Comerţul este un reprezentant în serviciul utilizatorilor
şi al producătorilor, cuprinzând o parte importantă a fluxului monetar din fiecare ţară. În economiile moderne, comerţului îi revine rolul de a regla mecanismul de piaţă, organizând confruntarea dintre cerere şi ofertă, asigurând materializarea respectivelor confruntări în acte de vânzare-cumpărare, prin antrenarea agenţilor economici. Comerţul este o formă a circulaţiei mărfurilor a cărei funcţie constă în a cumpăra mărfuri pentru a le revinde consumatorilor sau utilizatorilor finali. Dezvoltarea rapidă a tehnologiilor informţionale a revoluţionat comerţul, determinând adoptarea Internetului ca mediu comercial. Aceasta a făcut ca multe firme să utilizeze noi metode de marketing în medii computerizate. Dezvoltarea Internetului s-a extins dincolo de folosirea acestuia ca mijloc de comunicare, trecându-se la abordarea acestuia că o nouă piaţă. Comerţul electronic reprezintă relaţiile de afaceri care se derulează prin reţea între furnizori şi clienţi, ca o alternativă la variantele de comunicaţii "tradiţionale" prin fax, linii de comunicaţii sau reţele cu valoare adaugată. Procesul de realizare a afacerii în mediul virtual este complet diferit, deoarece în locul proceselui de distribuţie face apel la adunarea, selectarea, sintetizarea şi distribuirea informaţiei. Lanţul unei afaceri digitale începe cu aprovizionarea şi cererea şi se încheie cu preţurile şi cu competiţia. ASEMĂNĂRI
Comerţul electronic cuprinde toate interacţiunile şi
schimburile de informaţii dintre vânzător şi cumpărător, care apar înainte şi după tranzacţia respectivă (publicitate, acordare de suport tehnic produsului cumpărat, livrare, servicii comerciale). Astfel, în cazul comerţului electronic, se întalnesc aceleaşi componente ca şi în cazul comerţului clasic, dar cu modificări specifice, şi anume: produsul/serviciul (există un produs sau un serviciu care este material sau digital); locul de vânzare (în cazul comerţului pe Internet este un website pe reţea care prezintă produsele sau serviciile oferite); pubicitatea (s-a dezvoltat o modalitate de a atrage oamenii să vină la un anumit website); modalitatea de vânzare (un formular on-line în cazul comerţului prin Internet); modalitatea de plată (în comerţul prin Internet se aplică din ce în ce mai mult modalitatea e-banking); modalitatea de livrare (livrarea produselor achiziţionate prin Internet se realizează fie prin poştă, prin curieri sau clasic - prin deplasarea cumpărătorului la depozitul vânzătorului, care este o locaţie fixă). În principiu produsul real este acelaşi în cazul vânzării prin Internet ca şi prin metodele tradiţionale. Relaţia dintre comerţul tradiţional şi cel electronic este una de complementaritate. Văzut ca un schimb electronic de informaţii între mediile economice şi potenţialii clienţi, comerţul electronic vine fie în completarea comerţului clasic, prin deschiderea unui e- shop care să susţină magazinul tradiţional al firmei, fie este abordat ca soluţie mai puţin costisitoare de a demara o afacere. DEOSEBIRI
Cu mici excepţii, comerţul electronic nu diferă foarte mult de comerţul
tradiţional sub aspectul etapelor necesare realizării tranzacţiilor. Însă sunt anumite aspecte care delimitează cele două forme ale comerţului. În primul rând este vorba despre sfera de acţiune sau de acoperire a celor două forme de comerţ. Practicat în special de către IMM-uri, comerţul electronic reprezintă un obiectiv major al Strategiei guvernamentale pentru susţinerea dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii în perioada 2004-2008. Astfel, dezvoltarea capacităţii competitive a IMM-urilor, ca prioritate strategică, se poate obţine printr-o promovare a e-business şi printr- un sprijin susţinut pentru inovare şi accesul IMM-urilor la noile tehnologii. Dar, în vederea utilizării pe scara largă a comerţului electronic de către IMM-uri, se impune asigurarea condiţiilor legislative şi normative în acest domeniu. În al doilea rând comerţul electronic nu poate fi limitat în cadrul unui teritoriu deoarece există cel putin două particularităţi ale acestuia şi anume: piaţa este deschisă la scară globală şi ea reprezintă reţeaua, iar partenerii sunt în număr nelimitat, fiind atât cunoscuţi cât şi necunoscuţi. Prin conectarea la Internet şi derularea activităţilor de comerţ electronic, IMM-urile îşi pot asigura unele avantaje concurenţiale, prin posibilităţi noi de a îndeplini cele cinci elemente de bază ale marketingului unui produs sau serviciu: întaietatea pe piaţă, publicitate înainte de lansarea produsului pe piaţă, îmbunătăţirea continuă a perfomanţelor produsului adaptându-l cerinţelor utilizatorului, dezvoltarea continuă a pieţei produsului şi penetrarea pieţii