2

PROPRIETĂŢI TERMODINAMICE

2.1 Parametri critici

Parametrii critici - temperatura, t cr , presiunea, p cr şi volumul specific v cr -

sunt cei care caracterizează starea unei substanţe pure sau a unui amestec în
punctul critic. Coordonatele punctului critic sunt constante pentru o
substanţă dată, dar depind de natura substanţei. În punctul critic dispare
diferenţa dintre starea lichidă şi cea solidă; la starea de presiuni şi
temperaturi egale cu p cr şi t cr , volumul specific al lichidului este egal cu
cel al vaporilor substanţei respective ( vl  v g )cr. Gazul van der Waals are
următoarele expresii de calcul pentru parametrii critici de stare:
8a a
v cr  3b ; Tcr  ; pcr  (2.1.1)
27bR 27b 2
În tabelele 2.1 şi 2.2. sunt prezentate caracteristici termofizice pentru o
serie de substanţe pure.

2.2 Coeficienţi termodinamici fizici

Coeficienţii termodinamici fizici evidenţiază proporţionalitatea dintre

variaţia unei mărimi de stare fizică faţă de alta, în anumite condiţii
restrictive. Se disting astfel:
- coeficientul de dilatare volumetrică izobară,
1  v 
   (2.2.1)
v  T  p

care reprezintă creşterea relativă a volumului specific cu creşterea

temperaturii, la presiune constantă;
- coeficientul de variaţie izocoră a presiunii,

57
 TRANSPORTUL ŞI ÎNMAGAZINAREA GAZELOR LICHEFIATE

1  p 
   (2.2.2)
p  T  v
care reprezintă creşterea relativă a presiunii cu creşterea temperaturii, la
volum specific constant;

Tabelul 2.1 Caracteristici termofizice ale gazelor

Substanţa Formula Parametri critici

chimică
t cr , (0C) Tcr , (K) p cr , (bar)  cr , (m3/kg)
Azot N2 -147,1 126,05 33,931 311
Dioxid de carbon CO2 31 304,15 73,55 460
Amoniac NH3 132,4 405,55 112,97 235
Oxigen O2 -118,8 154,35 50,406 430
Metan CH4 (C1) -82,5 190,65 46,287 162
Etan C2H6 (C2) 35 308,15 49,62 210
Propan C3H8 (C3) 96,8 369,95 42,463 226
Normal butan C4H10(C4) 153,2 426,35 36,481 228
Izo-butan C4H10(C4) 133,7 406,85 36,971 221
Normal pentan C5H12(C5) 196,62 469,78 33,74 232
Izo-pentan C5H12(C5) 187,8 460,96 33,33 234

Tabelul 2.1 (continuare)

Substanţa Masa cp Punct de topire Căldura

molară M k  la p =1atm latentă de
cv
[kg/kmol] topire
tt Tt la1atm
0
C K [kJ/kg]
Azot 28,016 1,40 -210,02 63,13 25,749
Dioxid de carbon 44,01 1,31 -56 217,15 184,219
Amoniac 17,031 1,32 -77,7 195,45 339,131
Oxigen 32 1,40 -218,83 54,32 13,816
Metan 16,04 1,30 -182,5 90,65 58,615
Etan 30,07 1,22 -183,6 89,55 92,947
Propan 44,09 1,14 -189,9 83,25 80,387
Normal butan 58,12 1,11 -135 138,15 75,362
Izo-butan 58,12 - -145 128,15 78,293
Normal pentan 72,146 - -129,67 143,49 -
Izo-pentan 72,146 - -159,90 113,26 -

58
PROPRIETĂŢI TERMODINAMICE

- coeficientul de compresibilitate izotermă,

1  v 
   (2.2.3)
v  p  T

Tabelul 2.1 (continuare)

Substanţa Densitate la R Constantele van der

00C şi 760 [J/kg K] Waals
mmHg a [Nm4/kg2] b
ρ [dm3/kg]
kg/m3
Azot 1,2505 296,76 104,212 1,072
Dioxid de carbon 1,9748 188,778 103,147 0,719
Amoniac 0,7714 488,175 613,489 1,418
Oxigen 1,42895 259,82 89,94 0,813
Metan 0,7168 518,28 535,434 2,058
Etan 1,356 276,744 361,013 1,658
Propan 2,019 188,778 252,690 1,481
Normal butan 2,703 143,177 219,071 1,462
Izo-butan 2,668 143,177 224,024 1,508
Normal pentan - 115,24 188,027 1,437
Izo-pentan - 115,24 182,567 1,424

Tabelul 2.1 (continuare)

Substanţa Capacitate Densitate la Punctul de vaporizare Căldura

calorică la 760 mm Hg latentă de
punctul de
masică la tv Tv vaporizare
vaporizare
00C ρ 0
la1atm,
C K
cp
kg/m3
r
kJ/kg K [kJ/kg]
Azot 1,043 810 -195,81 77,34 199,292
Dioxid de carbon 0,825 - -78,48 194,67 573,592
Amoniac 2,060 680 -33,4 239,75 1369,084
Oxigen 0,913 1131 -182,97 90,18 213,527
Metan 2,117 415 -161,7 111,45 548,471
Etan 1,666 546 -88,6 184,55 540,097
Propan 1,550 585 -42,6 230,55 447,988
Normal butan 1,918* 600 -0,5 273,65 403,608
Izo-butan 1,633* 595 -10,2 202,95 395,234

*Capacitatea calorică masică la 200C

59
 TRANSPORTUL ŞI ÎNMAGAZINAREA GAZELOR LICHEFIATE

care reprezintă scăderea relativă a volumului specific cu creşterea presiunii,

la temperatură constantă.
Între aceşti coeficienţi există relaţia:
  p    (2.2.4)
Deoarece pe intervalul de integrare,  şi ceilalţi coeficienţi se prezintă ca
funcţii continue de temperatură, respectiv de presiune, se pot defini valori
medii care au expresii de forma:
T2
1
T2  T1 T
m  (T )dT (2.2.5)
1

Dacă se consideră ecuaţia de stare pentru gazele reale de forma (1.5.9),

atunci, coeficienţii termodinamici fizici au expresiile:

1 1  Z 
g     (2.2.6)
T Z  T  p
1 1  Z 
g     (2.2.7)
T Z  T V

1 1  Z 
g     (2.2.8)
p Z  p  T

Relaţiile (2.2.6) şi (2.2.8), pentru amestecuri de gaze, se scriu sub forma:

  Z  
1 1 1
 g .am       (2.2.9)
T pcr  T pr Z  T pr  
 p pr 

 
1  1 1  Z  
 g ,am     (2.2.10)
p pcr  p pr Z  p pr  
 T pr 

Gazul van der Waals are următoarea expresie de calcul pentru coeficientul
de dilatare izobară:
 a 
 p  2   v  b 
g    v 
1
(2.2.11)
T a 2ab
pv   2
v v
În cazul gazelor perfecte, când Z  1, sunt valabile relaţiile:

60
PROPRIETĂŢI TERMODINAMICE

1
g  g  (2.2.12)
T
1
g  (2.2.13)
p
Coeficientul de dilatare izobară pentru lichide se exprimă cu relaţia (2.4.1),
care mai poate fi scrisă astfel:
1   
l      (2.2.14)
  T  p

Pentru produse petroliere lichide, cu densitatea relativă 420= 0,700 ...

