Lupa

- ochiul nu poate distinge amănunte oricât

de mici, din cauza puterii separatoare limitate de
care dispune
- putem mări puterea separatoare a
ochiului folosind o lupă, care este o lentilă
convergentă (sau un sistem convergent) cu
distanţa focală mică şi care se aşază între obiect
şi ochi astfel încât să formeze o imagine virtuală
a obiectului, dreaptă şi mărită
 - pentru aceasta lupa trebuie să ocupe o
astfel de poziţie, încât obiectul să se afle între
focar și lentilă

B1

B
O
x A1 F1 A α1 α2 x’
F2
 - observatorul aşază astfel lupa, încât
imaginea să se formeze la o distanţă de ochi mai
mare decât distanţa minimă de vedere clară (δ =
25 cm) şi de preferinţă la infinit, pentru a evita
acomodarea
- pentru aceasta, obiectul AB se va afla în
imediata vecinătate a focarului
Puterea lupei
- puterea lupei reprezintă raportul dintre
diametrul aparent al imaginii şi înălțimea AB, a
obiectului
1
P=
f
- puterea lupei este numeric egală eu
convergenţa ei
Grosismentul lupei
- uneori lupa este caracterizată,
convenţional şi prin grosisment, adică prin
raportul dintre diametrul aparent al imaginii (al
obiectului privit prin lupă), şi diametrul aparent
al obiectului privit cu ochiul liber
1
𝐺=
4𝑓
 - puterea optică a lupelor nu poate însă
atinge valori prea mari
- în general, P nu depăşeşte 100 dioptrii
(deci un grosisment de 25 ori), iar cea mai mică
distanţă separabilă cu lupa (puterea separatoare
liniară maximă a lupei) este de aproximativ
0,003 mm