Sef de lucr.dr.

Adrian ASNIC

POLITICI AGRICOLE COMUNITARE

UNIUNEA EUROPEANA OBIECTIVE PRINCIPALE SI ISTORIC

Uniunea Europeana este rezultatul unui proces de cooperare si integrare care a inceput in anul 1951, intre 6 tari europene (Belgia, Germania, Franta, Italia, Luxemburg si Olanda).

Dupa 50 de ani si 5 valuri de aderare Uniunea Europeana numara astazi 27 de state membre. 1973: Danemarca, Irlanda si Regatul Unit; 1981: Grecia; 1986: Spania si Portugalia; 1995: Austria, Finlanda si Suedia; 2004: Cipru, Estonia, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Cehia, Slovacia, Slovenia si Ungaria; 2007: Bulgaria si Romania In prezent, 3 state au statutul de stat candidat: Croatia, Fosta Republica Iugoslava a Macedoniei si Turcia.

Misiunea Uniunii Europene este de a organiza relatiile dintre statele membre si intre popoarele acestora, intr-o maniera coerenta, avand drept suport solidaritatea.

Principalele obiective sunt:

promovarea progresului economic si social (piata unica a fost instituita in 1993, iar moneda unica a fost lansata in 1999); sa afirme identitatea Uniunii Europene pe scena internationala (prin ajutor umanitar pentru tarile nemembre, o politica externa si de securitate comuna, implicare in rezolvarea crizelor internationale, pozitii comune in cadrul organizatiilor internationale); sa instituie cetatenia europeana (care nu inlocuieste cetatenia nationala dar o completeaza, conferind un numar de drepturi civile si politice cetatenilor europeni); sa dezvolte o zona de libertate, securitate si justitie (legata de functionarea pietei interne si in particular de libera circulatie a persoanelor); sa existe si sa se consolideze in baza dreptului comunitar (corpul legislatiei adoptate de catre institutiile europene, impreuna cu tratatele fondatoare);

Scurt istoric

Istoria Uniunii Europene, asa cum rezulta din Raportul general asupra activitatilor Uniunii Europene, se bazeaza pe cronologia celor mai importante realizari ale Uniunii si institutiilor sale. 1950, 9 mai: Robert Schuman, ministrul de externe al Frantei, inspirat de Jean Monnet, propune planul ce va sta la baza Comunitatii Europene a Carbunelui si Otelului sau CECO ("Declaratia Schuman"); 1951, 18 aprilie: Este semnat Tratatul de la Paris pentru constituirea CECO, de catre Belgia, Franta, Germania, Italia, Luxemburg si Olanda. 1953, 10 februarie: Piata comuna a carbunelui si otelului devine functionala. Cele 6 state fondatoare inlatura barierele vamale si restrictiile cantitative cu privire la materiile prime mentionate.

Scurt istoric 1954, 30 august: Proiectul de tratat pentru crearea unei

Comunitati politice europene esueaza, odata cu respingerea de catre Parlamentul Frantei, in august 1954, a tratatului asupra Comunitatii Europene a Apararii. 1957, 25 martie: Sunt semnate tratatele care instituie Comunitatea Europeana a Energiei Atomice (EURATOM) si Comunitatea Economica Europeana (CEE) de catre cele 6 tari Belgia, Franta, Germania, Italia, Luxemburg si Olanda. Tratatele de infiintare sunt cunoscute sub numele de Tratatele de la Roma si au intrat in vigoare la 1 ianuarie 1958. 1967, 1 iulie: Intra in vigoare Tratatul de constituire a unui singur Consiliu si a unei singure Comisii a Comunitatilor Europene. 1981, 1 ianuarie: Grecia adera la Comunitatile Europene. 1986, 1 ianuarie: Portugalia si Spania adera la Comunitatile Europene. 1987, 1 iulie: Intra in vigoare Actul Unic European (AUE), care adauga cooperarea politica celei economice.