0,950, la presiunea atmosferică şi T  273...423K , se recomandă
următoarea relaţie de calcul:
1
t  (2.2.15)
 
20 2
2583  6340 4  5965  4  T
20

Coeficientul de dilatare izobară a ţiţeiului creşte cu creşterea temperaturii şi

a presiunii şi scade cu creşterea densităţii. Are valori cuprinse între (6 ...
15,5) 10-4 K-1 sau chiar mai mari, când temperatura şi presiunea cresc.

2.3 Densitatea

Densitatea este un parametru de stare termodinamică egal cu raportul dintre

masa şi volumul sistemului.
m
 (2.3.1)
V
Volumul specific este inversul densităţii:
V 1
v  (2.3.2)
m 
Densitatea relativă a unei substanţe aflată în fază gazoasă se calculează cu
relaţia:
ρ tgaz
,p
ρt, p  t, p
t, p
(2.3.3)
ρ aer
Dacă se cunoaşte densitatea relativă a unui gaz, densitatea gazului se poate
calcula cu relaţia:

61
 TRANSPORTUL ŞI ÎNMAGAZINAREA GAZELOR LICHEFIATE

1,7  10 3  p
 tg, p   tt ,, pp  (2.3.4)
1  0,00367  t
La starea normală de referinţă, densitatea unui gaz perfect se poate afla din
relaţia:
M
 g ,N  (2.3.5)
22,414
Densitatea unui gaz perfect, aflat la o stare termodinamică caracterizată
printr-o presiune p şi o temperatură T , se calculează cu relaţia:

p TN
 g   g ,N  (2.3.6)
pN T
În cazul unui gaz real, aflat la o stare termodinamică caracterizată printr-o
presiune p şi o temperatură T , relaţia (2.3.6) devine:
Z N p TN
 g   g ,N    (2.3.7)
Z pN T

În tabelul 2.2 sunt prezentate valori ale factorului de neidealitate, la starea

normală, pentru câteva gaze.

Tabelul 2.2 Valori ale factorului de neidealitate, la starea normală

Gazul ZN Gazul ZN Gazul ZN

H2 1,005 CO 1,000 CH4 0,998

O2 1,002 CO2 0,994 C2H4 0,004
N2 1,000 SO2 0,978 C2H6 0,990
Aer 1,000 NH3 0,986 C3H8 0,975

Pentru un amestec de gaze reale, densitatea se calculează cu relaţia:

M g ,am p
 g ,am   (2.3.8)
Z am  R M T
Densitatea unui lichid saturat (aflat la o stare termodinamică de pe curba de
echilibru) se poate determina cu relaţia:
m n
ρl  T   T 
 1    1      1   (2.3.9)
ρ cr  Tcr   Tcr 

62
PROPRIETĂŢI TERMODINAMICE

Coeficienţii m, n, ,  depind de natura substanţei; valori ale acestora sunt

date în tabelul 2.3.
Pentru calculul densităţii hidrocarburilor lichide, s-a propus relaţia:

  a  b  c t (2.3.10)
Valorile coeficienţilor a, b, c sunt prezentate în tabelul 2.4, care conţine şi
intervalul de temperatură pentru care se poate utiliza relaţia (2.3.10). În
tabelele 2.5 şi 2.6 sunt prezentate valori ale densităţii pentru i-butan lichid
şi n-butan lichid.

Tabelul 2.3 Valori ale coeficienţilor ecuaţiei (2.3.9)

Substanţa Formula m n  

Azot N2 0,378 1,4745 2,0789 0,4847

Dioxid de CO2 0,375 1,3360 2,2119 0,7023
carbon
Amoniac NH3 0,375 1,0138 2,2834 0,6225
Oxigen O2 0,378 1,4062 2,052 0,4660
Metan CH4 0,375 1,3055 2,0526 0,3683
Etan C2H6 0,375 1,3910 2,1575 0,4500
Propan C3H8 0,375 1,8347 2,2928 0,4446
n-Butan n-C4H10 0,375 1,6634 2,2816 0,4666
n-Pentan n-C5H12 0,375 1,6670 2,3120 0,4815

Tabelul 2.4 Valori ale coeficienţilor ecuaţiei (2.3.10)

Intervalul de
Substanţa Formula a b c temperatură,
0
C

Metan CH4 189,9285 -60932,1 744,0476 -180...-85

Etan C2H6 271,6025 20915,39 639,0224 -120...30
Propan C3H8 265,0081 68967,18 724,9193 -110...95
n-Butan n-C4H10 275,3612 103536,3 681,1587 -40...135
i-Butan i-C4H10 267,5000 101556,2 750,0000 -40...135
n-Pentan n-C5H12 292,6542 125546,3 648,9719 -40...190
i-Pentan i-C5H12 285,3302 123847,3 652,1230 -40...188

63
 TRANSPORTUL ŞI ÎNMAGAZINAREA GAZELOR LICHEFIATE

Tabelul 2.5 Valori ale densităţii i-butanului lichid,  , kg/m3

Temperatura, t , 0C Temperatura, T ,K Densitatea,  , kg/m3

0 273,15 582
8 281,15 573
16 289,15 563
24 297,15 553
32 305,15 543
40 313,15 533
48 321,15 522
56 329,15 511

Tabelul 2.6 Valori ale densităţii n-butanului lichid,  , kg/m3

Temperatura, t , 0C Temperatura, T ,K Densitatea,  , kg/m3

0 273,15 599
8 281,15 591
16 289,15 582
24 297,15 573
32 305,15 564
40 313,15 554
48 321,15 544
56 329,15 533

2.4 Viscozitatea

Viscozitatea este proprietatea fluidelor de a se opune curgerii datorită

dezvoltării unor eforturi tangenţiale.
Aceasta este caracteristica esenţială care face diferenţa dintre fluidele
considerate perfecte sau ideale (fără viscozitate) şi fluidele reale (cu
viscozitate), reprezentând modele de fluid utilizate în dinamica fluidelor.
Nu există o relaţie analitică pentru determinarea exactă, aceasta fiind
introdusă ca şi coeficient de proporţionalitate între tensiunea tangentială 
şi gradientul vitezei, normal pe direcţia de curgere dw / dn , adică,

64
PROPRIETĂŢI TERMODINAMICE

dw
 (2.4.1)
dn

unde:  este viscozitate dinamică, w - viteza, n - direcţia de curgere.

