Tranzacția

O unitate de schimb social, în ambele

sensuri, completaă, între două ori
mai multe persoane sau organizații.
Poate fi sub formă de cuvinte, înscrisuri,
gesturi, priviri, obiecte, contacte fizice.
(Cardon et all,2002, p. 55).
Analiza tranzacțională
 Pusă la punct în anii 1950-60, în SUA, de către
dr. Eric Berne
 Constă în analizarea comportamentelor și
reacțiilor noastre psihice și emoționale prin zeci
de grile analitice (starea eului, pozițiile de
viață, jocurile)
 Permite concluzii rapide asupra modului în care
se face alegerea unui comportament în diferite
situații
Stările eului
 Conceptul oferă explicații pentru modul în
care oamenii își schimbă ”fețele” sau
personalitatea în funcție de interacțiunile
din viața socială
 Se bazează pe divizarea teoretică a
personalității individului în trei părți, sau
trei stări: Părinte, Adult, Copil.
 Stările eului sunt sisteme de gândire, de
emoții și de comportament legate de
diferitele etape de dezvoltare ale unui
individ (sau ale unui grup/organizații).
Starea eului Copil (C)
 Ceea ce simte un individ, incluzând
nevoile, senzațiile și emoțiile care
apar natural la o persoană.
 Conține comportamente ”arhaice”,
respectiv înregistrarea emoțiilor trăite
în copilărie.
 Ceea ce se simte: senzații și emoții.
Starea eului Adult (A)
 Presupune înțelegerea realității fără
afectivitate.
 Adultul (A) culege și utilizează
rațional informațiile din surse externe
sau interne. Pe baza informațiilor
calculează probabilități, ia decizii,
precizează obiectivele, evaluează
rezultatele.
 Ceea ce se gândește.
Starea eului Părinte (P)
 Starea eului care cuprinde gânduri,
emoții și comportamente învățate de
la figuri autoritare (în principal de la
proprii părinți).
 Modele transmise de persoane cu
autoritate (gesturi, cuvinte); date
sociale și culturale (valori, tradiții);
experiența proprie .
 Ceea ce se învață.
Părintele normativ

 are un comportament prescriptiv,

directiv, protector (nu anunță veștile
negative)
 atitudine: brațe încrucișate, cap dat
pe spate, încruntat, rece, dominant.
 voce: autoritară.
 Expresii folosite: proverbe, sloganuri.
”E bine”, ”e rău”, ”trebuie”. Face des
judecăți de valoare.
Părintele întreținător
 comportament: săritor, reconfortant.
 atitudine : gesturi de primire și deschidere,
bate cu palma pe umăr.
 voce: liniștită, călduroasă, confortabilă,
interesată, gravă.
 expresii: ”nu ezita să mă cauți”, ”nu e
grav”, ”sunt aici să te ajut”, ”este spre
binele tău”, ”am încredere în tine”, ”sfat”,
”ajutor”, ”exemplu”, ”foarte bine”.
Copilul spontan
 nu ține cont de constrângeri.
Copilul adaptat supus

 Comportament: respectă figurile parentale

și instituțiile.
 Atitudine: supus, cap aplecat, respectă
uzanțe și nome, rezervat, caută aprobarea
”parentală”.
 Voce: slabă, respectuoasă, rezonabilă,
bombănitoare, plângăcioasă, ezitabilă.
 Expresii: ”mi-ar plăcea”, ”aveți dreptate”,
”voi încerca”. Folosește expresii anonime:
”ar trebui să”, ”nu-i așa că?”.
Copilul adaptat rebel

 Comportament general: în opoziție cu

figurile parentale și instituțiile.
 Atitudine: rebel, ridică vocea, surâs
malițios, debit verbal rapid, încalcă
ordinele.
 Voce: enegică, violentă, puternică,
stăpânită, mânioasă.
 Expresii: ”nu”, ”nu vreau”, ”nu aveți
dreptul”, ”nu puteți să mă obligați”.
Copilul creator
 Comportament general: un observator
intuitiv sau absorbit de vise/creații.
 Atitudine: ochi atent, agitat, zgomotos, se
leagănă pe scaun, complet absorbit de ceea
ce face, pune întrebări cu capul pe o parte,
își ține respirația.
 Expresii verbale: ”de ce?”, ”și dacă...?”,
”presupun”, ”am impresia”, ”am o
idee”.Face jocuri de cuvinte.
Adultul
 Comportament general: neutru, ascultă,
reformulează, caută informații obiective.
 Atitudine: postură dreaptă, deschisă, neutră, atentă,
frecvente contacte vizuale cu interlocutorul, privire
directă și neutră.
 Expresii: ”înțeleg ceea ce vreți să spuneți”, ”este
probabil că”, ”în rezumat”. Are fraze clare și concise,
tehnice, logice.
 Voce: egală, destinsă, neutră, afirmare sau negare
tranșantă, încrezătoare, calmă.
 Cuvinte folosite des: ce, când, de ce, cine, cum,
posibil, relativ, fapte, rezultate obiective, mijloace,
exact.