Scurt istoric 1993, 1 noiembrie: Intra in vigoare Tratatul privind Uniunea

Europeana. Comunitatile Europene (CECO, EURATOM si CEE), impreuna cu Politica externa si de securitate comuna si Justitia si afacerile interne reprezinta cei trei piloni ai UE. 1995, 1 ianuarie: Austria, Finlanda si Suedia devin membre ale Uniunii Europene. 1997, 16 iulie: Este adoptata "Agenda 2000 - pentru o Europa mai puternica si mai extinsa", care trateaza reforma institutionala a UE, prezinta viziunea asupra extinderii Uniunii si opiniile Comisiei cu privire la cererile de aderare la UE ale celor zece tari central europene. 1999, 1 ianuarie: Lansarea oficiala a monedei unice europene in cele 11 state europene care au indeplinit criteriile de convergenta (Franta, Germania, Olanda, Belgia, Luxemburg, Austria, Italia, Spania, Portugalia, Finlanda, Irlanda); 1999, 1 mai: intra in vigoare Tratatul de la Amsterdam care reprezinta cea de-a treia mare revizuire a Tratatului, dup Actul Unic European i Tratatul de la Maastricht;

Scurt istoric al 12-lea membru al zonei euro. 2001, 2 ianuarie: Grecia devine cel de
2001, 26 februarie: semnarea Tratatului de la Nisa - Tratat care modific Tratatul privind Uniunea Europeana, tratatele de instituire a Comunitatilor Europene precum i anumite acte conexe; 2001, 14-15 decembrie: Consiliul European de la Laeken, Belgia decide sa convoace o Conventie privind viitorul UE, se nominalizeaza pentru prima data tarile candidate susceptibile sa ncheie negocierile de aderare pana la sfarsitul anului 2002. Zece dintre tarile candidate sunt nominalizate, cu exceptia Romaniei si Bulgariei; 2002, 1 ianuarie: monedele si bancnotele euro intra in circulatie in cele 12 state participante la zona euro: Austria, Belgia, Finlanda, Franta, Germania, Grecia, Irlanda, Italia, Luxemburg, Olanda, Portugalia si Spania; 2002, 28 februarie: perioada circulatiei monetare duale ia sfarsit si euro devine singura moneda a celor 12 state participante la zona euro. Are loc, la Bruxelles, sesiunea inaugurala a Conventiei privind Viitorul Europei. 2004, 1 mai: Ziua Extinderii. 10 tari adera la Uniunea Europeana (Cipru, Estonia, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Cehia, Slovacia, Slovenia si Ungaria)

Scurt istoric 2005, 25 aprilie: Semnarea Tratatului de Aderare la Uniunea Europeana

intre Bulgaria, Romania si cele 25 de State Membre. 2005, 29 mai: Franta respinge prin referendum ratificarea Tratatului Constitutional. 2005, 1 iunie: Olanda respinge prin referendum ratificarea Tratatului Constitutional. 2005, 3 octombrie: Uniunea Europeana decide deschiderea negocierilor de aderare cu Turcia si Croatia 2005, 21 octombrie: Comisia Europeana recomanda deschiderea negocierilor asupra unui Acord de Stabilizare si Asociere cu BosniaHertegovina 2005, 25 octombrie: Este semnat, la Atena, primul tratat mutilateral din sud - estul Europei Tratatul privind Comunitatea Energiei - document care prevede crearea unui cadru legal pentru o piata integrata a energiei. 2006, 1 februarie, Comisia Europeana lanseaza Cartea alba "Dezbatere despre Europa - implicarea cetatenilor", ca fundament pentru o politica de comunicare a UE. 2007, 1 ianuarie: Romania si Bulgaria devin state membre ale Uniunii Europene. Slovenia adera la Zona Euro.

In prezent
Incepand cu data 1 ianuarie 2007, Uniunea Europeana are 27 de state membre (Austria, Belgia, Bulgaria, Cehia, Cipru, Danemarca, Estonia, Finlanda, Franta, Germania, Grecia, Irlanda, Italia, Letonia, Lituania, Luxemburg, Malta, Marea Britanie, Olanda, Polonia, Portugalia, Romania, Slovacia, Slovenia, Spania, Suedia, Ungaria), care formeaza impreuna un spatiu de peste 4 milioane kmp, cu o populatie totala de aproximativ 500 milioane de locuitori. Guvernele statelor membre se ntlnesc periodic pentru a discuta despre cooperarea european. Nici o ar din cadrul Uniunii Europene nu poate fi tratat mai bine sau mai ru dect celelalte. Instituiile Uniunii Europene au grij ca toat lumea s respecte regulile jocului european.

