COMPORTAMENT ORGANIZATIONAL

I. Definirea comportamentului
organizaţional şi a importanţei acestuia.
II. Domeniul de studiu al comportamentului
organizaţional.
III. Rolul comportamentul organizaţional
IV. Cercetarea în comportamentul
organizaţional
 COMPORTAMENT ORGANIZATIONAL
I. Ce este comportamentul organizaţional?
• Comportamentul organizaţional se referă la
ceea ce se întâmplă în organizaţii.
• Comportamentul organizaţional se referă la
atitudinile şi acţiunile indivizilor care formează o
organizaţie, indiferent de tipul şi mărimea
acesteia.
• Domeniul de studiu al comportamentului
organizaţional a evoluat din mai multe discipline:
(psihologie, sociologie, antropologie, economie
etc.)
 COMPORTAMENT ORGANIZATIONAL
• Studierea comportamentului uman, a atitudinilor
şi performanţei în mediul organizaţional se
bazează pe teoria, metodele şi principiile unor
discipline precum psihologia, sociologia,
antropologia culturală etc., pentru a acumula
informaţii despre percepţiile individuale, valori,
capacităţi de învăţare şi acţiuni în timpul lucrului
în grupuri şi în cadrul întregii organizaţii;
analizează efectele mediului extern asupra
organizaţiei şi asupra resurselor sale umane,
misiuni, obiective şi strategii.
 COMPORTAMENT ORGANIZATIONAL

• Definiţiile cele mai cunoscute urmează o anumită

linie: studiul şi înţelegerea comportamentului
individual şi de grup, a modelelor şi structurilor
pentru a îmbunătăţi performanţa şi eficienţa
organizaţiei.
 COMPORTAMENT ORGANIZATIONAL
• Comportamentul organizaţional studiază:
1. raţiunile care stau la baza alocării resurselor, în
vederea punerii în aplicare şi realizării strategiei;
2. comportamentul şi rolul managerilor în cadrul
organizaţiei;
3. motivarea angajaţilor printr-un leadership eficient;
4. comportamentul individual şi de grup;
5. comunicarea, negocierea, motoarele schimbării.
• Comportamentul organizaţional reprezintă
principalul element care trebuie studiat pentru a
estima şi obţine succesul punerii în practică şi
realizării strategiei.
 COMPORTAMENT ORGANIZATIONAL
“Capacitatea unei organizaţii de a executa strategia
depinde de infrastructura hard – structura
organizatorică şi de infrastructura “soft – cultura
şi normele
sale.”
Amar Bhide
1) Elaborarea strategiei presupune efectuarea următoarelor
analize:
a. Analiza mediului extern organizaţiei, în vederea identificării
oportunităţilor şi ameninţărilor care pot proveni din mediu.
b. Analiza profilului organizaţiei, în vederea identificării
punctelor forte şi slabe ale organizaţiei.
c. Elaborarea celei mai adecvate strategii, în vederea atingerii
obiectivelor organizaţiei.
 COMPORTAMENT ORGANIZATIONAL
1. Punerea în practică a strategiei este o activitate
complexă orientată spre acţiune, care se
concentrează asupra activităţii propriu-zise a
organizaţiei, constând în conducerea angajaţilor şi
a proceselor.
2. Scopul procesului de punere în practică a
strategiei îl constituie crearea unui climat care să
atragă devotamentul şi entuziasmul angajaţilor
astfel încât aceştia să se dedice cu toate forţele
executării corecte a strategiei.
3. Modalităţile de punere în practică a strategiei
depind de experienţa managerilor şi de gradul de
cunoaştere a afacerii, de vechimea în funcţiile de
conducere
 COMPORTAMENT ORGANIZATIONAL
4. Elementele procesului de punere în practică a strategiei
sunt:
1. crearea unei organizaţii eficiente printr-o structură
organizatorică adecvată;
2. alocarea corespunzătoare a resurselor prin intermediul
bugetelor;
3. instituirea politicilor şi procedurilor;
4. instituirea practicilor de perfecţionare continuă;
5. crearea sistemelor suport;
6. crearea sistemelor de recompensare potrivit cerinţelor
strategiei;
7. instituirea unei culturi organizaţionale care să corespundă
strategiei;
8. exercitarea spiritului de lider.
 COMPORTAMENT ORGANIZATIONAL
Sistemul de recompensare trebuie să respecte următoarele
reguli:
• Salariul trebuie să reprezinte un element substanţial al
pachetului compensator.
• Sistemul de stimulente trebuie să-i cuprindă pe toţi
angajaţii.
• Sistemul trebuie administrat cu o deosebită imparţialitate.
• Stimulentele trebuie legate numai de obiectivele
importante, cuprinse în planul strategic.
• Obiectivele de care este legat sistemul trebuie să poată fi
atinse de angajaţi.
• Recompensele trebuie acordate la scurt timp după
evaluarea performanţelor.
• Recompensele nemonetare nu trebuie neglijate.
