Acest articol a aparut pe site-ul www.radioamator.

ro

Totul despre (Web)SDR

Dan-Ovidiu Toma YO3GGX

Acest document se adresează în mod special radioamatorilor sau celor neradioamatori dar interesaţi de domeniul recepţiei radio, pentru care domeniul SDR
reprezintă ceva exotic, greu de înţeles. Cei care sunt deja familiarizaţi cu subiectul probabil că nu vor găsi multe lucruri noi şi/sau interesante în acest
document, caz în care le recomand să citească documentele ce vor urma şi care vor aborda subiecte ceva mai tehnice şi poate mult mai interesante, cum ar fi:
- instalarea şi configurarea unui server WebSDR
- utilizarea WebSDR-ului pentru receptia semnalelor digitale (BPSK, QPSK, RTTY, etc.)

Experienţa mea în domeniul SDR nu este veche, facând cunoştinţă cu domeniul abia la sfârşitul anului 2010. Între timp am reuşit să trec prin construcţia şi
utilizarea tuturor modelelor din gama Softrock, atât receivere cât şi transceivere, cât şi a aplicaţiilor software disponibile. Încerc prin scrierea acestui document
să împărtăşesc din puţina experienţă acumulată în speranţa că tot mai multi radioamatori şi nu numai vor fi atraşi de acest subiect.

Orice sugestii de completare/corectare/ îmbunătăţire sunt bine-venite şi le aştept cu plăcere pe adresa de mail din semnătura.

Documentul este împărţit în următoarele capitole:

Ce înseamnă SDR
Cum funcţionează un radio-receptor SDR
Exemplu practic de radio-receptor SDR
Despre interfaţa de sunet
Aplicaţii utilizate în radio-recepţia SDR
Ce este şi cum se utilizează WebSDR-ul
Termeni specifici în domeniul SDR
Bibliografie

Ce înseamnă SDR

În conformitate cu (1), un Software-defined radio (SDR) este un sistem pentru comunicaţii radio ale carui componente care în mod tipic sunt implementate în
hardware (de ex. mixere, filtre, amplificatoare. modulatoare/demodulatoare, detectoare, etc.) sunt în schimb implementate prin utilizarea unui software
specializat instalat pe un computer personal (PC) sau un sistem integrat bazat pe computer. În acest articol mă voi rezuma la receptoarele radio folosind
tehnologia SDR. Subiectul transmisiei va fi abordat într-un articol ulterior.

Cum funcţionează un radio-receptor SDR

Un receptor SDR clasic constă dintr-un PC echipat cu o interfaţă de sunet la care se adaugă o interfaţă radio. Un astfel de design permite mutarea procesării
semnalului preponderent în software, ceea ce ofera posibilitatea demodulării unui număr nelimitat de standarde de modulaţie prin simpla extindere a aplicaţiei
software.

O schemă ideală de receptor SDR ar fi compusă dintr-un convertor analog-digital conectat direct la antenă urmând ca apoi întreaga procesare a semnalului să
se facă în software. Tehnologia actuală permite o astfel de abordare, dar costurile la nivel de amator pot fi prohibitive. Ne vom rezuma la receptoarele SDR
asa-zis clasice.

Schema bloc a unui receptor SDR clasic este prezentată în figura următoare.

După cum se poate observa, ea se aseamană foarte mult din punct de vedere hardware cu cea a unui receptor cu conversie directă, dar functionarea cu cea a
unui receptor superheterodină. Frecvenţa intermediară se află în domeniul frecvenţelor audio (uzual < 192KHz). Mixerul în cuadratură generează două semnale
de frecvenţă joasă (notate uzual cu I şi Q) defazate cu 90⁰.

Pentru a înţelege mai bine acest lucru, voi desena din nou aceeasi schemă bloc, la care voi adăuga şi componentele care sunt implementate în software.
În figura de mai sus blocul notat "DEMODULATOR" este implementat în totalitate în sofware. Frecvenţa oscilatorului local (F0) reprezintă centru benzii de
frecvenţe pe care o va acoperi radio-receptorul SDR. În funcţie de placa de sunet utilizată, banda acoperită poate fi:
- F0 ± 24KHz (pentru placi de sunet capabile de 48KHz)
- F0 ± 48KHz (pentru placi de sunet capabile de 96KHz)
- F0 ± 96KHz (pentru placi de sunet capabile de 192KHz)

Exemplu practic de radio-receptor SDR

Un exemplu de schemă practică de radio-receptor SDR este cel oferit de vestitul Softrock Lite, ajuns la versiunea 2. Detali complete despre acest receptor si
despre modul cum poate fi construit se găsesc în (3). Toate informaţiile ce vor urma vor face referire la acest receptor, care este folosit şi în sistemele
WebSDR pe care le-am instalat în Bucureşti (4) şi Breaza (5).

