6

LEGISLAŢIE

6.1 Consideraţii generale

În domeniul gazelor, respectiv în cel al hidrocarburilor gazoase lichefiate,

există o serie de normative prin care se definesc termenii utilizaţi, se
precizează reguli şi măsuri care trebuie respectate, astfel încât să se asigure
proiectarea şi exploatarea în condiţii de siguranţă a sistemelor de
producere, înmagazinare, transport şi utilizare a gazelor petroliere
lichefiate. La acestea se adaugă aspectele legislative apropriate din
domeniul calităţii, al comercializării, al protecţiei mediului ş.a. Se enumeră
câteva dintre acestea:
- Legea 12/2012 pentru modificarea art. 3 din Legea gazelor nr. 351/2004.
Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 27 din 12 ianuarie 2012.
- Legea 19/2012 - pentru modificarea art. 3 din Legea gazelor nr. 351/2004
Monitorul Oficial 27/2012.
- Legea 71/2011 - pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind
Codul civil Monitorul Oficial 409/2011.
- Lege-cadru nr. 330/2009 - privind salarizarea unitară a personalului
plătit din fonduri publice Monitorul Oficial 762/2009.
- OUG 122/2007 - pentru modificarea şi completarea Legii gazelor nr.
351/2004 Monitorul Oficial 756/2007.
- OUG 33/2007 - privind modificarea şi completarea Legii energiei
electrice nr. 13/2007 şi Legii gazelor nr. 351/2004 Monitorul Oficial
337/2007.
- OUG 116/2005 - pentru modificarea şi completarea Legii gazelor nr.
351/2004 Monitorul Oficial 660/2005.
- PT C4-2010 - Recipiente metalice stabile sub presiune, Monitorul Oficial,
partea I, Nr. 385 bis/10. VI . 2010.
- PT C7-2010 - Dispozitive de siguranţă, Monitorul Oficial, partea I, Nr.
385 bis/10. VI . 2010.
- PT C8-2010 – Instalaţii de distribuţie gaze petroliere lichefiate, Monitorul
Oficial, partea I, Nr. 385 bis/10. VI . 2010.

193
 TRANSPORTUL ŞI ÎNMAGAZINAREA GAZELOR LICHEFIATE

- Normativ pentru exploatarea sistemelor de alimentare cu gaze petroliere

lichefiate (GPL) I 33-99, Editura Fast Print, Bucureşti, 2004.
- Normativ pentru proiectarea şi executarea sistemelor de alimentare gaze
petroliere lichefiate (GPL) I 31-99, Editura Fast Print, Bucureşti, 2004.
- Normativ de proiectarea, execuţia şi exploatarea sistemelor de alimentare
cu gaze petroliere lichefiate (GPL) pentru autovehicule, NP 037-99, Editura
Fast Print, Bucureşti, 2004.
- Hotărârea de Guvern nr. 1408/2008 privind clasificarea, ambalarea şi
etichetarea substanţelor periculoase.

6.2 Elemente din Legea gazelor

Legea 12/2012 pentru modificarea art. 3 din Legea gazelor nr. 351/2004.
Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 27 din 12 ianuarie 2012
Articol-unic: La articolul 3 din Legea gazelor nr. 351/2004, publicata in
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 679 din 28 iulie 2004, cu
modificarile si completarile ulterioare, punctul 16 se modifica şi va avea
urmatorul cuprins:
"16. client – persoana fizică sau persoana juridică care utilizează gaze
naturale pentru consumul propriu; este asimilat clientului, în sensul
prezentei legi, şi titularul de acord petrolier care utilizeaza aceste resurse
pentru activităţi proprii la toate locurile de consum, la sediul principal,
precum şi la sediile filialelor, sucursalelor, reprezentanţelor şi ale celorlalte
sedii secundare, în derularea tuturor activităţilor, cu excepţia operaţiunilor
petroliere şi a consumurilor tehnologice specifice acestora;"
S-au selectat şi sunt prezentate în continuare o serie de elemente din Legea
351/ 2004- Legea gazelor.
CAPITOLUL I Dispoziţii generale
Art. 1
(1) Prezenta lege stabileşte cadrul legal necesar pentru desfăşurarea
activităţilor specifice sectorului gazelor naturale, în condiţii de
competitivitate şi transparenţă.
(2) Politica energetică a statului în domeniul gazelor naturale trebuie să
asigure satisfacerea cererii de gaze naturale pentru toate categoriile de
consumatori, în condiţii de creştere a eficienţei energetice şi prin
constituirea unui cadru instituţional corespunzător.
Art. 2
(1) Obiectivele şi principiile prezentei legi sunt:
a) siguranţa şi continuitatea în alimentarea cu gaze naturale a
consumatorilor;

194
LEGISLAŢIE

b) eficienţa economică, în general, şi eficienţa energetică, în special;

c) protecţia mediului;
d) protejarea intereselor legitime ale consumatorilor;
e) promovarea şi asigurarea concurenţei pe piaţa de gaze naturale;
f) armonizarea legislaţiei naţionale cu legislaţia comunitară în domeniu, cu
respectarea principiului subsidiarităţii;
g) transparenţa preţurilor şi a tarifelor reglementate la gazele naturale;
h) dezvoltarea sectorului gazelor naturale în condiţii de eficienţă economică
şi protecţie a mediului;
i) asigurarea accesului nediscriminatoriu la sursele de gaze naturale;
j) interconectarea Sistemului naţional de transport al gazelor naturale la
sistemele europene;
k) asigurarea condiţiilor necesare pentru continuarea liberalizării pieţei
gazelor naturale şi a accesului nediscriminatoriu al terţilor la conductele din
amonte, depozitele de înmagazinare, sistemele de transport şi de distribuţie
a gazelor naturale;
l) operarea instalaţiilor tehnologice de suprafaţă din câmpurile de
producţie, a depozitelor de înmagazinare, a sistemelor de transport şi de
distribuţie a gazelor naturale, în condiţii de siguranţă şi eficienţă;
m) asigurarea capacităţii de înmagazinare a gazelor naturale atât pentru
nevoile curente, cât şi pentru cele strategice.
(2) Realizarea obiectivelor prevăzute la alin. (1) revine Ministerului
Economiei şi Comerţului, Autorităţii Naţionale de Reglementare în
Domeniul Gazelor Naturale şi persoanelor juridice din sectorul gazelor
naturale, potrivit statutului, competenţelor şi atribuţiilor acestora.
Art. 3
În sensul prezentei legi, următorii termeni se definesc după cum urmează:
1. acces la depozite de înmagazinare - dreptul unui producător, furnizor,
transportator, consumator eligibil şi/sau al persoanelor juridice străine
beneficiare ale tranzitului pe teritoriul României de a utiliza depozitele;
2. acces la sistemul de distribuţie - dreptul unui furnizor şi/sau consumator
de a utiliza sistemul de distribuţie;
3. acces la sistemul de transport - dreptul unui producător, distribuitor,
operator de înmagazinare, furnizor, consumator şi/sau al investitorilor de a
utiliza sistemul de transport;
4. acord tehnic - acordul tehnic de exploatare a punctelor de
predare/preluare comercială, aprobat de Autoritatea Naţională de
Reglementare în Domeniul Gazelor Naturale, denumită în continuare
ANRGN;
5. agent economic din sectorul gazelor naturale - persoană juridică care
desfăşoară cel puţin una dintre următoarele activităţi: producţie, transport,

195
 TRANSPORTUL ŞI ÎNMAGAZINAREA GAZELOR LICHEFIATE

distribuţie, furnizare sau depozitare de gaze naturale, precum şi activităţi de

proiectare şi execuţie, aferente acestora;
6. aparat de utilizare - sistemul complex destinat să consume gaze naturale
(combustibil sau materie primă), cu îndeplinirea condiţiilor legale pentru
funcţionare, parte componentă a instalaţiei de utilizare a gazelor naturale;
7. autorizaţie - actul administrativ individual emis de ANRGN, acordat
unei persoane fizice/juridice;
8. aviz tehnic - documentul necesar obţinerii unei autorizaţii, emis de către
operatorul de sistem în urma analizei unei documentaţii de proiectare, care
atestă respectarea condiţiilor impuse de prescripţiile tehnice şi de legislaţia
în vigoare;
9. bunuri proprietate a terţilor - obiective componente ale Sistemului
naţional de transport sau ale sistemelor de distribuţie, puse în funcţiune
până la data intrării în vigoare a prezentei legi, utilizate de către operatorii
licenţiaţi pentru realizarea serviciilor publice de interes naţional de
transport sau de distribuţie, bunuri neincluse în patrimoniul acestora;
10. capacitate disponibilă - capacitatea utilizabilă de transport, de
distribuţie sau a depozitului de înmagazinare, determinată în condiţiile
reglementărilor specifice, pe care operatorul sistemului o poate pune la
dispoziţie utilizatorilor sau consumatorilor;
11. cod - colecţie de reglementări cu caracter tehnic şi comercial, emise de
autoritatea competentă, prin care se stabilesc reguli şi proceduri obligatorii
pentru agenţii economici din sectorul gazelor naturale;
12. conductă de alimentare din amonte - conductă, inclusiv instalaţiile,
echipamentele şi dotările aferente, prin care se asigură vehicularea gazelor
naturale de la obiectivele de producţie/înmagazinare până la sistemul de
transport/distribuţie;
13. conductă de interconectare - conductă de transport care traversează o
frontieră dintre state pentru unicul scop al conectării sistemelor de transport
naţionale ale acestor state;
14. conductă magistrală - conductă care funcţionează în regim de înaltă
presiune, mai mare de 6 bari, inclusiv instalaţiile, echipamentele şi dotările
aferente, prin care se asigură transportul gazelor naturale între punctele de
preluare din conductele din amonte, punctele de predare la consumatorii
distribuitori/furnizori şi, respectiv, tranzitul între punctele de intrare şi
punctele de ieşire în/din ţară;
15. conductă magistrală dedicată - conductă magistrală, incluzând
instalaţiile, echipamentele şi dotările aferente, prin care se asigură, în
exclusivitate, tranzitul gazelor naturale;
16. client - persoana fizică sau persoana juridică care utilizează gaze
naturale pentru consumul propriu; este asimilat clientului, în sensul

