7

PROTECŢIA MUNCII,
PREVENIREA ŞI STINGEREA INCENDIILOR

7.1 Cauze care au favorizat producerea de accidente

Principalele cauze de accident sunt defecte mecanice, greşeli de exploatare,

erori de proiectare, modificări de proces, catastrofe naturale, sabotaje şi
altele, necunoscute. Din publicaţiile de specialitate a rezultat că cele mai
multe accidente au fost generate de erori umane.
Principalele cauze sunt prezentate în continuare.
a) Defecţiuni mecanice
Execuţia şi recepţia necorespunzătoare ale unor instalaţii sau utilaje pot
conduce la pierderi de substanţe la sistemele de etanşare ale pompelor,
compresoarelor, la îmbinări, la aparatura de control sau de automatizare, la
sistemul de transport sau de încărcare-descărcare şi la vibraţii ale utilajelor,
respectiv conductelor.
b) Necunoaşterea prevederilor specifice de exploatare şi întreţinere
Lipsa de instruire a personalului operativ în problemele specifice de lucru
cu hidrocarburi gazoase şi lichefiate duce la greşeli în efectuarea unor
manevre precum:
- punerea şi scoaterea din funcţiune;
- intervenţia in cazul unor avarii;
- prelevarea probelor destinate analizei de laborator;
- respectarea gradului de umplere a recipientelor;
- efectuarea inspecţiilor şi reviziilor periodice.
c) Indisciplina
Cîteva aspecte ale lipsei de disciplină sunt:
- acceptarea la lucru a personalului insuficient instruit, obosit sau fără
echipament de protecţie potrivit;
- neefectuarea corectă a predării-primirii serviciului prin nerealizarea pe
teren a unui control amănunţit al fiecărui aparat, conductă, armătură ş.a.;
- nerespectarea metodologiei prescrise pentru efectuarea în condiţii de
siguranţă a fiecărei operaţiuni;

223
 TRANSPORTUL ŞI ÎNMAGAZINAREA GAZELOR LICHEFIATE

- fumatul, execuţia unor lucrări de sudură, folosirea unor scule sau a unor
echipamente care pot produce scântei în instalaţie;
- improvizarea unor legături de conducte;
- funcţionarea cu medii de lucru erozive sau corozive, peste limitele
admise;
- neefectuarea analizelor de laborator;
- efectuarea de intervenţii riscante la aparatele aflate în funcţionare;
Ca urmare, nu este permis ca în instalaţiile în care se lucrează cu gaze
lichefiate să opereze personal neinstruit sau nedisciplinat.
Este necesar să se respecte următoarele principii care stau la baza fiabilităţii
instalaţiilor:
- elaborarea regulamentelor, instrucţiunilor şi a procedeelor de operare,
întreţinere şi inspecţie a instalaţiilor, utilajelor, aparatelor, sistemelor de
prevenire şi stingere a incendiilor;
- selecţionarea şi instruirea personalului de operare, întreţinere şi
inspecţie;
- testarea periodică a personalului;
- analiza şi avizarea lucrărilor sub aspectul siguranţei în funcţionare;
- întocmirea planurilor privind delimitarea zonelor cu pericol de incendiu
şi explozie;
- stabilirea sistemelor de prevenire şi combatere a incendiilor;
- organizarea instruirii şi a exerciţiilor practice prin simularea producerii
unor accidente;
- analiza tuturor accidentelor şi a avariilor care s-au produs în instalaţiile
proprii sau in cele similare pentru a aplica măsurile corespunzătoare de
prevenire a producerii unor accidente asemănătoare;
- analiza regimurilor de avarii, a riscurilor de exploatare şi stabilirea
cauzelor deviaţiilor, precum şi a măsurilor de siguranţă potrivite.

7.2 Elemente de fiabilitate

Pentru exploatarea în condiţii de siguranţă a instalaţiilor care lucrează cu

hidrocarburi gazoase sau lichefiate se impun o serie de cerinţe dintre care
câteva se vor expune în continuare.
a) Funcţionarea în limitele parametrilor de lucru ai fluxului tehnologic
- Presiunea
Creşterile şi scăderile de presiune se vor face în mod progresiv şi controlat
pentru a se evita răcirile şi vaporizările bruşte.
La punerea în funcţiune, creşterea presiunii se va efectua în corelaţie cu
variaţia temperaturii.

224
PROTECŢIA MUNCII,
PREVENIREA ŞI STINGEREA INCENDIILOR

La temperaturi mai mici decât temperatura la care a avut loc încercarea,

presiunea nu va depăşi 0,2 pcr. După atingerea acestei temperaturi, creşterea
presiunii se va face lent, fără şocuri, până la temperatura de regim
(funcţionare continuă). Se recomandă ca, după atingerea temperaturii de
50% din temperatura de regim, creşterea presiunii să se facă în trepte, cu
prag de egalizare la 0,5 pcr şi 0,75 pcr.
Viteza maximă admisă de variaţie a presiunii este de 0,20 bar/s. După
intrarea în regimul de funcţionare normală, pentru evitarea oboselii,
fluctuaţia de presiune va fi (0,8 … 1,0) pcr.
În exploatare, trebuie evitate depresurizările necontrolate deoarece, într-un
timp foarte scurt, temperatura poate să scadă foarte mult, ceea ce ar putea
duce la accidente tehnice.
- Temperatura
Variaţia de temperatură se efectuează progresiv pentru a evita şocurile
termice. Se recomandă viteze de încălzire sau răcire de 30 grade/oră.
Gradienţii de 50-70 grade/oră prezintă riscuri notabile, iar cei de 100
grade/oră sunt extremi de riscanţi.
Coborârea bruscă a temperaturii prin destindere conduce la îngheţarea şi
scoaterea din funcţiune a regulatoarelor sau a robinetelor.
- Nivelul lichidelor
În cazul gazelor lichefiate nu este permis să se funcţioneze fără a
monitoriza nivelul din vase. Este interzisă depăşirea nivelelor maxime
prescrise.
- Supapele de siguranţă
Nu se vor deschide voit supapele de siguranţă de pe vasele cu hidrocarburi
gazoase lichefiate, prin apăsarea bruscă a pârghiei de refulare, deoarece se
poate produce o scădere instantanee a presiunii, însoţiţă de blocarea
supapei.
- Evacuarea apei
Prezenţa apei în hidrocarburile gazoase lichefiate poate conduce la
accidente grave prin îngheţarea apei, în special în condiţii de iarnă.
Scurgerile de apă, din punctele în care se acumulează, trebuie efectuate
conform prescripţiilor tehnice şi de către operatori instruiţi.
- Compuşi corozivi
Hidrogenul sulfurat, aminele, mercaptanii, hidroxidul de sodiu etc
corodează oţelul şi pun în pericol siguranţa instalaţiei. Aceşti compuşi
trebuie menţinuţi în limite maxime admisibile şi trebuie să se efectueze un
control sistematic a stării metalului.
b) Prevenirea scăpărilor de hidrocarburi gazoase lichefiate în atmosferă
Scăpările acestor gaze în atmosferă crează situaţii periculoase, care se pot
solda cu accidente umane, incendii şi explozii. Evacuarea gazelor din

