Sunteți pe pagina 1din 25

APA DE LÂNGĂ NOI

Materialul de faţă se doreşte a fi o


scurtă incursiune în lumea apelor,
plecând de la date ştiinţifice, trecând
prin tipurile de apă, ajungând la
virtuţile ei terapeutice, dar fără să
neglijăm nota literară.
Anticii considerau apa ca origine a
tuturor lucrurilor, fruct al dragostei
dintre pământ şi cer. Concepţiile au
evoluat, dar nimeni nu poate contesta
rolul deosebit al substanţei pe care
Leonardo da Vinci o numea „seva
vieţii pe pământ”.
Până nu demult se credea că apă există numai pe planeta
noastră. Cercetările recente au demonstrat, prin metoda
spectroscopiei, prezenţa indubitabilă a apei în univers, atât
în formă gazoasă (vapori), cât şi în formă solidă (gheaţă).
Apa moleculară apare în norii circumstelari
şi interstelari şi este un constituent important
al cozii unor comete (de exemplu Halley). De
asemenea, apare la suprafaţa stelelor mai puţin
fierbinţi (gigante roşii), unde sunt întrunite
cerinţele speciale pentru existenţa moleculei
de apă (presiune ridicată, temperatură relativ
joasă şi radiaţie ultravioletă redusă). În
sistemul nostru solar, planeta Marte are - în
calotele polare - mari cantităţi de apă, iar
relieful tipic pentru fostele albii de râu indică
existenţa unei perioade cu apă lichidă.
Pe Venus, procentul ridicat de deuteriu atmosferic a permis
afirmarea existenţei, în trecut, a apei. Sateliţii marilor planete de la
periferia sistemului solar au şi ei apă (solidă), Miranda (satelit al
lui Uranus) fiind constituit aproape exclusiv din gheaţă. Astfel,
găsirea apei pe alte planete, care părea cândva un mit, este astăzi
obiect de cercetare febrilă.
Apa pe Terra

Originea apei terestre este destul de controversată. Se susţine


că a existat de la începutul formării Pământului dar nu în formă
lichidă şi nici ca vapori în atmosferă, ci „legată” în roci. Ea a fost
eliberată treptat ca vapori de rocile fierbinţi împreună cu
dioxidul de carbon, formând a doua atmosferă (cea iniţială, de
heliu şi hidrogen, de la formarea pământului, se presupune că ar
fi fost rapid "măturată" de vântul solar). Când răcirea scoarţei a
progresat destul, apa s-a condensat, au apărut ploile şi s-au
format mările, iar aportul de apă din adâncimi a continuat prin
emanaţiile vulcanilor.
Pământul este unicul loc cunoscut în care apa
apare cert şi în formă lichidă. Acesta este rezultatul
convergenţei mai multor factori; mici modificări pot duce
la dispariţia apei lichide şi deci a vieţii: o variaţie de
numai +/- 5% a distanţei faţă de Soare sau o variaţie a
intensităţii sau compoziţiei spectrale a radiaţiei acestuia.
•70% din suprafaţa planetei este acoperită de apă;
•numai 1% din apa planetei este proaspătă şi poate fi
folosită, deoarece:
97 % este apă sărată şi
2% este apă îngheţată (pe care o găsim în gheţari);
• rezervele de apă ale planetei sunt limitate şi
ameninţate de poluare;
• circuitul apei în natură este un fenomen permanent:
natura reciclează apa în permanenţă, dar calitatea
acesteia este pusă în pericol datorită noxelor din aer.
Aşadar, APA este lângă noi şi cei DE LÂNGĂ NOI
trebuie să o utilizeze judicios pentru a nu o risipi, dar şi
pentru a-i descoperi valenţele terapeutice. Apa de izvor, apa
minerală (plată sau carbogazoasă), apa potabilă, apa de
ploaie … atât de multe categorii pentru un element vital:
APA.
Apa de izvor

Aşa cum îi arată numele, este acea apă


care îşi are originea în izvoarele
subterane. Pură în mod natural, ea nu
suferă niciun fel de tratament. România
are o mulţime de izvoare naturale care au
o apă extrem de pură şi sănătoasă. Cele
mai bune izvoare sunt considerate cele
din zonele de munte, acoperite cu mari
suprafeţe de pădure, care se găsesc la
distanţe mari de traseele turistice. Prin
consumul de apă de izvor se obţin efecte
benefice asupra digestiei, se reduce
incidenţa bolilor renale, a alergiilor, se
ameliorează afecţiunile reumatismale şi
cele vasculare.
Apele minerale
Acestea provin de obicei din apa de ploaie care urcă din nou la
suprafaţă. Acest proces poate dura de la 14 la 2000 de ani. În
timpul acestui drum lent, apa se încarcă cu minerale. O apă poate
fi numită minerală atunci când este recunoscută ca benefică
pentru sănătate. Ceea ce pare uimitor dacă ne uităm cât se
consumă!
Cu toate acestea, fiecare din aceste ape are proprietăţi specifice
şi - în cazul consumului exagerat - pot fi nefaste. Iată de ce nu
trebuie consumate în exces şi permanent. Ideal ar fi să schimbaţi
din când în când marca pe care o consumaţi. Chiar dacă au
anumite efecte terapeutice, reţineţi că nu sunt bune chiar pentru
toată lumea.
Apa plată

