Anghinarea

Anghinarea (Cynara scolymus) actioneaza in afectiunile hepatice si renale. Contribuie la scaderea continutului de colesterol (ca urmare a reglarii formarii acestuia) si a continutului de zahar (datorita unor oxidaze) din sange. ANGHINAREA (Cynara scolymus), fam. Asteraceae (Compositae); numita si anghinar. Locatie: Specie originara din zona mediteraneeana, in special sudul Spaniei, Italiei, Frantei si Nordul Marocului, unde este cultivata pe scara larga ca planta legumicola, in tara noastra se cultiva mai ales in zona sudica, in mod deosebit, ca planta medicinala. Descrierea plantei: Planta ierboasa, perena cu radacina groasa, pivotanta, adanc infipta in pamant, uneori cu ramificatii. In primul an de vegetatie formeaza o rozeta de frunze, iar in al doilea an si in urmatorii, din mugurii situati in zona coletului se formeaza una sau mai multe tulpini viguroase, in parteajnferioara lignificate, iar in partea superioara puternic ramificate, inalte de 1-1,50 m. in primul an de vegetatie formeaza o rozeta" alcatuita din 4080 frunze bazilare, lungi de 50-80 cm, penat-sectate sau fidate (divizate), spinoase, slab-spinoase sau lipsite de spini.

Frunzele tulpinale sunt mai mici, penat-partite, cele din partea inferioara si aproape intregi, cele din partea superioara, sunt verzi-deschis pe fata superioara si verzi cenusii (acoperite cu perisori) pe cea inferioara. Florile sunt grupate in inflorescente antodii mari, cu diametrul de 4-8 cm, acoperite cu numerosi solzi carnosi (bractei) si fixati pe un receptacol bine dezvoltat, cele tubulare sunt colorate in rosu-violaceu. Fructul este achena, de culoare bruna, lunga de 6-8 mm si prevazuta cu papus lung si galben - auriu. infloreste din iulie pana in octombrie. Ce recoltam: Se utilizeaza frunzele - Folium Cynarae, lipsite de peri pe partea superioara (glabre), foarte paroase pe partea inferioara (tomentoase), bi-tri-penat- partite, cu lobi neregulati, terminati uneori cu spini, fara miros specific, cu gust foarte amar. Compozitie: Frunzele sunt bogate in cinarina (1,6-2,0%), polifenoli si flavone (0,4-0,5%), contin un principiu amar numit cinaropicrina, glicozide, mucilagii, tanin, pectine, acizi si saruri minerale, in special de potasiu si magneziu. Cultivare: Fiind o specie de zona calda anghinarea este foarte sensibila la temperaturile scazute. in conditiile tarii noastre, in foarte putine locuri si numai in anumiti ani, rezista la conditile de iernare, ceea ce ingreuneaza mult procesul producerii de samanta. Pentru a proteja radacinile de inghet este bine sa fie musuroite sau insilozate. Anghinarea produce multe frunze atunci cand este cultivata pe soluri fertile, profunde, permabile, bine aprovizionate cu apa (soluri de lunca si aluvionare), fiind sensibila atat la excesul cat si la lipsa de umiditate. Se cultiva dupa leguminoase pentru boabe, cereale de toamna sau prasitoare, bine intretinute si fertilizate. Pe solurile mai sarace in substante hranitoare sau dupa plante premergatoare care saracesc solul reactioneaza foarte bine la aplicarea

