Etiopatogenia

diabetului zaharat tip 2

Dr. Mirela Culman

 Etiopatogenia diabetului
zaharat tip2
 Factori de mediu
 Sedentarism
 Obezitatea abdominală
 Factori genetici
 Transmisie poligenică (gena insulinei,receptorului
insulinic,glucochinazei,transp.glucozei
etc)
 Factori nutriţionali
 Factori chimici şi farmacologici
 Procesul de urbanizare/stres
 Masa celulelor  este semnificativ mai scăzută la
persoanele obeze cu glicemie bazală modificată și diabet
zaharat tip 2

Normoglicemie la obezi
3,0

2,5
Volumul celulelor  (%)

2,0
* Normoglicemie la
1,5 persoane slabe Diabet zaharat tip 2

1,0
**

0,5

0,0
TNG GBM Diabet zaharat tip 2
(n=31) (n=19) (n=41)

*P.05 vs NGT. **P.01 vs TNG.

GBM = glicemie bazală modificată TNG= toleranță normală la glucoză.
Butler AE, et al. Diabetes. 2003;52:102-110.

10
Tulburările din fazele precoce ale
diabetului tip 2
Estimarea obezităţii abdominale

80cm 94cm

Raport talie/şold > 0,8 la femei > 0,94 la bărbaţi

Răspunsul insulinemic la obezi şi
nonobezi
 Rezistenţa la insulină
DEFINIŢIE

Starea în care niveluri ale insulinemiei eficiente la

subiecţi normali nu produc efectele biologice
obişnuite.

Acţiunea insulinei este apreciată prin efectul asupra

transportului glucozei.
Acanthosis nigricans
Acanthosis nigricans
Cauze de insulinorezistenţă
Efectele insulinorezistenţei

 Ţesut adipos - lipoliza, eliberare de acizi

graşi liberi (AGL)
 Ţesut hepatic - creşterea producţiei
glucoză,de trigliceride endogene, cu
încărcare grasă a ficatului
 Ţesut muscular - scăderea consumului de
glucoză(competiţia AGL)
 Efect lipotoxic pancreatic - Creşterea nivelului
proinsulinei şi distrucţia celulelor beta
 Suprastimulare beta pancreatică - epuizare-
insulinopenie
Metode de măsurare a
insulinorezistenţei
 Raportul glicemie/insulinemie
Normal =6-7
 Testul de sensibilitate la insulină i.v.
(Răspuns hipoglicemic mic şi întârziat)
 Metoda HOMA (Homeostazis Model
Assessment)
 Tehnica “Glucose Clamp”- ptr cercetare
 Hyperglycaemic clamp
 Euglycaemic hyperinsulinemic clamp
Testul de sensibilitate la insulină
administrată i.v.
(rezistenţă la insulină diferită)
Estimarea funcţiei beta celulare şi a
rezistenţei la insulină prin metoda HOMA
 Istoria naturală a diabetului tip 2
Normal DZtip2

Rezistența la
insulină

Sereția de
insulină

Glicemia

Timp
 DZ 2-eșecul celulelor beta pancreatice în
efortul de a compensa rezistența la insulină

Ani de la dg -10 -5 0 5 10 15

Rezist la ins
Secr de insulina

Complic microvasc
Complic macrovasc
Pre-diabet DZ tip 2
Debut Diagnostic
 Defecte majore în DZ2 clinic
manifest
 Insulinopenie
 Insulinorezistenţă
 Creștere postprandială a secr. de glucagon
 Scăderea secreţiei de GLP-1
 Creştera producţiei hepatice de glucoză
 Creşterea AGL
 Hiperglicemie
 Faza precoce a secretiei de insulină este
alterată în DZ tip 2

Lot de control
Glucoză IV
Pacienţi cu DZ tip 2
120 100

Eliberare de insulină (U/ml)

Eliberare de insulină (U/ml)

100
80

80
60
60 Glucoză IV
40
40

20 20

0 0
-40 -30 -20 -10 0 10 20 30 -40 -30 -20 -10 0 10 20 30
Timp (min) Timp (min)

Porte D. Diabetes. 1991;40;166-180.

Copyright © 1991 American Diabetes Association. From Diabetes, Vol 40, 1991; 166-180. Reprinted with permission from The American Diabetes
Association.
 Hiperglicemia postprandială se datorează deficienței de insulină
și excesului de glucagon
20
Prânz cu Glucoză
Glucoză (mmol/L)

15
Subiecți de control
10 Pacienți cu diabet zaharat tip 2

0
-60 0 60 120 180 240 300
Timp (minute)
420 Prânz cu Glucoză Prânz cu Glucoză
75
360

Glucagon (fmol/L)
Insulină (pmol/L)

300 60
240
180 45

120
30
60
0 15
-60 0 60 120 180 240 300 -60 0 60 120 180 240 300
Timp (minute) Timp (minute)
Mitrakou A, et al. Diabetes. 1990;39:1381-1390.
 Efectul incretinic
Răspuns insulinic mai puternic la glucoza per os
decât i.v Glucoză orală
11 Glucoză intravenoasă
2,0

*
Glucoză plasmatică venoasă

1,5

Peptid C (nmol/L)
* *
* Efect incretinic
(mmol/L)

*
5,5 *
1,0

*
0,5

0,0 0,0
01 02 60 120 180 01 02 60 120 180
Timp (minute) Timp (minute)

MediaSE. N=6. *P.05. 01-02 = rata de infuzie a glucozei.

Nauck MA, et al. J Clin Endocrinol Metab. 1986;63:492-498.
29
 Efectele GLP-1: rolul glucoreglator al
incretinelor

GLP-1 este secretat în

intestin la ingerarea
hranei Induce sațietate și
reduce apetitul

celule :
↓secreția
postprandială a
glucagonului
Ficat:
↓glucagonului reduce
celule : producția hepatică de
amplifică secreția de glucoză
insulină dependentă de Stomac:
glucoză întârzie evacuarea
gastrică
1. Adapted from Flint A, et al. J Clin Invest. 1998;101:515-520.
2. Adapted from Larsson H, et al. Acta Physiol Scand. 1997;160:413-422.
3. Adapted from Nauck MA, et al. Diabetologia. 1996;39:1546-1553.
4. Adapted from Drucker DJ. Diabetes. 1998;47:159-169.

30
 Efectul incretinic este redus la pacienții cu diabet zaharat tip 2
Glucoză orală
Glucoză intravenoasă
Lot de control
Pacienți cu diabet zaharat tip 2
80 80

60 60

Insulină (mU/L)
Insulină (mU/L)

40 40

*
* * * * *
20
20 * * *
*

0 0
0 30 60 90 120 150 180 0 30 60 90 120 150 180
Timp (minute) Timp (minute)

*P.05 comparativ cu valoarea după administrarea orală.

Nauck MA, et al. J Clin Endocrinol Metab. 1986;63:492-498.

31