Acest radio-receptor SDR poate fi achiziţionat sub formă de kit de la următoarea adresă: http://www.kb9yig.com/ şi costă 20 USD la care se mai adaugă
transportul spre România în valoare de 2 USD. Deoarece kit-urile produse de Tony (KB9YIG) sunt extrem de căutate, stocurile se epuizează destul de rapid
(uneori "dispar" cu zecile în interval de câteva ore). Pentru afla din timp despre disponibilitatea unui nou lot de kit-uri, precum şi pentru suportul excelent oferit
de o comunitate de radioamatori în creştere, vă recomand să vă înscrieţi în grupul Yahoo numit softrock40, accesibil la adresa:
http://groups.yahoo.com/group/softrock40/.

Radio-receptorul este extrem de simplu şi cu puţină îndemânare în lipirea componentelor SMD (doar circuitele integrate si condensatoarele ceramice de
decuplare) poate fi montat în aproximativ 1-2h.

Dupa ce montajul a fost realizat practic, acesta trebuie conectat la antenă, o sursă de alimentare (preferabil analogică) de 9-12V si la interfaţa de sunet a
calculatorului, folosind de preferabil un cablu stereo având cele doua canale ecranate independent, pentru micşorarea diafoniei. Sursa de tensiune nu trebuie
sa fie stabilizată. Montajul funcţionează la o tensiune de 5Vcc, stabilizată intern prin intermediul circuitului integrat 78L05.

Despre interfaţa de sunet

Internetul este plin de clasamente privind performanţele diverselor plăci de sunet folosite la recepţia SDR. Multe sunt făcute numai citind caracteristicile
tehnice ale diverselor modele sau testându-le exclusiv în condiţii de laborator. Din punctul meu de vedere, dupa experimentele facute cu nenumărate tipuri de
interfeţe de sunet, as recomanda ca fiind excelente din punctul de vedere al raportului preţ/performanţă următoarele:

a. Asus XONAR-D1 (http://www.asus.com/Multimedia/Audio_Cards/Xonar_D1/, preţ în jur de 260RON). În Windows poate fi folosită cu drivere de tip ASIO (6)
care permit o bandă de 192KHz/24 bit. În linux se utilizează driverul snd_virtuoso care permite 192KHz/16bit. Aceasta o consider interfaţa de top pentru
realizarea unui receptor SDR clasic performant.

b. Interfeţele de sunet integrate în placa de bază, bazate pe chipset Realtek (codec ALC 888, 883, etc). Acestea prezintă marele avantaj că cele doua intrari
(Mic si Line-In) pot fi folosite independent astfel încât fără nici o investiţie suplimentară putem conecta două radio-receptoare SDR (de ex. pentru două benzi
diferite) la acelaşi PC. Performanţele sunt foarte bune, obţinându-se o bandă de 96KHz/16 bit, atât în Windows (din pacate nu sunt disponibile drivere ASIO)
cât şi linux.
NOTA: Este obligatoriu ca interfeţele de sunet să posede intrare stereo. La majoritatea notebook-urilor existente intrarea de microfon este mono, deci nu pot fi
utilizate în SDR.

Eu personal nu recomand plăci de sunet Creative. Chiar dacă sunt încadrate în clasa superioară, performanţele în SDR sunt de cele mai multe ori mediocre
datorita multiplelor prelucrari digitale si filtre pe care le poseda. Nu recomand nici interfeţele USB. Cele care oferă performante corespunzîtoare în SDR ajung la
preţuri foarte mari care nu se justifică decât daca doriţi să utilizaţi radio-receptorul în regim portabil, cu un notebook.