Relaţia (2.4.1) este cunoscută sub numele de legea lui Newton (ipoteza lui
Newton). Unele fluide, precum apa, uleiurile minerale pure şi alte lichide,
utilizate în tehnică sau în diferite aplicaţii practice, satisfac relaţia (2.4.1),
în timp ce, pentru numeroase alte fluide, viscozitatea scade cu viteza de
deformare, caracteristică ce poate fi temporară sau remanentă. În practică
se utilizează şi noţiunea de viscozitate cinematică, notată cu  , definită cu
relaţia:
μ
ν (2.4.2)
ρ
Viscozitatea cinematică (măsurată în m2/s) se poate exprima în funcţie de
numărul de grade Engler cu ajutorul relaţiei:
6,31
106  ν  7,32 E  
(2.4.3)
E
Variaţia viscozităţii cu temperatura se determină frecvent cu relaţia lui C.
Walther:

log[log(106    0,8)]  A  B  log T (2.4.4)

unde:  , vâscozitatea cinematică, este exprimată în m2/s; A, B sunt

constante caracteristice.
În publicaţiile specifice, pentru calculul viscozităţii substanţelor pure în
stare lichidă, se propune folosirea relaţiei:
B
log   A   C T  D T 2 (2.4.5)
T
Viscozitatea rezultă în cP, iar temperaturile se introduc în K. Constantele,
domeniul de utilizare a relaţiei (2.4.5) şi o valoare de referinţă sunt date în
tabelul 2.7.
Tabelele 2.8 şi 2.9 conţin valori ale viscozităţii unor substanţe, aflate în
diferite stări termodinamice.
Se menţionează relaţiile de legătură între diferite unităţi de măsură pentru
viscozitate:
1cP=10-3kg/(ms)
1cSt=10-2St=10-6m2/s.

65
 TRANSPORTUL ŞI ÎNMAGAZINAREA GAZELOR LICHEFIATE

Tabelul 2.7 Valori ale coeficienţilor ecuaţiei (2.4.5), pentru calculul viscozităţii unor subsanţe pure în
stare lichidă.

Viscozitatea Intervalul
la 25 [0C] de temperatură
2 6
Substanţa pură A B 10 ∙C 10 ∙D în care sunt
valabili
coeficienţii, [0C]
Hidrogen -4,857 25,13 14,09 -2,773 0,016/-256 -259/-240
Azot -12,14 376,1 12 -470,9 0,18/-200- -209/-196
Oxigen -2,072 93,22 0,6033 -27,21 0,47/-210 -218/-118
Oxid de carbon -2,346 105,2 0,4613 -19,64 0,21/-200 -205/140
Dioxid de carbon -1,345 21,22 1,034 -34,05 0,06 -56/31
Dioxid de sulf -2,67 406,7 0,6141 -12,54 0,26 -72/157
Metan -11,67 499,3 8,125 -226,3 0,14/-170 -180/-83
Etan -4,444 290,1 1,905 -41,64 0,032 -183/32
Propan -3,372 313,5 1,034 -20,26 0,091 -187/96
n - Butan -3,227 410,7 0,533 -5,675 0,172 -90/140
i - Butan 7,140 -681,43 -2,4911 19,916 0,16 -40/70
n - Pentan -18,365 2000,1 5,4318 -58,46 0,22 -20/180
i - Pentan 7,5734 -660,12 -2,8746 28,766 0,22 -40/70

Tabelul 2.8 Valori ale viscozităţii unor substanţe aflate în stare de gaz (vapori),
la presiune atmosferică

Substanţa Formula Temperatura, t , [0C] Viscozitatea,  x106,

[kg/(ms)]
Azot N2 -150 8,4
-100 11,4
-50 14,1
0 16,6
50 18,8
100 20,8
Dioxid de carbon CO2 -98 8,96
-60 10,61
-40 11,55
-19 21,60
0 13,82
50 16,20
100 18,45
Amoniac NH3 -20 8,6
0 9,3
20 10,0
50 11,1
100 13,0

66
PROPRIETĂŢI TERMODINAMICE

Tabelul 2.8 (continuare)

Substanţa Formula Temperatura, t , [0C] Viscozitatea,  x106,

[kg/(ms)]
Oxigen O2 -200 5,7
-150 9,7
-100 13,2
-50 16,3
0 19,2
50 21,8
100 24,4
Metan CH4 -80 7.4
-60 8,1
-40 8,8
-20 9,5
0 10,35
20 10,87
100 13,31
Etan C2H6 40 9,86
60 10,50
80 11,11
100 11,67
Propan C3H8 0 7,50
20 8.06
40 8,73
60 9,22
80 9,78
100 10,29
n-Butan n-C4H10 0 6,80
20 7,39
40 7,87
60 8,39
80 8,85
100 9,47
120 9,98
i-Butan i-C4H10 0 6,90
20 7,44
40 7,92
60 8,45
80 8,88
100 9,47
120 9,95
n-Pentan n-C5H12 125 91,7
175 103
300 130

67
 TRANSPORTUL ŞI ÎNMAGAZINAREA GAZELOR LICHEFIATE

Tabelul 2.9 Valori ale viscozităţii unor gaze lichefiate

Substanţa Formula Temperatura, t , [0C] Viscozitatea,  , [cP]

Metan CH4 -185 0,226
-160 0,115
Propan C3H8 -140 0,984
-80 0,327
-40 0,205
i-Butan i-C4H10 -80 0,623
-40 0,343
-10 0,239
n-Pentan n-C5H12 -80 0,791
-40 0,428
0 0,279
30 0,216

2.5 Capacitatea calorică masică (volumetrică, molară)

Capacitatea calorică masică, volumetrică sau molară intră în categoria

coeficienţilor termodinamici calorici. Conform definiţiei clasice, reprezintă
căldura schimbată de unitatea de masă, volum sau cantitate de substanţă,
pentru a-şi modifica temperatura cu un grad. Deosebim:
- capacitatea calorică masică:
1 Q
c (2.5.1)
m dT
- capacitatea calorică volumetrică:
1 Q
C (2.5.2)
V dT

- capacitatea calorică molară:

1 Q
CM  (2.5.3)
n dT
În relaţia (2.5.1), c reprezintă capacitatea calorică masică reală, definită
pentru un interval de temperatură dT . Tot astfel, C şi C M , definite prin
relaţiile (2.5.2) şi (2.5.3) reprezintă capacitatea calorică volumetrică reală,
respectiv capacitatea calorică molară reală. Pentru gaze, relaţiile de legătură
dintre cele trei forme de exprimare sunt:

68
PROPRIETĂŢI TERMODINAMICE

C M  Mc  22,414C (2.5.4)

şi pentru orice stare de agregare:

C  ρc (2.5.5)
- Într-o transformare termodinamică izocoră se defineşte capacitatea
calorică masică la volum constant, cv , volumetrică, Cv sau molară, C Mv ;
de exemplu, pentru capacitatea calorică masică, se scriu relaţiile:
1  Q  1  U   u 
cv         (2.5.6)
m  dT v m  T v  T v

Pentru gazele perfecte, la care energia internă variază numai cu temperatura

(energia internă nu este dependentă de volum), capacitatea calorică masică
are expresia:
du
cv  (2.5.7)
dT
- Într-o transformare izobară, capacitatea calorică masică, la presiune
constantă c p , volumetrică, C p , sau molară, C M p ; de exemplu, pentru
capacitatea calorică masică, se scriu relaţiile:
1  Q  1  H   h 
cp         (2.5.8)
m  dT  p m  T  p  T  p
Pentru gazele ideale,
dh
cp  (2.5.9)
dT
Pentru capacitatea calorică volumetrică şi molară, se pot scrie expresii
analoage relaţiilor (2.5.6)…(2.5.9). Independent de natura substanţei, din
principiile termodinamicii, se pot stabili următoarele ecuaţii generale:

  u   v 
c p  cv   p      (2.5.10)
  v T  T  p
2
 p   v   v   p 
c p  cv  T      T     (2.5.11)
 T  v  T  p  T  p  v T

Capacitatea calorică masică (volumetrică sau molară) reală variază cu

temperatura şi presiunea. Dependenţa de temperatură se exprimă, în
general, cu ecuaţii empirice de forma:

69
 TRANSPORTUL ŞI ÎNMAGAZINAREA GAZELOR LICHEFIATE

n
C (T )   Aj  T j (2.5.12)
j 0

în care Aj sunt coeficienţi ce depind de natura substanţei şi au valori

valabile într-un anumit interval de temeperatură.
În calculele privind procese de transfer de căldură, care se desfăşoară de la
o temperatură T1, la o temperatură T2, se folosesc valorile medii Cm1,2 ale
capacităţii calorice masice, volumetrice sau molare.
Dacă se cunoaşte expresia pentru capacitatea calorică volumetrică reală
C(T,), capacitatea calorică volumetrică medie Cm1,2 se calculează cu relaţia

2 T
1
Cm1,2   C (T )dT
T2  T1 T
(2.5.13)
1

Pentru calculul capacităţii calorice volumetrice medii în intervalul de

temperatură T1 şi T2 se utilizează şi:

Cm0,2 (T2  T0 )  Cm0,1 (T1  T0 )

Cm1,2  (2.5.14)
T2  T1

în care Cm0,2 şi Cm0,1 sunt valorile capacităţilor calorice volumetrice medii

între temperaturile T0 = 273,15 K şi T2, respectiv T0 şi T1, valori care se
găsesc în tabele.
Analog expresiilor (2.5.13) şi (2.5.14) se scriu relaţii pentru capacităţile
calorice masice sau molare. Pentru calculul capacităţilor calorice ale unor
amestecuri, cam, Cam, CMam, se aplică metoda mediei ponderate.
n n n
cam   g j c j ; Cam   rjC j ; CM am   yi C M j
(2.5.15)
j 1 j 1 j 1

Tabelul 2.10 cuprinde valori ale coeficienţilor A0, A1, şi A2 pentru calculul
capacităţii calorice molare reale, la presiune constantă, a unor gaze.
În calculele tehnice se utilizeze, în locul capacităţilor calorice masice
(volumetrice sau molare) reale, capacităţile calorice masice (volumetrice
sau molare) medii, deoarece sunt constante în intervalul de temperatură
considerat.
În tabelul 2.11 sunt prezentate valori ale capacităţii calorice volumetrice
medii, în intervalul de temperatură de la 0 [oC] la t [oC], la presiune
constantă, a unor gaze, Cpm [kJ/(m3NK)].

70
PROPRIETĂŢI TERMODINAMICE

Tabelul 2.10 Coeficienţi pentru calculul capacităţii calorice molare reale,

la presiune constantă, a unor gaze, C Mp [kJ/(kmol K)].

Intervalul de
temperatură în
Substanţa în 3 6
A0 10 ∙A 1 10 ∙A 2 care sunt
stare gazoasă
valabili
coeficienţii, [K]
Hidrogen 28,800 0,2763 1,168 273 - 2073
Azot 26,380 7,6160 -1,444 273 - 2073
Oxigen 25,670 12,520 -3,375 273 - 2073
Aer 26,250 8,750 -1,922 273 - 2073
Oxid de carbon 26,168 8,755 -1,922 273 - 2073
Dioxid de carbon 28,680 35,727 -10,363 273 - 2073
Dioxid de sulf 33,998 28,576 -8,805 273 - 2073
Metan 14,328 74,72 -17,440 273 - 1473
Etan 5,757 175,2 -57,890 273 - 973
Propan 1,717 270,900 -94,550 298 - 1523
n - Butan 18,242 303,800 -92,720 293 - 1523
i - Butan 9,613 345,000 -162,400 298 - 1523
n - Pentan 13,147 420,000 -148,900 293 - 1473
n - Hexan 30,619 439,000 -135,600 293 - 1473
n - Heptan 22,614 570,600 -204,200 298 - 1473
Acetilenă 34,668 42,860 -13,210 273 - 2073
Etilenă 11,330 122,000 -37,930 298 - 1473
Propilenă 12,452 188,500 -47,630 270 - 513

Tabelul 2.11 Capacitatea calorică volumetrică medie, de la 0 [oC] la t [oC],

la presiune constantă, a unor gaze, Cpm [kJ/(m3NK)].

Temperatura, N2 O2 CO2 Aer Metan Propan

t , [0C] CH4 C3H8
0 1,299 1,306 1,600 1,297 1,550 3,048
100 1,300 1,318 1,700 1,300 1,642 3,510
200 1,304 1,335 1,787 1,307 1,759 3,965
300 1,311 1,356 1,863 1,317 1,886 4,369
400 1,321 1,377 1,930 1,329 2,016 4,760

71
 TRANSPORTUL ŞI ÎNMAGAZINAREA GAZELOR LICHEFIATE

Influenţa presiunii asupra capacităţii calorice a gazelor reale este

importantă pentru cele a căror stare se găseşte în apropierea curbei de
lichefiere; pentru stări îndepărtate de starea de lichefiere, capacitatea
calorică devine independentă de presiune, ceea ce arată că ele încep să se
comporte ca un gaz ideal. Pentru gazele reale, variaţia capacităţii calorice
molare cu presiunea, la temperatură constantă, se exprimă prin relaţia:

    2VM 
p
CM p  CM p  CM pa    T   dp
 (2.5.16)
0  T
T 2
p

Utilizând ecuaţia de stare pVM=ZRMT şi parametrii reduşi, se obţine:

  2Z   Z  
 
pr
RM
CM p  CM p  CM pa  Tr  Tr    Z
   dpr (2.5.17)
 2
  Tr  p 
T
0 pr
  r  p 
T

În cazul aplicării ecuaţiei de stare Berthelot, relaţia dintre capacitatea

calorică molară izobară, CMp şi cea izocoră, CMv este:

27 RM  Tcr3 p
CM p  CM v  RM    3 (2.5.18)
16 pcr T
Raportul capacităţilor calorice masice (volumice sau molare) este:
cp
 (2.5.19)
cv
Pentru gazele care respectă modelul gazului ideal se aplică relaţia lui
Robert - Mayer:
R
c p  cv  M (2.5.20)
M
Din relaţiile (2.5.19) şi (2.5.20) rezultă, în cazul gazelor ideale:
RM   RM
cv  ; cp  (2.5.21)
M   1 M   1
Capacitatea calorică masică (căldură specifică) a unor gaze lichefiate se
poate calcula cu o relaţie de forma (2.5.12). În tabelul 2.12 sunt prezentate
constante de corelaţie pentru calculul capacităţii calorice masice a unor
lichide, domeniul de utilizare şi o valoare de referinţă; temperaturile se
introduc în K, iar rezultatul este în [J/(kgK)].

72
PROPRIETĂŢI TERMODINAMICE

Tabelul 2.12 Constante de corelaţie pentru capacitatea calorică masică a unor lichide.

Substanţa/ c Domeniul de
formula chimică A 0 x10 -2 A1 A2 x102 A3 x105 la temperatura,
273,15 K K
Metan/ CH 4 -79,7212 290,223 -246,676 705,310 - 93...181
Propan/ C3H8 -56,1179 101,811 -43,3590 63,12 4224 573...367
n-Butan/ C4H10 -11,5245 38,7961 -15,4599 21,956 2384 173...413
i-Butan/ C4H10 22,0294 0,58859 -1,4949 5,20134 2307 233...343

2.6 Conductivitatea termică

Legea experimentală a conducţiei termice sau legea lui Fourier are

expresia:

Q    A  gradT (2.6.1)
Posibilitatea de trecere a căldurii printr-un corp este evidenţiată prin
conductivitatea termică  care reprezintă căldura care traversează normal
unitatea de suprafaţă, în unitatea de timp, la un gradient al temperaturii de
1K/m. Conductivitatea termică este o proprietate, caracteristică fiecărui
corp, ce poate fi determinată experimental sau poate fi calculată empiric,
funcţie de alte proprietăţi fizice.
Transportul conductiv de căldură poate avea loc:
a) - electronic - electronii se deplasează din zonele de temperaturi ridicate,
spre zonele cu temperaturi scăzute, transferând cu ei energia termică;
b) - fononic - ionii corpului efectuează mişcări de oscilaţie în timpul cărora
au loc ciocniri cu transfer de energie termică; transferul se efectuează din
aproape în aproape, difuziv. Contribuţia ionilor la transferul termic este
modelată prin introducerea unui gaz imaginar, imponderabil, numit gaz
fononic, care străbate corpurile de la temperaturi ridicate la temperaturi
scăzute, transferând energie, fără să modifice proprietăţile corpului;
c) - radiant - au loc emisia şi absorbţia reciprocă a radiaţiei între particulele
elementare vecine.
Coeficientul de conductivitate termică variază cu natura corpului, cu starea
sa de agregare, cu temperatura şi presiunea, cu umiditatea corpului, cu
porozitatea, cu natura şi concentraţia impurităţilor conţinute de corp etc.
Este un parametru scalar, în cazul mediului izotrop (gaze, lichide, metale,
corpuri dielectrice amorfe) şi vectorial, în cazul mediului anizotrop
(cristale, materiale cu aşezare stratificată). În cazul corpurilor izotrope,

73
 TRANSPORTUL ŞI ÎNMAGAZINAREA GAZELOR LICHEFIATE

conductivitatea termică are aceeaşi valoare după toate direcţiile.

Conductivitatea termică este o proprietate caracteristică mediului, analoagă
permitivităţii electrice, permeabilităţii magnetice, conductivităţii electrice,
coeficientului de filtrare şi coeficientului de difuzie moleculară. În general,
valorile conductivităţii termice pentru gaze sunt cuprinse între 0,006 şi
0,6 W/mK, iar pentru gaze şi vapori organici între 0,007 şi 0,03 W/mK. În
baza teoriei cinetico-moleculare a gazelor, pentru condiţii izentropice de
echilibru, când se aplică distribuţia Maxwell, conductivitatea termică poate
fi exprimată cu ecuaţia:
1 
 g   g w l cvg (2.6.2)
3
Considerând acelaşi model al teoriei cinetico-moleculară, vâscozitatea
dinamică a unui gaz poate fi legată de conductivitatea termică, ambele
mărimi reprezentând proprietăţi de transport în cadrul aceluiaşi mecanism
de ciocniri intermoleculare. Astfel,
1 
g  g w l (2.6.3)
3
şi cu aceasta, conductivitatea termică devine:
1
 g   g cvg (2.6.4)
3
Rezultatele obţinute cu ajutorul acestei teorii sunt corecte ca formă, dar dau
abateri mari faţă de măsurătorile experimentale. Pentru moleculele
monoatomice rigide, sferice, pe baza distribuţiei Boltzmann, rezultă pentru
conductivitatea termică:
5
 g   g cvg (2.6.5)
2
Pentru gazele poliatomice, în concordanţă cu datele experimentale, se
recomandă relaţia:
9 5 1
 g      g c pg (2.6.7)
 4 4  
Numărul Prandtl are expresia:
 g c pg
Pr  (2.6.8)
g
iar relatia (2.6.7) se poate scrie:

74
PROPRIETĂŢI TERMODINAMICE

g 1 9 5 1
    (2.6.9)
 g  c pg Pr 4 4 

Numărul Pr, în cazul gazelor, variază puţin cu presiunea şi temperatura.

