţi tapetul şi glisaţi 1 între suporţi,
folosind un rulou de vopsit sau unul de
cauciuc cu mâner telescopic.
căreia după aceea îi aplicaţi direct extre-
mitatea superioară.
y Cu un cutter, tăiaţi în diagonală ansamblul
format de friza orizontală şi cea verticală care
se încalecă şi treceţi cu ruloul peste îmbinări
pentru a apăsa şi fixa bine marginile
tăieturii. •

Adăugarea frizelor
Frizele contribuie la decorarea încăperii, pu-
nând în valoare tapetul. Ele sunt disponibile
în diferite lăţimi, culori şi modele. Majoritatea
se aplică la fel ca tapetul după lipirea aces-
tuia (-» IMAGINEA 3).
y Asiguraţi-vă mai întâi că peretele este
perfect uscat.
y Stabiliţi înălţimea frizei cu o riglă, o nivelă
cu bulă şi un creion, şi trasaţi o linie orizon-
tală pentru o plasare corectă.
 a p u c a r e a ti e s ă t u r i l o r m u r a l e 279

Aplicarea ţesăturilor murale

cu agrafe'
tapiserie murală reuşită trebuie să
prezinte un aspect catifelat. Chiar
dacă ţesătura prinsă cu agrafe şi întinsă
disimulează unele defecte, pregătirea supor-
tului nu trebuie neglijată.
uşii de la intrare (1), iar partea ascunsă, din
spatele uşii, va fi aleasă pentru terminare
(5). Ordinea intermediară este determinată
de sensul refecurilor colturilor.

Pregătirea pereţilor
Ţesătura poate fi întinsă fără inconveniente în
faţa unui perete neprelucrat, peste un tapet stinghii
vechi sau pe o suprafaţă placată. Din acest de încadrare
perete 2
motiv, nu este necesară realizarea unei
pregătiri la fel de perfecte ca în cazul
acoperirilor zugrăvite sau lipite. Verificaţi D O O
totuşi ca suprafaţa să nu respingă umezeala,
care riscă să păteze ţesătura.
nerete S
|
In cele din urmă, căutaţi sursele de curenţi
de aer. Unii pereţi au în interior coşuri de
fum, locaşuri pentru obloane, fisuri, găuri 1 perete 1
vechi de dibluri etc. Dacă veţi întinde
ţesătura în faţa lor, convecţia aerului încărcat
| --întrerupător
perete 4
cu praf va provoca apariţia aureolelor
întunecate. Pentru a combate aceste defecte,
astupaţi prizele de aer cu produse speciale
J
C B
rieretp 3

1
sau cu bandă adezivă şi folie de plastic.
Aveţi grijă să nu acoperiţi intrările de aer
destinate ventilării încăperii şi nici gurile
de aerisire determinate de societatea de
gaze.

Determinarea ordinii aplicării

Evaluarea traseului stinghiilor de înca-
drare. Efectuaţi un plan la scară a celor
patru pereţi. Trasaţi plasamentul stinghiilor
care încadrează pereţii, uşile, ferestrele etc.,
dar şi poziţiile întrerupătoarelor, prizelor
de curent etc., peste tot unde vor fi agrafe
(-» D E S E N U L 1).
După aceea determinaţi ordinea acope-
ririi pereţilor. Pe acelaşi plan, la scară,
numerotaţi panourile în ordinea acoperirii.
In principiu, numerotaţia logică este
determinată de dispunerea locurilor. De
exemplu, primul va fi tratat peretele din fata
1. Evaluarea traseului
Pregătirea ţesăturii stinghiilor de încadrare
Pregătiţi panourile de ţesătură a căror
suprafaţă corespunde dimensiunilor fiecărui
perete.
Ţesătură îngustă. Tăiaţi mai multe fâşii de
aceeaşi lungime şi coaseţi-le între ele. Juxta-
puneri astfel un număr suficient de fâşii
pentru a acoperi peretele şi gândiţi-vă cum să
repartizaţi cusăturile pentru a păstra estetica
ansamblului.
Ţesătură lată. Tăiaţi câte un panou de
tesătură pentru fiecare perete, lăsând pe
280 APLICAREA ACOPERIRILOR PE PLAFOANE SI
i
PEREŢI
•
fiecare latură o margine de 15-20 cm pentru
a o introduce dedesubt Etichetaţi panourile
în ordinea montării, reperati-le dosul şi rula-
ţi-le pe un tub de canon, pregătind fixarea cu
agrafe.
Montarea stinghiilor
de încadrare
Stinghiile de încadrare de pe pereţi sunt
baghete din furnir cu secţiune dreptun-
ghiulară (30 x 5 mm) Montarea lor se
realizează prin lipire şi fixare cu agrafe pe tot
perimetrul pereţilor, uşilor, ferestrelor, peste
tot unde este necesar.
Procuraţi-vă în acelaşi timp baghete pentru
refec — stinghii subţiri de furnir de 3 mm
grosime, care servesc la „răsucirea" colturilor
şi la camuflarea agrafelor (-» DESENUL 1).
stinghie pentru refec
Stinghia cadrului
molton
ţesătură ţesătura
de pe peretele 2 s peretele 1
1. Refecul permite obţinerea de colturi îngrijite,
fără ca agrafele să fie vizibile.
m Precauţii importante
- Nu aplicaţi niciodată o ţesătură direct pe perete,
ci dublaţi-o cu molton. Fără molton, ţesătura îşi pierde
relieful şi prezintă o rigiditate similară unei textile lipite.
- Evitaţi prinderea direct pe perete şi optaţi pentru
o încadrare sistematică a perimetrului pereţilor, uşilor,
ferestrelor etc. cu stinghii de lemn. Fără această dispunere,
pătrunderea agrafelor poatefi insuficientă pentru
asigurarea uneifixări solide.
i
Sunt necesare de asemenea câteva plachete
de furnir pentru pnze si întrerupătoare.
Montarea stinghiilor. Lipiţi stinghiile de
pereţi cu clei sau cu mastic pe bază de
neopren şi menţineţi-le pe loc cu câteva
agrafe.
y începeţi din colţurile încăperii, fixând întâi
stinghiile verticale.
y Aplicaţi după aceea stinghiile orizontale şi
cadrele pentru uşi si ferestre
y încheiaţi, montând plachetele în jurul
prizelor şi întrerupătoarelor.
Stinghiile orizontale care urmează liniile
plafonului şi plintei nu sunt în contact cu
acestea din urmă. Păstraţi un interstiţiu de
1-2 mm pentru a putea introduce lama unui
cutter
Montarea moltonului
Alegeţi un molton sintetic antistatic, existent
în rulouri late de 1,5-2 m.
y Derulaţi-1 pe fiecare perete şi pnndeţi-1 cu
agrafe de marginile stinghiilor de încadrare.
y Acoperiţi toată suprafaţa de tapisat şi
prindeţi provizoriu fâşiile în agrafe (1 agrafa la
aproximativ 30 cm).
y Decupaţi moltonul cu ajutorul unor
foarfece mari si prindeţi-l în agrafe fără să-1
întindeţi.
în cazul în care constataţi că vechea aco-
perire rămâne vizibilă pnn molton, efectuaţi
un test de uansparenţă cu ţesătura aşezată în
fata ei.
Daca vizibilitatea persistă aplicaţi un strat de
vopsea albă pe fondul peretelui, apoi supra-
puneri din nou moltonul şi asiguraţi-vă că
fenomenul a dispărut, înainte de a continua
lucrul.
Dacă este vorba despre combaterea unei
transparenţe limitate la o suprafaţă redusă,
ajunge să dublaţi local stratul de molton.
Acoperirea pereţilor
Peretele 1.
Ţineţi panoul de ţesătură de patru coltun
pentru a-1 centra pe verticală si pe orizontală
( - * DESENUL 2).
 a p l i c a r e a t* e s ă t u r i l o r murale

y începeţi prinderea din partea superioară, pe

mijlocul peretelui.
întinderi ţesătura alternativ, în stânga şi în
dreapta, la rasul plafonului.
Nu trageţi de ţesătură, ci neteziţi-o fără să
exercitaţi tracţiune. Prindeţi cu agrafe foarte
strâns, în medie la 1 - 2 cm; agrafele sunt
fixate oblic.
y întinderi ţesătura orizontal şi prindeţi cu
agrafe în coltul A, apoi în B, pe pereţii
adiacenţi.
y Coborâţi progresiv spre plintă, verificând
frecvent firul drept al ţesăturii cu ajutorul
firului de plumb.
y Terminaţi tensionarea panoului, prinzând
cu agrafe partea inferioară la rasul plintei.
Această tensiune verticală suprimă pliurile
care se formează uneori în cursul prinderii de
colţuri.
Peretele 2.
y Prindeţi provizoriu panoul de ţesătură pe
peretele 1, plasându-1 faţă pe faţă (-» DE-
SENUL?).
y Plasaţi firul drept al ţesăturii în colţul A şi
peste el o stinghie pentru refec.
y Prindeţi ansamblul format de stinghie şi
cele două straturi de ţesătură pe toată
înălţimea.
y Desprindeţi panoul de ţesătură şi rabataţi-1
peste peretele 2 (-» DESENUL 3).
y întindeţi-1 şi prindeţi-1 cu agrafe în partea
superioară, apoi în partea stângă, de colţul D.
y încheiaţi prin tensionarea verticală a
panoului şi verificarea firului drept cu firul de
plumb.
Peretele 3.
Procedaţi la fel pentru refecul colţului B,
apoi rabataţi ţesătura peste peretele 3 (-» DE-
SENUL 4 ) .
y Treceri în faţa ferestrei, care momentan este
acoperită.
y întinderi ţesătura prinzând-o de cele patru
laturi; în colţul C, nu uitaţi să plasaţi agrafele y Păstraţi restul, care vă poate servi, de
pe peretele 4. exemplu, la acoperirea unui locaş pentru
y Prinderi egal pe perimetrul ferestrei. oblonul rulant.
y Degajaţi finalmente fereastra, decupând Pereţii 4 şi 5.
ţesătura cu cutterul pe perimetru. > Cu panoul 4, prindeţi în refec colţul C.
282| APUCAREA ACOPERIRILOR PE PLAFOANE SI PEREŢI

cusătură falsă Finisaje

5. Acoperirea peretelui 4.
t întindea si prindeţi ţesătura spre uşă (-» DE-
SENUL 5).
t Cu panoul mic 5, prindeţi în refec colţul D,
întindeţi şi pnndeţi în agrafe spre uşă. Cele
două panouri 4 şi 5 se unesc după o linie
situată în prelungirea lemnăriei
t Asiguran joncţiunea pnntr-o cusătură falsă,
ca o şamieră executată cu stinghii de
încadrare (-» CASETĂ).
Tăiaţi excedentul de ţesătură cu cutterul, la
rasul plintelor si plafonului. Incizaţi locurile
pentru prizele şi întrerupătoarele electrice şi
rabataţi laturile spre intenor. Prindeţi ţesătura
de cantul plachetelor de furnir, apoi remon-
taţi accesoriile electrice la locul lor
Puteţi acopen toate agrafele cu şireturi sau
panglici de pasmanterie. Un şiret clasic se
montează prin lipire pe ţesătură. Pe durata
uscării adezivului, menţineţi şiretul prin
intermediul unor ace mari înfipte în
ţesătură
& ATENŢIE: Pentru a economisi metrajul de
şiret, puteţi acoperi agrafele marginii supe-
rioare prin lipirea unei stinghii de lemn de
culoarea plafonului •

Cusătură falsă, finisaj adevărat

linie de cusătură
Stinghiile utilizate pentru montarea ţesăturii murale sunt stinghie
baghete defurnir de mesteacăn (lemn alb), de secţiune
trapezoidală, adică având canturile teşite. Această
particularitate permite obţinerea uneifinisări elegante,
demne de un specialist. în acest scop:
- Plasaţi stinghia 1 în dreapta liniei cusăturii.
- întindeţi ţesătura din dreapta spre stânga şi prindeţi-o
pe cantul teşit al stinghiei 1.
- Plasaţi două stinghii în stânga liniei cusăturii (aveţi grijă
la sensul teşiturilor): prima (2) rămâne liberă, a doua (3)
este lipită şi prinsă cu agrafe pe perete.
- întindeţi ţesătura din stânga spre dreapta şi rulaţi-o
înjurul stinghiei 2.
- Lipiţi-o sub aceasta şi respectaţi timpul de uscare
a adezivului.
- Basculaţi stinghia 2 pentru a închide şarniera şi a obţine
o cusătură falsă perfect rectilinie.
- Fixaţi stinghia 2 cu câteva cuiefără floare, care dispar
sub tesătură.
Tensiunea ţesăturii murale se obţine prin glisare;
marginilorţesăturii între muchiile stinghiilor.

Aplicarea ţesăturilor murale lipite,
de lăţime mare
D esăturile de lăţime mare (între 2,60 m
şi 2,95 m) sunt lipite pe dos pe un
burete şi dublate cu o peliculă etanşă de
polietilenă. Derulate pe orizontală pe tot
perimetrul încăperii, ele se montează prin
lipire pe periferia pereţilor şi a deschiderilor.
Dublate de un burete gros de 3 mm, aceste
ţesături se aplică pe diverse suporturi,
inclusiv pe beton brut, fară ca acoperirea să
fie afectată.
Aplicare
Ţesăturile de lăţime mare nu necesită nici
stinghii de încadrare, nici agrafe, aşa că nu au
nevoie de pregătiri complicate: este suficient
ca pereţii să fie curaţi si netezi pe cei câţiva
centimetri necesari aplicării adezivului,
t Pregătiţi pereţii: astupaţi găurile, dezlipiţi
tapetul şi spălaţi zugrăveala pe o lăţime de
1 5 - 2 0 cm pe perimetrul pereţilor.
y Tăiaţi ruloul de ţesătură (fără să-1 derulaţi),
în funcţie de înălţimea încăperii ce trebuie
tapisată, astfel ca ruloul să poată fi ţinut la
verticală.
t Aplicaţi adeziv pe perete. Folosiţi o spatulă
cu dinţi pentru a aplica un strat fin de adeziv
APLICAREA UNEI TESÂTURI DE LĂŢIME MARE
Aplicaţi ţesătura pe perete.
Neteziţi delicat în lungul col-
ţului vertical. Aveţi grijă să nu
creaţi tensiune în tesătură
aplicarea ţesăturilor m u r a l e 283
pe tot perimetrul peretelui şi în jurul
deschiderilor; nu este necesar să aplicaţi
adeziv pe toată suprafaţa (-» SECVENŢĂ).
t Derulaţi ţesătura în lungul plafonului şi
- foarfece
- cutter
- spatulă cu dinţi
apăsau-o cu palma pentru a se lipi. Cu
spatula, neteziţi pe lungimea verticală a
colţului, coborând şi trăgând uşor ţesătura
în jos.
t Neteziţi toată suprafaţa peretelui de la
stânga la dreapta, cu mâna şi apoi cu
spatula pentru a întinde şi a lipi ţesătura pe
toată periferia. Treceţi prin faţa deschi-
derilor fără a decupa ţesătura. încheiaţi
tensionarea în partea inferioară, respectând
firul drept.
y Decupaţi după aceea toate marginile.
Aplicarea unei ţesături murale
lipite în fâşii
Lipită pe dos pe un suport de hârtie,
această ţesătură murală se aplică la fel ca
tapetul. Acoperirea se taie cu cutterul,
ţinând cont de înălţimea pereţilor. Un
adeziv special este aplicat pe perete, apoi
fiecare fâşie este aplicată cu îmbinări vii sau
suprapuse. •
Terminaţi prin aducerea la
nivel a marginilor. Utilizaţi un
cutter şi o spatulă pentru a
apăsa şi decupa tesătura în colţuri şi
pentru a elimina adaosurile.
284 APLICAREA ACOPERIRILOR PE PLAFOANE SI
i
PEREŢI
i
Aplicarea acoperirilor neţesute
H tilizarea acoperirilor neţesute a
bulversat obiceiurile tapetarilor. A
adus de altfel o mai mare simplitate de
aplicare şi există într-o gamă vastă de
decoruri. Principala modificare se referă la
aplicarea adezivului pe perete (nu pe
acoperire), care elimină necesitatea unei
mese de lucru şi a timpilor de
impregnare, necesari la aplicarea tapetului
clasic
APUCAREA ACOPERIRILOR NETESUTE
Aplicaţi prima fâşie pe perete. Urmaţi
trasarea de repere ce indică verticala.
Neteziţi suprafaţa cu peria de tapet.
Fibrele din compoziţia acoperirilor netesute
nu sunt sensibile la apă şi de aceea
stabilitatea dimensională a acoperirii înlătură
contracţia observată la uscarea adezivului
Acoperirea neţesută ranforsată cu fibre de
poliester oferă o rezistenţă sporită, care
permite instalarea în orice încăpere.
Pregătirea pereţilor
Pregătiţi pereţii cu gnjă. Astupaţi găurile şi
fisurile şi procedaţi la o şlefuire minuţioasă,
deoarece la acest tip de acoperire foarte
rezistent, dar subţire apar toate defectele
peretelui. In acelaşi timp, dacă aţi ales un
decor cu ton pastel, aveţi grijă la efectele de
transparenţă.
Decupaţi din timp mai multe fâşii şi nume-
rotaţi-le, pentru a nu le încurca. Dacă este un
decor cu efect de matenale, indicaţi sensul
aplicării, mai ales fiindcă se recomandă să
inversaţi fâşiile din două în două. Pregătiţi
adezivul cu apă curată.
Aplicare
Marcaţi pe perete poziţia fâşiilor (-» SECVENŢĂ).
y Folosind un fir cu plumb, trasaţi linii
verticale distanţate la lăţimea fâşiilor. Ele vor
ajuta la poziţionarea primei fâşii, apoi la
Aduceţi la nivel partea superioară şi
inferioară. Utilizaţi un cutter cu lamă nouă
pentru a tăia perfect acoperirea fără a
produce deşirări.
 a p l i c a r e a tt e s ă t u r i l o r m u r a l e 285

repartizarea adezivului pe o suprafaţă cores-

punzătoare cu poziţia următoarei fâşii, Adeziv pentru materiale neţesute
t Aplicaţi adeziv pe perete, Adezivul pentru materiale neţesute este un produs specific
t Aplicaţi fâşia pe perete. prezentat sub formă de pulbere. Vărsaţi cantitatea de apă
y Neteziţi suprafaţa fâşiei cu peria de tapet. necesară într-o găleată.
y Ghidându-vă după liniile trasate, găsiţi Amestecaţi cu o baghetă din lemn şi adăugaţi pulberea
verticala. în ploaie fină, fără a vă opri din amestecat.
Glisaţi fâşia pe adeziv pentru a-i corecta După ce preparatul se îngroaşă, lăsaţi-l aproximativ
poziţia, apoi neteziţi suprafaţa dinspre 30 de minute înainte de a-l utiliza.
centru spre laturi pentru a elimina bulele Aplicaţi-I după aceea pe
de aer. perete cu o pensulă, de
y Nivelaţi partea de sus şi de jos a fâşiei, preferinţă cu un trafalet,
deasupra plintei. Utilizaţi o spatulă metalică pentru a depune un strat
pentru a marca acoperirea şi un cutter cu uniform. Aplicaţi adezivul
lamă nouă pentru a tăia. pe o suprafaţă echivalentă
Apăsaţi pe spatulă şi deplasaţi cutterul, men- cu prima fâşie, apoi
ţinându-1 într-o poziţie apropiată de verticală. progresaţi treptat cu
Cutterul trebuie să meargă în lungul spatulei, aplicarea. Consistenţa
fără a trece dedesubt. adezivului permite glisarea
t Aplicaţi adeziv pe perete şi plasaţi a doua fâşiei în vederea unei
fâşie, adiacent. eventuale rectificări.
y Neteziţi suprafaţa cu peria de tapet.
Dacă observaţi pliuri sau băşici, nu ezitaţi să
dezlipiţi acoperirea pentru a-i rectifica poziţia:
consistenţa adezivului permite acest timp de
ajustare.
y Cu un burete uşor umed, ştergeţi jonc- & ATENŢIE: Se numeşte „neţesut" orice ma-
ţiunea dintre cele două fâşii. terial obţinut prin legarea mecanică, chimică
sau termică a fibrelor sau filamentelor textile
dispuse în văl, excluzându-le pe cele ţesute. •

- perie de tapet
- cutter
- burete
- fir cu plumb
- spatulă metalică
- spatulă din plastic

Aplicaţi a doua fâşie. Aranjaţi-o alături de Corectaţi erorile. Dezlipiţi uşor acoperirea
prima şi neteziţi suprafaţa cu o spatulă din pentru a-i rectifica poziţia. Ajustaţi
plastic pentru a elimina bulele de aer. îmbinarea, trecând un burete umed pentru
a şterge bavurile de adeziv.
286 APLICAREA ACOPERIRILOR PE PLAFOANE SI
ii
PEREŢI
Aplicarea lambriurilor
lcătuite cel mai frecvent din lamele de
A răşinoase, lambriurile conferă încă-
perilor căldură şi intimitate. Dacă longevi-
tatea lor este incomparabilă, aplicarea
necesită mai mult timp decât la celelalte
acoperiri deoarece nu se montează direct pe
perete, ci pe un schelet.
Scheletul lambriurilor
Pentru a realiza un schelet rigid şi plan, apt
pentru pnmirea lambriurilor, trebuie să
prevedeţi traverse de secţiune dreptun-
ghiulară (în general între 15 x 3 0 mm si
20 x 40 mm). In funcţie de starea peretelui,
montajul poate să prezinte unele diferenţe
(-» DESENUL 1).
Pe pereţi plani. Puteţi utiliza traverse subţiri
(10-15 mm) lipite direct sau bătute în cuie
pe suport, în cazul în care ansamblul nu
prezintă un adaos prea important pentru
circulaţia aerului
1. Traversele scheletului nu suntfixate cap la cap, ci decalate cu câţiva centimetri pentru ca aerul sa circule dejos
in sus, deoarece este important ca spatele lambriurilor săfie aerisit Daca baza peretelui are tendinta
de a fi umedă, aplicaţi mortar hidrofug înainte de a fixa primele rănduri de stinghii.
interiorul încăperii, care să-i reducă astfel
volumul.
Pe pereţi neprelucraţi sau cu inegalităţi ale
suprafeţei. Trebuie să utilizaţi traverse cu
secţiune mai mare, suficient de rigide pentru
a susţine lambriurile fără să beneficieze de
sprijin continuu pe suportul în relief In acest
caz, spaţiul situat în spatele acoperirii este
folosit frecvent pentru montarea unui mate-
rial izolant. In toate cazurile, alegeţi un lemn
tratat împotriva insectelor xilofage şi ciuper-
cilor (-» DESENUL 2).
Dispunerea lamelelor
şi modurile de fixare
Dispunerea lamelelor. Cel mai frecvent,
scheletul este alcătuit din traverse fixate
orizontal (distanţate la 4 0 - 5 0 cm), pe care
lamelele lambriurilor sunt montate vertical.
Puteţi însă alege şi alt up de dispunere
 apucarea l a m b r i u r i l o r 287

(orizontală sau diagonală); este suficient ca

PROFILUL LAMELELOR Şl MODURILE DE FIXARE
scheletul să fie perpendicular pe sensul
lamelă bătută Tn cule pieziş în feder
montării lambriurilor (-» DESENUL 3). C
Fixarea scheletului se efectuează cu şuruburi.
Utilizaţi de preferinţă dibluri şi şuruburi
premontate pentru asamblare, ceea ce
suprimă cele două găuri necesare pentru lamelă fixată cu clips pe nut
diblurile clasice.
Nu uitaţi să fixaţi traverse în jurul uşilor şi
ferestrelor. Lamelele de lambriuri decupate
după perimetrul deschiderilor trebuie să fie
prinse pe traverse suplimentare, nu pe la profilul decalat, toate fixările se execută pe nut
lemnărie.
Moduri de fixare. Modul de fixare determină âa
poziţia primei lamele pe partea nutului sau a
federului.
Pentru o montare prin cuie (metoda tradi-
ţională), cuiele sunt bătute pieziş în feder. tehnicile de montare (cuie, agrafe, clipsuri),
Reciproc, pentru o fixare prin clipsuri, fără a fi obligaţi să întoarceţi profilul.
acestea din urmă se prind în nut. Dacă optaţi Principiul de asamblare rămâne acelaşi:
pentru lamele cu profil decalat, dispuneţi de montajul lamelei camuflează fixarea lamelei
un feder inferior mai lung, care acceptă toate precedente.

& ATENŢIE: Un lambriu aplicat cu clipsuri

metalice poate fi uşor demontat şi remontat
pe alt perete.

Montarea cu clipsuri
Adoptaţi un sens de montare. De la stânga la
dreapta sau invers, după cum sunteţi stân-
gaci sau dreptaci (-» SECVENŢA P. 288).
\ Aduceţi la nivel extremitatea primei lamele.
\ Plasaţi-o în colţul pereţilor, la 5 mm sub
plafon.
\ Verificaţi-i poziţia cu firul cu plumb (-» DE-
SENUL 5 p. 2 8 8 ) .
t Dacă este necesar, rabataţi cantul federului
pentru ca să urmeze forma peretelui şi pentru 3. Lambriurile pot fi
ca partea laterală a nutului să fie perfect montate vertical,
verticală. orizontal sau în
diagonală. Traversele
t Bateţi în cuie lamela, pe faţă, la intersecţia
scheletului trebuie să fie
2. Fixarea pe pereţi neregulaţi. Cu un fir cu plumb
cu fiecare traversă. perpendiculare pe sensul
şi o nivelă cu bulă, verificaţi verticalitatea scheletului: t Plasaţi cuie cu floare plată cât mai aproape montării.
tocite traversele trebuie să se găsească in acelaşi plan. de colţ.
Dacă este necesar, introduceţi sub traverse pene subţiri
^ Fixaţi latura nutului cu clipsuri metalice
de lemn pentru obţinerea unui plan corect. Diblurile
şi şuruburile premontate pentru montaj ce traversează bătute în cuie sau cu agrafe pe traversele
scheletul se utilizează atăt în materiale pline, căt şi cave. scheletului.
288 APLICAREA ACOPERIRILOR PE PLAFOANE SI
ii
PEREŢI

4. Detaliu de montaj
al primei lamele si a
clipsului (deasupra).

5. Montarea lambriurilor începe dintr-un colţ, lăsând un spaţiu sub plafon.

t Tăiaţi o bucată din lamela nr. 2 (-» DESENUL 6 )
pentru a completa restul primului rând.
- capsator ^ îmbucaţi cele două extremităţi şi bateţi în
- pană de lemn cuie decupajul sub prima lamelă.
- ciocan > Plasaţi restul lamelei nr. 2 alături de primul
rând.
t îmbucaţi nutul şi federal, strângeţi cele
două lamele şi fixati-le cu clipsuri
metalice
t Tăiaţi lamela nr. 3 pentru a termina al
doilea rând şi plasaţi restul lamelei nr. 3
alături de lamela nr. 2, sub plafon,
t Şi aşa mai departe... pe toată suprafaţa.
Detalii şi trucuri
îmbinarea lamelelor. Ca şi canturile, extre-
mităţile lamelelor au nutun şi federe.
îmbinarea a două lamele formează un

MONTAREA LAMBRIURILOR CU CLIPSURI

Lucraţi de la stânga la dreap-
ta. Când montaţi lamela urmă-
toare, angajaţi-o în nutul celei
precedente. Folosiţi un ciocan cu o cală
de lemn pentru amortizarea loviturilor.
Angajaţi clipsul în nut. Fixaţi Prindeţi clipsul în agrafe.
clipsul la nivelul traversei, Pentru o fixare bună, centraţi
eventual cu un ciocan. bine capsatorul şi apăsaţi
trăgaciul.
 aplicarea l a m b r i u r i l o r 289

ansamblu rigid care poate sta fără probleme 5 mm

între traversele scheletului

Oricare ar fi înălţimea încăpem si lungimea
lamelelor, acest procedeu de asamblare
permite utilizarea unui metraj de lambriuri cu
minimum de resturi.
Totuşi, dacă lungimea unei lamele se apropie
de înălţimea încăperii, nu este recomandabil
să recuperaţi resturile. Sub 15 cm lungime,
interesul economic scade.
Circulaţia aerului în spatele lambriurilor.
Aveţi grijă ca lamelele să nu atingă nici
plafonul, nici pardoseala. 10-15 mm

Pentru a avea un spaţiu egal pe toată lun-

gimea montajului, este recomandabil să fixaţi
6. Pe măsură ce montaţi, găuriţi lambriurile
temporar de plafon o scândură subţire de cu o freză, pentru a remonta întrerupătoarele
lemn, care va servi drept pană. sau prizele la locul lor.
Lamelele de lambriuri fiind fixate prin
clipsuri, culisaţi-le pentru ca să atingă pana,
pe care o extrageri după montare. Finisaje
Atenţie la dispozitivele electnce. Pe măsură Cadrele uşilor şiferestrelor, colţurile
ce montaţi lambnunle, demontaţi dispo- spre exterior, plintele etc. trebuie
zitivele electrice (întrerupătoare pnze etc.) accentuate prin muluri care vor asigura
după ce aţi întrerupt curentul. Deşurubaţi-le ansamblului un aspect estetic. în acest
şi desfaceri bornele pentru a degaja firele. Pe scop, dispuneţi de mai multe profiluri
acestea din urmă, protejaţi-le cu bandă care vă permit să rezolvaţifiecare caz
izolatoare. particular.
Continuaţi montarea lambriurilor. Fixaţi
una sau două lamele suplimentare, apoi
decupaţi-le cu o freză (-» D E S E N U L 6 ) . Exe- Ocornierădin lemn
cutaţi un orificiu cu diametrul de 55 mm, lipită pe un colţ spre
exterior ascunde
pentru a plasa dispozitivul demontat mai
racordarea şi
devreme. decupajul ultimei
Dezizolaţi firele, treceţi-le prin lambriu şi lamele.
remontaţi dispozitivul, fixându-l în decu-
pajul circular. Un profil în falţ
Dacă aţi prevăzut modificări electrice impor- disimulează conturul
unei ferestre şi
tante (circuite noi, un montaj în du-te-vino
marginile lamelelor
etc.), introduceţi-le pe lungimea peretelui decupate pe
între traverse, unde vor fi camuflate în spa- perimetru
tele lambriurilor. •

O plintă ajurată
ornamentează baza
peretelui fără a
obstrucţiona
circulaţia aerului.
290 APLICAREA ACOPERIRILOR PE PLAFOANE SI
i
PEREŢI
i
Pregătirea pereţilor pentru placare
placare oferă numeroase posibilităţi,
O gratie existentei unei game importante
de plăci de diverse culori şi formate. Totuşi,
dacă sunteţi la prima tentativă, alegeţi de
preferinţă un model simplu, mai uşor de
montat decât un mozaic artizanal cu
elemente neregulate.
Pregătirea suportului
Mai întâi stabiliţi dimensiunile suprafeţei
ce trebuie placată şi faceţi un plan detaliat
care vă va permite să determinaţi poziţia
şi numărul plăcilor ce trebuie achizi-
ţionate.
Placarea este o acoperire grea, convenabi a
aşadar, pereţilor suficient de groşi şi rigizi
pentru a suporta sarcina. Pe de altă parte,
suprafaţa ce va fi placată trebuie să fie plană
şi aplicarea mortarului-adeziv şi a plăcilor să
nu modifice planeitatea existentă. Pregătiţi
peretele ca atare şi nu neglijaţi detalii cum
sunt eliminarea urmelor de ulei, de grăsime
sau de produse de întreţinere ce afectează
aderenţa plăcilor. Pe un material absorbant
 aplicarea placărilor m u r a l e 291

utilizat la montarea plăcilor: luaţi o canti-

Frize si
9 cornişe
• tate mică de adeziv sub formă de pastă şi
Frizele şi cornişele, echivalentele
mulurilor din lemnărie, sunt plasate in
partea superioară a pereţilor,
micşorând vizual înălţimea încăperii;
dacă sunt plasate la înălţimea ochilor,
produc efectul invers. Foarte plăcute,
au un inconvenient: sunt adesea la fel
de scumpe ca şi placarea însăşi. Dacă
doriţi să întrerupeţi monotonia unei
placărifără să vă dezechilibraţi
bugetul, puteţi înlocuifriza cu un rând
de placare de o culoare contrastantă
sau în camaieu, de exemplu, încadrând
o oglindă.
(după ce l-aţi adus la o elasticitate cât mai
mare) întindeţi-1 cu şpaclul în strat regulat
pe toată suprafaţa de placare. Lăsaţi să se
usuce 2—3 ore.
Pe placări vechi
Mai întâi sondaţi suprafaţa şi reparaţi plăcile
crăpate sau lipsă; nu este totuşi necesar să
spargeţi toată suprafaţa.
Ţinând seama de calităţile aderente ale
mortarelor actuale, este posibil să lipiţi o
placare nouă peste una veche.
Asiguraţi-vă în prealabil de planeitatea
suprafeţei şi acţionaţi asupra plăcilor vechi
cu un polizor, pentru o prindere mai bună
a mortarului. •

(lemn, aglomerate, ipsos etc.), aplicaţi cu

trafaletul un strat de fixator, pe care-1 lăsaţi să
se usuce 3 - 4 ore.

Pe zugrăveli vechi Distanţiere

• Dacă acoperirea este netedă şi strălu-
citoare, procedaţi la o spălare cu leşie, urmată
de frecare, pentru a şterge pelicula de vopsea.
• Dacă este o acoperire scorojită sau parţial
dezlipită, decapaţi toată suprafaţa şi ten-
cuiţi-o pentru a obţine o planeitate corectă.
Tencuirea poate fi făcută cu adezivul
Au dimensiuni standard, iar lăţimea lor variază în funcţie
de modele şi de lăţimea dorită a rosturilor. Unele sunt
destinate a rămâne definitiv pe loc, în timp ce altele
sefixează temporar, până la uscarea rosturilor.
Dacă nu aveţi distanţiere mici, puteţi utiliza beţe
de chibrituri.

ADEZIVI PENTRU PLACĂRI

Trei criterii vă vor ajuta să alegeţi adezivul pentru placare în funcţie de lucrarea ce trebuie executată:
Suport Locaţie Plici
Determinati cu exactitate Este o placare interioară Ţineţi seama de natura plăcilor
starea suportului. sau exterioară? (gresie, faianţa etc.).
Este din beton, ipsos sau lemn? Este un perete, o pardoseala Sunt poroase? Care este formatul lor?
Este nou sau vechi? un loc supus umidităţii?
Aceste informaţii vă vor ajuta să alegeţi între diverse mărci, in principiu, veţi găsi:
Mortar-adeziv Clmi : ad zlv Adeziv
Produs din pulbere compus Cazeină, produs din pulbere compusă Produs din pastă compusă
din ciment, nisip, celuloză etc. din ciment alb, nisip, cazeină, din rasini acnll e nisip
Amestecat cu apă, formează adjuvanţi etc. şi adjuvanţi sintetici.
o pastă grasă şi gri care se adaptează Amestecat cu apă, formează Gata de utilizare, acest tip de adezivi
la majoritatea suporturilor. o pastă grasă albă, destinată consistenţi, de culoare albicioasă,
suporturilor din ipsos. se utilizeaza in interior, în principal
pe suporţi care nu acceptă apa
(lemn, aglomerate, ipsos etc.).
292 APLICAREA ACOPERIRILOR PE PLAFOANE SI PEREŢI
ii
Aplicarea placărilor murale
cală de lemn
- burete
B ucrul începe prin montarea de plăci
întregi. Ajustarea marginilor va implica
efectuarea de decupaje P. 294), iar
echer de zidar rostuirea va termina operaţia (-> p. 297).
- ciocan
- 2 rigle Delimitarea
- spatulă dinţată suprafeţei de placat
• mistrie
y începeţi prin a trasa două linii perpen-
diculare, materializând primul rând de plăci
pe orizontală şi pe verticală. Folosiţi un fir cu
plumb şi o nivelă cu bulă (-» SECVENŢĂ).
y Mărginiţi cele două linii prin rigle fixate pe
perete.
Un triunghi ale cărui laturi respectă proporţia
3:4:5 are întotdeauna un unghi drept. De
exemplu, dacă latura AB măsoară 4 unităţi,
latura AC = 3 unităţi şi ipotenuza BC = 5
unităţi, vârful A este un unghi de 90°.
Pregătirea şi aplicarea
mortarului-adeziv
Unele produse trebuie amestecate în
prealabil, apoi lăsate în stare de repaus.
y In acest timp, încercaţi plăcile şi separaţi
bucăţile suspecte (zgâriate, decolorate,
ctobite), din care veţi tăia margini. Dacă
intentionatr utilizarea a două culori diferite
MONTAREA PLĂCILOR
0
Plasaţi două rigle în unghi drept. Ele vor
sluji la delimitarea suprafeţei ce trebuie
placate. Controlaţi trasarea cu un echer de
zidar, sau utilizaţi regula 3-4-5.
puneţi-le în teancuri distincte, pentru a nu le
amesteca.
y Aplicaţi mortarul cu mistria pe o suprafaţă
limitată.
Aplicaţi grosier pasta cu o grosime de 4 sau 5
mm, deoarece, chiar dacă mortarul (ori ade-
zivul) este în general utilizat în următoarea
jumătate de oră, elasticitatea produsului
dispare o dată cu căldura ambiantă şi scur-
tează timpul de montare.
y Zgânaţi mortarul-adeziv cu o spatulă din-
ţată, descriind şănţuleţe orizontale. Dimen-
siunile dinţilor calibrează cantitatea de
adeziv utilizat; de exemplu, un pieptene cu
dinţi de 6 x 6 x 6 mm depune 3 - 3 , 5 kg de
adeziv pe m 2 .
Montarea plăcilor întregi
y începeţi cu pnmul rând orizontal, apăsând
baza plăcii pe riglă. Aşezaţi placa perfect plat,
apoi apăsaţi-i suprafaţa cu ambele mâini,
pentru a turti şănţuleţele de mortar-adeziv.
y Reglaţi lăţimea rosturilor, utilizând distan-
ţiere de material plastic. Plasaţi câte un dis-
tanţier la fiecare intersecţie de patru plăci şi
continuaţi, punând alternativ rânduri orizon-
tale si verticale.
Amestecaţi mortarul-adeziv în cuvă.
După aceea, aplicaţi-l cu mistria pe o
grosime de 4-6 mm. Pentru început, limi-
taţi-vă la o suprafaţă de aproximativ 0,5 m2.
 apucarea placărilor m u r a l e 293

y Aplicaţi din nou mortar-adeziv.

y Egalizaţi-i grosimea cu spatula şi continuaţi
montarea de plăci întregi. Nu puneţi mortar
pe margini, pe suprafaţa deja placată. Răzuiţi
aceste excedente înainte de a se întări. După
uscare, vă va fi imposibil să le mai înlăturaţi şi
să montaţi marginile.

Curăţarea plăcilor
Utilizaţi un burete umed, supraveghind 1. Decupaţi plăcile pentru
întărirea mortarului. Dispuneţi de 3 0 - 4 5 a ajusta marginile.
minute, dar acest interval poate fi mai mic Tăiaţi sau scurtaţi
braţele distanţierelor
din cauza căldurii. Când mortarul începe să
pentru a le glisa
facă priză, îndepărtaţi distanţierele. Lucraţi în rosturile situate
cu atenţie, pentru a nu deplasa plăcile. ultimei) lângă perete, plasaţi distanţierul în apropierea pereţilor.
Curăţaţi distanţierele cu apă caldă. înde- vertical, folosind grosimea unui braţ.
părtaţi şi riglele „ghidaje" şi lăsaţi ansam- y După decuparea plăcii şi ajustarea distan-
blul să se întărească aproximativ 12 ore. ţierelor, aplicaţi adeziv pe dosul plăcii (nu pe
perete).
Ajustarea marginilor y Egalizaţi mortarul-adeziv cu spatula dinţată
y Fără a mai aştepta, plasaţi plăcile margi- şi plasaţi marginea, apăsând uşor pentru a
nilor. Ajustaţi fiecare placă, tăind în turti adezivul.
conformitate cu spaţiul disponibil şi faceţi o y Nu uitaţi să îndepărtaţi distanţierele înainte
repetiţie pe uscat (fără adeziv), fără a uita de întărirea mortarului.
distanţierele (-» DESENUL 1). y Lăsaţi să se usuce mai multe ore •
Pentru a introduce un distanţier într-un
spaţiu strâmt, scurtaţi-i braţele cu un cleşte
tăietor. Pentru calarea primei plăci (sau

I Alegeţi o spatulă dinţată adaptată plâ-

cilor. Zgâriaţi mortarul-adeziv, imprimând
• • şănţuleţe orizontale. Egalaţi grosimea ade-
zivului pe toată suprafaţa.
B Aplicaţi plăcile. Montaţi un rând orizontal,
apoi unul vertical. Ciocăniţi plăcile cu o
cală de lemn si cu un ciocan pentru a le
„aşeza" în acelaşi plan.
 294 APLICAREA ACOPERIRILOR PE PLAFOANE SI
i
PEREŢI
i

Tăierea plăcilor de faianţa

0 entru terminarea unei suprafeţe pla-
cate, trebuie să decupaţi unele plăci. In
cazul faianţei, nu veţi avea dificultăţi în
folosirea unor instrumente simple. Pentru
DELTA elementele mai rezistente (teracotă, gresie
Tăierea unei plăci în două părţi inegale.
Metoda precedentă nu oferă întotdeauna
satisfacţie. Preferaţi folosirea unui cleşte de
faianţă, dotat cu rolă din carbură de tungsten
( - * DESENUL 2).

etc.) trebuie să cumpăraţi (sau să închiriaţi) > Plasaţi placa pe o suprafaţă elastică (cau-
kelta
luauv. rc i^wc fu KJJI PtKWfc
un utilaj special (-» P. 314). ciuc, pâslă, plastic etc.) pentru a amortiza
şocurile
www.deltadr.ro
Tăiere rectilinie y Crestaţi smalţul, apăsând ferm pe instrument.
Bucureşti - Sediu central Tăierea unei plăci în două părţi egale. y Deschideţi cleştele şi plasaţi falca dreaptă
Str. Avalanşei nr. 14-16, Alegeţi un instrument ascuţit (zgârieci) imediat sub crestătură. Strângeţi lin şi
Bl. 2, ap. 1, sector 4
pentru crestarea smalţului (-» DESENUL 1). progresiv, până ce falca în formă de V separă
tel: 330.33.35,
0722.632.008 > Folosiţi o nglă pentru realizarea unei trasări cele două părţi ale tăietuni
Fax: 331.36.86 continue, fără oprire, exercitând o apăsare
e-mail: office@deltadr.ro
fermă şi susţinută pe instrument. Efectuaţi Tăiere curbă
Delta, cea mai impor- mai multe treceri în acelaşi loc. Executaţi un şablon din carton pentru a
tantă reţea de magazine k Plasaţi sub trasare două distanţiere (sau releva conturul ce trebuie decupat. Trans-
de pe piaţa amenajărilor două cuişoare) şi apăsaţi scurt şi puternic pe punea curba pe placare cu un vârf (sau o
de locuinţe şi a
cele două parti opuse. Placa se va rupe după rolă) dm carbură de tungsten, apoi crestau
produselor de finisaj
mtenor şi exterior urma crestată pe smalţ. partea ce trebuie eliminată, trasând pătrăţele.
din România îţi oferă:
- 1 000 de produse
de amenajare din stoc: - falcă
înclinată
gresie, faianţă, obiecte
sanitare, mobilier m -rolă
din lemn pentru baie vârf trasor din carbură de tungsten cleşte de faianţă
si bucătărie, accesorii,
bateni pentru baie
şi bucătărie, scaune,
căzi şi cabine cu hidro-
masaj, mozaic pentru
piscină, plinte şi
decoruri, adezivi şi
riglă
chitun, scule şi utila|e
pentm tăierea plăcilor
ceramice;
- 10 000 de modele
de gresie şi faianţă cali- crestarea smalţului
tatea I aduse pe comandă
din Spania şi Italia,
- plata în rate în cele
17 magazine Delta
- servicii de consul-
tanţă de specialitate,
proiectare, transport
şi montaj al produselor
spargerea după trasare spargerea după trasare
Delta ADRESE UTILE).

1. Tăierea unei placi in două părţi egale 2. Taierea unei plăci în două parti inegale.

Cu „ciocul de papagal".
i „Ronţăiţi" partea ce trebuie înlăturată,
eliminând puţin câte puţin bucăţele de smalţ
(-» DESENUL 3).
• Lucraţi uşor mai ales în apropierea
conturului.
y Pentru a finaliza, frecaţi cu şmirghel şi
neteziti tăietura.
Nu fiti surprinşi dacă nu veţi reuşi de pnma
dată acest tip de decupare, deoarece mane-
vrarea „ciocului de papagal" solicită destulă
experienţă.
Cuferestrăul cu burghiu.
Pentru plăcile subţiri, preferaţi ferestraul cu
burghiu pentru ceramică (-» DESENUL 4 ) , a
cărui lamă are secţiune rotundă.
Această sârmă flexibilă din carbură de
tungsten taie în toate direcţiile, permiţând
urmarea cu uşurinţă a traseelor sinuoase •
cleşte „cioc de papagal"
crestarea părţii ce trebuie eliminate
ronţăirea cu „cioc de papagal"
3. Decuparea unei curbe cu cleştele.
aplicarea placărilor murale
înlocuirea plăcilor
O placă poate fi greşit montată, ciobită sau spartă în urma
şocurilor sau găuririlor. Dacă după montare vă rămân
câteva plăci, este suficient să scoateţi placa deteriorată
şi s-o înlocuiţi. Preferabil arfi să demontaţi mai multe plăci
şi să le înlocuiţi cu un model cât mai asortat posibil
cu decorul.
Profitaţi de această reparaţie pentru a renova ansamblul
de rosturi, curăţându-le cu leşie, apoi rostuind din nou.
- Degajaţi rosturile plăcii cu un obiect ascuţit pentru
a separa placa de cele adiacente.
- Cu un burghiu echipat cu freză pentru plăci sau pentru
beton, efectuaţi mai multe găuri în centrul plăcii.
- Eliminaţi resturile lipite cu o daltă veche pentru lemn
şi eliberaţi un spaţiu suficient pentru noua placă.
- Cu un pieptene sau spatulă dinţată, aplicaţi adeziv
pe dosul plăcii înlocuitoare.
-Cu o pană de lemn şi un ciocan, aplicaţi placa
şi aduceţi-o la nivelul celorlalte. După întărirea adezivului,
refaceţi rosturile.
decuparea curbei cu ferăstrăul
4. Decuparea unei curbe cu ferăstrăul.
296 APLICAREA ACOPERIRILOR PE PLAFOANE SI
i PEREŢI
i

Realizarea rosturilor
ostul, care în faza finală astupa inter-
scitiile dintre plăci, are o funcţie dublă.
• baghetă de lemn
- burete
Din punct de vedere tehnic, conferă elas-
- răzuitoare de cauciuc ticitate asamblării şi-i asigură etanşeitatea, dar
- mistrie limbă are de asemenea şi un rol decorativ. Mult
de pisica timp neglijate, rosturile erau înainte gri
uniform, în timp ce astăzi aveţi la dispoziţie o
întreagă paletă de nuanţe, de la alb la ocru.
Aplicarea chitului pentru rosturi
Pregătiţi chitul pentru rosturi: vărsaţi pulbe-
rea în apă şi amestecaţi până la obţinerea
consistenţei dorite.
t Aplicaţi pasta în interstiţii (-» SECVENŢĂ).
> Apăsaţi pe dosul mistriei pentru a introduce
chitul între plăci.
t Umpleţi rosturile, apoi, fără să aşteptaţi,
răzuiţi suprafaţa cu o spatulă mare şi flexibilă
- deplasaţi-o în diagonală pentru a obţine
rosturi regulate.
y Curăţaţi rapid suprafaţa; prima clătire tre-
buie terminată mainte de începerea prizei.
^ După uscarea completă a rosturilor (apro-
ximativ 2 ore), frecaţi plăcile cu o cârpă
uscată sau cu un material sintetic.
> O ultimă netezire executată cu o baghetă de
lemn are drept scop adancirea uşoară a rostu-
rilor, pentru a ajunge sub suprafaţa de
placare, oferind ansamblului o uşoară
reliefare.
t Curăţaţi, în final, plăcile.
Aplicarea lacurilor
de protecţie
Dacă este o placare expusă la murdărie şi la
curăţări frecvente, de exemplu într-o bucătă-
rie, protejaţi rosturile noi, aplicând cu
pensula un strat de lac. întindeţi produsul în
două straturi pe rosturile albe sau colorate,
după finisare.
Lăcuirea nu permite refacerea rosturilor deja
pătate.
Precauţii pentru aplicarea
rosturilor colorate
Atunci când chitul pentru rosturi este
colorat, protejaţi placarea împotriva pătării cu
colorant, care este uneori dificil sau chiar
imposibil de eliminat, mai ales pentru
culorile vii.

APLICAREA CHITULUI PENTRU ROSTURI

imm

B Mai întâi aplicaţi un produs

de protecţie pe burete. în

acest fel, pasta pentru rosturi

nu se impregnează în porozitatea unor
plăci.
Apăsaţi dupa aceea chitul între plăci
cu o mistrie limbă de pisică. Procedaţi
cu delicateţe pentru a evita zgârierea
smalţului plăcilor.
pastă.
Ştergeţi suprafaţa cu o răzui-
toare de cauciuc. Rosturile
trebuie să fie regulate şi nete-
de, fără fisuri. îndepărtaţi surplusul de
începeţi curăţarea cu un burete
umed, clătit frecvent.
Treceţi printre plăci o ba-
ghetă de lemn cu extremi-
tatea rotunjită. Această
operaţiune se efectuează când pasta
pentru rosturi începe să se întărească.
Frecaţi după aceea plăcile cu o cârpă
uscată. înlăturaţi astfel orice urme de
murdărie şi faceţi smalţul să scli-
pească.

y Aplicaţi pe toată suprafaţa un lichid incolor
pe bază de plastic.
y Treceţi două straturi la interval de 10 mi-
nute, cu un burete.
Rosturi din silicon
După obţinerea rosturilor placării murale,
s-ar putea să aveţi nevoie, mai ales în
bucătării sau băi, de un rost foarte etanş şi
rezistent între placare şi un aparat sanitar.
Pentru aceasta se folosesc chituri elasto-
mere pe bază de silicon, care permit efec-
tuarea de rosturi pe măsură, perfect mulate
în jurul accesoriilor ce trebuie etanşate.
Chitul siliconic este dozat în cartuşe, care
pot fi de două tipuri.
Cartuş manual. Trebuie montat pe un
pistolet de extrudare. Presiunea exercitată pe
trăgaci împinge chitul prin ţeavă.
Cartuş automat. Funcţionează fără pis-
tolet. Un gaz sub presiune conţinut în
fundul cartuşului împinge chitul spre ieşire
(-» IMAGINE).
La extrudare, produsul aderă la orice ma-
terial, se usucă în contact cu aerul, dar nu
se întăreşte niciodată complet. El păstrea-
ză aspectul elastic al cauciucului, ceea ce-i
permite să preia unele deformări fără să se
rupă.
Montare
Curăţaţi amplasarea rostului cu un solvent
pentru a elimina orice urme de grăsimi.
> Montaţi cartuşul în pistolet. Secţionaţi
extremitatea ţevii, oblic, pentru a obţine
rostul de diametrul dorit.
y Apăsaţi pe trăgaci pentru a depune un cor-
don continuu şi regulat pe toată lungimea
rostului.
Dacă nu reuşiţi să realizaţi un cordon
aspectuos din prima încercare, nivelaţi supra-
faţa rostului pentru a obţine regularitatea
căutată.
Această operaţiune delicată poate fi efectuată
şi reuşită în diverse moduri.
Cu degetul. Vârful umezit al degetului
arătător este suficient pentru a nivela un rost
aplicarea placărilor m u r a l e 297
Chituri pentru rosturi
Există mai multe tipuri:
Chituri fine. Compuse din ciment cenuşiu sau alb,
sunt convenabile pentru majoritatea realizărilor clasice.
Chituri colorate. Compuse din ciment alb si din plastic
hidrofug. Disponibile in 24 de nuanţe, sunt concepute
pentru a armoniza rosturile cu culoarea plăcilor.
Chituri tehnice. Compoziţia lor conţine substanţe
specifice destinate ranforsării rezistenţei rosturilor
la curăţări frecvente, jeturi sub presiune, solvenţi,
temperaturi ridicate etc
de secţiune îngustă, pentru a-i conferi o
suprafaţă uşor concavă.
Nu apăsaţi prea tare. Nu trebuie să deplasaţi
nici un fragment de chit, ci să glisaţi pe
suprafaţă cu un gest uşor şi continuu. Pentru
a reuşi, păstraţi degetul umed pe durata
netezirii.
Cu o spatulă specială din material plastic
care are forma unei linguriţe şi este
disponibilă alături de cartuşul de silicon.
Pentru a evita lipirea spatulei de cordonul de
chit, ungeţi-o cu câteva picături de detergent
de vase.
Cu o racletă din polipropilenă, având
modelul stabilit de un faianţar, mulţumită
căreia se efectuează rosturi perfect regulate
fără a fi necesară o ucenicie complicată. •
298 APLICAREA ACOPERIRILOR PE PLAFOANE SI
i
PEREŢI
i

Montarea mozaicului
ozaicul mural este un decor compus
din elemente mici de ceramică sau
- burete
spatulă din cauciuc
sticlă, preasamblate în plăci pătrate cu latura
- drişcă de 3 0 - 3 5 cm. Plăcuţele mici (cu latura de
aproximativ 2 cm) sunt lipite pe plasă sau pe
hârtie groasă pentru a păstra o repartizare
regulată.
Montarea plăcilor
Pregătiti peretele şi aplicaţi adeziv ca pentru
montarea plăcilor de faianţă (-> p. 292).
Zgâriaţi mortarul-adeziv cu o spatulă din-
ţată pe o suprafaţă echivalentă cu trei sau
patru plăci.
Dacă sunt plăcuţe fixate pe plasă, aceasta
din urma va fi „înecată" în mortarul-adeziv
Plăcile sunt juxtapuse şi spatiate la o valoare
echivalentă cu lăţimea rosturilor determinate
de preasamblare.
- Aveţi grijă să aliniaţi plăcile între ele pentru
ca rosturile să fie continue. Pentru deplina lor
concordantă, glisaţi lama unei drişte sub baza
Suprafeţe dificile
Mozaicul este preferat plăcilor dacă trebuie acoperite
suprafeţe convexe sau concave. Elementele sale de
dimensiuni mici sunt perfecte pentru suprafeţele curbate
din cabinele de duş sau piscine.
unui rând de plăci şi, dacă este necesar,
apăsaţi uşor în sus.
— Atenţie la dozarea adezivului: grosimea sa
trebuie fin calibrată, mortarul de montare
nu mai trebuie remontat în rostun între
plăci.
Unele plăci de mozaic au la suprafaţă un strat
protector din hârtie. După montare, este sufi-
cient să curăţaţi suprafaţa cu apă pentru ca
hârtia să se detaşeze apoi puteţi să aplicaţi
mortarul în rostun.
Ajustarea marginilor
După aplicarea tuturor plăcilor întregi,
ajustaţi marginile.
Dacă este un mozaic pe plasă, decupaţi plasa
cu cutterul pentru a separa o bandă de plăci
corespunzătoare lăţimii marginii.
Dacă spaţiul de umplere vă obligă să tăiaţi
elementele de ceramică, utilizaţi o maşină
special pentru mozaic, mai ales dacă sunt
plăcuţe de sticlă, greu de tăiat din cauza
durităţii mari.
în lipsă de aşa ceva, sbaigeţi elementele, unul
câte unul, cu un cleşte de faianţă, echipat cu
Sici de carbură de tungsten. •

MONTAREA MOZAICULUI LIPIT PE HÂRTIE

f i- • m «J » . •-» uf
Mm
•
|ff •

Plasaţi uniform plăcile pe pe-
rete. Cu o drişcă, ciocăniţi
placa lipită prin lovituri uşoare,
dar ferme.
Scoateţi hârtia. După 24 de
ore, îmbibaţi hârtia cu apă,
dezlipiţi-o, apoi clătiţi cu un
burete ud pentru a înlătura adezivul
hârtiei.
Astupaţi rosturile. Aplicaţi
mortarul pentru rosturi cu o
spatulă din cauciuc. Finisaţi cu
burete umed, pentru a curăţa
plăcile, apoi ştergeţi cu o cârpă uscată.
 Tehnici si lucrări
>

MONTAREA ACOPERIRILOR PE PARDOSELI

W/E
PREGĂTIREA
PARDOSELILOR MONTAREA MOCHETEI

P. 300 Tipuri de pardoseli P. 326 Montarea mochetei în fâşii

P. BOI Mici reparaţii prealabile P. 332 Montarea dalelor de mochetă
şi nivelare
P. 304 Montarea şapelor flotante uscate

•1

\ JL
m''tm '
vv / + MONTAREA
/ PARDOSELILOR DE PLASTIC
MONTAREA PLĂCILOR
P. 334 Montarea dalelor din linoleum
PE PARDOSELI
P. 336 Montarea linoleumului în rulouri
P. 307 Pregătiri
P. 310 Montarea plăcilor
P. 314 Borduri, decupări, rosturi şi plinte

VOPSIREA PARDOSELILOR

P. 339 Aplicarea vopselelor pe pardoseală

MONTAREA PARCHETULUI

P. 316 Parchet lipit şi parchet flotant

P. 320 Parchet bătut în cuie, clasic
P. 322 Renovarea parchetului masiv
300 MONTAREA ACOPERIRILOR PE PARDOSELI
Tipuri de pardoseli
n prezentarea diverselor tipuri de
pardoseli trebuie făcută din capul
locului distincţia între „planşeu" (structura
de rezistenţă) şi „acoperire". Ambele trebuie
să fie sănătoase, solide şi pregătite într-o
manieră adecvată pentru primirea unei
acoperiri noi, altfel veţi avea dezamăgiri
majore.
Planşee
Planşeul este un element arhitectural
orizontal, portant sau non-portant, conceput
pentru a rezista la sarcini grele. Principalele
tipuri de planşee sunt din lemn şi din beton.
Planşeul din lemn este format dintr-un
schelet (grinzi, bârne, traverse), un material
de umplere şi o parte plană care constituie
suportul acoperirii pardoselii. Planşeul din
beton desemnează toate tipurile de planşee la
care scheletul rigid şi portant este din beton.
Calităţile suporturilor
înainte de montarea acoperirii, suportul, care poate fi
un planşeu sau o acoperire veche, trebuie să prezinte
următoarele calitaţi:
Planeitate, pentru evitarea defectelor de montaj, care sunt
inestetice şi pot prejudicia comportarea în timp a acoperirii.
Duritate şi rezistenţa pentru a evita fisurările şi dezlipirile
ulterioare. Trebuie verificata atat suprafaţa, zgâriind o
cu un instrument ascutit, cât şi grosimea, mai ales
pentru şapele vechi.
Stabilitate, pentru evitarea fisurărilor sau umflărilor.
Aspectul acesta priveşte mai ales pardoselile de lemn
aplicate pe grinzi sau panourile de lemn. Lamelele de
parchet nu trebuie să se mişte când călcaţi pe ele.
Porozitate normală, în cazul pardoselilor de ciment,
în mod normal, cimentul este absorbant şi dacă este
prea poros va fi protejat cu un strat.
Absenţa umidităţii. Pentru a permite aderenţa mortarului
sau adezivului, trebuie eliminate orice urme de ipsos, clei,
lac, ceară sau vopsea. Suportul trebuie săfie complet uscat
înaintea montării.
Pentru astuparea găurilor mari, alegeţi un mortar
de nivelare şi aplicaţi două straturi succesive.
Dacă primul tip se întâlneşte mai ales la
casele sau blocurile construite înainte de
1940, al doilea tip este caracteristic pentru
construcţiile noi.
In locuinţele particulare se pot distinge dalele
la nivelul solului - dale de beton pe
platformă de pământ sau dale de beton pe
tampon sanitar - , şi pardoseala. Aceasta din
urmă constituie partea inferioară a unui etaj
şi se prezintă fie sub formă de parchet din
lamele aplicate pe grinzi şi traverse din lemn,
cazul cel mai frecvent, fie sub forma unui
strat de tencuială groasă aplicat pe beton.
Aceste pardoseli sunt gata pentru a primi
acoperiri.
Acoperiri
Acoperirea este produsul conceput pentru a
fi funcţional şi în acelaşi timp decorativ.
Parchetul şi placările sunt pardoseli „dure",
iar mocheta, linoleumul (vinilul), cauciucul
sau pluta sunt pardoseli „flexibile". In
anumite condiţii, după o pregătire specifică,
ele pot servi ca bază pentru montarea unor
acoperiri noi. într-un asemenea caz, trebuie
să prezinte mai multe calităţi, valabile şi
pentru planşee (-» CASETĂ). în unele cazuri,
de exemplu dacă nu sunt suficient de
sănătoase sau de rezistente, poate fi necesar,
ba chiar obligatoriu să le demontaţi. Nu mai
amintim că trebuie, de asemenea, să
asiguraţi compatibilitatea între planşee şi
acoperiri. •
 p r e g ă t i r e a p a r d o s e l i l o r 300

Mici reparaţii prealabile

si nivelare
B ardoselile pot prezenta defecte din
cauza cărora să nu poată fi acoperite —
fisuri simple, defecte de planeitate, stare
y înlocuiţi lamelele foarte deteriorate, îndoite
sau crăpate p. 322).
y Dacă este posibil, şlefuiţi toată suprafaţa
generală necorespunzătoare etc. Soluţii sunt pentru obţinerea unei pardoseli curate, lipsite
însă destule. Se pot face mici reparaţii cu de produse grase (ceară, palux, lacuri etc ),
caracter local, de exemplu nivelarea, care
constă dm aplicarea unui mortar pentru
planeitatea suprafeţei. Mai există şi alte soluţii
care trebuie alese astfel încât să corespundă
cel mai bine stării planşeelor şi acoperirilor.

Reparaţii locale
Toate pardoselile trebuie să prezinte o
suprafaţă plană, curată şi solidă pentru ca
noua acoperire să se comporte bine în
timp. Unele defecte minore nu necesită
decât intervenţii simple. Reparaţiile locale
prezentate în continuare sunt pe de altă
parte un preambul indispensabil oricărei
nivelări.
Pe o pardoseală de ciment.
y Curăţaţi cu atenţie şapa de ciment şi râcâiţi
neregularităţile, de exemplu urmele de
adeziv, cu şpaclul sau răzuitorul.
• Astupati găurile şi fisurile cu mortar de
astupare (1 volum de ciment la 3 volume de
nisip), după ce le-ati lărgit atât cât este
necesar pentru o pătrundere bună a pro-
dusului. Puteţi de asemenea utiliza un
ciment cu priză rapidă, aplicat cu şpaclul în
interiorul fisurii. Badijonaţi marginile găurii,
neteziţi cu mistria şi lăsaţi să se usuce.
Curăţaţi de praf.
Pe un planşeu din lemn.
y Astupaţi fisurile mici şi interstiţiile cu chit
de lemn, baghete sau cu chit polivalent.
y Scoateti cuiele deteriorate şi bateţi-le pe
cele ieşite în afară.
Dacă gaura cuiului s-a lărgit, înlocuiţi cuiul
cu un şurub. Utilizaţi o freză pentru a degaja
floarea cuiului. înşurubaţi cu o şurubelniţă
mare.
Pentru nivelarea
pe care puteţi aplica direct o mochetă sau un parchetului, exista
un produs specific:
linoleum.
mortar autonivelant
Pe o placare. armat cufibre sintetice.
y Testaţi plăcile cu un ciocan, pentru a vedea
care dintre ele sună a spart. Eliminaţi-le sau
spargeţi-le pentru a le demonta.
y Umeziţi pardoseala şi astupaţi golurile cu
mortar.
Nivelaţi suprafaţa cu mistria pentru obţinerea
unei suprafeţe plane. Lăsaţi să se usuce şi
întărească.
y Aspiraţi praful, apoi spălaţi placarea veche
cu leşie pentru a elimina toate urmele de
grăsime şi de produse de întreţinere. Clătiţi
cu apă curată şi lăsaţi să se usuce.
Pe dalele de linoleum vechi.
Frecaţi uşor pentru a înlătura lustrul supra-
feţei şi a elimina toate urmele de produse de
întretinere.
302 MONTAREA ACOPERIRILOR PE PARDOSELI
& ATENŢIE: Dacă dalele nu sunt perfect
lipite, demontaţi-le p. 308).
- gletiera
malaxor electric sau
maşină de găurit Obţinerea planeităţii
electrică cu amestecător prin nivelare
- găleată
Dacă pardoseala prezintă defecte majore de
planeitate (-» CASETĂ), devine necesară nive-
larea - acoperirea suprafeţei cu un mortar
uniform. Din considerente de precauţie,
nivelarea este în general precedată de
aplicarea unui strat primar de aderenţă.
Acest produs, compus din răşini epoxidice,
facilitează aderenta pe şapa existentă.
Operaţiunea este indispensabilă pe o
pardoseală din ciment friabil sau foarte
poros.
Există diverse produse ce permit efectuarea
nivelării.
- Pe o pardoseală fară defecte man de planei-
tate, adică sub 1 cm, optaţi pentru mortar
autonivelant - un mortar lichid care se întin-
de într-un strat subţire, de maximum 10 mm.
Unele mortare autonivelante armate cu fibre
sintetice sunt concepute special pentru
suporturile din lemn.
- Pe o pardoseală cu defecte mari (crăpături
de peste 2 - 3 cm), utilizaţi un mortar de
nivelare.
& ATENŢIE: înainte de a efectua nivelarea
parchetului, asiguraţi-vă că dosul lamelelor
este bine ventilat.
APLICAREA MORTARULUI AUTONIVELANT
&
i
o
Amestecaţi mortarul şi apa. Turnaţi amestecul pe pardo-
Puteţi utiliza malaxorul electric seală, apoi lăsaţi-l 2 minute
sau o maşină de găurit electrică Dacă pasta este suficient de
echipată cu amestecător. fluidă se va întinde uniform.
Verificarea planeităţii
Pentru verificarea planeităţii pardoselii,
utilizaţi o riglă lungă de 2 m. Pentru
a permite aplicarea directă cu adeziv,
defectele nu trebuie să depăşească
7 mm sub riglă. Pe o suprafaţă continuă
de 7 m2, imperfecţiunile ce nu depăşesc
20% din suprafaţa totală se numesc
„locale".
în caz contrar, renunţaţi la această renovare,
fiindcă lemnul lipsit de aerisire riscă să
putrezească.
Aplicarea stratului primar
de aderenţă
în momentul aplicării unui strat primar de
aderenţă, suportul trebuie să fie sănătos,
solid, nefisurat, curat, lipsit de urme de
ipsos, ulei, vopsea şi complet uscat. Pe o
pardoseală de ciment, răzuiţi bine părţile
fnabile, apoi îndepărtaţi praful şi curăţaţi cu
atenţie. Pe un planşeu, umeziţi uşor lemnul,
când este cald. în toate cazurile, protejaţi
baza pereţilor cu o bandă de mascare. Stratul
primar de aderentă poate fi după aceea
aplicat cu pensula sau cu un trafalet de lână.
Lăsaţi să usuce minimum 2 ore. Este gata
când e uŞor lipicios.
Intindeţi mortarul cu o gle-
tieră în^-un strat unic de
aproximativ 3 mm. Această
operaţiune simplă trebuie efectuată în
30 minute.
 pregătirea p a r d o s e l i l o r 303

Aplicarea mortarului Aplicarea mortarului de nivelare

autonivelant
- Pregătiţi pasta cu un malaxor electric cu
viteză mică (-» SECVENŢĂ). Respectaţi cu
exactitate proporţiile de apă şi mortar indi-
cate de fabricant pentru a obţine un ames-
tec fluid şi omogen (aproximativ 1,5 kg de
pulbere permite acoperirea suprafeţei de 1
m 2 cu un strat de 1 mm). Aşteptaţi 2—3 mi-
nute, apoi turnaţi produsul pe pardoseală.
- Repartizaţi mortarul cu o gletieră pe toată
suprafaţa. întinderi de la stânga la dreapta şi
invers pentru ca mortarul fluid să fie întins
uniform pe un strat de aproximativ 3 mm.
Deoarece este un produs autonivelant, el se
întinde singur pe un plan orizontal.
- Lăsaţi să se usuce timp de o jumătate de zi.
Dacă este necesar, puteţi să şlefuiţi după
aceea, pentru a estompa local neregularităţile.
în primele ore de după turnare, mortarul
trebuie protejat împotriva curenţilor de aer şi
surselor de căldură - caloriferele trebuie
oprite înainte de aplicare. Dacă după o
uscare de 2 - 3 ore, nivelarea acoperă unele
zone ale încăperii, dar pe altele nu, înseamnă
că pardoseala nu este nici plată, nici
orizontală. Aplicaţi în acest caz un al doilea
strat pentru umplerea neregularităţilor.
- Dacă aţi aplicat un singur strat, aşteptaţi 1 - 2
zile înainte de montarea acoperirii, iar dacă aţi
aplicat două straturi, aşteptaţi 3 - 4 zile.
După ce aţi amestecat pulberea şi apa cu
- malaxor electric
malaxorul electric timp de 2 minute pentru - riglă metalică
obţinerea unei paste omogene, lăsaţi puţin - găleată
preparatul să se stabilizeze, apoi tumaţi-1 pe - gletieră
pardoseală.
Aplicarea mortarului de nivelare este mai
delicată decât a celui de autonivelare, mai
ales dacă fisurile sunt mari. Din acest motiv,
este preferabil să aplicaţi două straturi, proce-
dând de fiecare dată într-o manieră specifică
(-» SECVENŢĂ).
Turnarea primului strat. Egalaţi grosier
pasta cu gletiera, astfel încât grosimea să nu
depăşească 1—1,5 cm. Utilizaţi o riglă mare
pentru a „trage" o suprafaţă orizontală. Lăsaţi
să se usuce 2 - 3 ore, interval necesar pentru
începerea întăririi.
Turnarea celui de-al doilea strat. Acesta
trebuie aplicat când primul este încă
proaspăt. De data aceasta, nivelaţi suprafaţa
mai întâi cu rigla şi apoi cu gletiera. Atenţie,
grosimea celor două straturi suprapuse nu
trebuie să depăşească 3 cm. între două
aplicări, nu aşteptaţi mai mult de 2 4 de
ore. în caz contrar, treceţi un strat primar
de aderenţă cu turnarea celui de-al doilea
strat.
Lăsaţi să se întărească minimum 3 zile înainte
de aplicarea acoperirii; pentru parchet sunt
necesare 3 0 de zile. •

APLICAREA MORTARULUI DE NIVELARE

Amestecaţi mortarul în mala-
xorul electric cu viteză mică
(500 rot./min.). Utilizaţi 4-5 I
de apă la un sac de 25 kg de pulbere
pentru a obţine o pastă omogenă.
I „Trageţi" primul strat. După
K J ce aţi întins grosier mortarul cu
• • gletiera, aplatizaţi „trăgând"
cu o riglă metalică pentru a egaliza
grosimea. Lăsaţi să se întărească 2-3
ore.
I Amestecaţi al doilea strat.
K B Invers de cum aţi procedat la
• f l primul strat, egalizaţi suprafaţa
mai întâi cu rigla şi apoi cu gletiera.
304 MONTAREA ACOPERIRILOR PE PARDOSELI
Montarea sapelorflotante uscate
ontarea unei şape flotante uscate
pare soluţia cea mai performantă,
dacă pardoseala prezintă defecte importante,
cum ar fi lamele deformate, o şapă de mortar
cu mai multe niveluri, sau o denivelare
majoră faţă de încăperea vecină. Acest tip de
şapă se compune din plăci de ipsos
dreptunghiulare de 1,50 x 0 , 5 0 m, asam-
blate între ele cu adeziv şi şuruburi şi aşezate
pe un pat din granule de BCA. Grosimea
plăcilor variază între 20 şi 8 0 mm, unele
fiind dublate cu material izolant de tip vată
minerală sau polistiren. Şapa uscată flotantă,
desolidarizată de pereţi şi izolată pe dos,
poate de asemenea ameliora izolarea termică
şi fonică a unui planşeu. Montarea se face pe
uscat, fară amestecarea produsului, iar noua
pardoseală poate fi acoperită şi utilizată
imediat.
Prima etapă: patul de granule
t Determinaţi nivelul superior al şapei.
Folosind o nivelă cu bulă şi o riglă, trasaţi la
baza pereţilor o linie care materializează
poziţia şapei.
perete
T grindă
1. Şapă uscată aplicată pe un parchet vechi.
A. Placă de ipsos cu izolator dedesubt
B. Bandă de vată minerală derulată pe perimetru.
C. Pat de granule de egalizare (i-6 cm grosime).
D. Peliculă pentru evitarea pătrunderii granulelor
sub parchet.
E. Parchet vechi, deformat.
2. Culisantă pe riglele laterale, rigla de ghidare aplicată
şi trasă perpendicular permite egalizarea patului
de granule.
t Urmând linia trasată, lipiţi o bandă de
material elastic (burete de poliester, vată
minerală etc.) pe tot perimetrul. Verificaţi
înălţimea, astfel ca plăcile de ipsos să se
rezeme de această bandă fară să atingă pereţii
(-» DESENUL 1).
t Calaţi două rigle laterale de ghidare pentru
a materializa nivelul viitoarei pardoseli.
Puneţi deasupra lor, perpendicular pe ele, o
riglă mobilă care, prin culisare, va determina
un plan orizontal.
t Turnaţi pe pardoseală granulele de egalizare
(10 1 pe metru pătrat şi pe centimetru de
grosime). Dacă trebuie să astupaţi inegalităţi
importante ale pardoselii, puteţi tuma până
la 50 l/m2, ceea ce reprezintă o grosime de
5 - 6 cm.
t Deplasaţi rigla mobilă treptat, glisând-o pe
celelalte două, pentru a egala grosimea
patului de granule (-» IMAGINEA 2). Lucraţi
spre uşa de ieşire pentru a nu călca pe
granule.
Montarea plăcilor
Etapa următoare constă din montarea
plăcilor de ipsos.
t Montaţi plăcile de ipsos pe patul de
granule, care au o stabilitate bună, datorată
rugozităţii. Puteţi astfel să montaţi prima
placă şi să călcaţi deasupra fără ca ea să-şi
piardă orizontalitatea. Este imposibil să
mergeţi pe patul de granule fără sa-i
 pregătirea p a r d o s e l i l o r 305

distrugeţi orizontalitatea. Această obser-

vaţie determină sensul montării diverselor
plăci.
y începeţi montarea de la uşa de acces in
încăpere şt avansaţi treptat pe plăcile deja ' d
20 -cm-
„ '' -
•
vr 1
^ v ş minim,
montate (-» DESENUL 3).
. a'
y Pentru a asigura egătura rigidă a ansam- .Oi
blului şapei, aplicaţi un cordon dublu de
adeziv pe fiecare falţ (-» IMAGINEA 4).
Puneţi apoi imediat placa următoare alături 6 5 4 3
de cea precedentă; aşezaţi-o pe plat printr-o
3 2
mişcare basculantă şi apăsaţi falţurile între ele t '
(-» IMAGINEA 5).
y înşurubaţi falţurile unul peste celălalt pen-
tru a le imobiliza înainte de uscarea adezi-
vului. Utilizaţi şuruburi autoforante, dispuse î . Ordinea montării plăcilor de pardoseală
la distanţe de 15-20 cm. A. Pat de granule din BCA Răspândite pe toată suprafaţa, granulele permit
egalizarea pardoselii şi asigură izolarea.
B. Bandă de vată minerală. Lipită de pereţi la nivelul plăcilor de pardoseală,
Finisare banda evită transmiterea zgomotelor de impact.
După ce toate plăcile au fost montate, lăsaţi C. Plăci de ipsos. Formează o şapă uscată pe care se poate circula.
adezivul să se usuce aproximativ 12 ore. Decalaţi rosturile cu minimum 20 cm.
După aceea, camuflaţi cu mortar capetele
şuruburilor şi rosturile dintre plăci.
Dacă ansamblul este uscat, puteţi aplica & ATENŢIE: GVanulele de BCA sunt stabile,
noua acoperire a pardoselii: mochetă, lino- neinflamabile şi inodore. Plăcile sunt com-
leum, parchet flotant, placare etc. puse din produse naturale (gips, celuloză,
apă); acest sistem de şapă uscată destul de
uşoară (25 kg/m2), avantajos pentru plan-
şeele vechi, permite realizări cu excelente
calităti ambientale. •

4. înainte de montarea plăcii următoare, pefalţuri este

aplicat un cordon dublu de adeziv Pentru a lucra, calcaţi 5. Pentru montarea unei placi aşezaţi-o pe plat
mereu pe plăci şi niciodata pe granule. printr-o mişcare de basculare, apăsa nd între ele falţurile
date cu adeziv.
306 MONTAREAACOPERIRILORPE PARDOSELI

Placări de pardoseli,
ultima etapă

Pregătirea locului
de muncă
Montarea a operirii pardoselii este în mod logic ultima
lucrare realizata in încăpere. Ea se efectuează după ** J
zugrăvirea plafonului şi pereţilor, aplicarea tapetului
şi vopsirea lemnăriei. Numai şlefuirea parchetului brut
trebuie realizată înainte de tapetare sau de zugrăvire.

Cu câteva zile înainte de montare,

I pregătiţi pardoselile
Dupa ce incaperea este golită şi curăţata, ei apa esenţială
este pregătirea pardoselii. Durata pregătiri variază
în funcţie de ceea ce doriţi sa faceţi - să demontati
acoperirea veche, să aplicaţ o şapă flotanta, să efectuat
o netezire sau reparaţii minore (-» p. 291-295). Profitati
de această ocazie pentru a verifica etanşeitatea ţevilor
şi caloriferelor, efectuând eventual lucrările cuvenite
Instalati cabluri şifire electrice. Daca trebuie să închiriaţi
echipamente rezervaţi-le din timp.
Cu două zile înainte de montare,
2 reglaţi temperatura
Dacă puneţi mochetă sau parchet depoz taţi -le
în încăpere pentru a se aclimat 'za cu temperatura
ambianta Pentru parchet opriţi căldură, indiferent
care arfi anotimpul. In toate celelalte cazuri, reglaţi
temperatura, astfel încât să lucraţi la o căldură
constantă Dacă este necesar, puteţi demonta plintele.
în ajunul montării,
3 ultimele pregătiri
Verificaţi să aveţi toate materialele necesare. Nu u'tati
de mănuşi şi de echipamentul de protecţie. Prevedeţi
un spaţiu pentru depozitarea produselor periculoase.
Demontati uşile care se deschid spre interiorul încăperii.
Atenţie, înainte de remontare s-ar putea să fiţi obligat
sa le rindeluiţî. Daca trebuie să utilizaţi adezivi
sau morta -adeziv, opriţi încălzirea pardoselii
s :
Atenţie la diferenţele
de nivel!
La montarea unei acoperiri noi tineti
întotdeauna cont de grosimea pe care
O jVO avea noua pardoseală. Câţiva
milimetri de grosime suplimentară
creată de o mochetă nouă pot fi
minimizaţi sub bara de prag specială,
dar cei 2-3 cm de diferenţă între
placarea nouă a bucătăriei şi cea
veche de pe coridor pot provoca
accidente. într-un astfel de caz
trebuie să ridicaţi vechea acoperire
pentru a diminua grosimea?
Specialiştii aşa susţin, dar
dumneavoastra puteţi găsi şi alta
soluţie. Poate doriţi să modificaţi
acoperirile din ambele încăperi
implicate. Indiferent care va fi soluţia
aleasă, problema trebuie studiata
înainte de a demara lucrările.
 m o n t a r e a p l ă c i l o r pe p a r d o s e l i 307

Pregătiri
legerea materialului necesar, pre-
A gătirea pardoselii pentru ca să fie
curată şi plană, realizarea unei machete
pentru a determina planul de lucru precis
sunt etape indispensabile. Dacă nu sunteţi
un faianţar priceput, ar trebui să alegeţi
forme şi formate clasice — pătrate sau
dreptunghiuri cu latura de 1 0 - 2 0 cm. Cu
cât formele sunt mai complicate şi dimen-
siunile mai mari, cu atât aplicarea va fi mai
delicată. Un sfat: înainte de a lucra, scoateţi
plăcile din toate cutiile pentru a obţine o
placare cu aspect armonios şi eliminaţi
plăcile cu defecte.

Pe placări vechi
Pentru a pregăti o placare veche pentru o
acoperire nouă, fixaţi mai întâi plăcile
dezlipite, apoi astupaţi găurile şi rosturile
deteriorate. Spălaţi după aceea cu leşie,
clătiţi cu atenţie şi lăsaţi să se usuce. După Destinat în mod special suporturilor de
această primă etapă, aplicaţi un strat primar lemn, acesta vă scuteşte de utilizarea foliei
de aderenţă şi neteziţi suprafaţa (-» p. 302 şi din fibre de sticlă - fibrele conţinute în
DESEN). Lăsaţi să se usuce şi să se întărească. pulbere joacă rolul de armătură. Lăsaţi să se
Când veţi monta plăcile noi, trebuie să fiţi usuce 1 0 - 1 2 ore. Dacă lăsaţi să se usuce
atent deoarece rosturile lor nu vor coincide mai multe zile, chiar săptămâni, îşi va pierde
cu ale placării vechi şi de aceea fie toată umiditatea. In acest caz, prevedeţi
modificaţi sensul de aplicare, fie utilizaţi aplicarea unui strat primar de aderentă
plăci de alt format. înainte de montarea placării. Pentru
renovare, folosiţi plăci subţiri.
Pe parchete vechi
Dacă placarea este aplicată pe parchet, acesta
nu trebuie să prezinte fisuri, interstiţii sau
lamele rupte. După ce aţi efectuat toate repa-
raţiile necesare, şlefuiţi uşor suprafaţa pentru
a elimina toate urmele de produse de
întreţinere. Aplicaţi după aceea un strat
primar de aderenţă. Lăsaţi să se usuce 1 - 2
ore şi, cât timp produsul mai este lipicios,
derulaţi o folie din fibre de sticlă. Fără să
aşteptaţi, turnaţi deasupra un mortar de
nivelare cu o grosime suficientă pentru a
dispărea defectele şi a camufla folia.
3. Mortar de netezire.
Puteţi de asemenea să optaţi pentru un 4. Mortar adeziv.
mortar de nivelare armat cu fibre sintetice. 5. Placare nouă.
308 MONTAREA ACOPERIRILOR PE PARDOSELI
Pe dale vechi de linoleum
Aplicarea unei placari pe dale de linoleum
(vinii) poate crea probleme majore dacă
dalele nu sunt perfect lipite. Dacă aveţi cea
mai mică îndoială în această privinţă, trebuie
să le scoateţi. Dacă au devenit casante, intro-
duceţi o lopată dedesubt şi dezlipiţi dalele
întregi. Dacă nu, încălziţi vinilul cu un
decapator termic pentru a înmuia adezivul şi
scoateţi-le treptat. Unele dale pot totuşi să fi
fost lipite cu bitum negru, care este mai greu
de eliminat. In acest caz, apelaţi la un
Placări bine izolate
Dacă înlocuiţi prin placare o acoperire de pardoseală
flexibilă, fie ea din mochetă, linoleum sau plută, trebuie
sa respectati noua reglementare acustica (NRA), conform
careia placari le trebuie montate pe un material elastic,
pentru a atenua transmiterea zgomotelor de impact
(şocuri, zgomotele paşilor etc.). Această obligaţie
i-a condus pe fabricanţi să propună sisteme de izolare
de grosime mică, al căror obiectiv este de a nu crea praguri
la intrarea în încăperi. Unele sisteme subţiri nu depăşesc
25 mm grosime (inclusiv placarea) şi în acelaşi timp se
conformează reglementării. Existente în truse, ele sunt
alcatuite dintr-un materialflexibil, mortar-adeziv şi benzi
de burete din plastic, şi pot acoperi suprafeţe de 15,30
sau 60 m2.
Pentru atenuarea zgomotelor de impact, aplicaţi placarea
pe un material izolator. Atentie rosturile plăcilor izolatoare
nu trebuie să concorde cu cele ale placării.
specialist sau renunţaţi să aplicaţi placarea
pe acoperirea respectivă.
Pe de altă parte, operaţiunea poate fi
efectuată dacă pardoseala plastică aderă
perfect şi dacă nu este vizibil nici un buzunar
de aer.
t Pe un linoleum lucios, frecaţi uşor pentru
ca stratul de la suprafaţă să devină mat.
y Eliminaţi după aceea toate urmele pro-
duselor de întreţinere şi spălaţi cu deter-
gent, apoi clătiţi cu apă curată.
Pardoseala este pregătită acum pentru
aplicarea unui strat primar de aderentă,
apoi a unui mortar) autonivelant în strat
subţire (maximum 1 cm).
y După uscare, aplicaţi placarea cu un
mortar-adeziv cu priză rapidă. Pentru reno-
vare, folosiţi plăci subţiri.
Machetă
înainte de a începe aplicarea, este imperativ
să realizaţi o machetă, care vă permite să
stabiliţi modul de montare (drept sau în
diagonală), dispunerea modelelor sau plasa-
mentul precis al decupărilor. Se procedeaza
în felul următor (-» SECVENŢĂ).
y Măsuraţi încăperea ce trebuie placată şi
stabiliţi un plan la scară redusă pe ham
milimetrică. Desenaţi şi amplasamentele uşii,
ferestrelor, dulapurilor din perete şemineului
etc.
• Pe o foaie de calc, trasaţi la aceeaşi scara o
grilă ce reprezintă placarea term nată. Tmeti
seama de mărimea rosturilor ce separă
plăcile.
t Suprapuneri cele două planuri, apoi pivo-
taţi-le sau glisaţi-le unul peste celălalt pentru
a găsi dispunerea logică în raport cu per
uşa sau acoperirea pardoselii din încăperea
vecină.
t După ce aţi găsit dispunerea optimă, fixaţi
planurile cu bandă adezivă.
Delimitaţi placarea, trasând perimetrul încă
perii şi număraţi plăcile necesare. Din motive
de precauţie, prevedeţi 10-15% plăci supli-
mentare pentru racordările cu bordurile şi
pentru înlocuirea plăcilor fisurate sau sparte.
 m o n t a r e a p l ă c i l o r pe p a r d o s e l i 308

Produse pentru lipire

Mai multe produse permit lipirea placărilor, dar cel
mai utilizat este mortarul-adeziv:
- mortarul-adeziv clasic este un amestec de ciment,
nisip şi derivate celulozice, care, împreună cu apa,
formează o pastă gri, uşor de întins;
- mortarul-adeziv îmbunătăţit are o putere mărită,
adaptată îndeosebi montării placării
pe o pardoseală încălzită;
- mortarul-adeziv HP conţine adjuvanţi ce măresc
timpul de montare - estefolosit pentru lipirea
plăcilor deformate mari.
Pardoselile vechi din teracotă, foarte poroase,
vorfi pătate de adjuvanţii mortarului adeziv
în acest caz, alegeţi un mortar special, amestec
de ciment, var şi nisip.

y Din considerente estetice, decupările întregi. în acest stadiu puteti de asemenea să

situate în lungul pereţilor laterali trebuie să alternaţi culorile, să realizaţi un model
aibă aceeaşi lăţime, iar la nivelul usu de central etc. •
intrare trebuie să existe un rând de plăci

MACHETA SUPRAFEŢEI DE PLACARE

Faceţi planul încăperii la scară redusă. La Trasaţi pe o foaie de calc caroiajul care
scara de 1/50 (1 m = 2 cm), o încăpere de reprezintă placarea Urmaţi aceeaşi scară
4,5 x 3 m va corespunde la 9 x 6 cm. ca pentru încăpere.

Suprapuneţi cele două planuri şi glisaţi-le Delimitaţi placarea, trasând perimetrul

unul peste celălalt, pentru a găsi dispu- încăperii pe calc, atunci când vă convine
nerea optimă a plăcilor. Puteţi opta între dispunerea. Număraţi plăcile necesare.
montarea dreaptă si diagonală.
310 MONTAREA ACOPERIRILOR PE PARDOSELI
Montarea plăcilor
- bătător de lemn
- ciocan de cauciuc
B lacarea poate fi montată drept sau în
diagonală. In ambele cazuri, este
esenţială dispunerea, cu o riglă, după
- riglă dreptele sau diagonalele trasate în prealabil
- găleata pe pardoseală. în prima etapă, numai
mala cu dinţi plăcile întregi sunt montate şi lipite cu
mortar-adeziv.
Dispunere pe uscat
Montarea începe întotdeauna după două
axe perfect perpendiculare. Pentru mon-
tarea dreaptă, trasaţi o linie începând de la
uşa de intrare. Folosind o sfoară cu pulbere
colorată, trasaţi o linie xy, perpendiculară pe
prag (-» D E S E N U L 1). Dispuneţi pe uscat, în
lungimea acestei axe, un rând de plăci, fără
a uita rosturile, începând cu o placă întreagă
lângă uşă. Acest montaj simulat, fără adeziv,
vă permite să alegeţi soluţia cea mai estetică,
ori să optimizaţi decupările. Trasaţi după
aceea altă linie, ab, perpendiculară pe
prima, materializând un prim rând de plăci
întregi. Dispunerea „pe uscat" a celor două
rânduri perpendiculare de plăci permite
reglarea lăţimii plăcilor tăiate de lângă
1. Alinierea plăcilor pe uscat în lungul celor doua axe
perpendiculare permite şi definirea exactă a lăţimii
decupărilor.
plinte. Linia ab trebuie să se situeze cât mai
departe posibil de uşă pentru ca primele
elemente să se poată usca fără să călcaţi pe
ele când părăsiţi încăperea. Dispunerea în
diagonală urmează acelaşi principiu, dar
trasarea dreptelor diferă. Dacă dispunerea vă
convine, începeţi montarea propriu-zisă.
1
Montare dreaptă
După efectuarea trasării, puteţi începe să
lipiţi plăcile. Pentru o montare dreaptă (-» DE-
SENUL 2), procedaţi după cum urmează:
y Plasaţi o riglă în lungimea liniei ab şi men-
ţineţi-o pe loc, punând greutăţi pe extre-
mitătile ei. Calaţi-o astfel încât să nu atingă
pardoseala, lăsând un spaţiu de aproximativ
1 cm.
t Pregătiţi mortarul-adeziv. Lipiţi primul
rând, respectând cu exactitate poziţiile plă-
cilor determinate de dispunerea „pe uscat",
îndeosebi a plăcii C, aflată la intersecţia celor
două axe.
t Luaţi pe gletieră mortar-adeziv pentru
câteva plăci, apoi reglaţi-i grosimea cu malaua
cu dinţi CASETĂ). Ţineţi malaua drept sau
rând 1 rând 2
2. fn cazul dispunerii drepte, deplasaţi mereu rigla
spre uşă, cu un pas egal cu lăţimea a două plăci
si a două rosturi.
 m o n t a r e a p l ă c i l o r pe p a r d o s e l i 311

uşor înclinată în raport cu pardoseala, pentru
a repartiza egal adezivul.
y Aplicaţi plăcile pe adeziv. Calaţi-le, ciocă
nindu le cu mânerul unei scule. Apasati-le
bine în monarul-adeziv. Pentru formate mari,
prevedeţi o dublă lipire: pardoseală şi plăci.
Rectificaţi erorile cât timp produsul este
umed după ce s-a uscat, nu mai puteti face
nimic
t După montarea mai multor plăci, folosiţi
un bătător pentru a ciocăni toată suprafaţa şi
verificaţi frecvent orizontalitatea cu o nivelă
cu bulă aşezată pe o riglă metalică lungă.
Curăţaţi bavurile cu un burete umed, pe
măsură ce apar.
t Montaţi după aceea al doilea rând de
plăci, apoi al treilea, situat deasupra liniei
ab. Pentru obţinerea de spaţii regulate şi
perfect aliniate între rânduri, folosiţi
distanţiere.
y După montarea tuturor rândurilor situate
deasupra liniei ab, trebuie să deplasaţi rigla
pentru a continua montarea. In prealabil,
asigurati-vă că mortarul-adeziv a început
pnza - nu mai este elastic, fără a fi totuşi dur.
Scoateţi după aceea distanţierele şi lăsati-le să
se înmoaie într-o cuvă cu apă caldă, înainte
de a le refolosi la aplicarea următoarelor
rânduri.
Reglarea pasului
V Glisaţi riglaiără mişcări bruşte pentru a nu
deplasa plăcile abia lipite. Decalaţi-o de la
linia ab spre uşă, respectând valoarea
pasului DESENUL 2). In principiu, această
valoare corespunde lăţimii a două plăci la
care se adaugă lăţimea a două rostun. De
exemplu, pentru o placare compusă din
plăci de 15 x 15 cm separate de un rost lat
de 3 mm, valoarea pasului este de 306 mm.
Pentru o mai mare precizie, tăiaţi două
bucăţi de şipcă de lungimea pasului şi
folositi-le ca antretoaze pentru a regla
poziţia riglei.
t începeţi să lipiţi al patrulea rând, după ce
rigla este perfect paralelă cu linia ab. Plasaţi
plăcile lipite de riglă, utilizând distanţiere
pentru a delimita spaţiul rosturilor. Montaţi

Malale cu dinţi
Sunt spatule crestate, la care lăţimea dinţilor este în funcţie de produsul ce trebuie întins
(clei pentru lemn, clei pentru acoperiri, mortar-adeziv etc.) şi de tipul plăcilor.
Pe o pardoseală plană, dinţii malalei creează dâre de grosime egală, permiţând practic
montarea plăcilor la acelaşi nivel. Scopul este obţinerea, după turtirea dârelor
de mortar-adeziv, a unei pelicule de grosime egală, care să adere atât la pardoseală,
căt şi la dosul plăcilor.

TIPUI Plicii CONSUM DINŢI

D l MORTAR

Placi de tormat mic, pană 1 5 x 5 cm. 1,5-2 kg/m2 3-4 mm lăţime

(Mozaic, bucăţele de sticlă etc, la care dosul
rămâne neted sau este lipit pe 0 plasă.)

Piăcî de format dasic, până ia 15 x 15 cm. 1,5-3 kg/m2 4-6 mm lăţime

(Gresie, faianţă, la care dosul este striat.)

Plăci de format mare, până ia 30 x 30 cm. 3-6 kg/m2 6-9 mm lăţime

(Gresie ceramică la care dosul
este puternic striat sau are proeminenţe.)

Plâci de format foarte mare, peste 50 x 50 cm. Aplicaţi o lipire dublă

cu o mala de 6 mm.
312 MONTAREA ACOPERIRILOR PE PARDOSELI

după aceea rândul cinci, plasând plăcile între Montare în diagonală

primul şi al patrulea rând.
Această dispunere permite închiderea supra-
feţei şi evită cumularea erorilor.
y Continuaţi montajul până la uşă, lipind
toate plăcile întregi.
Lăsaţi pardoseala neacoperită la margini
pentru a putea folosi adeziv „proaspăt" la
montarea plăcilor decupate.
y Lăsaţi mortarul-adeziv să se usuce şi să
se întărească 2 4 ore, apoi aşezaţi pe plăci
una sau două scânduri, pe care să um-
blaţi.
Puteţi acum să treceţi la finisaje, montarea
bordurilor şi executarea rosturilor (-» p. 314).
Montarea în diagonală se poate efectua prin
una dintre următoarele două metode -
prima obligă rotirea în jurul unui punct
central (-» SECVENŢĂ), iar a doua este inspirată
din montarea dreaptă.
Metoda „turnantă".
y Ca la montarea dreaptă, mai întâi trebuie
să efectuaţi o trasare. Ajutându-vă de
machetă şi de o sfoară cu pulbere colorată,
trasaţi pe pardoseală două linii perpen-
diculare, ab şi cd, care împart încăperea în
patru zone, apoi două diagonale care vor
asigura sensul montării. Dreptele ab şi cd, ca
şi diagonalele, determină punctul O, care se
află aproximativ în centrul încăperii.

P R I M E L E ETAPE ALE M O N T Ă R I I Î N DIAGONALĂ

D Trasaţi diagonalele care îm-

part încăperea în patru zone,
plus cele două drepte perpen-
diculare pe pereţi. Această primă
etapă, trasarea, trebuie efectuată pe o
• •
1 Dispuneţi cateva plăci „pe
uscat", fără adeziv, pentru a
respecta modelul prevăzut în
macheta Aranjaţi plăcile în teancuri de
culori diferite, pentru a nu le amesteca.
Pregatiti mortarul-adeziv.
Amestecaţi apa şi pulberea
pentru a obţine o pasta omo-
genă. Nu pregătiţi prea mult morta o
dată - unele produse nu mai sunt
pardoseală plană şi uscată. utilizabile după 1-2 ore.

Utilizaţi o mala cu dinţi pentru
a brăzda mortarul adeziv în
mod regulat. Ţineţi malaua
dreaptă sau foarte uşor înclinată în
aport cu pardoseala pentru a obţine o
peliculă de grosime egală.
Montaţi plăcile şi apasaţi-le
pentru a turti dârele de adeziv
trasate cu malaua. Mortarul de
grosime constantă trebuie să adere
atât la pardoseală, cât şi la placă.
Ciocăniţi suprafaţa placata :u
I n un batăto de lemn şi un tiocan
I I de cauciuc. Scopul este perfec
tarea aderenţei şi unificarea nivelului
placării.

3. Una dintre metodele montării în diagonală constă în
acoperirea succesivă a sferturilor suprafeţei, rotindu-vă
injurul centrului.
în funcţie de forma încăperii, este posibil ca
diagonalele să nu treacă întotdeauna prin
colţuri (-» DESENUL 3).
y Plasaţi o riglă în lungimea unei diagonale
şi imobilizaţi-o cu două greutăţi. Aşezaţi
plăcile pe uscat în primul sfert al încăperii,
ajutându-vă de riglă şi respectând ordinea
indicată de numere: 1 - 2 - 3 - 4 - 5 etc.
Acest montaj pe uscat slujeşte ca repetiţie -
puteţi să montaţi plăcile cel mai depărtate
de riglă fără să atingeţi elementele deja
montate? Trebuie să montaţi placa 6, fără să
calcaţi pe placa 2, dar nici pe 3 sau pe 4.
Dacă testul este concludent, preparaţi
mortarul-adeziv şi montaţi toate plăcile
întregi din primul sfert al încăperii. Conti-
nuaţi cu al doilea sfert (plăcile 9 - 1 0 - 1 1
etc.) şi aşa mai departe.
Atenţie: această tehnică de montare atrăgă-
toare şi rapidă, utilizată frecvent pentru
montarea dalelor adezive, nu convine întot-
deauna în cazul placărilor, pe care este impo-
sibil de călcat înainte de uscarea completă a
mortarului-adeziv.
Dacă vă îndoiţi de reuşită, recurgeţi la
metoda de aplicare clasică.
Metoda clasică. Trasarea diagonalelor este
aceeaşi ca la metoda „turnantă", dar
montarea seamănă cu montarea dreaptă.
MONTAREA PLĂCILOR PE PARDOSELI 312
4. Montarea în diagonală poatefi tratată şi ca o
montare dreaptă, urmănd înclinarea diagonalelor.
Iată cum se procedează (-» DESENUL 4).
Trasaţi mai întâi o linie xy paralelă cu una
dintre diagonale. Plasaţi o riglă în lungimea
acestei linii şi menţineţi-o pe loc, punând
două greutăţi la extremităţile ei. Preparaţi
mortarul-adeziv şi montaţi toate plăcile
întregi situate deasupra riglei.
Nu uitaţi de distanţiere pentru a obţine
rosturi egale.
Coborâţi după aceea rigla până în poziţia
2, respectând valoarea pasului, ca la mon-
tarea dreaptă.
Aşezaţi plăcile în lungul liniei şi aliniaţi-le
perpendicular pentru a urma direcţia celei
de a doua diagonale. Avansaţi astfel până la
uşă (poziţia 4 ) , apoi schimbaţi sensul
montării. Utilizaţi o riglă scurtă şi lucraţi
de la fereastră spre uşă. Montaţi toate
plăcile întregi şi lăsaţi mortarul-adeziv să se
usuce 2 4 de ore înainte de a continua. •
314 MONTAREA ACOPERIRILOR PE PARDOSELI

Borduri, decupări
rosturi şi plinte
pe suport, reglaţi opritorul gradat şi
împingeţi portscula spre înainte, astfel ca
rola să cresteze suprafaţa. Retrageţi-o şi
apăsaţi pe manetă pentru a acţiona
separatorul, care sparge placa după urma
trasată.
Maşină de tăiat electrică. Uşor de trans-
portat, această maşină mică (15 kg) este
dotată cu un disc diamantat fără dinţi,
lubrifiat cu apă, care permite tăierea mate-
rialelor celor mai dure, gresie şi marmură, cu
o precizie remarcabilă. înainte de a cumpăra
sau închiria o asemenea maşină, verificaţi
starea discului tăietor, care - pentru realizarea
de tăieturi precise - nu trebuie să fie ondulat.
Dispozitiv pentru tăiere. Maşina de tăiat electrică. Verificaţi circuitele electrice, fiindcă maşina
funcţionează cu un rezervor umplut cu apă

I nstalarea bordurilor se face la sfârşitul

montării, după ce toate plăcile întregi

pentru evitarea încălzirii plăcii şi ridicării
prafului.
Acest tip de maşină este fără egal pentru
au fost fixate, tar mortarul-adeziv s-a uscat tăieturile drepte, dar şi pentru teşirea
timp de o zi. Abia însă după ce toată colţurilor la 45°. Cele mai multe modele sunt
placarea se va întări, puteţi să umpleţi dotate cu masă reglabilă, un accesonu
rosturile cu mortar hidrofug şi să curăţaţi indispensabil pentru buna reuşită a tăierii
totul. plintelor din ceramică.
Echipamente pentru tăiere
Fiind în general groase, plăcile pentru pardo- Ajustarea bordurilor
seală nu se taie uşor şi de aceea este înainte de a începe finisările, aşezaţi câteva
recomandabil să închiriaţi un echipament scânduri pe placare, pe care să puteti
special. In timpul lucrului este bine să puttaţi umbla. Măsuraţi după aceea spaţiile
mască şi ochelari pentru a vă proteja de rezervate pentru plăcile bordurilor. Tăiaţi
ţăndările ceramice. plăcile, ţinând seama de lăţimea rosturilor.
Tăietor. Dotat cu un cărucior cu manetă Pregătiţi apoi puţin mortar-adeziv şi lipiţi
carp poartă o rolă de carbură de tungsten, plăcile de la margine. Dacă nu aveţi spaţiu
acest dispozitiv manual taie majoritatea pentru a deplasa malaua cu dinţi pe
plăcilor destinate pardoselilor, calitatea sa pardoseală, aplicaţi mortarul-adeziv pe
determinând şi gradul de precizie. înainte de dosul plăcilor cu mistria, înainte de a le
a-1 lua, solicitaţi să fie probat. Vedeţi dacă monta. Ciocăniţi-le suprafaţa cu bătătorul
maneta este destul de lungă pentru a trans- pentru o bună aliniere cu celelalte plăci.
mite un efort corespunzător separatorului Pentru a menţine regularitatea rosturilor,
încercaţi o tăiere diagonală, deoarece unele folosiţi distanţiere, dar nu uitaţi să le
dispozitive prost concepute taie plăcile, dar îndepărtaţi înainte de întărirea definitivă a
ştirbesc colţurile! Pentru a-1 utiliza, instalaţi-1 mortarului-adeziv.

