Educaţia şi lumea

contemporană
Curs 2
Stuctura cursului
 Etimologie
 Concepte corelative educaţiei
 Definiţii
 Trăsături esenţiale ale educaţiei
 Fundamentele educaţiei
 Formele educaţiei
 Factorii educaţiei
 Noile educaţii
Etimologie
 Etimologic, termenul provine din:
1. Latină: educo-educare=a alimenta, îngriji,
creşte sau din educo-educere=a duce,
conduce, scoate.
2. Franceză: education=educaţie
Concepte corelative
educaţiei
 Dresajul: formarea unor reflexe condiţionate la
om şi animale
 Îndoctrinarea: inducerea unor convingeri,
atitudini, comportamente, într-un mod mascat,
imperceptibil pentru cel îndoctrinat, prin
ascunderea scopului real al demersului
respectiv
 Instruirea: transmiterea de informaţii, de
cunoştinţe
 Educarea/formarea: modelarea personalităţii,
a caracterului, a trăsăturilor pozitive de
personalitate
Concepte corelative
educaţiei
 Predarea: proces de prezentare organizată a
cunoştinţelor şi deprinderilor de achiziţionat de
către elevi, proces realizat de cadre
specializate: profesori, învăţători etc.
 Învăţarea: proces prin care elevii
achiziţionează cunoştinţe deprinderi şi îşi
formează caracterul.
Definiţii

1. Kant: educaţia este activitatea de disciplinare,

cultivare, civilizare şi moralizare a omului, iar
scopul ei este să dezvolte în individ toată
perfecţiunea de care este capabil.

2. Herbart: educaţia este acţiunea de educare a

individului pentru el însuşi, dezvoltându-i-se o
multitudine de interese.
Definiţii
3. Durkheim: Educaţia reprezintă acţiunea
generaţiilor adulte asupra celor tinere, în
scopul de a le forma acestora din urmă
anumite stări intelectuale, estetice şi morale
necesare vieţii sociale şi mediului special
pentru care sunt destinate.
4. Bârsănescu: educaţia este activitatea
conştientă de a-l influenţa pe om printr-o
triplă acţiune: de îngrijire, de îndrumare şi de
cultivare în direcţia sensibilizării faţă de
valorile culturale şi a creării acestor valori.
Trăsături esenţiale ale
educaţiei
 Este un demers aplicabil numai la oameni;
 Presupune acţiuni preponderent intenţionate,
deliberate;
 Presupune organizare, planificare, eşalonare
temporală;
 Urmăreşte un ideal de personalitate
determinat socio-istoric;
 Se întinde pe toată perioada vieţii.
Fundamentele educaţiei
 Fundamente biopsihice: ereditatea specific
umană (genotipul uman) funcţionează ca un
dat fundamental pentru educaţie. Se transmit:
plasticitatea SNC, dinamica scoarţei cerebrale
particularităţile analizatorilor.
 Fundamente socioculturale: mediul fizic şi
mediul social condiţionează fenomenul
educativ. Se evidenţiază: elemente naturale şi
artificiale, de ordin fizic; elemente culturale:
valori, tradiţii, tipuri de relaţii interumane etc.
Fundamentele educaţiei
 Fundamente istorice: educaţia reprezintă o
activitate de reproducţie culturală, de
perpetuare a experienţei omenirii. Educaţia se
bazează pe un capital cultural adunat de-a
lungul istoriei.
 Fundamente filosofice: demersurile
educative au întotdeauna în subsidiar o
filosofie sau o ideologie, se derulează în acord
cu anumite valori.
Fundamentele educaţiei
 Fundamente politice: educaţia se derulează
ca un program de acţiuni ale celor care conduc
la un moment dat o societate dată; distribuirea
cunoaşterii se realizează în acord cu interesele
clasei politice.
 Fundamente ştiinţifice: educaţia de calitate
se poate face numai în acord cu “ştiinţa
predării şi învăţării”, bazată pe o multitudine de
teorii despre cum învaţă fiinţa umană.
Formele educaţiei
 Educaţia formală
 Educaţia nonformală
 Educaţia informală
Caracterizare:
 Agenţi
 Structurare
 Validare
 Intenţionalitate/opţionalitate
 Dimensiune temporală
 Exemple de forme de desfăşurare
 Valoare
Factorii educaţiei

 Familia: socializarea primară, introducerea în cultură

 Şcoala: socializarea secundară, educaţie formală
 Biserica: spiritualizare, modelare caracterială
 Instituţiile culturale: deschidere culturală complexă
 Mass-media: educaţie informală, actualizare, ancorare
în real şi prezent
 Asociaţiile: afiliere, apartenenţă, spirit civic
 Individul însuşi: autoeducaţia
Noile educaţii

 Şcoala este în criză?

 Ivan Illich – deşcolarizarea societăţii?
 Învăţare de menţinere versus învăţare inovatoare

Problemele lumii contemporane au impus noi cerinţe

pentru educaţie. Sistemele educative au reacţionat
prin propunerea “noilor educaţii”.

Probleme şi soluţii - “noi educaţii” :

a) războiul, terorismul: educaţia pentru pace
Noile educaţii

b) Încălcarea drepturilor omului, femeii, copilului:

educaţia pentru respectarea drepturilor
fundamentale ale omului
c) Poluarea, încălzirea globală: educaţia
ecologică
d) Gestiunea resurselor economice: educaţia
economică şi casnică modernă
e) Diminuarea, absenţa spiritului civic: educaţia
pentru participare şi democraţie
f) Problema demografică: educaţia în materie de
populaţie
Noile educaţii

g) Presiunea mediatică, comunicarea universală:

educaţia pentru comunicare şi mass-media
h) Schimbarea,criza, ruptura: educaţia pentru
schimbare
i) Comportamentul alimentar aberant,
obezitatea: educaţia nutriţională
j) Gestionarea defectuoasă a timpului,
“dilatarea” timpului liber: educaţia pentru
timpul liber
k) Interferenţa culturilor: educaţia interculturală.