Curs 1 – Definirea domeniului asistenței sociale

 Asistenţa socială funcţionează în interdependenţă cu alte

sisteme (medical, educațional, administrativ, justiție)

 Depinde de evoluția societății internaționale:

- polarizarea socială,

- accentuarea problemelor sociale clasice,

- îmbătrânirea populației în Europa,

- globalizarea şi informatizarea economiei,

- dezastrele naturale (inundații, incendii, cutremure),

Globalizare, Sărăcie, Riscuri Sociale
 Asistența socială ca:

- Știință (obiect, metodologie, principii)

- Profesie (cunoștințe, deprinderi, vocație)

- Sistem (instituții, servicii, prestații etc.)

 Sistem de asistenţă socială - totalitatea instituţiilor cu
funcţii sociale, a programelor şi serviciilor de natură socială,
a prestaţiilor şi intervenţiilor concrete din partea
specialiştilor acordate persoanelor aflate în situaţie de
dificultate precum și cadrul legislativ pe care acestea se
bazează.

CARACTERISTICI:
 structura sistemului – elementele componente cât şi
relaţiile de interdependenţă dintre acestea (instituții,
servicii, prestații, specialiști, beneficiari, legislație).

 dinamica sistemului - determină noi modificări şi ajustări

structurale.
 etape ale modernizării - de la modalităţile primare de
acordare a ajutorului bazate pe milă şi caritate la
modalităţi specializate de intervenţie.

- există ţări cu tradiţie în dezvoltarea serviciilor de asistenţă

socială precum şi ţări în care acest tip de servicii lipsesc.
 factori care influențează sistemul de as .soc.: sistemul
politico-ideologic, recunoaşterea nevoilor sociale, gradul de
dezvoltare al unei ţări.

- schimbările dramatice înregistrate de către sistemul de

asistenţă socială din România.

- Legea 292/2011 a asistenței sociale.

- perioada interbelică - Dimitrie Gusti.

 Sisteme moderne de asistenţă socială

 o necesitate recunoscută de către majoritatea guvernelor,

 un contract social ce leagă drepturile de responsabilităţi,

 mutarea accentului de la combaterea sărăciei la combaterea

excluderii sociale,

 investiţia în capitalul uman,

 crearea de şanse egale,

 mobilizarea comunităţilor.
 Evoluţia definiţiilor asistenţei sociale

 fluiditate procesuală în definirea profesiei de asistent social

 Flexner (1915) se întreba dacă asistenţa socială este o

profesie?

 Richmond (1917) încerca să identifice deprinderile de

bază în intervenţiile de la nivel individual şi familial.
 1956, National Association of Social Work (NASW) -
scopuri ale asistenţei sociale:

- asistarea indivizilor/grupurilor în identificarea şi rezolvarea

problemelor apărute datorită dezechilibrului dintre indivizi şi
mediul social,

- prevenirea dezechilibrelor dintre indivizi/grupuri şi mediul

exterior,

- maximizarea potenţialul existent la nivel individual, de grup

sau comunitar.
NASW (1970) - sprijina indivizii, grupurile și comunităţile în
potenţarea şi restaurarea capacităţilor proprii de funcţionare.

Crouch (1979) - asistă pe cei ce se confruntă cu subzistenţa

pentru a deveni independenţi d.p.v. social.

NASW (1981): dezvoltă cunoștințe formale de bază, concepte

teoretice, deprinderi specifice şi valori necesare implementări
serviciilor de specialitate.
 Rosenfeld (1983) - reducerea și eliminarea incongruenţelor
care apar între nevoile oamenilor şi resursele existente la un
moment dat.

 Barker (1995) - ştiinţa aplicativă de sprijinire a indivizilor

pentru a realiza o funcţionare eficientă la nivel psihosocial.
 Gibelman (1995) – modalităţi de conceptualizare:

- sectoare de activitate (sănătate, educație, justiție, administ.)