Umplerea rosturilor
Pentru a umple rosturile unei placări de
pardoseală, este cel mai bine să vă pro-
curaţi mortar hidrofug de culoare clasică
(gri-ciment, gri-perlat, gri-oţel), mai puţin
predispus la murdărire şi mai rezistent
decât produsele în culori vii destinate
placărilor murale.
Dacă aţi prevăzut rosturi înguste ( 1 - 5 mm),
alegeţi un mortar hidrofug fm, dar pentru
rosturile late ( 5 - 2 0 mm), preferaţi mortar
hidrofug ranforsat cu nisip silicios,
duritate mai mare. După aceea, procedaţi
astfel:
t Preparaţi mortarul cu cantitatea de apă pre-
conizată de fabricant. Nu agitaţi amestecul, ci
amestecaţi lent, până când capătă
consistenţă lichidă.
t întinderi mortarul pe pardoseală, apoi răs-
pândiţi-1 în toate direcţiile cu o racletă din
cauciuc pentru ca să pătrundă în rosturi -
nu trebuie să rămână pe suprafaţa plăcilor
(-» IMAGINILE 1 ŞL 2).
t Aşteptaţi 1 5 - 2 0 minute, apoi îndepărtaţi
excedentul cu racleta, lucrând în diagonală în
raport cu placa.
r/
1. întindeti mortarul cu mistria.
Wm amm
2. Racleta introduce mortarul în rosturi
m o n t a r e a p l ă c i l o r p e p a r d o s e l i 315
t Curăţaţi placarea cu un burete sau cu o
drişcă cu burete. Spălaţi atent cu apă înainte
ca rosturile să se întărească.
Pentru obţinerea de rosturi foarte dure,
menţineţi-le umede până a doua zi. Drişca
permite curăţarea fără deteriorarea rosturilor
şi nu fragilizează marginile plăcilor.
Nu călcaţi pe plăcile proaspăt rostuite şi
aşteptaţi 2 4 de ore înainte de a circula.
& ATENŢIE: Uneori este recomandabil să
cu protejaţi placarea cu un plastifiant lichid
pentru a evita pătarea.
Produsul se aplică cu buretele după rostuire
şi se curăţă cu apă. Folosiţi-1 dacă utilizaţi
un mortar foarte pigmentat pentru rosturi
o (gri-oţel, antracit etc.) sau dacă aţi montat
plăci uşor poroase.
Montarea plintelor
din plăci
Montarea unei plinte nu este realmente
utilă dacă pereţii nu sunt placaţi. Există
plăci speciale pentru plinte, cu muchia
superioară rotunjită; ele pot fi dreptun-
ghiulare sau pătrate pentru colţuri. Monta-
rea este similară cu a plăcilor obişnuite,
folosind adeziv sau mortar, după o trasare
prealabilă.
Dacă pardoseala este înclinată, trasaţi o linie
orizontală la înălţimea unei plinte, începând
dm colţul cel mai coborât — plăcile ulterioare
vor fi reduse în conformitate. Dacă peretele
este deformat, ghidati-vă cu o riglă pe care o
aşezaţi pe două plăci din capete şi fixaţi
plintele cu mortar.
începeţi întotdeauna din colţurile ieşite spre
exterior, deoarece este mai estetic
decupările să se afle în colţurile spre interior.
ca
Pentru colţurile ieşite spre exterior, utilizaţi
elemente de colţ cu muchii rotunjite. •
316 MONTAREA ACOPERIRILOR PE PARDOSELI

Parchet lipit si parchet flotant

IFLBS

B archetul poate fi lipit sau flotant,

fabncantu indicând în general metoda
recomandată. Având o comportare bună pe
aproape toate tipurile de pardoseli, este
nevoie, în prealabil, doar de o suprafaţă
perfect curată şi plană, nivelată dacă este J) f
nevoie.

Principiile montării prin lipire

Lipirea se aplică parchetului din lamele
juxtapuse sau scândurilor masive şi
subţiri. Pardoseala trebuie să fie solidă,
uscată şi curată. Pentru lipire, dispuneţi
de două tehnici - „în plin" sau „în
c o r d o n " . Prima dintre ele este destinată
parchetelor de tip mozaic, compuse din
lamele mici; a doua, lamelelor de o anu-
mită lungime. Modul de montare reco-
mandat şi tipul de adeziv (-» CASETĂ) sunt
în general indicate de fabricant. Dacă
încăperea este încălzită pnn pardoseală,
este cu atât mai important să respectaţi cu
atenţie specificaţiile
Adezivul trebuie întins cu o spatulă crestată,
respectând precis dozarea şi prescripţiilefabricantului.
Lipire în plin. Constă în întinderea unui
strat de adeziv pe toată suprafaţa pardoselii
pentru ajustarea lamelelor, plăcilor sau
dalelor parchetului Utilizaţi adezivul pre-
conizat de fabricantul parchetului şi aplicaţi-1
cu o spatulă crestată, a cărei lăţime de dinţi
permite respectarea cu precizie a dozării
prescrise. Atenţie, deoarece excesul sau lipsa
de adeziv duce la dezlipirea prematură a
parchetului!

Pentnj reducerea zgomotelor de impact, este
recomandabil să aplicaţi în prealabil un
substrat elastic. Alegeţi, de exemplu, plăci de
plută de 4 - 5 mm grosime şi dispuneţi-le în
diagonală fată de parchet. Lipiţi-le, lăsând
între ele un joc de 3 - 4 mm. Lăsaţi să se
usuce 48 de ore înainte de a trece la lipirea
parchetului
Lipire în cordon. Constă în dispunerea de
cordoane de adeziv dintr-un cartuş. După ce
aţi ales sensul montării, întinderi pe pardo-
seală cordoane de adeziv, spaţiate la
aproximativ 15 cm, perpendicular pe sensul
lamelelor îmbinaţi lamelele între ele şi
apăsaţi-le de deasupra pentru a turti cor-
doanele de adeziv. Aveţi grijă ca parchetul să
nu atingă pereţii şi, folosind cale, prevedeţi
un interstiţiu de 7 - 8 mm pe perimetrul
încăperii. Lăsaţi adezivul să se usuce timp de
48 de ore, apoi retrageri calele După aceea,
fixaţi în cuie o plintă pentru a masca spaţiul
dintre parchet şi perete.
Plăci acustice ajurate
Dacă donţi să montaţi parchetul pe un
substrat izolator, optau pentru plăcile
acustice ajurate. Aceste plăci din fibre de
lemn bitumat ( 1 , 2 0 x 0 , 6 0 m), groase de
5 mm, au decupaje dreptunghiulare desti-
nate adezivului; ele constituie un bun
izolator si garantează spaţierea regulată a
adezivului
Montarea este simplă (-» DESEN): plasaţi
plăcile pe pardoseală, injectaţi adezivul în
decupajele prevăzute în acest scop şi aplicaţi
deasupra lamelele, perpendicular pe
decupaje
Montarea de tip flotant
Acest tip de montare se adresează parche-
tului subţire, aplicat simplu pe pardoseală,
fără fixare. Lamelele sunt îmbinate şi lipite
între ele dar ansamblul acoperirii nu este
solidar cu pereţii şi pardoseala,
înainte de a începe lucrul, demontaţi plintele
existente şi asiguraţi-vă că pardoseala este
curată si plană. Dacă adânciturile s i
m o n t a r e a p a r c h e t u l u i 316
cartuş
de adeziv
cală distanţier
între p a r c h e t şi perete
parchet
şapă de
ciment
7 - 8 mm substrat acustic
Lipirea pe substrat acustic ajurat. Parchetul este lipit
de pardoseală prin intermediul plăcilor acustice ajurate
Cordoane de adeziv sunt dispuse in decupajele
prevăzute in acest scop
proeminenţele depăşesc 2 mm, neteziţi-le.
Dacă există risc de umezeală, întinderi în
prealabil o folie de polietilenă: fâşiile diferite
trebuie să se suprapună cu minimum 20 cm
si să depăşească cu câţiva centimetri
lungimea pereţilor Pentru ameliorarea
izolaţiei acustice, acoperiţi după aceea
pelicula de plastic cu un material elastic, de
Patru tipuri de adeziv
Nu utilizaţi decât adezivii recomandaţi de fabricanţii
de parchet: adeziv vinilic pentru parchet brut, adeziv
special pentru parchet lăcuit; nu folosiţi niciodată adezivi
pe bază de apă pentru un parchet lăcuit. Respectaţi
cu scrupulozitate timpul de uscare.
Există patru tipuri de produse:
- Adeziv vinilic clasic pe bază de apă, care face priză
prin evaporarea şi absorbţia apei (pentru parchet
şi pentru suport).
-Adeziv vinilic pe bază de solvenţi, care face priză
prin evaporarea şi absorbţia solvenţilor, pentru suport.
- Adeziv poliuretanic din două componente, care face priză
prin reacţia chimică între cele două componente.
Este mai scump decât adezivul vinilic.
-Adeziv acrilic: cel mai recent, nepoluant.
318 MONTAREA ACOPERIRILOR PE PARDOSELI

exemplu plută existentă sub formă de

rulouri.
Primele lamele. Prima lamelă trebuie
montată paralel cu peretele cel mai lung, sau
în sensul din care vine lumina. Dacă peretele
nu este rectiliniu, decupaţi lamela în
conformitate. Montaţi-o după aceea cu nutul
spre perete. N u uitaţi să plasaţi cale de 7 - 8
m m între lamele şi perete şi să respectaţi
acest interstiţiu de dilatare pe tot perimetrul
încăperii.
rama
t Plasaţi a d o u a lamelă în prelungirea celei
precedente: aplicaţi adeziv pe n u t şi îmbinaţi
lamela (-» DESEN). Dacă lamela este foarte
Fixarea lamelelor la capătul rândului
lungă, tăiaţi-o, ţinând s e a m a întotdeauna de Pentru o comportare mai bună, îmbinaţi lamela
cu o ramă metalică si un ciocan.

M O N T A R E A PARCHETELOR FLOTANTE

- ramă metalică

- ciocan
pană intermediară

- ferăstrău

Lipiţi latura nutului. Menţineţi flaconul
uşor înclinat pentru a depune cât mai bine
adezivul pe marginile superioare, nu în
adâncul nutului.
Glisaţi lamela la locul ei. îmbinaţi-o cu
ciocanul, utilizând o pană intermediară
pentru a proteja cantul lemnului. Pentru
mai multă comoditate, nu ezitaţi să vă urcaţi pe
parchet, dacă este posibil.

Tăiaţi ultimele lamele. Cu o lamelă
plasată pe penultimul rând şi cu latura
apăsată de perete, trasaţi urma pentru
tăiere. Tăiaţi diferenţa.
Glisaţi ultimele lamele pieziş, după ce aţi
aplicat adeziv pe nut. îmbinaţi-le cu o ramă
metalică şi ciocan. Strângeţi-le înspre cele
lalte lamele şi respectaţi interstiţiul dintre perete şi
parchet.

mărimea interstiţiului. Pentru menţinerea
lipirii, plasaţi cale.
t începeţi al doilea rând cu bucata de lamelă
rămasă. Pe măsură ce efectuaţi montajul, nu
aliniaţi rosturile rândurilor unul în prelun-
girea celuilalt; dimpotrivă, spaţiaţi-le cu mini-
mum 5 0 cm.
Ultimele etape. Montarea succesivă a rân-
durilor diferite urmează aceleaşi principii
(-» SECVENŢA P. 318).
t Aveţi mai ales grijă la buna poziţionare a
adezivului pe laturile nutului; aracetul din
tub este foarte bun. Mai delicate sunt tăierea
şi strângerea ultimei lamele,
t După terminarea montării, lăsaţi adezivul să
se usuce timp de 2 4 ore.
t Scoateţi calele şi montaţi plintele pentru a
camufla interstiţiul lăsat între lamele şi
perete. Bateţi plintele în cuie, ca să nu împie-
dice o eventuală glisare a parchetului.
& ATENŢIE: Pentru a permite trecerea par-
chetului pe sub şambranele uşilor, puneţi o
bucată de lamelă pe pardoseală şi tăiaţi baza
mulurilor cu un ferăstrău de mână cu lamă
subţire.
M O N T A R E A PARCHETULUI
Montati prima lamelă în lun-
gimea peretelui, poziţionând
calele pentru dilatare. îmbinaţi
lamela urmatoare în prelungire pentru care semnalează blocarea sistemului.
a termina primul rând.
m o n t a r e a p a r c h e t u l u i 318
In cazul unui
parchetflotant
îndichetat, lamelele
se îmbină prin
simplă basculare,
profllul-tată peste
prcrfilul-mamă.
Parchet flotant îndichetat
La acest tip de parchet din lemn masiv, sis-
temul tradiţional de asamblare prin nut şi
feder este înlocuit de două profiluri (tată şi
mamă), care se îmbină prin înclichetare.
Lamelele sunt fixate fără adeziv, prin simplă
basculare.
Sistemul are un dublu avantaj: simplitatea
montării şi posibilitatea demontării. De
altfel, poate fi la fel de uşor demontat şi
montat altundeva. Pentru a înclicheta
lamelele unui rând cu cele ale altui rând,
ajunge să veniţi cu lamela pieziş să îmbinaţi
cele două margini şi să basculaţi spre
pardoseală; apăsaţi, pentru a auzi clicul de
blocare.
Nu uitaţi să prevedeţi pe tot perimetrul încă-
perii un interstiţiu care să permită dilatarea
parchetului. •
începeţi al doilea rând. Veniţi Ciocăniţi în capatul lamelei
cu lamela pieziş, apoi coborâţi-o pentru a obţine o glisare uşoară
şi apăsaţi pentru a auzi clicul şi ajustare cu extremitatea la-
melei precedente. Utilizaţi o pană inter-
mediară pentru a nu deteriora lemnul.
320 MONTAREA ACOPERIRILOR PE PARDOSELI
Parchet bătut în cuie, clasic
pre deosebire de parchetul lipit şi
parchetul flotant, a căror montare nu
prezintă dificultăţi majore, parchetul bătut
în cuie necesită o tehnică mai anevoioasă,
care nu se aplică decât parchetelor din
lemn masiv. Acestea nu se montează pe
pardoseală, ci pe un suport de grinzi şi
traverse, care formează o grilă pe suprafaţa
încăperii (-» p. 229); montarea necesită
lucrări importante şi investiţie pe măsură.
Pe termen lung însă parchetele masive au
câteva avantaje clare. Datorită grosimii
lamelelor, sunt foarte rezistente, în ciuda
renovărilor.
Pe de altă parte, în spaţiul care izolează
parchetul de pardoseală pot fi introduse ţevi
şi conducte. Dacă locuinţa are deja parchet
clasic, ar fi păcat să nu profitaţi de el. Chiar
dacă unele lamele sunt detenorate, le puteţi
oricând înlocui.
Cuie utilizate
Lamelele de parchet sunt bătute în cuie la fiecare trecere
peste o traversă. Există două tipuri de montare:
- Pe nut, cu cuie având floare plată, cu diametrul de 3 mm
şi lungimea de 55 mm.
- Pefeder, cu cuie având floare conică, cu diametrul
de 2,7 mm şi lungimea de 55 mm.
Indiferent de sensul prinderii, cuiele sunt bătute pieziş, apoi
afundate cu un dorn până ce floarea dispare în lemn şi nu
impietează în nici un fel îmbinarea lamelei următoare.
Suportul de grinzi
şi traverse
Lamelele parchetului masiv sunt întotdeauna
bătute în cuie pe un suport de traverse, care
sunt prinse tot în cuie perpendicular pe
grinzi, care la rândul lor sunt fixate în zidărie.
Pot fi de asemenea fixate direct pe o şapă de
mortar. Traversele au secţiune variabilă -
între 40 x 25 mm şi 8 0 x 50 mm —, formatul
lor depinzând de sarcina pe care trebuie s-o
susţină, deoarece planşeul nu trebuie să se
curbeze.
Pentru a bate în cuie lamele standard de
2 3 - 2 5 mm grosime, ecartamentul dintre
traverse trebuie să fie de maximum 45 cm.
Dacă este un parchet mai subţire, cu lamele
de numai 16 mm, ecartamentul dintre
traverse nu trebuie să depăşească 3 0 cm.
Pentru a satisface exigenţele noii regle-
mentări acustice, este recomandabil să
montaţi traverse „flotante", adică să intro-
duceţi între grinzi şi traverse benzi de
material elastic, pentru a amortiza zgomotele
de impact: fibre bitumate, cauciuc, plută,
pâslă etc.
Prinderea în cuie
După ce aţi instalat suportul format din grinzi
şi traverse, puteţi începe prinderea lamelelor
pe traverse. Lamelele sunt dispuse paralel în
lungimea încăperii, sau în sensul din care
vine lumina.
Nici una dintre lamele nu trebuie să fie în
contact cu zidăria sau cu plintele - este
recomandabil să respectaţi un interstiţiu de
5—8 mm pe tot perimetrul încăperii, pentru a
permite dilatarea lemnului.
Lamelele se îmbină între ele printr-un sistem
de tip nut şi feder, cap la cap şi rând lângă
rând. Ele trebuie bine strânse laolaltă. In
plus, fiecare lamelă trebuie bătută în cuie pe
traverse, la fiecare suprapunere cu acestea,
fară excepţie (-» SECVENŢĂ).
Astfel, o lamelă lungă de 2 m este fixată pe
minimum patru traverse.
 montarea p a r c h e t u l u i 321

Aceasta constituie partea cea mai delicată a

lucrăm. Cuiele trebuie bătute întotdeauna Tester de umiditate
oblic în adâncul nutului (sau în feder) (-» CA- Parchetul nu se împaca niciodata cu umezeala şi trebuie
SETĂ), pentru a evita riscul desfacerii îmbi- să vă asiguraţi ca zidăria din jur este complet uscată.
nării, care va genera apoi scârţâituri. In acest scop,
fabricanţii propun
Finisaje dispozitive simple,
După montarea lamelelor, parchetul din care permit testarea
lemn masiv trebuie şlefuit. închiriaţi echipa- nivelului de
mentele necesare (-» P. 323), pentru a executa umiditate
trei şlefuiri succesive, indispensabile pentru al pardoselii.
unificarea suprafeţei.
Instalaţi plintele, apoi treceţi la operaţiunile
de finisare: vopsire, ceruire, paluxare etc. •

PRINDEREA IN CUIE A PARCHETULUI MASIV

- dom

- ciocan de cauciuc
- ciocan
- rangă
- ferestrău

Prindeţi în cuie prima lamelă pe traversă. Prindeţi în cuie, strângând spre dum-
Fixarea va fi ulterior camuflată cu chit de neavoastră. La fiecare rând, calaţi lame-
lemn sau prin montarea unei plinte. lele cu un ciocan de cauciuc, apoi bateţi
cuie la fiecare traversă.

I înainte de a tăia capătul rândului, verifi-

K f l caţi unghiul peretelui. Raportaţi măsură-
O S i toarea pe lamela ce va fi tăiată,
respectându-i orientarea.
0 Montaţi ultima lamelă, forţând cu ranga
ori cu pene de lemn şi bateţi-o în cuie la
câţiva milimetri de perete.
322 MONTAREA ACOPERIRILOR PE PARDOSELI

Renovarea parchetului masiv

atorită grosimii sale, numai vechiul usuce. Este recomandabil după aceea să
parchet clasic din lemn masiv poate fi examinaţi suprafaţa pentru descoperirea
daltă
renovat prin raşchetare urmată de un tra- eventualelor defecte care trebuie reparate
- ciocan

- rindea tament de finisare. Renovarea începe întot-
- ferestrău deauna printr-o curăţare profundă, pentru
înlăturarea cerii sau a vopselei reziduale. Este
suficient să frecaţi pardoseala cu un şampon
special sau cu leşie concentrată. Dacă
parchetul a fost acoperit cu mochetă, trebuie
să răzuiţi urmele de adeziv şi de burete
sintetic cu un şpaclu sau un răzuitor cu
mâner lung. Dacă parchetul a fost vopsit,
utilizaţi un decapant pentru a înmuia şi
elimina vopseaua. Clătiţi, apoi lăsaţi să se
crăpături, capete de cuie ieşite în afară etc.
Toate lamelele crăpate sau rupte trebuie înlo-
cuite.
Prima etapă constă în îndepărtarea lamelei
defecte, dar nu pe toată lungimea ei, ci
numai pe porţiunea deteriorată şi com-
promisă, între două traverse (-* SECVENŢA A).
Lucraţi cu ferestrăul manual sau electric.
Când montaţi lamela nouă, aveţi grijă să-i
rindeluiţi marginile pentru a se insera mai
uşor între lamelele adiacente (-> SECVENŢA B).

A . EXTRAGEREA LAMELELOR DETERIORATE

Tăiaţi lamela între traverse,
pornind de la o gaură făcută în
apropierea defectului. Execu-
taţi două tăieturi paralele, distanţate
cu 1 cm.
Extrageţi partea centrală, Eliminaţi bucăţile rămase cu
dintre traverse, apoi tăiaţi la- dalta şi ciocanul. Degajaţi-le
mela perpendicular, la rasul din nutul şi federul celor două
traverselor. lamele adiacente.

B . M O N T A R E A LAMELELOR NOI

lamelă nouă

FT
/
rindeluire rindeluire

D Lipiţi şi prindeţi în cuie două

stinghii pe feţele interioare ale
traverselor. Ajustaţi o lamelă
nouă, tăind la lungimea necesară.
B Rindeluiţi laturile noii lamele:

suprimaţi partea inferioară a

nutului şi teşiţi profilul fede-
Verificaţi orizontalitatea. Du-
pă aceea prindeţi în şurubun
lamela nouă cu extremităţile pe
cele două stinghii Afundaţi capetele
şuruburilor în lemn si şlefuiţi.
rului îmbinaţi pieziş.
 montarea p a r c h e t u l u i 323

După terminare, curăţaţi din nou - pentru ca

glaspapirul să nu se ancraseze prea repede -
şi puteţi începe şlefuirea.

ATENŢIE: Pe un parchet clasic, spaţiile

dintre lamele pot fi considerate rosturi de
dilatare, care îngăduie lemnului să
„lucreze". Deocamdată nu le astupaţi cu
chit de lemn.

Şlefuirea parchetului
Procurarea echipamentului. Pentru şlefuirea
parchetului, închiriaţi un aparat robust, de
preferinţă cu rulou, care se manevrează mai
uşor decât cel rotativ. 1. Maşina cu disc
excentric se utilizează
Procuraţi-vă de asemenea o maşină cu disc
pentru marginile de
excentric (-» IMAGINEA 1), care permite lângă plinte şi în locurile
şlefuirea la rasul plintelor şi în locurile greu greu accesibile.
accesibile, de exemplu sub calorifere.
Pentru colţuri vă puteţi servi de o maşină cu rumeguşul, opriţi-o. Măturaţi pardoseala şi
patină triunghiulară sau, eventual, de lama aspiraţi-o, înainte de a reîncepe.
unei rindele pe post de răzuitoare. Ţineţi seama de sensul lamelelor. Cele trei
Este recomandabil să purtaţi mască, ochelari şlefuiri succesive, cu bandă abrazivă din ce în
de protecţie şi căşti anrifonice. ce mai fină, trebuie să ţină seama şi de sensul
Efectuati trei treceri. O şlefuire îngrijită se lamelelor.
realizeaza prin trei treceri, cu benzi — Pentru şlefuirea unui parchet cu
abrazive tot mai fine: la început cu lamele drepte, efectuaţi o primă tre-
granulaţie mare (36), apoi cere în diagonală, o a doua trecere
mijlocie ( 5 0 - 6 0 ) şi în final cu după cealaltă diagonală şi şlefuirea
granulaţie fină ( 1 0 0 - 1 2 0 ) . finală în sensul lamelelor.
Pentru schimbarea abrazivului, - Pentru şlefuirea unui parchet
întoarceţi maşina pe o parte, deşu- montat în diagonală, efectuaţi o
rubaţi bara de strângere cu o şurubelniţă primă trecere în sensul lăţimii,
şi montaţi banda abrazivă nouă. a doua trecere în sens longi-
înainte de a începe, basculaţi maşina tudinal şi şlefuirea finală în
spre înainte, apoi aşezaţi-o lin pe sensul lamelelor.
pardoseală. Ea are tendinţa de a
„fugi", dar apăsaţi-o ferm cu ambele
mâni şi mergeţi înapoia ei, ţinând
cablul electric peste umăr.
Când ajungeţi la plinte, înclinaţi maşina
spre spate înainte de a coti.
Dacă maşina rămâne pe loc, trebuie să
ridicaţi ruloul abraziv pentru a nu săpa
„şanţuri", care după aceea sunt
2. Maşina de şlefuit cu bandă
imposibil de eliminat. Dacă în unele face parte dintre echipamentele
momente maşina nu aspiră corect cu rulou.
«4 MONTAREA ACOPERIRILOR PE PARDOSELI

aplică în două straturi, cu pensula şi trebuie

după aceea protejat cu lac.
Ceruză. Se aplică cu spatula, după ce aţi
deschis porii lemnului cu o perie metalică,
pentru a pune în valoare fibrele lamelelor.
Acest colorant alb trebuie după aceea fixat cu
două straturi de lac.
Vopsea. Cele mai multe vopsele pentru
pardoseli sunt răşini poliuretanice, foarte
bune pentru parchet. Aplicaţi un pnm
strat cu trafaletul. Pentru un suport poros,
vopseaua trebuie combinată în prealabil cu
10% diluant de tip white-spirit. După o
uscare de 8 - 1 2 ore, ştergeţi uşor praful.
Aplicaţi al doilea strat nediluat. Dacă as-
pectul lucios nu este uniform poate fi
necesar un al treilea strat.
Lăsaţi să se usuce 4 8 de ore înainte de
utilizarea încăperii. întărirea definitivă se
face după 3 - 4 zile.

Ceruire
Ceara sau alte produse similare sunt, de
asemenea, folosite pentru finisarea parche-
tului masiv. în ultimul timp, ceara a fost
înlocuită de produsele de paluxare, dar
fiind ecologică şi-a regăsit mulţi adepţi.
Ceara si paluxarea sunt însă absolut
incompatibile.
Produsul cel mai practic este ceara lichidă
Ceruza conferă o nuanţă diluată cu 10% esenţă de terebentină - este
albicioasă şi pune in Vopsire uşor de aplicat, chiar dacă se foloseşte o
valoarefibra lemnului. 1)acg după slefuire nu doriţi sg aplicaţi un
cantitate ceva mai mare de produs. Pe un
strat de finisare de ceară sau un palux, parchet proaspăt şlefuit, este recomandabilă
lemnul poate fi vopsit. aplicarea unui prim strat de fond dur, care
Baiţ. Lasă vizibile fibrele lemnului şi în astupă porii lemnului, ducând la un consum
acelaşi timp le colorează uşor. Produsul se mai redus de produs şi la obţinerea unui
luciu profund.
Aplicaţi ceara diluată cu o pensulă, în tuşe
fine, după care lăsaţi-o să pătrundă şi să se
Mastic după măsură usuce aproximativ 12 ore. Aplicaţi al doilea
Amestecat cu adeziv vinilic, rumeguşul fin obţinut în urma strat cu pensula. Lustruiţi cu o cârpă curată şi
şlefuiriiformează un mastic care permite astuparea micilor uscată.
defecte ale lemnului, făcându-le aproape invizibile, deoarece
culoarea sa este apropiată de a parchetului. Pentru aceasta Paluxare
folosiţi rumeguşul cel maifin de la ultima şlefuire. Paluxarea este o operaţiune simplă, dar de
durată. Ea are ca efect protejarea parchetului
 m o n t a r e a p a r c h e t u l u i 324

de agresiuni, obţinerea unei rezistenţe supe-

rioare a suprafeţei şi permite o întreţinere Lacuri şi palux
uşoară şi economică - parchetul paluxat Pentru paluxarea parchetului există două categorii
poate fi curăţat şi cu buretele. principale de lacuri, care se clasifică in mate şi satinate
Paluxarea se efectuează în condiţii foarte sau lucioase.
stricte: - Lacurile de tip poliuretan sunt elastice şifoarte rezistente
lemnul nu trebuie să depăşească umidi- mecanic şi chimic. Se usucă in 12 ore, se întăresc complet
tatea de 10% în 10 zile, dar se îngălbenesc în timp.
- temperatura încăperii nu trebuie să depă- - Lacurile acrilice (în fază apoasă) sunt cele mai recente.
şească 12° C; Sunt inodore, nu sunt nocive sau poluante şi oferă
- încălzirea trebuie să fie oprită timp de parchetului o rezistenţă mare. în plus, respectă perfect
câteva zile. culoarea naturală a lemnului.
Pentru pnmul strat de palux, lucraţi cu o Evitaţi lacurile de tip uree-formol (cu alcool), toxice şi
pensulă lată în sensul fibrelor (-» SECVENŢĂ). poluante.
Lăsaţi să se usuce 2 - 6 ore. Şlefuiţi cu glas-
papir fin pentru o prindere mai bună.
Curăţaţi de praf înainte de aplicarea celui
de-al doilea strat. Lăsaţi să se usuce mini-
mum 2 4 ore. Pentru o utilizare normală sunt
suficiente două straturi. Dificultatea princi-
pală este aplicarea uniformă a produsului,
fără intermitenţe, cu gesturi largi şi fară a
reveni spre înapoi.
Paluxul atinge 8 0 % din duritatea sa după
două zile — se poate merge pe parchet, chiar
dacă se usucă definitiv abia după 8 zile.
Aşteptaţi de aceea o săptămână înainte de a
pune mobila şi în jur de 2 - 3 săptămâni
înainte de a pune covoarele. •

PALUXAREA

Turnaţi lacul Aplicaţi lacul cu o pensulă lată.

D
pentru paluxare într-un H H Nu treceţi
recipient mare, de exemplu o cuvă din ' de două ori peste acelaşi loc.

plastic.
326 MONTAREA ACOPERIRILOR PE PARDOSELI
Montarea mochetei în /aşii
legerea metodei de montare depinde
de tipul mochetei, de dosul ei, de
suprafaţa ce trebuie acoperită, de starea
pardoselii etc. Metoda este esenţială pentru
aspectul general al mochetei, confortul şi
durabilitatea ei Mocheta în rulouri poate fi
montată în trei feluri: liberă, întinsă sau lipită.
Montarea întinsă este foarte complexă şi
trebuie lăsată pe seama specialiştilor.
Montarea liberă şi cea lipită sunt la îndemâna
amatorilor - în ambele cazuri, înainte de
fixarea fâşiilor este bine să lăsaţi mocheta
aproximativ 2 4 ore în încăpere pe poziţia
preconizată.
Pregătirea pardoselii
Ca şi celelalte acoperiri de pardoseală,
mocheta trebuie aplicată pe o suprafaţă
curată, cât mai plană cu putinţă şi uscată.
Starea suportului este şi mai importantă în
cazul montării lipite, deoarece prezenţa unor
substanţe grase, de exemplu, poate împie-
dica aderenţa.
- Dacă fâşiile sunt aplicate pe un parchet
vechi, verificaţi starea lamelelor, lipiţi-le pe
cele instabile şi eliminaţi cu grijă orice urmă
de ceară.
- Dacă parchetul va fi şlefuit, este bine să
aplicaţi un strat de impregnare pe bază de
adeziv neopren diluat cu 5 0 % tricloretilenă;
lăsaţi să se usuce 2 4 de ore înainte de a
derula mocheta.
- Pe o pardoseală de ciment, curăţaţi de praf
şi, dacă este cazul, nivelaţi (aplicaţi un strat
de mortar pentru ameliorarea planeităţii).
Aplicaţi după aceea un produs fixator sau un
strat primar de aderenţă.
în toate cazurile, deoarece mocheta trebuie
depozitată în încăperea respectivă cu
minimum 2 4 de ore înainte de a fi montată,
este preferabil să pregătiţi suprafaţa, apoi să
achiziţionaţi mocheta
Aşezarea mochetei
în momentul cumpărării, este posibil să fiţi
nevoit să împăturiţi mocheta, dacă n-o puteţi
transporta sub formă de rulou. în acest caz,
aveţi grijă să nu turtiţi pliurile şi derulaţi
mocheta imediat ce ajungeţi acasă.
Atentie la sensul mochetei!
>
La montarea mochetei, aveţi grijă
la sensulfirelor, indicat frecvent
de o săgeată imprimată pe dos.
Acest sens trebuie să fie orientat
spre fereastră şi să corespundă
cu sensul din care vine lumina naturală.
Precauţia este totuşi mai puţin
importantă în cazul mochetelor
de pluş tunse sau al acoperirilor late
care nu necesită racordări.
 montarea m o c h e t e i 327

Poziţionarea mochetei. După ce aţi întins

mocheta ţinând seama de sensul ei (-» CA-
SETĂ), lăsaţi-o să urce 1 0 cm peste plinte.
Pentru montare (-» DESENUL 1), procedaţi
astfel:
y Neteziţi mocheta pe toată suprafaţa cu o
cală din lemn sau material plastic, pentru a
înlătura cutele şi pungile de aer. Opera-
ţiunea este indispensabilă pentru montarea
liberă şi facultativă pentru montarea prin
lipire (-» IMAGINEA 2).
y Marcaţi îndoirea în lungul plintelor cu o
pereche de foarfece închise şi îndoiţi mo-
cheta în colţuri, pentru ca să se modeleze
după toată suprafaţa.

1. Pentru buna poziţionare a mochetei, îndoiţi colţurile,

ca maijos, şi efectuaţi tăieturi de i-2 m la rasul plintelor,
pe toţi pereţii încăperii.

2. Netezirea mochetei.

y Efectuaţi o primă tăietură la rasul plintelor:

nu trebuie să tăiaţi pe toată lungimea, ci doar
1 - 2 m în mijlocul fiecărui perete al încăperii;
scopul este doar de a uşura poziţionarea
fâşiilor. Pentru aceasta utilizaţi un cutter,
deoarece va trebui să schimbaţi frecvent lama
(-» IMAGINEA 3); ghidaţi cutterul, apăsând pe
lama metalică a unui instrument plat. Veţi
obţine astfel o tăietură corectă şi veţi evita
eventualele abateri.
Aşteptaţi 24 de ore. După ce mocheta a fost
plasată pe poziţie, lăsaţi-o timp de o zi,
pentru a se stabiliza în funcţie de tempe-
ratura ambiantă. După aceea puteţi începe
montarea propriu-zisă.

Montare pe benzi adezive

La montarea liberă, mocheta este fixată
simplu pe pardoseală printr-o bandă adezivă
pe ambele feţe. Acest tip de montare se
aplică mochetelor tricotate şi cu dos din 3. Tăierea în lungul plintelor.
328 MONTAREA ACOPERIRILOR PE PARDOSELI
Adezivi şi fixatori
Montarea lipită are ca singur inconvenient demontarea.
Pentru a schimba acoperirea, trebuie să dezlipiţi mocheta
şi să refaceţi suprafaţa. Operaţiunea de curăţare este
greoaie. Pentru a vă fi mai uşor şi dacă pardoseala, bine
pregătită, este netedă şi neabsorbantă, este recomandabil
să folosiţi un fixator. Acest produs lichid aplicat
cu trafaletul are o putere de aderenţă suficientă pentru
a menţine pe pardoseală mochetele sau acoperirile
din fibre naturale, ca sisal sau cocos. Când demontaţi,
este suficient să trageţi de acoperirea care se dezlipeşte
uşor, fără a degrada pardoseala, deoarece fixatorul
rămâne - în general - lipit pe dosul mochetei.
Urmele de pe pardoseală dispar cu apă caldă, cu leşie.
burete. Nu convine decât pentru încăperi cu
suprafaţa pardoselii mai mică de 2 0 m 2 .
Pentru încăperi mai mici de 12 m 2 prin care
nu se circulă des, de exemplu dormitoare,
este suficientă montarea benzii adezive pe
perimetru. Pentru încăperile cu suprafaţa de
1 2 - 2 0 m 2 , cu trafic mediu, este recoman-
dabil ca toată suprafaţa să fie acoperită cu o
1. La montarea liberă, dacă suprafaţa depăşeşte 12 m2 este convenabil să o acoperiţi
cu o grilă de benzi adezive. Pelicula protectoare este desfăcută pe măsură ce se
rabatează mocheta.
grilă de benzi dispuse la aproximativ 1 m
Plasarea benzilor adezive. înainte de apli-
carea benzilor, verificaţi ca mocheta să fie
bine întinsă şi, dacă este nevoie, neteziţi-i din
nou suprafaţa. Procedaţi în două etape.
Ridicaţi mai întâi jumătate din fâşie şi pliaţi-o
peste cealaltă (-» DESENUL 1). Lipiţi banda
adezivă cu feţe duble la rasul plintelor.
Desfăşuraţi treptat pelicula de protecţie,
îndoind fâşia şi lipiţi-o reciproc. Tăiaţi
colţurile.
Ridicaţi după aceea cealaltă jumătate şi
procedaţi similar. în cazul unor obstacole, de
exemplu un calorifer, efectuaţi tăietunle
necesare pentru ocolirea picioarelor (-» IMA-
GINEA 2). Plasaţi banda adezivă la rasul plintei
şi rabataţi mocheta sub calorifer.
Efectuaţi finisajele. După ce mocheta a fost
fixată pe benzile adezive, tăiaţi surplusul, în
lungul plintelor şi la nivelul uşii.
Pentru liniile drepte, utilizaţi un instrument
special cu înclinare reglabilă, la care poziţia
lamei variază în funcţie de grosimea
acoperirii; dotat cu mâner, acesta permite
nivelarea mochetei în lungul plintei şi tăierea
ei rectilinie (-» IMAGINEA 5).
Pentru tăieturile mici, alegeţi un cutter pe
care îl apăsaţi pe lama metalică a unui
instrument plat; acesta din urmă protejează
mocheta şi ghidează tăierea.
La nivelul pragului, tăiaţi mocheta la rasul
acoperirii încăperii vecine (-» IMAGINEA 3).
Ghidaţi-vă după o riglă metalică, pentru a nu
2. Montarea in dreptul caloriferului
 montarea m o c h e t e i 329

3. Montarea unei benzi de prag plată.

devia. înşurubaţi o bandă de prag pentru a

menţine marginea mochetei.
Dacă cele două acoperiri prezintă o diferenţă
de grosime importantă, alegeţi un profil de
adaptare, mai potrivit decât o bandă de prag
plată.

Montare lipită 4. La montarea lipită, se procedează în două etape: mai întăi, aplicaţi clei
Montarea lipită este rezervată mochetelor cu pe jumătate din suprafaţa încăperii, apoi aşezaţi mocheta, înainte de a proceda
dos dublat şi cu dos din burete. Alegerea la fel cu restul suprafeţei.
adezivului sau fixatorului (-» CASETĂ) depinde
de specificul acoperirii. Produsul de lipire un facăleţ. întotdeauna neteziţi mocheta din
este aplicat pe toată suprafaţa pardoselii. centru spre margini.
Aplicarea cleiului pe pardoseală. Mocheta După aceea tăiaţi cu cutterul sau cu alt
trebuie ridicată mai întâi la jumătatea instrument, în lungimea plintelor şi a diver-
încăperii, îndoită astfel încât să nu turtească selor obstacole: colţuri spre exterior, praguri
pliurile (-» D E S E N U L 4 ) . După aceea, puteţi să de uşi etc.
aplicaţi clei pe partea de pardoseală astfel
degajată: în cazul adezivilor, folosiţi o spatulă Montarea
dinţată pentru a depune aproximativ 3 0 0 g pe benzi cu arici
de produs pe 1 m 2 , iar pentru fixatori, utili- Montarea pe benzi cu arici este rezervată
zaţi un trafalet şi aplicaţi aproximativ 1 2 0 g mochetelor cu dos textil din pâslă tricotată.
de produs pe 1 m 2 .
Respectaţi timpul de gumare indicat de
fabricant. După aceea, întinderi acoperirea pe
stratul de clei. Neteziţi suprafaţa cu palmele,
pentru a scoate pungile de aer.
Procedaţi la fel pentru cealaltă jumătate de
mochetă.
Netezirea şi tăierea. După ce aranjaţi mo-
cheta, executaţi o netezire minuţioasă a
suprafeţei pentru a ameliora aderenţa aco-
peririi pe pelicula de clei. în acest scop,
utilizaţi un instrument specific, alcătuit
dintr-o pană de lemn sau din plută, cu
margini rotunjite (-» IMAGINEA 2 p. 327), sau 5. Tăierea după lipire.
330 MONTAREA ACOPERIRILOR PE PARDOSELI
1. Benzile cu arici trebuie dispuse la aproximativ 3 cm de plinte.
pe tot perimetrul. O grilă pe toată suprafaţa nu este necesară,
decât daca încăperea are peste 20 m2.
Ea nu utilizează produse nocive şi permite, în
cazul unor erori, să desfaceri fâşiile fară a
degrada suportul.
Mocheta se fixează pe tot perimetrul încă-
perii prin intermediul benzilor cu arici, late
de 5 cm, poziţionate la aproximativ 3 cm de
plinte (-» DESENUL 1). Pentru îmbinările dintre
două fâşii, există benzi cu arici late de
10—20 cm. Puteţi de asemenea să lipiţi
alăturate trei benzi de 5 cm la nivelul jonc-
ţiunii. Dacă suprafaţa încăperii depăşeşte
2. in dreptuljoncţiunii dintre douăfăşii de mochetă,
lipiţi una lângă alta 2-3 benzi cu arici.
2 0 m 2 , prevedeţi, la fel ca la montarea liberă
cu bandă adezivă, mai multe benzi distan-
ţate la 1 m şi realizaţi o grilă pe suprafaţă
pentru a evita ondularea mochetei.
Fixarea mochetei. Pentru a monta o mo-
chetă dintr-o singură bucată într-o încăpere
pătrată sau dreptunghiulară, trebuie s-o fixaţi
succesiv în cele patru colţuri.
^ începeţi cu una dintre cele două laturi
perpendiculare pe usă Tăiaţi mocheta la
rasul plintelor, apoi fixaţi-o pe banda cu arici,
lovind deasupra pe toată lungimea ei cu un
ciocan pe o cală de lemn. Neteziţi suprafaţa
mochetei spre peretele opus, iar când ajun-
geţi acolo tăiaţi şi fixaţi folosind aceeaşi
metodă.
t Procedaţi similar pentru ceilalţi doi pereţi:
neteziţi toată suprafaţa, pornind de la uşă
până la peretele din faţa ei, apoi tăiaţi şi fixaţi
cu ciocanul. Neteziţi după aceea în direcţia
uşii. La nivelul pragului, fiţi foarte atent ca
dosul mochetei să se prindă bine de banda
cu arici. După aceea, dacă este necesar,
înşurubaţi o bandă de prag plată.
Schimbarea unei bucăţi
de mochetă deteriorate
Unele produse, de exemplu taninul, clorul
menajer sau scrumul de ţigară, produc pete
ce nu pot fi înlăturate de nici un detergent,
în asemenea cazuri, soluţia constă în
decuparea bucăţii de mochetă afectată,
pentru a fi înlocuită cu alta Există
î . in colţuri, evitaţi să suprapuneti extremrtătile a două
benzi cu arici care se îmbină perpendicular.
 m o n t a r e a m o c h e t e i 330

numeroase dispozitive specifice care facili- INSTRUMENTE

PENTRU REPARAREA MOCHETEI
tează acest gen de acţiune, permiţând decu-
parea unor forme rotunde (-» CASETĂ). Astfel,
puteţi utiliza un cuţit circular sau un
poanson (-» SECVENŢĂ). Acesta din urmă
permite si realizarea de găun pentru trecerea
ţevilor.
Pentru schimbarea unei bucăţi de mochetă,
operaţiunea este simplă.
y Decupaţi un cerc în jurul poansonului, apoi
o rondelă de acelaşi diametru într-o bucată
de mochetă nouă
y Curăţaţi locul rămas gol şi aplicati-i un poanson poanson
monobloc c u cutite amovibile
adeziv pe bază de latex. (0 5 - 2 0 mm) (0 2 0 - 5 0 mm)
y Introduceri rondela nouă, având grijă să-i
orientaţi firele în sensul mochetei principale.
După câteva clipe de uscare, penaţi suprafaţa
pentru unificare. •
lamă

» — -T.;..iiini!iiTTTr.

cuţit c i r c u l a r ( 0 7 5 m m )

DECUPAREA MOCHETEI DETERIORATE

B Aplicaţi un poanson peste

pata sau arsura de pe mochetă
şi loviţi de mai multe ori cu
ciocanul, răsucind uşor instrumentul,
pentru a-i uşura patrunderea.
[PJJ
• •
I Decupaţi o rondelă de acelaşi
diametru dintr-o bucată de
mochetă nouă sau dintr-un loc
mai puţin vizibil, de exemplu în fundul
unui dulap de perete sau înapoia usn.
I Lipiţi rondela nouă în locul
decupării, ţinând seama să-i
' orientaţi firele în sensul celor
originale, pentru a nu crea diferenţe de
nuanţă.
332 MONTAREA ACOPERIRILOR PE PARDOSELI

Montarea dalelor de mochetă

xistă două tipuri de dale de mochetă
autoblocante şi adezive. Mochetele
autoblocante, cele mai numeroase,
fixate pe un substrat semirigid din bitum sau
PVC; ele se montează pe pardoseală cu benzi
adezive având feţe duble. Dalele adezive au
pe dos un adeziv special protejat de o
peliculă, care trebuie îndepărtată la aplicare.
Ca toate tipurile de mochetă, dalele trebuie
despăturite şi depozitate timp de minimum
2 4 de ore în încăperea unde vor fi montate,
pentru a se stabiliza în funcţie
temperatura interioară. Montarea se poate
face numai pe o pardoseală netedă, plană si
uscată.
Montare dreaptă
Machetare şi trasare. Această primă etapă
este indispensabilă pentru definirea înlăn-
ţuirii dalelor. Ea constă din trasarea a două
drepte perpendiculare pe care veţi începe
montarea {-» DESENUL 1). Iată cum procedaţi:
- a d e z i v cu faţă dublă
^ Trasaţi după aceea linia EF, perpendiculară
pe AB, începând din centrul acelui rând
sunt (punctul O ) Aşezaţi un al doilea rând de
dale, tot fără să le lipiţi. Dacă la una dintre
extremităţi rămâne un spaţiu foarte îngust
între ultima dală şi perete, decalaţi tot rândul
spre dreapta ori spre stânga şi trasaţi altă linie
AB, deoarece poziţia punctului O trebuie
modificată.
Fixarea dalelor. Când cele două drepte AB
şi E F şi intersecţia lor O corespund poziţiei
de optime, aplicaţi o bandă adezivă cu feţe
duble de-a lungul celor două drepte
perpendiculare, dacă este vorba despre dale
autoblocante, şi lipiţi deasupra primele
două rânduri.
Verificaţi cu o riglă dacă laturile dalelor
corespund exact trasării. Lucraţi după aceea
sector cu sector - apăsaţi pe rândurile deja
fixate şi plasaţi dalele în scară, conform
ordinii din desen (-» DESENUL 1). De acum nu
mai este necesară banda adezivă, deoarece
dalele se blochează reciproc.
Tăierea bordurilor. După ce au fost pla-
sate toate dalele întregi, şi numai atunci,
puteţi trece la tăierea şi montarea bordu-

/
rilor (-» DESENUL 2): aşezaţi o dală nouă A pe
o dală din penultimul rând, suprapunân-
du-le exact. Pe dala A aşezaţi altă dală
10
întreagă B, rezemând-o de plintă. Menţineţi
ansamblul, trasaţi şi decupaţi dala A,
urmând latura lui B. Decuparea A se va

\ încastra perfect între ultima dală lipită şi

plintă.

1, Principiile montării drepte

y Trasaţi mai întâi linia AB, perpendiculară pe

uşă. Aşezaţi, fără să lipiţi, un prim rând de
dale de-a lungul acestei linii. Aranjaţi-le
pentru a găsi dispunerea optimă; nu trebuie
să obţineţi decupări foarte înguste la
extremităţi, minimumul fiind de 5 cm 2. Decupare de bordura pentru montare dreaptă.

Montarea în diagonală
Machetare şi trasare. Din motive estetice,
dalele pot fi montate şi în diagonală, dar, ca
şi în cazul montării drepte, trebuie mai întâi
definit punctul O, centrul de pornire pentru
montare (-» D E S E N U L 3 ) :
t Trasaţi o linie AB perpendiculară pe uşă.
Pornind din punctul A, dispuneţi pe această
linie mai multe dale (trei, în cazul acesta),
3. Trasarea la montarea în diagonală.
dintre care ultima se apropie de centrul
încăperii şi determină un prim punct O.
y Din punctul O, trasaţi o linie EF perpen-
diculară pe AB şi aplicaţi un număr egal de
dale pentru a acoperi distanţa OF. Dacă este
loc, deplasaţi punctul O spre stânga sau spre
dreapta, până când ajunge la distanţă egală
de A şi F, ceea ce va necesita uneori trasarea
altei linii AB.
t După aceea pivotaţi dreptele AB şi EF cu
un unghi de 45°, pentru a trasa două linii J K
şi GH, care vor da direcţia montării în
diagonală.
Fixarea dalelor. Montarea în diagonală se
desfăşoară ca şi montarea dreaptă. Lipiţi
primele două rânduri de dale de-a lungul
diagonalelor GH ş i J K
Lucraţi după aceea sector cu sector, în scară.
Puneţi toate dalele întregi şi încheiaţi cu
bordurile.
Tăierea bordurilor. Pentru tăierea bordu-
rilor (-» D E S E N U L 4 ) , puteţi folosi un şablon
din canon rigid: realizaţi un pătrat a cărui
montarea m o c h e t e i 333
Adezive vâscoase
La montarea dalelor autoblocante, banda adezivă cu două
feţe poate fi înlocuită cu un „adeziv vâscos", un produs
lichid care nu trebuie însă confundat cu cleiul si care se
aplică cu trafaletul. Principalul său avantaj este blocarea
dalelor de mochetă fără a le reţine, facilitând astfel, dacă
este nevoie, înlocuirea lor.
latură are lungimea egală cu lungimea
diagonalei unei dale.
Aşezaţi o dală nouă pe dala întreagă cea mai
apropiată de perete. Aşezaţi deasupra şablo-
nul, rezemându-1 de plintă.
Tăiaţi dala nouă după marginea şablonului —
va avea exact forma necesară pentru a se
insera în bordură.
înlocuirea dalelor deteriorate
Dacă o dală de mochetă se deteriorează, este
uşor de înlocuit. Pentru a evita totuşi ca
reparaţia să fie vizibilă, scoateţi dala dete-
riorată şi încă una, de exemplu de sub o
mobilă. Plasaţi această dală în locul celei
deteriorate, iar dala cu probleme puneţi-o
sub mobilă. •
dală
-plintă
dală de decupare
şablon
' de
carton
' şablon
de carton
4. Decupare de bordură la montarea în diagonală
cu şablon de carton.
334 MONTAREA ACOPERIRILOR PE PARDOSELI

Montarea dalelor din linoleum

coperire relativ elastică, dalele şi fâşiile intersectarea lor să definiri un punct central
din linoleum se modelează mai mult O ( - » D E S E N U L 1).
- cutter cu l a m ă rigidă

- riglă
sau mai puţin după defectele suportului, de
- făcăleţ sau ciocan aceea este necesar ca suportul să fie într-o
cu cap mare stare perfectă: sănătos, absolut uscat, plan,
cât mai neted cu putinţă şi perfect curat. Pe
de altă parte, chiar dacă sunt rezistente şi
uşor de întreţinut, dalele din linoleum nu se
comportă bine la modificările bruşte de
temperatură, ca de altfel toate acoperirile
sintetice.
De aceea este recomandabil să le depozitaţi
în încăpere cu minimum 2 4 de ore înaintea
montării, pentru a se adapta temperaturii
ambiante, ideal fiind s-o reglaţi pe aceasta la
18° C.
Dalele din linoleum, cu latura de 3 0 - 3 3 cm
sunt tot mai des adezive şi mai rar sub formă
de dale pentru lipire.
Machetare si trasare
*
Ca si la montarea unei placări sau a dalelor
din mochetă, montarea dalelor din linoleum
este precedată de o trasare pe pardoseală care
permite definirea axelor pe care veţi lucra.
Pentru o montare dreaptă, trebuie mai întâi
să divizaţi încăperea în patru părţi, trasând
două axe perpendiculare, AB şi CD, şi prin
Poziţionaţi după aceea dalele „pe uscat",
fară să le scoateţi pelicula adezivă sau să le
încleiaţi, în lungul axelor. Obiectivul este ca
spaţiile rămase în extremităţi pentru
montarea bordurilor, H, să fie egale de o
parte şi de cealaltă. Pentru aceasta, trebuie
să decalaţi dalele până la obţinerea unei
înlănţuiri satisfăcătoare şi să deplasaţi
centrul O.
Dacă sunteţi mulţumit, trasaţi definitiv cele
două axe AB şi CD. Vă vor servi în con-
tinuare. Dacă doriri să efectuaţi o montare în
diagonală, puteţi utiliza aceeaşi metodă ca şi
pentru montarea în diagonală a dalelor din
mochetă (-» p. 333).
& ATENŢIE: Opriri încălzirea prin pardo-
seală cu 2 4 de ore înainte de montare şi n-o
reporniţi decât la o zi după sfârşirea montării.
Montarea dalelor
Primele două rândun de dale trebuie aliniate
în lungul axelor perpendiculare AB şi CD,
prima dală fiind aşezată la intersecţia celor
două axe.
Dacă sunt dale adezive, scoateţi pelicula
protectoare înainte de montare şi plasaţi-le

M O N T A R E A DALELOR ADEZIVE

începeţi prin dispunerea dale- Dezlipiţi pelicula protectoare Neteziţi dalele

lor de-a lungul a două axe per-
• • pendiculare trasate în prealabil
pe pardoseală. Cu o riglă, verificaţi ca
laturile dalelor să fie perfect aliniate
de-a lungul trasării.
treptat cu o
fără să atingeţi adezivul. spatulă, un ciocan cu cap mare
Manipulaţi dalele ţinându-le cu • • sau un făcăleţ. Operaţiunea
vârfurile degetelor de margini. Aveţi garantează buna aderenţă a dalelor la
grijă la sensul de montare, indicat pe pardoseală.
dos de o săgeată.
 m o n t a r e a p a r d o s e l i l o r de p l a s t i c 335

fară să apăsaţi (-» SECVENŢĂ). După ce dala

este poziţionată perfect, apăsaţi-o cu putere
cu o spatulă din plastic, deplasându-vă de la
centru spre laturi. Montaţi dalele următoare,
având grijă să se lipească perfect de prima şi
verificati-le alinierea cu o riglă. Orientaţi-le pe
toate în acelaşi sens, respectând sensul
săgeţilor imprimate pe dos.
Principiul este acelaşi ca la montarea prin
lipire: înainte de montarea dalelor, pe
pardoseală trebuie să fie aplicat adeziv, de
preferinţă pe suprafeţe mici.
1. Primele dale trebuie montate de-a lungul celor două
După ce toate dalele întregi au fost montate
axe perpendiculare, iar celelalte în scară, urmând
de-a lungul celor două axe perpendiculare, ordinea indicată deasupra. Neteziţi dalele pe măsură ce
completaţi succesiv fiecare sfert al încăperii. le montaţi.
Lucraţi în scară, în ordinea precizată de desen
(-* DESENUL 1). dimensiunilor bordurii şi va fi tăiată.
Lipiţi în felul acesta toate dalele întregi şi Menţineţi ansamblul şi trasaţi linia de tăiere
terminaţi în zona cea mai apropiată de uşă. pe dala A, urmând marginea dalei B (-» DESE-
NUL 2 P. 332).
Tăierea bordurilor După ce aţi aşezat dala A pe masa de lucru,
După ce au fost montate toate dalele întregi, nu vă rămâne decât să o tăiaţi — utilizaţi un
puteţi trece la tăierea şi montarea dalelor cutter cu lamă rigidă şi executaţi mai multe
destinate bordurilor. Aşezaţi o placă nouă, treceri. După aceea, rupeţi-o, punând-o pe
„A", pe o dală din ultimul rând lipit. Supra- marginea mesei, sau ţinând-o în ambele
puneţi-le, până coincid perfect. Dala A este mâini şi pliind-o.
cea pe care o veţi tăia. Urmând această metodă, veţi obţine o tăie-
Puneţi deasupra ei altă dală, „B", pe care o tură exactă. •
rezemaţi de plintă: partea din dala A care nu
este acoperită de dala B corespunde exact

EFECTUAREA TĂIETURILOR PRECISE

B Taiati In profunzime. Un cutter cu lamă

rigidă trecut de mai multe ori permite
tăierea suficientă a dalei înainte de rupere.
Rupeţi dala. Pentru rupere, vă puteţi ajuta
de marginea mesei, ori puteţi îndoi dala cu
mâinile.
336 MONTAREA ACOPERIRILOR PE PARDOSELI

Montarea linoleumului
în rulouri
foarfece
• cutter
- riglă de tapiţer
spatulă crestată
n inoleumul se prezintă uneori sub
formă de ruloun cu lăţimea de 2, 3
sau 4 m. Această varietate simplifică mon-
tarea, limitând la maximum racordările şi
resturile. Dacă este necesară montarea mai
multor fâşii, este preferabil să le dispuneţi
perpendicular pe principala sursă de lumină
naturală. Reflectându-se, lumina face mai
puţin vizibile racordările. La fel ca dalele,
fâşiile din linoleum trebuie depozitate în
încăpere cu 2 4 de ore înainte de montare, la
o temperatură de 1 5 - 2 0 ° C, menţinută pe
tot timpul montării.
Ajustarea fâşiilor
Fâşiile din linoleum trebuie bine ajustate în
lungul plintelor şi pe tot perimetrul încăperii.
Dacă pentru acoperirea suprafeţei sunt
necesare mai multe fâşii, trebuie să le pozi-
Tăierea la rasul plintei. Fâşia este mai întâi
derulată pe pardoseală, cu marginea sprijinită
de plintă. Pentru a copia pe ea profilul pere-
telui, puteţi utiliza fie un trasator improvizat
(de exemplu, o cală de lemn găuntă pentru a
permite trecerea unui pix), fie un compas cu
două vârfuri ascuţite.
în acest ultim caz, deschideţi compasul la o
valoare corespunzătoare cu ecartul cel mai
mare al profilului şi deplasaţi instrumentul pe
toată lungimea fâşiei: unul dintre braţe apasă
pe plintă, iar al doilea serveşte la trasarea pe
acoperire.
Nu vă mai rămâne decât să decupaţi
linoleumul, urmând trasarea cu un cutter cu
lamă curbată, pe care-1 înclinaţi uşor pentru a
nu luneca.
Efectuaţi decupările necesare ocolirii ţevilor
(-» DESENUL 1). Decupaţi un cerc echivalent cu

ţionaţi astfel încât să se suprapună cu 4 - 6 diametrul ţevii, folosind un poanson, apoi

cm Pereţii unei încăperi prezintă rareori o
geometrie perfectă, când ajustarea după
profilul lor se poate face ulterior lipirii (-» SEC-
VENŢĂ). Cel mai frecvent trebuie să le trasaţi
profilul pe linoleum.
despicaţi linoleumul şi încălziţi-1 cu un
uscător de păr. înmuiat de aerul cald,
linoleumul se adaptează şi-şi găseşte poziţia
fară greutate.

MONTAREA FÂŞIILOR P I N LINOLEUM

Tăiaţi. Aşezaţi linoleumul pe
pardoseală. Deschideţi-I în
colţuri şi tăiaţi excedentele
mari, păstrând o margine de 5 - 1 0 cm
deasupra plintelor.
sS ^ S S s S S
Lipiţi. îndoiţi acoperirea într-o
parte, pentru a aplica adeziv pe
pardoseală. Utilizaţi o spatulă
crestată pentru aplicarea uniformă a
adezivului. Rabatati linoleumul.
I Nivelaţi. După ce aţi netezit cu
un făcăleţ dinspre centru spre
| | margini, pentru eliminarea bu-
lelor de aer, tăiaţi excedentul de lino-
leumul cu o riglă şi un cutter.

cutter
cu lamă curbată
1. Ocolirea ţevilor. Dupace aufost decupate găuri
cu poansonul tăiaţi linoleumul cu cutterul
cu lamă curbată.
Lipirea fâşiilor
După ce linoleumul a fost taiat la rasul
plintelor, puteţi trece la lipire. Dacă nu
utilizaţi decât o singură fâşie, operaţiunea
este foarte rapidă — este suficient să aplicaţi
adeziv mai întâi pe jumătate de suprafaţă
apoi pe cealaltă jumătate, îndoind de
fiecare dată linoleumul peste partea cea-
laltă. Dacă pentru acoperire sunt necesare
două fâşii, operaţiunea se derulează în trei
etape: mai întâi lipirea parţială a primei
fâşii, apoi a celei de-a doua şi, în sfârşit,
Atenţie la şocuri şi cauciuc
Rezistenţa acoperirilor din linoleum
nu este asociată întotdeauna grosimii
materialului. Unele pardoseli plastice
fine şi compacte rezistă bine la şocuri
şi la poansonare, totuşi pot fi chiar
şi ele degradate de picioarele sau
muchiile prea ascuţite ale unor mobile.
Pentru aceasta, este recomandabil
iă aplicaţi pe mobilă protecţii din piele,
plastic sau pâslă. în plus, nu lăsaţi
o pardoseală din linoleum în contact
cu un element cu baza de cauciuc,
de exemplu dosul unor covoraşe
de baie.
m o n t a r e a p a r d o s e l i l o r d e p l a s t i c 336
2. Montarea a douăfâşii. Mai intăi sunt lipite pe trei sferturi din lăţimea lor,
după care urmează lipirea părţii centrale.
după finalizarea racordării, lipirea în centru.
Cele două fâşii au fost în prealabil supra-
puse cu 4 - 6 cm.
Pentru prima etapă, ndicaţi pnma fâşie pe
trei sferturi din lăţimea ei (-» D E S E N U L 2) şi
aplicaţi adeziv pe pardoseală cu o spatulă
crestată pentru dozarea exactă a produsului.
Urmaţi modul de utilizare, respectând mai
ales timpul de gumare, cunoscând durata
necesară dinainte de a îndoi linoleumul pe
stratul de adeziv.
După plasarea linoleumului, neteziţi supra-
faţa pentru perfectarea aderenţei Lipirea şi
netezirea celei de a doua fâşii se efectuează
exact la fel.
După aceea, aşteptaţi înainte de a trece mai
departe, la tăierea şi lipirea racordării.
Racordarea fâşiilor
Racordarea se efectuează după ce fâşiile au
fost lipite trei sferturi pe pardoseală. Pentru
această operaţiune ceva mai delicată se
procedează astfel:
y Ridicaţi marginile fâşiilor şi glisaţi dedesubt
o riglă metalică plată, care are drept scop
338 MONTAREA ACOPERIRILOR PE PARDOSELI
î. Cele două straturi de
acoperire trebuie tăiate protejarea lamei cutterului în timpul
simultan pentru
obţinerea unei racordări decupării.
discrete. Lama se poate ciobi pe micile imperfecţiuni
ale pardoselii.
y Rabataţi după aceea cele două margini şi
aşezaţi o riglă bombată pe linia unde se
încalecă. Această riglă rigidă va servi la
ghidarea lamei cutterului. Tăiaţi bine
ansamblul celor două straturi de acoperire
(-» DESENUL 3).
Dacă trebuie să deplasaţi rigla, faceţi-o fără a
scoate lama cutterului din tăietură, evitând
astfel orice manevră greşită.
y Deschideţi cele două buze ale îmbinării
pentru a ridica marginile tăiate şi a scoate
rigla metalică. Depărtaţi cele două fâşii şi
FINALIZAREA RACORDĂRILOR A DOUĂ FÂŞII
1 . V
f'J
6 Acoperiţi îmbinarea cu bandă
adezivă de camuflare. Aceas-
ta trebuie aplicată pe toată
lungimea racordării.
Crestaţi banda adezivă cu
cutterul. Procedaţi cu atenţie,
trecând lama printre cele două
margini.
Lustruirea după montare
Pentru ca linoleumul să păstreze un
aspect strălucitor mult timp, mai ales in
camerele pentru copii, aplicaţi pe
sup afaţa un produs pentru lustruire,
imediat după montare. Din timp
în timp mai aplicaţi cate un strat,
după ce în prealabil l-ati curăţat
cu atentie Puteţi de asemenea profita
de ocazie pentru a elimina eventualele
zgârieturi superficiale -frecaţi uşor
cu un tampon de vata de otel ooo
îmbibată în white-spirit.
aplicaţi adeziv pe pardoseală cu o spatula
crestată.
y Rabataţi acoperirea şi aşezaţi peste racordare
obiecte grele pentru a facilita priza adezivului.
Finisări. Pentru ca racordarea să fie
menţinută pe poziţie, este bine să o acoperiţi
cu o bandă adezivă (-» SECVENŢĂ). Aceasta
trebuie după aceea crestată cu cutterul între
cele două buze pentru a introduce un clei
special, sub formă de lichid incolor. Produsul
sudează practic linoleumul şi formează o
îmbinare etanşă. După ce aţi terminat, puteţi
aplica o bandă de prag la nivelul uşii. •
Introduceţi adeziv special în
interstiţiul obţinut de cutter.
Acest clei incolor special su-
dează linoleumul.
 vopsirea p a r d o s e l i l o r 339

Aplicarea vopselelor pe pardoseala

n duda calităţilor estetice, vopselele
I de pardoseli clasice propuse de fabri-
canţii nu au în general o comportare prea
bună şi se degradează destul de rapid Dacă
sunteţi în căutarea unei acoperiri rezistente
la şocuri, abraziune şi pete, este mai bine să
optaţi pentru răşini sintetice, epoxizi sau
poliuretani. Culorile decepţionează uneori,
deoarece răşinile, şi mai ales epoxizii, sunt
greu de colorat în tonuri proaspete şi
strălucitoare Totuşi acoperirea este etanşă
şi durează mult'

Pregătirea pardoselilor
înainte de vopsire, este necesar să pregătiţi
cu atenţie suportul, altfel acopenrea nu va
adera suficient de bine. Ca regulă generală,
pardoseala trebuie să fie solidă, uscată şi
perfect curată, cele mai multe răşini
sintetice fiind incompatibile cu alte
produse.
Pe şape vechi de ciment. îndepărtau mai
întâi părţile neaderente, astupaţi eventualele
găuri sau fisuri, apoi curăţaţi de praf si spălaţi
cu multă apă. îndepărtaţi după aceea toate
petele de vopsea şi de grăsime pe care nu pot
adera vopselele de pardoseală - în acest scop,
utilizaţi un decapant pentru vopsea sau
solvenţi de tip benzol ori tricloretilenă.
Pe şape noi de ciment. Dacă şapa de ciment
este nouă, aven grijă să fie perfect uscată; în
general, sunt necesare 21 de zile pentru ca
să dispară toată umezeala. După ce aţi periat
şi îndepărtat praful, spălaţi cu o soluţie de
acid pentru a măn porozitatea şi a uşura
prinderea pnmului strat. în acest scop,
folosiţi un acid de pulbere cristalizată, care
nu degajă vapori. Diluaţi 1 kg de pulbere
într-un volum de apă de 4 - 5 ori mai mare,
turnaţi preparatul şi lăsaţi să acţioneze
15-20 minute apoi clătiţi abundent si lăsaţi
să se usuce. La aplicarea acidului, proteja-
n-vă mâinile cu mănuşi de cauciuc si purtări
cizme.
Acoperită cu răşină
Răşini epoxidice sintetică şi poiiuretan
monocompus,
Vopselele din gama răşinilor epoxidice sunt pardoseala acestui garaj
alcătuite din două elemente, care trebuie este etanşă şi protejată
neapărat amestecate imediat înainte de uti- împotriva petelor
si abraziunilor.
lizare: o răşină incoloră sau pastelată şi un
întăritor.
După aplicare, amestecul formează o peliculă
etanşă cu aderenţă foarte mare pe majoritatea
suporturilor, care prezintă o suprafaţă dură,
prea puţin elastică. Pentru ca aplicarea să fie
posibilă, temperatura pardoselii trebuie să se
afle în intervalul 15-35° C.
Examinarea etichetelor
Deoarece răşinile sintetice In stare pură sunt scumpe,
unii fabricanţi le utilizează cu zgârcenie şi numai
pentru a îmbunătăţi calităţile vopselelor clasice.
Astfel alchidal-uretanii, de exemplu, sunt practic vopsele
pe bază de ulei; îmbunătăţite cu poliuretani, pentru
a dubla durata de viaţă a vopselei. Evident, aceste produse
sunt mai ieftine decăt răşinile pure, dar mai puţin
satisfăcătoare. Când procentajul de poliuretani
sau de epoxizi devine excesiv de mic, performanţele
mecanice dispar, cu singurul câştig al culorii
sau etichetei.
340 MONTAREA ACOPERIRILOR PE PARDOSELI
Produse predozate
Pentru a evita manipulările complicate
şi dozările eronate, unii fabricanţi
propun produse predozate.
Astfel, răşinile epoxidice există în truse
pentru acoperirea unor suprafeţe
de 3,8,12 m2 etc O trusă conţine
două recipiente - primul pentru
cel dintâi strat, iar al doilea pentru
al doilea strat
Resturile produselor nu pot fi
însă păstrate, deoarece se întăresc
în câteva ore.
Cele două componente fiind în două
recipiente suprapuse, trebuie să deschideţi
fundul primului recipient cu o şurubelniţă,
astfel ca întăritorul să curgă în răşină.
Amestecaţi şi lăsaţi un sfert de oră, apoi
amestecaţi din nou înainte de aplicare.
Utilizaţi de preferinţă o pensulă lată şi
niciodată trafaletul. Aşteptaţi 4 ore pentru ca
amestecul să se întărească. După aplicarea
primului strat, lăsaţi să se usuce 2 4 de ore,
apoi aplicaţi al doilea strat. Lăsaţi să se
întărească 2 4 de ore, sau 48 dacă tempe-
ratura interioară este sub 20° C.
APLICAREA RĂŞINILOR POLIURETAN MONOCOMPUS
L
• I necesară primului strat. Ames
• • tecaţi-o cu 10% dintr-un dilu-
ant de tip white-spirit.
Aplicaţi primul strat cu rolă de
blană, încrucişând trecerile.
Lasaţi să se usuce minimum
12 ore, înainte să aplicaţi al doilea strat.
Răşini poliuretane
Răşinile poliuretane se prezintă uneori, ca şi
epoxizii, sub forma unei răşini şi a unui
întăritor, care trebuie amestecate înainte de
folosire. De cele mai multe ori sunt însă
produse monocompus, gata de utilizare.
Produsul este depozitat sub formă lichidă,
ferit de aer.
La aplicare, prin contact cu umiditatea
atmosferică are loc o reacţie chimică -
polimerizare — care îl solidifică. Pelicula astfel
obţinută nu se durifică niciodată complet, ci
păstrează o elasticitate permanentă, care,
precum cauciucul, îi permite să urmeze
eventualele deformări ale suportului.
Produsul are de asemenea avantajul de a fi
autosudabil — se prinde pe un strat vechi
de răşină poliuretan fără decapare
prealabilă.
Aplicarea este aproape similară cu a
răşinilor epoxidice (-» SECVENŢĂ). In general
se estimează că pentru un strat sunt
necesare 1 5 0 - 2 5 0 g de vopsea pe metru
pătrat. Urmaţi prevederile fabricanţilor
pentru a vă calcula cantitatea de care aveţi
nevoie. După al doilea strat, lăsaţi să se
întărească timp de 48 de ore, înainte de a
folosi încăperea. •
Aplicaţi al doilea strat cu
150-250 g de vopsea pe metru
patrat. Lăsaţi suprafaţa să se
usuce şi întărească timp de 48 ore,
înainte de utilizarea încăperii.
 Tehnici si
»
lucrări

T Â M P L Ă R I E

LUCRĂRI

P. 342 Tipuri de esenţe P. 3 6 8 Construirea etajerelor

P. 345 Lemn masiv P. 370 Fabricarea unei măsuţe fără cuie

şi şuruburi

P. 372 Realizarea unei biblioteci cu birou

pentru calculator

•v
DERIVATE DIN L E M N
- - f

P. 346 Placaje, plăci aglomerate

şi plăci din fibre REPARAŢII

P. 376 Astuparea defectelor

P. 377 Repararea interstiţiilor cu baghete

P. 378 Repararea picioarelor deteriorate

P. 381 Recondiţionarea şi repararea placărilor

TEHNICI DE B A Z A

P. 350 Tăierea cu ferăstrăul

P. 353 Baterea cuielor

P. 354 Prinderea şuruburilor

P. 356 Rindeluire

P. 357 Şlefuire

P. 359 Căurire

P. 360 îmbinări simple

P. 362 îmbinări la j u m ă t a t e şi cu cepuri M

P, 364 Alte tipuri de îmbinări

P. 366 Articole de fierărie pentru îmbinări

342 TÂMPLĂRIE
Tipuri de esenţe
H emnul a fost dintotdeauna un aliat
preţios al omului. I-a adus protecţie,
căldură - la propriu, dar şi la figurat —, con-
fort şi satisfacţie estetică.
De aceea ocupă un loc aparte în locuinţele
noastre şi de multe ori este unicul material
utilizat în construirea unor case. Prezentând
o mare varietate de esenţe, lemnul este co-
mercializat în numeroase forme.
Fiecare specie posedă caracteristici specifice,
care stau la baza unei clasificări simplu de
utilizat.
Esenţe europene
Esenţele europene cuprind speciile de foioa-
se care cresc la latitudinea noastră, răşinoa-
sele formând o clasă aparte.
Foioase. Utilizate în mod regulat în ebenis-
tică şi la fabricarea mobilierului, foioasele au
fost înlocuite, într-o măsură tot mai mare, în
domeniile de construcţie, de produse deri-
vate sau de esenţe tropicale. Astfel stejarul,
altădată mult utilizat, mai ales pentru
dulgherie, nu mai este folosit decât pentru
placări, parchete sau grinzi. In tâmplărie, el
serveşte la realizarea uşilor şi a ferestrelor de
înaltă calitate.
Pentru celelalte esenţe, devenite rare în
comerţ, se impune aceeaşi constatare. în
general, fagul, plopul, frasinul, nucul sau
ulmul sunt de acum rezervate specialiştilor
sau fabricării de produse derivate, ca
parchetul flotant.
/"
Rezistenţa esenţelor
Esenţele lemnoase se clasifică după multe criterii.
Pentru bricolaj, unde alegerea este limitata, foarte
importanti sunt indicii de rezistenţă faţă de insecte
şi mucegai. Astfel, stejarul, cedrul roşu sau acajuul,
esenţe rezistente, nu necesita tratamente speciale, spre
deosebire de altele. Cu cât o esenţă lemnoasă este mai
moale, cu atât ea prezintă riscuri mai mari de infectare
cu paraziţi.
Răşinoase. Foarte răspândite în Europa,
răşinoasele au căpătat tot mai multă im-
portanţă de-a lungul anilor. Bradul, pinul,
lariţa sau cedrul roşu (aşa-numitul „pin roşu
american") sunt utilizate pe scară largă în
viaţa cotidiană, ca lemn pentru construcţii,
în ebenistică, tâmplărie sau la fabricarea
produselor derivate. Pinul, de exemplu,
furnizează cvasitotalitatea elementelor care
se găsesc în raioanele de tâmplărie ale
marilor magazine specializate în bricolaj.
Esenţe exotice
în pădurile ecuatoriale şi tropicale cresc
arbori de mărimi colosale, clasificaţi în
general sub titulatura „esenţe exotice". Sub
această etichetă se regăsesc un număr atât
de mare de specii cu caracteristici foarte
diferite, încât clasificarea simplistă nu
reflectă deloc diversitatea lor.
Abanosul şi, într-o măsură mai mică, aca-
juul sunt esenţe exotice foarte apreciate.
Okoume, arbore din Gabon, slujeşte mai
ales la fabricarea de placaj, ca şi elomba,
framire, limba, samba şi tola. Şi alte esenţe
sunt mult utilizate, ca tecul, wenge, iroko,
pentru tâmplărie, fabricarea uşilor şi
ferestrelor, sau pentru parchete, ca doussie,
curupixa, kosipo, makore etc.
& ATENŢIE: Culorile esenţelor din tabelul
următor nu apar decât cu titlu informativ.
Aceeaşi esenţă poate prezenta nuanţe diferite,
în funcţie de diverşi factori - vârstă, habitat,
tip etc. •
 d e s p r e l e m n 343

ESENŢE DIN REGIUNI TROPICALE

Esenţă Provenienţă Densitate Utilizări principale

Acaju Africa, 0,6 Ebenistică, tâmplărie,

America tropicală amenajări

Amarant- America tropicală 1,0 Ebenistică, tâmplărie,

„acaju parchete, artizanat
de Cayenne"

Avodire Africa 0,6 Tâmplărie, amenajări

Azobe Africa 1,0 Parchet

Balsa America tropicală 0,1 Izolări termice şi fonice

Lemn de trandafir America tropicală 0,8 Ebenistică, artizanat, placări

Lemn de violete America tropicală 0,9 Ebenistică, artizanat, placări

Abanos Africa, 1,1 Ebenistică, marchetărie

America tropicală

Okoume Africa 0,5 Placaje, tâmplărie, muluri

Padouk Africa 0,7 Ebenistică, dulgherie, tâmplărie,

placări

Palisandru America, 0,9 Ebenistică, dulgherie, placări

I Asia tropicală
344 TAMPLARIE

FOiOASE DiN REGIUNI TEMPERATE ALE EMISFEREI NORDICE

Esenţă Provenienţă Densitate Utilizări principale

Mesteacăn european Europa 0,6 Furnire derulante

Mesteacăn canadian America de Nord 0,7 Placaje

sau american

Castan Europa 0,6 Dulgherie, parchet, ebenistică masivă,

doage

Stejar Europa 0,8 Placaje decorative, ebenistică masivă şi placată,

dulgherie, tâmplărie exterioară, parchet, panouri

Stejar alb (american) America de Nord 0,8 Ebenistică masivă, dulgherie

Stejar de plută Europa 0,2 Acoperiri şi izolări, în plăci sau aglomerate

Frasin Europa 0,7 Scaune, rampe de scări, placări decorative

Fag Europa 0,7 Mobilier, curburi, placaje şi lemn îmbunătăţit

Cireş şi cireş american Europa, 0,6 Ebenistică masivă şi placată, scaune, placaje decorative
America de Nord şi panouri de lambriuri decorative

Nuc şi nuc negru Asia 0,6 Placaje, ebenistică masivă şi placată, marchetărie
(american) şi America de Nord
(nucul negru)

Ulm Europa 0,7 Placaje decorative, ebenistică masivă şi placata,

marchetărie, artizanat

Plop Europa 0,4 Tâmplărie, placaje decorative,

ebenistică masivă şi placată

5
Platan Orientul Mijlociu, 0,7 Tâmplărie, placaje decorative,
Europa ebenistică masivă şi placată

Păr Europa 0,8 Ebenistică masivă şi placată (mai puţin),

artizanate, placaje decorative (colorate)

RĂŞINOASE DIN REGIUNI TEMPERATE ALE EMISFEREI NORDICE

Pin marin Europa 0,6 Muluri, parchete şi lambriuri, placaje,

plăci de particule şi fibre

Pin silvestru Europa 0,5 Tâmplărie, lambriuri, şarpante, cofraje, miez de şipci,
placaje, plăci de particule

Brad Europa 0,5 Muluri, şarpante, tâmplărie interioară,

plăci de particule şi fibre

Lemn masiv
S pre deosebire de produsele compozite
fabricate din diverse materiale, cum
sunt plăcile din fibre sau aglomerate ce
slujesc de exemplu la construirea blatunlor
de bucătărie, prin lemn masiv se înţelege tot
ceea ce este debitat direct din buşteni de
arbon.
In tot cazul, lemnul debitat trebuie uscat. Un
lemn nu se consideră uscat decât daca umi-
ditatea sa este mai mică de 22%.
Debitarea lemnului
Limbajul tâmplăriei defineşte fiecare piesă
de lemn în funcţie de secţiunea şi forma sa.
Astfel dintr-un buştean se pot debita
dulapi, grinzi, căpriori, scânduri, frizuri,
stinghii, şipci etc.
Pornind de la aceste elemente, şi după pre-
lucrare, se obţin întreaga gamă de muluri,
plinte sau cornişe, ca şi toate elementele
strunjite de felul rondelelor, mânerelor sau
picioarelor de mobile.
Limbajul curent a simplificat în mod con-
siderabil aceste denumiri. Astfel, termenul
„şipcă" este utilizat pentru multe dintre
elementele de tâmplăne, indiferent dacă
acestea au secţiune pătrată sau dreptun-
ghiulară.
Continuă să mai reziste termenul „scân-
dură", uşor de identificat. Alţi termeni
utilizări nu desemnează o piesă anume, ci
utilizarea ei - de exemplu, „căprior".
Reperarea defectelor
Pentru buna alegere a scândurilor şi
stinghiilor, este necesară verificarea unor
aspecte
- Absenţa bombărilor sau răsucirilor pieselor,
atunci când sunt aşezate pe sol. Veţi sesiza cu
uşurinţă piesele curbate, care trebuie
eliminate fără ezitare
- Absenta nodurilor moarte sau vicioase, la
care miezul cade şi rămân găuri. Nodurile
vicioase sunt mai frecvente la răşinoase. Un
nod sănătos (aderent) nu prezintă
d e s p r e l e m n 344
inconveniente la prelucrarea lemnului,
situaţie dorită la un ansamblu sau la o
faţadă decorativă.
- Absenta fisurilor, crăpăturilor etc Aceste
linii de fractură de ongmi diverse (provocate
de creştere, uscare, debitare) traversează
elementul dintr-o parte în cealaltă, facându-1
fragil şi inutilizabil.
- In cele din urmă, verificaţi culoarea lem-
nului petele micuţe negre şi zonele gn-bleu
semnalează apariţia ciupercilor parazite.
& ATENŢIE: Condiţiile de stocare a scân-
durilor au importanta lor. In marile maga-
zine specializate în bricolaj, principiul
industrial al fluxului obligă uneori pune-
rea pe piaţă a lemnului care îşi termină
ciclul de uscare în raion, ridicat pe verti-
cală şi proptit nesigur. Să nu vă surprindă
faptul că nu puteti găsi o scândură
dreaptă! •
Tratament clasa IV
în decursul transformării sale, lemnul este întotdeauna
tratat. Fără a căuta să asigure perenitatea elementelor,
scopul tratamentului este de a le întârzia degradarea
înainte de a fi vândute. Din acest motiv, un al doilea
tratament efectuat chiar de dumneavoastră, în două
straturi aplicate cu pensula, este întotdeauna necesar
pentru a vă păstra realizările mult timp. Singurele excepţii
se referă la esenţele rezistente în mod natural
(-» P. 342) şi la cele destinate utilizării în exterior,
ştampilate „ Tratat clasa (sau gradul) IV". Această indicaţie
arată că elementele respective au fost tratate prin
„impregnare" în autoclavă. Ele suportă fără probleme timp
de mai mulţi ani modificările climatice sezoniere.
Totuşi, dacă doriţi să tăiaţi sau să prelucraţi elemente de
lemn tratate anterior în autoclavă, nu uitaţi să badijonaţi
tăieturile recente cu pensula, utilizând un produs
de conservare pentru a-i reda protecţia iniţială.
346 TÂMPLĂRIE

Placaje, plăci aglomerate

5/ plăci din fibre
Placă aglomerată standard
(grosime• 10-22 mm). xistă numeroase tipuri de plăci derivate
din lemn: placaj, plăci aglomerate
(PAL), plăci din fibre (PFL) etc. Foarte
adesea, ele sunt clasificate în funcţie de
modul de fabricaţie.

Placă din fibre dură Inventarea placajului

(grosime 3 mm). Lemnul este sensibil la variaţiile atmosferice
care îi modifică structura; se spune că
lemnul „lucrează". Pentru a evita asemenea
modificări neplăcute, ebeniştii fragmentează
bucata de lemn şi o reconstituie prin
Placă din fibre dura încleiere, inversând şi încrucişând sensul
perforată, lăcuită alb fibrelor.
pe ofaţă (grosime
3 mm). Procedeul permite minimalizarea şi chiar
neutralizarea contractării lemnului, respectiv
micşorarea dimensiunilor sale o dată cu
modificarea stării de umezeală. Tehnica
aceasta a dat naştere industriei placajului.
Placă dinfibre dură
în pătrate de 10 x 10 cm,
lăcuită pe ofaţă. Tipuri de placaj
Alcătuirea interioară conferă plăcilor o
rezistenţă bună şi o stabilitate dimensională
excelentă.
Placaj miez de şipci. Se compune dintr-un
Placă din fibre perforată miez gros ( 1 0 - 1 5 m m ) format din şipci de
(grosime 3 mm). lemn cu secţiunea pătrată sau drept-
unghiulară. Cele două fete ale panelului sunt
acoperite cu un furnir de esenţă decorativă
(-» DESENUL 1).
Placaj lamelar. Miezul este format din
lamele fine de lemn, plasate pe cant şi lipite
Placă din trei straturi între ele. Cele două feţe ale panelului sunt
"încrucişate (grosime:
6-22 mm). acoperite cu una sau două foi de placare de
esenţă decorativă.
Acest finisaj îngrijit oferă un produs de lux
(-» DESENUL 2).
Placaj multiplu. Se compune din foi de
lemn trase la calandru, numite furnir.
Aceste foi (groase de 1 - 3 m m ) sunt sti-
vuite, întotdeauna în număr impar, pentru
a forma o structură simetrică de fiecare
parte a foii centrale. Lipit şi presat la cald
 d e r i v a t e d i n l e m n 346

placajul multiplu există în diverse grosimi. Utilizarea placajelor

Pentru a obţine paneluri mai groase, Placajele pot fi utilizate aproape peste tot.
ajunge să se mărească numărul foilor (7, Placaj standard. Are în general cinci foi şi se
9, 15, 17 etc.), fără a le modifica grosimea utilizează la interior, în încăperile uscate.
(-» DESENUL 3). Pentru încăperile umede, trebuie să alegeţi
un placaj CTB-H. Pentru exterior, se aleg
produse speciale de tip CTB-X, placaj marin
la care cleiul şi lemnul sunt adaptate
DIFERITE TIPURI DE PLACAJ
condiţiilor exterioare.
placare v
Placaj replacat cu lemn. Este reacoperit cu o
esenţă de furnir fin, ca stejarul, cu funcţie
decorativă.
Placaj acoperit cu PVC. Reacoperit cu o
placare decorativă, este destinat fabricării hia-
turilor de lucru şi mobilierului pentru bucătă-
rii sau băi.
piacare
Există de asemenea placaje cu feţe striate,
1. Structură de placaj pe bază de şlpci. Miezul este
pentru planşete antiderapante.
alcătuit din şipci de secţiune pătrată dispuse cu
fibrele inversate: înclinate alternativ spre dreapta
sau spre stânga, mai mult sau mai puţin drept. <0? ATENŢIE: Placajul se fabrică frecvent din
următoarele esenţe lemnoase: okoume, fag,
placare plop şi pin marin. Pentru utilizare generală,
furnir
sunt recomandate okoume şi fag.
Pentru obiecte ce trebuie vopsite, grundui-
te sau lăcuite, preferaţi plopul a cărui culoa-
re, aproape albă, uşurează aplicarea altor
culori. •

furnir
placare

2. Structură de placaj lamelar. Miezul este

alcătuit din lamele fine lipite între ele, Formatul optim
ceea ce conferă o rezistenţă mai bună plăcii. Nu contează ceformat alegeţi, importantă este numai
furnir exterior
grosimea. In majoritatea magazinelor mari există ateliere
furnir unde plăcile pot fi tăiate după măsură şi de aceea nu este
necesar sa cumpăraţi panouri întregi In general, preţul
acestui serviciu este inclus în preţul produsului.

FORMATE CURENTE DE PLACi DE PLACAJ

Grosime în mm

Dimensiuni în cm 5 7 8 9 10 12 15 18 19 22 25
3. Structură de placaj multiplu. Mai multe foi
de lemn sunt stivuite cu fibrele inversate:fibrele 250 x122 |
uneifoi sunt întotdeauna dispuse perpendicular 250x153
pefibrelefoii precedente. •
310x153
348 TAMPLARIE
Fabricarea plăcilor aglomerate
Industria lemnului exploatează restunle de la
arbori (ramuri, aşchii, talaş etc.) pentru a
fabrica plăci aglomerate. Resturile sunt
măcinate în particule fine şi amestecate cu
răşini sintetice, apoi sunt încălzite şi trans-
formate în panouri ngide. Plăcile aglomerate
se recunosc după aspectul cu asperităţi
specific.
In stare brută, există sub formă de panouri
sau dale, putând fi utilizate la fabricarea
pereţilor despărţitori sau a planşeelor, dar şi
pentru etajere şi rafturi. Este un produs
economic, uşor de tăiat, cu caracteristici
mecanice bune.
Tipuri de panel
Panel presat. Este obţinut prin încălzirea şi
presarea pe plat a particulelor fine cu aspect
granulat sau prin dispunerea aşchiilor mari
de lemn între două feţe paralele, ceea ce
contribuie la aspectul decorativ (-» CASETĂ ŞI
DESENUL 1).
Strat triplu
Acest tip de panou este format din trei straturi încrucişate
din lamele de pin tranşate şi orientate. Ansamblul este
presat şi lipit. Materialul este relativ economic, oferind
aceleaşi posibilitâţi de utilizare ca şi aglomeratul.
Este disponibil în grosimi de la 6 la 22 mm.
FORMATUL PLĂCILOR AGLOMERATE
Toate aceste plăci există cu grosimi între 5 şi 70 mm, dimensiunile de 35,40,50
şi 70 mm fiind special destinate pereţilor despărţitori. La vânzarea cu amănuntul
veti gâsi cel mai frecvent grosimile: 12,16,19,22 si 25 mm.
Lungime în cm
Lăţime 244-250 266-275 310-320 350-360 410-420
în cm
120-125
'35
150-155
170-175
180-185
Panel extrudat. Materia pnmă încălzită şi
maleabilă este presată pnntr-o filieră ce
determină secţiunea panelului. Pe lângă
obţinerea de panele pline, metoda permite
realizarea de elemente cu miez cav sub
formă de alveole tubulare pe toată lun-
gimea. La panelele groase (50, 70, 90 mm),
utilizate frecvent pentru pereţi despărţitori,
această diminuare a greutăţii este apreciabilă
(-* DESENUL 2).
Utilizarea plăcilor aglomerate
Plăcile aglomerate sunt frecvent utilizate ca
bază pentru produsele destinate parchetului
(parchet flotant) şi artizanatului
In prezent, cele mai multe etajere şi blaturi de
bucătării sunt formate dintr-un miez de placă
aglomerată acoperit pe una, două sau patru
PLACiLE A G L O M E R A T E
aşchii mari
decorative
particule fine
1. Placă aglomerată presată pe plat
Feţele plăcii potfi constituite din particulefine
sau din aşchii mari, cu rol decorativ.
panou cav
510
panou plin
2. Placă aglomerată extrudată Plăcile de
grosimi uzuale sunt pline; peste o anumită
grosime (50 mm), miezul poate avea alveole
tubulare.

feţe cu melaminat, stratificat, laminat sau din
furnir de esenţă fină.
Plăcile aglomerate intră de asemenea în
alcătuirea majorităţii mobilelor din prefa-
bricate şi în structura multor piese de
mobilier modem (canapele, dulapuri în
perete etc.).
Ca şi placajul, există în versiuni standard sau
special tratate împotriva umidităţii (panouri
de culoare veizuie).
Plăci din fibre
Paniculele utilizate pentru fabricarea
panourilor pot fi atât de fine, încât nu mai
sunt identificabile cu ochiul liber - plăcile de
fibre. Ca şi la plăcile aglomerate, aceste fibre
sunt amestecate cu un liant, apoi sunt
presate.
Cu cât presiunea exercitată este mai mare, cu
atât placa rezistă mai bine la zgâriere, dar în
acelaşi timp este mai casantă. Din acest
motiv, plăcile de fibre se clasifică numai în
funcţie de densitate.
Tipuri de plăci din fibre
Plăci de duritate înaltă (HDF). Acest tip
de placă având o densitate mare a fibrelor
nu mai este utilizată în sine, ci doar ca
suport pentru panouri decorative sau lamele
de parchet.
Plăci de duritate medie (MDF). Acest tip de
placă cu o densitate medie a fibrelor se
impune treptat ca unul dintre cele mai bune
materiale pentru tâmplărie. Este o placă cu
aspect uniform pe cele patru feţe, perfect
calibrată.
Se prelucrează la fel de uşor ca şi cartonul,
înlocuind foarfecele cu un ferăstrău
pendular. Poate fi tăiată fără să producă talaş
sau aşchii. Nu are sens al fibrei şi de aceea
riscurile ciobirii sunt reduse. Se şlefuieşte
uşor şi poate fi frezată sau strunjită fară
probleme. Feţele fiind perfect netede, nu
necesită decât un minimum de pregătire
înaintea decorării. în cazul cel mai rău este
necesară aplicarea unui prim strat pentru
limitarea porozităţii materialului.
d e r i v a t e d i n l e m n 349
De altfel, acesta este unicul său defect - este
sensibilă la umiditate mare, ceea ce impune
unele precauţii înaintea utilizării în săli de
baie, bucătării, spălătorii etc.
Panouri postformate
şi decorative
Panou postformat. Este fabricat sub formă
de blat, apoi reprelucrat la cald şi sub
presiune, pentru a căpăta forma dorită. în
funcţie de grosime sau de calitate, are un
miez din aglomerate sau din fibre de duritate
medie.
Panou decorativ. Utilizează atât fibrele de
duritate medie, cât şi placajul fin. Destul de
subţire, nu depăşeşte 5 mm.
în general, este reacoperit cu un model
stratificat sau laminat, care reproduce fibrele
esenţelor fine sau decoraţiunea originală.
Acest tip de panou slujeşte în principal la
dublarea decorativă a pereţilor, realizarea
plafoanelor false etc.
Dimensiuni
Pentru uzul curent, MDF se fabrică cu
grosimi între 3 şi 3 0 mm. La grosimi mici, se
îndoaie fără să se rupă, ceea ce permite
realizarea formelor rotunjite, chiar şi a
cuiburilor pronunţate.
La grosimi mari, prezintă caracteristici de
rezistenţă la sarcină superioare aglomeratelor.
Acest tip de placă este utilizat frecvent pentru
înlocuirea plăcilor aglomerate în fabricarea
elementelor compozite şi mai ales a hiaturilor
pentru mesele de lucru. •
DIMENSiUNEA PLĂCILOR DIN FIBRE
Grosime în mm
Dimensiuni 3 5 8 10 12 16 19 25 30 40 45
curente în cm
260 x 130
•
262 x185
•
370 x 185
350 TAMPLARIE
Tăierea cu ferăstrăul
- pene
- ghidaj de tăiere
menghine
- scândură
intermediară
bandă adezivă
- ferăstrău
n majoritatea cazurilor orice construc-
I ţie de tâmplărie începe prin tăierea cu
ferăstrăul înaintea primelor lucrări, este
esenţială o amenajare corectă a spaţiului de
lucru. Bancul de lucru trebuie să beneficieze
Sensul de tăiere a lemnului
Pentru o tăiere bună, trebuie
mai întâi să orientaţi lemnul.
Faţa vizibilă a piesei trebuie să
fie orientată în sus. Tăietura
ferăstrăului poate să provoace
aşchii în partea de dedesubt,
care vorfi camuflate la
finisare. Reciproc, cu un
Cu ferăstrăul circular, lama
rotativă taie lemnul de jos ferăstrău electric portativ
în sus. Aşchiile apar pe faţa (circular sau pendular), plasaţi
superioară a panoului. faţa piesei spre masa de lucru,
deoarece tăierea este inversă:
lama taie de jos în sus şi aşchiile apar deasupra. Dacă
utilizaţi un ferăstrău circular, trebuie să reglaţi adâncirea
lamei înainte de a începe tăierea.
de suficient spaţiu în jur, mai ales dacă veţi
lucra cu panoun mari.
Principiile tăierii
cu ferăstrăul
Pentru a tăia o bucată de lemn, aveţi de
ales între sculele manuale şi maşinile
electrice portative. Primele sunt mai ief-
tine şi suficiente pentru intervenţii oca-
zionale. Pe de altă parte, dacă lucraţi
frecvent cu materiale lemnoase, sunt
indispensabile ferăstrăul circular şi
ferăstrăul pendular.
Pentru o bună tăiere, trebuie ca unul dintre
cele două elemente, ferăstrăul sau lemnul, să
fie fix. Cu ferăstrăul manual sau electric, in
general lemnul este fixat în menghine. Dacă
folosiţi un banc de lucru mulnfunctional sau
o masă specială pentru tăiere scula este fixă.
în toate cazunle, nu trebuie să tineu lemnul
pur şi simplu într-o mână şi să tăiaţi cu
cealaltă. Procedând astfel, riscaţi să vă
accidentaţi ori să nu executaţi o tăietură
corectă.

Tăierea în linie dreaptă
Cu ferăstrău manual. Pentru a tăia în linie
dreaptă, trebuie mai întâi să trasaţi linia clară
şi precisă.
înainte de a o urma cu exactitate, este
recomandabil să plasaţi o ghidare pentru
tăiere, de exemplu o stinghie dreaptă, la rasul
trasării. Fiind ghidată, lama se va abate mai
puţin.
Pe de altă parte, pentru lungimi mari,
marginile tăieturii au tendinţa de a se
apropia, blocând lama ferăstrăului. într-un
asemenea caz, le puteţi depărta utilizând o
pană.
y începeţi tăierea, plasând ferăstrăul pe urma
trasată, pe muchia scândurii care vă este
opusă. Ţineţi degetul arătător în prelungirea
lamei (-» SECVENŢĂ).
y începeţi tăierea lent, ţinând ferăstrăul
aproape paralel în raport cu scândura, până
ce i-aţi traversat grosimea.
Tăierea se execută prin împingere, retragerea
ferăstrăului servind la degajarea rumeguşului.
y După aceea, redresaţi lama ferăstrăului la
aproximativ 45° şi continuaţi tăierea în lun-
gul urmei trasate, apăsând mereu spre înainte
pentru a tăia. încercaţi să folosiţi întreaga
lungime a ferăstrăului.
Dacă tăiaţi o scândură subţire (sub 5 mm),
utilizaţi o dantură fină şi nu redresaţi lama.
Cu cât scândura este mai subţire, cu atât
ferăstrăul trebuie să fie mai aproape de
orizontală
TĂIEREA MANUALĂ ÎN LINIE DREAPTĂ
începeţi prin ghidarea ferăs-
trăului Folosiţi degetul mare şi
trageti lama spre dvs., pentru
a-si cresta urma în lemn. efectuată pentru a nu se mai apropia.
t e h n i c i d e b a z ă 350
Regulă indispensabilă
Pentru a tăia pe lungime
mare si a evita devierea
lamei, ghidaţi-vă dupa o
riglă plasata la rasul urmei
trasate. Pentru a taia drept
cu ferăstrăul electric
portabil, deplasaţi I
în lungul riglei de ghidare.
k Spre sfârşitul tăierii, reduceţi ritmul şi
ţineţi de capătul tăiat până terminaţi de
tăiat. în felul acesta, evitaţi formarea
aşchiilor la ieşire.
Cuferestrău circular sau pendular. Pentru
o tăietură dreaptă este indispensabilă folo-
sirea unui ghidaj.
y Reglaţi echipamentul pe urma trasată şi
reglaţi viteza în conformitate cu specificaţiile
fabricantului şi cu materialul (-» CASETĂ).
y începeţi să tăiaţi lent şi progresaţi treptat,
fără smucituri şi fără apăsări (motorul taie,
nu dumneavoastră!). Trebuie doar să dirijaţi
ferăstrăul şi să-1 împiedicaţi să cotească. Dacă
apăsaţi, accentuaţi frecările asupra lamei,
uzaţi motorul şi, la ferăstrăul pendular,
riscaţi să obţineţi o tăietură piezişă.
Tăierea formelor curbe
în cazul formelor curbe, utilizarea unei ghidări
este de cele mai multe ori imposibilă. Din
Depărtaţi marginile. Fiindcă încetiniţi ritmul. La terminarea
lama are tendinţa de înţepe- tăierii, ţineţi bucata tăiată cu
nire, plasaţi o pană în tăietura cealaltă mână pentru a evita
aşchiile mari.
*52 T Â M P L Ă R I E
1. Cuferăstrăul pentru
găuri, răsuciţi uşor
mânerul, pentru a sili
lama îngustă să urmeze
trasarea curbă.
acest motiv, trebuie lucrat cu mâna liberă,
urmând cât mai precis trasarea. Cu ferăstrăul
pentru găuri, ajunge să răsuciţi uşor mânerul,
pentru a sili lama să urmeze trasarea (-> IMA-
GINEA 1). Cu ferăstrăul pendular, urmaţi
trasarea răsucind baza sculei, nu lama (-» IMA-
GINEA 2). Astfel forţaţi mai puţin lama şi
tăietura va fi mai regulată. In mod paradoxal,
cu ferăstrăul circular nu se pot tăia linii curbe.
& ATENŢIE: Pentru tăierea panourilor pline,
după linii curbe sau drepte, efectuaţi mai
întâi găuri în colţuri, pentru a angaja lama
ferăstrăului pendular sau a ferăstrăului
pentru găuri.
Evitarea aşchiilor
Pentru ca să nu obţineţi aşchii la tăierea unei
bucăţi de lemn, aşezaţi o scândură inter-
/ Atenţie la sănătatea dumneavoastră
Aveţi grijă sâ folosiţi un sistem eficient pentru recuperarea
aşchiilor şi a ta asului, precum şi a rumeguşului provenit
din taiere si pitire. Lemnul nu este alergogen, dar nu acelaşi
lucru se poate spune despre răşini şi despre produsele
folosite pentru tratarea lemnului. Este de preferat să evitaţi
inhalarea lor. Trebuie, deci, să fiţi foarte atenţi să colectaţi
aceste deşeuri de îndată ce au apărut, cu ajutorul unui
aspirator-bidon, special conceput pentru bricolaj. Lucrările
care presupun producerea unei mari cantităţi de rumeguş,
cum arfi răzuirea mecanică a straturilor mai vechi
de vopsea, este preferabil să fie executate în exterior.
Această măsură de precauţie protejează şi atelierul!
2. Cuferăstrăul pendular, urmaţi trasarea răsucind
treptat baza sculei.
mediară în dreptul ieşirii lamei. Blocaţi
ansamblul cu menghine. Aşchiile se transmit
scândurii intermediare (-> DESENUL 3). O alta
soluţie pentru limitarea aşchiilor, mai ales în
cazul panourilor fine, este lipirea unei benzi
adezive pe urma tăieturii.
îngrijirea uneltelor
Frecvent, scândurile şi stinghiile de esenţă
răşinoasă sunt încărcate de răşină care ancra-
sează lama şi frânează tăierea. Curăţarea cu
un tampon îmbibat în spirt denaturat con-
jează acest neajuns. Pe de altă parte, nu veţi
putea niciodată tăia corect cu un ferăstrău
tocit. Lama ferăstrăului trebuie ceaprazuită
(fiecare dinte este îndoit spre dreapta sau
spre stânga planului lamei ferăstrăului,
pentru a evita umplerea cu rumeguş) şi
ascuţită sau, mai simplu, înlocuită. •
piesă de lemn
3. înainte de tăiere, prindeţi de piesă o scândură
intermediară. Aşchiile produse de dinţiiferăstrăului
vor apărea pe aceasta, nu pe piesa tăiată.
 t e h n i c i d e b a z ă 353

Baterea cuielor
olosirea cuielor s-a redus vizibil o dată
cu apariţia bormaşinei. Răspândirea
acestui instrument electroportabil a uşurat
folosirea şuruburilor în detrimentul cuielor,
care sunt mai dificil de utilizat. în acelaşi
timp, cuiele rămân indispensabile şi nu vor
ieşi niciodată din uz.
Cele mai folosite cuie
Tipul de cui cel mai des utilizat este cel cu
capătul plat. El este disponibil cu lungimi şi
diametre foarte variate. Un alt model de cui,
la fel de mult folosit, este cuiul „cap de om",
al cărui capăt are o formă conică. Mai discret
decât primul, acesta poate fi ascuns în
întregime în lemn
Metoda baterii cuielor
Pentru a bate cuie în mod eficace, ţineţi
ciocanul de extremitatea mânerului şi nu de
partea dinspre capătul de fier. Ţineţi cuiul
drept, între două degete.
- Pentru început, fixaţi-1 în lemn prin câteva
lovituri uşoare. Apoi luaţi degetele de pe cui
- Nu bateţi cuiele pe aceaşi linie în raport cu
firul lemului pentru a nu forma o zonă sensi-
- şurubelniţă
bilă care poate duce la o ruptură (-» D E S E N U L 2). - ciocan de tâmplărie
- Pentru a nu vă înţepa degetele când folosiţi - pensă pentru cuie
cuie subţiri, fixaţi-le într-o planşă de carton şi
folosiţi o pensă de cuie (accesoriu cu arc,
asemănător cu o pensetă, între braţele căruia
se poate prinde cuiul)
Ascunderea cuiului în lemn
Pentru a ascunde un cui, există două metode:
prima constă în utilizarea cuielor „cap de om"
şi în înfigerea lor în lemn cu ajutorul unei
şurubelniţe în cruce (-» D E S E N U L 3 ) .
y Bateţi cuiul cu ciocanul astfel încât să-i
rămână floarea la suprafaţă.
y înfigeţi cuiul în interiorul lemnului cu
ajutorul unei şurubelniţe
y Acoperiţi gaura cu un chit de lipit.
A doua soluţie constă în desprinderea unei
aşchii micuţe cu foarfecele pentru lemn, în
locul în care trebuie bătut cuiul. După ce
bateţi cuiul, lipin dm nou aşchia peste cui
(-» D E S E N U L 4). •

şi bateţi-1 definitiv Ţineţi antebraţul fix;

mişcaţi cotul si nu încheietura mâinii.
- Dacă doriţi să asamblaţi două obiecte, ba-
teţi cuiele oblic, încrucişate (-» D E S E N U L 1).

