Infectia cu HIV - SIDA

Cuprins
 Definitie
 Etiologie
 Simptomatologie
 Tratament
 Nursing
 Diagnostic de nursing
 Obiective
 Interventii
Definitie

 SIDA (sindromul imunodeficienţei umane

dobândite) este o afecţiune provocată de
virusul imunodeficienţei umane, HIV, care
atacă şi distruge progresiv sistemul imunitar
al organismului. Boala se manifestă prin
infecţii grave care determină pierderea
accentuată în greutate, afecţiuni ale creierului
şi ale sistemului nervos central.
Etiologie

 Agentul etiologic al SIDA este virusul HIV, care apartine familiei de retrovirusuri
umane, subfamilia lentivirusuri. Lentivirusurile nononcogenice produc boli si la alte
specii cum ar fi: oi, cai, capre, pisici, vite si maimute. Cele patru retrovirusuri
umane recunoscute apartin la doua grupe distincte: virusurile umane T-limfotrope
(HTLV-I si HTLV-II) care sunt retrovirusuri de transformare si virusurile
imunodeficientei umane, HIV-l si HIV-2, care sunt virusuri citopatice.

 Boala se manifestă prin infecţii grave care determină pierderea accentuată în

greutate, afecţiuni ale creierului şi ale sistemului nervos central. Pentru a se
reproduce, HIV trebuie să pătrundă într-o celula a sistemului imunitar. Virusul
pătrunde în organism prin contact sexual, prin contaminare cu sange infectat sau de
la mamă infectată la făt, în timpul sarcinii, al nasterii şi al alaptarii. HIV poate fi
prezent în lichidele biologice, ca sânge, sperma, secreţii vaginale şi laptele matern.
O persoană seropozitivă la HIV (al cărei sânge conţine anticorpi specifici îndreptaţi
împotriva virusului HIV, ceea ce dovedeşte infectarea sa cu acest virus) nu prezintă
în mod obligatoriu semnele bolii. Ea este totuşi purtătoare de virus şi deci
susceptibilă să îl transmită.
***

 Este important sa se faca o diferentiere intre

persoanele cu infectie HIV si fara boala si
cele care au SIDA. Persoanele infectate care
nu au dezvoltat boala pot trai in conditii de
sanatate buna timp de 15 sau mai multi ani.
Dintre persoanele care au dezvoltat SIDA,
50% mor in primii doi ani de la stabilirea
diagnosticului. Rata de supravietuire la 5 ani
a persoanelor care au dezvoltat SIDA este
aproape de 0.
 Simptomatologie
 După infectare, în sângele persoanei infectate apar anticorpi specifici anti-HIV.
Aceasta este seroconversia. Seroconversia nu se produce imediat după contactul
dintre virus şi sistemul imunitar. În cazul HIV, pentru un sistem imunitar sănătos,
apariţia anticorpilor necesită între 4 şi 12 săptămâni din momentul infectării. Dacă
sistemul imunitar este slăbit de alte boli sau afecţiuni (de exemplu diabet, cancer
etc.), perioada în care el va produce anticorpii va fi mai îndelungată, de aproximativ
3–6 luni. Durata de 4–12 săptămâni necesară apariţiei anticorpilor specifici se
numeşte fereastră imunologică. Anticorpii anti-HIV dovedesc reacţia organismului
faţă de infecţia cu virus, dar sunt incapabili să distrugă virusul; în fapt, HIV îşi
modifică structura pentru a scăpa de anticorpi.

 Diversele simptome apar in momente diferite. Intre infectarea cu HIV si aparitia

simptomelor pot trece chiar si 10 ani. Organismul atins de SIDA este predispus la
infectii si la aparitia diverselor forme de cancer. Cancerul de piele, asa numitul
sarcom al lui Kaposi, intalnit in mod obisnuit destul de rar, este frecvent la pacientii
in stare avansata de imbolnavire.
 – febra
– oboseala
– scadere in greutate
– infectii recurente
– pneumonie
– meningita
– diaree
– inflamarea ganglionilor
– transpiratii puternice nocturne
– oboseala cronica
– tulburari de memorie
– Sarcom Kaposi
 Tratament
 Acesta cuprinde două capitole: tratamentele de inhibiţie a virusului şi tratamentele preventive
sau curative ale diferitelor boli dezvoltate. De altfel, un oarecare număr de reguli de viaţă sunt
recomandate persoanelor seropozitive, cu scopul de a frâna evoluţia spre SIDA declarată şi
transmisia bolii.

 Tratamentul împotriva virusului se bazează pe mecanismele care inhibă replicarea virală, ca

zidovudina (AZT) sau didanozina.

