UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRICOLE ŞI MEIDICINĂ VETERINARĂ

“ION IONESCU DE LA BRAD” DIN IAŞI

CONSERVAREA FONDULUI GENETIC

LA CYPRINIDAE

Conf. univ. dr. Masterandă,

Elena COSTĂCHESCU BOARIU Ana - Maria
IAŞI
2018
 GENERALITĂŢI
În România, dezvoltarea pisciculturii sistematice a început relativ recent, respectiv anii 40-50, când au fost
iniţiate acţiuni de extindere a creşterii crapului de cultură.
Ulterior, în paralel cu desecarea bălţilor din lunca inundabilă a Dunării, a început construirea de amenajări
piscicole sistematice, acţiune care a continuat până la sfârşitul anilor 80.
O ramură importantă a acvaculturii înţara noastr ă o reprezintă ciprinicultura. De altfel, una dintre primele
specii de peşti de cultur ă reprezentînd şi astăzi specia de bază pentru piscicultura din zonele de deal şi şes, este crapul.
Cyprinidae este numele unei familii taxonomice de pești, numită și „familia crapului”. Ea cuprinde ca. 2.500 de
specii de peștii, fiind cea mai numeroasă familie din categoria peștilor osoși (Osteichthyes). Acești pești au un areal de
răspândire care se întinde în America de Nord, Europa, Africa și Asia.
 REPRODUCEREA NATURAL DIRIJATĂ
Biotehnologia reproducerii natural dirijate reprezintă un complex de proceduri care, aplicate, conduc la
obținerea descendenților prin intervenția directă a omului în optimizarea condițiilor de mediu, alegerea momentului și
hrănirea stimulată a descendenților.
Reproducerea, că fenomen biologic, are loc în condițîi naturale, în heleștee concepute și realizate special
acestui scop.
Randamentul mai bun obţinut prin reproducerea artificială a aceleaşi femele de crap în comparaţie cu
reproducerea naturală este rezultat a unor condiţii favorizante create în mod special :
- stimularea hormonală a maturării gonadelor care determină creşterea numerică a icrelor maturate, acumularea de
substanţe lipo-proteice şi optimizarea pregătirii pentru fecundare;
- fecundarea într-un spaţiu foarte mic determină creşterea imprudenţei întâlnirii dintre spermatozoid şi micropilul icrei. La
reproducerea artificială procentul icrelor fecundate este de 70 – 80 % şi la reproducerea naturală dirijată este de 60 % ;
- optimizarea condiţiilor de mediu în perioada incubaţiei (temperatură, oxigen, turbiditate), lipsa dăunătorilor şi
prădătorilor determină un procent de eclozare de 70 – 90 % în comparaţie cu reproducerea natural dirijată unde acesta este
de 40 %;
- optimizarea condiţiilor de mediu în perioada dezvoltării postembrionare (larvare) determină o supravieţuire de 60 – 80 %
în raport cu supravieţuirea la reproducerea natural dirijată care este de 40 %
 SELECTIA REPRODUCĂTORILOR ŞI METODE CE DUC LA
CONSERVAREA FONDULUI GENTIC

Reproducătorii , sunt exemplarele dezvoltate complet , mature din punct de vedere sexual. Maturitatea
sexuală la crap este atinsă la vârstă de 3 – 4 ani la masculi și 4 – 5 ani la femele. Rezultate optime se obțîn cu
reproducatori de crap care au vârstă cuprinsă între ( 5 ) 6 și 8 ( 9 ) ani deoarece icrele au diametrul mai mare decât la
alte categorii de vârstă și conținutul icrelor în substanțe proteice este mai mare , ceea ce garantează obținerea unor
larve sănătoase , cu viabilitate și creștere bună.
Selecția exemplarelor care vor constitui lotul de reproducatori se inițiază în unititile de producție la sfârșitul
primului an de creștere. Piscicultorul trebuie să aibă în vedere următoarele criterii pe baza cărora selectează
exemplarele destinate lotului de remonti :
- viteză de creștere
- formă corpului
- starea de sănătate
- puritatea genetică a liniei