SIMBOLURI EUROPENE
Simbolurile Uniunii Europene sunt: drapelul, imnul, deviza, moneda unica euro si Ziua Europei, 9 mai.
(cf Art. I-8, Tratatul de instituire a unei Constitutii pentru Europa)

SIMBOLURI EUROPENE - Steagul

Steagul - cu cele 12 stele, asezate in cerc, pe un fond albastru, inseamna unitatea si identitatea popoarelor Europei. Cercul reprezinta solidaritatea si armonia, iar stelele, in numar de 12, reprezinta perfectiunea (si nu numarul statelor membre UE cum s-ar putea crede). Istoria steagului incepe in 1955. Intai, el a fost folosit de Consiliul Europei, organizatie internationala aparatoare a drepturilor omului si valorilor culturale europene. In anul 1985, statele membre UE l-au adoptat ca steag al Comunitatilor Europene (CEE), incepand cu 1986 el este utilizat de catre toate institutiile Uniunii Europene.

SIMBOLURI EUROPENE - Imnul

Imnul - Tot Consiliul Europei a fost cel care a decis, in 1972, ca Oda bucuriei (ultima parte a Simfoniei a IX-a de Beethoven) sa devina imnul sau, iar in 1985, Statele Membre UE l-au adoptat si ele, ca imn oficial al Uniunii Europene. Uniunea Europeana nu a urmarit, prin aceasta decizie, sa inlocuiasca imnurile nationale ale Statelor Membre. Alegerea acestei melodii ca imn subliniaza aspiratia spre valorile comune, unitatea in diversitate si idealurile de libertate, pace si solidaritate care stau la baza Uniunii Europene.

SIMBOLURI EUROPENE - Deviza

"Unita in diversitate"- este deviza Uniunii Europene. A fost folosita pentru prima data in 2000 (cu aproximatie) si a fost pentru prima data mentionata oficial in Tratatul de instituire a unei Constitutii pentru Europa, incheiat in 2004. Articolul I 8 enumera simbolurile UE. Semnificatia devizei este ca, prin Uniunea Europeana, europenii isi unesc eforturile pentru a lucra impreuna pentru mentinerea pacii si pentru prosperitate, si ca numeroasele culturi, traditii si limbi diferite care coexista in Europa sunt un atu pentru continentul nostru. Deviza apare in cele 20 de limbi oficiale in postere publicate cu ocazia zilei de 9 mai, Ziua Europei.

SIMBOLURI EUROPENE
- Moneda unica euro

La originea conceptului de moneda unica se afla tratatele care stau la baza Uniunii Europene. Tratatul de la Roma (1957) declara ca piata comuna este unul dintre obiectivele Comunitatii Europene ce va contribui la o uniune mai stransa intre popoarele Europei. Tratatul Uniunii Europene (1992 - Maastricht) introduce Uniunea Economica si Monetara si pune bazele monedei unice iar in decembrie 1995, Consiliul European de la Madrid decide ca moneda unica sa poarte numele de euro. Incepand cu 1 ianuarie 2002, Euro a intrat propriu-zis in circulatie si in buzunarele cetatenilor europeni. In acel moment, doar 12 din cele 15 state membre au adoptat-o, ulterior li s-a alaturat Grecia. Euro a devenit un simbol al Uniunii Europene. Monedele si bancnotele nationale ale statelor din Zona Euro au fost scoase din circulatie pe 28 februarie 2002.

SIMBOLURI EUROPENE
- Moneda unica euro

Reprezentarea grafica a monedei unice a fost inspirata de litera greceasca epsilon, ea trebuind sa faca legatura atat cu leaganul civilizatiei si democratiei europene, cat si cu prima litera din cuvantul Europa. Cele doua linii paralele din simbolul grafic sunt un indicator al stabilitatii euro.

