Sunteți pe pagina 1din 23

Undele electromagnetice

si aplicatii in
radioastronomie
Ionita Dorin
Rusiczki Stefan
Clasa a XI-a MIEG
Colegiul National Jean Monnet
==Proiect fizica==

Unde electromagnetice
calitativ si cantitativ

Campul electromagnetic: este ansamblul campurilor electrice si magnetice,


care oscileaza si se genereaza reciproc.

Unde electromagnetice: este un camp electromagnetic care se propaga.

Undele electromagnetice au fost prezise teoretic

de "ecuaiile luiMaxwell" i apoi


descoperite experimental deHeinrich
Hertz. Variaia unuicmp electricproduce
uncmp magnetic variabil, cruia i
transfer n acelai timp ienergia.

La rndul ei, energia cmpului magnetic

variabil creat, genereaz un cmp electric


care preia aceast energie. n acest fel
energia iniial este transformat
alternativ i permanent dintr-o form
(electric n magnetic i invers) n cealalt, iar procesul se repet ducnd la
propagarea acestuicuplude cmpuri. Trebuie totui subliniat c exist n
procesul menionat i pierderi de energie (amortizri) ce nsoesc fenomenul.

Undele (radiatiile) electromagnetice pot fi grupate dupa


fenomenul care sta la baza producerii lor.
Astfel, radiatiile numite hertziene se datoreaza oscilatiei
electronilor in circuitele oscilante LC sau in circuitele
electronice speciale.
Prin transformarea energiei interne a oricarui corp in
energie electromagnetica rezulta radiatiile termice.
Radiatiile electromagnetice, numite radiatiile de franare,
apar la franarea brusca a electronilor in campul
nucleului atomic.
Radiatiile sincrotron (denumirea se datoreaza faptului
ca acest fenomen a fost pus in evidenta la o instalatie
de accelerare a electronilor in camp magnetic, numit
sincrotron) si au originea in miscarea electronilor intr-un
camp magnetic.

Acestor

grupe de radiatii le corespund anumite


domenii de frecventa.
Cea mai uzuala impartire a radiatiilor
electromagnetice se face insa dupa frecventa si
lungimea sa de unde in vid.
Aceasta cuprinde urmatoarele grupe:
1)radiaiile (undele) radio
2)microunde
3)radiaii infraroii,
4)radiaii luminoase,
5)radiaii ultraviolete,
6)radiaii X (Rntgen),
7)radiaii "" (gamma - liter greac).

1.Undele radio. Domeniul de frecventa a acestor unde


este cuprins intre zeci de hertzi pana la un gigahertz
(1GHz), adica au lungimea de unda cuprinsa intre
cativa km pana la 30 cm. Se utilizeaza in special in
transmisiile radio si TV. Dupa lungimea de unda se
subimpart in unde lungi (2 km- 600 m), unde medii
(600- 100 m), unde scurte (100- 1 cm).

2.

Microundele. Sunt generate ca si undele


radio de instalatii electronice. Lungimea
de unda este cuprinsa intre 10 la -1 si 10
la -3 m. In mod corespunzator frecventa
variaza intre 10 la 9- 3 * 10 la 11 Hz. Se
folosesc in sistemele de telecomunicatii,
in radar si in cercetarea stiintifica la
studiul proprietatilor atomilor, moleculelor
si gazelor ionizate. Se subimpart in unde
decimetrice, centrimetrice si milimetrice.
Se mai folosesc si in domeniu casnic.

3. Radiatia infrarosie. Cuprinde domeniul de lungimi


de unda situata intre 10 la -3 si 10 la -7 m (3 *10 la
11- 4 * 10 la 15 Hz). In general sunt produse de
corpurile incalzite. In ultimul timp s-au realizat
instalatii electronice care emit unde infrarosii cu
lungime de unda submilimetrica.

4. Radiatia vizibila. Este radiatia

cu lungimea de unda cuprinsa


intre aproximativ 7,8 * 10 la -7 m si
3,9 * 10 la -7 m.