Am facut experimente cu o interfaţă USB model EMU-0202 USB. Sub Windows oferă performanţe bune folosind driverele ASIO (192KHz/24bit) dar datorită
lipsei mixerului software de intrare calibrarea receptorului este mult mai dificilă. Suportul în linux lasă de dorit, fiind capabilă de numai 96KHz/16bit, adica la fel
ca şi cele integrate bazate pe chipset Realtek. Mai mult, într-o comparaţie directă nu am observat nici o diferenţă între cele două. Interfeţele USB prezintă şi o
instabilitate mai mare a driverelor, un alt motiv pentru care nu le recomand.

Dintre caracteristicile importante ale unei plăci de sunet folosită pentru SDR aş enumera câteva:
- banda de frecvenţe în care este posibilă captura. Aceasta va dicta banda acoperită de receptorul SDR în cazul în care acesta are un oscilator local pe o
frecvenţă fixă (ex. Softrock Lite). Interfeţele ieftine oferă o bandă de 48KHz, cele din clasa medie 96KHz iar cele din clasa superioara 192KHz. Multe interfeţe
au specificat faptul că suportăp o bandă de 192KHz, dar care se referă la redare, nu la înregistrare. Căutaţi parametrul care se referă la banda pentru ADC
(Convertorul Analog-Digital)
- raportul semnal/zgomot pentru intrare. Chiar daca în specificaţii multe depăşesc 100dB S/N, datorită modului în care sunt implementate circuitele externe
din interfaţă, puţine sunt acelea care chiar ating aceste valori. Asus XONAR D1 este una dintre ele. În cazul Realtek, de cele mai multe ori, datorită integrarii
circuitelor în placa de bază, aceste valori sunt imposibil de atins.
- existenţa unor drivere stabile pentru sistemul de operare în care vor fi folosite. Atât XONAR cât şi Realtek stau foarte bine la acest capitol.
- inexistenţa sau posibilitatea dezactivării filtrelor trece jos de pe intrarea audio. În general intrările de microfon (în special cele de la notebook-uri) au un filtru
care taie toate frecvenţele peste 22KHz. În cazul Realtek, tocmai pentru reducerea costurilor aceste filtre nu exista, ceea ce prezinta pentru SDR un mare
avantaj.
Orice alte caracteristici senzaţionale (DSP, filtre digitale, etc) nu pot de cele mai multe ori decât să înrăutăţească performanţele plăcii de sunet in SDR.

Ideea principală pe care trebuie să o aveţi în vedere este ca o interfaţa audio scumpă, cu performanţe excelente pentru muzică nu este neaparat bună (uneori
chiar mediocră) în cazul utilizării în SDR.

Aplicaţii utilizate în radio-recepţia SDR

Mă voi rezuma în acest capitol la aplicaţiile pentru Windows, deoarece majoritatea radioamatorilor (în special din România) folosesc acest sistem de operare.
În cazul linux-ului voi prezenta aplicaţia WebSDR, într-un capitol separat.

Pentru interfaţa grafică extrem de simplu de utilizat si performantele deosebite, vă recomand aplicaţia numită HDSDR (provenită din WinRAD). Este gratuită şi
poate fi descărcată de la adresa http://www.hdsdr.de/. Iată câteva din caracteristicile ei de bază:
- afişarea pe o suprafaţă extinsă a spectrului şi/sau Cascadei (Waterfall-ului);
- posibilitatea de zoom în Waterfall;
- opţiune de Waterfall extrem de lent, extrem de utilă pentru detectarea diverselor patern-uri de zgomot sau monitorizarea benzii;
- capabil să demoduleze: AM, ECSS, FM, SSB si CW;
- functionalităţi de emisie în SSB, AM, FM sşi CW (nu vor fi detaliate în acest articol);
- squelch, reducător de zgomot (DNR) , noise blanker, filtru trece bandă ajustabil, filtru anti-alias;
- până la 10 filtre notch ajustabile manual;
- înregistrare şi redare fişiere WAV pentru RF, IF şi AF;
- manager de frecvenţe pentru benzile radio;
- client DDE pentru interconectarea cu Ham radio de Luxe, Orbitron sau Wxtrack pentru controlul frecvenţei;
- suport Omnirig (CAT) pentru a controla hardware adiţional;
- suport pentru diverse initerfeţe hardware prin intermediul interfeţei ExtIO DLL;
- crearea de profile pentru diverse seturi de setari.