SIMBOLURI EUROPENE
Ziua Europei - 9 mai
Ziua de 9 mai 1950 a reprezentat primul pas catre crearea a ceea ce este astazi Uniunea Europeana. In acea zi, la Paris, Ministrul de Externe al Frantei, Robert Schuman, a citit presei internationale o declaratie prin care chema Franta, Germania si celelalte popoare ale Europei sa isi uneasca productiile de otel si carbune, ca prima fundatie concreta a unei federatii europene. Propunerea lui avea ca scop crearea unei comunitati in cadrul careia membrii sa isi puna sub control comun productia de otel si carbune ca baza a puterii lor militare - in scopul evitarii izbucnirii unui nou razboi. Tarile carora li se adresa in primul rand aceasta provocare Franta si Germania fusesera in razboi timp de aproape 100 de ani, iar cel de-al doilea razboi mondial aproape ca le distrusese. In 1985, cand proiectul constructiei europene era deja clar conturat, cele 10 state membre care formau la acea data Comunitatea Europeana, au hotarat ca ziua de 9 mai sa devina Ziua Europei.

Conducerea Uniunii Europene

5 institutii sunt implicate in conducerea Uniunii Europene: Parlamentul European (ales de catre popoarele Statelor Membre), Consiliul Uniunii Europene (reprezentand guvernele Statelor Membre), Comisia Europeana (executivul si organismul cu drept de a initia legislatie), Curtea de Justitie a Comunitatilor Europene (care asigura compatibilitatea cu dreptul comunitar), Curtea de Conturi Europeana (responsabila de controlul folosirii fondurilor comunitare). Aceste institutii sunt sprijinite de alte organisme: Comitetul Economic si Social European si Comitetul Regiunilor (organisme consultative care acorda sprijin ca pozitiile diferitelor categorii sociale si regiuni ale Uniunii Europene sa fie luate in considerare), Ombudsmanul European (care se ocupa de plangerile cetatenilor cu privire la administratia la nivel european), Banca Europeana de Investitii (institutia financiara a UE) si Banca Centrala Europeana (raspunzatoare de politica monetara in zona euro).

Presedintia Uniunii Europene

Presedintia Consiliului joaca un rol esential in organizarea activitatii institutiei, in special in promovarea deciziilor legislative si politice. Consiliul este responsabil de organizarea si prezidarea tuturor reuniunilor, inclusiv pentru numeroasele grupuri de lucru si pentru negocierea solutiilor de compromis. Presedintia Consiliului Uniunii Europene este detinuta prin rotatie de fiecare stat membru Consiliul este prezidat timp de 6 luni (din ianuarie in iunie si din iulie pana in decembrie) de fiecare stat membru, conform unei programri prestabilite.

Ordinea detinerii presedintiei Consiliului UE

2004-2020
2004

Semestrul I
Irlanda

Semestrul II
Olanda

2005
2006 2007 2008 2009

Luxemburg
Austria

Marea Britanie
Finlanda

Germania
Slovenia Republica Ceha

Portugalia
Franta Suedia

2010
2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018 2019 2020

Spania
Ungaria Danemarca Irlanda Grecia Letonia Olanda Malta Estonia Austria Finlanda

Belgia
Polonia Cipru Lituania Italia Luxemburg Slovacia Marea Britanie Bulgaria

Romania

Consiliul

Consiliul este principalul organism decizional al Uniunii Europene Ministrii din Statele Membre se reunesc n Consiliul Uniunii Europene. In functie de subiectele din agenda intalnirilor, fiecare tara va fi reprezentata de ministrul responsabil de acel domeniu (afaceri externe, finante, politica sociala, transporturi, agricultura, etc). Consiliul este responsabil pentru luarea deciziilor si activitati de coordonare Consiliul Uniunii Europene adopta acte legislative, de obicei in codecizie cu Parlamentul European.

Consiliul

Consiliul coordoneaza in ansamblu politicile economice ale statelor membre. Consiliul defineste si implementeaza politica externa si de securitate comuna a Uniunii Europene, pe baza orientarilor stabilite de catre Consiliul European. Consiliul incheie acorduri internationale in numele Comunitatii si al Uniunii, intre Uniune si unul sau mai multe state sau organizatii internaionale. Consiliul coordoneaza actiunile statelor membre si adopta masuri in domeniul cooperarii politice si judiciare in materie penala. Consiliul si Parlamentul European reprezinta autoritatea bugetara care adopta bugetul Comunitatii.