225
 TRANSPORTUL ŞI ÎNMAGAZINAREA GAZELOR LICHEFIATE

aparate şi conducte trebuie să se efectueze în sistemul de faclă sau în

sisteme de golire rapidă în zone izolate şi sigure.
Utilajele de rezervă (pompe, compresoare, recipiente) trebuie să fie în
perfectă stare de funcţiune, pentru a fi pornite atunci când la cele în
funcţiune apar neetanşeităţi. Armăturile se manevrează de regulă manual
sau cu ajutorul unor cârlige cu braţ scurt, confecţionate din materiale ce nu
produc scântei prin lovire sau frecare. Robinetele nu vor fi supuse lovirii,
încălzirii cu abur sau şocurilor mecanice. Se efectuează periodic control cu
explozimetre şi se face accesul cu echipamente de protecţie
corespunzătoare, în spaţiile închise sau canalele instalaţiilor.
c) Evaluarea gradului de pericol al hidrocarburilor gazoase lichefiate
Fiabilitatea unei instalaţii care lucrează cu hidrocarburi gazoase lichefiate
este o rezultantă a gradului de pericol al substanţelor, al zestrei de produs,
al reacţiilor care au loc şi al variaţiei parametrilor de lucru, în condiţiile în
care calitatea proiectului, a materialelor, a execuţiei şi a operării sunt
corespunzătoare. Conform prescripţiilor tehnice ale industriei chimice şi
petrochimice, substanţele se încadrează în trei categorii de pericol
referitoare la toxicitate, declanşarea de incendiu şi explozie, apariţia unor
reacţii necontrolate. Pentru fiecare categorie s-au stabilit 5 grupe
numerotate de la 4 la 0. În grupa 4 sunt încadrate substanţele cele mai
periculoase, iar în grupa 0, cele care nu prezintă pericol deosebit. Din cauza
pericolului deosebit de declanşare a unor incendii şi explozii,
hidrocarburile gazoase lichefiate sunt încadrate în gradul 4 de pericol.
d) Posibilităţi de reducere a factorilor de risc
În publicaţiile de specialitate se recomandă metode pentru reducerea
factorilor de risc, dintre care se menţionează:
- folosirea unor sisteme eficiente de golire a instalaţiilor şi a unor
dispozitive pntru captarea scăpărilor de hidrocarburi;
- realizarea unor elemente de izolare a utilajelor cu grad mare de pericol;
- asigurarea unor perdele de abur sau de apă pentru diluarea vaporilor
substanţelor inflamabile;
- echiparea cu dispozitive pentru captarea substanţelor toxice evacuate
accidental;
- dotarea cu sisteme de prevenire a depăşirii regimului de presiuni şi
temperaturi de lucru.

7.3 Accidente cu hidrocarburi gazoase lichefiate

De-a lungul timpului s-au petrecut accidente grave cu hidrocarburi gazoase

şi lichefiate.

226
PROTECŢIA MUNCII,
PREVENIREA ŞI STINGEREA INCENDIILOR

a) Accidente în spaţiu nelimitat

Se numesc accidente de tip BLEVE, cu corespondentul în limba română
EVEX, cele care au avut loc în urma exploziei vaporilor expandaţi.
Ponderea cea mai mare a accidentelor de tip EVEX o deţin accidentele în
timpul transportului, scăpărilor de gaze petroliere lichefiate, a purjelor şi la
operaţiunile de încărcare-descărcare. Ca urmare a neetanşeităţii apărute la
un recipient sau la o conductă, se formează un nor de gaze. În momentul în
care noruîntâlneşte o sursă de aprindere se produce explozia vaporilor
expandaţi şi se formează o ciupercă de foc. Norii de vapori de metan
prezintă un pericol mai redus de explozie decât cei ai hidrocarburilor etan,
propan, butan deoarece densitatea metanului este mai mică decât cea a
aerului ceea ce duce la ridicarea lor în straturile superioare ale atmosferei.
b) Accidente în spaţiu limitat
În recipientele de depozitare a hidrocarburilor gazoase lichefiate pot avea
loc incendii şi explozii ca urmare a existenţei în spaţiile respective a
elementelor combustibile şi a oxigenului din aer. Are loc, în condiţii
izocore, o creştere foarte mare a presiunii şi temperaturii.
La rezervoarele izoterme pentru depozitarea gazelor naturale lichefiate s-au
produs accidente de tip ROLLOVER care au constat în debordarea gazelor
naturale (DEGAN) prin inversarea straturilor cu densităţi diferite.
Pentru evitarea acestui tip de accident în publicaţiile de specialitate sunt
indicate măsuri de siguranţă precum:
- încărcarea GNL pe la partea superioară a rezervorului;
- introducerea de lichid mai dens la suprafaţa GNL-depozitat;
- recircularea GNL care staţionează un timp mai mare;
- supradimensionarea rezervoarelor de depozitare a GNL şi a sistemelor
de vehiculare a vaporilor.
c) Triunghiul de foc
Scăpările necontrolate de gaze în atmosferă conduc la formarea unor
amestecuri combustibile (gaze combustibile şi aer care conţine oxigen) care
coboară la sol (propan şi butan, care au densitate mai mare decât a aerului)
sau formează nori (metan, cu densitatea mai mică decât a aerului).
Pentru producerea unei deflagraţii sau detonaţii, în afară de amestecul
combustibil format, mai este necesară sursa de aprindere.
Triunghiul de foc, constituit din combustibil, oxigen şi sursa de aprindere,
însumează condiţiile necesare producerii incendiilor şi exploziilor.
Accidentele cu hidrocarburi gazoase lichefiate prezintă un pericol deosebit,
conducând la explozii care pot provoca pierderi considerabile umane şi
materiale, deoarece:
- evoluţia este foarte rapidă;

227
 TRANSPORTUL ŞI ÎNMAGAZINAREA GAZELOR LICHEFIATE

- incidente minore pot degenera în explozii ale norilor de vapori

expandaţi;
- în cazul formării norilor de gaze, posibilităţile de dispersie sunt reduse;
- incendiile provoacă arsuri care pot să ducă la decesul celor accidentaţi;
- inhalarea gazelor provoacă intoxicaţii, uneori letale;
- când gazul lichefiat vine în contact cu corpul omenesc, se produc
degerături.

7.4 Mijloace de protecţie şi de intervenţie

În cazul unor pierderi de gaze în atmosferă, intervenţiile rapide pot

contribui la lichidarea accidentului în fază incipientă. Prin intervenţie
urgentă, scăpările previzibile pot fi lichidate. Altfel, din cauza acţionării cu
întârziere, accidente minore pot degenera în accidente catastrofale.
Când întreruperea pierderilor de gaze nu este posibilă (blocări pe deschis a
unor robinete sau supape, spargeri de garnituri etc) trebuie să se intervină
pentru depresurizarea sistemului în scopul reducerii cantităţii de produs
pierdute în atmosferă.
Pentru prevenirea aprinderii norului de gaze format, se pun în funcţiune
perdele de abur şi apă şi se întrerup sursele de aprindere din instalaţie şi din
zonele adiacente.
Dacă aprinderea norului de gaze are loc, se intervine pentru limitarea
pierderilor.
a) Protecţii pentru limitarea distrugerilor în cazul unor incendii
În cazul unor incendii cu hidrocarburi gazoase lichefiate, construcţiile
metalice şi din beton, protejate necorespunzător, pot ceda, conducând la
pagube materiale considerabile.
În cazul incendiilor cresc temperatura şi presiunea interioare în recipientele
din zona respectivă şi se reduce rezistenţa pereţilor, ceea ce are ca urmare
distrugerea rezervorului.
Experienţa arată că dacă flacăra este directă, în apropierea recipientului,
temperatura, corespunzătoare ruperii pereţilor sub acţiunea flăcării, poate fi
atinsă într-un minut, iar dacă flacăra este la o oarecare distanţă, în 10-15
min.
În publicaţiile de specialitate sunt prezentate, pentru recipiente neprotejate
termic, în caz de incendiu, următoarele concluzii:
- în circa 30 s de încălzire a recipientelor se depăşeşte presiunea de calcul
a rezervoarelor;
- după circa 90 s de încălzire a pereţilor până în jur de 330 0C apare o
deformaţie plastică;