Interfaţa grafică este prezentată în figura următoare.

Nu voi intra în detalii de configurare. Cei care au nevoie de suport îmi pot scrie pe adresa de e-mail disponibilă la sfârşitul articolului.

Alte aplicaţii SDR care pot fi utilizate atât pentru emisie cât şi recepţie sunt:
- PowerSDR (http://www.flex-radio.com/products.aspx?topic=powersdr1x) - extrem de complexă, care oferă funcţionalităţi apropiate de cele ale unui
transceiver clasic de top. A fost scrisă special pentru transceiverele SDR de la Flex Radio. Au aparut şi clone modificate care permit utilizarea lor şi cu alte
transceivere (de exemplu cele de la Softrock):

- PowerSDR-IQ (http://code.google.com/p/powersdr-iq/)

- PowerSDR-sr40 (http://powersdr-sr40.sourceforge.net/)

- Rocky (http://www.dxatlas.com/rocky/) - una dintre primele aplicaţii apărute. Posedă funcţionalităţi restrânse iar emisia este posibila numai in mod CW sau
BPSK;
- PebbleSDR (https://sites.google.com/site/pebblesdr/) - o aplicaţie care se auto-intitulează "suficient pentru a fi utilă" şi care este open source;
- SDR-RADIO (http://sdr-radio.com/) - permite partajarea unui radio-receptor SDR prin Internet astfel încât să poată fi utilizat de mai multe persoane în acelaşi
timp, asemănător cu WebSDR, dar faţă de acesta necesitând instalarea unui client local.

Ce este şi cum se utilizează WebSDR-ul

WebSDR este un proiect iniţiat de către Pieter-Tjerk de Boer, profesor asociat al universităţii Twente din Olanda. El face parte din grupul care se ocupă cu
proiectarea şi analiza sistemelor de comunicaţii, în cadrul departamentului de Inginerie Electrică, Matematică şi Stiinţa Computerelor.

Ideea acestui proiect este de a crea posibilitatea unui numar cât mai mare de utilizatori sa acceseze un radio-receptor SDR prin intermediul Internetului,
folosind un simplu browser web (ex. Internet Explorer, Chrome, Firefox, etc.). Fiecare dintre utilizatori poate selecta în mod independent atât frecvenţa pe care
doreşte să "asculte" cât şi alţi parametri de receptie cum ar fi: tipul de modulaţie (LSB, USB, CW, AM), lărgimea filtrului de recepţie (ex. 90Hz-3.69KHz pt
SSB/CW), modul de afişare (tip spectru sau Waterfall).
Aplicaţia este scrisă aproape în totalitate în Java şi este disponibilă gratuit ca versiune beta pentru cei interesaţi după agrearea unui acord de confidenţialitate.
Dacă sunteţi interesat să o obţineţi puteţi scrie un mail către Pieter la adresa pa3fwm@amsat.org .

Toate serverele WebSDR se auto-înregistrează în momentul startării la adresa proiectului - http://www.websdr.org/. Această funcţionalitate poate fi
dezactivată din fişierul de configurare, dar măcar din respect pentru Pieter acest lucru nu este recomandat. Din acea pagină se pot accesa toate serverele
WebSDR din lume accesibile în acel moment. Cel mai spectaculos dintre toate este bineînţeles cel al lui Pieter, care ruleaza o versiune înca nepublică a
software-ului şi care controlează un receptor din noua generaţie, care foloseşte un convertor Analog Digital conectat direct la semnaluil RF din antena, urmând
ca întreaga prelucrarea a semnalului să se facă exclusiv in software. Această abordare îi permite sa acopere o bandă extrem de largă, în acest caz bandă
continuă de la 0 la 19.440MHz.

Il puteţi accesa direct la adresa http://websdr.ewi.utwente.nl:8903/. Acesta ofera funcţionalităţi suplimentare cum ar fi RDS.

Tot ce aveţi nevoie pentru recepţia radio folosind WebSDR este ca PC-ul (Windows sau Linux) să aibă instalat suportul pentru Java iar placa de sunet în care
doriţi să se facă redarea audio să fie selectată ca implicită în sistemul de operare. Nu există posibilitatea în aplicaţia WebSDR (versiunea curenta 08) să fie
selectată o altă placă de sunet decât cea implicită din sistemul de operare.

