-Forta exterioara, indiferent cum este aplicata,

sa nu se substituie fortei proprii, ci doar sa o

ajute; n caz contrar miscarea devine pasiva.
- Forta exterioara va fi aplicata pe directia de
actiune a muschiului asistat.
- De obicei, forta de asistare nu este aceeasi pe
toata amplitudinea miscarii, ci este mai mare
la nceputul (pentru nvingerea inertiei) si la
sfrsitul excursiei (pentru a mariaceasta
amplitudine).
- Asistarea miscarii active trebuie sa elimine
orice alt travaliu muscular, n afara de cel
necesar realizarii miscarii dorite.
 - corzi elastice sau contragreutatile instalatiilor
cu scripeti; este o modalitate practica, utilizata
mai ales la patul bolnavului sau la domiciliu,
putnd fi frecvent repetata, dar greu de adaptat
tuturor necesitatilor pacientului;
- autoasistare, utiliznd o instalatie cu scripete,
un baston sau chiar membrul sanatos pentru
mobilizarea membrului afectat; aceasta tehnica
este folosita pentru ameliorarea redorilor
articulare si mai putin pentru ameliorarea fortei
musculare;
- suspendarea n chingi a unui membru (n acest
caz elementul de asistare este reprezentat de
anihilarea gravitatiei);
 - executarea n apa miscarii active, n sens
ascendent, n asa fel, nct sa se beneficieze de
forta de facilitare a apei (mpingerea de jos n
sus pe baza principiul lui Arhimede).
Mobilizarea activa asistata, indiferent de modul
de realizare, necesita sub raport tehnic o buna
stabilitate a corpului, o buna pozitie de pornire,
neangrennd musculatura antagonista si, de
asemenea, sprijinind segmentul n miscare pe
toata amplitudinea acestei miscari. Executarea
unei mobilizari active asistate se face lent, cu
miscare continua, fara bruscari, de obicei la
comanda, cu repetitii frecvente sau nu, dupa
cum se doreste obtinerea sau evitarea instalarii
oboselii musculare.
 Spre deosebire de mobilizarea activa asistata,
n care o forta exterioara intervenea ajutnd-o,
n cazul mobilizarii active cu rezistenta forta
exterioara se opune partial fortei mobilizatoare
proprii. n acest fel, musculatura va dezvolta un
travaliu mai crescut dect ar cereo mobilizarea
activa libera a segmentului respectiv. Tensiunea
n muschi este marita si, drept urmare, forta
acestuia va creste odata cu hipertrofierea lui,
proces n directa corelatie cu valoarea cresterii
tensiunii musculare.
Tehnica mobilizarii active cu rezistenta are ca
principal obiectiv cresterea fortei si/sau
rezistentei musculare; uneori mai este utilizata
si pentru o mai buna dirijare a miscarii.
 - Rezistenta se aplica pe tot parcursul
miscarii active (exista si unele exceptii).
- Valoarea rezistentei este mai mica, egala
sau mai mare dect forta muschilor ce se
contracta pentru realizarea miscarii.
Rezistenta mai mica dect forta muschilor
va permite realizarea unei miscari n regim
de scurtare. O rezistenta egala cu forta
musculara transforma aceasta tehnica de
kinezie dinamica ntr-una de kinezie statica
(izometrie).
 Rezistenta mai mare dect forta muschilor
va permite realizarea unei miscari n regim
de alungire. Ideal ar fi ca rezistenta sa
diminueze treptat de la inceputul spre
sfrsitul miscarii. n acest fel raportul ntre
forta externa si forta proprie a muschiului s-
ar mentine neschimbat, caci se stie din
fiziologie ca muschiul are o forta maxima
cnd este complet ntins si o forta minima
cnd este maxim scurtat.
Aceasta este o regula generala, caci se pare
ca forta maxima a unui muschi se exercita
n zona maximei lui utilizari n activitatea
zilnica profesionala sau neprofesionala.
 - Rezistenta nu trebuie sa aiba repercusiuni
negative asupra coordonarii miscarii.
- Rezistenta sa fie aplicata contra directiei
de miscare a segmentului, pentru a-si
exercita aici presiunea, influentnd
exteroceptorii, care vor stimula miscarea
(un exemplu: pentru flexia antebratului,
rezistenta se va aplica pe fata anterioara a
acestuia).
- Dupa fiecare miscare cu rezistenta se va
introduce o foarte scurta perioada de
relaxare.
 - Ritmul miscarilor active cu rezistenta este n
functie de valoarea rezistentei, conform regulii
,,rezistenta mare - ritm scazut; rezistenta mica -
ritm crescut". Desigur ca ritmul va fi fixat de
catre kinetoterapeut, n functie de obiectivele
urmarite, dar se va stabili si n functie de alti
parametri care tin de pacient (vrsta, boli
asociate, grad de antrenament etc).
- Stabilizarea segmentului pe care si are originea
muschiul ce se contracta n respectiva miscare
este de prima importanta. Daca stabilizarea nu
poate fi realizata complet de musculatura
stabilizatoare, se va recurge la mijloace de fixare
suplimentare (presiune manuala, chinga etc.)
Pozitia de start a miscarilor are si ea un rol n
crearea unei bune stabilizari, ca si a unui model
adecvat de miscare.
 Tehnica mobilizarii active cu rezistenta are
ca obiectiv principal cresterea fortei si / sau
rezistentei musculare.
 Contractia izotonica este o contractie
dinamica prin care se produce modificarea
lungimii muschiului, determinnd
producerea miscarii la nivel articular. Pe tot
parcursul
miscarii, deci al contractiei izotonice,
tensiunea de contractie ramne aceeasi.
 - Prin apropierea capetelor sale, deci prin
scurtare, realiznd o contractie dinamica
concentrica. n cazul mobilizarii active cu
rezistenta, se realizeaza o contractie
concentrica atunci cnd agonistii nving
rezistenta externa, muschiul se contracta
pentru a nvinge aceasta rezistenta si se
scurteaza apropiindu-si att capetele de
insertie, ct si segmentele osoase asupra
carora actioneaza. Contractia dinamica
concentrica se poate realiza att n interiorul,
ct si n exteriorul segmentului de contractie;
scurtnd muschiul i dezvolta tonusul si forta.
 Prin repetare, miscarile concentrice produc hipertrofie
musculara, urmata de cresterea forNei, iar la nivel
articular cresc stabilitatea.
- Prin ndep artarea capetelor de inserNie, deci prin
alungire, realiznd o cont r actie musculara excentrica.
n cazul mobilizarii active cu rezistenta, acest tip de
contractie se realizeaza cnd agonistii, desi se contracta,
sunt nvinsi de rezistenta externa. Contractia excentrica
se realizeaza atunci cnd muschiul fiind contractat si
scurtat cedeaza treptat unei forte care-l ntinde si-i
ndeparteaza att capetele de insertie, ct si segmentele
osoase asupra carora lucreaza muschiul respectiv.