196
LEGISLAŢIE

prezentei legi, şi titularul de acord petrolier care utilizează aceste resurse

pentru activităţi proprii la toate locurile de consum, la sediul principal,
precum şi la sediile filialelor, sucursalelor, reprezentanţelor şi la celelalte
sedii secundare, în derularea tuturor activităţilor, cu excepţia operaţiunilor
petroliere şi a consumurilor tehnologice specifice acestora;
17. consumator captiv - consumatorul care, din considerente de
reglementare, nu poate alege furnizorul;
18. consumator eligibil - consumatorul care poate să aleagă furnizorul şi
care are acces la sistem în condiţiile menţionate în prezenta lege;
19. consumator casnic - consumatorul care achiziţionează gaze naturale
pentru consumul casnic propriu;
20. consumator noncasnic - consumatorul care achiziţionează gaze naturale
ce nu sunt destinate consumului casnic propriu;
21. depozit de înmagazinare subterană - spaţiul din scoarţa terestră având
calităţi naturale sau dobândite ca urmare a unor operaţiuni petroliere sau
activităţi miniere anterioare, proprii pentru injectarea, stocarea şi extragerea
unor volume de gaze naturale;
22. dispecerizare - activitatea specifică de corelare şi echilibrare
permanentă şi operativă, la nivelul sistemelor, a cantităţilor de gaze
naturale intrate şi, respectiv, ieşite, la parametrii rezultaţi din obligaţiile de
livrare, precum şi luarea măsurilor de limitare a efectelor situaţiilor
excepţionale, cum ar fi: temperaturi foarte scăzute, calamităţi naturale,
avarii majore şi altele asemenea, prin folosirea de mijloace specifice;
23. distribuţia gazelor naturale - activitatea de vehiculare a gazelor naturale
printr-un sistem de distribuţie în regim de presiuni de până la 6 bari
inclusiv; 24. furnizarea gazelor naturale - activitatea comercială de vânzare-
cumpărare a gazelor naturale, desfăşurată de o persoană juridică, în baza
licenţei de furnizare, în condiţiile prezentei legi;
25. furnizor - persoană juridică titulară a licenţei de furnizare, care
comercializează gaze naturale, în baza unui contract de furnizare;
26. gaze naturale - gazele libere din zăcămintele de gaz metan, gazele
dizolvate în ţiţei, cele din capul de gaze asociat zăcămintelor de ţiţei,
precum şi gazele rezultate din extracţia sau separarea hidrocarburilor
lichide;
27. gaz natural comprimat pentru vehicul (GNCV) - gazul natural stocat în
butelii, prin comprimare la peste 200 de bari, în scopul utilizării drept
combustibil pentru vehicule cu motoare termice;
28. gaz natural lichefiat (GNL) - gazul natural care, în urma unor procese
specifice, este adus în stare lichidă şi stocat în recipiente speciale;

197
 TRANSPORTUL ŞI ÎNMAGAZINAREA GAZELOR LICHEFIATE

29. gaz petrolier lichefiat (GPL) - amestecul de hidrocarburi cu conţinut de

peste 90% în volum al unei hidrocarburi aciclice nesaturate, alta decât
etilena şi propilena sau unul dintre izomerii lor izolaţi;
30. instalaţie de utilizare - ansamblul de conducte, aparate şi accesorii,
inclusiv focarul şi coşul de evacuare a gazelor de ardere, situat după
staţia/postul de reglare a presiunii şi măsurare a debitului, după caz, cu
excepţia aparatului de măsurare a debitului, care face parte din sistemul de
distribuţie;
31. instalaţie tehnologică de suprafaţă aferentă înmagazinării gazelor
naturale - instalaţia utilizată pentru înmagazinarea gazelor naturale şi care
este exploatată de un titular de licenţă de înmagazinare a gazelor naturale,
inclusiv instalaţiile GNL utilizate pentru stocare;
32. înmagazinarea gazelor naturale - ansamblul de activităţi şi operaţiuni
desfăşurate de titularul licenţei de înmagazinare pentru sau în legătură cu
rezervarea capacităţii de depozitare în depozitele subterane şi pentru
injecţia, depozitarea şi extracţia din aceste capacităţi a unor cantităţi
determinate de gaze naturale;
33. întreprindere integrată pe verticală - întreprindere sau un grup de
întreprinderi din sectorul gazelor naturale care îndeplineşte cel puţin una
dintre activităţile reglementate de transport, distribuţie, GNL sau depozitare
şi cel puţin una dintre activităţile de producţie ori de furnizare a gazelor
naturale;
34. întreprindere integrată pe orizontală - întreprindere din sectorul gazelor
naturale care desfăşoară cel puţin una dintre activităţile de producţie,
transport, distribuţie, furnizare sau depozitare a gazelor naturale, precum şi
o activitate din afara sectorului gazelor naturale;
35. licenţă - actul administrativ individual emis de ANRGN, care conferă
titularului, persoană juridică, dreptul de a desfăşura activităţi comerciale
şi/sau de prestări de servicii în legătură cu una sau mai multe dintre
activităţile de furnizare, înmagazinare, transport, tranzit, dispecerizare şi
distribuţie a gazelor naturale;
36. licenţă provizorie - actul administrativ individual emis de ANRGN,
care conferă titularului dreptul de a participa la o licitaţie publică în vederea
obţinerii concesiunii serviciilor publice de distribuţie a gazelor naturale;
37. magistrală directă - conductă de gaze naturale complementară
sistemului interconectat, pentru alimentarea unui consumator elibigil direct
din conductele din amonte sau din punctele de import;
38. monopol natural în domeniul gazelor naturale - situaţie în care
serviciile de transport, înmagazinare sau de distribuţie a gazelor naturale se
asigură de către un singur operator pentru o zonă determinată;

198
LEGISLAŢIE

39. operator de înmagazinare - persoană juridică titulară a licenţei de

înmagazinare;
40. operator de distribuţie (distribuitor) - persoană juridică titulară a licenţei
de distribuţie, în condiţiile prezentei legi, care are ca specific activitatea de
distribuţie a gazelor naturale în una sau mai multe zone delimitate;
41. operator de transport (transportator) - persoană juridică titulară a
licenţei de transport, în condiţiile prezentei legi, având ca obiect de
activitate transportul gazelor naturale;
42. preţ reglementat - preţul la care este realizată furnizarea către
consumator, în baza unui contract-cadru, în condiţiile stabilite de ANRGN;
43. racord - conducta de legătură între o ramură principală (conductă din
amonte, conductă de transport, conductă de distribuţie a gazelor naturale) şi
o staţie de măsurare sau o staţie de reglare, măsurare, predare a gazelor
naturale, care alimentează un sistem de distribuţie, un consumator sau un
grup de consumatori;
44. reţea de transport şi/sau de distribuţie - ansamblul de conducte
conectate între ele, inclusiv instalaţiile şi echipamentele aferente pentru
vehicularea gazelor naturale în regim de presiune, conform reglementărilor
tehnice specifice;
45. rezervare de capacitate - menţinerea unei părţi din capacitatea
disponibilă de transport/distribuţie/înmagazinare la dispoziţia utilizatorilor
în vederea transportului/distribuţiei/înmagazinării unei cantităţi de gaze
naturale determinate;
46. sectorul gazelor naturale - ansamblul instalaţiilor şi activităţilor
desfăşurate de agenţii economici pentru producţia, transportul, tranzitul,
înmagazinarea, distribuţia, furnizarea şi utilizarea gazelor naturale, precum
şi instalaţiile şi echipamentele folosite pentru realizarea acestor activităţi;
47. securitatea şi continuitatea alimentării - totalitatea măsurilor luate de
către operatorii licenţiaţi în scopul satisfacerii cererii de gaze naturale a
sistemului, al diversificării surselor şi al asigurării livrărilor către clienţi în
condiţii de siguranţă;
48. servicii auxiliare - ansamblul de activităţi şi operaţiuni desfăşurate de
operatorul de transport/operatorul de distribuţie/operatorul de înmagazinare
pentru şi în legătură cu echilibrarea sistemului de transport/sistemului de
distribuţie, după caz, dispecerizarea cantităţilor de gaze naturale notificate
de utilizatori, inclusiv pentru acces;
49. serviciul public în sectorul gazelor naturale - obligaţia care constă în
activitatea organizată şi/sau autorizată de stat în vederea satisfacerii
cerinţelor de interes public din sectorul gazelor naturale;
50. siguranţă - asigurarea continuităţii în furnizarea gazelor naturale la
parametri optimi de funcţionare şi securitatea tehnică a obiectivelor;