228
PROTECŢIA MUNCII,
PREVENIREA ŞI STINGEREA INCENDIILOR

- după circa 200 s, ca urmare a creşterii presiunii interioare şi a reducerii

rezistenţei oţelului, are loc pierderea rezistenţei rezervorului
b) Protecţii termice la construcţii, instalaţii şi la recipientele cu GPL
Protecţiile la foc ale structurilor metalice se execută cu materiale care să
asigure o rezistenţă la foc de minimum 2 ore.
Construcţiile metalice se protejează cu un strat de beton de minimum
5 cm grosime sau prin cămăşuire cu materiale ignifuge de eficienţă
echivalentă.
Izolaţiile trebuie să reziste la şocurile termice produse de creşterea
temperaturii la circa 11000C în mai puţin de 1 min din momentul
declanşării unui incendiu şi la răcirea provocată de jeturile de apă folosite
pentru combaterea incendiilor.
Instalaţiile electrice şi de automatizare se protejează antifoc pentru a rezista
cel puţin 20 min.
Pentru protecţia termică a recipientelor sub presiune care conţin GPL, o
largă aplicabilitate o au sistemele de răcire cu apă, astfel realizate încât să
asigure un film continuu de apă pe întreaga suprafaţă a utilajelor.
c) Instalaţii de răcire cu apă
Răcirea cu apă, pentru combaterea incendiilor şi pentru protecţia termică a
construcţiilor, utilajelor şi conductelor din instalaţiile care lucrează cu GPL,
reprezintă una din principalele măsuri pentru limitarea pierderilor în cazul
declanşării unor incendii.
Instalaţiile fixe pentru combaterea şi menţinerea sub control a incendiilor
funcţionează cu apă.
Alimentarea cu apă trebuie să se asigure din surse sigure şi în mod continuu
în întrega perioadă în care se acţionează pentru combaterea incendiilor.
Rezerva de apă pentru incendiu trebuie să corespundă pentru o intervenţie
de 4 ore la un debit de 150% din capacitatea pompelor de apă de incendiu.
Instalaţiile fixe cu apă de incendiu se compun din rezervoare, staţii de
pompe, reţele de apă, tunuri fixe cu sisteme de pulverizare, hidranţi de
incendiu şi sisteme fixe de stropire cu apă.
Alimentarea cu apă de incendiu în instalaţiile cu GPL se asigură prin reţele
inelare, dimensionate pentru debitul şi presiunea (minim 8 bar) necesare
combaterii incendiilor. Conductele magistrale sunt îngropate pentru a nu
îngheţa şi a nu fi deteriorate în cazul unor incendii sau explozii. Pe acestea
se montează robinete care să permită izolarea liniei când apare o
neetanşeitate.
Tunurile fixe se montează în poziţii în care să se poată asigura răcirea
utilajelor care, în condiţii normale, lucrează cu o cantitate mai mare de
GPL şi care nu sunt protejate termic. Raza de acţiune a tunurilor de apă, cu

229
 TRANSPORTUL ŞI ÎNMAGAZINAREA GAZELOR LICHEFIATE

debit de 180 m3/h pentru ceaţă sau jet compact, este de 25 –30 m şi se
amplasează la minimum 15 m distanţă faţă de zona periculoasă.
Hidranţii cu câte două conexiuni pentru furtune se folosesc în acţiunile de
combatere a incendiilor, asigurând apa necesară în zonele pe care tunurile
nu le pot acoperi.
În instalaţiile cu GPL pentru răcirea utilajelor se combină utilizarea
tunurilor, hidranţilor şi a sistemelor fixe de pulverizare a apei.
Pentru realizarea perdelelor de apă pulverizatoare sunt concepute şi
amplasate sisteme de răcire care să asigure stropirea eficientă (picături de
0,1-1 mm şi un debit de apă de cel puţin 10 l/min/m2 de suprafaţă de
rezervor cu GPL).
Instalaţiile semifixe şi mobile pentru răcirea cu apă sunt alcătuite din tunuri
remorcabile care preiau apa de la hidranţi, furtunuri cu ţevi de refulare a
apei, autotunuri şi autocisterne pentru intervenţii.

7.5 Intervenţii în cazuri de accidente şi incendii cu GPL

a) Intervenţii în cazul scăpărilor de GPL
Intervenţiile în cazul accidentelor cu GPL sunt considerate ca activităţi
periculoase care pot fi efectuate numai de personal experimentat specializat
în folosirea unor tehnici adecvate.
La apariţia unor scăpări de GPL trebuie să se intervină de urgenţă pentru
oprirea pierderilor de gaze.
Când nu este posibilă izolarea sursei de gaze şi nici depresurizarea
sistemului, gazele ce se pierd în atmosferă trebuie să fie aprinse sau nu,
după cum efectul focului local în cazul aprinderii acestor gaze poate avea
consecinţe mai puţin grave decât riscul pe care-l prezintă explozia norului
de gaze.
Înainte de a acţiona, conducătorul operaţiei de intervenţie trebuie să aibă în
vedere:
- mijloacele de împrăştiere a norului de gaze sau de deturnare a acestuia
într-o zonă fără risc;
- posibilităţi de diluare sau de dispersie (direcţia vântului, perdele de abur
sau apă, obstacole naturale etc.);
- durata scăpărilor de gaze;
- persoanele prezente în zonă şi în vecinătate;
- distrugeri care se pot produce în zonă.
b) Caracteristicile incendiilor cu GPL
Hidrocarburile gazoase uşoare ard cu flacără de culoare galben deschis, iar
cele lichide, cu o flacără de culoare portocalie.

230
PROTECŢIA MUNCII,
PREVENIREA ŞI STINGEREA INCENDIILOR

Incendiile care se produc la îmbinările prin flanşă produc flăcări sub formă
de evantai, iar cele cauzate de ruperea unor conducte au formă alungită.
În cazul spargerii unor vase cu GPL şi a aprinderii acestora, flăcările au
forma unor ciuperci.
c) Intervenţii în cazul incendiilor cu GPL
Se evacuează personalul care nu este necesar în stingerea incendiilor.
Personalul care trebuie să intervină trebuie să poarte echipamentul de
protecţie corespunzător.
Se acţionează pentru evacuarea hidrocarburilor la faclă sau la rezervoare de
golire rapidă.
Pentru protejarea termică a utilajelor, conductelor etc. se utilizează
sistemele de răcire, perdelele de abur pentru a preveni extinderea
incendiilor.
Agenţii de stingere în incendiile provacate de hidrocarburi sunt:
- spume obţinute cu ajutorul emulgatorilor;
- prafuri stingătoare;
- substanţe diluante (bioxid de carbon, azot, vapori de apă).
Pentru a se impiedica explozia metanului şi pentru stingerea incendiilor cu
metan trebuie să se realizeze concentraţii volumice de minimum 26%
bioxid de carbon sau 39% azot; metanul nu se mai aprinde dacă oxigenul
scade cu 14,6%, fracţie volumică, în atmosferă de bioxid de carbon sau sub
12,1% în atmosferă de azot; bioxidul de carbon şi azotul se folosesc în
special pentru stingerea incendiilor din încăperi şi hale închise.
d) Instalaţii pentru combaterea incendiilor cu GPL
Instalaţiile fixe de stingere cu gaze inerte sunt utilizate pentru a reduce,
într-un timp cât mai scurt, concentraţia volumică de oxigen din aer sub
14%.
Gazul inert cel mai folosit este bioxidul de carbon. Consumul de bioxid de
carbon necesar stingerii se calculează considerând min. 8 kg CO2 pentru
fiecare m2 de suprafaţă.
Instalaţiile fixe de stingere cu abur asigură stingerea cu jeturi pe suprafeţe
mici, stingerea prin inundare a unor cămine, canale sau spaţii închise
precum şi pentru formarea unor perdele de protecţie.
Instalaţiile fixe de stingere cu pulbere trebuie să conţină cantitatea de
pulbere necesară stingerii unui incendiu. Aceasta se calculează în funcţie de
mărimea zonei protejate (volum sau arie) pe baza consumurilor specifice
precizate de producător.
Instalaţiile semifixe de combatere a incendiilor pot fi cu apă, abur, gaze
inerte sau pulberi stingătoare.
Instalaţiile mobile constau din stingătoare carosabile cu CO2, recipiente
montate pe camioane cu furtunuri flexibile de presiune cu lungime de max.

