IAS 14 – RAPORTAREA PE SEGMENTE

Obiectiv şi aria de aplicabilitate

În scopul de a ajuta utilizatorii situaţiilor financiare, IAS 14 doreşte să stabilească

principiile raportării informaţiilor financiare pe segmente – cu alte cuvinte pe tipuri de
produse şi servicii pe care le furnizează o societate şi pe diferite arii geografice pe care
aceasta operează.

IAS 14 se aplică societăţilor ale căror capitaluri proprii sau titluri de datorie sunt
tranzacţionate pe piaţă şi celor care sunt în curs de emitere a unor titluri de capital sau de
datorie pe piaţa titlurilor publice.

Identificarea segmentelor se bazează pe structura organizaţională a societăţii şi pe

sistemul său de raportare financiară internă. Segmentele geografice se pot baza pe
localizarea operaţiunilor societăţii, sau pe localizarea pieţelor de desfacere ale acesteia.

De asemenea, articolele 5.65 - 5.69 din Volumul 1 cer şi prezentarea informaţiilor

referitoare la cifra de afaceri pe domeniu de activitate şi pe segmente geografice. Totuşi,
există o excepţie de la această cerinţă, unde asemenea prezentare a informaţiilor este
privită de către administratori ca aducând prejudicii serioase intereselor societăţii. În
acest caz, aceste informaţii nu trebuie să fie prezentate, cu condiţia ca să se prezinte
faptul că ele au fost omise. Trebuie să reţinem faptul că nu există o asemenea excepţie în
IAS.

Ilustrare

Eager Greetings din Edinburgh are filiale în Germania şi în România. Societăţile produc
produse din hârtie: felicitări, hârtie de scris şi hârtie de tipărit. Vânzările pe care le-a avut
Eager anul trecut pot fi analizate după cum urmează:

sume în miliarde lei.

produs felicitări hârtie hârtie

ŢARA de scris de tipărit

MAREA BRITANIE 10.000 8.000 16.000

GERMANIA 20.000 10.000 18.000
ROMÂNIA 10.000 12.000 16.000

Vânzări totale pe produs 40.000 30.000 50.000

Pe baza acestor informaţii, care sunt segmentele principale ale activităţii Eager? Ce alte
informaţii referitoare la aceste segmente ar mai fi utile?
Definiţii

Activităţi de exploatare – Principalele activităţi generatoare de venit ale unei întreprinderi

şi alte activităţi care nu sunt activităţi financiare sau de investiţii.

Politici contabile – principii, baze, convenţii, reguli şi practici specifice adoptate de

societate pentru întocmirea şi prezentarea situaţiilor financiare.

Venit – fluxul brut de beneficii economice care intră de-a lungul perioadei, generate în
cursul activităţilor curente ale unei societăţi, atunci când aceste fluxuri (intrări) au ca
rezultat creşteri ale capitalurilor proprii, altele decât creşterile datorate contribuţiilor de la
acţionari.

Segmente de activitate şi segmente geografice

Segmentele de activitate sunt componente distincte ale unei societăţi care este angajată în
oferirea unui produs sau serviciu individual sau a unui grup de produse sau servicii
înrudite şi care sunt subiect al riscurilor şi beneficiilor ce sunt diferite de cele ale altor
segmente de activitate (IAS 14, paragraful 9).

Produsele sau serviciile pot fi înrudite prin:

• natura produselor sau a serviciilor
• natura proceselor de producţie
• tipul sau clasa de clienţi pentru produsele sau serviciile respective
• metodele utilizate pentru distribuirea produselor sau pentru furnizarea serviciilor şi
• natura mediului de reglementare, bancar, de asigurări sau serviciilor publice

Un segment geografic este o componentă distinctă a unei societăţi care este angajată în
oferirea de produse sau servicii în cadrul unui mediu economic specific şi care este
subiect al riscurilor şi beneficiilor diferite de cele ale componentelor ce operează în alte
medii economice.

Factorii ce trebuie să fie luaţi în considerare la identificarea segmentelor geografice

includ:
• similitudinea condiţiilor economice şi politice
• relaţiile dintre operaţiunile din diferite arii geografice
• apropierea operaţiunilor
• riscurile speciale asociate cu operaţiunile dintr-o anumită arie
• reglementările privind controlul schimbului valutar, şi
• riscurile valutare aferente.