- domenii practice (şcoli, penitenciare, spitale, primării)

- tipuri de agenţii/instituții (ong-uri, instituții guvernamentale)

- funcţii îndeplinite (servicii directe, servicii de supervizare)

- categorii de beneficiari
-

- metode şi tehnici utilizate (case work, group/community work

-

- servicii dezvoltate (consiliere, management de caz, etc.)

-

- tipuri de probleme (violență, abuz, depresie, şomaj, etc.)

 NASW (1996): misiunea profesiei de asistent social este
aceea de a contribui la bunăstarea umană şi satisfacerea
nevoilor fundamentale ale indivizilor, acordând o atenţie
specială persoanelor vulnerabile, dezavantajate şi celor
care trăiesc în sărăcie.
International Federation of Social Workers (2000):
profesia de asistent social promovează rezolvarea
problemelor din cadrul relaţiilor umane, schimbarea socială,
echilibrarea oamenilor precum şi a societăţii. Folosind teoriile
comportamentului uman şi ale sistemelor sociale, asistenţa
socială intervine în punctele în care oamenii interacţionează
cu mediul exterior. Principiile drepturilor omului şi justiţiei
sociale sunt fundamentale pentru asistenţa socială.
Legea 47/2006:

asistenţa socială reprezintă ansamblul de instituţii şi măsuri prin

care statul, prin autorităţile administraţiei publice centrale şi locale,
colectivitatea locală şi societatea civilă intervin pentru prevenirea,
limitarea sau înlăturarea efectelor temporare ori permanente ale unor
situaţii care pot genera marginalizarea sau excluziunea socială a
persoanei, familiei, grupurilor ori comunităţilor.

Legea 292/2011
Art. 2. -
(1) Sistemul national de asistenta sociala reprezinta ansamblul de
institutii, masuri si actiuni prin care statul, reprezentat de autoritatile
administratiei publice centrale si locale, precum si societatea civila
intervin pentru prevenirea, limitarea sau inlaturarea efectelor
temporare ori permanente ale situatiilor care pot genera
marginalizarea sau excluziunea sociala a persoanei, familiei,
grupurilor ori comunitatilor
(2) Sistemul national de asistenta sociala intervine subsidiar sau,
dupa caz, complementar sistemelor de asigurari sociale si se
compune din sistemul de beneficii de asistenta sociala si sistemul de
servicii sociale
(3) Asistenta sociala, prin masurile si actiunile specifice, are drept
scop dezvoltarea capacitatilor individuale, de grup sau colective
pentru asigurarea nevoilor sociale, cresterea calitatii vietii si
promovarea principiilor de coeziune si incluziune sociala
 Obiective ale intervenţiilor de asistenţă socială:

- schimbarea socială prin sprijinirea beneficiarilor să

funcţioneze la parametrii optimi d.p.v. psihosocial,

- rezolvarea de probleme sociale la nivel comunitar,

- creșterea calității vieții și reducerea sărăciei,

- realizarea incluziunii sociale,

- eliminarea formelor de discriminare de la nivel comunitar.

 Care este viitorul asistenţei sociale?

- creşterea sub-specializărilor,

- avansul tehnologic sprijină managementul în asistenţa socială,

- creşte competiţia între profesioniştii din sfera socio-umană,

- nevoia de a încorpora cercetarea teoretică în activitatea practică,

- birocraţia asociată cu aparatul administrativ al statului capătă o

conotaţie din ce în ce mai negativă,

- creste rolul practicii private ca alternativă la serviciile sociale

acordate de către stat,
- atitudinile publice faţă de grupurile populaţionale vulnerabile,

- redefinirea conceptelor de nevoie umană şi responsabilitate publică,

- schimbările demografice,

- globalizarea şi scăderea rolului guvernelor,

- evenimente neanticipate (atacuri teroriste fără precedent în istorie),

- fluctuaţiile economice, etc.