• Cei care nu au performanţe corespunzătoare nu trebuie
recompensaţi.
 COMPORTAMENT ORGANIZATIONAL
II. Domeniul de studiu al comportamentului
organizaţional.
• Comportamentul oamenilor nu poate fi studiat izolat.
• Este importantă înţelegerea relaţiilor cu celelalte
variabile care sunt incluse în întreaga organizaţie.
• Studiul comportamentului organizaţional implică
înţelegerea:
1. comportamentului oamenilor;
2. procesului de management;
3. contextului organizaţional în care are loc procesul de
management;
4. proceselor organizaţionale şi a muncii;
5. interacţiunilor cu mediul extern din care face parte
organizaţia.
 COMPORTAMENT ORGANIZATIONAL
• Ar trebui să ne preocupe doar ceea ce se
întâmplă în cadrul organizaţiilor?
• Există o relaţie de reciprocitate între ceea ce se întâmplă
în interiorul organizaţiilor şi ceea ce se întâmplă în
exterior.
• Pornind de la variabilele descrise mai sus se pot identifica
patru dimensiuni care influenţează colectiv
comportamentul în organizaţii:
1. individul,
2. grupul,
3. organizaţia
4. mediul.
 COMPORTAMENT ORGANIZATIONAL
1. Individul
• Organizaţiile sunt constituite din indivizi.
• Componentă centrală a comportamentului
organizaţional.
• Fiecare individ aduce în organizaţie o istorie de
atitudini, valori şi experienţe.
• Indivizii au personalităţi unice care creează
predispoziţii pentru anumite comportamente.
• Ce se întamplă dacă nevoile individului şi cerinţele
organizaţiei sunt incompatibile?
• Este datoria managerilor să creeze un mediu care
să permită satisfacerea nevoilor indivizilor şi în
acelaşi timp atingerea obiectivelor organizaţionale.
 COMPORTAMENT ORGANIZATIONAL
2. Grupul
• Grupurile sunt esenţiale pentru funcţionarea şi
performanţa organizatiilor.
• Organizaţiile cuprind grupuri de oameni şi oricine
poate fi membru al unuia sau mai multor grupuri.
• Grupurile informale apar din nevoile sociale ale
oamenilor din organizaţie.
• Oamenii dintr-un grup se influenţează reciproc în
diferite moduri.
• grupurile îşi creează propriile ierarhii şi lideri.
• Presiunile grupului pot avea influenţe asupra
comportamentului şi performanţei indivizilor.
 COMPORTAMENT ORGANIZATIONAL
3. Organizaţia
• Indivizii şi grupurile interacţionează în cadrul
structurii organizaţiei formale.
• Structura este creată de management pentru:
- a stabili relaţii între indivizi şi grupuri,
- a oferi ordine
- a direcţiona sistematizat eforturile organizaţiei spre
activităţi care să ducă la îndeplinirea obiectivelor.
 COMPORTAMENT ORGANIZATIONAL
• Comportamentul este influenţat:
- de structura organizaţiei,
- de tehnologie,
- stilurile de leadership
- sistemul de management prin care procesele
organizaţionale sunt planificate, direcţionate şi
controlate.
- Atenţia trebuie orientată spre impactul structurii şi
a managementului asupra comportamentului
oamenilor care fac parte din organizaţie.
 COMPORTAMENT ORGANIZATIONAL
4. Mediul
• Organizaţia funcţionează ca parte a unui mediu extern
larg.
• Mediul influenţează organizaţia prin dezvoltare
tehnologică şi ştiinţifică, fluctuaţii economice, influenţe
sociale şi culturale şi acţiuni guvernamentale.
• Efectele operaţiilor organizaţiei în mediul său sunt
reflectate de valorificarea oportunităţilor şi diminuarea
riscurilor, respectiv atingerea cu succes a scopurilor şi
obiectivelor.
• Rata crescută a schimbării factorilor de mediu subliniază
nevoia de a studia organizaţia per total şi procesele prin
care organizaţia încearcă să se adapteze cerinţelor externe.
 COMPORTAMENT ORGANIZATIONAL
III. Rolul comportamentul organizaţional
• Cunoştinţele despre comportamentul
organizaţional ajută la înţelegerea mai bună a
propriei persoane cât şi a altor oameni într-un
context legat în principal de muncă.
• Cunoştinţele despre comportamentul
organizaţional pot să extindă potenţialul personal
pentru succes în carieră în condiţiile în care
locurile de muncă devin mai dinamice, complexe
şi interesante.
 COMPORTAMENT ORGANIZATIONAL
• Pentru a fi un manager eficient este necesară
o combinaţie de cunoştinţe şi experienţă.
• Chiar dacă cunoaştem principii de
comportament organizaţional acest fapt nu
garantează că vom fi capabili să le aplicăm.
• Avem nevoie de practică şi experienţă.