Daca nu îl aveţi deja (lucru destul de puţin probabil ţinând cont de multitudinea de site-uri web care iî folosesc) poate fi downloadat de la următoarea adresă:
http://www.java.com/en/download/index.jsp. Tot ce trebuie să faceţi este să apăsaţi butonul "Free Java Download" şi să urmaţi indicaţiile de pe ecran. Este
recomandat ca la instalare ferestrele deschise de Internet Explorer, Chrome sau Firefox sa fie închise.

După instalarea Java puteţi accesa unul din serverele WebSDR disponibile, de exemplu pe cel din Bucureşti la adresa: http://websdr2.yo3ggx.ro

Dacă suportul Java nu este disponibil sau nu este corect instalat atunci veţi fi atenţionaţi printr-un mesaj pe ecran, iar Waterfall-ul nu va fi vizibil.

Diversele servere WebSDR disponibile sunt completate de către administratorii lor cu diverse informaţii de interes, de aceea prezentarea lor poate să difere.

De asemenea aplicaţia este astfel scrisă încât diverse module sunt poziţionate diferit pe ecran în funcţie de rezoluţia acestuia si de dimensiunile ferestrei
active.

Structura de bază a interfeţei grafice a unui server WebSDR este compusă din următoarele module:

"Numele sau indicativul dumneavoastră de apel". Este recomandat ca la prima conectare pe acel server sa introduceţi această informaţie astfel încât
administratorul sa-şi poată face o idee privind tipul si eventual locaţia utilizatorilor serverului. După introducerea textului apăsaţi ENTER. La o conectare
ulterioară pe acelaşi server şi de pe acelaşi PC/browser această informaţie este păstrată, daca nu cumva aţi dezactivat cookie in browser.

"Modul de afişare". Puteţi selecta afişarea Waterfall-ului pentru toate benzile disponibile ("all bands"), pentru toate benzile disponibile cu viteză scăzută cu
excepţia celei curent selectate ("others slow"), a unei singure benzi (one band), sau fara afişarea nici unui Waterfall ("blind"). Daca posedaţi o legătura Internet
de calitate puteţi selecta întotdeauna "all bands". În cazul unei legături Internet de foarte proastă calitate puteţi merge în extrema cealaltă, adica "blind", caz în
care care frecvenţa de acord trebuie introdusă manual prin cifre.
Acesta este Waterfall-ul prin intermediul căruia obţineţi o reprezentare grafică în timp real a benzii de recepţie. În imaginea de mai sus sunt reprezentate 3
benzi. Sub fiecare poate fi citită frecvenţa corespunzătoare (în KHz). Pentru selectarea unie anumite benzi/frecvenţe este suficient un click cu mouse-ul pe
bara neagra în zona benzii/frecvenţei dorite. În funcţie de modul de lucru selectat veţi auzi în difuzorul PC-ului.

Banda de audiofrecvenţă demodulată este reprezentată printr-un trapez si o linie verticală care corespunde frecvenţei de acord, indiferent de modul
de lucru. Prin click cu mouse-ul pe laturile oblice si apoi "tragerea (drag)" acestora în stânga sau dreapta se pot obţine efecte de tip modificare lăţime de banda
sau shift(deplasare). Două poziţii extreme posibile sunt prezentate în figurile următoare.

În acest mod obţineţi o flexibilitate maximă în filtrarea zgomotului şi/sau a semnalelor parazite.

Acest modul vă permite introducerea frecvenţei de acord cu o precizie mult mai mare (de 10Hz), lucru extrem de dificil folosind exclusiv interfaţa grafică.
Valoarea frecvenţei este în KHz, cu două zecimale. Puteţi de asemenea selecta una din benzile disponibile, dar acest lucru se face oricum automat la
introducerea manuală a frecvenţei. Textul din partea de jos a casetei se traduce prin "Sau faceţi acordul prin click/târâre cu mouse-ul pe scala de frecvenţe".
Butoanele marcate cu + sau - permit acordul incremental al frecvenţei, după cum urmează:

--- -2.5KHz
-- -500Hz
- -50Hz
+ +50Hz
++ +500Hz
+++ +2.5KHz

Ţinând mouse-ul deasupra oricăruia dintre butoane este afişată într-o casetă valoarea respectivă.