Contractia dinamica excentrica se poate realiza att n

interiorul, ct si n exteriorul segmentului de contractie;
prin actiunea ei dezvolta elasticitatea si rezistenta mu
schiului. Prin repetare, contractiile excentrice produc
lucru muscular rezistent sau negativ; cresc elasticitatea
musculara, iar la nivel articular mobilitatea.
 - Cursa interna, sau interiorul segmentului
de contractie cand agonistii lucreaza ntre
punctele de insereie normala; miscarea
executata n interiorul segmentului de
contractie se realizeaza atunci cnd
muschiul se contracta si din pozitia lui
normala de ntindere se scurteaza apropiind
prghiile osoase de care este fixat. O astfel
de contractie scurteaza muschiul si-i
mareste forta si volumul.
 Contractia concentrica n interiorul segmentului
de contractie, se produce atunci cnd miscarea
respectiva este initiata din punctul zero
anatomic sau din diverse unghiuri articulare
pozitive, se desfasoara n sens fiziologic
(muschiul se scurteaza reusind sa nvinga
rezistenta) si se opreste la amplitudini mai mari
sau la sfrsitul cursei. Pe parcursul miscarii,
agonistii si apropie capetele de insertie, se
scurteaza progresiv, pentru ca la sfrsitul cursei
de miscare sa fie maxim scurtati.
 Contractia excentrica n interiorul
segmentului de contractie, se produce
atunci cnd miscarea respectiva, initiata din
diverse unghiuri pozitive se desfasoara n
sens opus celui fiziologic (rezistenta externa
nvinge muschiul, care se alungeste treptat)
si se opreste la unghiuri articulare mai mici
sau la punctul zero anatomic. Pe parcursul
miscarii, agonistii si ndeparteaza capetele
de insertie, se alungesc progresiv, n
punctul zero anatomic fiind maxim alungiti.
 - Cursa externa, sau exteriorul segment ul
ui de contractie, cnd agonistii lucreaza
dincolo de punctele de insertie normala, n
segmentul de contractie pentru antagonisti.
Miscarea n afara segmentului de contractie
se realizeaza numai cu acei muschi care pot
fi ntinsi peste limita de repaus. La acesti
muschi avem, la nceput, o contractie n
exteriorul segmentului pna revin la pozitia
lor de repaus, dupa care contractia continua
n interiorul segmentului de contractie.
 - Cursa medie, cnd agonistii au o lungime
medie, situata la jumatatea amplitudinii
maxime, pentru o miscare data.
Prin combinarea scurtarii si alungirii fibrelor
musculare, a contractiei concentrice si
excentrice n interiorul si n exteriorul
segmentului de contractie si prin raportarea
vitezei de executie la rezistenta opusa si la
forta muschilor, mai rezulta nca doua tipuri
de contractie musculara, astfel:
 - Contractie muscultara pliometrica, care se
realizeaza atunci cnd muschiul se alungeste,
dupa care se scurteaza ntr-un timp foarte
scurt. Pliometria presupune solicitarea unui
muschi mai nti printr-o faza excentrica, lasnd
apoi sa se desfasoare faza concentrica ce
urmeaza n mod natural.
Contractia pliometrica poate fi considerata ca
fiind constituita din 3 elemente: - faza
excentrica; un scurt moment de izometrie; -
faza concentrica.
Contractia pliometrica reprezinta cea mai
frecvent folosita forma de contractie n
activitatea sportiva, intervenind n sarituri,
alergare, flotari etc.
 - Contractia musculara izokinetica este
contractie dinamica, n care viteza de
executie este reglata n asa fel nct
rezistenta aplicata sa fie n raport cu forta
muschiului, pentru fiecare moment din
amplitudinea unei miscari. Pentru o corecta
izokinezie este necesar ca rezistenta sa
varieze n functie de lungimea muschiului,
pentru a se solicita aceeasi forta, pe
parcursul ntregii miscari. Se realizeaza cu
aparate speciale numite dinamometre.