sensuri, completaă, între două ori mai multe persoane sau organizații. Poate fi sub formă de cuvinte, înscrisuri, gesturi, priviri, obiecte, contacte fizice. (Cardon et all,2002, p. 55). Analiza tranzacțională Pusă la punct în anii 1950-60, în SUA, de către dr. Eric Berne Constă în analizarea comportamentelor și reacțiilor noastre psihice și emoționale prin zeci de grile analitice (starea eului, pozițiile de viață, jocurile) Permite concluzii rapide asupra modului în care se face alegerea unui comportament în diferite situații Stările eului Conceptul oferă explicații pentru modul în care oamenii își schimbă ”fețele” sau personalitatea în funcție de interacțiunile din viața socială Se bazează pe divizarea teoretică a personalității individului în trei părți, sau trei stări: Părinte, Adult, Copil. Stările eului sunt sisteme de gândire, de emoții și de comportament legate de diferitele etape de dezvoltare ale unui individ (sau ale unui grup/organizații). Starea eului Copil (C) Ceea ce simte un individ, incluzând nevoile, senzațiile și emoțiile care apar natural la o persoană. Conține comportamente ”arhaice”, respectiv înregistrarea emoțiilor trăite în copilărie. Ceea ce se simte: senzații și emoții. Starea eului Adult (A) Presupune înțelegerea realității fără afectivitate. Adultul (A) culege și utilizează rațional informațiile din surse externe sau interne. Pe baza informațiilor calculează probabilități, ia decizii, precizează obiectivele, evaluează rezultatele. Ceea ce se gândește. Starea eului Părinte (P) Starea eului care cuprinde gânduri, emoții și comportamente învățate de la figuri autoritare (în principal de la proprii părinți). Modele transmise de persoane cu autoritate (gesturi, cuvinte); date sociale și culturale (valori, tradiții); experiența proprie . Ceea ce se învață. Părintele normativ
are un comportament prescriptiv,
directiv, protector (nu anunță veștile negative) atitudine: brațe încrucișate, cap dat pe spate, încruntat, rece, dominant. voce: autoritară. Expresii folosite: proverbe, sloganuri. ”E bine”, ”e rău”, ”trebuie”. Face des judecăți de valoare. Părintele întreținător comportament: săritor, reconfortant. atitudine : gesturi de primire și deschidere, bate cu palma pe umăr. voce: liniștită, călduroasă, confortabilă, interesată, gravă. expresii: ”nu ezita să mă cauți”, ”nu e grav”, ”sunt aici să te ajut”, ”este spre binele tău”, ”am încredere în tine”, ”sfat”, ”ajutor”, ”exemplu”, ”foarte bine”. Copilul spontan nu ține cont de constrângeri. Copilul adaptat supus
Comportament: respectă figurile parentale
și instituțiile. Atitudine: supus, cap aplecat, respectă uzanțe și nome, rezervat, caută aprobarea ”parentală”. Voce: slabă, respectuoasă, rezonabilă, bombănitoare, plângăcioasă, ezitabilă. Expresii: ”mi-ar plăcea”, ”aveți dreptate”, ”voi încerca”. Folosește expresii anonime: ”ar trebui să”, ”nu-i așa că?”. Copilul adaptat rebel
Comportament general: în opoziție cu
figurile parentale și instituțiile. Atitudine: rebel, ridică vocea, surâs malițios, debit verbal rapid, încalcă ordinele. Voce: enegică, violentă, puternică, stăpânită, mânioasă. Expresii: ”nu”, ”nu vreau”, ”nu aveți dreptul”, ”nu puteți să mă obligați”. Copilul creator Comportament general: un observator intuitiv sau absorbit de vise/creații. Atitudine: ochi atent, agitat, zgomotos, se leagănă pe scaun, complet absorbit de ceea ce face, pune întrebări cu capul pe o parte, își ține respirația. Expresii verbale: ”de ce?”, ”și dacă...?”, ”presupun”, ”am impresia”, ”am o idee”.Face jocuri de cuvinte. Adultul Comportament general: neutru, ascultă, reformulează, caută informații obiective. Atitudine: postură dreaptă, deschisă, neutră, atentă, frecvente contacte vizuale cu interlocutorul, privire directă și neutră. Expresii: ”înțeleg ceea ce vreți să spuneți”, ”este probabil că”, ”în rezumat”. Are fraze clare și concise, tehnice, logice. Voce: egală, destinsă, neutră, afirmare sau negare tranșantă, încrezătoare, calmă. Cuvinte folosite des: ce, când, de ce, cine, cum, posibil, relativ, fapte, rezultate obiective, mijloace, exact.