Zona metropolitana

Zona metropolitana
• Procesul metropolizării poate fi definit din perspectiva
componentelor administrative şi economice, ca reprezentând
”totalitatea acţiunilor întreprinse de către sectorul public prin
intermediul organismelor administraţiei publice, precum şi de
către sectorul privat, prin aportul agenţilor economici, la
apariţia şi dezvoltarea unui spaţiu economic funcţional şi
competitiv în zona de influenţă a metropolei”
• întregul proces de dezvoltare metropolitană are în vedere un
factor de integrare spaţială, care să permită dezvoltarea
unitară a localităţilor şi nu o schimbare a graniţelor dintre
acestea, ci o redefinire a ariilor de cooperare, o integrare
rapidă în reţelele de dezvoltare europene, constituite pe zone
şi regiuni metropolitane
 Zona metropolitana

• Asociatia de dezvoltare intercomunitara – “structuri de cooperare cu

personalitate juridica, de drept privat, infiintate, in conditiile legii, de
unitatile administrativ-teritoriale pentru realizarea in comun a unor
proiecte de dezvoltare de interes zonal sau regional ori furnizarea in
comun a unor servii publice”
• Zonele metropolitane (def 1) - sunt structuri de cooperare cu
personalitate juridica de drept privat, infiintate, in conditiile legii, de
unitatile administrativ-teritoriale pentru realizarea in comun a unor
proiecte de dezvoltare de interes zonal sau regional ori furnizarea in
comun a unor servicii publice
• ZM – “reprezinta o zona constituita prin asociere, pe baza de parteneriat
voluntar, intre marile centre urbane ( capitala Romaniei si municipiile de
rang I) si localitatile urbane si rurale aflate in zona imediata, la distante de
pana la 30 de km, intre care s-au dezvoltat relatii de cooperare, pe
multiple planuri”
 Zona metropolitana
• Din punct de vedere spaţial, se remarcă tendinţa de regrupare
a populaţiei în interiorul şi în jurul marilor oraşe sau al
metropolelor, iar din punct de vedere funcţional avem de-a
face cu o tendinţă de concentrare a activităţilor în interiorul
marile oraşe sau metropole.
• Prima notiune - Spaţiu metropolitan - Spaţiul metropolitan
cuprinde o reţea de poli principali şi secundari, identificaţi în
funcţie de o serie de indicatori relevanţi pentru stabilirea
corectă a gradului de atractivitate al aşezărilor componente,
fiind caracterizat de o gamă largă de specializări economice
care, împreună cu specializările de la nivelul metropolei,
susţin dezvoltarea acesteia la nivel regional şi naţional.
 Zona metropolitana
• O zonă metropolitană se referă la un teritoriu care
conţine un număr de unităţi administrative,
autonome, punându-se accent deopotrivă pe
independenţa metropolitană şi pe coordonarea
afacerilor metropolitane;
• definirea zonelor metropolitane presupune o atentă
analiză a implicaţiilor administrative în ceea ce
priveşte coordonarea metropolitană precum şi o
analiză a implicaţiilor economice pe care o astfel de
structură le poate genera
 Zona metropolitana
zonele metropolitane sunt structurile de cooperare cu
personalitate juridică, de drept privat, înfiinţate, în condiţiile
legii, de unităţile administrativ-teritoriale pentru realizarea în
comun a unor proiecte de dezvoltare de interes zonal sau
regional ori furnizarea în comun a unor servicii publice.
O altă reglementare legislativă a zonei metropolitane,
menţionează faptul că zona metropolitană reprezintă: ”o zonă
constituită prin asociere, pe bază de parteneriat voluntar,
între marile centre urbane (capitala României şi municipiile de
rang I şi localităţile urbane şi rurale aflate în zona imediată, la
distanţe de până la 30 km, între care s-au dezvoltat relaţii de
cooperare pe multiple planuri
 Tipologia zonelor metropolitane

• „zone metropolitane omogene - caracterizate

printr-o structura internă uniformă, activităţile
economice desfăşurate în cadrul lor fiind
asemănătoare între ele;
• zone metropolitane nodale – regiuni nodale (
polarizate), când interesul pentru uniformitate
este minim, iar coeziunea este rezultatul
fluxurilor interne, al relaţiilor, interdependenţelor
polarizate de obicei către un centru dominant
(nod);
 Tipologia zonelor metropolitane
• zone metropolitane pentru planificare (programare),
unde unitatea derivă dintr-un anumit cadru instituţional-
administrativ şi din aplicarea unor politici şi programe
specifice de dezvoltare regională;
• Delimitarea zonelor metropolitane
• Există numeroase metodologii de determinare a
aşezărilor care sunt incluse în zona metropolitană,
mergând de la cele mai simple care presupun stabilirea
distanţei maxime faţă de oraşul central şi până la cele
mai profunde, în urma cărora graniţele sunt trasate în
urma aplicării metodologiei de evaluare a relaţiilor dintre
oraşul central şi zona sa exterioară;
 Delimitarea zonelor metropolitane

