COMUNICAREA

EFICIENTĂ

Verificat:
Victoria Gonța
Dr.conferențiar universitar
Elaborat:
Studenta grupei ,,Management
educational “
Masterat anul I
Sochirca Mariana
“Comunicarea înseamnă talentul de a înţelege că
nu sîntem la fel”
(Octavian Paler)

“Eficienţa este fundamentul supraveţuirii”

(John C. Maxwell)
 DICŢIONAR
Comunicare- relaţie fundamentală dintre indivizi,
realizată cu ajutorul limbajului şi a altor coduri şi
semne, în care au loc schimburi de informaţii, de
opinii, de idei etc.
Eficienţă- calitatea, însuşirea de a da un rezultat
pozitiv, aşteptat, scontat.
 OBIECTIVELE COMUNICĂRII
EFICIENTE
1. De a fi înţeles;
2. De a fi acceptat;
3. De a provoca o schimbare de comportament
sau de atitudine;
 PAŞII UNEI COMUNICĂRI
EFICIENTE
• Ce vreau să spun? Ce doreşte interlociutorul meu să
afle?
• Cine este persoana din faţa mea? Ce speranţe,
dorinţe, nevoi are? Ce ştie despre mesajul meu?
• Unde are loc comunicarea? Care este cel mai potrivit
loc, cea mai potrivită ambianţă?
• Cum ar fi mai bine să transmit mesajul?
 Eficienţa procesului de comunicare reprezintă două
aspecte-cheie: mesajul trebuie să fie transmis corect,
dar şi recepţionat adecvat.
Transmiterea exactă a mesajului constituie veriga de
legătură dintre gînd şi acţiune; emiţătorul are de realizat
două lucruri: ordonarea gîndurilor şi transmitera
informaţiei prin cuvinte potrivite.
 Un proces de învăţare a comunicării eficente ni-l putem
imagina în formă de spirală ascendentă: comunicăm, reflectăm, ne
formăm o opinie, aplicînd-o în viaţa cotidiană, apoi provocăm noi
situaţii de comunicare.
 CONDIŢIILE COMUNICĂRII
DIDACTICE EFICIENTE
• Atitudinea pozitivă- nu poţi comunica eficient dacă manifeşti
o atitudine negativă faţă de interlocuitor.
• Sinceritatea- este foarte important ca profesorul să fie sincer
în procesul de comunicare cu elevii pentru ca ei să nu-şi
piardă încrederea în el.
• Empatia- profesorul deschis la problemele elevilor săi,
încearcă a le înţelege punctul lor de vedre.
• Sprijinul– profesorul trebuie să se arăte mai mult discriptiv
decît evaluativ, să adopte un stil de comunicare care să
sugereze spontanietate, şi nu comunicare strategică, care odată
sesizată generează precauţie şi defensivă interlocuitorului.
• Egalitatea- comunicarea e mai eficientă într-un climat care nu
evidenţiază ostentativ diferenţa valorică sau de statut dintre
interlocuitori.
• Încrederea- a-l determina pe elev să se simtă în largul său în timp
ce comunică.
• Acceptarea prezenţei celuilalt- crearea unui climat de comuniune,
de solidaritate comunicaţională cu elevul.
• Gestionarea interacţiunii- a nu-l face pe interlocuitor să se
considere neglijat, a asculta cu atenţie, a utiliza mesaje verbale
pozitive şi agreabile.
• Controlul imaginii de sine/self-monitoring- repertoriu comunicaţional
bogat, adaptabilitatea
• Expresivitatea- abilitatea de a comunica presupune o angajare
autentică în tratarea unei teme, atît verbal cît şi emoţional
• Persuasiunea- calea de influenţare a partenerului pentru modificarea
atitudinii sale în direcţia dorită de comunicator
• Credibilitatea- noutatea argumentată sporeşte credibilitatea mesajului;
repetarea unor argumente simple şi slabe conduce la suprasaturaţie,
ceea ce inhibă fenomenul persuasiv
 ROLUL ÎNTREBĂRILOR ÎN
COMUNICAREA EFICIENTĂ
• Întrebările îl stimulează pe emiţător să-şi formuleze ideile.
• Întrebările demonstrează că eşti receptiv şi astfel vei cîştiga
încrederea interlocuitorului.
• Întrebările contribuie la descoperirea adevărului în mesaj,
spulberînd îndoielile.
 SFATURI DE A
COMUNICA EFICIENT
• Fă o pauză înainte de a răspunde;
• Fii veridic şi onest;
• Nu grăbi comunicarea;
• Adaptează-ţi ideile la ceilalţi;
• Nu lăsa altceva să-ţi distragă atenţia de la comunicare;
• Fii atent la comunicarea non-verbal;
• Învaţă să înţelegi ascultînd;
• Fii răbdător şi lipsit de prejudecîţi;
• Observă rezultatul a ceea ce ai comunicat;
• Cere feed-back.
“Pentru a forma o comunitate sau o societate, oamenii trebuie
să aibă în comun scopuri, convingeri, aspiraţii, cunoştinţe, o
înţelegere comună. Iar comunicarea este modalitatea prin
care ei ajung să deţină în comun aceste lucruri”
(John Dewey, filosof şi psiholog american)