Modulul numit Bandwidth (bandă de trecere) permite selectarea modului de lucru şi a lărgimii de bandă pe care o dorim. Fiecare buton reprezintă o presetare a
benzii după cum urmează:

wider permite creşterea benzii cu câte 60Hz, indiferent de modul de lucru

narrower permite scăderea benzii cu câte 60Hz, indiferent de modul de lucru
CW-wide setarea unui filtru cu caracteristicile: 0.49 kHz @ -6dB; 0.95 kHz @ -60dB
CW-narrow setarea unui filtru cu caracteristicile: 0.15 kHz @ -6dB; 0.61 kHz @ -60dB
LSB setarea unui filtru cu caracteristicile: 2.49 kHz @ -6dB; 2.95 kHz @ -60dB doar banda laterala inferioara
LSB-nrw setarea unui filtru cu caracteristicile: 1.79 kHz @ -6dB; 2.25 kHz @ -60dB doar banda laterala inferioara
USB setarea unui filtru cu caracteristicile: 2.49 kHz @ -6dB; 2.95 kHz @ -60dB doar banda laterala superioara
USB-nrw setarea unui filtru cu caracteristicile: 1.79 kHz @ -6dB; 2.25 kHz @ -60dB doar banda laterala superioara
AM setarea unui filtru cu caracteristicile: 7.89 kHz @ -6dB; 8.35 kHz @ -60dB ambele BL, AM
AM-nrw setarea unui filtru cu caracteristicile: 5.09 kHz @ -6dB; 5.55 kHz @ -60dB ambele BL, AM
Textul din partea de jos a casetei se traduce prin "Sau trageţi cu mouse-ul de capetele benzii pe scala de frecvenţe".
Setările pentru Waterfall.

a. Selectarea vitezei (speed) de actualizare a Waterfall-ului între valorile încet (slow), medie (medium) sau rapidă (fast). Pentru o utilizare normală
recomand poziţia încet (slow), care este de fapt şi cea implicită.
b. Dimensiunea (Size) Waterfall-ului se referă la dimensiunea verticală a acesteia. Aceasta reprezintă de fapt ce interval de timp acoperă, în funcţie dă de
viteza de actualizare aleasă. Dacă rezoluţia ecranului este suficient de mare, puteţi alege opţiunea mare (large).
Celelalte valori posibile sunt medie (medium) sai mică (small). Valoarea implicită şi care satisface pe deplin în majoritatea cazurilor este medie
(medium).
c. Modul de afişare (View). Astfel putem alege să fie afişat spectrul (asemănător unui analizor de spectru) sau Waterfall-ul (opţiunea implicită). În cazul
unor semnale slabe putem opta pentru mărirea contrastului Waterfall-ului (semnale slabe - weak sigs) iar în cazul unora extrem de puternice
micşorarea contrastului (semnale puternice - strong sigs). Aceste setari nu au nici un efect asupra modului de demodulare si sau a semnalului audio.

O opţiune interesantă este aceea de a face zoom (extindere) într-o anumită zona a Waterfall-ului. Acest lucru este posibil prin click direct pe Waterfall în
centrul zonei de interes şi apoi prin folosirea rotiţei de scroll a mouse-ului pentru extinderea/comprimarea zonei. Acest lucru poate fi extrem de util în cazul
recepţiei semnalelor CW sau a celor digitale. Recepţionarea şi decodificarea transmisiunilor digitale folosind WebSDR va fi tratată într-un document separat. În
figura de mai jos se poate vedea spre exemplificare zona extinsă a transmisiunilor digitale (BPSK) din banda de 40m (7.035MHz, USB).

Următorul modul este cel de S-metru. Indicaţiile sunt destul de clare, de la S1 la S9 +60dB.

Din păcate cu setările default (utilizate de majoritatea serverelor WebSDR) indicaţiile nu sunt precise ci doar informative.