Instrumente legislative emise de Consiliu

Instrumentele legislative emise de Consiliu pot fi regulamente, directive, decizii, actiuni comune sau pozitii comune, recomandari sau opinii. De asemenea, Consiliul poate adopta concluzii, declaratii sau rezolutii. Cand Consiliul actioneaza in calitate de legislator, de regula Comisia Europeana face propunerile. Acestea sunt analizate in Consiliu, care le poate modifica inainte de adoptarea textului final.

Ponderea voturilor pentru fiecare stat membru este stabilita prin Tratate Tratatele precizeaza si care sunt situatiile in care, pentru ca un act comunitar sa fie adoptat, este necesara majoritatea simpla, majoritatea calificata sau unanimitatea. Incepand cu 1 noiembrie 2004, pragul majoritatii calificate este atins odata ce sunt indeplinite doua conditii: - daca majoritatea statelor membre se pronunta in favoarea adoptarii propunerii (in unele cazuri e vorba de o majoritate de doua treimi); - cel putin 232 de voturi sunt necesare pentru adoptarea propunerii, ceea ce corespunde cu 72,3% din totalul voturilor. In plus, un stat membru poate solicita verificarea ca voturile favorabile propunerii sa reprezinte cel putin 62% din populatia total a Uniunii. Daca se dovedeste contrariul, decizia nu va fi adoptata.

Distributia voturilor pe stat membru

Germania, Franta, Italia, Marea Britanie Spania, Polonia Romania Olanda Belgia, Republica Ceha, Grecia, Ungaria, Portugalia Austria, Bulgaria, Suedia 29 27 14 13 12 10

Danemarca, Irlanda, Lituania, Slovacia, Finlanda 7 Cipru, Estonia, Letonia, Luxemburg, Slovenia 4 Malta 3 TOTAL 345

Noul Tratat de Reforma al Uniunii Europene

Tratatul de la Lisabona

Sefii de state si de guverne din Uniunea Europeana, reuniti la Lisabona, au convenit, joi noapte (18 oct 2007), asupra formei finale a Tratatului de Reforma, care va inlocui vechiul tratat constitutional, respins in urma cu doi ani prin referendum de Franta si Olanda. Pentru a intra in vigoare, tratatul trebuie semnat si ratificat de cele 27 de state membre ale Uniunii Europene, acest proces urmand sa dureze pana la sfarsitul anului 2008. Acordul, care se intinde pe 250 de pagini, se va numi "Tratatul de la Lisabona" si urmeaza sa intre in vigoare in anul 2009. Documentul va fi semnat oficial, pe 13 decembrie, la Lisabona.

Prevederile noului tratat

Uniunea Europeana devine persoana juridica avand capacitati de reprezentare pentru toate statele. Structura Comisiei Europene va fi schimbat din 2014 , Executivul european va avea un numar de comisari egal cu doua treimi din numarul de state, ceea ce inseamna ca nu fiecare stat va avea un comisar. Se extind atributiile Parlamentului European; se mareste rolul parlamentelor naionale Din punct de vedere al luarii deciziilor, noul tratat prevede ca din 2014 sa intre in functiune votul cu dubla majoritate (adica 55% din statele membre, reprezentand 65% din populatie, pot lua decizii valabile pentru toate tarile din blocul comunitar). Daca un singur stat se impotriveste votului cu dubla majoritate, adoptarea acestei masuri poate fi amanata pana in 2017. Preedinia Uniunii nu se va mai schimba semestrial, prin rotaie, ci va fi asigurat de preedintele Consiliului European, ales pe un mandat de 2 ani i jumtate (maxim 2 mandate).

Prevederile noului tratat

Tratatul confera caracter constrangator Cartei Drepturilor Fundamentale ale Omului. Totusi, Marea Britanie si Polonia au obtinut o derogare de la prevederile Cartei Va fi creata functia de Inalt oficial pe probleme de Securitate si se vor crea politicile europene de aparare si securitate, care stabilesc modalitati de ajutor intre statele membre in caz de agresiune, calamitati etc. n premier, tratatul introduce i o clauz de ieire din Uniune, prin care statele membre se pot retrage, n anumite condiii. Fenomenul globalizrii trebuie modelat n favoarea cetenilor, iar pentru ca acest lucru s se ntmple UE trebuie s impun un set de reguli.