199
 TRANSPORTUL ŞI ÎNMAGAZINAREA GAZELOR LICHEFIATE

51. sistem de distribuţie - reţea de distribuţie, respectiv ansamblul compus

din conducte, instalaţii de reglare-măsurare, aparate şi accesorii, care
funcţionează la presiunea de lucru de până la 6 bari inclusiv, cu excepţia
instalaţiei de utilizare;
52. Sistem de transport/sistem naţional de transport (SNT) - reţea de
transport al gazelor naturale, respectiv ansamblul de conducte magistrale,
precum şi instalaţiile, echipamentele şi dotările aferente acestora, care
funcţionează la presiune mai mare de 6 bari, prin care se asigură preluarea
gazelor naturale extrase din perimetrele de exploatare sau a celor provenite
din import şi transportul acestora în vederea livrării către distribuitori,
consumatorii direcţi, la înmagazinare, la export şi către beneficiarii din
terţe ţări;
53. stocare în conductă - stocarea gazelor prin compresie în sistemele de
transport şi distribuţie a gazelor, dar excluzând instalaţiile rezervate pentru
operatorii sistemului de transport care îşi realizează activităţile proprii;
54. transportul gazelor naturale - activitatea organizată pentru vehicularea
gazelor naturale prin SNT sau prin alte sisteme de transport;
55. zonă de protecţie - zona adiacentă obiectivelor din sectorul gazelor
naturale, extinsă în spaţiu, în care se instituie interdicţii privind accesul
persoanelor, regimul activităţilor şi al construcţiilor, stabilite prin norme
tehnice;
56. zonă de siguranţă - zona adiacentă obiectivelor din sectorul gazelor
naturale, extinsă în spaţiu, în care se instituie restricţii şi interdicţii, în
scopul asigurării funcţionării normale şi pentru evitarea punerii în pericol a
persoanelor, bunurilor şi mediului, stabilite prin norme tehnice; zona de
siguranţă cuprinde şi zona de protecţie.

CAPITOLUL II Politici în domeniul gazelor naturale

Art. 4
(1) Politica statului în domeniul gazelor naturale constă în stabilirea
obiectivelor sectorului gazelor naturale şi a modalităţilor optime de
realizare a acestora, în condiţiile asigurării unei dezvoltări durabile.
(2) Politica în domeniul gazelor naturale este elaborată pe baza
Programului de guvernare, acceptat de Parlament, cu consultarea
organismelor guvernamentale cu atribuţii în domeniu şi a societăţii civile,
pentru un interval mediu, avându-se în vedere evoluţiile probabile pe
termen lung şi, în principal:
a) constituirea cadrului instituţional corespunzător, prin stabilirea
organismelor şi a autorităţii competente pentru realizarea acestei politici;
b) asigurarea securităţii în aprovizionarea cu gaze naturale;
c) prognozarea importurilor şi a exporturilor de gaze naturale;

200
LEGISLAŢIE

d) elaborarea programelor de dezvoltare în sectorul gazelor naturale;

e) asigurarea protecţiei mediului;
f) asigurarea transparenţei preţurilor şi a tarifelor reglementate la gazele
naturale;
g) creşterea eficienţei în producţia, înmagazinarea, transportul, distribuţia şi
utilizarea gazelor naturale;
h) dezvoltarea şi asigurarea capacităţilor de depozitare a gazelor naturale;
i) precizarea liniilor directoare privind cercetarea şi dezvoltarea specifică
sectorului gazelor naturale şi promovarea tehnologiilor avansate în
domeniu;
j) dezvoltarea cooperării internaţionale;
k) propuneri de reglementări specifice sectorului gazelor naturale.
(3) Guvernul, Ministerul Economiei şi Comerţului şi celelalte organe de
specialitate ale administraţiei publice centrale iau măsuri pentru realizarea
obiectivelor înscrise în programul prevăzut la alin. (2) şi examinează, anual
sau ori de câte ori este necesar, stadiul îndeplinirii prevederilor acestuia.

CAPITOLUL III Autoritatea de reglementare

Art. 6
(1) Autoritatea competentă în sectorul energiei electrice şi gazelor naturale
este Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE),
instituţie publică autonomă, cu personalitate juridică, finanţată integral din
venituri proprii, aflată în coordonarea primului-ministru, prin Cancelaria
Primului-Ministru, care îşi desfăşoară activitatea în baza regulamentului
propriu de organizare şi funcţionare, aprobat prin hotărâre a Guvernului.
Art. 8
(1)ANRGN are următoarele atribuţii şi responsabilităţi:
a) elaborează şi propune spre aprobare Guvernului Regulamentul privind
acordarea autorizaţiilor şi licenţelor în sectorul gazelor naturale;
i) elaborează, aprobă şi aplică reglementări pentru organizarea şi
funcţionarea pieţei de gaze naturale, privind asigurarea continuităţii şi
siguranţei alimentării cu gaze naturale a consumatorilor;
j) asigură liberalizarea totală a pieţei interne de gaze naturale;
p) monitorizează:
1. piaţa internă de gaze naturale;
2. respectarea reglementărilor privind organizarea şi funcţionarea pieţei de
gaze naturale;
3. respectarea reglementărilor privind accesul la conductele din amonte,
depozitele de înmagazinare şi la sistemele de transport şi de distribuţie;
4. respectarea criteriilor şi a metodelor pentru aprobarea preţurilor şi pentru
stabilirea tarifelor reglementate în sectorul gazelor naturale;

201
 TRANSPORTUL ŞI ÎNMAGAZINAREA GAZELOR LICHEFIATE

5. aplicarea regulilor privind gestionarea şi alocarea capacităţilor de

interconectare, împreună cu autoritatea sau cu autorităţile de reglementare
din statele cu care există interconectare;
6. modul de rezolvare a problemei capacităţii supraaglomerate a SNT al
gazelor naturale;
7. publicarea informaţiilor de interes de către operatorii sistemelor de
transport şi de distribuţie privind conductele de interconectare, utilizarea
reţelei şi alocarea capacităţii către părţile interesate, ţinând cont de
necesitatea de a păstra confidenţialitatea datelor cu caracter comercial;
8. separarea efectivă a conturilor pentru activităţile de înmagazinare,
transport, distribuţie şi furnizare a gazelor naturale şi GNL - gaz natural
lichefiat, GPL - gaz petrolier lichefiat, GNCV - gaz natural comprimat
pentru vehicule, pentru evitarea subvenţiilor încrucişate între acestea;
9. respectarea de către operatorii licenţiaţi a condiţiilor de valabilitate
pentru licenţe;
10. activitatea operatorilor licenţiaţi pentru asigurarea securităţii şi
continuităţii în furnizarea gazelor naturale;

CAPITOLUL IV Prevederi generale privind producţia, transportul,

tranzitul, distribuţia, înmagazinarea subterană şi furnizarea gazelor naturale
Art. 19
Obligaţiile principale ale producătorului de gaze naturale sunt:
a) să asigure operarea, întreţinerea, reabilitarea şi modernizarea instalaţiilor
tehnologice de suprafaţă aferente extracţiei, tratării, comprimării şi
măsurării gazelor naturale în condiţii de siguranţă, eficienţă şi de protecţie
a mediului; b) să asigure accesul furnizorilor şi al consumatorilor eligibili
la conductele din amonte în condiţii nediscriminatorii, conform
reglementărilor specifice.
Art. 20
Principalele drepturi ale producătorului de gaze naturale sunt:
a) să elaboreze norme tehnice specifice activităţii proprii şi să le supună
spre aprobare ANRGN;
b) să comercializeze gazele naturale rezultate ca urmare a procesului de
extracţie; c) să întrerupă funcţionarea instalaţiilor pentru timpul strict
necesar, în vederea executării lucrărilor de întreţinere şi de reparaţii,
precum şi în alte situaţii prevăzute de lege, cu anunţarea prealabilă a
dispecerilor sistemelor afectate şi, după caz, a consumatorilor; d) să refuze
accesul terţilor la conductele din amonte, conform prevederilor art. 64.
Art. 21
(1) Activitatea de transport al gazelor naturale constituie serviciu public de
interes naţional.

