*

Elaborat: Tudosiciuc Diana

Profesor: Noroc Ion
*Desfăşurate în masă şi în valuri
succesive, deportările au
constituit una din cele mai
dureroase pagini din istoria
românilor basarabeni. Îndeplinind
funcţii complexe – metodă de
luptă împotriva „duşmanilor
poporului”, element cheie al
planului de colectivizare a
agriculturii, componentă a
politicii de deznaţionalizare –
deportările din Moldova sovietică
trebuiau în cele din urmă să ducă
la depopularea spaţiului dintre
Prut şi Nistru, la strămutarea
populaţiei româneşti din
Basarabia în regiunile îndepărtate
ale U.R.S.S., preponderent în
* I. Deportarea unor popoare de pe teritoriile lor strămoşeşti, în
anii stalinismului, a fost politică de stat. În Basarabia, începutul
realizării acestui plan diabolic a fost pus de deportarea în
noaptea de 12 spre 13 iunie 1941, când circa 5 mii de familii,
aproximativ 20 mii de persoane au fost smulse din vatra
strămoşească şi strămutate forţat în Siberia. În opinia
autorităţilor sovietice, toţi cei care au „colaborat” cu
administraţia română, aşa-numiţii chiaburi şi comercianţi, erau
consideraţi drept elemente contrarevoluţionare şi antisovietice
şi urmau să fie deportate.
* 12-13 iunie 1941: Deportari
Potrivit datelor de arhivă, în acea noapte, din Basarabia şi nordul Bucovinei au fost ridicate de la
casele lor 29.839 de persoane, dintre care 5479 au fost arestate ("membri ai organizaţiilor
contrarevoluţionare şi alte elemente antisovietice") şi 24.360 au fost deportate.

În gările de unde au fost transportaţi, cei arestaţi au fost separaţi de familii şi încărcaţi în eşaloane
speciale. Ulterior, ajunşi în lagăre, aceştia au fost supuşi unor represiuni dure, mulţi fiind condamnaţi
la pedeapsa capitală pentru "activitate antisovietică".

Deportarea din Basarabia şi Bucovina s-a făcut cu vagoane de vite în Siberia şi Kazahstan (pentru
Chişinău au fost repartizate 1315 vagoane, iar pentru Cernăuţi 340 vagoane).

Un raport din octombrie 1941 arată că în GULAG, la acea dată, "din RSS Moldovenească se află 22.648
de persoane, în colonii din RSS Kazahă (9954 pers.), RASS Komi (352), regiunile Omsk (6085 persoane,
dispersate în 41 de raioane), Novosibirsk (5787) şi Krasnoiarsk (470)".

Românii deportaţi din Bucovina au fost incluşi în statistică ca provenind din regiunile din vestul
Ucrainei.