3. Folosiţi o şurubelniţă
pentru a ascunde cuiele
in lemn.
Baterea cuielor
într-un lemn moale
Dacă bateţi cuie într-un lemn moale
(brad, plop etc.) veţi constata că acestea
au tendinţa să despice lemnul. Dacă vârful
estefoarte ascuţit, acesta pătrunde în
fibrele lemnului şi diametrul cuiului rupe
planşa. Pentru a evita acest inconvenient
- care nu apare în cazul lemnului masiv -
„îndulciţi" cuiul înainte de a-1 folosi: 1. Pentru a îmbunătăţi 2. Nu bateţi niciodată 4. într-un lemn masiv,
asamblarea a două două cuie în linie pefirul tăiaţi un capac cu
loviţi-i uşor vârful cu ciocanul; în felul
obiecte, bateţi cuiele lemnului (8). foarfecele pentru lemn.
acesta, lemnul nu se va mai rupe. oblic (A) şi încrucişat (B). Depărtaţi le câţiva înfigeţi cuiul şi lipiţi
milimetri (A). din nou capacul.
354 TAMPLARIE
Prinderea şuruburilor
parafina
- burghiu etajat
B rintre mijloacele de îmbinare aflate la
dispoziţia amatorilor de bricolaj, şuru-
• dorn burile ocupă un loc privilegiat. Beneficiind de
- şurubelniţă modernizarea fabricării sale, şurubul indus-
- maşină de găurit
trial constituie o inovaţie importantă în
electrică
universul tâmplăriei deoarece diversitatea
profilurilor şi precizia filetului permit să fie
utilizat în toate ocaziile.
Modernizarea şuruburilor
înainte, şuruburile prezentau diverse defecte
şi utilizarea lor nu era foarte comodă. în plus,
lucrătorii nu dispuneau de scule precum cele
de azi, şi nu aveau decât şurubelniţe, care
limitau foarte mult operaţiunile de îmbinare,
în cel mai bun caz, înşurubarea era o opera-
ţiune riscantă ce ducea la montaje puţin
sigure. De aceea, pentru obţinerea unei soli-
dităţi convenabile se revenea frecvent la cuie
şi clei. Epoca respectivă a apus. Apariţia
şuruburilor autoforante (care se implantează
fără a executa găuri pregătitoare) şi a maşinii
de găurit electrice, inventarea capetelor
îngropate cu locaşuri cruciforme etc. au lărgit
domeniul de folosire a şuruburilor.
înşurubarea manuală
înainte de a trece la înşurubare, se uşurează
pătrunderea şuruburilor prin frecarea filetului
pe un bloc de parafină,
t însemnaţi după aceea lemnul cu un punc-
tator pentru a marca poziţia şurubului.
burghiu etajat
Dacă aveţi de înşurubat mai multe şuruburi,
pentru a câştiga timp vă puteţi procura burghie
etajate, care simultan găuresc două diametre
şi execută locaşul de îngropare a capului.
Pentru îmbinarea a două piese de lemn
suprapuse, găuriţi astfel dintr o singură
acţiune gaura pregătitoare, gaura de trecere
pentru corpul şurubului şi locaşul de îngropare
a capului.
t Introduceţi vârful şurubului în locul
respectiv şi plasaţi şurubelniţa în crestătura
capului.
t Ţineţi şurubul cu o mână pe durata pri-
melor două rotaţii ale şurubelniţei pentru a
vă asigura de introducerea corectă,
t Continuaţi înşurubarea, apăsând pe şuru-
belniţă şi asigurându-vă că şurubul rămâne
perpendicular pe suprafaţă.
înşurubare electrică
După ce aţi introdus vârful sculei în locaşul
cruciform al şurubului:
t Apăsaţi uşor pe trăgaci pentru ca maşina să
execute 2—3 rotaţii cu viteză mică.
t După ce filetul şurubului a prins în lemn,
creşteţi apăsarea şi înşurubaţi până când se
declanşează controlul strângerii.
Probleme posibile
Utilizarea şuruburilor autoforante nu permite
întotdeauna evitarea unor dificultăţi de
înşurubare. Este astfel posibil ca, în cuda
folosirii anterioare a parafinei, şurubul să
rămână înţepenit la jumătate într-o esenţă
lemnoasă dură, fără a mai putea roti şuru-
belniţa. Similar, la utilizarea unei maşini de
găurit electrice, chiar după mărirea cuplului
de strângere, şurubul poate să pătrundă
incomplet sau să se rupă.
Aceste probleme imprevizibile sunt cau-
zate frecvent de calitatea necorespun-
zătoare a şuruburilor autoforante utilizate,
dar şi de alte motive. La implantarea unui
şurub, volumul tijei sale îndepărtează un
volum echivalent de lemn. Astfel, la o
placă aglomerată, se constată o uşoară
umflare a feţelor (-> D E S E N U L I A ) , iar la un
lemn dur în jurul şurubului se creeaza un
crater (-> D E S E N U L 1 B ) .
Aceste inconveniente afectează execuţia
perfectă a lucrării. în toate cazurile, există o
soluţie: efectuarea găurilor pregătitoare.
 t e h n i c i d e b a z ă 354

şurubul determină umflarea feţelor

grosimea
iniţială
1 A. Implantat direct in placa aglomerată, fără gaură
pregătitoare, şurubul poate umfla panoul
1B. La pătrunderea şurubului, fibrele de lemn se ridică,
creănd un crater in jurul capului.
Rolul găurilor pregătitoare
Executarea găurilor pregătitoare prezintă trei
avantaje care nu trebuie neglijate: facilitează
pătrunderea şurubului, conferă fixării o soli-
ditate mai mare şi permite o finisare estetică.
Diametrul găurii pregătitoare trebuie să aibă o
valoare cuprinsă între o treime şi jumătate
din diametrul exterior al şurubului.
Fixarea colţarelor
De exemplu, fixarea unui colţar metalic pe o
scândură din lemn dur, folosind trei şuruburi
cu cap crestat de 5 x 4 5 mm (5 mm diame-
tru şi 45 mm lungime) necesită următoarea
pregătire:
t Asiguraţi-vă mai întâi că şuruburile alese
trec prin găurile colţarului şi că diametrele
capetelor lor conice intră în şanfrenurile
suprafeţei metalice. In general, şuruburile
sunt vândute o dată cu coltarele, astfel încât
concordanţa este asigurată (-> DESENUL 2).
y Aşezaţi coltarul pe lemn şi marcaţi centrul
primei găuri cu un punctator.
y Executaţi în lemn o gaură pregătitoare cu
diametrul de 2 , 5 - 3 mm, pe o adâncime
egală sau mai mare cu introducerea şuru-
bului, minimum 3 5 mm (-» DESENUL 3).
• Ungeţi filetul cu parafină. începeţi înşuru-
barea, verificând permanent poziţia şuru-
bului, care, ghidat de gaura pregătitoare,
trebuie să pătrundă perpendicular pe
suprafaţă.
y înşurubaţi până la fund, fără să-1 strângeţi.
y Verificaţi poziţia colţarului.
Dacă direcţia nu este corectă, rectificaţi-o -
colţarul încă mai poate pivota şi trebuie
ajustat.
y Marcaţi centrul celei de-a doua găuri cu
punctatorul.
y Introduceţi al doilea şurub si strângeţi-1,
apoi strângeţi primul şurub,
în acest moment, colţarul este fixat în poziţia
sa definitivă.
Al treilea şurub nu intervine deloc în pozi-
ţionare; de aceea, este inutil să-1 implantaţi
dinainte deoarece nu deranjează centrarea
şi alinierea realizată de primele două
şuruburi.
y Pentru a încheia, înşurubaţi al treilea
şurub şi strângeţi ansamblul Venficaţi ca
şuruburile şi faţa colţarului să fie la acelaşi
nivel.
Din motive estetice, puteţi utiliza şuruburi cu
cap bombat. •

capul şurubului şi faţa colţarului şurub cu cap crestat

trebuie să fie la acelaşi nivel 5x45

2. Introduceţi şuruburile in ordine. începeţi cu nr. i, 3. In esenţe dure efectuati o gaură pregătitoare
urmat de nr. 2, dupa ce aţi verificat poziţia corectă a cu diametrul de 2,5-3 Pe 0 adâncime egală
colţanjlui. Şurubul nr. 3 nu modifică alinierea asigurată cel puţin cu introducerea şurubului. Ungeţifiletul
de celelalte două. înşurubaţi I ultimul. cu parafină şi inşurubaţi-l.
356 TAMPLARIE

Rindeluire
R indeaua a ocupat de
mult timp
important în universul tâm-
un loc
deplasare constantă. Nu vă opriţi, pentru a
nu crea reliefuri.

plăriei. Această sculă stră- O cală ingenioasă

veche continuă să-şi păstreze Această cală este utilă dacă trebuie să
rolul de bază, acţionând între rindeluiţi o bucată de lemn de dimensiuni
operaţiunile de tăiere şi de mici, de exemplu o şipcă (-» DESENUL 1). Utili-
finisare. zarea calei va conveni acestei sarcini specifice,
economisindu-vă timpul.
Rindeluire şi şlefuire
Folosirea rindelei permite Rindeluire la extremităţi
obţinerea unei suprafeţe regu- Dacă trebuie să rindeluiţi capătul unei
late, prin degroşarea lemnului scânduri (-» IMAGINEA 2), trebuie să evitaţi
şi netezire. Ea simplifică lucrările de şlefuire. fragmentarea fibrelor pe muchiile scândurii.
Indiferent dacă este manuală sau electrică, Singura modalitate de a o face este să
rindeaua este mult utilizată şi în ziua de azi rindeluiţi alternativ în ambele sensuri. •
4EE20Q9)
de tâmplarii profesionişti. Folosirea ei a
- maşina de şlefuit
electrică devenit însă ocazională pentru amatori, care şipcă
- rindea manuală au înlocuit-o cu mijloacele de şlefuire pe care rindea
le oferă maşinile de şlefuit electrice de diverse
modele.

Rindea manuală
Există diverse modele de rindele manuale, de
diferite mărimi. Există rindele de fasonat
(mici), gealăe (rindele mari cu mâner, fără
nas), şi minirindele Qungi de 20 cm) etc. 1. Dintr-un rest de placaj, tăiaţi o cală informă de V
Ea va sluji ca opritor pentru rindeluireafeţei unei şipci,
fără afi nevoie s-o strângeţi in menghină. Fixată
Rindea electrică pe bancul de lucru sau pe alt suport, cala vă permite
La această sculă este necesară doar reglarea să acţionaţi rapid, indiferent care ar fi secţiunea şipcii
grosimii trecerii. începeţi rindeluirea de la o ce trebuie rindeluită.
extremitate a piesei, ridicând uşor spatele
rindelei. Ghidaţi rindeaua la o viteză de

Poziţia corectă a rindelei în mână

Pentru rindeluirea unei scânduri, mâna dreaptă împinge
rindeaua, iar stânga apasă nasul rindelei. Deplasaţi scula
fără smucituri şi, treptat, pe măsură ce avansaţi, reduceţi
apăsarea mâinii stângi pentru transferarea apăsării pe
spatele sculei. La sfârşitul cursei, ridicaţi nasul rindelei.
2. Pentru ajustarea capătului unei scânduri rindeluiţi in
Efectuaţi astfel mai multe treceri, urmărind calitatea
sensuri opuse: de la stânga la dreapta, până la
tăieturilor, care trebuie săfie prelungi şi fine. jumătate, apoi de la dreapta la stănga. Această
precauţie evităfragmentareafibrelor la capetele
scândurii.
 t e h n i c i de b a z ă 357

Şlefuire
- cală paralelipipedică
- vată de oţel
- burete abraziv
hârtie abrazivă
răzuitor

Maşina de şlefuit
rotativă se adaptează
tuturor lucrărilor
de degrosare

D eşi diverse şi eficiente, nici una dintre

maşinile utilizate pentru şlefuire nu
înlocuieşte lucrul manual care rămâne cel
mai bun pentru lucrările de precizie.
Dacă reliefările care trebuie şlefuite sunt
complicate (adâncituri, mulun etc.), lucraţi
cu un tampon din vată de oţel sau cu
buretele abraziv. Pentru suprafeţele plane
Alegere optimă. Pentru şlefuiri succesive,
utilizaţi hârtii între care paşii granulelor sunt
minimi (de exemplu: 150, 180, 240), deoa-
rece este dificil să anulaţi zgârieturile provo-
cate de primul număr, dacă al doilea este cu
mult mai fin.
CLASAMENTUL ABRAZIVILOR

mici, veţi obţine rezultate foarte bune cu o Gradarea reală, de la granula cea mai mare la cea mai fină, se
cală paralelipipedică dublată cu o bandă de întinde între nr. 50 şi nr 600. Vechiul sistem utiliza o scară de
hârtie abrazivă, glaspapir (-» DESENUL 3 şi la 1 la g/o.
SECVENŢA P. 358). Mărimea abrazivului Sistem actual Sistem abraziv

Granulă foarte mare 50 1

Hârtie abrazivă 60 1/2
Fineţea şlefuirii depinde de alegerea abra- Granulă mare 80 0
zivului. Pentru o lucrare îngrijită, este 100 2 Io
indispensabilă utilizarea succesivă a două
Granulă mijlocie 120 3/0
sau trei hârtii abrazive cu granulaţie 150 4/0
diferită. 180 5' o
Granulomettie. Hârtiile abrazive au gra- Granulă tină 220 eio margine
nulaţii diferite, desemnate printr-un număr 240 7 Io abrazivă
(-4 TABEL). 280 8/0
1. Daca la şlefuirea
Cu cât numărul este mai mic, cu atât gra- Granulă foarte fină 32 O 9/0 suprafeţelor mici utilizaţi
nula este mai mare. Astfel, hârtia de degro- 360 -
glaspapirul direct
400 cu măna, îndoiţi foaia
sare cu granula cea mai mare are numărul 50, -
în trei. înfelul acesta,
în timp ce abrazivul cel mai fin este nume- 5 00 -
nu vă va aluneca
600
rotat 600. -
printre degete
358 TAMPLARIE

Cala modelată pentru şlefuire

Pentru lucrările îngrijite, fabricaţi o cală de
şlefuire modelată perfect după forma
obiectului (-> SECVENŢĂ). Dacă vă mulţumiri
să apăsaţi pur si simplu o foaie de glaspapir
2. Lama bine ascuţită cu mâna, abrazivul nu va atinge decât
asigură ofinisare bună. punctele unde pot apăsa degetele, iar
Spre deosebire de hărtia
şlefuirea va fi neregulată.
abrazivă, răzuitorul
nu se ancrasează. Este Pentru realizarea unei cale cu care să şlefuiţi o
obligatoriu săfie perfect mulură cu profil complicat:
ascutit. ^ Pregătiţi 3—4 benzi abrazive,
t Lipiţi-le pe profilul pe care trebuie să-l
şlefuiţi, utilizând un adeziv puternic, de
exemplu neopren. Lăsaţi să se usuce
t Pregătiţi un bloc de plută (sau o bucată de
polistiren extrudat) şi frecaţi pe mulură
printr-o mişcare de du-te-vino pe benzile
3. Pentru a păstra abrazive
planeitatea unei Treptat, pluta (sau polistirenul) se toceşte
suprafeţe, utilizaţi o cală
de lemn sau. mai bine, după forma mulurii.
un bloc special care t Dublaţi cala cu o foaie de hârtie abrazivă
menţine hărtia abrazivă fin pentru a şlefui mulunle cu un profil
şi repartizează presiunea
identic
pe toată suprafaţa
Lucrări delicate
Răzuitor. Ideal pentru finisările esenţelor
dure şi ale unor placări preţioase, răzuitorul
asigură o finisare îngnjită. El este în esenţă
o simplă lamă metalică ascuţită, care pro-
duce tăieturi microscopice permiţând ate-
nuarea rugozităţilor şi diferenţelor de
nuanţe (-4 DESENUL 2).
Obiecte rotunjite
Pentru şlefuirea unui cilindru, tăiaţi
o bandă de hârtie abrazivă, de 25-30
cm. Rulaţi-o in jurul mulurii şi trageţi-o
spre dvs. alternativ, cu mâna dreaptă,
apoi cu stânga, deplasăndu-vă în
acelaşi timp de sus în jos. Schimbaţi
locul pentru a şlefui cealaltă jumătate.
Buretele abraziv este un ajutor preţios
pentru şlefuirea obiectelor rotunjite.
Acest tampon sintetic cu granule foarte
fi ne (nr. 600) permite şlefuirea
esenţelor preţioase şi a placărilor
delicate.
Burete. Pentru obiectele cu forme rotunjite,
puteţi utiliza buretele abraziv (-» CASETĂ).
& ATENŢIE: La panourile reacoperite cu
placări de lemn decorativ, grosimea acestora
este prea mică pentru a putea fi şlefuită
succesiv. Riscaţi să le perforaţi suprafaţa.
Utilizaţi de preferinţă granule foarte fine
(360-600). •

CONFECŢIONAREA CALELOR DE ŞLEFUIT MODELATE

bloc de plută
sau polistiren extrudat

hârtie abrazivă

Tăiaţi 3-4 benzi abrazive, late Frecaţi deasupra o bucată de Pe această cală, lipiţi hârtie
de 5-5 mm. Lipiţi-le pe profilul polistiren extrudat, până abrazivă. Obţineţi astfel o cală
mulurii care trebuie şlefuită. capătă forma mulurii. pentru şlefuire pe măsură.
 t e h n i c i de b a z ă 359

Căurire
O ehnica aceasta intervine în
etapele de lucrări în tâmplărie şi este
facilitată de utilizarea maşinii de găurit
toate plasaţi o cală de lemn dur sub gaură,
evitând astfel să deterioraţi faţa opusă a pa-
noului DESENUL 2). După plasarea calei,
- burghie
maşină de găurit
electrică. Totuşi bormaşina nu a detronat găuriţi învârtind încet. electrică
coaiba, care rămâne foarte utilă în majoritatea Dacă nu aveţi posibilitatea de a instala o ase- - menghină
coarba
cazurilor. menea cală, găuriţi în două etape (-» DESENUL 3).

Coarbă Maşină de găurit electrică

Se utilizează exclusiv cu burghie pentru lemn Maşinile de găurit electrice sunt adesea
elicoidale speciale (-» DESENULI). Extremitatea dotate cu variator de viteze. Echipaţi-le cu
burghielor cu trei vârfuri are o parte filetată burghie pentru lemn sau cu burghie plate
care se înşurubează în lemn şi trage burghiul (-» DESENELE 4 ş i 5) şi reglaţi viteza în funcţie
în profunzime DESENUL 2). de diametrul găurii.
Pentru găurirea unui panou sau a unei uşi Dacă rotaţia este prea mare, burghiul se
trebuie să aveţi grijă să nu produceţi încălzeşte şi lemnul se înnegreşte. Pentru un
rupturi, atunci când burghiul iese prin faţa burghiu cu diametrul de 10 mm este
opusă. Pentru a evita această posibilitate, recomandabilă viteza de 5 0 0 rot/min. Pentru
un burghiu plat cu diametrul de 3 0 mm,

L reduceţi viteza la 1 5 0 rot/min.

•pSWiXiV- Jtjrf
î / ? ATENŢIE: CU O maşină de găurit elec-

/ J / / trică, nu utilizaţi niciodată burghiele cu trei

vârfuri rezervate găuririlor manuale. Pentru

\
j r r f j B B E M
\ găunle adânci, degajaţi frecvent burghiul
pentru a evacua rumeguşul conţinut în
1. Coarba manuală nu acceptă decât burghie pentru spirale. •
lemn adaptate acestei scule.

menghină

V
j - A *

CBIB emndur

2. Fixaţi in menghină o cală de lemn pentru a evita

rupturile la ieşirea burghiului.

4. Burghiu pentru lemn 5. Burghiu plat pentru

3. Dacă nu aveţi o cală, procedaţi in două etape. pentru bormaşini mici. Are lemn, destinat găurilor
Căuriţi ofată a piesei. Găuriţi, până cănd vârful două spirale terminate cu diametrul de peste
burghiului apare prin faţa opusă. Opriţi găurirea. printr-un vârf. Acest tip io mm, cu o maşină de
Reîncepeţi din partea opusă, plasând burghiul de burghiu are avantajul găurit electrică.
în amprenta lăsată. că nu se „astupă"
360 TAMPLARIE
îmbinări simple
S ă nu credeţi că tâmplana este un exer-
ciţiu dificil. Desigur, ebeniştii şi
tâmplarii sunt capabili să creeze un evantai
impresionant de îmbinări, dar experienţa lor,
moştenită printr-o lungă tradiţie, a fost greu
dobândită. în absenţa utilajelor moderne, ei
au produs totuşi obiecte solide, durabile şi
estetice.
Dacă tehnicile de îmbinare au rămas aceleaşi,
tăierea scândurilor sau montarea a două sipci
prin şurubun a devenit extrem de simplă.
Folosind câteva metode de îmbinare esen-
ţiale, este posibil să realizaţi aproape toate
lucrările de tâmplărie. Iar dacă tehnicile vechi
nu sunt suficient de eficace, puteţi recurge la
utilizarea de articole de fierărie pentru
îmbinare.
„Lipire plus cuie"
şi „lipire plus şuruburi"
Acestea sunt îmbinările cele mai simple
deoarece nu necesită nici o lucrare de
tăiere. Cele două elemente sunt pur şi
simplu suprapuse. Fetele în contact sunt
acoperite cu aracet, apoi îmbinate şi plasate
în presă pe durata uscării adezivului. Pen-
tru ranforsarea rezistenţei montajului la
tracţiune şi forfecare, lipirea este com-
pletată pnn cuie bătute pieziş sau pnn
câteva şuruburi.
Metoda se utilizează în principal pentru
realizarea de îmbinări piictice, ca fabricarea
gardurilor portiţelor de grădină, etajerelor
pentru atelier, cutiilor din placaj etc.

Lipire plus cuie
Realizarea unei cutii începe frecvent prin
îmbinarea în unghi drept a două scândun
Această primă acnune condiţionează reuşita
ansamblului (-» DESENUL 1).
y Măsuraţi grosimea „e" a scândurilor şi
marcaţi jumătatea ei (e/2) pe marginea piesei
A, apoi trasaţi linia XY, materializând poziţia
cuielor.
y Plantaţi câte un cui în fiecare extremitate a
piesei A. Cuiele trebuie să fie perfect perpen-
diculare pe faţa superioară.
y Aşezaţi piesa B peste piesa A. Bateţi cuiele,
astfel încât să traverseze lemnul şi să înţepe
mijlocul cantului piesei B. Introduceţi cuiele
câţiva milimetri.
y Verificaţi poziţia pieselor A şi B, astfel încât
marginile să coincidă
• Separaţi piesele fară să scoateţi cuiele dm
piesa A; în extremitătile piesei B au rămas
două semne.
y Aplicaţi două straturi de aracet la un
interval de 10 minute. Nu acoperiţi ampren-
tele lăsate de cuie, care trebuie să rămână
vizibile.
y Aşezaţi piesa A peste piesa B, introducând
vârfurile cuielor în amprentele existente
Bateţi cuiele 1 şi 2, pentru a imobiliza pie-
sele, apoi bateţi cuiele 3, 4 şi 5.
• Ştergeţi bavurile de adeziv şi lăsaţi să se
usuce.
L Respectarea exactă a procedurii vă ajuta la realizarea
unei îmbinări în unghi drept
t e h n i c i d e b a z ă 361
Ranforsarea cu şipci
Dacă scândurile sunt prea
subţiri pentru a accepta
pătrunderea cuielor fn
grosimea lemnului, îmbinarea
poate fi ranforsată cu o şipcă
lipită şi prinsă în cuie în colţ.
Lipire plus şuruburi
Acest montaj se utilizează pentru îmbinarea
- ciocan
pieselor greu de bătut în cuie şi de imobilizat - maşină de găurit
pe durata uscării adezivului. De exemplu, electrică
rozeta A din lemn dur trebuie lipită pe - presă
scândura B din lemn moale (-» DESENUL 2). - şurubelniţă
y Pregătiţi asamblarea celor două piese cu
şuruburi pentru lemn de dimensiuni cores-
punzătoare. Efectuau găun de trecere pentru
şuruburi prin piesa B, apoi găun pregătitoare
pentru ca şuruburile să intre uşor în lemnul
dur al rozetei.
y Prevedeţi şaibe pe care să le introduceţi sub
capul şuruburilor pentru ca acestea să nu
strivească fibrele lemnului moale. Fară
această precauţie, la strângere, capetele
şuruburilor riscă să intre în scândura B.
y Desfaceţi montajul simulat şi aplicaţi aracet
pe suprafeţele în contact.
y Strângeţi şuruburile.
y Ştergeţi bavunle de adeziv şi lăsaţi să se
usuce. •
gaură
rozetă
pregătitoare
2. Nimic mai uşor decât realizarea acestui montaj
cu adeziv şi două şuruburi.
362 TAMPLARIE
linie de la ferăstrău
jumătatea cu ş i n ă -
1. Folosiţi un ferăstrău
cu şină. Tăiaţi în grosime,
urmând linia de la
jumătatea lemnului
şi linia de sprijin pentru
înlăturarea bucăţii.
2. îmbinare la jumătatea
lemnului, ranforsată
de cep.
REALIZAREA ANCOŞELOR
tăieturi'
paralele
B începeţi ancoşa. Cu ferăstrăul
cu şină, executaţi mai multe
tăieturi paralele pe toată lăţi-
mea ancosei.
îmbinări ta jumătate
şi cu cepuri
r mbinarea la jumătatea lemnului serveşte
la fabricarea ramelor (de exemplu,
pentru structuri de mobilier) sau la racordarea
elementelor de şarpantă, mai ales pentru
piesele de grădină (pergole, zăbrele etc.).
Principiu de bază
In îmbinarea la jumătatea lemnului, cele
două elemente asamblate se găsesc în acelaşi
plan: extremităţile trebuie tăiate în sensul
grosimii. Acest tip de îmbinare se realizează
în general în unghi drept sau cap la cap,
pentru prelungirea unei şipci prea scurte.
Decuparea se efectuează cu ferăstrăul cu şină.
Cu cât tăietura a fost mai precisă, cu atât
îmbinarea va fi mai solidă.
După tăierea celor două elemente, ele sunt
lipite, îmbinate, apoi blocate definitiv cu
şuruburi, cuie, ştifturi sau cepuri.
îmbinarea
la jumătatea lemnului
y Trasaţi cu trasatorul urma fiecărei piese, una
peste cealaltă.
y Cu ferăstrăul cu şină (-» D E S E N U L 1), tăiaţi
lemnul astfel încât decuparea să fie egală cu
lăţimea şi jumătatea grosimii celeilalte
piese.
t îmbinaţi cele două piese astfel decupate.
pentru lemn
pen
I Degajaţi materialul. Cu o
K f l daltă pentru lemn, degajaţi
• • interiorul, lucrând din ambele
parti pentru a obţine un fund plat.
t Verificaţi perpendicularitatea şi,
montajul este mulţumitor, aplicaţi adeziv pe
dacă
cele două feţe aflate în contact, apoi strângeţi
ansamblul cu o menghină pe durata uscării
adezivului.
t După aceea, ranforsaţi ansamblul cu două
cuie bătute pieziş sau cu un cep care
traversează ambele piese {-» DESENUL 2).
îmbinarea
la jumătatea lemnului în cruce
Această îmbinare se utilizează frecvent pentru
construirea unui X, a cărui prezenţă pe un
panou va evita deformarea sa. Pentru a-şi juca
rolul de ranforsare, cele două traverse în X
trebuie ajustate foarte strâns şi îmbinate cu
ciocanul.
Realizarea ancoşelor solicită multă atenţie
{-» SECVENŢĂ).
^ ATENTIE:» Pentru obţinerea unei finisări
îngrijite, faceţi tăieturile mai lungi şi tăiaţi
extremităţile după îmbinare.
îmbinări
prin cepuri
îmbinările prin cepuri permit abordarea
tuturor domeniilor tâmplăriei fără a fi necesar
să cunoaşteţi tehnici de montare complexe,
Ajustaţi cele două ancoşe. Ele
trebuie să se îmbine fără joc
pentru a forma X-ul.
 362
t e h n i c i de bază

rezervate specialiştilor. Acest tip de îmbinare ceea ce limitează erorile.

convine realizărilor demontabile.
îmbinare la
Realizare jumătatea lemnului
Rolul cepului Dificultatea îmbinării prin cepuri constă în - daltă pentru lemn

Un cep este un ştift cu diametrul de 4 - 1 2 realizarea corespondenţei găurilor din cele - echer
fera trău c u ţ i n ă
m m şi lung de 2 0 - 3 0 mm. Introdus pe două piese, pentru că cel mai mic decalaj duce
- menghină
jumătate de lungime în fiecare piesă, el la imperfecţiunea îmbinării. Pentru a evita pro-
- trasator
slujeşte ca legătură într-un ansamblu fără să-1 blemele, se găureşte mai întâi o piesă, iar
blocheze. poziţiile găurilor se raportează în cealaltă piesă îmbinare
prin cepuri
Un asemenea ansamblu necesită frecvent prin intermediul unor vârfuri de centrare.
- echer
mai multe cepuri (două sau trei) introduse Pentru reuşita operaţiunii, procedaţi în patru - ciocan de lemn
pe aceeaşi linie dreaptă. Astfel cele două etape (-» SECVENŢĂ). - burghiu de lemn

piese pot fi îmbinate şi demontate în m o d pentru epun

repetat, fără erori de poziţionare - îmbinarea
precisă este asigurată de cepuri. Pentru a
bloca ansamblul, care nu este lipit, se va
- m a ş i n ă de găurit
ATENŢIE: Procuraţi-vă un burghiu de
electrică
lemn special pentru cepuri şi păstraţi-1 - vârfuri d e c e n t r a r e
exclusiv pentru acest tip de îmbinare. Nu-1 - menghină

recurge la altă modalitate de strângere
(şuruburi, pene). Dacă trebuie să realizaţi
mai multe îmbinări prin cepuri, procuraţi-vă
un ghidaj de cepuri, care efectuează găurile
din ambele piese într-o singură operaţiune,
folosiţi pentru alte găuri. Dacă doriţi să încle-
iaţi ansamblul, folosiţi cepuri canelate, mai
uşor de încleiat şi introdus în găurile oarbe. •

Efectuaţi găurile în piesa B. Utilizaţi un Utilizaţi vârfurile de centrare. Introdu-

burghiu pentru lemn de diametru cores ceţi-le în găurile din piesa B. Aduceţi piesa
punzător cepurilor. Găurile trebuie să fie A pe poziţia de îmbinare şi loviţi cu
perfect perpendiculare pe faţa ansamblului. ciocanul, astfel ca fiecare vârf să-şi lase amprenta.

Iimitator A A
de.adâncime B
cep

L. - - • 4
—
j
- • 1
•
I
R

1 Găuriţi piesa A. Practicaţi găurile cu 1 Montaţi cepurile în piesa B. Aşezaţi piesa

K j acelaşi burghiu pentru lemn. Limitatorul de P j l A şi faceţi cepurile să pătrundă, utilizând
m M adâncime asigură lungimea dorită a găurii. H I un ciocan de lemn sau de cauciuc pentru a
nu deteriora feţele.
364 TAMPLARIE

Alte tipuri de îmbinări

xistă şi alte sisteme de îmbinare foarte îmbinarea celor două. Mai complicat de
simple, care necesită totuşi o oarecare realizat de un amator, procedeul a fost aban-
- daltă pentru lemn
echer
familiarizare. Dintre ele fac parte îmbinările donat în favoarea altuia care necesită mai
- pilă lata nut şi feder şi îmbinările în cleşte. putină precizie: nut şi feder fals
- ciocan pentru lemn
- riglă pentru ghidare Nut şi feder fals Traversă în „I"
- ferăstrău pentru lemn îmbinarea prin nut şi feder este utilizată Realizarea acestei traverse în formă de „I"
ferăstrău circular
pentru alăturarea unor elemente subţin în (la care cele două tălpi reprezintă barele
menghină
sensul lungimii, de exemplu parchetul sau orizontale ale literei I, iar federul fals este
lambriurile (frizurile de parchet sau lamelele bara verticală) nu solicită un echipament
de lemn murale). complicat, ci doar un ferăstrău circular.
Procedeul este simplu: fiecare lamelă pre- Lama A este tăiată dintr-un placaj gros de
zintă pe o latura un nut care corespunde cu 5 mm, iar cele două tălpi dintr-o scândură
federul lamelei următoare; este suficientă groasă de 2 0 mm (-» DESENUL 1).
y Ghidaţi ferăstrăul circular (-* DESENUL 2) în
lungul unei rigle pentru a obţine o tăietură
Pene rectilinie pe fiecare talpă B.
Deforma unor pişcoturi, se folosesc în acelaşi fel Lăţimea nutului este dată de lănmea lamei
cu cepurile. Penele sunt ştifturi plate din lemn, ferăstrăului.
groase de câţiva milimetri şi de diverse lungimi,
în funcţie de necesităţi, dar corespunzând întotdeauna
locaşurilor standard. Ele nu se introduc în găuri,
ci în nuturile realizate în cantul panoului cu un accesoriu
special, care se poate monta pe o maşină de găurit
electrică sau pe un polizor. Accesoriul permite realizarea feder fals
din placaj
simultană a celor două locaşuri destinate primirii penelor. multiplu
Mai mult lungi decât groase şi având formă ovală,
penele permit un joc uşor al îmbinării, suficient
de mare pentru asigurarea unei racordări perfecte
şi mai simplu decât cu cepurile. în plus, deoarece pana
este plată, nu rotundă, poate servi la îmbinarea unor 1. Traversă în formă de „I" îmbinată prin nut şifederfals.
elemente subţiri, sub io mm, fără să afecteze rezistenţa
montajului şifără a distruge piesele. Dacă intenţionaţi
să fabricaţi în mod regulat elemente de mobilier,
utilizarea penelor
va va (
familiară, dar va fi
indispensabilă
achiziţionarea trusei
necesare pentru
folosirea lor.

2. Prin deplasareaferăstrăului circular în lungul riglei,

lama taie uri nut a cărui lăţime corespunde cu grosimea
lamei.

y Dacă lăţimea nu este suficientă, efectuaţi
mai multe treceri, deplasând rigla cu câţiva
milimetri pentru a obnne aceeaşi lăţime ca a
federului fals A.
• Aplicaţi adeziv pe nuturi şi îmbinaţi-le cu
ajutorul ciocanului. Lăsaţi să se usuce.
îmbinări în cleşte
Utilizat frecvent pentru montarea în unghi
drept a două sau mai multe scânduri, acest
np de îmbinare are ca avantaj uşurinţa
M O N T A R E A ETAJERELOR PRIM Î M B I N A R E Î N CLEŞTE
B Determinaţi poziţia locaşurilor. în îmbi
narea în cleşte, cele două crestături de
dimensiuni identice se îmbucă reciproc.
Trasaţi cu precizie poziţia lor la jumătatea lăţimii.
calibru
B Utilizaţi un calibru. Ajustaţi lăţimea loca-
şului cu o pilă lată, având drept calibru o
piesă-martor de aceeaşi grosime cu piesa
care se va îmbina. în acelaşi fel, ajustaţi al doilea
locaş în a doua piesă.
t e h n i c i de b a z ă 365
realizării, deoarece nu necesită adeziv, cuie
sau şuruburi.
Trebuie lucrat totuşi cu atenţie, deoarece
cea mai mică eroare compromite montajul
(-» SECVENŢĂ).
Pentru o primă încercare, folosiţi scânduri de
aceeaşi grosime.
îmbinarea va fi suficient de strânsă pentru ca
ambele piese să rămână una în cealaltă, fără
să cadă. •
tăieturi paralele
Decupaţi locaşul. Cu un ferăstrău cu dinţi
fini, efectuaţi două tăieturi paralele. După
aceea, tăiaţi baza federului cu o daltă
pentru lemn, corespunzătoare cu lăţimea
locaşului.
B Asamblaţi cu ciocanul. După îmbinarea
pieselor în cele două locaşuri în cruce,
bateţi cu ciocanul pentru a obţine fixarea
necesară rigidităţii ansamblului.
366 TÂMPLĂRIE

Articole de fierărie pentru îmbinări

V echea îmbinare în coadă de rândunică
utilizată de ebenisn în trecut nu mai
poate fi folosită pe lemnul reconstituit. Au
5. Prismă triunghiulară. Piesa din material
plastic care se vinde în setun de câte patru
bucan cu două şuruburi de fixare camuflate
apărut tehnici noi de îmbinare, o dată cu de un capac.
dezvoltarea mobilierului existent în seturi 6. Prindere cu îmbinare trapezoidală. For-
gata pentru montare. mată din două elemente (mamă şi tată) care
se îmbină reciproc. Strângerea şuruburilor
Cleme şi colţare asigură poziţia şi strângerea celor două piese
Clemele şi colţarele metalice sunt accesorii de lemn Sistemul permite demontarea
simple şi uşor de utilizat, mai ales pentru mobilelor
ranforsarea asamblărilor sau pentru înlocuirea
fixărilor defectuoase.
CLEME Şl COLŢARE
1. Clemă dreaptă. De diverse lungimi,
acest tip de clemă metalică foloseşte la
unirea a două piese de lemn sau la men-
ţinerea unei distanţe constante. Clemele
sunt vândute frecvent împreună cu şuruburi
pentru lemn.
2. Colţar plat. Utilizat pentru ranforsarea
colţurilor cadrelor sau mobilelor, colţarul
este aplicat şi înşurubat pe dosul cadrului,
pe cele două laturi perpendiculare. Din
motive de estetică, este convenabilă
SISTEME PENTRU MOBILĂ
încastrarea sa pentru a fi la acelaşi nivel cu
faţa lemnului.
3. Colţar dublu. In formă de T, acest colţar
se utilizează ca şi cel plat pentru ranforsarea
îmbinărilor defectuoase Pentru a obţine o
rigiditate bună, este recomandabil să aplicaţi
un colţar şi pe cealaltă fată a ansamblului.
Prins între cele două colţare, ansamblul este
strâns cu şuruburi şi piuliţe.
4. Colţar în cot. Această piesă simplă îndoită
-în unghi drept poate să asigure menţinerea
multor elemente: două colţare înşurubate de
fiecare parte a unei antretoaze ranforsează un
cadru; patru colţare montate faţă în faţă pot
susţine o etajeră etc

Seturi pentru mobilier

Sistemele de asamblare pentru mobilele
existente în seturi prezintă în general o mare
simplitate de montare; de obicei, necesită
puţine scule, sau chiar deloc, şi în majontate
păstrează posibilitatea demontării.

7. Prindere în spirală. Utilizată pentru
montajul panourilor de mobilier şi mai ales
pentru suporturile de chiuvete din bucătării.
Rotirea discului intern tăiat în spirală
determină strângerea celor două elemente,
dar mobila poate fi demontată.
8. Prinderea excentrică. Ansamblu compus
dintr-un prizon înşurubat pe una dintre piese
şi un cilindru cu excentric fixat pe a doua
piesă. Rotirea excentricului trage de capul
prizonului şi strânge ansamblul. Unica
dificultate de execuţie o reprezintă realizarea
t e h n i c i d e b a z ă 367
găurii cu diametrul de 2 0 - 2 5 mm. Ansam-
blul poate fi demontat.
Prinderi şi tacheţi
pentru paturi
Prinderile metalice pentru îmbinările
cadrelor patunlor rezistă solicitărilor din
toate direcţiile Ele rămân demontabile şi
pot servi în alte scopuri, mai ales pentru
asamblarea ramelor altor piese de
mobilier.
9. Prindere de colţ. Cele două păru ale prin-
derii se îmbină, fiind ghidate de doi pinteni.
Asamblarea este obţinută printr-un şurub
central care blochează colţul.
10. Şurub cu cap cilindric. Şurub lung de
oţel care se asamblează într-o bucşă filetată
implantată în prealabil în mobilă Bucşa are
un filet extenor tăietor, care-i permite să
pătrundă pe toată lungimea într-o gaură
pregătitoare; şurubul camuflat în grosimea
traversei nu este vizibil la exterior.
Strângerea se obţine prin rotirea capului
şurubului, manevră efectuată pnn interme-
diul unui cui gros sau al unui dorn introdus
în orificiile capului
11. Tachet coadă de rândunică. Piese
metalice de formă trapezoidală care se
fixează la interiorul ramei şi primesc
extremitătile traverselor care susţin
salteaua. Profilul traverselor în coadă de
rândunică asigură legătura asamblărilor
care păstrează astfel paralelismul laturilor
patului.
12. Prindere conică. Ca şi modelul prece-
dent, sunt îmbinări utilizate pentru mon-
tarea traverselor paturilor, dar fara a necesita
prelucrările anterioare. Colţarele prinse cu
şuruburi la capătul traverselor se anclanşează
în prinderile de pe laturi. După montare,
greutatea saltelelor blochează unele în altele
ancoşele în formă de V inversat, imobilizând
laturile patului •
368 TAMPLARIE
Construirea etajerelor
acă aveţi nevoie de spaţii pentru
depozitare, sistemele de seturi de
mobilier reprezintă o soluţie excelentă.
Principiul care stă la baza lor îl constituie
modulele de dimensiuni standard, care fac
posibilă asocierea şi combinarea în nume-
roase feluri. Puteţi astfel să vă adaptaţi
sistemul de depozitare în funcţie de
necesităţi şi de spaţiul disponibil. Bazate pe
dimensiuni uzuale, aceste mobile modulare
nu sunt totuşi universale. Fiecare încăpere
prezintă situaţii particulare ce impun realizări
particulare.
Construcţii particulare
Realizarea de etajere independente sau com-
binate nu prezintă nici o dificultate, lată două
exemple. Primul dintre ele permite echiparea
cu rafturi a unei nişe sau a unui dulap de
perete fară a fi necesară găurirea pereţilor. Al
doilea caz este o idee de amenajare vizând
crearea, într-o încăpere mare, a unui volum
important de depozitare printr-o separare
care evită acoperirea unei suprafeţe prea mari
de perete.
Amenajarea nişei cu poliţe
Pentru amenajarea unei nişe, metoda tradi-
ţională constă în fixarea de şipci pe pereţii
nişei, pe care să aşezaţi tăbliile poliţelor.
Soluţia propusă în continuare adaugă
panouri care vor susţine şipcile înşurubate la
distanţe de 3 0 - 4 0 cm. Panourile sunt pur şi
simplu rezemate de pereţii nişei, apoi fixate
prin intermediul poliţei superioare şi
inferioare ale etajerei. Nu este necesara nici o
fixare de pereţi şi soluţia este ideală pentru
transformarea unui dulap mic sau a unei
debarale. Atenţie: pentru a evita orice proble-
me, este recomandabil ca tăbliile să nu depă-
şească lăţimea de 60 cm.
y Instalarea panourilor. Măsuraţi adânci-
mea şi înălţimea nişei. Tăiaţi panourile A în
funcţie de aceste măsurători. Repartizaţi
şipcile B pe înălţimea panourilor. Instalaţi
panourile pe cei doi pereţi, aşezându-le pe
plintă.
y Plasarea tăbliei superioare şi a celei infe-
rioare. Măsuraţi distanţa dintre panourile A
aflate pe poziţie şi echipate cu şipci. Tăiaţi
tăbliile C, superioară şi inferioară, în funcţie
de această distanţă, la care adăugaţi 3 mm.
înţepeniţi tăbliile între panourile A, lipind
astfel panourile de pereţi.
y Montarea celorlalte tăblii. Pentru o
înălţime medie mai mică de 2 m, numai
tăblia superioară şi cea inferioară sunt
înţepenite (peste 2 m, introduceţi o tăblie C
şi în mijloc). Celelalte tăblii sunt pur şi
simplu aşezate pe şipci.
Realizarea modulelor
de etajere
Plasate perpendicular pe peretele de sprijin,
etajerele constituie un mijloc de separare
practic pentru definirea diverselor volume
dintr-o încăpere mare. Avantajul oferit este că
 lucrări 369

vorba despre ridicarea de elemente verticale

A M E N A J A R E A NIŞEI C U POLIŢE
fixate discret pe tălpi, apoi de legarea lor prin
intermediul tăbliilor poliţelor. Aceste tăblii
pot fi înlocuite de dulăpioare închise. Etajera
poate să ocupe toată înălţimea încăperii, de la
pardoseală la plafon, sau poate să se oprească
la jumătatea înălţimii. în acest caz,
elementele verticale vor fi consolidate între
ele printr-o tăblie superioară prinsă în
şuruburi.
t Fixarea tălpilor Elementele verticale sunt
prinse în tălpile A, fixate cu şuruburi de
SCÂNDURI DE TAIAT
pardoseală şi de plafon.
Pentru o nişă cu adâncimea P, înălţimea H
şi lăţimea L: Trasaţi poziţiile tălpilor pe plafon, apoi fixa-
• 2 panouri A [dimensiuni Px(H~30 cm)] ţi-le. Cu un fir cu plumb, stabiliţi poziţia pe
din placaj sau PAL de 10 mm grosime. pardoseală şi fixaţi tălpile inferioare.
• 8—10 şipci pătrate B (de lungime egală cu P), y Alinierea panourilor. Fiecare element
secţiunea 27x27 mm.
• 2 tăblii C (lăţime egală cu P, lungimea vertical se compune din două panouri B
măsurată) din placaj sau PAL de 15 sau 22 mm fixate cu şuruburi de tălpi. Ele sunt străpunse
grosime. de găuri paralele în care se montează supor-
• 2-3 alte tăblii [dimensiuni Px(L-25 mm)]
turile tăbliilor. Elementele verticale trebuie
din placaj sau PAL de îs sau 22 mm grosime.
perfect aliniate.
> Repartizarea suporturilor. Piesa C aco-
peră grosimea elementelor verticale, fiind
prinsă în cuie fără floare pe cantul panourilor
nu perturbă repartizarea generală a luminii B. Repartizaţi suporturile tăbliilor poliţelor în
naturale. funcţie de organizarea dorită, apoi introdu-
Pornind de la o structură simplă, se pot ceţi tăbliile. •
imagina numeroase amenajări. în esenţă, este

REALIZAREA M O D U L E L O R D E ETAJERE

SCÂNDURI DE TĂIAT

Pentrufiecare element vertical:

• 2 tălpi A lungi de 30 cm tăiate dintr-un
căprior cu secţiunea de 4x6 cm.
• 2 panouri B late de 40 cm şi înalte de la
pardoseală la plafon din PAL replacat,
placaj sau PFL, gros de 16 mm.
• 2 margini late de 10 cm înalte de la
pardoseală la plafon din PAL replacat,
placaj sau PFL, gros de 10 mm.

Observaţie:
Distanţa dintre elementele verticale nu
trebuie să depăşească 60 cm. Lăţimea se
poate adapta la 20 sau 30 cm. Pentru tăblii: 4 suporturi pentrufiecare tăblie, şuruburi
Tăbliile sunt din PAL replacat, placaj 4x40 mm şi cuiefărăfloare lungi
sau PFL, gros de 16 mm. Prevedeţi căte de 25 mm.
370 TAMPLARIE
Fabricarea unei măsuţe
fără cuie şi şuruburi
Discretă şi ocupând
puţin spaţiu, măsuţa
îşi găseşte uşor locul
pe un hol sau într-o nişă.
samblată fară cuie sau şuruburi,
, J această măsuţă foarte simplu
realizat îşi poate găsi uşor locul pe un hol.
Particularitatea concepţiei sale o reprezintă
demontabilitatea.
Reprezentarea la scară a planului de tăiere
Pe panou, reproduceţi grila de mai jos, desenând pătrate
cu latura des cm. Trasaţi după aceea cu precizie conturul
unui element al piciorului măsuţei, folosind ca reper
intersecţiile între desen şi caroiaj.
SCÂNDURI DETAIAT
• 2 panouri PAL de 80 X50 cm
şi 10 mm grosime.
« 1 panou pătrat cu latura de ro cm
din PFL gros de 22 mm. (Mulţi
vânzători execută la cerere
tăieturile circulare.)
• 4 cale de minimum 20 mm
grosime. Lungimea şi lăţimea lor
nu sunt importante. Sunt perfecte
nişte dreptunghiuri de 10 x 15 mm.
îmbinarea în deşte
9
Piciorul măsuţei se compune din două
părţi absolut identice, cu excepţia decu-
pajelor necesare îmbinăm în cleşte. Acestea
sunt dispuse pe axul central vertical al
fiecărui element, simetric în raport cu axul
orizontal (-» CASETĂ). Cele două părţi se
îmbină reciproc, perpendicular. Unica
dificultate a acestui tip de asamblări rezidă
în precizia de tăiere a decupajelor.
Ca atare, trucul constă în utilizarea unei
ghidări paralele formate dintr-o sipcă
simplă, perfect rectilinie, fixată cu câteva
cuişoare fără floare în lungul trasării. Ca
lăţime, decupările au exact grosimea
panelelor utilizate, în acest caz, 10 mm.
Tăblia asigură blocarea. Diametrul tăbliei
măsuţei este de 5 0 cm, egal cu al bazei
piciorului, astfel că spaţiul ocupat de
de măsuţă este limitat ( 5 0 x 8 2 cm). Ansam-
blul este stabil, cu condiţia de a nu aşeza o
greutate mai mare de 5 kg la mai puţin de 5
cm de marginea tăbliei. Tăblia este pur şi
simplu aşezată pe cele două părţi asamblate
ale piciorului.
Patru cale, fixate pe dos cu aracet, asigură
blocarea. Această dispunere permite între
altele blocarea îmbinării în cleşte a celor
două elemente ale piciorului, ansamblul
rămânând perfect demontabil.
Materiale economice
PAL, PFL sau placaj. Piciorul se construieşte
din două plăci aglomerate groase de 10 mm.
Uşor de tăiat, acest material este şi cel mai
ieftin. Pentru finisare, pe suportul brut se
aplică două straturi de baiţ, cu aspect de
stejar închis. O placare termocolantă (brad)
subliniază părţile orizontale.
Pentru finisare pnn vopsire, înlocuiţi PAL ul
cu PFL, care are aspect neted. Pentru finisare
prin lăcuire, utilizaţi placaj reacoperit pe
feţele vizibile cu o esenţă fină, de exemplu

stejar. Tăblia este fabricată din PFL gros de
2 2 mm şi este decorată prin finisare cu
buretele. Cantul este dublat de o placare
termocolantă.
Placare termocolantă. Se vinde în rulou, cu
aspect de diverse esenţe lemnoase. După
cum indică numele, se aplică cu fierul de
călcat, reglat la poziţia „lână".
Este suficient să aplicaţi placarea pe locul
dorit şi s-o „călcaţi" pentru a asigura lipirea
instantanee. La sfârsit rectificaţi marginile cu
cutter, minirindea sau glaspapir.
Tăiaţi panourile. Reproduceţi trasajul de
tăiere pe unul dintre cele două panouri.
Suprapuneţi-le pe cele două, folosind cleşti
de strângere sau menghine. Tăiaţi după contur cu
ferăstrăul pendular.
B Lipiţi calele de blocare. Reperaţi centrul
tăbliei. Trasaţi două axe perfect perpen-
diculare. Utilizaţi resturi de PAL ca măsură
a ecartamentului, apoi lipiţi calele de blocare.
lucrări 371
Varianta bazin
Măsuţa aceasta {-» IMAGINE) este fabricată pe
acelaşi principiu. Picioarele ceva mai mari la r
bază sunt înfrumuseţate de decupaje realizate
manual.
Partea lor superioară este de asemenea
decupată, pentru a primi profilul farfuriei.
Poate fi adăugat şi un capac pentru a acoperi
A!
interiorul. •
V
I Asamblaţi panourile. Ancoşa ansamblului
W M (lungă de 40 cm) este unica diferenţă între
• • cele două piese. La una dintre piese
tăietura începe de la bază, iar la cealaltă din
partea superioară. Asamblaţi-le perpendicular.
D Asamblaţi piciorul şi tăblia. Acest detaliu
ilustrează principiul îmbinării şi blocării sub
tăblie. Cele două piese ale piciorului sunt
asamblate mai întâi între ele, apoi blocate între
calele tăbliei.
372 TAMPLARIE

Realizarea unei biblioteci

cu birou pentru calculator
SCÂNDURI DE TĂIAT

Partea inferioară
• 8 plăci melaminate de 200x40 cm
şi 16 mm grosime (A). Din acestea se vor
taia etajerele interioare, părţile laterale
şi uşile.
• 4 montanţi de 15 x go cm, din PFL,
gros de 16 mm (B)
• 2 montanţi centrali de 6x60 cm,
din PFL, gros de 16 mm (C).
• 2 tăblii de iso x 60 cm, din PFL, gros
de 22 mm (D).
• 7 tăblie de 40 x 60 cm, din PFL. gros
de 22 mm (E).
• 1 tăblie de 30 x 60 cm, din PFL, gros
de 22 mm (F).
• 4funduri de 56x62 cm, din placaj
gros de 5 mm (C).

Partea superioară
- 6 plăci melaminate de 200 xjo cm
şi 16 mm grosime (H).
-20 suporturi din plastic (I) (30 x30 mm).
- 3 secţiuni de tub din PVC de 010 cm (J),
lungime totală aproximativ 1,20 m. Observaţie: mobila poatefi vopsită sau sau lăcuite pentru camuflarea găurilor
- 8 antretoaze triunghiulare cu latura realizată din lemn natural. Poate de de trecere ale şuruburilor; baghete
de 75 cm din placaj gros de 5 mm (K) asemenea să aibă decoraţiuni originale triunghiulare de aluminiu aurit, fixate
mânere din pietre de rău cu găuri oarbe, cu aracet pe uşi etc.
fixate cu adeziv pe butoane; scoici vopsite

Materiale
A ceastă piesă de mobilier este special
concepută pentru a oferi maximum
de suprafaţă de lucru şi în acelaşi timp
Materialele utilizate sunt standard şi pot fi
cumpărate în majoritatea magazinelor.
pentru a simplifica montarea. In plus, Toate elementele albe sunt fabricate din
concepţia din trei module permite o panouri de PAL reacoperit pe cele patru
adaptare simplă la particularităţile feţe cu melamină. Panourile sunt groase de
încăperii. 1 6 m m si lungi de 2 0 0 cm. Lăţimea lor
este de 4 0 c m pentru modulele părţii
Concepţie din trei părţi inferioare si de 3 0 cm pentru poliţele părţii
Partea inferioară este alcătuită din două superioare. Elementele colorate sunt în
dulăpioare închise. Intre ele se află partea medie de 16 mm pentru piesele verticale şi
centrală, care asigură legătura între dulă- de 2 2 m m pentru tăbliile elementelor
pioare şi este biroul pentru calculator. inferioare.
Partea superioară este formată din rafturile Partea superioară a uşilor este subliniată de
bibliotecii, aşezate pur şi simplu peste partea o baghetă triunghiulară de aluminiu aurit
inferioară. Aceste două module sunt astfel cu secţiunea de 15 x 1 5 mm, fixată cu
independente. aracet.
 produse 373

Partea inferioară este asamblată prin şuruburi şi o cutie de 5 0 0 ml de vopsea

înşurubare directă, „tată pe cant", adică acrilică inodoră, de culoarea dorită, pentru - instrumente
şuruburile sunt introduse pe grosimea decorare Ustle sunt articulate prin şantiere şi de trasare
plăcilor (cantun), perpendicular în raport cu închise cu închizător magnetic sau cu cleme. - maşină de găurit
electrică, burghie
montantul pe care-1 traversează (faţa). Partea Două colţare metalice mici, de 3 0 x 3 0 mm,
pentru lemn
superioară este blocată prin suporturile de menţin tăblia care susţine tastatura menghine sau cleşti
plastic care sunt ranforsate de antretoaze calculatorului. pentru strângere
triunghiulare din placaj de 5 mm. Centrul - ferăstrău pendular
poliţelor este susţinut de un tub de PVC cu Elementele
diametrul de 10 cm. părţii inferioare
Pentru asamblare, utilizaţi şurubun pentru Fiecare ansamblu măsoară 1 0 0 cm lăţime,
lemn cu cap îngropat de 4 x 4 0 mm pentru 9 0 cm înălţime şi 4 0 cm adâncime (tăblia
partea inferioară şi de 3 , 5 x 15 mm pentru superioară: 1 5 0 x 6 0 cm). Volumul inte-
partea superioară. Prevedeţi un tub cu pastă rior este împărţit în trei spaţii. Placa
de astupare pentru a masca găurile lăsate de superioară lasă un spaţiu de aproximativ

C O N S T R U I R E A ELEMENTELOR INFERIOARE

Montaţi poliţele. Pe montanţii B, trasaţi

repere la 10 cm, apoi la 40 cm şi la 70 cm,
pornind de la pardoseală. Executati găuri
pregătitoare (0 3 mm). înşurubaţi montanţii pe
canturile plăcilor A (lungime: 110 cm) care slujesc
ca poliţe interioare.
B Montaţi părţile laterale. Resturile tăiate
din plăcile A, lungi de 90 cm, constituie
părţile laterale. Liniile orizontale trasate cu
echerul, care respectă intervalele precedente (10,
40, 70 cm), permit reperarea găurilor pentru
şuruburi.

Plasaţi fundurile. Fundurile G, din placaj Montaţi tăbliile. Coltul exterior al tăbliei D
gros de 5 mm, dublează cele două rafturi este rotunjit cu raza 40 cm. Tăbliile sunt
principale. Ele sunt înşurubate sau fixate cu înşurubate pe montanţii B şi părţile
cuie subţiri fără floare. laterale.
374 TAMPLARIE
18 cm, care permite o înălţime de 28,5 cm
pentru celelalte două. In stânga, acestea
din urmă sunt complet camuflate înapoia
uşiţelor. In dreapta este închis numai
spaţiul inferior.
Puteţi alege singur soluţia care vă convine cel
mai bine sau, aşa cum se procedează în
continuare, să le combinaţi pe cele două.
Spaţiu pentru calculator
O tăblie mică permite aşezarea tastaturii.
Diversele periferice, printre care şi unitatea
centrală, îşi găsesc cu uşurinţă locul, în
funcţie de înălţimea lor, în partea superioară
sau pe cea inferioară.
Uniţi elementele inferioare. Cele două
elemente inferioare sunt unite prin inter-
mediul plăcii E, înşurubată sub nivelul
tăbliilor şi decalată cu 10 cm faţă de fund. Arcada
se realizează din bucăţile rămase de la tăierea
tăbliilor.
Montaţi uşile. Acestea sunt tăiate din
plăcile A. Se pun pe poziţie şi pe ele se
fixeaza şarnierele. Antretoaza C susţine
poliţele.
Tăbliile permit disimularea tuturor acceso-
riilor. Tăblia pe care stă calculatorul nu este
lipită de perete, ci la o distanţă de 10 cm
pentru a permite trecerea cablurilor. Din
acelaşi motiv, este bine să suprimaţi complet
sau parţial fundurile din placaj ale
dulăpioarelor închise.
Bibliotecă
Lăţimea totală a etajerei din partea superioară
este de 200 cm (203,8 cu totul), iar înăl-
ţimea de 160 cm.
Dacă spaţiul disponibil este redus, puteţi
adapta aceste dimensiuni. Astfel, este
suficient să reduceţi lăţimea mobilei cu cea a
I Fixaţi tăblia centrală şi arcada. Aceasta
W M este înşurubată din interiorul modulelor
• • inferioare. Tăblia F este înşurubată pe arca-
dă şi blocată spre înapoi cu două colţare mici.
Conturul este realizat cu ferăstrăul pendular.
Executaţi finisajele. Rotunjiţi (şanfrenaţi)
muchiile exterioare ale mobilei cu rin-
deaua. Şlefuiţi cu glaspapir fin. Aplicaţi
două straturi de vopsea.
 P R O D U S E 375

unui singur element inferior. Ansamblul nu

va măsura decât 150 cm lăţime, în loc de
400 cm, ca în cazul prezentat.
Puteţi de asemenea adapta înălţimea redu-
iril'H i m .
când intervalele dintre poliţe, fară a coborî
sub 35 cm, pentru a putea plasa cărţi mai
înalte.
Nu uitaţi totuşi să lăsaţi o înălţime suficientă
sub prima poliţă pentru instalarea monito-
rului. •

Alcătuit din trei module

CONSTRUIREA BIBLIOTECII independente, două
pentru birou şi unul
pentru bibliotecă,
ansamblul poatefl uşor
adaptat dimensiunilor
oricărei încăperi.

Instalaţi montanţii. Tăiaţi la 160 cm I înşurubaţi suporturile (patru pe fiecare

elementele care vor sluji ca montanţi. y j tăblie). Acestea sunt plasate la distanţe de
Păstraţi resturile (40 cm). înşurubaţi-i sub • • 40 cm, pornind de jos, mai puţin pentru
prima poliţă, la 70 cm de extremităţi. ultima poliţă, la numai 38,4 cm (16 mm fiind
grosimea plăcii superioare).

Pentru trasarea
conturului antretoazelor,
faceţi un şablon pe o foaie
de hărtie cu pătrăţele
Montaţi poliţele. Ridicaţi montanţii pe
verticală. Fixaţi poliţele pe suporturi.
Introduceti în centrul poliţelor tuburile J din
PVC, vopsite sau acoperite cu tapet.
B Blocaţi poliţele. Blocarea este definitiv (pătrăţele de 5 x 5 mm)
asigurata prin înşurubarea antretoazelor K. sau pe un carton flexibil.
Tăierea se face cu ferăstrăul pendular şi cu Toate cotele indicate sunt
ferăstrăul pentru găuri. în milimetri.

| L
376 TAMPLARIE
Astuparea defectelor
enovarea unei mobile necesită frecvent
efectuarea unor operaţiuni de decapare
- aparat de sudură
- hârtie abrazivă sau de decolorare, dar acestea readuc uneori
foarte fină la suprafaţă defectele şi urmele de lovituri pe
- răzuitor care le camuflaseră anterior. Profitaţi de astfel
de ocazii pentru a aplica lemnului un
tratament insecticid şi fungicid (-» P. 381),
protejându-vă cu mănuşi şi mască în timpul
manipulării produselor chimice.
Chit de lemn
Reparaţiile cele mai simple se referă la
crăpături, noduri căzute şi interstiţiile dintre
două piese ale unei asamblări. Aceste defecte
sunt camuflate uşor cu chit de lemn, destinat
special astupărilor.
Nuanţa chitului trebuie aleasă în
concordanţă cu aspectul general al mobilei.
^ Aplicaţi produsul cu şpaclul, umplând bine
gaura, care a fost răzuită în prealabil. Neteziţi;
chitul de lemn se usucă repede.
t Şlefuiţi suprafaţa cu glaspapir - mai întâi de
granulaţie medie, pentru egalizarea aspec-
tului, apoi cu granulaţie fină (nr. 200) pentru
finisare.
^ După îndepărtarea prafului, aplicaţi produ-
sul insecticid şi fungicid, în două straturi, în
interiorul mobilei.
REPARAŢIE CU ŞELAC
B încălziţi batonul de şelac cu
un ciocan de lipit (fără flacără).
Răşina trebuie să se topească
Astupaţi interstiţiul. Picuraţi
răşina lichidă în gaură. Lăsaţi
să se usuce. Nu ştergeţi.
Apăsaţi cu degetul, lăsând un adaos.
fără să fiarbă.
Şelac
Dacă defectul nu afectează decât finisajul şi
nu justifică înlocuirea placării, utilizaţi un
baton de şelac (-» SECVENŢĂ).
Şelacul este o răşină organică secretată de
insecte, care ajută la colmatarea micilor
defecte de suprafaţă. Mai dură decât ceara,
această răşină se înmoaie la căldură şi se
întăreşte la răcire. Există în numeroase culori
corespunzătoare diverselor esenţe de lemn şi
se utilizează şi pentru lăcuirea cu tampon.
Alegeţi un şelac cu o nuanţă mai închisă
decât a mobilei.
Creion pentru retuşare
Pentru ştergerea zgârieturilor superficiale sau a
defectelor minore, procuraţi-vă creion (carioca)
pentru retuşare sau batoane de ceară.
- Alegeţi nuanţa adecvată, apoi frecaţi bato-
nul de ceară peste zgârietură. Frecaţi batonul
între degetul mare şi arătător pentru a înmuia
ceara.
- Pe o zgârietură a lacului, folosiţi creion pen-
tru retuşare. Acoperiţi zgârietura trecând uşor
cu creionul şi lăsaţi să se usuce.
- După aceea frecaţi cu un tampon de vată,
astfel încât ceara (sau lacul) să-şi recapete
luciul. •
Aplatizaţi suprafaţa. După
câteva ore, veţi constata că s-a
întărit considerabil. Cu un ră-
zuitor, eliminaţi excedentul şi şlefuiţi
cu un glaspapir extrafin.

Repararea interstiţiilor cu baghete
obilele vechi sunt adesea alcătuite
din tăblii asamblate care în timp se
îndepărtează. Dacă interstiţiile dintre ele sunt
prea mari pentru a fi astupate cu chit, se
introduc baghete - şipci de lemn croite după
lăţimea tntersnţiului, care astupă spaţiul
respectiv.
Montarea baghetelor
Repararea constă din introducerea presată a
baghetei, nivelarea acesteia la faţa panou-
rilor vecine şi camuflarea sub o finisare
nouă (-» SECVENŢĂ). Puteţi utiliza aceeaşi
tehnică pentru astuparea găunlor, înlocu-
ind bagheta cu cale micuţe, teşite. •
R E P A R A R E A I N T E R S T I Ti I I L O R C U B A G H E T E
Curăţaţi interstiţiul. Lărgiti-I
cu o daltă concavă sau cu una
pentru lemn pentru a îndepărta
resturile de ceară sau de clei şi a obţine
o lăţime constantă.
Plasaţi bagheta cu mâna, apoi
loviţi cu ciocanul pentru a o
fixa. Ştergeţi bavurile de aracet.
Lăsaţi să se usuce.
REPARAŢII
Chituri sintetice
şi chituri pe bază de apă
Pentru repararea lemnului, cele mai multe chituri sunt
compuşi sintetici pe bază de solvenţi care se usucă rapid
şi devin foarte duri, dar care nu oferă reversibilitate;
în plus, unii dintre ei sunt dificil sau aproape imposibil
de vopsit.
Pentru repararea mobilei sau a parchetului, folosiţi chitul
pe bază de apă, fabricat din cleiuri vegetale, mai flexibile
ca utilizare. Puteţi amesteca trei părţi de rumeguş
de lemn cu o parte de apă pentru a obţine o pastă gata
de utilizare, care se va usca fără să se contracte
şi care poate fl vopsită la fel de uşor ca lemnul.
Chiturile nu sunt toxice şi sculele utilizate se curăţă cu apă.
Confecţionaţi bagheta. Tăiaţi Aplicaţi adeziv. Cu o pensulă
o şipcă de lemn de lungimea fină sau cu un cuţit, aplicaţi
interstiţiului. Rindeluiţi-i feţele aracet pe buzele interstiţiului,
pentru a obţine o secţiune uşor conică. asigurându-vă că pătrunde până la
Verificaţi-i lăţimea în raport cu capăt.
interstiţiul.
Răzuiţi bagheta. Reglaţi rin- Completaţi finisarea. Egalizaţi
deaua la pasul cel mai fin suprafaţa cu răzuitorul. Şlefuiţi
pentru a elimina înălţimea su- uşor. Băiţuiţi lemnul baghetei şi
plimentară a baghetei. refaceţi finisarea.
378 TAMPLARIE
Repararea picioarelor deteriorate
- ciocan de lemn
- ciocan
B icioarele scaunelor, bufetelor şi dulapu-
rilor vechi cad de obicei victime timpu-
lui, atunci când nu sunt supuse la atacurile
- coarbă insectelor. Ele sunt practic părţile cele mai
- rindea fragile, fiind supuse şi şocurilor cauzate de
- menghină mutări sau deplasări. Dacă sunt afectate de
- ferăstrău cu şină cari sau de umiditate, există întotdeauna
- burghiu de lemn
soluţii.
Oricare ar fi reparaţiile prevăzute, recuperaţi
toate bucăţile rupte, altfel nu veţi obţine o
restaurare bună, solidă şi estetică.
MONTAREA CEPURILOR
Găuriţi piciorul. Cu un burghiu pentru
lemn montat pe coarbă, începeţi găurirea.
Rotiţi lin şi ţineţi burghiul perfect perpen-
dicular pe banc.
I Asamblaţi „pe uscat". Executaţi a doua
K t j gaura pe cealaltă faţă a rupturii. Tăiaţi
m M cepul la lungimea corectă şi asamblaţi „pe
uscat" cele două părţi ale piciorului. Fixaţi repere
şi demontaţi ansamblul.
Repararea picioarelor rupte
Ruptură oblică. Dacă piciorul s-a rupt oblic,
secţiunea rupturii este mai mare decât
diametrul piciorului. Cea mai bună soluţie
este repararea prin lipire (-> DESENUL 1).
t îndepărtaţi delicat aşchiile care se desprind.
^ Aplicaţi un adeziv vinilic pe suprafaţa
rupturii.
^ îmbinaţi cele două bucăţi şi apăsaţi-le una
pe cealaltă.
> Ştergeţi bavurile cu o cârpă umedă.
Montaţi cepul. Teşiţi extremitatea cepului.
Aplicaţi aracet şi înfundaţi-l cu ciocanul pe
toată adâncimea găurii. Ştergeţi bavurile
de adeziv şi lasaţi să se usuce.
Lipiţi şi asamblaţi. Aplicaţi adeziv pe cep
şi pe feţele rupturii. Asamblaţi piesele cu
ciocanul de lemn şi strangeţi-le cu men-
ghina mare. Ştergeţi bavurile de adeziv şi lasaţi să
se usuce 48 de ore.

lipirea
ruptur i
1. Piciorul rupt oblic se repară cel mai bine prin lipire.
Bandajul va asigura priza adezivului în 12 ore.
y Menţineţi lipitura, realizând un bandaj cu o
sfoară.
y Lăsaţi să se usuce 12 ore, apoi desfaceri
sfoara.
y Efectuaţi operaţiunile necesare pentru ca
piciorul să-şi recapete finisarea.
Ruptura dreaptă în apropierea cadrului. în
acest caz, secţiunea rupturii este mai mică
decât a piciorului. O simplă lipire nu va avea
destulă rezistenţă pentru a susţine greutatea
mobilei. Lipirea trebuie consolidată cu un
cep de lemn introdus în cele două bucăţi
rupte (-» DESENUL 2).
în principiu, diametrul minim al cepului
trebuie să fie o treime din diametrul rupturii.
Aveţi grijă să-1 introduceţi câţiva centimetri în
fiecare piesă (-» SECVENŢĂ).
I—!
2. Dacă piciorul s-a rupt drept în apropierea bazei,
soluţia cea mai bună este un cep de lemn introdus
într-o parte şi în cealaltă.
REPARAŢII
»
379
Lăsaţi piciorul măncat de cari sa se înmoaie într-un lichid insecticid
pentru a se impregna cu produsul.
Consolidarea picioarelor
roase de cari
y Puneţi piciorul mobilei într-o cutie de con-
servă goală sau pe o farfurie ciobită (-» IMA-
GINE) umplută cu un produs de tratament de
tip xilofen. După câteva zile, piciorul afectat îl
va aspira prin capilaritate şi produsul se va
infiltra în fibrele lemnului.
y Reluaţi operaţiunea până la saturarea
lemnului.
y Lăsaţi să se usuce o săptămână, apoi
întoarceţi mobila pentru a găuri piciorul
respectiv.
y Executaţi o gaură de diametru echivalent cu
o treime din volumul piciorului.
y Umpleţi gaura cu răşină sintetică lichidă,
care se va infiltra în toţi porii lemnului
mâncat de cari.
y Lăsaţi să se întărească timp de câteva zile,
înainte de a repune mobila pe picioare.
380 TAMPLARIE
Repararea picioarelor
jndea afectate de umezeală
-menghină Când piciorul este complet afectat de
-ferăstrău umezeală sau de insecte, lemnul şi-a pier-
dut rezistenţa şi mobila riscă să se prăbu-
şească. Partea putrezită trebuie înlocuită cu
lemn sănătos. Este o operaţiune delicată
(-> SECVENŢĂ).
Ideal este să utilizaţi aceeaşi esenţă lemnoasă
ca şi cea a mobilei sau una cu granulaţie fină,
care este dură.
D Tăiaţi partea afectată a piciorului. Fixaţi
o bucată de stinghie cu menghina pentru a
ghida lama ferăstrăului în scopul obţinerii
unei tăieturi rectilinii, oblice.
Lipiţi şi lăsaţi să se usuce. Lipiţi cele două
feţe ale reparaţiei cu un adeziv vinilic sau
un clei cald şi strângeţi ansamblul cu o
menghină pe durata uscării cleiului.
t Cu un ferăstrău cu dinţi fini, tăiati oblic
partea degradată a piciorului.
^ Tăiaţi după aceea bucata de lemn sănătos
respectând unghiul de mai sus.
t Potriviţi cele două teşiri între ele. Dacă
poziţia pieselor este satisfăcătoare, lipiţi cele
două feţe ale ansamblului şi presaţi-le pe
durata uscării adezivului.
y Tăiaţi noul picior la lungimea celorlalte.
Executati finisările necesare (băiţuire, ceruire,
lăcuite etc ). •
aibă aceeaşi înclinare ca prima tăietură.
D Egalaţi feţele. Rindeluiţi cele patru fete
ale reparaţiei pentru a corespunde secţiunii
piciorului Şlefuiţi cu glaspapir fin, până la
obţinerea unei suprafeţe plane.

Recondiţionarea şi repararea placărilor
tăpânită de foarte mult timp, tehnica
S placărilor cu lemn a atins apogeul
prin arta marchetăriei. Multe mobile vechi
sunt acoperite cu placări decorative din
diverse esenţe lemnoase. Lipite pe un
suport simplu, compoziţiile din furnire fine
de lemn nobil sunt desigur delicat de
renovat.
Recondiţionări delicate
Placările sunt sensibile la şocuri, caie le
fisurează, şi la umezeală, care le dezlipeşte.
De aceea răzuirea şi şlefuirea sunt
interzise, deoarece există posibilitatea
străpungerii placării fine. Petele şi defec-
tele de suprafaţă pot fi camuflate, refăcând
finisarea, în general prin lăcuire cu
tampon.
REPARAŢII
t
381
Pentru a optimiza
acţiunea produsului,
înveliţi mobila tratată
într-o folie de plastic
închisă etanş pe o durată
de câteva zile.
Tratamente insecticide
şi fungicide
Dacă înlăturaţi o placare, puteţi profita
pentru a trata şi lemnul - tratamentele
insecticide şi fungicide se aplică înainte de
finisare. Dacă este posibil, acţionaţi primă-
vara, înainte de apariţia insectelor xilofage.
Uneori, insectele şi ciupercile sunt invizibile
(sau bine ascunse), aşteptând puţină
umezeală sau căldura încălzirii centrale
pentru a ataca lemnul. Pentru combaterea
lor, există produse şi ceri special dozate
pentru insecte.
Cu aceste produse de tip xilofen, badijonaţi
mobilele în interior pentru a nu afecta
finisarea. Insistaţi asupra colţurilor, spatelui şi
dedesubtului, locurile în care larvele se
dezvoltă mai uşor. Dacă trebuie să trataţi
382 TAMPLARIE

exteriorul mobilei, alegeţi un produs care să
nu fie gras şi care nu va afecta finisarea
- daltă pentru lemn cernită.
- şpaclu de chit
Pentru lemnul ciuruit de înţepături de
- cutter
insecte, puteţi folosi un spray. Dotat cu un
- burete
- fier de călcat ac fin, acesta permite injectarea de insecticid
- ciocan de placare sub presiune în galeriile săpate de larve. Dar
- glaspapir mediu să nu vă aşteptaţi la rezultate spectaculoase,
- pensulă deoarece găurile vizibile sunt orificiile de
- spatulă
ieşire — insectele nu se mai află în lemn, iar
dacă există larve, probabil că ele nu mai
sunt în această galerie, unde nu au ce
mânca!
în cazul în care găurile sunt concentrate
într-o zonă, de exemplu în piciorul unei
mobile, utilizaţi o răşină fungicidă. Aplicat
cu pensula sau cu seringa, acest produs
lichid are proprietatea de a se solidifica prin
polimerizare în 24 de ore.
Introdus în galeriile insectelor, el se întă-
reşte şi formează o armătură internă care
consolidează piciorul şi opreşte atacul altor
larve.
Repararea placării deteriorate
Dacă este deteriorată numai placarea, trebuie
s-o înlocuiţi (-» SECVENŢĂ).
Tehnica de decapare a unei placări recalci-
trante este foarte agresivă, dar la o placare fină
este recomandabil să utilizaţi o metodă mai
blândă. Piesa înlocuitoare va fi de aceeaşi
esenţă ca placarea originală. Cleiurile utilizate

ÎNLOCUIREA PLACĂRILOR SIMPLE

D Decapaţi. Pentru o placare

recalcitrantă, aplicaţi un strat
gros de decapant. Acoperiţi cu
foi de ziar muiat şi înveliţi suprafaţa
într-un sac de plastic. A doua zi veţi
constata că placarea umflată se dez-
lipeşte fără dificultate.
Dezlipiţi părţile deteriorate.
Umeziţi cu un burete înmuiat în
apă caldă, apoi aşezaţi pe
suprafaţă un fier de călcat pentru a
reactiva cleiul placării. Glisaţi o daltă
Reparaţi suportul. Răzuiţi ur-
mele de adeziv. Astupaţi gău-
rile şi fisurile cu chit de lemn.
Lăsaţi să se usuce, apoi şlefuiţi cu glas-
papir de granulaţie medie. îndepărtaţi
pentru lemn sub placare şi îndepărtaţi praful.
bucăţile care se detaşează.

Lipiţi. Umeziţi noua placare cu
apă caldă. Lipiţi-o cu clei încăl-
zit în bain-marie. Aplicaţi cleiul
cu pensula şi egalizaţi-l cu spatula. Nu
utilizaţi adeziv neopren, care ulterior
nu mai poate fi dezlipit.
Aplicaţi noua placare pe
mobilă. încălziţi-o cu fierul de
călcat. Neteziţi toată suprafaţa
cu partea ascuţită a unui ciocan de
placare pentru a elimina eventualele
bule de aer şi a asigura lipirea. Lăsaţi
să se usuce sub strângere.
Efectuaţi finisările. După us-
care, teşiţi marginile placării şi
treceţi la operaţiunile de fini-
sare: şlefuire atentă, aplicare de baiţ
(în cazul acesta, negru abanos), apli-
care de produs pentru astuparea
porilor, lac, şerlac etc.
 R E P A R A Ţt I I 383

pentru fixarea placării sunt de origine

animală şi se înmoaie sub efectul căldurii,
înmuiaţi placarea cu apă curată, utilizând un
burete. Treceţi cu fierul de călcat, protejând
talpa.
Dacă placarea se dezlipeşte, trebuie repa-
rată numai zona afectată. Aveţi grijă să nu
treceţi peste porţiunile aflate în stare bună.
Introduceţi lama unei dălţi pentru lemn
bine ascuţită pentru a înlătura placarea din
zona care trebuie refăcută, evitând să treceţi
în zonele adiacente sănătoase. Dacă pla-
Eliminarea băşicilor
Dacă în placare s-a format o băşică:
- Tăiaţi başica pe lungime cu cutterul.
-Cu o baghetă mică de lemn, introduceţi clei sub placare.
- Strângeţi la presă.
- Lasaţi sa se usuce 24 de ore şi şlefuiţi uşor.
carea şi faţada sunt afectate, înlocuiţi-le cu
altele noi. •

REPARAREA ACCIDENTELOR PLACĂRILOR

placare det forată placare nouă

de aceeaşi
esenţa

D Fixaţi piesa de înlocuire. Alegeţi o bucată

de placare din aceeaşi esenţă şi, pe cât
posibil, cu fibre similare cu ale mobilei.
Umeziţi-o cu apă caldă şi fixaţi-o cu bandă adezivă
peste reparaţie.
Decupaţi ambele piese suprapuse. Cu un
cutter bine ascuţit, decupaţi atât noua
piesă, cât şi placarea mobilei. Optaţi
pentru o formă geometrică simplă, uşor de
reprodus (de exemplu, romb).

laltă pentru lemn

• • Ridicaţi placarea deteriorată. Ridicaţi Plasaţi piesa nouă. Aşezaţi-o pe locul

K f l decuparea, dezvăluind din nou zona cuvenit. Aveţi grijă la ajustarea marginilor.
• f l afectată. Cu o daltă pentru lemn, râcâiţi Lăsaţi să se usuce presate, apoi efectuaţi
suprafaţa pentru a îndepărta placarea originală şi finisările: lipire, şlefuire, lăcuire etc.
urmele de clei.
 Confortul
386-408
Umiditate, ventilaţie, încălzire
izolare
în locuinţă
424 - 464
Instalatii sanitare Electricitate
 Confortul în locuinţă »

UMIDITATE, VENTILAŢIE, IZOLARE

IZOLARE

P. 387 Surse de u m i d i t a t e P. 4 0 0 M a t e r i a l e izolatoare

P. 388 Prevenirea şi înlăturarea P. 4 0 2 Izolarea zidurilor

umidităţii interioare P. 4 0 5 Izolarea de la acoperiş p â n ă la subsol
P. 391 Tratarea zidăriei î m p o t r i v a infiltrărilor

P. 395 Ventilaţie statică

P. 397 Ventilatie m e c a n i c ă
 UMIDITATE 387

Surse de umiditate
eterminarea onginii umidităţii este
D esenţială, fiindcă nu are nici un rost
să refaceţi zugrăveala si celelalte amenajări
dacă răul nu este eliminat de la rădăcină.
inflitrarea
Numai o diagnosticare exactă permite o apei
acţionare eficientă. Dacă au fost atinse toate de ploaie
nivelurile construcţiei, chiar şi fundaţia,
devine indispensabil ajutorul unui
specialist. scurg? 1
Infiltrarea apei de ploaie
burlarl
Umiditatea este uneon cauzată de
deteriorai
infiltrarea apei de ploaie în zidăne sau în
şarpantă. Faţadele expuse la ploi puternice
.condens
vor fi afectate de pete umede dacă nu sunt
protejate cu un strat etanş.
Alteori, apa se poate infiltra printr-un horn infiltrări
capilare
defectuos, printr-o ţiglă spartă, printr-o
fisură, sau poate proveni de la un burlan
degradat sau de la un racord de canalizare
uzat Apa avansează treptat în zidăne şi
uneon este dificil să identificaţi sursa de
Umiditatea are trei cauze principale: condensul,
infiltrare, aceasta aflându-se de multe ori la infiltrarea apei de ploaie şi infiltrările capilare.
depărtare de locul degradat.
In caz de ploi puternice, nu ezitaţi să
examinaţi scheletul acoperişului, ţevăria Oricare ar fi cauza, ea necesită iniţierea unor
exterioară şi faţadele, pentru a descoperi lucrări majore, de asanare şi etansare
originea unei eventuale infiltrări
Condens
Infiltrări capilare Semnele de umiditate în camera de baie sau
Umiditatea provenită din sol se tratează cel în bucătărie sunt cauzate de obicei de o
mai greu. Ea urcă în zidărie prin capilaritate, scurgere din instalaţia de canalizare, de
asemenea apei într-un burete şi este cu atât etanşarea defectuoasă a aparatelor sanitare şi
mai periculoasă cu cât afectează în primul menajere, sau de condens. Acesta din urmă
rând fundaţia, fără a fi aparentă chiar de la este provocat de contactul dintre aerul
început. supraîncărcat cu abur şi o suprafaţă rece, de
Când la baza zidurilor apar petele albicioase. pildă un perete prost izolat Parţial este
de silitră, formate din depunen de săruri, provocat de insuficienta încălzire şi
tencuiala şi chiar mortarul se umflă şi încep ventilane
să se fărâmiţeze. Acest ap de umiditate Prezenţa frecventă a stropilor de apă pe zidun
subterană poate avea la ongine existenţa în constituie primul semn de atenţie, înainte de
apropiere a unei pânze freatice şi a unui sol apariţia umezelii propriu-zise. •
argilos, a unei scurgeri de canalizare sau o
acumulare a apelor de ploaie la baza
fundaţiei.
387 UMIDITATE, VENTILAŢIE, IZOLARE

Prevenirea si înlăturarea umidităţii

interioare
construirea unei pante, montarea unor
socluri, poziţionarea chiuvetelor şi a căzilor
la o anumită distanţă de perete etc. Iar dacă
în încăpere există decoraţii de ipsos, acestea
pot fi prevăzute în partea inferioară cu un
manşon de cel puţin 2 cm, împotriva apei
scurse pe podea. Un şir de plăci de ipsos
face însă inutil acest tip de protecţie. în
camerele de baie, cea mai eficientă este
gresia, cel puţin în jurul aparatelor sanitare
Plăcile pot fi plasate deasupra unei folii
izolante de polistiren.

Prevăzută cu aerisire naturală, această cameră de baie
prezintă riscuri mici de apariţie a condensului. Placarea
cu lemn ce izolează bine chiuveta şi cada limitează
posibilitatea de infiltrare a apei în pereţi.
Umiditatea provine uneori chiar din umezeală; dacă aceasta apare, folosiţi mastic
interiorul locuinţei. Petele de ume-
zeală dm baie sau bucătărie pot apărea prin
contact direct, de exemplu atunci când cada
sau chiuveta nu este bine etanşată; de
asemenea, pot fi provocate de condens,
fenomen caracteristic încăperilor prost
aerisite. în ambele situaţii trebuie să
interveniţi rapid, înainte ca problemele să ia
amploare.
Prevenirea riscurilor
Chiar de la conceperea încăperilor predis-
puse la umiditate pot fi luate unele măsun
de precauţie, care să limiteze riscurile de
stagnare, infiltrare sau scurgere a apei'
Etanşare
în general, orice fisură în căptuşeala zidului
trebuie etanşată, fie că este vorba despre ţevi
ale instalaţiei sanitare, despre accesorii
pentru fixarea mobilierului sau despre
instalaţia de încălzire. Ţevile de canalizare
pot fi izolate cu un manşon de spumă.
Esenţială este buna etanşare în jurul
aparatelor sanitare sau menajere; aceasta
înseamnă ca racordurile sau masticurile de
etanşare să nu prezinte nici o discontinuitate
si să fie bine întreţinute
Aveţi grijă ca îmbinarea între cadă şi pardo-
seală să nu aibă nici cea mai slabă urmă de
siliconic fungicid sau profile din plastic.
Atenţie şi la îmbinarea plăcilor pardoselii;
dacă se degradează, trebuie refăcute în cel
mai scurt timp
Limitarea condensului
Concentrarea vaponlor de apă pe pereţi
duce la apariţia unor pete negricioase şi a
mucegaiului.
Condensul poate apărea şi în locuinţele
mici, în care baia şi bucătăria nu se deschid
spre exterior, dar şi în cele mari, defectuos
încălzite sau nelocuite. Soluţiile preconizate
fac apel în general la îmbunătăţirea ventila-
ţiei, a izolaţiei şi a încălzirii.
 U M I D I T A T E 388

Ventilaţie. Pentru a evita supraîncărcarea
cu umiditate, aerul trebuie să circule şi de
aceea, atunci când încăperea nu are
fereastră spre afară, este necesară montarea
unor grile de aerare; sistemele de ventilaţie
mecanică sunt însă mai eficiente (-» p. 397).
Le puteţi completa cu guri de aerisire şi
suflante higroreglabile acţionate de capta-
toare de umiditate, acestea reglează debitul
de aer în funcţie de nivelul de higrometrie
al camerei.
Izolare şi încălzire. Pentru a preveni umi-
ditatea, o locuinţă trebuie încălzită corect.
Umezeala fiind generată de contactul dintre
vaporii de apă şi peretele rece, izolarea
termică deţine un rol important. Limitând
variaţiile bruşte de temperatură în încăpere,
ea contribuie la evitarea condensului.
Atenţie totuşi: dacă accentuaţi izolaţia,
trebuie să măriţi concomitent şi debitul de
ventilare.
până la refuz, la nevoie prin două sau trei
aplicări cu pensula.
Dacă umezeala a impregnat însă zidul,
trebuie să injectaţi produsul în profunzime,
practicând pentru aceasta orificii uşor
înclinate în jos, din 35 în 35 cm. După
injectare, astupati orificiile si aşteptaţi ca
suprafaţa să se usuce.
Este recomandabil să încălziţi camera respec-
tivă câteva zile înainte de a o rezugrăvi sau de
a aplica un nou tapet.
Tratarea lemnăriei. Tâmplana poate fi si ea
afectată de diverse tipuri de ciuperci (-* CA-
SETA P. 390), riscând să putrezească. Lemnul
se contractă şi apoi se crapă în lungul fibrei
Pentru a-1 trata răzuiţi porţiunile afectate
până la obţinerea unei suprafeţe netede si
sănătoase, uscaţi şi aplicaţi un fungicid
adecvat.

& ATENŢIE: Pentru a verifica dacă umidi-

tatea este cauzată de condens, puten fixa pe
perete, cu ajutorul benzii adezive, o folie de
aluminiu; dacă, după o zi, pe faţa exterioară a
acesteia a apărut umezeală, diagnosticul
dumneavoastră iniţial a fost corect dacă nu,
umiditatea provine din exterior.

Tratarea mucegaiului
înainte de a înlocui o acoperire degradată de
umiditate trebuie să-i determinaţi cauza, să
efectuaţi lucrările necesare şi să uscaţi zidul.
Abia după aceea vă puteţi gândi la repararea
daunelor provocate.
Curăţarea suportului. Modalitatea de înde-
părtare a mucegaiului depinde de natura
acoperirii zidului, de zidul însuşi şi de gradul
de deteriorare: tapetul trebuie scos,
vopseaua spălată cu detergent, ipsosul sau
varul răzuite Dacă mai rămân încă urme
negricioase, utilizaţi produse antiigrasie sau
ardeţi mucegaiul cu o lampă de sudură.
Aplicarea fungicidelor. înainte de a aplica
Petele de mucegai sunt cauzate uneori de o ventilaţie
o nouă acoperire, trebuie să folosiţi un defectuoasă. De pe vopsea, ele potfi îndepărtate cu
produs fungicid curativ. îmbibaţi materialul detergent.
390 UMIDITATE, VENTILAŢIE, IZOLARE

Dacă degradarea este mai profundă, puteţi

4E2ZEB33P repara zona cu o pastă pe bază de lemn sau
- perie metalică puteţi înlocui elementul respectiv de
- răzuitor triunghiular tâmplărie.
- pensulă
- şpaclu
Uscarea locală
- rulou
a unui perete despărţitor
Pot aparea situaţii în care tratarea de la sursă
a umidităţii este dificilă, mai cu seamă în caz
de infiltraţii capilare care necesită lucrări
complicate. In această situaţie, puteţi aplica
local un întăritor hidrofug, care va forma o
Silitra este cauzată de infiltrările capilare şi este dificil
barieră etanşă. Adesea aceasta nu este decât o de tratat. Se manifestă prin pete alburii.
soluţie de moment, fiindcă apa se va strecura
prin alte locuri. Dacă trataţi astfel un perete După ce aţi expus zona afectată de umiditate,
interior, ţineţi seama că nu este decât o aplicaţi produsul hidrofug (-» SECVENŢĂ).
soluţie temporară. Lăsaţi să se usuce şi reparaţi fisurile, dacă nu
sunt prea adânci, cu un grund, nivelând apoi
locul.
Pentru mai multă siguranţă, aşteptaţi câteva
Atenţie la ciuperca de pivniţă săptămâni înainte de a rezugrăvi sau de a
Ciuperca de pivniţă este cea mai periculoasă dintre retapeta. •
ciupercile cauzate de umiditate. Apare in general
în subsoluri umede şi se manifesta sub forma unor pete
albicioase care se întind pănă la tâmplărie; petele pot
atinge peste 10 m lungime. Imediat ce intră
în contact cu lemnul, ele pătrund m interiorul acestuia
şi îl descompun, putregaiul generând un miros puternic
specific. Trebuie distruse toate zonele atinse şi identificată
originea ciupercii. Apelaţi la sfatul unui profesionist.

U S C A R E A LOCALĂ A U N U I PERETE DESPĂRŢITOR DIN IPSOS

D îndepărtaţi părţile friabile cu

un şpaclu cu lamă rigidă. Des-

prindeţi şi plintele, daca la
Răzuiţi cu o perie metalică
ultimele particule neaderente.
Polizaţi grosier restul zidului
pentru a-l permeabiliza la produsul
întăritor.
K t
• •
I Aplicaţi întăritorul cu pensula

o husă.
pe zonele curăţate, până la
refuz. Trataţi apoi tot zidul cu
ruloul. Protejaţi podeaua şi plintele cu

lovirea cu mânerul unei unelte scot un

sunet înăbuşit.
Tratarea zidăriei împotriva infiltrărilor
oluţiile utilizate diferă substanţial pen-
tru cazurile în care umiditatea provine
din infiltraţii ale apei de ploaie sau ale apelor
subterane, acestea din urmă fiind numite
infiltraţii capilare. In primul caz, schimbarea
unei ţigle, desfundarea unui jgheab, astu-
parea unei fisuri pot vindeca răul de la sursă.
In cel de-al doilea, problema poate fi
rezolvată numai în urma unor lucrări de
amploare, precum crearea unei secţiuni de
capilaritate.
Protejarea faţadei
faţă de intemperii
In regiunile cu vreme ploioasă, prevenirea
infiltrării şi a scurgerilor de apă pe faţadă şi
acoperiş necesită anumite precauţii: prote-
jarea faţadelor expuse, adăugarea unor jghea-
buri de scurgere. De asemenea, puteţi planta
aibori şi arbuşti care, la maturitate, vor tine
adăpost; aveţi însă grijă ca aceştia să fie
plantaţi suficient de departe de casă pentru a
nu ameninţa acoperişul. Pentru a mări etan-
şeitatea zidăriei, aplicaţi un tratament hidro-
fug de suprafaţă. Produsele disponibile sunt
performante si respectă două reguli de aur.
etanşează zidul şi îl lasă în acelaşi timp să
respire. Prin acest procedeu este protejată
totodată suprafaţa de muşchi, licheni, mur-
dărie şi deteriorare. Incolore, produsele nu
afectează apectul exterior.
Un tratament hidrofug al suprafeţei, incolor
întăreşte etanşeitatea zidăriei.
Indiferent dacă afectează podeaua sau faţada, fisurile
trebuie astupate, pentru a nu lăsa loc infiltraţiilor.
Repararea fisurilor
Un jgheab de scurgere care dă pe afară, un
horn prost îmbinat, o terasă fisurată sunt tot
atâtea elemente care facilitează infiltrarea
apei şi de aceea este cu atât mai important ca
zidăria să fie bine întreţinută. Pentru reme-
dierea unei scuigeri se vor adopta soluţii
variate, în funcţie de provenienţa problemei:
de la acoperiş, de la faţadă sau de la o
deschidere. Printre soluţii figurează întărirea
îmbinării dintre zidărie şi lemnărie, schim-
barea unei ţigle sau astuparea microfisurilor;
grundurile sau chitunle sintetice sunt reco-
mandabile dacă microfisurile nu depăşesc
10 mm. In caz contrar, utilizaţi un produs
de etanşare. Oricum însă, rezolvaţi această
problemă înainte de a reface zugrăveala
interioară.
Umiditate în subsol
In caz de umiditate în subsol, nu veţi reuşi
totdeauna să tratati infiltratia la sursă.
Pentru a locui în condiţii igienice, puteţi
aplica totuşi pe peretele interior un grund
hidrofob (-» CASETĂ) sau puteti monta un
contraperete.
392 UMIDITATE, VENTILAŢIE, IZOLARE

Umiditatea nu va dispărea, dar nu va mai fi

vizibilă.
Instalarea unui contraperete. Pentru aceas-
ta, folosiţi plăci de ipsos de 10 mm grosime
acoperite cu folie de aluminiu împotriva con-
densului şi procedaţi astfel:
y Fixaţi pe zid o osatură de şipci de lemn
tratat sau de profile metalice din oţel
galvanizat. Dispuneţi-1 oblic, pentru ca aerul
să poată circula de la un compartiment la
altul.
y Fixaţi plăcile de ipsos pe osatură. Prin acest
sistem, contraperetele este distanţat de zidul
„bolnav" cu câţiva centimetri; în acest fel
zidăria poate respira.
t Perforaţi la partea superioară şi la cea Dublarea zidurilor îngropate cu o căptuşeală
inferioară grile de aerisire; astfel veţi facilita bituminoasă previne infiltrările capilare.
circulaţia aerului sub zugrăveală sau tapet.
Drenat e înainte de zidire. Pe anumite tere-
Prevenirea infiltraţiilor capilare nuri permeabile, care reţin mai mult apa,
Infiltraţiile capilare se manifestă prin apariţia riscurile infiltraţiilor capifare cresc. De aceea,
la baza zidului a petelor de silitră şi a înainte de a construi, este necesară drenarea.
umflăturilor, care se pot extinde până la Oricum, această operaţiune poate fi realizată
înălţimea de 2 m de la sol. oricând.
Reguli constructive. Pentru a preveni acest Ea constă în instalarea, într-un şanţ săpat în
tip de problemă, regulile de constructie jurul casei, a unor ţevi poroase sau perforate,
impun dotarea zidăriei cu o secţiune etanşă menite să colecteze apele infiltrate şi să le
orizontală, numită „secţiune de capilaritate",
plasată la baza zidurilor, Iară nici o discon
barieră etanşă planşeu
tinuitate. Acest rost de etanşeitate trebuie
grund exterior
amplasat la 15 cm deasupra solului şi poate fi
etanş
constituit din pâslă bitumată sau mortar de
gol
ciment cu adaos de produs hidrofug. Pentru sanitar
un rezultat şi mai bun, este recomandabilă şi
dublarea porţiunii îngropate a zidurilor cu o
căptuşeală etanşă: vopsea, grund bituminos
sau folie de polietilenă alveolată.

pietriş mare
Produse hidrofobe de cuvelaj dren
cofraj
Grundul hidrofob este utilizat îndeosebi pentru etanşarea
de beton
rezervoarelor şi a bazinelor. Aplicat pe un zid umed,
elformează o barieră impermeabilă pentru apă. Construcţiile noi trebuie să dispună de cel puţin
o secţiune de capilaritate la 75 cm înălţime faţă de sol,
Aplicaţi, la nevoie, două sau trei straturi pe zidăria umedă,
de preferinţă o căptuşeală etanşă în lungul zidurilor
cu ajutorul unui rolou sau al unei bidinele. îngropate, şi la nevoie de un sistem de drenaj menit
să evacueze apa scursă.

evacueze, de exemplu spre o fosă. Şanţul este
umplut cu matenale filtrante naturale sau
sintetice; apoi solul este egalizat până sub
nivelul căptuşelii etanşe plasate la baza
zidurilor (-» DESEN).
Crearea unei secţiuni
de capilaritate
Dacă locuiţi într-o casă veche, este posibil ca
aceasta să nu fie protejată printr-o secţiune
de capilaritate. Remedierea acestei deficienţe
implică lucrări ample şi costisitoare, pe care
este recomandabil să le încredinţaţi unui
specialist. Abordarea poate fi mecanică sau
chimică.
Barier ă mecanică. Partea de jos a zidului
este îndepărtată, tronson cu tronson, si
înlocuită treptat cu un material hidrofug O
altă soluţie presupune tăierea sa la bază şi
introducerea unei folii etanşe, de pildă de
pâslă bitumată, înainte de a umple despi-
cătura cu mortar.
Barieră chimică. Este de asemenea posibil
să se creeze o secţiune de capilaritate chi-
mică. în acest scop se folosesc produse
hidrofuge, formate dintr-un amestec de
ciment, cuarţ şi răşină, care funcţionează pe
următorul principiu: iniţial, se îmbibă cu apă,
Când este imposibilă tratarea răului la sursă,
se poate aplica la subsol un produs hidrofob.
UMIDITATE 393
Uscare cu sifoane
Pentru a remedia infiltraţiile de apă prin subsol,
se poate usca partea inferioară a zidăriei prin intermediul
sifoanelor atmosferice. Procedeul constă în practicarea
unor găuri adânci la baza zidului, la fiecare 50 cm,
introducând în ele drenuri uşor înclinate în jos.
Deschiderea este apoi protejată de un grilaj (-» DESEN).
Conform acestui principiu, aerul uscat care pătrunde
în dren absoarbe umiditatea conţinută in zid
şi o evacuează spre exterior. Această metodă,
uneori controversată, este utilizată de obicei
în completarea altor tipuri de tratament.
aer umed umiditate
în zid
t 9reu
apoi se întăresc si se transformă în cnstale
hidrofobe, umplând după aceea toate
microfisurile şi formând un baraj în calea
infiltraţiilor capilare. Produsele hidrofuge se
introduc prin curgere gravitaţională sau se
injectează sub presiune, în orificii practicate
la baza zidurilor Acest procedeu este util şi
în cazurile în care construcţia prezintă deja
urme de umiditate, sau când trebuie conso-
lidat un rost de etanşeitate deja existent.
Consolidarea unei secţiuni
de capilaritate
în timp, secţiunea de capilaritate se poate
deteriora şi în acest caz trebuie consolidată
cu un produs hidrofug. Dacă vă hotărâţi să vă
ocupaţi singur de această problemă, închiriaţi
sau împrumutaţi o maşină de injecţie şi pro-
curaţi-vă aproximativ 3 1 de produs pentru
fiecare metru pătrat.
în cazul zidurilor pline, injectaţi din exterior.
La zidurile goale, tratati pe ambele feţe. Dacă
394 UMIDITATE, VENTILAŢIE, IZOLARE
umiditatea a atins şi căptuşeala internă,
lucraţi de preferinţă din interior, procedând
astfel
y îndepărtaţi căptuşeala. Descoperiţi cărămi-
zile sau plăcile de pe lungimea rostului
existent, fără a atinge eventualele cabluri şi
tevi de canalizare.
y Practicaţi deasupra rostului de etanşeitate,
din 12 în 12 cm, găun adânci de
aproximativ 75 mm (ghidaţi-vă după un
reper de pe bormaşină). Aveţi grijă să nu
străpungeţi zidul, fiindcă i-att slăbi astfel
rezistenţa; dacă este foarte gros, perforaţi din
exterior.
y Injectaţi fluidul conform modului de
utilizare a dispozitivului de injecţie, dotat
de obicei cu mai multe injectoare. După ce
ati plasat injectorul, acţionaţi pompa şi
opriţi-vă imediat ce produsul apare la
suprafaţă. Repetaţi procedura pentru fiecare
gaură.
y Lăsaţi să se usuce timp de cel puţin două
zile. Atunci când plăcile sau cărămizile îşi
recapătă aspectul iniţial, astupaţi găurile cu
mortar. Lăsaţi să se întărească înainte de a
reface tencuiala zidului.
CONSOLIDAREA UNEI SECŢIUNI DE CAPILARITATE
Injectarea unui produs hidrofug la baza zidului permite crearea
unei bariere chimice etanşe, care opreşte infiltrările capilare.
Un sistem de asanare prin electroosmoză activă.
Alimentat eleăric, acest sistem usucă zidul
Sisteme
de electroosmoză
Sistemele de electroosmoză utilizează feno-
mene electromagnetice pentru a „împinge"
umiditatea înapoi în sol.
De fapt, apa urcă din pământ în zidărie prin
efect de curent electric, ca într-o pilă
electrică. Dacă se creează o polaritate inversă,
această deplasare este anulată şi apa începe să
coboare.
în practică, la baza zidurilor sunt instalate
sonde legate între ele şi branşate la o priză
cu împământare {-» DESEN). Sondele (elec-
trozi) constituie polul pozitiv, iar împă-
mântarea reprezintă polul negativ Astfel,
apa nu mai urcă şi începe procesul de
uscare (Elkinet).
Cea mai simplă variantă a procesului este
numită „electroosmoză pasivă".
Dacă, pentru o eficacitate mărită, se adaugă şi
un generator electric, vom avea de-a face cu o
„electroosmoză activă".
Printre tehnicile mai noi figurează şi
electroforeza, care la cele de mai sus adaugă
obturarea treptată a reţelei capilare a zidăriei
prin intermediul unor particule metalice în
suspensie.
Toate aceste sisteme trebuie însă puse în
practică de un specialist. Efectele lor devin
vizibile abia după câteva luni. •

Ventilatie statică t
B entilaţia „naturală" sau „statică" se ba-
zează pe instalarea unor grile de
aerisire nemecanizate, repartizate în diverse
puncte ale apartamentului sau ale casei.
Chiar dacă este mai puţin eficientă decît
ventilaţia mecanică, adesea este suficientă
pentru asigurarea unei bune aerisiri.
Rolul ventilaţiei
Ventilaţia are mai multe funcţii: eliminarea
gazelor şi a mirosurilor neplăcute, a poluan-
nlor, îndepărtarea vaoporilor de apă, reîm-
prospătarea aerului etc. Ea permite şi evitarea
condensului provocat de diferenţele de
temperatură între interior şi exterior:
zugrăveala şi tapetul se pot deteriora definitiv
dacă aerul încărcat cu umiditate nu este
evacuat corespunzător.
De câţiva ani, ventilaţia a devenit unul dintre
elementele esenţiale ale confortului casnic.
Acest fenomen este determinat în parte de
progresele în domeniul izolaţiilor şi al
economisirii energiei (-» CASETĂ). Un sistem
de ventilaţie bine conceput este indispensabil
în apartamentele modeme, complet închise,
iar la aceasta se adaugă şi preocuparea tot
mai intensă pentru sănătate şi igienă. Cele
mai eficiente sisteme fac apel la aparate
electrice, dar ventilaţia „naturală" sau
„statică" are încă numeroşi adepţi. Ea poate fi
localizată, încăpere cu încăpere, sau poate fi
centralizată.
& ATENTIE: > Deschiderea ferestrelor în
fiecare zi nu poate înlocui ventilaţia
permanentă, nici chiar în cazul ideal, în care
fiecare încăpere a casei are o deschidere spre
exterior.
Ventilaţia încăpere cu încăpere
într-un apartament mic sau într-o garsonieră,
se poate aplica un sistem de ventilaţie pe
fiecare încăpere. Principiul este simplu: pen-
tru a circula, aerul trebuie supus unei dife-
renţe de presiune. Este necesară de aceea
V E N T I L A Ţ I E 395
amplasarea a două grile de aerisire: una în
partea de jos, la cel puţin 0,50 m de sol, si
cealaltă în partea de sus, la peste 1,80 m.
Prezenţa unui singur onficiu atât pentru
intrare cât şi pentru ieşire nu creează venti-
laţie, ci o simplă aerare. Pentru o bună circu-
laţie a aerului, grilele trebuie plasate de
preferinţă pe ziduri opuse; de asemenea,
trebuie să aibă o valoare identică, adică să
lase să treacă un debit egal de aer. Această
valoare, specificată pe produs, se exprimă de
obicei în centimetri pătraţi. înlocuirea
grilajului de sus cu o conducă ce dă spre
acoperiş constituie o altă opţiune, chiar mai
eficientă.
Pentru o ventilaţie locală, fiecare încăpere
trebuie să aibă un zid spre exterior, sau ca
unele dintre ele să nu fie tratate. De aceea,
este mai indicată instalarea unui plan de
ventilaţie. în acest caz, circulaţia aerului va fi
concepută luând în considerare toate
încăperile.
Plan de ventilaţie
Când un apartament beneficiază de un plan
de ventilaţie, grilele şi conductele de aerare
sunt poziţionate astfel încât aerul să intre prin
anumite încăperi, să iasă prin altele şi să
circule prin întregul apartament (-» DESENUL 1).
Izolaţie şi ventilaţie
Apariţia noilor cerinţe in materie de ventilaţie este legată
în parte de progresele în domeniul izolaţiilor şi deci
de economia de enegie.
Altădată, uşile şiferestrele permiteau trecerea firească
a aerului Nevoia unei ventilaţii specifice era mai puţin
stringentă, chiar dacafluxul de aer genera un consum
substanţial de energie iarna, permitea pătrunderea
căldurii vara sau apariţia unorfenomene de condens.
Existenţa pe piaţă a sistemelor de închidere de nouă
generaţie, din lemn, aluminiu sau PVC, a schimbat datele
problemei: locuinţele au devenit mai etanşe, fapt care
a creat nevoia unei ventilaţii veritabile.
396 UMIDITATE, VENTILAŢIE, IZOLARE

aer proaspăt lonarea uşilor pentru a nu afecta planul de

ventilaţie.
Aveţi de asemenea grijă să nu obturaţi
niciodată un orificiu de intrare sau de ieşire a
aerului, nici chiar iama. Nerespectarea
acestor două cerinţe atrage după sine grave
probleme de condens şi degradare.