Negocieri de ultim moment

n negocierile de ultim moment, Italia a ctigat un loc n plus n Parlamentul european i are astfel acelai numr de reprezentani ca i Marea Britanie, adic 73 si mai putin cu 1 fata de Franta. Romnia va avea, din 2009, 33 de parlamentari n legislativul european, aa cum prevedeau tratatele anterioare. Polonia a obinut includerea n tratat ca anexa a unei clauze (cunoscuta drept Ioannina), care permite unui grup mai mic de state membre s blocheze temporar aplicarea anumitor decizii ale Uniunii Europene ce ar fi fost luate cu majoritate de voturi si cu care nu este de acord. Polonia a mai primit i un post de avocat general la Curtea European de Justiie Guvernul de la Sofia a obinut i el dreptul de a numi moneda european evro, conform alfabetului chirilic i nu euro.

ROMANIA in UE

Incepand cu 1.01.2007, cetatenii romani care calatoresc in afara teritoriului national beneficiaza, atat pe teritoriul statelor membre ale Uniunii cat si pe teritoriul statelor terte, de drepturile conferite de tratatele de baza ale Uniunii Europene tuturor cetatenilor europeni.

1. Cetatenii romani beneficiaza de dreptul de libera circulatie pe intregul teritoriu al Uniunii Europene. 2. Cetatenii romani pot calatori pe teritoriul celorlalte state membre ale Uniunii pe baza cartii de identitate. 3. Cetatenii romani aflati pe teritoriul statelor terte (non-UE) beneficiaza de protectie consulara din partea ambasadelor si consulatelor tuturor statelor membre UE, in cazul in care in tara terta respectiva Romania nu are deschisa reprezentanta diplomatica sau consulara.

4. Cetatenii romani beneficiaza de dreptul de rezidenta pe teritoriul celorlalte state membre ale Uniunii Europene, fara a fi necesara detinerea unui permis de rezidenta. Pentru perioade de pana la 3 luni, cetatenii romani au dreptul de rezidenta pe teritoriul unui alt stat membru fara nici o conditionare sau formalitati, alta decat de a detine o carte de identitate valabila sau un pasaport valabil. Pentru perioade mai mari de 3 luni, cetatenii romani au dreptul de rezidenta pe teritoriul unui alt stat membru daca respectivul indeplineste una din urmatoarele conditii: este angajat ca lucrator sau este liber profesionist; are suficiente resurse si asigurare medicala; este angrenat intr-o actiune de formare profesionala sau este student.

Cetatenilor romani nu li se cere sa detina permise de rezidenta. Totusi, statele membre pot cere ca acestia sa se inregistreze la autoritatile competente intr-o perioada care nu poate fi mai mica de 3 luni de la data intrrii pe teritoriul statului pe care vor sa ramana pentru o perioada mai mare de 3 luni. Pentru rezidenta permanenta cetatenii romani obtin dreptul de rezidenta permanenta pe teritoriul statului membru gazda dupa o perioada de 5 ani de rezidenta legala neintrerupta, dovedind ca nu s-a luat nici o decizie de expulzare impotriva lor. Aceeasi regula se aplica si membrilor de familie, care nu au cetatenia Uniunii si care au locuit cu un cetatean al Uniunii timp de 5 ani. Cetatenilor Uniunii sau membrilor lor de familie li se poate restrictiona dreptul de libera circulatie si de rezidenta pe motive de politica publica, securitate publica sau sanatate publica, pe teritoriul unui alt stat membru al Uniunii (art. 27-33 din Directiva CE nr. 38/2004)

5.

Cetatenii romani au dreptul de a vota si candida pentru alegerile locale sau europene in statul membru UE in care isi au rezedinta, in aceleasi conditii ca si cetatenii acelui stat. Cetatenii romani au dreptul de a adresa petitii Parlamentului European in mod individual sau in asociatie cu alte persoane, pe probleme care intra sub incidenta domeniilor de responsabilitate ale Uniunii Europene si care ii afecteaza in mod direct.

