Sergiu Tudose, Parohia Zmeu ”Omul, în cinste fiind, n-a priceput; alăturatu-s-a dobitoacelor celor fără de minte şi s-a asemănat lor”(Ps. 48,12).
Părintele profesor Ilie Moldovan, arată că a vorbi despre
avort ”înseamnă a ne referi, potrivit moralei ortodoxe, la cel mai mare păcat pe care îl poate săvârși cineva în lume și îl denunță a fi crimă, păcat împotriva Duhului Sfânt, deicid,, atentat împotriva Mântuitorului Iisus Hristos, atentat împotriva persoanei umane – homicid și fratricid, rană de moarte a sufletului etnic, atentat împotriva Neamului (genocid avorționist), trădarea sufletului românesc și a Legii strămoșești. Uciderea pruncilor este una dintre libertățile oferite legal oamenilor din aproape orice colț al lumii. În România avortul este permis de lege până la 14 săptămâni de viață intrauterină. (Neoficial sunt avortați contra unor sume substanțiale, copii cu vârste mult mai mari). Acest ”drept”, care permite uciderea pruncilor din pântecele mamelor, a fost, culmea, câștigat prin sângele vărsat la revoluție de tinerii decreței (termen folosit pentru a numi copiii născuți ca urmare a celebrului Decret 770/1966 prin care se interzicea avortul și contracepția în România), când poporul român , orbit de diavolul lăcomiei și al comodității a început, cu sălbăticie să-și ucidă pruncii mai rău decât Irod Astfel România a devenit, după Crăciunul anului 1989, prima țară din Europa (și din lume) în care la un copil născut, alți patru erau omorâți în pântece. La nivel național studiile sociologice arată că numărul avorturilor făcute în vremuri de pace și libertate depășește numărul deceselor din timpul epocilor de holeră sau de război. În anul 2000, au fost înregistrate cu 8436 mai multe decese decât nașteri, pe când, în anul 1944, an de plin război și în care România a constituit un real câmp de luptă, au fost numai 5963 decese peste nașteri În România se fac 236 de avorturi zilnic (INS)
Datele Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii arată
că România are cea mai ridicată rată a avorturilor din Europa Fidelă învățăturii sale înalte Biserica Ortodoxă are un punct de vedere consecvent, potrivit căruia, ”din timpurile biblice până în prezent, avortul a fost privit ca un act condamnabil moral, adică un act de distrugere a unei vieți umane inocente. Termenul de avort sau verbul a avorta nu apare decât foarte rar în Biblie, deoarece în perioada vechi-testamentară nici nu exista practica întreruperii voluntare a vieții în pântecele mamei Aceeași atitudine de înfierare a avortului s-a transmis în Noul Testament și este întâlnită și la Sfinții Părinți, care îl socotesc un păcat împotriva vieții și a Însuși Izvorului ei – Dătătorul de viață Dumnezeu Sfântul Ioan Gura de Aur socotește darul nașterii de prunci cea mai mare mângâiere după pierderea nemuririi Învățătura creștină, pe de parte, adeptă a teorii însuflețirii imediate, concomitente, a embrionului, admițând că el este om deplin, chiar dacă în continuă formare, din chiar clipa conceperii sale, iar pe de altă parte, este adeptă a creaționismului, în sensul că sufletul provine de la Dumnezeu Avortul este, astfel, o și mai gravă crimă pentru că nu este omorât doar un material genetic, cum i se spune mai nou, pentru a nu leza sensibilitatea unor mame, tați și medici avortori și avorționiști, ci este un act de opoziție față de Dumnezeu, Cel ce dă sufletul sau însuflețește sufletul în formare al copilului Astfel, cu ajutorul tehnicii performante de ultimă oră, s-a constatat cu certitudine faptul că: La trei zile de existență embrionul îi trimite mamei semnale care îi opresc ciclul menstrual pentru a-l primi pe el; totodată aceleași semnale măresc sânii pentru a-i pregăti pentru alăptare și dilată oasele pelviene în vederea nașterii; La 18 zile începe să îi bată inima iar la 21 de zile ea pompează sângele printr-un circuit diferit de cel al mamei; La 40 de zile, pot fi înregistrate undele cerebrale ce controlează existența sa instinctual; La 4 săptămâni se formează ochii, urechile și sistemul respirator; La șase și respectiv șapte săptămâni încep să funcționeze pancreasul și ficatul; La 8 săptămâni, stomacul secretă suc gastric și tot de atunci i se pot asculta bătăile inimii; La 9 săptămâni întredeschide ochii, mișcă limba, strânge palmele, iar la 10 săptămâni respiră, visează, simte stările mamei și participă la ele; La 11 săptămâni toate organele și sistemele sunt formate, lucrează și se dezvoltă continuu până la