Instalarea unei grile de aerisire

aer proaspăt
1. Conform planului de
ventilatie, aerul trebuie Camerele de intrare sunt asa-numitele încă-
să intre prin toate
peri uscate: dormitoare, sufragerie, cameră de
Încăperile uscate şi să
iasă prin toate camerele zi. Camerele de ieşire sunt cele mai umede:
umede baie, W C de serviciu, bucătărie. Această
repartizare evită propagarea umidităţii şi a
mirosurilor neplăcute.
Grilele de intrare se plasează în general în
părţile de sus ale ferestrelor, iar cele de ieşire
sunt situate de preferinţă în plafon, cu un
debuşeu în acoperiş. Transferul de aer de la o
cameră la alta se realizează prin detalonarea
uşilor (decuparea părţii inferioare), spaţiul
liber fiind de minim 1,5 cm. Diminuarea
acestuia prin schimbarea covorului sau
aplicarea unui parchet poate necesita redeta-
Amplasarea unei grile de aerisire implică stră-
pungerea zidului exterior. Această operaţiune
poate fi realizată cu ajutorul unei bormaşine
electro-pneumatice, al unei caritiere sau cu
dalta şi ciocanul. Interiorul deschiderilor
poate fi lăsat ca atare sau poate fi tencuit. In
ultimul caz, cele două grilaje care închid
orificiul sunt fixate în zid cu patru şuruburi
sau cu mastic siliconic Este de asemenea
posibilă instalarea în deschizătură a unui tub
de PVC pe care vor fi fixate cele două grilaje
(-» DESENUL 2). Această soluţie are avantajul că
reduce zgomotul.
Dacă este posibil, evitaţi amplasarea unei
grile de aerisire pe faţada expusă la vântunle
dominante; s-ar genera astfel vanatii substan-
ţiale ale debitului şi curenţi puternici de aer
rece pe timpul iernii. într-un bloc de
locuinţe, nu operaţi nici o modificare fără
avizul asociaţiei de locatari. •

Crile în tocărie exterior

Grilei*: intrare a
aerului pot fi instalate tub de PVC
în partea de sus a
ferestrelor de lemn,
amplasarea lor fiind
mai simplă decât
perforarea zidului. în
general autoreglabile,
ele lasă să intre un
debit de aer exact. Tocăria de PVC este prevăzută adesea
cu grile de intrare a aerului. 2.O conductă de aerare simpla, formată dintr-un tub
de PVC şi două grilaje lipite la extremităţi.
 »i
V E N T I L A T I E 397

Ventilaţie mecanică
n acest caz, extragerea aerului se rea-
I lizează prin intermediul unui ventilator
electric, care creează o presiune mai scăzută
în interiorul locuinţei; astfel aerul pătrunde
mai uşor prin grilele de aerare. Ventilaţia
mecanică permite reglarea automată a debi-
telor de aer. Există două categorii de astfel de
sisteme: cele de VMP (ventilaţie mecanică
punctuală), destinate unei singure încăperi, şi
cele de VMC (ventilaţie mecanică controlată),
care organizează ventilaţia în întreaga
locuinţă.

Sisteme centralizate
Sistemele VMC cuprind un ventilator central,
plasat de preferinţă sub acoperiş. Acesta este
legat la diversele guri de extragere prin con-
ducte flexibile sau rigide şi elimină aerul
printr-o deschidere în acoperiş (-» DESENUL 1).
Ca şi la ventilaţia naturală, gurile de intrare,
numite aeratoare, sunt situate în încăperile
uscate, iar cele de extragere, numite extrac-
toare, în camerele umede. Primele sunt
amplasate în partea de sus a cadrului feres-
trelor sau în carcasa obloanelor rulante;
extractoarele sunt situate în panea superioară
a zidurilor sau în tavan. Toate aparatele tre-
buie dotate cu guri autoreglabile, care lasă să
intre sau să iasă un debit strict de aer
Iată câteva dintre regulile de bună funcţio-
nare a acestor dispozitive: nu omiteţi nici o
încăpere, practicaţi deschideri sub uşi şi
echilibraţi debitele de intrare şi ieşire, care
trebuie să fie similare. In prezent sunt
disponibile şi truse de asamblare la
domiciliu, formate dintr un ventilator, o
serie de guri autoreglabile şi un set de
tuburi flexibile.
& ATENŢIE: Unele aparate oferă posibi-
litatea de a alege între două viteze de extra-
gere, prin simpla manevrare a unui buton cu
două poziţii. Această opţiune permite
asigurarea unui debit de aer crescut în timpul
gătitului.
1. Un sistem de ventilaţie mecanică presupune o carcasă centrală (i) racordată
la gurile de extragere autoreglabile (2) pin intermediul unorconduăe (3),
cu o deschidere în acoperiş (4) Grilele de aerare de pe tocurile superioare
ale ferestrelor (5) sau ale uşilor (6) completează ansamblul.
O întreţinere uşoară
întreţinerea reţelei de ventilaţie se limitează la
o curăţare de praf anuală. Gurile de intrare a
aerului şi cele de extragere vor fi cu această
ocazie demontate, curăţate şi apoi montate la
loc. Curăţaţi totodată conductele, carcasa
centrală şi deschiderea din acoperiş.
Pentru degresarea grilelor, folosiţi apă caldă si
săpun; nu utilizaţi niciodată produse abra-
zive, care ar deteriora plasticul. Pentru pale şi
zonele din vecinătatea motorului, folosiţi o
Atenţie la gaze
Din motive de securitate, ventilaţia poate deveni în unele
cazuri obligatorie, de pildă atunci când locuinţa este
încălzită de sobe cu păcură, cu lemne ori cărbuni,
sau când gătitul, încălzirea apei şi a locuinţei sefac cu gaze
naturale. Instalarea acestor aparate trebuie însoţită
de amplasarea unor dispozitive specifice, menite
să evacueze gazele în caz de scurgeri accidentale
sau de ardere incompletă; instalarea lor trebuie să respecte
reguli stricte, iar astuparea deschiderilor specifice riscă
să provoace accidente grave.
398 UMIDITATE, VENTILAŢIE, IZOLARE

periuţă de dinţi sau o pensulă subţire. zute cu un motor ce acţionează o elice.

Defecţiunile în funcţionare sunt cauzate de
obicei de o defecţiune electrică a motorului.
Verificaţi să nu fi sărit siguranţa de protecţie
sau să nu se fi întrerupt legăturile electrice.
Debite reglementare
Debitele minimale sunt în general prevăzute
în reglementări speciale. Aceste valori cores-
pund debitului minim care trebuie asigurat
permanent într-o locuinţă, chiar şi neocupată
(-> TABELE), şi se exprimă în metri cubi pe oră.
Pornind de la aceste valori, au fost definite
debitele de extracţie recomandabile pentru
încăpenle umede în condiţii climatice medii
de iarnă. Ghidaţi-vă după aceste valori pentru
a identifica extractorul de care aveţi nevoie.
Pe aparat sunt specificate toate indicaţiile
necesare, dar dacă aven dubii, solicitau sfatul
unui profesionist. Numai gurile autoreglabile
permit stabilirea cu exactitate a debitului.
Ventilaţie punctuală
Ventilaţia mecanică punctuală presupune
instalarea de extractoare electrice indepen-
dente, de exemplu în bucătărie şi în baie, şi
este convenabilă pentru garsoniere sau pen-
tru apartamente mici.
Printre diversele tipuri de aparate, cele mai
utilizate sunt extractoarele centrifuge, prevă-
DEBITE REGLEMENTARE DE AER
Debit (m'/h) Număr de camere principale
1 2 3 4 5 6
DT* 35 6o 75 90 105 120
DR* 20 45 45 45 45
3°
*DT =; debit total al locuinţei; DR•-debit redus în bucătărie.
Acestea sunt instalate în partea de sus a
zidurilor, cu o deschidere directă spre exte-
rior, sau sunt conectate la o conductă ce
traversează podul, cu deschidere prin acope-
riş Trebuie să fie cuplate cu o gură de intrare
a aerului, plasată în camera adiacentă, a cărei
uşă a fost detalonată.
Instalarea unui extractor centrifug. înainte
de a instala aparatul, pregătiţi modul de
racordare la instalaţia electrică.
Este recomandabil să trageţi o linie indepen-
dentă de la o cutie de derivaţie care
alimentează circuitul prizelor (-» PP. 476-479).
Evitarea poluării fonice
Pentru ca un sistem de ventilaţie
mecanică să genereze cit mai puţin
zgomot, este bine să luaţi anumite
măsuri de precauţie la montarea lui;
acestea vizează limitarea vibraţiilor:
- suspendaţi carcasa centrală astfel
încăt să nu atingă nici scheletul
acoperişului, nici zidurile şi nici solul;
- montaţi carcasa centrală pe cât
posibil izolată, amplasând-o
de preferinţă departe de pereţii
despărţitori;
- racordaţi conductele rigide cu
manşete flexibile, montate cu bandă
adezivă şi coliere; sau folosiţi ţevi
flexibile.
7
'35
45

coliere
DEBITE DE EXTRAGERE PENTRU ÎNCĂPERI AUXILIARE

Debit (m'/h) Număr de camere principale

bandă adezivă
i 2 3 4 5 şi peste 5

Bucătărie 75 90 105 120 138

Baie 15 15 3o 30 3°
WC 15 15 15 30 30
La ventilaţia mecanică controlată, toate gurile de extragere, amplasate în încăperile umede, sunt legate prin
conducte la ventilatorul sau carcasa centrală, plasată sub acoperiş.
 VENTILATIE

Astfel extractorul va avea propriul său

întrerupător. Faceţi şanţurile adecvate
- bormaşină
pentru trecerea cablurilor şi instala ti între- nndea
rupătorul După aceea puteţi începe mon- ferăstrău
tarea extractorului (-» SECVENŢĂ). La instalarea - şurubelniţă
conductei de extragere furnizate o dată cu
aparatul, aveţi grijă ca traseul acesteia să fie
recriliniu.
Pentru deschiderea în acoperiş, folostn o ţiglă
specială perforată, numită „de ventilaţie". •

Conducta de extragere fixată pe duza aparatului

traversează spaţiul de sub acoperiş, aici izolat cu vată de
sticlă, şi se deschide in acoperiş printr-o ţiglă de ventilaţie.

A M P L A S A R E A U N U I EXTRACTOR ELECTRIC c u DESCHIDERE Î N ACOPERIŞ

B Trasaţi conturul şi tăiaţi. Folo-

siţi un ferăstrău electric sau o
bormaşină dacă materialul este
dur. Lărgiţi diametrul cu 3 mm, cu o
rindea, astfel încât cablul să culiseze
Pregătiţi legăturile. Cu ajuto-
rul suportului, reperaţi locul
legăturilor şi inseraţi diblurile.
Lăsaţi loc pentru firele electrice făcând
un sant în tavan.
Inseraţi conducta pe duză.
Introduceţi conducta metalică
de sub acoperiş prin tavan şi
apoi introduceti-o forţat în duză. Fixaţi
la nevoie cu bandă adezivă metalică.
bine.

I
P j l
I
L
înşurubaţi şi conectaţi. Inşuru-
baţi ferm suportul, după ce aţi
plasat firele electrrice în locul
prevăzut. Introduceţi extremităţile dez-
izolate în locaşurile lor şi înşurubaţi
fără a forţa.
Clipsaţi capacul. Verificaţi ra-
pid funcţionarea, de pildă cu o
bucată de hârtie igienică: dacă
extractorul funcţionează bine, hârtia
nu se desprinde. Apoi clipsaţi capacul.
Ajustaţi manşonul în acoperiş.
Montaţi ansamblul pe acoperiş,
ajustaţi manşonul fixându-l la
nevoie cu puţin chit sau cu bandă
adezivă metalică. Montaţi boneta anti-
ploaie achiziţionată o dată cu ţigla de
ventilaţie.
400 UMIDITATE, VENTILAŢIE, IZOLARE
Materiale izolatoare
Diverse puncte de izolare a unei case: i. izolarea mansardei locuibile; 2. izolarea mansardei nelocuibile;
3. ferestre; 4. izolarea zidurilor la interior; 5. izolarea planseului intr-o încăpere neîncălzită; 6. izolarea zidurilor
la exterior
clădire cu o bună izolaţie termică are
un consum energeuc mic şi contri-
buie indirect la protejarea mediului, prin
reducerea emisiunilor de gaze cu efect de
seră. Pe lângă faptul că păstrează căldura,
izolaţiile pot diminua poluarea fonică si pot
absorbi umidiLaiea prezentă îrr aer: ^Prirr
urmare, există o gamă variată de produse de
acest fel; tipul şi calitatea izolatoarelor, gro-
simea lor sau metoda de aplicare constituie
parametrii determinanţi ai nivelului de
confort.
Vată minerală
Vata minerală, de sticlă sau de cuarţ, asigură
deopotrivă o protecţie termică şi acustică - o
caracteristică interesantă pe care nu o
prezintă toate materialele izolatoare. Ea poa-
te proteja casa din subsol şi până în pod, asa
cum o ilustrează şi marea diversitate a
modurilor de prezentare: plăci, saltele, rulo-
un, vată vrac sau produse cusute, adaptate
pentru utilizări diferite Supleţea vatei de
sticlă permite corectarea neregularitănlor
zidăriei. Pentru a fi eficientă, grosimea ei
trebuie să fie cuprinsă între 6 şi 10 cm, chiar
20 cm în pod sau în mansardă. Plăcile rigide
de vată de cuarţ au o stabilitate mai mare şi
rezistenţă sporită.
Pentru că nu se aprinde în caz de
incendiu, vata minerală poate fi utilizată şi
lângă sobe sau şemineuri. Fiind vul-
nerabilă la vaporii de apă, ea trebuie
protejată însă de un strat de hârtie cerată

sau aluminiu, pe partea dinspre interiorul
locuinţei.
Plastice alveolare
Dintre plasticele alveolare fac parte polisti-
renul expandat, polistirenul extrudat şi
spuma poliuretantcă. Polistirenul expandat
(PSE) este adesea preferat pentru supleţea sa,
pentru costul redus şi pentru uşurinţa în
folosire. Există produse de diferite grosimi,
care asociază polistirenul şi plăcile de ipsos.
Pentru o mai bună eficienţă termică, alegeţi
PSE Th; pentru performanţe acustice mai
bune, folosiţi PSE dB. Polistirenul extrudat şi
spuma poliuretanică izolează mai bine din
punct de vedere termic si rezistă mai bine la
compresie.
Izolatoare ecologice
Ca umare a preferinţei pentru produsele eco-
logice, au apărut o serie de materiale izola-
toare naturale, în general pe bază de in sau
cânepă.
Câlţii, obţinuţi prin dărăcirea cânepii, oferă o
bună izolare termică şi acustică; sunt nein-
flamabili, hidrofugi, nu putrezesc şi nu sunt
comestibili pentru rozătoare.
Produsele pe bază de in asigură şi ele o
izolaţie termică şi acustică eficientă; la fel ca
lemnul şi cărămida, au capacitatea de a
absorbi umiditatea în funcţie de temperatura
şi higrometria din mediul înconjurător.
Disponibili sub formă de rulouri de vată sau
pâslă, de plăci semirigide sau vrac, aceste
izolatoare au mărimi şi grosimi diferite.
Unii fabricanţi oferă şi plăci pe măsură, utile
îndeosebi pentru lucrări de renovare, atunci
când suprafaţa de acoperit prezintă dimen-
siuni deosebite.
Zidărie izolatoare
Dacă trebuie să montaţi pereţi despărţitori,
puteţi opta şi pentru zidărie izolatoare, fie din
teracotă, fie din beton celular.
Acesta din urmă este alcătuit din nisip, var şi
ciment, măcinate şi amestecate cu apă;
compoziţia este apoi afânată cu ajutorul unui
I Z O L A R E 401
agent de expandare. Fiind foarte uşor,
materialul este potrivit pentru lucranle de
renovare.
Fiind microporos, are o mare eficienţă ter-
mică şi acustică, de aceea nu mai necesită
izolaţii complementare. De asemenea, nu
întreţine arderea.
Faţă de teracotă, are rezistenţă mecanică mai
scăzută, sensibilitate la şocuri mai mare şi nu
acceptă orice material de tencuială.
Indiferent de produsul utilizat, zidăria izola-
toare asigură o economie de timp, fiindcă
structura propriu-zisă şi materialul izolator
sunt aplicate concomitent.
& ATENŢIE: Izolaţia termică facilitează
economisirea energiei; în unele ţări, acest
lucru asigură dreptul la o reducere a
impozitelor. •
Certificarea ACERMI
Toate produsele izolatoare de calitate sunt certificate
ACERMI. Ele poartă o etichetă pe care sunt menţionate
rezistenţa termică R, care depinde de grosimea izolatorului
şi de conductibilitatea sa termică (-» CASETA P. 4 0 3 ) ,
şi clasarea ISOLE, care detaliază domeniul de utilizare
recomandat.
Aceste caracteristici sunt:
I: pentru necompresibilitate, notat de la i la 5;
S: stabilitate dimensională, de la 1 la 4;
O: comportament la apă, de la 1 la 3;
L: limita performanţelor la tracţiune, de la 1 la 3;
E: comportamentul la transferul de abur, de la 1 la 4.
Pentru fiecare categorie, cu cat nota este mai mare,
cu atât izolatorul este mai performant.
402 UMIDITATE, VENTILAŢIE, IZOLARE
Izolarea zidurilor
Izolarea zidurilor şi tavanului. Izolatorul este prevăzut
cu un strat protector care evită formarea condensului.
iverse panouri, simple sau compozite,
permit izolarea termică şi acustică a
zidurilor. Tehnica de aplicare depinde,
fireşte, de tipul izolatorului, dar şi de starea
suprafeţei pe care acesta se aplică. Lipirea,
cea mai simplă formă de aplicare, este
rezervată pentru pereţii drepţi. în orice caz
însă, suportul trebuie să fie uscat, izolatorul
pierzându-şi întreaga eficienţă dacă este
umed. Din acest motiv, majoritatea panou-
rilor din fibre minerale sunt prevăzute cu un
strat protector antiumezeală care, îndreptat
spre sursa de căldură — deci spre interior -
elimină fenomenele de condens. Aceasta nu
înseamnă însă că pnrpri rpnnnra la un sisrpm
de ventilaţie de calitate.
Exigenţele reglementărilor termice impun
determinarea conjugată a rezistenţei ter-
mice a acoperişului, a zidurilor şi a podelei
(-» CASETĂ).
Izolare prin interior
Avantajele izolării prin interior sunt uşurinţa
şi rapiditatea, ca şi costul competitiv. Panou
rile compozite atrag pnn aspectul lor practic,
dar cele simple permit alegerea celui mai
potrivit izolator pentru nevoile dumnea-
voastră specifice.
Panouri simple. Cele mai utilizate sunt
panourile rigide, din polistiren expandat sau
spumă poliuretanică, si cele semirigide din
fibre minerale prevăzute cu un strat anti-
umezeală. Aceste panouri pot fi aplicate
direct pe zid, dacă acesta este curat şi drept,
montate pe o osatură metalică (-» P. 129), sau
pe suporţi fixaţi în prealabil pe perete. Un
perete de dublaj, din ipsos sau cărămidă, este
apoi montat în faţa izolatorului. Dacă există
risc de umiditate, izolatorul trebuie amplasat
La distanţă de zid, pentru a crea astfel un strat
de aer.
în comerţ există truse de izolare, care cu-
prind vată de sticlă, osaturi metalice, para-
mentul şi accesoriile de fixare.
Panouri compozite. Sunt plăci izolatoare
dublate de o placă de ipsos. Datorită grosimii
reduse a paramentului, prezintă avantajul că
nu reduc decât foarte puţin suprafaţa inte-
rioară a încăperii, mult mai puţin decât ar
face-o un contraperete.
Panourile din vată minerală sunt inserate
pe osatura metalică destinată să fixeze
plăcile de ipsos.
 IZOLARE 4 0 3

Izolatorul poate fi din polistiren, poliuretan

sau vată minerală. Montarea sa nu prezintă
dificultăţi majore panourile sunt fixate pur
şi simplu pe zid cu mortar (-» p. 128): ele pot
fi tăiate la dimensiunile dorite, adică înăl-
ţimea peretelui până la plafon minus 1 cm.
De asemenea, pot fi prinse în şuruburi pe
suporţi, dacă peretele nu este suficient de
plan sau de uscat.
Panouri „sandviş". Sunt formate dintr-un
strat de izolator inserat într-un parament
dublu. Mai rigide decât panourile com-
pozite, permit izolarea zidurilor puternic
expuse sau cu neregularităţi majore. Mon-
tarea lor se face prin prinderea în şuruburi pe
suporţi, astfel încât între panou şi zid să
rămână un strat de aer.
Panourile compozite
Pereţi despărţitori eficientă, deoarece elimină pe cât posibil din polistiren sunt
lipite pe pereţii
antizgomot întreruperile de izolaţie. De asemenea, limi-
interiori.
Diverse panouri simple sau compozite pot teaza schimburile termice între interior şi
oferi o izolare termică, acustică sau combi- exterior şi astfel contribuie la confortul
nată, aceasta din urmă fiind mai cu seamă locuinţei îndeosebi iarna şi vara.
realizată cu vată de sticlă. Se consideră că Totuşi, o izolaţie exterioară nu poate fi
atenuarea acustică, indicată pe produs, aplicată pe toţi pereţii exteriori, fiindcă în
trebuie să fie de cel puţin 40 dB (A) pentru general modifică aspectul casei şi, în mod
a reduce propagarea sunetelor de la o
cameră la alta şi, de exemplu, pentru a
înăbuşi zgomotul unei conversaţii. Pentru a
izola un zid dintre două încăperi, el trebuie O problemă de grosime
să fie de minimum 50 dB (A). Dacă Conductivitatea termică este capacitatea unui corp
montaţi un nou perete despărţitor, aveţi la de a transmite căldura şi se notează cu litera grecească X
dispoziţie două soluţii eficiente. Prima (coeficient lambda). Cuprul, bun conducător de căldură,
constă în utilizarea unor blocuri de beton are X de 390; lemnul de brad, slab conducător, are X de
celular, fără un alt izolator. Cea de-a doua o,12; aerul uscat, un foarte slab conducător, are X de 0,024.
presupune plasarea unui strat izolator între Rezistenţa termică, indicată prin litera R, desemnează
doi pereţi de ipsos sau de cărămidă, montat capacitatea unui material de a se opune la trecerea căldurii.
fiecare pe o osatură metalică independentă; Ea depinde de grosimea materialului şi de coeficientul X
această tehnică facilitează deopotrivă al acestuia; în acest caz, R = grosimea în metri
trecerea cablurilor electrice.—In ambele împărţită la A.
cazuri, pentru a limita cât mai eficient De exemplu: un strat de vată minerală de 0,20 m, cu X
propagarea undelor sonore, trebuie izolaţi de 0,040, are rezistenţa termică R = (0,20:0,04) = 5;
şi pereţii laterali. un strat de polistiren extrudat de 0,12 m, cu X de 0,030,
are rezistenţa termică R = (0,12.- 0,030) = 4.
Izolare prin exterior Cu cât valoarea R este mai ridicată, cu atât produsul
Izolarea prin exterior presupune îmbrăcarea are calităti izolatoare mai bune.
casei într-un înveliş protector. Este extrem de
404 UMIDITATE, VENTILAŢIE, IZOLARE
Unele produse sunt
destinate exclusiv
izolaţiilor fonice.
obligatoriu, aveţi nevoie de o autorizaţie de
construcţie.
In consecinţă, pentru a face acest tip de
lucrare, este de dorit să o cuplaţi cu o even-
tuală renovare sau tencuire a casei.
Clasamentul REVETIR
Clasamentul REVETIR atribuie izolatorilor destinaţi
zidurilor exterioare grade de calitate de lai la 4
şi ia in considerare următoarele caracteristici:
R: uşurinţa de efectuare a reparaţiilor;
E: uşurinţa de întreţinere
V: rezistenta la efectele vântului
E: etanşeitatea la apa de ploaie
T: rezistenţa la şocuri
I: incendiu si comportament la foc
R: rezistenta termică
Grund, acoperire sau bordaj. învelişul
exterior este format dintr-un strat de izolator
şi dintr-o îmbrăcăminte exterioară de
protecţie. Atunci când izolatorul şi para-
mentul sunt preasamblate în fabrică, avem
de-a face cu o acoperire; aceasta poate fi
aplicată direct pe faţadă. Când izolatorul şi
îmbrăcămintea sunt separate, există două
soluţii:
- Aplicarea unui grund: după fixarea panou-
rilor izolatoare pe zid, puteţi folosi fie un
grund hidrofug tradiţional, de 10 pana la
3 0 mm grosime, fie un grund subţire, de
3—7 mm, aplicat insa pe o armătură;
- Aplicarea unui bardaj: izolatorul este plasat
între faţadă şi o osatură, de pildă din PVC,
fixată pe zid.
Aceasta poate susţine un parament din tera-
cotă, piatră sau lemn. Izolatorul este aplicat
pe faţadă, însă trebuie separat de parament
printr-un spaţiu gol de aproximativ 3 cm,
acest strat de aer evitând, printre altele,
formarea punctelor de condens.
Atenţie la racorduri
Indiferent de materialul ales, montarea unui
izolator trebuie să respecte câteva reguli
stricte.
Prima se referă la aplicarea continuă a stra-
tului izolator, fără a lăsa spaţii goale, nici
între panouri, nici între plafon şi pereţi,
nici între sol şi ziduri.
Odată montate panourile izolatoare, nu
ezitaţi, de pildă, să umpleţi cei câţiva mili-
metri de zid gol de la baza peretelui cu
spumă poliuretanică. în mod similar, lipiţi
o bandă adezivă la îmbinarea dintre doua
panouri de fibre minerale.
Atenţia acordată racordurilor va evita apariţia
punctelor reci care favorizează condensul. De
asemenea, aveţi grijă la astuparea crăpăturilor
din uşi şi ferestre (-» P. 150 şi P. 168). •
Izolarea de la acoperiş pana la subsol
proximativ 30% din pierderile de
căldură au loc prin acoperiş; de aceea,
izolarea la acest nivel are o importanţă deo-
sebită. Metoda diferă în funcţie de destinaţia
respectivului spaţiu: locuibil sau nu. In ceea
ce priveşte podelele, ele nu trebuie protejate
împotriva frigului decât la paner; planşeele
intermediare nu necesită decât o izolaţie
acustică pe sub făţuială.
Izolarea spaţiilor locuibile
Izolarea acoperişului pe la exterior va fi luată
în calcul numai în situaţia în care doriţi să
refaceri scheletul sau îmbrăcămintea acestuia,
iar în această situatie trebuie încredinţată
unui specialist. De cele mai multe ori, se
izolează şarpanta pornind din interior, pe
întreaga suprafaţă interioară a acoperişului.
Această protecţie este indispensabilă, dacă
doriţi să vă transformaţi podul sau mansarda
în spaţiu locuibil.
Grosimea stratului izolator variază în funcţie
de regiune şi de condiţiile climatice. Trebuie
să ştiţi de asemenea că o încăpere încălzită
electric necesită o izolare mai bună decât o
casă dotată cu încălzire centrală.
Metodele de aplicare diferă adesea în funcţie
de produsul utilizat, însă toate respectă
câteva principii:
- între izolator şi acoperiş trebuie lăsat un
strat de aer de cel puţin 3 cm grosime, pen-
tru a evita supraîncălzirea pe timp de vară;
- izolarea trebuie să fie continuă, fară a negli-
ja nici măcar un centimetru;
— izolatorii pe bază de vată minerală trebuie
însoţiţi totdeauna de un strat antiumezeală,
orientat spre interior;
— izolatorii din polistiren trebuie acoperiţi cu
plăci de ipsos, care împiedică propagarea
focului.
Montarea unui singur strat
Montarea unui singur strat este, în mod
evident, cea mai simplă soluţie şi implică
utilizarea produselor „monostrat", de gro-
sime adecvată. Unele rulouri de vată minerală
406 UMIDITATE, VENTILAŢIE, IZOLARE
dotate cu un strat antiumezeală cu federe
constituie o bună alegere. în acest caz este
suficientă prinderea benzilor pe faţa internă a
căpriorilor, adică pe bârnele de lemn descen-
dente ale acoperişului (-» DESENUL 1).
Plasaţi câte o agrafă (sau ce sistem de
prindere aveţi) la fiecare 5 cm, cu
stratul antiumezeala orientat spre
dumneavoastră.
Daca optaţi pentru panouri de po-
listiren sau de poliuretan, trebuie
să le prindeţi în cuie sau în şuru-
buri pe căpriori. De asemenea, le
puteţi fixa între bârne, după ce le-aţi
tăiat la dimensiunile corespunzătoare.
j. Amplasarea vatei de sticlă Panourile compozite nu necesită o protecţie
între căpriori: deosebită. Cele simple însă vor trebui
1. vată minerală
2. strat antiumezeală
(hărtie cerată); M O N T A R E A P A N O U R I L O R T R I U N G H I U L A R E DE V A T Ă D E C U A R T
3. agrafaj
4. căprior
- mănuşi
- ferăstrău cu dinţi fini
sau cuţit zimţat
D Tăiaţi panourile după semnele făcute în
prealabil. Purtaţi mănuşi, fiindcă vata de
cuarţ este un material iritant.
Comprimaţi panourile. Pentru ca panou-
rile să se aşeze bine, comprimaţi-le cu o
planşetă.
acoperite cu un parament de ipsos cu rol
ignifug. [-* DESENUL 2).
Montarea a două straturi
Aplicarea a două straturi de izolator implică
în general instalarea primului între căpriori şi
fixarea celui de-al doilea peste acesta. Pentru
primul strat, puteti alege un izolator pe bază
de vată de cuarţ, prezentat de pildă sub for-
ma panourilor triunghiulare (-» SECVENŢA).
Pentru a obţine din două bucăţi un drept-
unghi corespunzător spaţiului dintre căpriori,
amplasau triunghiurile prin culisare şi tăiaţi
vârfurile.
Aşezaţi panourile rând cu rând, de jos în sus,
lăsând un strat de aer sub acoperiş. După ce
aţi îmbrăcat întregul spaţiu dintre căpnori,
Poziţionaţi primul panou. Aşezaţi-I cu
vârful în sus, înainte de a introduce al
doilea panou.
Decupaţi marginile. Este preferabil să
tăiaţi materialul cu un cutit zimţat nu cu
ferăstrăul.
 IZOLARE 4 0 7

puteţi monta sistemele de fixare ale celui de-al

doilea strat. Acestea sunt extrem de variate,
în funcţie de producător; unele permit
clipsarea izolatorului între sine metalice,
altele funcţionează prin brosarea acestuia pe
tije fixate în căpriori. Cel de-al doilea strat,
antiumezeală, este amplasat în general peste
pe primul. Utilizarea unei osaturi metalice
permite apoi fixarea prin şuruburi a unui
parament de ipsos pe ansamblul izolator.

Izolarea spaţiilor pierdute

Dacă nu aveţi intenţia sau posibilitatea de a
transforma podul în spaţiu locuibil, izolaţi
plafonul, nu şarpanta. Bariera termică şi
2. Amplasarea panourilor izolatoare clasice pe
acustică va izola astfel mai eficient încăperile
suprafaţa interioară a acoperişului: i. panouri de
locuite. Pentru aceasta, aveţi la dispoziţie mai polistiren sau poliuretan, 2. căprior,- 3. strat de aer
multe variante: (intre căpriori, sub panouri); 4. placă de ipsos cartonat.
Când există grinzi aparente. Dacă podul
sau mansarda nu are planşeu, ci grinzi apa-
rente, puten plasa izolatorul fie între grinzi,
fie să-1 întindeti pur şi simplu pe acestea,
acoperind toată suprafaţa (-» DESENUL 3).
Prima variantă vă va permite să îmbrăcaţi
podeaua cu parchet sau plăci de ipsos; în
acest caz, grosimea izolatorului nu trebuie să
depăşească înălţimea grinzilor
Când înălţimea este redusă. Este posibil ca
podul să fie greu accesibil sau, din cauza
înălţimii foarte mici, să nu permită lucrul în
bune condiţii. In acest caz, puteţi pur şi 3. Acoperirea grinzilor din spaţiile pierdutefără planşeu,
simplu să tuman un izolator vrac pe planşeu cu rulouri de vata minerală.
sau între grinzi şi să-1 neteziţi cu ajutorul unei
planşe (-» DESENUL 4). Vata de sticlă vrac
poate fi suflată şi cu ajutorul unui dispozitiv
special.
Când există planşeu. Acesta este cel mai
simplu caz.
Dacă spaţiul de sub acoperiş are un planşeu
de lemn, este suficinet sa montaţi pe aceasta
suprafaţă plană unul sau două straturi de
izolator. Dacă aţi optat pentru rulouri de vată
minerală, puneri un prim strat antiumezeală,
acesta din urmă aşezat pe podea Aplicaţi
apoi al doilea strat, fără matenal antiume-
zeală, peste pnmul. Dacă aţi ales panouri de 4. Aplicarea izolatorului între grinzi, în perspectiva
polistiren sau poliuretan, separaţi-le de spa- unui viitor planşeu.
408 UMIDITATE, VENTILAŢIE, IZOLARE
Izolarea unui acoperiş-terasă
Repararea acoperişului-terasâ constituie un prilej de
amplasare sau refacere a unei izolaţii. Lucrările exterioare
sunt rezervate specialiştilor, dar aplicarea unui izolator
interior poate fi făcută şi de un meşter amator. Atrunci
cănd înălţimea de sub plafon o permite, izolatorul poate fi
integrat mtr-un tavan fals. Faţa pe care se află materialul
antiumezeală trebuie orientată spre încăpere. Pentru
a asigura o protecţie corectă, grosimea tavanului fals
şi a izolatorului trebuie să fie de minim 7-10 cm.
ţiile locuite prin intermediul unui parament
ignifug şi dispuneţi-le foarte strâns pe
planşeu.
Izolarea planseului de jos
Slaba izolare a parterului, indiferent dacă
acesta este situat pe o pivniţă sau pe un garaj,
duce la pierderi de căldură. Izolarea poate fi
realizată, la alegere, pe două zone: pe po-
deaua parterului sau pe dedesubt, protejând
plafonul subsolului.
O a treia soluţie constă în izolarea spaţiului
sanitar, în partea sa superioară sau la nivelul
zidurilor exterioare îngropate; ea trebuie
lăsată în grija unui specialist.
Pe podeaua parterului. Pentru a izola po-
deaua parterului, un sistem eficient constă în
amplasarea unor panouri din fibre minerale
sau material plastic alveolar, înainte de noua
făţuială. în caz de izolare a unui planşeu
masiv, materialul izolator este aşezat între
grinzi înainte de făţuială.
Alegerea izolatorului
Decideţi mai întâi dacă doriţi un izolator termic sau
acustic. Fiti atent la raportul calitate / preţ. Un izolator
mai gros este, desigur, mai scump, dar nu este neapărat
şi mai eficient decât unul subţire. Identificaţi-vă corect
nevoile şi oferiţi vânzătorului toate informaţiile necesare,
cu cât mai mare exactitate.
Dacă refaceri podeaua în întregime, puteţi
realiza o „şapă flotantă", mai performantă din
punctul de vedere al izolării acustice şi
termice.
Şapa poate fi compusă din granule de beton
celular plus ipsos (-» p. 304) sau poate fi tur-
nată în beton.
Se numeşte „flotantă" fiindcă este separată de
pereţi şi de podea. în acest caz, banda de
izolator este aşezată pe întreaga suprafaţă şi
urcă pe toţi pereţii încăperii, pe o înălţime de
câţiva centimetri.
Pe plafonul subsolului. Puteţi amplasa pe
plafonul subsolului plăci de izolator rigide
sau semirigide.
Indiferent dacă folosiţi panouri de fibre
minerale sau panouri compozite de polisti-
ren, acestea trebuie impregnate, pentru a fi
protejate de rozătoare.
Panourile sunt prinse în şuruburi, bătute în
cuie sau lipite. Puteti de asemenea să aplicaţi,
cu ajutorul unui dispozitiv special, izolatorul
vrac şi un liant menit să-1 fixeze.
Când izolatorul este gros, protejaţi-1 cu încă
un strat de liant. Adoptaţi această soluţie
mai cu seamă atunci când plafonul prezintă
neregularităţi mari sau susţine cabluri elec-
trice şi ţevi de canalizare. Această metodă
este recomandabilă celor cu experienţă în
domeniu.
ATENŢIE: Dacă folosiţi vată minerală vrac
într-un spaţiu închis, protejaţi-vă faţa cu o
mască şi purtaţi mănuşi şi un halat larg, cu
mâneci strânse la încheietură. Astfel veţi
evita eventualele iritaţii ale pielii, cauzate de
praful stârnit. •
 Confortul în locuinţă
j

ÎNCĂLZIRE

^i DIVERSE SURSE
DE ENERGIE DIVERSE SISTEME

P. 410 Alegerea unei surse de energie P. 414 încălzire cu lemne

P. 417 încălzire electrică

P. 420 încălzire centrală cu circulaţie

de apă caldă
410 ÎNCĂLZIRE
Alegerea unei surse de energie
B rin încălzirea unei locuinţe se com-
pensează pierderile naturale de căl-
dură, un curent de aer cald fiind totdeauna
atras de o temperatură mai scăzută. Dar nu
toate sistemele oferă acelaşi nivel de confort.
Dacă doriţi să vă bucuraţi de o temperatură
constantă indiferent de anotimp, aveţi
nevoie de instalaţii sofisticate, ce apelează la
climatizare. Unii combustibili, precum căr-
bunele, nu permit un asemenea nivel
calitativ. Dincolo de aceste consideraţii, ale-
gerea depinde de o serie de parametri: zona
geografică, tipul locuinţei, nivelul echipa-
mentelor iniţiale sau calitatea izolaţiilor etc.
Este bine să sun că puteti combina diversele
surse de energie şi că toate permit fie alimen-
tarea aparatelor individuale, fie alimentarea
unei instalaţii de încălzire centrală cu apă
-caldă ce funcţionează cu un cazan de abur -
sau cu un şemineu modern cu focar închis -
care redirijează căldura spre mai multe
calorifere.
Criterii de alegere
Amplasarea locuinţei. Alegerea unui anumit
tip de energie este adesea limitată de tipul şi
de amplasarea locuinţei; astfel, unele forme
de energie reînnoibilă nu sunt accesibile
locatarilor unui imobil din mediul urban.
în zonele rurale, gazele naturale sunt adesea
excluse, multe locuinţe nefiind racordate la
reţea.
în oraşe însă, din motive de suprafaţă dis-
ponibilă, singurele surse convenabile sunt
gazele naturale şi încălzirea electrică; unele
oraşe mari dispun şi de reţele de încălzire
urbană.
Aspecte practice. Cel de-al doilea criteriu
de alegere este cel al confortului personal
(-* TABEL). Sunteţi dispus să vă asumaţi
sarcinile zilnice pe care le implică încăl-
zirea cu lemne sau cu cărbuni? Credeţi că
vă deranjează mirosul de păcură? Doriţi să
reglaţi cu precizie temperatura din
locuinţa dumneavoastră, precizie pe care
nu o permit toate modalităţile de încălzire
(-» CASETĂ)?
Cost. La cele de mai sus se adaugă şi
delicata problemă financiară. Trebuie să
ştiţi că preţurile diferă considerabil în
funcţie de formele de energie menţionate
mai sus şi de puterea lor calorifică. înainte
de a hotărî, nu ezitaţi să întrebaţi câţi litri
de păcură, câţi metri cubi de gaze sau câţi
kilowaţi sunt necesari pentru a încălzi o
anumită suprafaţă pe timp de iarnă. Când
investiţi într-o anumită formă de energie
trebuie să ţineţi seama şi de eventualele
economii de energie pe care aceasta le va
permite sau nu
Cărbune şi lemn
Lemnul şi cărbunele sunt combustibili solizi;
ei necesită un loc uscat de depozitare (con-
siderabil mai cu seamă pentru lemn, foarte
voluminos) şi o întreţinere zilnică a sobei sau
a şemineului. Din acest motiv, sunt rareon
preferaţi pentru locuinţele urbane, fiind însă
convenabili pentru cele din mediul rural
unde sunt folosiţi şi la cazanele de încălzire
centrală. Nici lemnul şi nici cărbunele nu
permit reglarea cu precizie a temperaturii.
Deşi are o putere calorifică mai mare decât
cea a lemnului, cărbunele este tot mai rar
 D I V E R S E S U R S E DE E N E R G I E 411

utilizat, din cauză că este greu şi murdar.

Lemnul, mult mai „curat", este preferat, dar
utilizarea sa este recomandabilă în acele
regiuni în care aprovizionarea nu constituie o
problemă (transport şi cost).

Păcură şi gaz lichefiat

încălzirea cu păcură sau cu gaz lichefiat -
butan şi propan — necesită loc de stocare: o
cisternă, în aer liber (dacă nu depăşeşte
capacitatea de 10001), îngropată sau plasată
într-o nişă ori un loc special amenajat, care
respectă anumite prevederi de siguranţă. Se
consideră că, în medie, 2 0 0 0 1 de păcură
asigură încălzirea anuală a unei case cu
suprafaţa de 100 m 2 . în comparaţie cu Sobă cu păcură.
Păcura este
păcura, butanul sau propanul prezintă un
încorporată
avantaj deloc neglijabil: nu emană nici un în aparat, într-un
fel de miros. rezervor de aproximativ
Odată instalaţia realizată, întreţinerea ei io I.

presupune doar curăţarea anuală a conduc- Radiatoare mobile auxiliare. Se găsesc şi

telor de evacuare şi controlul cuvei de
depozitare din zece în zece ani.
Reglare şi inerţie
Posibilitatea de reglare a temperaturii
în funcţie de nevoi, oricând şi în orice
încăpere, oferâ nu numai un confort
substanţial, darfacilitează şi
considerabile economii de energie.
Nu toate sistemele de încălzire oferă
posibilităţi similare în acest sens.
Aparatele cu lemne sau cărbuni permit
o reglare limitată a temperaturii,
spre deosebire de cele care
radiatoare cu butan, care conţin propria lor
sursă de combustibil
Asigurând o bună încălzire auxiliară, ele
funcţionează prin cataliză, fără flacără, şi deci
nu necesită conducte de evacuare. Constituie
un „concurent" redutabil al radiatoarelor
electrice auxiliare. Dar trebuie să fiţi atent la
aerisirea încăperii, fiindcă radiatoarele mobile
au cauzat un număr mare de intoxicaţii cu
monoxid de carbon (-» CASETĂ).
ATENŢIE: O cuvă destinată stocării
păcurei nu poate fi pur şi simplu aban-
donată, dacă hotărâţi la un moment dat să
AVANTAJE SI DEZAVANTAJE ALE DIVERSELOR SURSE DE ENERGIE

funcţionează cu gaz, păcură sau curent Combustibil Loc întreţinerea Posibilitatea de

electric. Ele asigură însă o inerţie de stocare aparatelor reglare a temperaturii

termică mai mare: o sobă de fontă, Lemn Adăpostit Zilnic şi anual Dificilă
spre exemplu, păstrează şi difuzează Cărbune Adăpostit Zilnic şi anual Dificila
căldura timp de câteva ore după Păcură Cisternă Curăţare bianuală Buna
întreruperea alimentării, iar acest lucru
Butan şi propan Cisternă Curăţare anuală Bună
este în mod cert avantajos.
Gaze naturale Nici unul Curăţare anuală Bună

Curent electric Nici unul Nici unul Bună

412 ÎNCĂLZIRE
Cisterna pentru stocarea
butanului sau
a propanului.
schimbaţi modul de încălzire a locuinţei. Ea
trebuie demontată de un profesionist, iar în
cazul în care acest lucru este imposibil,
trebuie curăţată şi umplută cu materiale
inerte - nisip sau beton subţire.
Detectarea monoxidului
de carbon
Toate aparatele cu combustie,
indiferent dacă sunt alimentate
cu păcură, gaz sau cărbune, produc
emisii gazoase; cel mai periculos
component al acestora este monoxidul
de carbon, inodor, care poate deveni
letal dacă depăşeşte o anumită
concentraţie in aer. Pentru o siguranţă
optimă, vă puteţi procura un detector
adaptat. în caz de pericol, veţifi alertat
I de un semnal sonor, astfel încât
să puteţi solicita un specialist pentru
a rezolva problemele apărute.
Gaze naturale
încălzirea cu gaze naturale este convenabilă
pentru orice tip de locuinţă. Este suficientă
simpla racordare la reţea, lucru care nu pune
probleme în oraşe, dar poate fi dificil în
zonele rurale.
Chiar dacă există radiatoare individuale,
gazele naturale sunt utilizate frecvent pentru
alimentarea sistemelor de încălzire centrală
cu circulaţie de apă caldă. Dacă aveţi o
instalaţie veche, este suficient să schimbaţi
cazanul pentru a mări performanţele aces-
teia. în caz contrar însă, montarea unei
instalaţii se poate dovedi scumpă, dar
costurile ulterioare de funcţionare vor fi mai
mici decât cele implicate de încălzirea
electrică. în plus, cazanul de încălzire poate
fi utilizat şi pentru asigurarea apei calde
menajere; în acest caz este numit „cu dublu
serviciu".
La fel ca pentru orice alt combustibil, trebuie
să prevedeţi instalaţia cu o conductă de
evacuare a gazelor arse şi să dispuneţi de
grile de aerisire în încăpere.
 DIVERSE SURSE DE ENERGIE 41

Curent electric
Curentul electric este considerat cea mai Casa viitorului
curată formă de energie; nu produce emisii, în casa viitorului, ale cărei prime prototipuri au şi apărut
nu necesită loc de stocare sau conducte de pe piaţă, noţiunea de încălzire va fi înlocuită de cea
evacuare şi este disponibil pe scară largă. de „confort pe tot parcursul anului". Oraţie progreselor
Lăsând la o parte costul energiei electrice în din domeniul domoticii (ansamblu de tehnici care
sine, singurul inconvenient al radiatoarelor integrează în mediul înconjurător toate automatizările
electnce este uscarea atmosferei, mai în materie de siguranţă, de gestionare a energiei,
accentuată decât în cazul celorlalte sisteme de comunicaţii etc.), un computer central menţine
de încălzire; ea poate fi atenuată însă de temperatura dorită atât iarna căt şi vara, garantează o
plasarea unui umidificator, de exemplu în calitate excelentă a aerului, semnalează anomaliile şi
camerele copiilor. afişează consumul de energie.
Pentru o bună eficacitate, un sistem de
încălzire exclusiv electric impune izolarea şi
ventilarea de înalt nivel a locuinţei. obicei pe acoperiş. Odată montat sistemul,
De asemenea, este recomandabilă achiziţio- poate alimenta de pildă un dispozitiv de
narea unui aparat de încălzire auxiliară, condiţionare. Utilizarea acestei forme de
alimentat cu o altă formă de energie, pentru energie este încurajată din punct de vedere
situaţiile de întrerupere a curentului financiar în unele regiuni, ca parte a
electric. programelor europene în domeniul energiilor
inepuizabile. •
Alte forme de energie
Există si alte surse de energie utilizabile
(geotermală, eoliană, solară).
Deşi au avantajul că sunt ecologice, aceste
forme de energie cunosc o răspândire slabă
în rândul utilizatorilor particulari, cu toate că
energia solară are un potenţial considerabil.
Energie geotermală. Presupune captarea
unei surse subterane de apă caldă Necesită
o investiţie substanţială pentru forarea la
mare adâncime, dar este economică pe
termen lung, fiindcă după captare nu presu-
pune decât consumul curentului electric
necesar acţionării pompei. Este încă rar
utilizată
Energie eoliană. Este o formă de energie
auxiliară, furnizată de generatoare cu elice,
care captează vântul în regiunile în care
acesta este prezent în mod constant. Este
necesară obţinerea unei autorizaţii.
Energie solară. Dintre toate modalităţile de
încălzire a apei, energia solară prezintă cea
mai mare frecvenţă de utilizare în regiunile
însorite.
Exploatarea sa presupune instalarea unor
panouri solare cu celule fotovoltaice, de Captatoare solare pe acoperişul unei case.
4141 ÎNCĂLZIRE
Încălzire cu lemne
Şemineul conferă
o atmosferă plăcută nstalarea unui şemineu cu focar închis,
acestui salon dintr-o
veche locuinţă
modernizată.
I a unui insert sau a unei sobe cu lemne
trebuie să respecte reguli stricte, pentru a
evita riscurile de declanşare a unui incendiu
sau de intoxicaţie cu gazele emise. De aceea
este recomandabil să fie lăsată în sarcina unui
profesionist. Toate şemineele funcţionează
după acelaşi pnncipiu: gazele calde de
combustie se ridică, atrase de aerul rece; ca
Aprinderea focului
Pentru a aprindefocul, aveţi nevoie de hârtie (un ziar,
spre exemplu; nu folosiţi insă hârtia glasată sau colorată),
surcele de lemn sau rumeguş şi lemne tăiate de diverse
dimensiuni. Aşezaţi întâi hârtia, apoi surcelele
şi rumeguşul peste care puneţi lemnele. Lăsaţi loc
între lemne pentru ca aerul să poată circula;
altfelfocul se va stinge. Aprindeţi hârtia din mai multe
puncte, începând cu partea din spate.
urmare a diferenţei de presiune create,
numite „tiraj", aerul care permite combustia
este aspirat, iar gazele degajate în urma arderii
sunt evacuate în exterior. Cu cât aceste gaze
sunt mai calde în comparaţie cu temperatura
exterioară, cu atât tirajul este mai mare. O
serie de precauţii luate în timpul instalării
oferă o înaltă securitate a încălzirii. Conduc-
tul trebuie să fie cât mai lung posibil şi să
urmeze de preferinţă un traseu în linie
dreaptă; trebuie să suporte temperaturi foarte
ridicate şi să conserve căldura gazelor de
combustie. Pereţii trebuie să reziste la coro-
ziune şi să fie perfect etanşi; în acelaşi timp,
studiaţi cu atenţie circulaţia aerului în
încăpere.
Şemineu deschis
Şemineul obişnuit cu focar deschis, utilizat în
primul rând ca sursă de încălzire auxiliară,
este mai degrabă un element decorativ decât
un sistem de încălzire performant. Necesită o
întreţinere zilnică şi nu permite deloc reglarea
temperaturii. Dimensiunile sale trebuie să fie
stabilite în raport cu cele ale încăperii şi cu
suprafeţele de intrare a aerului. Este bine să
ştiţi că un sistem de ventilaţie mecanică nscă
să perturbe tirajul şemineului, prin crearea
unei depresiuni; focarul poate refula în acest
caz aer rece, tradus prin prezenţa fumului în
încăpere.
Recuperatoare de căldură cu aer. Pentru a
îmbunătăţi randamentul şemineelor cu focar
deschis, se poate utiliza un recuperator de
căldură cu aer. Acest dispozitiv, care acoperă
podeaua şi partea din spate a focarului, are
un aspect discret şi măreşte eficacitatea
tirajului. Este însă necesar ca îmbrăcămintea
focarului şi conductul să suporte această
suprasarcină calorifică. Cu un astfel de sis-
tem, aerul din încăpere trece în recuperator şi
se reîncălzeşte circulând pe sub foc şi în
spatele acestuia, fiind apoi retrimis în cameră
prin grile plasate pe părţile laterale ale
şemineului (-* D E S E N U L ! ) .

intrarea
aerului rece
1. Recuperator de căldură cu aer cald
ATENŢIE: Lemnul tare, de exemplu ste-
jarul, este considerat cel mai bun pentru
încălzire. Esenţele moi, cum ar fi mesteacă-
nul, sunt combustibili excelenţi pentru zilele
de toamnă sau primăvară. Oricum, nu
folosiţi decât lemn uscat, la cel puţin optspre-
zece luni după tăiere.
Insert şi focar închis
Inserturile şi focarele închise permit o mai
bună reglare a temperaturii, comparativ cu
focarele deschise, gradul de pătrundere a
aerului putând fi reglat manual.
Insert. Este format dintr-un focar închis
într-o carcasă metalica Aerul intră pnn
deschizături reglabile, circulă printre pereţii
1 2. Focar închis cu recuperare a aerului cald
Focar închis într-un semineu în stil rustic.
D I V E R S E S I S T E M E 415
focarului şi cei ai carcasei şi apoi iese,
încălzit, prin grile. Deşi aparent simplu,
insertul îmbunătăţeşte randamentul focaru-
lui deschis, deja existent, dar montarea sa
necesită respectarea unor norme specifice,
care guvernează buna funcţionare a conduc-
tului de evacuare şi distanţa dintre foc şi
pereţii şemineului, care trebuie să fie de
minim 16 cm.
Focar închis. In jurul acestui dispozitiv, mai
performant, este construit corpul şemineului
atunci când nu există un focar anterior. Ca şi
în cazul insertului, aerul rece din încăpere
este încălzit în pereţii focarului şi apoi iese
prin grile (-» DESENUL 2). Racordată la un
sistem de canalizare, instalaţia poate distribui
aerul cald şi în alte încăperi.
circulaţia
duză aerului cald
de ieşire între peretele
a fumului focarului
înveliş
ieşirea
intrarea
aerului rece
reglarea debitului de aer
Curăţarea uşiţei unui insert
Uşa insertului este dintr-un material ceramic transparent,
care rezistă la temperaturi foarte ridicate şi la mici şocuri.
Trebuie curăţată când insertul este rece, în medie o dată
la una sau două săptămâni. Pentru a îndepărta cenuşa
sau petele de culoare maro-deschis, aveţi nevoie de puţină
hârtie umedă sau de o bucată de pânză. Pentru petele
mai închise la culoare şi mai rezistente, puteţi folosi
un produs de curăţat special.
416 ÎNCĂLZIRE
Sobă cu lemne,
cu un design geometric, în plus, poate găzdui ţevile care alimentează
cu o bună vizibilitate
radiatoarele cu apă caldă.
a focului şi o mare putere
de încălzire.
Sobe cu lemne
Multe dintre caracteristicile sobelor cu
lemne se referă mai degrabă la estetică şi la
preferinţe personale, decât la performanţele
calorifice Nu există deosebiri nete între
sobele dm fontă şi cele din plăci de oţel,
între modelele zidite şi cele din teracotă şi
aşa mai departe. Principalele criterii de
alegere sunt capacitatea sobei şi modul de
încălzire: prin radiaţie sau prin convecţie. O
sobă radiantă supradimensionată poate
genera o căldură sufocantă într-o încăpere
mică. în general, modelul cu convecţie
asigură o mai bună distribuire a aerului cald,
dacă în partea de sus a uşilor de alimentare
sunt prevăzute grile.
Etanşeitatea aparatelor închise
Cu ocazia curăţeniei de primăvară şi, pentru mai multă
siguranţă, şi iarna, verificaţi toate îmbinările şi elementele
de etanşare. Garniturile defectuoase reduc eficacitatea
sobei. Nu uitaţi să înlocuiţi garnitura de etanşare a uşii
de alimentare, dacă s-a uzat.
Curăţare şi întreţinere
Sobele cu lemne vor fi tratate diferit, în
funcţie de perioada de funcţionare. Toamna
şi primăvara combustia este mai lentă, fapt
care favorizează formarea unor depuneri în
conduct şi în vatră. în timpul lunilor reci de
iarnă, soba funcţionează la capacitatea sa
maximă, astfel fiind afectate componentele
interioare (pereţi, conduct etc.).
Cea mai sigură modalitate de verificare a stării
unei sobe — şi de curăţare a ei - este să ape-
laţi la un specialist. Acest lucru nu exclude
însă supravegherea şi întreţinerea regulată a
sobei.
Depuneri de funingine. Depunerile de fu-
ningine afectează tirajul si riscă să provoace
incendii. De aceea, curăţaţi vatra şi conductul
imediat ce depunerile depăşesc grosimea de
4 mm. Instalaţiile vechi şi cele în care focul
mocneşte adesea necesită curăţări frecvente,
la intervale de câteva săptămâni.
Sobele de fabricaţie recentă au nevoie în
general de două curăţări anuale, primăvara şi
iama. Prudenta este însă un element cheie în
acest domeniu.
Starea vetrei. Verificaţi regulat starea vetrei
şi a conductului, pentru a identifica orice
semn de deteriorare. La vetrele metalice,
căutaţi urmele de coroziune, petele de ru-
gină şi umflăturile de pe pereţii exteriori. La
cele zidite, urmăriţi eventualele pete negre
sau albe de pe cărămizile exterioare si fiti
atent la fisuri. Dacă identificaţi vreo proble-
mă, apelaţi la un tehnician calificat.
Soba trebuie verificată temeinic pnmăvara, la
sfârşitul sezonului de încălzire. Dacă nu sunt
îndepărtate depunerile, aerul umed va deter-
mina corodarea pieselor din oţel. •

Încălzire electrică
adiatoarele electrice pot încălzi un
R apartament întreg sau pot servi drept
radiatoare auxiliare. Deşi usucă aerul din
încăpere, sunt preferate datorită simplităţii lor
şi faptului că nu necesită o întreţinere deose-
bită. în plus, estetica lor s-a îmbunătăţit
considerabil în ultimii ani, ca şi posibilităţile
de reglare a temperaturii: nivelul căldurii
dintr-o încăpere poate fi reglat cu precizie de
jumătate de grad şi, de asemenea, există
posibilitatea de a programa declanşarea apa-
ratului la o anumită oră. Principalul incon-
venient este consumul de energie. Se
estimează că un aparat de 1000 W poate
asigura foarte bine încălzirea unei camere de
20 m 2 . Dar această valoare variază în funcţie
de calitatea izolaţiilor, esenţială în cazul
acestui tip de încălzire.
Diverse tipuri de aparate
independente
Pe piaţă există o largă diversitate de aparate
disponibile. Iată principalele categorii (cele
mai multe există în două versiuni: fixe şi
mobile).
D I V E R S E SISTEME 416
Convector. Este cel mai bine vândut radiator.
Are un preţ acceptabil, dar un consum mare
de energie, randamentul său nefiind excelent.
Aparatele prezentate mai jos sunt variante
mai performante ale acestuia.
Planşee încălzitoare
Planşeele încălzitoare nu fac subiectul acestei cărţi,
fiindcă sunt încorporate în şapa de beton în timpul
construcţiei, transformând podeaua într-un uriaş radiator.
Trebuie să ştiţi însă că unele dintre ele sunt străbătute
de tevi subţiri alimentate de un cazan, iar altele de cabluri
electrice. Prin însăşi concepţia sa, acest sistem asigură
o temperatură ambiantă de numai 12-14°C şi trebuie
completat cu ajutorul convectoarelor auxiliare.
Inconvenientul planşeelor încălzitoare este inerţia:
dacă noaptea estefoarte rece, podeaua stochează
căldura produsă şi o restituie a doua zi, chiar dacă
temperatura aerului a crescut semnificativ,
ceea ce duce la o supraîncălzire a casei.
 mmu
— Aeroterma, prevăzută cu un ventilator
intern, asigură o circulaţie omogenă a aerului,
chiar şi la nivelul solului, şi permite creşterea
rapidă a temperaturii.
— Radianta difuzează căldura prin intermediul
unei plăci de sticlă sau de piatră montată pe
faţa anterioară a aparatului. Acest sistem
atenuează impresia de aer uscat şi împiedică
ridicarea prafului. In plus, nu prezintă risc de
arsură la atingere şi funcţionează silenţios.
— Radiatorul ceramic este prevăzut cu o rezis-
tenţă ceramică, menită să-i mărească puterea;
permite obţinerea temperaturii donte în
răstimp foarte scurt.

*
Acumulator. Acest tip de radiator înmaga-
zinează căldura pe timp de noapte, de
exemplu, şi o restituie treptat în cursul zilei.
Prevăzut sau nu cu ventilator, este greu şi Radiator uscător de prosoape electric
dificil de manevrat; se recomandă montarea
unei plăci izolatoare între el şi podea. uscătoarele de prosoape, utilizate în baie şi
Radiator cu baie de ulei. Deşi scump, acest bucătărie.
aparat care funcţionează prin reîncălzirea
Convectorde tip
unui lichid se apropie cel mai mult de nivelul ATENŢIE: Dacă aveţi adesea picioarele
radiantă, cu termostat de confort termic oferit de încălzirea centrală. reci, orientaţi-vă mai degrabă spre radiante
electronic integrat, care Din această categorie fac parte radiatoarele decât spre convectoare simple. Acestea din
asigură o temperatură
clasice, destinate camerelor de zi şi de dor- urmă reîncălzesc aerul, care apoi se depla-
omogenă, uşor reglabilă,
şi favorizează mit, dar şi aparatele speciale, cum ar fi sează natural spre partea de sus a încăperii, în
economisirea energiei. vreme ce primele emit o căldură mai
omogenă.

Montarea unui radiator

Indiferent de tipul aparatului, radiatoarele
fixe se montează de preferinţă pe un perete
exterior. Trebuie fixat la cel puţin 15 cm de
podea, de mobilele din jur şi de o eventuală
poliţă, şi nu va fi în nici un caz acoperit de
perdele sau draperii. Pentru a nu deranja
funcţionarea termostatului, este bine, de
asemenea, să evitaţi amplasarea radiatorului
aproape de o gură de aerisire sau de o uşă ce
dă spre exteriorul casei. Montarea este simplă
şi respectă în toate situaţiile acelaşi principiu
(-» SECVENŢĂ). Gabaritul este de obicei speci-
ficat de fabricant, pentru a permite alegerea
celui dorit.
In ceea ce priveşte branşamentul electric,
aveţi grijă ca firele din doza de racordare să fie
 D I V E R S E S I S T E M E 419

încastrate în zidărie sau plasate sub o plintă
standardizată. Este recomandabil ca într-o
încăpere mare să folosiţi mai multe aparate
de putere medie ( 7 5 0 - 1 000 W), decât să
instalaţi unul singur de 3 000 W, de
exemplu.
Reglarea temperaturii
Reglarea temperaturii are ca scop menţi-
nerea unui nivel constant de căldură, iar
pentru aceasta se folosesc termostate. Mă-
surând temperatura, ele declanşează sau
întrerup alimentarea radiatorului, astfel
încât să se menţină nivelul de încălzire
dorit. Cele electromecanice oferă o precizie
de aproape două grade, aceasta crescând
până la o zecime de grad la cele
electronice. Majoritatea sunt integrate în
aparat, cu un buton de comandă exterior.
In caz contrar, termostatul trebuie plasat la - ciocan
aproximativ 1,20 m de podea, la distanţă - bormaşină
- deşte pentru
de once sursă de căldură, fie ea electrică dezizolat
sau solară
Progresele în domeniul electronicii permit în
prezent reglarea facilă a tuturor radiatoarelor
din locuinţă, încălzirea electrică devenind
astfel un concurent redutabil al celei centrale
pe bază de gaze naturale. Cu ajutorul unui
programator general, se poate stabili pentru
fiecare radiator un mod de funcţionare
propriu, diferit în funcţie de momentul zilei,
se pot defini perioade de încălzire mai
accentuată sau mai slabă, de oprire a
radiatorului, după dorinţă. •

M O N T A R E A U N U I RADIATOR ELECTRIC

Trasaţi reperele de jos. Fixaţi
suportul de prindere pe plintă şi
însemnaţi cele două găuri care
corespund punctelor de fixare de jos.
Trasaţi reperele de sus. Supra-
puneţi partea de jos a supor-
tului peste reperele trasate,
pentru a stabili locul punctelor de
fixare superioare.
Daţi găurile şi plasaţi diblu-
rile. Dată fiind soliditatea nece-
sară a fixăm, folosiţi dibluri
corespunzătoare tipului zidăriei. Bateţi
cu ciocanul.

B Fixaţi suporturile în şuruburi.

Plasaţi cele patru şuruburi şi

apăsaţi uşor în jos, până la
toarea.
Racordaţi la doză. Racordaţi
firele conform culorii la doza
electrică şi acoperiţi cu apără-
I Fixaţi radiatorul. Plasaţi pur şi
| f î j simplu aparatul pe suport.
m A Blocaţi şurubul de fixare, dacă
modelul pe care l-aţi ales are unul.

îmbucare. înşurubaţi fără a strânge

excesiv.
420 ÎNCĂLZIRE
încălzire centrală cu circulaţie
de apă caldă
Dimensiunile reduse ale
acestui cazan alimentat n sistem tradiţional de încălzire
cu gaz permit integrarea
centrală este constituit din mai multe
sa in mobilierul
bucătăriei; totodată, radiatoare, legate între ele printr-o reţea de
cazanul furnizează ţevi din oţel, cupru sau polietilenă reticulată.
permanent apă caldă.
Ansamblul este umplut cu apă încălzită prin
intermediul unui cazan si difuzează căldură
în întregul apartament. Sursele de alimentare
a cazanului sunt diferite, cel mai frecvent
utilizate fiind gazele naturale şi păcura.
Izolaţii şi ţevi
Ţevile nu trebuie izolate decât în cazul în care traversează
o încăpere situată în afara locuinţei propriu-zise
şi care nu are nevoie de încălzire, cum arfi camera
în care se află cazanul. Pentru ţevile mici puteţi utiliza
garnituri din spumă, iar pentru cele mari, hemisfere
din spumă izolatoare, acoperite apoi cu folie de aluminiu.
Principii de funcţionare
Apa dintr-o instalaţie de încălzire centrală
urmează un circuit închis. Apa caldă iese din
cazan pentru a alimenta radiatoarele, care
restituie mediului căldura transmisă de apă.
Când apa devine călduţă, revine la cazan
pentru a se reîncălzi şi procesul se reia.
înainte, cazanul rămânea aprins în perma-
nenţă şi apa circula prin efectul de termo-
sifon - apa caldă o dezlocuieşte pe cea rece.
în prezent, pentru ca schimbul termic să se
facă mai repede, reţeaua de canalizare este
echipată cu un accelerator sau o pompă de
circulaţie: un fel de motor cu elice care
împinge apa la ieşirea dm cazan. Astfel, apa
caldă îşi transferă căldura radiatoarelor şi
revine la sfârşitul circuitului la o temperatură
uneori suficientă pentru a reintra în circuit,
Iară a mai trece prin cazan. Acest sistem
implică montarea unei vane cu trei căi şi este
mai economic, deoarece cazanul nu func-
ţionează în permanenţă.
Alegerea cazanului
Există mai multe tipuri de cazane, ce
funcţionează cu gaze naturale sau cu păcură.
Lăsând la o pane aspectul şi volumul, ele se
deosebesc în primul rând prin putere, prin
caracteristicile arzătoarelor sau ale circuitelor
de evacuare. Unele, precum cazanele de
condensare, permit economii importante de
energie, însă preţul lor este substanţial.
Arzătoare. Cazanul poate avea un arzător
atmosferic sau unul cu aer sub presiune.
Primul echipează doar cazanele pe bază de
gaze naturale şi funcţionează pe acelaşi
principiu ca maşinile de gătit obişnuite, cu o
combustie silenţioasă. Cel de-al doilea, care
dirijează aerul spre focar prin intermediul
unui motor, este zgomotos, dar are o
eficacitate mai mare.
Echipează atât cazanele care funcţionează cu
gaze, cât şi pe cele cu păcură, pentru ambele
 D I V E R S E SISTEME 421

fiind recomandată montarea într-un loc izolat

fonic.
Evacuare. Cazanul poate evacua gazele de
combustie fie printr-un conduct clasic cu
ieşire pnn acoperiş, fie printr-un conduct
special, numit supapă, şi plasat în partea din
spate a aparatului. Acest al doilea sistem are
un dublu avantaj supapa poate da în
exterior, pe faţadă; în plus, ea asigură
totodată alimentarea cu aer şi evaluarea
deşeurilor, fapt care permite instalarea
cazanului într-un loc închis. Sistemele de
evacuare ale cazanului nu elimină necesitatea
de a avea o instalaţie de ventilaţie în încăpere,
fie chiar şi una limitată la grilele de evacuare.
Pe zid sau pe podea. Un cazan alimentat cu
gaze naturale poate fi montat pe zid sau pe Cazan pe păcură.
Dimensiunile sale impun
podea. Primul se integrează perfect în
montarea pe podea,
ansamblul unei bucătăni, de pildă. Cel de-al intr-un subsol, spălătorie
doilea îşi are mai degrabă locul într-un garaj sau garaj.
sau în spălătorie.

Alegerea radiatoarelor nelimitată, iar inerţia lor este considerabilă:

Pentru a determina puterea necesară a
radiatoarelor pentru încălzirea unei camere
trebuie luate în considerare mai multe
elemente, printre care structura pereţilor,
suprafaţa ferestrelor şi a uşilor, învecinarea cu
alte încăperi neîncălzite, circulaţia aerului etc.
Determinarea puterii necesare se face de
obicei de specialişti.
Al doilea pas este alegerea materialelor.
Radiatoarele din fontă sunt cele mai
performante: durata de viaţă este aproape
caloriferele de fontă conservă căldura mult
timp, chiar si după oprirea cazanului sau
închiderea radiatorului însuşi. Pe locul doi se
află radiatoarele din fontă şi aluminiu, mai
uşoare şi mai aspectuoase, apoi cele din oţel,
din categoria cărora fac parte şi radiatoarele
uscătoare de prosoape. Toate pot fi echipate
cu robinete termostatice care permit reglarea
temperaturii. Un termostat de mediu plasat
în încăperea principală şi un sistem progra-
mabil la nivelul cazanului permit modularea
încălzirii diverselor încăperi în funcţie de
momentul din zi.

Zgomote şi canalizare
Uneori, ţevile instalaţiei de încălzire emit pocnete
dezagreabile. Acestea sunt cauzate de dilatarea
materialului. Zgomotul poatefi totuşi atenuat
slăbind şuruburile colierelor care menţin ţevile paralele
cu peretele.
Radiator plat, dotat cu robinet termostatic
pentru reglarea temperaturii. Culoarea ii conferă
o notă decorativă
422 ÎNCĂLZIRE

Purjarea instalaţiei posibil, sau cu ajutorul unei şurubelniţe ori al

Se poate întâmpla ca instalaţia dumnea- unei chei franceze, după caz. Atenţie, este
voastră să emită nişte „gâlgâituri" neplăcute. suficient să deschideţi cu numai o optime de
Această anomalie este cauzată de prezenţa rotaţie; la o deschidere prea mare, şurubul
bulelor de aer în circuit, bule care pot per- riscă să sară din înfiletare din cauza presiunii.
turba curgerea apei calde, astfel încât unele Lăsaţi să curgă până la obţinerea unui fir
radiatoare se vor încălzi numai pe jumătate, continuu de apă. în acest moment, opriţi
în acest caz, ele trebuie purjate (-> SECVENŢĂ). puijarea şi închideţi. Procedaţi la fel pentru
Verificarea presiunii. Dacă nu este apă toate radiatoarele.
suficientă în circuit, puijarea nu poate fi
efectuată în bune condiţii. Presiunea curentă în caz de scurgere pe la robinet
este indicată de manometrul aferent caza- Demontarea unui robinet de radiator implică
oprirea cazanului şi golirea totală a instalaţiei,
PRESIUNEA MINIMĂ RECOMANDATĂ
ceea ce cade în sarcina unui instalator auto-
Parter i bar rizat, pentru a preveni riscul de inundaţie,
Etajuli 1 bar în caz de scurgere, puteţi încerca însă o
Etajul 2 1,5 bari operaţiune simplă: strângeţi mai tare piuliţa
Etajul 3 1,7 bari
Etajul 4 2 bari
Notă: nu depăşiţi 3 bari.

nului. Dacă valoarea este scăzută, deschideţi

vana de intrare a apei până la atingerea
piuliţa
presiunii dorite (-> TABEL). Apoi închideţi-o. presetupi
Opriţi cazanul înainte de purjare, fiindcă
şurub
bulele de aer vor urca la partea superioară a de manevră
radiatoarelor. 4
Cum procedaţi. Faceţi rost de un recipient buton de manev "
gol. La toate radiatoarele, butonul de purjare şurub
de menţinere a butonului
se află la capătul opus robinetului, în partea
superioară. Deşurubaţi-1 mannal, dacă esre_ 1. Scurgere pe la robinetul manual al unui radiator

V E R I F I C A R E A P R E S I U N I I SI P U R J A R E A RADIATOARELOR

D Verificaţi presiunea. La mano-

metru, indicatorul mobil arată
presiunea curentă. Plasaţi indi-
catorul roşu pe valoarea instalaţiei
dumneavoastră, ca reper.
Deschideţi vana de intrare a
apei privind concomitent ma-
nometrul; închideţi-o imediat
ce se atinge nivelul corect al presiunii;
aveţi grijă să nu depăşiţi 3 bari.
Purjaţi radiatoarele. După ce
aţi oprit cazanul, rotiţi butonul
de purjare şi ţineţi-l deschis
până ce curge un fir continuu de apă.

presetupei (-> DESENUL 1) închideţi mai întâi
robinetul si apoi slăbiţi şurubul din centrul
mânerului. Scoateţi mânerul. Dacă aveţi un
robinet clasic, veţi vedea două piuliţe, nu o
atingeţi pe cea a radiatorului, dar strângeţi-o
pe cea a presetupei. Dacă scurgerea continuă,
puteti desface această piuliţă, pentru a ajunge
la garnitură; plasaţi mai întâi un recipient gol
dedesubt. Atenţie însă: în timpul operaţiunii,
tija nu trebuie să se mişte deloc. înlocuiţi
garnitura uzată cu câteva fire de cânepă
săpunite, apoi remontaţi piuliţa presetupei şi
mânerul. Aceste operaţiuni sunt posibile
numai la robinetele de op vechi. Cele mai
recente nu pot fi reparate decât de un
specialist. Dacă, după ce aţi scos mânerul, nu
vedeţi decât o singură piuliţă, renunţaţi.
Demontarea unui radiator
Un radiator poate fi izolat complet de restul
circuitului, dacă se închid punctele de intrare
şi de ieşire a apei, adică robinetul şi vana
integrată în racordul de echilibrare. Astfel, el
poate fi demontat fără nici un risc, de
exemplu atunci când doriţi să zugrăviţi
încăperea respectivă.
înainte de a începe, închideţi robinetul
radiatorului. închideţi apoi vana de ieşire
(-» SECVENŢĂ). înainte de a desface piuliţa
racordului şi de a goli radiatorul, deschideţi
butonul de purjare şi lăsaţi să intre aer. Când
întreaga instalaţie a fost golită, deşurubaţi şi
Î N C H I D E R E A V A N E I SI G O L I R E A
închideţi vana. Deşurubaţi
capacul şi închideţi, folosind o
cheie hexagonală, vana inte-
grată în racordul de echilibrare; acesta
serveşte la reglarea debitului.
D I V E R S E S I S T E M E 422
vana
de echilibrare - cheie franceză
- cheie hexagonală
- lighean
buson
2. Racordul de echilibrare permite dozarea debitului
de apă caldă în funcţie de poziţia radiatorului
în circuitul de încălzire.
piuliţa racordului de la nivelul robinetului,
desfaceţi suporţii de prindere pe perete şi
scoateţi radiatorul. Acest up de operaţiune
prezintă un inconvenient: la remontarea
aparatului, trebuie reglată vana interioară a
racordului de echilibrare (-» DESENUL 2)
pentru a obţine debitul de apă adecvat
nivelului dorit de încălzire. Dacă o deschideţi
prea mult sau prea puţin, trebuie să apelaţi
după aceea la un instalator autorizat pentru a
regla funcţionarea radiatorului •
RADIATORULUI
Desfaceţi racordul. Deşurubaţi Goliţi aparatul. Puneţi dede-
uşor piuliţa, menţinând racor- subt un recipient încăpător şi
dul de echilibrare cu ajutorul lăsaţi să se scurgă toată apa
cheu hexagonale. Nu uitaţi să ţineţi la din radiator, înainte de a-l demonta
îndemână un lighean. complet.
 Confortul în locuinţă 3

INSTALAUI
>
SANITARE

A P A IN C A S A REPARAŢII C U R E N T E

P. 425 Intrarea apei în locuinţă P. 4 4 6 Repararea robinetelor care curg

P. 4 2 8 Diferite circuite ale apei P. 4 5 0 Repararea bateriilor cu m o n o c o m a d ă

şi cu d u b l ă c o m a n d ă

P. 453 S c h i m b a r e a grupului de s i g u r a n ţ ă
al rezervorului t a m p o n de a p ă caldă

P. 4 5 4 C u r ă ţ a r e a sifoanelor şi a canalizărilor

P. 457 Circuite de e v a c u a r e : e l i m i n a r e a
ŢEVARIE
mirosurilor n e p l ă c u t e
SI R A C O R D U R I
P. 4 5 9 Scurgeri în interiorul rezervorului
P. 432 T ă i e r e a şi c u r b a r e a ţevilor de c u p r u de W C

P. 435 Sudare şi cositorire P. 4 6 2 Scurgeri î n exteriorul rezervorului

de W C
P. 4 3 6 Racordarea ţevilor de c u p r u

P. 4 3 9 Ţevi din m a t e r i a l plastic

si racordarea lor

P. 4 4 2 Realizarea unui circuit de e v a c u a r e

din ţevi rigide de PVC

P. 4 4 4 B r a n ş a r e a m a ş i n i i de s p ă l a t
 APA ÎN CASĂ 425

Intrarea apel în locuinţă

cest capitol se referă la montarea şi
întreţinerea circuitelor şi a dispozi-
tivelor de distribuţie si evacuare a apei. Iniţial
apa circula prin conducte din plumb; astăzi
este interzisă utilizarea acestui material,
fiindcă riscă să provoace intoxicaţii numite
„saturnism". în locul lui se folosesc diverse
materiale, ca oţel, cupru sau, mai recent,
materiale de sinteză. Sinonime cu confortul
modern, instalaţiile sanitare pot constitui
sursa unor neplăceri, atunci când, de pildă, o
chiuvetă sau o cadă începe să curgă. Repa-
raţiile sunt însă uşor de făcut... cu condiţia să
ştiţi cum.

Alimentarea cu apă
în general, distribuţia apei este asigurată de
societăţi particulare sau locale, prin inter-
mediul unei reţele de conducte îngropate în
pământ. Fiecare locumţă este racordată la
această reţea care include, fie în interiorul
locuinţei, fie în exterior, o vană de închidere
generală şi un contor (-> I M A G I N E A 1). Acest
aparat este montat de obicei între două vane,
fapt care permite întreruperea circuitului de
apă, dar şi izolarea contorului atunci când
trebuie schimbat. Sigilat, el serveşte totodată
la contabilizarea consumului de apă al
locuinţei respective.
Dincolo de contor, proprietarul şi/sau utiliza-
torul trebuie să asigure instalarea şi întreţi-
nerea conductelor şi a echipamentelor conexe.
Pnmul element de pe acest circuit este vana
de închidere generală, care permite efectuarea
operaţiunilor de întreţinere şi înlocuire, res-
pectiv de izolare a instalaţiei în caz de scur-
gere accidentală sau de absenţă prelungită de
la domiciliu
1. Contor de apă instalat pe o conductă intre două vane
de Închidere
Vane de închidere
Vanele sunt robinete mari, utilizate episodic
Cele mai frecvente modele sunt vanele cu
filet (-» IMAGINEA 2 p. 426), al căror mecanism
intern funcţionează ca acela al unui robinet
de alimentare.
Se întâmplă ca o vană să-şi piardă capacitatea
de funcţionare pur şi simplu fiindcă nu a fost
niciodată utilizată.
Prima precauţie constă în verificarea, o dată
sau de două on pe an, a capacităţii de rotire a
Alte surse de aprovizionare
Există şi alte surse de alimentare cu apă, de exemplu un
izvor, un puţ sau un curs de apă. Posibilitatea utilizării lor
este condiţionată de anumite elemente: puritatea sursei
respective, efectuarea unor controale sanitare ale apei,
controlul regularităţii debitului (pentru asigurarea
alimentării pe tot parcursul anului). De aceea, este de dorit
să vă asiguraţi că apa are calităţile fizico-chimice care
o fac potabilă şi utilizabilă.
426 INSTALATII
i SANITARE
robinetului: închis, deschis, închis, deschis,
pentru a vă asigura că funcţionează. Dacă
apare vreo anomalie (scurgere, închidere
incompletă etc.), schimbaţi vana respectivă
cu una de model nou, cu bilă (-» IMAGINEA 3).
2. Vană de închidere Acest tip de robinet asigură o etanşeitate
cu filet. Are marcată o perfectă şi, neavând presetupă, nu produce
săgeată ce indică direcţia
scurgeri (-» p. 446).
circuitului de apă.
& ATENŢIE: Este recomandabil ca într-o
locuinţă să instalaţi vane de închidere pe
sectoare; astfel veti putea efectua o reparaţie
sau o modificare la o parte a reţelei, fără a fi
3. Vană cu bilă.
O rotaţie de un sfert
nevoit să întrerupeţi complet alimentarea cu
de tur este suficientă apă. Este de asemenea de dorit să montaţi
pentru închiderea câte o vană de închidere pe fiecare branşa-
sau deschiderea vanei.
ment al instalaţiei generale şi pe fiecare
ţeavă care alimentează un echipament
sanitar.
Vane de purjare
Acestea constituie un complement al vanelor
de închidere, deoarece permit golirea seg-
4. Vană de închidere
cu purjor. mentului de instalaţie închis de o vană de
închidere. Vana de purjare poate fi instalată
pH-ul apei
Aciditatea apei se exprimă prin
intermediul pH-ului. Scara de pH
orinsă între o şi 14. aceasta
5. Detentor de presiune.
din urmă fiind valoarea pentru
bazicitatea maximă (TABEL).
pH-ul nu măsoară eventuala toxicitate
a apei.
pH-ul diferă în funcţie de zona
geografică: în regiunile granitice
sfii ăter
şi forestiere, apa este în mod obişnuit
mai acidă, iar în cele cu sol calcaros
este alcalină. în mod ideal, pH-ul apei
trebuie să se situeze între 6,5 şi g.
6. Detentor de presiune
cu manometru
de control. SCARA DE PH A APEI
Apă acidă de 0 la 7
Apă neutră 7 de aproximativ 3 bari (3 kg/cm2). O
Apă alcalină de la 7 la 14
robinetul
alimentare A
contor
de gradină
vană intermediară B
vană de purjare V
.
c . . . . . . ,.,, . .
Circuitul de alimentare a uneifântâni de grădină.
Auxiliarul indispensabil vanei de închidere este vana
de purjare, care vă permite să goliţi partea de instalaţie
închisă de vana de închidere. Aceasta poatefi instalată
pe ţeavă sau incorporată în chiar vana de închidere.
pe ţeavă sau încorporată direct în însăşi vana
de închidere, această variantă fiind mai
simplă (-» IMAGINEA 4).
Cum seputjează instalaţia? Pentru a prote-
ja, spre exemplu, de îngheţ o fântână de
grădină, procedaţi astfel (-> DESEN):
y Deschideţi robinetul de alimentare A. Apa
curge.
y închideţi vana intermediară B. Fântâna nu
mai primeşte apă dar ţeava T este încă plină
şi apa din ea riscă să îngheţe. Pentru a
completa operaţiunea:
y Deschideţi vana de purjare V pentru a vida
complet instalatia Nu uitati să lăsaţi robi-
netul A deschis.
Dacă nu dispuneţi de o vană de purjare V,
este recomandabil să instalati o vană inter-
mediară B dotată cu un purjor încorporat.
Detentor
Detentorul serveste la reducerea presiunii
apei în circuit (-> IMAGINILE 5 şi 6). Acest
reductor de presiune funcţionează pentru
apa rece şi pentru cea caldă până la tempe-
ratura de 70°C.
în mod normal, apa care circulă prin insta-
laţiile sanitare este distribuită la o presiune
presiune mai mare (care depăşeşte 7 ban
noaptea, când consumul este mai mic)

poate determina deteriorarea prematură a
robinetelor şi zgomote neplăcute pe con-
ducte Puteti evita aceste inconveniente pnn
instalarea unui detentor. Prereglat de obicei
din fabncaţie la 3 bari, el poate fi fixat la o
altă presiune prin intermediul unui şurub de
reglare.
O presiune de 2 bari este suficientă pentru
cele mai multe instalatii casnice.
Filtru
Acest dispozitiv serveşte la reţinerea impu-
rităţilor prezente în reţeaua de distribuţie
generală nisip, rugină etc
Filtrele au diverse pnncipii de funcţionare,
cel mai răspândit sistem fiind filtrul cu cartuş
(-» IMAGINEA 7). Nu confundaţi filtrul cu
purificatorul de apă (-» CASETĂ): pnmul nu
tratează apa.
în funcţie de gradul de colmatare, filtrul se
schimbă în general anual.
Caracteristicile
apei potabile
Duritatea apei. Apa este considerată „dură"
atunci când are un continut mare de mine-
7. Filtre: cu cartuş (stânga), cu sită metalică (dreapta).
rale (săruri de calciu şi magneziu); nu face
spumă împreună cu săpunul, depune tartru
pe obiectele menajere si pe rezistentele
încălzitoarelor electrice, dar nu este nocivă
pentru sănătate.
APA ÎN CASĂ 427
M Dedurizatoare şi purificatoare de apă
Iniţiativa dedurizării sau purificării apei din locuinţă
îi revine proprietarului / locatarului.
Dedurizatoare de apă. Sunt concepute pentru a reduce
duritatea apei. Dacă duritatea apei este mică sau dacă
depunerile de tartru pe ustensilele folosite sunt minime,
înseamnă că nu aveţi nevoie de dedurizator.
Purificatoare de apă. Rolul acestui aparat este de a filtra
substanţele care alterează calitatea apei: microorganisme,
urme de substanţe chimice sau minerale aflate
în suspensie, adesea responsabile pentru gustul neplăcut
al apei. Purificarea se realizează prin două tipuri
de tratamente.
- Aparat branşat între contor şi robinet. Numai
profesioniştii pot instala acest tip de purificator,
destinat utilizării îndelungate şi unor volume mari de apă.
-Aparat branşat după robinet. Filtrează un volum mic
de apa, de obicei pe cel folosit la bucătărie. Acest tip
de aparat există şi în versiune portabilă (carafă).
Mai puţin mineralizată, apa „moale" face
spumă uşor împreună cu săpunul şi nu
depune tartru la cald. în schimb, ridică
probleme de coroziune pentru ţevi şi
conducte. Pentru sănătate este mai indicată
apa moale. •
428 INSTALATII SANITARE
Diferite circuite ale apei
ntr-o locuinţă există trei circuite ale
I apei: circuitul de alimentare care diri-
jează apa spre toate punctele de utilizare,
circuitul de încălzire (-» p. 420) şi circuitul de
evacuare, care colectează apa de ploaie, apa
reziduală si apa de fosă.
Debitul de apă
Debitul este cantitatea de apă ce trece printr-o conductă,
la o presiune constantă, într-un timp dat. Cu cât secţiunea
de trecere este mai mare, cu utăt debitul este mai
substanţial. Spre exemplu (pentru un debit mediu):
- o conductă cu diametrul de 10 mm permite un debit
de 3 m3/oră;
- o conductă cu diametrul de 16 mm permite un debit
de g,s mi/oră;
- o conductă cu diametrul de 20 mm permite un debit
de 75 m^/oră;
- o conductă cu diametrul de 100 mm permite un debit
de 300 m^/oră;
La dublarea diametrului, debitul se măreşte de 5 ori.
Când diametrul este decuplat, debitul poate fi de 100 de ori
mai mare. Astfel, pentru a modifica debitul unui aparat
sanitar, este recomandabil să variaţi diametrul conductei,
nu să modificaţi presiunea de alimentare.
Alimentare...
Circuitul de alimentare cu apă rece apro-
vizionează aparatele sanitare, gurile de apă
interioare şi eventual exterioare (în curte sau
grădină), dispozitivele de încălzire a apei şi
cazanul instalaţiei de încălzire centrală.
Pornind de la echipamentele de încălzire a
apei, un alt circuit alimentează din nou
aparatele sanitare, de această dată cu apă
caldă (-» DESEN). Alimentarea cazanului per-
mite umplerea reţelei de încălzire şi a
radiatoarelor. Aceste trei reţele sunt menţiune
sub o presiune constantă.
...şi evacuare
Circuitele de evacuare nu sunt însă per
manent sub presiune şi nu conţin apă decât
atunci când se goleşte un aparat sanitar
Există trei circuite de evacuare:
- circuitul apei reziduale pentru golirea chiu-
vetelor, a căzilor de baie etc.;
- circuitul apei de fosă, pentru evacuarea
WC-urilor;
- circuitul apei pluviale.
Aceste trei circuite trebuie separate până la
colectorul de canalizare. Este interzisă eva-
cuarea apei reziduale de la baie, de pildă,
într-o conductă de fosă, sau branşarea scur-
gerii de la chiuveta din bucătărie în burlanul
pentru apa de ploaie.
Ţevăria circuitului
de alimentare
Materiale. Reţeaua de distribuţie internă
foloseste ţevi de cupru, otel sau materiale
sintetice. Ţevile de oţel sunt destinate insta-
laţiilor majore (ale blocurilor de locuinţe de
exemplu), în vreme ce majoritatea caselor
particulare utilizează ţevi din cupru.
Materialele sintetice de tip alimentar prezintă
însă avantajul că sunt insensibile la coroziune.
De aceea, sunt frecvent utilizate pentru
echiparea truselor (laturilor) de branşamente
(căzi de baie încastrate, aparate sanitare
suspendate etc.), aici nefiind vizibile.
 APA IN CASĂ 429

în alte cazuri, ca la instalaţiile clasice, diametrului ţevii sau conductei de alimen-

acestea sunt aparente, afectând estetica
încăperii.
Diferite diametre ale conductelor. La orice
instalaţie, este important ca fiecare accesoriu
sanitar să primească o cantitate de apă
suficientă, determinată în principal pe baza
tare. Astfel, este recomandabil să utilizaţi
diametrele din tabelul de mai jos (-» TABEL),
ale căror valori sunt date cu titlu de
exemplu. Pentru cazuri concrete, consultaţi
specialiştii.
DIAMETRE RECOMANDATE PENTRU INSTALAŢIILE DE ALIMENTARE

Zgomotul apei Conducte de alimentare Diametru minim Diametru de confort

din cupru (în mm) (în mm)
într-un circuit sanitar, creşterea
Cadă 14x16 16x18
ocazionala a presiunii provoacă
Duş 12x14 14x16
zgomote, deoarece măreşte viteza
tavoar 10x12 12x14
de deplasare a apei în conducte.
Bideu 8x10 10x12
Mărirea diametrului unei ţevi,
WC 8x10 10x12
în schimb, reduce viteza de trecere
Ch uveta de bucătărie 12x14 12x14
a apei şi elimină zgomotul.
Maşină de spălat 10x12 12x14
Robinet de alimentare exterior 12x14 14x16

sursă
de apă
exterioară

cămin
UALBIIUI
exterior ,—_
iltru şi purificator
^ • fdetentor

V - contor de debit
spre fosa septică
vană de închidere sau colectorul
de canalizare
circuit de alimentare cu apă rece H i circuit de evacuare a apei reziduale circuit particular de încălzire
circuit de alimentare cu apă caldă circuit de evacuare a apei de fosă
Schema de principiu a diferitelor circuite de apă din locuinţă.
430 INSTALATII SANITARE
i

tub de filtrare

apa de fosă
si a,.ă menajeră fosă septică

Un exemplu de fosă septică cufiltrare.

Organizarea reţelei
de evacuare
Reţeaua de evacuare a apei reziduale mena-
jere (provenind de la chiuvete, cadă, duş,
aparate menajere) si a apei de fosă (prove-
nind de la WC-uri) comportă mai multe
elemente. Primul dintre acestea este con-
ducta de evacuare individuală a aparatului
Separarea celor trei circuite de evacuare
Trebuie neapărat să separaţi:
-Apa reziduală provenită de la chiuvete, duş, cadă,
bideuri etc.;
-Apa de fosă provenită de la WC;
- Apa de ploaie de pe acoperiş.
Montarea unui mărunţitor pe WC nu vă permite
evacuarea acestuia în canalizarea destinată apei pluviale
sau menajere.
respectiv, apoi colectorul aparatului, în
secţiune orizontală, pe care se branşează
ţevile de evacuare a gurilor de apă; urmează
conductele verticale care colectează apă
menajeră şi pe cea de fosă şi, în ultimul rând
colectoarele principale, în secţiune orizontală,
care colectează toată apa reziduală, dirijând-o
spre scurgere.
Reţeaua de evacuare poate cuprinde conduc
te descendente (pentru apa menajeră) şi
conducte cu cădere liberă (pentru apa de
fosă), separate între ele sau nu. In primul
caz, cele două sisteme de evacuare îşi reu-
nesc apele reziduale în colectorul principal.
Acest sistem este cel mai răspândit la ora
actuală, fiind cel mai simplu de montat.
Principiul de montaj
al unui circuit de evacuare
Conducte orizontale. Pentru reţelele de
evacuare ale aparatelor sanitare este necesar
să respectaţi o înclinare de 3 cm pe metru.
 APA ÎN CASĂ 431

Reţelele de evacuare situate la subsol, ale

căror conducte au un diametru mai mare,
pot avea o pantă minimă de 1 cm/m.
Pentru a facilita scurgerea rapidă şi com-
pletă a deşeurilor, conductele trebuie să
aibă cât mai puţine coturi; este totuşi reco-
mandabil să prevedeţi mai multe coturi cu
deschidere largă, decât unul singur cu un
unghi de 90°.
Coloane verticale. Au diamerul de 100 mm,
diametre mai mari fiind destinate evacuării
colective a mai multor apartamente.
Toate coloanele verticale trebuie să se des-
chidă la exterior prin intermediul unei guri
de aerisire practicate în acoperiş.
Această măsură de precauţie vă permite să
echilibraţi presiunea din interiorul conduc-
telor şi să evitaţi zgomotele neplăcute
precum cele stârnite de întreruperea func-
ţionării sifoanelor, când apar şi mirosuri grele
(-» p. 457). Desigur, gura de aerisire nu tre-
buie amplasată deasupra unei ferestre sau a
unei grile de ventilaţie.
Instalarea unor guri de vizitare facilitează şi
intervenţiile în caz de înfundare a canalizării.
Apele sunt evacuate fie în reţeaua comunală
de canalizare, fie în curte, prin intermediul
unei fose septice cu filtrare (-» DESEN).
Sifoane
Sifoanele sunt adaptate la accesoriile sanitare cărora
le sunt destinate: sifon cu cuvă pentru lavoare, chiuvete
de bucătărie si bideuri, sifon în Vpentru bideuri, sifon în 5
pentru căzi, chiuvete de bucătărie şi lavoare etc.
* Sifon în„V".
Sifon în „S".
Sifon cu cuvă.
conducte din diverse materiale: cupru, fontă
şi oţel, dar şi - mai frecvent — PVC.
PVC rigid. De culoare cenuşie, este dispo-
nibil în diverse diametre: 32, 40, 50, 60, 80,
100 mm etc., şi se comercializează în bare
lungi de 2, 4 sau 6 m. Numeroase racorduri
corespunzătoare diametrelor de mai sus
permit montarea instalaţiei de evacuare
dimensionate conform necesităţilor. •

Reguli stricte
Indiferent de tipul de evacuare adoptat, tre-
buie să respectaţi o serie de reguli:
Conductele descendente şi cele cu cădere
liberă sunt realizate în interiorul locuinţei, DIAMETRE RECOMANDATE PENTRU CONDUCTELE DE EVACUARE

pentru a evita riscul de îngheţ. Aceste valori sunt oferite cu titlu de exem piu Pentru fiecare caz concret, consultaţi
un specialist.
Materialele utilizate la construirea reţelei de
Posturi de utilizare Diametru minim Diametru de confort
evacuare trebuie să fie adecvate la funcţia
şi conducte verticale (mm) (mm)
acesteia; de cele mai multe ori se foloseşte
Lavoar 32 40
PVC-ul sau fonta.
Bideu 32 40
Evitaţi pe cât posibil coturile încastrate în
Cadă 40 60
ziduri sau planşeu, iar pe cele care există
Duş 40 60
echipaţi-le cu guri de vizitare în amonte.
Maşină de spălat 40 60
Chiuvetă de bucătărie 40 40
Ţevile
»
circuitului
Conductă descendentă pentru apa menajeră 50 80
/ de evacuare
WC 100 100
Ca şi afimentarea cu apă, evacuarea apara-
Cădere liberă pentru apa de fosă 100 125
telor'asnice se face prin intermediul unor
432 INSTALATII SANITARE i
Tăierea si curbarea ţevilor de cupru
1. Ţeavă de cupru recopt,
colac, şi ţevi rigide de nstalaţiile de alimentare cu apă sunt
cupru ecruisat.
I realizate din materiale
Utilizarea plumbului, altădată extrem de
diverse.
răspândită, este astăzi interzisă din motive de
sănătate publică. Inoxul, aluminiul şi sticla
sunt folosite pentru aplicaţii specifice; oţelul
galvanizat este rezervat de obicei instalaţiilor
de mare amploare. Materialele plastice
(utilizabile în industria alimentară) sunt tot
mai des folosite în ultimul timp, dar cuprul
rămâne încă pe primul loc. De aceea este
bine să cunoaşteţi cât mai bine carac-
teristicile acestui metal, pentru a lucra corect
cu el şi a efectua branşamentele şi reparaţiile
necesare. Cuprul este un material flexibil şi
estetic, care se pretează la diverse prelucrări,
cu condiţia să stăpâniţi tehnicile de tăiere şi
arcuire.
Cele două tipuri
de cupru
Cuprul se vinde în două variante: cupru
ecruisat şi cupru recopt (-> IMAGINEA 1). Prin
ecruisaj, metalul este prelucrat (laminat etc)
la o temperatură mai mică decât temperatura
sa de recoacere, pentru a-i mări rezistenta.
Metalul recopt a fost reîncălzit si răcit apoi
lent pentru a-i îmbunătăţi caracteristicile
tehnice.
Ţeavă de cupru ecruisat. Se comercializează
sub forma barelor rigide de 4 sau 5 m lun-
gime. In manie magazine de specialitate
puteţi găsi şi bare de 1 m lungime Acest tip
de cupru este utilizat în zonele vizibile ale
instalaţiei de distribuţie a apei.
Ţeavă de cupru recopt. Fund un cupru
maleabil se comercializează în colaci de 5,
10, 25, 35 şi 50 m. Poate fi montată în sol
sau în tavanele false. Este uşor de instalat,
graţie lungimii ce poate fi modificată după
necesităţi. Montarea cuprului încastrat în sol
sau în zidun se va face într-o teacă de plastic.
ATENŢIE: Nici un racord de cupru
recopt, realizat prin sudură sau mecanic, nu
este acceptabil în subteran (o scurgere
accidentală ar fi imposibil de detectat).
Dimensiunile ţevilor de cupru
La ţevile de cupru se specifică întotdeauna
diametrul interior şi cel exterior. Spre exem-
plu, o teavă de 12 x 14 are diametrul interior
de 12 mm si diametrul extenor de 14 cm
Diferenţa dintre cele două diametre este în
fiecare caz egală cu 2. Pentru o ţeavă de ali-
mentare cu apă, diametrele de plecare sunt 8
şi respectiv 10. Dimensiunile următoare
cresc din 2 în 2 mm. Cele mai utilizate sunt:
- 8 x 1 0 , 1 0 x 1 2 , 1 2 x 1 4 , 1 4 x 1 6 , 16x18,
18 x 20 şi 20 x 22.
în afară de acestea, cuprul este comercializat
numai sub forma ţevilor ecruisate, cu dia-
metre de 26 x 28, 30 x 32, 34 x 36, 38 x 40,
4 0 x 4 2 si 5 0 x 5 2 .
Tăierea unei ţevi de cupru
Ţeava de cupru se taie uşor cu ferăstrăul
pentru metale sau cu tăietorul special.
Cu un ferăstrău pentru metale. Această
tehnică nu ndică probleme deosebite. Aveţi
însă grijă ca, după tăiere, să debavuraţi (să
îndepărtaţi resturile de metal) ţeava la interior
si la exterior. în funcţie de diametrul ţevii,
 Tt E V Ă R I E >SI R A C O R D U R I 433

puteţi realiza această operaţiune cu o pilă sau operaţiune se realizează fie cu un resort de
cu un debavurator. curbat, fie cu un cleşte de arcuit.
Dacă nu aveţi experienţă, este recomandabil Dacă folosiţi ţeavă ecruisată, încălziţi-o şi apoi
să folosiţi un tăietor special, fiindcă tăierea cu introduceti-o în apă, pentru a o răci înainte
ferăstrăul necesită o precizie deosebită, pen- de a o curba.
tru a evita tăierea piezişă. în cazul cuprului recopt, această operaţiune
Cu un tăietor special. Puteţi folosi acest devine inutilă.
aparat pentru orice diametru al ţevii, Cu un cleşte de arcuit. Cleştele de arcuit
t Puneţi ţeava în lăcaş. Desfaceţi tăietorul şi (-» IMAGINEA 1 p. 434) vă permite realizarea
aduceţi ţeava în contact cu rotiţele. unor curburi de la câteva zeci de grade până
^ Strângeţi butonul de manevră. Aduceţi la 180°, fără nici o dificultate. Cu cât dia-
moleta în contact cu ţeava: punctul de strân- merul ţevii este mai mic, cu atât curbarea este
gere între ţeavă şi moletă corespunde celui în mai uşoară.
care se va tăia ţeava. Strângeţi cu aproximativ
o optime de tur, pentru ca moleta să pnndă
uşor metalul.
TĂIETORUL DEBAVURATOR
t Rotiţi tăietorul în jurul ţevii (-» IMAGINEA 2);
debavurator
moleta va lăsa o urmă pe ţeavă. Dacă nu
buton
reuşiţi să rotiţi tăietorul desfaceţi putm de manevra
butonul de manevră.
t încheiaţi tăietura. Restrângeţi butonul de
manevră şi repetaţi operaţiunea până la
tăierea în întregime a ţevii,
t Debavurati interiorul ţevii Pentru aceasta,
menţineţi ţeava în aceeaşi poziţie şi rotiţi
debavuratorul în interior (-» CASETĂ).
t Finisaţi exteriorul cu şmirghel (-» IMAGINEA 3).
Ţeava este acum gata pentru a fi sudată sau
racordată mecanic.

