PPP,PSIHOLOGIA VARSTELOR,FLOREA AL.

IOANA(SOFRONIE) AN I, GRUPA 102

Transformari semnificative ale afectivitatii copilului intre 3 si 6 ani

Conspect

Varsta de 3-6 ani este varsta prescolaritatii,cand dupa criza afectiva de la 2 si jumatate-3 ani,copilul traveseaza perioada prescolara. In aceasta perioada au loc o serie de transformari ale afectivitatii copilului si care au o mare importanta pentru viitor. O prima caracteristica a afectivitatii prescolarului este aceea ca se amplifica reactiile cu mediul,parintii si familia,intrarea la gradinita fiind o sursa noua de trairi afective. In aceasta perioada apare educatoarea ,un alt adult semnificativ din viata prescolarului, de maiestria si priceperea acesteia depizand in mare parte realizarea deprinderilor necesare dezvoltarii afective copilului prescolar. Investitiile afective realizate in aceasta perioada il ajuta pe copil sa-si invinga egocentrismul,alimentat de familie,interactiunea cu grupul fiind o conditie de baza la realizarea acestui fapt. O a doua caracteristica a afectivitatii copilului prescolar este pozitivarea progresiva si ampla a vietii lui afective.Acest lucru se realizeaza prin depasirea crizei afective de la sfarsitul perioadei copilariei mici si crestera capacitatilor adaptive, copilul devenind mai tolerant si mai stapan pe reactiile sale. O a treia caracteristica a afectivitatii copilului prescolar este aceea ca viata afectiva devine situativa,adica se raporteaza foarte putin la viitor si cu predilectie la prezent aici si acum.Fiind situativa ,viata afectiva devine reprezentativa pentru acest stadiu numindu-selipsa de griji a copilariei. O alta caracteristica ,cea de-a patra,a afectivitatii copilului prescolar o constituie cresterea complexitatii ei comparativ cu anteprescolarul.Aceasta complexitate este rezultata din imbogatirea raporturilor cu ambianta cat si din interactiunile cu celelalte procese si functii psihice.In aceasta perioada trairile afective incep sa fie influentate de o anumita memorie afectiva prin care se depaseste prezentul si se anticipa faptele.
1

A cincea caracteristica afectiva este vibratia afectiva ,adica rezonanta emotionala imediata si intensa la toate felurile de solicitari si evenimente si care se instaleaza treptat de-a lungul stadiului.de exemlu:daca la varsta de 3 ani copilul nu pare prea impresionat daca cineva plange,la varsta de 5 ani el manifesta compasiune ,chiar este posibil sa inceapa sa planga si el,iar spre sfarsitul perioadei prescolare invata sa-si stapaneasca mult mai bine propria reactie si isi amplifica actiunile de consolare. Prescolaritatea este si stadiul in care se realizeaza si o evidenta invatare afectiva prin observarea conduitelor celorlalti,prin imitarea lor dar si prin asimilarea unor cerinte si norme. In aceasta perioada copilul prescolar invata: ce pericole sunt prezente in spatiul in care se afla si cum sa le evite; sa reactioneze corect in imprejurarile cu semnificatie deosebita; se imbogateste si se nuanteaza conduita emotional-expresiva si descopera efectele ei asupra celorlalti din jur; incep sa se contureze unele mecanisme de reglare a conduitelor emotionale. Cel mai important eveniment din viata afectiva a prescolarului este cristalizarea sentimentelor. Acest eveniment este generat de prezenta relatiilor de durata si generalizarea emotiilor traite la intalnirea cu obiectul lor. In primul rand este vorba despre relatia familiala in care triunghiul copil ,mama si tata este foarte impotant.Gestionarea corecta a acestei relatii de catre parinti duce la o dezvoltare afectiva armonioasa a copilului.O dezvoltare afectiva normala presupune prezenta in viata afectiva copilului a ambilor parinti. In aceasta perioada prescolarul descopera diferentele sexuale si atitudinea parintilor este foarte importanta la trairea fara angoasa a descoperirilor facute. Copiii care isi iubesc mult parintii le incorporeaza atat calitatile cat si defectele. O alta relatie importanta in cristalizarea sentimentelor este relatia fraternala. In cadrul acestei relatii copilul prescolar poate dezvolta o reactie negativa fata de fratii sai pe care ii vede ca pe niste rivali in dobandirea dragostei parintilor. O asfel de reactie negativa poate aparea atunci cand se asteapta un nou copil in famile si mama manifesta o scadere a interesului fata de prescolar fiind nevoita sa acorde ingrijirile necesare unui nou nascut iar prescolarul este considerat de acum mare. Pentru a se evita aceasta reactie negativa ,prescolarul trebuie pregatit din timp pentru un astfel de eveniment, mai ales daca venirea nou nascutului coincide cu inscrierea la gradinita,impresia de dat la o parte amplificanu-se. Un alt fel de reactie negativa poate aparea, de altfel, si in relatiile cu fratii mai mari,prin faptul ca sesizarea diferentelor fata de acestia poate intarii impresia
2

inferioritatii sale .In aceasta situatie se poate crea un disconfort psihic de care copilul doreste sa scape si astfel el este totdeauna gata de intrecere cu fratii mai mari. Relatiile fraternale sunt puternic influentate de atitudinea parintilor,de capacitatea acestora de a evita privilegii pentru unii si interdictii pentru altii ,fie ele chiar si pe criteriul varstei. In concluzie , cerul senin al prescolaritatii poate fi traversat uneori de tensiuni,ciocniri,anxietati culpabilitati,ambivalente,etc. Psihanaliza are meritul de a fi descoperit toate aceste framantari,dar a creioanat prea apasat unele aspecte care pot exista si sunt mai degraba caracteristice starilor patologice.P.Ostertieth arata ca toate aceste reactii ale copilului se produc in mod obisnuit la periferia constiintei si sunt de scurta durata.(P. Ostereith,1976,pag106).

Bibliografie : TINCA CRETU,2007,PSIHOLOGIA VARSTELOR(pag.173183)