 COMPORTAMENT ORGANIZATIONAL
IV. Cercetarea în comportamentul organizaţional
• Cercetarea este o modalitate de a învăţa despre
lume prin colectare obiectivă şi sistematică de
informaţii.
• Orice cercetare în domeniul comportamentului
organizaţional începe cu o problemă despre
muncă sau organizaţii.
• Adesea, chestiunile de cercetat se exprimă ca
ipoteze.
• O ipoteză este o exprimare formală a relaţiei
aşteptate între două variabile.
• Variabilele sunt simple măsurători care pot lua două
sau mai multe valori.
 COMPORTAMENT ORGANIZATIONAL
Tehnici de cercetare de bază:

1. Observaţia
2. Corelaţia
3. Experimentarea
 COMPORTAMENT ORGANIZATIONAL
1. Tehnici de observare
• Cercetarea prin observare este cea mai
directă cale de a învăţa despre
comportamentul în organizaţii.
• A observa înseamnă a examina sistematic şi
obiectiv activităţile naturale ale oamenilor în
mediul organizaţional ascultând ceea ce spun
şi privind ceea ce fac.
• Rezultatele cercetării prin observare sunt
rezumate într-o formă narativă, numită studiu
de caz.
 COMPORTAMENT ORGANIZATIONAL
Observarea poate fi:
• Observarea prin participare: cercetătorul
participă activ la comportament şi devine membru
activ al entităţii organizaţionale pe care o studiază.
• Problemele care apar sunt legate de păstrarea
obiectivităţii şi non-influenţarea comportamentului
celorlalţi.
• Avantaje:
- posibilitatea ca observarea să rămână secretă;
- posibilitatea de a obţine informaţii despre
comportamentul organizaţional care ar fi foarte
greu de obţinut altfel.
 COMPORTAMENT ORGANIZATIONAL
• Observarea directă: este observarea în care cercetătorul
nu se implică în activitatea observată.
Avantaje:
- se elimină influenţele care ar putea să apară din partea
observatorului;
- este mai puţin solicitantă pentru cercetător.
Dezavantaje:
- de obicei cei care sunt observaţi ştiu acest lucru şi pot să-şi
modifice comportamentul.
Această metodă are o serie de limitări:
1. Lipsa controlului asupra mediului în care se realizează
observarea;
2. Analiza unui număr limitat de cazuri face imposibilă o
generalizare amplă;
3. În cazul unui observator unic există riscul de a obţine
informaţii denaturate.
 COMPORTAMENT ORGANIZATIONAL
2. Tehnici de corelaţie
Cercetarea corelaţiei – cercetare care caută să măsoare
precis variabilele şi examinează relaţiile dintre aceste
variabile fără să introducă nici o schimbare în câmpul de
cercetare.
Datele studiilor corelaţiei implică interviuri şi
chestionare, dar şi datele existente.
Variabilele cel mai des măsurate prin chestionare sunt:
• percepţia subordonaţilor despre comportamentul legat de
post al managerilor;
• gradul de satisfacţie în muncă al salariaţilor;
• relatările salariaţilor despre gradul de autonomie pe care îl
au în realizarea sarcinilor.
 COMPORTAMENT ORGANIZATIONAL
Ipoteze posibile pentru variabilele menţionate:
• Salariaţii care sunt satisfăcuţi de munca lor vor tinde să
fie mai productivi decât cei mai puţin satisfăcuţi; (pentru
a verifica acest lucru, un cercetător ar trebui să
administreze un chestionar valabil şi de încredere şi să
obţină date privind productivitatea din înregistrările
companiei).
• Salariaţii care îşi percep supraveghetorul ca prietenos şi
de treabă vor fi mai satisfăcuţi de munca lor decât cei
care nu au această percepţie;
• Angajaţii mai vechi vor absenta mai puţin decât
angajaţii mai noi;
 COMPORTAMENT ORGANIZATIONAL
3. Tehnici experimentale
Cercetarea experimentală – cercetarea care schimbă sau
manipulează o variabilă în condiţii controlate şi
examinează consecinţele acestei manipulări asupra unei
alte variabile.
Variabila independentă – variabila pe care cercetătorul o
manipulează sau schimbă într-un experiment.
Variabila dependentă – variabila care este de aşteptat să
varieze ca urmare a variabilei independente.
Grup de control – grup de subiecţi ai cercetării care nu
sunt expuşi tratamentului esperimental.
 COMPORTAMENT ORGANIZATIONAL
Întrebări şi activităţi practice:
1. De ce este important comportamentul
organizaţional?
2. Care sunt cele patru dimensiuni care influenţează
comportamentul organizaţional? Oferiţi exemple
pentru fiecare.
3. Cum aţi răspunde cuiva care ar spune „O
organizaţie nu are obiective, numai oamenii au
obiective”?
4. Un obiectiv al comportamentului organizaţional
este de a controla comportamentul. Ce părere aveţi
despre moralitatea unei persoane care influenţează
şi controlează comportamentul altora?