Fa-ţi timp să asculţi…

Este forţa inteligenţei !

 Sistemul digestiv.
Caracteristica morfofuncţională.
Dezvoltarea tubului digestiv.
Dezvoltarea scheletului facial.
 Organizare generală şi funcţii
• Cavitatea bucală cu toate derivatele sale
• Tubul digestiv
Organe tubular-cavitare
(de la faringe la canalul anal)
• Glande asociate
Ficat, pancreas, glande salivare mari
 Dezvoltarea tubului digestiv
• Ectoderm – epiteliul pluristratificat
pavimentos al cavităţii bucale, glandele
salivare, porţiunea caudală a rectului.
• Entoderm – epiteliul unistratificat al tunicii
mucoase din stomac, intestinul subţire şi
aproape tot cel gros, ficatul, pancreasul,
glandele tubului digestiv.
• Mezenchim – vasele şi ţesutul conjunctiv.
• Foiţa viscerală splanhotom – mezoteliul
tunicii seroase, foiţa viscerală peritoneu.
 Funcţiile sistemului digestiv:
• Mecanică
• Secretorie
Enzime, mucus, HCl, anticorpi, hormoni…
• Absorbţie (se realizează în special la nivelul mucoasei
intestinului subţire)
• Apărare imunologică
Celule specializate (limfocite)
• Motorie: peristaltismul (conţinutul tubului digestiv se
deplasează de la faringe spre intestinul rect)
 În sistemul digestiv 2. segmentul mediu
deosebim convenţional (stomacul, intestinul
3 segmente: subţire şi gros, ficatul,
1. Segmentul anterior pancreasul).
(cavitatea bucală cu 3. segmentul posterior
toate derivatele sale, (partea caudală a
faringele, esofagul). intestinului rect).
Peretele tubului digestiv este format
din:
1. Tunica mucoasă:
a. Epiteliu
b. Lama proprie
c. Lama musculară
2. Lama submucoasă
3. Tunica musculară
4. Tunica adventiţială sau seroasă
 Dezvoltarea tubului digestiv

•
• Din intestinul anterior se •
formează: faringele,
esofagul, stomacul, o parte
din duoden, vezica biliară
şi pancreasul
• Din intestinul mijlociu se
formează: restul de
duoden, jejunul, ileonul,
colonul ascendent şi
aproape 2 ∕ 3 din colonul
transvers
Din intestinul posterior
se dezvoltă: treimea
stângă a colonului
transvers, colonul
descendent şi sigmoid
precum şi 2 ∕ 3
superioare din canalul
anorectal
 Cavitatea bucală
• Cavitatea bucală reprezintă cel mai anterior
sector al tubului digestiv şi parcurge o cale
compusă şi anevoioasă de dezvoltare.
Studierea acestei căi de dezvoltare este
necesară pentru a cunoaşte structura şi
funcţiile diferitor organe din cavitatea bucală
şi de asemenea are o mare importanţă pentru
clinică. Diferite abateri de la dezvoltarea
embrionară normală a acestei regiuni poate
provoca diferite anomalii ale feţei, cavităţii
bucale şi gâtului, cu care apoi se confruntă
stomatologul – chirurg.
• Dezvoltarea cavităţii bucale începe cu formarea în
regiunea cefalică a embrionului a unei invaginări a
ectodermului în direcţia cefalică a intestinului primar.
În rezultat apare depresiunea buco-faringiană, ce se
prezintă ca o pungă oarbă, care va forma primordiul
cavităţii bucale şi nazale (stomodeum). Fundul
acestei pungi vine în contact cu endodermul
intestinului anterior, formând membrana buco-
faringiană.
• În săptămâna a treia –a patra de dezvoltare are loc
rezorbţia membranei buco- faringiene şi depresiunea
omonimă se transformă în cavitate bucală primitivă,
stomodeum şi devine comunicantă cu extremitatea
cefalică a intestinului primar. După aceasta intestinul
anterior aderă la gura primitivă şi împreună cu ea
participă la formarea cavităţii bucale.
Dezvoltarea cavităţii orale
 Dezvoltarea scheletului facial
• Rolul tubului neural – placode faringiene,
localizate asupra arcurilor faringiene, care
împreună cu elementele crestelor neurale
vor da naştere mezenchimului arcurilor
faringiene şi structurilor conjunctive din
zona mijlocie a feţei (cartilaj, os, dentină,
derm) neuronilor.
• Concomitent migrarea celulelor homo
baxies din crestele neurale asigură
formarea ţesutului conjunctiv embrionar de
tip ectomezenchimal, necesar proceselor
de dezvoltare cranio-facială.