202
LEGISLAŢIE

(2) Lucrările de realizare, reabilitare, retehnologizare, exploatare şi

întreţinere a obiectivelor/sistemelor de transport de gaze naturale sunt
lucrări de utilitate publică.
Art. 22
În vederea asigurării independenţei operatorului de transport, se aplică
următoarele criterii minime: a) persoanele care asigură conducerea
operatorului de transport nu pot face parte din structurile întreprinderii
integrate din sectorul gazelor naturale în care răspund, direct sau indirect,
de coordonarea furnizării gazelor naturale; b) operatorul de transport
trebuie să aibă drepturi efective de luare a deciziilor, independent de
întreprinderea integrată din sectorul gazelor naturale, cu privire la activele
necesare pentru exploatarea, întreţinerea sau dezvoltarea reţelei de
transport; c) operatorul de transport stabileşte un program de măsuri, astfel
încât să existe garanţia că practicile discriminatorii sunt excluse, şi asigură
condiţiile monitorizării acestuia.
Art. 23
(1) Punctele de delimitare ale SNT/sistemelor de transport sunt de la
robinetul de la ieşirea din staţia de reglare-măsurare-predare aparţinând
producătorilor sau operatorilor sistemelor de înmagazinare, respectiv
punctul de trecere a frontierei în cazul conductelor de interconectare la
sistemele de transport din ţările vecine, până la robinetul de la ieşirea din
staţia de reglare-măsurare-predare aparţinând operatorului de transport,
respectiv punctul de trecere a frontierei în cazul conductelor de
interconectare la sistemele de transport din ţările vecine.
(2) SNT face parte din proprietatea publică a statului, fiind de importanţă
strategică.
Art. 24
Operatorul de transport nu se va angaja, în mod direct sau indirect, în
operaţiuni de exploatare, extracţie, distribuţie şi furnizare a gazelor naturale
la consumatori, inclusiv prin deţinerea de acţiuni sau pachete de acţiuni ori
printr-un contract de administrare în care sunt implicate persoanele juridice
care desfăşoară astfel de activităţi.
Art. 27
Tranzitul de gaze naturale constă în transportul prin SNT şi/sau prin
conducte magistrale dedicate acestui scop peste teritoriul României, cu sau
fără transbordare, al gazelor naturale provenite din alt stat şi destinate unui
stat terţ.
Art. 28
Tranzitul de gaze naturale se efectuează pe baze juridice şi comerciale, cu
respectarea legislaţiei în vigoare şi a acordurilor internaţionale la care
România este parte.

203
 TRANSPORTUL ŞI ÎNMAGAZINAREA GAZELOR LICHEFIATE

Art. 29
Activitatea de tranzit al gazelor naturale prin conductele existente este
asigurată de către operatorul SNT, care poate realiza inclusiv lucrări de
dezvoltare a capacităţilor de tranzit.
Art. 37
Gazele naturale se înmagazinează în scopul:
a) asigurării securităţii în alimentarea cu gaze naturale a consumatorilor;
b) armonizării variaţiilor consumului sezonier, zilnic şi orar cu sursele de
gaze disponibile; c) asigurării permanente a echilibrului fizic al SNT;
d) realizării serviciului public obligatoriu; e) asigurării consumului propriu
de către consumatorii eligibili; f) realizării altor activităţi comerciale.
Art. 38
Operatorul de înmagazinare are, în principal, următoarele obligaţii:
a) operarea, întreţinerea, reabilitarea şi modernizarea instalaţiilor
tehnologice de suprafaţă aferente depozitelor de înmagazinare, în condiţii
de siguranţă, eficienţă şi de protecţie a mediului;
b) asigurarea accesului terţilor la depozitele de înmagazinare, în condiţii
nediscriminatorii, conform reglementărilor specifice emise de ANRGN.
Art. 39
Operatorul depozitului de înmagazinare are, în principal, următoarele
drepturi:
a) să încaseze tariful aferent prestării serviciului de înmagazinare subterană
a gazelor naturale, să limiteze şi/sau să întrerupă prestarea serviciului în caz
de neplată, conform reglementărilor ANRGN;
b) să elaboreze norme tehnice specifice activităţii proprii şi să le supună
spre aprobare ANRGN;
c) să întrerupă funcţionarea instalaţiilor pentru timpul strict necesar, în
vederea executării lucrărilor de întreţinere şi de reparaţii, precum şi în alte
situaţii prevăzute de lege, cu anunţarea prealabilă a dispecerilor sistemelor
afectate şi, după caz, a consumatorilor;
d) să refuze în mod justificat accesul terţilor la depozitele de înmagazinare.
Art. 44
Sunt supuse regimului de autorizare în sectorul gazelor naturale:
a) instalaţiile tehnologice de suprafaţă aferente activităţii de producţie;
b) instalaţiile tehnologice de suprafaţă aferente activităţii de
înmagazinare/stocare;
c) capacităţile de transport; d) capacităţile de tranzit; e) capacităţile de
dispecerizare; f) capacităţile de distribuţie.
Art. 45
Autorizaţiile pentru obiectivele din sectorul gazelor naturale sunt:
a) de înfiinţare; b) de funcţionare; c) de modificare.

204
LEGISLAŢIE

Tipurile de licenţe sunt: a) de furnizare; b) de transport; c) de

înmagazinare; d) de dispecerizare; e) de distribuţie; f) de tranzit.

CAPITOLUL X Prevederi generale privind gazul petrolier lichefiat (GPL),

gazul natural comprimat pentru vehicule (GNCV) şi gazul natural lichefiat
(GNL)
Art. 74
Reglementările tehnice şi comerciale cu privire la stocarea, distribuţia şi
utilizarea GPL sunt elaborate de ANRGN cu consultarea persoanelor
juridice interesate.
Art. 75
(1) Reglementările tehnice şi comerciale privind tratarea şi comprimarea
gazelor naturale pentru producerea GNCV, precum şi cele privind stocarea
acestora în recipientele din staţiile de umplere sunt elaborate de ANRGN
cu consultarea agenţilor economici interesaţi.
(2) În scopul realizării cadrului general de reglementare pentru producerea,
stocarea, livrarea şi utilizarea GNCV, ANRGN, în colaborare cu Inspecţia
de Stat pentru Controlul Cazanelor, Recipientelor sub Presiune şi
Instalaţiilor de Ridicat şi Registrul Auto Român, elaborează Codul tehnic al
GNCV.
Art. 76
Cadrul general de reglementare privind GNL este elaborat de ANRGN prin
Codul tehnic al GNL.
Art. 77
Agenţii economici şi/sau persoanele fizice care doresc să desfăşoare
activităţi de proiectare, execuţie şi exploatare în domeniul GNL, GNCV
(tratare, comprimare şi stocare în recipientele din staţiile de umplere), GPL
(producere, stocare şi distribuţie) trebuie să deţină autorizaţii/licenţe emise
de ANRGN în baza unor regulamente specifice.
Art. 78
Desfăşurarea de către agenţii economici a activităţilor comerciale în
legătură cu GNL, GNCV şi GPL se realizează în baza licenţelor emise de
ANRGN conform regulamentelor specifice.

CAPITOLUL XIII Preţuri şi tarife

Art. 100
(1) Piaţa internă a gazelor naturale este formată din:
a) segmentul concurenţial, care cuprinde comercializarea gazelor naturale
între furnizori şi între furnizori şi consumatorii eligibili. În segmentul
concurenţial preţurile se formează liber, pe baza cererii şi a ofertei, ca
rezultat al mecanismelor concurenţiale;

205
 TRANSPORTUL ŞI ÎNMAGAZINAREA GAZELOR LICHEFIATE

b) segmentul reglementat, care cuprinde activităţile cu caracter de monopol

natural şi furnizarea la preţ reglementat şi în baza contractelor-cadru. În
segmentul reglementat al pieţei, sistemele de preţuri şi tarife se stabilesc de
ANRGN pe baza metodologiilor proprii elaborate în acest sens.
(2) Activităţile aferente segmentului reglementat cuprind:
a) furnizarea gazelor naturale la preţ reglementat şi în baza contractelor-
cadru către consumatori;
b) administrarea contractelor comerciale şi de echilibrare contractuală a
pieţei interne;
c) transportul gazelor naturale;
d) înmagazinarea subterană a gazelor naturale;
e) distribuţia gazelor naturale;
f) tranzitul gazelor naturale, cu excepţia tranzitului desfăşurat prin conducte
magistrale dedicate; tranzitul prin conductele magistrale dedicate se supune
regimului stabilit prin acordurile internaţionale în baza cărora acestea au
fost realizate;
g) activităţile subsecvente care sunt necesare şi decurg din activităţile
menţionate la lit. a)-f).
(3) Pe măsura dezvoltării pieţei interne şi/sau a integrării în pieţele
internaţionale, ANRGN are obligaţia de a decide deschiderea treptată, în tot
sau în parte, a activităţilor reglementate către concurenţă.
(4) Consumatorii eligibili au dreptul să negocieze direct contracte de
vânzare-cumpărare cu furnizorii licenţiaţi.
(5) Pentru acoperirea necesarului de gaze naturale, toţi consumatorii au
dreptul de a fi alimentaţi cu gaze naturale în aceeaşi structură intern/import
a surselor. Pentru piaţa reglementată, asigurarea, în această structură, a
cantităţilor de gaze naturale se realizează de către furnizorii licenţiaţi,
aceştia având acces nediscriminatoriu la sursele interne de gaze naturale.
(6) Prevederile alin. (5) se aplică până la convergenţa preţului gazelor
naturale din producţia internă cu cel al gazelor naturale din import.