Veniturile, cheltuielile, rezultatele, activele şi datoriile pe segmente

Venitul pe segment este venitul raportat în cadrul contului de profit şi pierdere, care este
direct atribuibil unui segment şi partea relevantă a venitului unei societăţi care poate fi
alocată unui segment pe o bază rezonabilă. Acesta include vânzări către clienţi externi şi
venituri din tranzacţii cu alte segmente din cadrul aceleiaşi societăţi.

Acest venit nu include:

• elemente extraordinare
• venituri din dobânzi sau dividende, inclusiv dobânzi generate de avansuri sau
împrumuturi acordate altor segmente, în afara cazului în care activităţile segmentului
au în primul rând o natură financiară
• câştiguri din vânzări ale investiţiilor sau câştiguri din stingerea datoriilor, în afara
cazului în care activităţile segmentului au în primul rând o natură financiară

Cheltuielile pe segment rezultă din activităţile de exploatare ale unui segment, care sunt
direct atribuibile segmentului şi din partea relevantă a unei cheltuieli ce poate fi alocată
segmentului pe o bază rezonabilă. Acestea includ cheltuieli ce privesc vânzările către
clienţi externi şi cheltuielile ce privesc tranzacţiile cu alte segmente ale aceleiaşi societăţi.

Cheltuielile pe segment nu includ:

• elementele extraordinare;
• dobânda, inclusiv dobânda generată de avansuri sau împrumuturi de la alte segmente,
în afara cazului în care activităţile segmentului au, în primul rând, o natură financiară;
• pierderi din vânzări ale investiţiilor sau pierderi din stingerea datoriilor, în afara
cazului în care activităţile segmentului au, în primul rând, o natură financiară;
• cheltuiala cu impozitul pe profit; şi
• cheltuieli generale, cum ar fi cele referitoare la sediul central al societăţii, cheltuieli
care se referă la societate ca întreg, mai degrabă decât la segmente individuale.

Rezultatele pe segment sunt veniturile pe segment minus cheltuielile pe segment.

Rezultatul pe segment este determinat înainte de a se face orice ajustări pentru interesele
minoritare.

Activele pe segment sunt acele active de exploatare care sunt utilizate de un segment în
activităţile sale de exploatare şi care sunt direct atribuibile segmentului, sau care pot fi
alocate segmentului pe o bază rezonabilă.

Activele pe segment includ:

• investiţiile contabilizate conform metodei punerii în echivalenţă, dacă profitul sau
pierderea acestora este inclusă în veniturile segmentului
• partea unui asociat în participaţie din activele de exploatare ale unei societăţi
controlate în comun, contabilizată prin metoda de consolidare proporţională (conform
IAS 31)

Activele pe segment nu includ activele privind impozitul pe profit.

Datoriile pe segment sunt acele datorii de exploatare care rezultă din activităţile de
exploatare ale unui segment şi care sunt direct atribuibile segmentului, sau care pot fi
alocate segmentului pe o bază rezonabilă.
Datoriile pe segment includ:
• datorii purtătoare de dobândă, dacă rezultatele segmentului includ cheltuiala cu
dobânda
• partea unui asociat în participaţie din datoriile unei entităţi controlate în comun,
contabilizată prin metoda de consolidare proporţională (conform IAS 31).

Datoriile pe segment nu includ datoriile din impozitul pe profit.

Identificare segmentelor raportabile

Formatele de raportare pe segmente primare şi secundare

Semnificaţia distincţiei dintre segmentele primare şi secundare este aceea că, conform
IAS 14, de la segmentele primare se aşteaptă o prezentare mai detaliată a informaţiilor.

