Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1
Digestia
Digestia – totalitatea
fenomenelor mecanice,
chimice şi fizico-chimice, care
asigură transformarea
substanţelor alimentare
complexe in compuşi chimici
mai simpli, transportul şi
absorbţia acestora pentru
asimilarea lor de către
organism
• Clasificarea digestiei:
1. Glandele parotide
2. Glandele submandibulare
3. Glandele sublinguale
SECRETIA SALIVARA
GLANDELE SALIVARE
• Parotide
• Sublinguale
• Submaxilare
• Glande mici diseminate
în mucoasa bucală
•Parotide seroase
•Sublinguale
mixte
•Submaxilare
•Glande mici
diseminate în mucoase
mucoasa bucală
Constante şi proprietăţi
• Volumul salivei - 1-1,5 l/zi variaza în funcţie de: repaus
alimentar - 0,3-0,5 ml/min, somn - 0,08 ml/min, în
urma stimulării alimentare poate ajunge până la 2-7
ml/min.
• Aspectul salivei este opalescent, filant.
• pH-ul salivei este de 6,7 (5,6-8) şi creşte odată cu
fluxul salivar (creşte concentraţia bicarbonatului).
• Osmolaritatea salivei este între 50-100mOsm/l.Lichid
incolor, opalescent
• Densitatea 1,003-1,008
• Temperatura de îngheţare -0,20C; -0,40C
Compoziţia salivei
Saliva primară
- este izotonă (290-310
mOsm/l)
- are o compoziţie
similară cu un
ultrafiltrat plasmatic,
-
2. REABSORBŢIA / SECREŢIA DUCTALĂ
- saliva finală.
HCO3- reabs./secr.
[HCO3-] depinde de
- EAB
- [Na+] salivar.
Apa
Ductul - puţin permeabil pentru apă
hipoosmolaritatea salivei
finale.
K+
30 mEq/l
7 ori mai mare
15 mEq/l
1/7 - 1/10
HCO3-
50-70 mEq/l
2-3 ori mai mare
concentraţia Na+ şi Cl- este egală, de
aproximativ 15 mEq/l, ceea ce reprezintă 1/7 - 1/10
din concentraţia plasmatică;
concentraţia K+ este de aproximativ 30 mEq/l
adică de 7 ori mai mare decât în plasmă;
concentraţia HCO3- este de 50-70 mEq/l deci de
2-3 ori mai mare ca în plasmă.
REGLAREA SECREŢIEI SALIVARE:
NERVOS (reflexe condiţionate şi necondiţionate)
Rol:
stimularea parasimpaticului secreţie salivară apoasă
stimularea simpaticului secreţie salivară vîscoasă,
bogată în mucină + lizozim
Reglarea secreţiei salivare
REGLAREA SECREŢIEI SALIVARE:
parasimpaticul şi simpaticul
REGLAREA SECREŢIEI SALIVARE:
mecanisme la nivel celular
Secreţia primară
- AMPc amilaza: adrenalina (β), VIP
- Ca H2O: adrenalina (α), Ach, sP
Modificările ductale
- Ach reabsorbţia Na+ şi Cl-
- Ach secreţia de HCO3-
- Adr (β) reabs Na (secundar şi H2O)
- aldosteronul reabs Na (secundar şi H2O)
REGLAREA SECREŢIEI SALIVARE:
REFLEXE
Stimularea secreţiei se face prin mecanisme reflexe:
1. NECONDIŢIONATE
• Cardia
• Fundus
• Corp
• Marea curbură
• Mica curbură
• Pilor
Funcţiile stomacului
GLANDE GASTRICE
Fundus + corp
•Celule producătoare de mucus
•Celule parietale: HCl
•Celule zimogene: pepsinogen
•Celule endocrine
GLANDE PILORICE
Mucus
Celule G: gastrina
Bazele celulare ale funcţiei endocrine şi
exocrine ale stomacului
Celule
mucoase mucus
Celule HCl
parietale FI
Celule
zimogene → pepsinogen
SUCUL GASTRIC
• Volum: 1-1,5l/zi
– la stimularea alimentară
– la repaus alimentar şi somn
• Aspect: incolor, limpede, uşor opalescent
• pH: acid 1,5 - 2,5 Densitatea 1,002-1,009
• Compoziţie: apă 99%
substanţe solide 1%
Sub. Anorganice- 0,6%: cationi: Na+, K+ ,Mg+2
anioni: Cl-, HPO4-2, SO4-2, HCl
Sub. Organice – 0,4%: mucină, enzime
Secreţie primară acidă + Secreţie primară alcalină
(celule parietale) (celule ne-parietale)
Enzimele sucului gastric
1. Pepsina
• Precursor inactiv = pepsinogen
• Enzima proteolitică - activă doar la pH < 3.5
• Stimulată de Ach
HCl
pepsinogen pepsină
SUCUL GASTRIC: COMPOZIŢIE, ROL
2. HCl – produs de celulele parietale
Rolurile HCl:
• intervine în denaturarea
proteinelor acid proteine
• activează pepsinogenul la
pepsină
• transformă Fe3+ din alimente în
Fe2+ absorbabil
• eliberarea de secretină din
mucoasa duodenală
• are efect bactericid
• Asigurară motilitatea tractului
gastro-duodenal şi evacuarea
chimului în duoden.