231
 TRANSPORTUL ŞI ÎNMAGAZINAREA GAZELOR LICHEFIATE

29 m terminate la capete cu duze, autospeciale cu praf, apă sau gaze inerte,

remorci, generatoare de gaze de ardere ş.a

7.6 Inspecţia depozitelor de GPL

Depozitele GPL sunt în general mici instalaţii, iar din punct de vedere
tehnologic, sunt relativ simple. Riscul asociat acestui tip de activităţi este în
principal legat de manipularea GPL şi de posibilitatea de apariţie a
scurgerilor de GPL din conducte şi/sau din rezervoare de stocare. În cadrul
evaluării tehnice este necesar să se realizeze verificarea respectării
concordanţelor, cel puţin pentru elementele critice cu reglementările
specifice sectorului. Responsabilitatea acestor controale amănunţite, nu
revine numai tehnicianului care inspectează aceste depozite în temeiul
legislaţiei Seveso, ci şi organismelor specializate în acest domeniu (în
special pompierii). Personalul implicat trebuie să aibă pregătirea tehnică
adecvată şi care necesită investiţii substanţiale în formare.
De obicei, inspecţiile se efectuează:
a) Cu ocazia evaluării Sistemul de Management al Siguranţei. În această
fază atenţia Comisiei care efectuează inspecţia se axează pe procedurile
adoptate de companie pentru a reduce probabilitatea de apariţie a unui
accident major. În general, evaluarea sistemului de management al
siguranţei în unităţile de complexe, cum ar fi o rafinărie, necesită o
inspecţie pe durata a 5-7 zile. Aceste activităţi includ, de obicei, şi
executarea unui testări a unui scenariu de urgenţă.
b) Cu ocazia evaluării raportului de securitate (SR). În acest caz, evaluările
sunt concentrate pe evaluarea conţinutului raportului de securitate şi pe
controlul fiabilităţii calculelor efectuate pentru identificarea scenariilor de
accidente posibile şi a măsurilor luate pentru reducerea sau pentru a
înlătura marjele de risc asociat cu diverse activităţi operate. Analiza este în
principal de tip documentare şi este, în general, foarte complicată. Inspecţia
pe amplasament a unui operator Seveso are ca scop principal verificarea
concordanţei dintre realitatea din teren şi cea descrisă în Raportul de
securitate. Această inspecţie trebuie să includă şi controale specifice, pentru
a stabili dacă unele dintre ipotezele luate ca referinţă pentru calculele
efectuate sunt în concordanţă cu instalaţia.
c) După investigarea incidentelor/ accidentelor. În aceste cazuri activităţile
sunt, în general, împărţite în două faze: o primă fază, care apare în timpul
producerii incidentului şi o a doua fază, ce o urmeză pe prima, de analiză
(în colaborare cu operatorul şi alte autorităţi) a cauzelor evenimentului şi
permite evaluarea măsurilor preventive care trebuie luate pentru instalaţie,

232
PROTECŢIA MUNCII,
PREVENIREA ŞI STINGEREA INCENDIILOR

pentru a preveni reapariţia evenimentului. În aceste activităţi, atentia este

axată pe echipamentele specifice sau liniile de ţevi ale instalaţiei care nu
sunt, în general, evaluate în cadrul unei inpecţii generale a instalaţiei.
Activităţile menţionate mai sus, cu referire la reglementările specifice
trebuie să fie efectuate pentru primele două, la intervale de timp prestabilite
şi în conformitate cu normele legale, iar pentru a treia, atunci când
evenimentul are loc.
Nu există reguli prestabilite pentru inspecţia tehnică efectuată în instalaţiile
ce prezintă risc de accidente majore, care au, ca o prioritate, acumularea de
cunoştinţe la nivel de amănunt a sistemului de monitorizare a
managementului instalaţiei, a controlului activităţilor de întreţinere şi a
procedurilor de prevenire a riscurilor. De asemenea, executarea acestor
activităţi în unităţi complexe necesită un angajament substanţial de
personal specializat. Activităţile care urmează să fie efectuate sunt
complexe şi necesită deţinerea unor cunoştinţe tehnice semnificative, de la
înţelegerea procesului de fabricaţie specific controlului, a metodologiilor
pentru controale nondistructive, cunoaşterii (cel puţin la nivel de bază)
tehnologiilor de prevenire a incendiilor, la capacitatea de a evalua
caracterul adecvat al procedurilor operaţionale adoptate de către operator.
De asemenea include o cunoaştere aprofundată a normelor juridice din
domeniu şi a tehnicilor de analiză a riscului.
Inspecţiile efectuate pe durata activităţilor de rutină pot include obţinerea
prealabilă a tuturor informaţiilor disponibile, ca urmare a activităţilor de:
- Evaluare a unor aspecte specifice care pot apărea din interacţiunea dintre
amplasament şi planificarea urbană existentă; analiză tehnică a procedurilor
de operare (inclusiv, dar nu numai, cele de urgenţă) în gestionarea
instalatiilor;
- Evaluare a stării de operare a instalaţei şi a nivelului de instruire a
angajaţilor, evidenţiind deficienţele şi zonele de îmbunătăţire identificate;
- Examinarea, în comparaţie cu tehnicienii de pe instalaţie, a integralităţii
instalaţiei din punct de vedere al întreţinerii echipamentelor;
- Evaluarea să se desfăşoare, în strânsă colaborare cu celelalte autorităţi
pentru a evalua respectarea standardele tehnice (distanţe minime ce trebuie
respectate între elemente critice ale instalaţiilor, tipul de pompe utilizate,
accesorii de siguranţă şi metodele constructive ale rezervoarelor,
caracteristicile tehnice ale furtunurilor de transfer GPL, etc.).
Această activitate va fi suplimentată în timpul perioadelor de întreţinere
extraordinare. În asemenea momente, este posibil să se facă o serie de
verificări şi controale la instalaţie, care în condiţiile unei activităţi obişnuite
nu sunt posibile. În această etapă, activităţile inspectorilor tehnici vor fi
concentrate pe evaluarea planului de întreţinere, pe supravegherea

233
 TRANSPORTUL ŞI ÎNMAGAZINAREA GAZELOR LICHEFIATE

activităţilor de control (în special seturi de teste pe echipamente critice), pe

testele privind starea integrităţii echipamentelor critice, cu privire la
punerea în aplicare a liniilor de teste non - distructive şi a echipamentelor.
Lista de verificare de mai jos, cu precizarea punctelor critice apropriate,
este o pistă în desfăşurarea acestor activităţi care pot fi încorporate cu
verificarea conformităţii, în cazul în care se poate construi o relaţie de
cooperare cu organisme tehnice de specialitate sau după un curs adecvat de
formare pentru tehnicieni.
a) Pregătirea preliminară; achiziţionarea şi examinarea documentelor şi a
datelor deţinute de organismele de control public
- Documentaţia tehnică în ceea ce priveşte societatea include o descriere
suficient de precisă a instalaţiilor?
- Care sunt cantităţile de GPL manipulate în fiecare an? Este definită
cantitatea maximă de GPL în instalaţie?
- Compania a respectat obligaţiile în ceea ce priveşte legislaţia cu privire la
riscul de accidente majore? În special, s-a prezentat raportul de securitate şi
s-a adoptat un sistem de management al siguranţei?
- A fost raportul de securitate aprobat de către autoritatea competentă? Au
fost trecute cerinţe sau recomandări?
- După ultima inspecţie de SMS, autorităţile competente au emis măsuri
sau recomandări? A realizat operatorul aceste măsuri sau recomandări?
- Există o serie de evenimente accidentale sau accidente care au avut loc în
instalaţie? De la ce dată? La ce nivel sunt descrise evenimentele?
b) Verificarea documentelor şi prima evaluare a amplasamentului
- Sunt definite proceduri privind intrarea în amplasament a personalului
care nu este angajat şi a camioanelor? Care sunt acestea? Aceste proceduri
sunt îndeplinite aşa cum s-a stabilit? Sunt prevăzute echipamente personale
de securitate şi instrucţiuni pentru comportamentul în caz de urgenţă
pentru vizitatori?
- Utilizează personalul care lucrează în instalaţie echipamente de protecţie
personală?
- Câţi angajaţi are compania şi cum sunt distribuiţi în personalul tehnic şi
administrativ?
- Sunt operaţiunile de încărcare şi descărcare de GPL prevăzute în
proceduri specifice? Sunt aceste proceduri suficient de detaliate pentru a
asigura siguranţa operaţiunilor?
- Cum se realizează parcul de vehicule utilizate pentru comercializarea de
produse finite? Este personalul angajat sau este o activitate externă? În
ambele cazuri, ce condiţii de formare sunt prevăzute?
- Există planuri detaliate de întreţinere a echipamentelor disponibile?