Dezvoltarea arcurilor faringiene
Arcurile faringiene reprezintă structuri tranzitorii cu rol
decisiv în edificarea capului embrionului. Ele sunt în
număr de 5 şi au formă cilindrică. Prima pereche de
arcuri se găseşte localizată lateral de stomodeum.
Arcurile faringiene sunt separate la exterior de şanţuri
adânci numite şanţuri ectofaringiene, iar la interior –
depresiuni numite pungi faringiene. Între şanţurile
ectodermale şi pungile faringiene există fine membrane
faringiene. În dezvoltarea arcurilor faringiene un rol
important îl au genele homeobax din celulele crestelor
neurale.
Prima pereche de arcuri faringiene apare în ziua 22,
perechile a doua şi a treia apar în ziua 24 în mod secvenţial
ca şi arcurile patru şi şase care apar în ziua 29.
Dezvoltarea arcurilor faringiene
 Structura arcurilor faringiene
• Structura morfologică este extrem de asemănătoare pentru
toate arcurile faringiene.
• Extern sunt tapetate de ectoblast, iar intern de endoblast.
Excepţie este arcul întâi, tapetat de ectoblast, datorită
formării sale anterior faţă de membrana orofaringiană, care
separă stomodeul de intestinul primitiv anterior.
• Fiecare arc faringian este constituit dintr-un ax mezoblastic
central, format sub acţiunea inductivă a celulelor crestelor
neurale migrate din rombomere. Acest ax central conţine un
element scheletic cartilaginos, primordii ale musculaturii
striate inervate de un nerv cranian specific fiecărui arc,
precum şi un arc aortic arterial, numerotat ca şi cel faringian.
Cele cinci arcuri faringiene umane se formează într-o secvenţă
craniocaudală.
• Arcul faringian 1 are
evoluţie dorsoventrală • Din mugurele maxilar
şi extremitatea sa se va forma:
anterioară (liberă) se premaxilarul, maxilarul,
împarte în: osul zigomatic şi o parte
din osul temporal.
• Mugure maxilar (situat
cranial) şi • Din mugurele
mandibular se va forma
• Mugure mandibular mandibula
(situat caudal), care va
conţine cartilajul
Meckel.
• Şanţul ectofaringian 1 • Şanţul endofaringian 1
• Partea dorsală (punga) formează în
penetrează în partea dorsală un
mezenchimul subiacent diverticul, care proximal
şi va da naştere rămâne subţire,
conductului auditiv formând trompa lui
extern şi suprafeţei Eustahio, iar distal se
externe a membranei lărgeşte constituind
timpanice cavitatea timpanică a
urechii medii.
• Arcul faringian 2 – arc • Şanţul endofaringian 2
hioidian va da naştere este implicat în
scăriţei, procesului dezvoltarea amigdalei
stiloid al osului palatine
temporal, ligamentului
stilohioidian, osului
hioid (cornului mic şi
porţiunei superioare a
corpului).
• Şanţul ectofaringian
2,3,4 sunt obliterate.
• Arcul faringian 3 va da • dorsal (unde va forma
naştere restului osului în săptămâna a 5 de
hioid (cornul mare şi dezvoltare intrauterină
partea inferioară) glanda paratiroidă
• Şanţul endofaringian 3 inferioară) şi
se deschide în două • ventral (unde se uneşte
compartimente: cu corespunzătorul său
de pe partea opusă,
formând timusul).
• Arcul faringian 4 • ventral (în care se
participă la formarea încorporează şanţul
cartilajului cuneiform şi endofaringian 5) şi vor
tiroidian al laringelui da naştere celulelor
• Şanţul endofaringian 4 parafoliculare din
se divide în două glanda tiroidă.
compartimente:
• dorsal (unde va forma
glanda paratiroidă
superioară) şi
• Arcul faringian 5 nu
există la om.
• Arcul faringian 6 va da
naştere: cartilajului
tiroidian, cricoidian,
aritenoidian şi
corniculat al laringelui.
 Dezvoltarea feţei
• Dezvoltarea, formarea şi definitivarea feţei şi a
cavităţii bucale este strâns legată de
dezvoltarea porţiunii faciale a craniului.
Morfologic faţa se organizează în intervalul
dintre săptămâna a patra şi săptămâna a
zecea prin dezvoltarea şi fuziunea a cinci
proeminenţe: un proces frontonazal impar,
două procese maxilare şi două procese
mandibulare de la nivelul primei perechi de
arcuri faringiene. Aceste procese delimitează
gura embrionară largă, de forma unei
despicături.