6.3 Aspecte privind GPL, conform PT C8 – 2010

S-au selectat şi sunt prezentate în continuare o serie de elemente din PT C8

– 2010 - Instalaţii de distribuţie gaze petroliere lichefiate, ISCIR.
Capitolul I Generalităţi
Secţiunea 1 Scop
Art. 1 (1) PT C8 – 2010 - Instalaţii de distribuţie gaze petroliere lichefiate,
ISCIR, stabileşte condiţiile şi cerinţele tehnice pentru instalarea, montarea,
autorizarea funcţionării, exploatarea, verificarea tehnică periodică,

206
LEGISLAŢIE

întreţinerea, repararea, verificări tehnice în utilizare pentru investigaţii /

examinări cu caracter tehnic pentru instalaţiile GPL.
Secţiunea a-2-a. Domeniu de aplicare
Art. 2 Prevederile prezentelor prescripţii tehnice se aplică următoarelor
categorii de instalaţii de distribuţie GPL:
a) instalaţii de distribuţie GPL la autovehicule, tip SKID (monobloc);
b) instalaţii de distribuţie GPL la autovehicule, montate la locul de
funcţionare;
c) instalaţii de distribuţie GPL la consumatori casnici şi/sau industriali,
montate la locul de funcţionare.
Art. 3 Recipientele sub presiune din componenţa instalaţiilor GPL se pot
instala:
a) suprateran;
b) suprateran acoperit cu pamânt sau nisip;
c) subteran acoperit cu pamânt sau nisip.
Art. 4 (1) Instalaţiile GPL şi echipamentele din componenţa acestora
trebuie să corespundă condiţiilor climaterice din România, după cum
urmează:
a) temperatura maximă admisibilă de lucru: +500 C;
b) temperatura minimă admisibilă de lucru: între -400 C şi -200 C.
(2) În cazul în care temperatura maximă admisibilă de lucru declarată de
documentaţia recipientelor din componenţa instalaţiilor de distribuţie GPL
are valoarea +400 C, prin documentaţia tehnică de instalare/ documentaţia
tehnică preliminară de montare trebuie prevăzute măsuri compensatorii
prin care să se evite în timpul funcţionării depăşirea acestei temperaturi.
Secţiunea a 4-a Termeni, definiţii, abrevieri
Art 7 (1) În sensul prezentei prescripţii tehnice, termenii şi expresiile de
mai jos au următoarele semnificaţii:
a) acceptare – acţiunea prin care se admite şi se dă un acord scris privind
folosirea unor materiale, proceduri şi altele în baza unor verificări
preliminare şi în conformitate cu prevederile prezentei prescripţii tehnice;
b) accident – evenimentul fortuit care întrerupe funcţionarea normală a unei
instalaţii/echipament, provocând avarii şi/sau afectând via
h) avarie - deteriorare produsă la o/un instalaţie/echipament, care scoate
din funcţiune pe aceasta/acesta;
k) conducte – părţi componente de conductă destinate pentru transportul
fluidelor atunci când sunt montate împreună pentru a fi integrate într-un
sistem sub presiune;
l) deţinător – persoană fizică sau juridică care deţine sub orice titlu o/un
instalaţie/echipament în exploatare;

207
 TRANSPORTUL ŞI ÎNMAGAZINAREA GAZELOR LICHEFIATE

m) documentaţie tehnică – totalitatea documentelor şi instrucţiunilor

elaborate conform prevederilor prescripţiilor tehnice, de către producător,
pentru construirea, montarea,instalarea, punerea în funcţiune, realizarea
reviziilor, reparaţiilor, şi/sau pentru întreţinerea instalaţiilor/echipamentelor
sau, respectiv, totalitatea documentelor întocmite de către persoane fizice
sau juridice autorizate pentru efectuarea acestor activităţi în vederea
realizării sarcinilor specifice ce le revin; documentaţia tehnică include,
după caz, descrierea generală a instalaţiei/echipamentului, proiectele de
execuţie, procesul de fabricaţie şi schemele componentelor, subansamblelor
şi circuitelor, descrieri şi explicaţii necesare pentru înţelegerea acestor
desene şi scheme, rezultatele calculelor de proiectare, rapoartele
încercărilor şi examinărilor şi altele asemenea;
r) instalaţie GPL de distribuţie la consumatori casnici şi/sau industriali –
ansamblu compus din recipient/recipiente şi conductele aferente până la
limita de cuplare la consumator;
s) instalaţie GPL de distribuţie la autovehicule tip SKID (monobloc) -
ansamblu compus din recipient/recipiente şi conductele aferente până la, şi
inclusiv, pistolul de alimentare al pompei de distribuţie, montat pe acelaşi
cadru;
t) instalaţie GPL de distribuţie la autovehicule cu pompă de distribuţie la
distanţă - ansamblu compus din recipient/recipiente şi conductele aferente
până la, şi inclusiv, pistolul de alimentare al pompei de distribuţie, montat
la locul de funcţionare;
y) operator instalaţie de îmbuteliere – persoană specializată şi atestată de
către ISCIR pentru efectuarea operaţiilor de umplere a instalaţiilor de
alimentare cu GPL, montate pe autovehicule, din instalaţiile GPL de
distribuţie la autovehicule;
cc) presiune de încercare – presiunea la care se încearcă hidraulic
recipientul sub presiune pentru verifiarea rezistenţei şi etanşeităţii acestuia,
stabilită de producător sau conform prevederilor prezentei prescripţii
tehnice, după caz;
dd) presiune maximă admisibilă PS – presiunea maximă pentru care a fost
proiectat echipamentul sub presiune, aşa cum este specificată de
producător;
mm) temperatura minimă/maximă admisibilă TS - temperatura
minimă/maximă pentru care echipamentul sub presiune a fost proiectat, aşa
cum este specificat de producător;
rr) volum V – volumul interior al incintei sub presiune, inclusiv volumul
ştuţurilor până la prima legătură sau sudură, exclusiv volumul
componentelor interioare fixe.

208
LEGISLAŢIE

(2) În conţinutul prezentei prescripţii tehnice sunt folosite următoarele

abrevieri:
a) ADR – Acordul european referitor la transportul rutier internaţional al
mărfurilor periculoase, încheiat la Geneva la 30 septembrie 1957;
b) GPL – Gaz petrolier lichefiat;
c) ISCIR – Inspecţia de Stat pentru Controlul Cazanelor, Recipintelor sub
Presiune şi Instalaţiilor de Ridicat;
d) RADTE – Personal tehnic de specialitate, responsabil cu avizarea
documentaţiei tehnice de verificări în utilizare pentru investigaţii/examinări
cu caracter tehnic;
e) RADTI - Personal tehnic de specialitate, responsabil cu avizarea
documentaţiei tehnice de instalare;
f) RADTP - Personal tehnic de specialitate, responsabil cu avizarea
documentaţiei tehnice preliminare de montare/reparare;
g) RAR – Registrul Auto Român;
h) RSL - Personal tehnic de specialitate, responsabil cu supravegherea
lucrărilor;
i) RSVTI – operator responsabil cu supravegherea şi verificarea tehnică şi
verificarea tehnică a instalaţiilor;
j) RTS – Responsabil tehnic cu sudura.
Dintre prevederile stabilite în PT C8 – 2010, s-au selectat şi sunt prezentate
în continuare câteva, dintre cele cuprinse în secţiunea a 4-a, referitoare la
montarea instalaţiilor GPL (cu excepţia instalaţiilor GPL tip SKID).
Art. 16 Montarea instalaţiilor GPL se efectuează pe baza unei documentaţii
tehnice preliminare de montare care trebuie avizată, înainte de începerea
lucrărilor, de către responsabil cu avizarea documentaţiei tehnice
preliminare de montare/reparare RADTP.
Art. 17 Toate subansamblele şi părţile componente, care urmează să fie
montate şi sunt supuse prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 584/2004 cu
modificările şi completările ulterioare, trebuie să poarte marcajul de
conformitate;
Art.18 (1) La instalaţiile GPL de distribuţie la consumatorii casnici şi/sau
industriali se utilizează 3 trepte de presiune:
a) treapta I – presiune înaltă, cuprinsă între 18 şi 2 bar, inclusiv;
a) treapta II – presiune medie, cuprinsă între 2 şi 0,05 bar, inclusiv;
a) treapta I – presiune joasă, sub 0,05 bar.
(2) În instalaţiile GPL de distribuţie la consumatorii industriali se pot
utiliza toate treptele de presiune menţionate anterior.
(3) În instalaţiile GPL de distribuţie la consumatorii casnici se utilizează
numai treptele de medie şi joasă presiune, imediat după ieşirea din recipient

209
 TRANSPORTUL ŞI ÎNMAGAZINAREA GAZELOR LICHEFIATE

(recipientele) de stocare şi până la limita clădirilor, iar în clădiri numai

treapta de joasă presiune.
Art. 19 Pe racordurile de distribuţie GPL, fază gazoasă sau lichidă ( în
cazul existenţei vaporizatoarelor), ale instalaţiilor GPL, se montează
robinete de închidere sau dispozitive de reglare sau blocare, care limitează
sau opresc complet livrarea de GPL în caz de necesitate sau în caz de avarie
a conductei de distribuţie.
Art. 20 Instalaţiile GPL trebuie să fie protejate cu dispozitive de siguranţă
împotriva creşterii presiunii peste limitele de funcţionare admise.
Art. 21 Dispozitivele de siguranţă sunt astfel montate încât GPL să fie
evacuat liber (fără obstacole) în atmosferă. Acestea sunt protejate împotriva
acumulării de condensat şi formării de obstacole care să reducă din
capacitatea de evacuare.
Art. 22 (1) Racordurile (traseele) de purjă trebuie să fie protejate împotriva
manevrării neautorizate.
(2) Manevrarea se face numai de persoane juridice autorizate pentru
întreţinere.
Art. 23 La execuţia lucrărilor de montare, persoanele juridice, autorizate
ISCIR pentru activitatea de montare, respectă şi prevederile celorlalte
prescripţii tehnice aplicabile în vigoare.
Art.24 Verificarea tehnică a instalaţiei GPL în timpul şi la finalul lucrărilor
de montare se efectuează de către responsabilul cu supravegherea lucrărilor
RSL al persoanei juridice montatoare, atestat de ISCIR.
Art. 25 (1) După montare, persoana juridică care a efectuat lucrările de
montare întocmeşte o documentaţie tehnică;
(2) Documentaţia tehnică trebuie să rămână la deţinător (utilizator).
(3) Pe instalaţiile GPL se aplică la final placa de timbru conform
documentaţiei tehnice;
(4) Instalaţiile GPL la care se obţin rezultate corespunzătoare sunt supuse
examinărilor şi verificărilor în vederea obţinerii de autorizare a
funcţionării.