5. Radiatia ultravioleta. Lungimea de unda a acestei radiatii


este cuprinsa in domeniul 3,8 *10 la -7 si 6 *10 la -10 m.
Este generata de catre moleculele si atomii dintr-o
descarcare electrica in gaze. Soarele este o sursa puternica
de radiatii ultraviolete.

6. Radiatia X (sau Rntgen). Aceste radiatii au fost


descoperite in 1895 de fizicianul german W. Rontgen. Au
lungimea de unda cuprinsa intre 10 la -12 si 10 la -10. Ele
sunt produse in tuburi speciale in care un fascicul de
electroni accelerat cu ajutorul unei tensiuni electrice de
ordinul zecilor de mii de volti, bombardeaza un electrod.

7. Raditia gamma. Constituie regiunea superioara (3 * 10 la


18 - 3 * 10 la 21 Hz) in clasificarea undelor
electromagnetice in raport cu frecventa lor. Sunt produse de
catre nucleele atomilor.

Radioastronomia
Radioastronomia

este o ramur a astronomiei . Ea


studiaz obiectele cereti cu ajutorul radioundelor
emise de acestea . Radioastronomia a luat fiin n
1931 cnd n urma cercetriilor iniale pentru originea
diferitior paraziti radio a fost identificata radiaia radio
a Caii Lactee . n 1942 s-a descoperit radiaia radio a
Soarelui , iar n 1946 a fost descoperit prima
radiosurs cereasc .
Primii astronomi urmreau cerul cu ochiul liber . n
secolul al XVII-lea au fost inventate instrumentele
optice : luneta i telescopul . Primul care a folosit
luneta pentru a observa cerul a fost italianul Galileo
Galilei. Primul telescop a fost realizat n 1961 de Isaac
Newton. Astzi , cel mai frecvent atrii nu sunt
observai n mod direct .

Fotografierea stelelor este folosit de la sfaritul secolului al XIX-lea


. Fa de ochi aceasta are un mare avantaj : o plac sau o pelicul
fotografic acumuleaz puin cte puin lumin primit . Dup mai
multe ore de expunere se pot fotografia atrii mai putin luminoi .
Dar placa sau pelicula degajat nu nregistreaz dect o foarte mic
parte din lumin degajat . Acesta este motivul pentru care astzi
sunt preferate aparate electronice mult mai sensibile . Imaginea
apare pe un ecran n apropierea unui telescop sau la mii de km de
acesta .

Ochiul i instrumentele optice sunt sensibile la lumin . ns atrii


emit i radiaii invizibile : unde radio , infraroii , ultraviolete , raze x
, raze gama . Atrii cei mai reci emit ndeosebi radiaii infraroii ; cei
mai calzi sunt surse puternice de raze x i ultraviolete . Undele
radio sunt captate de la sol cu ajutorul radiotelescoapelor . Celelalte
radiaii sunt mai mult sau mai putin oprite de atmosfer .

n medie , 77% din energia radiaiei electromagnetice solare


interceptate de sisemul Pmnt-atmosfera reprezinta energia
radiaiei reflectate la niveleul superior al atmosferei iar restul
receptionat la suprafaa Pmntului . La Pmnt ajung numai
radiaiile care nu sunt absorbite sau reflectate de atmosfera
Pmntului . Radiatiile care ajung pe Pmnt se situeaz n
domeniile de frecven care constitiue ferestrele atmosferei .
Radiatiile electromagnetice cu lungimile de und cuprinse ntre 300
i 750 mm ( radiaiile vizibile sau optice ) nu sunt absorbite n
atmosfer i ajung la suprafaa Pmntlui . Tot n acest domeniu