Dezvoltarea feţei (săpt.4)
• 1. proeminenţa
frontală nepereche
• 2. muguri maxilari
situaţi lateral
• 3. stomodeum
(cavitatea orală
primitivă)
• 4. muguri mandibulari
Proeminenţa frontală marchează debutul proceselor proliferative, astfel
încât în săptămâna a 5-6 de dezvoltare intrauterină toate primordiile
majore care sunt implicate în formarea feţei şi a maxilarelor se pot
distinge clar. În săptămâna a 4 de dezvoltare intrauterină în interiorul
ectodermului proeminenţei frontale, sub influenţa inductivă a
creierului anterior se dezvoltă 2 îngroşîri – placodele nazale.
Proliferarea mezenchimului subiacent placodelor împinge eminenţa
frontală înainte şi determină invaginarea placodelor, transformîndu-
le în fose nazale primitive. Fiecare invaginare este delimitată de o
ridicătură în formă de potcoavă, numită proeminenţa nazală.
Această proeminenţă are 2 zone:
• Laterală (externă) - mugure nazal lateral
• Medială (laterală) - mugure nazal medial
Între cei doi muguri nazali mediali există o depresiune numită mugure
frontonazal.
Dezvoltarea feţei (săpt.5)
• 1. proeminenţa frontală
nepereche
• 2. muguri maxilari situaţi
lateral
• 3. stomodeum (cavitatea
orală primitivă)
• 4. muguri mandibulari
• 5. fose nazale primitive
• 6. mugure nazal medial
• 7. mugure nazal lateral
• Mugurii maxilari cresc în dimensiuni şi se
apropie succesiv de mugurii nazali. Cei 2 muguri
nazali vor fuziona, iar procesul frontonazal
dispare. Din unirea celor 2 muguri nazali
mediali rezultă zona de maxilar anterior în
care sunt localizaţi incisivii şi zona palatului
primitiv.
• Dispare şanţul dintre mugurii nazali mediali şi
mugurii maxilari, se realizează fuzionarea şi se
formează astfel arcul maxilar superior şi buza
superioară.
• Mugurii maxilari se dezvoltă apoi, pentru a
forma obrajii şi maxilarele.
Dezvoltarea feţei (s. 6 şi a 12)
• Mugurii mandibulari vor da naştere buzei inferioare,
iar la unirea celor 2 muguri mandibulari rezultă
mandibula.
• Prin creşterea mugurilor maxilari şi mandibulari
aproximativ în săptămâna a 6 de dezvoltare intrauterină,
cavitatea orală primitivă devine mai îngustă.
• Pe marginea inferioară a mugurelui maxilar şi pe
marginea superioară a mugurelui mandibular, acolo
unde s-a format marginea laterală a stomodeumului,
epiteliul începe să prolifereze şi să se îngroaşe, formînd
epiteliul odontogenic (formător de dinţi).
• Cînd mugurii sunt complet fuzionaţi se poate distinge o
placă continue de epiteliu îngroşat – banda epitelială
primară.
• Pentru maxilar banda epitelială primară se formează
din 4 puncte separate de proliferare: 2 mediale,
asociate cu cei 2 muguri nazali mediali şi 2 laterale,
asociate cu cei 2 muguri maxilari.
• Pentru mandibulă, banda epitelială primară se
formează numai din 2 zone, cîte una pentru
fiecare mugur mandibular.
• În săptămîna a 7 de dezvoltare intrauterină prin
formarea laminei vestibulare,ca urmare a
diviziunii benzii epiteliale primare, buzele se
separă de regiunile gingivale ale maxilarelor.
• Reducerea progresivă a cavităţii orale are ca
rezultat formarea definitivă a obrajilor.
• Bărbia reprezintă creşterea anterioară a
mugurilor mandibulari fuzionaţi medial.
• Palatul primitiv se formează în urma fuzionării
dintre procesul frontonazal şi mugurii nazali
mediali, ulterior intervenind şi mugurii nazali
laterali.
 Dezvoltarea mucoasei orale
• Viitoarea cavitate orală este acoperită de un ţesut
epitelial de o origine dublă:
1. Ectodermală
2. Endodermală
Limba, epiglota, faringele sunt acoperite de epiteliu de origine
endodermală, iar obrajii, gingiile,palatul sunt acoperite de epiteliu
de origine ectodermală.
Acest epiteliu este iniţial unistratificat, până în săptămâna a 5-6 de dezvoltare
intrauterină devine bistratificat, iar către săptămâna a 8 apare o îngroşare
evidentă în zona laminei dentare vestibulare. În centrul acestei îngroşări
până în săptămâna a 14 celulele degenerează, ducând la separarea
epiteliului de tapetare din teritoriul obrajilor şi mucoasei alveolare şi la
formarea vestibulului oral.