“Sursa şi natura dominantă de riscuri şi beneficii ale unei întreprinderi vor dicta
dacă formatul primar de raportare pe segmente îl va constitui segmentele
geografice sau segmentele de activitate. Dacă riscurile şi ratele de rentabilitate
ale întreprinderii sunt afectate, în primul rând, de diferenţele dintre produsele şi
serviciile pe care le produce, formatul său primar pentru raportarea informaţiilor
pe segmente va fi reprezentat de segmentele de activitate, cu informaţiile
secundare raportate geografic.” (IAS 14, paragraful 26)

Pentru majoritatea întreprinderilor, segmentele primare sunt segmentele de activitate. În

aceste cazuri, segmentele secundare sunt segmentele geografice. Similar, dacă segmentele
primare sunt segmentele geografice, segmentele secundare vor fi segmentele de
activitate. În majoritatea cazurilor, organizarea internă a societăţii, structura sa
managerială şi sistemul de raportare internă către Consiliul de Administraţie trebuie să
furnizeze baza de identificare a sursei şi naturii predominante a riscurilor etc. şi, astfel, a
segmentelor primare.

Segmente raportabile

Două sau mai multe segmente ale aceleiaşi organizaţii pot fi combinate în scopul
raportării externe, în cazul în care sunt substanţial similare
(a) în performanţa financiară pe termen lung şi
(b) cu privire la toţi factorii din definiţia unui segment:
- natura produselor şi a serviciilor
- natura procesului de producţie
- tipul sau clasa clientelei pentru produse şi servicii
- metodele utilizate pentru distribuirea produselor şi pentru furnizarea
serviciilor şi
 - natura mediului de reglementare, bancar, de asigurări sau serviciilor
publice
Un segment de activitate sau un segment geografic este un segment raportabil (mai exact,
trebuie să fie raportat separat în situaţiile financiare) dacă cea mai mare parte a veniturilor
sale sunt câştigate din vânzări către clienţi externi şi
(1) veniturile sale din vânzări către clienţi externi şi din tranzacţii cu alte segmente
reprezintă 10% sau mai mult din venitul total, extern şi intern, al tuturor
segmentelor; sau
(2) rezultatul segmentului, profit sau pierdere, reprezintă 10% sau mai mult din
rezultatul combinat al tuturor segmentelor care au profit, sau rezultatul combinat al
tuturor segmentelor care au pierdere, oricare ar fi mai mare în sumă absolută; sau
(3) activele sale reprezintă 10% sau mai mult din totalul activelor tuturor segmentelor.

Chiar dacă un segment poate fi sub pragurile de raportabilitate de mai sus, acesta ar trebui
să fie:
• raportate separat (vezi paragraful imediat următor de mai jos); sau
• combinat cu unul sau mai multe segmente similare raportate, care sunt sub pragul de
mai sus; sau
• inclus în situaţiile financiare ca un element nealocat de reconciliere.

În particular, dacă venitul total extern al segmentelor raportate constituie mai puţin de
75% din totalul consolidat al veniturilor societăţii, trebuie identificate segmente
adiţionale ca segmente raportabile, chiar dacă nu ajung la pragul de 10% de mai sus, până
când cel puţin 75% din totalul consolidat al societăţii este inclus în segmente raportabile.

Politicile contabile ale segmentului

Trebuie reţinut că politicile contabile adoptate pentru segment trebuie să fie conforme cu
cele adoptate pentru întocmirea şi prezentarea situaţiilor financiare ale societăţii sau ale
grupului consolidat.

Prezentarea informaţiilor

Segmente primare

Următoarele informaţii ar trebui să fie prezentate pentru fiecare segment primar:

• venitul segmentului: vânzările către clienţi externi şi veniturile din tranzacţii cu alte
segmente trebuie să fie raportate separat
• rezultatele segmentului şi profitul şi pierderea segmentului, dacă este posibil, cu o
descriere clară a bazei de evaluare a rezultatelor
• valoarea contabilă totală a activelor segmentului
• datoriile segmentului, excluzând elementele societăţii cum ar fi datoriile, taxele şi
dividendele
• costul total pe parcursul unei perioade al activelor care vor fi utilizate mai mult de o
perioadă, de exemplu terenurile şi mijloacele fixe (pe o bază de angajamente)
• partea din rezultatul investiţiilor contabilizate conform metodei punerii în echivalenţă,
împreună cu investiţia aferentă, în cazul în care este inclusă în segmentul raportat;
• cheltuielile cu amortizarea
• totalul oricăror alte cheltuieli semnificative ce nu sunt în numerar
• corelarea cu totalurile societăţii sau cu situaţiile financiare consolidate ale grupului

Atunci când segmentul primar este geografic, bazat pe localizarea activelor, dar clienţii se
află într-o localizare geografică diferită, IAS 14 cere ca societatea să prezinte vânzările pe
destinaţii. De asemenea, se aplică şi reversul. Dacă formatul primar al unei societăţi este
bazat pe localizarea clienţilor, dar activele sunt localizate în altă parte, fiecare segment
geografic bazat pe active trebuie să facă prezentarea totalului activelor şi cheltuielilor. În
ambele cazuri, regula celor 10% este pragul.

