PREVENIREA TRANSMITERII

NOSOCOMIALE A INFECŢIILOR
ÎN UNITĂŢILE SANITARE

 DEFINIŢIA I.N.

 Orice boală infecţioasă ce poate fi recunoscută clinic şi/sau

microbiologic şi pentru care există dovada epidemiologică
a contractării în timpul spitalizării/actului medical sau
manevrelor medicale,

 Diagnosticul : → date clinice,

→ epidemiologice,
 → de laborator,
 → alte tipuri de teste de diagnostic
 CRITERII
dovedită
 să nu fie în incubaţie, în momentul internării /este legată prin
incubaţie de perioada asistării medicale, indiferent dacă simptomele
bolii apar sau nu apar în perioada spitalizării.
 afectează - pacientul
 - personalul medico-sanitar
 responsabilitatea tuturor persoanelor implicate în asistenţa medicală.
 cooperare

 LOCALIZĂRI I.N.

 FRECVENŢĂ CRESCUTĂ
 infecţiile căilor urinare (ITU)
 infecţiile postoperatorii de plagă operatorie superficiale, profunde
 pneumonia nosocomială
 infecţiile sângelui
 FRECVENŢĂ SCĂZUTĂ

 infecţii cutanate şi ale ţesuturilor subcutanate

 infecţii cardiovasculare
 infecţii osoase şi ale articulaţiilor
 infecţii tract digestiv
 infecţii genitale
 infecţii SNC
 infecţii ochi, urechi, faringe şi cavitatea bucală

 SECŢII CU RISC

 Studii OMS, alături de alte studii, au arătat că prevalenţa cea mai

mare a infecţiilor nosocomiale este în :

 - unităţile de terapie intensivă
 - chirurgie
 - ortopedie
 IMPLICAŢII ECONOMICE

 Costurile economice sunt semnificative,

 durata medie de spitalizare suplimentară:
 - infecţii ale plăgii operate a fost de 8,2 zile,
 - ginecologie 3 zile
 - chirurgia generală 9,9 zile
 - ortopedie 19,8 zile
 Consecinţe
 → majorări ale costurilor directe suportate de pacienţi
sau de finanţatori (utilizarea excesivă de medicamente,
materiale de laborator, a altor examene suplimentare de
diagnostic)
→ şi costuri indirecte datorate muncii suplimentare a
personalului
 AGENŢI ETIOLOGICI I.N.

 Microorganisme patogene/oportuniste care pot genera un risc de

infecţie
 Coci Gram pozitivi : Staphylococcus aureus (MRSA) ( Methicillin-
Resistent Staphylococcus Aureus) germeni rezistenti la antibiotice.
 Bacili Gram negativi : E. Coli, Klebsiella spp., Enterobacter
 Proteus, Acinetobacter
 Germeni multirezistenţi: Pseudomonas aeruginosa
 Fungi: Candida spp, Aspergillus spp.
 Virusuri: v. gripal, v. paragripale
 rotavirusuri, enterovirusuri
 Herpesviridae (CMV, VHS)
 v. rujeolic, v. urlian, HIV, HVB, HVC
 În centrul fenomenului se află pacienţii:
 principali purtători şi surse de microorganisme
 principali transmiţători, în special în timpul
 tratamentului,
 receptori pentru microorganisme, devenind noi
 purtători.
 FACTORII DE RISC
 - vârsta: extreme
 - gradul de imunitate: pacienţii cu boli cronice
 (tumori maligne, leucemia, diabetul, SIDA)
 - malnutriţia
 - leziunile pielii/ale membranelor mucoase, neutralizează
 mecanismele naturale de protecţie;

