19. Compensarea deviaţiilor compasului magnetic.

Principiul teoretic. Algoritm şi metode de lucru

• Forţele deviatoare sunt independente unele faţă de altele iar
deviaţiile produse sunt independente.
• Dacă se generează forte magnetice compensatoare egale şi de
semn contrar cu forţele magnetice deviatoare ale navei, efectul
deviator al acestora din urmă va fi anulat şi compasul se va orient
pe direcţia meridianului magnetic.
• Practic este aproape imposibil să se genereze forte magnetice
compensatoare riguros egale cu cele ale navei, astfel că deviaţiile
compasului magnetic nu pot fi anulate, ci doar reduse la valori
mai mici.
• Reducerea valorilor deviaţiilor compasului magnetic prin
introducerea la compas de forte magnetice compensatoare se
numeşte compensarea deviaţiilor compasului magnetic.
• Forţele magnetice compensatoare trebuie să aibă aceeaşi natură
magnetică (temporară sau permanentă) ca şi forţele magnetice ale
navei pe care le compensează.

1
• Deşi independente unele faţă de altele forţele magnetice ale navei
acţionează simultan asupra compasului, astfel că deviaţia este
suma deviaţiilor produsă de fiecare forţă în parte.
• La compensare trebuie să se ţină seama de acest lucru şi din
totalul deviaţiei să se reducă numai cea produsă de forţa care se
compensează.
• 19.1. Principiul teoretic al compensării deviaţiilor compasului
magnetic
• 19.1.1. Compensarea deviaţiei circulare (constante)
d b
• Deviaţia circulară este produsă de forţa magnetică A H  H ,
2
care pentru compasurile magnetice situate în axa longitudinală a
navei este mică sau nulă, deoarece parametrii b şi d sunt mici sau
nuli.
• Coeficientul „A” poate fi mare doar în cazul instalării incorecte a
compasului magnetic, deci compensarea acestei forţe se realizează
prin corectarea instalării compasului, prin aducerea acestuia în
axul longitudinal al navei.
2
• 19.1.2. Compensarea deviaţiei semicirculare
• Deviaţia semicirculară este produsă de forţele magnetice B H
şi C H .
• Pentru compensarea acestor forte se vor folosi magneţi
permanenţi artificiali montaţi longitudinal (pentru compensarea
forţei B H ) şi transversal (pentru compensarea forţei C H ) şi
bare de fier moale dispuse vertical pentru compensarea
componentelor c Z şi f Z .
• Pentru instalarea magneţilor permanenţi se folosesc două
procedee de bază: Prin măsurarea forţelor magnetice care
acţionează asupra compasului magnetic sau prin observarea
deviaţiilor produse de aceste forţe.
• 19.1.2.1. Compensarea prin măsurarea forţelor magnetice
• Mărimea forţei F , pentru un magnet de lungime dată (l) şi
moment magnetic cunoscut (M) este funcţie de distanţa (r) de la
magnet la ac şi se exprimă prin relaţia: 3
 M  3 l2 
F  2 1   2 
r  2 r 
• Variind distanţa de la magnet la ac, se poate obţine pentru o
anumită distanţă r, o forţă F egală şi de semn contrar cu forţa H.
• Când se realizează această egalitate (F=-H) forţa directoare este
anulată de forţa F şi acul rămâne în echilibru magnetic indiferent.
• Pentru măsurarea forţei verticale Z se foloseşte acelaşi principiu.
• Magnetul (NS) va acţiona asupra acului magnetic (ns) cu o forţă
care va tinde să ridice polul nord spre planul orizontal.
• Mărimea forţei F este dată de expresia: F  2 M  2l 2