6.4 Etichetarea şi ambalarea substanţelor

Etichetarea
O primă identificare şi informaţii esenţiale asupra riscurilor potenţiale ale
substanţelor chimice sunt date de eticheta substanţei. Pentru utilizarea fără
riscuri a substanţelor chimice, sunt necesare informaţii mult mai detaliate
decât cele prezentate pe etichetă, informaţii ce se găsesc în fişele tehnice de
securitate. Elementele de bază ale unei etichete se referă la:

210
LEGISLAŢIE

1. Identificarea agentului chimic

Substanţele chimice au de multe ori denumiri ştiinţifice sinonime, denumiri
tehnice şi populare (ele sunt prezentate în fişele tehnice de securitate).
Pentru o corectă identificare se recomandă utilizarea unei denumiri
recunoscută internaţional.
2. Identificarea pericolelor
Tipurile de pericole asociate unui agent chimic sunt precizate prin simbolul
de pericol şi frazele de risc. În cazul simbolurilor de pericol utilizate pentru
mai multe clase de substanţe (de exemplu simbolurile pentru substanţe
toxice utilizate şi pentru substanţe cancerigene, mutagene, etc.) frazele de
risc permit o încadrare neechivocă a agentului chimic în clasa
corespunzătoare. Există 64 de fraze de risc (fraze R) care se pot utiliza ca
atare sau în combinaţie. Eticheta unei substanţe chimice sau preparat
periculos trebuie să conţină obligatoriu următoarele elemente:
- Numele substanţei sau o denumire recunoscută internaţional;
- Numele, adresa completă şi telefonul celui care răspunde de plasarea pe
piaţă a substanţei sau a preparatului, respectiv producătorul, importatorul
sau distribuitorul;
- Simbolurile referitoare la pericol şi dacă este cazul, indicaţii despre
pericolele rezultate din folosirea substanţei;
- Fraze tip specifice utilizării substanţelor periculoase, referitoare la
riscurile care pot apărea la utilizarea substanţei periculoase (fraze R);
- Fraze tip de securitate indicând recomandări referitoare la prudenţa cu
care trebuie utilizată substanţa periculoasă (fraze S);
- Atribuirea numărului Comunităţii Economice Europene din IESCE, dacă
acesta este alocat;
- Cantitatea nominală (masa nominală sau volumul nominal) de produs
conţinută în ambalaj, în cazul preparatelor chimice periculoase
comercializate persoanelor fizice.
Exemple de fraze de risc: R1 Exploziv în stare uscată; R45 Poate determina
apariţia cancerului; R23 Toxic prin înghiţire; R47 Poate determina efecte
mutagene.
Exemple de fraze de securitate: S3 A se păstra la rece; S 22 A nu se inhala
praful; S33 A se lua măsuri împotriva descărcărilor de electricitate statică
Pentru cazurile în care unui agent chimic îi corespund mai multe simboluri
de avertizare se aleg primele două, în ordinea descrescătoare a gradului de
risc. În dreapta etichetei se amplasează pericolul cu gradul de risc cel mai
mare, iar în stânga, cel cu gradul de risc mai redus.
Ambalarea
Conform legislaţiei în vigoare, plasarea pe piaţă a agenţilor chimici este
permisă numai dacă sunt respectate următoarele cerinţe pentru ambalaje:

211
 TRANSPORTUL ŞI ÎNMAGAZINAREA GAZELOR LICHEFIATE

- să fie astfel proiectate şi realizate încât să împiedice orice pierdere de

conţinut prin manipulare, transport şi depozitare;
- materialele din care sunt fabricate ambalajele şi dispozitivele de etanşare
să fie rezistente la atacul conţinutului şi să nu formeze compuşi periculoşi
ca acesta;
- ambalajele şi sistemele de etanşare să fie solide şi rezistente pentru a evita
orice pierdere şi pentru a îndeplini criteriile de siguranţă în condiţiile unei
manipulări normale;
- ambalajele şi sistemele de închidere care se reînchid vor fi proiectate
astfel încât să se poată reînchide în mod repetat fără pierderi de conţinut;
- ambalajul trebuie să fie închis iniţial cu un sigiliu a cărui violare să fie
vizibilă în momentul deschiderii ambalajului, iar sigiliul să fie ireparabil
distrus odată cu prima deschidere.

6.5 Documente de transport pentru mărfuri periculoase

a) Documentele care însoţesc transportul (care se pot găsi la şofer):

- Document de transport în colete ADR, în care se precizează expeditorul,
destinatarul, denumirea chimică sau tehnică a substanţei transportate, clasa
ADR, grupa, subgrupa, numărul de identificare al substanţei (nr. ONU),
precedat de literele UN, descrierea ambalajelor şi numărului ambalajelor,
masa brută totală, masa netă în kg pentru materiale explozibile;
- Instrucţiuni scrise pentru şofer (fişa de siguranţă, specificaţia sau
consemnele mărfii), care cuprind date privind: denumirea substanţei sau a
grupei de substanţe, clasa ADR şi numărul de identificare ONU al
substanţei, natura pericolului şi echipamentul de protecţie individuală
indicat, măsuri de ordin general, măsuri suplimentare de limitare a
pierderilor/deversărilor uşoare, măsuri speciale în cazul scurgerilor de
produse cu pericole deosebite, măsuri de prim ajutor. Instrucţiunile de
securitate se găsesc, de regulă, în interiorul cabinei vehiculului, iar în cazul
cisternelor ele sunt puse într-un loc vizibil din cabină, eventual într-un
ambalaj de culoare portocalie.
- Scrisoarea de transport tip CMR conţine următoarele date privind
materialele periculoase transportate: denumirea chimică sau tehnică a
substanţei, numărul de identificare ONU al substanţei periculoase, clasa
căreia îi aparţine, iniţialele ADR, numărul şi descrierea coletelor, masa
brută sau masa netă (numai pentru clasa 1).
- Carnetul TIR : în convenţia TIR se stipulează că în situaţia când există un
pericol iminent, conducătorul auto poate lua măsurile necesare
şi să acţioneze, fără să mai aştepte intervenţia autorităţilor competente. In

212
LEGISLAŢIE

acest caz însă, el va trebui să dovedească de o manieră convingătoare că a

fost nevoit să procedeze astfel pentru protecţia vehiculului, ambalajului sau
încărcăturii.
După luarea măsurilor preventive de primă urgenţă, el va face imediat
menţiunea respectivă în carnetul TIR şi va anunţa autorităţile competente
pentru ca acestea să constate faptele, să verifice încărcătura, să sigileze
vehicolul şi să redacteze un proces verbal de constatare ce va fi anexat la
carnetul TIR şi va însoţi încărcătura până la biroul vamal de destinaţie.
- Panourile de semnalizare, etichetele şi simbolurile speciale care însoţesc
transportul.
- Producătorul materialelor şi al substanţelor periculoase.
b) Documente ale agentului economic
În cazul unui accident la un agent economic, în care sunt implicate
materiale periculoase, forţele de intervenţie pot identifica substanţele şi
pericolele pe care acestea le presupun, având următoarele surse de
informare:
- Informaţiile generale primite de la factorii de conducere din cadrul
agentului economic/personalul responsabil cu activitatea de P.S.I./şeful
serviciului de pompieri civili;
- Lista cuprinzând substanţele periculoase: este documentul care conţine
toate substanţele periculoase manipulate, utilizate, depozitate şi/sau
transportate de agentul economic, pentru fiecare din acestea specificându-
se informaţii privind: denumirea comercială a substanţei, clasa şi subclasa
de pericol, numărul ONU, numărul KEMLER, etichetele de pericol şi
manipulare, cantitatea de substanţă, locurile de depozitare şi numărul fişei
caracteristice.