ingrasamintelor minerale in doze de 60-70 kg/ha fosfor, substanta activa si 70-80 kg/ha azot, substanta activa. Gunoiul de grajd, bine fermentat si aplicat sub brazda, in doze de 25-30 t/ha, contribuie la realizarea unor productii sporite. Pentru nevoile familiale, 2-3 plante - care au fost ingrasate cu 1-2 kg/cuib (o lopata) mranita - pot asigura necesarul pentru intreg anul. Avand o radacina pivotanta puternica si care patrunde adanc in sol, aratura de toamna trebuie sa se faca la 28-30 cm adancime. inainte de semanat, pregatirea patului germinativ se va realiza cu polidiscul in agregat cu bara nivelatoare si grape cu colti reglabili. Epoca optima de semanat, pentru primaverile normale, este sfarsitul lunii aprilie pana la sfarsitul primei decade a lunii mai. Semanatul nu trebuie grabit, deoarece in timpul primaverilor racoroase, in cazul semanatului timpuriu, semintele incoltite trec printr-un stadiu de iarovizare, ceea ce determina formarea de tulpini florale, in primul an de vegetatie, a unui procent mare de plante (60-80% uneori si mai mult), reducandu-se in acest fel productia de frunze. Deoarece productia de frunze din anul al doilea de vegetatie reprezinta uneori maximum 25% din productia din primul an se recomanda ca, pentru productia de frunze, anghinarea sa se cultive ca planta anuala. Pentru producerea de seminte se vor organiza parcele speciale, bine protejate de vanturi sau radacinile scoase se vor insiloza ca orice cultura radacinoasa. Se utilizeaza 4-5 kg samanta/ha semanata la distanta de 62,5 cm intre randuri si 4-5 cm adancime, astfel ca pe fiecare metru liniar, la recoltare, sa existe 5-6 plante. Semanatul se poate realiza cu o semanatoare, cu ajutorul careia semintele se pot distribui uniform, cate una, iar plantele rasarite nu se vor stingheri reciproc ca in cazul semanaturilor manuale sau alte tipuri de semanatori. Dupa rasarit, imediat se va executa prasitul. Culturile se vor mentine curate de buruieni prin prasile manuale in rand si mecanice printre randuri, ori de cate ori este nevoie. in gospodarie primele plante se obtin din samanta. Mentinerea in continuare a culturilor se realizeaza pe cale vegetativa, fie prin insilozarea numarului necesar de radacini, fie prin protejarea (acoperirea cu pamant) a cuiburilor existente. Se asigura astfel cantitatea de frunze necesare pentru consumul propriu, din receptacul si bractei preparandu-se salate iar inflorescentele se pot utiliza ca plante decorative in gradina sau in vaze. Recoltare: Modul de recoltare a frunzelor contribuie, atat la realizarea unui drog de calitate superioara, cat si la dezvoltarea nestanjenita a plantei in continuare pentru a obtine o productie maxima. Maturitatea tehnica a frunzelor se considera atunci cand coloratia este verde-inchis. Maturitatea tehnica a frunzelor este esalonata, iar cele nerecoltate se brunifica si se usuca. Recoltatul propriu-zis se realizeaza cu ajutorul secerii; muncitorii vor purta manusi pentru a fi protejati de intepaturi, taind din exteriorul rozetei numai 4-5 frunze la 5-6 cm de la locul de insertie. Centrul rozetei (frunzele mici din interior) nu se vor taia, acestea asigurand dezvoltarea in continuare a plantei. Frunzele taiate se transporta imediat la locul de uscare, care se realizeaza, atat natural, in soproane, magazii, patule etc., care in prealabil au fost curatate si desinfectate cat si in uscatorii speciale, la temperaturi de maximum 50-60C. Pentru grabirea procesului de uscare se practica tocatul grosier al frunzelor (10-15 cm), fara a se provoca scurgerea sucului. Petiolul si nervura principala a frunzei, avand un continut scazut de principii active, este bine ca, pentru asigurarea nevoilor familiale, acestea sa fie indepartate. Partea din frunza ramasa se usuca usor si repede, ob{inandu-se un drog de cea mai buna calitate. O plantatie de anghinare bine intretinuta si exploatata poate realiza in anul intai de vegetatie o productie de 25-45 q/ha frunze uscate, care se constituie din suma a 4-5 recolte obtinute in conditii neirigate sau a 6-8 recolte in cultura irigata. Randamentul de uscare este 6-8:1. Utilizare: Cinarina si polifenolii, din frunze, au proprietatea de a spori secretia biliara si diureza, actionand activ in afectiunile hepatice si renale. Contribuie la scaderea continutului de colesterol (ca urmare a reglarii formarii acestuia) si a continutului de zahar (datorita unor oxidaze) din sange, dand

bune rezultate in tratamentul unor forme de diabet. Preparatele din frunze sporesc functia antitoxica a ficatului. Prepararea ceaiului: se opareste o lingura de frunze uscate, foarte bine maruntite in 500 ml apa clocotita; se raceste; se strecoara si se indulceste putin, folosind miere de albine sau zaharina. Aproximativ o treime din ceaiul astfel preparat se bea dimineata, inainte de gustare, dupa care se va sta culcat, pe partea dreapta, minimum o jumatate de ora. Restul de ceai se va bea in timpul zilei, cu o jumatate de ora inaintea meselor. Tratamentul va incepe cu doze mici; in prima zi a saptamanii numai o lingurita cu varf, de frunze bine maruntite, urmand ca la doza completa (o lingura) sa se ajunga la sfarsitul acestei perioade. Se continua inca cca trei saptamani, urmeaza o pauza de minimum 25-30 zile, apoi totul se reia. Frunzele de anghinare se folosesc in industria chimica ia prepararea anghirolului. Din inflorescente, care contin mari cantitati de renina (substanta care coaguleaza laptele) s-a preparat un chiag vegetal. Din receptacol si partea carnoasa a bracteilor se prepara diferite feluri de salate.