Are valoarea de aproximativ 0,7 şi anume: Pr=0,737 pentru gaze ideale
biatomice; Pr=0,767 pentru gaze ideale poliatomice. La gazele
monoatomice, relaţia (2.6.9) se scrie:
g 1 5 1
   (2.6.10)
 g  c pg Pr 2 

Pentru gazele reale, în majoritate cazurilor, numărul Pr, nu diferă cu mai

mult de 10% faţă de valorile corespunzătoare gazelor ideale. Dependenţa
conductivităţii termice a gazelor de temperatură, g,T, se poate exprima
cunoscând valoarea acestei mărimi, g,N, la temperatura de referinţă
TN=273,15 K, cu relaţia:
3/ 2
T 
 g ,T   g , N    (2.6.11)
 TN 
Tabelul 2.13 conţine date privind conductivitatea termică a unor gaze sau
vapori, la presiunea atmosferică.
Pentru estimarea conductivităţii termice a unui amestec de gaze, se
recomandă relaţia:
 1
1 n  n yj   
 g , am    y j  g , j      (2.6.12)
2  j 1 
 j 1 g , j  
 
sau relaţia bazată pe o mediere ponderată:
n
 g ,am   y j g, j (2.6.13)
j 1

Conductivitatea termică a lichidelor variază în general în intervalul

(0,07...0,7)W/(mK). În cazul lichidelor organice, intervalul de valori pentru
l este de (0,05...0,3) W/(mK). În domeniul temperaturilor utilizate practic,
pentru majoritatea lichidelor, l scade când temperatura creşte. Apa şi
glicerina fac excepţie de la acestă regulă. Pentru lichide, modificarea
conductivităţii termice cu presiunea este relativ redusă, crescând până la de
două ori, când presiunea creşte de la 1 la 1200 bar. Modificările de stare,
care apar la trecerea de la faza solidă la cea lichidă, influenţează puternic

75
 TRANSPORTUL ŞI ÎNMAGAZINAREA GAZELOR LICHEFIATE

Tabelul 2.13 Valori ale conductivitaţii termice pentru o serie de substanţe,

aflate în stare de gaz (vapori), la presiune atmosferică

Substanţa Formula Temperatura, t , [0C] Conductivitatea termică ,

 , [W/(mK)]
Azot N2 -180 0,00879
-150 0,01214
-100 0,01633
-50 0,02052
0 0,02386
50 0,02763
100 0,03056
Dioxid de carbon CO2 -150 0,00465
-100 0,00814
-50 0,01163
0 0,01424
20 0,01591
100 0,02093
Amoniac NH3 -50 0,01721
0 0,01861
20 0,02442
100 0,03256
Oxigen O2 -180 0,00837
-150 0,01172
-100 0,01633
-50 0,02052
0 0,02428
20 0,02596
100 0,03182
Metan CH4 -150 0,01291
-100 0,01838
-75 0,02128
-50 0,02419
-25 0,02721
0 0,03024
20 0,03315
50 0,03722
Etan C2H6 -75 0,01140
-50 0,01326
-25 0,01547
0 0,01826
20 0,02070
50 0,02489
100 0,03280
Propan C3H8 0 0,01512
20 0,01733
100 0,02617
n-Butan n-C4H10 0 0,01349
20 0,01547
100 0,02338
i-Butan i-C4H10 0 0,01384
100 0,02407
n-Pentan n-C5H12 0 0,01279
20 0,01425

76
PROPRIETĂŢI TERMODINAMICE

valoarea conductivităţii termice, care descreşte în mod brusc la puctul de

topire. Influenţa temperaturii asupra conductivităţii termice a lichidelor
poate fi exprimată, cunoscând valoarea acestei mărimi, l,o, la o
temeperatură de referinţă, T0 , cu relaţia:

 l ,T   l ,0 1  b  T  T0  (2.6.14)

Conductivitatea termică a hidrocarburilor lichide, la temperatura ambiantă,

este de (0,13...0,15) W/mK; coeficientul b pentru hidrocarburi este
(1...2)10-3 K-1. Pentru calculul conductivităţii termice a produselor
petroliere lichide, C.S. Cragoe a stabilit următoarea relaţie empirică:

0,134  6,31  105 T

t  (2.6.15)
20
4

Conductivitatea termică a hidrocarburilor în stare lichidă se poate calcula şi

cu relaţia de tip polinomial:
λ  A  BT  C T 2  D T 3 (2.6.16)
Tabelul 2.14 conţine, pentru o serie de substanţe pure, valori ale
constantelor A,B,C,D, din relaţia 2.6.16, iar în tabelul 2.15 sunt date
privind conductivitatea termică, pentru propan şi butan, obţinute aplicând
această relaţie.
Pentru calculul conductivitătii termice a unui amestec de lichid se
utilizează relaţia:
n
 l , am   rj  l , j (2.6.17)
j 1

Tabelul 2.14 Valori ale constantelor din relaţia (2.6.16).

Substanţa Formula A·10 B·104 C·107 D·1011 Domeniu,

chimică T, (K)
metan CH4 6,35914 -57,4998 156,975 - 73/173
propan C3H8 7,57096 -52,3909 109,914 - 123/233
propan C3H8 3,67647 -13,9300 16,3519 - 233/353
n-butan C4H10 7,24460 -45,2738 87,3363 - 123/233
n-butan C4H10 3,93358 -14,8854 17,6600 - 233/353
i-butan C4H10 -2,39404 44,7773 -173,918 2048,80 248/343

77
 TRANSPORTUL ŞI ÎNMAGAZINAREA GAZELOR LICHEFIATE

Tabelul 2.15 Valori ale conductivitaţii termice, [W/(mK)], pentru propan şi butan,
obţinute conform relaţiei (2.6.16).

Temperatura,
ºC 40 50 60 70 80 90 100
K 313,15 323,15 333,15 343,15 353,15 363,15 373,15
propan 0,314 0,302 0,289 0,278 0,266 0,255 0,245
n-butan 0,336 0,323 0,310 0,299 0,523 - -
i-butan 0,086 0,056 0,028 0,059 - - -

Pentru metan, aflat în fază lichidă, în intervalul de temperatură -90...30 0C,

se recomandă relaţia de calcul:

  0,2195  3,59 10 4  t (2.6.18)

La temperatura de vaporizare t =-161,5 0C, metanul are  =0,192 W/(mK).

2.7 Caracteristici legate de ardere

Puterea calorică este căldura dezvoltată prin arderea completă, cu aerul

minim necesar, a unităţii de cantitate de combustibil. Unităţile de măsură
pentru puterea calorică sunt J/kg; J/kmol; J/m3N . Relaţiile de legătură
dintre puterile calorice, exprimate în diferite unităţi de măsură, sunt:

H(J/kmol)  H(J/kg)M (kg/kmol)  H(J/m 3N )22,414(m3N /kmol) (2.7.1)

Funcţie de starea de agregare a apei, rezultate în urma arderii, deosebim:
- putere calorică superioară H s - atunci când vaporii de apă, conţinuţi de
gazele de ardere, sunt evacuaţi în stare lichidă , deci cedează în spaţiul de
ardere căldura latentă de condensare;
- putere calorică inferioară H i - caz în care, gazele de ardere sunt evacuate
astfel încât vaporii de apă pe care îi conţin să se afle în stare gazoasă.
Deşi H s  H i , din considerente tehnice, deoarece apa în stare lichidă se
poate combina cu unii componenţi ai gazelor de ardere şi rezultă fluide
corosive, gazele de ardere se recomandă să fie evacuate conţinând apa în
stare de vapori, deci interesează în mod deosebit H i . Relaţia matematică
dintre puterea calorică inferioară şi cea superioară se obţine ţinând seama
de căldura necesară vaporizării apei din gazele de ardere:
Hi  H s  25109 gH  gW  (2.7.2)