234
PROTECŢIA MUNCII,
PREVENIREA ŞI STINGEREA INCENDIILOR

- Sunt detaliate procedurile operaţionale pentru gestionarea situaţiilor de

urgenţă şi de desfăşurare a activităţilor normale?
c) Control tehnic şi operaţional
- Care sunt componenţa şi nivelul de educaţie al echipei de pompieri? Care
este disponibilitatea resurselor? Care este disponibilitatea de apă de la
sistemul de prevenire a incendiilor? Care sunt tipurile şi cantităţile de
mijloace de stingere disponibile?
- Arată tehnicienii din camera de control suficientă stăpânire pentru
gestionarea software-ului instalaţiei?
- Există un manual operational cu proceduri operaţionale şi de urgenţă?
Personalul din acest departament arată că poate folosi acest manual?
- Camera de control este construită cu scopul de a asigura securitatea
operatorilor şi de gestionare a oricărui eveniment accidental? Este echipată
cu generatoare de curent, în caz de urgenţă?
- Printre activităţile planificate pentru inspecţia periodică a companiei este
prevăzută o inspecţie vizuală de zi cu zi a conductelor şi rezervoarelor?
- Este activitatea de încărcare şi descărcare a GPL efectuată în prezenţa
conducătorului vehiculului şi de asemenea, este implicat şi un tehnician de
instalaţie?
- Este zona de pompe adăpostită într-un loc adecvat şi la o distanţă de
siguranţă faţă de elementele critice ale instalaţiei? Există un număr
corespunzător de pompe de auto-alimentare? Au deschideri de ventilaţie
adecvate?
d) Inspecţia pe amplasament
- Tehnicienii au cunoştinţe adecvate despre procedurile operaţionale? (Se
recomandă să se solicite simularea operaţiunilor de securitate pentru unul
sau mai multe echipamente critice - pentru unul din evenimentele
identificate în raportul de securitate);
- În ce stare de curăţenie se află instalaţia? Există miros de GPL care poate
fi datorat pierderii eficacităţii de etanşare?
- Dispunerea şi componenţa dispozitivelor stingătoare (bariere de vapori,
hidranţi, stingătoare mobile, etc.) corespund cu planul disponibil? Care este
starea de conservare a echipamentului?
- După o inspecţie vizuală a conductelor, există semne acute de coroziune?
Este izolarea (dacă este cazul) în stare bună?
e) Simularea unei situaţii de urgenţă (În această fază se identifică un
scenariu de accident ales dintre cele identificate în raportul de securitate şi
este necesar simularea de la evenimentul iniţiator până la procedura de
intervenţie)
- Cât de mult timp a trecut de la activarea semnalului de alarmă de către
iniţiatorul evenimentului simulat? Este în concordanţă cu timpul estimat (în

235
 TRANSPORTUL ŞI ÎNMAGAZINAREA GAZELOR LICHEFIATE

special în ceea ce priveşte timpul de intervenţie prevăzut pentru

evenimentul simulat)?
- A fost clar auzită sirena de alarmă în întreaga zonă a instalaţiei?
- De cât timp a fost nevoie ca echipa de urgenţă să se regrupeze, să poarte
(să îmbrace) echipamentul personal de securitate şi să fie activă? Este acest
timp în concordanţă cu timpul maxim aşteptat (estimat)?
- Operatorii şi personalul extern prezent au înţeles uşor semnificaţia
semnalului de alarmă? Personalul care nu era direct implicat în procedurile
de intervenţie a plecat la punctele de adunare? A fost disponibilă în timp
real o listă a prezenţei pe amplasament şi s-a făcut apelul acestora? Sunt
puncte de întâlnire uşor accesibile şi situate în zone suficient de sigure?
- Echipa de urgenţă a fost suficient expertizată prin procedurile din planul
de urgenţă?
- Au fost scoase în evidenţă deficienţele de comunicaţii între echipajele de
urgenţă, camera de control şi orice alte organe interne care au participat la
gestionarea situaţiilor de urgenţă?
- S-au dovedit de încredere sistemele de izolare şi sistemele de siguranţă la
foc?
- Au fost identificate deficienţe, în procedurile existente, în gestionarea
comunicării cu entităţi externe, afectate de situaţia de urgenţă?
- Timpii de răspuns sunt acoperitori în concordanţă cu procedurile cerute de
planul de urgenţă?
- Se efectuează de către companie o analiză a activităţilor desfăşurate în
timpul identificării punctelor critice?

7.7 Prevenirea şi stingerea incendiilor GPL

a) Acţiuni şi măsuri de protecţie la intervenţie

1. La sosirea la locul accidentului verificaţi dacă sunt implicate materiale
periculoase şi dacă acest lucru se confirmă, identificaţi substanţa. Pe timpul
acestor acţiuni veţi respecta următoarele măsuri de protecţie:
- Oprirea vehiculelor departe de accident:
Distanţele recomandate pentru dispunerea autospecialelor de intervenţie
sunt următoarele sunt de 50 m în cazul unor scurgeri minore de gaz
lichefiat (picătură cu picătură, şiroi subţire), respectiv 100 m când sunt
scurgeri majore.
- Apropierea cu atenţie din direcţia din care bate vântul. Rezistaţi tentaţiei
de a vă grăbi, deoarece vă veţi convinge că nu puteţi acorda ajutor până
cand situaţia nu este complet evaluată.
- Izolarea zonei accidentului

236
PROTECŢIA MUNCII,
PREVENIREA ŞI STINGEREA INCENDIILOR

Fără să pătrundeţi în zona din imediata apropiere a accidentului, izolaţi

suprafaţa afectată de pierderile de produs şi asiguraţi securitatea oamenilor
şi a mediului înconjurător, îndepărtaţi curioşii în afara perimetrului izolat.
Aveţi grijă să dispuneţi pe cât posibil de spaţiu suficient pentru a vă mişca
în voie şi a manevra echipamentul necesar.
2. Identificaţi pericolele.
Etichetele de pericol şi/sau manipulare, panourile de semnalizare a
pericolului, documentele specifice (de transport, lista cuprinzând
substanţele periculoase, fişa caracteristică a substanţelor) şi/sau orice
persoane care au asistat la accident sunt surse importante de informaţii.
Evaluaţi şi valorificaţi toate informaţiile disponibile şi consultaţi
îndrumătorul pentru a reduce riscurile imediate.
3. Evaluaţi situaţia.
Analizaţi următoarele aspecte:
- Există un incendiu sau numai o pierdere de substanţe periculoase
(scurgere, degajare de vapori, etc.)?
- Care sunt condiţiile meteorologice?
- Cum este terenul?
- Cine/ce se află în pericol – oameni, mediu sau bunuri?
- Ce măsuri trebuie luate – este necesară o evacuare?
- Ce resurse umane şi materiale sunt necesare?
- Care sunt măsurile care pot fi luate imediat?
4. Interveniţi corespunzător situaţiei.
In funcţie de evoluţia evenimentelor, reevaluaţi în permanenţă situaţia şi
modificaţi acţiunile întreprinse. Salvaţi răniţii şi evacuaţi zona dacă este
necesar, menţinând în permanenţă situaţia şi modificaţi acţiunile
intreprinse. Nu uitaţi că obiectivul principal este siguranţa persoanelor
aflate în apropiere de locul accidentului, inclusiv siguranţa dumneavoastră.
De aceea, pe timpul intervenţiei, utilizaţi echipamentul corespunzător de
protecţie individuală. Nu pătrundeţi în zona accidentului decât cu
echipament de protecţie individuală corespunzător şi cu aparat independent
de protecţie respiratorie.
b) Acţiuni ale forţelor de intervenţie, în funcţie de tipul accidentului
În tabelul 7.1 sunt sistematizate acţiuni specifice, in caz de incendiu,
respectiv scurgeri sau deversări de substanţe periculoase.
c) Acordarea primului ajutor
Dacă victima a intrat în contact cu un produs chimic periculos acordaţi
primul ajutor astfel:
1. Transportaţi victima într-o zonă neafectată;
2. Contactaţi medicul şi spuneţi-i numele produsului cu care victima a
intrat în contact;

237
 TRANSPORTUL ŞI ÎNMAGAZINAREA GAZELOR LICHEFIATE

Tabelul 7.1 Acţiuni ale forţelor de intervenţie, în funcţie de tipul accidentului