• HCl activează secretina astfel stimulînd secreţia pancreatică
SUCUL GASTRIC: COMPOZIŢIE, ROL
3. Mucusul gastric
• Mucus vizibil (care apare la pH alcalin)
Secretat de celulele epiteliale superficiale
• Mucus solubil (care apare la pH acid)
Secretat de celule mucoase auxiliare de la gâtul glandei,
celule ale glandelor pilorice şi cardiale
4. Factorul intrinsec
Secretat de celulele
parietale în paralel cu
secreţia de HCl
Rol:
absorbţia vitaminei B12
REGLAREA SECREŢIEI GASTRICE
Reglarea secreţiei gastrice neuro-umorală:
1)REGLAREA NERVOASĂ
Inervaţia parasimpatică: nervul vag (X) gg.intramurali stomac
Stimularea parasimpaticului - HCl +pepsina
(mediator ch. Ach) - gastrina
- histamina
Inervaţia simpatică: coarne lat.măduvă T5-T10 gg.plex celiac
stomac
Stimularea simpaticului secreţie gastrică cu mucus
(mediator NA)
Ach HCl
gastrina = HCl
histamina
HCl
Ach acţionează pe
celula parietală pe histamina
receptor M3
gastrina
Faza gastrică
- începe după pătrunderea alimentelor în stomac
SG : 200-350 ml/5 ore prin mecanisme:
1. Distensia gastrică reflexe lungi (vago-vagale) gastrina
reflexe scurte (intramurale) HCl
2. Peptide şi AA din alimente excită direct muc.gastrică gastrina
HCl
Mediatorii chimici ai secreţiei acide:
- Acetilcolina = mediator chimic al nervului vag
- Histamina - eliberată din mastocite după stimulare vagală
- Gastrina - eliberată din celulele G (z. antro-pilorică stomac + duoden)
după stimulare vagală
- efecte: gastrice: - sectreţia de HCl
- secreţia de pepsină şi factor Castle
- sectreţia de gastrină inhibată de pH<2, calcitonină
stimulată de alcool, cafea, peptone
FAZA GASTRICĂ
Acid in duoden
elib. gastrină
evacuare
gastrina
Secretina &
Cholecistokinina (CCK)
Circulatie
Functiile ficatului:
• Rezervor saguin
• Secreţia bilei
• Neutralizarea substanţelor toxice de origine endo- şi
exogenă
• Depozitarea glicogenului
• Conversia galactozei, fructozei şi altor monzaharide
în glucoză
• Gluconeogeneza hepatică din aminoacizi
• Sinteza colesterolului, fosfolipidelor şi
lipoproteinelor
• Conversia hidrocarbonaţilor şi proteinelor în grăsimi
• Sinteza pigmenţilor şi sărurilor biliare
Functiile ficatului:
• Lipaza pancreatică
• Colesterolesterhidrolaza
tripsina chimotripsina carboxipeptidaza
• Fosfolipaza A2
• Enzime glicolitice
• Amilaza pancreatică
Enzimele pancreatice
Celule acinare
1. Enzimele proteolitice:
Tripsina (activată pH 7-8). Hidrolizează proteinele până la
oligopeptide şi legăturile peptidice la nivelul radicalului
carboxilic a aminoacizilor bazici
Chimotripsina Hidrolizează legăturile peptidice de la nivelul
grupurilor carboxilice ale aminoacizilor aromatici.
Carboxipeptidaza Scurtează polipeptidele cu un aminoacid
Colagenaza (forma inactivă precolagenaza, activată de tripsină).
Scindează legăturile peptidice ale colagenului
Elastaza (forma inactivă proelastaza, activată de tripsină şi
enterokinază). Hidrolizează legăturile peptidice a
aminoacizilor
2. Enzimele glicolitice
• Amilaza pancreatică ( se activează în prezenţa Cl- la pH – 6,5-
7,2). Scindează amidonul, glicogenul şi alţi compuşi glucidici, cu
excepţia glucozei, pînă la di- şi trizaharide.
