NEURONUL

Neuronul este unitatea de baza a sistemului

nervos.

Este format din:

- corp celular (somatic) şi
- procese protoplasmatice (dendrite şi
axoni).
(A) neuron unipolar (ex neuron zona somestezică senzorială, ganglion spinal);
(B) neuron bipolar (ex neuron bipolar retinian)
(C) neuron multipolar (ex motoneuron).
Neuron multipolar
Corpul celular conţine:

• nucleul – cu nucleoplasma, cromatina,

nucleol sI satelit nucleolar
• citoplasma - organite celulare
(mitocondrii, aparatul Golgi, lizozomi, RE,
corpi Nissl)
• membrana celulara (neuroplasma)
Structura materiei
cenuşii
(A) Secţiune (obţinută
prin tehnica argintării)
în cortexul cerebral
Poate fi văzut un
neuron piramidal în
partea dreaptă a
imaginii, precum şi
trei dendrite lungi,
verticale, în stânga
sa. Suprafaţa
dendritelor este plină
de “ţepi”
(excrescenţe).
Structura materiei cenuşii

(B) Imagine mărită la

microscop a nucleului
oculomotor la pisică.
În partea dreaptă jos
porţiunea mai deschisă la
culoare este o dendrită
(DEN), din care porneşte o
excrescenţă (SP).
Butonii sinaptici plini de
vezicule înconjoară
dendrita şi excrescenţa ei.
Butonul intitulat T are o
conexiune sinaptică foarte
evidentă cu excrescenţa.

m - mitocondrie;
cv - veziculă citoplasmică.
Dendritele

Dendritele sunt scurte şi transporta impulsurile catre corpul

celular.

Axonii:

• variaza in lungime de la nanometri la 1 metru

• nu contin corpusculi Nissl
• transporta impulsurile nervoase de la corp celular catre
periferie
• in interiorul lor exista doua fluxuri axoplasmice:
- transportul axonal anterograd de la corpul
celular catre terminatiile axonului)
- transportul axonal retrograd (de la terminatia
distala a axonului catre corpul neuronal), având funcţia de
returnare a materialelor utilizate sau depreciate pentru a fi
Axonii pot fi:

• mielinizati
• nemielinizati

Mielina este un fosfolipid dispus in mai multe

straturi, situat in interiorul celulelor de
sustinere axonala.

Cu cat stratul de mielina este mai gros, cu

atat viteza de conducere este mai mare.
Neuronii sunt:

• Unipolari (in ganglionii medulari spinali si

in nervii cranieni).
• Bipolari (caile vizuale, auditive si
vestibulare)
• Multipolari (toate celelalte)
(A) neuron unipolar
(B) neuron bipolar
(C) neuron multipolar
Stratificarea cortexului cerebral

A. Neuroni corticali evidenţiaţi prin

tehnica Golgi-Cox.
Figura arată că axonii se termină prin
ramificaţii complexe în straturile
IVa şi IVc (350–450 mm în
diametru). În centrul figurii este o
ramificaţie completă iar pe
laterale sunt jumătăţi de
ramificaţii.
(B) Output din cortex.
Figura arată că axonii (ax) celulelor
piramidale mici (Py) din straturile
II şi III ies în mare măsură din
cortex şi ajung în zona albă
subcorticală, pentru a reintra în
cortex prin altă parte. Axonii
celulelor piramidale din straturile
V şi VI merg spre nucleii
subcorticali sau către cerebel,
măduva spinării sau trunchiul
cerebral.
I. Sinapsele

• reprezinta jonctiunea dintre terminatia

axonala şi neuron, celula musculara sau
glandulară
• intre terminatia axonului şi cealalta parte
exista un spatiu numit fanta sinaptica;
principala ei caracteristica este polarizarea
(impulsul nervos este intotdeauna dirijat de
la axon la urmatorul neuron din circuit)
• in fanta sinaptica sunt eliberati
neurotransmitatorii, sintetizati şi eliberati de
neuron pentru a produce un raspuns la nivel
Sinapsa (cont.)
Sinapsa “clasică”

Imaginea arată că
întotdeauna există
un soi de material
care “umple” fanta
sinaptică.

Imaginea arată, de
asemenea,
prezenţa unor
“creste” pe faţa
interioară a
membranei post-
sinaptice. Acestea
fac parte din
organizarea
presinaptică.
Butonul terminal al axonului conţine câteva vezicule mici (20-40
nm) cu rol important în transmiterea nervoasă, pentru că au în
interior moleculele unei substanţe transmiţătoare.