În săptămîna a 7 apar papilele circumvalate şi foliate, urmează papilele
fungiforme, iar în săptămîna a 10 – papilele filiforme, mugurii gustativi
se dezvoltă concomitent.
 Dezvoltarea limbii
• Începe la finele săptămânii a patra, când primul arc
faringian formează o proeminenţă mediană
denumită mugurele lingual median sau tuberculul
impar. Pe urmă apar pe suprafaţa internă a primului
arc faringian mugurii linguali laterali pereche şi la
debutul săptămânii a cincia ei cresc rapid peste
mugurele median. Aceşti trei muguri continuă să
crească pe parcursul vieţii embrionare şi fetale şi
formează cele două treimi anterioare linguale. În
săptămâna a patra perechea a doua de arcuri
faringiene dezvoltă o proeminenţă mediană copula şi
dă naştere treimii posterioare a limbii
 Anomaliile capului şi gâtului
• sunt foarte variate, pot fi asociate cu anomalii ale creierului şi
/ sau cu ale organelor de simţ.
• anomaliile primei perechi de arcuri faringiene: sindrom
congenital craniofacial ce presupune defecte ale proceselor
fronto-nazale şi sinostozarea prematură a oaselor calvariei,
acrocefalia şi sindromul displazic craniofrontonazal.
• arcul întâi faringian poate lipsi, faptul manifestându-se printr-
un sindrom, numit ageniocefalie şi caracterizat prin grave
dereglări de dezvoltare a feţei, creierului, bazei craniului.
• mare varietate de anomalii ca; microsomia craniofacială,
exprimată prin diferite asimetrii ale ochilor, mandibulei, limbii,
despicături laterale, despicături faciale (colobome),
despicătura buzelor (cheiloschizis), palat despicat
(cheilognatopalatoschizis).
 sindromul Goldenhar

• subdezvoltare a regiunii faciale inferioare şi a

mandibulei, prezentând şi anomalii ale
palatului şi urechii externe. Apare ca rezultat
al deficitului mezenchimal din primele două
arcuri faringiene, explicat prin migrarea
defectivă sau proliferarea insuficientă a
crestelor neurale, sau printr-o exagerare a
fenomenului apoptotic.
 sindroame genetice Trecher-Collins şi Hallerman-Streif
• includ disostoza mandibulofacială.
• sindromul Di George sunt caracterizate prin trei categorii de
defecte:
• craniofaciale minore (micrognatia, urechi jos inserate,
anomalii auriculare, palat despicat şi hipertelorism)
• agenezia totală sau parţială a pungilor endofaringiene trei şi
patru (defecte ale timusului şi paratiroidelor)
• anomalii cardiovasculare ( persistenţa trunchiului arterial
comun şi arc aortic întrerupt).
• Toate aspectele malformative incluse în sindromul Di George
ar putea fi explicate prin defecte ale migrării crestelor neurale,
asociate cu parţiala monosomie a cromozomului 22, sau în
urma consumului exagerat de alcool.
 Anomaliile mai frecvente
• Atrofia sau hipertrofia unora din mugurii
participanţi la formarea feţei, gurii şi
foselor nazale şi nonfuzionarea acestora
rezultă cu diverse despicături ale buzei
superioare şi a palatului:
• Cheiloschizis – gură de epure;
• Cheilognatopalatoschizis – gură de lup;
• Coloboma – despicătură nazolacrimală –
nonfuzionarea mugurelui maxilar cu
mugurele nazal lateral şi nazal median.
 Alte anomalii
• Aprosopia – lipsa feţei – cavitate cu pereţi neregulaţi;
• Schizocefalia – despicătură mediană a buzei superioare,
inferioare, mandibulă – lipsa de sutură între mugurii
respectivi;
• Agnatism – lipsa mandibulei;
• Micrognatism – mandibulă redusă;
• Macrognatism – hipertrofia mandibulei: macrostomie –
deschidere mare a gurii;
• Microstomia – gură mică;
• Astomie – lipseşte gura;
• Limbă de şarpe – despicătura vârfului limbii;
• Limbă dublă,
• Limbă fixă.
Anomalii de dezvoltare a scheletului craniofacial
Cheiloschisis unilateral incomplet
(buză de iepure)
Cheiloschisis bilateral complet
Cheiloschisis unilateral complet
Cheliognatopalatoschisis
(gură de lup)
 Fa-ţi timp să citeşti…
Este sursa cunoaşterii !
O ZI BUNĂ !