În Kazahstan, deportaţii români basarabeni au fost repartizaţi în colonii din regiunile Aktubinsk
(6195), Kzâl-Orda (1024) şi Kazahstanul de Sud (2735).
* II. După război, deportările din R.S.S. Moldovenească au fost reluate
cu o vigoare sporită. Deportarea din 6 iulie 1949 s-a înfăptuit conform
hotărârii Consiliului de Miniştri al R.S.S. Moldoveneşti nr. 509 (strict
secrete) din 28 iunie 1949, „Cu privire la deportarea din R.S.S.
Moldovenească a familiilor de chiaburi, a foştilor moşieri şi a marilor
comercianţi”, care a avut la bază o hotărâre a Consiliului de Miniştri al
U.R.S.S. Conform acesteia, urmau a fi deportate familiile „chiaburilor,
a foştilor moşieri, a marilor proprietari, a complicilor cotropitorilor
germani, a persoanelor care au colaborat cu organele poliţiei româno-
germane, a membrilor organizaţiilor şi partidelor profesioniste,
albgardiste, a membrilor sectelor ilegale”.
* 6-7 iulie 1949: Deportari
(operaţiune denumită conspirativ "IUG"/Sud), s-a făcut în urma Hotărârii Biroului Politic al CC al PC al URSS
Nr. 1290-467cc din 6 aprilie 1949 "Cu privire la deportarea de pe teritoriul RSS Moldovenească a chiaburilor,
foştilor moşieri, marilor comercianţi, complicilor ocupanţilor germani, persoanelor care au colaborat cu
organele poliţiei germane şi româneşti, a membrilor partidelor politice, a gardiştilor albi, membrilor
sectelor ilegale, cât şi a familiilor tuturor categoriilor enumerate mai sus".
Hotărârea, care prevedea "deportarea în Kazahstan, Asia Centrală şi Siberia a 11.280 de familii cu 40.850 de
oameni", era însoţită de un act adiţional în care se specifica decizia Guvernului Sovietic ca "deportarea
categoriilor menţionate să se facă pe vecie", operaţiunea să înceapă pe 6 iulie 1949, ora 02,00, şi să se
încheie pe 7 iulie 1949, ora 20,00.
Documente de arhiva indică participarea la desfăşurarea acestei operaţiuni a 4.496 de "lucrători operativi"
ai Ministerului Securităţii de Stat al URSS, inclusiv aduşi din alte republici, 13.774 ofiţeri şi soldaţi şi a 4.705
activişti de partid din Moldova.
Au fost mobilizate 4069 autovehicule pentru asigurarea transportului intern a celor ce au fost ridicaţi şi au
fost pregătite 30 de eşaloane, respectiv, 1573 de vagoane de vite în care românii basarabeni deportaţi au
fost transportaţi în Siberia (Ţinutul Altai, regiunile Kurgan, Tiumeni şi Tomsk) şi RSS Kazahă (regiunile
Aktubinsk, Kazahstanul de Sud şi Jambul).
In fapt, au fost deportate 11.293 de familii - 35.796 persoane, din care 9864 bărbaţi, 14.033 femei şi 11.889
copii. 7620 de familii au fost considerate "chiaburi", iar celelalte acuzate de "colaborare cu fasciştii", de
"apartenenţă la partidele burgheze româneşti sau la secte religioase ilegale".
De notat că acestor "deportaţi pe vecie" li s-au confiscat averile şi li s-a interzis să-şi ia cu ei bunuri
materiale.
* III. La numai 2 ani după operaţia „Sud”,
republica a fost zguduită de un nou val
de deportări. De data aceasta
autorităţile comuniste şi-au concentrat
atenţia asupra altor categorii de
basarabeni, considerate un pericol
pentru regim. „Elemente ostile” au fost
depistate în rândurile feţelor bisericeşti
şi sectanţilor, care s-au dovedit a fi
refractari noii orânduiri. Clericii şi
sectanţii erau învinuiţi că „convoacă
adunări cu caracter antisovietic,
răspândesc zvonuri antisovietice,
contracarează măsurile puterii sovietice
la sate, educă tineretul în spirit
antisovietic”.
* 1 aprilie 1951: Deportari
Operaţiunea s-a numit conspirativ "SEVER"/Nord şi a fost pusă în aplicare în baza aceleiaşi
Hotărâri a Consiliului de Miniştri al URSS Nr. 1290-467cc din 6 aprilie 1949 şi Hotărârii
Consiliului de Miniştri al URSS nr. 667-339cc din 3 martie 1951, care prevedea "deportarea de
pe teritoriul RSS Moldovenească a membrilor sectei ilegale antisovietice a iehoviştilor şi
membrilor familiilor acestora, în total 5917 persoane".

Acţiunea a început la ora 04,00 şi s-a încheiat la ora 20,00 în aceeaşi zi. Au fost arestate şi
deportate în Siberia (reg.Kurgan) 723 de familii, respectiv, 2617 persoane (808 bărbaţi, 967
femei şi 842 copii), în special acuzate de apartenenţă la secta religioasă "Martorii lui Iehova".

La această operaţiune au participat 546 de "lucrători operativi" ai Securităţii, 1127 ofiţeri şi

soldaţi din Ministerul Securităţii, 275 ofiţeri şi soldaţi de miliţie şi 750 de persoane din cadrul
organelor sovietice de partid din Moldova. Deportarea s-a făcut în două eşaloane, cu
vagoanele care au ajuns la destinaţie la 13-14 aprilie 1951. Pe drum s-au născut câţiva copii şi
au murit câteva persoane bolnave.
* 1951: Deportari
Un proiect "strict secret" de Hotărâre a Preşedintelui Consiliului de Miniştri al
URSS "Cu privire la strămutarea suplimentară de pe teritoriul RSS Moldovenească
a chiaburilor, adepţilor sectelor ilegale ale iehoviştilor, inocentiştilor,
arhangheliştilor, sâmbotiştilor, cincizeciştilor adventist-reformiştilor şi
membrilor lor de familie" prevedea deportarea a 5917 de persoane în aprilie
1953 în regiunea Kurgan din Siberia şi RSS Kazahă, în conformitate cu Hotărârile
Consiliului de Miniştri al URSS nr.1290-467cc din 6 aprilie 1949 şi nr.667-339cc
din 3 martie 1951.