Este o apă minerală, bogată în oligoelemente, dar cu un conţinut


scăzut de dioxid de carbon. Există mai multe tipuri de apă plată, în
funcţie de compoziţie: alcaline, feruginoase, iodurate ş.a.m.d.
Majoritatea au proprietăţi terapeutice remarcabile în afecţiuni ale
stomacului, dizolvă pietrele mici de la rinichi, ameliorează
afecţiunile respiratorii (bronşita, astmul).
Apa structurată

Apa obişnuită, trecută prin diferite câmpuri electrice sau


magnetice, capătă proprietăţi deosebite, putând stimula sau inhiba
anumite procese biologice. Apa structurată are un conţinut mai
scăzut în deuteriu (izotopul greu al hidrogenului) faţă de apa
potabilă obişnuită, fiind mult mai uşor asimilată de către
organismele vii. La trecerea apei printr-un câmp magnetic sau
electric se obţine o rearanjare moleculară (structurare) în aşa fel
încât această apă poate fi încărcată energetic şi informaţional.
Din experimentele întreprinse de cercetători s-au constatat
următoarele efecte benefice ale apei structurate:
- purificarea organismului prin eliminarea radicalilor liberi;
- reglarea sistemului imunitar şi a celui endocrin;
- potenţarea tuturor funcţiilor organismului uman.
Apa structurată revoluţionat industria de medicamente şi de
cosmetice şi ar putea contribui în viitor la prevenirea îmbătrânirii
precoce şi chiar la tratarea unor boli maligne.
Apa de la robinet

Acum ceva vreme, în Europa, un afiş publicitar ce făcea


reclamă unei ape minerale anunţa: ,,Cine pretinde că apa de la
robinet este bună la gust înseamnă că nu bea prea des”. Acest gen de
publicitate nu este agreat. Apa de la robinet este bună pentru consum,
iar compoziţia este supravegheată.
Trebuie să recunoaştem, însă, că în România, apa de la
robinet nu este deloc atât de bună ca în ţările Uniunii Europene.
Gustul de clor este evident. Este adevărat că este extrem de
economic, fiind mult mai ieftină, şi că protejează mediul
înconjurător, nefiind ambalată în recipiente de plastic. Iar dacă chiar
vreţi să consumaţi apă de la robinet, adăugaţi câteva picături de suc
de lămâie. Va fi mult mai savuroasă.
Beţi apă, dar aveţi grijă să ştiţi cât mai multe despre
provenienţa ei!
Apa potabilă

Apa este cel mai important aliment. Nu poate fi înlocuit.


Aceste afirmaţii nu sunt figuri de stil, ci citate din standardele de
apă din ţări dezvoltate. Omul se poate lipsi în extremis de apă
pentru alte folosinţe, dar nu şi de apa de băut. De aceea pentru om
cea mai importantă apă a fost, este şi va fi APA POTABILĂ. Apa
este un constituent fundamental şi indispensabil al organismului
uman. Apa potabilă provine de regulă din ape subterane sau din
ape de suprafaţă, mai rar din alte surse. Această situaţie se va
menţine, deoarece 85% din apa dulce de pe Terra e prinsă în
calotele glaciare, dar nu ne putem atinge aproape deloc de ele, iar
diminuarea lor ar însemna creşteri catastrofale de nivel a mărilor
şi oceanelor.
Apa din organismul uman

Proporţia de apă din organism variază după vârstă: de la peste


97 % la embrionul de 7 zile, scăzând treptat la 80 % la nou-născut,
60-65 % la adult şi 50-55 % la vârstnic. Procentul de apă variază
după intensitatea proceselor metabolice. Acest fapt se reflectă şi în
proporţia diferită a apei în ţesuturi: smalţ dentar 0,2 %, dentină 10 %,
ţesut osos 22 %, ţesut adipos 20 %, ţesut cartilaginos 55 %, muşchi
striat 75 %, ficat 75 %, rinichi 80 %, creier (substanţă cenuşie) 85 %,
plasmă sangvină 90%. În organismul uman, apa totală (60% din
greutatea corporală) se repartizează în mai multe compartimente: apa
intracelulară (40 %) şi apa extracelulară (20 %).
Apa de ploaie

Dintre toate apele naturale, apa de ploaie este cea mai curată. Ea
dizolvă în drumul ei prin atmosferă mai ales dioxid de carbon, iar în
regiunile industriale dioxid de sulf şi hidrogen sulfurat. Apa de
ploaie, sau apa moale, este ideală pentru udat deoarece conţine mai
puţin calcar decât apa potabilă. Stropirea grădinilor cu apă potabilă
este o risipă. Este o resursă limitată şi scumpă. De aceea, vă
recomandăm: strângeţi apa de ploaie în butoaie şi udaţi cu ea
legumele şi plantele! Veţi fi eco şi vă veţi ajuta grădina!
Apa de piramidă

