 Resursele financiare publice reprezintă

relaţii sociale de natură economică, în

formă bănească, ce iau naştere în procesul
de colectare a fondurilor financiare la
dispoziţia statului necesare pentru
îndeplinirea obiectivelor sale.
 Resursele bugetare reprezintă acea parte
a resurselor financiare publice cuprinsă în
bugetul entităţilor publice.
 Factori economici
 Factori monetari
 Factori sociali
 Factori demografici
 Factori politici şi militari
 Factori de natură financiară (deficitul
bugetar).
 În funcţie de conţinutul economic:
 Prelevăricu caracter obligatoriu
 Resurse de trezorerie
 Împrumuturi publice
 Emisiune monetară fără acoperire.
 În funcţie de structura organizatorică a
statelor:
 În statele de tip federal:
 Resurse ale bugetului federal
 Resurse ale bugetelor statelor, regiunilor,
provinciilor
 Resurse ale bugetelor locale

 În statele de tip unitar:

 Resurse ale bugetului central
 Resurse ale bugetelor locale
 În funcţie de bugetul din care fac parte din cadrul
sistemului de bugete :
 Resurse financiare ale bugetului de stat
 Resurse financiare ale bugetului asigurărilor sociale de stat
 Resurse financiare ale bugetelor locale
 Resurse financiare ale bugetelor fondurilor speciale
 Resurse financiare ale bugetului trezoreriei statului
 Resurse financiare ale bugetelor instituţiilor publice
autonome
 Resurse financiare ale bugetelor instituţiilor publice
finanţate parţial din BS, BASS, BL sau BFS
 Resurse financiare ale bugetelor instituţiilor publice
finanţate integral din venituri proprii
 Resurse financiare ale bugetului creditelor externe
rambursabile
 Resurse financiare ale bugetului fondurilor externe
nerambursabile.
 În funcţie de ritmicitatea încasărilor:
 Resurse ordinare (permanente şi obligatorii)
 Venituri curente
 Venituri fiscale
 Venituri nefiscale
 Alte venituri
 Venituri de capital
 Resurse extraordinare
 Împrumuturi interne şi externe
 Ajutoare, donaţii, sponsorizări şi alte transferuri
nerambursabile
 Emisiune monetară
 În funcţie de provenienţă
 Resurse financiare interne
 Contribuţiifiscale şi parafiscale
 Venituri nefiscale
 Împrumuturi interne
 Emisiune monetară

 Resurse financiare externe

 Împrumuturi
 Ajutoare,
donaţii, sponsorizări şi alte transferuri
nerambursabile
 Impozitele reprezintă o formă de prelevare cu
caracter obligatoriu, nerambursabil şi fără
contraprestaţie a unei părţi din veniturile
persoanelor fizice şi juridice, la dispoziţia
statului, în vederea constituirii resurselor
financiare publice necesare acoperirii cheltuielilor
publice.
 Caracteristici ale impozitului:
 Caracterul obligatoriu
 Nerambursabilitatea
 Lipsa unei contraprestaţii directe
 Financiar – mijloc de procurare a
resurselor financiare ale statului
 Economic – mijloc de intervenţie a statului
în economie
 Social – permite redistribuirea unei părţi
din PIB între veniturile diferitelor persoane
fizice
 Subiectul impozitului – Persoana fizică sau
juridică obligată prin lege la plata impozitului
 Suportatorul impozitului – persoana care
suportă efectiv sarcina fiscală
 Obiectul impozitului – materia supusă
impozitului
 Unitatea de impunere – unitatea fizică sau
monetară folosită la dimensionarea obiectului
impozabil
 Baza de impozitare– cuantificare în unităţi fizice
sau monetare a obiectului impozabil
 Sursa impozitului – arată din ce anume se
plăteşte impozitul datorat
 Cota impozitului – reprezintă impozitul
plătit la 100 de unităţi de imunere
 Asieta impozitului – totalitatea
măsurilor care se iau de către organele
fiscale în legătură cu fiecare subiect
impozabil, pentru identificarea obiectului
impozabil, stabilirea bazei de impozitare şi
a impozitului datorat.
 Termenul de plată – data limită până la
care impozitul trebuie achitat statului.
 Impunerea reprezintă ansamblul de măsuri şi
operaţiuni (politice şi de tehnică fiscală)
efectuate în baza legii, care au ca scop final
stabilirea impozitului ce revine în sarcina unei
persoane fizice sau juridice.
 Principiile impunerii (Adam Smith):
 Principiul justeţei impunerii (principiul echităţii
fiscale)
 Principiul certitudinii impunerii
 Principiul comodităţii impunerii
 Principiul randamentului impozitelor
 Echitatea fiscală
 Principii de politică financiară
 Principii de politică economică
 Principii de politică socială
 Echitatea fiscală se referă la faptul că
nivelul prelevărilor de resurse financiare la
dispoziţia statului de la fiecare contribuabil
trebuie să se facă în funcţie de venitul
obţinut sau averea deţinută şi de situaţia
acestuia
 Stabilirea minimului neimpozabil
 Universalitatea impunerii
 Echitate fiscală orizontală
 Echitate fiscală verticală
 Randamentul fiscal ridicat
 Impozitul să aibă caracter universal
 Să nu existe posibilităţi de sustragere de la
impunere
 Volumul cheltuielilor prilejuite de colectarea
impozitului să fie minim.
 Stabilitatea
 Randamentul impozitului rămâne constant de-a
lungul ciclului economic
 Elasticitatea
 Capacitatea impozitului respectiv de a răspunde la
necesităţile conjuncturale ale statului
 Posibilitatea folosirii impozitului ca
modalitate de intervenţie a statului în
economie pentru:
 Stimularea sau reducerea consumului
anumitor bunuri
 Impulsionarea dezvoltării unor ramuri sau
regiuni economice
 Extinderea sau restrângerea exportului sau
importului anumitor bunuri
 Stimularea investiţiilor etc.
 Posibilitatea folosirii impozitului pentru
influenţarea comportamentului
contribuabililor
 Reducerea disparităţilor sociale şi pe această
bază a gradului de disensiuni sociale
 Reducerea sau stimularea consumului
anumitor bunuri pentru îmbunătăţirea calităţii
vieţii populaţiei considerate
 Atragerea capitalului electoral (fenomenul de
iluzie fiscală).
 Reprezintă raportul dintre totalul veniturilor
fiscale şi produsul intern brut şi arată cât la sută
din PIB este concentrat la dispoziţia statului cu
ajutorul taxelor şi contribuţiilor.