- medicamentele imunosupresive/ iradiaţiile
 - procedeele moderne de diagnostic (biopsiile, examinările
 endoscopice, cateterizarea, intubarea/ventilarea)
 Organizarea activităţii de prevenire şi control a infecţiilor
nosocomiale- conform
 Prevederilor legislative
 Reglementărilor profesionale standardizate
 Plan de activitate propriu din unitate:
 - Protocoale profesionale de proceduri şi manopere,
 - Standarde de îngrijiri
 Cerinţe de tehnici aseptice şi antiseptice
 - Normative de cazare, igienă şi alimentaţie
 - Criterii de organizare a activităţilor
 - Managementul serviciilor
 - Dotarea şi finanţarea serviciilor
 - Propuneri şi recomandări pentru funcţionarea unităţii şi
 derularea activităţilor specifice.
 Programul Naţional de Supraveghere şi Control a I.N. (Santinelă)
 Stabileşte obiectivele naţionale relevante în conformitate cu alte
obiective ale asistenţei medicale naţionale;
 Întocmeşte şi actualizează reguli pentru supravegherea, prevenirea şi
practicile din domeniul asistenţei medicale;
 Alcătuieşte un sistem naţional de monitorizare a infecţiilor selectate
 Armonizează programele de pregătire a profesioniştilor din domeniul
asistenţei medicale;
 Facilitează accesul la materialele şi produsele esenţiale pentru igienă
şi siguranţă;
 Încurajează unităţile de asistenţă medicală să monitorizeze infecţiile
nosocomiale, cu feedback pentru profesioniştii implicaţi.
 PREVENIREA INFECŢIILOR LA PERSONALUL MEDICO-SANITAR
PRECAUŢIUNILE UNIVERSALE (P.U.) ORD. 916/2006

 Precauţiunile universale → un ansamblu de activităţi şi procedee

adecvate de protecţie, bazate pe un grad anticipat de expunere la
sânge şi fluide ale organismului, care au în vedere prevenirea
transmiterii unei game largi de agenţi patogeni; → proceduri care se
aplică tuturor pacienţilor indiferent de statusul lor infecţios (cunoscut
sau necunoscut) sau de diagnostic.

 PRECAUŢIUNI UNIVERSALE

 Măsuri aplicate de personalul medico-sanitar

 - spălarea mâinilor
 - utilizarea echipamentului de protecţie
 Măsuri care se aplică pacienţilor
 -echipamentele şi articolele de îngrijire a pacientului
 -transportul pacienţilor
 -ustensilele pentru alimentaţia pacientului
 SCOPUL APLICĂRII P.U.

 PREVENIREA INFECŢIILOR CU CALE DE TRANSMITERE

SANGUINĂ LA LOCUL DE MUNCĂ AL PERSONALULUI

 SPĂLAREA MÂINILOR ŞI DEZINFECŢIA PIELII
 Mâna - rol important în transmiterea infecţiei de la o persoană
 la alta sau dintr-un loc în altul => spălarea mâinilor reduce
 transmiterea încrucişată a microorganismelor.
 Mediul spitalicesc - rol în transmiterea microorganismelor
 patogene
 Spălarea mâinilor = componentă importantă a controlului
 infecţiilor nosocomiale
 - se recomandă după îndepărtarea
mănuşilor, după efectuarea prestaţiilor medicale chiar la acelaşi
pacient, ori de câte ori este necesară prevenirea transmiterii
microorganismelor
 Pentru spălarea mâinilor există 3 proceduri recomandate:
 Spălarea simplă a mâinilor
 Se efectuează cu apă şi săpun simplu.
 Se pot utiliza şi săpunul antiseptic cu activitate bactericidă,
detergenţi sau alte produse de spălare ce conţin substanţe
antimicrobiene; timp de contact: 30'' - 1'.
 Scopul: reducerea florei tranzitorii de pe piele.
 Dezinfecţia igienică a mâinilor – se face după spălare şi uscare
prealabilă, cu cantitatea de antiseptic necesară, timp contact: 30'' - 1'.
 Scopul: distrugerea microorganismelor
 tranzitorii existente pe piele.
 Dezinfecţia chirurgicală a mâinilor – se face după spălare conform
procedurii de spălare chirurgicală şi uscare, după care se aplică
substanţa antiseptică astfel încât mâinile să fie în permanenţă umezite;
timp de contact - 3' - 5'.
 Scopul: distrugerea microorganismelor tranzitorii
 existente pe piele şi a unui procent cât mai
 mare din flora rezidentă.
 Etape în spălarea mâinilor
 Echipament de protecţie
 REGULI DE BAZĂ ÎN APLICAREA P.U.