AZT (zidovudină), primul

medicament dovedit a fi eficient
împotriva HIV

Tratamentele preventive sau curative, a consecinţelor deficitului imunitar (infecţii

oportuniste, tumori), se bazează pe administrarea de antibiotice, de antifungice şi
de antimitotice (ehimioterapie, interferon), precum şi pe radioterapie şi chirurgie.
 Nursing
- Asistenta prin masuri de tratare a infectiei;
- Reducerea fricii si a anxientatii;
- Mentinearea unei stari de confort;
- Ajutarea pacientului sa treaca peste momentul aflarii
diagnosticului;
- Educarea acestuia cu privire la ingrijirile ce vor urma.

O mare atentie in ingrijirea pacientului cu SIDA trebuie

acordata prevenirii contaminarii altor persoane. Este
responsabilitatea oricarui furnizor de servicii medicale sa
aplice mijloace de prevenire, asa cum sunt ele definite de
politia spitalului, pentru a impiedica transmiterea bolii.
 Diagnostic de nursing
 Anxietatea indusa de un mediu nefamilial
 Nutritie alterata –
 Confort alterat – frisoane si diaforeza excesiva cauzate de temperatura persistenta sau recurenta
asociata cu HIV sau infectii cu caracter oportunist.
Membranele mucoasei bucale alterate: stomatite, faringite, esofangite.

 Hipertermia – cauzata de stimularea centrulzi termoreglator din hipotalamus.

 intoleranta la activitate ca urmare a:
- incapacitati de a dormi si a se odihni;
- malnutritiei;
- hipoxiei tesuturilor asociate cu un defectuos schimb de gaze la nivel alveolar;
- in cazul infectiilor respiratorii.
 Diaree cauzata de:
- enterocolite asociate cu infectii bacteriene, virale si/sau provocate de paraziti;
- motilitate gastrointestinala crescuta;
- posibil efect direct al HIV asupra celulelor din mucoasa intestinala.
 Proces de gandire alterat:
- raspuns verbal incetinit;
- incapacitate de concentrare;
- pierderea memoriei;
- judecata si rationare afectate;
- dezinteres fata de responsabilitatile personale si profesionale;
- dezorientare si halucinatii cauzate de: encefalopatie HIV asociata cu efectul direct al virusului
asupra sistemului nervos sau de toxoplasmoza cerebrala, meningita tuberculoasa sau criptococica,
herpes simplex, herpes zoster, citomegalovirus, encefalite si neoplasm al SNC

 Neputinta ca urmare a:
- sentimentului de pierdere a controlului asupra sanatatii si propriei vieti;
- caracterul epuizant al SIDA;
- dependenta de alte persoane pentru satidfacerea celor mai elementare nevoi;
- schimbarea rolurilor, a relatiilor si a planurilor de viitor.
 Obiective
 Pacientului sa i se reduca starea de anxietate si teama, fapt care sa reiasa din:
- felul in acre se exprima fata de situatia sa;
- modul in care se misca si o expresie relaxata a fetei;
- semne vitale stabile;
- culoarea normala a pielii;

 pacientul sa isi mentina o stare nutritionala decvata, evidentiata prin:

- greutate corporala corespunzatoare varstei, inaltimii si constitutiei sale;
- membrana mucoasa bucala sanatoasa.

 pacientul sa nu sufere de disconfort cauzat de frisoane si diaforeza.

 pacientul sa isi mentina cavitatea bucala sanatoasa.

 mentinerea temperaturii corpului cat si a functiilor vitale in parametrii normali.

 pacientul sa demonstreze o crestere a tolerantei la activitatile cotidiene, fara efort, dureri toracice, ameteala,
transpiratie abundenta sau modificari semnificative ale semnelor vitale.

 - raspuns verbal cu timp de reactie imbunatatit al pacientului;

- pastrarea atentiei pentru mai mult timp;
- memorie imbunatatita;
- scaderea apatiei;
- disparitia halucinatiilor
 Pentru pacientii in faza terminala obiectivele sunt:
- Ameliorarea efectelor sentimentului de tristete;
- Mentinerea autonomiei cat mai indelungata in activitatile cotidiene;
- Nivelul de sedare sau vizita cuiva anume pot fi esentiale in asigurarea confortului fizic sau psihologic;
- Atenuarea sentimentului de izolare;
- Pregatirea pentru moarte.
Interventiile asistentei medicale

 Aerisirea salonului
 Schimbarea lenjeriei
 Educarea pacientului cu privire la importanta
medicamentatiei, a igienei
 Sustinerea fizica si psihica a pacientului
Multumesc !