Curbarea unei ţevi de cupru

-Avantajul arcuirii este acela că evită numărul
mare de racorduri şi suduri; în plus, permite
realizarea unor piese cu anumite unghiun
inexistente ca atare pe piaţă. Această
Introduceţi debavuratorul în ţeavă şi efectuaţi
o rotatie completă pentru a îndepărta
bavurile rămase în urma tăierii

Vf»

«ii
*

2. Rotiţi tăietorul pe semnul de tăiere, strângând 3. Odată ţeava tăiată şi interiorul debavurat,
progresiv moleta, până la secţionarea ţevii. polizaţi capătul cu şmirghel.
434 INSTALATII SANITARE i

y închideţi prinzătorul cleştelui, pentru a

menţine ţeava în poziţie fixă.
y Apucaţi cleştele de mânere şi sprijiniţi-1 de
genunchi.
y Trageţi spre dumneavoastră mânerul din
dreapta, culisându 1 în lungul ţevii. Oprin-vă
imediat ce reperul de pe această latură
ajunge în dreptul unghiului dorit.
Cu un resort de curbat. Este o opera-
ţiune foarte simplă, care nu necesită decât
resortul propriu-zis - existent în diverse
dimensiuni, în funcţie de diametrul ţevii
— care evită deformările inestetice ale tevu
(-> S E C V E N Ţ Ă ) .

1. Pentru a curba o ţeavă de cupru, utilizarea unui cleşte & ATENŢIE: CU resonul de curbat, razele de
de arcuit este mai puţin costisitoare şi dă rezultate
mai estetice, însă necesită o anumită pricepere. curbură sunt în principiu mai mari decât cele
obţinute cu un cleşte de arcuit De aceea,
Există cleşti de arcuit pentru cele mai arcuiţi apăsând ansamblul pe genunchi de
diverse diametre de ţeavă; totuşi, pentru ţevi mai multe ori, pentru a obţine o curbare
cu diametrul mai mare de 16 mm, este corectă •
preferabil să folosiţi un cleşte fix, un
dispozitiv special cu care se pot curba ţevi
de la cele mai mici diametre până la cele
mai mari (22 mm).
y încingeţi până la roşu zona de ţeavă
ecruisată pe care doriţi să o curbaţi.
y Răciţi-o într-un vas cu apă sau cu ajutorul
unui burete ori al unei pânze ude
• Marcaţi pe ţeavă locul de început al
curburii.
y Deschideţi cleştele şi plasaţi ţeava în
intenor Plasaţi semnul trasat pe ţeavă exact
peste punctul zero de pe cleşte.

U T I L I Z A R E A U N U I R E S O R T DE C U R B A R E

începeţi prin a încălzi cu Introduceţi ţeava în resort, Curbaţi ansamblul sprijinin-

lampă de sudură partea de ţea- după ce aţi răcit-o în apă sau du-l de genunchi. Ţeava este
vă ecruisată pe care vreţi s-o cu o cârpă udă. arcuită fără a fi aplatizată.
curbaţi.
 Ti E V Ă R I E SI
»
R A C O R D U R I 435

Sudare si cositorire
G entru a racorda între ele ţevile de
cupru, profesioniştii utilizează sudura
şi lipirea. Dacă doriţi s-o faceţi şi dumnea-
voastră, este recomandabil să urmaţi mai
întâi un stagiu de pregătire, pentru a vă
familiariza cu lampa şi cu tehnica de
sudură, înainte de a vă procura materialele
necesare.
Sudura presupune asamblarea a două piese
metalice prin intermediul unui metal adus la
punctul de topire.
Există diverse tipuri de sudură, în funcţie
de metalul de adaos utilizat. Fenomenul
de capilaritate face ca sudura să se întindă
în lungul tubului şi să preia forma acestuia,
în toate direcţiile, indiferent de poziţia
ţevii.
Principiul capilarităţii
Sudura şi cositonrea funcţionează pe prin-
cipiul capilarităţii. Acesta este un fenomen
natural, observabil, de exemplu, la seva unui
copac: în ciuda masei sale, seva urcă de la
rădăcini până la extremităţile ramurilor.
Conform acestui principiu, metalul de adaos
se răspândeşte uniform, sub efectul căldurii,
între cele două piese de sudat. In conse-
cinţă, este important ca ele să fie perfect
ajustate Acesta este motivul pentru care
diametrul interior al racordurilor standard la
ţevile de cupru destinate sudării trebuie
- lampă de sudură
- ochelari de protecţie
calibrat cu exactitate. Spaţiul dintre ţeavă şi - şmirghel
racordul său este de ordinul a cinci sutimi
de milimetru
Cositorire sau lipire cu cositor
La acest tip de sudură, metalul de adaos este
un aliaj de cositor, care se topeşte la aproxi-
mativ 180-200°C.
Lipirea astfel realizată este etanşă, dar are o
rezistentă mecanică slabă; o forţă de tracţiune
de 5 kg pe milimetru este suficientă pentru a
o rupe.
Sudare
Metalul de adaos este pe bază de cupru sau
argint, cu punctul de topire de circa
6 5 0 - 7 5 0 ° C Această metodă nu poate fi
utilizată decât pentru piesele care suportă
asemenea temperaturi.
Rezistenţa mecanică a sudurii este de zece
ori mai mare decât în cazul cositoririi.
Sudarea necesită un dispozitiv specializat,
scump (lampă de sudură oxiacetilenică), şi
permite asamblarea racordunlor existente pe
piaţă şi a diverselor ţevi şi conducte. •

S U D A R E A Ţ E V I L O R DE O T E L P R I N C A P I L A R I T A T E

baghetă
de sudură

Asamblaţi ţeava şi racordul încălziţi până la aproximativ Adăugaţi decapantul cu ba-

său. După ce aţi lustruit cu
şmirghel suprafeţele de asam-
blat, ungeţi ţeava şi racordul cu deca-
pant, având grijă ca acesta să fie
uniform repartizat.
700°C. Cuprul devine roşu-în-
chis. După atingerea tempera-
turii, îndepărtaţi uşor flacăra.
gheta de sudură. Luaţi cu ea
puţin decapant, cu care ungeţi
marginea racordului. Lăsaţi să se
răcească, apoi eliminaţi cu apă urmele
de decapant.
 iINSTALATII SANITARE
436

Racordarea ţevilor de cupru

n comerţ găsiţi numeroase tipuri de vândute la diametre corespunzătoare

- cheie cu moletă
J racordun mecanice Ele vă scutesc de
sarcina de a suda diverse piese, dificilă mai
- arzător s a u l a m p a
de sudură cu seamă pentru persoanele neexperi-
- mandrin mentate.
- matriţă
- dorn
Racorduri mecanice:
asamblare fără sudură
Montarea unui racord mecanic se face pe
ţevi pregătite în acest scop. Trebuie să
asiguraţi în mod special starea de curăţenie
a îmbinării, deoarece impurităţile pot
determina un defect de etanşeitate la
curgerea apei. Cele mai multe racorduri
sunt astfel construite încât să reziste la o
presiune de 10 bari - suficientă, dat fiind
că presiunea apei în conductele de
distribuţie este de aproximativ 3 bari.
Majoritatea racordunlor mecanice sunt
dimensiunilor principalelor tevi de cupru.
In plus, puteţi găsi racordun drepte, coturi
sau teuri (racorduri în forma literei T), care
vă permit să respectau direcţiile impuse de
instalaţie.
Există trei tipuri principale de racorduri
mecanice: racorduri biconice, racorduri
Gripp sau americane si, mai frecvent
utilizate, racorduri cu garnitură plată sau cu
guler
& ATENŢIE: Pentru mai multă siguranţă,
nu folosiţi niciodată racorduri vechi, recu-
perate de la o instalaţie veche, mai cu
seamă la nivelul unei îmbinări de
etanşeitate, chiar dacă vi se par a fi în bună
stare

REALIZAREA UNUI GULER BĂTUT

Introduceţi piuliţa pe ţeava introduceţi ţeava în matriţă Introduceţi dornul în ţeavă.

de cupru. Ţeava trebuie re- pe partea şanfrenată. Alegeţi Ţineţi întregul ansamblu în po-
coapta in prealabil (încălzită şi diametrul adecvat şi lăsaţi ţea- ziţie fixă.
ăcită) la una dintre extremităţi. va să iasă pe o porţiune de 2-3 mm.
Strângeţi matriţa.

Loviţi dornul cu ciocanul. Deschideţi matriţa şi întoar- Loviţi extremitatea ţevii pen-
Continuaţi până când ţeava se ceţi-o. Partea de ţeavă ce iese tru a aplatiza gulerul. Puteţi
lărgeşte şi ia forma matriţei. din matriţă corespunde lărgimii folosi un ciocan de finisat sau
viitorului guler. un mandrin calibrat la diametrul ţevii.

Racord cu garnitură plată
şi realizarea unui guler bătut
Acest tip de racord, care serveşte la racor-
darea unei vane şi a multor altor dispozitive,
necesită un instrument special (-» C A S E T Ă ) .
Economic si universal, este utilizat frecvent,
deoarece este uşor de montat şi de demon-
tat, spre deosebire de alte tipuri de racorduri.
Este suficientă schimbarea garniturii pentru a
reetanşeiza racordul.
în forma sa cea mai simplă (aceea de la
racordarea unei vane) este compus dintr-o
piuliţă şi o garnitură care se aplică pe
extremitatea aplatizată a ţevii de cupru
Evazarea extremităţii tevu pentru realizarea
unui guler plat se numeşte „batere a unui
guler" ( - 4 I M A G I N E A 1).
Realizarea unui guler bătut. Ca şi la cele-
lalte racordun, primul lucru care trebuie făcut
este fixarea piuliţei de strângere, cu partea
filetată spre racordul care va fi strâns (după ce
bateţi gulerul, nu mai puteţi introduce piuliţa
pe ţeavă). Piuliţa trebuie să corespundă per-
fect diametrului ţevii, pentru a asigura per
fecta etanşeitate a racordului De asemenea,
este necesar să „recoaceţi" extremitatea
respectivă a ţevii.
încălziţi ţeava pe o porţiune de cca 2 cm
Căldura urca, aşa că îndreptaţi în sus partea
care trebuie încălzită şi nneti-o cu o cârpă sau
cu un cleşte.
y înmuiaţi capătul de ţeavă încălzită într-un
vas cu apă, pentru a-1 răci. Aceste două ope-
raţiuni se numesc „recoacere".
t Treceţi la realizarea gulerului propriu-zis
( - » S E C V E N Ţ Ă ) . în locul ciocanului de finisat
puteţi folosi un mandrin cu diametrul cores-
punzător.
1. Cuier bătut
t* e v ă r i e s> i r a c o r d u r i 437
_ -
/ Accesorii necesare
pentru „baterea" unui guler
Matriţă. Această mică menghină care se deschide în două
are orificii de diametre diferite, corespunzătoare diverselor
grosimi ale ţevilor. Orificiile sunt evazate pe o parte
a matriţei, pentru afacilita formarea gulerului. Există
matriţe de diverse dimensiuni, astfel încât puteţi găsi uşor
una adecvată la ţeava pe care doriţi s-o folosiţi.
Dorn. Acest ax din oţel are o extremitate conică, menită
să lărgească ţeava. Instrumentul se adaptează la toate
orificiile matriţei.
Mandrin. Acest ax terminat printr-o îngroşate serveşte
la finisarea gulerului, aplatizăndu-l. Există mandrine
pentru fiecare dimensiune a ţevilor. Mandrinui poate fi
înlocuit cu un ciocan de finisat.
Ciocan de finisat. Capul său bombat şi rotunjit are rolul
de a nu lăsa pe piesă nici un semn care ar risca să afecteze
etanşeitatea racordului.
y Dacă sunteţi mulţumit de rezultat, înde-
părtau matriţa şi trageri gulerul până la mar-
ginea piuliţei
y Dacă gulerul este prea mic pentru piuliţă,
tăiaţi ţeava şi refaceri întreaga operaţiune.
Dacă gulerul este prea mare, ajustaţi-1 pilin-
du-i marginile.
V Aplicau o garnitură şi strângeţi racordul cu
ajutorul unei chei cu moletă.
Racord biconic
Acest tip de racord se compune din numai
două elemente: o rondelă biconică si o piu-
liţă de strângere (-» I M A G I N E A 2 ) .
Piuliţa folosită trebuie să corespundă dia-
metrului ţevii, pentru a garanta etanşeitatea
inel filetat rondelă biconică rondelă biconică
racord-tată
2 . Racord biconic dublu.
438 INSTALAT!! SANITARE
S. Montarea unui racord biconic permite, de exemplu, instalarea facilă a unei
minivane de închidere pe o ţeavă de alimentare.
prin efectul de presiune Racordarea este
foarte uşor de realizat.
> Plasaţi piuliţa pe ţeavă, cu partea filetată
spre racordul care trebuie strâns (-» IMA-
GINEA 3).
t Introduceţi rondela biconică pe ţeavă.
t Plasaţi racordul pe ţeavă, împingându-1
până la marginea de oprire.
RACORDAREA PRIN SISTEMUL GRIPP
Introduceţi piuliţa de strângere pe
ţeavă. Partea filetată va fi orientată spre
racordul care trebuie strâns.
4. Racord Gripp.
Plasaţi racordul pe ţeavă. împingeţi-l
până la marginea de oprire.
t Strângeri ansamblul cu două chei, ţinând
racordul pentru a nu se roti.
In caz de scurgere, acest racord nu se poate
repara; ţeava trebuie tăiată şi se realizează o
nouă racordare.
Racordul Gripp
Acest tip de racord este de asemenea simplu
(-» SECVENŢĂ), fiind format din trei elemente:
o garnitură de cauciuc care măreşte etan-
şeitatea racordului, o rondelă crestată, ai
cărei dinţi tronconici sunt înclinaţi şi se
strâng pe ţeavă în momentul înşurubării, şi o
piuliţă de strângere care, îmbucându-se în
filetul racordului, menţine fixe primele două
elemente. Când apare o scurgere, este
suficientă schimbarea garnituni •
Introduceţi rondela crestată, cu dinţii
spre racord. Introduceţi apoi garnitura
de cauciuc.
Strângeţi ansamblul cu două chei, menţi-
nând racordul fix, pentru a nu se roti.

Ţevi din material plastic
'si racordarea lor
0 e lângă cupru, frecvent utilizat în
instalaţiile de alimentare cu apă, în
prezent se folosesc diverse materiale de
sinteză: PER, PVC-C, polietilenă. Mai uşor de
manevrat decât cuprul, pentru instalatorii
amatori, ele permit efectuarea unui mare
număr de reparaţii, cu atât mai mult cu cât
asamblarea lor cu matenalele antenoare este
facilitată de existenţa unor racorduri
adecvate.
PER
PER, sau polietilena reticulată, se prezintă
sub forma unor tuburi opace, colorate în
roşu pentru apa caldă şi în albastru pentru
apa rece Este folosită mai cu seamă pentru
alimentarea aparatelor sanitare în sistemele ce
utilizează conducte flexibile. Acest produs
este util îndeosebi la renovările majore, de
pildă la refacerea completă a unei camere de
baie.
Ţevile de PER, rigide, nu trebuie să rămână
vizibile, fiindcă materialul este sensibil la
razele ultraviolete. Se prezintă sub formă
de colaci înveliţi în plastic, fapt care
permite încastrarea în zid sau în dalele de
beton. Se utilizează la fel ca ţevile din cu-
pru recopt.
Diametre existente. PER este disponibilă în
trei dimensiuni
- ţeavă de 10 x 12 mm pentru chiuvete,
WC-uri;
- ţeavă de 13 x 16 mm pentru căzi, duşuri;
- ţeavă de 16 x 20 mm pentru circuitele de
sosire a apei.
Instalare şi racordare. Fiecare
aparat este alimentat pornind
de la un colector amplasat
într-o nisă tehnică, sub
cadă sau în perete.
Colectorul este un distri-
buitor (sau repartitor), de la
care conducta principală
tr e v ă r i e si ! r a c o r d u r i 4 3 9
sosire a apei se ramifică şi se îndreaptă în
direcţii diferite, pentru a transporta apa spre
diversele posturi de utilizare, precum chiuveta,
cada sau WC-unle
Dacă acest colector nu este dotat cu
robinete încorporate, puteţi instala câte un
robinet de închidere pe fiecare ramură.
Astfel, fiecare aparat va putea fi izolat în caz
că apar probleme sau atunci când trebuie
înlocuit.
Racordarea ţevilor de PER la colector sau la
robinete se face cu ajutorul unor racordun
speciale. Este recomandabil să utilizaţi racor-
duri şi ţevi de aceeaşi marcă.
Ţevile se pot tăia cu cutterul sau cu un cleşte
tăietor special pentru acest material.
Montarea unui racord. Acest tip de racor
dare necesită doi cleşti speciali: un cleşte de
îmbucare şi unul de sertizare.
y Introduceţi inelul de strângere pe ţeavă.
y Introduceţi cleştele de îmbucare în ţeavă si
evazaţi extremitatea acestuia rotind cleştele
de fiecare dată cu o optime de tur.
• Montaţi racordul. , /'jj^
y Luaţi cleştele de sertizare şi
acţionaţi-1 până ce inelul de ;
strângere şi racordul se
îmbucă.
PVC-C
Spre deosebire de PER,
acest material rigid se
prezintă sub formă de
bare In comerţ există
numeroase racorduri şi
4 Ţevile de PER, de diverse dimensiuni,
sunt utile în cazul renovărilor; teaca lor
permite încastrarea in dale de beton
sau în ziduri
440 INSTALATII SANITARE i
1 ţeava cu ajutorul unei pile, al unui cutter sau
Ţevi din PVC-C, racord
şi soluţie adeziva pentru accesorii, care permit montarea sau prelun-
sudură la rece.
girea unei instalaţii vizibile. Modul său de
utilizare este simplu.
Diametre existente. PVC-C, sau policlorura
de vinii supraclorurată, de culoare bej sau gn,
este disponibilă în trei dimensiuni:
- Ţeavă de 10,8 x 14 mm pentru chiuvete de
baie, bideuri şi WC-uri;
-Ţeavă de 1 2 , 4 x 16 mm pentru chiuvete de
bucătărie şi duşuri;
- Ţeavă de 15,4 x 20 mm pentru căzi de
baie.
Tăierea unei ţevi. PVC-C se taie uşor cu
ajutorul unui ferăstrău pentru metale. Trasaţi
mai întâi un semn pe circumferinţă, pentru a
tăia drept. Fiindcă trasarea unui semn de jur
RACORDAREA ŢEVILOR DIN PVC-C PRIN SUDURA LA RECE
Debavuraţi ţeava şi racordul. Lipiţi elementele de asam-
Frecaţi extremităţile de asam- blat. Aplicaţi adezivul special
blat cu glaspapir; astfel, supra- pentru PVC-C pe ţeavă şi pe
faţa lor va deveni rugoasă şi va spori racord, repartizându-l uniform,
aderenta.
împrejurul unei ţevi groase nu este întot-
deauna facilă, procedaţi astfel
> Marcaţi locul tăierii pe ţeavă.
y Tăiaţi o bucată mare de panglică, obţinând
o bandă lată Puteţi folosi hârtie groasă în
locul panglicii.
t Plasaţi banda pe ţeavă, cu o margine pe
locul marcat.
y Trasaţi semnul de tăiere de-a lungul benzii,
t Tăiaţi pe semnul astfel trasat.
Acum nu mai trebuie decât să debavuraţi
al unei bucăţi de şmirghel.
Praful şi particulele care rămân lipite de tub
din cauza electricităţii statice trebuie îndepăr-
tate prin ştergere cu o pânză.
Montarea unui racord. Principiul asamblării
permite lucrul cu diverse racordun standar-
dizate, precum coturi, teuri, reducţii, man-
şoane etc.
Asamblarea ţevilor din PVC-C se face prin
sudare la rece (-» SECVENŢĂ). Tehnica este
aceeaşi ca pentru ţevile de PVC destinate
instalaţiei de evacuare (-> P. 442). Se foloseşte
în acest scop un adeziv special: un ciment
solvent care asigură totodată sudarea şi
etanşeizarea racordului.
Polietilenă semirigidă
Sub formă de colaci cu până la 100 m
lungime, acest material se utilizează pentru
ţevile de alimentare cu apă înainte si după
contor. Se încastrează în sol, se montează
îmbucaţi. Aduceţi piesele în
contact şi menţineţi ansamblul
nemişcat timp de zece secunde.
 tt e v ă r i e st i r a c o r d u r i 441

în exteriorul locuinţei sau la coductele de

trecere din subsol. Avantaje şi dezavantaje ale ţevilor
Rigiditatea sa nu permite o montare este- din materiale plastice alimentare
tică, însă convine pentru instalaţiile prac- Acest tabel ilustrează avantajele şi dezavantajele
tice, precum cele de alimentare a unui materialelor sintetice (PER, PVC-C, polietilenă semirigidă)
sistem de irigare îngropat de calitate alimentară destinate instalaţiilor casnice,
Materialul destinat alimentării cu apă pota- comparativ cu ţevile din cupru.
bilă (de calitate alimentară) este marcat cu
benzi albastre pe întreaga sa lungime
Avantaje Dezavantaje
Diametre existente. Polietilena semirigidă,
N u necesită tehnici de sudură D i a m e t r u exterior m a r e .
de culoare neagră, este disponibilă în diverse
î n d e o s e b i la n i v e l u l racordurilor
dimensiuni, dintre care cele mai utilizate
I n s e n s i b i l e la c o r o z i u n e Fragile
sunt: 2 0 mm, 2 5 mm, 32 mm. Unele pot
atinge chiar şi 3 1 5 mm. O f e r ă o m a i b u n ă izolare C â n d transportă apă caldă.
t e r m i c ă si f o n i c ă s u f e r ă dilatări i m p o r t a n t e
Tăierea unei tevi. Se utilizează un ferăstrău
şi a u t e n d i n ţ a d e a l u n g i r e
sau un cleşte special.
M a i i e f t i n e la l u n g i m i m a r i Rază m a r e de arcuire
Dacă se taie cu ferăstrăul, extremitatea rezul-
tată se debavurează cu ajutorul unui cutter
sau al unei pile. Tăietura trebuie să fie dreap-
tă, perpendiculară pe lungimea tubului; dat
fiind că etanşeitatea trebuie asigurată pe o
lungime mică, orice defect de tăiere poate ATENŢIE: Aceste racorduri trebuie mon-
duce la scurgeri accidentale tate în locuri accesibile, pentru a permite
Montarea unui racord. Asamblarea se poate înlocuirea garniturilor în caz de scurgere
face cu o mare diversitate de racorduri. accidentală. •
k Alegeri racordul în funcţie de diametrul
exterior al ţevii.
k Deşurubaţi aproape complet piuliţa de
strângere.
> Tăiaţi ţeava în unghi drept.
k Debavuraţi exteriorul ţevii cu o pilă.
k Introduceţi ţeava la capăt
i cu ajutorul unei chei

Racorduri mixte
Putefţi asambla ţevi de cupru cu ţevi din alte
materiale, astfel încât să realizaţi aproape cupru oţel g a l v a n i z a t

orice tip de racord (-* SCHIŢĂ).

Este însă indispensabil să respectaţi ordinea
în care trebuie efectuate aceste racorduri; de
cupru \ P V C presiune PVC C
exemplu, pentru a evita un efect de
electroliză între materiale, şi deci eventuale
perforaţii, oţelul trebuie plasat întotdeauna în
amonte de cupru. cupru polietilena

Diferite racorduri mixte.

442 INSTALATII SANITARE i

Realizarea unui circuit de evacuare

din ţevi rigide de PVC
- creion s a u carioca
cutter
B entru a realiza un circuit de evacuare
din PVC ngid, alegeţi de preferinţă
tuburi groase (de 40, 50, 6 0 mm diametru):
Realizarea circuitului
în două etape
Acest circuit este în general fixat pe zid
- metru o conductă care primeşte apa provenită de la începeţi prin a-i trasa parcursul cu creionul.
- nivelă cu bulă mai multe aparate trebuie să aibă o secţiune Pentru circuitele orizontale, respectaţi o
- b o r m a ş i n ă şi b u r g h i e relativ egală cu suma secţiunilor corespun- pantă de scurgere de aproximativ 3 cm pe
- cleşte
zătoare diverselor aparate. Renunţaţi la dia- metrul liniar. Astfel apele reziduale se vor
- pensulă plată
metrele mici sau rezervaţi-le pentru scurge mai bine.
- riglă m e t a l i c ă
- ferăstrău cu l a m ă
parcursurile foarte scune, cum este cel dintre Tăiaţi apoi ţevile, prindeţi colierele la locul
ghidată s a u ferăstrău chiuveta de la baie şi aeratorul său cu lor şi realizaţi o asamblare „în alb", adică
pentru metale
membrană. fară adeziv. După ce aţi plasat ansamblul la
- şurubelniţă

MONTARE ÎN ALB

Tăiaţi ţevile la lungimile dorite. Pentru a Debavuraţi ţevile. Faceţi cu ajutorul

realiza o tăietură perfect dreaptă, strict cutterului un şanfren în interiorul şi în
necesară pentru o bună lipire, folosiţi un exteriorul extremităţilor
ferăstrău cu lamă ghidată (sau, eventual, un
ferăstrău pentru metale).—

Montaţi ţevile. îmbucaţi-le pentru a ob- ! particular. Dacă aveţi de-a face cu un
ţine circuitul complet şi marcaţi profun- cot, marcaţi două repere, pentru a iden-
zimea îmbucării în racorduri cu o carioca. tifica fără ezitări orientarea corectă în
momentul lipirii.

locul potrivit şi ati marcat reperele,
demontaţi-1.
Frecaţi totul cu şmirghel şi apoi cu solvent
Din acest moment, nu mai montaţi racordul
respectiv, fiindcă s-ar putea să nu mai reuşiţi
să-1 desfaceţi. Lucraţi într-o zonă bine aerisită:
adezivul este inflamabil şi foarte toxic
Precauţii la montarea definitivă
După ce aţi aplicat adezivul, când treceţi la
asamblarea definitivă, îmbucaţi cele două
elemente având grijă să nu le rotiţi; altfel
riscaţi să secţionaţi filmul de adeziv şi să
creaţi neetanşeităţi. De aceea este necesar ca
la montarea în alb să marcaţi tuburile şi
MONTARE DEFINITIVĂ
Curăţaţi suprafeţele. Cu un solvent adec-
vat, curăţaţi capătul ţevii şi interiorul
racordului, pentru a elimina orice urmă de
grăsime.
Aplicaţi adezivul în racord. Procedaţi la
fel pentru a unge interiorul racordului.
tt e v ă r i e sF i r a c o r d u r i 443
racordurile care trebuie orientate într-o anu-
mită direcţie: în momentul montării defini-
tive, îmbucaţi-le astfel încât reperele să
coincidă.
• Eliminaţi cu atenţie surplusul de adeziv cu
o pânză înmuiată în solvent.
k Pe măsura lipirii, montaţi circuitul în
colierele fixate în zid. Nu uitaţi că apa caldă
dilată PVC-ul: ţevile se alungesc cu câţiva
milimetri şi apoi se contractă sub efectul apei
reci. Dacă instalaţi mai mult de 5 m de ţeavă,
este de dorit să puneţi pe conductă un
manşon de dilatare.
y Aşteptaţi o oră înainte de a da drumul apei
în circuit. •
Aplicaţi adezivul pe ţeavă. Ungeţi
m?M capătul ţevii cu ajutorul unei pensule plate
• • (furnizată uneori o dată cu adezivul).
Aplicaţi adeziv pe întreaga circumferinţă.
Asamblaţi imediat. îmbucaţi rapid cele
două elemente, fără a le roti, şi menţine-
ţi-le în poziţie fixă câteva secunde.
444 INSTALATII SANITARE

Branşarea maşinii de spălat

robinet
de alimentare

« B _ ţ e a v ă d e golire

Exemplu
de branşare
a uriei maşini
de spălat

acordarea unei maşini de spălat rufe
sau vase nu este foarte dificilă, mai cu
seamă dacă ţevile de alimentare şi evacuare a
apei sunt uşor accesibile în baie sau în
bucătărie.
Cel mai simplu este să utilizaţi un robinet
autoperforant, care se montează direct pe
ţeava (de cupru) de alimentare a chiuvetei.
Dar modul de racordare profesional este de
asemenea accesibil instalatorilor amatori şi, în
plus, este mai fiabil (-» S E C V E N Ţ Ă ) .
Branşare „profesională"
Montarea robinetului. Alimentarea maşinii
este asigurată de un robinet special conceput
pentru racordare.
înainte de a o fixa şi de a o racorda la ţevile
de cupru, nu uitaţi că robinetul de alimentare
al unei maşini de spălat trebuie să rămână
accesibil şi după montare.
Montarea sifonului. Pentru golire, folosiţi un
sifon special din PVC, dotat cu un buşon de
evacuare la panea inferioară.
Acesta se fixează cu adeziv pe conducta de
evacuare a instalatiei sanitare.
Realizaţi racordarea astfel încât buşonul să
rămână uşor accesibil.
ATENŢIE: Companiile de asigurări nu
despăgubesc în caz de accident dacă furtunul
de evacuare al maşinii de spălat se scurge
direct în cadă sau în chiuvetă; este necesar ca
acesta să treacă printr-un sifon.
 t e v ă r i e si r a c o r d u r i

Cu un robinet autoperforant
şi o duză rapidă de evacuare
Este bine să alegeţi dinainte locul de am-
plasare pe conducta existentă a robinetului
de alimentare şi a duzei de evacuare a apei 1. Dupa ce ati oprit apa,
Atenţie, odată instalat, robinetul autoper- fixaţi suportul
robinetului
forant nu mai poate fi demontat!
autoperforant pe ţeava
Acest tip de robinet, dotat cu un sistem de de cupru, ca şi cum ar fi
perforare, face un orificiu calibrat în ţeava de un colier de prindere.
metal (-» IMAGINILE 1 şi 2). Asiguraţi-vă că robi-
netul autoperforant este bine închis înainte
de a-l fixa pe ţeava de alimentare. Bucata de
metal perforată la înfiletare va cădea în
interiorul ţevii 2. înşurubaţi apoi corpul
De asemenea, vă trebuie o duză de evacuare robinetului pe suport:
a apei, care funcţionează pe acelaşi principiu: pe măsura înşurubării,
un vârf ascuţit
se fixează pe ţeava de evacuare a apei din perforează cuprul pentru
încăperea în care instalaţi maşina. Un instru- a permite trecerea apei.
ment de perforare vă va permite să faceţi un
orificiu în această teavă. •

Marcaţi locul de amplasare a Tăiaţi ţevile cu ajutorul unui Racordaţi ţevile. Asamblaţi
racordurilor pe ţevi (de alimen- ferăstrău. Apoi curăţaţi bine ex- prin sudură sau cu racord în T
tare/cupru şi de evacuare/PVC). tremitătile care vor fi racordate. pentru ţeava de cupru şi cu
adeziv la ţeava de PVC.

Prindeţi colierele de fixare a Instalaţi ţeava de alimentare Racordaţi ţeava de alimentare

ţevilor. Ajustaţi sifonul de a robinetului autoperforant în prin sudură sau racord rapid,
evacuare pe racordul din PVC. racordul în T, după ce aţi tăiat-o. înşurubaţi robinetul pe suport.
Fixaţi suportul robinetului în zid.
446 INSTALATII SANITAREi
Repararea robinetelor care curg
tunci când constataţi o anomalie sau o
scurgere accidentală la un circuit de
alimentare cu apă caldă sau rece, se impune
o intervenţie de urgenţă. Mat întâi trebuie
opntă alimentarea cu apă în zona respectivă,
închizând vana situată aproape de contor sau
o vană intermediară aflată în amonte de
partea defectuoasă.
Scurgeri la vanele de închidere
Dacă descoperiţi că o vană curge sau că este
imposibil să o închideţi complet, trebuie să
schimbaţi vana în întregime sau numai capul
acesteia.
y înainte de toate, opriţi alimentarea cu apă a
circuitului. Dacă vana principală este cea cu
probleme, faceţi apel la compania de
distribuţie a apei, care vă va izola instalaţia pe
durata reparaţiei.
y Demontaţi mecanismul intern al vanei si
înlocuiţi-1 cu unul nou.
y Alegeţi un model care corespunde vanei
respective şi fiţi atent la garnitură atunci când
montaţi noua piesă. Dacă nu găsiţi un
mecanism identic, înlocuiţi vana cu un
model nou, cu pastila (-» C A S E T Ă ) .
de închidere: la sfert de tur
în prezent este practic să înlocuiţi robinetele de închidere
cu vane de închidere cu pastilă, numite şi vane cu bilă
( - » I M A G I N E A 3 P . 4 2 6 ) . Maneta lor de manevră, care pivotează
un sfert de tur, asigură o închidere etanşă. Aceste vane
nu au presetupă (care asigură etanşeitatea axului de manevră
în raport cu robinetul), aflată la originea scurgerilor apărute
brusc la robinetele clasice.
în plus, dacă schimbaţi robinetele unui accesoriu sanitar,
nu ezitaţi să folosiţi racorduri mecanice dotate cu o minivană
de închidere.
Montarea nu necesită sudură şifiecare circuit (de apă caldă
sau rece) va avea astfel un „lacăt" care permite izolarea
robinetelor fără a opri apa în toată locuinţa.
Scurgeri la robinetul
de alimentare
Este vorba despre robinetele gălbui de alamă,
aflate in subsolul locuinţei sau la instalaţia de
udare a grădinii. La acest tip de robinet,
puteţi constata două tipuri principale de
scurgere (-» D E S E N ) :
— Desi robinetul este închis, pe gura acestuia
se scurge un fir de apă: aveţi de-a face cu o
scurgere pe la clapetă.
— Când robinetul este deschis, apa curge de-a
lungul tijei: este o scurgere pe la presetupă.
Remedierea unei scurgeri pe la clapetă.
Operaţiunea este similară cu cea de reparare
a unui robinet obişnuit (-» A L Ă T U R I ) . Opriţi
apa, deschideţi robinetul la maximum, desu-
rubaţi piuliţa mecanismului şi înlocuiţi
garnitura (-» S E C V E N Ţ Ă P. 448).
Remedierea unei scurgeri pe la presetupă.
într-o primă etapă nu demontaţi nimic.
Strângeţi mai bine piuliţa presetupei: această
manevră poate fi suficientă pentru a com-
prima garnitura si a opri scurgerea. în caz
contrar:
• Deschideţi robinetul la maximum şi apoi
închideti-1 cu un sfert de tur.
A l i m e n t a r e a robinetelor prin intermediul
racordurilor m e c a n i c e echipate c u o m i n i v a n ă de
î n c h i d e r e individuală. P e n t r u a opri c o m p l e t a p a este
n e c e s a r ă o rotire a m a n e t e i p e n u m a i u n s f e r t d e t u r

mecanism intern
mâner
piuliţa
presetupei
piuliţă
lăcaş
interior
suportul
clapetei
şurub
scurgere pe la clapetă
Robinet pentru ramificaţii
Acest robinet de alimentare este dotat
cu un cioc care permite conectarea
uşoară a unuifurtun de udare.
Gurile de conectare rapidă cu care sunt
echipate majoritatea accesoriilor de
spălare sau de udare se montează
direct pe ciocul prelucrat al robinetului.
Acpşt dispozitiv elimină necesitatea de
a interpune un racord-tată şi reduce
riscul de scurgeri accidentale.
r e p a r a ţ Fi i c u r e n t e 4 4 7
scurgere pe la presetupă
—
robinet de alimentare cu un sfert de tur
Doua scurgeri sunt
manetă
posibile la un robinet
corp de alimentare clasic:
pe la clapetă sau pe la
piuliţă presetupă. Robinetele cu
spărgător
un sfert de tur nu au nici
d e jet presetupă, nici clapetă,
şi deci nu prezintă risc
de scurgere accidentală.
y Strângeri piuliţa presetupei în sensul acelor
de ceasornic: este suficientă o optime de tur.
y Frecaţi axul cu şmirghel şi apoi manevraţi
robinetul de câteva ori (închis, deschis). Dacă
acesta curge încă, mai strângeţi cu încă o
optime de tur
y Dacă piuliţa a ajuns la capăt pe corpul
robinetului, înseamnă că a venit vremea să-1
înlocuiţi cu un model cu sfert de tur (puteţi
reface etanşeitatea presetupei. dar de obicei
nu merită efortul).
înlocuirea unei garnituri la robinet
La un robinet clasic, mecanismul interior
conţine o garnitură, sau clapetă, din cauciuc,
care apasă pe un lăcaş şi-1 comprimă pentru a
opri trecerea apei. Atunci când un robinet de
alimentare sau unul de la chiuvetă începe să
curgă, strângerea lui periodică nu constituie o
soluţie
Cauza este de cele mai multe on un defect al
garniturii care asigură etanşeitatea mecanis-
mului: aceasta se poate uza, rupe sau
aplatiza. Remedierea este foarte simplă
(-» SECVENŢĂ).
448 INSTALATII SANITARE
Garnituri de siguranţă
Este bine să văfaceţi o „provizie" de garnituri, pentru a
remedia oricând o scurgere accidentală. Garniturile de
clapetă sunt din cauciuc, inelare sau nu, iar cele pentru
bateriile cu monocomandă sunt cilindrice (au profilul rounjit).
Dacă nu aveţi o garnitură de clapetă adecvată pentru a o
înlocui pe cea a unui robinet clasic, întoarceţi-o pe cea veche
în lăcaşul ei pentru a asigura etanşeitatea pe moment.
ÎNLOCUIREA GARNITURII UNUI ROBINET
Deşurubaţi capul robinetului după ce aţi
scos mânerul. Cu ajutorul unei chei, des-
faceţi piuliţa capului.
în primul rând, închideţi robinetul de
alimentare de sub chiuvetă; dacă nu există
un robinet de închidere intermediar, opriţi
alimentarea pnncipală şi deschideţi celelalte
robinete pentru a goli instalaţia de apă.
Scoateti mânerul robinetului. în funcţie de
model, trebuie să-1 rotiţi un sfert de tur în
sens invers acelor de ceasornic sau să-1
trageţi cu putere în sus, pe axul robinetului.
Astfel aveţi acces la capul robinetului
Dacă trebuie să folosiţi o şurubelniţă pentru a
scoate mânerul, înveliţi tija metalică a
acesteia cu o pânză, pentru a nu zgâria cro-
mul sau vopseaua robinetului.
Repararea
unei scurgeri repetate
Dacă la scurt timp după ce ari înlocuit
clapeta constataţi că robinetul curge din nou,
verificaţi starea lăcaşului din interiorul robi-
netului.
Demontaţi manual capul robinetului.
Deşurubaţi piuliţa mică de menţinere a
dapetei.
 reparaţii curente

Banda de cauciuc autovulcanizant

Pentru a aplatiza lăcaşul robinetului, rotiţi rodorul
apasand uşor fn jos.
Uneori pe acesta se depune calcar, ale cărui
asperităţi deteriorează rapid garnitura clapetei
ce vine în contact cu el.
Remedierea constă în rectificarea lăcaşului cu
ajutorul unui rodor, pentru a-i reda suprafaţa
plană adecvată diametrului unei clapete noi
(-» S E C V E N Ţ Ă ) .
Funcţionarea rodorului. Acest dispozitiv
manual este compus dmtr-un con în trepte,
traversat de un ax la a cărui extremitate
inferioară se află o freză (-» D E S E N ) .
pentru scurgerile furtunului
Scurgerile de apă dintr-un furtun pot provoca neplăceri
mari. Pentru a remedia defectul până la sosirea
specialistului, folosiţi o bandă adezivă autovulcanizantă,
care are proprietatea de a se „suda" pe ea însăşi.
După ce aţi oprit apa şi aţi curăţat furtunul, înfăşuraţi
banda în jurul lui, începând de la câţiva centimetri înainte
de spărtură şi terminând la câţiva după ea.
Trageţi de bandă pentru a o alungi şi a-i reduce lăţimea
cu o treime. Formaţi fiecare spiră acoperind-o pe cea
anterioară pe jumătate din lăţime.
Aşteptaţi cîteva minute înainte de a da drumul apei
din nou. Dacă
presiunea este
mare, întăriţi
lipitura dublănd-o
cu o bandă adezivă
pănzată.
întindeti b a n d a înainte de a o înfăşură.

y Introduceţi conu! in corpuLrQbi netului.

• Rotiţi mânerul pentru a pivota axul şi freza.
y Aşchiind metalul lăcaşului, freza în rotatie
refece suprafaţa plana a acestuia, pe care va
apăsa apoi clapeta nouă, fără a mai risca să
fie deteriorată.
Această operaţiune poate fi repetată, dar
soluţia finală este aceea de a înlocui întregul
robinet. •

RODAREA LĂCAŞULUI CU DEPUNERI DE TARTRU

k G

Fixaţi freza adecvată la dia-
metrul lăcaşului pe capătul
rodorului, după ce aţi demontat
cu grijă capul robinetului.
înşurubaţi cu cheia filetul
rodorului în corpul robinetului.
Rotiţi mânerul în sensul acelor
de ceas, apăsând în jos.
Verificaţi netezimea lăcaşului
şi eliminaţi eventualele depu-
neri de tartru de pe filet. Puneţi
garnitura la loc şi montaţi capul
robinetului.
45ol INSTALAŢII SANITARE
Repararea bateriilor cu
monocomandă si cu dublă comandă f
Baterii cu morio-
şi cu dublă comandă. intre numeroasele tipun de robinete
Sus, doua baterii cu existente, care funcţionează aproape
monocomandă- model toate după acelaşi principiu, bateriile cu
pentru chiuveta de
monocomandă şi cele cu dublă comandă
bucătărie (sus) şi pentru
cea de la baie (jos). sunt cele mai utilizate.
La dreapta o baterie cu • La o baterie cu dublă comandă, cele două
dublă comanda, ale cărui
capete — apă rece, apă caldă - pot fi montate
capete - apă caldă, apă
separat sau pe acelaşi corp.
rece - sunt montate
pe acelaşi corp. • La o baterie cu monocomandă, mecanică,
există un singur cap, care pnn rotire permite
curgerea apei calde sau reci. Unele dintre
acestea sunt echipate cu un cartuş ceramic,
Protecţie optimă
Pentru a asigura protecţia şi longevitatea
bateriilor cu mono- şi dublă comandă
dotate cu pastile ceramice este
recomandabil să montaţi pe reţeaua de
alimentare cu apă, imediat după contor;
unfiltru pentru reţinerea sedimentelor.
al cărui principiu de funcţionare diferă de cel
al robinetului cu clapetă
Fabricanţii de baterii utilizează cartuşe
diferite, dar tehnologia este aceeaşi. Aceste
dispozitive sunt fragile şi trebuie manevrate
cu grijă.
Diversele baterii au de asemenea principii de
fixare diferite, în funcţie de model. Fixarea
capului de manevră poate fi o fixare cu rotire
spre dreapta, cu rotire spre stânga, cu clip-
sare, cu şurub central şurub sub cap blocaj
la sfert de tur etc.
Repararea unei baterii
cu dublă comandă
cu gât de lebădă
La o baterie cu dublă comandă cu gât de
lebădă, pot apărea frecvent trei tipuri de
defecţiuni cauzate de uzură:
- garnitura clapetei s-a uzat,
- aeratorul gurii este colmatat;
- garnitura sau garniturile cilindrice ale gâtu-
lui de lebădă sunt „obosite".

CURATAREA U N U I AERATOR
Deşurubaţi ciocul gatului de lebădă pentru
a scoate aeratorul, pe care-l veţi introduce
apoi într-un produs anticalcar.
Jos, aeratorul, garnitura şi inelul care le menţine
pe cioc.
Schimbarea garniturii unui cap de robinet.
Această operaţiune este similară cu aceea de
la un robinet clasic.
Profitaţi de ocazie pentru a verifica starea
lăcaşului şi a-i rectifica, la nevoie, suprafaţa cu
ajutorul unui rodor (-» SECVENŢĂ PP. 448-449).
SCHIMBAREA UNEI GARNITURI CILINDRICE
Deşurubaţi gâtul de lebădă.
I Desfaceţi piuliţa de la baza
I • gâtului, pentru a-l scoate de pe
corpul bateriei. Menţineţi coprul bate- cu mâna sau cu o şurubelniţă mică.
riei în poziţie fixă.
reparaţii curente
Curăţarea aeratorului. Aeratorul, un fel de
sită metalică fină, permite obţinerea unui jet
de apă calibrat, ce atenuează împroşcarea.
y Dacă vi se pare că robinetul nu mai oferă un
jet de apă suficient, deşurubati-i ciocul şi « 1
scoateţi aeratorul colmatat cu depunen de
calcar (-» CASETĂ).
y Introduceţi aeratorul în oţet cald sau în
produsul utilizat la detartrarea cafetierei
y între timp, montaţi un aerator nou, pentru
a dispune de un debit de apă normal. Când
sita cea veche este curăţată, puneţi-o bine
pentru o viitoare înlocuire.
Schimbarea garniturilor cilindrice. La une-
le modele, gâtul de lebădă pivotează spre
stânga şi spre dreapta, această rotatie ducând
în cele din urmă la deteriorarea garniturii de
siguranţă, astfel că apa se scurge pe la baza
gâtului.
y Deşurubaţi piuliţa de la baza gâtului de
lebădă pentru a-l desprinde de corpul bateriei
(-» SECVENŢĂ).
y Curăţaţi extremitatea gâtului.
y înlocuiţi garniturile cilindrice cu unele noi. Trei modele de baterii
y Aplicaţi puţină unsoare siliconică pentru a faci- cu dublă comandă
(de sus în jos): baterie
lita rotaţia, înainte de a monta gâtul de lebădă. cu trei orificii, cu capete
cu discuri ceramice şi cioc
în caz de scurgere la o baterie orientabil pentru lavoar;
baterie de bucătărie
cu monocomandă cu găt orientabil şi
La unele baterii cu monocomandă, mecanis- spărgător de jet; baterie
mul tradiţional cu clapetă este înlocuit cu pentru lavoar cu un
singur orificiu
Scoateţi garnitura cilindrică. înlocuiţi garnitura cu una
Desprindeţi gâtul de lebădă şi nouă şi aplicaţi o unsoare sili-
scoateţi garnitura defectuoasă conică, pentru a lubrifia şi a
facilita rotaţia. Montaţi la loc gâtul de
lebădă
452 INSTALAT!! SANITARE

Uneori, la nivelul discurilor apare o

Cartuşe pentru baterii cu monocomandă:
1. cartuş ceramic; 2. cartuş clasic de alamă;
3. cartuş termostatic.
două discuri ceramice care alunecă unul pe
celălalt, închizând sau deschizând trecerea
apei.
scurgere. în acest caz, cel mai bine este să
înlocuiţi sistemul, schimbând cartuşul uzat
(-» SECVENŢĂ).
în primul rând, închideţi robinetele de
alimentare cu apă rece şi apă cadă de sub
chiuvetă; dacă nu există robinete interme-
diare de închidere, opriţi alimentarea princi-
pală si deschideţi celelalte robinete pentru a
se scurge apa rămasă în instalaţie. Dacă tre-
buie să folosiţi o şurubelniţă pentru a scoate
mânerul, înveliţi tija metalică a acesteia într-o
pânză, pentru a nu zgâria cromul sau vop-
seaua robinetelor. Acest tip de cartuş este
prevăzut cu filtre sită care trebuie curăţate în
mod regulat (cam de două ori pe an). •

N LOCUI REA UNUI CARTUŞ OE BATERIE CU MONOCOMANDĂ

b Scoateţi mânerul bateriei,

trăgându-l în sus sau deşuru-

bându-l cu un sfert de tur în
sens invers acelor de ceas.
I Deşurubaţi şurubul de menţi-
W M nere a platinei superioare şi
• • scoateţi maneta de comandă
trăgând în sus.
Scoateţi apoi capacul care
acoperă cartuşul, trăgându-l
în sus sau deşurubându-l, în
funcţie de model.

Deşurubaţi piuliţa sau cele Scoateţi cartuşul şi curăţaţi • Introduceţi cartuşul nou,
două şuruburi de menţinere a interiorul robinetului cu o I | 1 după ce l-aţi uns cu ajutorul
cartuşului, după caz. pânză şi puţin detartrant din • • tubului din kitul de înlocuire, şi
comerţ. montaţi la loc.

Schimbarea grupului de siguranţă
al rezervorului tampon de apă caldă
acă dispuneţi de un rezervor-tampon
de apă caldă, este important să-1 între-
ţineţi în mod corespunzător. în cazul în care
trebuie să-1 înlocuiţi, este necesar să schim-
baţi deopotrivă şi grupul de siguranţă, ca de
altfel şi în situaţia în care la nivelul evacuării
se produce o scurgere permanentă.
întreţinerea
grupului de siguranţă
Sub rezervor se află un grup de siguranţă care
îndeplineşte trei funcţii evacuează surplusul
de apă provenit de la încălzire, evită supra-
încălzirea şi permite golirea cuvei. Fabricanţii
recomandă adesea ca robinetul să fie acţionat
o dată pe lună, pentru a vă asigura de buna
lui funcţionare.
Aşezaţi un lighean sub robinet, pentru
inevitabilele împroşcări.
Schimbarea
grupului de siguranţă
în primul rând, închideţi vana principală şi
întreruperi alimentarea electrică a rezervo-
rului, de la tabloul electric sau de la întreru-
pătorul din apropiere
N L O C U I R E A G R U P U L U I DE S I G U R A N Ţ A
apă caldă apă rece
sifon „
evacuare
D Desprindeţi ţeava de sifon.
Deşurubaţi piuliţa de legătură
dintre cele două. Scoateţi sifo-
nul trăgând în jos sau rotindu-l în sens deşurubaţi piuliţa corespunzătoare.
invers acelor de ceas.
r e p a r a ţ ii i c u r e n t e 453
Operaţiunea începe prin golirea cuvei. Pentru
aceasta, rotiţi maneta roşie a grupului pe
poziţia golire. Rezervorul începe să se goleas-
că Timpul necesar este direct proporţional
cu volumul de apă conţinut.
Racordul situat deasupra grupului este de tip
diaelectric (are rol de izolator); permite se-
pararea ţevilor din cupru de rezervor (-» SEC-
VENŢĂ). Contactul dintre aceste două
elemente ar da naştere unui fenomen elec-
trolitic (ca într-o baterie auto), care ar deter-
mina fisurarea prematură a rezervorului.
Prezenţa a două racorduri pe ţeava de sosire a
apei reci şi pe cea de ieşire a apei calde din
rezervor împiedică acest fenomen. •
Depunere de tartru
Dacă locuiţi într-o zonă cu ape calcaroase şi boilerul
dumneavoastră are un consum prea mare de curent
electric, controlaţi-i rezistenţa; probabil că are depuneri de
tartru. După 3 sau 5 ani (cuvele rezervoarelor-tampon sunt
garantate 5 ani), tartrul poate forma un înveliş rigid în
jurul rezistenţei, reducăndu-i sensibil eficacitatea. în acest
caz se impune o curăţare mecanică - operaţiune greoaie,
care necesită deschiderea gurii de vizitare a rezervorului.
§ racord
diaelectric
robinet m
de închidere
manetă
de golire
Separaţi ţeava de alimentare Deşurubaţi grupul de sigu-
de grupul de siguranţă. Pen- ranţă. Rotiţi piuliţa diaelectrică
tru aceasta, este suficient să în sens invers acelor de ceas
Procedaţi invers pentru a remonta
totul.
454
i
INSTALATII SANITARE

Curăţarea sifoanelor
si a canalizărilor
neon este necesară demontarea unui
sifon sau curăţarea unei instalaţii de
canalizare înfundate. Tehnica diferă în
funcţie de model, dar principiul este acelaşi
(-» SECVENŢĂ).
Golirea unui sifon
Sifon integral. Acesta este cel mai simplu
model Se fixează la cele două extremităţi
prin piuliţe sau inele moletate (-* DESENUL 1).
Pentru a-l curăţa, trebuie demontat complet.
Manevraţi cu atenţie garniturile care asigură
etanşeitatea; dacă sunt rupte, trebuie
înlocuite.
Sifon cu gură de vizitare. Diferă puţin de
modelul integral, dar comportă o gură de
vizitare filetată, situată pe peretele cotului sau
la baza acestuia (-» D E S E N U L 2). Dispozitivul
permite accesul la sifon şi golirea sa fără a-l
demonta. Utilizarea unei croşete metalice
facilitează de obicei desfundarea sifonului,
dar pentru curăţarea sa în întregime poate fi
necesar să-1 demontaţi.
Sifon cu cuvă. Acest model are forma unui
cilindru în care apa parcurge un traseu sinuos
(-» DESENUL 3). Corpul sifonului se deşu-
rubează pe la baza, prin intermediul unui inel
moletat cu şase feţe, pe care îl puteţi desface

w
gură
de vizitare

2. Sifan cu gură de vizitare.

W " T

1. Sifon integral. 3. Sifon cu cuvă.


garnitură
4. Curăţarea unui sifon cu cuvă.
cu o cheie. Modelele din plastic se pot
desface manual. Principiul operaţiunii de
curăţare este acelaşi (-» SECVENŢĂ).
DEMONTAREA SI CURĂŢAREA UNUI SIFON CU CUVA
Deşurubaţi piuliţa de strângere situată în
partea de sus a sifonului, sub chiuvetă. E
h»rj% să 3>«ţi l i îndemĂnână uri lighaan
pentru a scurge apa din sifon.
I Demontaţi manual cuva sifonului. Dacă
K * sifonul este din alamă, deşurubaţi-o cu o
• • cheie franceză, aşezând intre aceasta şi
cuvă o bucată de pânză.
r e p a r a ţti i c u r e n t e 455
Produsele chimice de desfundat: periculoase
Desfundarea unui sifon se poate face şi cu ajutorul unei
ventuze de cauciuc, a cărei deformare produce o presiune
uşoară, sau cu o pompă. Există însă şi produse chimice
de desfundat, de obicei pe bază de sodă caustică;
în contact cu apa, ele degajă gaze. Trebuie să ştiţi că aceste
operaţiuni sunt rareori eficiente şi că asocierea ventuză -
desfundant chimic poate produce deşeuri periculoase
pentru mediu.
Pe de altă parte, dacă doriţi să demontaţi un sifon,
asiguraţi-vă că în trecut nu s-a efectuat asupra sa
nici o desfundare cu agenţi chimici; altfel riscaţi să fiţi
împroşcat pe mâini şi pe faţă şi să suferiţi arsuri chimice,
fn cazul unui sifon înfundat, singura soluţie eficientă
este demontarea.
Desprindeţi sifonul de ţeava de cana-
lizare. Deşurubaţi piuliţa de racordare la
ţeava de canalizare şi trageţi sifonul spre
dumneavoastră, fără a depăşi axul ţevii.
Goliţi cuva şi curăţaţi interiorul sifo-
nului. Clătiţi cu multă apă. Controlaţi
starea garniturii de pe ţeavă şi a celei de la
cuvă. înlocuiti-le dacă este nevoie.
456
i
INSTALATII SANITARE
codiţă de porc
Utilizarea unui desfundător pe o conductă de canalizare.
Dacă inelul se deşurubează greu, înfaşuraţi-1
într-o bucată de şmirghel şi folosiţi o cheie
franceză. Strângeţi uşor ansamblul, care astfel
se va debloca
Etanşeitatea sifonului estc asigurata -de-
garnitură; manevraţi-o cu grijă şi schimbaţi-o,
dacă este posibil, la fiecare intervenţie.
Atenţie la deversări
Se întâmplă uneori ca mai multe aparate sanitare
să se înfunde. în acest caz, dopul se află de obicei la nivelul
conductei colectoare, iar procedura pe care trebuie
s-o urmaţi este aceeaşi ca la un singur aparat sanitar,
înainte de a desface însă capacul gurii de vizitare,
asigurati-vă că nu există un volum mare de apă în
conductă. Sondaţi conducta colectoare bătând uşor în ea,
din loc în loc, cu un obiect de lemn. O conductă plină are un
sunet înfundat, pe când una goală rezonează. Dacă gura
de vizitare a canalizării înfundate se află în partea ei
inferioară, încercaţi să găsiţi o alta, amplasată mai sus.
Desfundarea unei ţevi de
canalizare
Dacă nici după curăţarea sifonului curgerea
nu se face normal, înfundarea este localizată
probabil în aval, adică în canalizare. De cele
mai multe ori, dopul se formează acolo unde
are loc o schimbare de direcţie (cot, teu etc.)
Pentru a ajunge la el, folosiţi un cablu flexibil,
un desfundător, pentru a sonda conducta de
canalizare (puteţi fie să scoateţi sifonul, fie să
utilizaţi gura de vizitare). Este bine să aveţi la
îndemână un recipient pentru apa existentă
încă pe conductă.
Utilizarea unui desfundător. Există mai
multe modele ale acestui dispozitiv. Cel mai
răspândit este modelul la care cablul flexibil
intră în mâner, fiind echipat la un capăt cu o
perie sau o „codiţă de porc" (-* DESEN), iar la
celălalt cu o manivelă.
y Rotiţi manivela în sens invers acelor de ceas
şi trageri de cablu pentru a-l scoate din
mâner.
> Introduceţi cablul în canalizare
> Rotiţi manivela în sensul acelor de ceas,
împingând concomitent cablul în conductă.
y Dacă la un moment dat cablul întâmpină
rezistenţă, înseamnă că a ajuns la un dop:
acţionau desfundătorul înainte şi înapoi,
-până ce blocajul dispare.
Desfundarea unei conducte
colectoare
Un desfundător cu diametrul mic riscă să se
plieze dacă este manevrat în interiorul unei
conducte groase; astfel îsi pierde eficacitatea.
Soluţia pentru un asemenea caz este aceea de
a utiliza desfundătoare cu un diametru mai
mare. La modelele groase cablul nu se retrage
în mâner, fiind nevoie de doi oameni pentru
a le manevra. Puteţi folosi, de asemenea, un
curăţitor de înaltă presiune, cu propriul său
desfundător.
& ATENŢIE: în cazul în care conducta este
situată în părţile comune ale unui imobil,
anunţaţi asociaţia de locatari şi nu interveniţi
singur. •

Circuite de evacuare:
eliminarea mirosurilor neplăcute
paratele sanitare, cada din camera de
A baie, cea de hidromasaj de pe terasă,
sursa de apă din garaj etc. - toate aceste
echipamente sunt conectate la un circuit de
evacuare a apelor reziduale, care se încheie în
colectorul de canalizare.
Dacă nu sunt corect racordate, sifoanele
emană un miros neplăcut Acest inconve-
nient poate fi uşor evitat daca se respectă
câteva reguli.
M I R O S U R I L E Şl C I R C U I T E L E C U D E P R E S I U N E
aerare
conducte
cu presiune
scăzută
colector de canalizare
1. Când cada se goleşte, apa care se scurge
acţionează ca pistonul unei pompe creând
o depresiune in canalizare
mirosuri
O**
colector de canalizare
2. Când cada s-a golit, sifonul lavoarului
nu mai funcţionează corect Apa tampon
a fost aspirată din cauza depresiunii.
Mirosurile urcă din canalizare şi pătrund
în camera de baie.
r e p a r a ţti i c u r e n t e 457
Un principiu simplu
Sub fiecare aparat sanitar se află un sifon De
formă curbată, acest accesoriu reţine în per-
manenţă o cantitate mică de apă, un fel de
tampon care împiedică aerul viciat din
canalizare să urce spre încăpere. Dacă această
cantitate de apă tampon este insuficientă,
sifonul nu funcţionează corect şi emană
mirosun dezagreabile (-» CASETĂ). Două
fenomene pot accentua incorecta funcnonare
a sifoanelor:
- evaporarea apei ca urmare a temperaturii
ridicate din încăpere;
- presiunea scăzută (depresiune) din unele
conducte de canalizare.
Circuite cu depresiune. Acest fenomen
apare frecvent atunci când mai multe vase
sanitare (cadă, lavoar, bideu etc.) sunt racor-
date la aceeaşi conductă de evacuare. Spre
exemplu, apa care se scurge din cadă (apro-
ximativ 100 1) pătrunde în conducta de
canalizare principală şi acţionează ca
pistonul unei pompe, creând o lipsă de
presiune în amonte (-» D E S E N U L 1). Când cada
s-a golit, sifonul lavoarului nu mai are
volumul necesar de apă tampon st mirosul
intră în încăpere (-» D E S E N U L 2 ) .
. '
Sifoane standardizate
Dimensiunile sifoanelor trebuie să
corespundă unor standarde stricte,
specificefiecărei ţări. Standardulfrancez,
de pildă, impune ca toate sifoanele să
aibă un nivel de apă tampon de minim
5 cm înălţime, în lipsa l •
căruia buna
funcţionare a sifonului
este afectată.
Din păcate, nu toţi
fabricanţii asigură
această valoare.
458 INSTALAŢII SANITARE
Cada de hidromasaj comportă un mecanism intern care asigură circulaţia apei
sub presiune, încălzite şi filtrate în permamenţă.
Remedii
Pentru a elimina acest inconvenient, puten
apela la una dintre următoarele soluţii:
Umplerea sifoanelor. După fiecare utilizare
a unui aparat sanitar, umpleţi sistematic
toate sifoanele racordate la acelaşi circuit.
Este suficient să lăsaţi apa să curgă câteva
secunde, pentru a completa coloana de apă
tampon a lavoarului, a bideului, a căzii, a
duşului etc. Această metodă este solicitantă,
dar eficientă.
Schimbarea sifoanelor sau a conductelor
de canalizare. Verificaţi circuitul de eva-
cuare a apelor reziduale. înlocuiţi sifoanele
defectuoase cu modele standardizate şi
schimbaţi conductele din PVC care au
diametrul prea mic.
Atunci când mai multe vase sanitare se scurg
în aceeaşi conductă de canalizare, diametrul
acesteia trebuie să crească proporţional cu nu-
mărul vaselor. De exemplu, tubul de 32 mm
care permite evacuarea bideului va fi înlocuit
Aeratoare în poziţie
cu unul de 40 mm dacă se adaugă lavoarul şi
orizontală (sus) respectiv cu unul de 50 sau 6 0 mm dacă
şi verticală (jos). trebuie să oprimească şi apa scursă din cadă
Este suficient să
sau de la duş
deşurubaţi capul
aeratorului pentru a în practică, este mai simplu să se monteze cel
avea acces la membrana mai gros tub pe întreaga lungime a instalaţiei,
fapt care permite evacuarea simultană a
tuturor vaselor sanitare. Astfel, apa umple cel
mult două treimi din secţiunea conductei.
Partea superioară a acesteia rămânând
ocupată de aer, se formează un amestec (aer
+ apă) care străbate conducta fără zgomot şi
fără a crea o depresiune.
Montarea unui aerator cu membrană. Dacă
nu aveţi posibilitatea să modificaţi circuitul
existent, puteţi ameliora scurgerea apelor
reziduale prin montarea unui aerator cu
membrană. Acestea se fixează la extremitatea
superioară a circuitului de evacuare, deasupra
celui mai înalt sifon din camera de baie.
La golirea unui aparat sanitar, clapeta aerato-
rului se ridică şi lasă aerul să intre, evitând
astfel scăderea presiunii şi deci funcţionarea
defectuoasă a sifoanelor.
După golire, clapeta se închide în mod auto-
mat pentru a bloca pătrunderea mirosurilor
neplăcute (-» DESEN).
Există diverse modele de aeratoare cu mem-
brană (-» IMAGINI). Alegeţi-1 pe cel mai po-
trivit în funcţie de diametrul conductei de
canalizare existente. Unele funcţionează în
poziţie verticală, altele în poziţie orizontală.
Indiferent de model, toate aeratoarele au un
mecanism simplu. •
aerator
Montarea unul aerator cu membrana asigură buna
funcţionare a sifoanelor Deschiderea sau închiderea
acestei supape este permisă numai de trecerea aerului
 r e p a r a ţfi i c u r e n t e 4 5 9

Scurgeri în interiorul
rezervorului de WC
ajoritatea problemelor care afectează
M instalaţiile sanitare apar la rezervoa-
rele de WC. Chiar dacă ele nu provoacă
neplăceri atât de mari ca scurgerile care se
produc în afara rezervorului, nu trebuie
neglijate. Nu uitaţi că un rezervor care curge
în permanenţă măreşte considerabil consu-
mul de apă.

Principiul de funcţionare
a unui rezervor de WC
într-un rezervor de WC sunt prezente două
sisteme distincte: primul eliberează rezerva
de apă, iar cel de-al doilea asigură reumplerea
rezervorului. Când acţionaţi butonul, ridicaţi
prin intermediul tijei supapa sistemului de
golire. Apa se scurge spre scaun şi rezervorul
se goleşte rapid (-» D E S E N U L IA). Când rezer-
vorul este gol, supapa cade înapoi in lăcaşul Motivele scurgerilor
ei şi flotorul, care a atins cel mai scăzut nivel, în interiorul rezervorului
deschide robinetul de admitere a apei; rezer- Mecanismul rezervorului fiind sub apă în
vorul se umple (-» D E S E N U L 1B). Treptat, floto- permanenţă, unele piese sunt afectate cu
rul urcă o dată cu nivelul apei şi, când timpul de coroziune sau de depunerile de
rezervorul este plin, opreşte alimentarea. Dis- tartru, care le stânjenesc buna funcţionare.
pozitivul este gata pentru a fi utilizat din nou.

buton

robinet î n c h i s f l o t o r î n poziţie ridicata robinet d e s c h i s

flotor
î n poziţie

s p r e s c a u n (faza 1: golire) joasă (faza 2 reumplere)

1 A. Funcţionarea unui rezervor de WC. Rezervor plin: 1 B. Rezervorul este gol, flotorul a coborât, a deschis
dispozitivul poate fi acţionat. robinetul şi rezervorul se umple.
460
i
INSTALATII SANITARE

înainte de a interveni, acnonati de câteva on

mecanismul şi în funcţie de ceea ce observaţi
veţi şti ce să faceţi mai departe.
Dacă apa curge continuu în scaunul de WC şi
rezervorul se umple fără încetare, fară a exista
vreo scurgere la exterior, trebuie să luaţi în
calcul trei posibile motive (-» D E S E N U L 1):
- garnitura robinetului de la flotor este uzată;
- tija flotorului este ruptă sau îndoită;
- supapa din cauciuc este defectuoasă.
în primele două cazuri, nivelul apei continuă
să urce, trece de orificiul de preaplin şi curge
2. Verificaţi prezenta unor eventuale depuneri de calcar
în scaun sub garnitura mecanismului central. Dacă acestea
în ulnmul caz, închiderea rezervorului nu există, schimbaţi garnitura respectivă
este asigurată şi apa se scurge continuu.

Dacă supapa este defectă

Opnti apa de la vana de închidere a rezer-
vorului (un robinet situat de obicei în apro-
pierea rezervorului) şi acţionaţi butonul
pentru a goli complet rezervorul.
> Ridicaţi capacul rezervorului,
în principiu, este suficient să deşurubaţi
butonul de manevră pentru a elibera capacul
şi să ajungeţi la mecanismul interior.
1. Trei probleme ^ Demontaţi mecanismul central pentru a
frecvente: robinetul
flotorului rămâne
avea acces la partea inferioară.
deschis;flotorul este Prindeţi mecanismul intern cu o mână, rotiţi-1
3. La acest model de robinet cuflotor încorporat,
îndoit, fisurat sau rupt; cu un sfert de tur în sens invers acelor de este suficient să deşurubaţi o rotiţă de plastic
supapa din cauciuc este
ceas şi ridicaţi-1 pentru a-l scoate dm pentru a elibera întregul mecanism de alimentare.
uzată. în tocite aceste
cazuri, apa se scurge— rezervor.
permanent în scaun. t La extremitatea inferioară a rezervorului se
află supapa din cauciuc (-» I M A G I N E A 2 ) .
Curăţari-o. Dacă observaţi la această rondela
orificiu d e preaplin robinetul flotorului
flexibilă de cauciuc fie chiar şi cel mai mic
defect, înlocuiţi-o cu una nouă.
flotor rupt
Defecte legate de flotor
înlocuirea robinetului de la flotor sau a
flotorului deteriorat. Pentru a remedia
problemele apărute, de cele mai multe ori
este suficient să înlocuiţi vechiul robinet cu
un model nou, cu flotor încorporat (-* IMA-
G I N I L E 3 ŞI 4 ) .

Astfel veţi beneficia de un debit mai mare şi

s u p a p ă uzată
de o precizie superioară a reglării nivelului
de apă.

4. Uneori peflotor se depune calcar (şi împiedică urcarea
apei în rezervor), pe care îl puteţi îndepărta
răzuindu-l cu lama unui cutit.
5. Şurubul din plastic al acestui robinet cu flotor
încorporat permite reglarea nivelului de apă
din rezervor.
y Alegeţi un model adaptat la forma rezer-
vorului şi mai cu seamă la înălţimea
capacului.
y întreruperi alimentarea cu apă şi goliţi rezer-
vorul acţionând butonul.
y Ridicaţi capacul rezervorului.
De obicei, pentru aceasta este suficient să
deşurubaţi butonul.
y Desfaceţi racordul de admitere a apei şi
demontaţi robinetul intern cu flotorul său.
y Montaţi noul robinet cu flotor încorporat în
locul celui vechi.
Reglarea nivelului de apă din rezervor.
Robinetele cu flotor încorporat sunt prevă-
zute cu un şurub de reglare; pnn rotirea
acestuia într-un sens sau altul, nivelul apei
r e p a r a ţ ii i c u r e n t e 461
Un rezervor economic
Printre diversele soluţii ce permit economisirea
apei, modelul alăturat prezintă un interes i i
Jk.
deosebit. Uşor de instalat şi de reglat, acest
mecanism este conceput pentru a echipa
9
rezervoarele standardizate din ceramică
(cu orificiu de trecere de 13 pănă la 40 mm),
înlocuind mecanismele de tip vechi.
Butonul de acţionare cu dublă
comandă eliberează fie întregul
volum de apa din rezervor ^ ^^^Kk
(curăţare cu 61 apă), fie jumatate din ^^^^^
acesta (clătire cu 31 apa), cantitate ce se
dovedeşte adesea suficientă. Sistemul permite economii
zilnice de 801 (adica 30 m3 pe an) la o locuinţă
cu patru persoane. Dar atenţie: mecanismele economice
nu se adaptează la toate rezervoarele.
din rezervor poate fi adus sub cel al orificiului
de preaplin (-» IMAGINEA 5).
Dacă flotorul este prins de o tijă care acţio-
nează robinetul, reglarea nivelului de apă se
face prin îndoirea tijei, în sus pentru ca nive-
lul de apă să crească sau în jos pentru ca
acesta să scadă (-» DESENUL 6). •
6. Dacă flotorul nu este
ajustat corect, acţionaţi
asupra braţului său:
îndoiţi tija în jos pentru
ca nivelul apei în rezervor
să scadă.
462 INSTALATII SANITARE i

Scurgeri în exteriorul
rezervorului de WC
buton de acţionare picături de apă, vizibile pe podea, trebuie să
rezervor
robinet acţionaţi imediat. De cele mai multe ori, pro-
de
închidere - alimentarea c u apă se face blema este cauzată de garnitura situată sub
prin d r e a p t a s a u p r i n s t â n g a
rezervor, în partea din spate a scaunului;
(toate rezervoarele
a u onticii pe a m b e l e latun) uneori vinovate sunt şuruburile de fixare,
care nu imobilizează perfect rezervorul sau
alimentare capac
cu apă scaunul (-» DESENUL 1).

garnitură-
între rezervor Probleme de etanşeitate
şi s c a u n
între scaun şi rezervor
ş u r u b de fixare
Remedierea presupune demontarea rezervo-
a rezervorului scaun rului şi separarea lui de scaun pentru a înlo-
garnitură-manşon cui garnitura de etanşeitate sau şuruburile de
din n e o p r e n
fixare şi mecanismul aferent {-» SECVENŢE).
Dacă este necesar să efectuaţi această opera-
ţ e a v ă d e e v a c u a r e cotita ţiune, profitaţi pentru a schimba totodată
sau manşetă dreaptă şurub d e fixare în p o d e a
mecanismul intern cu un model economic
1. Puncte sensibile, cu două viteze, care permite deversarea în
aflate la originea
unei scurgeri
în exteriorul
rezervorului.
B şor observabile, scurgerile care apar în
exteriorul rezervorului sau al scau-
nului pot provoca stricăciuni serioase, mult
W C a numai 3 1 apă în loc de 6 sau 8 (-» CA-
SETĂ P. 4 6 1 ) .
Refacerea etanşeităţii între scaun şi rezer-
mai grave decât incorecta funcţionare a vor. Notaţi-vă marca rezervorului şi înălţimea
flotorului, de pildă. De aceea este esenţial să internă a acestuia. Procuraţi-vă un kit com-
ştiţi cum să le remediau Dacă observaţi că plet, cu toate elementele necesare repunerii
rezervorul, adesea umed, pierde câteva în funcţiune a dispozitivului.

DEMONTAREA REZERVORULUI

--'-•—* d e închidere î n c h i s

B închideţi alimentarea cu apă.

Acţionaţi butonul pentru a goli

complet rezervorul. Deşurubaţi
piuliţa robinetului de închidere pentru
a desprinde rezervorul de ţeava de
alimentare. Aşezaţi pe jos un şervet.
I Deşurubaţi cele două şuru-
w M buri care fixează rezervorul pe
• • scaun; folosiţi o cheie pentru a
debloca piuliţele ruginite. Trageţi în sus
pentru a desprinde rezervorul şi
K ]
I îndepărtaţi garnitura veche
care asigura etanşeitatea între
rezervor si scaun. Curăţaţi mar-
ginile orificiului atât la interior cât şi la
exterior, pentru a elimina depunerile
culcaţi-l pe jos, pe un strat de cârpe. de calcar.
 r e p a r a ţ »i i c u r e n t e 463

y Cand introduceţi noul mecanism intern în D e m o n t a ţ i piuliţa robinetului d e î n c h i d e r e .

rezervor, aveţi grijă ca garnitura să se sprijine din sifon

pe o suprafaţă curată şi netedă. unui burete gros.

piuliţa î n c h i s ă
y După ce aţi deşurubat piuliţa mare din PVC
rondelă
a noului mecanism, aplicaţi garnitura la baza din polietilenă
filetului. Lipiţi-o bine de coleretă, fără a o
deforma însă. ş u r u b din a l a m ă

y înainte de a repune rezervorul pe scaun,

schimbaţi cele două şuruburi de fixare dacă
sunt ruginite sau strâmbe, folosind unele din
inox sau din plastic.
y Odată încheiată această operaţiune, branşaţi
robinetul de închidere la rezervor. Deschideţi
alimentarea cu apă şi lăsaţi rezervorul să se teavă de racordare
umple. Verificaţi-i buna funcţionare înainte
Demontati şuruburile
de a pune capacul. ' 'de

y Nu uitaţi ca, după umplerea cu apă, să

reglaţi nivelul acesteia în rezervor pentru a
evita scurgerea prin preaplin; utilizaţi în
acest scop şurubul de reglare sau tija floto-
rului (-» P. 461).
Scurgere între scaun
şi manşeta de evacuare
Locul de amplasare a şuruburilor de fixare a
scaunului poate păstra umiditatea nu numai
în caz de scurgere, ci şi ca urmare a infiltrării
apei atunci când spălaţi pe jos. Intervenţia
în acest caz implică demontarea scaunului
(-» DESENUL 2). înainte însă, închideţi robine-
2. în cursul unei reparaţii
tul de alimentare şi acţionaţi butonul pentru care implică demontarea
scaunului de WC,
a goli rezervorul. Cu ajutorul unui burete,
sprijiniţi i de perete
scoateţi apoi parţial şi apa din sifonul pentru a nu se răsturna.
scaunului.
Demontarea scaunului şi înlocuirea garni-
turii de la manşeta de racordare.
y Desfaceri piuliţa de strângere a robinetului
de închidere, pentru a decupla rezervorul de
la circuitul de admitere a apei.

rezervor

garnitura

scaun

D Introduceţi noul mecanism în

rezervor. La exterior, montaţi
piuliţa din PVC pe filet. Centraţi
mecanismul şi înşurubaţi piuliţa cu
ajutorul cheii speciale achiziţionate o
Aplicaţi garnitura pe piuliţa
din PVC. Fixaţi-o de jur îm-
prejurul piuliţei, pentru a nu se
deplasa.
Readuceţi rezervorul în pozi-
ţie verticală. Introduceţi cele
două şuruburi prin scaun şi
înşurubaţi piuliţele-fluture. Strângeţi
alternativ cele două piuliţe, pentru s
dată cu kitul. Blocaţi pentru a com- comprima garnitura în mod echilibrat.
prima garnitura.
464 INSTALATII SANITARE i

Refacerea etanşeităţii între scaun şi man-

Pentru racorduri dificile şeta de evacuare.
Există în comerţ un sortiment variat de coturi şi manşoane, > Uneori este suficientă înlocuirea garni-
destinate tuturor tipurilor de scaune. Aceste accesorii turii de etanşare (-» SECVENŢĂ).
vă vor permite să rezolvaţi o eventuală problemă de aliniere în cazul unei garnituri-manşon interşan-
a ţevilor de evacuare. jabile, demontaţi inelul de strângere şi scoa-
Uneori apare o diferenţă de numai câţiva milimetri între scaun teţi garnitura uzată din locaşul ei. înlocuiţi
şi conducta de evacuare. în aceste situaţii, puteţi folosi o ieşire garnitura şi inelul de strângere, apoi remon-
excentrică, un cot articulat sau unul flexibil etc. - accesorii taţi totul.
cu ajutorul cărora veţi realiza o racordare etanşă. > Adesea, manşonul însuşi sau cotul sunt
prea vechi pentru a mai fi păstrate.
în acest caz, tăiaţi tubul de evacuare din PVC
chiar de la marginea manşonului, apoi
potriviţi şi lipiţi un nou manşon cu diametru
identic.
Pentru a demonta scaunul, procedaţi aşa
cum am precizat anterior.
Pentru a-l remonta, introduceţi partea de
Cot articulat pentru racordarea Ţ e a v ă d i n P V C flexibil, p e n t r u r a c o r d u r i
ieşire a scaunului în garnitura manşonului,
s c a u n u l u i la c a n a l i z a r e . c o m p l e x e (renovări deosebite). pe care l-aţi uns în prealabl cu unsoare sili-
conică. în continuare racordaţi rezervorul la
robinetul de alimentare si fixaţi scaunul în
^ Deşurubaţi şuruburile de fixare a scaunului. podea.
Dacă acestea au devenit nedemontabile, Dacă în timpul remontării scaunul nu
tăiaţi-le trecând o lamă de ferăstrău printre ocupă exact acelaşi loc ca înainte, nu veţi
scaun şi sol. reuşi să înşurubaţi inelul robinetului de
t Scoateri scaunul desfăcând manşonul de alimentare. în acest caz, este suficient să
racordare. Sprijiniţi rezervorul de perete şi corectaţi poziţia scaunului pe podea sau să
proptiţi piciorul scaunului, pentru a nu se modificaţi traseul ţevii de alimentare şi totul
răsturna şi a se sparge. se va aranja. •

NLOCUIREA UNEI GARNITURI DE CAUCIUC LA EVACUAREA W C - U L U I

D Scoateţi garnitura uzată.

După ce aţi demontat scaunul,

tăiaţi inelul cu un ferăstrău
Aplicaţi noul inel pe exteriorul
ţevii de la manşeta de racor
• • dare. îmbucaţi garnitura de
cauciuc, poziţionând-o în locaşul
prevăzut în acest scop.
I Trageţi inelul în faţă, trecân-
du-l pe deasupra bosajelor
• • conice, pentru a o imobiliza în
locaşul ei.

pentru metale şi extrageţi garnitura.

 Confortul în locuinţă

ELECTRICITATE

• B • D
REPARAŢII
ÎNAINTE DE A ÎNCEPE SI INTERVENTII SIMPLE
*

P. 466 Vocabularul electricităţii: volţi, amperi, P. 486 Defecţiuni principale

waţi... P. 488 Schimbarea unei siguranţe
P. 489 Schimbarea unui fasung
ELECTRICITATE ÎN CASĂ
P. 490 Schimbarea unui întrerupător mobil

P. 468 Distribuţia curentului electric P. 491 Schimbarea unui întrerupător mural

P. 469 Tablou de repartiţie

SECURITATE

P. 472 Riscuri şi precauţii

MODIFICAREA
P. 474 îm pă m â nta re UNUI CIRCUIT ELECTRIC
P. 475 Protectie diferenţială
P. 492 Fire, cabluri, conductoare şi aparataj
P. 495 Racordarea conductoarelor
P. 497 Montarea sub mulură
P. 498 Adăugarea unei prize de curent

P. 499 Adăugarea unei prize telefonice

P. 500 Modificarea unui circuit de televiziune
CIRCUITE ELECTRICE P. 502 Conectarea computerului personal

P. 476 Circuite clasice

P. 480 Cazul particular al camerei de baie
P. 482 Mari aparate electrocasnice
P. 483 Iluminat

- J NVu '

fT
£ STS
466 ELECTRICITATE
Vocabularul electricităţii:
volţi, amperi, waţi...
B entru a înţelege modul de funcţionare
a circuitelor electrice şi pentru a putea
interveni în cele din locuinţa dumneavoastră,
este indispensabil să cunoaşteţi câteva no-
ţiuni de bază. Ele vă vor permite, spre
exemplu, să faceţi distincţia între tensiunea
intensitatea şi puterea unui aparat electro-
casnic. Aceste noţiuni pot fi explicate prin
analogia cu un circuit de apă
amper
presiune
mică
1. Asa cum presiunea determină curgerea 2.0 diferenţă de intensitate
apei. tensiunea permite curentului electric a curentului corespunde unei diferente
să circule. de debit.
Tensiune
Tensiunea permite curentului electric să cir-
cule, aşa cum presiunea facilitează ieşirea
apei dintr-o conductă (-» DESENUL 1). Se
măsoară în volţi (V). O dată cu tensiunea, se
precizează şi natura curentului:
Curent continuu. Circulă de la polul +
(pozitiv) spre cel - (negativ). Acesta este
cazul pilelor, al bateriilor sau al acumula-
torilor, a cător tensiune poate fi de 1,5 V, 3 V,
4,5 V, 6 V sau 9 V.
Când cumpăraţi o baterie de 1,5 volţi, fiţi
atent la dimensiuni, fiindcă există trei mărimi
disponibile. Dacă utilizaţi în locul lor pile
reîncărcabile, trebuie să ştiţi că tensiunea
acestora este inferioară, adică 1,2 V. Pentru a
obţine o tensiune de 6 V, de exemplu, vă vor
trebui deci 5 pile reîncărcabile pentru a
înlocui 4 bateni de 1,5 V
Curent alternativ. Se inversează (prin con-
venţie) de 50 de ori pe secundă, sau cu o
frecvenţă de 50 de hertzi (Hz) în Europa
continentală. Astfel, nu mai putem vorbi
despre poli pozitivi şi negativi, ci despre fază
şi nul
Curentul electric care intră în fiecare locu-
inţă pnn intermediul contorului disjunctor
watt
presiune mica, presiune mare,
debit mic debit mare
p u t e r e mii rcaa putere mare
î . Precum presiunea şi debitul combinate,
tensiunea şi intensitatea asigură o putere.
 î n a i n t e de a î n c e p e 467

este în general curent alternativ de 220 V şi

50 Hz.
Intensitate
Intensitatea curentului electric este analoagă
debitului de apă care curge, de exemplu,
printr-un robinet (-» D E S E N U L 2 ) . Ea se măsoa-
ră în amperi (A).
Un bec de 100 W, de pildă, este traversat de
un curent de 0,5 A, tar un fier de călcat de
un curent de 5 sau 6 A.
Monofazic sau trifazic
în reţeaua de distribuţie, curentul electric este livrat la
două tensiuni. Astfel, reţeaua poate fi de 220 sau de 380 V.
Majoritatea locuinţelor sunt alimentate la 220 V,
cu două fire: firul de fază şi cel de nul ( - » D E S E N U L 1):
este o alimentare monofazică.
Pentru alimentarea motoarelor electrice sau a marilor
consumatori, se utilizează curentul trifazic ( - » D E S E N U L 2 ) .

Putere
Puterea electrică este echivalentă cu aceea fază

asigurată de presiunea şi debitul apei care nul

curge (-» D E S E N U L 3 ) . Este egală cu produsul

230 V
dintre tensiune şi intensitate, iar unitatea sa
de măsură este watt-ul (W): 1. Fiecare aparat

A .
este branşat
tensiune (V) x intensitate (A) = putere (W)
lafază şi la nul
Puterea aparatelor electrocasnice este (220 V).
înscrisă pe plăcuţa lor de identificare, în
waţi sau în kilowaţi (1 kW = 1 000 W).
Puterea unui bec electric este, de pildă, 40, faza 1
60, 75 sau 100 W, cea a unui fier de călcat faza 2
faza 3
este de 1 000 sau 1 200 W, iar puterea nul
unui radiator electnc poate fi de 750, 1 000 — 230 V J — 230 V
380 V
sau 1 500 W.
380 V

I 230V

â
A
2. Fiecare aparat
este branşat la cele
trei faze (380), sau
la o fază şi la nul
(220V).

faza 1
380 V
faza 2 380 V
380 V
Plăcuţă de identificare a unui uscător de păr. faza 3
nul 1
11 11 1
Energie consumată 230 V 230V 230
Energia consumată de un aparat se măsoară »l
în kilowaţi-oră (kWh). Numărul de kWh
consumaţi este egal cu produsul dintre
numărul de kilowaţi (puterea) consumaţi şi
numărul de ore de funcţionare:
energia consumată (kWh) = puterea (kW) x 3. Reţea trifazică
timpul de utilizare (h) de 380 V: exemplu
H de repartiţie
Prin urmare, în răstimp de 4 ore de spre disjunctor
a punctelor
funcţionare, un bec de 100 W consumă o de utilizare de 220 V
energie de 0,4 kWh (sau 0,1 W x 4 h). •
468 ELECTRICITATE

Distributia curentului electric

branşament aerian branşament subteran Contor
Contorul are rolul de a înregistra energia
consumată de respectivul utilizator si este

X amplasat într-un cofret Ga case particulare)

sau într-o coloană verticală (la blocurile cu
apartamente). Uneori este plasat în exteriorul
locuinţei, pentru a permite citirea în absenţa
proprietarului.
bornă dispozitiv
de derivaţie de secţionare cofret disjunctor
pe reţea sau siguranţă de contorizare de branşament Disjunctor de branşament
Disjunctorul de branşament, sau disjunctorul
general, controlează şi protejează instalaţia
electrică. Reglarea sa (-> TABEL), indicată pe o
x punct plăcuţă, corespunde puterii subscrise (-» CA-
de livrare SETĂ). In cazul unui scurtcircuit, al unei
suprasarcini sau al unei scurgeri majore de
spre tabloul
de repartiţie curent pe instalaţia electrică, disjunctorul
întrerupe automat alimentarea cu electrici-
Punct de livrare tate, iar după remedierea defecţiunii, o puteţi
a energiei electrice, rin reţea aeriană sau subterană, curen- restabili acţionând un buton de comandă sau
cu cofret de contorizare.
EH tul electric ajunge în fiecare locuinţă un levier. •
prin intermediul contorului-disjunctor. In
Europa continentală, curentul alternativ de
220 (sau 230 V) şi 50 Hz este pus la dispo-
ziţia consumatorilor particulari prin bornele
de ieşire ale disjunctorului: acesta este Calculul puterii subscrise
punctul de livrare (-» D E S E N ) . Puterea de care dispuneţi în gospodăria
dumneavoastră este produsul dintre
intensitate (reglajul disjunctorului)
şi tensiune (indicată pe contor).
Dacă disjunctorul este reglat, de
exemplu, la 30 amperi,, puterea
disponibilă este de 30 Ax 220 V,
• adică 6 900 W (sau 6,9 kW). Astfel,
La stânga, contor vei plăti un abonament corespunzător
electric La dreapta,
disjunctor de celei mai apropiate puteri subscrise
branşament. din gama tarifară. Dat fiind
că nu utlizaţi concomitent toate
REGLAREA INTENSITĂŢII DISJUNCTORULUI DE BRANŞAMENT aparatele electrocasnice din
ÎN FUNCŢIE DE PUTEREA SUBSCRISĂ
gospodărie, puterea subscrisă
Monofazat Trifazat corespunde puterii tuturor aparatelor
230 V 230/380V
ce sunt utilizate în mod obişnuit
Reglajul 15 30 45 60 75 90 30 60
în acelaşi timp.
d i s j u n c t o r u l u i (A)

P u t e r e s u b s c r i s ă (kW) 3 6 9 12 15 18 18 36
 e l e c t r i c i t a t e î n c a s ă 469

Tablou de repartiţie
O abloul de repartiţie, sau tabloul divi-
zionar, comportă toate circuitele din
instalaţia electrică a locuinţei dumneavoastră,
disjunctor d e branşament
d i f e r e n ţ i a l s e l e c t i v d e tip [S] 500 m A

paratrăsnet obligatoriu
în unele regiuni geografice
fiecare dintre acestea fiind protejat împotriva
suprasarcinilor sau a scurtcircuitelor prin
intermediul unui disjunctor sau al unei sigu-
ranţe. Astfel, dacă survine o pană pe unul
dintre circuite, nu este necesar să întreruperi
alimentarea electrică în întreaga instalaţie. In
funcţie de suprafaţa locuibilă, de gradul de
confort dorit şi de contractul semnat cu
distribuitorul, tabloul de repartiţie ocupă un
amplasament care poate varia de la simplu la
triplu (-» DESEN).

Diverse circuite
Circuitele unei instalaţii electrice casnice sunt
împărţite conform funcţiei îndeplinite. Astfel,
există:
- circuite pentru iluminat;
- circuite pentru prizele de curent;
- circuite specializate (boiler electric, maşină
de spălat, maşină de gătit electrică);
toate circuitele trebuie echipate
- eventual circuite de alimentare a sistemului ~ |ll' c u u n c o n d u c t o r d e î m p â m â n t a r e .
de încălzire electrică a locuinţei.
Pentru fiecare circuit se defineşte un număr Tablou de repartiţie.
maximal de puncte de utilizare (-» TABEL P. 470). electrice, spre exemplu, poate alimenta 8 Configuraţia adoptată
în acest exemplu
Circuitul pentru iluminat sau pentru prizele puncte de utilizare. O lustră cu mai multe prezintă o soluţie
becuri constituie un singur punct de utili- economică pe bază
zare. O priză de curent comandată de un de siguranţe electrice;
numai baia şi prizele
întrerupător de lumină, destinată alimentăm
de curent sunt protejate
electrice a veiozelor, lămpilor de birou sau printr-un întrerupător
lampadarelor, este considerată tot ca fiind un diferenţial ('• calibru
singur punct de utilizare. şi secţiune în funcţie
de puterea
Un circuit monofazic cuprinde întotdeauna convectoarelor
două conductoare active - un conductor de de încălzire).
fază (F) şi un conductor de nul (N) - plus un
conductor de împământare (î).

Tablou de repartiţie. Fiecare circuit va fi identificat
printr o indicaţie scrisă sau un simbol plasat
în apropierea siguranţei corespunzătoare
(„iluminat dormitor", „lampă de bucătărie" etc.).
Componentele
tabloului
Tabloul de repartiţie este racordat la disjunc-
torul de branşament prin conductoare elec-
trice care pornesc de la bornele de ieşire ale
acestuia din urmă.
470 ELECTRICITATE

disjunctor de branşament
diferenţial selectiv de t i p H ] 500 m A Protecţia împotriva trăsnetului
paratrăsnet obligatonu Acolo unde se înregistrează
în unele regiuni geografice
trăsnete în peste 25 de zile
pe an, este obligatorie
întrerupătoare sau montarea unui paratrăsnet
disjunctoare i a
diferenţiale •
de „înaltă energie" direct pe
de 30 mA tabloul de repartiţie.
j • J • Această modalitate de
U lool U locl
iluminat maşină încălzire
protecţie este recoman-
d e gătit dabilă şi atunci când
disjunctoare
alimentarea cu curent seface prin reţea
aeriană sau de la un transformator
amplasat pe un stâlp electric, alimentat
de o reţea aeriană. Există paratrăsnete şi
prize de paratrăsnet care permit
protejarea circuitelor sensibile, mai ales
împotriva supratensiunilor, relativ
frecvente, care pot duce la defectarea
aparatelor electrice. Cel mai sigur mod de
evitare a acestor neplăceri este debran-
şarea aparatelor sensibile (microcom-
puter, combină muzicală etc.) în timpul
t o a t e c i r c u i t e l e t r e b u i e s ă fie e c h i p a t e
c u un c o n d u c t o r de î m p ă m â n t a r e . furtunilor sau la plecarea în vacanţă.

Componentele unui
tablou de repartiţie cu In general, alimentarea cu electricitate se face - borne care formează repartitorul, una pen-
disjunctoare diferenţiale
(': în funcţie de puterea
pe la bornele de sus, iar ieşirea pe la cele de tru fază, una pentru nul şi una pentru
radiatoarelor). jos. Tabloul de repartiţie DESEN) cuprinde: împământare;
- dispoziuv sau dispozitive diferenţiale de
protecţie de înaltă sensibilitate (-> p. 475);
NUMĂRUL DE PUNCTE DE UTIUZARE PE CIRCUIT siguranţe sau disjunctoare de protecţie ale
Funcţia Număr maxim de puncte Secţiunea (mm 2 ) fiecărui circuit;
de utilizare pe circuit conductoarelor - aparate modulare complementare even-
( F , N , Î ) (cupru)
tuale, precum paratrăsnet, contactori, reduc-
Norme Labei
toare, transformator de sonerie, programator
NFC15-100 Promotelec
de încălzire;
I l u m i n a t şi prize 8 5 1-5 - bare de pontaj care permit alimentarea
comandate
Prize de curent
siguranţelor sau disjunctoarelor modulare;
8 5 2,5
M a ş i n ă d e spălat rufe 1 1 2.5
- locuri libere, pentru eventuala adăugare a
M a ş i n ă d e gătit 1 1 6 altor aparate modulare sau pentru alimen-
(cuptor + ochiuri) tarea altor circuite.
Cuptor 1 1 2,5 Amplasarea tabloului. Tabloul de repartiţie
Plită c u d o u ă focuri 1 1 2.5
trebuie montat în interiorul locuinţei, fiind
Boiler 1 1 2,5 s a u 4
încălzire: convertoare, 2,5; 4 s a u 6
racordat direct la priza de pământ
5 5
panouri radiante Este interzisă amplasarea lui într-o încăpere
umedă, într-un dulap, într-o debara, on

deasupra unei chiuvete sau a unui aparat de
gătit sau de încălzit. Butoanele de manevră
trebuie să fie situate la înălţimea de 1 - 1 , 8 0 m
de sol
Siguranţe şi dişjunctoare
Siguranţele şi disjunctoarele au rolul de a
întrerupe trecerea curentului electric imediat
ce detectează o anomalie de funcţionare
(suprasarcină, scurtcircuit).
Siguranţe. Principiul de funcţionare a unei
siguranţe se bazează pe crearea unui punct
sensibil pe circuit. Un fir conductor cu dia-
metru scăzut se arde în momentul în care
intensitatea în circuit depăşeşte cu 10 până la
2 0 % valoarea prevăzută, topindu-se cu atât
mai repede cu cât suprasarcina sau scurtcir-
cuitul este mai mare.
întrerupătorul de circuit cu siguranţă com
portă:
- un soclu cu borne de racordare şi fixare pe
o şină,
- un portsiguranţă mobil, care secţionează şi
nulul;
- un cartuş calibrat pentru un curent no-
minal (-» T A B E L ) .
ATENŢIE: Fiecare calibru are propriile sale
dimensiuni; prin urmare, nu se poate înlocui
un cartuş de siguranţă cu un altul de un
calibru mai ridicat (-» p. 488).
grilă d e r a c o r d a r e
disjunctor disjunctor disjunctor dis|unctor
16 A 25 A 2255 A
lî II II
1,5 mm 2 2,5 mm 2 2,5 mm 2
Detaliu al unui tablou de repartiţie cu dişjunctoare
divizionare magnetotermice.
E L E C T R I C I T A T E Î N C A S Ă 471
v
t
întrerupător de circuit cu siguranţe.
Dişjunctoare. Există dişjunctoare divizio-
nare, numite şi dişjunctoare magnetotermi-
ce, şi nu trebuie confundate cu disjunctorul
general sau de tablou. Suprasarcinile sunt
detectate prin intermediul unui dispozitiv
bazat pe dilatarea diferită a două lame
metalice, iar scurtcircuitele printr-un electro-
magnet care determină deschiderea
contactelor ce pot întrerupe un curent de
scurtcircuit de 3 0 0 0 până la 5 0 0 0 A.
Aceste dişjunctoare sunt adaptate la sec-
ţiunea conductorului (-> TABEL) şi asigură
tăierea fazei şi secţionarea nulului.
După remedierea defecţiunii, repunerea în
funcţiune este simplă şi rapidă: se acţionează
o manetă sau un buton pentru a reporni
disjunctorul.
& ATENŢIE: NU confundaţi disjunctoarele
divizionare (ieftine) cu disjunctoarele sau
întrerupătoarele diferenţiale (de zece on mai
scumpe). Primele protejează împotriva scurtcir-
cuitelor, iar celelalte împotriva riscurilor de
electrocutare (-» P. 475). •
4Q A CALIBRUL SIGURANŢELOR ŞL AL DISJUNCTOARELOR
ÎN FUNCŢIE DE SECŢIUNEA CONDUCTOARELOR
Secţiunea 1,5 m m ! 2,5 m m ! 4 mm1 6 mm'
6 mm 2
conductorului
Calibrul 10 A 20 A 25 A 32 A
siguranţei
Calibrul i o s a u 1 6 A 2 o s a u 25 A 32 A 32 s a u 4 0 A
disjunctorului
472 ELECTRICITATE
Riscuri şi precauţii
n fiecare an, curentul electric provoacă
I numeroase incendii şi accidente cu
victime umane, ca urmare a electrocutărilor.
Calitatea materialului electric de protecţie şi
buna cunoaştere a regulilor de siguranţă
permit diminuarea acestor riscuri.
Şoc electric
Numim şoc electric efectul resimţit de o
persoană la trecerea curentului electric prin
corpul său. Intensitatea şocului depinde de
cea a curentului şi de rezistenţa organismului
la trecerea acestuia.
Rezistenţa, măsurată în ohmi, poate varia de
la 1 000 ohmi (umiditate, picioare goale)
până la 50 000 ohmi (mediu uscat, mâini
bătătorite), media situându-se în jurul valorii
de 5 000 ohmi.
Efecte fiziologice ale şocului electric.
— In cazul unui curent electric cu intensitatea
(măsurată în miliamperi, mA) de 10 până la
20 mA: furnicături şi apoi crampe musculare;
risc provocat de reacţii incontrolabile (gesturi
violente, cădere);
— De la 25 la 30 mA: tetanizare musculară cu
contracţie la nivelul cutiei toracice (risc de
asfixiere);
— Intensitate mai mare de 40 mA: arsuri şi
fibrilaţie cardiacă, putând duce la deces în
lipsa unei interventii imediate.
1. Contact direct prin două conductoare aflate 2. Contact direct cu un conductor neizolat.
sub tensiune.
Cele două cauze de şoc electric
Contact direct - cu un fir sau o bornă elec-
trică aflată sub tensiune. Curentul străbate
corpul persoanei electrocutate, fie între două
fire de polaritate diferită, fie între firul sub
tensiune şi sol (-» DESENELE 1 şi 2).
Contact indirect — cu un aparat aflat sub
tensiune ca urmare a unui defect de izolaţie,
de pildă o maşină de spălat la care un fir
atinge şasiul metalic (-» DESENUL 3). Riscul
este cu atât mai mare, cu cât persoana nu se
aşteaptă la o descărcare electrică.
Mjloace de protecţie
Modalitatea de bază este izolarea elementelor
aflate sub tensiune: conductoare izolate,
materiale izolatoare, întrerupătoare şi prize
de curent din material izolator, izolarea com-
ponentelor electrice ale aparatelor electro-
casnice etc.
De asemenea, utilizarea unei tensiuni foarte
scăzute permite diminuarea riscurilor. Ten-
siunea de siguranţă este de:
— 50 Vîn mediu uscat (cameră de zi, dormitor);
— 25 Vîn mediu umed (bucătărie);
— 12 Vîn mediu ud (baie).
Pentru a evita riscurile de contact direct,
toate elementele metalice trebuie conectate la
un conductor de protectie electrică legat la
pământ (^ p. 474); de asemenea, un dis-
junctor diferenţial (-» p. 475) trebuie să asigure
întreruperea automată a curentului în cazul
unui defect de izolare. •
3. Contact indirect: aparat care prezintă
un defect de izolare şi nu este legat la pământ.
 securitate

INDICAŢII DE SECURITATE
Pentru a reduce riscurile de incendiu sau accident, orice instalaţie electrică trebuie
realizată în conformitate cu normele în vigoare. Remediaţi imediat orice defect constatat
la instalaţia electrică (fire dezizolate, priză fisurată) din locuinţa dumneavoastră.
Nu utilizaţi decât materiale şi dispozitive certificate şi aprobate de organismele abilitate,
înainte de a interveni pentru a remedia o problemă la instalaţia electrică, întrerupeţi
curentul de la disjunctorul general sau debranşaţi aparatul pe care doriţi să-1 reparaţi.