 Gradul de colectare se determină ca raport între

suma impozitelor încasate şi nivelul impozitelor
prevăzute în bugetul de stat şi reprezintă o
măsură a eficacităţii procesului de colectare a
impozitelor, taxelor, contribuţiilor.
 Se referă la operaţiunile şi metodele
folosite pentru stabilirea cuantumului
impozitelor şi colectarea acestora.
 Aşezarea impozitului (stabilirea obiectului
impozabil)
 Determinarea sumei impozitelor
 Perceperea impozitelor
 Urmărirea impozitelor
 Identificarea materiei impozabile şi a bazei de impozitare
 Metode de evaluare indirectă
 Evaluarea pe baza semnelor exterioare ale obiectului
impozabil (nu ţine cont de situaţia personală a
contribuabilului)
 Evaluarea forfetară
 Evaluarea administrativă
 Metode de evaluare directă
 Evaluarea pe baza declaraţiei unei terţe persoane
 Evaluarea pe baza declaraţiei contribuabilului
 Folosirea facilităţilor fiscale
 Impozite de repartiţie – în funcţie de
nevoile statului, suma globală a resurslor
financiare necesare se împarte
proporţional pe subiecte sau obiecte
impozabile
 Impozitele de cotitate – se aplică sistemul
de cote procentuale asupra bazei de
impozitare
 Direct de la contribuabili
 Prin stopaj la sursă
 Prin aplicarea de timbre fiscale.
 Obligaţia fiscală – îndatorirea de a plăti impozitele,
taxele şi alte venituri bugetare (est o obligaţie
legală, juridică şi are formă bănească)
 Creanţa fiscală – dreptul statului de a percepe prin
organele fiscale impozite, taxe şi alte venituri de la
contribuabili, în cuantumul stabilit în baza unor
acte normative.
 Titlul de creanţă fiscală – documentul prin care se
constată şi se indvidualizează obligaţia fiscală a
unei persoane (poate fi explicit sau implicit).
 Nu instituie, ci constată obligaţia fiscală
 Are forţă de titlu executoriu
 Forme de stingere a creanţei fiscale
 Plata impozitelor
 Compensarea
 Anularea
 Prescripţia
 Răspunderea în domeniul fiscal
 Răspundere administrativă (contravenţii şi
majorări de întârziere)
 Răspundere disciplinară
 Răspundere materială
 Răspundere penală.
 Măsuri prealabile executării silite
 Trimiterea unei înştiinţări de plată
 Trimiterea de somaţii

 Forme de executare silită

 Executarea silită prin poprire
 Executarea silită asupra bunurilor mobile
 Executarea silită asupra bunurilor imobile.
 După trăsăturile de fond şi formă
 Impozite directe
 Impozite reale
 Impozite personale
 Impozite indirecte
 După obiectul impunerii
 Impozite pe venit
 Impozit pe avere
 Impozit pe cheltuieli
 După scopul urmărit
 Impozite financiare
 Impozite de ordine
 După frecvenţa cu care se realizează
 Impozite permanente
 Impozite incidentale
 După insituţia care le administrează
 Impozite federale
 Impozite ale administraţiei centrale
 Impozite locale