6.

7.

Cetatenii romani au dreptul de a adresa plangeri Mediatorului European impotriva actelor de gestiune defectuoasa ale institutiilor sau organelor comunitare.

Limbile Europei EURO-MULTILINGVISM

Uniunea Europeana este fondata pe principiul unitate in diversitate: diversitatea culturilor, obiceiurilor, credintelor si limbilor. Articolul 22 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, adoptata de catre liderii europeni in anul 2000, afirma respectul pentru diversitatea lingvistica, iar articolul 21 interzice discriminarea pe diverse criterii, inclusiv pe baza celui lingvistic. n cte limbi lucreaz Uniunea European?

Uniunea European are 23 de limbi oficiale: bulgara, ceha, daneza, engleza, estona, finlandeza, franceza, germana, greaca, irlandeza, italiana, letona, lituaniana, maghiara, malteza, olandeza, polona, portugheza, romana, slovaca, slovena, spaniola si suedeza.

De ce lucreaza Uniunea Europeana in atatea limbi oficiale?

In calitate de organizatie democratica, UE trebuie sa comunice cu cetatenii in limba lor, precum si in limbile autoritatilor si administratiilor publice ale statelor membre. Publicul are dreptul sa stie ce se face in numele lui si trebuie sa poata participa activ fara s fie obligat sa invete o limba straina. In plus, UE adopta legi care se aplica direct tuturor cetatenilor Uniunii. Folosirea tuturor limbilor oficiale imbunatateste transparenta, legitimitatea si eficacitatea Uniunii si a institutiilor sale. Textul juridic care defineste politica lingvistica a UE este Regulamentul nr. 1/1958 al Consiliului, care, modificat, fixeaza regimul lingvistic al Comunitatii Economice Europene, enumerand limbile oficiale si stabilind cand si in ce conditii trebuie folosite.

Cine alege limbile oficiale ale Uniunii Europene?

Inainte de aderare, fiecare tara precizeaza limba pe care vrea s-o foloseasca drept limba oficiala in cadrul Uniunii. Acordul asupra acestui subiect este inregistrat ulterior in actul de aderare. In unele cazuri, nu toate limbile cu statut oficial intr-un stat membru au fost propuse ca limbi oficiale ale UE.

Intentioneaza UE sa reduca numarul limbilor oficiale?

Nu. In interesul transparentei si al democratiei, s-a decis mentinerea sistemului existent. Niciun stat membru nu este dispus sa renunte la folosirea propriei limbi, iar tarile candidate vor ca si a lor sa fie adaugata pe lista.

De ce nu se alege o singur limb oficial a Uniunii Europene?

Excluzand celelalte motive enuntate anterior pentru care nu se foloseste o singura limba, s-ar ridica si urmatoarea intrebare:

Ce limba ar trebui s fie aleasa?

In UE, limba cu cei mai multi vorbitori nativi este germana, dar nu este foarte folosita n afara Germaniei si Austriei. Limbile Uniunii cu cei mai multi vorbitori nativi din lume sunt spaniola si portugheza, dar majoritatea acestor vorbitori nu se afla in Europa. Franceza este limba oficiala in trei state membre, este vorbita in numeroase regiuni ale lumii si se invata in multe scoli din UE, dar este mult mai raspandita in sudul si vestul Europei decat in nord si est. Dintre limbile oficiale ale Uniunii, engleza este cea mai raspandita ca prima sau a doua limba a Uniunii, dar studii recente arata ca mai putin de jumatate din populatia Uniunii o stapaneste suficient de bine.

Cat costa multilingvismul UE?

Pentru a avea o idee despre costul multilingvismului in UE, putem lua in considerare costul serviciilor lingvistice, adica traducatorii si interpretii care fac sistemul sa functioneze. Cele mai recente date privind costul total anual indic 1 123 milioane de euro, ceea ce reprezinta 1% din bugetul general anual al Uniunii Europene. Raportat la populatia Uniunii, costul revine la 2,28 euro de persoana pe an.