1  2 
2 
r  r 
• Modificând distanţa de la centrul magnetului la centrul acului, se
poate realiza la un moment dat o astfel de distanţă r, pentru care
forţa F devine egală şi de semn contrar cu forţa Z, anulând-o (F =
4
Fig. 19.1 Măsurarea forţei Fig. 19.2 Măsurarea forţei
orizontale verticale
5
 - Z), deci acul va ocupa o poziţie orizontală, fiind orientat în
meridianul magnetic numai sub influenţa componentei orizontale.
• Deflectorul Colongue (fig. 19.3) este format din paharul
deflectorului (1) de care este fixat prin şuruburi suportul regletelor
(2) şi baza deflectorului (3).
• Pe suportul (2) se găsesc două reglete verticale (4) paralele între
ele şi pe care alunecă cursorul (5) cu magnetul NS (6)
• Cursorul (5) este prevăzut cu două şuruburi, dintre care unul mai
scurt (7) pentru fixarea cursorului de reglete la înălţimea necesară,
iar celălalt mai lung (8) îl fixează de tija (9) care alunecă printr-un
şanţ al cursorului.
• Cursorul (5) este prevăzut cu două şuruburi, dintre care unul mai
scurt (7) pentru fixarea cursorului de reglete la înălţimea necesară,
iar celălalt mai lung (8) îl fixează de tija (9) care alunecă printr-un
şanţ al cursorului.
• Această tijă trece printr-un orificiu din suportul regletelor şi se
termină la partea ei inferioară cu o cremalieră, angrenată cu
o rotiţă dinţată situată pe acelaşi ax cu volanul (10), acestea
servind la deplasarea micrometrică a cursorului cu magnetul (6).
6
• Pe faţa exterioară a regletei dinspre volan se găsesc două scări
gradate: scara din stânga pentru măsurarea forţelor orizontale, iar
scara din dreapta pentru măsurarea forţelor verticale.
• Prin două orificii din partea superioară a paharului deflectorului se
introduce un alt magnet mai mic (11), orizontal, fixat prin două
şuruburi (12) de suportul regletelor.
• Magnetul mic (11), numit magnet auxiliar, are axa perpendiculară
pe axa magnetului mare (4), care se numeşte magnet deflector.
Capătul nord al fiecăruia din aceşti magneţi este marcat printr-un
semn.
• Măsurarea cu deflectorul a forţei orizontale care acţionează asupra
compasului se face în felul următor:
• a) se orientează alidada cu planul de vizare în planul meridianului
compas, observând că sub prisma ocularului alidadei să apară
gradaţia S (1800) a rozei în dreptul firului vertical al obiectivului.
În acest timp, deflectorul trebuie să se găsească la 2-3 m de
compas, pentru ca magnetul deflector să nu influenţeze roza.
7
Fig. 19.3. Deflectorul Colongue
8
• b) se fixează magnetul deflector, centrat în cursor, cu nordul spre
dreapta (privind spre faţa gradată a regletei) şi magnetul auxiliar
cu nordul spre volanul dispozitivului micrometric, apoi se
instalează deflectorul pe paharul alidadei, cu nordul magnetului
deflector spre vizorul obiectiv al alidadei.
• c) se deplasează magnetul deflector în sus sau în jos, iniţial liber
cu mâna, apoi cu ajutorul dispozitivului micrometric, până forţa
magnetului deflector devine egală şi de sens contrar cu forţa
directoare a compasului (H) anulând-o. În acest moment roza
(aflându-se numai sub acţiunea magnetului auxiliar) va fi deviată
cu 900 din planul meridianului compas şi sub prisma ocularului va
apare gradaţia W (2700) a rozei.
• d) se citeşte în dreptul indicelui de pe cursor gradaţia
corespunzătoare a scării din stânga în unităţi deflector.
• Roza de înclinaţie. Sistemul magnetic al rozei (fig. 19.4), format
din şase ace magnetice, este analog cu cel al rozei obişnuite.
• În loc să fie însă rigid fixat de un flotor, aici el este suspendat prin
fire de mătase de o carcasă de aluminiu pe care se găseşte gradaţia 9
• unei roze. Axul magnetic al acelor coincide cu diametrul NS al
rozei, iar firele de suspensie se găsesc orientate pe diametrul EW
al acestei roze.
• La intersecţia celor două diametre, într-o montură de aluminiu, se
găseşte ceşcuţa cu care roza se sprijină pe suport.
• Roza de înclinaţie se instalează într-o cutie specială fără lichid
pentru măsurarea forţelor verticale.
• Această cutie, are o formă cilindrică, la fundul ei se găseşte o
greutate de plumb şi pivotul, iar deasupra un geam cu paharul
pentru deflector, la centru cutia este prevăzută cu un sistem de
suspensie cardanică. În figura 19.5 este reprezentată o astfel de
cutie cu deflectorul montat pe ea.
• Forţele verticale se măsoară cu ajutorul deflectorului Colongue şi
a rozei de înclinaţie în felul următor:
a) se înlocuieşte la compas cutia compasului printr-o cutie cu roză
de înclinaţie.
b) se pregăteşte deflectorul pentru măsurarea forţelor verticale: se
10
Fig. 19.4. Roza de înclinaţie
11
Fig. 19.5. Cutia rozei de înclinaţie cu deflectorul montat
12
• scoate magnetul auxiliar, iar magnetul deflector se fixează în
poziţie verticală între reglete, cu capătul său sud în jos (în
emisfera nordică).
• c) se ridică sau se coboară magnetul deflector până când roza de
înclinaţie vine în poziţie orizontală.
• d) se citeşte în dreptul indicelui, gradaţia corespunzătoare, de pe
scara din dreapta (a forţelor verticale), în unităţi deflector.
• Roza cu moment magnetic mic.
• Pentru determinarea valorii deviaţiei de inducţie şi compensarea
ei, se foloseşte roza cu moment magnetic mic (fig. 19.6).
• Sistemul magnetic al acestei roze format din şase ace subţiri are
momentul magnetic de 15 ori mai mic decât al rozei obişnuite, din
acest motiv, roza cu moment magnetic mic nu produce fenomenul
de inducţie şi nu ia naştere nici deviaţia de inducţie.
• Acele magnetice, fixate într-o ramă, sunt legate de o carcasă de
aluminiu circulară, pe care se găseşte gradaţia unei roze. Tot de
13
 carcasă, se prinde o montură, care are, la centrul rozei, ceşcuţa.
• Roza cu moment magnetic mic se instalează într-o cutie de
compas de construcţie specială, fără lichid. Cutia are la fund un
pivot pe care se aşează roza, iar deasupra cutiei, un geam cu cerc
azimutal şi o alidadă. Cutia este deasemenea prevăzută cu un
sistem de suspensie cardanică.
• Pentru a afla valoarea deviaţiei de inducţie, se determină iniţial
deviaţia compasului cu o roză obişnuită. Se înlocuieşte apoi cutia
compasului printr-o cutie cu roză de moment magnetic mic şi se
determină deviaţia şi cu această roză.
• Făcând diferenţa celor două deviaţii determinate, se obţine
deviaţia de inducţie.

14
Fig. 19.6 Roza cu moment magnetic mic
15