6.6 Identificarea substanţelor şi a pericolelor

Vehiculele care transportă materiale şi substanţe periculoase sunt

obligatoriu semnalizate prin panouri de semnalizare a pericolului şi etichete
de pericol, iar locurile unde sunt depozitate materialele şi substanţele
periculoase, respectiv ambalajele acestora sunt prevăzute cu etichete de
pericol şi de manipulare.
A. Panouri de semnalizare a pericolului.
Sunt de forma unui dreptunghi cu baza de 40 cm şi înălţimea de 30 cm şi
au culoarea portocaliu reflectorizant. Pe aceste panouri sunt înscrise, de
regulă, numerele de identificare a pericolului (deasupra) şi a substanţei
(dedesubt). Aceste numere furnizează informaţii privind intervenţiile ce se

213
 TRANSPORTUL ŞI ÎNMAGAZINAREA GAZELOR LICHEFIATE

pot face în caz de accident, cu referire, în principal, la măsurile de prim

ajutor, la siguranţa circulaţiei şi la utilizarea echipamentelor de protecţie.
Dacă vehiculul este împărţit în compartimente în care sunt transportate mai
multe substanţe, panourile de semnalizare, cu numerele de identificare a
pericolului, respectiv a substanţei, vor fi expuse pe părţile laterale ale
cisternei, pe fiecare compartiment în parte. În acest caz, panourile de
semnalizare din faţa şi spatele vehiculului nu vor mai fi inscripţionate.
1. Numărul de identificare a pericolului (numărul KEMLER), este alcătuit
din 2 sau 3 cifre, care indică pericolul principal şi respectiv pericolul
secundar:
- Prima cifră de identificare a pericolului se referă la pericolul principal pe
care îl prezintă substanţa şi se bazează pe modul de repartizare a
substanţelor periculoase în clase, conform tabelului 6.1:

Tabelul 6.1 Identificarea substanţelor periculoase

Prima cifră a
numărului de Substanţă
Pericol
identificare a din clasa
pericolului
Scăpari de gaze dintr-un recipient sub
2 2
presiune sau dintr-o reacţie chimică
Inflamabilitatea unei substanţe lichide,
3 3, 3.2
a unui gaz sau autoaprinderea unui lichid
Inflamabilitatea sau autoaprinderea
4 4.1, 4.2, 4.3
unei substanţe solide
Inflamabilitatea sau autoaprinderea
5 5.1, 5.2
unei substanţe solide
6 Toxicitate sau pericol de infecţie 6.1
7 Radioactivitate 7
8 Corosivitate 8
9 Reacţie violentă spontană 9

- Dacă a doua sau a treia cifră a numărului de identificare este diferită de

prima (sau de a doua) ea se referă la pericolul secundar.
- Cand numărul de identificare a pericolului este precedat de litera “X”
aceasta indică faptul că substanţa reacţionează foarte periculos în contact cu
apa. Pentru aceste substanţe se impune interdicţia totală a contactului cu
apa, care poate fi utilizată doar cu aprobarea experţilor.
- Cand numărul de identificare al pericolului este urmat de cifra “0”, nu
există pericol secundar.
- Dublarea unei cifre indică un pericol principal sau secundar foarte ridicat.
2. Numărul de identificare al substanţei (Numărul ONU). Defineşte şi
identifică substanţa periculoasă prin compoziţia sa chimică şi este
întotdeauna compus din 4 cifre. Acest număr de ordine a fost atribuit într-
un tabel de substanţe periculoase, redactat de un comitet de experţi ai CEE

214
LEGISLAŢIE

care funcţionează sub egida ONU şi este inclus în acordul ADR, fiind
valabil pentru recunoaşterea fiecărei substanţe în ţările care au aderat la
ADR şi pentru toate categoriile de transport (rutier, maritim, feroviar).
B. Etichetele
Cu etichetele de pericol şi manipulare se pot identifica rapid şi cu uşurinţă
pericolul prezentat de substanţele periculoase, precum şi modul de
manipulare a acestora.
1. Etichetele de pericol (fig 6.1 şi 6.2) completează panourile de
semnalizare, fiind expuse la vedere pe părţile laterale şi pe partea din
spatele vehiculului. Au formă de pătrat cu latura de cel puţin 25 cm şi sunt
fixate cu diagonala pătratului poziţionată vertical. La partea inferioară a
etichetei pot fi inscripţionate cifrele sau literele care indică clasa substanţei
respective şi natura pericolului. Etichetarea se face în funcţie de
prescripţiile corespunzătoare clasei de pericol a fiecărei substanţe
periculoase, respectiv în funcţie de grupa de risc.
2. Etichetele de manipulare (fig.6.3) sunt aplicate pe ambalajul utilizat.
Sistem de culori pentru buteliile de gaze
Norma SN EN 1089-3 privind buteliile de gaz – marcaje ale buteliilor de
gaz/coduri de culori, defineşte culorile convenţionale uniforme în plan
european pentru buteliile de gaz. Norma este valabilă pentru butelii de gaz
industrial şi medical, exceptând buteliile de gaz lichid (GPL), care au
culoarea producătorului şi stingătoarele, care au culoarea rosie.
OBSERVAŢIE: Eticheta este principalul element ce indică conţinutul unei
butelii. Marcarea în culori a ogivei buteliei furnizează informaţii
complementare privind proprietăţile gazului (combustibil, oxidant, toxic,
etc). Acest marcaj are avantajul că se poate observa chiar şi atunci când
eticheta nu se poate citi de la o anumită distanţă.

6.7 Noţiuni preluate din prescripţii tehnice C4-2010

PT C4-2010 - ISCIR. este intitulat Recipiente metalice stabile sub presiune.

Din conţinutul acestui document s-au selectat şi sunt prezentate în
continuare câteva elemente.
- Prezenta prescripţie tehnică stabileşte condiţiile şi cerinţele tehnice pentru
instalarea, autorizarea funcţionării, utilizarea/exploatarea, verificarea
tehnică periodică, repararea şi verificarea tehnică în utilizare pentru
recipientele metalice stabile sub presiune, denumite în continuare
“recipiente”.
- Prevederile prezentei prescripţii tehnice se aplică doar în măsura în care
nu există alte dispoziţii specifice (cu acelaşi obiectiv) în legislaţia

215
TRANSPORTUL ŞI ÎNMAGAZINAREA GAZELOR LICHEFIATE

Fig. 6.1 Etichete de pericol.

216
LEGISLAŢIE

Fig. 6.2 Etichete de pericol.

217
 TRANSPORTUL ŞI ÎNMAGAZINAREA GAZELOR LICHEFIATE

Fig. 6.3 Etichete de manipulare.

comunitară.
- Prevederile prezentei prescripţii tehnice se aplică recipientelor metalice
stabile sub presiune, denumite în continuare recipiente, instalate/montate pe
fundaţii sau pe alte reazeme fixe. Se asimilează cu recipientele metalice sub
presiune şi recipientele fixate pe platfome deplasabile sau pe sisteme
mobile proprii.
- Recipientul este limitat la primele îmbinări cu conductele de legătură
realizate prin sudură, prin flanşe sau prin filet.
- Prezenta prescripţie tehnică se aplică recipientelor sub presiuni maxime
admisibile de lucru mai mari de 0,05 MPa (0,5 bar).
- recipiente care conţin gaze, respectiv lichide din grupa 1 (fluide
periculoase);
- recipiente care conţin gaze, respectiv lichide din grupa 2;
Note: 1) Grupa 1 cuprinde fluide periculoase definite conform HG
1408/2008. Din grupa 1 fac parte fluidele definite ca explozive, extrem de
inflamabile, foarte inflamabile, inflamabile, la care temperatura maximă
admisă de lucru este mai mare decât punctul de aprindere, foarte toxice,
toxice şi oxidante.
2) Grupa 2 cuprinde abur şi celelalte fluide care nu sunt incluse în grupa 1.
3) În cazul în care un recipient se compune din mai multe incinte, acesta se
clasifică în categoria cea mai severă care se poate aplica unei incinte luată
individual.
4) Dacă într-o incintă se află fluide diferite, clasificarea se face în funcţie
de fluidul care impune categoria cea mai severă.
Art.4 (1) Prezenta prescripţie se aplică şi pentru:
a) recipientele care transportă pe vehicule de cale ferată sau rutiere diverse
lichide sau materiale exceptate de regulamentele privind transportul
internaţional feroviar, respectiv rutier, al mărfurilor periculoase (RID şi
ADR) şi care sunt sub presiune numai în momentul transvazării/descărcării
lichidelor sau materialelor conţinute, indiferent de presiunea de descărcare;