 Sângele şi alte fluide biologice şi ţesuturile

tuturor pacienţilor se consideră a fi potenţial
infectate cu HIV, HBV, HCV şi alţi agenţi
microbieni cu cale de transmitere
parenterală.
 Toţi pacienţii se consideră potenţial infectaţi
cu HIV, HBV, HCV şi alţi agenţi microbieni
cu cale de transmitere sanguină
 CLASIFICAREA RISCULUI
 RISC MINIM
 Obiecte la distanţă de (pacient, personal): pereţi,
pardoseli,
 tavane,
chiuvete,
 Obiecte din imediata apropiere: armătura paturilor,
 dulăpioare,
 Nivel necesar de decontaminare: curăţare, uscare.
 RISC SCĂZUT
 Obiectele în contact cu suprafaţa pielii intacte: stetoscop,
manşeta tensiometrului, veselă, telefoane mobile,
 Nivel de decontaminare: curăţare, dezinfecţie de nivel
 scăzut sau mediu, uscare
 RISC MEDIU (INTERMEDIAR)
 Obiecte în contact cu mucoasele: termometre,
echipament de asistare respiratorie, gastroscoape,
bronhoscoape, laparoscoape
 Obiecte contaminate cu micoorganisme virulente: ploşti,
bazinete,
 Obiecte folosite la pacienţi cu grad înalt de receptivitate
RISC ÎNALT
 Obiecte în contact cu soluţiile de continuitate ale pielii
sau cu
 mucoasele: pansamente
 Obiecte care se introduc în ţesuturi/cavităţi anatomice
sterile ale organismului: ace, instrumente chirurgicale,
implante, catetere
 Nivel de decontaminare: sterilizare fizică (etuvă,
autoclav) sau chimică
 PREVENIREA INFECŢIILOR ÎN RÂNDUL
PERSONALULUI

 Accident cu expunere la sânge (A.E.S.) =

orice expunere accidentală la sânge sau
la un lichid biologic contaminat cu sânge
sau la un fluid care poate să conţină
agenţi patogeni transmisibili prin sânge
care presupune:
 lezarea tegumentelor (înţepătură,
tăietură)
 proiectarea pe mucoase sau pe
tegumente lezate
 sânge → sânge integral, plasmă, ser
 FACTORI DE GRAVITATE PENTRU A.E.S.
Legaţi de accident:
 inoculare profundă
 cantitatea de sânge inoculată (calibrul, mărimea acului)
 distanţa în timp între accident şi posibilitatea aplicării unor
măsuri preventive.
Legaţi de pacientul sursă:
 stadiul evolutiv clinic al bolii,
 nivelul viremiei,
 existenţa terapiei specifice şi eficienţa acesteia
(rezistenţă)
Legaţi de persoana expusă:
 respectarea P.U.
 receptivitatea/imunitatea specifică a persoanei.
 aplicarea adecvată a profilaxiei post-expunere
 Prevenirea AES şi a infecţiilor transmisibile prin sânge
 Precauţiuni universale
 Precauţiuni speciale: secţii de chirurgie,
 bloc operator
 hemodializă
 anatomie patologică
 laboratoare
 stomatologie.
 Managementul corect al deşeurilor
 Utilizarea unor materiale de securitate: materiale
utilizate pentru limitarea riscului apariţiei AES şi care
permit protecţia porţiunii înţepătoare/tăietoare a unui
dispozitiv.
 Managementul corect al cazului de AES: atitudine de
urgenţă, evaluarea riscului, vaccinare, chimioprofilaxie.
 Precauţiuni speciale – Chirurgie
 Mod de preluare a instrumentarului în timpul operaţiei,
pentru evitarea înţepării accidentale a echipei
operatorii
 MANAGEMENTUL DEŞEURILOR PERICULOASE
 Containere pentru deşeuri înţepătoare/tăietoare
 stabile,
 imperforabile, rezistente la şocuri,
 sistemul de închidere inviolabil
 incinerabile
 să permită vizualizarea nivelului de umplere,
 să aibă deschidere destul de mare,
 să aibă capacitate suficientă pentru a răspunde
necesităţilor.
 Cutie cu pereţi rigizi pentru deşeuri
înţepătoare/tăietoare
 SUPRAVEGHEREA AES:

 Responsabilizarea personalului medical în sensul

cunoaşterii riscului expunerii la sânge şi produse
biologice şi a aplicării măsurilor de prevenire a acestor
accidente şi a posibilelor consecinţe ale acestora.
 Estimarea riscului de infecţie post-expunere
profesională cu: HIV, HVB, HCV.
 Aplicarea corectă a măsurilor profilactice primare şi
secundare.
 A. Atribuţii în unităţile sanitare cu paturi:
 Compartimentul/secţia unde a avut loc accidentul
 a. Persoana accidentată:
 Aplică imediat protocolul de management AES,
 În prima oră de la accident se prezintă la medicul şef
de secţie sau de gardă,
 În termen de 24 ore se prezintă la SPCIN,
 Anunţă medicul de medicina muncii pentru luarea în
evidenţă,
 b. Medicul şef sau medicul de gardă:
 înregistrează accidentul într-un registru de evidenţă;
 raportează accidentul responsabilului serviciului de supraveghere
a infecţiilor nosocomiale în maxim 24 ore de la producerea
accidentului;
 asigură recoltarea eşantioanelor de sânge de la pacientul sursă şi
persoana accidentată, respectând legislaţia privind testarea
voluntară cu consiliere;
 asigură transportul eşantioanelor de sânge la laboratorul
desemnat pentru efectuarea analizelor.
 Unitatea sanitară în care s-a produs accidentul:

 Asigură transmiterea eşantioanelor de sânge la laboratorul

desemnat sau asigură efectuarea lor printr-un alt laborator.
 Asigură trimiterea persoanei accidentate către secţia de boli
infecţioase în oricare dintre următoarele situaţii: sursă HIV
cunoscută, sursă HIVcu testul rapid pozitiv, sursă cu status
biologic necunoscut şi cu risc epidemiologic crescut, sursă Ag
HBs pozitiv/Ac HBs prezenţi; sursa Ac HCV pozitiv;
 Asigură trimiterea accidentatului în vederea vaccinării antihepatită
B, în cazul în care spitalul/secţia de boli infecţioase nu a putut
efectua vaccinarea.
 Laboratorul spitalului unde a avut loc accidentul:
 efectuează testul rapid HIV, iar în caz că nu are disponibil testul,
primeşte şi trimite eşantioanele de sânge către laboratorul
desemnat/autorizat pentru efectuarea acestora.
 S.P.C.I.N.
 răspunde de aplicarea programului de supraveghere
 epidemiologul unităţii va asigura consilierea personalului expus şi
recoltarea eşantioanelor de sânge, în cazul în care acestea nu au
fost efectuate de medicul şef secţie sau medicul de gardă;
 completează şi trimite lunar la DSP judeţean, fişele unităţii
sanitare;
 va face analiza semestrială a cazurilor de AES profesională şi de
seroconversie înregistrate în unitate;
 anunţă medicul de medicina muncii al unităţii sanitare în care s-a
produs accidentul despre seroconversia pentru HIV, şi/sau VHB
şi/sau VHC (cu respectarea confidenţialităţii).
 dacă un membru al echipei este contaminat, prin tăietură sau
înţepătură, cu sânge de la un pacient cunoscut ca infectat cu HIV
tratamentul profilactic se începe în primele 2 ore de la accident

 durata tratamentului este de 4 săptămâni în general, în funcţie şi

de recomandarea medicului infecţionist.
 DEZINFECŢIA
 Dezinfecţia = procesul prin care sunt distruse microorganismele
patogene (în proporţie de 99,99%) cu excepţia sporilor bacterieni, de pe
obiectele din mediul inert.
 - procedura se aplică numai după curăţare-
 .
 DEZINFECŢIA → MIJLOACE FIZICE
 → MIJLOACE CHIMICE