A. INCENDII
Gaz incendiat Materiale diverse Cisternă
Risc de BLEVE
Asezaţi vehiculele de intervenţie Evitaţi amplasarea vehiculelor de Asezaţi vehiculele de intervenţie
la intervenţie în zona cu fum cât
o distanţă de 20-50 m Evacuaţi populaţia pe o rază de mai departe posibil
Evacuaţi populaţia pe o rază de 300 m Interveniţi cu personal cât mai
100-200 m Utilizaţi agent stigător puţin
Nu stingeţi scăpările inflamate de corespunzător Utilizaţi agent stingător
gaz (doar dacă scăpările au fost corespunzător
înlăturate) Răciţi puternic cisterna expusă
Răciţi recipienţii Evacuaţi populaţia pe o rază de
500 m
Retrageţi-vă imediat dacă
cisterna vibrează, se decolorează
sau
începe să crape
B.-SCURGERI ŞI / SAU DEVERSĂRI
Scurgeri sau deversări reduse Scurgeri sau deversări mari
Gaz Lichid Solid Gaz Lichid Solid
Populaţia va fi evacuată pe o rază de 100 m. Populaţia va fi evacuată pe o rază de 300 m.
Vehiculele trebuie să fie regrupate pe o/la o Vehiculele trebuie să fie regrupate pe o/la o
distanţă de 50 m din direcţia vântului. distanţă de 100 m din direcţia vântului.
Va intra doar personalul necesar, care va avea Va intra doar personalul necesar, care va avea
obligatoriu echipament de protecţie individuală şi obligatoriu echipament de protecţie individuală
aparat independent de protecţie respiratorie. şiaparat independent de protecţie respiratorie.
Se va purta vizieră atâta timp cât este pericol de Se va purta vizieră atâta timp cât este pericol de
explozie. explozie.
Victimele vor fi evacuate rapid. Victimele vor fi evacuate rapid.
Se vor evita sursele de aprindere. Se vor evita sursele de aprindere.

3. În cazul în care victima a intrat în stop cardiac, încercaţi să o reanimaţi;

ATENŢIE: Nu utilizaţi metoda gură la gură dacă victima a ingerat sau
inhalat substanţa.
4. În cazul în care victima are probleme respiratorii, conectaţi-o la tubul de
oxigen;
5. Scoateţi hainele şi pantofii contaminaţi şi luaţi măsuri de izolare a
acestora;
ATENŢIE: Nu scoateţi hainele care s-au lipit de piele ;
6. În cazul unui contact cu o substanţă, se vor spăla imediat mâinile şi ochii
timp de 10 minute;
7. Calmaţi victima şi acoperiţi-o cu o pătură;
8. Ţineţi cont de faptul că efectele datorate expunerii (inhalare, ingestie sau
contact cu pielea) se pot manifesta mai târziu.

238
PROTECŢIA MUNCII,
PREVENIREA ŞI STINGEREA INCENDIILOR

7.8 Incidente în transportul GPL

Din relatări ale mass-media sunt redate în continuare o serie de incidente

care au survenit în transportul GPL.
a) Un incendiu a izbucnit în incinta unei firme, din zona industrială a
oraşului X, flăcările cuprinzând o cisternă încărcată cu peste o tonă de
propan. Din cauza incendiului există risc de explozie, iar persoanele care se
aflau în zonă au fost evacuate. O autospecială încărcată cu spumă a ajuns la
locul incidentului, iar pompierii încearcă să stingă focul. Poliţia a oprit
circulaţia pe drumul Y. "Din informaţiile pe care le-am primit ştim că
şoferul executa o reparaţie la tamburul din spate ce alimenta eventuali
beneficiari. S-a produs o scânteie, iar focul s-a aprins. Incendiul a luat
amploare din cauza scurgerilor mari. Am încercat răcirea şi stingerea, dar
nu am reuşit aşa că am decis să ne retragem. Am recurs la evacuarea
întregului personal şi acum căutăm soluţii să ne apropiem şi să stingem
incendiul", s-a declarat la TVR Info. Cisterna a explodat, fără a provoca
însă victime, iar incendiul a fost stins după mai bine de două ore.
b) Drumul Judeţean Z este blocat, după ce o cisternă cu gaz petrol lichefiat
a fost implicată într-un accident. Astfel, traficul rutier în zonă va fi
întrerupt pentru cel puţin trei ore. În urma accidentului nu au rezultat
victime, iar posibilitatea producerii unei explozii este extrem de redusă,
informează Centrul Infotrafic al Poliţiei Române. La faţa locului acţionează
lucrători de la drumuri, Garda de Mediu şi ai Inspectoratului Judeţean
pentru Situaţii de Urgenţă. Conducătorii auto sunt rugaţi să respecte
semnalele agenţilor de poliţie rutieră aflaţi la faţa locului.
c) O cisternă care transporta gaz petrolier lichefiat s-a răsturnat duminică
dimineaţă pe Şoseaua D, existând pericolul de explozie. Timp de 5 ore
circulaţia a fost întreruptă, pompierii reuşind în cele din urmă să evacueze
zona. Accidentul s-a produs în momentul în care şoferul cisternei a acroşat
un refugiu de tramvai, iar autovehiculul s-a răsturnat. Şoferul, care circula
dinspre comuna C spre B, le-a declarat politiştilor că a încercat să evite o
alta maşină care i-a tăiat calea, relatează Realitatea TV.
d) O cisternă plină cu GPL a luat foc pe DN X, în urma unui accident
rutier. O persoană a fost rănită. Cisterna a schimbat brusc direcţia de mers
şi a intrat într-un autoturism Logan care a fost strivit de impact, a povestit
un martor. Autoutilitara s-a întors şi ea şi a luat foc. Traficul este blocat pe
ambele sensuri de mers pe DNX, formându-se coloane de masini de
kilometri întregi.
e) 15 persoane au murit şi alte 50 au fost rănite după ce două vagoane-
cisternă care transportau GPL au explodat în nord-vestul Italiei. Accidentul

239
 TRANSPORTUL ŞI ÎNMAGAZINAREA GAZELOR LICHEFIATE

s-a produs cu puţin înainte de miezul nopţii, în apropiere de gara din oraşul
Viareggio, informează AFP. Din cele 50 de persoane rănite, 35 sunt în
stare gravă sau foarte gravă, cu arsuri pe o mare parte a corpului. Un tren
marfar format din 14 vagoane, care venea dinspre portul La Spezia şi se
îndrepta spre Pisa, a deraiat din motive încă necunoscute. În urma
incidentului, două dintre vagoanele-cisternă pline cu gaz au explodat.
Locuitorii mai multor imobile din apropierea gării au fost evacuaţi de
teama unor noi explozii.

7.9 Accidente de tip Rollover

La rezervoarele criogenice pentru depozitarea gazelor naturale s-au produs

mai multe accidente, ca urmare a fenomenului denumit ,,Rollover’’, care s-
ar putea traduce prin debordarea gazelor naturale prin inversarea straturilor
cu densitǎţi diferite. Acest fenomen s-a produs în special în cazurile în care
peste gazul natural lichefiat, existent în rezervor, s-au descǎrcat, din
tancurile de transport, gaze naturale lichefiate mai calde cu o tensiune de
vapori mai mare. Conducta prin care se introducea gazul natural în
rezervor se afla lateral în apropiere de fundul rezervorului. În timpul
pompǎrii gazul natural din rezervor mai rece şi cu o tensiune de vapori mai
micǎ, este dislocat şi împins în sus. Datoritǎ diferenţei de temperaturǎ
dintre straturi, are loc un transfer de cǎldurǎ de la stratul inferior la stratul
superior, ceea ce favorizeazǎ vaporizarea unei pǎrţi din metanul existent în
stratul superior, o îmbogǎţire a acestui strat în etan şi propan. Aceastǎ stare
dinamicǎ conduce la creşterea densitǎţi produsului din stratul superior care
la un moment dat depǎşeşte densitatea gazului lichefiat din stratul inferior
şi se produce o mişcare violentǎ spontanǎ de schimbare a poziţiei straturilor
(roll-over) însoţitǎ de ieşirea unui volum mare de gaze în atmosferǎ. În
cazul în care sistemele pentru evacuarea gazelor nu au fost proiectate
pentru a face faţǎ acestor situaţii, se depǎşeşte presiunea în rezervor şi se
produce fisurarea rezervorului. Factorii care determinǎ timpul în care se
egalizeazǎ densitǎţile într-un sistem în care existǎ douǎ straturi de GNL,
sunt:
- schimbarea compoziţiei datoritǎ vaporizǎrii din stratul superior;
- transferul de cǎldurǎ şi masǎ dintre straturi;
- acumularea cǎldurii în stratul din partea inferioarǎ.
Pentru prevenirea accidentelor generate de egalizarea densitǎţii straturilor
de GNL, însoţitǎ de vaporizarea bruscǎ şi violentǎ a metanului (Rollover),
s-au stabilit o serie de mǎsuri de siguranţǎ printre care:
- încǎrcarea GNL pe la partea superioarǎ a rezervorului;

240
PROTECŢIA MUNCII,
PREVENIREA ŞI STINGEREA INCENDIILOR

- introducerea de lichid mai dens la suprafaţa GNL – depozitat;

- recircularea GNL – în cazurile în care nu se prevedeau expedieri în
perioade scurte de timp;
- introducerea GNL printr-un distribuitor care sǎ asigure amestecarea şi
omogenizarea straturilor din rezervor cu lichidul adǎugat;
- omogenizarea prin amestecare mecanicǎ;
- supradimensionarea rezervoarelor de depozitare a GNL şi a sistemelor de
vehiculare vapori.