218
LEGISLAŢIE

b) recipientele pentru transportul lichidelor, care au presiunea absolută de

vapori la 50 0C până la 0,3 MPa (3 bar) inclusiv;
c) recipientele de la lit. b), care transportă lichide sub pernă de gaz, a cărui
presiune este mai mare de 0,05 Mpa (0,5 bar) şi până la maxim 0,2 Mpa
(2bar) inclusiv, la temperatura de 15 0C.
(2) Pentru recipientele care transportă pe vehicule de cale ferată sau rutiere
gaze comprimate, lichefiate sau dizolvate sub presiune se aplică prevederile
prescripţiei referitoare la cisterne, containere şi butoaie metalice pentru
gaze comprimate, lichefiate sau dizolvate sub presiune.
Art. 5 (1) Pentru recipientele din subteran, prezenta prescripţie tehnică se
completează cu cerinţele tehnice stabilite prin instrucţiuni specifice,
întocmite de unităţile deţinătoare, care să ţină seama de condiţiile în care
funcţionează acestea.
(2) Verificările în vederea admiterii funcţionării cât şi pe parcursul
exploatării, la verificarea tehnică periodică (VTP), se efectuează de către
responsabilul cu supravegherea şi verificarea tehnică a instalaţiilor
(RSVTI) al unităţii deţinătoare, autorizat ISCIR.
Dintre noţiunile şi abrevierile prezentate în C4-2010, în sectiunea a 4-a, s-
au selectat câteva şi acestea au următoarele semnificaţii:
(1) f) autorizare – activitatea de evaluare şi atestare efectuată de către
ISCIR, a competenţei şi capabilităţii unei persoane fizice sau juridice de a
desfăşura o activitate specifică în legătură cu un recipient;
m) echipament sub presiune – recipiente, conducte, accesorii de securitate
şi accesorii sub presiune; echipamentele sub presiune includ, după caz,
elemente fixate pe părţile solicitate la presiune, cum sunt flanşe, racorduri,
cuplaje, elemente de susţinere, urechi pentru ridicare şi altele asemenea;
p) fluide – gaze, lichide sau vapori în stare pură, precum şi amestecuri ale
acestora; un fluid poate conţine şi o suspensie de substanţe solide;
ff) recipient – orice înveliş metalic (incintă închisă) care conţine fluide sub
presiune, inclusiv toate componentele fixate limitat la dispozitivele de
legare la alte echipamente; un recipient poate fi compus din una sau mai
multe incinte;
gg) recipient simplu sub presiune – orice recipient sudat, supus unei
presiuni interioare relative mai mari de 0,5 bar, care este destinat umplerii
cu aer sau azot şi care nu trebuie să fie expus la foc;
mm) stat membru – stat membru al Uniunii Europene sau al Spaţiului
Economic European;
oo) utilizator – persoană fizică sau juridică ce are în folosinţă o/un
instalaţie/echipament.
(2) g) RID – Regulamentul referitor la transportul internaţional feroviar al
substanţelor periculoase.

219
 TRANSPORTUL ŞI ÎNMAGAZINAREA GAZELOR LICHEFIATE

Alţi termeni, care apar în C4 – 2010, au fost prezentaţi în paragraful 6.3,

conform PT C8 – 2010- Instalaţii de distribuţie gaze petroliere lichefiate –
ISCIR şi nu sunt reluaţi, deoarece au aceleaşi semnificaţii.
C4 - 2010 cuprinde, în capitolele şi secţiunile sale, noţiuni despre:
- instalare (condiţii generale şi specifice);
- autorizarea/admiterea funcţionării (prevederi generale, condiţii privind
autorizarea funcţionării, verificări tehnice în vederea autorizării
funcţionării, concluzii;
- utilizarea/exploatarea;
- verificarea tehnică periodică şi verificarea tehnică neprogramată
(prevederi generale, revizia interioară, încercarea la presiune hidraulică,
revizia exterioară, încercarea pneumatică de etanşeitate, verificarea
dispozitivelor de siguranţă, condiţii specifice cu privire la verificarea
tehnică periodică, prelungirea autorizării funcţionării şi modificarea
termenelor scadente pentru realizarea verificărilor tehnice periodice);
- repararea;
- verificări tehnice în utilizare pentru investigaţii/examinări cu caracter
tehnic;
- timbrarea şi retimbrarea;
- avarii şi accidente;
- scoaterea din uz şi casarea;
- atestări şi autorizări;
- obligaţii şi responsabilităţi şi altele.

6.8 Prescripţii tehnice privind stocarea, transportul,

distribuţia şi utilizarea GNL

a) Scopul şi obiectivele codului tehnic al GNL

Scopul codului tehnic al Gazelor Naturale Lichefiate (GNL) este
promovarea cerinţelor tehnice minime, specifice gazelor naturale lichefiate,
precum şi definirea autorităţilor statului care, prin legislaţia în vigoare, au
atribuţii şi competenţe în domeniul stocării, transportului, distribuţiei şi
utilizării GNL. Cerinţele tehnice minime pentru stocarea, transportul,
distribuţia şi utilizarea GNL au la bază norme europene şi internaţionale,
precum şi standarde recomandate, europene şi internaţionale. Cerinţele
tehnice stipulate în Codul Tehnic al GNL sunt menite să ofere cadrul de
reglementări necesare pentru introducerea, în condiţii de siguranţă,
stabilitate şi eficienţă economică, pe teritoriul României, a instalaţiilor
pentru stocarea, transportul, distribuţia şi utilizarea GNL.

220
LEGISLAŢIE

Obiectivele codului tehnic al GNL sunt:

- îndeplinirea condiţiilor de sănătate şi siguranţă pentru populaţie şi
asigurarea protecţiei mediului pe termen scurt, mediu şi lung;
- stabilirea cerinţelor tehnice pentru activităţile de bază legate de
infrastructura de stocare, transport, distribuţie şi utilizare a GNL;
- stabilirea condiţiilor generale de calitate a GNL;
- stabilirea cadrului general privind autorizarea şi licenţierea în domeniul
GNL;
- transmiterea fluxurilor informaţionale de la titularii de autorizaţii / licenţe
către autorităţile competente;
- precizarea modalităţilor de exercitare a controlului şi inspecţiilor în
domeniul GNL;
Prevederile Codului Tehnic al GNL nu se aplică instalaţiilor şi
echipamentelor existente pe vasele maritime care asigură transportul GNL.
b) Stabilirea cerinţelor tehnice pentru activităţile de bază legate de
infrastructura de stocare, transport, distribuţie şi utilizare
Procesul de depozitare a GNL-ului este afectată de un risc specific,
cunoscut ca risc de rostogolire. Prezenţa într-un rezervor a unor volume de
GNL de densităţi şi temperaturi diferite duce la supraîncălzirea volumului
din partea de jos a rezervorului şi la instabilitatea sa termodinamică. După
o anumită perioadă de timp, volumele de GNL se amestecă dând naştere
unui volum de evaporare anormal şi unui risc de suprapresiune în rezervor.
Încălzirea bruscă a GNL poate conduce uneori la suprapresiune, datorită
fenomenului de tranziţie rapidă din faza lichidă în faza gazoasă.
c) Proiectarea infrastructurii de stocare, transport, distribuţie şi utilizare a
GNL
Standardul european EN 1473 «Instalaţii şi echipamente pentru gazul
natural lichefiat – proiectarea instalaţiilor terestre » precizează principalele
aspecte legate de proiectarea în sectorul GNL. La proiectarea, execuţia şi
exploatarea infrastructurii de stocare, transport, distribuţie şi utilizare a
GNL trebuie avute în vedere următoarele:
- cerinţa fundamentală de asigurare a siguranţei şi sănătăţii populaţiei şi
protecţia mediului înconjurător;
- posibilitatea apariţiei pericolelor naturale precum cutremurele, şi
fenomenelor meteorologice extreme;
- desfăşurarea lângă instalaţiile de GNL a traficului rutier, feroviar şi
aerian, apropierea de alte instalaţii industriale periculoase;
- activităţile specifice care vor fi desfăşurate după punerea în funcţiune a
obiectivului GNL;
- lucrările în cadrul zonei unde va fi construit obiectivul GNL.

221
 TRANSPORTUL ŞI ÎNMAGAZINAREA GAZELOR LICHEFIATE

d) Elemente de proiectare a echipamentelor de stocare şi transfer

- determinarea solicitărilor la care sunt supuse rezervoarele (presiune;
greutatea structurii si a GNL depozitat; probele de rezistenţă,alunecări de
teren, echipamente de conectare, operaţii de transfer GNL);
- prevederea de dispozitive pentru minimizarea «riscului de rostogolire»;
- prevederea de aparate de măsură şi control al temperaturii, presiunii şi
nivelului GNL din rezervoare, indicatori de mişcare între diversele straturi
componente ale rezervorului;
- controlul spaţiului de izolare dintre straturile componente ale rezervorului
(impurităţi, umiditate etc.);
Sistemul de transfer al GNL trebuie să fie echipat cu robinete de secţionare
aşa cum rezultă din studiul de risc, pentru a face posibilă intervenţia în caz
de accident sau pentru a permite controlul periodic şi întreţinerea
sistemului.
La proiectarea, execuţia şi exploatarea obiectivelor aferente GNL se vor
respecta prevederile legislaţiei în vigoare privind protecţia mediului
precum şi cerinţele din directivele europene privitoare la protecţia
mediului.
Gazele naturale lichefiate trebuie să îndeplinească condiţiile de calitate
impuse de reglementările în vigoare.
e) Distanţe de siguranţă în domeniul GNL
Distanţele între instalaţiile şi echipamentele aferente terminalelor GNL,
precum şi faţă de diverse obiective aflate în împrejurimi se determină astfel
încât:
- să se reducă la minim pericolul legat de consecinţele unui incendiu;
- să se reducă la minim pericolul legat de scurgerile de GNL (nori de gaz);
- să minimizeze dimensiunile unui accident;
- să faciliteze accesul echipelor de intervenţie în caz de accident.

6.9 Rezumat

Acest capitol cuprinde aspecte legislative care privesc, în general, gazele şi,
în special, hidrocarburile gazoase lichefiate. Dintre acestea se enumeră:
Legea 12/2012, Legea gazelor nr. 351/2004, cu modificările si completările
ulterioare, PT C4-2010 - Recipiente metalice stabile sub presiune, PT C8-
2010 – Instalaţii de distribuţie gaze petroliere lichefiate, codul tehnic al
Gazelor Naturale Lichefiate (GNL). Sunt prezentate şi noţiuni despre
etichetarea şi ambalarea substanţelor, documentele de transport pentru
mărfuri periculoase, identificarea substanţelor şi a pericolelor.

222