 Dezinfecţia prin mijloace fizice → căldură

 Căldură uscată: flambarea (numai în laboratoarele de
microbiologie) şi incinerarea
 Căldura umedă: pasteurizare şi fierbere.
 Pasteurizarea lichidelor la temperaturi de 65-95°C distruge 90 -95%
din microorganismele patogene.
 Fierberea alimentelor este una din metodele curente de prevenire a
bolilor transmisibile
 Dezinfecţia cu raze ultraviolete este indicată în dezinfecţia
suprafetelor netede si a aerului in boxe de laborator, sali de operatii,
alte spatii inchise, pentru completarea măsurilor de curăţare şi
dezinfecţie chimică.
 Dezinfectia prin mijloace chimice
 → Metoda principală de prevenire a infecţiilor în
unităţile sanitare.
 Funcţie de tipul microorganismelor distruse, de timpul
de contact necesar şi de concentraţia utilizată,
nivelurile de dezinfecţie sunt:
 sterilizare chimică;
 dezinfecţie de nivel înalt;
 dezinfecţie de nivel intermediar;
 dezinfecţie de nivel scăzut.
 Sterilizarea chimică→ distrugerea tuturor
microorganismelor în forma vegetativă şi a unui număr
mare de spori bacterieni, în cazul instrumentarului
medical termosensibil. BIOCIDE
 Dezinfecţia de nivel înalt → procedura prin care se
realizează distrugerea bacteriilor, fungilor, virusurilor
şi a unui număr de spori bacterieni
 Dezinfecţia de nivel intermediar (mediu) - procedura
de distrugere a bacteriilor în forma vegetativă, inclusiv
Mycobacterium tuberculosis în forma nesporulată, a
fungilor şi a virusurilor, fără acţiune asupra sporilor
bacterieni
 Dezinfecţia de nivel scăzut - procedura de distrugere a
majorităţii bacteriilor în formă vegetativă, a unor fungi
şi a unor virusuri, fără acţiune asupra micobacteriilor,
sporilor de orice tip, viruşilor fără înveliş şi a
mucegaiurilor

 Testarea concentraţiei soluţiei de sterilizare chimică cu

benzi indicatoare
 Dispozitivele medicale care nu suportă sterilizare la temperatură,
se sterilizează chimic numai cu produse autorizate/înregistrate. Se
vor completa obligatoriu:
 a) produsul utilizat şi concentraţia de lucru;
 b) data şi ora preparării soluţiei de lucru;
 c) ora începerii fiecărei proceduri (ciclu) de sterilizare;
 d) lista dispozitivelor medicale sterilizate la fiecare procedură;
 e) ora terminării fiecarei proceduri (ciclu) de sterilizare;
 f) numele şi semnatura persoanei care a efectuat procedura.
 Acest registru va fi pus la dispoziţia organelor de control sanitar
şi poate constitui, după caz, probă medico-legală.

 ANTISEPTICELE
 Preparate ce deţin proprietăţi antimicrobiene limitate.
 Distrug/inactivează microorganismele de pe ţesuturile vii.
 Nu sunt sterilizante, dar reduc temporar de pe piele şi mucoase
numărul de microorganisme.
 Se deosebesc de dezinfectante prin:
 concentraţia de utilizare a substanţei chimice,
 timpul de contact
 CLASIFICAREA INSTRUMENTELOR MEDICALE
 Procesarea corectă a instrumentarului şi
echipamentelor medicale înainte/după utilizare -
importanţă deosebită în prevenirea IN
 Alegerea metodei de dezinfecţie şi/sau sterilizare -
trebuie să ţină cont de categoria de instrumentar şi
utilizarea instrumentarului
 Instrumentele utilizate în asistenţa medicală -
clasificate în 3 categorii - după riscul de transmitere a
infecţiilor pe care îl presupune utilizarea acestora:
 - instrumente critice
 - instrumente semi-critice,
 - instrumente non-critice.
 Riscul profesional - problemă de larg interes şi
unanim recunoscută ca realitate.
 De-a lungul timpului însă, riscurile la care s-a expus
personalul medico-sanitar, au fost subestimate,
neglijate, considerate ca ,,riscuri ale meseriei” iar
profesioniştii din sănătate au refuzat să se preocupe
prea mult de aceste aspecte.
Îmbunătăţirea supravegherii epidemiologice şi
emergenţa unor riscuri noi au permis măsurarea
frecvenţei şi gravităţii acestor expuneri.
Personalul sanitar trebuie să fie primul înrolat în
munca de prevenire a răspândirii infecţiei prin
prestarea unei activităţi profesionale în deplină
securitate proprie şi a pacientului.
Respectarea „precauţiilor universale”, trebuie să
asigure desfăşurarea activităţii întregului personal
implicat în îngrijirea tuturor pacienţilor, într-o
atmosferă de siguranţă.