3. Enzimele lipolitice
• Lipaza pancreatică (se activează în prezenţa Ca+2, Mg+2 la pH
7-8) hidrolizează grăsimile neutre în acizi graşi şi
monogliceride
• Colesterolesteraza (se activează în prezenţa sărurilor biliare la
pH 7-8) hidrolizează colesterolul esteric în colesterol
liber şi acid gras
• Fosfolipaza desprinde acizii graşi din fosfolipide
SUCUL PANCREATIC: mecanism de elaborare
2 componente:
Componenta enzimatică produsă de acini = secreţie ecbolică
- este stimulată de CCK-PZ, gastrina,
bombezina, insulina, VIP
Componenta hidro-electrolitică produsă de celulele ductale =
secr.hidrolatică - este stimulată de secretină
Peptide
Aminoacizi, H+
lipide pancreas
Enzime
Secretina
lipide H+
Celule S
HCO3-
Secretina
SECREŢIA INTESTINALĂ
Intestinul subţire:
• vili la nivelul mucoasei
• cripte/glande Lieberkuhn între vili
• “margine în perie” a celulelor epiteliale
Glande Lieberkuhn Vil
Celule mucoase
(mucus)
Enterocite
Cel. endocrine
(margine în perie) (hormoni: reglarea
locală)
Celule Paneth
(granule secretorii)
În intestimul subţire se secretă:
• Sucul pancreatic
• Bila
Secreţia
intestinală NaCl
K+
K Na, K,
2Cl 2Cl
Na+
Cl- op Cl- Na+
P
Na+
cl K+ K+
Secretia cAMP
netă
Na+ Na+
Celule
secretorii
SECREŢIA INTESTINALĂ: compoziţie
ENZIME PENTRU PROTEINE
enterokinaza activează tripsina şi chimotripsina
enzime proteolitice
SNVPS + secreţia
SNVS - secreţia
Pancreas
Secreţia intestinală - enzime şi hormoni
Reglarea nervoasă
• - stimularea vagală creşte secreţia glandelor Brunner şi
probabil nu are efect asupra glandelor intestinale.
Reglarea umorală: intervin gastrina, CCK, secretina, VIP,
secreţia intestinală
Motilitatea intestinală
2 tipuri de motilitate intestinală
• Motilitatea locală – favorizează contactul mai
strîns între chim şi mucoasă, asigurată de:
• Contracţii segmentare
• Contracţii pendulare
2. Motilitate peristaltică – asigură propulsarea
chimului de-a lungul intestinului, aceste
contracţii pot fi sub formă de :
• Unde lente
• Unde rapide
Motilitatea locală intestinală
• Contracţii segmentare
Contracţia musculaturii
circulare la destindere, care
separă intestinul în segmente
egale, durează secunde
• Contracţii pendulare
Contracţii izolare ale fibrelor
longitidinale ce intervin în
amestecarea conţinutului
Motilitatea peristaltică
Reprezintă contracţii a muschilor
longitudinali urmate de contracţii
a muşchilor circulari, care asigură
propulsarea conţinutului de-a
lungul intestinului
• Contracţii sub formă de unde
lente – apar pe traseu limitat, cu
V=1-2 cm/sec
• Contracţii sub formă de unde
rapide – transportă chimul la
distanţe mari cu V = 2 - 25
cm/sec
Reglarea motilităţii intestinale
Motilitatea intestinală este reglată de:
1. Mecanismul miogen: fibrele musculare netede posedă
automatizm. La destensia intestinului, activitatea miogenă
spontană declanşază contracţii segmentare ritmice
2. Mecanismul nervos:
• Intrinsec – asigurat de reflexele mienterice locale cu centrul
nervos în plexul Auerbach pentru fibrele musculare
longitudinale şi circulare (calea aferentă pentru cele circulare se
întrerupe în plexul Meissner). Aceste reflexe asigură
contracţiile peristaltice
• Extrinsec – inervaţia simpatică ţi parasimpatică
Acţiunea simpaticului şi parasimpaticului asupra
motilităţii intestinale
I. Simpatică fibrele
adrenergice din componenţa
nervilor splanhnici inhibă
tonusul şi motilitatea
intestinală
II. Parasimpatică – este
predominantă, fibrele
colinergice n.vag (până la
colonul proximal) şi n.pelvian
(colonul distal) determină
creşterea frecvenţei şi
amplitudinii contracţiilor
3. Mecanismul umoral este:
Stimulator Inhibitor
• Gastrina Secretina
• Colicistokinina Glucagonul
• Serotonina Peptidul Y
• Motilina
• Prostoglandinele
• Insulina
Defecaţia – este un act reflex motor al sfincterului intern
(m.neted) şi celui extern (m. striat). Reflexul este declanşat de
creşterea presiunii cauzate de umplere ampulei rectale. Centrul
reflexului – S2–S4 ; calea eferentă parasimpatică măreşte
peristaltizmul şi relaxează sfincterul intern, sfincterul extern fiind
controlat voluntar
Flora microbiană intestinală
• În colonul proximal predomină flora aerobă (fermentează
difinitiv glucidele)
• În colonul distal se găseşte flora anaerobă (putrefacţia proteinelor
nedigerate → indol, scatol, amoniac)