Precauţii la utilizarea curentă a aparatelor electrice

- Nu utilizaţi niciodată un aparat electric cu mâinile umede sau cu picioarele goale
pe podeaua udă; riscaţi să vă electrocutaţi.
- Debranşaţi întotdeauna un aparat electric portabil atunci când nu-l utilizaţi,
pentru a evita pornirea accidentală.
- Debranşaţi întotdeauna aparatele electrice înainte de a le curăţa, mai cu seamă
dacă folosiţi în acest scop o pânză sau un burete umede.
- Pentru a debranşa un aparat de la priza de curent, trageţi întotdeauna de ştecăr,
niciodată de fir: riscaţi să deterioraţi firul sau racordarea dintre acesta şi ştecăr.
-Atenţie la prizele multiple şi la prelungitoarele electrice: dacă branşaţi la o priză prea
multe aparate electrice, aceasta se poate supraîncălzi şi riscă să provoace un incendiu.
- Dacă aveţi copii, izolaţi prizele de curent cu apărătoare de protecţie. Cele două aripi
ale acestora se deschid în acelaşi timp numai la apăsarea celor două picioruşe
ale unui ştecăr.

Miros de ars, scântei, flame

Dacă un aparat electric degajă miros de ars, produce scântei sau flame:
- întrerupeţi imediat curentul de la disjunctorul general sau debranşaţi aparatul
scoţăndu-l din priză ori acţionând întrerupătorul respectiv.
- în caz de incendiu, atingeţiflăcările cu o cuvertură, cu o bucată de pânză sau, mai bine,
cu un extinctor cu pulbere uscată.
- Nu atingeţi niciodată un aparat sau un fir în flăcări.
- Inspectaţi imediat toate firele, cablurile şi racordurile. Dacă au fost afectate, înlocuiţi-le.
La nevoie, apelaţi la un specialist pentru a le verifica.

Ce e de făcut în caz de electrocutare?

- întrerupeţi imediat curentul acţionând maneta sau butonul de comandă al
disjunctorului general, aflat de obicei aproape de tabloul de repartiţie.
- Dacă nu găsiţi disjunctorul general, încercaţi să îndepărtaţi victima cu ajutorul unui scaun
sau al unui alt obiect din lemn, ori cu un material textil, având grijă ca dumneavoastră
să staţi pe un loc uscat (covor sau parchet în interior, ladă de lemn în exterior).
- Evitaţi să atingeţi victima direct, fiindcă riscaţi să vă electrocutaţi şi dumneavoastră.
- Dacă victima prezintă arsuri, se simte rău sau îşi pierde cunoştinţa, chiar şi temporar,
chemaţi imediat ajutoare (Salvarea sau pompierii).
474 ELECTRICITATE
împâmăntare
O oate instalaţiile electrice trebuie să fie
în prezent legate la pământ. Conform
normelor în vigoare, toate prizele de curent şi
chiar şi circuitele pentru iluminatul electric
trebuie să dispună de un conductor legat la
pământ.
De ce împământare?
Impământarea asigură că pământul (cu un
potenţial de zero volţi) este utilizat ca un
conductor de retur pentru scurgerile de
curent în cazul unor defecţiuni de izolare. In
absenţa împământării, utilizatorul riscă să
devină el însusi conductor pentru curentul
electric şi să primească un şoc electric ce poa-
te fi mortal pentru valori mai mari de 24 V
sub 0,5 A în condiţii devaforabile (mediu
umed, picioare goale). Impământarea
cablu spre tabloul
d e repartiţie
bornă principală de
s a u baretă de măsuri
cablu din
1. Pilon.
d e cupru neizolat
de 25 mm2
2. Buclă la baza fundaţiei
permite, în plus, declanşarea dispozitivelor
de securitate (dişjunctoare sau întrerupătoare
diferenţiale), care întrerup curentul în caz de
nevoie. Prin urmare, impământarea este
esenţială pentru siguranţa utilizatorilor.
Dacă nu sunteţi sigur că instalaţia dumnea-
voastră are legătură la pământ, chemaţi un
electrician pentru a verifica sau interesaţi-vă la
asociaţia de locatari, dacă locuiţi într-un bloc
cu apartamente. In acest ultim caz, puteţi de
asemenea să verficaţi dacă există, la fiecare
etaj, o casetă pe care sene „pământ" sau
„împamântare" (firele din aceast cutie sunt
de culoare verde / galbenă).
Racordare la pământ
Toate construcţiile recente dispun de racor-
dare la pământ: un cablu de cupru neizolat
îngropat la baza fundaţiei şi racordat la o
bornă de pământ (-» D E S E N U L 2 ) . In alte ca-
zuri, impământarea se poate face cu ajutorul
unui pilon metalic îngropat în sol (-» D E S E -
NUL 1) sau al unul cablu îngropat într-o fosă
practicată în acest scop (-» D E S E N U L 3 ) , racor-
dat şi el la o bornă de pământ Racordarea
se face prin intermediul unui cablu de
cupru neizolat, cu secţiunea cuprinsă între
16 şi 25 mm 2 .
ATENŢIE: Este interzis să utilizaţi pentru
impământarea principală canalizarea de apă,
de gaze sau de încălzire centrală, ori tecile
cablunlor •
bareta de măsuri
cablu de cupru
neizolat de 25 m m 2
3. Conduăor în fosă.
 securitate

Protecţie diferenţiala
ispozitivele diferenţiale, întrerupătoa- 4-L
rele sau disjunctoarele diferenţiale, disjunctor
de branşament
asigură protecţia oamenilor în cazul unei diferenţial selectiv
de 500 m A
scurgeri de curent.
O asemenea scurgere poate avea loc atunci
cînd carcasa metalică a unui aparet electric
(maşină de spălat, de exemplu) se află sub
tensiune din cauza unui defect de izolare. In
acest caz, nici siguranţa şi nici disjunctorul
magnetotermic nu reacţionează, curentul
fiind prea slab.

Funcţionare
Principiul de funcţionare a dispozitivelor dife-
renţiale se bazează pe echilibrul dintre curen-
tul de intrare (faza) şi cel de retur (nulul). La
apariţia unui defect de izolare se produce o
scurgere de curent, în acest moment, curen-
tul de retur este mai slab, dispozitivul
diferenţial detectează dezechilibrul şi între-
rupe circuitul.
întrerupător sau disjunctor diferenţial. In
vreme ce întrerupătorul diferenţial nu asigură
decât o protecţie diferenţială, disjunctorul
diferenţial protejează şi împotriva suprasar-
cinilor şi a scurtcircuitelor.
Calibru şi sensibilitate. Calibrul unui între-
rupător diferenţial defineşte intensitatea
curentului pe care întrerupătorul îl lasă să
treacă în timp normal (de exemplu 10, 16,
25, 32 sau 40 A).
Sensibilitatea este valoarea limită care
declanşează întrerupătorul (10, 30, 1 0 0 , 3 0 0
sau 500 mA).
Care dintre variantele
de protecţie diferenţială?
In prezent, companiile de distribuţie a elec-
tncităţii impun în unele tări europene insta-
larea unui disjunctor diferenţial cu o
sensibilitate de 500 mA, marcat ca atare. In
cazul instalaţiilor vechi, situaţia se schimbă
însă. Instalarea unui dispozitiv diferenţial de
mare sensibilitate (30 mA) este obligatorie
pentru prizele de curent, circuitele din baie,
întrerupător diferenţial.
Dispunerea
întrerupătoarelor
material socluri baie diferenţiale într-o
fix d e prize
instalatie (tablou
de curent
de repartiţie).
aplicele luminoase din bucătărie şi cablurile
încălzitoare (în cazul încălzirii prin podea).
Pentru a îmbunătăţi nivelul de protecţie şi de
confort (o întrerupere mai puţin selectivă),
este recomandabilă mărirea numărului de
dispozitive diferenţiale şi protejarea restului
instalaţiei şi/sau adăugarea unui dispozitiv
pentru diversele circuite specializate (marile
aparate electrocasnice), mult mai costisitoare
însă.
Instalarea unui disjunctor diferenţial trebuie
însoţită totdeauna de branşarea la pământ a
tuturor maselor metalice
Protecţia nu este asigurată atunci cînd
carcasa metalică a unui aparat nu este legată
la pământ!
ATENŢIE: Dispozitivul diferenţial nu oferă
o protecţie absolută împotriva electrocutării •
476 ELECTRICITATE

Circuite clasice
ircuitele permit „transportarea" curen-
tului electric către fiecare punct de
utilizare. Fiecare montaj (prize de curent,
aprindere simplă, montaj în du-te-vino,
teleruptor etc.) este alimentat de la o cutie de
conexiune. Acestea, la rândul lor, sunt ali-
mentate prin diverse linii electrice care
pornesc de la tabloul de repartiţie (-» p. 469).
Fiecare linie electrică trebuie să aibă trei
conductoare: faza, nulul şi pământul; pre-
zenţa acestuia din urmă este necesară pentru
toate circuitele, inclusiv pentru cel de
iluminat.
Există circuite clasice, precum cele ale pri-
zelor de curent şi cele de aprindere, şi circui-
te specializate, care alimentează aparatele
mari consumatoare de energie, ca maşina de
spălat sau maşina de gătit electrică (-» p. 482).
1. Exemplu de repartiţie a
Pentru încăperile cu grad mare de umiditate
circuitelor unei instalaţii
electrice. (baie, bucătărie), există reglementări mai
stricte (-» p. 480).
Priză de curent
şi aprindere simplă
Priză de curent. Este alimentată de un cir-
cuit (-» DESENUL 2) cu trei fire:
- faza (conductor de culoare roşie sau
brună);
- nulul (conductor de culoare albastru-des-
chis);
- legătura la pământ (conductor de culoare
verde-gălbui).
Toate aceste conductoare au secţiunea de
2,5 mm 2 şi sunt conectate la soclul prizei;
faza şi nulul sunt conectate la bornele-mamă,
iar pământul la borna-tată (-» DESENUL 2A).
Numărul acceptat al prizelor pe un circuit
este de opt, priza dublă fiind considerată ca
una singură.
Alveolele unei prize nu trebuie să se afle la
mai puţin de 5 cm de podea.
Priză de curent comandată. Această priză
este acţionată printr-un întrerupător (de

c i r c u i t e d e iluminat fix
(secţiune: 1,5 mm2)

9 — circuit de încălzire
a apei
(secţiune: 2,5 mm2)

••— prize simple 1 6 A

secţiune: 2 5 mm2

prize d u b l e 1 6 A
(secţiune: 2,5 mm2)

circuitul maşinii
d e s p ă l a t rufe
(secţiune: 2,5 mm2)

' circuitul maşinii

de spălat vase
(secţiune: 2,5 mm2)
circuitul maşinii
de gătit
(secţiune: 6 mm2)

1
o o '
 circuite e l e c t r i c e 477

^fir d e
împământare

intrarea
curentului
3 x 1 , 5 mm2 cutie de derivaţie
c u 3 borne
intrarea
curentului
3 x 2 , 5 mm*

s i m b o l al u n e i p r i z e simbolul
2 poli + p ă m â n t întrerupătorului
L 1

bornă legată
la i e ş i r e a 1

"'O- 2. Exemplu de două

t
circuite care alimentează
unul două prize,
întrerupător
iar celălalt un circuit
de aprindere simplă
de aprindere simplă
broşe pentru fază b o r n ă l e g a t a la linie
priza
cu cutie de derivaţie.
si nul s a u la f a z ă In prim plan, la stănga
J e curent 16 A
2 + T (2a), priza văzută
priză d e
din spate, cu doi
curent 16 A
2 + T poli (fază şi nul)
şi împământare.
în prim-plan in centru
(2b), întrerupătorul văzut
din spate

exemplu pentru aprinderea unei veioze de Aprindere simplă. Firul fazei trece pnn
noptieră). întrerupător, firul nul (albastru-deschis) şi cel
Firul roşu al fazei iese din întrerupător ca fir de pământ merg direct la corpul de iluminat
brun. (-» DESENUL 2B). Toate conductoarele au sec-
ţiune de 1,5 mm 2 .

Aprindere simplă
cu lampă de veghe
Pentru a nu lăsa aprins un bec în exteriorul
locuinţei sau în pivniţă, spre exemplu, întrerupător
puteţi adăuga la întrerupător o lampă
de veghe. Aceasta este alimentată între firul
cu lampă
de veghe
m a c ţ i o n a r e a u n u i b e c c u l a m p ă de v e g h e

de fază (roşu sau maro) şi cel de nul.

Aprindere dublă
întrerupătorul cu aprindere dublă permite întrerupător '.-cLJl
acţionarea separată a două grupuri de de aprindere ! L q / " ^ .
dublă 1
s c h e m a unui circuit de iluminat
becuri ale aceluiaşi corp de iluminat.
c u aprindere dublă
478 ELECTRICITATE

simbol
bornă legată al întrerupătorului
la i e ş i r e a 1

b o r n ă l e g a t ă l a linie
s a u la f a z ă

bornă legată
la i e ş i r e a 2 întrerupător inversor
' v ă z u t din s p a t e

inversor fire d e l e g ă t u r ă

cutie d e intrare
linie (L)

î . Exemplu de montaj în du-te vino. In prim-plan,

sus la dreapta (3a), întrerupătorul inversor văzut din spate
si simbolul său. inversor

Montaj în du-te-vino
Pentru a acţiona unul sau mai multe becuri
din două locuri diferite, puteţi utiliza între-
rupătoare inversoare (-» DESENUL 3).
Indiferent de felul în care acţionari unul
dintre inversoare, becul se aprinde dacă era
stins şi se stinge dacă era aprins.
Teleruptor
şi întrerupător automat
Teleruptor. Dacă vreţi să acţionaţi aprinderea
unuia sau a mai multor becuri din mai mult
de două locuri diferite (de pe un culoar sau
de pe o scară, spre exemplu), puteţi instala
un teleruptor într-o cutie de conexiune sau
pe tabloul de repartiţie (-» DESENUL 4). Acesta
este un electromagnet care, la fiecare puls de
curent pe care îl recepţionează prin inter-
mediul butonului, închide sau deschide un
contact.
întrerupător automat. Este un întrerupător
temporizat: apăsând un buton, se acţionează
închiderea unui contact care se deschide apoi
automat după un timp prestabilit (care poate
vana de la 3 0 s la 5 mm)

MONTAREA ÎNTRERUPĂTOARELOR INVERSOARE ALE UNUI MONTAI ÎN DU-TE-VINO

D Identificaţi cele trei fire care

intră în doza primului între-
rupător: faza (roşu) şi cele doua
fire de legătură (negre).
Racordaţi firul fazei (roşu) la
borna din mijlocul primului
întrerupător şi cele două fire de
legătură în laterale.
Racordaţi legătura cu becul la
borna din mijlocul celui de-al
doilea întrerupător şi cele două
fire de legătură în laterale.
 CIRCUITE ELECTRICE 479

întrerupătorul automat plasat într-un tablou

N L
de repartiţie este protejat de o siguranţă sau butoane

de un disjunctor (-» D E S E N U L 4 ) .
p [p ' i p j

Iluminat automat
Iluminatul automat permite aprinderea tablou
modular
automată a unui bec la căderea întunericului
teleruptor
sau la intrarea unei persoane în încăpere. s a u întrerupător automat
Pentru aceasta, necesită o celulă fotoelectrică reglabil

sau un detector de prezenţă. siguranţă de 10 A

Iluminat cu celulă fotoelectrică. Pentru
acest tip de iluminat, numit şi „întrerupător
crepuscular", un modul plasat în tablou
permite deschiderea şi închiderea unui con-
tact atunci când este atins un anumit prag
de luminozitate detectat de celula foto-
electrică (-» D E S E N U L 5 ) .
Modulul este alimentat la 220 V şi conectat
la o celulă fotoelectrică plasată în exterior.
(Aveţi grijă ca celula să nu fie iluminată,
fiindcă astfel ar acţiona stingerea luminii.).
Un buton permite reglarea pragului de
luminozitate; iar temporizarea evită aprin-
derea sau stingerea intempestivă
Iluminat cu detector de prezenţă. Pentru a
ilumina exteriorul locuinţei, culoarele de
trecere sau scările, puteti utiliza un detector
de prezenţă cu raze infrarosn care acţionează
unul sau mai multe becuri (-» D E S E N U L 6 ) .
Detectorul trebuie alimentat la o tensiune de
22 V şi poate înlocui un întrerupător de
aprindere simplă.
sau disjunctor de 1 6 A
4. Montarea unui
întrerupător automat
sau a unui teleruptor
într-un tablou modular
La cumpărare, informaţi-vă cu pnvire la
următoarele caracteristici ale detectorului:
- sensibilitatea, adică distanţa de la care poate
fi detectată o persoană (între 2 şi 12 m);
- sectorul de detecţie, adică unghiul de
deschidere a zonei de detecţie (între 10 şi
180°),
- temporizarea, adică timpul de menţinere a
contactului închis după sfârşitul miscani
detectate anterior (între 4 s şi 15 mm);
- capacitatea celulei fotoelectrice de detectare
a obscurităţii, al cărei prag trebuie să fie
reglabil. •

N L
celulă
N L \ \ \
fotoelectrică disiunctor detector
looriOA

/modul
disjunctor întrerupător
de protecţie ° of crepuscular

-reglaj
ai pragului
de luminozitate

P (O- ^
lampă de gradină

5. Acţionarea iluminatului cu întrerupător crepuscular. 6. Detector de prezenţă alimentat la 220 V. Detector de prezenţă.
480 ELECTRICITATE

Cazul particular al camerei de baie

ECHIPAMENT ELECTRIC PERMIS IN DIFERITE V O L U M E in motive de siguranţă, camera de

ALE UNEI CAMERE DE BAIE
baie este supusă unor reglementăn
Echipament Măsuri de protecţie în volume speciale, care definesc zonele în care este
O 1 2
interzisă montarea anumitor aparate electrice
M a ş i n ă d e s p ă l a t rufe, u s c a t o r Clasa 1 ( - » T A B E L ş i D E S E N U L 1). In plus, toate
A p a r a t e d e încălzit Clasa 1
elementele metalice din baie trebuie legate la
C l a s a II
pământ.
I l u m i n a t (î) Clasai

C l a s a II
Volume de protecţie
TBTS12V
Volumul 0. Este volumul interior al căzii sau
Transformator de separare
al cabinei de duş.
Boiler i n s t a n t Clasai
Volumul 1. Cuprinde volumul de deasupra
Boiler c u a c u m u l a r e Clasa 1
căzii sau a cabinei de duş (pe o înălţime de
întrerupător TBTS12 V
2,25 m de la fundul căzii sau de la podeaua
Priză (2P + T)
cabinei).
Priză pt. ap. d e ras ( 2 0 - 5 0 V A ) Transformator de separare
Volumul 2. Este volumul alăturat căzii sau
Transformator de separare
cabinei de duş (planuri verticale la 0,60 m
Toate aceste echipamente sunt alimentate printr-un dispozitiv diferenţial A p a r a t e interzise
de 30 mA (1). Transformatorul trebuie plasat în afara volumelor 1 şi 2. de la marginea căzii şi / sau a cabinei de
• Aparate permise
duş).
 circuite e l e c t r i c e 481

1. Dispunerea
volumelor o, 1,2 şi 3
în jurul căzii.

corp de iluminat

tâmplărie ,
radiator racordat metalică
la c o n d u c t e m e t a l i c e

aparate sanitare,
ţ e v i şi c o n d u c t e
din materiale c o n d u c ă t o a r e
Hp p l e r t r i n t a t p

2. Elementele din camera

de baie care trebuie
conectate la legătura
echipotenţială.

Volumul 3. Această zonă de o adâncime de

2,40 m înconjoară volumul 2.
Dacă este închis _şL accesibil doar printr-o
trapă a cărei deschidere necesită un instru-
ment oarecare, spaţiul de sub cadă nu face
parte din volumele 0 - 3 .
Legătura echipotenţială
Tâmplăna metalică, radiatoarele, boilerele,
ţevile de apă spre cadă, duş şi lavoar,
conductele metalice de evacuare, căzile
metalice şi aplicele sau lămpile trebuie
legate între ele pnntr-un conductor de
pământ (cu secţiune de 2,5 mm 2 dacă este
montat în zidărie; dacă nu, cu secţiune de
4 mm 2 ). Această legătură, numită „echipo-
tentială" (-» D E S E N U L 2), este apoi racordată
la bareta de împământare a tabloului de
repartiţie. •
Echipamente electrice şi protecţia
împotriva electrocutării
Unele aparate electrice poartă un simbol ce indică nivelul
de protecţia împotriva electrocutării şi a pătrunderii apei:
- echipament de clasa a ll-a cu dublă izolaţie, care
1 0
nu necesită legare la pământ (aparat electric de ras,
uscător de pâr, corpuri de iluminat pentru baie etc.);
2 *
- echipament de clasa I, care trebuie legat la pământ
(frigider, maşină de gătit electrică etc.);
- echipament protejat împotriva căderii verticale
3 4 a picăturilor de apă (condens), ce poate fi utilizat
în încăperi umede şi în beciuri;
4A - echipament protejat împotriva stropirii cu apă,
ce poate fi utilizat în camera de baie;
- echipament protejat împotriva jeturilor de apă,
ce poate fi utilizat îndeosebi în exteriorul clădirilor.
482 ELECTRICITATE

Mari aparate electrocasnice

arile aparate electrocasnice (maşini
de gătit electrice, cuptoare electrice,
maşini de spălat rufe etc.) au un consum
ridicat de energie. Cele care nu depăşesc
3 kW pot fi branşate la prizele de curent
obişnuite 16 A + P ale instalaţiei electrice;
ele fac parte dintr-un circuit specializat cu
conductor de împământare, iar secţiunea
cablurilor care le alimentează este de 2,5 mm 2 .
Pentru aparatele care depăşesc 3 kW, proble-
ma se pune în mod diferit.
Ce tip de racordare?
• Pentru un aparat electrocasnic care depă-
şete 3 kW, până la 4,5 kW, se utilizează in
general prize de 20 A şi un cablu cu sec-
ţiunea de 4 mm 2 ; un întrerupător de circuit
cu siguranţă de 25 A sau un disjunctor divi-
zionar de 3 2 A asigură protecţia circuitului.
• Pentru un aparat cu consum energetic
foarte mare (între 4,5 şi 7 kW), trebuie
prevăzută o priză de 3 2 A şi un cablu cu
secţiunea de 6 mm 2 , plus un întrerupător de
circuit cu siguranţă de 3 2 A sau un disjunc-
tor divizionar de 3 8 sau 4 0 A (indicaţii
valabile pentru o tensiune monofazică de
220 V). Nu uitaţi ca, înainte de a interveni în
circuit sau la un aparat, să întreruperi curen-
ml de la disjunctorul general Racordarea
propriu-zisă se poate face direct (-» SECVENŢĂ)
sau cu o priză şi un ştecăr special (ştecăr cu
două picioruşe mai mari şi o lamă groasă
rectangulară pentru împământare). în acest
ultim caz, trebuie să demontaţi placa frontală
a prizei murale de la platina de racordare
înainte de a conecta firele la bornele cores-
punzătoare: pământul (verde/galben) jos,
nulul (albastru) la stânga şi faza în dreapta,
înşurubaţi apoi platina în zid (sau în doză) şi
fixaţi placa frontală. Pentru a monta priza la
extremitatea cablului aparatului (dacă acesta
este furnizat fără priză), treceţi cablul prin
deschiderea capacului şi apoi conectaţi şte-
cărele în raport cu firele prizei din zid. Blocaţi
apoi fixatorul cablului şi reînşurubaţi priza •
Eficienţa energetică
O normă europeană (Eurolabel)
impune ca pe aparatele electrocasnice
să se specifice consumul lor energetic.
Această clasificarea utilizează litere.
Indicaţiile de pe aparat va indică astfel
imediat nivelul de consum:
„economic" (A) sau „puţin economic" (E).

RACORDAREA DIRECTĂ A UNUI APARAT ELECTROCASNIC MARE

Alegeţi tipul de doza pe care
doriţi s-o utilizaţi (încastrată
sau aplicată). Faţada este la
toate modelele o placa simplă; cablul
trece pe la partea inferioară.
Racordaţi firele de aceeaşi
culoare pe barete de dimen-
siuni corespunzătoare diame-
trului firelor (6 mm2 pentru o maşină
de gătit cu patru ochiuri plus cuptor).
Blocaţi fixatorul cablului şi
fixaţi placa frontală în zid cu
ajutorul celor doua şuruburi
prevăzute în acest scop. Doza încas-
trată se potriveşte întro bucătărie
integrată.
 circuite e l e c t r i c e 483

Iluminat

legerea modalităţii de iluminare a lo- (lumină albă de la un bec cu halogen, mai

cuinţei ţine seama nu numai de criterii
estetice, ci, înainte de toate, de confortul
vizual. Pentru aceasta, este de dorit să studiaţi
cu atenţie amplasarea şi intensitatea diverselor
surse de lumină, stilul de iluminat dorit (direct,
indirect, difuz) si tipul luminii asigurate
caldă de la unul cu incandescenţă etc.).
Becuri cu incandescenţă
şi spoturi
Becurile cu incandescenţă au un filament de
tungsten închis într-un balon de sticlă,

Alegerea unui bec cu Bec c u

incandescenţă
incandescentă
»
balon tub de vid
fir de transmitere
Ţineţi seama de următoarele elemente: filament
a curentului

- tensiune: 22 V sau, pentru o tensiune suportul filamentului tijă de s t i c l ă

scăzută, 12 sau 24 V; atmosferă g a z o a s ă contact de curent

- putere: 25 W, 40 W, 60 W, 75 W, picior
bumb

100 W, 150 W, 200 W, 300 W, 500 W; balon

-soclu: drept, (B22), cu filet (E27) pinten

sau cu filet mic (E14);
-forma balonului şi modul său
de prezentare (transparentă, mată,
colorată, cu calota argintată,
cu reflector încorporat).
U
s o c l u drept s o c l u c u filet
y
s o c l u c u filet m i c
Principalele
f o r m e d e s o d u
B 22 E 2 7 (Edison)
al u n u i bec.
484 ELECTRICITATE
eventual colorată, umplut cu un gaz inert
(azot sau argon).
Filamentul este adus la incandescenţă (alb
strălucitor) în urma trecerii curentului electric
prin el. Soclul asigura fixarea becului şi con-
tactul electric. Pentru orientarea dumnea-
voastră: un bec cu incandescenţă de 100 W
1. Diverseforme ale amplasat deasupra unui birou oferă o lumină
becurilor cu incandescenţă suficientă chiar şi pentru lucrări de detaliu.
obişnuite şi ale spoturilor.
Durata medie de viaţă a unui bec cu incan-
descenţă este de aproximativ 1 000 de ore.
# f
Pe piaţă există o gamă largă de forme şi
modele I M A G I N E A 1).
Spoturi. Sunt becuri cu incandescenţă de
fi ^ forma conică, dotate cu un reflector încor-
porat. Acesta are rolul de a concentra lumina
pe o suprafaţă exactă. Prin urmare, spoturile
*
sunt utilizate pentru a obţine un iluminat
2. Becuri cu halogen. foarte localizat.
Becuri cu halogen
Becurile cu halogen sunt becuri cu incan-
descenţă care emit o lumină albă, mai apro-
piată de cea solară. Utilizează o sticlă specială
pe bază de cuarţ şi o atmosferă formată din
iod, un gaz halogen. Datorită acestor două
elemente, filamentul poate atinge tempera-
turi mai înalte fără a fi distrus. Durata de viaţă
a unui bec cu halogen este de aproximativ
două ori mai mare decât cea a unui bec cu
incandescenţă obişnuit. Se găsesc astfel de
transformator
= G 0 =
N Ţ
230 V 12 V
racordare
la linia d e 1 2 V
laouiiyuii opcuiuiv
3. Dispunerea becurilior TS între firele liniei.
becuri cu forme şi socluri clasice sau speciale
(-» I M A G I N E A 2).
Becuri de tensiune scăzută (TS)
Sunt becuri alimentate de la un transformator
care reduce tensiunea de la 220 V la 12 V,
fară riscuri pentru utilizatori (-» D E S E N U L 3).
Filamentul acestor becuri are o secţiune mai
mare şi ele sunt deci mai robuste, ceea ce se
traduce printr-o durată de viaţă mai mare.
Puterea transformatorului depinde de puterea
becurilor care trebuie alimentate. Pentru 4
becuri de 40 W, de exemplu, este nevoie de
un transformator 4 x 40 W, adică 160 W.
Tuburi fluorescente
Lipsit de filament, tubul fluorescent (a nu fi
confundat cu neonul firmelor luminoase)
este umplut cu un gaz la presiune scăzută,
care conţine vapori de mercur. O descarcare
electrică activează fluorescenţa pulberii depu-
se în interiorul tubului.
Aprinderea tubului poate fi instantanee sau
întârziată (aprindere prin starter). Alimen-
tarea sa se face printr-un tampon care per-
mite crearea unei supratensiuni în momentul
amorsării tubului, reglând apoi tensiunea la
funcţionare normală D E S E N U L 5).
Soclul cel mai frecvent întâlnit este în general
cel cu două broşe, respectiv cel cu una
singură pentru tuburile cu aprindere instan-
tanee (-» D E S E N U L 4 ) .
soclu G 13
S
c u 2 broşe,
de uz curent
soclu R 185
Bi c u o broşă,
tub cu aprindere
instantanee
soclu Fa 6
c u o brosă
4. Socluri de tuburi fluorescente.
 c i r c u i t e e l e c t r i c e 485

bornă de joncţiune
fază - nul - p ă m â n t

starter pentru
a m o r s a r e a tubului

regletă
din tablă
lăcuită

fasung

5. Ansamblul (regletă
suport) şi alimentarea
unui tub fluorescent

PUTEREA (W) Şl LUNGIMEA (m)

Lungimea tubului corespunde unei puteri
TUBURILOR FLUORESCENTE
specifice TABEL). La lungime egală, un tub
de 38 mm în diametru (vechiul standard) W 6 8 13 18,20* 32 36,40*5865*

poate fi înlocuit cu un tub de 26 mm. m o 20 0,30 0,50 0,60 0,90 1,20 1,50

Becuri compacte * Standardul vechi (tuburi cu diametrul de 38 mm)

Aceste becuri de tip nou, uşor de recunoscut

după forma lor în U, sunt foarte economice:
durata lor medie de viaţă este de 5 până la 10
ori mai mare decât cea a becurilor obişnuite,
iar luminozitatea este de asemenea mai bună
(luminozitatea unui bec compact de 10 W
este echivalentă cu cea a unui bec obişnuit
de 50 W). In ultima vreme, preţul lor a
scăzut, însă rămâne mai mare decât cel al
becurilor cu incandescenţă.
Becurile compacte funcţionează pe acelaşi
principiu ca şi tuburile fluorescente, dar oferă
o lumină mai „caldă". Progresele tehnice au
permis înlocuirea dispozitivului de aprindere
(starter) şi alimentarea (cu tampon) printr-un
ansamblu electronic integrat în fasung. Pentru
a fixa becul în fasung, ţineţi-1 de partea supe-
rioară, nu de tuburile din sticlă. La aprindere,
trebuie să aşteptaţi 2—3 minute pentru ca
becul să ofere o luminozitate deplină.
Evitaţi să aprindeţi şi să stingeţi imediat un
bec compact, fiindcă astfel îi reduceţi consi-
derabil durata de viaţă. •

Dacă un tub fluorescent

fjs>>
nu se aprinde
- Dacă tubul este înnegrit la
extremităţi, înseamnă că este uzat
şi trebuie schimbat.
- Poate avea un contact defectuos. Rotiti
tubul cu un sfert de tur într-un sens, apoi
cu un sfert de tur în celălalt sens. Nu
puneţi niciodată degetele în fasung!
- Dacă la extremităţi apare o lumină
slabă, probabil că starterul este defect.
Schimbaţi-I.
6. Becurifluorocompacte.
486 ELECTRICITATE
Defecţiuni principale
auzele care pot duce la defectarea unei
instalată electrice sunt numeroase.
Unele sunt mai dificil de identificat, chiar şi
pentru un electrician, dar cea mai mare parte
a penelor pot fi remediate printr-o intervenţie
simplă In alte cazuri, este posibil să repuneri
în funcţiune doar o parte a instalaţiei, în
aşteptarea specialistului. Asiguraţi-vă în
primul rând că alimentarea cu curent electric
nu a fost oprită de distribuitor. In acest caz,
puteri avea de-a face cu două situaţii:
- fie vă confruntaţi cu o pană generală a
instalaţiei (-» DIAGRAMA 1);
Cum procedaţi în caz de pană?
Oricare arfi problema, nu trageţi concluzii pripite şi
respectaţi următoarele etape:
1. Ce s-a întâmplat exact?
2. Care sunt cauzele posibile?
3. Ce trebuie făcut pentru a remedia defecţiunea?
4. Interveniţi în funcţie de ipotezele sau deducţiile făcute.
5. Verificaţi dacă intervenţia dumneavoastră a dat
rezultatele scontate.
- fie o parte a instalaţiei este defectă (-» DIA-
GRAMA 2).
Majoritatea penelor sunt cauzate de unul
dintre următoarele trei tipun principale de
defecte.
întreruperea unui circuit
Atunci când un fir este întrerupt, curentul
electric nu mai poate circula,
întreruperea este cauzată adesea de fixarea
defectuoasă a conductoarelor într-un dispo-
zitiv (priză de curent, întrerupător) sau de
deteriorarea unui întrerupător.
De asemenea, poate fi provocată de deterio-
rarea accidentală a unui fir în timpul unor
lucrări (străpungerea unui zid, baterea unui
cui sau fixarea unui şurub etc.).
La o instalaţie veche, care nu respectă nor-
mele actuale, o racordare defectuoasă prin
matisire (în locul unui dispoziuv de conec-
tare) sau secţiunea redusă a conductoarelor,
care duce la degradarea materialului, poate
determina întreruperea circuitului.
Contact defectuos. Când o bomă se slăbeşte
sau când contactul unui întrerupător se
deteriorează, apare riscul unei întreruperi
ocazionale sau prin intermitenţă. în cazul
unui întrerupător, se observă pâlpâirea becu-
lui pe care îl acţionează.
Scurtcircuit
Se produce atunci când două fire cu pola-
rităţi diferite (fază şi nul, două faze) se ating.
Astfel se formează un arc electric şi firele se
topesc, dar de obicei siguranţele se ard sau se
declanşează disjunctorul. Adesea se aude un
zgomot ca o bubuitură.
Scurtcircuitul se produce de obicei în urma
unei acţiuni definite, precum branşarea
unui aparat electric defect, aprinderea
luminii de la un întrerupător sau dete-
riorarea unui fir electric la practicarea unei
găuri în zid.
Dar poate apărea de asemenea în urma unei
scurgeri de apă care afectează firele electrice
 REPARAŢII
»
Si
»
INTERVENTII
»
SIMPLE 487

sau, la o instalaţie veche ca o consecinţă a celelalte circuite ale instalaţiei şi solicitaţi

deteriorării materialului electnc neconform
cu normele în vigoare
în caz de scurtcircuit, este imperativ să iden-
tificaţi şi să eliminaţi cauza defecţiunii înainte
de a repune circuitul sub tensiune. Efectuaţi
mai întâi reparaţia şi apoi reporniţi disjunc-
torul sau schimbaţi siguranţa.
Dacă la originea problemei se află un aparat
defect pe care nu-1 puteri repara, lăsaţi-1
deconectat.
Dacă nu izbutiţi să identificau cauza, nu mai
puneţi circuitul sub tensiune, limitaţi-vă la
inteivenna unui electrician.
Suprasarcină
Se poate produce atunci când pe acelaşi cir-
cuit sunt branşate prea multe aparate electrice.
Pentru a o remedia, este suficientă deconec-
tarea aparatelor cu consum energetic mare.
Dacă acest tip de pană apare frecvent, soli-
citări distribuitorului să mărească puterea
subscrisă sau instalaţi un reductor de sarcină
care, în caz de suprasarcină, întrerupe circui-
tele care nu sunt prioritare. •

CE FACEŢI IN C A Z DE PANA?

Diagrama 1 Diagrama 2

întrerupere generală întrerupere p a r ţ i a l ă :

disjunctorul un circuit divizionar
este oprit este defect.

£
Porniţi
disjunctorul.

Siguranţa se arde Siguranţa sau disjunctorul

imediat sau întrerupe circuitul
JZ A. disjunctorul divizionar după un interval
Disjunctorul Disjunctorul nu r ă m â n e pornit de 10 s până la
nu r ă m â n e pornit. porneşte, c â t e v a minute
MtU dar s e opreşte
după un interval
In instalaţie există
de 30 s - 3 min.
un scurtcircuit.
P e a c e a s t ă ramură Circuitul
T există un s c u r t c i r c u i t este s u p r a î n c ă r c a t
Intrerupeţi toate <

circuitele de la teblou Instalaţia

(siguranţe este s u p r a î n c ă r c a t ă .
Debranşaţi
s a u disjunctoare). Debranşaţi toate
eparatele
aparatele şi deschideţi
cu c o n s u m energetic
toate întrerupătoarele.
Porniţi disjunctorul Reduceţi s a r c i n a mare.
general, apoi închideţi î n instalaţie întrerupând
circuitele unul marii consumatori
după altul. de energie (încălzire,
m a ş i n ă de spălat etc.). închizând s u c c e s i v
Porniţi
- L întrerupătoarele.
disjunctorul
Disjunctorul general determinaţi
s a u înlocuiţi
porneşte. c a r e este circuitul
siguranţa
Circuitul defectuos cu probleme
rămâne deschis.

închideţi
celelalte circuite. Identificaţi c a u z a
Porniţi disjunctorul scurtcircuitului sau
general. chemaţi un electrician
488 ELECTRICITATE

Schimbarea unei siguranţe

ntrerupătorul de circuit cu siguranţă
Î este compus dintr-un patron (portsi-
guranţă) şi o siguranţă. Aceasta din urmă are
un fir calibrat în funcţie de circuitul pe care
trebuie să-1 protejeze. Atunci când intensi-
tatea curentului care o străbate depăşeşte
valoarea pentru care siguranţa este reglată,
firul se încălzeşte şi sfârşeşte prin a se arde,
determinând întreruperea circuitului.
Diferite calibre ale cartuşului
La întrerupătoarele de circuit moderne, sigu-
ranţa este un cartuş ale cărui dimensiuni
(diametru şi lungime) corespund unei anu-
mite intensităţi (A) (-» TABEL). La schimbarea
unei siguranţe defecte, este necesar să res-
pectaţi cu stricteţe calibrul. Dacă instalaţi o
siguranţă cu calibru necorespunzător, riscaţi
să compromiteri protecţia circuitului şi să
provocaţi un incendiu.
S-a ars o siguranţă:
ce este de făcut?
Opriţi întotdeauna curentul de la disjunc-
torul general înainte de a înlocui o siguranţă.
Identificarea circuitului cu probleme. Dacă
siguranţele de la tabloul dumneavoastră de
repartiţie au câte o etichetă pe care este
ffl înscris circuitul respectiv („maşină de gătit",
dumină dormitor" etc.) sau dacă dispuneţi de
siguranţe automate cu led luminos sau
avenizor de ardere (în caz de incident sare un
buton colorat), puteţi identifica uşor circuitul
Siguranţă cu probleme. In caz contrar, încercaţi sigu-
CALIBRELE Şl DIMENSIUNILE SIGURANŢELOR
ranţele una câte una, până când o identificaţi
pe cea defectuoasă.
Testarea unui cartuş. Dacă nu dispuneţi de
un controlor special pentru siguranţe, reglan
controlorul universal pe ohmmetru si măsu-
raţi rezistenţa fiecărui cartuş. O rezistenţă
infinită arată o siguranţă arsă.
Identificaţi cauza problemei. Inante de a
înlocui siguranţa arsă, trebuie să descoperiţi
cauza defecţiunii pp. 486-487) şi să efec-
tuaţi reparaţiile necesare.
- In caz de suprasarcină, debranşaţi câteva
aparate, înlocuiţi siguranţa distrusă şi repu-
neri instalaţia în funcţiune.
— In caz de scurtcircuit, eliminaţi mai întâi
cauza care 1-a provocat. Dacă pana nu s-a
produs în momentul în care aţi pus în func-
ţiune un anumit aparat, trebuie să deconec-
taţi toate aparatele de pe respectivul circuit şi
să le inspectaţi. Dacă nu găsiţi nici un defect,
înlocuiţi siguranţa arsă si repuneri instalatia
sub tensiune, lăsând însă aparatele deconec-
tate. Dacă circuitul se întrerupe din nou,
trebuie să verificări firele electrice. •
Siguranţe de înlocuit
Unele sisteme vechi nu oferă o protecţie
suficientă în caz de suprasarcină
sau de scurtcircuit ţi trebuie neapărat
înlocuite cu întrerupătoare de circuit
cu cartuş calibrat sau, mai bine,
cu dişjunctoare divizionare.

B-
Dimensiuni j Calibru Tensiune m a x i m ă Principale

î n m m (d x 1) ' înamperi d e utilizare, î n volţi destinaţii

v .

6,3x23 2-10 250 circuit d e c o m a n d ă

8,5x23 2-10 250 circuit d e c o m a n d ă

8,5x23 10 250 circuit d e i l u m i n a t

10,3 x 2
5.8 16 250 circuit d e prize
Siguranţă cu broşe S i g u r a n ţ ă cu p l ă c u ţ e .
8,5x31,5 20 400 boiler
d e p o r ţ e l a n şi f i r
10.3x315 ' 25 400 maşină de spălat
m o n t a t î n S.
10,3 * 3 8 32 400 maşină de gătit

Schimbarea unui fasung
n afară de arderea becului, racordarea
I defectuoasă a conductoarelor la nivelul
fasungului este cel mai frecvent întâlnit motiv
de nefuncţionare a unui corp de iluminat. In
cazul întreruperii unui fir, a unui contact
defectuos sau la apariţia unui scurtcircuit la
nivelul fasungului, este preferabil să-1 înlo-
cuiţi pe acesta din urmă, decât să încercaţi
să-1 reparaţi.
Materiale şi unelte necesare
Cele mai utilizate fasunguri sunt cele cu filet
E27 şi cele drepte B22 (-» p. 483). In ambele
cazuri, racordarea se face la borne cu filet.
Pentru a înlocui fasungul, aveţi nevoie de o
şurubelniţă, de un cleşte de tăiat şi de unul
pentru dezizolat (sau de un cuţit).
înlocuirea fasungului
Opriţi mai întâi curentul de la disjunctorul
general şi pe ramura de ciruit respectivă sau
debranşaţi priza de curent dacă este vorba
despre o veioză.
r
Schimbarea unui bec
cu halogen
Debranşaţi lustra şi aşteptaţi până ce
becul se răceşte. îndepărtaţi sticla sau
grila de protecţie şi scoateţi becul
împingându-l dintr-o parte şi apoi
din cealaltă. Pentru a monta un nou bec,
apucaţi-l de mijloc cu o bucată de pânza
groasă - niciodată cu mana goală -
introduceţi primul soclu în locaşul lui
şi împingeţi pănă la capăt, apoi
introduceţi-l şi pe al doilea
r e p a r a ţ »i i s»i i n t e r v e n t»i i s i m p l e 4 8 9
inel
de montare
cămaşă
inel
de asamblare
picioruşe
suport izolator
borne
de racordare
şănţuleţe . . . . . . . şurubelniţă
pentru bosajele orificiu inferior'
cămăşii
Fasung drept de tip B22
Demontarea fasungului. Deşurubaţi inelele cu inel dublu din alamă.
La dreapta, racordarea
şi cămaşa fasungului defect. Fasungurile din firului la borna de
plastic pentru becurile cu filet sunt dotate de conectare.
obicei cu un clichet sau un pinten care le
blochează atunci cînd se deşurubează becul.
Pentru a putea îndepărta cămaşa, apăsaţi
pintenul sau clichetul.
Racordarea firelor. Debranşaţi firele şi veri-
ficaţi în ce stare se află; dacă izolatorul este
înnegrit, tăiaţi firul în locul respectiv. Dezizo-
laţi firele pe o lungime de 1 0 - 1 2 mm, răsu-
ciţi-le şi îndoiţi-le înainte de a le introduce în
bornele fasungului (-» DESEN) şi a strânge
legătura.
Nu uitaţi să treceţi înainte firele prin orificiul
de la baza fasungului, iar pentru fasungurile
drepte, să poziţionaţi corect bosajele cămăşii
în şănţuleţele suportului izolator.
Remontaţi fasungul, fixându-1 în suportul
său şi înşurubaţi becul. Redeschideti cu-
rentul sau rebranşaţi veioza şi verificaţi dacă
funcţionează.
& ATENŢIE: Pentru alegerea becurilor, res-
pectaţi indicaţiile de pe eticheta corpului de
iluminat. Un bec prea puternic riscă să cal-
cineze cablul de alimentare şi fasungul, pro-
vocând un scurtcircuit. •
490 ELECTRICITATE

Schimbarea unui întrerupător mobil

- d e ş t e de tăiat
- cleşte de dezizolat
H ampadarele sunt racordate de obicei la
curent prin intermediul unui cablu st al
unei prize de curent cu trei conductoare
lampadarele cu halogen, asiguraţi-vă că pu-
terea becurilor este inferioară celei adminis-
trate de variator •
s a u cuţit (fază, nul şi pământ). Acţionarea lor se face
- şurubelniţă pnntr-un întrerupător de picior sau printr-un
variator de lumină. In cazul unei veioze se
folseşte mai degrabă un întrerupător pe fir.

înlocuirea unui întrerupător

întrerupător de picior
Variator de lumină.
de picior
Debranşaţi lampadarul şi demontaţi întreru-
pătorul vechi, deconectând firele. Demontaţi
întrerupătorul nou şi desfaceri şuruburile
bornelor de conectare. Racordaţi firul sau
firele (după caz, dacă întrerupătorul este uni-
polar sau bipolar), apoi remontaţi întreru-
pătorul în carcasa lui st încercaţi-i
funcţionarea.
Instalarea unui variator mobil
Montarea unui variator mobil se face după
schema alăturată (-» DESEN). Cablul care vine
de la pnză are trei fire (maro, albastru-des-
chis şi verde/galben). După ce le-aţi dezi-
zolat, racordaţi-le la cele trei borne de intrare
(L = linie, N = nul, P = pământ) şi
procedaţi la fel pentru cele trei borne de
ieşire. Remontaţi capacul variatorului şi
faceţi o încercare. Pentm veiozele sau
s p r e priza spre
230 lampadar
Branşarea unui variator de lumină pentru lampadar.
Alegerea întrerupătorului
întrerupătorul de picior este foarte
fragil din punct de vedere mecanic
(fiindcă este mic) şi electric (2 A, 250 V),
fapt care limitează utilizarea sa la
corpuri de iluminat cu puteri cuprinse
între 40 W şi 100 W. La o putere
superioară a becurilor, pentru becuri
cu halogen de 500 W sau de 1000 W,
de exemplu, este preferabil să instalaţi
un variator mobil cuplat
cu un întrerupător.

MONTAREA UNUI ÎNTRERUPĂTOR BIPOLAR

Demontaţi întrerupătorul, Fixaţi firele în borne într-o Clipsaţi fixatoarele cablului

apoi declipsaţi fixatoarele ca-
blului şi deşurubaţi bornele
întrerupătorului. Dacă folosiţi un cablu
nou, amplasaţi întrerupătorul la apro-
ximativ 20 cm de bec.
parte şi apoi în cealaltă. Dacă pentru a evitarisculde agăţare.
este posibil, îndoiţi fiecare fir Montaţi capacul întrerupăto-
înainte de a-1 introduce în bornă. Strân- rului şi fixaţ-l cu şuruburile prevăzute
geţi şuruburile de fixare a cablului. în acest scop.

Schimbarea unui întrerupător mural
upă o perioadă de întrebuinţare regu-
lată, mecanismul unui întrerupător se
deteriorează şi trebuie schimbat. Aceasta este
o operaţiune simplă, ca de altfel şi înlocuirea
întrerupătorului printr-un variator de lumină
sau un detector de prezenţă (-» C A S E T Ă ) .
înlocuirea unui întrerupător
cu un variator de lumină
Există variatoare de lumină cu aceleaşi
dimensiuni ca ale unui întrerupător.
(Atenţie la adâncimea dozei, care
trebuie să fie de 40 mm.) Aceste
variatoare nu trebuie să fie alimentate
între fază şi nul şi, prin urmare,
pot înlocui un întrerupător simplu.
-
PA| I06
variator
de lumina
B3-
S c h e m a de m o n t a j a unui întrerupător variator.
...sau cu un întrerupător
automat
întrerupătorul automat conţine un
detector de prezenţă cu raze infraroşii.
El închide circuitul de iluminat, aprinde
un bec atunci când detectează o
mişcare în raza sa de acţiune şi îl stinge
după un interval ce poate fl reglat între
6 secunde si 6 minute.
• întrerupător
automat
Montarea unui întrerupător automat.
r e p a r a ţ »i i sf i i n t e r v e n t»i i s i m p l e
Materiale şi unelte
întrerupătorul mural poate fi montat încas-
trat sau aparent. în primul caz, doza de
încastrare este fixată în zid cu şuruburi sau
cleme; în cel de-al doilea, aveţi grijă să alegeţi
un întrerupător care poate fi montat pe doza
respectivă. Dacă averi de-a face cu un montaj
în du-te-vino, cumpăraţi un întrerupărot
inversor. O şurubelniţă este suficientă pentru
a schimba întrerupătorul.
înlocuirea întrerupătorului mural
Opriţi curentul de la disjunctorul general.
Deşurubaţi şuruburile de fixare a întreru-
pătorului sau degajati-1 cu ajutorul şurubel-
niţei. Dacă este necesar, scoateţi-1 din doza
sa. Verificaţi dacă este un întrerupător simplu
sau un inversor (du-te-vino). în acest din
urmă caz, identificaţi culoareafiruluicare este
racordat la borna comună. Debranşaţi firele
vechiului întrerupător. Deşurubaţi apoi
bornele întrerupătorului nou, fixaţi firele si
strângeri şurubul fiecărei borne (-» I M A G I N E ) ;
în cazul unui montaj în du-te-vino, firele de
legătură sunt de aceeaşi culoare, neagră sau
maro (-» p. 478). Puneri întrerupătorul în doza
lui şi fixaţi partea anterioară în aplica de pe
perete. Porniţi disjunctorul general şi faceţi o
încercare. •
1'
492 ELECTRICITATE
Fire, cabluri, conductoare si aparataj
B entru a asigura secuntatea instalatiei
electrice, la orice intervenţie respectaţi
normele în vigoare pentru materialele şi
aparatajul electric pe care îl veţi utiliza. Un
echipament prost ales riscă să devină o sursă
de defecţiuni şi de accidente.
Fire şi cabluri:
conductoarele
Conductoarele electrice permit transportarea
energiei electrice spre locurile de utilizare. Ele
pot fi flexibile (ca acelea pentru un aparat de
ras electric) sau rigide (pentru prizele de cu-
rent, de exemplu). Trebuie să faceţi distincţia
între fire şi cablun.
Fire şi cabluri. Un fir este format din con-
ductorul de cupru şi izolatorul său. Poate fi
rigid (un singur conductor) sau flexibil (mai
multe şiruri). Cablul este un ansamblu de 2,
3, 4 sau 5 lire reunite în toroane (grup de
conductoare răsucite unele în jurul altora) şi
acoperite cu una sau mai multe teci de
izolator
Secţiune şi putere. Secţiunea unui conduc-
tor depinde de intensitatea curentului care îl
va parcuige. La o tensiune de 220 V, această
intensitate corespunde unei puteri trans-
portate date. Pentru o priză de curent (10 sau
16 A), de exemplu, secţiunea este de 2,5 mm2
(-» TABEL P. 4 7 0 ) .
Parte izolatoare. Poate fi confecţionată din
policlorură de vinii (PVC), din polietilenă
reticulată (PR) sau din cauciuc sintetic.
Teaca izolează unele de altele firele aflate
sub tensiune şi protejează utilizatorul
împotriva contactului direct cu un fir sub
tensiune. Culoarea izolatorului permite
identificarea funcţiei pe care o deţine firul
respectiv CASETĂ).
Alegerea conductoarelor
Alegerea unui fir sau a unui cablu se face în
funcţie de destinaţia sa (-» TABEL). Pentru o
instalaţie electrică fixă (în tub sau sub mu-
lură), se utilizează de preferinţă conductoare
rigide pentru o instalaţie mobilă (racordarea
unui aparat electnc sau a unui corp de ilu-
minat la o priză de curent) se folosesc îndeo-
sebi cabluri flexibile. Pentru instalaţiile
telefonice, de televiziune sau pentru aparatele
electronice de înaltă fidelitate există cabluri
speciale (-» PP. 499 şi 500). O serie de litere şi
cifre exprimă caracteristicile firului sau ale
cablului respectiv: conformitatea cu normele
naţionale sau internaţionale, tensiunea
Culorile conductoarelor
Pentru a facilita identificarea diverselor
fire, culorile tecilor izolatoare au fost
standardizate:
- albastru-deschis: conductor
de nul;
- verde/galben: conductor de
s
protecţie, care leagă părţile
metalice la pământ;
-pentru conductoarele defază,
alegerea culorii este liberă,
exceptând verdele, galbenul şi
albastrul-deschis. Se utilizează
adesea roşu, dar şi gri, negru,
violet, maro sau portocaliu.
 m o d i f i c a r e a u n u i c i r c u i t e l e c t r i c 493

CÂTEVA EXEMPLE DE FIRE SI CABLURI

Număr de conductoare Mod de montare Utilizare

Pentru a înţelege
Denumire
denumirile
si secţiune
conductoarelor:
U i o o o R 0 2 V rigid între 1 şi 5 conductoare, C a b l u îngropat cu t e a c ă ICD H = armonizat, conform
secţiune intre 1,5 m m 2 portocalie pentru m o n t a j m u r a l normelor internaţionale
şi 3 0 0 m m 2 aparent, fixare prin coliere A = recunoscut la nivel
sau agrafe
internaţional
U = recunoscut în Franţa
A 0 5 W - U sau între 2 şi 5 conductoare, Instalaţie a p a r e n t ă

A05W R secţiune între 1,5 m m 2

şi 35 m m 2
î n t e a c ă sau nu,
fixare prin coliere s a u agrafe
J L 03 = 300 V
05 = 500 V
07 = 700 V

H 0 7 V - U rigid H 0 7 V - R
H 0 3 W H 2F
V= izolator de PVC
Monoconductor Fire î n instalaţie, W = izolator şi teaca
J
1 , 5 - 2 , 5 - 4 mm (VU) î n c a s t r a t e s a u nu, de PVC
conductoare torsadă şi s u b m u l u r ă a p a r e n t ă R= izolator şi teacă
de 6 p â n ă la 4 0 0 m m ! (V-R) de elastomer
RN =fire izolate
2 c o n d u c t o a r e inegale C a b l u flexibil pentru m o n t a r e
in elastomer, teaca
ca grosime, secţiune de 0,75 m m 2 a p a r e n t ă , la racordarea veiozelor,
de neopren
( 9 0 0 W m a x i m la 2 2 0 V ) a aparatelor de radio şi T V

H05W F între 2 şi 5 conductoare, C a b l u flexibil pentru racordarea

secţiune între 0 , 7 5 m m 2 şi 6 m m 2 asipratorului, a frigiderului
s a u a maşinii de spălat

H 07 RN-F între 1 şi 5 conductoare, C a b l u flexibil pentru racordarea

secţiune între 1,5 m m 2 şi 3 0 0 m m 2 maşinii d e gătit s a u a celei
cu s a u fără conductor de t u n s iarba
de împământare

CONDUCTOARE DE CURENT SLAB

C a b l u telefonic 1 pereche, 2 perechi, 4 perechi Montare aparentă sub teacă Telefon, sonerie

% > v

C a b l u coaxial s t a n d a r d M i e z principal d i n c u p r u Montare aparentă sub teacă Antenă TV-FM

şi conductor de m a s ă s a u nu, fixare cu c u i e î n U
s u b f o r m ă d e fire î m p l e t i t e

C a b l u coaxial blindat M i e z principal d i n cupru Montare aparentă sub teacă Antenă TV FM

protejat de o folie metalică, s a u nu, fixare cu cuie î n U sau satelit

şi conductor de m a s ă
s u b f o r m ă de fire împletite
494 ELECTRICITATE

-o nominală şi tipul izolatorului, miezul con- echer teu

ductorului etc.

Tuburi si
»
conducte
Conductele au rolul de a proteja conduc-
toarele. Ansamblul format dintr-un tub şi
conductoarele electrice se numeşte sistem
electric.
Denumirea conductelor. Este formată din
două cifre urmate de trei sau patru litere.
— Cele două cifre se referă la diametrul exte-
rior (în mm): 16, 20, 25, 32, 40, 50, 60.
— Cele trei sau patru litere desemnează carac-
teristicile conductei (-» DESEN): Exemplu de utilizare a tuburilor izolatoare sau
a conductelor uzuale (intre paranteze,
vechea denumire).
prima literă a doua literă at a literă

I izolatoare R: rigidă N: netedă

coliere adaptate la diametrul exterior al
C: c o m p o z i t ă E: e l a s t i c ă In: i n e l a t ă

M: metalică ET: e l a s t i c ă -
conductelor (-» CASETĂ).
transversal

Ir,! t) F: f l e x i b i l ă Prize şi întrerupătoare:

Accesorii de fixare.
Montarea conductelor. Conductele pot fi
montate aparent, încastrate, sau în nişe de
construcţie (tocărie). Spaţiul ocupat de
conductoare nu trebuie să depăşească o
treime din secţiunea interioară a conductei,
iar numărul conductoarelor dintr-o conductă
este limitat (-» TABEL).
Pentru a beneficia de o protecţie continuă a
conductoarelor, racordarea conductelor între
ele se efectuează cu ajutorul accesoriilor de
racordare (teuri, manşoane, coturi). Fixarea
conductelor se face cu agrafe, clipsuri sau
NUMĂRUL DE CONDUCTOARE H 07 V - U
PERMIS IN TUBURILE DE PVC
D i a m e t r u l exterior al tuburilor 16 m m
Tipul tubului lETN/IETIn IRN
S e c ţ i u n e a f i r e l o r : 1,5 m m 2 3 5
2,5 m m 2
2 3
4 mm 2
2
2
6 mm
aparataj
Termenul „aparataj" desemnează totalitatea
materialelor care servesc la racordare (prize
de curent, prize telefonice etc.) sau la comu-
tare (întrerupătoare, variatoare etc.). Există o
largă diversitate de modele pentru toate
utilizările şi tipurile de montare: aparent,
încastrat sau în plintă. Reglementări mai
stricte guvernează amplasarea şi montarea
aparatajului în camera de baie (-» p. 480).
Aparataje în relief. Sunt mai uşor de
instalat şi de înlocuit, deoarece montarea
lor nu afectează zugrăveala. Fixarea pe pere-
te se face cu ajutorul şuruburilor. Montarea
în relief este obligatorie pentru prizele
telefonice.
Aparataj încastrat. Instalarea într-o doză
rotundă ( 0 60 mm) şi fixarea cu cleme
20 m m permite de obicei păstrarea dozei vechi
lETN/IETIn IRN atunci când se înlocuieşte un echipament,
eliminându-se totodată pericolul agăţării
5 5 lui. Fixarea cu şuruburi - într-o doză
4 4 pătrată pentru zidărie sau rotundă pentru
un perete fals - constituie o soluţie mai
3 3
bună, dar obligă la fixarea noii doze în
2 2
perete cu ipsos. •

Racordarea conductoarelor
alitatea unei instalaţii electrice depinde
de cea a conexiunilor sale când un
contact se slăbeşte, instalaţia nu mai func-
ţionează. Din acest motiv, conectarea
conductoarelor trebuie realizată fie prin inter-
mediul unui dispozitiv de conectare adecvat,
de pildă o baretă de conectare, un repartitor
sau un bloc de joncţiune, fie la bornele unui
aparataj ca prizele de curent sau întreru-
pătoarele. In nici unul dintre aceste cazuri nu
este permisă matisirea (conectarea firelor prin
împletire).
Dispozitive de conectare
Alegerea dispozitivului de conectare se face
în funcţie de secţiunea conductoarelor şi de
intensitatea curentului (-» TABEL). Aceste dis-
pozitive pot fi plasate:
- în doze de conectare;
- în doze de încastrare a aparatajului atunci
când dimensiunile acestuia o permit;
- în elemente profilate (muluri, plinte etc.)
dacă dimensiunile lor interioare o permit.
Cum se realizează
o conectare?
Dezizolarea unui cablu sau conductor.
Pentru a putea racorda conductoarele la un
dispozitiv de conectare sau la un aparataj,
DEZIZOLAREA UNUI CONDUCTOR SAU CABLU
Dacă folisiţi un cuţit sau un
cutter pentru a dezizola un
cablu, secţionaţi izolatorul pe
întreaga circumferinţă şi apoi trageti trul conductorului, apoi prindeţi con-
bucata spre capăt. Aveţi grijă să nu ductorul în cleşte şi trageţi izolatorul.
tăiaţi teaca izolatoare a conduc-
toarelor.
m o d i f i c a r e a u n u i c i r c u i t e l e c t r i c 494
este necesar ca ele să fie dezizolate corect. în
cazul unui cablu, tăiati teaca exterioară (sau
tecile exterioare) cu un cuţit sau cu un cutter
- atenţie să nu atingeţi şi izolatorul conduc-
toarelor - şi apoi trageri teaca spre extremi-
tatea cablului. Dezizolaţi apoi fiecare
conductor cu ajutorul unui cuţit sau cutter, Accesorii de racordare.
Barete de conectare
al unui cleşte de dezizolat sau al unuia
Hypo şi barete cofret.
automat (-» SECVENŢĂ). Aveţi gnjă să nu
atingeţi conductorul din cupru, fie el rigid
sau flexibil (mai multe şuviţe). De fapt,
fiecare crestătură antrenează un risc de
secţionare a conductorului, putând provoca
întreruperea circuitului.
Racordarea conductoarelor. Cea mai simplă
conectare presupune utilizarea unei barete de
joncţiune, numită si domino.
k Desfaceri şurubul şi introduceţi cele două
sau trei fire de pe aceeaşi parte.
CARACTERISTICILE
BARETELOR DE CONECTARE
Capacitate Secţiunea Intensitatea
(mm1) conductorului (mm 1 ) m a x i m ă (A)
4 2.5 24
6 6 4i
10 10
57
16 16 76
25 25 101
Dacă folosiţi un cleşte de Dacă folosiţi un cleşte auto-
dezizolat, reglaţi mai întâi mat, plasaţi firul în deschiderea
deschiderea acestuia la diame- corespunzătoare diametrului
închiderea cleştelui duce la secţionarea
şi îndepărtarea izolatorului.
496 ELECTRICITATE
^ Strângeţi energic cele două şuruburi.
^ Trageri apoi de fire pentru a verifica dacă
sunt fixate bine.
Când racordaţi conductoare la bornele unui
aparataj, respectaţi funcţia fiecărui conductor
(fază, nul, pământ, fir de legătură), indicată
de culoarea izolatorului său.
Dacă instalaţi mai multe prize pe aceeaşi
linie, puteţi face un repicaj (-» C A S E T Ă ) .
Doze de conectare
Dozele de conectare au rolul de a „găzdui"
un aparataj, de pildă o priză de curent sau un
.1. „ B -
I a r
51-—
Doză etanşă pentru Doză de aparataj.
montare aparentă.
întrerupător, ori de a realiza o conectare, ca
în cazul unei doze de derivaţie. Ele au pe
părţile laterale una sau mai multe intrări
destinate trecerii unui cablu în tub sau sub
mulură, pe care îl puteti scoate cu o
şurubelniţă atunci când aţi ales cel mai
convenabil amplasament.
Repicaj
Repicajul conductoarelor este conectarea la bornele
unui material electric a conductoarelor care ervesc
la alimentarea altor materiale electrice. Nu este permis
detOt pentru sadurile prizeiur de curent
Repicaj î n t r e trei socluri d e prize d e c u r e n t .
Reguli de montare
Capacele dozelor de încastrare trebuie
să fie întotdeauna uşor accesibile.
Demontarea lor nu trebuie sa fie facilă,
ci să se poată face numai cu ajutorul
unui instrument sau manual cu
un efort substanţial. Toate cablurile
încastrate au obligatoriu la capat
o doză de conectare. Daca o doză este
fixată pe plafon pentru a alimenta
un corp de iluminat, ea trebuie
sa suporte o sarcină de cel puţin 25 kg.
o
D o z ă de derivaţie incastrabilă
O instalaţie de iluminat cu două întreru-
pătoare montate în du-te-vino cuprinde astfel
cablul de sosire a curentului, cablul de
plecare spre lampă şi cablurile de plecare spre
cele două întrerupătoare.
Dozele de conectare care vor fi montate
într-o încăpere umedă sau în exteriorul
locuinţei trebuie să fie etanşe şi totodată să
aibă un capac înşurubat sau clipsabil.
Moduri de montare. In funcţie de tipul dozei
de conectare, aceasta poate fi montată
aparent sau încastrată. Doza de încastrare
pentru pereţi despărţitori, de exemplu, se
fixează cu şuruburi. Doza de încastrare,
folosită pentru ziduri sau pereţi despartitori,
trebuie cimentată •
 m o d i f i c a r e a u n u i c i r c u i t e l e c t r i c 497

Montarea sub mulură

ealizate concomitent cu construcţia
locuinţei, majoritatea instalaţiilor elec-
trice sunt încastrate în ziduri sau în pereţii
despărţiton încastrarea unor noi cablun si
doze de aparataj pentru a adăuga una sau
mai multe prize este costisitoare: practicarea
lăcaşurilor aferente în ziduri sau în pereţi este
laborioasă, iar o instalaţie aparentă, fixată cu
cuie în U, nu este estetică şi nu asigură
protecţia mecanică necesară. Montarea sub
mulură constituie, prin urmare, o soluţie
convenabilă (-» P. 502).

Muluri din plastic

Un sistem de elemente profilate (muluri şi
plinte din material plastic) cuprinde elemen-
tul profilat (soclu şi capac) plus accesomle
care permit îndeplinirea funcţiior de conec-
tare, denvaţie, schimbare de direcţie şi oprire.
Mulurile sunt disponibile în diverse grosimi
(12,5, 15 şi 20 mm) şi lăţimi (20, 32, 40, 60
şi 75 mm).
Tăiere şi fixare. Pentru o tăiere optimă,
utilizaţi un ferăstrău cu lamă ghidată sau
unul cu dinţi fini (pentru metale). Soclul şi
capacul vor fi prinse între ele cu bandă
adezivă, iar soclul va fi fixat pe zid cu adeziv,
cuie sau şuruburi
Vopsire. Pentru a se asorta cu decoraţiunile
încăperii, plintele (albe din fabricaţie) pot fi
vopsite direct sau după aplicarea unui sub-
strat special pentru PVC
Aparataj. Există aparataje (prize şi întreru-
pătoare) special concepute pentru muluri,
care facilitează protecţia continuă a cablurilor
pe întregul lor parcurs.
Muluri din lemn
Pentru renovarea clădirilor vechi, se pot
utiliza muluri din lemn (plinte, pervazuri
nutuite) Acestea sunt caracterizate de nu-
mărul de nuturi (canelun) şi de secţiune
(-» D E S E N ) . N U este permisă montarea
acestor muluri în casele sau cabanele din
lemn. •
Muluri surplinte: sistem de elemente profilate
din plastic, cu accesorii.
Mulură din lemn
Reguli ce trebuie respectate
- Este interzisă utilizarea mulurilor din plastic sau lemn
în încăperi umede, în exteriorul locuinţei sau în încăperi
cu risc de incendiu ori explozie.
- în cazul mulurilor de mari dimensiuni montate in plinte,
conductorul poziţionat cel mai jos trebuie să se afle
la minimum 1,5 cm distanţă de podea.
- Conductoarele instalaţiei electrice trebuie montate
în compartimente diferite de cele destinate instalaţiei
telefonice sau de televizor.
- Mulurile nu trebuie îngropate în zidărie; capacul trebuie
săfie totdeauna vizibil şi uşor accesibil.
înălţimea minimă a alveolelor unei prize de curent
deasupra podelei trebuie să fie de 5 cm pentru soclul
prizei de 16 A sau de 20 A şi de J2 cm pentru soclul
unei prize de 30 A.
498 ELECTRICITATE
Adăugarea unei prize de curent
I nstalarea unei prize suplimentare se
poate face în două moduri: pornind de
la o doză de derivaţie sau prin repicaj de la o
priză deja existentă (-» P. 496). Dificultatea
montării constă în trecerea de o uşă.
Prin utilizarea unui sistem de muluri şi plinte
prefabricate, racordarea noii prize este mult
simplificată. Apărătoarele furnizate cu un
astfel de sistem facilitează legătura dintre
mulură şi doza aparatajului, ca şi trecerea la
un colţ.
Dacă pnza existentă este încastrată, este
preferabil ca a doua să fie montată aparent,
fixând un cadru pe doza existentă.
Instalarea unei prize electrice
prin repicaj
Montarea mulurilor şi a aparatajului.
După ce an stabilit locul noii prize, tăiaţi
Material adecvat
- Folisiţifir H 07 V-R fn trei culori (roşu, albastru-deschis,
verde / galben). Secţiunea conductoarelor trebuie să fie
de 2,5 mm2.
-Alegeţi o mulură din plastic de 32 mm lăţime,
în care pot încăpea cele treifire de 2,5 mm2 utilizate
la o priză de curent.
- Montaţi o priză montată aparent într-o doză de plastic,
numită „cadru", corespunzător seriei aparatajului.
plintele şi mulurile cu un ferăstrău cu lamă
ghidată.
k îndepărtaţi eventualele plinte şi muluri
anterioare. Fixaţi soclurile plintelor şi ale
mulurilor între priza existentă, aflată sub
tensiune (şi care nu trebuie atinsă), şi locul
noii prize; folosiţi în acest scop un adeziv
special şi şuruburi (-» p. 503).
y Pregătiti cadrul noii prize practicând o
deschidere pentru sosirea firelor si fixaţi-1 pe
zid cu şuruburi.
Racordarea firelor. Tăiaţi firele la lungimea
dorită, rezervând câte 10 cm la fiecare capăt
pentru racordare.
y Dezizolan conductoarele de ambele părţi.
Racordaţi le la bornele noii prize, conduc-
torul verde/galben trebuie legat la fisa-tată a
prizei.
k Treceţi apoi cele 3 fire în ambele caneluri
ale mulurii, faza într-una, nulul şi impămân-
tarea în cealaltă.
k Opriţi curentul de la disjunctorul general şi
apoi scoaten priza existentă din soclul ei.
k Deşurubaţi bornele acesteia şi introduceţi
firele de aceeaşi culoare în bornele corespun-
zătoare, apoi înşurubaţi şi montaţi soclul la
loc.
k Fixaţi apărătoarele celor două prize şi
montaţi capacele plintelor şi ale mulurilor.
y Restabiliri curentul si faceri o încercare •
y
/
Apărătoarelefurnizate împreună cu sistemul de plinte
prefabricate vă permit să evitaţi dificultăţile inerente
colţurilor şi garantează o protecţie adecvată
a conductoarelor
 modificarea unui circuit electric 499

Adăugarea unei prize telefonice

I n fiecare încăpere a locuinţei poate fi
montată o priză de telefon, excepţie
facand baia. Instalarea uneia sau a mai mul-
tor prize telefonice suplimentare este o
operaţiune simplă.
Instalaţie telefonică
Regletă de apartament. Instalaţia telefonică
porneşte de la regletă de apartament la care
compania de telefonie racordează cablul de
branşare. Acest dispozitiv poate avea una sau
două ramuri (-» DESENELE 1 ŞI 2), la care sunt
legate prizele. In ambele cazuri, numărul
prizelor nu trebuie să fie mai mare de 10.
Dacă racordaţi mai mult de trei aparate
(telefon, robot telefonic, fax), solicitaţi insta-
larea unei a doua linii.
şi 3 (-» DESENUL 3); pentru o a doua linie, se
folosesc bornele 6 şi 8 (cele două linii sunt
distribuite prin acelaşi cablu şi aceleaşi prize).
Celelalte borne sunt destinate viitoarelor
utilizări din domeniul informaticii.
Cablu telefonic. Este un cablu special, cu fire
din cupru, cu diametrul de 0,6 mm.
Cuprinde patru perechi de conductoare,
fiecare pereche fiind identificată prin două
culori diferite. Fiecărui fir îi este atribuit un
contact (-» TABEL). în cazul oricărei intervenţii,
este absolut necesar să respectaţi aceste
indicaţii. •
RACORDAREA CABLULUI TELEFONIC
Nr. de perechi/borne Culoare

Priză telefonică. Se caracterizează printr-o i/i gri

fantă în forma literei T inversate. Poate fi 1/3 alb
montată aparent şi încastrată într-o doză 2/2 incolor
fixată cu şuruburi (montarea cu cleme este 2/5 albastru

interzisa), la o înălţime de 8 până la 2 5 cm de 3/8 oranj

3/6 galben
podea.
4/7 violet
Priza telefonică are opt borne. In cazul unei
4/4 maro
linii simple, se utilizează în general bornele 1

lungime maximă: 130 m linia de la fir telefonic cu 4 perechi

compania telefonică

maxim 10 prize

1. Instalaţie cu o singură ramură.

lungime maximă: 90 m pe ramură

(§9 10®

®11 12®

regletă
T
E — m cu 12 ploturi

maxim 10 prize de repartizat pe cele două ramuri 3. Cablajul unei instalaţii telefonice spre priza a doua
2. Instalatie cu două ramuri. (regletă şi priză).
500 ELECTRICITATE
Modificarea unui circuit de televiziune
intrare , buson antenă hertziană
1. Repartitor cu 3 prize de televizor
pariţia cititoarelor de DVD, a televi-
ziunii prin cablu şi prin satelit au
determinat o complexitate mărită a circuite-
lor de televiziune. Totuşi, câteva interventii
simple pot fi efectuate şi de electronistul
amator.
Două intervenţii simple
Adăugarea prizelor de televizor. Pentru a
instala mai multe prize de televizor (prize
FM), se utilizează un repartitor. Acesta este o
doză cu o sosire si două trei sau patru
plecări; rolul său este acela de a confen
independenţă fiecărei prize (-» DESENUL 1).
Cuplarea a două antene. Pentru a nu
modifica un circuit de televiziune, se poate
lega o antenă hertziană de una satelit pnn
intermediul unei doze numite doză de
cuplaj. Se obţine astfel un singur cablu care
antenă parabolică
priza
de televizor
2. Cuplaj al unei antene hertziene cu o antenă
parabolică.
poate intra într-un repartitor spre mai multe
direcţii sau într-o priză TV (-* DESENUL 2).
ATENŢIE: Montarea unei antene para-
bolice este reglementată de codul de urba
nism şi, în cazul unui apartament, necesită
permisiunea celorlalţi membri ai asociaţiei de
proprietari.
Alegerea materialului
Folosiţi mai degrabă cabluri pentru
antena satelit decât unele pentru
antena hertziană; sunt mai
performante (pierderi mai mici)
şi se potrivesc în ambele cazuri.
Fiţi atent lafişele-mamă şi la cele tată,
ca şi la diametrele corespunzătoare.
 modificarea unui circuit electric

Cablu coaxial
s u n
Pentru a lega între ele două elemente ale bornă
carcasa centrală capac
unui circuit de televiziune, se utilizează un
cablu special. 3 mm 7 mm

Numit cablu coaxial acesta are în centru un

conductor din cupru învelit într-un strat N 4. Dezizolarea
ţ filet
izolator, care este, la rândul lui, îmbrăcat unui cablu coaxial.
într-o cămaşă de cupru. Ansamblul este semicochilie

protejat de o teacă din plastic. Cablul

ajunge la o priză de televizor numită „priză
soclu", care poate fi încastrată sau montată
pe un soclu fixat în zid. Priza poate fi de tip
mamă sau tată. Televizorul sau aparatul
video este branşat printr-o fişă-mamă sau
tată (-» DESENUL 3).
Pentru a dezizola un cablu coaxial, înde-
părtaţi mai întâi teaca exterioară cu ajutorul
3. Piesele careformează ofişă-tată.
unui cuţit şi apoi răsfrângeţi cămaşa metalică.
Dezizolaţi apoi cablul central cu un cutter
sau un cleşte de dezizolat, respectând cu - cutter, cuţit sau
cleşte de dezizolat
atenţie dimensiunile (-» DESENUL 4). Fiţi atent
- bormasină
să nu secţionaţi cămaşa metalică sau miezul
- şurubelniţă
de cupru. •

CONECTAREA UNEI PRIZE DE TELEVIZOR FIXE

Dezizolaţi cablul îndepărtând I Introduceţi cablul dezizolat în Strângeţi şurubul care men-
teaca exterioară şi răsfrângând W M soclul prizei de televizor, după ţine cablul şi cămaşa metalică,
cămaşa metalică pe teacă; apoi • • ce l-aţi fixat pe acesta din urmă apoi montaţi doza la loc.
îndepărtaţi izolatorul central. în zid.

CONECTAREA U N U I CABLU COAXIAL M O B I L

Dezizolaţi cablul şi introdu-
ceţi miezul de cupru al celei-
lalte extremităţi a cablului în
borna centrală a fişei-tată, apoi strân-
geţi piuliţa.
Plasaţi cele două semicochilii
ale fişei în lungul cartuşului
(dulie şi piuliţă). Extremităţile
lor conice trebuie să se afle în contact
cu cămaşa metalică.
Montaţi carcasa astfel încât să
menţineţi fixe broşele bornei de
masă, apoi înşurubaţi capacul
fisei.
502 ELECTRICITATE
Conectarea computerului personal
D
a instalarea unui computer personal,
numărul prizelor existente (prize de
curent, de telefon) se dovedeşte adesea
insuficient.
Pentru a evita prelungitoarele şi prizele
multiple, prea puţin sigure şi deloc estetice,
este preferabil să grupaţi toate prizele în
acelaşi loc, montând diversele fire şi cabluri
sub plinte sau muluri.
Materiale şi unelte
Fire. Pentru a racorda o nouă priză de
curent, secţiunea conductoarelor trebuie să
fie de 2,5 mm 2 ; pentru legarea la o reţea de
computere, utilizaţi un cablu coaxial; pentru
Respectaţi normele în vigoare
Asiguraţi-vă în primul rând că numărul prizelor de 16 A
nu-l depăşeşte pe cel prevăzut în norme. Dacă instalaţia
este mai veche şi există conductoare ce au secţiunea
de 1,5 mm1, este preferabil să nu depăşiţi 5 prize.
Dacă aţi atins numărul maxim admis de prize,
va trebui să instalaţi o nouă linie electrică şi să o protejaţi
prin intermediul unui disjunctor divizionar sau printr-un
întrerupător de circuit (-» P. 471).
adăugarea unei prize telefonice folosiţi un
cablu multiplu.
Pentru a dezizola şi a racorda diversele
conductoare, aveţi nevoie de o şurubelniţă
cu mâner din material izolator, un cleşte
de tăiat şi un cuţit sau un cleşte de
dezizolat.
Traseu şi aparataj. Alegeţi plinte electrice
(iar pentru trecerile în dreptul uşilor,
muluri mari) cu secţiune suficient de mare
(80 x 2 0 mm, de exemplu); este interzis să
amplasaţi cablurile electrice în aceeaşi
canelură cu cele telefonice, de antenă sau de
reţea (-» DESEN). Folosiţi accesoriile (racor-
duri, colţare) necesare pentru a împiedica
pătrunderea accidentală a unor obiecte în
interior şi procuraţi-va prize speciale, adec-
vate sistemului de plinte.
Pentru a tăia plintele şi mulurile, folosiţi un
ferăstrău cu lamă ghidată, iar pentru a finisa
marginile, utilizaţi o pilă fină.
Dacă doriţi să asortaţi plintele şi mulurile cu
decoraţiunile încăperii, le puteţi vopsi în
culorile şi nuanţele dorite.
Montarea plintelor
şi a mulurilor
y Indentificaţi mai întâi locul în care veţi
monta noile prize şi calculaţi lungimea
plintelor, a mulurilor şi a cablurilor de care
veţi avea nevoie.
La cabluri, adăugaţi cel puţin câte 10 cm la
fiecare extremitate, pentru a facilita racor-
darea diverselor conductoare.
Pentru a tăia plintele, fixaţi soclul şi capacul
cu bandă adezivă şi tăiaţi-le pe ambele exact
la aceeaşi dimensiune.
y începeţi prin a scoate plintele şi mulurile
existente cu ajutorul unui cleşte de cuie,
protejând peretele cu o placă mică de
lemn.
t Tăiaţi plintele şi mulurile la dimensiunile
necesare şi aşezaţi-le una în continuarea
celeilalte (-» SECVENŢĂ).
 modificarea unui circuit electric

Introducerea cablurilor în plinte. Plasaţi

Plinte electrice din plastic pentru cablurile electrice,
telefonice şi de antenă
Racordarea conductoarelor
Racordarea conductoarelor la bornele noi-
lor prize. Fixaţi cu şuruburi soclurile noilor
prize în locul prevăzut, la extremitatea
ultimului soclu de plintă.
Dacă este necesar, folosiţi dibluri. Apoi
racordaţi diversele conductoare:
- la priza de curent dezizolaţi cablul şi folo
siţi firul roşu sau negru pentru fază, firul
albastru pentru nul şi pe cel verde/galben
pentru împământare;
- la o priză de antenă sau de cablu, dezizolaţi
cablul coaxial (-» P. 501) şi conectaţi miezul de
cupru la broşa centrală, iar firele cămăşii
metalice la cealaltă bornă,
- la o priză telefonică (-» p. 499), racordau
numai două conductoare (în general, pe cele
albe şi gri) la bornele 1 si 3 ale prizei.
noile conductoare în canelurile plintelor
electrice, până la prizele existente, având grijă
să separaţi conductoarele de curent înalt
(220 V) de cele de curent slab (telefon, reţea
de computere, antenă)
Racordare la priza existentă.
t întreruperi curentul de la disjunctorul
general.
k Demontaţi priza existentă şi scoateţi-o din
doză.
Dacă priza iniţială se află la 8 cm deasupra
podelei, faceţi cu cleştele de tăiat o crestătură
mică în plintă, pentru ca noile conductoare
să poată trece.
în caz contrar, va trebui să le protejaţi cu o
bucată de mulură sau să le încastraţi prac-
ticând o adâncitură în perete şi trecându-le
printr-o teacă.
^ Legaţi conductoarele noului cablu la bor-
nele prizei.
k Montaţi apoi capacele plintelor şi ale
prizelor şi faceţi o încercare
& ATENŢIE: Pentru a branşa computerul şi
perifericele sale (imprimantă, monitor,
modem), utilizaţi de preferinţă o baretă de
prize cu un întrerupător echipat eventual cu
paratrăsnet încorporat. •

M O N T A R E A PLINTELOR ELECTRICE

Tăiaţi bucăţile de plintă la
lungimea dorită cu un ferăstrău
cu lamă ghidată, unind soclul şi
capacul cu bandă adezivă.
• • Aplicaţi adeziv pe dosul so-
m M dului şi pe racordul care face
• • legătura cu mulura; aplicaţi
adezivul sub forma unei benzi şerpuite,
pentru ca soclul să adere bine la
perete.
Plasaţi soclul plintei pe pe-
rete pentru a transfera puţin
adeziv, apoi îndepărtaţi-l, lăsaţi
să se usuce timp de 10 min şi lipiţi-l din
nou pe perete. Apoi fixaţi-l cu şuruburi
si, la nevoie, cu diblun
 Decorare

Obiecte vechi Ancadramente

şi recuperarea lor
si întretinere
SPerdele şi draperii întreţinerea interiorului
locuinţei
»
 Decorare si
i întretinere >

OBIECTE VECHI SI RECUPERAREA LOR

SUGESTII INGENIOASE RECONDIŢIONAREA

DE RECUPERARE MOBILEI

P. 507 Recuperarea şi schimbarea destinaţiei P. 524 Vopsirea, ceruzarea sau lăcuirea

obiectelor vechi mobilei din lemn

P. 508 Curăţarea şi întreţinerea obiectelor P. 528 Recondiţionarea unui dulap

din piele P. 531 Curăţarea şi repararea scaunelor din pai,
P. 510 Curăţarea şi tratarea obiectelor din metal ratan sau răchită
P. 512 întreţinerea părţilor metalice ale mobilei
P. 513 Ceruirea, vopsirea şi patinarea lemnului
P. 516 Lăcuirea lemnului
P. 520 Decapare, îndepărtarea petelor
si întreţinerea mobilei
RECONDIŢIONAREA
OBIECTELOR

P. 533 întreţinerea unei lămpi de grădină

P. 534 Recondiţionarea unui felinar metalic
P. 536 Curăţarea şi lipirea marmurei
P. 538 Curăţarea şi repararea ramelor aurite
P. 540 Refacerea unui obiect din ipsos
 s u g e s t i i i n g e n i o a s e de r e c u p e r a r e 507

Recuperarea şi schimbarea
destinaţiei obiectelor vechi
ţi descoperit poate mobila visată sau — într-un cufăr din lemn se pot ţine cizme şi
un obiect seducător într-un târg de pantofi.
obiecte vechi, într-un depozit sau într-o
expoziţie cu vânzare. Recondiţionarea lor în Idei de schimbare
vederea folosirii cere imaginaţie, răbdare şi a întrebuinţării obiectelor
pricepere. — Uşa unei mobile vechi poate pune în
valoare un dulap sau poate deveni tăblia
Posibilităţi multiple patului.
Un număr considerabil de tehnici de — O stropitoare din tablă, vopsită şi decorată,
renovare şi multe produse de specialitate poate servi drept vază.
(pentru curăţare, decapare, întreţinere şi mici — îmbrăcată în rafie, o maşină zincată de
reparaţii) vă vor permite să readuceţi la viaţă spălat rufe se poate preschimba în jardinieră.
obiecte şi mobile vechi, mai mult sau mai — Un mozaic compus din cioburi inegale de
puţin „obosite": canapele din piele, farfurii sparte, fixate cu pastă de lipit, va
dulapuri vechi de lemn, rame aurite, putea decora o tavă cu mânere sau laturile
Către anul 1850, Isodore
scaune din ratan, mese „bistrot" cu unei jardiniere din lemn. Leroy creează cilindri de
blat de marmură, felinare metalice — Un manechin din răchită sau din carton lemn ornaţi cu motive
etc. Şi nimic nu vă împiedică să le poate fi împodobit cu bijuterii-fantezie. din alamă pentru
imprimarea tapetelor.
daţi o nouă folosinţă, uneori mai — O sticlă de colonie poate deveni recipient
Transformarea lor în
originală decât cea căreia îi erau pentru ulei sau pentru oţet (mirosul va fi lampă subliniazăfineţea
destinate iniţial. îndepărtat cu alcool denaturat, apoi cu desenului.
alcool de 90°, după care se va spăla bine
Idei de recuperare până când va dispărea complet).
- O mobilă cu sertare pentru Un sfeşnic, o vază, o lampă cu petrol sau
mărunţişuri poate fi de folos un rulou pentru zugrăveli se transformă
într-o bucătărie-sufragerie în lampă electrică.
rustică sau într-un birou. - Un grătar metalic folosit în
- Un bufet de bucătărie brutării poate deveni bibliotecă.
îşi poate afla utilitatea O copaie acoperită la exterior cu
într-o sală de baie. o folie de staniu poate fi trans-
- O maşină de gătit cu formată în jardinieră; capitonată,
lemne poate deveni poate fi folosită ca leagăn. •
o suprafaţă excelen-
tă de lucru într-o bu-
cătărie; în cuptor pot
sta cratiţe, forme de
copt sau tigăi.
- O masă „bistrot" poate Yasmina, manechin din carton
servi drept măsuţă sau lăcuit, şi-a început „cariera"
noptieră. îrrtr o vitrină din cartierul
Saint-Honore. Descoperită
- într-un cufăr îmbrăcat în
la tărgul de vechituri din Vanves,
pânză pot fi păstrate perne, lăngă Paris, afost împodobită
plăpumi sau cuverturi. cu bijuterii-fantezie.
508 OBIECTE VECHI Şl RECUPERAREA LORj

Curăţarea şi întreţinerea obiectelor din piele

- beţişoare cu vată
pe ie
- perie semidura
- cârpă moale
- burete
- şomoioage de bumbac
- tampon de lustruit

H inând seama de faptul că pielea îmbă-

trâneşte cu timpul, fotoliile, canapelele
sau cărţile legate în piele trebuie să fie tratate,
înviorate şi uneori curăţate de pete.
culorii, pielea a fost, probabil, vopsită cu
anilină: vopsită în profunzime, are o structură
poroasă. Dacă, prin acest test,
dispare, pielea a fost vopsită cu pigmenţi:
culoarea

vopsită la suprafaţă, este etanşă şi are un

Mobilă din piele
înainte de a începe curăţarea pielii, trebuie să
ştiţi exact ce calitate are. Pentru aceasta, se
freacă suprafaţa pielii cu un beţişor cu vată
înmuiată în decapant special pentru piele.
Dacă nu se constată nici o schimbare a
aspect lăcuit; nu trebuie supusă unor pro-
duse agresive.
Piele vopsită cu anilină. Se curăţă cu deca-
pant, frecând toată suprafaţa cu un şomoiog
din bumbac. Se va insista asupra petelor
rebele. Se acoperă petele grase cu pământ de

1. După decapare, pielea canapelei îşi va regăsi aspectul 2. Urma de cerneală va dispărea dacă se aplică
plăcut prin aplicarea, cu un şomoiog de bumbac, cu un beţişor cu vată. un produs contra petelor.
a unei vopsele care pătrunde în profunzime.
 s u g e s t i i i n g e n i o a s e de r e c u p e r a r e 509

Sommieres, puţin încălzit. Dacă suprafaţa

decapată prezintă aureole sau diferenţe de
aspect, se va revopsi cu o vopsea specială
pentru piele. Se alege o culoare puţin mai
închisa decât cea iniţială şi se aplică folosind
un şomoiog de bumbac. Vopseaua trebuie să
pătrundă în piele şi se lasă câteva ore să se
usuce. Se aplică un lapte de întreţinere (sau o
cremă nutritivă), apoi un lichid special
pentru impermeabilizare.
Piele vopsită pigmentată. Se aplică un lapte
de întreţinere cu un tampon care se schimbă
ori de câte ori se îmbâcseşte. Mai puţin
agresiv decât decapantul, laptele special
pentru piele o curăţă, o hrăneşte şi o
înmoaie. Se va lustrui cu un tampon curat,
apoi cu o perie.
In cazul decolorării, nu se foloseşte vopsea, ci
o patină pentru piele, întinsă cu un tampon
de lustruit. Apoi o perie semidură face patina
să pătrundă în profunzimea pielii.
Sfaturi pentru recondiţionare
• Când pielea prezintă zgârieturi, acestea se
vor estompa cu ajutorul unui creion de retu-
şare de aceeaşi culoare.
• Pentru a da supleţe pielii vechi, foarte
uscate şi gata să se crape, se aplică un lapte
de întreţinere.
Se lasă să pătrundă şi, dacă este necesar, se
repetă operaţia de mai multe ori.
Lupta contra insectelor
Pentru a goni
„peştişorii
de argint"
(lepismele) din
cărţile vechi
ţinute într-un loc
umed, se aşază
în apropierea lor
cimbru proaspăt
sau ofarfurioară cu câteva picături de esenţă de cimbru.
Pentru a scăpa de molii, se închide cartea timp de câteva
zile într-o cutie ermetică cu formol sau un insecticid turnat
într-un castron sau într-un pahar.
Cărţile vechi
legate în piele
Pentru a recondiţiona cărţile vechi pătate,
mucegăite sau deteriorate este nevoie de
minuţiozitate şi de fineţe. Atunci când co-
perta este murdară, dar nu deteriorată, se
şterge cu o cârpă impregnată cu esenţă de
terebentină. în cazul unor pete rebele, se
foloseşte un produs specific contra petelor.
Pielea se hrăneşte cu un lapte de întreţinere
sau cu o cremă cu lanolină şi se lustruieşte
uşor. Nu se aplică niciodată un produs pe
bază de ceară, chiar dacă este incolor. •

CURĂŢAREA CĂRŢILOR VECHI

Se îndepărtează praful. Se Se continuă curăţarea. Folosiţi R Retuşarea copertei. Cu aju-

începe prin curăţarea cărţii
(faţă, dos, cotor, inclusiv fiecare
pagină) cu o perie, apoi se freacă
delicat pielea cu un burete foarte puţin
umed sau cu o cârpă.
în continuare un burete curat
sau un şomoiog de bumbac
impregnat cu săpun. Ori de câte ori se
murdăreşte, va fi schimbat. Cu o cârpă
uscată se elimină produsul în exces.
K B torul unui creion de retuş sau
R H CU o vopsea lichidă aplicată cu
un beţişor cu vată se maschează
defectele >i locurile în care pielea este
smulsă, jupuită sau decolorată.
 >OBIECTE VECHI SI RECUPERAREA LOR
510
_>
Curăţarea si tratarea obiectelor din metal
biectele din metal găsite în târgurile
de vechituri au adeseori nevoie să fie
degresate, curăţate de piclf, decapate, apoi
tratate în mod corect, astfel încât să-şi
recapete aspectul atrăgător.
Argintărie
Pentru a o dezoxida, se foloseşte un
produs special care conţine un agent
dezoxidant şi altul care dă lustru. Se poate
freca şi cu o spumă de şlefuit foarte fină,
lustruindu-se apoi cu o cârpă impregnată
într-un produs special. Pentru obiectele cu
forme sculptate se foloseşte o periuţă de
dinţi moale.
Pentru încetinirea oxidaţii tacâmurilor de
argint, acestea se vor feri de lumină prin
înfăşurarea lor în hârtie de mătase de culoare
închisă sau în catifea şi se vor pune într-o
casetă. Reargintarea obiectelor destinate
contactului cu alimentele (tăvi, tacâmuri
etc.) va fi întotdeauna executată de
un specialist.
Această statuetă din aliaj Sta n iU
de plumb cu antimoniu. A t e n t l e l S t a n i u i v e c h i e s t e fagii si se zgârie uşor.
foarte sensibila la ' • . o
oxidare, se înnegreşte Pentru a se obţine un aspect mat, se va
uşor. curăţa cu apă în care s-au pus câteva picături
LUPTA Î M P O T R I V A O X I D Ă R I I ARGINTULUI
B Se dezoxidează cu un lichid
special pentru argintărie, apli-
cat cu pensula. Se lasă să acţio-
neze câteva minute, după care se şterg
urmele negre. Se vor folosi cârpe sau
Reargintarea obiectelor deco-
rative. Se foloseşte un produs
de reargintare la rece, aplicân-
du-se uniform cu un şomoiog de
bumbac. Se limpezeşte cu apă caldă.
hârtie absorbantă, care se vor arunca
pe măsură ce se îmbâcsesc. Se limpe-
zeşte cu alcool de lăcuit.
de detergent pentru vase. Petele de grăsime
se elimină cu alcool denaturat. Se şterge bine
şi se lustruieşte cu o bucată de stofa de lână.
Pentru a da strălucire staniului, se foloseşte
un dezoxidant potrivit. Se îndepărtează urmele
negre cu o cârpă şi se lustruieşte energic.
Cupru şi alamă
Cuprul (metal pur) şi alama (aliaj de cupru şi
zinc) se corodează în contact cu aerul.
Cuprul se cocleşte, iar alama capătă o culoare
brun-verzuie. Se îndepărtează oxidul cu un
lichid special aplicat cu peria, cu cârpa sau cu
un şomoiog de bumbac şi se lustruieşte cu
grijă. Eventual, se protejează cu un lac pentru
metale, sub formă de spray.
Bronz şi metale dure
Obiectele se spală cu apă cu săpun sau cu
esenţă de terebentină. Se curăţă părţile murdare
cu o periuţă de nailon şi apoi se limpezeşte.
Pentru a da patină obiectului, se aplică în
mod neregulat o cremă de aurit sau una de
patinat metalele. Se lasă să se usuce şi se
lustruieşte.
Pentru a le da strălucire, se aplică un strat
de ceară de albine şi se lustruieşte cu o perie
cu peri de mătase.
Şlefuire. Pe un tampon de
vată, se pune alb de Spania sau
un produs destinat lustruirii
argintăriei şi se freacă. Se lustruieşte
cu 0 piele de căprioară. Se spală cu
apă cu săpun şi se usucă cu grijă.

Zinc şi tablă
Nu se folosesc nici substanţe care dau stră-
lucire, nici decapant. Se spală toate obiectele
cu apă cu săpun, eventual amestecată cu
leşie.
Pentru detartrare, se foloseşte oţet de alcool
alb călduţ. Se râcâie cu o spatulă de lemn,
fără a afecta metalul. Se limpezeşte cu apă
curată şi se usucă.
Dacă metalul este vopsit se acoperă mai
întâi cu un decapant chimic, apoi se curăţă
cu o perie metalică şi se limpezeşte.
Fontă
Dacă obiectul este vopsit, se decapează
vopseaua şi se îndepărtează orice urmă de
rugină cu un produs antirugină. Se perie
obiectul cu o perie metalică.
Se protejează apoi cu lac, dacă se doreşte
păstrarea obiectului ca atare, sau se acoperă
cu un strat de fond şi cu vopsea.
Fier forjat
Decapat, periat sau şlefuit, fierul forjat îşi
recapătă culoarea gri, uşor strălucitoare pe
alocuri. Pentru a fi păstrat în bună stare, se
protejează cu un lac poliuretanic incolor.
Dacă este preferată culoarea neagră, există
trei posibilităţi:
- se acoperă cu o pastă neagră, un fel de
ceară de parchet specială folosită pentru
obiectele expuse temperaturilor ridicate;
LUPTA Î M P O T R I V A O X I D A R I I CUPRULUI
Dezoxidarea. Cu pensula, se
aplică produsul dezoxidant,
insistându-se asupra elemen-
telor proeminente. Se limpezeşte cu şlefuit.
alcool de lăcuit.
s u g e s t i i i n g e n i o a s e d e r e c u p e r a r e 511
B f
Ecologice, eficiente, rapide
Netoxice, fără acizi sau fosfaţi, inodore, biodegradabile,
netestate pe animale şi inofensive pentru mâini: noile
produse de întreţinere permit curăţarea rapidă a
metalelor, a obiectelor sanitare, a mobilelor de grădină
şi chiar a maşinilor! Fabricate pe bază de elemente
naturale, cum arfi argila albă, lămăia, uleiurile vegetale,
se prezintă sub forma unui bloc compact. Se aplică
folosindu-se un burete umed şiformează o spumă albă
care se îndepărtează cu apă curată.
Pentru a curăţa geamurile, oglinzile, cristalul, argintăria,
cromurile şi bibelourile delicate, se foloseşte o cărpă din
microfibre înmuiată în apă caldă fără detergent şi stoarsă.
Urmele de apă se îndepărtează cu o cărpă uscată de
aceeaşi calitate. Aceste ţesături din poliamidă şi poliester
sunt iavabile în maşină la 60° C.
— cu un şomoiog de bumbac, se aplică un
produs chimic de înnegrire. Suprafaţa obiec-
- perie de nailon, suplă
tului va căpăta o nuanţă de negru-albăstrui; - perie cu peri
— se foloseşte un transformator de rugină, de mătase
care protejează suprafaţa obiectului, dându-i - perie metalică
un aspect oxidat. - cârpă de bumbac
şi stofă de lâna
- şomoiog de bumbac
& ATENŢIE: Pentru a curăţa în profunzime - spumă de şlefuit
şanţurile fine şi sculpturile obiectelor meta- - piele de căprioară
lice se va utiliza o periuţă de dinţi, care, după - spatulă de lemn
fiecare intervenţie, se va spăla pentru a putea
fLfh SILI d i n n o u
Şlefuirea. Se foloseşte o cârpă Redarea strălucirii. Obiectul se
moale, dar nu pluşată, înmuiată expune o zi întreagă în plin
în alb de Spania sau în pastă de soare, apoi se lustruieşte deli-
cat cu o bucată de piele de căprioară.
512 OBIECTE VECHI Şl RECUPERAREA LOR
întreţinerea părţilor metalice
ale mobilei
B rodusele folosite pentru a reda un
aspect plăcut pieselor metalice ale
mobilei pot păta lemnul Demontarea aces-
tora permite evitarea incidentului, precum şi
ceruirea şi lăcuirea lor.
Pentru a da strălucire
Capetele de metal ale picioarelor de masă
sau de scaun, şildurile broastelor, marginile
metalice ale mesei etc. sunt accesorii de
aramă care după ce au stat mult timp în
pod, capătă o culoare verde spre negru.
Pentru a elimina oxidul şi pentru a reda
strălucirea obiectelor, se foloseşte un dezo-
xidant, un fel de acid mai slab, sub formă
Fiecare stil cu piesele
de gel.
sale: cremone, zăvoare,
balamale etc. Copiate y Se aplică gelul cu pensula de nailon. Se va
şi bine alese, aceste constata efectul imediat.
elemente utile şi
y Cu bumbac, se îndepărtează gelul pentru a-i
decorativefac dovada
unei recondiţionâri reda aramei culoarea brun-roşiatică.
îngrijite.
V Se clăteşte suprafaţa cu alcool, apoi se
aplică o pastă de lustruit cu ajutorul unui
tampon adecvat.
^ Se dă lustru, apoi se clăteşte cu apă cu
săpun pentru a se elimina resturile de pastă
care, în contact cu aerul, ar putea accelera
oxidarea aramei.
t Se protejează apoi suprafaţa strălucitoare
cu o peliculă incoloră de lac pentru
metale.
Pentru atenuarea
strălucirii
Nu oricărei mobile i se potriveşte aspectul
nou şi strălucitor al părţilor metalice.
Pentru a le da un aspect învechit, se va folosi
un produs chimic de înnegrire, soluţie
lichidă care transformă la rece culoarea
principalelor metale (fier, otel, zinc, bronz,
cupru etc.).
Când obiectele sunt noi, se badijonează cu
un decapant.
^ Se clăteşte cu apă pentru a face să dispară
lacul iniţial (se folosesc mănuşi de protecţie).
^ Se degresează piesele cu tricloretilenă şi se
lasă să se usuce.
^ Se aplică produsul de înnegrire cu ajutorul
unui tampon de lustruit sau al unei pensule
In mai puţin de un minut, suprafaţa tratată
se va închide rapid la culoare.
^ Se clăteşte cu apă şi se lasă să se usuce.
^ Se freacă piesele cu lână de oţel extrafină
pentru a degrada pe alocuri înnegrirea şi
pentru a crea efecte de suprafaţa.
t In cele din urmă, se aplică un strat subţire
de ceară pură, obţinându-se astfel un aspect
învechit şi lustruit
& ATENŢIE: Atunci când se reface partea
metalică a mobilei, apare uneori o problemă
privind broaştele vechi: este greu să găsiţi
cheile corespunzătoare. In acest caz, este de
preferat înlocuirea broastelor. •

Ceruirea, vopsirea si patinarea lemnului
imeni nu poate pretinde că ceara
N „hrăneşte" lemnul. în schimb, ea îl
protejează cu succes împotriva uscării şi
decolorării, reglând evaporarea apei.
Ceruire simplă
în prezent, ceara şi ceara de parchet au
devenit sinonime. în realitate, ceara de
parchet este o pastă formată prin amestec cu
o esenţă, de cele mai multe ori de tere-
bentină. Aceasta din urmă ar putea fi înlo-
cuită cu un produs inodor, dar este preferată
tocmai pentru mirosul ei caracteristic. în
timpul aplicării şi uscării însă este bine să se
aerisească încăperea.
Ceruire cu luciu
Bunicile noastre obişnuiau să ceruiască
frecvent mobilele, astfel încât, cu timpul,
acestea se îmbâcseau şi nu mai aveau
luciu.
s u g e s t i i i n g e n i o a s e d e r e c u p e r a r e 512
Ceara poate fi dată direct pe lemnul perfect
şlefuit în prealabil, dar, pentru obţinerea unui
rezultat mai bun, se va aplica mai întâi un
strat fin de lac gomat, cu ajutorul unui
şomoiog de bumbac.
y în funcţie de consistenţa ei, ceara se aplică
cu peria sau cu o cârpă din bumbac.
y Se înmoaie ceara punând-o la soare sau pe
un radiator.
y Se aplică în sensul nervurilor, fară a încărca.
y Se şterge stratul proaspăt de ceară cu o
cârpă curată, dar nu pluşată.
y Se râcâie reliefurile, dacă este cazul, apoi se
lasă să se usuce cel puţin o noapte.
y A doua zi, se lustruieşte cu blană de oaie.
Dacă uscarea este corectă, lemnul va deveni
strălucitor.
ATENŢIE: Lemnul pomilor fructiferi şi cel
cu nervuri dese, cum ar fi lemnul de acaju,
merită o finisare antiquaire care, mai subtilă
5141 OBIECTE VECHI SI RECUPERAREA LOR

decât o simplă ceruire, permite obţinerea
unui frumos luciu satinat (-» SECVENŢĂ).
Vopsirea lemnului
Datorită vopselelor, este posibilă punerea în
valoare a unei mobile oarecare, ca şi când ar fi
nouă. Pe bază de apă sau alcool, aceste
produse există într-o mare varietate de culori.
Cât despre patină, aceasta dă mai multă
valoare lemnului, mai mult caracter.
Pentru a se obţine o finisare omogenă,
vopseaua trebuie aplicată în mod uniform.
De aceea, în locul pensulei se preferă
tamponul şi buretele.
^ Se amestecă cu grijă vopseaua înaintea apli-
cării ei pe lemn.
^ Se pregăteşte un şomoiog mare de bumbac,
se înmoaie în vopsea şi se stoarce între
degete.
^ Se freacă suprafaţa lemnului cu bumbacul,
cu gesturi uniforme, în sensul nervurilor. Nu
se va trece a doua oară pe locul care a fost
vopsit.
t Cu un burete uscat, se şterge repede pentru
a se uniformiza aspectul vopselei aplicate.
Nu uitaţi canturile. Dacă doriţi întărirea
culorii şi dispariţia nuanţelor, aplicaţi incă un
strat, folosind aceeaşi tehnică.