Membrana pre-sinaptică este separată de cea post-sinaptică de

o fantă de 30-40 nm. Membrana post-sinaptică apare la
microscop mai groasă şi mai densă decât cea pre-sinaptică.

Prezenţa veziculelor sinaptice, precum şi îngroşarea post-

sinaptică permit determinarea polarităţii fiziologice, adică
transmiterea impulsului nervos într-un singur sens, de la
membrana pre-sinaptică la cea post-sinaptică.

Există multe tipuri de sinapse – o estimare rezonabilă ar fi că, în

SN există 1014 tipuri de sinapse (sinapse clasice, sinapse
electrice, sinapse temporare – “varicozităţi”, sinapse
reciproce, sinapse “în grup”)
(A) Varietăţi de sinapse
(a) Sinapsă electrică;
(b) Sinapsă conţinând vezicule dense;
(c) Sinapse “în trecere” sau varicozitate;
(d) Sinapsă inhibitorie (cu vezicule elipsoidale)
pe segmentul iniţial al axonului
(e) Excrescenţă dendritică;
(f) Sinapsă prin excrescenţe;
(g) Sinapsă inhibitorie;
(h) Sinapsă axo-axonică;
(i) Sinapsă reciprocă;
(j) Sinapsă excitatorie
(B) Secţiune transversală prin trei procese
neuronale: 1 axon şi două dendrite. De jur
împrejur sunt celule gliale.
(C) Secţiune transversală prin trei procese
neuronale: 1 axon şi două dendrite.
Dendritele formează o pereche reciprocă şi
sunt aranjate în buclă de feed-back negativ
(excitaţia uneia determină inhibiţia
celeilalte).
(D) Sinapsă reciprocă între două dendrite. Aici
există un feed-back pozitiv (excitarea
dendritei de jos determină excitarea
dendritei de sus)
Neurotransmitatorii pot fi:

• excitatori (celula musculara / glanda)

• excitatori / inhibitori (conexiune cu nervii)

Au un rol fundamental in realizarea tuturor

functiilor sistemului nervos central
 Neurotransmiţătorii (cont.)
Sunt de doua feluri:

1. Cu molecula mica si actiune rapida

(acetilcolina si aminele biogenice)
- sunt implicaţi in raspunsurile prompte
ale SN (transmiterile senzoriale si
motorii)
2. Cu molecula mai mare si actiune mult
mai lenta (neuropeptidele)
- produc modificari de durata
(modificarea numarului de receptori, de
sinapse, pe perioade lungi)
1. Cu molecula mica si actiune rapida

- Acetilcolina (Ach)
- Dopamina (DA)
- Norepinefrina (noradrenalina)
- Serotonina (5 – HT)
- Histamina
- Transmitatorii aminoacizi
2. Cu molecula mai mare si actiune mult mai
lenta (neuropeptidele)

- Opioidele
- Neurohipofizarele
- Tahikininele
- Secretinele
- Insulinele
- Somatostatinele
- gastrinele
 Acetilcolina (ACh)
- Singurul neurotransmiţător care nu este
aminoacid sau derivat al acestuia
- Este secretată de neuroni din cortexul motor,
ganglioni bazali, motoneuroni etc
- Au fost identificate două sisteme colinergice
(reticulat şi limbic)
- Acţiunea centrală: activarea corticală şi
comportamentală (şi datorită legăturilor cu
sistemul reticulat)
- În doze mici: ACh exercită efecte de facilitare a
transmisiei sinaptice centrale şi periferice
- În doze mari: efecte puternic excitatorii, dar şi
inhibitor (inhibiţia cordului de către nervii vagi)
- Studiile arată că pacienţii amnezici au un deficit
marcat de ACh
 Dopamina
- Face parte din clasa catecolaminelor
- Are trei căi:
- de la substanţa neagră la ganglionii
bazali (implicată în boala Parkinson),
- din apropierea subst. negre până la
bulbul olfactiv (reglează cogniţia, emoţia,
memoria şi învăţarea, lezarea produce
episoade echivalente celui schizofrenic)
- în hipotalamus (implicată în secreţia
glandei hipofize)
 Norepinefrina (noradrenalina)
- Provine din dopamină
- În creier există două căi adrenergice
- ventrală (bulb, punte, subst. reticulată,
spre hipotalamus)
- dorsală (punte, amigdală, hipocamp,
cortex)
- Reglează funcţiile cognitive (cortex),
funcţiile afective (sist. limbic), funcţiile
vegetative şi endocrine (hipotalamus)
 Serotonina
- Secretată de anumiţi nuclei din TC (nucleii
rafeului)
- Este mai puţin studiată, pentru că lipsesc
medicamentele care să stimuleze sau să inhibe
sistemul serotoninergic
- Scăderea serotoninei: insomnie, hiperactivitate,
explozivitate
- Creşterea serotoninei: sindrom comportamental
anormal (tremur, mişcări lente, ale corpului,
diminuarea ratei alimentare)
- Controlează dispoziţia psihică, inducerea
somnului
 Aminoacizii
- Sunt produşi de mai toate celulele
nervoase
- Se presupune că ar avea un rol modulator
asupra activităţii neuronilor
- Ex. : acidul gama amino butiric (GABA)
este un neurotransmiţător inhibitor prezent
în măduvă, retină, hipocamp, EC etc
 Neuropeptidele
- Opioidele – opicortinele, enkefalinele
- Neurohipofizarele – vasopresina, oxitocina
- Secretinele – secretina, glucagonul,
peptide digestive
- Insulina – insulina, insulina ca factor de
creştere I şi II
- Somatostatina – somatostatinul,
polipeptida pancreatică
- Gastrinele – gastrina, colecistochinina
Aceste substanţe acţionează
- Ca hormoni (la distanţă)
- Local (neurotransmiţători)