Pentru a se obţine apa de piramidă se construieşte din metal (se preferă


cuprul) o piramidă miniaturală care trebuie să respecte în mod riguros
proporţiile celebrului monument al faraonului Kheops din Egipt.
Pentru energizarea apei, aceasta se toarnă în vase de porţelan sau de
sticlă, vase care se amplasează în interiorul unei piramide, la o treime de
baza acesteia şi două treimi de vârf. Durata de energizare a apei este
cuprinsă între 12 şi 24 de ore, iar apa astfel energizată trebuie consumată
pe parcursul unei zile sau se poate păstra mai mult timp la frigider. Apa
de piramidă realizează într-o perioadă scurtă de timp eliminarea toxinelor
din organism, iar pe termen lung reglează metabolismul şi se obţin
vindecări în numeroase afecţiuni, printre care se pot menţiona: tensiunea
arterială, virozele respiratorii, astmul bronşic, hipertiroidia, obezitatea.
Nu se poate considera că apa de piramidă este un panaceu, dar ea
reprezintă o şansă în plus şi un posibil medicament în măsura în care
proprietăţile sale terapeutice vor fi avizate de forurile de specialitate.
Apa magnetizată

Această apă se obţine prin introducerea ei în interiorul unor


cupe metalice, pe pereţii cărora se găsesc o serie de magneţi care
creează un câmp magnetic vertical. Apa magnetizată are proprietatea
de revigorare generală a organismului. Efectele cele mai bune s-au
observat în cazuri de hipertensiune, ulcer gastric, tulburări de tranzit
intestinal, diabet, diverse nevralgii.
Apa de mare

Apa mării este deţinătoarea unor virtuţi şi disponibilităţi terapeutice


cunoscute şi valorificate încă din Antichitate. În decursul istoriei
medicale a omenirii, numeroşi medici au studiat cu deosebit interes acest
agent terapeutic natural. Medicina mării, cu elementele sale tonifiante, cu
microclimatele sale, reprezintă o terapie naturală cu multiple posibilităţi
de vindecare a diferitelor afecţiuni. Cura heliomarină exercită efecte
dintre cele mai benefice asupra organismului uman, şi anume:
•contribuie la ridicarea tonusului psihic şi fizic;
•ajută în mod substanţial la călirea organismului, ca şi la revigorarea sa
prin helioterapie, băi în mare şi talasoterapie. Apa de mare are un
conţinut complex de săruri (sodiu, potasiu, calciu, brom, rubidiu, litiu
ş.a.m.d.), acizi organici, substanţe radioactive, oligoelemente (zinc, titan,
magneziu, cobalt, crom), microorganisme ce secretă substanţe
antibiotice, bacterio-statice şi antivirale.
Apele meteorice

Sunt folosite în Malta şi în ţări din sudul Europei ca apă


potabilă, deşi au multe calităţi necorespunzătoare şi trebuie atent
filtrate. Se experimentează şi provocarea de ploi artificiale în scopul
obţinerii de apă potabilă din surse atmosferice, dar impactul ecologic
potenţial este şi în acest caz foarte ridicat şi prin urmare trebuie
extremă precauţie.
Apă din gheţari

Este în studiu utilizarea apei din aisberguri, care se


preconizează să fie remorcate până la ţărmurile însetate ale Americii,
Australiei, Africii etc. Deşi teoretic apa rezultată ar fi ieftină, practic
este tehnic extrem de dificilă remorcarea şi mai ales din punct de
vedere ecologic. Sunt mari semne de întrebare asupra posibilelor
efecte, atât pe traseul cât şi la locul unde vor fi remorcaţi gheţarii
plutitori, dar şi pe plan global, dacă se prelevează prea multă gheaţă
şi scade cantitatea totală se poate ajunge la influenţe climatice şi mai
ales la creşterea nivelului oceanului, cu inundarea zonelor costiere.
Dacă cele prezentate v-au făcut curioşi şi nu am
bătut apa în piuă, cercetaţi şi beţi cât mai multă apă …
potabilă, nu consideraţi apa de ploaie un lucru fără
valoare şi spuneţi celor de lângă noi această lecţie ca pe
apă!
Bibliografie:

•DEX – editura Univers enciclopedic, Bucureşti, 1998


•Suport de curs „Gestionarea resurselor de mediu”, autor: prof. dr. ing.
George Simionescu, Universitatea „Vasile Alecsandri” Bacău, 2006
•Geografie fizică generală – manual cl. a IX-a, autori: Gabriela
Apostol, Silviu Negruţ, Mihai Elenicz, ed. Humanitas Educaţional,
Bucureşti, 2008
•Microbiologia resurselor naturale – manual cl. a X-a, autori: Viorica
Milcu, Maria Moisiu, ed. Oscar Print , Bucureşti, 2005
•Ghid medical complet: MediculTau.com – Apa pentru organism