CERUIREA UNEI MOBILE Î N STIL ANTIOUAIRE

Obţinerea unei suprafeţe uni-
forme, fără pete. Se şlefuieşte
mobila cu şmirghel fin sau cu
lână de otel.
I Degresarea lemnului. Se trece
W M pe suprafaţa mobilei un tam-
1 1 pon îmbibat în alcool de lăcuit.
Se schimbă tamponul de îndată ce se
îmbâcseşte.
Aplicarea unui fond dur. Se
îmbibă un tampon de bumbac
şi se aplică un strat uniform. Se
repetă operaţia de 2-3 ori. Se obţine o
suprafaţă lisă cu ajutorul lânii de oţel
extrafină.

Omogenizarea culorii lemnu-
lui. Cu un alt tampon, se aplică
unul sau două straturi de
produs bogat în lac gomat; apoi se
netezeşte suprafaţa cu lână de oţel.
Ceruirea. După uscarea com-
pletă, se încălzeşte o cutie cu
ceară deasupra unui radiator şi
apoi se aplică, în strat subţire, cu o
perie moale. Excedentul se va şterge
cu şomoiogul.
Lustruirea. Se lasă la uscat
toată noaptea, apoi se lustru-
ieşte suprafaţa lemnului cu
blană de oaie. Dacă ceara (de parchet)
este perfect uscată, luciul mobilei este
sigur.
 s u g e s t i i i n g e n i o a s e d e r e c u p e r a r e 515

Pentru ceruirea
lemnului
- perie moale
carpa de bumbac
- lână de oţel
extrafină
- şomoiog de bumbac
şmirghel
- blană de oaie

Pentru a vopsi
şi patina lemnul
- perie
- cârpă de bumbac
- burete
- lână de oţel extrafină
- şmirghel
- blană de oaie
- pensulă fină

După ce produsul se usucă bine, mobila se
şlefuieşte uşor cu lână de oţel, pentru
nivelarea fibrelor rămase ridicate. Se înde-
părtează praful cu grijă.
Suprafaţa vopsită poate fi acoperită cu un
strat de lac sau de ceară.
Patinarea lemnului
Operaţia constă în crearea de umbre şi
reliefuri care, de regulă, apar după ani de
întreţinere.
Este o artă de mare fineţe, uşor de însuşit
datorită produselor moderne.
Ideal este să se înceapă cu un lemn bine
decapat şi degresat cu alcool.
^ Se şlefuieşte lemnul cu fineţe.
^ Se aplică un fond (un strat de vopsea omo-
genă) de o nuanţa deschisă.
^ După uscare, înainte de a se completa
operaţiunea, se şterge uşor suprafaţa mobilei,
în sensul nervurilor, cu lână de oţel, care
curăţă şi şlefuieşte fără a zgâria.
^ Pentru a evidenţia reliefurile, se trece peste
ele cu o patină de umbrit aplicată cu o
pensulă fină. Se şterge imediat cu şomoiog
din bumbac.
^ Patina de umbrit se fixează aplicându-se
peste ea un fond dur.
Incolor de îndată ce se usucă, acest produs
acoperă porii lemnului, blocând vopseaua
şi umbrele. Se va întinde cu şomoiog de
bumbac.
t Operaţiunea următoare constă în aplicarea
unui amestec de ceară şi lac gomat. întins în
trei straturi fine cu şomoiog de bumbac,
acest produs accentuează reliefurile cele mai
fine şi serveşte drept suport pentru ceară.
^ Se ceruieşte cu peria sau cu şomoiog de
bumbac, după consistenţă, cu grijă să nu se
strice reliefurile.
^ Se finisează ştergând, apoi se lasă să se
usuce şi se lustruieşte. •
516 OBIECTE
> _> VECHI SI RECUPERAREA LOR
Lăcuirea lemnului
alitatea lacurilor moderne beneficiază
de rezultatele cercetării în domeniul
solvenţilor industriali. Alcoolul, folosit
altădată, a cedat locul solvenţilor aromatici şi
apoi produşilor inodori. Această evoluţie a
fost marcată de punerea la punct a noilor
răşini care compun lacurile.
Lacuri moderne
Lacurile actuale sunt mult mai uşor de
aplicat, deoarece ustensilele se spală cu apă.
Ele permit obţinerea a numeroase efecte:
satinat, ceruit, periat, strălucitor sau „bistrot",
fară a uita gama foarte largă de culori.
LĂCUIREA CU PENSULA
tofa de lână
lână de oţel
extrafină
mirghel fin
- pensulă plată
Pregătirea suprafeţei de lăcuit. Cu şmir-
ghel sau cu lână de oţel, se şlefuieşte
perfect suprafaţa şi se curăţă de praf.
I Reglarea strălucirii lacului. Dacă strălu-
K f l cirea lacului pare exagerată, se va freca
• • suprafaţa lemnului cu lână de oţel extra-
fină îmbibată în ceară de parchet pură, cu mişcări
lente şi regulate.
Deşi au apărut lacurile actuale, compuse din
substanţe chimice modeme care le fac
eficiente şi mai puţin nocive, vechea tehnică
a lacului cu tampon (cu alcool) există încă,
păstrând un caracter pur tradiţional.
Lăcuirea unei mobile cu pensula
Se foloseşte o pensulă plată şi se lăcuieşte
în mai multe straturi fine încrucişate pe o
suprafaţă bine şlefuită şi curăţată de praf
(-» SECVENŢĂ).
— Se lasă să se usuce după fiecare strat, apoi
se uniformizează cu şmirghel fin (nr. 320)
sau cu lână de otel extrafină Şlefuirea
I Aplicarea lacului în 3,4 sau 5 straturi. Se
w f M foloseşte o pensulă plată pentru a întinde
• • lacul de-a lungul mesei, fără ca stratul să
aibă grosimi diferite.
bucată de stofa
Lustrul final. Se lasă să se usuce ceara,
apoi se freacă folosind o bucată de stofă
care asigură o lustruire delicată a lacului.

suprafeţei uniformizează lacul şi asigură ade-
renţa stratului următor
- Se îndepărtează praful şi se repetă opera-
ţiunea de 3 - 4 on.
- Se foloseşte lacul nediluat şi nu se încarcă
prea mult pensula: straturile trebuie să fie
subţiri.
- După ultimul strat, se lasă să se usuce şi să
se întărească, timp de mai multe ore.
Se aşteaptă mai multe zile, până când lacul
este perfect uscat şi abia după aceea mobila
poate fi instalată în dormitor sau în salon
Lăcuirea
cu tampon
Acest tip de lăcuire pune în valoare mai ales
mobilele delicate, placajul şi marchetăria. Este
nevoie de multă răbdare pentru că lăcuirea cu
tampon cere multe ore de strădanie.
Pregătire. înaintea lăcuirii, suprafaţa trebuie
să fie minuţios pregătită şi curăţată de ceară.
Micile accidente (loviri, zgârieturi etc.) vor fi
acoperite cu un baton de lac gomat de o
culoare potnvită. Când lemnul este nou sau
e vorba de un nou placaj, şlefuirea se va face
cu deosebită grijă, folosindu-se şmirghel fin
(nr. 400).
Se îndepărtează praful şi talaşul rămase în
urma frecării cu o cârpă puţin umedă.
Tampon de lăcidt. Orice „meşter" îşi reali-
zează singur tampoanele, special pentru
CONFECŢIONAREA U N U I T A M P O N DE LĂCUIT
înfăşurarea în pânză a unei
bucăţi de lână. Se pune bucata
de tricotaj într-un pătrat de
pânză de bumbac cu latura de 20 cm pentru a acoperi tricotajul.
(batistă sau o bucată de cearşaf alb).
s u g e s t i i i n g e n i o a s e d e r e c u p e r a r e 516
Termeni proprii meseriei
Ponce-soie: piatră ponce sfărâmată fin care este utilizată
pentru astuparea porilor şi depunerea pe lemn a unei
pelicule lise care va omogeniza lăcuirea.
Popote: preparare al cărei secret este păstrat cu sfinţenie
de ebenişti. Conţine mai ales alcool, praf de piatră ponce
şi lac gomat. Serveşte la deschiderea culorii lemnului
şi la curăţarea lui.
Queue-de-morue: pensulă lată şi plată.
operaţiunea pe care urmează să o facă. în
mod tradiţional ele sunt formate dintr o
bucată de tricotaj de lână înfăşurată într-un
pătrat de pânză veche. Se pot confecţiona şi
din şomoioage de bumbac şi un petic de
pânză albă (-» SECVENŢĂ).
& ATENŢIE: După fiecare folosire, tamponul
se deschide, se înmoaie în alcool şi se păs-
trează într-o cutie închisă ermetic (un borcan
de sticlă cu capac filetat) Fără această pre-
cauţie, pânza îmbibată cu lac se întăreşte şi
nu mai poate fi refolosită.
Realizarea lăcuirii
Se desfăşoară în trei mari etape
Umplere. închiderea porilor lemnului cu pia-
tră ponce sfărâmată fin.
împăturirea pânzei. Se ridică Modelarea formei tamponu-
cele patru colţuri ale pânzei şi lui. Se tine tamponul în mână
se îndoaie unele peste altele şi, între degetul mare si arătă-
tor, se modelează pentru a-i da forma
alungită a unui şoricel.
 >OBIECTE VECHI SI RECUPERAREA LOR
518
_>
y Se îmbibă tamponul în alcool de lăcuit şi se
presară praf de piatră ponce pe suprafaţa
- stofă de lână
- burete
mobilei. Se freacă în cercuri din ce în ce mai
lană de oţel mici, cu ajutorul tamponului. Se adaugă praf
extrafină de piatră ponce, apoi alcool şi se şlefuieşte
- şomoiog de bumbac astfel toată suprafaţa până când se umplu
- şmirghel foarte fin
porii lemnului.
- tampon de lăcuit
y In final, se adaugă pe tampon câteva pică-
turi de lac şi se roteşte în continuare până
la uscare. Se lasă mobila să se odihnească
timp de aproximativ 10 zile.
Lăcuire. Efectuată cu ajutorul unui tampon,
permite depunerea unei pelicule subţiri de lac
gomat, obiectul luând aspectul unei oglinzi.
LĂCUIRE CU T A M P O N
îmbibarea tamponului cu alcool de lăcuit
(alcool etilic de 95°) şi îndoirea, unul peste
altul, a celor patru colţuri ale pânzei. Se ia
praf de piatră ponce între degetul mare şi arătător
şi se presară pe toată suprafaţa mobilei, aşa cum
se procedează când se pune sare în mâncare.
I Lăcuirea. Se îmbibă din nou tamponul şi
L j se întinde lacul pe suprafaţa lemnului, în
• • straturi fine, cu mişcări largi de forma cifrei
8 (cel puţin 5-6 straturi).
y Se îmbibă tamponul cu lac.
k Se freacă uşor, în cercuri mici, apoi din ce
în ce mai mari, terminând prin mişcări de
du-te-vino în sensul nervurilor.
^ Se dau astfel mai multe straturi de lac ( 5 - 6
cel puţin), la interval de câteva ore.
^ Pentru ca tamponul să alunece bine, se
adaugă cu vârful degetului, din când în când,
o picătură de vaselină pe pânza umedă.
^ La sfârşit, se umezeşte foane puţin tam-
ponul cu alcool şi se trece pentru ultima oară
pe suprafaţa mobilei pentru omogenizare.
Se pune mobila la adăpost şi se lasă vreo
10 zile, să „tragă" lacul.
Astuparea porilor lemnului. După presă-
rarea prafului de piatră ponce, se şlefuieşte
suprafaţa cu un tampon îmbibat în alcool,
executându-se cercuri, cu mişcări regulate. Se lasă
mobila să se odihnească, timp de câteva zile.
Nu vă opriţi pe mobilă. Dacă doriţi să
întrerupeţi mişcarea, părăsiţi suprafaţa
lemnului către exterior, cu un gest brusc.

Limpezire. Suprafaţa se lustruieşte perfect şi
se elimină eventualele puncte proeminente
de vaselină.
^ Se confecţionează un tampon nou, care se
îmbibă în alcool pur.
^ Cu acesta, se trece cu fineţe peste lac pen-
tru ca alcoolul să dizolve imperfecţiunile
suprafeţei şi să-i dea strălucire.
^ Se repetă această operaţiune de trei ori, la
un interval de câteva minute.
y In final, cu ajutorul unui şomoiog de
bumbac, se întinde pe suprafaţa lemnului
puţină popote fină pentru a desăvârşi lus-
truirea lacului. •
Se îmbibă tamponul cu lac gomat, se
închide la loc şi se întinde pe toată
suprafaţa, în lungi pase rectilinii. Se
apasă uşor pe tampon şi se continuă cu mişcări
de du-te-vino, fără a uita colturile.
B Se reia lustruirea după ce lacul s-a odih-
nit câteva zile. Pentru ca operaţia să fie
perfectă, se va schimba tamponul şi se va
îmbiba numai cu alcool.
s u g e s t i i i n g e n i o a s e d e r e c u p e r a r e 519
Lăcuirea uşoară
Un începător în lâcuire nu trebuie să cumpere lacul
de oriunde. In magazinele de specialitate, există lacuri
cu tampoane ireproşabile.
Este preferabilă orientarea către o firmă care asigură
şi cursuri de iniţiere. Perfecţionarea va putea fi făcută
pe mobila personală. în plus, acolo se găsesc şi lacuri
cu „tamponul uşor", a căror preparare a fost „îndulcită",
pentru a se putea obţine o mai mare supleţe în folosire.
Vorfi astfel evitate neplăcerile cauzate de lipsa
de experienţă.
Tamponul este ajutat să alunece bine.
Dacă tamponul are tendinţa să se lipească,
se pune pe pânză o picătură de ulei de
vaselină, pentru a aluneca mai bine, dar nu trebuie
exagerat, deoarece uleiul poate păta lacul.
Se limpezeşte întreaga suprafaţă, întin-
zându-se lacul cu fineţe, cu mişcări largi.
Se reia această operaţie de trei ori şi se
fereşte mobila de praf.
 >OBIECTE VECHI SI RECUPERAREA LOR
520
_>

Decapare, îndepărtarea petelor

si întreţinerea mobilei
prospeţimea datontă iniţiativei, răbdării şi
îndemânării dumneavoastră, cu atât mai
mult o veţi aprecia.

înlăturarea cerii
sau decaparea mobilei
Adeseori, mobila veche este îmbâcsită prin
aplicarea regulată a cerii si prin curăţarea
intermitentă cu esenţă de terebentină, care
uşurează pătrunderea cerii în lemn. Cu
timpul, ceara şi lacul sfârşesc prin a lua un
aspect tem. Pentru a da mobilei o nouă
strălucire, va trebui făcută o nouă finisare
îndepărtarea cerii şi decaparea se efectuează
folosind metode similare, dar cu produşi
diferiţi.
Mobilă cernită. Pentru a îndepărta ceara de

ca
După aplicarea unei
generoase cantităţi ătată, zgâriată, crăpată sau defor-
de ceară, este bine
mată, o mobilă veche, oricât de
să aşteptaţi 24 de ore
înainte de a da cu peria deteriorată ar parea nu este iremediabil
şi a lustrui cu o cărpă pierdută. Este posibilă reconditionarea
moale. fotoliilor, a unei vechi mese rustice sau a
unei comode ce a aparţinut bunicii, fără a
apela la un specialist, întotdeauna greu de
găsit. Cu cât mobila îşi va recăpăta
înainte de a îndepărta ceara şi de a decapa
Nu interveniţi decât asupra mobilelor sau obiectelor
fără mare valoare. Cele de autor sau de epocă vorfi lăsate
pe seama unui profesionist.
Petele care apar în timpul decapării trebuie să fie eliminate
înainte de a se începe finisarea cu ceară sau lac.
Oricare arfi finisarea prevăzută, aşteptaţi ca solvenţii
să se evapore.
Nu decapaţi niciodată o mobilă acoperită cu placaj:
foile subţiri de lemn care îl compun se vor decolora
în mod sigur.
pe o mobilă, este nevoie de un produs spe-
cial, care conţine săpun lichid şi un solvent,
înainte de a începe, trebuie să aveţi o rezervă
importantă de cârpe curate şi de şomoioage
de bumbac.
k Se aplică produsul cu ajutorul unei pensule
plate.
y Se freacă suprafaţa cu lână de oţel,
urmându-se direcţia fibrei lemnului şi înde-
părtându-se ceara diluată. Se schimbă şomo-
îogul de îndată ce s-a îmbâcsit.
y Dacă n-a dispărut toată ceara, operaţia se
repetă, pentru că lemnul trebuie să rămână
curat.
^ Se clăteşte suprafaţa de pe care a fost înde-
părtată ceara folosindu-se un şomoiog de
bumbac îmbibat în alcool de lăcuit.
Mobilă lăcuită. Pentru îndepărtarea lacului
este nevoie de un decapant. Trebuie cunos-
cut tipul de lac pe care vreţi să-1 eliminaţi: de
compoziţia lui depinde felul produsului ce
urmează a fi folosit Alcoolul de lăcuit dizolvă
lacul de tampon, iar decapantul chimic
lacurile mai dure.
Pentru a nu greşi, încercaţi discret într-un
colţ. Dacă ambele produse sunt ineficiente,
 s u g e s t i i i n g e n i o a s e d e r e c u p e r a r e 521

va trebui să alegeţi un decapant potrivit A ,

pentru lacurile poliesterice.
Odată ales produsul potrivit, se poate
începe; tehnica este aceeaşi în toate cazurile
(-» SECVENŢĂ). Se vor folosi mănuşi de pro-
tecţie şi se va lucra într-un loc aerisit.
- După ce se întinde decapantul cu ajutorul
unei pensule de nailon, se aşteaptă ca produsul
să lucreze (lacul se va băşica); îl îndepărtaţi cu
lână din oţel, cu o spatulă din lemn sau un
cuţit de pictor, în sensul fibrei lemnului.
Se reia operaţia până când lemnul va fi
curăţat complet.
Se limpezeşte cu un şomoiog de bumbac
înmuiat în alcool de lăcuit (în nici un caz în
apă) sau în alcool alb.
& ATENŢIE: Lemnului nu-i place apa!
Se va renunţa la ideea (greşită) de a spăla o
mobilă (sau un obiect din lemn) cu apă cu
săpun. Aceasta ar umfla fibrele lemnului,
placajul, ar strica locurile de îmbinare a
părţilor mobilei. Dar dacă aţi descoperit o
mobilă rustică, fără valoare şi pe care doriţi
s-o vopsiţi, nu ezitaţi (-» PP. 528-530).
îndepărtarea petelor
Precauţii
- Pentru o finisare lăcuită, partea
decolorată se va trata cu vată îmbibată
cu o tinctură cu alcool.
- Supravegheaţi decolorarea.
Dacă devine mai pală decât lemnul,
va fi tratată ca o pată deschisă
la culoare înainte de a trece la finisare:
ceruire sau lăcuire.
nici produsul care înlătură ceara, nici deca-
pantul, nu le vor face să dispară. Ele pot fi
eliminate cu multă precauţie.
Pete deschise la culoare. Apa şi unii deter-
genţi puţin agresivi lasă urme şi decolorează
esenţele lemnoase. Pentru omogenizarea
nuanţelor, se va folosi ceară vopsită sau o
vopsea pentru lemn, de o nuanţă puţin mai
închisă decât cea a mobilei.
^ Cu ajutorul unui tampon din lână din oţel
nr. 0 se aplică ceara pe pata decolorată.
y Se freacă tare pentru ca ceara să pătrundă în
interiorul lemnului.
^ Când pata dispare, puteţi cerui mobila. - cutit de pictor (sau
Pete de culoare închisă. Apa decolorează spatulă din lemn)

de pe mobilă
Odată curăţat, lemnul poate prezenta pete
mai mult sau mai puţin pronunţate, pe care
lemnul, dar vinul, cerneala, alcoolul, parfu- - mănuşi din cauciuc
- lână de oţel
mul etc. provoacă efectul invers: lasă pete
- pensulă de nailon
închise, care trebuie decolorate pentru a

DECAPAREA UNEI MOBILE LĂCUITE

Aplicarea decapantului. Se fo-
loseşte o pensulă de nailon
pentru a aplica produsul în strat
gros. Se lasă să acţioneze câteva
minute.
Se rade suprafaţa. Când înve-
lişul se crapă şi se înmoaie, se
îndepărtează cu lână de oţel.
Lemnul se rade în sensul fibrei.
I Lucraţi pe orizontală. Dacă se
K f l foloseşte un decapant lichid,
m M mobila se va înclina pentru a se
putea lucra pe o suprafaţă orizontală
Lacul care se desprinde de pe lemn va
fi ras cu un cuţit.
 >OBIECTE VECHI SI RECUPERAREA LOR
522
_>

obţine din nou nuanţa iniţială a lemnului. Se Decolorarea lemnului

pot folosi mai multe produse: clor, apă Decolorantul are rolul de a reda culoarea
oxigenată, acid oxahc sau decoloranţi iniţială lemnului vechi si de a face să dispară
chimici. petele cauzate îndeosebi de umiditate. Poate
Folosiţi mănuşi de protecţie şi agitaţi pro- fi aplicat pe diferite esenţe. Pentru folosirea
dusul cu grijă pentru a nu stropi. acestui produs lichid, incolor şi inodor, se
^ Se aplică decolorantul ales şi se lasă să vor purta ochelari de protecţie şi mănuşi. In
pătrundă în lemn mult timp. cazul contactului accidental cu pielea, se va
limpezi cu apă curată din abundenţă.
^ Obiectul de lemn se pune la orizontală şi se
aplica decolorantul cu o pene, folosindu-se
suficient produs pentru a acoperi întreaga
suprafaţă si pentru a se obţine astfel o deco-
lorare uniformă.
t Se lasă să acţioneze câteva minute, timp în
care produsul impregnează lemnul.
Ca orice acid. un t Se elimină apoi decolorantul, limpezindu-se
decolorant necesită
suprafaţa cu un şomoiog de bumbac îmbibat
respectarea strictă
a unor norme de în alcool de lăcuit. Se lasă să se usuce. Se
securitate: se vor purta verifică uniformitatea culorii şi, dacă e nevoie,
haine, ochelari de
se repetă operaţia.
protecţie şi mănuşi
împotriva picăturilor ce
pot sări dejur împrejur. ATENŢIE: In cazul unei mobile din esenţe
difente de lemn, este greu să obţineţi o deco-
^ Dacă pata este foarte veche sau foarte lorare uniformă: pentru aceasta, trebuie deco-
încrustată, se repetă operaţia de mai multe lorate unele esenţe, în timp ce altele trebuie
ori. vopsite.
^ In caz de eşec, se acoperă pata cu o cataplas-
mă confecţionată cu pământ de Sommieres, Sfaturi pentru întreţinere
înmuiat cu generozitate în decolorant. şi produse de finisare
Acest procedeu va fi mai eficient, pământul Finisare prin ceruire. Se vor folosi exclusiv
încetinind evaporarea. produse de întreţinere pe bază de ceară de
t Se limpezeşte cu alcool pentru îndepărtarea albine. Pentru evitarea petelor, se aplică după
decolorantului. ceruire un impermeabilizant specific.

1. © Leman
2. © Leman
3. © Veraline
4. © Syntilor
5. © Les Anciens Ebenistes

în continuare, dacă mobila este bine între-
ţinută, nu mai este nevoie de încă un strat de
ceară.
Finisare lăcuită. Vechile obiecte lăcuite cu
alcool necesită doar o simplă curăţare de
praf. Petele de umiditate pot fi mascate
efectuând pe suprafaţa obiectului, cu un
tampon îmbibat în alcool, mici mişcări cir-
culare. Dacă zona rămâne vizibilă, se dă din
nou cu lac. Obiectele modeme lăcuite se
curăţă cu un burete umed şi suportă cea mai
mare pane dintre produsele de întreţinere
Ceară de parchet. Este un amestec de ceară
şi solvent, a cărui aplicare se efectuează cu un
tampon din lână de oţel, cu un şomoiog de
bumbac sau cu o pensulă. Pentru ca ceara să
strălucească, va fi lăsată să se usuce cel puţin
o noapte.
Lacuri. Cele folosite industrial nu au ace-
eaşi compoziţie ca produsele propuse
amatorilor. Se vor alege produse în stare
apoasă, care se usucă mai repede, cu
minimum de miros
s u g e s t i i i n g e n i o a s e d e r e c u p e r a r e 523
Ceara de întreţinere
vaface ca mobila
să-si păstreze strălucirea
regăsita
Uleiuri. Această tehnică de finisare, mai
recentă, constă în saturarea lemnului cu ulei
natural. Indicat mai ales pentru esenţele exo-
tice, el conferă mobilei o strălucire unică.
Dar, atentie, o finisare cu ulei este foarte greu
de decapat. •
Produse de fixare
Adezivi. Adezivii tradiţionali suntfabricaţi pe bază de piele
şi de os. Miros urât şi, înainte de a fi folosiţi, trebuie
înmuiaţi în bain-marie. Pentru majoritatea asamblărilor,
sunt înlocuiţi în prezent cu aracet. Se va evita folosirea
adezivilor de tip Neoprene. Prea marea lor aderenţă
împiedică demontările ulterioare şi se poate risca
smulgerea lemnului pieselor asamblate.
Fixare mecanică. Altădata, lipirea era consolidata
prin cuie din lemn, mai uşor şi mai ieftin de fabricat
decât şuruburile. în prezent, mobilele moderne sunt
de cele mai multe ori asamblate prin sisteme mecanice
cu şuruburi.
524 OBIECTE VECHI SI RECUPERAREA LOR
Vopsirea, ceruzarea sau lăcuirea
mobilei din lemn
E opsirea unei mobile noi sau vechi, pe
care doriţi să o puneţi în valoare, este
un procedeu la îndemâna oricui.
în caz de eşec al decapării
Un secret clasic al ebeniştilor pentru limitarea consumului
de ceară: unele mobile sunt lăcuite înainte de a fi ceruite.
Este clar de ce: produsul care îndepărtează ceara
nu este eficace pe lac. Trebuie determinată mai întăi
rezistenţa lacului şi compatibilitatea compuşilor săi
cu vopseaua aleasă.
Eliminaţi resturile de ceară cu solvent. Cu ajutorul unei
bucăţi de bumbac, se aplică alcool de lăcuit pe o suprafaţă
mică. Dacă lacul rămâne intact, se aplică un strat gros de
vopsea acrilică şi se lasă să se usuce timp de aproximativ
o oră. Dacă există incompatibilitate între cele două
produse, vopseaua crâpându-se, sau dacă lacul devine
lipicios şi se prinde de bumbac, se reia decaparea.
De la pregătire...
Pentru reuşita şi rezistenţa patinei, mobila va
fi mai întâi curăţată şi decapată.
• Dacă mobila a fost vopsită recent şi nu este
decât îmbâcsită, va fi curăţată din abundenţă
cu detergent special şi se va şlefui uşor.
• Dacă este cernită, lăcuită sau acoperită cu
mai multe straturi vechi de vopsea sau cu
ulei, se va face o adevărată decapare cu un
produs decapant, o perie de nailon şi alta
metalică (-» P. 520).
Podeaua se va proteja cu ziare şi se vor pune
pene sub picioarele mobilei pentru a nu
adera la hârtie.
...la aplicarea culorii
Se va folosi vopsea acrilică. Cele cu ulei nu
tolerează patina cu ceară.
- Oricare ar fi culoarea aleasă pentru vopsirea
mobilei, pentru un prim strat se preferă un
alb-mat, care va fi un suport uşor de acoperit.
Se va dilua slab (cu 10% apă) pentru a-i
permite să pătrundă în lemn. Pentru elimi-
narea imperfecţiunilor, se va şlefui suprafaţa
cu şmirghel fin (granulaţie 240) sau cu lână
de oţel nr. 000.
— Se aplică apoi două stratun de vopsea din
culoarea aleasă (-» SECVENŢA P. 525). Se aleg
culorile în armonie cu fondul pentru a fi pus
în valoare un motiv sculptat sau pentru a se
realiza o decorare originală. înainte de
realizarea patinei, se lasă să se usuce timp de
mai multe zile.
Patină cu ceară
Aspectul final al mobilei depinde de finisarea
ceruirii. Pentru a evidenţia reliefurile lemnu-
lui, se aplică mai întâi o ceară de culoare
închisă, apoi ceară albă. Nu îmbâcsiţi
sculpturile'
Atenţie: ceara de culoare închisă pătează ! Va
fi deci folosită pe obiectele sau suprafeţele
expuse departe de locurile pe unde se circulă.

Crearea unui efect ceruzat
A ceruza o mobilă înseamnă a-i colora în alb
fibrele vizibile pentru a le scoate în evidenţă
pe un fond de culoare mai închisă. Această
tehnică (-» SECVENŢA P. 526) se aplică lemnului
cu fibre pronunţate (stejar, frasin, castan
etc.), dar nu este recomandată pentru lemnul
cu pori strânşi (fag şi mălin) care prezintă
puţine fibre evidente.
Pentru a scobi nervurile, se va folosi o perie
metalică, dar cu delicateţe pentru a nu se
crăpa lemnul.
Este suficient să râcâiţi suprafaţa lemnului,
întotdeauna în acelaşi sens.
VOPSIREA SI PATINAREA UNEI CONSOLE
întinderea vopselei. Se începe cu picioa-
rele mobilei, insistându-se asupra fondului
reliefurilor. Se netezeşte în sensul fibrei
lemnului. Se lasă să se usuce. Se şlefuieşte cu
şmirghel fin şi se aplică al doilea strat.
I puţin I
Se lasă să se usuce.
; aplică
r e c o n d i ţf i o n a r e a m o b i l e i 525
Ceruza modernă
Ceruza există încă din Antichitate. Folosită in cosmetică
mcă din secolul al ll-lea, această pastă albă având la bază
carbonat de plumb a generat numeroase otrăviri,
în prezent, ceruza propriu-zisă este interzisă, fiind înlocuită
de albul de ceruzat, obţinut din răşini naturale şi clasat
printre produsele netoxice. Poatefi vopsit pornind
de la pământuri de decor sau cu oxizi.
Dar înainte de a începe, se pregăteşte cu grijă
suportul. Dacă munca de pregătire nu este
perfectă, ceruza va evidenţia defectele.
- perie din păr de
mistreţ
- perie de nailon
- perie metalică
- cârpe
- burete
lâna de oţel nr 000
- şmirghel de
granulaţie 240
pensule
Efectul de patină. Se şlefuieşte din nou
suprafaţa lemnului cu lână de oţel. Se
insistă asupra sculpturilor, cărora li se dă un
aspect de vechi, făcând să iasă în evidenţă
vopseaua de fond. Se lasă să se usuce.
B Lustruirea. Se perie energic cu o perie din
păr de mistret sau cu cârpe din bumbac
nepluşate. Se termină în sensul fibrelor
lemnului, apoi se lustruieşte cu o cârpă moale.
526 OBIECTE VECHI SI
> RECUPERAREA LOR_>

Suprafaţa trebuie să fie t După ceruzare, finisarea se poate face după

curată şi degresată, în-
deosebi dacă mobila a
fost lăcuită sau cernită,
t Se şlefuieşte întreaga
suprafaţă cu o maşină de
şlefuit cu vibraţii, se
râcâie nervurile cu peria
metalică şi se netezeşte
cu un tampon din lână
de oţel nr. 0 sau cu
şmirghel fin. Se înde-
părtează praful cu grijă.
^ Se aplică ceruza în mod
uniform. Se elimină sur-
plusul de produs proaspăt cu o spatulă şi se
lasă să se usuce
dorinţă; cu ceară sau cu lac. Ceara dă un
aspect mai îngrijit, chiar dacă trebuie
întreţinută mai bine.
& ATENŢIE: NU trebuie să se confunde:
ceruzat şi şters. Motivele desenate pe un
lemn ceruzat sunt încrustate în masa
lemnului, în timp ce motivele unui lemn
vopsit prin ştergere sunt desenate la
suprafaţă, în lacul transparent (-> SECVENŢA
P. 527).
Vopsirea prin ştergere
Vopsirea cu efect decorativ este preferată
îndeosebi în decorarea murală, dar se aplică
si la mobile. Acest bufet de bucătărie din

CERUZAREA MOBILEI

- perie metalică
- lână de oţel nr. 0
- şmirghel fin
- pensulă plată
- maşină vibrantă
de şlefuit

Pregătirea lemnului. înainte de ceruzare, Periere. Cu o perie metalică moale cu fire

se şlefuieşte cu grijă. Se decapează, se scot
. getele şi s t repară suprafaţa Lemnului
pentru a face să dispară dungile, şanţurile şi
găurile.
alămite se acţionează în sensul fibrelor
lemnului pentru a vida nervurile, mai
delicate decât lemnul masiv. Pentru a suprima
fibrele reliefate de perie, se netezeşte suprafaţa cu
şmirghel fin. Se îndepărtează praful.

I Aplicarea ceruzei. în sensul fibrelor şi cu

ajutorul unei pensule plate se face să
fel I pătrundă albul de ceruză în porii deschişi,
apoi se acoperă întreaga suprafaţă. Se lasă să se
usuce un sfert de oră.
B Atenuarea efectului. Se şlefuieşte supra-
faţa pentru a se elimina cea mai mare
parte a albului. Se va folosi lână de oţel
fină şi se va lucra rotind, pentru a nu vida porii
albiţi. Se îndepărtează des praful.
 r e c o n d i ţi i o n a r e a m o b i l e i 527

secolul trecut, fabricat din lemn de diferite

esenţe, a fost reparat, apoi acoperit cu lac
colorat asortat cu culorile dalelor de ciment
ale pardoselii.
^ într-un caz asemănător, fondurile se vor
omogeniza cu două straturi de vopsea acrilică
albă.
t După uscare, se aplică lacul galben cu
ajutorul unui burete mic, astfel încât
vopseaua de fond să apară în transparenţă.
Pentru întărirea efectului „şters", dar fără a se
estompa fondul, se pot suprapune 2—3
straturi de lac.
t Pentru a vopsi mai uşor partea din faţă a
mobilei, se demontează uşile şi sertarele şi se
pun pe o masă de lucru. Astfel, se va putea
lucra asupra panourilor, unul după altul, cu
maximum de similitudine. Panourile uşilor
sunt şterse cu buretele, mulura cadrelor pri- Acest bufet vechi afast
meşte o vopsea de o nuanţă pronunţată, în reparat cu lemn de
esenţe diferite. Vopsită
timp ce cadrele sunt tratate în genul şi decorată, mobila
lemnului fals. renovată se integrează
t După uscarea completă, suprafaţa mobilei în noul său decor.
se şterge cu o cârpă îmbibată cu lac foarte
diluat, astfel încât să „mânjească" fondul şi să
estompeze părţile prea albe sau prea clare. Dacă este foarte cald
^ în cele din urmă, se acoperă totul cu un Dacă se constată că lacul tinde să se usuce prea repede-
strat de ceară pură sau cu un lac incolor mai ales din cauza căldurii - se va dilua cu o baza
poliuretanic, care va proteja decorul. • retardanta, care va mări timpul de lucru necesar unei
finisări îngrijite.

VOPSIREA U N U I BUFET CU LACURI TRANSPARENTE COLORATE

Cu un buretel se vopsesc în Se evidenţiază mulurile uşilor Tratarea cadrelor în stilul

stilul „şters" faţada şi panou-
rile uşilor, în sensul fibrelor
lemnului, cu mici pase succesive, evi-
tându-se îngroşarea exagerată a
stratului.
cu vopsea având o nuanţă pro-
nunţată, ca aceea a dalelor
pardoselii. Se folosesc o pensulă fină şi
o lamă metalică pentru a proteja
partea centrală de vopsire.
lemnului fals. Se întinde lacul
colorat cu pensula, apoi se
trece peste stratul de vopsea proaspătă
o piesă specială din cauciuc pentru a
se reproduce nervurile şi nodurile unei
scânduri.
 >OBIECTE VECHI SI RECUPERAREA LOR
528
_>

Recondi ionarea unui dulap

Decapare în stil vechi
Dacă mobila este lăcuită sau cernită:
mănuşi de cauciuc
- perie de nailon
y Se încearcă mai întâi îndepărtarea fostei fini-
2-3 perii metalice de sări cu un detergent special (3 linguri la 1 1
diferite durităţi de apă caldă).
- cârpe • Se limpezeşte cu apă curată şi se lasă să se
- cuţit pentru chit
usuce.
1-2 sculuri de lână
de oţel (nr. 0 şi 000) Folosirea unei cataplasme. Dacă ceara sau
- burete vopseaua rezistă acestui tratament, se aco-
1 săculeţ peră mobila cu o cataplasmă care se obţine
cu şomoioage
astfel
de bumbac
- 2-3 pensule de > Se adaugă 1 5 0 g faină la 1 1 de apă.
nailon de diferite k Se încălzeşte până la fierbere şi se lasă să se
manmi îngroaşe.
- şurubelniţă
k Se adaugă detergent (în aceleaşi proporţii ca
mai înainte).
y Cu ajutorul unei peni se întinde cu genero-
zitate această pastă pe lemn.
t Se lasă să acţioneze. Timpul de aşteptare
depinde de grosimea stratunlor de finisare
anterioare.
t Se limpezeşte cu apă curată şi se lasă să se
Acest dulap afost decapat si apoi vopsit. Combinaţia de
culori pune in valoare relieful uşilor şi bandoul superior usuce.

escoperită la târgul de obiecte vechi
sau într-un pod, o mobilă veche
poate, cu ajutorul câtorva procedee, să-şi
recapete tinereţea pierdută. Este cazul acestei
mobile-vitrină care, odată restaurată, îşi va
relua locul binemeritat într-un interior.
Demontare
^ Se demontează uşile: se deschid perpendi-
cular pe canat, apoi, cu o şurubelniţă, se
scot şuruburile balamalelor Se împinge uşa
în sus astfel ca, prin basculare, să poată fi
scoasă.
^ Se scot, ca pe nişte obiecte de valoare,
părţile metalice (mânerele sertarelor şi ale
uşilor, broaştele e t c ) , pe măsură ce se
demontează mobila Se numerotează piesele
pentru a nu le inversa în momentul
remontării. Dacă este necesar se profită de
ocazie pentru a le renova (-» p. 512).
Decapare modernă
Dacă operaţia n-a reuşit, se va folosi un
produs de scos ceara sau un decapant chimic
(-» PP. 520-521).
Dacă mobila este cernită-, se va folosi un
produs puternic de scos ceara şi se va repeta
operaţia până la dispariţia totală a cerii. Se
verifică dacă, sub ceară, mobila n-a fost dată
cu lac; în acest caz, se foloseşte, în mod
obligatoriu, un decapant.
Dacă mobila este vopsită sau lăcuită, tre-
buie să ştiţi că decapanţii recenţi, prezentaţi
sub formă de gel, sunt la fel de performanţi
ca şi cei vechi, dar sunt mai puţin agresivi
privind mediul înconjurător, neinllamabili şi
solubili în apă.
Scoaterea petelor
Decaparea unei mobile dă uneori la iveală
pete de tanin sau lemn de culori diferite
Dacă se optează pentru o finisare prin

vopsire, două sau trei straturi vor fi de ajuns
pentru omogenizarea suprafeţei,
în schimb, dacă se preferă ofinisaresemitianspa-
rentă păstrându-se nervurile lemnului, se curăţă
petele de pe lemn cu un decolorant (-» p. 522).
Se poate alege un decolorant cu apă, elaborat
fără solvent şi ale cărui resturi în urma
limpezirii sunt biodegradabile.
ATENŢIE: Decapanţii şi decoloranţii sunt
produse toxice şi iritante.
— Se va lucra în aer liber sau într-o încăpere
bine aerisită.
- Se vor purta mască, ochelari şi mănuşi.
— Nu se va fuma şi nu se va umbla cu foc.
- Se vor acoperi pardoseala şi mobila cu o
prelată
RENOVAREA ŞI VOPSIREA U N U I DULAP
Repararea părţilor deteriorate. Pentru a
le reconstitui, se aplică un chit pe bază de
fibre de lemn, folosindu se un cuţit. Se
trsttcft timp de 24 de ore şi apofse dă cu ceară, se
vopseşte sau se lăcuieşte.
Aplicarea unui strat-amorsă special
pentru lemn. Se va dilua puţin pentru a-i
uşura pătrunderea. Se începe cu interiorul
mobilei. Se vopsesc apoi diferitele elemente.
R E C O N D I Ţ I O N A R E A M O B I L E I 528
Reparaţii
Se verifică soliditatea generală a mobilei şi se
fac reparaţiile necesare (-» SECVENŢĂ).
- Se consolidează picioarele rupte (-» p. 378).
Dacă este deformată, partea din spate a dula-
pului va fi înlocuită. Se vor schimba dispozi-
tivele de glisare a sertarelor. Părţile deteriorate
se vor reconstitui cu chit.
- Se controlează părţile metalice, se curăţă
broaştele şi se degripează cu un produs degri-
pant, apoi se ung cu vaselină.
Se profită de poziţia în care este aşezată
mobila pentru lucru şi i se aplică un trata-
ment fungicid şi insecticid (-» p. 381).
Aplicarea vopselei
Se vopseşte interiorul, apoi exteriorul
dulapului, cu un strat-amorsă alb specific
I Recondiţionarea părţilor metalice. Pentru
K f l a lustrui părţile metalice, se foloseşte un
• • tampon de lână de oţel fină nr. 000 sau o
perie montată pe un mic aparat de găurit.
Aplicarea a două straturi de vopsea
gliceroftalică cu aspect satinat. Partea
din spate şi fundul dulapului vor fi ignorate.
Se lasă să se usuce mai multe zile. Se execută apoi
decoratiunile exterioare cu un lac decorativ.
530 OBIECTE VECHI SI
> RECUPERAREA LOR
_>
produsului de finisare. Această primă aplicare
blochează fondul şi înlesneşte aderenta
stratului decorativ. Se vopseşte apoi totul
(aici, în verde, SECVENŢA P. 5 2 9 ) . Se lasă să
se usuce.
Dacă se optează pentru o finisare în mai
multe culori, se vor procura câteva recipiente
din sticlă (borcane de dulceaţă, eventual) care
pot fi închise ermetic. Se pregătesc diferitele
culori de vopsea sau de lac: aici, s au folosit
două nuanţe de „roz-vechi" şi trei de verde.
Se vopsesc mai întâi părţile cele mai deschise
la culoare si se termină cu cele închise,
asigurându-se după fiecare un timp de uscare
de 6 - 8 ore.
REALIZAREA FINISĂRILOR
Punerea în valoare a medalioanelor
sculptate. Se încadrează cu muluri tăiate
în unghi de 45°. Se vopsesc mulurile şi se
fixează cu,
Instalarea uşii. Se instalează pivotul în
lăcaşul lui, în poziţia de deschidere a uşii.
Se saltă uşa pentru a-i angaja articulaţia
superioară, apoi se lasă să alunece pe pivot partea
de jos.
Finisări
Nu vă grăbiri să desăvârşiţi detaliile (-» SEC-
VENŢĂ): realizaţi elemente decorative care vor
fi fixate pe partea de jos a uşilor sau pe
bandoul superior al vitrinei, puneţi alte gea-
muri, montaţi din nou uşile pe pivou, lubri-
fiaţi, adăugau nişte perdele.
Etajerele şi sertarele pot fi îmbrăcate într-un
material lavabil, care va face întreţinerea mai
uşoară. Se va alege, de exemplu, un material
suplu din PVC. Se răsuceşte în jurul etajerei: se
trece pe deasupra, apoi pe dedesubtul scân-
durii şi se prinde cu agrafe, după ce a fost bine
întins (fără a lipi), pe cantul din spatele etajerei.
Astfel locul de fixare va rămâne invizibil. •
Instalarea geamurilor. Se imobilizează în
faltul lor cu baghete de forma unui sfert de
H i cilindru plin. Se protejează sticla cu un
carton şi se fixează baghetele cu ţinte fine.
Instalarea perdelelor. în tivurile de sus şi
de jos ale perdelelor se introduc cabluri cu
l t - 1 arc, terminate cu inele de fixat, rotunde.
Acestea se agaţă pe pivoţii deschişi, înşurubaţi în
interiorul montanţilor uşilor.
 recondiţionarea m o b i l e i 531

Curăţarea şi repararea scaunelor

din pai, ratan sau răchită
B uteti găsi uşor fotolii vechi din pai dm
ratan împletit sau din răchită, dar
acestea trebuie adeseori curăţate şi reparate
înainte de a fi instalate în salon, în grădină
sau pe o terasă

Scaune din pai

Se verifică starea în care se află scaunul:
şezutul, spătarul, picioarele, barele. Se verifică
soliditatea picioarelor şi se fac reparaţiile
(-» P. 368), încredinţându-se însă unui profe-
sionist cele importante, de tâmplărie şi
refacere a părţii dm pai.
Pentru înviorarea paiului:
k Se foloseste aspiratorul (cu peria mică)
pentru a extrage cât mai mult praf.
k Se amestecă 3 1 de apă călduţă cu zeama
unei jumătăţi de lămâie. In acest amestec, se
îmbibă un burete mare şi se şterge scaunul în
sensul firelor de pai, fără a se apăsa prea tare
> Se lasă să lucreze vreo 10 minute, după care
se clăteşe cu buretele şi cu apă curată.
I Se lasă să se usuce într-un loc aerisit,
departe de orice sursă de căldură.
Pentru a proteja un pai îmbătrânit şi
deteriorat, se lăcuieste cu o pensulă,
folosindu-se un lac natural, care fixează
fibrele desprinse, fără a le schimba
culoarea.

Scaune din răchită Scaune împletite

- Se spală răchita cu apă şi săpun, dacă este
posibil în aer liber.
Pentru a albi răchita învechită, se adauga în
apa de clătit zeama unei jumătăţi de lămâie
Se lasă să se usuce complet în aer liber, la
umbră.
- Se refac ligaturile picioarelor, adeseori
slăbite, cu ajutorul unei tije noi de răchită sau
cu rafie, care se strânge bine şi se fixează solid
cu câte un nit la fiecare extremitate.
- Se poate vopsi răchita, folosindu-se un
spray cu vopsea.
din alte materiale
Curăţare. Tratamentul diferă în funcţie de
materialul folosit în împletitură.
• Implenrea obţinută dm scoarţa unui palmier
Calamus rotang, este folosită în principal pentru
mobilierul de grădină.
^ Se curăţă energic cu o perie de nailon si cu
detergent diluat în puţină apă caldă.
^ Eventual se dezinfectează cu o soluţie de
clor şi se clăteşte apoi cu apă călduţă,
t Se usucă, după care se ceruieşte cu ceară de
albine şi se lustruieste cu o cârpă.
532 OBIECTE VECHI SI RECUPERAREA LOR

• împletitura din ratan este făcută din miezul

palmierului Calamus rotang. Deoarece este
pene de nailon
fragil, se lăcuieşte sau se vopseşte
- cârpă de lustruit
- burete - Dacă ratanul este natural, se curăţă cu apă
ciocan rece în care s-a adaugat zeamă de lămâie sau
- cuişoare din alamă sare; pentru a-i schimba aspectul învechit, se
- cuţit special de ştetge cu o cârpă umedă îmbibată cu câteva
împletit sau cutter
picături de apă oxigenată.
- Ratanul vopsit sau lăcuit se curăţă cu apă în
care s-a adăugat săpun lichid.
Reparaţii. Pentru mici reparaţii, se vor
cumpăra din magazinele de specialitate
snopuri de ratan Se vor repara ligaturile
rupte, firele care lipsesc etc. (-> SECVENŢĂ).
Atenţie, ratanul se rupe uşor.
înlocuirea unei pânze
de şezlong
Asiguraţi-vă de faptul că pânza este
încă solidă. Dacă e în bună stare,
se scoate şi sefixează la fel pe schelet,
cu agrafe mari. Dacă este uzată,
se schimbă, luăndu-se drept tipar
vechea bucată de pânză. La cele două
extremităţi, sefixează bare de
susţinere, care se prind de pânză.
Firele se înmoaie într-un lighean cu apă, pentru
a Ie face mai suple înainte de întrebuinţare. •

CURĂŢAREA ŞI REPARAREA U N U I FOTOLIU D I N RATAN

Spălarea ratanului. Se şterge
împletitura cu un burete îmbi-
bat în apă sărată (o lingură de
sare grunjoasă la 1 I de apă călduţă)
sau în apă cu zeamă de lămâie. Se
clăteşte cu apă curată.
I Hrănirea ratanului. După us-
care (cel puţin 24 de ore la
I . umbră, într-o încăpere venti-
lată), se aplică cu pensula un amestec
de ulei de in şi esenţă de terebentină
(1:2), sau ulei pentru lemn de tec. Se
lustruieşte fără mare delicateţe.
Repararea ligaturilor. Se înde-
părtează vechea ligatură. Se
fixează cea nouă cu un cuişor
de alamă şi se face un ochi mort pentru
a-l ascunde. Se continuă înfăşurarea,
trăgându-se bine firul de fiecare dată.

Terminarea ligaturii. Se taie ra-
tanul la 45c, lăsându-se firul mai
lung pentru nod. Se trece
extremitatea pe sub ultimul ochi şi se
trage bine firul. încrucişarea trebuie să se
afle pe partea ascunsă a scaunului. Se
bate un cuisor si se retează de la bază.
înlocuirea firelor care lipsesc.
t a Se alege un fir de ratan de ace-
laşi diametru cu cel care lipses-
te şi se taie puţin mai lung decât este
necesar. Se trec extremităţile rupte pe
spatele mobilei şi se taie cu grijă.
împletirea firului de răchită.
Se înmoaie firul pentru a nu se
rupe, apoi se inserează în
împletitură, în locui firului care lipseşie.
Se taie extremităţile cu atenţie, să se
sprijine pe firele transversale.
 r e c o n d i tf i o n a r e a o b i e c t e l o r 533

Întreţinerea unei lămpi de grădină

eflectorii din tec ai acestei lămpi de
grădină rămân în aer liber tot timpul - perie de nailon
anului. Recomandat pentru obiectele de trusa de chei plate
exterior, acest lemn exotic cere îngrijiri. După - trusă de chei
cu dulie
câţiva ani, tecul capătă o nuanţă cenuşie şi
- cutter
este posibil să se păteze.
- scul de lână de oţel
- mănuşi de protecţie
Curăţarea şi înlăturarea petelor hârtie abrazivă
- Dacă lemnul n-a fost tratat niciodată, se deşte
perie şi se curăţă cu un solvent, pentru pensulă plată
- pensula de nailon
degresare.
- şurubelniţă
- Dacă lemnul este pătat, se foloseşte un
- şurubelniţa mică
produs decolorant (acid oxalic, apă oxige- de electrician
nată, clor etc.) pentru omogenizarea culorii
suprafeţei; cu o pensulă de nailon, se aplică
un strat de decolorant (se vor folosi mănuşi
de cauciuc). Se lasă să pătrundă produsul,
repetându-se apoi aplicarea lui pe locurile suprafaţă. Aveţi răbdare! Pătrunderea com-
pătate. Se lasă să se usuce, apoi se clăteşte cu pletă a uleiului între două straturi poate dura
alcool denaturat. 24 de ore
- Se şlefuieşte totul, uşor, cu şmirghel fin Odată terminată această operaţiune, se lasă
pentru a se elimina micile asperităţi ale să se usuce timp de câteva zile înainte de a se
suprafeţei. refolosi lampa. Se va observa că uleiul exotic
lasă la suprafaţă o peliculă satinată şi etanşă,
Finisarea cu ulei care respinge apa mai bine decât un produs
Cu o pensulă, se dă un strat de ulei exotic de tipul lacului.
(sau de ulei de tec) şi se lasă să pătrundă în In fiecare an, fară a demonta lampa, se va da
lemn. Se aplică apoi un al doilea strat şi se un nou strat de ulei pentru ca tecul să-şi
continuă astfel până când uleiul rămâne la păstreze culoarea. •

PROTEJAREA LEMNULUI

IMN I

Demontarea lămpii. Se scot Tratarea cu ulei exotic. Se Remontarea lămpii şi a insta-

cele 4 inele de lemn exotic
pentru a ie peria, curăţa şi
şlefui. Dacă sunt pătate, se foloseşte
un decolorant, clor de exemplu.
badijonează lemnul cu ulei
exotic până la saturare. Când
lemnul este îmbibat complet, se şterge
excedentul cu o cârpă. Sunt necesare
mai multe straturi.
laţiei sale electrice. Se va pro-
fita de ocazie pentru a se instala
o lampă fluorescentă, mai economică
şi la fel de puternică.
534 OBIECTE VECHI SI RECUPERAREA LOR

Recondiţionarea un uifelinar metalic

Celelalte părţi, deşi protejate, şi-au păstrat
culoarea iniţială. Această lipsă de unifor-
mitate se poate înlătura aplicându-se o
vopsea de finisare pe întreaga suprafaţă a feli-
narului. Se poate alege una dintre nume-
roasele vopsele chimice. Un strat-amorsă
prealabil ajută vopseaua să reziste la
intemperii. Dacă se optează pentru un lac, se
diluează uşor primul strat pentru a-l putea
aplica mai bine. înainte de a se monta
instalaţia electrică, se va lasa să se întărească
vopseaua, timp de mai multe zile.

RESTAURAREA FELINARULUI

• • felinarul, piesă cu piesă, precum şi insta-

I I laţia electrică prea veche.
escoperit într-un pod, acest felinar dm
fier forjat trebuie să-şi recapete aspec-
tul plăcut şi să aibă o instalaţie electrică
conformă normelor în vigoare.

Recondiţionarea felinarului
Tratare împotriva ruginei. Se decapează
felinarul, apoi se stabilizează suprafaţa meta-
perie metalică
manuală
lului folosindu-se mai degrabă un trans-
- perie metalică formator de rugină decât un produs
rotativă antirugină. Acest lichid, de un alb lăptos,
cutter
transformă rugina într-un strat de protecţie
- cleşte
şi împiedică pentru multă vreme oxidarea
- 3 pensule

B
- şurubelniţă metalului.
Stabilizarea coroziunii. La interval de 1 oră,
şurubelniţă mică Vopsire. Transformatorul de rugină dă o se aplică 2 straturi de lichid transformator
de electrician culoare frumoasă, de un negru-strălucitor, de rugină, folosind o pensulă. Se lasă să se
părţilor ruginite de multă vreme. usuce timp de 24 de ore.

Circuitul electric
Pentru a corespunde normelor de securitate,
acest felinar metalic trebuie echipat cu o
dulie filetată E 27 şi cu un cablu de 3 con-
ductori, dintre care unul împământat (galben
şi verde), racordat la carcasă.
Se fixează conductorul împământat cu un
şurub (sau cu un mic inel de strângere) sub
pălăria felinarului, într-un loc puţin vizibil si
nevopsit, pentru a stabili bine contactul.
Se echipează cealaltă extremitate a cablului
cu o fişă 2 poli + pământ şi se branşează
totul pe un circuit protejat pnntr-un
disjunctor diferenţial de 30 mA. Se va apela
Decaparea lămpii. Se îndepărtează rugina
cu ajutorul unei perii metalice, apoi se
badijonează suprafaţa decapată cu un
solvent (white spirit) pentru eliminarea even-
tualelor urme de grăsime.
Pregătirea suprafeţei. înainte de a vopsi
felinarul, se aplică un strat-amorsă, care
permite aderenţa vopselei. Se lasă să se
usuce timp de 10 ore.
R E C O N D I Tt I O N A R E A O B I E C T E L O R 535
Atenţie! Turnaţi într-un borcan
de sticlă cantitatea de
transformator de rugină de
care aveţi nevoie. Pensula care
a fost în contact cu rugina
nu trebuie introdusă în flaconul
mare: produsul rămas
şi-ar pierde eficacitatea.
şi la un electrician pentru a verifica
montajul •
I
I I Economisiţi timp. Se alege forma şi duri-
tatea periei în funcţie de obiectul pe care
trebuie să-1 decapati. Dacă forma sa se
pretează, se foloseşte o perie rotativă montată pe
o maşină electroportativă.
Vopsirea felinarului. Se aplică un prim Bine protejat, acest
• j l strat de lac diluat în câteva picături de felinar dinfierforjat
|• solvent, apoi, după 24 de ore, se aplică un va rezista intemperiilor.
al doilea strat diluat.
 >OBIECTE VECHI SI RECUPERAREA LOR
536
_>

Curăţarea şi lipirea marmurei

armura de pe comodă sau de pe
mesele „bistrot" trebuie să fie între-
- bucată de bumbac
nepluşat ţinută pentru ca frumuseţea ei să se
şomoiog de bumbac menţină. Marmura spartă trebuie lipită,
- piatră de frecat părţile ciobite refăcute şi petele îndepărtate
- piele de căprioară pentru a reda strălucirea piesei care a devenit
- blană de oaie sau
temă în timp.
mănuşă de lustruit
- spatulă de lemn
tampon sau şmirghel Curăţare
foarte fin Este etapa prealabilă necesară. Se începe prin
întinderea pe suprafaţa obiectului a unui
produs de îndepărtat ceara, apoi se scot
petele rebele ţinându-se seama de natura lor
(-* SECVENŢĂ). Dacă pe marmură s-a aplicat de
mai multe on ceară sau silicon, se va folosi
un tampon abraziv uşor, îmbibat cu săpun
negru şi apă călduţă. După repararea
eventualelor deteriorări, se tratează suprafaţa
cu un produs de lustruire.
Reparaţii
Procedeul depinde de grosimea şi greutatea
plăcii de marmură.
Astuparea părţilor ciobite. Ciobitunle de
mici dimensiuni se pot umple cu ceară.
Pentru ciobiri mai mari, se va folosi un
produs de restaurare, care conţine răşină
lichidă şi praf de marmură.
^ Se face o pastă consistentă,
t Se pun pigmenţi pentru a-i da o culoare
apropiată de cea a marmurei care urmează să
fie reparată.

CURĂŢAREA M A R M U R E I

îndepărtarea oricărei urme de Umplerea micilor ciobituri. Se Şlefuirea suprafeţei. Se şlefu-

ceruire sau lustruire. Cu un mţM foloseşte un adeziv special ieşte marmura uşor, cu un
tampon de bumbac, se aplică un l compus din praf de marmură şi abraziv de granulaţie foarte
produs care îndepărtează ceara. Se repe- răşină. fină şi puţină apă, efectuându-se
tă până când bumbacul rămâne curat. mişcări în forma cifrei 8. Se clăteşte.

Se tratează cu fineţe. Se apli- Protejarea marmurei. Cu o Se dă luciu. După uscarea

că acid oxalic pe şomoiogul de cârpă nepluşată sau cu un completă a produsului, marmu-
bumbac şi se şterge cu mişcări şomoiog, se aplică pe suprafaţa ra se lustruieşte cu mănuşa de
circulare. Se clăteşte din nou. bine uscată un produs special pentru lustruit sau cu blană de oaie. Un singur
lustruirea marmurei. strat de produs va fi suficient.
 reconditionarea o b i e c t e l o r 537

y Se umplu ciobiturile cu acest amestec, folo-

sindu-se o spatulă din lemn.
y Se netezeşte cu grijă suprafaţa cu ajutorul
spatulei.
ă îndepărtarea petelor de pe marmură
- Pentru o pată de vin sau de cafea, se aplică o soluţie
de zeamă de lămâie şi sare
1
y înainte de a şlefui, se lasă să se întărească. grunjoasă. Dacă pata rezistă,
Mici reparaţii. Bucăţelele se lipesc cu uşu- se va procura un produs
rinţă: antirugină folosit pentru
y Cu puţin înainte de folosire, se prepară un scoaterea petelor de pe rufe.
adeziv epoxy, amestecând o răşină şi un - Pentru o pată foarte
întăritor. colorată (cerneală, vopsea
y Se aplică amestecul pe cele două suprafeţe etc.), se foloseşte extract
care trebuie lipite. de dor sau apă oxigenată.
y Se ţine strâns, folosindu-se un elastic sau Se repetă operaţia de mai
un dispozitiv de strângere. multe ori şi se lasă timp
Mari reparaţii. Dacă s-au spart elemente suficient produsului pentru
mari (blatul unei mese, de exemplu), lucru- a acţiona.
rile se schimbă: - Pata de grăsime se
y Cu un disc abraziv, se taie şanţuri pe spa- acoperă cu pământ de
tele plăcii de marmură, perpendicular pe Sommieres şi se stropeşte
spărtură, cam din 20 în 20 cm. cu acetonă sau
y In şanţun se introduc pene metalice, care se tricloretilenă. Se lasă
cufundă în grosimea marmurei cu un adeziv să acţioneze timp de mai
epoxy. multe ore. Din când
y După întărire, se lipeşte pe toată suprafaţa în când, se adaugă solvent
inferioară a plăcii o bucată de pânză. • şi pământ

REUPIREA M A R M U R E I SPARTE

Lipire. Se curăţă cu solvent cele
două părţi ale spărturii. Se pre-
pară adezivul epoxy. Pentru
marmura colorată, se vopseşte răşina,
înainte de a face amestecul, cu un pig-
ment de o culoare asemănătoare celei
pe care o are marmura respectivă. Cu o
spatulă de lemn se badijonează cele
două feţe ale spărturii şi se asam-
blează imediat.
Uscare. Se presează bine cele
două bucăţi, una pe cealaltă,
apoi se realizează un dispozitiv
de strângere. Produsul în exces se
şterge imediat cu acetonă. Se lasa mai
multe ore să se întăreasca Se poate
accelera uscarea încălzind suprafaţa
marmurei cu uscătorul de păr.
Finisare. A doua zi, se şlefuieş-
te mai întâi cu hârtie abrazivă
nr. 200. apoi cu 400. Se înde-
părtează praful. Se pune pe un
tampon din pânză de bumbac acid
oxalic pulbere. Se freacă marmura
până când se obţine un lapte albicios.
Se clăteşte cu apă curată, se usucă cu
piele de căprioară şi se lustruieşte.
538 OBIECTE VECHI SI RECUPERAREA LOR i -

Curăţarea si repararea ramelor aurite

u vremea, ramele aurite îşi pierd din t Cu pensula se aplică un produs special de
strălucire şi, adeseori, relieful li se curătat obiectele aurite, folosit de profesio-
- cârpă moale
deteriorează. Cu un minimum de pricepere şi nişti: aceste produse sunt costisitoare, dar
- bumbac de lustruit
- spumă de şlefuit cu răbdare, li se poate reda frumuseţea de întotdeauna eficiente. Se va insista asupra
extrafină altădată. excrementelor de insecte.
- pensulă moale ^ Se curăţă obiectul în întregime, cu bumbac
- cui de lemn
Curăţare de lustruit. Se freacă uşor pentru a nu strica
- cui metalic
Părţile aurite cu foiţă de aur nu suportă stratul aurit si se schimbă tamponul de
- ferăstrău pentru metale
produşii agresivi şi alte reţete ale bunicii; îndată ce se murdăreşte.
curăţarea lor cere fineţe.
^ Se îndepărtează praful cu o pensulă moale, Reparaţii
de exemplu o pensulă de mătase. • Pentru repararea reliefului unei rame se folo-
seste un amestec de alb de Meudon si adeziv

REPARAREA RELIEFULUI UNEI R A M E

D Astuparea găurilor. Se foloseşte ames-

tecul de alb de Meudon şi adeziv animal
sau pastă sintetică pentru lemn îentru a
acoperi părţile lipsă din ramă. Pasta de lemn se
întăreşte în aproximativ 15 minute.
Sculptarea reliefurilor. înaintea solidifi-
W M cării produsului, se refac reliefurile cu un
cui de lemn. După uscare, se şlefuieşte cu
spumă de şlefuit extrafină.

I Aplicarea fondului auriu. După ce rama

este bine curăţată de praf, se aplică,
folosind pensula, fondul auriu. Reliefurile
vor rămâne libere, bine conturate.
B Executarea finisărilor. Se foloseşte ceară
sau lac pentru aurit. Atenţie, din nou, la
reliefuri Se lasă toată noaptea să se usuce
şi se lustruieşte cu o cârpă moale.
 r e c o n d i t i o n a r e a o b i e c t e l o r 538

pe bază animală, încălzit în bain-marie: pus pe

ramă în picături mici, acest produs păstos se
solidifică în contact cu ipsosul, reconstituind
relieful care lipseşte. Se poate folosi şi pastă
pentru lemn.
Pentru repararea unei muluri pe o ramă care
prezintă simetrii, metoda cea mai simplă
constă în copierea prin mulaj, cu o pastă de
modelat specială, a unei părţi intacte. Apoi se
umple mulajul cu ipsos de modelat. După ce
se întăreşte, se aplică în locul din care lipseşte
fragmentul.
Când retuşurile sunt gata, se aplică un strat
de fond aunu, apoi ceară şi lac de aurit. •
Alginat stomatologic
Alginatul este un extras de alge marine,
netoxice şi biodegradabile, folosit
de dentişti pentru luarea amprentelor.
Aplicat pe o parte intactă a mulurii
unei rame care trebuie reparată,
permite copierea tuturor detaliilor
reliefului şi formează, după uscare
(4-6 minute), o amprentă în care
se toarnă ipsos pentru a se obţine
o reproducere de o mare fidelitate.

RESTAURAREA UNEI M U L U R I SPARTE

D Fabricarea formei. Folosindu-se

pastă de modelat specială, se
ia amprenta unei părţi intacte a
mulurii. Se lasă pasta să se întărească
şi se scoate cu precauţie din formă.
Turnarea piesei. După închide-
rea celor două extremităţi ale
formei, se toarnă în interior
ipsos de modelat (50% ipsos + 50%
apă). Se lasă să se întărească şi se
Ajustarea dimensiunilor. Se
taie cu ferăstrăul piesa de ipsos
şi se şlefuieşte, astfel încât să
corespundă exact lăcaşului părţii care
lipseşte, în unghiul ramei.

Se verifică ajustarea piesei. Retuşarea racordului. Se scuip Ceruirea. Se întinde cu pensula

Se lasă ipsosul să se usuce tează ornamentul cu un vârf ceară de aurit. Se alege o nuan-
până când devine foarte alb. Se metalic. Se înlătură praful. Se ţă care să corespundă cu cea a
fixează pe ramă piesa înlocuitoare aplică un strat pregătitor pentru vop- ramei pentru ca reparaţia să fie invizi-
folosind adeziv de tip neopren. sirea ipsosului şi pregătirea finisării. bilă. Se lasă să se usuce şi se lustruieşte.
 >OBIECTE VECHI SI RECUPERAREA LOR
540
_>

Refacerea unui obiect din ipsos

Se foloseşte vopsea acrilică. Pensulele fine
permit o muncă minuţioasă; dar se mai
poate folosi un burete sau o cârpă strânsă în
palmă, insistându-se asupra scobiturilor

Patină
Pe chipul zeului Eol, prezent aici, părţile în
relief (nas, obraji, frunte etc.) strălucesc şi
au o frumoasă culoare aurie. Mai retrase,
zonele ondulate apar cu reflexe galben-

PATINAREA U N U I OBIECT DIN IPSOS

V ^

- perie de netezit
- cârpă
n banal ornament de ipsos sau de
lemn se poate reface, ieftin şi fară o
pricepere deosebită, aplicându se tehnica
D Se şlefuieşte ipsosul. Se elimină even-
tualele neregularităţi, şlefuindu-se figura
ce urmează a fi patinată cu o spumă
abrazivă foarte fină. Se şterge cu grijă praful, cu o
cârpă uscată sau cu o pensulă.
- cârpă nepluşată „bronzului fals". Metoda tradiţională folo-
burete seşte o vopsea aune amestecată cu praf de
spumă abrazivă metal. Cea prezentată mai jos se bazează pe o
foarte fină
suprapunere de vopsele acrilice, patinate cu
pensulă-şablon
- pensule perii
ceară de aurit.

Bronz fals
Pentru început, se întinde pe obiect un
întăritor specific sau lac gomat. Se alege un
produs colorat sau se dizolvă o priză de
pigmenţi pentru vopsirea amestecului
Vopsirea se face în doi timpi:
o vopsea de fond de culoare brună;
Amestecarea culorilor. Se prepară mai
- un joc de culon de „patină" neuniformă,
multe nuanţe de patină pe o paletă. Cu o
aplicate în aşa fel încât să se apropie de pensulă-şablon se tamponează ipsosul
efectul adevăratului bronz: resturi de cocleală până când se obţine efectul dorit.
situate în părţile scobite

verzui, în timp ce scobiturile cizelate
păstrează culoarea oxidării pe care o dă
cocleala.
Folosindu-se ceară de aurit, care se va întinde
cu degetul în pete circulare, cremă şi praf de
bronz, etc., se vor crea contraste care vor
accentua expresia feţei şi vor da acestui
obiect din ipsos aspectul iluzoriu al unui
metal patinat. •
Pregătirea suprafeţei. Se aplică în mod
uniform, cu o perie lată, un întăritor
• • specific. Acest produs hidrofug acoperă
porii ipsosului şi îl întăreşte la suprafaţă.
Protejarea. Se aplică un strat de lac gomat
(diluat cu alcool denaturat, dacă e nevoie)
cu o cârpă nepluşată sau se întinde cu
peria un lac acrilic.
r e c o n d i tt i o n a r e a obiectelor
Mulajele vopsite
Mulajele se execută cu ipsos de granulaţie fină.
Pentru mulajele vopsite, este bine să se folosească ipsos sos
de sinteză, praf care imită culorile pietrei, ale cărnii,
alefildeşului etc., astfel încât să se obţină copii ale
obiectelor vopsite în masă. Se va constata cu stupoare
că repararea unui cap de păpuşă din porţelan oferă
aceleaşi aspecte, culori şi duritate ca originalul,
datorită unei formule elaborate de ipsos de sinteză
(Ceramofix).
I Este rândul pensulelor! Se tamponează
suprafaţa cu un prim strat de vopsea brună
• f l foarte diluată. Se lasă să se usuce timp de
2 ore şi se aplică un al doilea strat, nediluat şi
omogen.
Accentuarea reliefurilor. Cu degetul, se
fac pete circulare de ceară de aurit pe
părţile ieşite în evidenţă şi dungi pe
crestele alungite pentru a se simula efectul de
cocleală. Se estompează cu o perie de netezit.
 Decorare si
> întretinere
i

ANCADRAMENTE

NOŢIUNI SI TEHNICI
X J DE BAZA REALIZARE

P. 543 Iniţiere P. 552 Ancadrament cu paspartu şi bizou

P. 546 Decupare şi caşerare P. 554 Ancadrament cu bizouuri inversate
P. 548 Asamblarea pachetului P. 556 Ancadrament cu suport colorat

P. 550 Realizarea ramei P. 557 Laviu de ancadrament


Iniţiere
ealizarea unui ancadrament sub sticlă
este la îndemâna oricui Putină minu-
ţiozitate, o oarecare atracţie pentru lucnil
manual, un minimum de material şi câteva
unelte permit punerea în valoare a unei
gravuri, a unui poster, litografii sau acuarele.
După însusirea tehnicilor de bază necesare,
amatorului 1 se oferă o multitudine de
posibilităţi: alegerea formelor şi volumelor,
realizarea reliefului sau a profunzimii,
combinarea culorilor etc. şi toate acestea,
doar cu câteva foi de carton şi hârtie
colorată.
Noţiuni de bază
Simplu sau elaborat, ancadramentul sub
sticlă are două componente: o ramă din
baghete făltuite şi un ansamblu de elemente
n o ţr i u n i si i t e h n i c i d e b a z ă 543
numite „pachet". Acesta din urmă cuprinde
cel puţin un carton de fond, documentul de
încadrat fixat pe un suport de hârtie şi un
geam protector (-» CASETA P. 545). La acestea
se adaugă de cele mai multe ori un element
lipit, numit şi „pasparru". Cu partea din
interior decupată în maniera unei ferestre,
acesta înconjoară lucrarea formând o
bordură, colorată sau nu. Maschează astfel
fondul şi face imposibil contactul gravurii cu
geamul. în versiunile sale foarte elaborate,
pachetul poate conţine chiar şi zece ele-
mente: în acest caz, la paspartu se adaugă
bizouuri (cartoane tăiate la 45° care dau
relieD, apoi se pun distanţiere care depăşesc
paspartuurile, formând totodată o bordură.
Toate aceste straturi se aşază unele peste
altele, asemenea foilor unei plăcinte
544 ANCADRAMENTE
Etape care nu pot fi evitate
Decuparea, caşerarea cartoanelor, asamblarea
pachetului, realizarea ramei sunt principalele
tehnici de bază ce trebuie stăpânite pentru a
realiza un ancadrament sub sticlă. Unele
etape sunt absolut necesare, oricare ar fi
ancadramentul, toate făcând apel la aceste
tehnici. Iată-le:
- decuparea sticlei, a cartoanelor şi a hârtiilor
(-> pp. 546-547);
- fixarea documentului pe suportul său
(-» PP. 548-549);
- fixarea unei agăţători pe cartonul de fond
(-» PP. 548-549);
- asamblarea pachetului cu ajutorul hârtiei
kraft gomate (-» pp. 548-549);
- fixarea pachetului în ramă (-» PP. 550-551).
Câteva ustensile specifice
Pentru a realiza ancadramentul sub sticlă sunt
indispensabile anumite ustensile: cutter, riglă grea,
riglă gradată. Printre cele mai simple figurează lanţeta:
vârful său subţire, dar netăios, permite trasarea semnelor,
înlesnind îndoirea, iar mânerul rotunjit ajută la netezirea
şi presarea hârtiei în momentul lipirii. Dintre ustensilele
mai sofisticate face parte ferăstrăul cu unghi. Dispozitivul
său defixare, precum şi o şină de ghidare permit o tăiere
sigură a baghetelor.
în sfârşit, ori de câte ori înrămarea cere mai multă muncă,
aparatul de bizotat este un auxiliar deosebit de preţios.
Materiale necesare
Ancadramentul sub sticlă nu necesită de-
cât material specific. In faţa atâtor produse
din magazinele de specialitate, trebuie să
ştiţi să alegeţi ceea ce este cu adevărat
necesar.
Materiale indispensabile. Printre acestea se
numără:
- hârtia kraft gomată, necesară, printre altele,
la asamblarea pachetului;
- o agăţătoare (inel cu nituri sau inel obiş-
nuit) pentru ca tabloul să poată fi atârnat pe
perete;
- aracet pentru caşerare;
- geam fin de 2 mm;
- baghete falţuite pentru ramă.
Cartoane şi hârtii. Cartoanele şi hârtiile
există din abundenţă, dar fiecare are un rol
precis:
- cartonul gri, un carton mai grosolan,
serveşte la confecţionarea cartonului de
fond.
- cartonul-lemn, moale şi rigid totodată,
poate fi folosit pentru cartonul de fond, dar
şi pentru bizouuri. De culoare ocru, el există
în grosimi de 2, 3 şi 4 mm.
- cartonul-suport sau cartonul neutru, gros
de numai 0,7 mm, va constitui suportul
documentelor.
- autocolantele au pe o faţă un decor sau o
culoare. Groase de 0,8 mm, sunt folosite de
obicei pentru realizarea unui paspartu. Cele
cu grosimea de 1,5 mm permit decuparea
bizouurilor directe.
- hârtiile colorate servesc în principal la
îmbrăcarea paspartuurilor sau a bizouurilor.
Se găsesc în gramaj, textură şi nuanţe foarte
variate. Dacă sunt prea fine, nscă să se
încreţească după câtăva vreme.
ATENŢIE: Hârtiile şi cartoanele vândute
în magazinele de specialitate sunt garantate
fară acid, ceea ce permite o excelentă conser-
vare a documentelor înrămate.
 N O Ţ» I U N I Si
t
T E H N I C I DE B A Z Ă 545

Rama „Marie-Louise"
Pentru ancadramentul pânzelor fixate pe ramă,
se plasează uneori o ramă interioară între
cea clasică şi pănză. Din lemn sau îmbrăcată
în pănză, rama „Marie-Louise" creste efectul
de profunzime şi permite „intrarea" în imagine,
aşa cum face paspartuul folosit la
ancadramentul sub sticlă. Pictată, rama
„Mane Louise" preia, în general, unul dintre
tonurile deja prezente în lucrarea încadrată.

Calitatea geamului baghetele ramei se deformează, sticla

In general, este o sticlă incoloră, groasă de organică va urma această deformare. In
numai 2 mm, apreciată pentru transparenţa schimb, o sticlă clasică, în aceeaşi situaţie, îşi
şi rigiditatea sa. va păstra rigiditatea, cu riscul de a se
O sticlă de 3 mm ar fi prea grea pentru sparge! •
ancadrament, mai ales dacă dimensiunile
acestuia sunt mari.
Există şi panouri din sticlă organică, adică din
material plastic, uşoare, având o suprafaţă
nelustruită, în care nu se reflectă nimic.
Supleţea acestora are un inconvenient: dacă

Cel mai simplu ancadrament sub sticlă

afffggiSr
Lucrările sub sticlă fără paspartu, compuse numai
—
dintr-un carton defond şi un geam, asamblate
cu ajutorul unor cleme metalice, servesc, în general,
la prezentarea gravurilor mici sau mari, a posterelor
sau a reproducerilor tablourilor, de exemplu.
Nu au nici ramă: un adeziv decorativ permite
închiderea pachetului, iar agăţătoarea este prinsă
direct pe cartonul de fond.
Pentru realizarea unei înrămări mai elaborate,
cum ar fi cea din fotografia alăturată:
- se fixează documentul pe un carton fin în căteva
puncte, cu hârtie adezivă cu două feţe, astfel încăt
să poată fi recuperat oricând;
- se prinde pe cartonul defond o agăţătoare,
pentru a-lfixa pe perete (-» P.549);
- se plasează documentul între geam şi cartonul
de fond;
- se inserează totul în ramă.
546 ANCADRAMENTE
Decupare şi caşerare
creion
cutter
B rimele gesturi pe care trebuie să le
înveţe un amator sunt măsurarea
marginilor, trasarea st decuparea cartoanelor.
- echer Dimensiunile corecte ale cartonului de fond,
- pensulă ale cartonului-suport şi ale paspartuului cer
- riglă grea multă minuţiozitate şi precizie. Este necesar
antiderapantă
ca toate canoanele şi hârtiile să fie tăiate
riglă gradată
perfect cu ajutorul echerului Pentru a reuşi
fară prea multă strădanie, există ustensile şi
metode adecvate.
Primele măsurători
Prima etapă constă în definirea dimensiunii
cartonului de fond, care corespunde cotelor
documentului, completate pnn lăţimea mar-
ginii ce apare de jur împrejur Unele ilustraţii
vor fi puse mai bine în valoare printr-o
margine îngustă, altele printr-una mai lată.
Aprecierea se poate face din ochi. Se măsoară
apoi documentul, se adaugă de fiecare parte
valoarea marginii şi astfel se va obţine nu
numai dimensiunea cartonului de fond, dar
si cea a cartonului-suport, a paspartuului sau
a geamului care va proteja ansamblul.
Pe paspartuuri, marginea predefinită cores-
punde bordurilor. înainte de a crea fereastra,
se poate schimba mărimea acestei margini de
TRASARE SI DECUPARE
D Trasarea reperelor. Se aşază rigla gradată
perpendicular pe rigla grea, sprijinind-o de
un echer, şi se trasează linia după care se
va tăia. Se procedează astfel pentru toate laturile.
o parte şi de alta a documentului, centrând
după bunul plac.
In lăţime, este de preferat ca imaginea să fie
poziţionată exact în centru,
în înălţime, poate fi decalată uşor, astfel încât
bordura inferioară să fie puţin mai mare decât
cea superioară. Se evită, în acest fel, o impre-
sie vizuală de trasare si ansamblul va părea
mai „aerat" şi mai bine echilibrat.
Trasarea şi decuparea
După fixarea dimensiunilor, acestea trebuie
trecute cu grijă pe materialul de decupat;
liniile de decupare vor fi trasate cu un creion
(-» SECVENŢĂ). O rigla gradată proptită de un
echer permite obţinerea unghiurilor drepte
Spnjinul se face pe o ngla grea, groasă de cca
3 mm; aceasta va împiedica derapajul în
timpul tăierii. Rigla se plasează pe partea care
se va păstra: în cazul în care cutterul deviază
în timpul tăierii, se va evita astfel deteriorarea
acelei părţi.
Când se taie cu cutterul se apasă puternic pe
riglă.
Pentru a proteja bancul de lucru, este bine să
folosiţi o placă pentru tăieri, antiderapantă,
din PVC.
Tăierea cu cutterul. Se aşază rigla grea
de-a lungul liniei de tăiere. Se apasă cu
forţă pe ea şi se lasă să alunece cutterui
urmând linia trasată, de mai multe ori, pentru a
pătrunde în toată profunzimea cartonului.
 N O Ţ» I U N I »SI T E H N I C I DE B A Z Ă

& ATENŢIE: Pentru a crea o fereastră ro-

tundă într-un paspartu, se foloseşte un
cutter-compas. Această tăietură cere mai
multă dexteritate decât una dreaptă.

Caşerarea unui paspartu

Paspartuul este bordura destinată să pună în
valoare documentul. De cele mai multe ori,
este realizat dintr-un autocolant (hârtie fină
acoperită cu o folie colorată). Dar, uneori,
folia trebuie lipită pe un carton Această
operaţie se numeşte „caşerare". Iată cum se
procedează:
y După ce a fost decupat, paspartuul se pune
pe hârtia colorată, pe care, în prealabil, s-a în-
tins adeziv cu ajutorul unei pensule (-» SEC- Paspartuurile pot avea mai multeferestre. Soluţia este
VENŢĂ). Se netezeşte bine. aleasă adeseori pentru a pune în valoare subiecte de mici
• Apoi, cu vârful unui cutter, se decupează dimensiuni. în acest caz, măsurătorile trasărilor trebuie luate
hârtia colorată din interiorul ferestrei pentru a şi raportate cu multă grijă, pentru ca, în final, toate
se face îndoinle. Se procedează astfel, latură elementele săfie în concordanţă. în ancadramentul
cu latură: se taie pentru fiecare o bandă de de mai sus, paspartuul este completat cu un carton
cca 3 cm şi, la fiecare extremitate, se face un cu bizouuri acoperite cu hârtie de diferite culori. Concepute
unghi de 45°, în aşa fel încât să se poată pentru a da relief, bizouurile trebuie decupate
rabata bine pe spatele paspartuului. La ne- şi îmbrăcate conform tehnicilor specifice (-» p. 552).
voie, se poate folosi şi un echer.
Se taie apoi toate părţile care depăşesc şi se
pune paspartuul sub presă, între două car-
toane, pentru a rămâne drept în timpul
uscării.
Se va lăsa să se usuce toată noaptea. •

LIPIREA UNEI HÂRTII PE U N CARTON-SUPORT

Rabatarea făcută cu ajutorul

diluat în apă în proporţie de 2:1.
încet pe hârtia colorată, netezindu-se
treptat pentru o aderare perfectă.
cutterului. Pentru fiecare par-
te, se decupează cu vârful
cutterului o bandă de cca 3 cm din
hârtia lipită şi se rabatează pe carton
pentru a-i acoperi grosimea.
548 ANCADRAMENTE

Asamblarea pachetului
îxarea documentului pe suportul său şi Pe spatele paspartuului. Se poate fixa docu-
prinderea pe carton a unei agăţători mentul direct pe spatele paspartuului. Se
- creion
diamant de tăiat
sunt cele două etape importante ale ancadra- asază, mai întâi, sub fereastră si se fac
sticlă mentului, care trebuie parcurse înaintea încercări cu bandă adezivă. Când este plasat
- cutter asamblării pachetului. Toate elementele vor fi corect, se întorc fereastra şi documentul şi se
perforator astfel reunite cu benzi de hârtie kraft gomată, fixează cu o bandă de hârtie kraft gomată de
- ciocan
pentru a fi introduse în ramă în siguranţă. o parte si de alta a marginii superioare a
• matriţă de nituit
10-12 cleme
documentului si a ferestrei.
- riglă Fixarea documentului
Ancadramentul şi ilustraţia trebuie să poată fi & ATENŢIE: Marginile gravurii nu se vor tăia
despărţite oricând, atunci când doriri. Pentru niciodată pentru ca aceasta să nu-şi piardă
a recupera documentul fară deteriorări, acesta valoarea.
nu trebuie fixat direct pe canonul de fond, ci
pe un carton-suport sau pe spatele paspar-
tuului. Se va evita mai ales lipirea pe toată
suprafaţa a unei acuarele sau litografii, prefe-
rându-se banda adezivă cu două feţe sau
hârtia kraft gomată, care nu lasă urme
Pe un carton-suport. După decuparea unui
suport la dimensiunile cartonului de fond, se
delimitează amplasarea ferestrei. Se poziţio-
nează documentul, se aşază o greutate
deasupra şi se fixează cu o bandă de hârtie
kraft gomată, îndoită şi pusă jumătate pe
suport şi jumătate pe marginea superioară a
imaginii Se poate fixa şi în colţurile Cu ur poanson sau cu un cui mare puteţi găuri cartonul
superioare, cu două bucăţi de banda adezivă defond pentru afixa apoi agăţătoarea.
cu două feţe sau dacă dimensiunile
ilustraţiei sunt bune, se plasează banda de-a Fixarea agăţătorii
lungul întregii lăţimi. Pentru a fixa agăţătoarea unui tablou, trebuie
înşurubate în ramă două belciuge cu şurub,
pnn care se trece o sârmă fină, galvanizată.

/ Tăierea geamului
Tăierea sticlei este o operaţiune delicată (-» p. 55),
iar un geam de 2 mm grosime este foarte fragil.
Se trasează reperele cu un marker. Se poziţionează rigla
grea pe partea care se va păstra, la 2 mm mai în interiorul
semnelor, astfel încât ruleta diamantului să fie plasată
perfect. Se începe din punctul cel mai îndepărtat şi se taie
de sus în jos, apăsând constant şi ţinând diamantul
aproape vertical. Se apucă sticla cu ambele măini,
defiecare parte a fisurii, şi se rupe în două, ca o tabletă
de ciocolată.
Acest procedeu nu este folosit decât atunci
când ancadramentul este mai greu. In gene-
ral, elementul de fixare trebuie plasat pe
spatele cartonului de fond, la două treimi din
înălţime şi la mijlocul lăţimii. Pentru panou-
nle mici, fără sticlă, poate fi de ajuns o agăţă-
toare gomată. Dar, în cele mai multe cazuri,
trebuie prinsă o agăţătoare nituită sau un inel.
Agăţătoare nituită. Se face mai întâi un
orificiu în cartonul de fond, cu un poanson
sau cu un cui mare Apoi, în acest orificiu se
introduce corpul nitului. Se aşază deasupra
piesa de metal cu inelul şi se inserează capul

Agăţători nituite.
Inele.
nitului. Deasupra se pune o matriţă de nituit
pentru evitarea oricărei deforman şi se striveş-
te cu ciocanul pentru a fixa totul împreună.
Inel. Asa cum am arătat fixarea lui necesită
găurirea cartonului de fond. Se apropie mai
întâi cele două braţe ale agăţătorii metalice,
astfel încât inelul să se strângă.
A S A M B L A R E A PACHETULUI
Fixarea cu cleme de desen. Se
strânge pachetul, provizoriu, cu
mai multe cleme şi se înalţă, de
exemplu, pe nişte cărţi. lungime cu laturile pachetului. Se
îndepărtează clemele de pe o parte.
N O Ţ I U N I Ş l T E H N I C I DE B A Z Ă
Apoi, cele două braţe vor fi trecute prin
orificiu, se vor depărta şi se vor fixa pe
cealaltă faţă cu hârtie kraft gomată.
Asamblarea pachetului
Când toate elementele sunt gata, pot fi
asamblate în ordinea lor normală întâi
cartonul de fond cu agăţătoarea sa, apoi
documentul pe carton-suport, paspartuul
îmbrăcat, dacă e nevoie, cu hârtie colorată,
si, în sfârşit, geamul decupat la dimensiunile
corecte (-» CASETA P. 5 4 8 ) . Acest ansamblu,
care poartă numele de „pachet", va trebui
fixat pe margini cu hârtie kraft gomată
pentru a forma astfel un singur element,
înaintea asamblării definitive, geamul se
şterge cu grijă, iar diferitele elemente se
înalţă. La început, se vor menţine cu ajutorul
clemelor de desen (-> SECVENŢĂ). Se plasează
apoi, pe rând, benzile de hârtie kraft înmu-
iate în apă, jumătate pe cartonul de fond şi
jumătate pe sticlă. Partea de pe geam nu
trebuie să depăşească 2 mm, decât dacă
profunzimea ramei o permite: partea pnn-
cipală a benzii este astfel răsfrântă pe cant şi
sub carton. De fiecare dată când o parte este
terminată, se umezeşte cu o cârpă şi se pun
din nou clemele pentru a preveni defor-
mările în timpul uscării. •
Decuparea a patru benzi de Poziţionarea kraftului ud. Se
hârtie kraft gomată. Se pre- plasează şi se netezesc cu
gătesc patru benzi de aceeaşi • f l lanţeta 2 mm de bandă udă pe
marginea sticlei. Restul se rabatează
pe cartonul de fond.
550 ANCADRAMENTE
Realizarea ramei
legerea ramei depinde de gustul fiecă-
ruia, căci se găsesc toate mănmile,
- instrument special de
bătut cuiul în ramă toate modelele de la cele mai sobre la cele
- burete mai prelucrate, în toate stilurile. Poate fi alea-
- ciocan să o ramă discretă pentru a scoate în evidenţă
pensulă
documentul încadrat sau, dimpotrivă, una cu
- presă pentru ramă
- ferăstrău cu unghi
muluri bogate, pentru a produce un efect de
contrast. Realizată de un amator, ea poate fi
vopsită, ceruzată, îmbrăcata cu hârtie sau cu
material textil după dorinţă
Realizarea ramei
Când se cumpără baghetele pentru ramă, nu
se ţine seama doar de criteriile estetice. Tre-
buie văzut dacă montantul falţului (-» DESEN)
nu este cumva mai înalt decât pachetul ce
urmează a fi înrămat.
Măsurători prealabile. înainte de a începe
tăierea, se măsoară lungimea şi lăţimea
importanţa unui ferăstrău cu unghi
Pentru tăierea baghetelor ramei sefoloseşte un ferăstrău cu
unghi. Această unealtă are un dispozitiv de orientare care
uşurează mult tăierea unghiurilor. în afară de dispozitivele
de strângere încorporate, are, în general, şi elemente de
orientare: plasate la capătul primei baghete tăiate, acestea
permit ca a doua, fixată deasupra, să fie exact de aceeaşi
lungime. Pentru ca ferăstrăul să fie mai eficient, este bine
să sefixeze pe un banc de lucru, fie înşurubat, fie ţinut
strâns cu o menghină. De asemenea, mare grijă la folosirea
lamei potrivite: unele sunt destinate mai mult lemnului
gros, altele celuifin, altele metalului.
partea
de
partea
din spate
lărgimea falţului
montantul falţului
Structura unei baghete de ancadrament:
dimensiunile montantuluifalţului sunt deosebit
de importante-dacă este mai puţin înalt,
pachetul va depăşi rama.
pachetului. Pentru fiecare dintre cele patru
baghete, se adaugă de două ori lăţimea talo-
nului. Această măsură suplimentară dă di-
mensiunea capului de tăiere - fiecare baghetă
este tăiată la extremităti la 45° Pentru
siguranţă, se vor mai adăuga 2 mm, care vor
permite ramei să fie puţin mai mare decât
pachetul, acesta putând astfel să stea bine în
lăcaşul lui, în falţ.
Tăierea baghetelor. Mai întâi, se fixează
bine bagheta pe montantul ferăstrăului cu
unghi (-» CASETĂ), CU ajutorul dispozitivelor
de fixare şi strângere trebuie apăsat bine
pentru a nu devia din cauza mişcării de
du-te-vino a ferăstrăului. Pentru ca dispo-
zitivul de strângere să nu scnjelească lem
nul, se va pune un carton între montant şi
baghetă. Apoi, se efectuează o mişcare
regulată şi fără poticniri pentru a se obţine
o tăiere impecabilă. Având în vedere faptul
că, uneori, suprafaţa baghetei poate fi
scrijelită de lamă, se va aşeza, din pre-
cauţie, pe locul care se taie, o bucată de
bandă adezivă care a mai fost folosită de
câteva ori, pe alte suportun, având astfel o
aderenţă mai redusă. Se începe întotdea-
una prin tăierea lungimii: în cazul în care
greşiţi, va fi astfel posibilă recuperarea unei
lăţimi.
Asamblarea baghetelor. După tăiere, cele
patru baghete pot fi asamblate. Se lipesc cu
aracet şi apoi lipitura se consolidează cu
 N O Ţt I U N I SI
t
T E H N I C I DE B A Z Ă 551

nişte cuişoare fixate la cele patru colţuri
(-» SECVENŢĂ).
Aşezarea pachetului
în ramă
După asamblarea solidă a baghetelor ramei,
pachetul poate fi inserat.
Se aşază rama cu faţa în jos şi se introduce
pachetul, cu cartonul de fond purtând
agăţătoarea, în sus.
Fixarea cu ajutorul cuişoarelor. Un prim
cuişor se înfige în pachet la 3—4 mm de mar-
gine şi se bate la 45°, până când pătrunde în
lemnul baghetei.
Pentru ca fierul ciocanului să nu atingă rama
şi cartonul de fond, această operaţiune va fi
definitivată folosindu-se un instrument
special de bătut cuie în ramă. Atenţie, cuiul
nu va fi înfipt vertical, căci nu trebuie să
atingă sticla!
Pentru o bună fixare, se vor prevedea în
medie trei cuişoare pe lungime şi două pe
lăţime.
Pentru consolidarea ansamblului, se pot
pune apoi pe cartonul de fond benzi de
hârtie kraft gomată, la 2 mm de marginea
ramei, jumătate pe baghetă şi jumătate pe
marginea pachetului.
Această barieră de kraft acoperă cuişoarele şi
împiedica pătrunderea prafului în interior.
Fixarea cu tije rotative. Este posibil ca pa-
chetul, din cauza grosimii sale, să depăşească
montantul falţului. In acest caz, el va fi men-
ţinut de nişte tije mici din alamă sau din oţel,
înşurubate pe spatele ramei, care vor presa
pachetul, menţinându-1 în lăcaşul lui. •
Decorarea baghetelor
Există baghete din lemn brut care potfi decorate după gust.
în primul rând, se şlefuieşte lemnul cu lânăfină din oţel,
în sensul nervurilor, pentru a I netezi, lată câteva soluţii:
- ceruirea cu ceară de încălţăminte; un ultim strat
de ceară de albine le va da luciu;
- colorarea cu extractul numit „brou de noix",
de culoarea COJII de nucă, mai mult sau mai puţin diluat,
pentru a se obţine o nuanţă mai deschisă;
- ceruzarea, aplicandu-se pastă de ceruzat albă
sau colorata cu o perie mică, în sensul nervurilor;
- acoperirea cu o vopsea acrilică ce poate fi protejată
cu lac;
- îmbrăcarea, cu ajutorul unei lanţete, în hârtie decorativă
lipită cu aracet;
- se mai poate da un strat de lac.

A S A M B L A R E A BAGHETELOR

Lipirea unghiurilor. Pe ambele
feţe de lipit ale unghiurilor ba-
ghetelor tăiate se pune aracet.
Pensula se va spala imediat în apă.
Fixarea cu o presă pentru
rame. Se înalţă baghetele cu o
bucăţică de carton pentru ca
rama să fie exact în centrul colţurilor
presei. După o jumătate de oră, se
şterge cu un burete umed excedentul
de aracet.
Fixarea cuişoarelor. După us-
care, se fixează câte un cuişor
şi se înfige bine cu ajutorul unui
instrument de bătut cuie, pentru a nu
lovi bagheta. Dacă aceasta este largă,
se vor fixa două cuişoare de mărimi
diferite, cel mai mic fiind plasat aproa-
pe de margine.
552 ANCADRAMENTE

Ancadrament cu paspartu
si bizou
^ Se asamblează toate elementele cu hârtie
4KZE339P
kraft gomată, în ordinea indicată mai j o s
- aparat de bizotat
(-» DESEN).
- instrument special de
bătut cuie în ramă • Se asamblează baghetele fălţuite pentru rea-
- diamant de tăiat lizarea ramei.
sticlă
k Se fixează pachetul în ramă.
- creion
cutter
perforator Tăierea bizouurilor
echer Grosimea lor depinde de canonul ales.
- pensulă Acesta variază, în general. între 2 şi 5 mm,
- riglă grea creând astfel mai mult sau mai puţin relief.
antiderapantă
Cartonul-lemn, deosebit de delicat, este
- rigla gradată
ciocan ideal pentru acest gen de lucru. Va fi taiat cu
-10-12 cleme o ustensilă specială numită aparat de bizotat
- presă pentru rame [-> SECVENŢA P. 553). înaintea decupării, se vor
ferăstrău cu unghi trasa, desigur, dimensiunile ferestrei ce
urmează a fi deschisă. Apoi se poziţionează
rigla grea, se apasă bine si se trece aparatul
razant. împingând lama în carton, încetul cu

A ncadramentul cu paspartu şi bizouuri

este, desigur, cel mai folosit, atât de
profesionişti, cât şi de amaton Bizouul dă
încetul, cu degetul mare. Se vor face atâtea
reveniri câte vor fi necesare. Pentru ca
tăietura unghiurilor să fie impecabilă se va
profunzime imaginii, permiţându-i să iasă în depăşi linia de tăiere cu circa 3 mm, la toate
evidenţă cu mai multă forţă. Acoperit cu extremităţile.
hârtie colorată, în armonie cu paspartuul şi
cu nuanţa baghetelor, poate pune în valoare
orice tip de document.

Etape
baghetă
Ancadramentul cu paspartu şi bizouuri la 45°
face apel la toate tehnicile de bază, la care se
geam
adaugă tăierea şi îmbrăcarea bizouurilor. Iată,
pe scurt, principalele etape: paspartu
^ Se decupează cartonul de fond dintr-un
carton obişnuit şi i se adaugă o agăţătoare. bizou
^ Se decupează hârtia-suport a documentului
şi se fixează acuarela cu câteva puncte de carton-suport

hârtie adezivă cu două feţe.

document
t Se decupează bizouul dintr-un carton mai
tare şi se îmbracă în hârtie colorată. carton de fond
y Se decupează paspartuul dintr-o foaie de
autocolant de 0 , 8 mm.
• Se decupează geamul. Poziţia diferitelor elemen te în cadru.