Modulul Logbook permite salvarea în logul existent pe server a apelurilor pe care le recepţionaţi, aşa cum face de exemplu un radioamator receptor.
Introduceţi numai indicativul pe care îl auziţi şi câteva cuvinte despre apel (de ex. CQ DX). Dacă aţi introdus callsign-ul dumneavoastră în primul pas, acesta va
fi adaugat automat la fiecare apel salvat în log. În caz contrar numele (dacă există) sau adresa de IP de pe care s-a facut accesul sunt folosite pentru
identificarea celui care a salvat apelul. În plus, data/ora, frecvenţa şi informaţiile DXCC sunt salvate şi ele tot automat.

Ultimile 20 de lini din LOG-ul serverului pot fi afişate pe ecran dând un click pe here din "Click here to view the last 20 lines of the logbook" lines". Întregul log
este afişat dând click pe here din "…, or here for the entire logbook". Dacă ţineţi apăsată tasta CTRL în timp de daţi click, log-ul va fi afişat într-o fereastră nouă.

Un exemplu despre cum pot arăta liniile din logul serverului WebSDR este prezentat în continuare.

Date UTC freq call comments dxcc country heard by

-------------------------------------------------------------------------------------------------------------
20110405 23:56 7008.4 OH8OR rst 589 OH Finland 4s7wp colombo
20110406 15:18 3705.2 yo3kaa qtc yo YO Romania YO3CDN
20110408 00:40 7025.5 fm/f6arc 569 Martinique ! FM Martinique OE1EPU
20111121 05:19 14005.2 YO5AMF verry nice YO Romania :ffff:89.121.226.74
20111121 00:41 3672.2 ea1hon saludos EA Spain ea1ho

Pentru fiecare din benzile disponibile există o secţiune în care sunt afişaţi toţi utilizatorii conectaţi în acel moment, precum şi frecvenţa pe care aceştia au
făcut acordul. Utilizatorii sunt identificaţi prin indicativ, nume sau adresa de IP, în funcţie de ce s-a completat în primul pas.
În partea de sus a modulului este afişat numărul total de utilizatori conectaţi simultan.

Modulul de chat permite trimiterea de mesaje între utilizatorii conectaţi în acel moment sau către administratorul serverului. Toate mesajele sunt salvate
împreuna cu adresa de IP a celui care le-a postat, aşa că aveţi grijă ce scrieţi.

Pentru a trimite un mesaj scrieţi textul dorit în câmpul alb si apoi apăsaţi "chatbox submit". Mesajul va fi afişat în fereastra principal.

În partea de jos a paginii mai sunt afişate câteva informaţii tehnice, utile pentru administratorul serverului. Utilizatorul obişnuit le poate neglija.

Pentru orice alte informaţii suplimentare referitoare la acest document îmi puteţi scrie pe adresa de e-mail.

Termeni specifici în domeniul SDR

- Waterfall (cascadă) - reprezentarea vizuală a spectrului receptionat unde pot fi observate toate transmisiunile care au loc în timp real în banda acoperită
(48/96 sau 192KHz). Într-o reprezentare monocromă de exemplu, culoarea alb reprezinta semnal de amplitudine maximă in timp ce negru (sau de obicei
albastru) reprezintă lipsa semnalului.
- I şi Q - semnale de aceeasi frecvenţă, defazate la 90° (în cuadratură) obţinute prin mixarea semnalului de la antena cu cele de la oscilatorul local (la rândul lor
în cuadratură). Acestea sunt semnalele care se introduc pe intrarea stângă şi dreaptă a interfeţei de sunet penrtru demodularea ulterioară în software.

Bibliografie

1. Wikipedia - Software-defined radio (SDR - N.A.) http://en.wikipedia.org/wiki/Software-defined_radio

2. WB5RVZ Software Defined Radio Homepage http://www.wb5rvz.com/sdr/
3. Softrock Lite II Project http://www.wb5rvz.com/sdr/sr_lite_ii/
4. WebSDR server în Bucureşti (KN34bk) http://websdr2.yo3ggx.ro
5. WebSDR îm Breaza - PH (KN24te) http://websdr.yo3ggx.ro
6. ASIO - Audio Stream Input/Output http://en.wikipedia.org/wiki/Audio_Stream_Input/Output

Bucharest, Nov 22th 2011 - © Dan Toma - YO3GGX - yo3ggx@gmail.com

Dan-Ovidiu Toma YO3GGX

Acest articol a aparut pe site-ul www.radioamator.ro