Cu

excepia ctorva planete care au fost vizitate de sonde spaiale ,


tot ceea ce tim despre atrii se datoreaz luminii i celorlalte
radiaii emise de atrii care ajung pn la noi . Pentru aceasta
astronomii au pus la punct instrumente specializate de studiere a
luminii . Spectroscopul , de exemplu a permis studierea luminii emise
de stele i reflectate de planete . Cnd lumina trece printr-un
spectroscop , se obine o band n culorile curcubeului , strabatut
de dungi strlucitoare numit spectrul corpului . De asemenea
asronomii folosesc spectrografe pentru a fotografia direct spectrele
atrilor pe care i in sub observaie . Fotometrul permite msrarea
intensitii luminii primite de la atrii i deducerea temperaturilor .
Luneta i telescopul au n componena lor un tub n care se afl un
sistem optic numit obiectiv , care este orientat spre cer . Obiectivul
este diferit pentru fiecare obiect n parte : cel al lunetei este format
dintr-o lentil de sticl iar cel al telescopului este o oglind n care se
reflect razele luminoase . Punnd ochiul n spatele unui fel de lup ,
ocularul , observm direct imaginea obinut . n plus o putem
fotografia sau chiar nregistra i analiza cu ajutorul aparatelor
electronice .

Performanele

unui instrument astronomic depind de dimensiunile


obiectivului : cu ct acesta este mai mare cu atat capteaza razele unor obiecte
mai puin luminoase ; n plus un obiectiv cu diametru mare nlesnete separea
unor puncte luminoase apropiate i observarea mai multor detalii . Pentru
aceasta astronomii folsesc telescoape dotate cu oglinzi imense . Acestea sunt
instalate n locuri nalte cum este varful Mauna Kea , din Hawaii , aflat la o
nalime de peste 4000 m .
Undele radio sunt captate la sol cu ajutorul telescoapelor speciale nimite
radiotelescoape . Oglinda acestora nu mai este o pies optic ci o suprafa
metalic de dimensiuni mult mai mari (n general cu un diametru intre 10 i 25
m) . Intensitatea undelor radio este att de slab , nct este necesar
amplificarea lor inainte de a fireceptate i studiate . La fel ca n optic ,
instrumentele cele mai performante sunt cele care au cea mai mare suprfa
de captare . Desigur este imposibil construirea unor radiotelescoape
gigantice , cu dimensiuni de km ptrai . Dar se pot obine rezultate la fel de
bune punnd n funciune o serie de instrumente situate la distan . Este
cazul telescoapelor VLA ( Very Large Array ) din Statele Unite , New Mexico .
De asemenea se pot cupla mai multe antene cuplate la sute sau mii de km ;
ele nu funcioneaz toate n acelesi timp , dar nregistreaz pe band
semnalele pe care le-au captat i le combin imediat . Aceasta este tehnica
interferometriei cu baz foarte extins .

Cel

mai important grup de radiaii electromagnetice de origine


extraterestr este acela al radiaiilor termice provenite de la Soare.
Soarele emite radiaii electromagnetice cel mai intens n domeniul
vizibil . Aceasta radiaie este emis de fotosfer , strat cu o grosime de
cteva sute de km ce delimiteaz globul solar . Temperatura ei este de
6000 grade Kelvin . n cromosfera solar au loc erupii solare care
elibereaz o enorm cantitate de energie . Materia este proiectat n
coroan i particule de atomi accelerate pn la viteze foarte mari
sunt expulzate n spaiul interplanetar . Aceste fenomene sunt nsoite
de o emisie de raze x , de unde radio , i , n cazul erupiilor mai
puternice de lumin vizibil . Cnd ajung n apropierea Pmntului i
cad n atmosfera n special deasupra regiunilor polare creeaz aurorele
polare . Deasemenea ele peturb propagarea undelor radio n jurul
globului . Uneori ele produc chiar defectarea reelelor de distribuire a
electricitii . Undele radio emise de Soare au lungimi de und care
cresc cu naltimea stratului emisiv . Astfel fotosfera emite lungimi
milimetrice , cromosfera pe lungimi centimetrice iar coroana pe
lungimi decametrice i metrice . Coroana care are o temperatura de
1.000.000 grade Kelvin emite i radiaii X .