7.10 Mijloace de protecţie şi de intervenţie specifice GNL

În cazul unor pierderi de gaze în atmosferǎ, intervenţiile rapide pot

contribui la lichidarea accidentului în faza incipientǎ. Prin intervenţie
urgentǎ, scǎpǎrile previzibile pot fi lichidate. Altfel, din cauza acţionǎrii cu
întârziere, accidente minore pot degenera în accidente catastrofale.
Când întreruperea pierderilor de gaze nu este posibilǎ (blocǎri pe deschis a
unor robinete sau supape, spargeri de garnituri etc ) trebuie sǎ se intervinǎ
pentru depresurizarea sistemului în scopul reducerii cantitǎţii de produs
pierdute în atmosferǎ.
Pentru prevenirea aprinderii norului de gaze format se pun în funcţiune
perdele de abur şi apǎ şi se întrerup sursele de aprindere din instalaţie şi din
zonele adiacente.
Dacǎ aprinderea norului de gaze are loc, se intervine pentru limitarea
pierderilor.
a) Protecţii pentru limitarea distrugerilor în cazul unor incendii
În cazul unor incendii cu hidrocarburi gazoase lichefiate, construcţiile
metalice şi din beton, protejate necorespunzǎtor, pot ceda, conducând la
pagube materiale considerabile.
În cazul incendiilor cresc temperatura şi presiunea interioarǎ în recipientele
din zona respectivǎ şi se reduce rezistenţa pereţilor, ceea ce are ca urmare
distrugerea rezervorului.
Experienţa aratǎ cǎ dacǎ flacǎra este directǎ, în apropierea recipientului,
temperatura, corespunzǎtoare ruperii pereţilor sub acţiunea flǎcǎrii, poate fi
atinsǎ într-un minut, iar dacǎ flacǎra este la o oarecare distanţǎ, în 10 – 15
minute.
În publicaţiile de specialitate sunt prezentate, pentru recipiente neprotejate
termic, în caz de incendiu, urmǎtoarele concluzii:
- în circa 30 s de încǎlzire a recipientelor se depǎşeşte presiunea de calcul a
rezervoarelor;

241
 TRANSPORTUL ŞI ÎNMAGAZINAREA GAZELOR LICHEFIATE

- dupǎ circa 90 s de încǎlzire a pereţilor pânǎ în jur de 330 0C apare o

deformaţie plasticǎ;
- dupǎ circa 200 s, ca urmare a creşterii presiunii interioare şi a reducerii
rezistenţei oţelului, are loc pierderea rezistenţei rezervorului.
b) Mǎsuri de siguranţǎ
În industria GNL se produc aceleaşi dezastre obişnuite ca şi în cazul altor
tipuri de instalaţii de gaze, şi sunt luate măsuri de siguranţă care apar în
orice altă activitate industrială. Sistemele de micşorare a riscului trebuie
instalate pentru a reduce posibilitatea accidentelor de muncă şi pentru a
asigura protecţia mediului înconjurător şi a ecosistemului. Ca în orice altă
ramură industrială, operatorii GNL trebuie să se supună tuturor regulilor,
standardelor şi codurilor în vigoare pe plan internaţional, naţional sau local
În afară de dezastrele industriale şi măsurile de siguranţă obişnuite, GNL
prezintă şi măsuri de siguranţă specifice. În eventualitatea unei scăpări
accidentale de GNL, zona de siguranţă din jurul obiectivului protejează
comunităţile învecinate de rănirea persoanelor, afectarea proprietăţilor sau
de foc. Singurul accident care a afectat populaţia şi mediul înconjurător a
avut loc în Cleveland , Ohio, în 1944. Rezultatele cercetării accidentului de
la Cleveland au influenţat standardele de siguranţă folosite în zilele noastre.
În general, multitudinea cerinţelor de protecţie a creat patru condiţii de
siguranţă, care sunt integrate cu o combinaţie de standarde industriale şi
regulamente de utilizare. Cele patru condiţii de siguranţă sunt :
1. Conţinutul primar;
2. Conţinutul secundar;
3. Sistemele de siguranţă;
4. Distanţele minime de siguranţă.
Cele patru cerinţe pentru siguranţă sunt aplicate întregului lanţ de procese
ale obţinerii şi utilizării GNL, de la producţie, lichefiere şi transport,
înmagazinare şi până la readucerea în stare de gaz.
Conţinutul primar
Prima şi cea mai importantă cerinţă de siguranţă pentru această industrie
este îndeplinită prin utilizarea materialelor potrivite pentru rezervoare şi
alte echipamente şi printr-un design ingineresc corespunzător întregului
proces.
Conţinutul secundar
Al doilea tip de protecţie ne informează că dacă apar scăpări sau degajări
locale de GNL, acestea poate fi reţinute sau izolate. Pentru instalaţiile de
suprafaţa sunt prevăzute rigole ce înconjoară rezervoarele pentru a captura
produsul în cazul unei deversări accidentale. Pentru anumite instalaţii, un
rezervor din beton armat înconjoară rezervorul din interior ce conţine GNL.
Sistemele din conţinutul secundar sunt proiectate pentru a controla volumul

242
PROTECŢIA MUNCII,
PREVENIREA ŞI STINGEREA INCENDIILOR

rezervoarelor. Sistemele secundare pot elimina necesitatea folosirii

rigolelor.
Sistemele de siguranţă
În al treilea tip de protecţie, scopul este de a reduce la minim scăpările de
GNL şi de a anihila efectele negative ale acestor scăpări. Pentru acest nivel
de siguranţă, în procesele GNL se folosesc sisteme cum ar fi detectoare de
gaz, detectoare de lichid combustibil, detectoare de foc, pentru a identifica
prompt orice breşă şi pentru a închide automat sistemele şi a minimiza
scăpările în cazul unei defecţiuni. Sistemele operaţionale (proceduri,
exerciţii de răspuns rapid), de asemenea previn sau reduc riscul dezastrelor.
Respectarea cu stricteţe este vitală pentru a asigura buna funcţionare, în
condiţii de siguranţa a instalaţiilor de GNL.
Distanţele minime de siguranţă
Regulamentele au cerut întotdeauna ca uzinele de lichefiere a gazelor
naturale să fie situate la o distanţă de siguranţă faţă de celelalte obiective
industriale învecinate, comunităţi sau alte zone publice. De asemenea sunt
stabilite zonele de siguranţă în jurul vaselor ce transportă GNL în apele
teritoriale. Distanţele de siguranţă sau zonele cu grad de periculozitate sunt
prevăzute conform unor date privind dispersarea vaporilor de GNL, a
ariilor de radiaţie termică şi alţi factori specificaţi în regulamente.
c) Tipuri de accidente survenite din cauza GNL- ului
Potenţialele accidente privesc în mare măsură pe operatorii unităţilor de
GNL şi comunităţile înconjurătoare. Conţinutul primar, cel secundar,
sistemele de securitate şi distanţele de siguranţă constituie multiple nivele
de protecţie. Aceste măsuri asigură protecţia împotriva accidentelor ce au la
bază GNL .
Explozia
O explozie are loc când o substanţă îşi schimbă rapid starea chimică, este
aprinsă sau este scăpată incontrolabil de sub presiune. Gazul metan se va
aprinde doar dacă amestecul de vapori de gaz în aer este în limitele de
inflamabilitate. Un accident ce apare mai des este iniţierea arderii din cauza
flamelor şi scânteilor .
Temperatura de autoaprindere este cea mai joasă temperatură la care
vaporii de gaz inflamabil se vor aprinde spontan, fără o sursă de căldură.
Temperaturi mai ridicate decât temperatura de aprindere vor cauza
aprinderea după o mai scurtă perioadă de expunere. Cu temperaturi foarte
înalte, în intervalul de inflamabilitate, arderea poate avea loc aproape
instantaneu. Pentru vaporii de metan derivaţi din GNL, cu un amestec de
carburant aer de aproximativ 10% metan în aer şi presiune atmosferică,
temperatura de autoaprindere este de peste 540 C°. Această temperatură