CARTA DREPTURILOR FUNDAMENTALE A UNIUNII EUROPENE

Elaborarea unei Carte a drepturilor fundamentale a Uniunii Europene a fost decis la Consiliul European de la Kln, din 3-4 iunie 1999. Aceasta trebuia s regrupeze drepturile

fundamentale n vigoare din Uniunea European, astfel nct s le confere o mai mare vizibilitate i care s marcheze importana lor excepional.

Adoptarea unei Carte este mai nti de toate un mesaj politic al celor 15 State Membre (la acea data) ctre ceteni, reafirmnd drepturile fundamentale care stau la baza construciei europene.

ELABORAREA I ADOPTAREA CARTEI

Proiectul de cart a fost redactat de ctre o Convenie compus din 62 de membri - reprezentani ai efilor de stat sau de guvern, ai parlamentelor naionale, ai Parlamentului European i al Comisei Europene. La lucrrile conveniei, au asistat, n calitate de observatori, reprezentani ai Curii de Justiie i ai Consiliului Europei. Societatea civil a fost ndelung consultat, mai ales prin intermediul unui site internet care a adunat contribuiile numeroaselor asociaii sau grupuri.

Proiectul de Cart a fost adoptat de ctre Convenie la nceputul lunii octombrie 2000. Consiliul European de la Biarritz, din 13-14 octombrie 2000, a aprobat, n unanimitate proiectul i l-a naintat Parlamentului European i Comisiei Europene.

Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene a fost proclamat de preedintele Comisiei Europene, preedintele Parlamentului European i al Consiliului, urmare a Consiliului European de la Nisa din 7 decembrie 2000.

n Cart, drepturile sunt clasate n 6 capitole, dup cum urmeaz: Cap. I Demnitatea Cap. II Libertile Cap. III Egalitatea Cap. IV Solidaritatea Cap. V Drepturile cetatenilor Cap. VI Justiia Pe lng acestea, Carta include un al aptelea capitol, care enun dispoziiile generale. n total, Carta are 54 de articole.

Capitolul I Demnitatea
include: demnitatea uman, dreptul la via, dreptul la integritatea persoanei, interzicerea torturii i a pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante, interzicerea sclaviei i a muncii forate.

Capitolul II Libertatea
include urmtoarele drepturi i liberti: dreptul la libertate i la securitate, respectarea vieii private i de familie, protecia datelor cu caracter personal, dreptul la cstorie i dreptul de a ntemeia o familie, dreptul la educaie, dreptul la munc, dreptul de proprietate, dreptul la azil, protecia n caz de expulzare i extrdare; libertatea de gndire, de contiin i libertatea religioas, libertatea de exprimare i de informare, libertatea de ntrunire i de asociere, libertatea artelor i tiinelor, libertate profesional, libertatea de a desfura o activitate comercial.

Capitolul III Egalitatea

conine prevederi privind: egalitatea n drepturi, nediscriminarea, diversitatea cultural, religioas i lingvistic, egalitatea ntre femei i brbai, drepturile copilului, drepturile persoanelor n vrst, integrarea persoanelor cu dizabiliti.

Capitolul IV Solidaritatea
include articole despre: dreptul lucrtorilor la informare i consultare n cadrul ntreprinderilor, dreptul de negociere i de aciune colectiv, dreptul de acces la serviciile de plasament, dreptul la protecie n cazul concedierii nejustificate, dreptul la condiii de munc corecte i echitabile, interzicerea muncii copiilor i protecia tinerilor la munc, viaa de familie i viaa profesional, securitatea social i asistena social, ocrotirea sntii, accesul la serviciile de interes economic general, protecia mediului, protecia consumatorilor.

Capitolul V Drepturile cetatenilor

dreptul de a alege si de a fi ales in Parlamentul European, dreptul de a alege si de a fi ales in cadrul alegerilor locale, dreptul la buna administrare, dreptul de acces la documente, Ombudsmanul European, dreptul de petitionare, libertatea de circulatie si de sedere, protectia diplomatica si consulara.

Capitolul VI Justitia
include articole despre: dreptul la o cale de atac eficienta si la un proces echitabil, prezumtia de nevinovatie si dreptul la aparare, principiile legalitatii si proportionalitatii infractiunilor si pedepselor, dreptul de a bu fi condamnat de doua ori pentru aceeasi infractiune