Au efect excitator sau inhibitor / ambele.

Reglează răspunsul organismului la durere,
stres.
 II. Transmiterea impulsului nervos

Elemente de bază:

- Potenţial de acţiune
- Potenţial de repaus
- Depolarizare locală a membranei
- Pompa Na – K
Celulele de sustinere

Exista trei tipuri de sustinere:

A. Ependimale – tapeteaza cavitatile pline cu fluid
din interiorul sistemului nervos (ventriculii
cerebrali sI canalul central al maduvei spinarii).
B. Microgliale – sunt fagocite sI inglobeaza
resturile care rezulta din lezarea, infectiile sau
bolile sistemului nervos central
C. Macrogliale – cuprind patru tipuri celulare:
- astrocite (SNC)
- oligodendrocite (SNC)
- celule Schwann (SNP)
- celule capsulare (SNP)
Celula migrogliala
Astrocitele:

- Sunt cele mai numeroase in sistemul nervos

central
- Au forma stelara
- Îmbraca exteriorul creierului sau maduvei spinarii
(membrana gliala) sau inconjoara capilarele
sangvine formand bariera hernato-encefalica.
- Au un rol foarte important in sistemul nervos
central
- Sunt primele celule afectate prin trauma sau
iradierea sistemului nervos central
- Sunt foarte susceptibile la formarea
Astrocita
Astrocite.
În desen apar două
astrocite (mai închise la
culoare).
Astrocita de sus se
prinde de epiteliul
ependimal şi de dendritele
şi corpul celular al uni
axon. Are, de asemenea,
legătură cu un capilar de
sânge.
Astrocita de jos ajunge
de la pia mater până la
neuron (desenul are o
doză de “nerealism”: este
practic imposibil ca un
neuron să aibă conexiuni
atât cu ventricolul cât şi cu
spaţiul subarahnoidal).
Oligodendrocitele

- contribuie la formarea mielinei

- mentinerea mielinei – care reprezinta
principalele lor functii in sistemul nervos
central
- produc, de asemenea, factorii neutrotrofi
(care pot promova cresterea axonilor
afectaţi sau lezaţi)
Oligodendrocita
Celulele Schwann

- corespund oligodendrocitelor din sistemul nervos

central
- inconjoara partial axonul mielinizat
- formeaza straturi succesive de lamele de mielina
(stratul extern – neuroderma)
- intre doua celule Schwann exista o intrerupere –
strangulatie Ranvier
- au rol sI in regenerarea neuronilor distruşi (partea
rupta a axonului este distrusa iar cea dinspre
corpul celular proliferează şi formeaza o
structura tubulara care va fi viitorul axon)
Celulele capsulare:

- inconjoara ganglionii spinali si ai nervilor

autonomi
Neuronii sunt dispusi in serii longitudinale
sau succesiune seriala.

Prin dispunere seriala se formeaza doua

tipuri de circuite:
- reflex
- releu (somatic aferent general)
Circuitul reflex transporta impulsuri care
conduc la un raspuns involuntar
(contractia muschilor / secretie glandulara)

Calea releu se referă la

• Circuitul somatic general aferent
• calea functionala - caile de releu /
senzoriale
• calea motorie – caile miscarii voluntare
Calea functionala este formata din mii /
milioane de neuroni.

- Corpii neuronali formează aglomerari

numite nuclei.

- Axonii formeaza structuri numite tracturi,

fascicule, nervi.