243
 TRANSPORTUL ŞI ÎNMAGAZINAREA GAZELOR LICHEFIATE

extrem de înaltă necesită o sursă puternică de radiaţie termică, căldură sau

suprafeţe fierbinţi. Daca GNL este vărsat pe pământ sau în apă şi gazul
inflamabil nu întâlneşte o sursă de aprindere (scânteie sau o altă sursă de
căldură), vaporii, în general, se vor disipa în atmosferă şi nu va izbucni
niciun incendiu.
Norii de vapori
De îndată ce GNL părăseşte un container cu temperatura controlată, începe
să se încălzească, transformându-se din lichid în gaz. Iniţial, gazul este rece
şi mai greu decât aerul. Se va crea o ceaţă – nor de vapori deasupra scăpării
de lichid. Cum gazul se încălzeşte, se amestecă cu aerul şi începe să se
disperseze. Norul de vapori se va aprinde numai în situaţia când întâlneşte
o sursă de aprindere şi atât timp cât concentraţia sa se încadrează între
limitele inflamabilităţii. Dispozitivele de siguranţă şi procedurile
operaţionale sunt prevăzute pentru a minimaliza probabilitatea unei scăpări
şi ulterior apariţia unui nor de vapori care să afecteze zonele din afara
perimetrului unităţii de exploatare.
Lichidul îngheţat
Dacă GNL este scăpat de sub control, în contactul direct al omului cu
lichidul criogenic, va îngheţa punctul de contact, deci, vor rezulta
degerături. Sistemele de reţinere din jurul unui rezervor de depozitare , sunt
proiectate să retina 110% din conţinutul unui rezervor. Mai mult, tot
personalul unităţii trebuie să poarte mănuşi, cizme, măşti şi alte elemente
de îmbrăcăminte de protecţie pentru a se proteja împotriva lichidului, când
pătrund într-o zonă cu pericol de accident. Acest potenţial pericol este
restricţionat şi nu afectează comunităţile învecinate.
Rostogolirea
Când încărcăturile de GNL cu densităţi diferite sunt încărcate în rezervor
una câte una, ele nu se amestecă la început, ci se dispun în straturi multiple,
cu densităţi diferite. După o perioadă de timp la aceste straturi poate apărea
fenomenul de rostogolire, un fenomen nedorit, astfel lichidul stabilizându-
se în interiorul rezervorului. Pe măsură ce stratul de GNL cel mai de jos
este încălzit de scăpările normale de căldură, îşi schimbă densitatea până
când în cele din urmă devine mai uşor decât stratul cel mai de sus. În acel
moment o rostogolire a lichidelor va apărea cu o vaporizare bruscă a GNL,
care ar putea fi prea masivă pentru a fi eliberate prin valvele normale de
evacuare, în caz de creştere a presiunii, cu care este prevăzut rezervorul. La
un anumit moment, creşterea de presiune poate cauza crăpături sau alte
dereglări structurale în rezervor. Pentru a preveni stratificarea, operatorii, în
timp ce încarcă un transport de GNL, măsoară densitatea, iar dacă este
necesar, ajustează procedurile de încărcare conforme. Rezervoarele de

244
PROTECŢIA MUNCII,
PREVENIREA ŞI STINGEREA INCENDIILOR

GNL au sisteme de protecţie la rostogolire, care includ senzori de

temperatură şi sisteme circulare de pompare şi amestecare.

7.11 Prevenirea şi stingerea incendiilor de GNL

În ţările unde există industria de lichefiere a gazelor naturale combustibile

şi este în continuă creştere, un mare accent se pune pe procedeele de
stingere a incendiilor în cazul unor accidente nedorite. Au fost făcute filme
şi lucrări de specialitate care să prezinte pericolul pe care îl constituie
staţiile de lichefiere/descărcare sau depozitele de GNL. Măsurile de
prevenire a accidentelor sunt foarte stricte în această ramură a industriei.
Proasta publicitate, care îi este atribuită industriei GNL, poate fi combătută
practic prin construirea unor terminale, depozite şi ambarcaţiuni sigure în
exploatare. Oamenii care intervin la astfel de accidente sunt foarte bine
pregătiţi şi vor şti ce este de făcut în orice situaţie ivită. Lumea este speriată
şi greşit informată, crezând despre această industrie că este un pericol
pentru siguranţa lor. Experţii în domeniu pot demonstra că nu au de ce să se
îngrijoreze, dovada fiind şi timpul care a trecut de la începuturile industriei,
fără incidente. Într-adevăr, GNL este un lichid criogenic transportat şi
depozitat în volume foarte mari şi deversarea accidentală prin spargerea sau
crăparea pereţilor unui rezervor presupune unele riscuri. Lichidul deversat
se vaporizează, rezultând gaze naturale combustibile care în prezenţa unor
surse de aprindere pot deveni foarte periculoase. Industria se dezvoltă,
astfel că, de la cargourile ce înmagazinează 145.000 m³ vor fi construite
ambarcaţiuni care să transporte cantităţi de până la 215 000 – 265 000m³.
Pompierii trebuie să fie foarte bine pregătiţi, pentru a interveni rapid în
cazul unui accident. O intervenţie întârziată sau necorespunzătoare ar putea
cauza pagube majore. Au fost construite centre speciale pentru
antrenamentul pompierilor. Stingerea gazului natural lichefiat deversat
dintr-un rezervor este făcută cu spumă de o înaltă înfoiere şi cu pulbere
stingătoare. Astfel de centre de învăţare, instrucţie şi antrenament au fost
construite iniţial în America, urmând ca apoi ele să se facă în Europa şi
Asia. Sesiunile de antrenament au multe teme, în funcţie de posibilul
accident care ar surveni. Pericolul unei explozii este redus deoarece gazele,
într-un spaţiu deschis, nu explodează. Arderea se produce atunci când
concentraţia vaporilor în aer se află în limitele de inflamabilitate, adică
intre 5 şi 15% vapori de gaz în aer. Gazele naturale ard de trei ori mai
repede decât benzina şi degajă un flux termic de 1,3 ori mai mare decât
aceasta. În centrele de antrenament o atenţie mare se acordă lucrului cu
spuma de înaltă înfoiere, pentru că aceasta limitează formarea vaporilor de

245
 TRANSPORTUL ŞI ÎNMAGAZINAREA GAZELOR LICHEFIATE

gaz, şi implicit dimensiunile incendiului. Apa nu poate fi folosită la

stingerea unor incendii de GNL pentru că aceasta ar agrava incendiul. Apa
poate fi folosită pentru răcirea rezervoarelor, instalaţiilor precum şi pentru
diluarea norilor de vapori de gaz formaţi.

7.12 Rezumat

Acest capitol conţine aspecte privind protecţia muncii şi măsuri pentru

prevenirea şi stingerea incendiilor. Sunt prezentate cauze care au favorizat
producerea de accidente, elemente de fiabilitate privind exploatarea
instalaţiilor care lucrează cu hidrocarburi gazoase lichefiate, o clasificare a
accidentelor cu hidrocarburi gazoase şi lichefiate. În cea ce priveşte GPL
sunt enumerate mijloace de protecţie şi de intervenţie specifice, intervenţii
în cazuri de accidente şi incendii, aspecte privind inspecţia depozitelor şi
câteva incidente în transportul acestor substanţe. De asemenea, în cazul
GNL sunt abordate aspecte privind prevenirea şi stingerea incendiilor,
accidente de tip Rollover, mijloace de protecţie şi de intervenţie specifice
GNL, prevenirea şi stingerea incendiilor de GNL.

246