momentul nașterii. Dar vai!! Astăzi părinții mei m-au ucis Astăzi Irod s-a multiplicat; aproape că nu mai există familie în care Irod nu-și ucide copiii. Doar puțini copii fugari mai scapă în viață. Unde ești Maica Domnului să scapi pe maica omului de pofta ucigașă a lui Irod? (Pr. Arsenie Boca) Se ştie că din 1958 până în 2008, o Românie a fost avortată, adică aproximativ 22.000.000 de prunci, cât populaţia ţării Recordul a fost în anul 1965, când cifra a fost de 1.115.000 De la Revoluţie încoace, datele au scăzut. Dacă în 1990 s-au făcut 992.265 de avorturi, în 2013 au fost 86.432 de avorturi Bucureştiul este oraşul unde, în ultimii 4 ani, au fost cele mai multe femei care au renunţat la pruncii lor aproape imediat după ce i-au conceput. Este urmat de judeţele Timiş şi Constanţa, după cum arată datele furnizate de INS În municipiul și județul Iași la finalul anului 2007 au fost uciși prin avort aproximativ 10.000 de copii și s-au născut doar 6000 Se apreciază că până în 2025 populația tânără va scădea semnificativ , ea reprezentând foarte probabil numai 11,6% în mediul urban și 15,6% în mediul rural în 2050, în România vor fi 16 milioane de locuitori, dintre care doar 2 milioane de copii și adolescenți Motivele cele mai invocate de femeile care au făcut avort sunt: limitarea numărului de copii, din dorința de a le oferi condiții mai bune de viață condițiile materiale precare starea de sănătate teama de a nu da naștere unor copii cu malformații Avortul poate fi înțeles mai degrabăun fenomen social, potențat de vulnerabilitățile omului , dintre care cea mai evidentă este acceptarea comodității, trădând, în primul rând, absența unei credințe puternice și lipsa încrederii în ajutorul lui Dumnezeu, pe fondul căutării plăcerii și a facilului și nicidecum al jertfelniciei și al nevoințelor în vederea dobândirii fericirii veșnice – mântuirea. Efectele avortului, atât asupra mamei, cât și asupra tuturor celor implicați sunt adânci Rata decesului după avort este de 0-2 decese / 100.000 proceduri, cauzele majore fiind: infecţia (23%), embolism (23%), hemoragie (23%) şi complicaţii ale anesteziei locale sau generale (16%) Sindromul post avort cu următoarele simptome: depresii nervoase cu tentative de suicid; tulburări de somn; insomnii şi vise terifiante (căderi în gol, urmăriri, naştere de copii morţi, rupţi sau înfometaţi etc.); tulburări în alimentaţie; tulburări afective, sentimente de frustrare; atacuri frecvente de plâns şi strigăte disperate; gânduri / tentative de sinucidere izvorâte din tristeţe, lipsă de speranţă, inutilitate; destrămarea relaţiilor interpersonale, cu partenerul, cu copiii, cu prietenii; răceală emoţională, pesimism; atacuri de panică; tulburări de memorie; dificultăţi de concentrare; pierderea interesului pentru activităţile desfăşurate; sindromul „aniversării”; psihoze acute; reacţii schizofrenice; sentimentul de vinovăţie; predispoziţie pentru boli de dependenţă; consum de alcool sau / şi droguri; dereglări sexuale, insomnii şi vise terifiante etc Femeia care a avortat nu este respinsă de Biserică ci este chemată să se pocăiască și să biruie urmările pierzătoare ale păcatului săvârșit Mare ispitire pățesc mamele care au ucis copii. Iar dacă vrei să scapi tu și ceilalți copii, pe care ia-i făcut, trebuie să pui în loc tot atâția copii, ai altor femei sărace și să-i botezi, iar dacă nu, ia-i și botezați gata și să îngrijești de dânșii ca de copiii tăi, cu îmbrăcăminte, cu încălțăminte, făină, bani de școală, până ce sunt în stare să-și câștige pâinea, și ce scoți din copiii tăi aceia să iasă și din aceia. Iar toate necaurile pe care le vei avea în vremea aceasta, fie pentru ei, fie de la ei, să le rabzi pe toate nădăjduind în milalui Dumnezeu, că îți va ierta păcatul, căci prin răbdare ispășești păcatul. Iar milostenia cu osteneală biruie înaintea judecății. Acesta este un cuvânt demângâiere pentru voi, dar faceți întocmai căci față de Dumnezeu nu te poți plăti cu minciuni (Pr. Arsenie Boca) Biserica binecuvintează mișcarea anti avort, în cea rusă circulând un cântecel deosebit de emoționant în acest sens, pe care îl redau în încheiere ca pe-un jurnal al celui nenăscut: Eu sunt copilul nenăscut pe lume, Sunt sufletul orfan, lipsit de nume, Din inima de doctor, gerul crunt, Nod fără milă retezat eu sunt. Trăiți, deci, cum poftiți, tată și mamă, Trăiți ”ca toți” și nu mă luați în seamă, Tot vă iubesc mai mult decât oricine, Chiar dacă ați uitat deja de mine.