sub un control permanent. Firmele conectate la Internet au posibilitatea nu numai să utilizeze serviciile oferite, ci şi să creeze servicii sau/şi să producă informaţii de interes. Rezultatele marketingului pe reţea sunt mai ridicate, vânzările fiind mai eficiente în cadrul bugetului de reclamă. Cheltuielile pentru a face marketing prin Internet sunt mai mici decât cele necesare pentru acţiunile convenţionale. Noul sistem de comunicaţii în marketing este un model definitoriu al reţelei oferind sanşa desprinderii de mediile marketingului tradiţional. Dezvoltarea comerţului electronic a fost posibilă datorită unui alt aspect foarte important în delimitarea comerţului tradiţional de cel electronic, şi anume timpul de realizare al tranzacţiei comerciale. Comerţul electronic reduce importanţa timpului prin scurtarea ciclurilor de producţie/vânzare, permiţând firmelor să opereze mai eficient şi consumatorilor să participe la tranzacţii în orice moment. Un alt aspect relevant care diferenţiază comerţul electronic de cel tradiţional se referă la categoriile de produse comercializate, la tehnologia etalării produselor. Evident, comerţul tradiţional pune la dispoziţia clienţilor toate bunurile care sunt produse, deoarece el are rolul de distribuitor şi asigurator de servicii pentru consumatori. În schimb, firmele de comerţ electronic, comercializează mai ales: tehnică de calcul (hardware, software, accesorii), cărţi, muzică, servicii financiare, divertisment, produse electronice, aparate de uz casnic, cadouri şi flori, jucării, bilete pentru spectacole şi călătorie, informaţii şi prea puţine produse alimentare, din cauza perisabilităţii acestora. Există anumite sectoare în care comerţul electronic a căpătat o importanţă majoră: cel al produselor electronice, electrocasnice, software, informatice. De asemenea cea mai intensă utilizare a mijloacelor şi instumentelor de plată electronică este prezentă în cazul operaţiunilor cu valori mici şi medii. Pentru anumite domenii, comerţul electronic se realizează mai greu. Pentru un producător de mobilă, de exemplu, site-ul reprezintă doar un punct de pornire în familiarizarea clientului cu oferta. În general, prezentarea mărfurilor în mediul virtual se realizează pe categorii de produse omogene din punct de vedere al destinaţiei sau utilizării (spre exemplu produse textile, cosmetice) sau pe categorii manageriale. La baza procesului managementului categoriei se află stabilirea modului de definire a categoriei, proces care variază în raport cu dimensiunea, gradul de specializare al comercianţilor, dar şi în funcţie de modul în care consumatorii cumpără produsele respective. În cazul vânzării prin Internet, apar anumite diferenţe ce modifică ansamblul caracteristicilor produsului propriu-zis. Cele mai importante dintre acestea sunt : extinderea spaţiului în care produsul devine disponibil pentru vânzare. Numărul clienţilor este repartizat într-o zonă mai largă decât cea tradiţională, eventual chiar şi în străinătate. Potenţiali clienţi sunt atraşi adesea şi de preţurile care pot fi mai scăzute decât în comerţul obişnuit, de numeroase promoţii şi discounturi; personalizarea interacţiunii cu clienţii. Prezentarea ofertei pe Internet şi încheierea tranzacţiilor electronice pare să lipsească clientul de atenţia pe care o poate experimenta în cazul interacţiunii faţă în faţă. Totuşi, pentru depăşirea acestei limite site-urile sunt personalizate, solicitându-se utilizatorului să completeze un profil la accesare, ceea ce permite să i se ofere ulterior doar ceea ce intră în aria sa de interes; reputaţia vânzătorului. Acesta este un aspect important în comerţul electronic, din cauza lipsei contactului direct şi a anonimatului participanţilor. Pe de altă parte, se pune problema încrederii reciproce între participanţii la operaţiunile de comerţ electronic, existând şi posibilitatea inversă, a cumpărătorilor incorecţi. Este greu de prognozat care va fi proporţia comerţului clasic din totalul afacerile comerciale, însă cu siguranţă acesta nu va fi substituit integral de forma electronică Avantaje pentru comercianţi
Posibilitatea firmelor mici de a concura cu firmele mari
Contact cu clienţii 24/24 h, 7/7 zile Facilitarea intrării pe pieţele internaţionale Scăderea costurilor de funcţionare Noi posibilităţi de practicare a marketingului direct (one-to-one) Avantaje operaţionale Posibilitatea de a servi clienţii mai bine Dezavantaje pentru comercianţi Frauda Securitatea Costurile de lansare şi integrare Avantaje pentru cumpărători
Disponibilitate 24/24 h, 7/7 zile
Comoditate Acces neîngrădit la informaţii şi produse diverse Dezavantaje pentru cumpărători Securitate Intimitate Lipsa contactului uman Accesul la produs Accesul la tehnologie