• Dintre studiile elaborate pentru identificarea zonelor metropolitane

şi care se potrivesc realităţilor României ne putem concentra asupra
câtorva modele.
• Modelul 1 - de determinare a Regiunii urbane funcţionale, care
deosebeşte: o arie metropolitană de muncă standard (SMLA- Arie
metropolitană de muncă standard) ce cuprinde teritoriul în care peste
15% din rezidenţii activ economic se deplasează zilnic către
metropolă, precum şi o arie metropolitană economică de masă,
care cuprinde teritoriul în care există populaţia ce se deplasează
zilnic în oraşul central ( MELA- Arie metropolitană economică de muncă);
• Modelul 2 - privind determinarea zonelor metropolitane introduce
utilizarea indicatorilor. Cel mai important dintre aceşti indicatori
vizează distanţa faţă de oraşul central în jurul căruia a fost
constituită zona metropolitană.
• Modelul 3 - vine să dezvolte metodologia privind
delimitarea zonelor metropolitane oferind spre analiză
indicatori precum: forţa de muncă, aprovizionarea
oraşului cu produse perisabile, potenţialul turistic,
distanţa şi continuitatea spaţială cu oraşul polarizator;
• Principiile şi aria de competenţă a zonelor
metropolitane:
• principiul coeziunii economice şi sociale - necesitatea
reducerii disparităţilor economice, a îmbunătăţirii
furnizării serviciilor publice prin creşterea calităţii şi
accesabilităţii acestora.
• Existenţa acestui principiu vine să încurajeze dezvoltarea
unor măsuri, care să stimuleze relansarea şi dezvoltarea
economică în cadrul zonei metropolitane, obţinuându-se
astfel sprijinul social prin proiectele care vizează
dezvoltarea zonei, precum şi identificarea cetăţenilor cu
politicile şi nivelul de dezvoltare al zonei metropolitane.
• principiul specializării - structurile metropolitane din
cadrul zonei metropolitane împuternicite să realizeze
anumite competenţe în interiorul zonei, nu vor putea
acţiona decât în domeniul sau domeniile de competenţă
transferate în acest sens de către consiliile locale
membre.
• Principiul exclusivităţii - În momentul în care un consiliu
local transferă o competenţă, sau un set de competenţe,
către forma de conducere a zonei metropolitane,
consiliul local, va înceta o dată cu funcţionarea zonei
metropolitane, exercitarea oricărei competenţe deja
delegate;
• principiului subsidiarităţii - În ceea ce priveşte natura
competenţelor delegate spre exercitare către zona
metropolitană, consiliile locale nu vor putea transfera
decât acele competenţe, care, ţinându-se cont de
complexitatea exercitării acestora, pot ridica dificultăţi
autorităţilor locale.
• Organizarea şi funcţionarea structurilor
metropolitane în baza celor patru principii
menţionate, necesită realizarea unor delimitări
conceptuale în ceea ce priveşte terminologia de
„competenţe administrative”
• Competenţa teritorială - desemnează limitele
teritoriale ale acţiunii organelor administraţiei
publice, adică limitele în spaţiu, în care pot fi
exercitate atribuţiile conferite de lege
• Competenţa materială, desemnează sfera şi natura
atribuţiilor unui organ al administraţie publice. Competenţa
materială stă la baza împărţirii autorităţilor administraţiei
publice în autorităţi cu competenţă generală şi autorităţi ale
administraţiei publice cu competenţă de specialitate;
• Competenţa temporară, reprezintă acea limitare în timp a
exercitării anumitor sarcini sau atribuţii. În cazul structurilor
metropolitane această competenţă este nelimitată în timp
datorită organizării şi funcţionării în baza principiului
exclusivităţii care nu mai permite exercitarea unor atribuţii şi
competenţe deja delegate la nivelul structurilor
metropolitane de către organismele care le-au delegat iniţial.
• Regimul juridic al Zonei Metropolitane - Prin urmare,
în conformitate cu prevederile legale din cadrul OG
26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, în baza
prevederilor Legii administraţiei publice locale nr.
215/2001, cu modificările şi completările ulterioare,
având în vedere şi alte reglementări specifice care
stau la baza asocierii unităţilor administrativ
teritoriale, modelul de zonă metropolitană aplicabil
în spaţiul administrativ românesc este cel al
Asociaţiei de dezvoltare intercomunitară
 Modele de guvernare a zonelor metropolitane:

• personalitate juridică de drept privat şi de utilitate

publică.
• Modele de guvernare a zonelor metropolitane:
• autorităţi metropolitane care dispun de puteri depline în
ceea ce priveşte domeniile social, economic,
infrastructura, mediul, planificare sau amenajarea
teritorialã. Aceste autorităţi sunt însărcinate să planifice
şi să aplice efectiv şi complet strategiile de dezvoltare
armonioasã a zonelor metropolitane;
• autorităţi numite sau alese, prevăzute cu puteri selective, prin
intermediul cărora se planifică şi se aplică strategiile pentru
rezolvarea problemelor cheie;
• agenţii metropolitane numite sau organizate
complementar împuternicite cu
responsabilităţi de planificare strategică şi cu
funcţii consultative de aplicare
 Aplicabilitatea principiului parteneriatului. Identificarea zonelor
metropolitane

Zona Metropolitană
Târgu-Mureş
Zona Metropolitană
Zona Metropolitană
Cluj
Iaşi

Zona Metropolitană
Oradea Zona Metropolitană
Bacău

Zona Metropolitană
Constanţa

Zona Metropolitană
Timişoara

Zona Metropolitană Zona Metropolitană

Craiova Braşov