IAS 14 încurajează, dar nu cere prezentarea

• naturii şi sumei oricăror elemente de venit şi cheltuieli ale segmentului care sunt de o
asemenea mărime, natura sau cuprinderea, încât prezentarea lor este relevantă pentru
explicarea performanţelor fiecărui segment raportabil pentru respectiva perioadă
• elementelor excepţionale
• informaţiilor despre fluxul de numerar

Segmente secundare

Cerinţele IAS 14 în legătură cu segmentele secundare sunt mai puţin împovărătoare decât
cele pentru segmentele primare.

Atunci când segmentele primare sunt segmente de activitate, societatea trebuie să

prezinte informaţii pentru fiecare segment geografic ale cărui vânzări sau active sunt
egale sau mai mari de 10% din totalul
• vânzărilor pe destinaţii
• activelor şi cheltuielilor de capital pe localizare a activelor
• costul total pe o perioadă, pentru activele care vor fi utilizate pe mai mult de o
perioadă, cum ar fi imobilizările corporale (pe bază de angajamente), pe localizare a
activelor.

Atunci când segmentele primare sunt geografice, prezentarea segmentelor secundare

pentru fiecare segment de activitate ale cărui vânzări sau active sunt egale sau mai mari
de 10% din totaluri, trebuie să acopere următoarele:
- vânzări
- active
- cheltuieli de capital

Alte elemente de prezentare a informaţiilor

Transferurile între segmente trebuie măsurate la preţurile reale. Bazele acestor preţuri
trebuie să fie prezentate, de exemplu: „valoarea justă de piaţă” sau „valoarea de piaţă
minus discount”. Orice modificări aduse bazelor trebuie să fie prezentate.

Tipurile de produse şi servicii din fiecare segment de activitate şi compoziţia fiecărui

segment geografic trebuie să fie prezentate. Aceste informaţii pot fi incluse, mai degrabă,
în secţiunea de analiză a raportului anual, decât în notele la situaţiile financiare.

Un segment de afaceri sau unul geografic pentru care informaţiile sunt raportate
Consiliului de Administraţie şi directorului executiv, ar putea să nu fie un segment
raportabil, pentru că majoritatea veniturilor sale sunt generate de vânzări către alte
segmente. De asemenea, poate câştiga 10% sau mai mult din vânzări către clienţi externi.
În asemenea cazuri, societatea trebuie să prezinte aceste lucruri şi valoarea veniturilor din
(a) vânzări către alte segmente (b) vânzări către clienţi externi.

Pentru raportarea pe segmente pot fi adoptate schimbări în politicile contabile, cum ar fi

bazele de alocare a veniturilor şi cheltuielilor pe segmente, care pot fi schimbate din când
în când. Asemenea modificări pot afecta semnificativ informaţiile raportate pentru
segmentul respectiv, dar nu vor modifica raportarea financiară cumulată. Pentru a
permite utilizatorilor să înţeleagă modificările şi să evalueze tendinţele, informaţiile
segmentului pentru perioada anterioară trebuie să fie reformulate în conturi, în scopuri
comparative.

Anexe utile la IAS 14

IAS 14 conţine anexe utile care furnizează:

• definiţia arborelui decizional al unui segment;

• o ilustrare a prezentărilor informaţiilor segmentului; şi
• un rezumat al prezentărilor cerute.

ÎNTREBĂRI ŞI RĂSPUNSURI

1 Grupul Woody oferă o gamă largă de servicii pentru o arie extinsă, la nivel
internaţional. Multe dintre segmentele afacerii au fost înfiinţate de curând şi
totalizează dor o mică parte (mai puţin de 10%) din vânzările totale. Există
similitudini importante între multe dintre servicii în ceea ce priveşte procesele,
pieţele etc. Sfătuiţi-l pe directorul executiv de la Grupul Woody cum să combine
segmentele în scopul raportării.