78
PROPRIETĂŢI TERMODINAMICE

Puterea calorică se determină experimental, folosind relaţii de calcul

semiempirice sau din tabele. Calculul puterii calorice, cu relaţia propusă
de Dulong, se bazează pe însumarea căldurii dezvoltate de fiecare element
combustibil, ţinându-se seama de conţinutul iniţial de apă al
combustibilului şi de ipoteza că oxigenul din compoziţia acestuia nu
participă la ardere, ci rămâne legat cu o parte din hidrogenul de constituţie.
Această relaţie se aplică pentru combustibilii solizi şi lichizi, iar rezultatul
obţinut este exprimat în kJ/kg.
 g 
H i  33 900 g C  120 120 g H  O   9250 g S  2510 g W (2.7.3)
 8 
Pentru combustibilii petrolieri lichizi poate fi utilizată relaţia empirică:

H i  46 434  3169ρ15
15  8793 ρ15
15
 2 (2.7.4)

în care ρ15
15 este densitatea relativă a combustibilului, iar rezultatul se obţine
în kJ/kg. Pentru combustibilii gazoşi, puterea calorică obţinându-se în
kJ/m3N , se propune următoarea relaţie :

H i  12 720rCO  10 800rH 2  35 910rCH4  60 020rC2

H4
(2.7.5)
 63 730rC2 H 6  56 920rC2 H 2  23 400rH 2S

Pentru amestecuri combustibile, puterea calorică se calculează astfel:

n
H am   g i H i (2.7.6)
i 1

n
H am   ri H i (2.7.7)
i 1

în care, g i este fracţia masică a combustibilului i, iar ri este fracţia

volumetrică a componentului i. Atunci când se aplică relaţia (2.7.6),
puterile calorice ale componenţilor şi evident şi rezultatul au unitatea de
măsură J/kg, iar când se aplică (2.7.7), J/m3N . Umiditatea combustibilului
gazos, notată cu d, se exprimă în g/m3N de combustibil gazos uscat. Relaţia
matematică dintre d şi fracţia volumetrică de apă rw , este:

0,1244 d
rw  (2.7.8)
100  0,1244 d

79
 TRANSPORTUL ŞI ÎNMAGAZINAREA GAZELOR LICHEFIATE

Puterea calorică inferioară a combustibilului gazos umed, H um

i , exprimată în
3
kJ/m N, se determină cu relaţia:

H ium 
100
100  0,1244d

 H ianh  2,51d  (2.7.9)

în care H ianh este puterea calorică inferioară a combustibilului gazos în stare

uscată (anhidră).
Pentru a compara combustibili de diferite calităţi se utilizează conceptul de
combustibul convenţional sau cel de tone echivalent petrol (t.e.p.).
Combustibilul convenţional are puterea calorică de 7000  4,18kJ/kg .

 m comb H i
m CC  (2.7.10)
7000  4,18
Relaţia (2.7.10) se aplică pentru a calcula consumul de combustibil
convenţional, măsurat în kg combustibil convenţional/s, atunci când într-o

instalaţie se consumă un debit masic de combustibil, m comb , exprimat în
kg/s, care are puterea calorică H i . Factorii de echivalenţă în cazul utilizării,
pentru măsurarea energiei pe care o poate dezvolta un combustibil prin
ardere, a tonei echivalent petrol, sunt:
1 tep = 4,187x107 kJ = 1,163x104 kWh = 1,429 tcc. (2.7.11)
Definirea flăcării s-a efectuat prin indici care reprezintă tendinţa flăcării de
a se lungi, de a se îngălbeni şi de a bate înapoi. Schimbarea unui
combustibil cu un altul constituie problema interşanjabilităţii; în acest scop,
se ţine seama de starea de agregare, densitatea, puterea calorică şi
caracteristicile flăcării.
Temperatura teoretică de ardere este, prin definiţie, temperatura maximă
pe care o ating gazele rezultate din ardere, atunci când arderea este
completă, se desfăşoară cu aerul minim necesar, α  1 , şi nu au loc disipări
de căldură.
Pentru o ardere care are loc în aceste ipoteze, ecuaţia din care se obţine
temperatura teoretică de ardere este:

Hi
t (2.7.12)
 mi c p,m,0t ,i
i

80
PROPRIETĂŢI TERMODINAMICE

în care mi este masa fiecărui component din gazele de ardere (kg

component i / cantitatea de combustibil). Rezolvarea ecuaţiei (2.7.12) se
efectuează prin încercări succesive, deoarece capacitatea calorică masică
izobară medie depinde de temperatura t. Temperatura de ardere este uneori
denumită temperatură de aprindere sau temperatura flăcării.
Temperatura reală de ardere este mai scăzută cu 100...150 0C, faţă de
cea teoretică, din cauza proceselor de disociere, cu efect endoterm, ale unor
gaze, îndeosebi la temperaturi de peste 800 0C. În plus, într-un proces real
au loc disipări de căldură, variaţii ale coeficientului de exces de aer ş.a.
Temperatura de autoaprindere defineşte temperatura la care amestecul
combustibil cu aerul se aprinde spontan, fără prezenţa unui nucleu de
flacără.
Limite de inflamabilitate (limite de explozie) delimitează domeniul în
care se produce explozia unui gaz inflamabil, cuprins între limita inferioară
şi limita superioară, exprimate în procente în volum de gaz în amestec cu
aerul, la care are loc arderea. Pentru calculul aproximativ al limitelor de
explozie inferioară şi superioară ale unor amestecuri de gaze sau vapori se
foloseşte relaţia:
100
L n (2.7.13)
ri

i 1 Li

în care Li este limita de explozie inferioară sau superioară a componentului

i din amestec. Domeniul de explozie se lărgeşte cu creşterea temperaturii.
Cu creşterea presiunii, limita superioară de aprindere se extinde cu cca 0,13
procente volumetrice/bar. Limita inferioară nu este afectată sensibil de
presiune. În cazul amestecurilor de hidrocarburi cu oxigenul, limita
inferioară este aproximativ aceiaşi cu cea pentru aer, iar cea superioară este
mult mai largă decât în cazul amestecului cu aerul. La presiuni mai mici
decât 50mmHg, gazele naturale nu mai formează amestecuri explozibile cu
aerul. Limitele de explozie se restrâng, când sunt prezente gaze inerte (azot
sau dioxid de carbon). Când concentraţia de gaz inert depăşeşte o anumită
limită, explozia nu mai are loc. Din aceast motiv, gazele inerte se folosesc
pentru purjare unor instalaţii industriale, înainte de punerea lor în
funcţiune.
Temperatura de inflamabilitate sau punctul de inflamabilitate este
temperatura cea mai joasă la care un produs, într-un aparat în condiţii
standardizate, dă naştere la o cantitate suficientă de vapori, care împreună
cu aerul să formeze un amestec combustibil ce se aprinde în contact cu o
flacără. Punctul de inflamabilitate dă indicaţii în privinţa pericolului de