(gp7 ATENŢIE: Pentru protejarea bancului de
lucru, se va aşeza dedesubt un alt carton,
numit „maittr" Micile fibre verticale ale unei
plăci din PVC ar putea fi secţionate de lama
înclinată la 45°.
îmbrăcarea bizouurilor
După decuparea ferestrei în bizouri,
acestea pot fi acoperite cu hârtie colorată.
Se decupează patru benzi late de circa 4
cm şi se îndoaie, folosindu-se o lantetă -
acest mic instrument, ascuţit dar nu tăios,
care, sprijinit de o riglă, permite trasarea
PRINCIPALELE ETAPE ALE U N U I A N C A D R A M E N T CU BIZOU
Fixarea documentului. Se decu
pează o foaie de carton-suport şi se
fixează pe ea documentul cu câ-
teva puncte de hârtie adezivă cu două feţe.
Se presează cu lanţeta. Ben-
zile se plasează una câte una,
presându-se uşor cu lanţeta. Cu
o cârpă, se îndepărtează surplusul de
adeziv.
R E A L I Z A R E 553
unui semn drept. Lungimea fiecărei benzi
trebuie s-o depăşească pe cea a părţii care
urmeaza să fie îmbrăcată, putându-se astfel
dispune de o margine suficientă pentru
decuparea fiecărei extremităţi, la un unghi
de 45°. Când cele patru benzi sunt gata, se
aplică adeziv în interiorul îndoiturii.
Fiecare dintre ele se lipeşte de o parte şi de
alta a cartonului, presând cu lanţeta. Cu o
cârpă curată, se îndepărtează, treptat,
surplusul de adeziv pentru a nu se păta
hârtia lipită. Multă atenţie la lipirea
unghiurilor! •
M Se decupează bizouurile. Se I Imbricarea bizouurilor. Se de-
deschid bizouurile, făcând să cupează benzi de 4 cm din hâr-
alunece aparatul de bizotat de-a tia de îmbrăcat. Li se îndoaie
lungul unei rigle grele apăsată bine. extremităţile la 45° şi se lipesc.
Asamblarea pachetului. Se Fixarea în ramă. Se fixează
' asamblează toate elementele, pachetul în ramă cu câteva cui-
m M mai întâi cu cleme de desen, şoare înfipte cu ciocanul la 45°
apoi, latură cu latură, cu kraft gomat. şi se introduc mai adânc cu ajutorul
unui instrument special de bătut cuie
în ramă.
554 ANCADRAMENTE
Ancadrament cu bizouuri inversate
n ancadrament cu bizouuri
inversate presupune pre-
zenţa a cel puţin două cartoane
bizotate (tăiate la 45°), unul
făcând să se vadă o bordură la
45°, celălalt, un unghi inversat.
Acest sistem permite reliefarea
imaginilor Este preferat, în gene-
ral, pentru a pune în valoare
subiecte de mare calitate grafică,
dar de mici dimensiuni. Folosind
carton de diferite grosimi, se pot
realiza compoziţii originale cu mai
multe imagini, ca în exemplul din
stânga. Este nevoie de multă mi-
nuţiozitate si de o bună cunoaş-
tere a tehnicilor de bază.
Etape
Ancadramentul cu bizouuri inversate face
apel la toate noţiunile de bază şi la tehnicile
de tăiere şi de îmbrăcare folosite în cazul
creării de bizouuri la 45°. Dar, având în
vedere numărul elementelor ce compun
pachetul, realizarea diferă într-o oarecare
măsură şi cere mai mult timp
Iată principalele etape
y Decuparea cartonului de fond şi aplicarea
agăţătorii.
y Decuparea unui carton fin şi îmbrăcarea lui
în hârtie decorativă.
y Decuparea unui prim carton cu bizouuri la
dimensiunile cartonului de fond şi îmbrăca-
rea lui în hârtie colorată
y Decuparea paspartuului.
y Decuparea a trei cartoane pline cu bizouuri
inversate la dimensiunile documentelor şi
îmbrăcarea bizouurilor în hârtie colorată.
y Fixarea documentelor pe trei dreptunghiuri
din carton neutru.
y Fixarea cartoanelor neutre îmbrăcate ale
documentelor pe cele trei cartoane cu
bizouuri inversate.
baghetă
pas-
partu
document
cartoane
bizotate
carton
neutru
carton
carton
de
Poziţia diferitelor elemente in ramă
y Fixarea celor trei cartoane cu documente pe
cartonul fin.
y Decuparea geamului.
y Asamblarea elementelor cu hârtie kraft, în
ordinea indicată mai sus (-» DESEN) şi fixarea
pachetului în ramă.
Efectuarea măsurătorilor
Un ancadrament cu bizouun inversate
include ca elemente principale un carton
tăiat la 45° care va avea rol de lipitură şi altul
- sau mai multe, în acest caz - plin, cu
bizouuri inversate, care poartă documentele.
Este indispensabilă fixarea corectă a dimen-
siunilor, deci armonia ansamblului. Cele trei
cartoane cu bizouuri inversate servesc ca su-
port pentru documente înăltându-le toto-
dată Dimensiunile lor sunt deci cele ale
asa numitelor documente, completate de cei
câţiva milimetri ai grosimii cartonului bizotat.
Se va putea continua prin definirea valorii
marjei documentelor, de jur împrejur, pentru
obţinerea dimensiunilor ferestrei cartonului
bizotat la 45° şi ale paspartuului.
Lăţimea bordurilor lor va forma o a doua
margine turnantă, care va permite, adăugată
 R E A L I Z A R E 554

cotelor precedente, delimitarea dimensiu- documentele, folosindu-se hârtie adezivă cu

nilor cartonului de fond. două feţe (-> SECVENŢĂ). Atenţie la aşezarea
- aparat de bizotat
corectă a documentelor: sensul bizouului instrument special de
Decupări, îmbrăcări şi fixări trebuie să fie inversat faţă de cel al lipiturii la bătut cuie în ramă
Decuparea celor trei cartoane cu bizouuri 45°. După trasarea amplasamentului, se - diamant pentru
tăierea geamului
inversate nu este dificilă. Se efectuează cu un lipesc, în sfârşit, cele trei dreptunghiun pe un
- creion
aparat de bizotat, cum am mai arătat pentru carton fin şi se aşază ansamblul la presat, sub
- cutter
un bizou la 45°. o carte grea, de exemplu. - perforator
Singura diferenţă este că, în loc să se creeze o Nu mai rămâne decât să se aşeze pe acest - echer
fereastră, se decupează un carton plin. Rigla ansamblu cartonul bizotat la 45° şi paspar- - pensulă

se sprijină pe partea care se păstrează şi tuul, să se adauge geamul şi cartonul de fond - riglă grea
antiderapantă
trebuie apăsată cu forţă în timpul tăierii. Se pe care a fost fixată o agăţătoare, apoi să se
- riglă gradată
îmbracă apoi toate bizouurile cu hârtie colo- încheie asamblarea pachetului folosindu-se - ciocan
rată. Când ansamblul este uscat, se pot fixa hârtia kraft gomată ca pentru orice 10-12 deme
deasupra cartoanele neutre pe care se află ancadrament. • - presă pentru rame
- ferăstrău cu unghi

A S A M B L A R E A SI FIXAREA

\
Pregătirea lipirilor. Se decupează feres-
trele paspartuului şi ale cartonului bizotat
la 45°. Se îmbracă bizouurile. Se aşază
paspartuul deasupra.
Fixarea documentelor. Se folosesc benzi
de adeziv cu două feţe pentru a lipi cele
trei documente pe cea mai mică faţă a
celor trei cartoane bizotate.

Lipirea amplasamentelor. Cu o pensulă, Caşerarea. După ce totul s-a uscat, se asază

se întinde un strat uniform de aracet. Se po- lipitura bizotată la 45° şi paspartuul pe
ziţionează cartoanele şi se pun sub presă. cartonul fin, suport al documentelor.
556 ANCADRAMENTE

Ancadrament cu suport colorat

S uportul colorat este
un element decora-
tiv care se strecoară sub
paspartu sau, uneori,
sub un carton bizotat,
pentru a se adăuga o
notă de rafinament. Ca
nuanţă, este bine să ale-
geţi o culoare care se
găseşte în documentul
de încadrat, într-o pro-
porţie foarte mică. Este
posibilă şi folosirea mai
multor suporturi colorate.
Etape
Ancadramentul cu suport colorat face apel
numai la tehnicile de bază. Confecţionarea
suportului colorat este puţin diferită de cea a
unui paspartu. Iată, pe scurt, etapele ei: se
decupează cartonul de fond şi i se ataşează o
agăţătoare; se decupează cartonul-suport şi se
fixează pe el documentul; se decupează
paspartuul; se decupează suportul colorat şi
apoi geamul; se asamblează toate elementele
cu kraft gomat, în ordinea indicată mai j o s
(-» DESEN); se fixează pachetul în ramă.
Realizarea suportului colorat
Suportul colorat se face, în general, dintr-un
carton fin de 0 , 8 mm, colorat, sau dintr-un
autocolant; nu trebuie decupat dintr-o hârtie
fină, pentru că aceasta, cu vremea, se va on-
dula. înainte de decupare, este obligatoriu ca
foaia să fie lipită pe un carton-suport sau pe
o lamelă fină de carton-lemn. Se începe cu
măsurătorile. Marginea suportului colorat,
pe toate laturile, trebuie să fie mai lată cu 3 mm
decât marginea paspartuului: fără acest
decalaj, ar rămâne invizibil.
Se măsoară documentul de înrămat, se
determină marginile paspartuului, apoi cele
ale suportului colorat, adăugându-se cei
3 mm care depăşesc, după care se „golesc"
atât paspartuul, cât şi suportul colorat.
Pentru aceasta, se aşază rigla grea pe
marginile care trebuie păstrate şi se apasă
bine (-» IMAGINE). Se va evita astfel tăierea
acestei părţi în cazul în care cutterul ar
derapa.
ATENŢIE: într-o litografie sau o gravura,
marginea în care sunt scrise numărul
tirajului şi semnătura artistului trebuie să
se vadă. •

baghetă

geam

paspartu

suport colorat

carton-suport

document

carton de fond

Poziţia diferitelor elemente in ramă. Decuparera paspartuului şi a suportului colorat

 REALIZARE 557

Laviu de ancadrament
De cele mai multe ori, ancadramentul este
subliniat de o ramă aurită. Ancadramentul cu
laviu apeleaza la toate tehnicile de bază la
care se adaugă realizarea laviului. Diferitele
elemente trebuie să fie asamblate în ordinea
indicată mai jos (-» DESEN).

Realizarea laviului
Pentru laviu este necesar un matenal de
calitate o pensulă din păr de jder pentni
colorarea benzilor aurii şi în acuarelă, un
trăgător de profesionist, cu vârf plat pentru
trasarea de fire drepte şi uniforme Se
marchează foarte uşor, cu creionul, liniile de
trasare. Se începe cu pictarea laviului în
acuarelă, urmând apoi benzile aurii. Intre cele
două operaţiuni, se lasă să se usuce timp de
un sfert de oră. înainte de realizarea dungilor

H aviul de ancadrament este un paspartu

decorat cu benzi colorate, subliniate
prin linii trase cu tus sau fire (firişoare).
se reglează cu şurubul deschiderea celor
două lame ale vârfului trăgătorului Este bine
să exersaţi pe un rest de autocolant, pentru a
Benzile colorate ies mai mult în evidenţă pe realiza o trasare omogenă, cu ajutorul unei
un fond de culoare deschisă, înconjurate de rigle. înainte de asamblarea pachetului, lăsaţi
fir negru sau auriu. Acest tip de ancadrament să se usuce, timp de o oră. •
se potriveşte gravurilor vechi.
Raportul de nuanţe dintre paspartu şi benzile
colorate este adeseori delicat, într-un uşor
camaieu, în ambiante de ocru.

Culoarea aurie şi
cerneala benzilor trebuie
să acopere liniile de
trasare.

document

carton La trasarea liniilor,

de fond sefixează o hărtie
pe unghiul paspartuului
pentru a se evita
Poziţia diferitelor elemente in ramă întinderea culorii.
 Decorare si
j întretinere
'

PERDELE SI DRAPERII

1 L i

ALEGEREA PERDELELOR AGAŢAREA PERDELELOR

P. 559 Perdele translucide şi draperii P. 570 Ce cap de perdea să alegem?

P. 563 Accesorii P. 572 Cum alegem vergeaua pentru perdea?

P. 566 Ce fel de perdea să alegem? P. 574 Fixarea vergelei

P. 576 Schimbarea cordonului de tras perdeaua

 ALEGEREA PERDELELOR 558

Perdele translucide
şi draperii
I
contra
ndispensabile

privirii din
confortului,

exterior,
perdelele,
vitrajele, voalurile şi storurile protejează
maschează
caloriferele şi cem lumina naturală. Perdelele
simple şi cele duble, în funcţie de grosimea
lor, ajută la izolarea termică şi fonică. In
acelaşi timp, joacă un rol important în
decorarea interiorului. Alegerea lor se va face
după criterii practice şi estetice.

Vitraje
Cel mai simplu mod de a acoperi o fereastră
este prin perdele, fixate direct pe rama
geamului, numite vitraje. Brizbizul este un
vitraj care acoperă numai partea de jos a unui
geam. Un tiv plin sau cu găurele permite
instalarea unei vergele de susţinere.

-L.

Confecţionat din organdi brodat, acest brizbiz

are un cap cu bride din pânză.

Vitrajele pot fi agăţate de vergea prin inele,

bride din pânză, panglici înnodate sau pot fi
suspendate cu cârlige decorative.
Uşor de dat jos şi de pus la loc (pentru a fi
spălate, de exemplu), vitrajele sunt foarte
potrivite pentru bucătării şi săli de baie.

Voalaje
Acest voalaj este suspendat în mod simplu, Pentru o protecţie mai bună a interiorului
cu cârlige decorative. sau pentru a ascunde o vedere neplăcută, se
560 j PERDELE Şl DRAPERII

O combinaţie sobră:
voalaj care cerne lumina
zilei cu draperii opace
care se deschid la mijloc.
Partea superioară
se remarcă prin ochiurile
ce alunecă pe bara
de susţinere

poate alege un voalaj montat pe o vergea
fixată deasupra ferestrei, în faţa ei sau în
plafon. Spre deosebire de vitraj, voalajul
acoperă în întregime ancadramentul
ferestrei fără să împiedice deschiderea
acesteia
Singur sau însoţit de draperii, constituie o
barieră uşoară între interior si exterior,
cemând cu eleganţă lumina zilei.
O finisare plină în loc de tiv
Pentru a confecţiona un voalaj, se procură voal fără
cusătură cu o lăţime de pănă la 4,20 m, care va fi folosit
punând liziera paralel cu duşumeaua. Aceasta include
adeseori o finisare foarte plină, nemaifiind nevoie de tiv
în partea de jos (o oarecare greutate este necesară pentru
Există voalaje gata confecţionate, într-o
gamă largă de textile (nailon, nailon cu in,
nailon cu mătase, dralon, poliester şi
acrilic), uni, dar şi în dungi, brodate,
creponate, pe alb, pe ecru sau colorate. Pot
fi găsite în toate stilurile şi aproape toate
dimesiunile în pret-ă porter, partea de sus -
sau capul perdelei - fiind deja prevăzută cu
un galon pentru fixarea faldurilor. După
reglarea lăţimii, nu rămâne decât să o
instalaţi. Alegerea depinde atât de efectul
dorit, cât şi de uşurinţa cu care poate fi
întreţinută.
Pentru ca un voalaj să aibă o amploare
plăcută privirii, trebuie să măsoare în lăţime
de 2,5 sau de 3 ori lungimea galeriei.
ATENTIE: Când lumina este mai intensă
f

aspectul voalului). Tiviţi părţile laterale şi partea de sus, în intenor decât în exterior, voalajele şi unele
şi montaţi o panglică pe care săfixaţi faldurile. storuri dau, din afară, un spectacol de umbre
chinezeşti. Pentru a-l evita, este necesar să
adăugaţi o draperie
 ALEGEREA PERDELELOR 560

Pante şi draperii
Pentru a îmbogăţi cu discreţie un decor,
pentru a adăuga o pată de culoare, pentru a
masca, eventual, ţevile inestetice, se pot
instala simple panouri fixe de pânză -
numite pante — de o parte şi de alta a
ferestrei.
Draperia poate fi desfăşurată pe toată lun-
gimea galeriei datorită amplorii create de
pliuri şi de creţun Panourile drepte, de
formatul ferestrei, sunt o variantă mai
recentă.
Nedublată, draperia este mai ales decorativă.
Deschisă, permite o vedere plăcută asupra
unei grădini, de exemplu; poate fi lăsată să
cadă drept sau să fie strânsă într-un cordon,
închisă, protejează împotnva privirilor
indiscrete, datorită opacităţii ţesăturii.
Când alegeţi materialul, cereţi şi părerea unui
specialist, deoarece stofele de mobilier sunt
extraordinar de diverse, dar nu se potrivesc
întotdeauna pentru perdele.
La draperiile fără dublură, finisarea se face
atât pe faţă, cât şi pe dos. Plasate în spatele
draperiilor duble, cele simple vor rămâne
uşor vizibile, dând ferestrei o oarecare
profunzime.

Ansamblu armonios
în culori calde: ţesături
de mobilier, stor, perdea
Draperii duble dublă prinsă de inele
Garnisită pe dos cu o dublură, draperia dublă cufundiţe.
se vede mai frumos din exterior decât cea
simplă şi este protejată împotriva riscului de
decolorare la soare.
Folosite adeseori câte două, perdelele duble,
mai ales dacă sunt puse la mai multe ferestre,
au un rol important în decorarea unei
încăperi, accentuându-i caracterul cald,
blând, armonios.
în tapiseria clasică, dublura este sobră, albă
sau ecru, dar ea poate avea o culoare asortată
cu materialul draperiei,
în cazul în care draperiile duble separă
Pante: aceste panouri textilefixate de o parte şi de alta camerele, ele vor fi confecţionate din textile
aferestrei o lărgesc şi îmbogăţesc decorul. compatibile, corespunzând, fiecare, ambi-
562jPERDELE Şl DRAPERII

în partea de sus a acestor

panouri mari, ochiurile
permit o suspendare
rezistentă.

anţei celor două spaţii pe care ie delimitează. împiedică pătrunderea luminii, asigurând
(-» IMAGINEA 1 P. 5 6 8 ) izolarea termică si fonică si un maximum
de confort.
Draperii contradublate Finisarea lor este asigurată de o dublură pe
Aceste draperii sunt, în general, dublate cu dos. Confecţionarea este migăloasă şi deli-
un material (molton sau finet care cată totodată: cele trei materiale trebuie să se
unească în acelaşi punct si au o greutate
deloc de neglijat (-» CASETĂ). •
Pentru draperii grele, fixare trainică
La fixare, trebuie luată în considerare greutatea
draperiilor, mai ales când este vorba de cele dublate.
Se va alege o galerie corespunzătoare, precum
şi suporturile şi accesoriile potrivite. Se mai folosesc cuie
şi şuruburi adecvate. Eventual, se vor pune
echere adaptate, pentru a evita îndoirea prematură
a galeriei.
 ALEGEREA PERDELELOR 563

Accesorii
B asrnanteria, precum şi capetele de
galerie, galeriile, bandourile şi alte
accesorii sunt, astăzi, mai variate ca nicio-
dată. Acestea s-au adaptat nu numai la
stiluri, dar şi la modă sunt mai colorate şi
din materiale nou-create Pentru o mai bună
alegere a accesoriilor care îmbogăţesc deco-
rul, este nevoie de un eşantion din ţesătura
draperiilor.

Pasmanterie
Pasmanteria pentru perdele cuprinde o gamă
întreagă de articole, grupate în câteva
categorii.
Cordon care ridică draperia. Datorită
unei mai bune izolăn la nivelul ferestrelor,
draperiile au adesea doar un rol decorativ
şi, în camerele în care nu se doarme, ră-
mân, în general, deschise. Cordoanele sau
benzile textile care strâng o perdea joacă un
rol determinant în crearea şi păstrarea
faldurilor stofei. înconjurând, ca un colier,
draperia deschisă, cordonul se fixează în
perete într-un suport special pentru a men-
ţine amploarea materialului în mod armo-
nios în faţa ferestrei.
Pentru a nu „sugruma" prea tare draperia,
este de preferat să se instaleze două supor-
turi: unul, discret, în spatele draperiei, lângă
pervaz, şi altul, la exterior, mai ornat, mai
Cordoane.
vizibil. Pentru a prinde cordonul, se pot fixa
pe perete cuiere speciale.
Adeseori realizat din acelaşi matenal cu
draperia, cordonul poate avea difente finisan
în „banană", împletit etc. Prezentăn mai
originale Oanţ, perle, rafie etc.) vor persona-
liza şi mai mult decorul.
Şnururi. Un şnur sau o împletitură poate fi
foarte bine folosit pentru ndicarea draperiei
dacă diametrul său este mai mare de 10 mm.
Dedesubt, şnurul va fi cusut pentru a
sublinia un motiv sau o tăietură. înnodat în
difente felun, şnurul este, în general, prevă
zut cu ciucuri
Ciucurii (canafii) sunt elementul cel mai
reprezentativ al creativităţii şi al îndemânării
specialiştilor în pasmanterie. însoţit frecvent
de o bază plină, atunci când este aplicat prin
coasere, ciucurele se poate folosi singur sau
însorit de un şnur pentru a înlocui cordonul.
Există o infinitate de modele, de difente
dimensiuni
564 j PERDELE Şl DRAPERII

La ce înălţime
se fixează cordonul
care susţine draperia?
Punctul în care se fixează suportul trebuie să
se afle între jumătate şi a treia parte din
înălţimea draperiei, în funcţie de înălţimea
ferestrei şi de efectul dorit. Şnurul, sau
cordonul, nu trebuie strâns prea tare pentru
ca matenalul textil să-şi păstreze supleţea şi
să rămână drapat. Dacă amploarea este sufi-
cientă, tesătura poate fi „bluzată". adică
ridicată uşor deasupra şnurului. Astfel,
draperia va avea un contur plăcut în partea
superioară, şnurul lăsând-o să cadă liberă
în jos.
Pentru a realiza un efect anume sau pentru a
degaja o fereastră sau o trecere, se poate face
o susţinere în stil italian.

ATENŢIE: Când perdelele se manevrează

prea des, este bine să se înlocuiască şnurul
cu aşa-numitele „gâturi de lebădă". Aceste
tije metalice în formă de semnul întrebării,
adeseori împodobite, se fixează în perete:
ajunge doar să strecuraţi perdeaua deschisă
în spatele lor

Draperii duble, una

bordată cu franjuri, Galon. Bandă ţesută din aţă şi fire răsucite.
cealaltă sustinută
Poate fi simplu sau foarte minuţios lucrat,
pe un şnur împodobit
cu un canaf. cusut sau lipit. In general, lăţimea sa variază
între 1 0 şi 8 0 mm.
Franjuri Ornamente sub formă de fire,
uneori răsucite, de bumbac, mătase, lână
care se aplică la marginea draperiei.

Diferite modele de ciucuri.

 ALEGEREA PERDELELOR 5 6 5

Galerii, bandouri
şi lambrechine
Aceste elemente de decor plasate în faţa
ferestrei ascund sistemul de fixare a draperiei.
Galeria este un element din lemn, plastic
sau metal, cu scobituri în interiorul cărora
se pot fixa suporturi de bare metalice.
Galena este fixată cu ajutorul unor suporturi
cu placă cu echere sau cu platbandă, cât
mai aproape de plafon. Altfel, ar trebui să i
se adauge un „capac" până în plafon pentru
a împiedica să treacă lumina.
Se poate fixa deasupra un bandou ori un
lambrechin, sau poate fi ornată cu festoane
(atât în interior, cât şi în exterior). Dacă
galena este la vedere, ea poate fi decupată sau
mascată cu muluri.
Cutia pentru perdele este un cadru deco-
rativ din lemn, montat în jurul ferestrei, care
maschează balamalele şi draperia, când este
strânsă. Atunci când face parte din ansam-
blul mobilei, cutia poate avea muluri,
contururi, reliefuri, părţi vopsite pentru a se
pierde în decorul încăperii. In România, acest
sistem este întâlnit mai rar.
Bandoul este un element decorativ care se
montează imediat în spatele galeriei.
Se fixează folosindu-se o bandă de tip
„arici". De asemenea, se poate bate în cuie
sau se mai poate prinde de draperie cu
cârlige. Poate avea terminaţie dreaptă sau
decupată.
Lambrechinul, suspendat de galerie la fel Suporturile pentru
ca bandoul, se aeosebeste de aceasta şnururi şi capetele
de bară asortate dau
printr-o tăietură mai adâncă în centru decât o notă deosebită acestor
pe părţi. cute in stil italian

Capetele barei metalice

Capetele se montează atunci când bara
metalică este vizibilă. Discrete la o bară cu
şină, ele pot constitui un important element
de decor. Când se alege o bară decorativă, i
se vor asorta toate accesoriile necesare
îrnbrăcării ferestrei. Posibilităţile sunt nenu-
mărate şi corespund în mod constant
gustului zilei •
s66 PERDELE SI DRAPERII i

Cefei de perdea să alegem?

Perdele lungi sau scurte?
La uşile cu gearn sau la uşile-fereastră,
draperiile şi perdelele vor fi lungi, obligatoriu
până la podea. Pentru o fereastră clasică, ele
se pot opri la nivelul pervazului sau pot fi
lungi până la podea.
Draperiile lungi dau eleganţă ferestrelor, mai
cu seamă într-o casă veche sau cu mobilă stil.
Sunt eficiente şi împotriva curentului, mai
ales când cad în falduri ample. Este nevoie de

''Wm
mai mult material si, deci, sunt mai scumpe,
dar finisarea nu trebuie să fie ireproşabilă.
Perdelele scurte au un caracter mai rustic şi
adeseori sunt mai potrivite ferestrelor mici.
Vor cădea până la pervaz, fără a-l atinge, sau
puţin mai jos.

Barele pivotante permit Fixarea perdelelor

montarea perdelelor legerea unui sistem de prindere
laferestre construite
depinde de genul de fereastră (deoa-
in adâncime.
rece perdelele şi draperiile nu trebuie să-i
împiedice deschiderea) şi de spaţiul dispo-
nibil de deasupra ferestrei (pentru a fixa
suporturile şi pentru a menţine perdelele
deschise pe lateral). Sistemul va fi ales după
gustul fiecăruia. O perdea poate, de exem-
plu, masca o uşă nu tocmai decorativă.
pe rama ferestrei
Fixarea perdelelor pe ramă permite des-
chiderea ferestrelor fără a le deranja. La
această soluţie se recurge în cazul ferestrelor
clasice, dar şi în al celor basculante sau
pivotante (dar nu culisante), al lucarnelor şi
uşilor cu geam.
Bara de metal de care este prins un mic
voalaj sau o draperie uşoară este susţinută de
două suporturi înşurubate direct în lemnul
ramei. La o fereastră din PVC sau din alu-
miniu, pe care doar un specialist o va putea
găuri fără s-o deterioreze, se vor folosi cârlige
autocolante.

Fixarea perdelelor
deasupra ferestrelor
Pe o bară fixată pe perete, pe plafon sau pe
cutia unui stor rulant, perdelele culisează
pentru a permite deschiderea ferestrei.
Cu o bară pentru o perdea. In acest caz, un
Storuri rulante înlocuiesc
draperiile şi perdelele. voalaj sau o draperie care acoperă fereastra
O mare diversitate sau nişa cu geam se strânge fiind trasă doar
de ţesături, de culori într-o parte.
şi de motive decorative
Când este strânsă, poate să atârne liberă
oferă numeroase
posibilităţi de decorare sau să fie susţinută de un şnur. O galerie cu
cu storuri. şină este mai potrivită decât o bară

Sistemul este bine adaptat spaţiilor vaste
culisante. Peste un voalaj se poate monta o
draperie simplă sau dublă care glisează pe o
bară paralelă.
Cu un sistem pentru două perdele. Voalajele
sau draperiile funcnonează în acest caz câte
două şi se deschid în mijloc pentru a degaja
fereastra. Galeria poate fi cu şină simplă sau
dublă.
Cele două sisteme pot fi şi combinate cu
tragere simplă, pentru un voalaj dintr-o
bucată, şi cu tragere dublă pentru draperii
simple si duble. Acestea, când sunt strânse,
încadrează fereastra cu eleganţă, fie că sunt
lăsate să cadă liber, fie că sunt prinse în
şnururi.
Storuri
La fel ca draperiile, storurile (veneţiene sau
rulante) se pot fixa pe rama ferestrei, pe
perete sau pe plafon, fiind mascate în partea
de sus.
Pentru storurile veneţiene (jaluzele orizon-
tale), trebuie să se ţină seama de aşezarea
lamelor suprapuse când storul este deschis
lamelele din lemn ocupă mult loc. De aceea,
ALEGEREA PERDELELOR 5 6 7
rama pe care se va fixa trebuie bine măsurată
pentru a nu împiedica mişcările de des-
chidere şi de închidere.
Ferestre de acoperiş
în pantă
In ultimul timp, ferestrele de acoperiş au
adeseori încorporat un stor rulant (ascuns
sau nu). Dar acesta se poate înlocui cu un
stor mai elegant, care va culisa pe două ca-
bluri întinse de fiecare parte a ferestrei, ur-
mând astfel panta acoperişului.
Dacă preferaţi o drapene tradiţională, trebuie
să prevedeţi câteva amenajări, mai ales o bară
de alamă (sau una îmbrăcată în material
textil), prinsă sub fereastră Perdeaua, fixată
în partea de sus pe o bară cu inele, va fi
strecurată între perete şi bara de jos.
De asemenea, este posibilă culisarea unei
perdele (sau a unei perechi de perdele)
montate pe inele atât în partea de sus, cât şi
în cea de jos, pe două bare fixate pe perete
deasupra şi dedesubtul ferestrei.
Pe lateral, va fi nevoie de o degajare a mate- Pentru ofereastra
naiului atât cât să nu deranjeze închiderea si d e a c o p e m inPa"t6-
J
' montarea perdelelor
deschiderea terestrei. pe bare
sus şijos,
este indispensabila
568 j PERDELE Şl DRAPERII
„Ochi de bou"
Având partea superioară arcuită, fereastra de
tip „ochi de bou" cere o atenţie deosebită.
Dacă nu vreţi să ţineţi seama de această
curbă, trebuie să instalaţi o bară deasupra
celui mai înalt punct al ferestrei. Dacă
preferaţi plasarea barei la baza arcului, lumina
va trece pe deasupra. Este preferabil totuşi
când montaţi o astfel de perdea să luaţi în
Perdele în loc de perete despărţitor
sau de usă *
Perdelele pot fi folosite la închiderea unui dulap sau
la mascarea unui vestiar ori a unei nişe. Ele vor înlocui, în
mod avantajos, uşile în locurile strâmte. Pot, de asemenea,
să despartă două spaţii şi să delimiteze o nouă încăpere
(-» IMAGINEA 1). în acest caz, înainte de a asocia două materiale
care să corespundă stiluluifiecărei încăperi, trebuie să verificaţi
dacă ele sunt compatibile din punct de vedere tehnic (densitate,
supleţe etc). Partea de sus vafi mascată de un bandou dublu
sau de un cap adecvat. Dacă se trece des prin acest loc,
este bine să se prevadă un sistem deridicarea perdelei.
considerare tipul de arc al ferestrei: regulat,
neregulat, concav, convex etc.
Din motive practice, în acest caz se preferă
un cap fix; perdeaua se închide doar dând
drumul la şnururi. Dacă partea de sus nu este
ascunsă în spatele unui larnbrechin, este de
preferat să alegeţi o bară curbă, inelele fiind
menţinute la verticală de un fir invizibil care
le leagă între ele.
Perdele corectoare
Perdelele pot permite şi corectarea unor
eventuale defecte, cel puţin a celor legate de
aspect. Iată câteva idei originale:
Mărirea unei ferestre prea mici. Se poate
urca galeria cât mai aproape de plafon, lăsând
perdeaua să coboare până la pământ. In
lateral, materialul va depăşi fereastra de o
parte şi de alta. In acest fel se creează
impresia că fereastra se prelungeşte de fiecare
parte.
Unificarea unor ferestre diferite. Dacă, pe
acelaşi perete sau în aceeaşi încăpere, există
ferestre de diferite lăţimi, se poate modifica
uşor centrarea barelor pentru a da iluzia unor
ferestre similare.
Mascarea unei uşi
Utilizate frecvent în secolul al XK-lea pentru
accentuarea aspectului „teatral" al unei
intrări sau pentru punerea în valoare a unei
1. Aceste perdele de separare împart o încăpere vastă
în două spaţii diferite, reprezentând totodată
un element de decor.
 ALEGEREA PERDELELOR 5 6 9

uşi, în prezent ele sunt destinate rnai

degrabă mascării unei uşi inestetice sau
blindate şi protejării împotriva zgomotului
exterior şi a curentului.
In acest caz, perdeaua ascunde uşa com-
plet, ceea ce impune instalarea unei galerii
care să permită deschiderea şi închiderea
uşii.

Distantier
o de usă
»

Acest sistem, foarte vechi, permite fixarea

la uşi a diverselor tipuri de bare şi galerii,
acestea din urmă putând fi decorate ca şi
ferestrele camerei (bandou, feston etc.).
Sistemul este simplu (-» I M A G I N E A 2).
Este format din două aistanţiere (platban-
aă, uşor îndoită) a căror înălţime depăşeşte
limita vizibilă a tocului uşii (pot fi astfel
ascunse si contorul electric, ţevile sau
soneria plasate deasupra uşii). Barele sau
galeriile pot fi prinse cu ajutorul unor
suporturi.
Dacă se instalează o galerie (prevăzută cu
„călăreţi" din 10 în 10 cm), este bine ca
aceasta să fie îmbrăcată în acelaşi material cu
perdeaua, căci se vede ori de câte ori se des- 3. într-o încăpere
chide uşa. Bare pivotante mansardată, barele
pivotante ascund
Galeria sau bara nu trebuie să depăşească pe un ax absenţa spaţiului
axul de rotaţie al uşii, pentru a nu-i împie- Acest sistem constituie, fără nici o îndoială, de o parte şi de alta
dica deschiderea. In schimb, draperia poate cea mai bună soluţie pentru o uşă sau o aferestrei.
fi mai lată pentru a împiedica pătrunderea fereastră plasată într-un intrând în zid (-» IMA-
aemlui rece GINEA 3). In cazul deschidem unei usi
sistemul permite barei să culiseze. Un pivot
este fixat în perete de partea uşii în care se
găsesc balamalele (înălţimea acestuia este
reglată în afara pervazului). Acesta susţine o
baghetă metalică, stabilizată cu un suport cu
rotiţe plasat pe uşă. Se poate masca printr-o
perdea. •

2. Distanţierele, fixate la circa 8 cm de marginea usu,

susţin o draperie care o acoperă, împiedicând
pătrunderea frigului.
570jPERDELE Şl DRAPERII
Ce cap de perdea să alegem?
apul de perdea ales determină tipul
potrivit de bară. Prin urmare, trebuie
să vă gândiţi bine dacă aceasta va face parte
din decor sau dacă trebuie mascată.
Vergea invizibilă
Pentru ca sistemul de prindere să rămână pur
funcţional:
Pentru această perdea care culisează pe o bară
decorativă lăsată la vedere afost ales un cap
de perdea clasic.
- se pot pune vitraje (vergeaua alunecând în
interiorul tivului perdelei);
- se pot confecţiona perdele cu aşa-nurnitul
cap „flamand", care acoperă vergeaua;
- se poate ascunde complet partea de sus a
decorului în spatele unui banaou sau
lambrechin.
Vergea aparentă
Dacă preferaţi o vergea decorativă, alegeţi un
cap de perdea care să se oprească sub ea.
Pentru un efect plăcut, diferitele tipuri de cap
de perdea impun o amploare suficientă a
materialului: pentru lăţimea perdelei se măsoa-
ră de cel puţin două ori lungimea vergelei.
Pentru vergea gen şină sau pentru bară
decorativă, capul perdelei poate fi:
- cu pliuri cusute (simple, duble, triple, în
tub de orgă, culcate etc.);
- plisat sau încreţit, amploarea fiind menţi-
nută printr-o broderie alveolară, încreţituri
rebrodate pe faţa perdelei etc.
Pentru bară decorativă, capul perdelei va fi:
- prevăzut cu ochiuri metalice imprimate în
material, care vor culisa direct pe bară;
- suspendat cu inele prevăzute cu cârlige;
- prevăzut cu briae de pânză;
- prins de bară cu funde înnodate sau cu
inele.
Pentru vergea „bistrot" fixată pe fereastră,
vitrajele vor fi suspendate cu ajutorul inelelor
sau al cârligelor.
HM
Acest cap de perdea este prevăzut cu ochiuri care
culisează direct pe bară.
 A G Ă Ţi A R E A P E R D E L E L O R

«) ţ | | + I

Aceste agrafe din material plastic (sau metal) Sistemul de agrafe şi panglică permite punereaPentru a suspenda perdeaua de vergea,
se prind cu vârful în panglica pe care sefixeazăşi scoaterea perdelei în câteva clipe; aici, există o mare varietate de agrafe,
încreţitura: înainte de a le întoarce cu văiful s-a ales un capflamand pentru a masca şina. dar şi multe tipuri de panglică pentru
înjos, răsuciţi-le pentru aface un tur complet. susţinerea încreţiturilor.

Confecţionarea unui cap de perdea După poziţia şi mărimea agrafelor plasate pe

Se găsesc în comerţ perdele gata confec-
ţionate, foarte variate şi într-o largă gamă de
dimensiuni.
Dar dacă doriţi altceva, există accesorii pen-
tru obţinerea unor capete de perdea cu pliuri
sau creţuri. Puteţi alege panglicile sau galonul
care susţin încreţitura, agrafe-ac, agrafe fla-
mande cu broşă sau ochiuri metalice bătute
în material.
Flamand sau clasic. Se repartizează agrafele
pe panglica pe care se vor face încreţiturile şi
acestea se vor aranja abia după ce perdeaua
este montată.
spatele perdelei sau pe panglică, se obţine,
reglând înălţimea pe vergea, un cap flamand
sau unul clasic.
Capul clasic, care lasă bara vizibilă, se potri-
veşte mai mult pentru o bară decorativă de
tip baston; capul flamand va acoperi mai
degrabă o vergea gen şină fără nici o pretenţie
estetică.
Dacă vergeaua-şină este mascată de o cutie
de perdele, un bandou etc., este de preferat
un cap clasic, pentru că perdeaua glisează
întotdeauna mai uşor atunci când este
suspendată pe vergea. •

Măsurarea materialului pentru perdelele lungi

Se măsoară fereastra şi se alege tipul de vergea (bara). Cantitatea de material trebuie
sa fie generoasă, perdeaua fiind mai reuşită atunci când are amploare.
Şi nu uitaţi: materialul poate sa intre la apa.
Calculul înălţimii. După ce a fost aleasa vergeaua, se va măsura astfel:
- pentru o bară gen baston, înaltimea de la sol până sub inele;
- pentru o vergea gen şină, înălţimea până sub vergeaua perdelei pentru un cap clasic
şi până deasupra ei pentru un cap flamand.
Se scade i cm pentru ca perdeaua să nu atingă duşumeaua.
Pentru metrajul tesaturii, se adaugă înălţimea tivului şi îndoitura capului (între 75 şi 20 cm
în total, în funcţie de grosimea ţesăturii). Pentru perdeaua dublă din material imprimat
mai trebuie potrivită şi înălţimea desenului pentru fiecare bucată.
Calculul lăţimii. Amploarea perdelei depinde de grosimea materialului. Pentru o grosime
medie, se înmulteşte lungimea vergelei cu 2 sau cu 2,5; pentru un material uşor, cu 2,5
sau 3. Trebuie să se ţină seama de cusături dacă perdeaua e formată din mai multe lăţimi
(circa 2-2,5 crn pentru fiecare), de tivurile laterale (3 cm fiecare) şi de îndoiturile la perete.
572 PERDELE SI DRAPERII i

Cum alegem vergeaua pentru perdea?

specială. în acelaşi scop, unele modele sunt
echipate cu un cordon.

Vergele-şină
Vergelele-şină sunt tubun în interiorul cărora
glisează dispozitive transportoare trase de un
cordon.
Suspendată de aceste dispozitive cu ajutorul
agrafelor, perdelei 1 se imprimă mişcarea de
du-te-vino. Acest sistem este de preferat dacă
perdeaua este trasă des, dacă este grea sau
foarte mare. Agrafele pot fi fabricate din
aluminiu, inox, metal auriu etc. Având
diferite lungimi şi secţiuni, ele se pot tăia la

B
Rigiditatea barei din fier
forjat este atenuată de entru a alege vergeaua potrivită, se va
noduri mari decorative.
ţine seama atât de elementele tehnice,
cât si de decoranunile interioare.
Vergele plate
Pentru vitraje, se fixează direct pe canaturi
vergelele plate, din metal sau din material
plastic. Acestea nu suportă decât materiale
uşoare. Există unele ajustabile; dacă nu, pot
fi tăiate cu uşurinţă la lungimea dorită.
dimensiunea dorită. Pot susţine o perdea sau
două. Există suporturi care permit chiar
instalarea a două sau trei vergele.
Şine
Şinele, dm aluminiu sau din material plastic,
adaptate la numeroase situaţii particulare
(ferestre arcuite, de exemplu), sunt apreciate
şi pentru aspectul lor. De formă curbă,
extraplate, pot avea până la 6 m lungime si
secţiuni de o mare diversitate

Vergele-baston
sau bare decorative
Vergelele-baston sunt cele mai simple şi cel
mai uşor de instalat. Se potrivesc mai ales
ferestrelor clasice. Perdeaua culisează de-a
lungul barei cu ajutorul inelelor, al blidelor
din pânză, al ochiunlor metalice stantate în
matenal Aceste vergele aparente sunt
preferate mai ales pentru aspectul lor
decorativ. Pot fi făcute din lemn natural sau
vopsit, din metal, simple sau caractenstice
unui stil oarecare; există suporturi si inele
asortate.
Au diferite diametre, în funcţie de greutatea
perdelei şi de lungime,
în cazul acestui tip de vergea, perdeaua este
trasă cu mâna, dar ne putem folosi şi de o tijă
 AGĂŢAREA
t
PERDELELOR 573

Bare decorative din alamă şi din lemn. Vergea cu şină, arcuită.

Criterii de alegere Ce lungime trebuie să aibă

Alegerea vergelei are la baza mai multe
cntem, dintre care trei sunt esennale: fereas-
tra să se deschidă, perdeaua să fie bine
susţinută şi să culiseze cu uşurinţă. Se va ţine
seama şi de:
greutatea perdelei: secţiunea vergelei
(şină sau baston) trebuie să corespundă
greutăţii perdelei, pentru a nu se îndoi în
timp (-» TABEL).
vizibilitatea vergelei: în cazul unui voalaj
transparent, o şină discretă va fi preferată
unei bare mai groase;
tipul de fereastră: pivotantă, basculantă,
culisantă etc. Lungimea vergelei este deter-
minată, în primul rând, de mărimea celor
două părţi ale ferestrei, care trebuie să se
poată deschide cel puţin la 90°
amplasarea ferestrei: se măsoară spaţiul
disponibil de deasupra ferestrei, cel dintre
fereastră şi pereţi, precum şi lăţimea
pervazului.
VERGELE: CE DIAMETRU TREBUIE ALES? (în m i l i m e t r i )
Vergea-baston (lemn, a l a m ă etc.)
voalaje diametru 20
voalaje, draperii diametru 35
draperii duble diametru 40
vergeaua?
Pentru ca decorul ferestrei să fie reuşit,
metrajul materialului trebuie să fie generos,
iluzia de relief fiind dată de amploarea
perdelelor. Făcută dintr-un material de
grosime medie, o draperie simplă sau dublă,
deschisă, ocupă pe vergea cam un sfert din
lăţimea sa când este întinsă.
Pentru a putea deschide fereastra, vergeaua
trebuie să o depăşească de fiecare parte
suficient de mult pentru a primi perdeaua
strânsă. Iată cum se obţine lungimea
necesară:
Pentru o vergea de o perdea: lăţimea totală a
ferestrei se împarte la 3 şi se adaugă de fiecare
parte dimensiunea obţinută.
Exemplu pentru o fereastră de 120 cm.
120 3 = 40
40 + 120 + 40 = 200
Deci vergeaua va măsura 200 cm.
Pentru o vergea de două perdele: lăţimea
totală a ferestrei se împarte la 3 şi se adaugă
de fiecare parte jumătate din dimensiunea
obţinută.
Exemplu pentru o fereastră de 120 cm:
120 3 = 40 (40 : 2 = 20)
20 + 120 + 20 = 160
Deci vergeaua va măsura 160 cm •

Vergea cu şină

voalaje, draperii secţiune 24x16

draperii duble secţiune 35x20

Şine

voalaje secţiune 14x10

draperii secţiune 14x30
574 j PERDELE Şl DRAPERII
Fixarea vergelei
xistă trei posibilităţi de fixare: în faţa
ferestrei, pe plafon şi din perete în
- ghidaj de tăiere
- bormaşină
perete sau în interiorul unei galerii,
cleşte înainte de fixarea unei vergele de perdea,
ferăstrău de mână trebuie să se ţină seama de:
- şurubelniţă - natura peretelui care va fi perforat, pentru a
determina modul de asamblare a pieselor;
— greutatea şi dimensiunea perdelei care ur-
mează să fie suspendată, pentru a stabili
secţiunea vergelei (-» TABELUL P. 573); lungi-
mea vergelei trebuie să o depăşească pe cea a
ferestrei pentru ca perdelele să nu împiedice
deschiderea celor două batante;
- tipul de vergea dorit;
— principiul de funcţionare (se trage o
perdea, două, sau există un sistem combinat
de tragere).
M O N T A R E A UNEI VERGELE-BASTON
Instalarea dispozitivului prins pe perete.
Se marchează locul suporturilor verificân-
du-se orizontalitatea. Se reperează al doi-
lea punct de fixare a fiecărui suport. Se găureşte
drept cu o bormaşină având un burghiu cores-
punzător dispozitivului de fixare pe perete.
Ajustarea vergelei. Se instalează vergea-
ua la locul ei şi i se stabileşte lungimea. Se
scoate pentru a fi tăiată la lungimea dorită.
Suporturi de fixare
Principiile de poziţionare sunt similare pen-
tru diferite tipuri de vergea.
O dată cu vergeaua dorită, cumpăraţi şi
suporturile care permit fixarea ei. Acestea pot
fi simple, duble, uneori triple, după numărul
de perdele pe care îl puneţi la fereastra
respectivă. Suporturile pot fi fixate direct sau
cu ajutorul unui inel cu o prelungire filetată,
care se va înşuruba strâns pe dispozitivul
prins pe perete (-» IMAGINEA 1).
Dacă funcţionarea vergelelor cu şină dublă şi
cu şină simplă nu este împiedicată de su-
porturi, se mai poate monta unul (sau mai
multe), pentru a asigura o bună susţinere
vergelei când aceasta este lungă şi când
perdelele sunt grele.
Fixarea suporturilor. După instalarea
dispozitivului, se înşurubează inelul care
constituie unul dintre cele două elemente
ale suportului, apoi se încastrează celălalt element
la extremitatea buloanelor.
înşurubarea capetelor laterale. Se înşiră
inelele pe vergea, lăsând unul în afara
suportului. Se înşurubează capetele şi se
montează agrafele pe inele.

1. înainte de a înşuruba suporturile vergelei,
trebuie verificată orizontalitatea punctelor defixare.
în schimb, suporturile vergelei-baston rămân
vizibile şi împiedică perdeaua să culiseze.
Poziţionarea lor trebuie făcută cu
atenţie (-» SECVENŢĂ). Când vergeaua este
foarte lungă, este mai bine, dacă se poate, să
o fixaţi în tavan.
Ajustarea lungimii
unei vergele
Dacă vergeaua nu are lungimea potrivită
ferestrei, ea trebuie ajustată.
Dacă este prea scurtă. Dacă este vorba de o
vergea-baston, trebuie cumpărată alta. Dar
pentru cele cu şină, există sisteme de man-
şoane care permit racordarea vergelelor.
Această soluţie trebuie totuşi evitată dacă
manşonul este vizibil.
Dacă este prea lungă. Oricare ar fi tipul de
vergea, începeţi să o tăiaţi din partea supe-
rioară; este locul cel mai puţin vizibil în caz
de eroare. Pentru toate vergelele care func-
ţionează cu un cordon de tragere tăiaţi în
partea opusă celei în care va fi
cordonul.
- Pentru o vergea-baston din lemn: cu aju-
torul unui dispozitiv de strângere, vergeaua
se blochează într-un ghidaj de tăiere, apoi se
taie la lungimea dorită cu un ferăstrău de
mână (-» I M A G I N E A 3). în lipsa ghidajului de
tăiere, se va pune o bucată de bandă adezivă
sub ferăstrău pentru a împiedica alunecarea
în momentul începerii tăierii.
— Pentru a tăia o vergea metalică scobită (care
funcţionează cu un cordon de tragere): se
fixează o baghetă de lemn în interiorul ei
pentru a evita deformarea metalului şi pentru
a obţine o tăietură impecabilă.
AGĂŢAREA
t
PERDELELOR
2. Reglarea vergelei la o înălţime de circa 15 cm
peste ramă.
- Pentru vergelele pe o singură şină (din
duraluminiu), se va folosi un ferăstrău pentru
mare metale, iar pentru cele cu două şine, un
ferăstrău pentru metale sau o maşină de tăiat
vergele.
Vergele extensibile. Există vergele exten-
sibile, plate sau rotunde, destinate vitrajelor;
altele se adaptează la voalaje. în acest caz,
trebuie să fie atent poziţionate: cele două
părţi ale şinei nu au aceeaşi secţiune şi unul
dintre suporturi este mai îngust. O vergea
extensibilă se poate întinde, de exemplu, de
l a 1 2 0 l a 1 8 0 c m (-» IMAGINEA 2).
& ATENŢIE: Pentru a înlesni mişcarea
perdelei pe o vergea-baston, mai ales dacă
fereastra este înaltă, este nevoie de o tijă care
se prinde la primul inel. •
fixat
3. Pentru scurtarea unei vergele din lemn aceasta se blochează într un ghidaj
de tăiere. Şurubul cufilet dublu carefixează capătul vergelei se scoate cu un cleşte
şi se reintroduce în noua extremitate a barei.
576 PERDELE SI DRAPERII t
Schimbarea cordonului de tras perdeaua
acă vergeaua cu şină se uzează, dacă
trebuie să îi schimbaţi destinaţia sau
dacă intentionan să modificaţi sensul în care
trageţi perdeaua, cordonul va trebui
înlocuit.
Când s-a stricat cordonul, verificaţi dacă nu
cumva se freacă de o parte metalică tăioasă,
în acest caz, defectul va trebui remediat
înainte de a înlocui cordonul.
scripete dublu ferestrei scripete simplu
~ ~
transportor
de încrucişare
racord
de tiraj
Modul defuncţionare a unei vergele cu şină.
Dacă se trage vertical de racord, cordonul
antrenează cei doi transportori unul către altul
Scripetelefixat la baza pereteluiface ca una
dintre extremităţi să nu urce prea sus în timp ce
cealaltă se află jos.
Funcţionarea vergelei
Cordonul, îndoit şi strecurat în intenorul
vergelei, trece peste un scripete la o extre-
mitate a acesteia Este legat de un transportor
dacă este vorba de o vergea pentru o singură
perdea, sau de două transportoare când sunt
două perdele. Cele două capete ies prin
cealaltă extremitate a vergelei trecând peste
un scripete dublu (-» DESEN). Un scnpete fixat
pe plintă înlesneste folosirea cordonului.
Când este tras, acesta trage transportorul şi,
deci, perdeaua.
Galeţii de care este agăţată perdeaua sunt
liberi şi independenţi de cordon.
ATENŢIE: Se pune câte un galet din 10 în
10 cm Pentru prinderea corectă a perdelei,
este bine să se pună în interiorul vergelei
unul sau doi galeţi în plus.
Vergea pentru o singură perdea. După ce
se scoate perdeaua, se demontează vergea-
ua şi toti galeţii, cu grijă, să nu se piardă. Se
taie un cordon nou, calculându-i-se bine
lungimea (-» CASETĂ) şi se înlocuieşte (-» SEC-
9 VENŢĂ).
Vergea pentru două perdele. La acest tip de
vergea, cu două transportoare, câte unul
pentru fiecare perdea, schimbarea cordonului
este mai delicată şi cere multă minuţiozitate
(-» SECVENŢĂ).
La fel ca în cazul vergelei pentru o singură
perdea, ea se demontează mai întâi, complet,
având gnjă să nu se piardă galeţii
& ATENŢIE: Pentru a înţelege mai bine
sistemul de trecere a cordonului prin scripeţi
şi galeţi, se va face o probă cu toate acce-
soriile, fără vergea. •
Lungimea cordonului
Pentru determinarea lungimii
cordonului, se pune de două ori lungimea
vergelei (dus şi întors); se adaugă de două
ori distanţa dintre podea şi vergea, plus
30-40 cm pentru buclele de trecere şi
racord. Acest calcul este valabil atât
pentru vergelele pentru o singură perdea,
cât şi pentru cele cu două perdele.
Atentie: noul cordon trebuie să aibă
un diametru identic cu cel al cordonului
înlocuit.
 A G Ă Ţ» A R E A

VERGEA PENTRU O PERDEA

transportor
capăt
cu scripete simplu

cca 50 cm

Se aşază vergeaua cu deschiderea în sus. Se acţionează cordonul. Un capăt este lă-

Se îndoaie cordonul, se trece prin capătul sat să depăşească cu circa 50 cm, iar celălalt
cu scripete simplu, introducându-se în mult mai lung. Cu acesta, se face o buclă
vergea. Se va închide apoi acest capăt. care se trece în dispozitivul transportor.

capăt cu scripete dublu

Trăgând de partea mai scurtă a cordo- închiderea vergelei cu scripetele dublu,

K f l nului, transportorul va glisa în vergea până Wţ • trăgând uşor de cordoanele trecute în
• • la scripete. Se introduc în vergea toţi galeţii • I deschiderea prevăzută. Se pune vergeaua
şi se trec cordoanele în scripetele dublu în poziţia normală si se verifică buna ei func-
ţionare.

VERGEA PENTRU DOUA PERDELE

transportor transportor capăt cu scripete simplu

Se asază vegeaua cu de chîderea în sus. Se pune cordonul în două (transpor-

Mijlocul vergelei corespunzând cu cel al toarele sunt faţă în faţă). Se face o buclă în
cordonului, se face câte o buclă la extre- mijloc şi se trece în scripetele simplu.
mităţi şi se introduce, fiecare, în cele două Cordonul este făcut să gliseze în interiorul vergelei
transportoare. şi apoi se întinde.

capăt cu scripete dublu v

Se trage pe scripetele simplu până când Se trec cordoanele în scripetele dublu.

transportoarele ajung la mijlocul vergelei. Se închide vergeaua cu acesta, trăgând
Se pun galeţii de o parte şi de alta, iar uşor cordoanele şi făcându-le să treacă în
scripetele simplu este introdus la locul său. deschiderea prevăzută.
 Decorare si întretinere
> >

ÎNTREŢINEREA
»
INTERIORULUI LOCUINŢEI
»

O LOCUINŢA SIGURA O LOCUINŢA SANATOASA

P. 579 Prevenirea riscului de incendiu P. 585 Protecţia mediului ambiant

P. 580 Garantarea securităţii copiilor mici P. 586 Curăţarea covoarelor, a mochetelor

şi a tapiseriei
P. 583 Principalele aspecte ale întreţinerii
locuinţei P. 587 Combaterea acarienilor şi a bacteriilor
P. 588 Exterminarea insectelor
P. 590 Lupta împotriva duşmanilor lemnului
P. 594 Izgonirea rozătoarelor

Prevenirea riscului de incendiu
ncendiile din locuinţe, cam unul la
I două minute, sunt un risc deloc negli-
jabil. Primii care suferă în aceste accidente
sunt copiii, victime ale asfixierii cauzate de
fum. Cea mai mare parte a incendiilor,
provocate prin imprudenţă sau din cauza
defecţiunilor instalaţiei electrice, ar putea fi
totuşi evitate cu uşurinţă.
Cauze principale
Multe incendii în locuinţe sunt provocate de
imprudenţe: o brichetă lăsată la îndemâna
copiilor, o cârpă uitată lângă o flacără (un
aragaz aprins), un fumător care adoarme cu
ţigara în mână... Dar multe sunt cauzate de
surse de căldură sau de energie.
Scurtcircuit electric. în România, o treime
din incendiile produse în locuinţe sunt
cauzate de defecţiuni ale instalaţiei electrice
sau ale diverselor aparate casnice (-» P. 473).
Primul iz de obiect pârlit sau de aerotermă
îmbâcsită trebuie să ne alarmeze. Riscurile
sunt mari şi în cazul folosirii în exces a
prizelor multiple, care depăşesc capacitatea
circuitului electric.
Foc în coşul de fum. Fie că e vorba de o sobă
cu cărbuni, de un încălzitor de apă cu gaze
sau de un cazan de încălzire centrală, coşul
de fum se aprinde adeseori. Declanşate prin
acumulare de funingine şi deci printr-o
combustie defectuoasă, incendiile pot fi
evitate dacă se curăţă toate coşurile şi se
controlează periodic aparatele.
Produse inflamabile. Folosirea produselor
explozive sau inflamabile, lichide (solvenţi
sau esenţe) sau solide (aprinzătoare pentru
sobe) prezintă un risc ce nu poate fi neglijat.
Incendiul generat de o manipulare incorectă
a acestor produse nu trebuie stins cu apă, ci
cu nisip, cu pământ sau cu un extinctor
pentru materii grase.
Aparatură împotriva incendiilor
Primele trei minute de la declanşarea incen-
diului sunt decisive: fie pentru stingerea
O LOCUINŢĂ SIGURĂ 579
focului, fie pentru părăsirea locului res-
pectiv. Detectoarele de fum şi extinctoarele
permit o reacţie rapidă a celor aflaţi în
primejdie.
Detectoare de fum. Detectoarele emit un
semnal sonor, reacţionând la prima urmă de
fum, care precedă întotdeauna flăcările.
Fiecare etaj al locuinţei trebuie să dispună de
un detector. Aparatele se instalează pe pla-
fon, de preferinţă în centrul încăperii, la mai
mult de 60 cm de colturile sale şi la o Un extinctor cu pudra
distanţă de cel puţin 20 cm de orice este util pentru orice
incendiu: aprinderea
obstacol. obiectelor solide
Extinctoare. Eficacitatea extinctoarelor sau (categoria A), a lichidelor
a pulverizatoarelor cu aerosoli, mai uşor de (B), a gazelor (C).
mânuit, depinde de viteza cu care se
acţionează.
Este important să fie păstrate mereu în
acelaşi loc, de preferat lângă bucătărie sau
lângă dormitoare, locurile care, conform
statisticilor, sunt cele mai expuse incen-
diilor. Se recomandă alegerea unui extinctor
cu pudră, netoxic. Dacă în locuinţă se
desfăşoară o activitate care riscă să provoace
un anumit tip de incendiu, se va adăuga un
extinctor specific cu apă, pentru lemn şi
ţesături de exemplu, sau cu dioxid de
carbon pentru incendiile de origine
electrică.
Extinctoarele trebuie verificate periodic,
conform indicaţiilor. •
Detector pentru scurgeri de gaze
In ultimul timp, aparatele care funcţionează cu gaz sunt
instalate conform unor norme precise şi obligatoriu in
prezenţa specialiştilor. Astfel, incendiile legate de scurgerile
de gaz sunt tot mai rare. Instalarea unui detector pentru
scurgeri de gaze este utilă mai ales pentru că el întrerupe
instantaneu alimentarea electrică a disjunctorului.
580 ÎNTREŢINEREA INTERIORULUI LOCUINŢEI
i i
Garantarea securităţii copiilor mici
Atenţie la paturile supraetajate. Patul superior este interzis până la vărsta de 6 ani:
pentru copiii mai mari, acesta este prevăzut cu un grilaj şi cu o scarăfixă, plasată
departe de orice mobilă cu colţuri ascuţite.
D e îndată ce copilul începe să se depla-
seze, chiar şi de-a buşilea, tot ce-1
înconjoară îi stârneşte curiozitatea şi devine o
sursă potenţială de accidente. Perioada cea
mai plină de riscuri este cea cuprinsă între 1 8
luni şi 3 ani, bucătăria fiind prin excelentă
locul tuturor pericolelor.
Este păcat să îi răpim copilului plăcerea de a
descoperi, dar trebuie să plasăm obstacole în
calea lui, în mod riguros, să realizăm unele
mici amenajări care să asigure securitatea
copilului şi liniştea noastră.
Limitarea riscurilor
de cădere
De îndată ce poate să meargă,
începe să cadă. Nu este grav, cu condiţia să
nu cadă de la înălţime. Pentru a reduce
riscurile, se poate aplica pe parchet ceară
antiderapantă sau se pot fixa covoarele pe
podea cu ajutorul benzilor adezive,
i -
precauţie la fel de utilă şi pentru persoanele
vârstnice (-» CASETA P. 581). Obligatoriu vor fi
instalate covoare antiderapante în cadă şi în
cădiţa de duş şi se va limita accesul la
ferestre şi scări.
Atenţie la ferestre... Având în vedere faptul
că micuţilor le place să se caţere, nu lăsaţi
scaune sau alte obiecte lângă ferestre.
Dacă fereastra este situată la mai puţin de
1 m de podea, se poate instala în exterior
un sistem de securitate din plexiglas, de
exemplu. De asemenea, se va adăuga la
balustrada balconului un grilaj de
protecţie.
...şi la scări. Când casa are mai multe
etaje, în partea de sus şi în partea de j o s a
scării se fixează o barieră, care trebuie să fie
înaltă, fără elemente orizontale uşor de
escaladat. Totodată, şipcile verticale se vor
fixa la 11 cm distanţă, pentru ca micuţii să
nu-şi poată trece capul printre ele. Dacă
balustrada - indispensabilă! - este prea
înaltă pentru copil, îi puteţi adăuga o a
doua, la 4 0 cm de podea.
copilul
Pentru afi eficiente, grilajele trebuie să aibă un sistem
de închidere (eventual un zăvor).
 O L O C U I N Ţi Ă S I G U R Ă 581

Prevenirea şocurilor
şi a rănirilor
Toţi copiii se rănesc, dar, pentru ca
incidentele neplăcute să rămână în limitele
normalului, pot fi luate unele măsuri
ingenioase.
Stabilitatea pieselor de mobilier. Oglinzile
şi etajerele trebuie să fie solid fixate în perete.
Dar regula se aplică tuturor mobilelor îngus-
te, de mici dimensiuni, pe care copilul le-ar
putea împinge şi răsturna.
Blocarea sertarelor. Magazinele specializate
propun diferite produse create în vederea
securizării unei locuinţe în care creşte un
copil. Iată câteva, cele mai folosite si uşor de
instalat:
- blocarea sertarelor cu opritori, făcând ca,
deşi deschis, sertarul să nu poată cădea;
- colţare de protecţie din material plastic
moale, care se aplică pe colţunle ascuţite ale
meselor sau altor obiecte; Obiecte pentru
- dispozitive de protecţie gonflabile care for- Aparatele electrice, cum ar fi fierul de călcat, prevenirea accidentelor
la copii: i. opritor pentru
mează pemuţe protectoare peste robinetele trebuie, desigur, puse la locul lor după sertar;• 2. coltarde
din baie; folosire. protecţie; 3. opritoare
- blocarea uşilor pnn piedici (-» IMAGINEA 3), Produse periculoase. Toate lichidele, spre pentru uşă; 4. apărătoare
gonflabilă pentru
care fixează uşa deschisă; exemplu produsele de întreţinere, trebuie
robinet
- lângă balamale se vor plasa dispozitive păstrate sub cheie. Nu numai detergenţii sau
împotriva pnnderii degetelor. produsele de îndepărtare a petelor reprezintă
Şnururile storurilor. Şnururile perdelelor şi
storurilor nu vor fi lăsate să atârne, ci men-
ţinute la înălţime. Şi persoanele în vârstă
Pot fi înlocuite cu o baghetă din materia! riscă să cadă
plastic pentru a se evita riscul de strangulare. Riscul de a cădea îi pândeşte atât pe copii, cât şi
pe vârstnici, lată primele precauţii care trebuie luate:
& ATENTIE: Copilul va observa mai bine o covoarele sau mochetele rebuie să fie drepte
uşă de sticlă dacă pe geamul ei se va lipi o şi să nu alunece. Parchetul laminat şi mochetele sunt
bandă adezivă colorată, la circa 70 cm de sol. cele mai sigure. Plăcile de gresie vorfi de mici dimensiuni,
pentru că locurile de îmbinare a lor au un efect
Nu lăsaţi antiderapant. Nu trebuie să existe diferenţă de nivel
la îndemâna copilului! între plăci, iar pragurile vorfi fixate corespunzător.
încă din primele luni de viaţă, copilul nu La fel de importantă este multiplicarea punctelor
trebuie să aibă la îndemână obiecte care l-ar de sprijin: mobilele plasate de-a lungul pereţilor
putea răni de la cuţite şi furculiţe, până la pot ajuta deplasarea sau ridicarea; în băi şi în grupurile
pile de unghii si alte ustensile, fără a neglija sanitare, prezenţa unei bare de susţinere este adeseori
brichetele, micile obiecte uşor de înghiţit sau foarte utilă.
pungile de plastic cu care s-ar putea sufoca
trăgându-le pe cap...
582 ÎNTREŢINEREA INTERIORULUI LOCUINŢEI
i • ^
un pericol, ci şi medicamentele, produsele
cosmetice sau adezivii. Dacă se întâmplă ca,
în ciuda precauţiilor, copilul să înghită un
lichid nociv, nu-i dan să bea apă sau lapte şi
nu-i provocaţi voma Se va apela la Salvare.
Nu folosiţi, în prezenta copiilor, nici chiar în
doze mici, produşi cu emanaţii toxice, aşa
cum ar fi solvenţii.
Blocarea uşilor dulapurilor. Pentru a face
imposibilă deschiderea unui dulap sau sertar
fără broască dm bucătăne aveţi la îndemână
mai multe soluţii: dispozitive exterioare care
blochează mânerele, cârlige de înşurubat în
Blocarea mânerelor, uşor de realizat, împiedică accesul Pentru securizare, în special a aparatelor de
la dulapurile în care se păstrează produse periculoase. gătit:
Mascarea prizelor electrice
riscul de
electrocutare, prizele vor fi
echipate cu capace cu ventuză
sau cu cheie (-» IMAGINE).
De asemenea, pot fi înlocuite
cu prize cu eclipse, ale căror
orificii nu se deschid decât
împingând cele două broşe
ale unei fise care permit
deschiderea. Acest procedeu
elimină orice risc de electrocutare prin contact direct.
Nu se va lăsa niciodată în priză un prelungitor neracordat
la un aparat şi se vorfolosi prelungitoare de siguranţă
în care orificiile sunt protejate.
interior sau închizătoare cu magnet puternic
deschise cu o cheie magnetică.
Prevenirea arsurilor
Arsunle se numără printre accidentele cele
mai frecvente la copii.
Şemineul şi sobele sunt deosebit de pericu-
loase, având în vedere atracţia flăcărilor; se
vor instala ecrane de protecţie în faţa sobelor,
iar şemineul va fi izolat printr-un paravan
antifoc.
în baie. Instalaţia de apă calda va fi reglată
astfel încât temperatura să nu depăşească
niciodată 40°-50°C.
Se poate interveni fie la nivelul încălzitorului
de apă (boiler), fie instalând robinete spe-
ciale. De asemenea, se va avea mare grijă în
cazul instalatiei electrice (-» CASETĂ) şi nu se
vor lăsa la îndemână aparate cum ar fi
uscătoare de păr sau aparate de ras.
în bucătărie. Bucătăria deţine recordul acci-
dentelor domestice.
- se vor orienta toartele craritelor către cen-
trul aragazului;
- se vor înălţa marginile aragazului în vederea
protecţiei contra flăcărilor (-» IMAGINE);
- se va instala un grătar în fata cuptorului sau
o usa de protecţie numită „usă rece". •
Sursa multor pericole, aragazul poatefi securizat
cu ajutorul unei instalţii de protectie contra flăcărilor,
demontabila.

Principalele aspecte ale întreţinerii locuinţei
Q entru a economisi apa sau energia,
pentru a spori confortul, pentru a evita
defecţiunile şi a întârzia uzura diferitelor
aparate menajere, trebuie făcute în mod
regulat, câteva controale.
Supravegerea
instalaţiilor de apă
Vană de oprire. O dată pe an, se va acţiona
vana de opnre situată după contorul de
apă, pentru a verifica dacă această manevră
nu provoacă o scurgere de apă. Dacă totul e
în regulă, manevraţi vana de mai multe ori,
până la obţinerea unei funcţionăn normale
a şurubului care are tendinta de a se
înţepeni.
Dacă se produce o scurgere de apă, strângeţi
din nou piuliţa (-» PP. 425-426): dacă nu
obţineţi rtici un rezultat, vana defectă trebuie
înlocuită.
Atenţie la ger! Când contorul de apă se află
afară, protejaţi-l contra gerului.
Dacă circuitul exterior de aductie a apei nu
este îngropat, vana se va închide, iar robi-
netele şi ţevile se vor goli pentru a nu
îngheţa.
Robinete. De două ori pe an, vor fi curăţate
capetele robinetelor, acele mici site meta-
lice care aensesc jetul de apă şi evită stro-
pirea (-» P. 451).
Streşini. în fiecare toamnă, se vor curăţa
frunzele uscate si alte restun adunate în
O L O C U I N Ţ Ă S I G U R Ă 583
streşini (-» p. 141). O conductă înfundată poa-
te da pe afară, favorizând infiltrările de apă în
faţadă.
Sporirea
confortului termic
încălzire centrală. Pentru a evita neplăce-
rile, la începutul sezonului rece se vor curăţa
radiatoarele instalaţiei de încălzire centrală
(-» p. 422): această manevră diminuează zgo-
motele şi măreşte suprafaţa caldă a radia-
toarelor. Vara, dimpotnvă, robinetele
termostatice vor fi deschise la maximum
pentru a se evita blocarea mecanismului.
ATENŢIE: O precauţie înţeleaptă este
aceea de a încheia cu un specialist un con-
tract de întreţinere anuală.
Acesta efectuează o demontare parţială a
cazanului, îl curăţă, îl reglează şi îl
desfundă.
Grija pentru îmbinările de etanşeitate
Din cauza uzurii şi
np&
a umidităţii, se întâmplă
ca îmbinările etanşe dintre
pereţi şi căzi sau chiuvete
să se dezlipească şi
să se fărâmiţeze, pierzându-şi
î ! . calităţile iniţiale. înainte
Kir de a se ajunge în această
stare, este mai bine să curăţaţi
vechea îmbinare folosind,
dacă este nevoie, un produs
care înmoaie. Puteţifolosi mastic siliconic care se vinde
în cartuşe al căror vârf se va tăia la 4S°, la diametrul dorit.
Se impinge siliconul în adâncime, în îmbinare, şi se
netezeşte imediat după aplicare: în lipsa unei ustensile de
netezit, această operaţie poate fi făcută cu degetul săpunit
sau cu un cartof tăiat.
584 ÎNTREŢINEREA INTERIORULUI LOCUINŢEI
i • ^

Burleţi de izolare. In fiecare an, înaintea
sosirii iernii, trebuie verificată etanşeitatea
uşilor şi a ferestrelor (-» PP. 150 şi 168).
Eficacitatea unor burleţi scade cu timpul;
plintele din partea de jos a uşii se uzeaza si se
dereglează. Se vor înlocui burleţii învechiţi şi
Pentru mai multă se vor schimba rosturile uzate.
siguranţă, înlocuiţi Aerisiri. Cel puţin o dată pe an, trebuie
furtunul de cauciuc
curăţate aerisirile de orice fel, cel puţin
al aragazului cu un
furtun metalic, pentru a îndepărta praful acumulat în filtru
garantat pe viaţă. (-»pp. 397-399).
întreţinerea
aparatelor menajere
Toate aparatele menajere au nevoie de o
întreţinere permanentă. Uneori, aceasta se
rezumă la operaţiuni foarte simple: schim-
barea filtrului hotei sau al aspiratorului, de
exemplu. Aceste mici intervenţii nu trebuie
neglijate. Efectuate cu grijă, ele asigură, în
general, o bună funcţionare, fără a mai fi
nevoie să chemaţi un depanator.
Aragaz. Se va verifica în mod regulat data de
garanţie înscrisă pe furtunul de alimentare cu
gaz a aragazului şi se va înlocui din 4 în 4 ani,
deoarece cauciucul devine poros pe măsură
ce trece timpul. Mai bine chiar, pentru a
anula orice risc de scurgeri de gaze, furtunul
de cauciuc poate fi înlocuit cu unul metalic
flexibil, garantat pe viaţă (-» IMAGINE).
Maşină de spălat. Se vor curăţa pompa şi
filtrul maşinii de spălat rufe sau vase de
îndată ce dau semne de oboseală şi nu
elimină apa în întregime. Această operaţiune
necesită doar o mică demontare, la înde-
mâna oricui (-» CASETĂ) şi reglează, în general,
funcţionarea.
înainte de a interveni, se va închide, în mod
obligatoriu, robinetul de oprire şi se va scoate
maşina din priză. •

Menţinerea în bună stare a maşinii de spălat

lată câteva sfaturi pentru prelungirea bunei funcţionări a maşinilor de spălat,
îndeosebi printr-o curăţare a filtrelor.

Maşina de spălat rufe. Se demontează pompa

(-» DESEN). în general, această demontare se face
programator
simplu, cu mâna. Se vor pregăti un lighean
şi o cărpă de şters podelele (un mop) pentru
a aduna apa rămasă în circuit şi se va curăţa filtrul.
După demontarea părţii de deasupra şi a celor
laterale ale maşinii, se vor verifica şi piuliţele de
fixare a plăcii din beton: dacă nu sunt bine strânse,
acestea vor genera un surplus de vibraţii.
Maşina de spălat vase. Se va demonta şi curăţa
filtrul, plasat, în general, pe baza cuvei. Se vor
verifica şi braţele de aspersie, care trebuie să se mişte
liber şi să nu se împiedice de marginea unei farfurii
sau de piciorul unui pahar. Se vor demonta şi se va
verifica dacă orificiile nu sunt acoperite cu tartru sau
înfundate de vreun sâmbure de lămâie sau de alte
reziduuri pe care filtrul le-a lăsat să treacă. Dacă
pompa aparatul permite accesul la pompa de golire, se va
deschide capacul, se va curăţa interiorul şi se va
verifica rotaţia turbinei. Apoi, totul se va remonta.
 i
O LOCUINŢĂ SĂNĂTOASĂ

Proiecţia mediului ambiant

alitatea aerului pe care îl respirăm ne sau vopsele solubile în apă, ale căror pete se
preocupă din ce în ce mai mult. şterg cu apă. Feriţi-vă însă de aerosoli, de
Acasă este nevoie în primul rând de o bună produse pe bază de lindan sau de cele pe
ventilaţie. Pe plan mai larg, folosirea care scrie: „Pericol!", „A nu se folosi într-un
limitată a produselor ce degajă vapori loc închis!", „A nu se inhala!" Veţi proteja
nocivi, alegerea unor detergenţi astfel mediul înconjurător dar şi... plămânii
biodegradabili sau trierea deşeunlor ne dumneavoastră.
permit fiecăruia dintre noi să participăm la
efortul general pentru crearea unui ambient Trierea si
t reciclarea
sănătos. deşeurilor
p
Trierea resturilor menajere se generalizează în
împotriva umidităţii Europa. Deşeurile se aruncă tot mai mult în
şi a mirosurilor neplăcute containere selective, separându-se astfel
Cea mai bună garanţie a sănătătn unei cartoanele, obiectele din matenal plastic,
locuinţe este un b u n sistem de ventilaţie sticla, precum şi resturile alimentare. Cea mai
(-» PP. 395-399). mare parte dintre produse vor fi apoi
Aerul care circulă regenerează atmosfera şi, reciclate.
mai ales, evită condensul, deci umiditatea.
In plus, se poate aerisi zece minute pe zi şi se <#"" ATENŢIE: La ţară, restunle de legume şi
pot plasa în dulapun sau pivniţe absorbanţi cojile de ou formează, alătun de alte resturi
de umiditate pe bază de cristale de clorură de organice, compostul, un îngrăşământ Un aparat de absorbit
calciu: cristalele absorb umiditatea şi se trans- agricol natural pentru culturile sezonului umiditatea pe bază de
cristale de clorură de
formă în saramură care se aruncă după următor. •
calciu. Cristalele trebuie
umplerea vasului. schimbate de îndată ce
Mirosunle neplăcute pot fi eliminate folo- sunt saturate de apă,
pentru ca umiditatea
sind dezodorizanti naturali: hârtie aroma-
să nu intre din nou
tică, de exemplu, care combate cu eficienţă în încăpere
mirosurile de mâncare sau de tutun si
împrospătează aerul în dormitoarele bolna-
vilor; săculeţi de lavandă puşi în dulapuri;
portocalele înţepate cu cuişoare, dezodo-
rizante, care gonesc moliile la fel ca lemnul
de cedru.

Folosiţi produse
nedăunătoare
Folosirea zilnică a produselor mai puţin
nocive asigură protejarea mediului încon-
jurător.
Pentru întreţinerea locuinţei există produşi
biodegradabili, detergenţi fără clor sau
fosfat, produse de curăţat cu vapori, fără
alt adaos.
De asemenea, este bine să se folosească pro- Tot mai multefamilii din Europa achiziţionează mobilă
dusele „blânde", cum ar fi adezivii animali dotată cu recipiente în care resturile sunt triate selectiv.
586 INTRETINEREA INTERIORULUI LOCUINŢEI
i i
Curăţarea covoarelor, a mochetelor
şi a tapiseriei
uite dintre stofele de mobilier, cum
ar fi husele de canapele, pot fi spălate
în prezent la maşina automată pentru că
întreţinerea lor nu prezintă caracteristici
speciale Pentru huse mochete şi anumite
tapiserii, se folosesc produse specifice.
Pămăntul de Sommieres, Alegeţi soluţia în funcţie de material şi de
pur sau diluat cu natura petei.
tricloretilenă pe
Prevenire. Preveniţi instalarea petelor persis-
ţesăturile naturale,
elimina petele grase. tente aplicând, de exemplu, un aerosol
Scotchgard, inclusiv pe scaunele tapisate.
Curăţare. Periodic, se va folosi pe lângă
« • n d
aspirator, un aparat de curăţat cu vapori.
O dată sau de două on pe an, se va aplica pe
mochete o pudră absorbantă, iar pe covoare
şi canapele se va pulveriza cu spumă uscată şi
apoi se vor aspira. Este bine să nu bateţi
Pulverizatorul cu spumă covoarele, mai ales dacă sunt din lână.
uscată estefoarte Această operaţie distruge urzeala.
potrivit pentru
Scoaterea petelor. Oricare ar fi tipul de pată,
întreţinerea anuală
a canapelelor este bine să:
si a covoarelor. — se acţioneze repede şi să se tamponeze
imediat cu hârtie absorbantă sau cu sugativă;
- se tamponeze întotdeauna dinspre margine
spre centru şi să nu se frece niciodată pentru
a nu mări pata;
- nu întrebuinţaţi niciodată apă caldă sau
sare, care „coc" petele;
— încercaţi produsul de scos pete pe o
tesătură identică sau într-un loc unde nu se
vede; să nu se amestece niciodată clor şi
amoniac, deoarece rezultă un gaz toxic.
Atenţie la solvenţi!
Solvenţi volatili (tricloretilenă, benzină, alcool, eter, acetonă
etc.) nu sunt inofensivi. Mâinile trebuie protejate cu mănuşi
de cauciuc. Copiii şi animalele domestice nu vor sta în
apropiere. Este necesară aerisirea. Dacă sunt inflamabili
- doar produşii pe bază de clor nu sunt infiamabili -,
nu se va fuma şi se va evita fiacăra de la boiler.
-
Reîmprospătare. Pentru a reda viaţa culori-
lor, covoarele se umezesc cu apă gazoasă
sau se acoperă cu frunze de tei infuzate,
apoi se lasă să se usuce şi se aspiră. Un alt
procedeu este folosirea amoniacului diluat
în apă.
Tipuri de pete
Fie că este vorba de un covor, o mochetă sau
de o tapiserie, soluţiile variază după natura
petelor: grase (ulei, unt, lapte, ceară etc) sau
slabe (alcool, cafea, ceai, cerneală, suc de
fructe etc.).
Pete grase. Scoaterea petelor se face cu o
pudră aplicată pe ţesătura uscată, lăsân-
du-se să pătrundă înainte de a aspira.
Unul dintre cele mai cunoscute este pămân-
tul de Sommieres, care absoarbe grăsimile
prin capilaritate.
Pete slabe. Sunt necesari produşi lichizi ade-
seori solvenţi volanli (-» CASETĂ), care trebuie
folosiţi cu prudenţă, sau soluţii de amoniac.
Indiferent de soluţia folosită, aceasta nu
trebuie vărsată direct pe pată, ci se aplică în
prealabil pe o cârpă curată, albă care nu se
scămoşează. Lâna nu se va trata cu clor sau
amoniac, iar mătasea şi cauciucul vor fi şi ele
ferite de clor.
& ATENŢIE: Dacă materialul pătat nu este
alb, se poate înlocui tncloretilena cu otet alb
sau cu zeamă de lămâie. •
 i
O LOCUINŢĂ SĂNĂTOASĂ 587

Combaterea acarienîlor
si a bacteriilor
carienii, prezenţi adeseori în
aşternuturi, precum şi unele bacterii & ATENTIE:
i
patogene nu se zăresc cu ochiul liber, dar Pentru
pot provoca diverse boli. Chiar dacă nu eliminarea
pot fi eliminaţi în totalitate, combaterea lor acarienilor din
este necesară, mai ales în locuinţele unde ursuleţii de
trăiesc copii, şi trebuie împiedicată proli- pluş sau alte
ferarea lor, recurgând la diferite măsuri de jucării,
igienă. acestea vor Acarienii produc 70%
fi închise o noapte în congelator. din crizele de astm.
Vânătoarea
de acarieni Vânătoarea
Rude cu păianjenii, acarienii sunt paraziţi de bacterii
microscopici, responsabili uneori de crizele Bacteriile, la fel ca acarienii, nu sunt vizibile
de astm la persoanele alergice. Nu agreează decât la microscop. Unele sunt utile, altele
temperaturile extreme, dar se dezvoltă rapid nocive (bactem patogene).
în locurile calde şi uşor umede, preferând Pentru a le distruge, sau măcar pentru a frâna
aştemutunle, covoarele, mochetele sau per- reproducerea lor, trebuie respectată o igienă
delele groase. Iată câteva soluui pentru a le foarte stnctă:
limita prezenţa: — Se vor folosi produse de întreţinere
Aparat de curăţat cu vapori. Se va folosi o „antibacterieni".
dată pe săptămână, temperaturile înalte — Pentru curăţarea WC-urilor, a capacului
eliminând parţial acarienii. lăzii de gunoi şi a altor locuri care sunt în
Diverse acaricide. Se vând sub formă de contact cu resturile menajere se vor folosi
fumigatori, pulverizatoare şi aerosoli în lavete de unică folosinţă. Aparatul de curăţat
magazine şi farmacii (-> CASETĂ). Citiţi cu — Dacă se impune o dezinfectare totală, se cu abur, folosit regulat,
elimină parţial bacteriile
atenţie indicaţiile de utilizare şi nu le folosiţi va alege formolul, respectând indicaţiile pri-
în prezenţa copiilor sau a animalelor vind precauţiile de folosire. •
domestice. Cereţi părerea medicului sau a
veterinarului.
Un aşternut potrivit. Se găsesc peme, ru-
louri, aleze, cearşafuri, huse de plapumă,
chiar şi mochete tratate cu o substanţă
acaricidă puternică, a cărei eficacitate se
menţine după spălare.
Vopsea specială. Dacă o încăpere trebuie
zugrăvită, mai ales camera unui copil ast- Produşi eficienţi
matic, se va alege o vopsea acancidă, Reglementarea este strictă. Un produs poartă denumirea
antibacteriană sau insecticidă (-» p. 194). de „acaricid" sau „bactericid" dacă, în laborator,
Aceste vopsele lavabile există în variante se constată că distruge 99% din acarieni sau din bacterii.
mate, strălucitoare sau satinate şi în diferite Dacă procentul este mai mic, produsul poartă numele
nuanţe. de „antiacarian " sau „antibacterian ".
sas! INTRETINEREA INTERIORULUI LOCUINŢEI
Exterminarea insectelor
nele insecte sunt nocive, de la cele ce
invadează alimentele la cele care înţea-
pă, provocând boli infecţioase. Pentru a le
extermina, trebuie să alegeţi un insecticid
adaptat la tipul de insecte şi la locul care
trebuie tratat.
Acestea se găsesc sub formă de lac, gel,
fumigene, de pulverizat, capcane şi praf.
Produsul rămâne activ şi distruge, treptat,
atât insectele, cât şi larvele lor. Mai ales în
spitale, se pot aplica vopsele insecticide
(-» P. 194).
Gândaci de bucătărie
Le place căldura şi umiditatea şi părăsesc în
timpul nopţii locurile unde se ascund, ata-
când hrana, cărţile şi ţesăturile... Exter-
minarea lor este dificilă pentru că au o
capacitate de supravieţuire şi de reproducere
extraordinară, rezistând timp de o lună fără
hrană şi o săptămână fără apă.
O femelă poate avea un milion de descen-
denţi. Gândacii infectează alimentele şi pot
transmite boli infecţioase, cum ar fi dizen-
teria, gastroenterita etc.
i ţânţari
Fiecare dintre noi ştie că un singur
ţânţar este de ajuns pentru a nu
mai putea dormi toată noaptea...
fn regiunile cu mulţi ţânţari,
este bine să se pună la uşi
şi la ferestre plase contra ţânţarilor,
rulante sau fixe, care, scoase
la sfârşitul sezonului, vor putea fi
folosite în anul următor.
Dacă în timpul verii ajungeţi
într-o casă invadată de ţânţari sau de muşte,
puteţi instala în fiecare cameră spirale antiţănţari
sau aparate care, puse în priză, vor goni ţânţarii prin
undele sonore de înaltă frecvenţă. Nici muştele nu rezistă
la acest tratament.
Exterminare. Insecticidele cel mai folosite
sunt lacurile de pulverizat şi gelurile, mai
scumpe, dar mai uşor de folosit, mai puţin
toxice şi mai puţin mirositoare. Gelurile sunt
recomandate pentru a preveni invazia
gândacilor sau în cazul unei infestări (slabe).
Se găsesc şi capcane pentru gândaci, precum
şi fumigene. Dacă infestarea a cuprins nu
numai un apartament, ci întreaga clădire, va
fi nevoie de o dezinsecţie generală.
Purici
Aduşi de pisici şi de câini, puricii se
înmulţesc rapid într-o casă bine încălzită sau
în timpul verii. Au o mare capacitate de
supravieţuire, putând rămâne multă vreme în
letargie. Iată de ce o casă nelocuită de mai
multe săptămâni sau luni poate adăposti
purici, ascunşi între scândurile podelei.
Treziţi de cea mai mică vibraţie, vor sări pe
cei ce intră în încăpere şi se vor hrăni cu
sângele lor, fie că e vorba de oameni sau de
animale.
Exterminare. Animalul infestat va fi tratat,
toate textilele (haine, aşternuturi, covoare
etc.) vor fi curăţate şi spălate, apoi se va
pulveriza un produs adecvat în locurile în
care puricii s-ar putea cuibări.
Nu vor fi uitate nici spaţiile dintre lamelele
parchetului, în care se poate râcâi cu un
cuţit, trecând apoi aspiratorul şi, la urmă,
tratând cu insecticid. înlăturând praful şi
resturile, se elimină şi mii de larve. Pisica şi
 O L O C U I N Ţ> A S A N A T O A S A

câinele vor fi protejaţi cu un colier

antipurici, care va fi schimbat la fiecare 4
sau 6 luni, chiar şi după ce infestarea a fost
oprită.

& ATENŢIE: în lipsa insecticidelor naturale

pe bază de rotenonă sau piretră, animalele
domestice pot fi protejate folosindu-se
produşi chimici care, uneori, au un efect
mai rapid în eliminarea insectelor. în acest
caz, veterinarul vă poate da informaţii asu-
pra pericolelor pe care aceste produse le
prezintă pentru sănătatea câinilor şi
pisicilor.
adăpost si bucătăria închisă timp de 2 0 de
minute. Apoi aerisiţi bine.
< A T E N Ţ I E : Puteţi împiedica intrarea
furnicilor în locuinţă plasând în locurile de
trecere preferate bucăţele de lămâie. •

Ploşniţe
Paraziţi ai omului, ploşniţele se ascund
departe de lumină în parchet, dulapuri,
somiere, saltele, covoare etc.
Ca şi puricii, ele se hrănesc cu sânge. Când
sunt strivite, degajă un miros acru şi
respingător. Distrugerea unui cuib de viespi sau de tăuni
Exterminare. Există insecticide foarte Viespile şi tăunii îşi pot construi cuibul în apropierea caselor
eficiente. sau chiar în fundaţii. Viespile-zidar preferă şarpanta
sau streasina casei. Cei mai periculoşi sunt tăunii, care au
& ATENŢIE: Pentru a le distruge, bunicile un venin foarte puternic şi o înţepătură de cinci ori mai
noastre badijonau lemnăria cu un amestec de dureroasă decât cea de viespe. Când roiul este mare, este
ulei de lavandă şi esenţă de muşcată (Pelar- recomandabil să chemaţi pompierii. Pentru a distruge
gonium rosat). cuibul, este bine să aşteptaţi căderea nopţii şi să îndepărtaţi
persoanele din casă şi animalele domestice. Aveţi nevoie
Furnici de îmbrăcăminte de protecţie: o pălărie de care este prinsă
Adesea, furnicile îşi fac muşuroiul la usă sau o plasă contra ţânţarilor, mănuşi, mâneci lungi, pantaloni
chiar în interiorul unei locuinţe. Degeaba strânşi în partea de jos şi introduşi în şosete. Cu un insecticid
încercaţi protejarea hranei închise în dula- specific se va stropi, de la distanţă, intrarea în cuib,
purile din bucătărie, punând „capcane", cum pănă la saturaţie. Numai după moartea tuturor insectelor
ar fi farfurii adânci umplute cu apă şi având îndepărtaţi cuibul. Dacă acesta este integrat în structura
în mijloc un borcan cu dulceaţă. Unele se clădirii, produsul va fi pulverizat în locul de trecere
sacrifică şi formează o punte pe care trec a viespilor şi de jur împrejurul lui.
celelalte. Alimentul contaminat va avea un
gust insuportabil de acid formic şi trebuie
aruncat.
Exterminare. Aplicaţi un insecticid adecvat
(praf, pulverizări), înainte de a vă invada
bucătăria. Pulverizaţi direct pe furnici sau pe
drumul urmat de ele
Copiii şi animalele domestice nu vor sta în
apropiere. Alimentele trebuie să fie puse la
sas! INTRETINEREA INTERIORULUI LOCUINŢEI

Lupta împotriva duşmanilor lemnului

Capricornii caselor
Capricomii caselor, care atacă răşinoasele,
apreciază umiditatea şi temperaturile cu-
prinse între 10°C şi 28°C. Produc stricăciuni
importante, mai ales la şarpantă (-» IMAGINILE
1 şi 2).
Reperare. Insecta adultă, născută din meta-
morfoza larvei, apoi a nimfei, apare din iunie
în septembrie, în timpul marilor călduri. Iese
din galeriile săpate pe vremea când era larvă,
prin găuri ovale, cu un diametru de 4 - 7 mm,
din care curge rumeguş.
Exterminare. Se vor desprinde şi arde părţile
roase. Locurile rămase goale se vor curăţa de
praf şi, în profunzime, se va injecta un
produs insecticid adecvat (-» p. 593). La sfâr-
Tratarea şarpantei şit, acelaşi insecticid se va aplica la suprafaţă,
cu insecticid aplicat
cu ajutorul unui
pulverizator de grddină
J nsectele xilofage (capricorni, cari, termite
şi lyctuşi) sunt duşmani de temut ai
lemnului de construcţie. Ele îşi depun ouăle
cu pensula.

& ATENŢIE: Hesperofanul, asemănător

cu ţeavă telescopică
în lemn şi dau astfel naştere larvelor, care, capricornului caselor, la fel de dăunător,
pentru a se hrăni, sapă galerii. Părţile conta- provocând aceleaşi stricăciuni, se distruge la
minate îşi pierd rezistenţa şi periclitează fel, dar se cuibăreşte în frunze, şi sapă prin
soliditatea structurilor. găuri mai mari şi mai numeroase
Ciupercile lignivore (ciuperca de pivniţă, de
exemplu) sunt la fel de periculoase.
In general, curăţenia, lupta împotriva umi-
dităţii şi aerisirea regulată sunt acţiuni de
prevenire mai puţin costisitoare decât un
tratament curativ.
Dar, la cea mai mică bănuială, trebuie
acţionat rapid: infestarea cu anumiţi paraziţi,
3. Capricornul adult, practic invizibili, poate deveni curând un
brun-închis sau negru,
măsoară între 10 coşmar! 1. Larva de capricorn, cu aspect de vierme mare şi alb,
şi 20 mm lungime. măsoară între 20 şi 25 mm lungime.

Specialişti abilitaţi
fn fiecare an, insectele xilcfage distrug în România
mai mult de un million de şarpante!
Pentru a scăpa de ele, este mai prudent să vă adresaţi
unor firme specializate, care au dreptul să efectueze
această operaţiune.
2. Răşinoasele atacate de capricorni prezintă galerii
ovale, paralele cufibra lemnului.
 O L O C U I N Ţt Ă S Ă N Ă T O A S Ă 591

4. Cariul mare adult măsoară intre 6 şi n mm lungime. 6. Cariul mic, lung de 2,5-3 mm.este de culoare maro.
Roşcat închis, îndesat caformă, are elitrefără striuri.

5. Exemplu de stricăciuni provocate de un car mare- 7. Numeroase găuri, „găuri de viermi", semnalează
insecta îşi croieşte galerii circulare într-o bucată de lemn prezenţa unor galerii scobite într-o mobilă
infestată de ciuperci. de larve de cari.

Cari mari produs specific, atât în exterior, cât şi în

Carii mari se dezvoltă în lemnul foioaselor şi
răşinoaselor alterat de ciuperci, în condiţii de
temperatură ridicată şi de umiditate (-» IMA-
GINILE 4 ş i 5).
Reperare. Insecta adultă iese în aprilie-mai,
prin găuri rotunde cu un diametru de 2—4 mm.
Primăvara, zgomotele regulate ale masculilor
care „lovesc" lemnul pentru a atrage feme-
lele sunt reperate cu uşurinţă.
Exterminare. Se creează circuite de aerisire
interior. Cu o seringă, se injectează insec-
ticidul prin găurile de ieşire. După uscare, se
ceruieşte din nou Mobila vopsită se va trata
la fel. In cazul mobilei lăcuite, se tratează
numai interiorul.
8. Larva cariului mic,
Lyctuşi alb-crem, este acoperită
cu perişori deschişi.
Lyctuşii trăiesc în pădurile de foioase, în unii
pomi fructiferi şi în păduri tropicale (-» IMA-
GINILE 9 ş i 1 0 , P. 5 9 2 ) .

naturala şi se instalează un aparat de Reperare. Insecta adultă iese primăvara şi

ventilaţie mecanică pentru suprimarea vara prin găuri rotunde cu diametrul de
umidităţii (-» p. 397). Se procedează la fel ca 1 - 2 m m . La suprafaţa lemnului se pot
pentru capricomi, folosindu-se un insecticid observa umflături formate dintr-o pulbere
adecvat. fină. Atraşi de lumină, lyctuşii sunt

Cari mici
Şi carilor mici le place umiditatea şi o
temperatură de aproximativ 25°C. Preferă să Ajutoare financiare
se instaleze în pădurile bătrâne, în scânduri şi In Franţa, lucrările de prevenire şi de luptă contra
mobilă (-» IMAGINEA 6). termitelor şi a altor insecte xilofage pot, in anumite
Reperare. Insectele îşi iau zborul vara prin condiţii, să beneficieze de ajutoare pentru deparazitarea
găuri rotunde cu diametrul de 1 - 3 mm, locuinţei, proprietarii adresăndu-se direcţiei
lăsând în urmă grămăjoare de rumeguş. departamentale de echipare (DDE).
Exterminare. Mobila cernită se decapează
(-» p. 520), se perie şi se badijonează cu un
592 INTRETINEREA INTERIORULUI LOCUINŢEI
A 1
9. Lyctusul, lung de 2,5-6 mm, este de culoare
brun-închis.
10. în pădurile defoioase, lyctusul roade galerii circulare caută
cu secţiunea de 1-2 mm.
Termitele şi legea
în Franţa, s-a declarat în mod legal război termitelor
pentru a încetini si chiar stopa înmulţirea lor. Fiecare
proprietar trebuie să declare la primărie prezenţa
termitelor (sau eventualele indicii care dau de bănuit
prezenţa lor). Dacă nu, este pasibil de o contravenţie.
Pentru a semnala prezenţa paraziţilor este necesară
consultarea unui expert.
Primarul unei localităţi poate, de asemenea, să decidă
executarea inspecţiilor şi a lucrărilor necesare pentru
îndepărtarea termitelor pe cheltuiala proprietarului
care nu a respectat legea,
în momentul vânzării unui imobil sau a unei case,
cel care vinde trebuie să prezinte un certificat
de noncontaminare, stabilit de un expert şi care
să nu fie mai vechi de trei luni.
vizibili, uneori, pe perdelele deschise la
culoare.
Exterminare. Se poate pulveriza, dar fară
speranţa unui mare succes, un insecticid
specific. Eradicarea acestor insecte impune în
majoritatea cazurilor lucrări importante, cum
ar fi scoaterea parchetului şi a grinzilor de
susţinere a podelei. Este preferabil să apelaţi
la un specialist.
Termite
Există în lume 2 700 de specii de termite,
cea mai mare pane trăind în regiunile calde şi
umede. In climatul temperat, se întâlnesc
mai ales termite subterane, care se cuibăresc
în pământ, şi termite de lemn uscat.
Ele trăiesc în colonii, le place întunericul şi
hrană în permanenţă: celuloza din
hârtie, carton şi mai ales lemn.
Reperare. Termitele sunt foarte greu de
depistat, dar anumite indicii fac să li se
bănuiască prezenţa: excremente, firicele de
rumeguş, insecte zburătoare care ies din
perete.
11. Termitele reproducătoare, negre, lungi de 10 mm,
au 4 aripi pe care le pierd în timpul roirii.
12. Lucrătoarele, albe, cu o lungime de 4-6 mm,
sunt oarbe. Ele construiesc galeriile şi asigură
aprovizionarea ingerănd apă şi celuloză, pe care le aduc
în cuib, spre profitul întregii colonii.

13. Tratamentfungicid preventiv al tămplăriei.
14. Lemnul atacat de insecte trebuie injectat
cu un insecticid adaptat, cu ajutorul unui pistol.
In timpul roirii, insecte închise la culoare
parcurg o distanţă mică înainte de a-şi pierde
aripile, care se pot vedea pe pământ.
Pentru stabilirea unui diagnostic sau a unei
constatări de infestare, profesioniştii folosesc
un stetoscop electronic care permite detec-
tarea zgomotelor produse de ele, imposibil
de sesizat cu urechea liberă.
Exterminare. Exte nevoie să apelaţi la pro-
fesionişti specializaţi. Altfel este imposibil să
scăpaţi de ele
Oricum, preventiv, trebuie să nu lăsaţi bucăţi
de lemn sau ambalaje de carton în grădină,
curte sau pivniţă.
Renunţau la rezerva de lemne de foc din
casă. Supravegheaţi sursele de umezeală:
fisuri, infiltrării etc.
ATENŢIE: Dacă tocmai aţi cumpărat o clă-
dire nouă, fiţi exigent în ceea ce priveşte pre-
cauţiile destinate eliminării termitelor
O LOCUINŢA SANATOASA
(tâmplărie tratată, barieră de etanşeitate a
casei), în special în regiunile infestate sau
ameninţate cu infestarea.
Ciuperci
Ciupercile de lemn sunt relativ numeroase.
Cea mai periculoasă este merula (ciuperca de
pivniţă). Nici o esenţă de lemn nu-i rezistă Sticlele din această
dacă toate condiţiile îi sunt favorabile: multă pivniţă aufost invadate
de merulă.
umiditate, întuneric, căldură, lipsă de
aerisire.
Cu ajutorul filamentelor ei, merula transportă
apă cu care înmoaie lemnul şi îi perforează.
Dezvoltarea acestei ciuperci nu poate fi
oprită; ea trece de zidărie (prin legăturile
interioare), trece dintr-o cameră în alta şi
chiar de la o clădire la alta.
Reperare. Un fel de pânză de păianjen
formată din filamente gn (hife) sau din fire
gri acoperă suprafaţa infestată a lemnului
Stadiul următor prezintă nişte specii de
larve, cu margini albe, strânse într-un evantai
cu aspect de fetru (-» CASETĂ P. 3 9 0 ) .
Exterminare. Supnmaţi sursele de umezeală.
Aerisiţi.
Descoperiţi orificiile de aerisire.
Asiguraţi ventilarea locului.
Răzuiţi şi periaţi cu mare grijă zidăria, ca şi
legăturile existente.
Ardeţi lemnul afectat.
Pulverizaţi un produs fungicid anticnpto-
gamic pe părţile atacate, şi pe o arie mai
mare, de jur împrejur.
Sau, mai bine, apelaţi la un specialist! •
Atenţie la emanaţii
Produsele insecticide şifungicide sunt mai mult sau mai
puţin toxice, în funcţie de compoziţia lor. Alegeţi produsele
cu toxicitate limitată. Folosiţi mănuşi şi mască pentru
a nu le inhala şi evitaţi atingerea pielii şi a ochilor.
Aveţi grijă ca locul în care vă desfăşuraţi această activitate
să fie bine aerisit. Faceţi duş şi schimbaţi-vă hainele
după ce aţi terminat. Este suficient să protejaţi lemnul nou
cu produse pe bază de sare de bor, netoxice.
sas! INTRETINEREA INTERIORULUI LOCUINŢEI
Izgonirea rozătoarelor
ozătoarele, mai ales şoarecii şi şobola-
nii, vizitatori nedoriţi ai caselor, au o
inteligenţă superioară altor mamifere şi un
miros foarte fin, care îi ajută să-şi localizeze
hrana.
Principalele rozătoare
Chiar dacă nu stau la vedere, prezenţa le este
identificată după excremente, după cuib,
după hrana pe care o consumă şi mai ales
după stricăciunile pe care le fac.
Şoareci. Mici şi agili, şoarecii se
caţără şt se strecoară pretutindeni Se
reproduc repede şi în număr mare,
provocând pagube printre hârtii,
Şoarecii cartoane, izolaton şi fire electrice.
se aventurează rar Sunt greu de ademenit şi de prins deoarece
departe de vizuina lor.
nu se aventurează la mai mult de câţiva metri
de vizuina lor
Şobolani de canal. Rozătoare cu blană gri,
sunt mai răspândiţi la oraş decât la tară. Sunt
lacomi şi nu pot trăi departe de apă. Pot fi
găsiţi mai ales în pivniţe, de-a lungul pereţilor
şi în apropierea canalelor.
Şobolani. Şobolanii negri, în realitate gri-în-
chis, preferă locurile înalte st uscate ale
clădirii, cum ar fi şarpantele, părţile de sus ale
zidurilor, golunle dintre planşeu şi plafon..
Măsoară între 16 şi 20 cm şi sunt prolifici
Opriţi porumbeii!
Excrementele porumbeilor rodfaţadele locuinţelor,
în special cele de piatră. Pentru protecţia pervazului ferestrei
şi a acoperişului, se pot întindefire de aţă sau de inox, care
să-i împiedice să se aşeze într-o poziţie stabilă. De asemenea,
potfi lipite sau bătute în cuie benzi din material plastic
având pe ele mici tije metalice cu efect de arc. Dacă este
vorba de o adevărată invazie de porumbei, instalaţi
un sistem electronic bazat pefire electrice care primesc
semnale de înaltă tensiune, de durată şi intensitate slabă,
emise de un generator. Aproape invizibile de la distanţă,
acestea nu vor influenţa aspectul clădirii.
(fac pui de 3 - 5 ori pe an şi, de fiecare dată,
numărul acestora este între 5 şi 12).
Omnivori şi lacomi, pot perfora cu incisivii
betonul şi unele metale.
îndepărtarea rozătoarelor
Trebuie identificată cauza apanţiei lor; se
vor verifica gurile de aerisire, racordurile
canalizărilor, învelişurile tehnice şi, dacă
acestea sunt deteriorate, trebuie reparate.
Se asigură ventilarea pivniţelor umede.
In general, cu cât igiena unei locuinţe este
mai corectă, cu atât rozătoarele vor fi atrase
mai puun
Ţineţi sub observaţie în mod regulat pivniţa,
curtea, locul unde se ţin recipientele pentru
gunoi şi acoperişul.
Tot ceea ce poate fi rontăit trebuie desfiinţat
sau închis bine.
Curse şi rodonticide. Dacă numărul roză-
toarelor este mic, în locunle pe unde
circulă ele se pot pune curse.
Vor fi atrase cu pâine pentru şobolani sau
cu genul de hrană pe care o consumă în
locuinţa respectivă.
Dacă numărul lor este foarte mare, se vor
folosi rodonticide adaptate caracteristicilor şi
obiceiunlor rozătoarelor respective: grăunţe
de cereale, prafuri...
Produsele cele mai folosite sunt rodon-
ticidele cu acţiune imediată sau întârziată, pe
bază de anticoagulanţi. Aceste produse vor fi
puse în casă, în cutii ce carton speciale.
Precauţii de folosire. Produsele nu vor fi
atinse cu degetele neacoperite şi nu vor fi
lăsate la îndemâna copiilor.
In caz de intoxicare, se va apela imediat la
un medic şi se va cere părerea veterinarului
dacă animalele domestice au gustat din
rodonticid sau din cadavrul uneia dintre
rozătoare •
 2 0 0 0 DE Poate că visaţi la un afrcliot vast, cu o gamă larga
de scute sj accesorii cc \ -ai permite să întreprindeţi
FOTOGRAFII
1 001 de activităţi n r^flitate, t«>tu de^ipdc de spahul
ŞI DESENE de care dispuneţi.
5 0 0 DE SFATURI
UTILE
2 5 0 DE SCHEME
Zidărie, tâmplărie, întreţinerea şi recondiţio-
narea uşilor, a ferestrelor sau a plafoanelor,
placarea pereţilor sau a podelelor, izolaţie,
instalaţii şi încălzire, electricitate, restaurarea
mobilei, ancadramente, perdele, draperii...

Iniţiere in bricolaj
Alegerea şi întreţinerea uneltelor folosite î i diverse
domenii ale construirii ş ^mena jări de locuinţe,

De la vis la realitate
Sugestii minunate pentru alegerea proiectului
şi a stilulu viitoarei dumneavcfeştră locuinţe.

Tehnici 'şi lucrări

Materiale tradiţionale şi materiale de ultimă oră
tehnici clasice si tehnici ultramoderne.

O carte practică, pentru toţi cei care

se hotărăsc să îşi construiască,
să îşi renoveze sau
să îşi decoreze o locuinţă.

M
enciclopedia rao