Similitudinea riscurilor şi beneficiilor rămâne criteriul predominant care permite

sau nu ca două segmente să fie combinate. De asemenea, se aplică şi pragul de
10%, cu toate acestea, în cazul Grupului Woody, segmentele cu similitudini
trebuie să fie combinate. Paragraful 36(b) din IAS 14 sugerează că segmentele
mici pot fi combinate atunci când următoarele sunt similare:
• produsele sau serviciile
 • procesele de producţie
• tipurile şi clasele de clienţi
• metodele de distribuţie
• mediul de reglementare: bancar, de asigurări şi servicii publice.
Două sau mai multe segmente care nu ating în mod individual pragul de 10% pot fi
combinate într-un singur segment.

2 Buzz Limited operează în multe ţări. Consiliul de Administraţie crede că

segmentele primare ale societăţii sunt geografice, dar nu este sigur referitor la
criteriile exacte pe care ar trebui să le utilizeze pentru definirea segmentelor.
Sfătuiţi Consiliul ce trebuie să facă.

Din nou, o regiune geografică este un segment raportabil dacă riscurile şi

beneficiile sunt aproape similare. Factorii care influenţează identificarea
segmentelor geografice discrete (paragraful 9 din IAS 14) sunt:
- similitudinea mediilor economice şi politice
- relaţia dintre operaţiuni
- apropierea operaţiunilor
- riscurile speciale asociate cu anumite arii
- reglementările privind controlul schimbului valutar
- riscurile valutare aferente.

3 Explicaţi şi exemplificaţi “abordarea managerială” a identificării segmentelor.

Atunci când identificarea segmentelor la nivelul de vârf al organizaţiei (adică

nivelul consiliului de administraţie sau directorului executiv) nu oferă informaţii
suficient de precise pentru a identifica segmentele discrete, contabilul trebuie să
meargă în jos pe scara ierarhică a organizaţiei până la depistarea unor segmente
de activitate şi/sau geografice distincte. (Paragraful 33 al IAS 14)

4 Lunar Tick Ltd dispune de un portofoliu de produse conţinând produse de

metal, plastic, vinuri şi farmaceutice. Activitatea sa se desfăşoară în întreaga
lume. Raportarea financiară este organizată atât după linia de produse cât şi
după ţară. Este dificil de stabilit dacă predomină segmentele de activitate sau
cele geografice. Cum poate fi rezolvată această dificultate”

IAS 14 ghiduri – paragraf 27:

• Riscuri şi beneficii
• Organizarea internă şi structura managerială
• Sistemul de raportare financiară internă către consiliul de administraţie şi
directorul executiv
trebuie luate împreună să indice care sunt domeniile primare şi secundare de
implicare (adică segmentele).

Anumite întreprinderi au o structură matriceală – Lunar Tick pare o astfel de

întreprindere. Pentru aceste întreprinderi, paragraful 27 (a) din IAS 14
 afirmă că segmentele de activitate trebuie folosite ca segmente primare.
Paragraful 29 stipulează că un stil matriceal de prezentare a informaţiilor pe
segmente ar fi util dar nu este necesar.

5 Future Oil este angajată în exploatarea, rafinarea şi distribuţia de petrol la scară

mondială. Segmentele lor primare sunt geografice. Future Oil doreşte să prezinte
rapoarte pe segmente pe baza localizării activelor, întrucât acesta este modul în
care funcţionează structura lor de raportare internă. Activele lor sunt situate în
principal în Orientul mijlociu, iar clienţii în special în Europa. Acordaţi
consultanţă consiliului de administraţie despre cerinţele IAS 14.

IAS 14 este precis în acest sens. Informaţiile despre active şi cheltuielile de

capital pot fi prezentate pe o bază geografică, în raport cu localizarea activelor.
Atunci când formatul de raportare primar este geografic, totuşi, rapoartele
secundare ale veniturilor trebuie făcute în funcţie de localizarea clienţilor, adică
localizarea pieţelor. (Paragraful 71 al IAS 14).