81
 TRANSPORTUL ŞI ÎNMAGAZINAREA GAZELOR LICHEFIATE

explozie şi de incendiu. Principial sunt două feluri de aparate pentru

determinarea punctelor de inflamabilitate: cu creuzet închis şi cu creuzet
deschis. Aparatele cu creuzet închis se utilizează pentru determinarea
punctului de inflmabilitate al produselor petroliere albe (benzine uşoare,
medii, grele, petroluri şi motorine). În cazul produselor grele se folosesc
aparate cu creuzet deschis. Cu ajutorul aparatelor cu creuzet deschis se
obţin puncte de inflamabilitate mai ridicate, din cauza pierderii unei părţi
din vaporii produsului. Cu acest tip de aparate se determină şi temperatura
de ardere ( punctul de ardere) definită de această dată ca fiind temperatura
la care se aprinde întreaga masă de lichid şi arde cel puţin 5s. Acest punct
este mai mare decât punctul de inflamabilitate cu aproximativ 20...30 0C.
Punctele de inflamabilitate ale fracţiunilor petroliere se află în următoarele
intervale: benzinele sub 100C; petrolurile 30...400C; motorinele 55...650C;
uleiurile 170...2500C; păcurile 90...1500C. La presiuni mai mici decât
50mmHg, gazele naturale nu mai formează amestecuri explozibile cu aerul.
La creşterea presiunii, domeniul de explozie se lărgeşte, datorită în special
a creşterii bruşte a limitei superioare, care de la 155 ajunge la 60%vol,
limita inferioară rămânând aproximativ constantă. Limitele de explozie se
restrâng, când sunt prezente gaze inerte (azot sau dioxid de carbon). Când
concentraţia de gaz inert depăşeşte o anumită limită, explozia nu mai are
loc. Din acest motiv, gazele inerte se folosesc pentru purjare unor instalaţii
industriale, înainte de punerea lor în funcţiune.
Temperaturile de aprindere, de autoaprindere şi de inflamabilitate nu sunt
constante fizico-chimice ale hidrocarburilor uşoare, ele depinzând de
forma, volumul şi starea pereţilor vasului în care se efectuează
determinarea, de natura materialului din care este confecţionat vasul şi de
alţi factori.
Tabelele 2.16...2.20 conţin valori ale unor proprietăţi legate de ardere, în
cazul mai multor combustibili.

Tabelul 2.16 Puterea calorică a unor gaze

Gazul Puterea calorică

Hs Hi Hs Hi
kJ/kg kJ/kg kJ/m3N kJ/m3N
Amoniac 22358 18442 17250 14193
i - Butan 49488 45594 132010 121627
n - Butan 49572 45720 134019 123552
Etan 51958 47436 70422 64351
Etilenă 50786 47562 64016 59955
Hidrogen 141974 119617 12770 10760
Hidrogen sulfurat 15705 15407 25707 23697
Metan 55601 49949 39858 35797
Oxid de carbon 10132 10132 12644 12644
Propan 50409 46348 101823 93575

82
PROPRIETĂŢI TERMODINAMICE

Tabelul 2.17 Temperatura teoretică de ardere a unor combustibili.

Denumirea combustibilului Temperatura teoretică de ardere,

0
C
Hidrogen 2240
Oxid de carbon 2380
Metan 2040
Etan 2050
Propan 2107
Butan 2117
Hidrogen sulfurat 1900
Gaz lichefiat (50% propan + 50% butan) 2110

Tabelul 2.18 Temperatura de autoaprindere.

Denumirea substanţei Temperatura de autoaprindere,

0
C
n - Butan 430
Hidrogen 580
Hidrogen sulfurat 290
Amoniac 630
Oxid de carbon 605
Metan 537
Etan 510
Propan 460
Etilenă 540
Benzina 245
Petrol 250
Motorina 250
Uleiuri 250
Bitum 250

Tabelul 2.19 Limitele de inflamabilitate (limitele de explozie) ale amestecului

de substanţe combustibile şi aer.

Denumirea Limite de inflamabilitate (de explozie) în aer, (vol. %)

substanţei min, % max, %
combustibile
Amoniac 15 28
Oxid de carbon 12,5 74
Hidrogen 4 75,6
Metan 5 15
Etan 3,5 12,5
Propan 2,37 9,5
Butan 1,8 8,4
n - Pentan 1,4 8,3
Hidrogen sulfurat 4,3 45,2
Naftalina 0,9 5,9
Metanol 5,5 36,5
Etanol 3,1 20
Acetona 2,1 13
Benzina 1,3 6
Petrol 1,16 6

83
 TRANSPORTUL ŞI ÎNMAGAZINAREA GAZELOR LICHEFIATE

Tabelul 2.20 Limitele de explozie pentru GPL, calculate cu relaţia 2.7.13.

Nr. Propan Butan Limite de explozie GPL

Crt. Fracţia Fracţia Fracţia Fracţia min max
masică volumetrică masică volumetrică
1 0 0 100 100 1,86 8,4
2 10 12,8 90 87,2 1,91 8,53
3 20 24,8 80 75,2 1,96 8,65
4 30 36,1 70 63,9 2,02 8,77
5 40 46,8 60 53,2 2,07 8,88
6 50 56,9 50 43,1 2,12 8,99
7 60 66,4 40 33,6 2,17 9,09
8 70 75,4 30 24,5 2,22 9,21
9 80 84,1 20 15,9 2,27 9,31
10 90 92,2 10 7,8 2,32 9,40
11 100 100 0 0 2,37 9,5

2.8 Rezumat

În acest capitol sunt prezentate relaţii de definiţie, formule de calcul şi

tabele cu care se pot stabili valorile unor proprietăţi termodinamice ale
gazelor şi ale gazelor lichefiate. Proprietăţile termodinamice abordate sunt:
parametrii critici, coeficienţii termodinamici fizici, densitatea, viscozitatea,
capacitatea calorică masică (volumetrică, molară) şi conductivitatea
termică. Caracteristicile legate de ardere se referă la puterea calorică,
temperatura teoretică şi reală de ardere, temperatura de autoaprindere şi
limitele de explozie ale unor substanţe combustibile.

84