Alt

grup de radiaii electromagnetice de origne extraterestr este cel


constituit din radiaiile de sincrotron . Radiatia sincrotron este emis
de electroni cu vitez apropiat de cea a luminii care descriu micri
spirale n lungul liniilor de cmp ale unor cmpuri magnetice foarte
intense , existente n unele formaii stelare . Radiaia sincrotron a fost
identificat prima oar n radiaia optic i radio a obiectului ceresc de
strlucire slaba , numit nebuloasa Crab .
Electronii cu energii mari i foarte mari care apar n formaiile stelare
i care sunt frnai n cmpul nucleelor ntlnite n substana care
compune galaxiile produc un alt tip de radiaii numite radiaii de frnare
.
Progresul spectaculos al radioastronomiei se datoreaz
radiotelescoapelor din ce n ce mai perfecionate . Radiotelescopul
recepteaz radiaii cu lungimi de und de la 1 mm pn la 20 m . Are o
antena cu sistem reflector care o almenteaz , un sistem radioreceptor
i un echipament de nregistrare .
Unele dintre cele mai importante descoperiri astronomice din ulimul
timp ( quasarii , pulsarii , moleculele interstelare ) se datoreaz
radiotelescoapelor .

Quasari
Din

1963 astronomii au identificat nite obiecte care preau a fi nucleul


foarte luminos al unor galaxii active ndeprtate . Cum ele semnau cu
nite stele , iar primele care au fost descoperite emiteau numeroase unde
radio , ele au fost numite quasari . Acest nume este o abreviere a expresiei
englezesti quasi stellar astronomical radio sources ceea ce semnific
radiosurse astronomice cvasistelare . Astronomii au cutat motivul pentru
care quasarii emit atta energie . Se crede ca acetia au n centrul lor o
gaur neagr cu o mas de ordinul a milioane de ori mai mare dect cea a
Soarelui . nainte de a fi nghiit de gaura neagr , gazul din jur formeaz un
turbion i devine foarte cald . n consecin el emite o radiaie foarte
intens care corespunde energiei fantastice degajate de quasari .
Astronomii cred ca quasarii sunt cei mai ndeprtai atrii care sunt
cunoscui astzi . ntradevr razele spectrului lor sunt mereu puternic
decalate spre rosu. Acest lucru ne face s credem ca ei sunt situai extrem
de departe . innd cont de strlucirea lor aparent deducem ca sunt de la
100 pn la 1000 de ori mai strlucitori decat galaxiile , avand totodat un
diametru de 100 de ori mai mic ! Datorit distanei la care se presupune ca
se afl quasarii ofer informaii despre trecutul Universului . Lumina lor a
cltorit miliarde de ani n spaiu nainte de a ajunge la noi ; ea ne vorbeste
deci despre univers asa cum arata el acum miliarde de ani .

Pulsari

O supragigant roie ( adic o stea cu diametru de 1000 de ori mai


mare decat Soarele ) explodeaz dar nu este distrus complet de
explozie . Aceasta i dezvelete doar miezul care este format din fier
. El sufer o compresie fantastic i se reduce la nceput la
dimensiunea unei mici sfere cu un diametru de numai 20 km care
cntarete ns pn la 500 milioane de tone pe centimetru cub .
Pentru a transforma Pmntul intr-un astru cu o densitate
asemntoare , ar trebui , fr a-i modifica masa s l reducem la
un diametru de 30 m . n ceea ce a mai rmas din stea materia
devine att de comprimat nct , atomii sunt strivii . Ea se reduce
la un amestec de particule atomice numite neutroni . Stelele de
neutroni sunt att de mici i de putin luminoase nct pot trece
neobservate . Cu toate acestea astronomii au identificat cteva ,
pulsarii fiindc acestia emit radiaii care ajung la noi sub forma unor
impulusuri periodice . Pulsarii sunt deci stele de neutroni care se
nvrtesc foarte repede n jurul propriilor axe emind un fascicul de
unde radio sau alte radiaii intr-o anumit direcie . Acest fascicul
baleiaz n spatiu ca un girofar . Cand Pmntul l traverseaz
poate fi observat . Apoi dispare i poate fi observat di nou cnd
steaua a fcut un tur complet , peste o fraciune de secund sau
cteva secunde mai tarziu . Sute de stele neutronice au fost
reperate n acest fel . Acestea se numesc pulsari ( din engleza

Bibliografie
Wikipedia.org
Physics

for Scientist and


Engineers with modern physics,
Serway Jewett